Comentariul literar al poeziei Doina de Mihai Eminescu

ianuarie 1, 2013 Scrie un comentariu Mergi la comentarii. Fiind unul dintre puinele nume privilegiate, Eminescu implic i condenseaz o pluralitate de semnificaii, o venic prospeime, rminind in acelai timp, un motiv inepuizabil in toate genurile literare, deoarece, ca o chemare permanent, ca o porunc a inlimilor, posteritatea se simte nu numai datoare, dar i onorat s-l prezinte in toat complexitatea lui profund fascinant i nepieritoare. Printre marele sale poezii Luceafrul, Sara pe deal, Floare albastr, Epigonii se numr i Doina care a fost publicat in prima ediie de Poezii a lui Titu Maiorescu in 1883. In Doina M. Eminescu, preocupat de realizarea unei mitologii romneti, se oprete asupra istoriei naionale intr-o comuniune cu natura, cu tot ceea ce aparine fundamental poporului. Aparine genului liric. Doina este semnificativ pentru simbolul ce-l reprezint cntecul de speran i de durere a poporului nostru. Este un strigt, o imprecaie antivrjitoreasc, o descntare, de unde i tonul violent imprecator descnttor. Mesajul este unul de protest i o chemare la unitate. Sentimentele de jale, cu blestemul i rugciunea, se impletesc intr-un crescendo-liturgic, dat de tonul direct i appsat al discursului poetic. Poezia e alctuit din dou pri. Prima parte cuprinde spaiul geografic, ironia, sarcasmul, fac din poezie o sintez de gndire i simetrie eminescian intr-un destin al dezndejdii concentrat in versul Srac, in ar srac; Vai de biet romn sracul,/ ndrt tot d ca racul. Partea a doua a poeziei sugereaz legtura dintre tefan cel Mare i poporul su chiar dup moarte. Verbele sunt utilizate la timpul prezent. Din punct de vedere dispozitiv rima este imperecheat. Chemat in ajutorul poporului su, cornul lui tefan urma s detepte Moldova toat, codrii simboliznd natura in consens cu poporul, aa cum o fcuse Decebal, la rindul su. Poezia se incheie prin blestemul aruncat asupra rului rii. Cuvintele cheie inund poezia: Nistru, Tisa, Hotin, Satu Mare, Boian, Vatra Dornii, Stmar, Scele reprezint limitele teritoriului extins al romnilor, artind cit de mare era Moldova; codrul reprezint un centru de via, o rezerv de rcoare, ap, mncare i un

loc sigur oferindu-le romnilor ajutor in timpul rzboiului (Codrul frate cu romnul ); romnul dei e in propria ar se simte strin (i-i strin in ara lui); i totui el este un mare lupttor; izvorul reprezint focare, energie, venicie (i isvoarele i seac ); dumanii sunt cei care nvleau din toate prile, instaurndu-se in Moldova i nedorind s plece fiind orbii de bogiile i frumuseile ei (Vin muscalii de-a clare; Curg dumanii in puhoi/ i s-aeaz pe la noi). Clopotele simbolizeaz o chemare, un apel ctre toi credincioii sau un mesaj ctre toi oamenii Moldovei (Clopotele s le trag/ Ziua ntreag, noaptea ntreag,/ Doar s-a ndura Dumnezeu,/ Ca s-i mntui neamul tu!). Putna sugereaz ideea rugii poporului ctre tefan i Dumnezeu care reprezint centrul spiritual al tuturor romnilor care se consider adevrai cretini (tefane, Mria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta). Zborul psrilor este simbol al realiilor dintre cer i pmint (Sboar psrile toate). Valea este complementul simbolic al muntelui, locul unde se unesc pmintul i apa cerului pentru a da recolte bogate (Sus la munte, jos la vale). Figurile de stil sunt prezente in toat poezia: epitete (neagra strintate, ar srac, biet romn sracul), comparaii (ndrt tot d ca racul), metafore (Codru frate cu romnul a ocrotit oamneii pe timp de urgie), inversiuni (Vai de biet romn sracul), hiperbole ( Curg dumanii in puhoi nu numai un duman ne vrea pmintul ci foarte muli, iar romnul e nevoit s tac (Toate cntecele pier;/ Sboar psrile toate), antiteze (strinii cei care au venit neinvitai, neamul ce reprezint rdcinile: Cineau ndrgit strinii; i neamul nemernicia). Intrat in universalitate inc din timpul vieii, proteica personalitate eminescian devine izvor de inspiraie poetic, de-a lungul timpului, in variatele ipostaze ale meteoricei, dar dramaticei sale existene.