CUGIR - Oraşul de la poalele Munţilor

Şurianu

I. Poziţia geografică a oraşului Cugir – este definită de intersecţia paralelei de

45°50’ latitudine N cu meridianul de 23°25’ longitudine E.
Oraşul Cugir ocupă partea sud-vestica a judeţului Alba, fiind amplasat în zona de contact
a culoarului depresionar al Mureşului cu Munţii Şurianu.
Teritoriul său administrativ are o suprafaţă de 354,1 km2 şi cuprinde alături de Cugir
şapte localităţi componente: Bocşitură, Bucuru, Călene, Feţeni, Goasele, Mugeşti, Vinerea.

II. Caracteristicile naturale ale teritoriului administrativ al oraşului

Cugir
1. Relieful

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul oraşului Cugir se încadrează în două

ţinuturi. Astfel este treapta piemontană, la contactul dintre culoarul Mureşului şi regiunea
Munţilor Şurianu, un piemont înalt, fragmentat în culmi prelungi, cu altitudini între 300 şi 700
m. Aceste dealuri, în mare parte împădurite cu foioase şi plantaţii de pin sunt: Dealul Drăgana
situat în est, Dealul Chiciora spre nord, cu 739 m altitudine, iar spre vest Dealul Cetate cu o
altitudine de 450 m.
O bună parte din teritoriul
administrativ al oraşului Cugir
este amplasat în zona Munţilor
Şurianu, ce prezintă o evidentă
asimetrie orografică, prin
prezenţa înălţimilor celor mai
mari în sud-estul unităţii
montane – Vârful lui Pătru cu o
înălţime de 2130 m şi Vârful
Şurianu cu 2059 m altitudine –
şi prin scăderea altitudinii spre
nord. În zona alpină este prezent
un relief glaciar reprezentat de
circuri glaciare în care se găsesc
lacuri glaciare.
Prezenţa suprafeţelor nivelate
conferă întregului spaţiu montan
un mare grad de accesibilitate,
de utilizare şi prin aceasta de
umanizare.
Spre nordul oraşului Cugir se
evidenţiază lunca Râului Cugir
şi terasele acestuia. Lunca se
lărgeşte spre nord având lăţimi
de 400-500 m, prezentând un

1
relief plan. La ape mari, mai ales primăvara, au loc revărsări pe suprafeţe mai întinse, dincolo
de localitatea apropiată oraşului, şi anume Vinerea.
Terasele mărginesc de-o parte şi de alta lunca prezentând lăţimi ce variază între 180 şi
300 m, cea mai mare parte a lor este utilizată pentru cultura cerealelor, iar spre nord se
suprapun cu terasele Mureşului.
Din punct de vedere altimetric intravilanul oraşului Cugir este marcat de izohipsa (curbă
de nivel) de 300 m altitudine absolută.

2. Clima

Condiţiile climatice specifice teritoriului administrativ al oraşului Cugir prezintă

diferenţieri pe altitudine impuse de diferenţa de nivel de peste 1700 m
Astfel temperaturile medii anuale înregistrează valori de 0°C pe treptele cele mai înalte,
de 4-5°C în treapta montană inferioară, de 9,5°C în oraşul Cugir şi de 10,2°C în lunca
Mureşului.
Cantitatea de precipitaţii medii anuale prezintă, de asemenea, diferenţieri în funcţie
etajele climatice. Astfel se înregistrează valori de peste 1200 mm/an în zonele cele mai înalte,
aproximativ 800-1000mm/an în treapta montană inferioară şi 680 mm/an în zona oraşului
Cugir. Circulaţia aerului se face predominant din vest, iar spre oraşul Cugir se manifestă
brizele de munte, vânturi locale.
Pentru a pune în evidenţă specificul elementelor climatice – temperatură şi precipitaţii –
în zona oraşului Cugir, redăm climograma acestuia.

Climograma oraşului Cugir

Temperatura medie anuală este de 9,5°C.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 680 mm/an.

Precipitaţii Temperatură
mm °C
Cugir
120 Luna 25
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Temp
100 -3 -1 2 10 15 18 20 18 14 10 4
20 -1
Precip 30 40 45 50 80 100 80 70 50 50 45 40
80 15
Se
60 10

40 5

20 0

0 -5
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

constată că luna cea mai rece este ianuarie cu o temperatură medie de -3°C, iar cea mai caldă
este iulie, cu o temperatură medie de 20°C. Regimul precipitaţiilor înregistrează valori mai
ridicate primăvara şi la începutul verii datorită accentuării circulaţiei vestice ce aduce un aer
mai umed.

2
3. Reţeaua hidrografică corespunde cu bazinul hidrografic al râului Cugir. Acesta se
formează din unirea Râului Mare şi a Râului Mic în dreptul Uzinei Mecanice Cugir II.
Râul Cugir, prin componenta sa, Râul Mare, izvorăşte de sub Vârful lui Pătru şi după un
parcurs de 67 km se varsă în râul Mureş.
Debitul mediu al râului Cugir este de 4,45 m3/s, dar debite foarte mari s-au înregistrat în
anul1984, când a ajuns la 60 m3/s, cu consecinţe pentru oraşul Cugir şi în zonele învecinate.
Benefic pentru menţinerea calităţii apelor râului Cugir este procesul de epurare al apelor
reziduale ale oraşului în staţia de epurare situată în nordul localităţii.
Lacul glaciar Şurianu este situat într-un circ glaciar amplasat în partea estică a Vârfului
Şurianu la altitudinea de 1750 m. Lacul are o suprafaţă de 0,59 ha si o adâncime maximă a
apei de 7,3 m.
Lacul antropic Canciu este situat pe Râul Mare, la 30 km de oraşul Cugir. Pe cursul
Râului Mare şi al Râului Mic s-au realizat două acumulări ce asigură necesarul de apă a
oraşului Cugir.
Apele subterane au fost identificate sub forma unor complexe acvifere cantonate în
diferite roci metamorfice.

4.Vegetaţia şi fauna
Formaţiunile vegetale prezente în acest areal sunt dominate de păduri de fag (Fagus
silvatica) desfăşurate până la 1050 m altitudine, păduri de molid (Picea abies) cu extensiune
între 1300 şi 1700 m, dincolo de care etajul subalpin prezintă o varietate floristică – jneapăn,
ienupăr, smârdar, afin, merişor.
Pajiştile alpine au un caracter insular în zona vârfurilor ce depăşesc 2000 m.
De remarcat este faptul că pădurile deţin peste 65% din suprafaţa administrativă a
oraşului Cugir .
Prezenţa pădurilor a favorizat şi existenţa unei faune diverse şi relativ bogate: ursul brun
(Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul, care depăşesc de multe
ori limitele pădurii. Alături de aceste specii se găsesc efective însemnate de căprioare,
veveriţe, viezuri, iepuri.
Pe cursul superior al râurilor cu ape repezi şi limpezi este specific păstrăvul indigen
(Salmo trutto fario), iar în aval trăieşte lipanul şi mreana, însă frecventele viituri ce se produc
pe râuri diminuează efectivele de peşti.

III. Caracteristicile socio-economice ale oraşului Cugir

Atestat documentar din 1493 cu numele de “Villa Kudsyr” localitatea Cugir s-a remarcat
de-a lungul timpului ca o componentă activă a spaţiului geografic.
Evoluţia sa a fost determinată atât de relaţii interne, cât şi de intervenţiile unor factori
externi de natură economică, socială şi politică.
Cugirul este cunoscut ca un vechi centru metalurgic, începuturile industriei datând din
1799, fapt favorizat de folosirea apei locale şi a pădurilor bogate din vecinătate.
Evoluţia demografică a oraşului Cugir a fost strâns legată de dezvoltarea sa economică.
Evoluţia demografică a avut o linie ascendentă accentuată până în 1990 când a înregistrat
34 545 locuitori, fapt favorizat atât de sporul natural ridicat cât şi de sporul migrator pozitiv,
susţinut o perioadă lungă de timp de dezvoltarea industrială. Dar după 1990, în condiţiile
restructurării economice populaţia oraşului a fost în continuă scădere, astfel că la
recensământul din 2002 a ajuns la 27 756 locuitori. Datorită acestei situaţii demografice în
această perioadă de tranziţie oraşul Cugir a înregistrat un proces de hipotrofie urbană. Factorii

3
determinanţi fiind, din punct de vedere demografic, sporul natural negativ şi migraţia
populaţiei sub forma migraţiei interne şi a celei internaţionale.
Se apreciază că industria a fost motorul naşterii urbane, contribuind direct sau indirect la
crearea unor servicii. Cea mai amplă dezvoltare a Întreprinderii Mecanice Cugir a fost în
perioada 1965-1974. Activitatea întreprinderii a determinat şi un flux permanent de forţă de
muncă (peste 5000 pers/zi) din zonele cu legături feroviare facile, navetismul încadrându-se
în limitele izocronei de o oră.
Funcţia industrială este completată de cea agricolă şi forestieră .
După evenimentele din 1989 oraşul Cugir cunoaşte procesul de restructurare economică
în condiţiile de trecerii la
economia de piaţă. Marea
întreprindere (UMC) se
transformă în întreprinderi
mici şi mijlocii private cu
specific diferit: S.C. Uzina
Mecanică Cugir (U.M.C.), S.C.
Bulbucan S.R.L., S.C. Star
Transmission S.R.L. şi altele.
Prin privatizarea şi
modernizarea unor secţii a
Întreprinderii Mecanice Cugir
se continuă tradiţia – industria
constructoare de maşini – însă
accentul cade pe creşterea
eficienţei şi calităţii producţiei
industriale, dar în condiţiile în
care numărul populaţiei care lucră în industrie a scăzut considerabil faţă de 1990.
Declinul activităţii industriale, corelat cu profilul monoindustrial al oraşului Cugir a
făcut ca acesta să fie inclus în categoria zonelor defavorizate începând cu anul 2000.
În structura economică a oraşului Cugir se pot produce modificări, mai ales legate de
valorificarea potenţialului turistic natural pe fondul unor amenajări tehnice ce pot susţine o
activitate turistică specific montană.

4
 Bibliografie
1. Trufaş V. – Munţii Şurianu, Editura Spor-turism, Bucureşti, 1986.

2. xxx. – Cugir 500 (1493-1993), Editura Polsib, Sibiu, 1993.

3. xxx. – Geografia României- Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, vol.

III, Editura Academiei, Bucureşti, 1987.

4. xxx. – Studiu de amenajament - Ocolul Silvic Cugir, 2003.