Terapia strategic de familie: este centrat, n principal, pe acele strategii pe care le poate folosi familia pentru a iei din

criz. Terapia structural de familie: ia n considerare ierarhia puterii n familie i vizeaz restructurarea acestei ierarhii. Abordarea transgeneraional: asociaz psihanaliza cu terapia sistemic. S-a dezvoltat n ultimul timp, mai ales n Frana, folosind teoria psihanalitic i nglobnd elemente de practic sistemic. Precursorii acestei metode sunt Ivan Boszormenyi-Nagy, autor psihanalist care a dezvoltat terapia sistemic, i Abraham i Torok, care au inventat dou concepte foarte des folosite: cripta i fantoma. Instrumentul de valoare este genograma familial, deosebit de arborele genealogic, care este obiectiv. Genograma se bazeaz pe date de identitate, ns funcioneaz ca un test proiectiv. Este construit de terapeut mpreun cu clientul, n funcie de ceea ce i amintete acesta. Se bazeaz pe faptul c prin incontientul familial se pot transmite anumite coninuturi psihice provenite de la naintai i care nu au fost niciodat contiente. Conceptul de realitate familial avanseaz ideea c avem anumite datorii fa de naintai. Conceptele de cript i fantom se asociaz cu secretele familiale, care se refer la: persoane cu boli psihice, femei care au murit la natere, adulter, incest, abuzuri, copii nelegitimi. Cripta semnific un secret care poate iei oricnd la suprafa, care nu este bine nchis. Un eveniment traumatizant se poate moteni din generaie n generaie i se transform n fantom. Terapia const n redarea locului unui nainta care a fost expulzat din familie. Aniversarea semnific coincidena datelor de natere, deces, de apariie a unei afeciuni. Analiza de rol const n analiza relaiilor existente n familie. Analiza de mecanisme presupune identificarea temelor familiale (de exemplu, dificulti n asumarea puterii). Nevroza de clas: copilul nu vrea s-i depeasc prinii. O dat cu incontientul familial, este transmis i umbra ceea ce este pus sub interdicie. Mecanisme folosite n terapia de familie: identificarea (subiectul se identific n mod consistent cu un nainta, pentru a-i rezolva umbra); repetiia (subiectul este fidel scenariului familial); proiecia. Source: http://ro.shvoong.com/society-and-news/news-items/2146182-psihoterapiifamilie/#ixzz2H0ccETeH Terapeutii strategici pornesc de la premiza ca este imposibil ca un om "sa nu comunice" si "sa nu aiba un comportament oarecare". Pentru ei este esential sa cunosti istoria clientilor. Este necesar sa sa intelegi istoria clientilor si influentele la care au fost supusi de-a lungul timpului. Acest fapt este in legatura cu cu faptul ca terapeutii strategici se preocupa de sistemele conceptuale ale clientilor. Din punct de vedere strategic, o problema nu este o problema pana cand nu este definita ca atare. Modul in care o familie defineste un comportament specific ca problematic reflecta atat modul in care membrii familiei gandesc, cat si felul in care acestia se raporteaza la viziunea despre lume a fiecaruia dintre ei. Clientii nu sunt insa constienti mereu caexista mai multe moduri de a aborda o problema, de aceea terapeutii strategici cred ca este important sa reincadreze problema astfel incat sa nu mai fie perceputa ca problematica. Pentru a atinge acest scop, trebuie introduse noi semnificatii in sistemul familial pentru a schimba comportamente si pentru a reformula sau a re-scrie perceptia despre un comportament in asa fel incat sa nu mai fie considerat problematic. Astfel, terapeutii se folosesc de cadrul

terapeutic pentru a perturba sistemul familial cu scopul de a crea noi semnificatii sau conexiuni mintale care sa conduca la noi patternuri de gandire si comportament. De asemenea, se tine cont de faptul ca fiecare membru al familiei reactioneaza diferit la interventiile terapeutice. De aceea, este esential sa se tina cont de valori, istorie, atitudini si cultura in timpul crearii sau negocierii semnificatiilor. Dincolo de limbaj, metafora jocului Terapeutii incearca sa depaseasca barierele tiranice ale lingvisticii, care de multe ori ii determina sa abordeze problemele intr-o maniera lineara. Ei se axeaza mai ales pe metafora, joc si paradox, utilizandu-le ca instrumente terapeutice. Realitatea nu este inafara persoanei, care sa determine anumite reguli in functie de care oamenii gandesc si actioneaza, dimpotriva, oamenii isi fauresc propria realitate. Totusi, aceasta realitate este in continua schimbare: realitatea unei persoane se shimba in timp in functie de cum mediul influenteaza viziunea acesteia, si in acelasi timp in functie de cum perosana se adapteaza si reactioneaza la aceste influente. Majoritatea oamenilor tind sa gandeasca in cuvinte mai degraba decat in imagini oamenii tind sa initieze dialoguri interioare in cuvinte mai degraba decat in imagini. Deci, se poate spune ca limbajul este unul din factorii esentiali care dau forma modului in care oamenii percep realitatea. Terapeutii incearca sa ii ajute pe clienti sa inteleaga ca exista mai mult de o singura realitate si apoi incearca sa ii ajute sa re-scrie limbajul in care isi imagineaza propriile dialoguri interne, in concordanta cu perceptia lor despre realitate si cu problemele definite in functie de aceasta realitate. Cu alte cuvinte, incearca sa determine membrii familiei sa vada dincolo de dihotomia bine-rau, problema-solutie, reformuland felul in care problemele sunt exprimate. Terapeutii contextualizeaza problemele in termenii relatiilor sociale si familiale. De asemenea, ei plaseaza fenomenele mentale in contextul mai larg al fenomenelor sociale mutand problemele de la nivelul intrapsihic la cel social. In acest fel, ei folosesc limbajul sa re-scrie problemele in termenii unei realitati diferite. Terapeutii strategici nu se feresc sa utilizeze jocul in terapie. Metafora si jocul inlesnesc cunoasterea functionarii sistemului familial prin evocarea nemijlocita a relatiilor interumane si a interactiunii dintre membrii familiei. Interventiile paradoxale Tehnica paradoxului se refera la tactici si metode specifice, care pot fi, aparent, in opozitie cu scopurile terapiei, dar care, de fapt, sunt prevazute sa le atinga. Paradoxurile sunt, deci, strategii precum: a prescrie simptomul, intarirea pozitiva a simptomului, atasarea uneo conotatii pozitive simptomului, incurajarea simptomului sau exprimarea temerilor ca anumite simptome pot disparea prea repede etc. Paradoxul nu este folosit insa pentru a manipula sau controla sistemul familial in cadrul relatiei clienti-terapeut, ci e utilizat ca o tehnica auziliara, subordonata principalei preocupari, adica aceea de a observa familiile. Intrebarea esentiala pe care si-o pun terapeutii este: De ce tocmai acest membru al acestei familii particulare manifesta acest simptom particular intr-un anumit moment al istoriei familiale? Insa a abuza de paradox in terapie poate avea si efecte negative in sensul ca membrii familiei se obisnuiesc cu metoda (care

nu mai are acelasi efect) sau efectele produse sunt doar de scurta durata. Insa interventiile paradoxale pot fi eficiente pentru a explica membrilor familiei de ce anumiti membrii au dezvoltat anumite simptome la un moment dat. Trebuie insa tinut cont de faptul ca interventiile paradoxale, indiferent cat de ingenioase sunt, depind de cat de puternica este nevoia de ajutor a familiei. In cazul in care pozitia terapeutului fata de familie sau in cazul in care membrii familiei nu sunt motivati suficient, interventiile paradoxale pot conduce chiar la ruperea relatiei dintre terapeut si familie. Relatia terapeut-familie Modalitatile de comunicare dintre terapeut si membrii familiei sunt foarte importante. Modalitatile lineare, cauzale de gandire ale membrilor familiei trebuie sa fie schimbate in unele bazate pe reciprocitate si interdependenta. In cadrul relatiei terapeutice, toti participantii trebuie sa co-evolueze. De foarte multe ori, membrii familiilor care vin la terapie nu se sustin reciproc, nu se ajuta sa evolueze unul pe celalalt, functionand mai degraba sub forma coalitiilor, aliantelor, subsistemelor si, uneori, unul dintre membrii tinde sa tina sub control toti ceilalti membrii ai familiei. Rolul terapeutului este de a pune in evidenta relatiile, redefinindu-le in asa fel incat sa promoveze reciprocitatea si co-evolutia. Pozitia terapeutului fata de fiecare membru al familiei trebuie sa fie ghidata de faptul ca acesta nu are rolul de judecator si nici nu are menirea de a impune o anumita moralitate familiei. El trebuie sa fie capabil sa echilibreze relationarea cu fiecare membru al familiei astfel incat sa nu piarda din vedere familia in ansamblu. Atitudinea suportiva trebuie sa la permita membrilor familiei sa se simta liberi sa exploreze noi alternative de gandire si comportament. Prescrierea ritualurilor Ritualurile nu trebuie sa devina un obicei permanent in viata familiala, ci sa fie mai degraba prezentate in termenii unor experimente. Principalul scop al prescrierii ritualurilor este de a indrepta jocul familiei intr-o alta directie decat cea actuala. Prin prescrierea ritualurilor se poate actiona si asupra relatiilor din cadrul jocului chiar daca terapeutul nu le-a descifrat in totalitate sau nu le-a reincadrat pana in acel moment. De asemenea, ritualurile pot fi o poarta de intrare in profunzimea istoriei familiale. In momentul prescrierii unor ritualuri, in oricare dintre subsistemele familiale (al sotilor, parental, al fratilor), care functioneaza in functie de anumite reguli ierarhice, comunicarea tn forma negocierii rolurilor in interiorul si in afara subsistemelor este un factor crucial. Conceptele de comunicare, ierarhie si negociere sunt esentiale in prescrierea ritualurilor. Conceptul schimbarii este legat de conceptul de homeostaza sau de echilibru. In termenii cibernetici, echilibrul este atins cand starile sistemului sunt constante. Acestea din urma se refera la starile legate de sistemul primar, actorii si sistemul comunicational. Actorii si sistemul primar sunt, in cazul terapiei, membrii familiei impreuna cu intregul lor context social, inclusiv intregul lor sistem de idei, precum si, bineinteles, terapeutul. In homeostaza, patternurile de comunicare sunt fixe si mentin un anumit nivel de functionare a familiei. Sistemul poate fi descris ca fiind blocat. Interventiile terapeutice, oricare dintre cele descrise mai sus, sunt menite sa perturbe echilibrul sistemului.In consecinta, sistemul are nevoie sa se acomodeze cu schimbarea pentru a mentine o functionare optima (scopul sistemelor!).

Ritualuri n via i terapia strategic de familie

Autor: Florina Nazare Cuprins: 1. Vorbim despre familie 2. Simbolistic i terapie (metafore i simboluri) 3. Ritual i psihologie 4. Strategie i ritual n terapie 5. Cum construim ritualuri (design i tehnici de lucru) 6. Pentru ce atta agitaie? 1. Vorbim despre familie Tot mai muli terapeui sunt de prere c interaciunile sociale i nu individul ca entitate izolat reprezint problema de care trebuie s se ocupe terapeutul. Psihoterapia are mai multe anse de succes dac pacientul este abordat mpreun cu contextul su social, n interaciune cu cei cu care convieuiete. Familia este tocmai unitatea de baz a societii, relaiile dintre indivizi ncep s se formeze aici, evoluia lor e influenat de acestea i rezultatul interaciunii lor conduce n timp la structurarea de noi familii. Pe baza acestor observaii s-a dezvoltat psihoterapia de familie i numeroasele sale orientri teoretice: psihodinamic, experienial, comportamental sau bazat pe teoria comunicrii (incluznd psihoterapia structuralist i strategic). 2. Simbolistic i terapie (metafore i simboluri) Nu putem vorbi despre ritualuri fr a le meniona genul proxim. Metafora este o figur lingvistic de transportare a semnificaiei n virtutea unei comparaii subnelese. Dup Richards (1936) o metafor simpl const din doi termeni ce presupun o relaie dintre ei. Se utilizeaz n literatur i poezie ca o form de creativitate i implic deseori lanuri de semnificaii. Metaforele sunt utilizate frecvent att n limbajul curent, ct i n psihoterapie. Cel puin jumtate din cuvintele pe care le folosim au un sens figurat, ca s nu mai amintim de expresii i proverbe. nelegem, comunicm cu lumea i cu noi nine prin simboluri din cele mai vechi timpuri, simbolurile i aciunile simbolice fiind nglobate n cadrul metodelor tradiionale (populare) de tratament, fie c lum exemplul lumii antice sau contemporane. Una din axiomele bunei comunicri fiind aceea a folosirii unui limbaj comun sau mcar parial suprapus, era numai o problem de timp ca tiina s testeze i recunoasc aceast metod. Erikson (1935, 1944) i Kopp (1971, 1972) au adus o contribuie nsemnat la implementarea acestei tehnici psihoterapeutice. Astzi, psihologi de cele mai diverse orientri terapeutice redescoper utilitatea lor n psihoterapie. Relevana psihoterapeutic a metaforelor se bazeaz pe faptul c limbajul utilizat de pacient este un indicator al coninutului gndirii acestuia. Pacientul tinde s-i neleag i descrie adesea problemele sub form metaforic, acest element

constituind un punct de plecare pentru planul psihoterapiei. Perrine (1971) clasific metaforele, simple in funcie de caracterul lor implicit sau explicit. In psihoterapie de cele mai multe ori att subiectul ct i vehiculul (predicatul) metaforei au un caracter implicit, terapeutul avnd sarcina s le descopere i s faciliteze schimbarea pacientului. Heynes (1975) arat c insight-ul pe care l sugereaz o bun metafora deschide drumul pentru noi ntrebri i ipoteze care fertilizeaz demersul psihoterapeuic. Bruner (1957) i Rotenberg (1979) consider abordarea metaforic un mod de gndire creatoare, a crei energie mpinge clientul pe drumul rezolvrii propriilor probleme. Alte funcii pe care le ndeplinesc metaforele n psihoterapie sunt: ntrirea motivaiei stabilirea relaiei terapeutice reducerea rezistenelor / mecanismelor de aprare fr a crete anxietatea reconstrucia i ntrirea ego-ului ncrederea n resurse nebnuite (latente) Formele sub care se utilizeaz metaforele n psihoterapie sunt: afirmaiile cu caracter metaforic fcute de pacient sau terapeut, povestirile cu coninut metaforic, produciile imaginative, metaforice i aciunile metaforice sau ritualurile. 3. Ritual i psihologie Legtura dintre simboluri i ritualuri este evident, cele din urm fiind forma activ, cinetic dac preferai a celor dinti. Ritualurile reprezint comportamente sociale ncrcate de tematic simbolic, rigide i stereotipe. n cadrul ritualurilor, relaiile sociale sunt exprimate simbolic, iar rolurile sociale se definesc sau se modific n funcie de natura interrelaiilor respective. Ono van der Hart (1976) subliniaz faptul c ritualurile au fost studiate mai ales de ctre antropologi n cadrul unor culturi primitive. Cu toate acestea, muli autori au ajuns la concluzia c ritualurile prezint o importan deosebit i pentru existena cotidian. Exist ritualuri legate de evenimente episodice (aniversri, srbtoriri ale unor victorii, comemorri ale unor evenimente traumatizante) ca i ritualuri legate de fenomene ale naturii (secet, ploi, recolte, etc.) perpetuate n timp, ritualurile oglindesc tradiii, contaminri culturale, nrudiri de popoare prin asimilarea de obiecte sau situaii noi la formele deja existente. Antropologul Mary Douglas (1966) afirm c oamenii, fiind animale sociale, sunt n acelai timp i animale ritualiste. Autoarea este de prere c, dac anumite ritualuri sunt reprimate, altele le vor lua locul n alte domenii ale vieii sociale, pentru c este imposibil de ntreinut relaii sociale fr acte simbolice. Ne putem gndi la ritualuri i ca la forme acionale condensate la strictul necesar pentru a declana un anumit proces sau reacie, cizelate de-a lungul secolelor dac nu mileniilor pentru a pstra funcia adaptativ adevrate conserve culturale care ne scutesc de a gsi pe cale euristic cea mai adecvat metod de a obine efectul dorit. Gndii-v numai la simplul salut de Bun ziua! Forme de ritualuri sunt prezente peste tot n viaa noastr nu numai la ceremonii i festiviti, avem tendina de a face lucrurile ntr-un anumit fel pentru c aa se face sau aa am apucat (sau mai bine spus aa am nvat..); uneori semnificaia ritualului n sine se pierde el pstrndui totui funcia de a comunica o anumit ncrctur emoional. Tocmai aceast funcie de comunicare este cea vital n terapie.

Din perspectiv psihologic, Pearls (1973), ntemeietorul gestalt-terapiei" consider c ritualurile satisfac nevoia uman de apartenen la un grup, iar dac nu ar exista toasturi, strngeri de mn, discursuri sau ceremonii diverse, evenimentele respective ar prea golite de coninut. Prin ritualuri ne exprimm mai curnd nonverbal, la un nivel nu totdeauna contient iar comunicarea n sine e primordial nonverbal, subcontient. S ne reamintim c viaa psihic a fost comparat cu un iceberg din care ceea ce vedem plutind deasupra apei e partea contient i cred c obinem o imagine suficient de motivant pentru le folosi n terapie. 4. Strategie i ritual n terapie Orientarea strategic n psihoterapia de familie ncepe cu psihoterapia strategic a lui Milion Erickson (cit. Haley, 1967a, 1973). Printre trsturile caracteristice ale acestei orientri se numr i considerarea problemei simptom ca un mod metaforic (simbolic) de comunicare interpersonal a unei probleme i sugerarea soluiei (care ns este una nesatisfctoare dar cu rol adaptativ n meninerea relaiei). Se poate spune c avem de-a face cu un ritual dezadaptativ de comunicare. Obiectivul psihoterapiei const n modificarea coninutului comunicrii de tip metaforic, n prevenirea repetrii secvenelor patologice de comunicare i n oferirea unor soluii alternative mai sntoase. Sarcina terapeutului const n a defini problema clientului n astfel de termeni nct aceasta s poat fi rezolvat precum i gsirea unei strategii pentru rezolvarea ei. De cele mai multe ori constatm ca aplicarea acestei strategii e de fapt o reinterpretare/modificare a ritualului comunicrii. Madanes (1984) afirm c simptomul este un mesaj care poate exprima altceva dect apare n mod explicit (are un sens secundar). Aceste comportamente (simptom) sunt, de regul, necontientizate. Arunci cnd comportamentul problem reprezint o metafor pentru un alt comportament problem, apare o incongruen (sau pur i simplu o insatisfacie) n organizarea ierarhic a sistemului familial. Sarcina terapeutului este s neleag tipul de relaii, s modifice metaforele, s aranjeze redistribuirea beneficiilor i s renegocieze contractele dintre parteneri. n cadrul acestor strategii psihoterapeutice, tehnicile paradoxale (constnd adesea n utilizarea metaforelor i ritualurilor) au un rol nsemnat. Selvini Pazzoli i alii (1974) au denumit sarcinile n care predomin coninutul simbolic ritualuri terapeutice". Barker (1985) subliniaz utilitatea unor aciuni cu caracter metaforic pe care trebuie s le desfoare pacientul n scop curativ. Ritualurile psihoterapeutice prescriu pacienilor anumite aciuni n scopul de a simboliza experienele i relaiile dintre ei pentru a-i modifica. Aceast strategie psihoterapeutic presupune trasarea unor sarcini menite s-i ajute pe subieci s-i rezolve problemele. Se utilizeaz i aciuni cu caracter pur instrumental, ns majoritatea au caracter simbolic. Nu facem altceva dect s comunicm cu pacientul ntr-un limbaj pe care l nelege la un nivel mai profund dect argumentaia logic la care uneori ajunge i singur i care devine steril prin repetiie. narmai cu principiile schimbrii din modelul gestaltist declanm cu un bulgre mic dar bine plasat avalana de care era nevoie. Cu mai puine costuri, cu mai puine temeri, cu mai mari satisfacii i riscuri fiindc pim pe terenul creativitii i incertitudinii. Ritualurile psihoterapeutice modeme nu i au n general originea n cele cu caracter tradiional, sunt construite ad hoc de ctre terapeut, de cele mai multe ori mpreun cu clientul, dar respect

regulile de construcie sau dac vrei de design ale ritualului clasic. Trebuie s recunoatem ns c suntem oameni, tributari simbolurilor i modelelor culturale, astfel nct orict de creativi am fi combinm infinit informaii cunoscute. Desigur e vital s fie adecvate contextului situaional al pacientului i datele antropologice trebuie s corespund mediului cultural i simbolisticii personale a clientului. Andolfi (1983) i Papp (1983) au utilizat tehnica ritualurilor psihoterapeutice n psihoterapia de cuplu, Sargent (1988) a aplicat metoda n cazul unui cuplu familial aflat n criz iar Mills i Crowley (1986) n psihoterapia la copii (desene metaforice, tehnica teatrului de ppui). 5. Cum construim ritualuri (design i tehnici de lucru) In calitate de psihoterapeut practicant ceea ce ne intereseaz e modul n care aplicm o metod i de data aceasta contm din nou pe inspiraie (adnc) i creativitate. Si ca n orice itinerar iniiatic, avem nevoie de o hart sau o descriere a ceea ce cutm. Mai nti, cum arat un ritual sub lup. Evident, prile componente (simboluri) trebuie luate de undeva i calea cea mai sigur i simpl e s le lum de la client. Iar acesta e momentul cnd ne ntoarcem la procedurile clasice de ascultare: ce i cum mai ales spune clientul, ce modaliti senzoriale folosete, ce verbe folosete, ce substantive i nainte de a ne pierde n amnunte ce expresii i metafore utilizeaz pentru a se descrie pe sine (de aici lum resursele) i problema (aa aflm ce s nu facem). i pentru c vorbim despre familii, n ce plan interacioneaz membrii ei n jurul simptomului, ce fel de jucrii folosesc, care i cum e reeaua prin care comunic ntre ei i n ce fel i reprezint situaia. Realist vorbind e imposibil s nu prindem mcar o frntur de ritual din toat aceast sup primordial. i daca nu, tot ne mai avem pe noi nine i vraful de exemple din crile de terapie. Ei, dar uneori nu e ziua noastr inspirant pur i simplu lucrurile nu se leag, echipa cu care lucram e in vacanta i supervizatorii i-au schimbat adresele si numrul de telefon: ne mai rmne o soluie, in definitiv problema nu e a noastr e a clientului si logic vorbind el e cel mai bun cunosctor, i cel mai profund motivat s-i caute singur soluiile - simbolurile n cazul de fa i salvarea tuturor se cheam tem pentru acas. Odat ce avem notele nu nseamn c am scris melodia dar treaba e pe jumtate fcut, ne rmne doar s le combinm melodios n timp i spaiu. Uneori nici mcar nu e nevoie s scriem toat melodia, amintii-v c vorbii acelai limbaj cu clienii votri i sunt i ei capabili sa formeze propoziii. Adesea am senzaia citind toate aceste strategii terapeutice c cea ce este cu adevrat important e nsui ritualul terapeutic: simpla prezen n cabinet schimb suficient de mult lucrurile nct ceva s se mite profund, iar procesul de brainstorming are nevoie doar de un mediu cald in care s se deschid. Aciuni i tehnici: Mrul Discordiei Clienii vin n terapie cnd ceva ncepe s doar suficient de mult nct s atrag atenia: ce ar putea s doar dac nu o pierdere, o lips, o prpastie, un refuz, promisiune nclcat, un joc care a devenit peste noapte o lupt pe via. S ne amintim ns c i schimbrile dor fiindc implic eforturi i pierderi chiar dac avem de ctigat n schimb. S ne mai amintim c pentru toate acestea au existat ritualuri din cele mai vechi timpuri: avem ritualuri pentru mori i pentru

nateri, pentru despriri i pentru regsiri, pentru mpliniri i pentru pierderi, pentru jurminte i dezlegri, pentru cum s ne purtam cu prietenii i cum s ne purtam cu strinii, pentru a deschide pori si pentru a nchide drumuri, pentru fiecare an care ncepe i se termina, de ce nu le mai aplicm? Uneori uitm de ce le avem alteori ni se par pur si simplu depite, tocite, golite avem nevoie de ritualuri noi pentru aceleai lucruri vechi fiindc noi cei de acum suntem cumva diferii fata de cei ce au creat i aplicat vechile ritualuri avem nevoie s ni le recrem singuri, sau s ni le aplice alii exist nc efectul de halou al maestrului de ceremonii, al autoinduciei, al efectului Placebo: aa c facem mai mult din ceea ce merge. i ajungem n terapie unde esena este aceeai, ambalat diferit, modelat pentru a se arcui ct mai bine pe nevoile noastre... unde ne simim nelei i acceptai. i unde timpul ne va ajunge n acest secol al vitezei s repetm acele lucruri care ne ajut doar att ct ne este necesar pentru a merge mai departe, astfel nct vom avea suficiente ocazii s practicm toate celelalte ritualuri impuse social cu care nu mai rezonm. Sau poate le vom redescoperi i vom nva s cntm din nou, s ne jucm din nou, s trim cu toate simurile i s tim de ce facem un lucru ntr-un anumit fel, de ce avem nevoie de timp pentru noi, de ce nu ne nelegem. Poate vom nva s fim mai permisivi, mai flexibili, mai ateni, mai puin robotizai i mai mult fiine. 6. Pentru ce atta agitaie? Multe din ritualurile descrise prin cri sunt deosebit de complexe i solicit mult timp, precum i participarea mai multor membri ai echipei terapeutice, recomandndu-se mai ales n cazul pacienilor spitalizai. Pentru psihoterapeuii care i desfoar activitatea cu pacieni aflai n tratament ambulator se pot utiliza ritualuri mult mai simple care se combin cu alte tehnici de psihoterapie. Aciuni simple cu caracter simbolic pot avea efecte la fel de puternice ca o ntreag piesa de teatru. Ai vzut spectacole de pantomim? Recuzita nu este totul noi interpretm lumea prin simuri dar cuvntul cheie este interpretm. Am s m repet: exist ritualuri n tot ceea ce facem, uneori e nevoie doar s le privim cu mai mult atenie, s fim mai implicai, mai prezeni n activitile noastre, mai motivai... s ne jucm cu mai mult seriozitate. Ai observat ct de prini sunt copii cnd se joac? Cum lumea ntreag dispare din jurul lor i triesc experiena cu toate simurile? E o stare de autohipnoz n care comunic i nva mai profund n care sunt conectai total, n care corpul i mintea formeaz un ntreg. E i acesta un ritual Scopul terapeutic este firul rou al acestei creaii dincolo de tot ceea ce vom ntreprinde (desigur n limitele deontologiei profesionale): rspunsul pe care ritualul l genereaz, utilitatea sa pentru pacieni, capacitatea sa de a genera schimbarea necesar i singurul mod n care vom afla dac funcioneaz e s ncercm, convini de reuit Ce funcioneaz mai benefic ca o profeie autorealizatoare? Poate o dubl legtur

Bibliografie: Suport de curs Rituals in Families and Family Therapy, Pag.84-109 Guidelines to Desinging Terapeutic Rituals

Dicionar enciclopedic de psihologie, Coord. Ursula chiopu, Ed. Babel, Bucureti, 1997, pag. 445, 616 Psihoterapia de scurt durat, Irina Holdevici, Ed. Dual Tech, Bucureti, 2004, pag. 225 - 238 Elemente de psihoterapie, Irina Holdevici, Ed. B.I.C All, Bucureti, 1998, pag. 184 234 Terapia Strategic de Familie evideniaz nevoia dezvoltrii unor strategii de ctre terapeuii de familie pentru a intervenii la nivelul disfuncionalitilor sistemului familial. Teoriile strategice la fel ca cele psihodinamice sunt abordri centrate pe depirea rezistenelor de la nivelul sistemului familial. Au fost construite astfel metode inovative de intervenie menite s determine schimbri la nivelul structurii familiei. Un exemplu de astfel de metod este intervenia paradoxal. Intervenia de tip strategic se bazeaz pe identificarea regulilor sau a patternurilor metacomunicaionale care sunt responsabile de simptomele comportamentale. Intervenia este una de tip directiv i cu frecvente prescripii comportamentale ntre sesiuni. Aceste teme de cas pot fi logice sau paradoxale. Abordarea strategic dezvoltat de Haley (1973) i Madanes (1981) subliniaz importana alianei dintre prini pentru a reduce simptomatologia sau a schimba comportamentul nepotrivit al copilului. Focusul procesului de intervenie este ntrirea relaiilor dintre membrii familiei. Abordarea strategic a dat natere la numeroase alte abordri terapeutice dup anii 90. Cele mai semnificative modele sunt cele axate pe o relaie de colaborarea ntre terapeut i familie: Terapia Centrat pe Soluii i Terapia Narativ.