Sunteți pe pagina 1din 38

tristan

tzara d
ouăzec
i şi
cinci
de
poeme
notă
deoarece traducerea lui nicolae
tzone din 1998 este foarte greu
de găsit şi deoarece am fost
foarte dornic să citesc celebrele
douăzeci şi cinci de poeme ale lui
tristan tzara (pasionat de tot ceea
ce se învârte în sfera
suprarealismului şi dadaismului),
m-am decis să traduc eu însumi
aceste douăzeci de poeme. curat
act de nebunie fiindcă în mod
evident nu ştiu o boabă de
franceză (oare?) iar o traducere
pertinentă (aşa mi s-a spus!) ar
trebui să fie făcută din limba în
care a fost scrisă, altfel ar ieşi o
aiureală! oare?
nimeni n-ar trebuie să considere
această traducere ca o traducere
bună, ci ca o gumă de mestecat în
timpul rămas până la lansarea
mult aşteptată a operelor
complete ale lui tzara în ediţie
bilingvă... şi sunt convins
(oare?) că tocmai acum citiţi
aceste rânduri pentru că vă plac
lucrurile dada, aşa că deşi
traducerea (din franceză în
engleză şi abia apoi în română) e
probabil foarte rea, trebuie să

2
recunoaşteţi (dacă o să vă uitaţi
peste volumul în franceză) că şi
în original gramatica lui tzara e
foarte simplistă şi tocmai de
aceea atât de ilizibilă (sau nu
chiar) – în fine, defectuoasă cum
e, traducerea sporeşte chiar – aş
zice – farmecul discursurilor de o
amuzicalitate brutală chiar şi
când cuvintele iau calea sunetelor
africane... în orice caz versurile,
care treb’ să fi şocat chiar şi pe
cei mai răbdători cititori ai acelor
vremuri, au parte acum de o
patină de un parfum distinct care
ajută încet să vedem poezia din
spatele rândurilor, chiar dacă
într-un strat tare abisal: ni se
atenţionează mereu că aceste
cuvinte sunt decupate (din
memorie sau din dicţionar?) şi
totuşi ceva se leagă... frecvenţa
unor imagini precum cea a
formaţiei/constelaţiei sau a
culorii albe (*ahem* culoare?) ar
trebui să dea ceva de gândit

dar mai mult decât versurile


propriu-zise vă va spune intuiţia

dacă vă întrebaţi cine pisici este


tristan tzara sau ce este cu aceste
douăzeci şi cinci de poeme
holbaţi-vă la postfaţă
yigru zeltil

3
gigantica lepră
albă a peisajului
sarea se grupează în constelaţie
de păsări pe tumoarea căptuşelii

în plămânii săi stele de mare şi


bolduri se echilibrează
microbii se cristalizează în
palmieri ai leagănelor de muşchi
salut fără o ţigară tzantzantza
ganga
bouzdouc zdouc nfoùnfa mbaah
mbaah nfoùnfa
macrocystis perifera să îmbrăţişeze
bărcile chirurg al bărcilor
curată umedă cicatrice
leneveală a luminilor geniale
bărcile nfoùnfa nfoùnfa
nfoùnfa
eu forţez lumânări în
urechile sale gangànfah helicon şi
boxeur pe balcon vioara
hotelului în baobabi de flăcări
flăcările se dezvoltă în
formaţiune spongieră

flăcările sunt bureţi


ngànga şi loveşte
scările urcă precum
sângele gangà
ferigile spre stepele

4
de lână şansa mea spre cascade

flăcările bureţi de sticlă


saltelele răni saltelele
saltelele cad wancanca
aha bzdouc fluturii
foarfecile foarfecile foarfecile
şi umbrele
foarfecile şi norii foarfecile corăbiile
termometrul consideră ultraroşul
gmbabàba
pelerină educaţia mea coada mea
e rece şi monocromatică
nfoua loua la
ciupercile portocalele şi
familia de sunete de dincolo de
tribord
în începutul în începutul triunghiul
şi copacul călătorilor în începutul

creierii mei pleacă pentru hiperbolă


caolina dă năvală în cutia sa
craniană
dalibouli obok şi tòmbo şi tòmbo
pântecul său e o mare puşculiţă
aici intervine toba majoră
şi cel care aplaudă
deoarece sunt zigzaguri pe sufletul
său şi mulţi de rrrrrrrrrrrrrr
aici cititorul începe să ţipe
el începe să ţipe începe să
ţipe apoi în ţipăt sunt
flaute care se multiplică - nişte
corali
cititorul vrea poate să moară

5
sau să danseze şi începe să ţipe
el e un idiot slab murdar el nu
înţelege versul meu el ţipă
el are un singur ochi
el are zigzaguri pe sufletul său
şi mulţi de rrrrrrr
nbaze baze baze uită-te la diadema
submarină care se deşiră în alge
aurii
honzondrac trac
nfoùnda nbabàba nfoùnda tatan
babàba

mişcare
gargară astronomică
vibrează vibrează vibrează vibrează
în pieptul metalic al înălţimilor
inima ta este verde este împărat
meteorologic
şi urechile mele sunt torţe
vegetale

ascultă ascultă ascultă eu înghit


mbampou şi voinţa ta bună
luăm dans auzim venim pădure
întoarsă transferată uhu uhu uhu
şoim şoim al propriilor tale
imagini-repere
mel o prietenul meu tu mă ridici
dimineaţa în panama
că aş putea să fiu un zeu
nesemnificativ

6
sau o pasăre-colibri
sau fetusul servitoarei în suferinţă
sau croitor explozie culoare vidră
robă a cascadei circulare păr interior
scrisoare pe care cineva o primeşte
la spital lungă foarte lungă scrisoare
când tu îţi pieptăni conştiincios
intestinele părul tău interior
tu eşti neimportant pentru mine ca un
paşaport fals
coşarii sunete albastre în miezul zilei
lătratul lucidităţii mele ultime se
aruncă în hăul medicamentelor verzi
scumpa mea umbrela mea
ochii tăi sunt închişi plămânii de
asemenea
de jet de apă cineva aude piuitul
coşarii

marea
deplângere a
obscurităţii mele
unu
rece vâltoare zigzag al sângelui
n-am niciun suflet cascadă fără niciun
prieten şi niciun talent doamne
eu nu primesc întotdeauna
scrisorile mamei mele
ce trebuie să treacă prin rusia

7
prin norvegia şi prin anglia
amintirile în spirale roşii îmi prăjesc
creierul în rândurile amfiteatrului
şi ca o reclamă luminoasă a sufletului
meu, ghinion a ţâşnit din sfera
turn de lumină inel forfotind de
furnici albastre
nimb veştejit secetă a supărării

vino aproape de mine ca rugăciunea


să nu te enerveze coboară în pământ
precum scafandri încă neinventaţi
apoi obscuritatea de fier se va preface
în sare şi vin
simplitate paratrăznet al plantelor
noastre ai grijă
paratrăznete care formează un
păianjen
astfel devin cununa unui christ enorm
amorf ţinut arc voltaic

vulturii zăpezii vor veni ca să


hrănească stânca
unde lut adânc va deveni lapte
şi laptele va tulbura noaptea lanţurile
vor vibra
ploaia va face lanţuri grele
va forma roţi în spaţiu raze
sceptrul în mijlocul cărora crengi
ziare vechi tapetează un paralitic
nimb veştejit
inel forfotind de furnici albastre
domn deget auriu furnal sphingerie
de ce să-l strângi de ce

8
după bubuitul tunetului martie
militarul se va dezlănţui
disperarea mea tub de fier ca de
tinichea
dar de ce oh de ce?
aşa aşa mereu dar drumul
tu trebuie să fii ploaia m
ea obscuritatea mea meta
lul meu circuitul meu far
macia mea nu mai plânge
nu mai plânge
dacă vrei

marea
deplângere a
obscurităţii mele
doi
uite părul meu a crescut
resorturile creierului meu s-au
îngălbenit şopârle îngălbenite se
lichefiază
din când în când
spânzuratul
străpunge
copac
soldatul
în regiunile noroioase unde păsările
se îngrămădesc în tăcere
cavaler astral

9
goblenurile pale
acid care arde nu în maniera
panterelor în cuşti
fântâna ţâşneşte şi urcă spre alte
culori

tremurări
fiica mea suferă de albastru nul şi
îndepărtat
capul meu e gol ca un şifonier de
hotel
spune-mi încet peşte al cutremurelor
umile şi frânează
atunci când vrei să pleci
nisipul
paşaport
dorinţă
şi podul pocneşte din rezistenţă
tripartidă
spaţiul
poliţişti
împăratul
greu
nisip
ce mobilă ce lampă inventează pentru
sufletul tău
septembrie al hârtiei-gaz
în imprimerie

vă iubesc lămâi ce se umflă pe gheaţă


noi separăm mama mea venele mele
lungimea domnului
mama mea
mama mea mama mea tu aştepţi în
acumulata zăpadă electricitate

10
disciplină
fabuloasă

frunzele se grupează în structuri-aripi


calmează-ne pe o insulă şi urcă
precum ordinea arhanghelilor

foc alb

sticlă
traversează
paşnic
fericire a liniilor vântul despre tine
cuptorul sufletului
fum viteză fum dur
geografie împodobită cu mătase
colonizată în corali înfloriţi cântec
cristalizat
în
vasul corpului cu floarea de
fum

vibraţie a negrului
în sângele tău
în sângele tău plin de inteligenţă şi
înţelepciune de amiază
un ochi albastru încreţit într-o sticlă
clară
te iubesc te iubesc

11
o coborâre verticală în oboseala mea
care nu-mi luminează drumul plus
inima mea înăbuşită cald într-o hârtie
veche
poţi să o muşti: fluieră
să mergem

nori ordonaţi în febra ofiţerilor


poduri crăpate corpul tău mizerabil e
foarte înalt vezi aceste scrisori din
calea lactee şi decupează memoria în
vivante forme
doar o cale mereu aceeaşi cale
lărgindu-se mereu lărgindu-se

farmacie-
conştiinţă
lampă a unui crin va fi născut un aşa
de măreţ prinţ
încât fântânile vor spori numărul
uzinelor
şi lipitoarea se transformă în arbore al
maladiei
eu caut nemişcarea dumnezeu imobil
dumnezeu imobil
de ce atunci da vei învăţa vino în
spirală către lacrima inutilă

papagal umed
cactus de lignit se umflă între
coarnele vacii negre

12
papagalul dezgroapă turnul sfântul
manechin

în inimă există un copil - o lampă


doctorul declară că nu o să irosească
noaptea

apoi trece în scurte şi acute linii


linişte formaţie tăcută

când lupul vânat se odihneşte pe alb


alesul vânează sunt închise
arătând flora rezultată din cadavru
ceea ce va fi cauză
şi cardinalul franţei va apărea cei trei
crini claritate fulgerătoare virtute
electrică
roşie lungă uscată pictură peşti şi
litere sub culoare

uriaşul leprosul peisajului


imobilizează-te între două oraşe
are pârâuri dă cadenţă şi broaştele
ţestoase ale dealurilor se acumulează
cu greutate
el scuipă nisip îşi frământă plămânii
de lână a se curăţa
inima şi vârtejul privighetoarii în
râsul ei - turnesol
el vrea să strângă curcubeul inima
mea este o stea-de-mare de hârtie

în missouri în brazilia în antile dacă


crezi că eşti un cititor mulţumit tu vei
deveni transparent pentru o clipă

13
creierul tău burete transparent şi în
această transparenţă va fi încă o
transparenţă mai slabă
slabă când un nou animal toarnă
albastru în această transparenţă

retragere
păsări copilărie pluguri rapide hanuri
lupte cu piramide
18 brumaire
pisica pisica e salvată
intrare
lăcrimare
valmy
viu brâu roşu
lacrimi
în gaură trompetă lentă clopoţei plâns
mâinile crăpate ale copacilor dau
ordine
plângeţi
el
staţii
spre alb spre pasăre
lasă-ne să plângem
voi plângeţi
a aluneca

tu porţi cuie pe cicatricile tale


proverbe lunare
luna bronzată se lansează pe
orizonturi diafragma ta

14
ochiul lunii bronzat într-un lichid
vâscos negru
vibraţii surdul
animale grele fug în cercuri tangente
muşchi păcură căldură
ţevile sunt curbe a înfăşura
intestinele
albastre

sfânt
formaţie marină stâncoasă
arborescentă asceză
multiplicarea memoriei mele în
chitările vibraţiilor memoria mea
camforul clovnul antilopa gnu a face
ghirlande din roţile de angrenaj
îngerul se lichefiază într-un
medicament şi disonanţe
urcă-te pe paratrăsnet a deveni
pantere corăbii angrenaje curcubeu ce
le aspiră
sunetele toate sunetele şi sunetele
imperceptibile şi toate sunetele se
coagulează
draga mea dacă te simţi rău e din
cauza sunetelor ar trebui să înghiţi o
pastilă

concentrare interioară pocnetul


cuvintelor care izbucnesc trosnind
şocurile electrice ale peştilor-cuţit

15
apa care se deşiră când caii
traversează împerecherile lacustre
toate dulapurile pocnesc
războiul
acolo
o noul-născut care e transformat în
piatră de granit care se face prea dură
prea grea pentru mama sa cântecul
litotomistului zdrobeşte piatra din
vezica urinară el introduce acolo flori
de liliac şi ziare

tăcere floare a sulfului


febră tifoidă tăcere
inima orologiu microbi nisip
mătrăgună
cu vântul tu îl agiţi ca torţa
mercurului către nord
şopârlele de gazon au putrezit o
somnul meu a prinde muştele
cameleon astronomic
o somnul meu de anilină şi zoologie
capul tău secţionat ar putea să fluiere
culori frumoase
iniţial chimica grădină de noapte a
pus comenzile ambasadorului
lumina curată circulară înverzită în
inimile icoanelor
când tu păşeşti pe apă peştii
multicolori se compun în jurul
picioarelor ca floarea
razele solare ale naşterii
oniromancierul în inima borealului
marea lumânare din puţ fructele ouăle
şi jonglerii se aliniază în nopţile

16
noastre în jurul unui soare gelatinos
pentru lumina noastră care este o
boală

înţelept dans
martie
gheaţa se sparge o lampă fuge şi
trompeta galbenă e plămânul tău şi
pătrat dinţii stelei timbre staţie de
dragă-floarecămaşă ceasul întoarce-te
întoarce-te pietre ale negrului
în inima rece eu sunt singur şi ştiu
asta sunt singur şi dansez doamne tu
ştii că îmi place verde şi subţire
pentru că îmi place mult aici roţi
uriaşe care zdrobesc aur ce îngheaţă
mereu
păşeşte pe capetele picioarelor mele
goleşte-mi ochii şi muşcă steaua
pe care am pozat-o între dinţii tăi
fluieră
prinţul vioară fluieră albul păsărilor

înţelept dans doi


a creşte într-o ceaţă a propulsoarelor
neaşteptate
arc voltaic şuruburi apatice
coridoarele coloana vertebrală a
caselor şi fumul

17
gradaţie a vântului care deşiră pânza
într-un sertar tabachera latră de
portocale şi coarde
o supapă a inimii golite
sticlă înrudită cu gâtul
trenurile cad în tăcere toate în acelaşi
timp

şarpe de mare
a e ou o youyouyou i e ou o
youyouyou
drrrrrdrrrrdrrrrgrrrrgrrrrrgrrrrrrrr
bucăţi de verde durată zboară în
încăperea mea
a e o i ii i e a ou ii ii pântecul arată
centrul vreau să o iau ambran bran şi
să mă întorc centru al celor patru
b e n g b o n g b e n g b a n g unde
vei merge iiiiiiiiupft
maşinist oceanul a o u ith
a o u ith i o u ath a o u ith o u a ith
viermii lucioşi printre noi
printre măruntaiele şi direcţiile
noastre
dar căpitanul studiază indicaţiile
busolei
şi concentraţia culorilor devine
nebună
barză litofanie există memoria mea şi
ocarina în farmacie
sericicultură orizontală ale clădirilor
pelagoscopice

18
nebunul satului cloceşte bufoni
pentru curtea regală
spitalul devine canal
şi canalul devine vioară
pe vioară e o corabie
şi la babord regina e printre
emigranţii pentru mexic

marea
deplângere a
obscurităţii mele
trei
unde trăim florile ceasornicelor iau
foc şi penele înconjoară strălucirea
distanta dimineaţă de sulf vacile ling
crinii de sare
fiul meu
fiul meu

lasă-ne să târşâim prin culoarea lumii


care mereu arată mai albastru decât
metroul şi decât astronomia
noi suntem prea subţiri
noi nu avem gură
picioarele noastre sunt înţepenite şi se
lovesc unul de altul
feţele noastre sunt lipsite de formă ca
stelele

19
puncte de cristal fără putere au ars
bazilica
nebună: zigzagurile trosnesc
telefon
muşcătură echiparea se lichefiază
arcul
caţără
astrală
memoria
spre nord prin fructul său dublu
precum carnea crudă
foame foc sânge

rece galben
noi am plecat nori printre eschimoşi
să decorăm recuperarea gândurilor
noastre botanice
sub amurgurile zvârcolinde
gunoi verde gol
incandescent

îmi orânduiesc promisiunile cofetărie


hotelierul în magazinul său
paulownii definitive
distanţarea desface glaciar şi
usturător ca o diligenţă
distanţând adolescent
ploios
altundeva răsunând

un trecător febril şi putrezită şi frântă


şi corigibilă broderie

20
mă gândeam la ceva destul de
neruşinat scabros
un calendar tomnatic în fiecare
copac
organul meu amoros este albastru
eu sunt mortal domn albastrualbastru

şi din cadavru începe să se înalţe un


ţinut straniu
înalţă-te înalţă-te spre alte astronomii

îmblânzitorul de
lei îşi aminteşte
priveşte-mă şi fi culoare
pe urmă
râsul tău înghite soare pentru iepuri
pentru cameleoni
stoarce-mi corpul între două linii late
lasă foametea să fie lumină la culcare
vezi suntem albastru greu antilopă pe
ureche glaciară în roci graniţe fără
cusur - ascultă piatra
bătrân pescar rece înalt pe hârtie ştiri
înştiinţează-le pe fete în sârmă şi
zahăr întoarce-te lent cănile sunt mari
precum albe umbrele de soare ascultă
rulează-te rulează-te roză

în colonii
amintire miros de farmacie curată
bătrână servitoare

21
vioi armăsar şi cereale
corn apel
fluier
bagaj menajerii obscure
vreţi să muşcaţi ferăstrăul
orizontal a vedea

primăvară
lui h arp

a pune copilul într-un vas la miezul


nopţii
şi rana
o roză a vânturilor cu degetele tale cu
unghii frumoase
împănat tunet să vezi o curgere
proastă din membrele antilopei

a suferi acolo jos ai văzut vreo vacă


vreo pasăre?
setea şi amărăciunea păunului captiv
regele exilat de săgeata de lumină se
mumifică lent
în grădina vegetală
a semăna greieri stricaţi a planta
inimi de furnici ceaţa sării o lampă o
scoate la cer

micuţele sclipiri ale sticlăriei în


burţile boilor castraţi în zbor
pe capetele ramurilor scurte
întunecate pentru o lacrimă

22
bornă aripă
seară
în apropierea revoluţiei astronomice
nocturne tu mi-ai adus la cunoştiinţă
hârtia
prieten
arhitectură
suedia
a aştepta
eu sun la aripi şi linişte pentru un
moment limită de a construi columne
de sare: lămpi de nor zăpezi şi
lampioane de muzică proporţii zigzag
inele munţii de galben galben galben
galben o inima ce a fluierat strofa
ţevii îngălbenite în transpiraţie a
cădelniţei
sora negrului raport oglindă
ţevile pocnesc şi cresc
şi crestele cocoşilor izbucnesc
separând aerul în zigzag

în plămânii obscuri profund somnul e


roşu dur
grilajele scheletelor grele
apele adoră direcţia spre care aripa
iluminată de ebonită căreia aparţii
mamă
a înălbi
traversează
de ce

23
leucoplast

rege
origine
lumânare
gândurile mele se duc - cu oile de
păşunat - către infinitul simetric
domestic
gulere masive de lumină
neagră
subţire
suprafaţă
gresie

soare nocturn
regele său de gheaţă şi numele său
coboară
pentru a apărea pe mare în peşte şi
rechin corpul său
pază maritimă
a fi născut
voracitate deschisă la sunetul lăncilor
şi uşa verde

fii sora mea pe larga mişcare


planetară
prea multă vreme am văzut scheletal
manechinele umbrite în mina albă
fierbinte

şi eu proiectez pământul şi bijuteriile


tale sunt ochi vii

24
vaca dă naştere la un mare ochi viu al
durerii sau al fierului
aproape de mare se înalţă în spirale
sfera
furtuna

virgina şi-a defrişat pielea şi a murit


în deşert
focul interior al măreţelor roci
vulcanice
imaginea sa şi fructele
ploaia să fie floarea a foametei a
uscăciunii
paltoane impermeabile pentru
sufletele noastre uşurează-ne zborul
şi îmbarcarea domnului acoperit cu
plante

atinge-mă pur
şi simplu
atinge-mă
tu fumezi pipa amară în noapte dinţii
mei sunt mai albe stele în seif
schimbă digeră rapid pe stâncă foc
galben fratele meu
gimnastică în cealaltă cameră tiv tiv
aranjaţi-vă
tăietură verticală
întrerupe

25
mecanism drrrrr rrrrrrrr baghete
luminând
tulburare a razelor străpunge-ne
găseşte o cale spre oraş
rădăcinile noastre mucurile noastre
de ţigară aprinse fixate precum
minore ciuperci în creierul jilav
barcă roşie prinsă pe suprafaţa apei
nu poţi să dormi lângă mine
eu sunt tramvai undeva du-te-vino în
iubire
sunetul în gâtul pisicilor mari în
metal fără valoare
venele mele sunt acoperite de brăţări
roase

în corpul meu obscure mase perne


umflându-se
pe apa amărăciunii s-a făcut verde
inima
explozia
fără să fi ştiut cum sau de ce
ferm tăios
ei mi-au arătat calea
toţi în acelaşi timp
de a putrezi în aur al stâncii măreţe
dense

26
dans cauciuc
sticlă
maladie întuneric înfloresc în perechi
în organismele noastre
gheaţă

atinge-mă
pur şi simplu atinge-mă
melc se caţără pe topor pământ alb

vântul va
incolor
va va
face să trepidezi
va
cine cine da va

domn
tzalabăpisică
parasolar
poc poc
smalţ alunecare
domn

domn
nucile de cerneală fac zgomot
floarea-timbru-stanţă

27
ţară vede alb
mayei chrusecz

aurul orelor 10 a frânt moartea

ars fereastra în lut şi aur


separă binele de apă în pătrate de
piele
şi peştele alert prins cu un bold

prăjeşte ochi aurii de insectă


eu sunt vibraţia rea a căldurii
în bătaia inimii striate

oasele sunt de asemenea linguri


pentru sufletul tău
dar noi am reconstrui
verde răsunător sub porţelan
somn în craniu

şi urmăreşte micii oameni în vocala


lor
retează-i cu trenul clopotul sună
şi urmăreşte micii oameni în vocala
lor
micul foc în potir
şi urmăreşte micii oameni în vocala
lor
şi urmăreşte micii micii oameni în
vocala lor

28
a sări alb cristal
lui m ianco

pe o unghie
maşină de cusut descompusă în
altitudine
dezorganizează bucăţile de negru
vezi fugă galbenă
inima ta e un ochi în cutia de cauciuc
înfinge-o într-un colier de ochi
lipeşte mărci poştale pe ochii tăi

cai se duc norvegia strânge


bijuterii versuri roată uscată
vrei? plânge
linge strada urcându-te pe voce

abraham se îmbie singur în circ


tutun în oasele sale fermentaţii
abraham se îmbie singur în circ
urină în oase
roata cailor are lămpi electrice în loc
de capete
urcă urcă urcă urcă
arhiepiscop albastru eşti o vioară de
fier
şi cloncănit cloncănit
verde
numerale

29
mic oraş în
siberia
o lumină albastră făcându-ne să stăm
împreună aplatizaţi pe acoperiş e ca
şi întotdeauna tovarăşul nostru
ca o etichetă din porţile infernale
pusă pe o sticlă medicinală
e casa calmă prietenul meu tremură
şi atunci gros curbata uşă oferă săritul
peste bătrâneţe din oră în oră pe
cadran
gulerul intact de lămpi de scurtături
pentru locomotive coboară în jurul
nostru din când în când
şi se desumflă tu numeşti asta tăcere
bând acoperişuri de tinichea licărire
de cutie de herringi şi inima mea
decentă pe case modeste mai modeste
mai impunătoare mai modeste pe care
aş galopa şi freca mâinile pe tabla
dură cu fărâmituri de pâine a dormi
oh da de numai ar putea cineva să
facă numai asta
trenul punctual leguma spectacolul
turnului frumosului eu stau în banca
mea
ce contează leguma frumosul ziarul
ce vine după care este rece aştept
vorbeşte mai tare
inimi şi ochi se învârt în gura mea
înainte marş

30
şi copii mici în sânge
[e îngerul? eu vorbesc de el care se
aproprie]
hai să fugim şi mai repede
mereu oriunde noi vom rămâne
printre ferestre întunecate

gară
dansează rage sfâşie
răsuceşte-te o să aştept pe bancă
ei bine nu zău da? nervii sunt tăceri
ale momentelor repetate

citeşte liniştit
viraje
ziarul
să ţii cont de vecini?

chiar nu ştiu
dacă sunt singur în asta
lumina se întoarce dar din ce parte şi
pentru ce

zborul unei păsări chiar pe rug


este bărbăţia mea sub cupolă
caut adăpost foarte aprins
rubinie rachetă

sufletul meu e dus


la piatra albă
zeu fără publicitate
cu domiciliul în legi

31
ordine şi prietenie
asta e: durerea arzătoare
ochii mei având pete
şi le-am aruncat în cascadă

a merge
vezi faţa mea
în sfera nopţii sau în valiză
sau în cuşca de zăpadă

diseară mă sting
scânteia astfel plânge
în patul meu în uzină
urlă câini şi jaguari

e al dumitale dus de asemenea


la brăţara de piatră
saltimbanc cu ţeastă alungită
fratele mele creşte

cinstit am fost
soră infinită
încetată pentru noaptea
aceasta

farmacie inimi plante


expuse la raze globulare şi
lichiorurile religiei
adevărat
leii şi clovnii

32
frate de moment
nimic nu se înalţă nimic nu se
scufundă
nicio pendulare
el se scoală
nimic nu se agită nici fiinţă nici
nefiinţă nici idee nici prizonier
încătuşat nici tramvai
el nu aude nimic decât el însuşi
nu înţelege nimic decât scaunele
piatra frigul apa - el ştie chiar şi prin
materia solidă
ochii neavând niciun folos el le
rostogoleşte în stradă
ultimă flacără de sânge în tenebre
ultim salut
el îşi jupuie limba – flamă străpunsă
de o stea
tranchilizată
tomnatec moartă ca o roşie frunză de
palmier

şi reabsoarbe ceea ce a negat şi


dizoluţia îl proiectează în cealaltă
emisferă anotimp secund al existenţei
precum unghiile şi părul crescând şi
revenind

remarci
stranie femeie cu dublă mască

33
albă curvă a vreunui dans obscen
vino mai aproape de mine singura
armonie
a picioarelor obosite
păreri fără vreo importanţă
particulară azur vag sânge de ebonită
şi un sfat

pune desfrâul deoparte


înfruntând moartea la opt şi
douăsprezece de aş putea să iau de la
capăt noaptea dimineaţa asta

banii de ora zece: uite


sufletul meu

noaptea asta n-o să-ţi aparţină


ultima rafinare a virilităţii mele
de multă vreme am întrecut falsa
şiretenie
unde îţi târâi chiar în acest moment
fiinţa ta putred însorită

aşa că trec de tine treci ca mama şi


copilul ei
încet mai repede încet
una după alta sau toate deodată
ochiul proxenetului în aur al veşniciei
slabe
dispare
mitocan cu sentimente străină
regină moaşă
şi e cu totul lipsit de interes

34
postfaţă
tristan tzara când a văzut ochiul
bolnav al soarelui prima dată
primise numele de samuel
rosenstock

după ani el şi cu ion vinea (iovanaki


atunci) s-au împrietenit şi s-a născut
simbolul

pe atunci simbolismul era încă în


floare (de ce?) dar ce era la revista
simbolul parcă ăştia ar fi vrut să
facă altceva

abia în 1934 saşa pană i-a adunat


câteva dintre primele poeme ale
viitorului tristan tzara până în 1971
a descoperit chiar mai multe (printre
care hamlet)

se înţelege avea de atunci gust


pentru comparaţii insolite dar cine
putea să bănuiască ceea ce se va
întâmpla după nu multă vreme

preschimbat în tristan ruia apoi în


tristan tzara el pleacă în 1915 în
cantoanele de ciocolată ale elveţiei
avea o misiune pe care nu o bănuia

35
cabaret voltaire acolo unde arcurile
voltaice erau poate prea roşii pentru
binele cuburilor îngheţate acolo
tristan tzara şi încă câţiva (să nu
uităm de marcel iancu sau janco)
pun repede la cale revoluţia – dada

lucrurile s-au schimbat enorm

dadaiştii au atacat tot ce se putea


ataca ei au venit cu altceva decât
eram obişnuiţi fireşte şi apollinaire
şi mallarme şi rimbaud şi chiar
eminescu ştiau cumva unde o să se
ajungă (sau nu credeau că ştiu)

restul a fost istorie

e suficient să spunem că totul a fost


un şir de incendii de întâmplări
pitoreşti după care nimic nu a mai
fost la fel

şi când se mută la paris lucrurile se


schimbă apar andré breton şi
soupault şi aragon dada avea să se
transforme în suprarealism

o vreme tzara a crezut în continuare


în dada în mijlocul suprarealiştilor
învârtea în continuare poemele
decupate din cine ştie ce dar
lucrurile şi-au urmat cursul firesc

36
1929 tzara devine şi el suprarealist
ceea ce nu înseamnă că s-a depărtat
mult de spiritul dada e turnat acum
în forme mai umanizante

dar apoi urmează o oră când dinţii


soarelui sunt înnegriţi de
combustibilul de tanc al războiului
tzara încearcă să fie şi suprarealist şi
politic

nimic de spus decât că s-a apropiat


de oameni trecute-s vremurile lui
toto-vaca dar şi la bătrâneţe
prietenii nu s-au schimbat mult: şi
breton şi picasso şi miro şi aşa mai
departe

în 1963 se duce într-o cu totul altă


lume poate a devenit o plantă
exotică sau o vidră apucase să
predea lampisteriile* (cu toate
cuvintele publicistice ale tinereţii)

tzara a fost pentru literatură o


primăvară tonică acidulată care a
deschis porţile imaginaţiei
yigru zeltil

* câteva din cărţile lui tzara: la première aventure céleste de monsieur antipyrine (1916),
vingt-cinq poèmes (1918), cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons (1920), de nos
oiseaux (1923), sept manifestes dada (1924), l’homme approximatif (1931), où boivent
les loups (1932), l'antitête (1933), grains et issues (1935), la deuxième aventure céleste de
m. antipyrine (1938), midis gagnés (1939), le cœur à gaz (1946), terre sur terre (1946),
parler seul (1950), la face intérieure (1953), le fruit permis (1956), la rose et le chien
(1958), découverte des arts dits primitifs suivi de poèmes nègres (2006).

37
cuprins
notă (p. 2)
gigantica lepră albă a peisajului (p.
4)
mişcare (p. 6)
marea deplângere a obscurităţii mele
unu (p. 7)
marea deplângere a obscurităţii mele
doi (p. 9)
sticlă traversează paşnic (p. 11)
farmacie-conştiinţă (p. 12)
retragere (p. 14)
sfânt (p. 15)
înţelept dans martie (p. 17)
înţelept dans doi (p. 17)
şarpe de mare (p. 18)
marea deplângere a obscurităţii mele
trei (p. 19)
rece galben (p. 20)
îmblânzitorul de lei îşi aminteşte (p.
21)
primăvară (p. 22)
bornă aripă seară (p. 23)
soare nocturn (p. 24)
atinge-mă pur şi simplu atinge-mă
(p. 25)
dans cauciuc sticlă (p. 27)
ţară vede alb (p. 28)
a sări alb cristal (p. 29)
mic oraş în siberia (p. 30)
gară (p. 31)
frate de moment (p. 33)
remarci (p. 33)
postfaţă (p. 35)
ce citeşti acum (p. 38)

38