PROPRIETATEA SI FORMELE DE PROPRIETATE

n condiiile economiei de pia, att factorii de producie, ct i bunurile economice realizate cu ajutorul lor se afl n proprietatea agenilor economici.
Definitie:

Proprietatea = o relatie intre oameni, un contract social, cu privire la bunurile materiale, spirituale si de alta natura existente in societate sau obtinute prin activitatea economica. Aceasta relatie releva exercitarea unuia, mai multora, sau a tuturor atributelor proprietatii: 1. Dreptul de posesiune; 2. Dreptul de utilizare; 3. Dreptul de dispozitie; 4. Dreptul de uzufruct. Proprietarul detine in mod exclusiv si absolut urmatoarele atribute(drepturi) asupra unui bun in limitele prevazute de lege: a. Dreptul de posesiune= prerogativa proprietarului de a stapani in fapt direct si nemijlocit bunul respectiv (dominaia direct a proprietarului asupra bunului obinut). b. Dreptul de utilizare sau folosinta = dreptul proprietarului de a folosi bunul aflat in proprietatea sa, asa cum crede el ca este mai bine in interesul propriu; c. Dreptul de dispoziie = dreptul proprietarului de a dispune aa cum dorete de obiectul deinut n limitele permise de lege (ii confera propr. puterea de a instraina bunul ce-i apartine, de a constitui asupra acestuia anumite drepturi in favoarea altei persoane ); d. Dreptul de uzufruct = dreptul proprietarului de a beneficia de rezultatele obinute prin folosirea bunurilor aflate n proprietatea sa (dreptul de a-si insusi si utiliza rodul unui bun, venitul unei mosteniri, dobanda unui imprumut, etc. ). e. Se apreciaza ca exista si dreptul de gestionare, administrare si management asupra proprietatii.

Unele dintre aceste drepturi pot fi instrainate (cedate altuia) fara a pierde insa calitatea de proprietar: * dreptul de folosinta (inchiriere; depunerea unei sume de bani in banca). * dreptul de uzufruct (plata salariilor angajatilor unei intreprinderi). Nu pot fi, de regula, instrainate drepturile de posesiune si dispozitie. Instrainarea totala a proprietatii (pierderea calitatii de proprietar) se face prin: vanzare, donatie, mostenire.

Obiectul proprietii l constituie bunurile economice i resursele naturale-> bunurile (in sens general.)
CLASIFICAREA BUNURILOR: I. II. Dupa forma lor materiala: a. Obiecte concrete; b. Servicii si informatii. Dupa profunzimea proc. econ. la care au fost supuse: a. Bunuri primare (direct din natura) b. Bunuri intermediare (in faze succesive de prelucrare) c. Bunuri finale (nu mai sunt supuse niciunei transformari si urmeaza sa intre in utilizarea lor finala) Dupa modul de consumare: a. Satisfactori (destinate satisfacerii nemojlocite a trebuintelor umane -> bunuri de consum personal si social) b. Prodfactori (bunuri consumate pt productie) Dupa modul in care circula in cadrul economiei: a. Bunuri cu caracter de marfuri (circula prin vanzare-cumparare in diferite variante realizata) b. Bunuri care circula fara a fi marfuri (circula sub forma de cadouri, dote, donatii, mosteniri)

III.

IV.

! In econ. de piata, bunurile cu cea mai mare pondere sunt bunurile cu caracter marfar, sau care cel putin, imbraca forma baneasca de masurare, intrucat detin cea mai mare pondere in satisf trebuintelor.

Subiectul proprietatii il formeaza agentii economici:

1. Indivizii ca persoane fizice = subiecti ai propr. in oricare dintre formele acesteia: a. Indivizii care sunt producatori: reprezinta atat: posesiunea, dispozitia, uzufructul cat si folosinta; b. Indivizii care nu sunt produc. (neproducatori)= reprezinta: posesiunea, dispozitia si o parte din uzufruct; ( nu pot utiliza bunurile lor decat prin salariati, iar uzufructul se imparte intre proprietarii neproducatori si producatorii directi.) - Familia 2. Sociogrupurile: constituite din reuniunea indivizilor pe baza existente a c.p. 3 trasat. comune, obiective generatoare de interese si comportamente similare pt toti membrii (cooperative, societati pe actiuni, etc.) 3. Organizatiile : a. Nationale: apar sub forma uniunilor de intreprinderi sau cooperative constituite pe criterii precum: ramura, zonal, terit.-admin. (*** statul poate fi considerat ) b. Internationale: asocierea ag. econ si/sau a organizatiilor din 2 sau mai multe tari.

FORMELE PROPRIETATII
Proprietatea privata este superioara celei colective prin regimul sau juridic, intrucat permite ca fiecare proprietar sa suporte costurile propriilor actiuni si concomitent sa insuseasca beneficiile acestora. I. Proprietatea privata/particulara-> proprietari: persoane fizice/ juridice. ***Dupa SUBIECT se clasifica: a. Proprietatea privata individuala (subiectul individul si familia sa) b. Proprietatea privata asociativa (subiectul sociogrupul = grup de pers care au trasaturi si interese comune: actionarii unei firme, membrii unei cooperative) ***Dupa dimensiune se clasifica: proprietatea particular individual mic (uniti meteugreti, comerciale, exploatri agricole etc.), bazate pe munca proprie a proprietarului i familiei acestuia; proprietatea particular mijlocie i mare n care proprietarul folosete muncitori i salariai; proprietatea particular asociativ (foarte mare), care apare sub forma cooperativelor i societilor comerciale pe aciuni. II. Proprietatea publica (de stat): subiectul este statul sau:administratiile publice centrale (minister, guvern) si locale (prefecturi, primarii).

*** Dupa regimul juridic al bunurilor componente, proprietatea publice constituie: a. Domeniul public al statului: bunuri de interes national, strategic, care prin lege nu pot fi: instrainate= inalienabile, sau urmarite silit sau grevate de diferite obigatii= imprescriptibile(nu pot fi sechestrate, preluate spre despagubire). Ex: bogatiile subsolului, apele cu potential energetic, fasia de protectie a frontierei de stat, etc. b. Domeniul privat al statului: bunuri care nu mai apartin domeniului public, putand fi concesionate, inchiriate, instrainate, etc. III. Proprietatea mixta: contributii ale agentilor nationali + internationali; privati + de stat. ! pot fi subiect al propr si org. nationale si internationale. CONCLUZIE: 1. Intr-o economie de piata exista mai multe forme de proprietate, adica un pluralism al formelor de proprietate bazat pe proprietatea privata. 2. In orice tara exista proprietate publica, ea fiind preponderenta doar in anumite domenii. 3. Intre unitatile apartinand diferitelor forme de proprietate exita relatii economice (de parteneriat dar si concurentiale) => pluralismul este necesar pt a stimula concurenta pe directia: * reducerii costurilor si preturilor; * cresterii calitatii; * promovarea progresului tehnic si marirea volumului productiei . 4. Pluralismul formelor de proprietate este posibil fiind expresia liberei initiative. 5. In cadrul pluralismului formelor de proprietate, o forma sau alta poate sa isi modifice in timp rolul si ponderea in functie de capacitatea ei de a folosi rentabil obiectul proprietatii.

LIBERA INITIATIVA
Libera initiativa = libertatea agentilor de a actiona potrivit propriilor interese economice fara a ingradi libertatea altor agenti; (libertatea agentilor de: a poseda, a dispune, a folosi, bunurile si uzufructul lor.) Fundamentul L.I. = proprietatea, in special proprietatea privata.

Trasaturile L.I.:
1. Un atribut general aplicabil in mod egal tuturor agentilor. 2. Nu ingradeste pe nimeni in promovarea actiunilor de interes propriu. 3. Respectarea sa nu implica alte costuri sau conditii materiale prealabile pt niciun agent economic obtinut pe seama unuia sau altora. 4. Din aplicarea si respectarea sa nu decurge niciun fel de avantaj pt niciun agent economic in actiune. 5. Stimuleaza deopotriva creativitatea tuturor, intrucat, asigurand libertatea de actiune, realizarea interesului fiec, depinde de ingenioz, proprie. 6. Se manifesta prin actiuni ale agentilor referitoare la: - Dreptul de a decide asupra obiectuli proprietatii - Dreptul de a initia actiuni economice - Dreptul de a forma asociatii economice (societati economice) - Dreptul de a extinde, mentine sau restrange activitatile economice. L.I. este i sursa de motivatii prin : initiativa, stimulare, responsabilitate, competenta.

Efectele L.I.:
a) Daca se bazeaza pe proprietatea privata, ea genereaza motivatie, raspundere si eficienta in utilizarea obiectului proprietatii. Cea mai larga manifestare a L.I. se realizeaza in conditiile proprietatii private. b) In situatia in care intr-o economie predomina proprietatea publica sau monopolurile, L.I. este ingradita sau eliminata -> decizii centralizate ale statului, ceea ce conduce la scaderea motivatiei, a raspunderii si a eficientei economice => cerere slab satisfacuta. c) Desi manifestarea L.I. este un atribut general aplicabil, ea nu genereaza efecte identice asupra agentilor: 1. Daca agentii privati au abilitati de adaptare la piata (initiativa, spirit inovator, flexibilitate, pricepere manageriala) => extinderea proprietatii lor. 2. Daca agentii privati nu au asemenea abilitati => in procesul concurentei: restrangerea, pierderea proprietatii lor. *** o restructurare a activitatii economice in functie de capacitatea agentilor de a-si gestiona eficient obiectul proprietatii.