Sunteți pe pagina 1din 55

METODOLOGIA CERCETRII 4.1. OBIECTIVELE CERCETRII 4.2. IPOTEZELE CERCETRII 4.3.ORGANIZAREA ACTIVITII DE CERCETARE 4.4.

METODE sI TEHNICI DE CERCETARE

4.1. OBIECTIVELE CERCETRII Titlul reprezinta o expresie nglobanta, de maxima generalitate, a ceea ce urmareste lucrarea. Obiectivele pe care urmeaza sa le stabilim vor viza direct fenomenele puse n relatie n titlu. Titlul lucrarii este: Agresivitatea - forma de adaptare si contra-reactie la copiii institutionalizati de vrsta scolara mica. Formularea lui s-a fundamentat pe premisa ca agresivitatea, ca si comportamentul agresiv reprezinta o forma de adaptare, dar si o contra-reactie la o situatie frustranta. Acest lucru este deja un fapt confirmat stiintific de psihologie. Ca prim obiectiv de maxima generalitate, cercetarea noastra urmareste surprinderea naturii care exista ntre variabilele din titlu: agresivitate, adaptare si frustrare. Ca un prim pas al procesului de trecere de la general la particular (acest proces urmareste atingerea unui nivel de directa testabilitate a fenomenelor studiate), agresivitatea este considerata, n principal, sub aspectul unora din fatetele sale, si anume: violenta si limbajul oral agresiv n relatiile interpersonale. Aceasta nu nseamna ca vor fi neglijate celelalte dimensiuni ale agresivitatii: carentele educative n familia de origine, precum si n institutiile de nvatamnt (este vorba, mai precis, despre modelele familial si respectiv, scolar interiorizate de copil), factorii declansatori ai comportamentului agresiv (predispozitie genetica si psihopatologie parentala), factori traumatizanti pentru copil si familie, cu implicatii n declansarea agresivitatii, boli somatice grave, alte traume), precum si celelalte forme ale agresiunii si comportamentului agresiv.

n demersul formularii celor ctorva obiective pe care si le propune cercetarea noastra, sa pornit de la o serie de premise. Iata contextul de premise de la care s-a pornit n fixarea obiectivelor cercetarii: a) b) Societatea se afla ntr-un continuum proces de transformare si devenire. Prin urmare, se modifica valorile dnd nastere unor seturi de valori diferite care nglobeaza. Transformari profunde n toate aspectele legate de adaptarea sociala si interpersonala a individului. c) Influenta mass-media prin promovarea filmelor artistice si de desene animate) care etaleaza violenta si comportamentul agresiv n general, prin urmatoarele: agresiuni, banditism, folosirea armelor, spargeri, furturi, rapiri, etc. innd cont de aceste realitati, s-a procedat la fixarea obiectivelor cercetarii. Prin urmare, cercetarea noastra are ca obiectiv principal: surprinderea cresterii agresivitatii la copiii institutionalizati, comparativ cu cei din familie. n paralel cu acest obiectiv principal, fixat anterior, cercetarea vizeaza si urmatoarele obiective secundare: 1) Evidentierea caracteristicilor psihice (mai fragile) care s-au modificat determinnd comportamentul agresiv al copiilor scolari mici din Centrul de Plasament; 2) Surprinderea modului cum influenteaza Centrul de Plasament - ca institutie de educatie intelectuala, morala, culturala, sociala - dezvoltarea comportamentului agresiv; 3) Surprinderea modului de manifestare al agresivitatii la copii scolari mici din Centrul de Plasament; 4) Analiza masurii si modului n care tipul individual de raspuns la frustrare influenteaza comportamentul de adaptare sociala si scolara: comportamentul de nvatare; comportamentul de relationare; 5) Investigarea influentelor exercitate de o serie de factori externi asupra tipului de raspuns frustrant - agresiv: clasa de elevi; caracteristicile institutiei ocrotitoare; familia de apartenenta.

4.2. IPOTEZELE CERCETRII Ca punct de plecare s-a luat faptul - demonstrat stiintific - ca agresivitatea este o forma de adaptare si contra-reactie la frustrare la copiii institutionalizati de vrsta scolara mica. In consecinta, ipoteza principala va fi formulata astfel: se prezuma ca daca agresivitatea este o forma de adaptare, precum si un mod de contra-reactie, atunci ea se manifesta n mod pregnant n Centrele de Plasament comparativ cu scolile de masa. Fata de ipoteza anterior formulata (ipoteza principala) au mai fost formulate urmatoarele ipoteze secundare: 1) daca agresivitatea se manifesta ca forma de adaptare datorita absentei modelelor familiale si scolare, atunci ea are tendinte evidente de manifestare; 2) daca exista anumite caracteristici psihice mult mai fragile la copiii institutionalizati comparativ cu cei din familie, atunci ele sunt mai evidente la primii datorita influentei respective; 3) daca agresivitatea este forma de adaptare si contra-reactie la frustrare, atunci copiii din Centrul de Plasament folosesc comportamentul agresiv n acest sens; 4) daca manifestarile frustrant - agresive (intensitatea si calitatea lor) au valoare adaptiva sociala si scolara, atunci valenta pozitiva sau negativa a grupurilor sociale si scolare de apartenenta le influenteaza; 5) daca la elevii ocrotiti n familie se constata un nivel scazut al agresivitatii si o adaptare n functie de specificul fiecarui elev, atunci la copii institutionalizati vom constata un prag mai crescut al frustrarii si agresivitatii, respectiv un nivel mai scazut privind calitatea adaptarii socio-scolare.

Am avut n vedere la copiii din familie (scoala de masa) si structura n functie de mediile educogene familiale: parinti muncitori, cu studii medii, cu studii superioare.

4.3. ORGANIZAREA ACTIVITII DE CERCETARE n baza ipotezelor si obiectivelor formulate, am efectuat cercetarea n localitatea Constanta avnd nsa n vedere si realizarea unui studiu comparativ. Ca atare, am investigat subiecti aflati n "Centrul de Plasament Delfinul" pentru a depista elementele de specificitate si la "scoala nr. 1" din aceeasi localitate, scoala generala n care copiii sunt proveniti din familie. Motivatia este evidenta, n sensul ca am vrut sa observam influenta exercitata de Centrul de Plasament, ca institutie implicata n protectia copilului, asupra dezvoltarii comportamentului agresiv. Activitatea de cercetare am organizat-o plecnd de la alegerea loturilor de subiecti din fiecare institutie vizata. Astfel, am ales din considerente metodologice, un numar de 60 de subiecti cu vrste cuprinse ntre 7 si 11 ani, fara a lua n considerare nivelul de pregatire, rezultnd astfel un lot eterogen si care releva diferentele calitative la nivelul comportamentului adaptativ, socio-scolar. Structura loturilor se prezinta astfel: Lotul de subiecti din Centrul de Plasament: Lotul de subiecti din Centrul de Plasament: VRSTELE 8 - 9 ani NR. DE SUBIECI 5 9 ani si 1 luna - 10 ani 15 10 ani si 1 luna - 11 ani 10

Lotul de subiecti din scoala de masa: VRSTELE 8 - 9 ani NR. DE SUBIECI 7 9 ani si 1 luna - 10 ani 12 10 ani si 1 luna - 11 ani 11

Am avut n vedere la copii din familie (scoala de masa) si structura n functie de mediile educogene: parinti muncitori, cu studii medii, cu studii superioare.

MEDII FAMILIALE EDUCOGENE REPARTIIA PE CLASE Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a TOTAL MUNCITORI 2 5 4 11 STUDII MEDII 4 7 5 16 STUDII SUPERIOARE 1 2 3

36% - muncitori 54% - studii medii 10% - studii superioare 4.4. METODE sI TEHNICI DE CERCETARE n scopul realizarii obiectivelor propuse si plecnd de la premisele considerate ca fundament n elaborarea ipotezelor cercetarii, am considerat ca principalele metode utile n demersul meu metodologic sunt: Observatia dirijata. Aceasta metoda consta n urmarirea atenta si sistematica a comportamentului subiectilor cu scopul de a sesiza aspectele lor caracteristice privind, pe de o

parte, fizionomia, igiena, nfatisarea, privirea, mimica, gestica, conformatia, iar pe de alta parte, aspectele comportarii subiectilor n anumite momente sau situatii specifice (n timpul activitatilor scolare si libere). Obiectivele urmarite prin metoda mai sus amintita sunt: 1) sa manifeste reactii motrice cu conotatii agresive; 2) sa foloseasca un limbaj agresiv; 3) sa manifeste o atitudine frustranta; 4) sa foloseasca fie violenta (comportamentul agresiv violent), fie un limbaj agresiv pentru eliminarea frustratiei. In scopul realizarii obiectivelor anterior stabilite si pentru ilustrarea clara a ipotezelor sau utilizat si o serie de teste psihologice precum: testul de frustratie Rosenzweig; testul de personalitate Woodworth; testul "Eu sunt ..." si "Eu as vrea sa fiu ..."; testul "Familia"; testul "Clasa". Am utilizat de asemenea: studierea fisei medicale si anamneza psihologica. n literatura de specialitate, grija pentru diagnoza si masurarea frustrarii nu ocupa o pondere proportionala cu preocuparile teoretice despre acest fenomen n ansamblul sau. Dificultatea masurarii frustrarii rezulta din greutatea corelarii instrumentelor de diagnoza cu teoria acestei corelari n scopul obiectivarii cercetarii. Orice instrument folosit trebuie explicat, descris, precizata teoria care-l defineste si valoarea sa diagnostica. Astfel, pentru discriminarea cu predispozitii frustrant-agresive de diferite grade, alaturi de observatie, anamneza, interviu am utilizat, ca principal instrument, testul Rosenzweig, validat pentru copii ntre 3 si 13 ani. Complementar acestuia, am aplicat chestionarul de personalitate Woodworth, testul Familia, Clasa, etc. n raport cu situatiile frustrante, subiectii exprima mai multe tipuri de reactie la situatii frustrante, corelate cu particularitatile de personalitate, cu modul de structurare a potentialului atitudinal-frunstrant: reactii orientate extrapunitiv (iritare, mnie); intrapunitiv (remuscare) si impunitiv (situatiile frustrante fiind explicate n mod conciliant). Testul Rosenzweig cuprinde 24 de desene n care sunt reprezentate doua personaje principale a caror figura si mimica sunt indicate pentru a favoriza proiectarea reactiilor comportamentale. Oamenii sunt desenati ntr-o situatie care produce n mod obisnuit o stare de frustrare de intensitate medie. Deasupra unuia dintre personaje este trasat un patrat n care este

scris ceea ce vorbeste subiectul, adica modul de a atrage atentia celuilalt asupra situatiei frustrante pentru acesta sau pe care o provoaca el nsusi. De exemplu, ntr-unul dintre desene se vede cum gazda atrage atentia unei vizitatoare pentru ca a spart un vas care era preferat al mamei sale. Subiectul trebuie sa scrie n spatiul gol modul cum va raspunde. I se atrage atentia ca trebuie sa noteze primul raspuns care-i vine n minte. Se presupune ca subiectul va acorda personajului modul propriu de gndire si de simtire ntr-o situatie similara. Dupa completarea ntregii serii, actiunea a fost reluata si fiecare invitat sa citeasca ceea ce a scris. Am obtinut astfel informatii suplimentare din inflexiunile vocii, din mimica. Interpretarea completarilor s-a facut n functie de doua variante: directia agresivitatii si tipul de reactie. Sub raportul primei variabile - directia agresivitatii - se disting: 1) raspunsuri extrapunitive (H) cnd se face referire la agresivitatea orientata spre mediu; 2) 3) raspunsuri intrapunitive (I) orientate asupra persoanei frustrate; raspunsuri impunitive (M) cnd situatia este apreciata ca neimportanta sau ca nefiind din vina cuiva. Ct priveste tipul de reactie, n acest sens se are n vedere: a) dominarea obstacolului (OD) atunci cnd subiectul insista n raspunsul sau asupra situatiei care produce frustrarea (dominare crescuta a obstacolului "O"; amenintare scazuta "D"; amenintare fara importanta "M"; b) apararea Eului (ED). n acest caz, n raspuns, se specifica daca personajul atribuie altcuiva vina "E", daca accepta responsabilitatea (I) sau daca declara ca nimeni nu este vinovat (M). Un D ridicat indica un Eu slab.

c)

persistenta trebuintei (NP) dupa rezolvarea problemelor puse de frustrare. n acest caz, accentul se pune pe rezolvarea problemei, fie ca personajul cere ajutorul cuiva (E), fie ca rezolva singur (I), fie ca declara ca timpul o va rezolva (M).

Testul de personalitate Woodworth are forma unui chestionar care cuprinde 76 de ntrebari, clasate n 8 categorii , dupa tendintele afective pe care le desemneaza si dupa denumirile clinice carora le corespund aceste tendinte: 1) tendinte catre emotivitatea simpla care reprezinta o schimbare maladiva si nemotivata a dispozitiei; o accentuata excitare afectiva, deseori fara motiv; vibrare anormala la solicitarile afective, chiar si la cele minime; 2) tendinte spre obsesii si psihastenie. Psihastenia este privita ca o psihoza care deriva din constitutia emotiva; se caracterizeaza prin absenta energiei psihice, n starile de nervozitate, hiperemotivitate; sentimente de teama si de constrngere. Obsesia este o tulburare ideo-afectiva care apare n timpul starilor de psihastenie; 3) tendinte schizoide care se caracterizeaza prin schimbarea rapida a directiei gndirii, lipsa de unitate n vointa, autism, vatamare grava a activitatii afective si voluntare; 4) tendinte paranoice - se caracterizeaza prin idei himerice si de persecutie, primare, sistematizate si de nenlaturat; 5) tendinte depresive reprezinta ncordare psihica, dispozitie trista, deprimare. Din punct de vedere endogen, depresia are cauze ce rezida n constitutia individului. Din punct de vedere exogen, ea poate fi o reactie la anumite trairi si afecte, reactie care paralizeaza energia psihica si vointa; 6) tendinte impulsive sunt actiuni instinctive, pulsionale, actiuni n care predomina afectul. Se caracterizeaza prin lipsa de control inhibitor; 7) 8) tendinte catre instabilitate reprezinta tendinta de a nu fi statornic; tendinte antisociale se manifesta prin dezacord fata de ordinea sociala; prin nerespectarea regulilor sociale.

Trebuie mentionata ideea ca acest nu depisteaza maladii, ci tendintele catre acestea. Ca atare, importanta utilizarii lui consta n aceea ca neglijate, ele se pot adnci, mai ales n cazul copiilor institutionalizati care sunt lipsiti de modele familiale pozitive si concrete, reale. Testul proiectiv T.S.T. - Twenty Statemens Test - se bazeaza pe proiectia ncorporata n sarcina de completare a 20 de propozitii care ncep toate cu: Eu sunt... Exista si varianta: Eu as vrea sa fiu ... La Universitatea din Bucuresti, acest test a fost prelucrat si verificat din punctul de vedere al caracteristicilor diagnostice. n acest test se pun n evidenta 6 categorii de raspunsuri din punctul de vedere al continutului. Raspunsurile A se refera la punerea n evidenta a unor caracteristici fizice sau exterioare (eu sunt nalt, sanatos, cam gras, etc.). Aceste tipuri de raspunsuri pot fi uneori situationale (eu stau lnga fereastra, eu stau cu fata la drum, etc.). Aceste tipuri de raspunsuri pun n evidenta o personalitate putin structurata, preocupata de adaptarea imediata fara rezonante mai profunde. Raspunsurile B se refera la situatia profesionala sau sociala (eu sunt elev, strungar, etc.). Ele pun n evidenta o personalitate dominata de probleme profesionale. Categoria C se refera la caracteristicile psihice (eu sunt harnica), demonstrnd o persoana altruista. Se mai vorbeste si despre urmatoarele caracteristici, notate cu D, E si F: familiale, adaptative si culturale. Data fiind natura cercetarii am considerat ca este mai reprezentativa realizarea unei cotari a raspunsurilor n functie de: Eu psihologic, Eu social, Eu familial si Eu adaptativ. Testul "Familia" este derivat din testul personalitatii umane a lui K. Machower dar urmareste alte aspecte. Elementul esential pe care acest test cauta sa-l scoata n evidenta sunt relatii interpersonale din cadrul familiei, dintre frati, surori si parinti. Se are n vedere: modul de reprezentare, dimensiunile, ordinea personajelor, functiile acestora, relatiile dintre ele, elementele de dominare, omisiunea unor personaje, fenomenele de frustratie, starile de tensiune conflictuala... Scopul folosirii testului scoate n evidenta caracteristicile relatiilor interpersonale din cadrul familiei, relatiile dintre copii si parinti, relatiile dintre frati.

Testul "Clasa" este derivat din testul "Familia", dar urmareste alte aspecte. n acest test se solicita copilului sa faca un desen n care sa figureze clasa, colectivul de elevi din care face parte. Testul dimensioneaza n mod proiectiv atitudinile subiectului fata de colegi si profesorul clasei, si, n acelasi timp, adaptarea scolara. Studierea fisei medicale s-a facut n scopul depistarii unor posibili factori implicati n determinarea predispozitiilor si tendintelor cu caracter frustrant-agresiv, a adaptarii, etc. Ca atare, au fost urmarite aspectele legate de mbolnaviri majore, dezechilibre endocrine, natura si evolutia diverselor afectiuni etc. Anamneza psihologica s-a realizat prin convorbiri cu profesorii, cu adultii cunoscatori ai mediului de viata ai copiilor, prin studierea dosarului n baza caruia copilul a fost institutionalizat. S-a ncercat obtinerea de informatii privind conditiile de viata, educatie, socializare, atmosfera "familiala", nivel de stimulare intelectuala, frecventarea de catre copil a unor institutii prescolare, nivelul de organizare a familiei (dezorganizata, conflictuala, deces, divort, etc.), atitudinea familiei cu copilul, legatura familiei cu copilul, nivelul de vrsta n momentul primei institutionalizari; motivele institutionalizarii; persoana de atasament pentru copil; experiente psihotraumatice.

CAPITOLUL V PRELUCRAREA DATELOR CERCETRII

Caracteristicile frustrarii la subiectii investigati

Grupurile de elevi investigati au relevat o serie de comportamente specifice n raport cu stimulii frustranti. Astfel, s-a putut evidentia o grupare a lor pe tipuri de reactivitate n raport cu respectivii stimuli. Ca atare, se pot constata urmatoarele: Gruparea subiectilor n functie de indicatorii valorici globali ai frustrarii Rezultatele obtinute au permis identificarea a trei categorii de subiecti: cei cu potential reactiv frustrant de valoare scazuta (obtinnd la proba Rosenzweig administrata un total cuprins ntre 0-8 puncte); cei cu potential moderat la stimuli frustranti de valoare medie (9-15 puncte); subiecti cu reactivitate frustranta (10-24 puncte).

Distributia procentuala pe aceste categorii de reactivitate a copiilor investigati este ilustrata mai jos (tabelul nr.4; fig. nr. 2). COPII N FAMILIE CLASA a II-a a III-a a IV-a VRSTA 8-9 ani 9-10 ani 10-12 ani TOTAL 0-8 pcte. 8 5 2 7 8-15 pcte. 1 8 7 19 COPII N FAMILIE TOTAL GLOBAL 0-8 pcte. 9 8-15 pcte. 40 tabelul nr. 4 15-24 pcte. 1 2 1 4 COPII INSTITUIONALIZAI 0-8 (s) 1 1 2 8-15 (m) 3 10 8 21 15-24 (c) 1 4 2 7

COPII INSTITUIONALIZAI 15-24 pcte. 11 -

18% -reactivitate crescuta (16-24 puncte) 15% - reactivitatescazuta (0-8 puncte) 67% -reactivitate moderata (9-15 puncte)

fig. nr. 2

COMPARAIE COPII N FAMILIE - COPII INSTITUIONALIZAI N FUNCIE DE INDICATORII FRUSTRRII

14%- reactivitate crescuta 23% - reactivitate scazuta 63% - reactivitate moderata

23% - reactivitate crescuta 7% - reactivitate scazuta 70% - reactivitate moderata fig. nr. 3

fig. nr. 4 Tipul de reactie comportamentala a elevilor n raport cu stimulii frustranti

n acest caz, s-a analizat masura n care cauza frustrarii este originala n interiorul subiectivitatii lor, n exteriorul acesteia sau undeva fara importanta semnificativa. Rezultatele sunt: procentul cel mai ridicat este detinut de subiectii ce localizeaza n exterior cauza frustrarii lor; ei sunt urmati de copiii care se autoacuza, pe ultimul loc situndu-se subiectii ce aduc explicatii impunitive (tabelul nr.5, fig. nr.5). COPII N FAMILIE CLASA a II-a a III-a a IV-a VRSTA 8-9 ani 9-10 ani 10 TOTAL 0-8 pcte. 2 10 11 ani 15 8-15 pcte. 1 2 3 7 COPII N FAMILIE TOTAL GLOBAL 0-8 pcte. 39 15-24 pcte. 12 tabelul nr.5 1524pcte. 2 3 4 8 COPII INSTITUIONALIZAI 0-8 (s) 4 13 3 24 8-15 (m) 1 7 2 15-24 (c) 1 1 1 4

COPII INSTITUIONALIZAI 15-24 (m) 9 -

15%- reactie punitiva 65%- reactie extrapunitiva 20%- reactie intrapunitiva

Fig. nr. 5 TIPUL DE REACIE COMPORTAMENTAL A ELEVILOR N RAPORT CU STIMULII FRUSTRANI

23% 14% - reactie impunitiva 80% reactieextrapuni tiva 6% - reactie intrapunitiva reactie impunitiv a 50% reactie extrapunit iva 27% fig. nr. 6

fig. nr. 7-tipul de reactie comportamentala a elevilor n raport cu stimulii frustranti COMPARAIE COPII N FAMILIE - COPII INSTITUIONALIZAI PRIVIND REACIA COMPORTAMENTAL LA STIMULII FRUSTANI Tipuri de reactie n raport cu stimulii frustanti Criteriile dupa care am analizat distributia copiilor pe grupuri ilustrative ale tipurilor de reactie n raport cu un potential frustrant, la apararea Eului n functie de perceperea unui anumit stimul frustrant si la persistenta trebuintei ca indice al rezolvarii problemelor puse de frustrare dupa modelul interpretarilor lui Rosenzweig, prezentat n testul descris anterior. Analiza rezultatelor obtinute releva o pondere mai mare a elevilor ce adopta o atitudine echilibrata n raport cu dominarea obstacolului (OD) ca indice al unei trebuinte nesatisfacute. Pe locul al doilea se situeaza elevii pentru care amenintarea nesatisfacerii trebuintei se afla n centrul atentiei lor (figurile 8 si 9).

33% - amenintare crescuta 46% - amenintare scazuta 21% - obstacol faraimportanta

fig. nr. 8 (OD) EVALUAREA DOMINRII OBSTACOLULUI

fig. nr. 9

n ce priveste apararea Eului (ED), aceasta se concretizeaza n faptul ca subiectii n proportie de 46% atribuie altuia vina producerii unui eveniment indezirabil, 35% accepta responsabilitatea acestei situatii neplacute, n timp ce 19% declara ca nimeni nu este vinovat. n legatura cu apararea Eului, majoritatea celor care-si asuma vina sunt intrapunitivi si percep trebuinta nesatisfacuta ca pe o amenintare crescuta, cum se constata n graficul prezentat mai jos (figurile 10 si 11).

35% - accepta responsabilitatea faptului 46% - altul este vinovat 19% - nimeni nu este vinovat

fig. nr.10 (ED) EXPRESIA APRRII EULUI

fig. nr. 11 n conditiile persistentei unei trebuinte (NP) pentru consumarea acesteia, subiectii adopta comportamente diferite 44% prefera sa ceara ajutorul cuiva fiind, ca atare, mai dependenti de alte persoane, 39% prefera autonomia n efortul de a rezolva respectiva problema pe cont propriu; iar 17% nu se grabesc n rezolvarea problemei aparute, prefernd ca aceasta sa se rezolve n timp (figurile 12 si 13). 44% - solicita ajutor 39% - rezolva singur problema 17% - lasa deschisaproblema

fig. nr. 12 (NP) EXPRESIA TREBUINEI

fig. nr. 13

Particularitatile agresivitatii la subiectii investigati n functie de punctajul general obtinut, totalul maxim de puncte fiind 100, am grupat subiectii integrati experimentului pe trei niveluri: copii cu agresivitate scazuta (0 - 55 puncte); copii cu agresivitate moderata (55-75 puncte) si copii cu agresivitate ridicata (75-100 puncte). Ca atare, ponderile se prezinta astfel: 12% dintre subiecti exprima un indice scazut de agresivitate; 52% totalizeaza grupul celor cu potential agresiv moderat si 36% - subiectii cu agresivitate nalta (figura nr. 14).

12% - agresivitate scazuta 36% - agresivitateridicata 52% - agresivitate moderata

fig. nr. 14 CARACTERISTICILE AGRESIVITII LA SUBIECII INVESTIGAI Raportul valorilor globale dintre frustrare si agresivitate Analiza distributiei subiectilor din lotul ales, n cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate n studiu, evidentiaza proportii apropiate. De exemplu, frustrarea scazuta apare la 19% dintre subiecti, iar agresivitatea scazuta la 12%; frustrarea moderata caracterizeaza 46%

dintre subiecti, iar agresivitatea 52%; frustrarea nalta este implicata pentru 35% dintre elevi, iar agresivitatea pentru 36% (figura nr.15). Se poate constata faptul ca, de regula, copiii frustrati sunt si agresivi. Analiza comparativa a frustrarii si agresivitatii evidentiaza o stare de ncordare, de amenintare, persistenta unei trebuinte, apararea puternica a Eului (figura nr. 16).

12%=agresivitatescazuta 19%=frustrarescazuta 35%=frustrare nalta 46%=frustrare moderata 36%= agresivitate nalta 52%= agresivitate moderata

fig. nr. 15 frustrares cazuta agresivitat escazuta

frustraremoderata agresivitatemoderata

frustrare nalta agresivitate ridicata

Fig. nr. 16 Conduita frustrant-agresiva raportata la factorii institutionalizarii

Analiza anamnestica a unor cazuri ce prezinta conduite frustrant-agresive la copii institutionalizati releva ca responsabili, cel putin trei factori: 1) nivelul de vrsta la care copilul a pierdut sau s-a despartit de parinti; 2) nivelul de vrsta la care s-a produs institutionalizarea; 3) frecventa schimbarii institutiilor de ocrotire si a persoanelor de atasament (atunci cnd acestea au existat). Astfel, n grupa subiectilor cu frustrare si agresivitate scazute am identificat cei mai multi copii institutionalizati imediat dupa nastere. Acesti copii au schimbat mai multe institutii de ocrotire: leagane, case de copii prescolari, case de copii scolari, ceea ce a facut ca persoanele de ngrijire si atasament sa fie instabile. La acesti copii pragul de frustrare este ridicat, particularitatile lor psihocomportamentale prezentndu-i ca inadaptati, greu educabili, etc.

n activitati diverse, acesti copii se plictisesc repede, nu se antreneaza dect cu dificultate sau chiar deloc, uneori chiar si n activitati ludice, cu att mai putin n cele scolare. Ei nu participa activ la viata colectivului, dau impresia ca sunt insensibili la aprecierile morale, la punitie ori gratificatie. Nu finalizeaza activitatile pe care le ncep, iar capacitatile lor de nvatare, randament scolar, capacitate de comunicare si relatie sunt deficitare. Grupa copiilor cu valori ridicate ale frustrarii si agresivitatii si-au pierdut parintii - mama sau persoana de atasament - n jurul vrstei de 2-3 ani. Ei se caracterizeaza printr-o puternica nevoie de dragoste, fiind nsa nencrezatori n mpartasirea ei - dau impresia ca ar fi fost tradati, pot ajunge chiar la acte antisociale. La acesti copii, pragul frustrarii este scazut, sunt suspiciosi, intoleranti, dispun de o reactivitate crescuta, preponderent extrapunitivi, cei care dorm nelinistit, se simt nesecurizati, cei care se leagana, scrsnesc din dinti, vorbesc singuri si au ticuri verbal-mimice. Din punctul de vedere al randamentului scolar se situeaza la un nivel mediu, iar n planul relatiilor comportamentale de grup sunt dificili, incomozi, deranjeaza pe ceilalti, nu sunt agreati. Copiii institutionalizati care si-au pierdut parintii dupa vrsta de 6-7 ani au nivelul frustrarii si agresivitatii ca oscilnd ntre valorile medii si imediat sub acestea. n general, ei sunt agreati n grup; randamentul scolar este bun, iar prognosticul adaptabilitatii este favorabil. Categorie aparte a copiilor institutionalizati o constituie cei care au unul sau ambii parinti, dar acestia se subsumeaza familiilor cu probleme de integrare socio-umana (familii dezorganizate, alcoolici, handicap mintal, etc). La acestia se manifesta frecvent agresivitatea; se exprima n plan comportamental prin crize existentiale, ca urmare a structurii fragile a sensului lor de viata, a modelului de urmat; exprima complexe de culpabilitate si de neputinta, uneori ei comportndu-se ca pierznd relatiile cu lumea, devenind incapabili de actiune (figura nr. 17). Concluzionnd, frustrarea si agresivitatea la copiii institutionalizati este corelata cu caracteristicile generale date de mediul de ocrotire (familial). Aceasta deoarece institutia publica nu poate crea o anumita intimitate, familiaritate, viata personal-individuala, n conformitate cu cerintele specifice ale diferitelor niveluri de vrsta ale copilariei (figura nr. 18).

Subprotectie Normal Supraprotectie

Fig. nr. 17

Fig. nr. 18

Caracteristicile psihice la subiectii investigati Performante ale testului Woodworth Grupurile de elevi investigati au relevat o serie de tendinte afective care au fost mai evidente n stimularea comportamentului agresiv. Astfel, s-a putut evidentia o grupare a copiilor n raport cu aceste tendinte. Au fost selectionate din grupa celor 8 categorii de tendinte, doar 3 dintre ele care scot n evidenta sau stimuleaza comportamentul agresiv; este vorba despre: tendintele impulsive (impulsivitatea), tendintele catre instabilitate si tendintele antisociale. Gruparea subiectilor n functie de tendintele afective Distributia subiectilor din lotul ales pe cele 3 categorii de tendinte afective amintite mai sus, evidentiaza gruparea elevilor pe 3 niveluri: normal (0-120 puncte); limita (120-250 puncte) si pregnant (250-364 puncte). Ca atare, distributia procentuala a copiilor investigati pe aceste categorii de tendinte si pe niveluri de manifestare este ilustrata n tabelele nr. 6 si 7 pentru compararea loturilor de elevi: Centrul de plasament si scoala de masa. COPII N FAMILIE (pct.) 0-120 Impulsivitate Instabilitate Tendinte antisociale 15 16 6 120-250 10 9 Tabel nr. 6 COPII N FAMILIE (%.) 0-120 Impulsivitate Instabilitate Tendinte antisociale 50 53 20 120-250 33 30 250-364 17 17 COPII INSTITUIONALIZAI (%.) 0-120 10 20 30 120-250 60 80 50 250-364 30 20 250-364 5 5 COPII INSTITUIONALIZAI (pct.) 0-120 3 6 9 120-250 18 24 15 250-364 9 6

TENDINE

TENDINE

Tabel nr. 7

Analiza rezultatelor obtinute releva o pondere mai mare a elevilor cu tendinte catre impulsivitate, instabilitate si antisociale aflate la limita a copiilor institutionalizati ( n ordine : 60%; 80%; 50%) comparativ cu elevii din familie (33%; 30%; 0%). Aceste tendinte afective se manifesta la acestia din urma n limitele normalului mai mult, comparativ cu ceilalti copii investigati. De asemenea, tendintele antisociale sunt mult mai evidente la copiii institutionalizati, spre deosebire de cei din cadrul familiei (30%; 50%; 20%; comparativ cu 20%; 0%; 0% - n functie de nivelurile abordate) (figura nr. 19).

Fig. nr. 19 Raportul valorilor globale dintre agresivitate si tendintele catre impulsivitate Analiza distributiei subiectilor din lotul ales n cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate n studiu, evidentiaza proportii relativ apropiate. De exemplu, agresivitatea scazuta apare la 12% dintre subiecti, iar impulsivitatea la 30%; agresivitatea moderata caracterizeaza 52% dintre copii, iar tendintele impulsive 47%; agresivitatea ridicata este implicata pentru 36% dintre copii, iar impulsivitatea pentru 23% (figura nr.20).

Fig. nr. 20 Se poate constata ca, de regula, copiii cu tendinte impulsive sunt si agresivi. Analiza comparativa a agresivitatii si impulsivitatii evidentiaza o stare de ncordare, de amenintare, de nervozitate, de dominare a unui afect (figura nr. 21).

Fig. nr. 21 Raportul dintre tendintele antisociale manifestate la copiii institutionalizati comparativ cu elevii din familie n functie de punctajul general obtinut, am grupat subiectii integrati experimentului pe 3 niveluri: copii cu tendinte antisociale pregnante( 250-364 puncte); copii cu tendinte antisociale moderate (120-250 puncte) si copii cu tendinte antisociale scazute (0-120 puncte). Ca atare, ponderile se prezinta astfel: 30% dintre copiii institutionalizati manifesta tendinte antisociale scazute comparativ cu 20% dintre copiii din familie; 50% dintre copiii din institutia ocrotitoare manifesta impulsivitate moderata ( n sensul ca se afla la limita) comparativ cu 0% din cei din familie; iar restul de 20% dintre copiii din Centrul de Plasament exprima tendinte antisociale pregnante, la copiii din scoala de masa acestea neexistnd la nici un copil din lotul supus cercetarii (figura nr. 22). n concluzie, putem afirma ca la copiii institutionalizati exista un dezechilibru efectiv care, nsa, nu a depasit granita normalului , dar care, neglijate, o pot depasi, ajungnd n sfera patologicului.

Fig. nr. 22

Performante ale testului "Eu sunt ..." Acest test a fost folosit pentru a evidentia diferenta dintre imaginea de sine si idealul de sine pe de o parte, iar pe de alte, relatia dintre imaginea de sine si frustrare si comportamentul agresiv. Dintre variabilele acestui test - Eu psihologic, social, sexual, cultural, adaptativ, familial m-am oprit asupra a 4 dintre ele cu semnificatie pentru fenomenele puse n studiu. Este vorba despre: Eu psihologic, Eu adaptativ, Eu familial si Eu social. Ca atare, s-au obtinut urmatoarele rezultate procentuale nscrise n tabel nr. 8. NUMR SUBIECI 30 EU ADAPTATIV 31% EU FAMILIAL 19% EU SOCIAL 7% EU PSIHOLOGIC 43%

LOCUL scoala de masa Centru de plasament

30

32%

11% Tabel nr. 8

57%

Din aceste rezultate reiese ca ponderea cea mai mare o are Eul psihologic la ambele categorii de subiecti investigati: 57% pentru copiii institutionalizati , 43% pentru cei din familie (figura nr. 23).

Fig. nr. 23 Performante ale testului "Eu as vrea sa fiu ..." La acest test , rezultatele au fost urmatoarele, cum reiese din tabelul nr. 9. EU EU EU FAMILIAL 17% 22% EU SOCIAL 37% 34%

LOCUL scoala de masa Centru de plasament

PSIHOLOGIC ADAPTATIV 13% 15% 33% 29% Tabel nr. 9

Rezultatele la acest test au scos n evidenta ponderea cea mai mare a Eului social la ambele categorii de subiecti investigati: 37% pentru copiii din familie si 34% pentru cei institutionalizati; acestea sunt urmate de Eul adaptativ - 33%; Eul familial exista n proportie de 22% la copiii din Centrul de Plasament si 17% pentru ceilalti; iar rezultatele la Eul psihologic au fost: 13% pentru copiii din familie si 15% pentru ceilalti. De asemenea, rezultatele obtinute au evidentiat ca Eul familial este ntr-o proportie de 11% la copiii institutionalizati - un procent mult mai scazut comparativ cu subiectii din familie

(19%) - dar se constata o crestere n proiectia viitoare (" Eu as vrea sa fiu tata", "Eu as vrea sa am familie") (figura nr.24).

Eu sunt Eu as vrea sa fiu Fig. nr. 24 n schimb, la copiii din familie , rezultatele sunt apropiate la cele doua variante ale testului: "Eu sunt..." si "Eu as vrea sa fiu..." (figura nr. 25).

Fig. nr. 25

Performante la testul "Familia" Gruparea subiectilor n functie de caracteristicile familiei - studiu comparativ Analiza rezultatelor obtinute de subiectii investigati la acest test, precum si n urma convorbirilor purtate pe marginea desenelor realizate, au evidentiat urmatoarele rezultate: 23% dintre copiii din scoala de masa fac parte din familii n care exista relatii foarte echilibrate ntre membrii; 43% din ei sunt ncadrati ntr-o familie armonioasa, cu relatii "normale" ntre membrii ei, 27% din elevi apartin unor familii ntre membrii careia nu exista armonie, relatiile dintre ei fiind discordante si doar 7% din elevii scolii de masa, supusi investigatiei , sunt ncadrati ntr-o familie subculturala, ntre membrii ei neexistnd relatii de cooperare si colaborare. Nu acelasi lucru se poate spune n cazul copiilor institutionalizati, n cazul carora procentul cel mai mare este obtinut de copiii care afirma ca nu au apartinut unei familii echilibrate, armonioase, deci, neexistnd relatii ntre membrii (manifestndu-se dezinteres afectiv si material, lipsa afectivitatii, etc.) - 53%; ei sunt urmati de copiii care au fost ncadrati unor familii n care relatiile dintre membrii erau discordante - 40%; doar 7% dintre ei au apartinut unor familii armonioase, n acest caz fiind vorba despre acei copii care pe timpul vacantei de vara sunt luati de asa-numitii "parinti adoptivi" (din Belgia); iar procentul copiilor care ar fi putut apartine unor familii foarte echilibrate, neexistnd n cazul elevilor din Centrul de Plasament (pentru comparatie figura nr. 26 si tabel nr. 10r).

RELAII N FAMILIE Fig. nr. 26 Relatii n familie % SUBIECI foarte echilibrate Copii n familie Copii institutionalizati 23 armonioase 43 7 Tabel nr. 10 Gruparea subiectilor n functie de tipul de familie ca structura de apartenenta Rezultatele obtinute au permis identificarea a 3 categorii de subiecti: cei care apartin familiei nucleare; cei care sunt ncadrati ntr-o familie mixta si cei care fac parte dintr-o familie nonparentala. Distributia procentuala pe aceste tipuri de familie a copiilor investigati este ilustrata mai jos (tabel nr.11 si figura nr. 27). discordante 27 40 nu exista 7 53

TIPUL DE FAMILIE SUBIECI familie nucleara 87 10 Tabel nr. 11 familie mixta 10 37 familie nonparentala 3 53

Copii n familie Copii institutionalizati

Fig. nr. 27 Comparatie: copii n familie - copii institutionalizati privind tipul de familie de provenienta Particularitatile familiei la subiectii investigati n acest caz, intereseaza doar gradul de manifestare al agresivitatii n atitudinile parentale fata de copii n formarea personalitatii agresive a copilului. Ca atare, rezultatele obtinute au permis identificarea a 3 categorii de copii, grupati n functie de gradul de agresivitate al modelului parental agresiv, astfel: atitudine parentala agresiva scazuta, atitudine agresiva moderata si atitudine parentala agresiva ridicata.

Distribuirea globala a subiectilor investigati n functie de aceste grade este data n procente dupa cum urmeaza: 15% dintre copii provin din familii cu o atitudine agresiva scazuta; 56% din ei au sau au avut parinti cu o atitudine parentala agresiva moderata si 29% dintre subiectii investigati au apartinut sau apartin unor familii cu parinti a caror atitudine agresiva este ridicata (figurile nr. 28 si 29).

15% = copii din familie cu agresivitate scazuta 56% = copii din familie cu agresivitate moderata 28% = copii din familie cu agresivitate ridicata

Fig. nr. 28 DISTRIBUIREA SUBIECILOR N FUNCIE DE TIPUL DE ATITUDINE PARENTAL AGRESIV

Fig. nr. 29 Raportul valorilor globale dintre gradul de agresivitate manifestata la copii si atitudinea parentala agresiva Analiza distributiei subiectilor din lotul ales, n cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate n studiu, evidentiaza proportii apropiate. Astfel : agresivitatea

scazuta apare la 12% dintre subiecti, iar atitudinea parentala agresiva scazuta la 15% dintre familiile de provenienta; agresivitatea moderata caracterizeaza 52% dintre copii, iar atitudinea parentala agresiva moderata - 52%; agresivitatea ridicata este implicata pentru 36% dintre elevi, iar atitudinea familiala agresiva ridicata este n proportie de 29% (figura nr. 30).

Fig. nr. 30 Se poate constata ca, de regula, copiii agresivi provin din familii a caror atitudine fata de copii este si ea agresiva. Analiza comparativa a lor demonstreaza, deci, ca modelul influenteaza formarea personalitatii agresive a copilului (figura nr. 31).

Fig. nr. 31

CAPITOLUL VI

CONCLUZII sI PERSPECTIVE DE CERCETARE CONCLUZII GENERALE

Pentru a scoate n evidenta mai pregnant masura n care au fost verificate ipotezele pe care le-am formulat anterior si de

la care s-a plecat, precum si masura n care au fost atinse obiectivele propuse vom trece n revista principalele concluzii la care s-a ajuns n urma cercetarii efectuate: Elevii investigati au relevat o serie de comportamente specifice n raport cu stimulii frustranti, evidentiindu-se o reactivitate de diferite grade: scazuta; moderata si crescuta. Ca atare, la copiii institutionalizati se constata o reactivitate crescuta comparativ cu elevii din familie. Dat fiind faptul ca o cauza a frustrarii poate fi originata n interiorul subiectivitatii individului, n exteriorul acesteia sau undeva fara importanta semnificativa, copiii institutionalizati localizeaza, de regula n exterior cauza frustrarii lor si, ca atare, manifesta o reactie extrapunitiva ntr-un grad mult mai mare comparativ cu ceilalti copii. Aceasta reactie extrapunitiva n raport cu stimulii frustranti se refera la dominarea obstacolului cu potential frustrant, la apararea Eului n functie de perceperea

unui stimul frustrant si la persistenta trebuintei ca indice al rezolvarii problemelor puse de frustrare. n ceea ce priveste apararea Eului am observat ca marea majoritate a subiectilor atribuie altora vina producerii unui eveniment indezirabil. n legatura cu apararea Eului, majoritatea celor care considera ca "altul este vinovat" sunt extrapunitivi. De asemenea, se poate constata ca, de regula, copiii frustrati sunt si agresivi. Analiza comparativa a frustrarii si agresivitatii evidentiaza o stare de ncordare, de amenintare, persistenta unei trebuinte, apararea puternica a Eului. n ceea ce priveste conduita frustrantagresiva la copiii privati de familie, aceasta poate fi raportata la ctiva factori ai institutionalizarii, cum ar fi: nivelul de vrsta la care copilul a pierdut (sau s-a despartit) de parinti; nivelul de vrsta la care s-a produs institutionalizarea; frecventa schimbarii institutiilor de ocrotire si a persoanelor de atasament (daca acestea au existat). Din aceasta perspectiva se constata

urmatoarele concluzii : - copiii cu frustrare si agresivitate scazute sunt aceia institutionalizati imediat dupa nastere. La acesti copii pragul de frustrare este ridicat, particularitatile lor psiho-comportamentale prezentndu-i ca inadaptati, greu educabili, etc. n activitati diverse acesti copii se plictisesc repede, nu participa activ la viata colectivului, dau impresia ca sunt insensibili la aprecierile morale, la punitie ori gratificatie ; nu finalizeaza activitatile pe care le ncep iar capacitatea lor de nvatare, comunicare si relatie sunt deficitare. - copiii cu valori ridicate ale frustrarii si agresivitatii si-au pierdut parintii n jurul vrstei de 2-3 ani. La acesti copii, pragul frustrarii este foarte scazut, sunt suspiciosi, intoleranti, dispun de o reactivitate crescuta, dezvolta unele crize nervoase. Din rndul lor provin copiii agresivi, preponderent extrapunitivi, cei care se simt nesecurizati, cei care se leagana, scrsnesc din dinti, etc. n ceea ce priveste relatiile de grup, ei sunt dificili, incomozi, deranjeaza pe ceilalti, nu sunt agreati. - copiii institutionalizati care si-au pierdut parintii dupa vrsta de 6-7 ani au nivelul frustrarii si agresivitatii ca oscilnd ntre valorile medii si imediat sub acestea. n

general, ei sunt agreati n grup, iar prognosticul adaptabilitatii este favorabil. Copiii institutionalizati care au unul sau ambii parinti dar acestia se subsumeaza familiilor cu probleme de integrare socioumana (familii dezorganizate, alcoolici, etc.) la acestia se manifesta frecvent agresivitatea. La nivelul personalitatii, prezinta complexe de inferioritate; se exprima n plan comportamental prin crize existentiale, ca urmare a structurii fragile a sensului lor de viata, a modelului de urmat; exprima complexe de culpabilitate si de neputinta, uneori ei comportndu-se ca pierznd relatiile cu lumea, devenind incapabili de actiune. Prin urmare, frustrarea si agresivitatea la copiii institutionalizati sunt corelate cu caracteristicile generale date de mediul de ocrotire ( familial ). Aceasta deoarece institutia publica nu poate crea o anumita intimitate, familiaritate, viata personalindividuala, n conformitate cu cerintele specifice ale diferitelor niveluri de vrsta ale copilariei. De asemenea se poate constata ca, de regula, copiii cu tendinte catre impulsivitate sunt si agresivi. Analiza comparativa a agresivitatii si impulsivitatii evidentiaza o stare de ncordare, de amenintare, de nervozitate, etc.

La acesti copii care adopta un comportament agresiv ca o compensare a situatiilor frustrante se constata un Eu slab dominat de tendinte depresive, paranoide, schizoide, etc. n ceea ce priveste raportul dintre imaginea de sine si comportamentul frustrantagresiv am constatat ca, de regula, copiii cu o imagine de sine scazuta manifesta o stare cu un caracter frustrant ridicat si, ca atare, adopta si un comportament agresiv ( extrapunitiv ) pentru nlaturarea, compensarea situatiei privita de el ca frustranta. Situatia "Eului familial" demonstreaza ca la copiii institutionalizati acesta este foarte scazut, dar se constata o crestere n proiectia viitoare. Copilul poate sa nvete atitudinea agresiva prin intermediul imitatiei, cu conditia ca modelul - al carui comportament l imita sa fie o persoana obtinute agresiva. Analiza ca rezultatelor demonstreaza

majoritatea copiilor asupra carora s-a facut studiul de fata, provin din familii care manifesta o atitudine agresiva. n consecinta, putem afirma ca

modelul familial oferit copilului n plin proces de formare este de natura agresiva si ca, potrivit nivelului sau de aptitudini, fiecare copil si nsuseste actiunile agresive ale

modelului oferit. Majoritatea copiilor care dintr-un

motiv sau altul au fost adusi n Centrul de Plasament (Institutia de ocrotire) provin din familii dezorganizate, parinti alcoolici, etc., familii n care nu existau relatii echilibrate ntre membrii ei, mai mult dect att - un dezinteres afectiv, moral, cultural, material. n aceste conditii, putem afirma ca modelul familial oferit copilului era negativ si chiar agresiv. Alaturi de familie, scoala reprezinta institutia fundamentala care are ca sarcina formarea copilului. Educatia este, de fapt, un efort combinat al educatorului si elevilor. Educatorul reprezinta modelul care se ofera elevilor si cu care acestia trebuie sa se identifice. Se considera ca un comportament agresiv poate fi nsusit prin imitarea unui model agresiv. Acest model agresiv poate fi oferit copilului n familie, n scoala, n grupul social de prieteni, pe de o parte, iar pe de alta parte, n carti, reviste, mass-media. n perspectiva celor prezentate mai sus, putem conchide ca agresivitatea este o forma de adaptare si contra-reactie la frustrare n special pentru copiii aflati n diverse centre de ocrotire. Astfel :

- copiii institutionalizati, lipsiti de modele familiale pozitive, manifesta un grad ridicat de frustrare si, implicit, de agresivitate ; - comparativ cu elevii ocrotiti n familie, cei din Centrul de Plasament prezinta un grad mai crescut al frustrarii datorita faptului ca ei sunt privati de prezenta unei familii reale, institutia publica neputnd-o suplini ; - ca atare, copiii institutionalizati sunt mult mai frustrati si, n consecinta, mult mai agresivi; - de asemenea, copiii privati de mediul familial concret prezinta labilitate emotionala, caracteristici psihice mult mai fragile comparativ cu ceilalti copii. Pe lnga unele clarificari referitoare la implicatiile psihologice ale agresivitatii si comportamentului agresiv n adaptarea copilului si utilizarea lui ca forma de contrareactie (compensare) a frustrarii, lucrarea deschide drum altor investigatii sistematice cu privire la aceasta. PERSPECTIVE DE CERCETARE

Avnd n vedere natura si implicatiile psihologice ale agresivitatii si

comportamentului agresiv, se poate elabora un plan-proiect terapeutic / de interventie, plan ce presupune doua directii de interventie : de prevenire a manifestarilor delictuale; de recuperare cu caracter socioadaptativ ( diminuarea manifestarilor agresive). Demersul terapeutic presupune

parcurgerea mai multor pasi, si anume : Pasul 1 : identificarea gradului de frustrare si a tendintelor antisociale prin metode specifice de psihodiagnoza. Pasul 2 : 1) formarea comportamentelor

alternative individuale : a) se identifica aspectele care provoaca placere; b) se creeaza activitati care provoaca placere; c) se creeaza situatii-

problema, cu alternative comportamenta - le; d) se formeaza decizii valide

comportamentale

social prin constientizarea responsabilitatii ce decurge

din

realizarea

unui

comportament. 2) formarea comportamentelor de grup; 3) formarea comportamentelor sociale implicate n diverse situatii sociale. De asemenea, se pot folosi elemente de psihoterapie, ludoterapie, meloterapie, terapie ocupationala, elaborndu-se programul de interventie individualizat, reflectnd aspectul de unicitate al personalitatii si bazndu-ne pe el. BIBLIOGRAFIE SELECTIV

1)

ADLER A. omului", Bucuresti, 1991.

- "Cunoasterea stiintifica,

Editura

2)

ALLPORT G.W. - "Personality. Psychological Interpretation", Henry Holt, New York, 1937.

3)

AJURIAGUERRA J. - "Manual de psihiatrie infantila", Masson, Paris, 1974.

4)

BERGER A. - "Copilul dificil", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

5)

BOTEZ

MIHAI

IOAN

"Neurologie clinica si neurologia

comportamentului", Medicala, Bucuresti, 1996. 6) BOVET combatif", 1928. 7) P. "L

Editura

instinct Paris,

Flammarion,

CLAPAREDE E. - " Sentimentul de inferioritate la copil", Institutul Albania, Constanta, 1933.

8)

COASAN A., VASILESCU A. "Adaptarea stiintifica scolara", si Editura Enciclopedica,

Bucuresti, 1988. 9) COSMOVICI A., IACOB L. "Psihologie Didactica scolara", si Editura Pedagogica,

Bucuresti, 1997. 10) COSMOVICI Iasi, 1996. 11) DOLLARD P.A. A. -

"Psihologie generala", Polirom,

"Frustration and aggression", Yale Univ. Press, New Haven, 1939. 12) "Despre DURCKHEIM sinucidere", Cultural European, Iasi. 13) DEBESSE naissance a l M. " E. -

Institutl

Psichologie de l enfant - de la adolescence", Editions Bourrelier, 1956.

14)

ENCHESCU Didactica si

C.

"Tratat de igiena mintala", Editura Pedagogica, Bucuresti, 1996. 15) Igiena bolnavilor ENCHESCU C. - " mintala si recuperarea Editura psihici",

Medicala, Bucuresti, 1979. 16) "Tratat ENCHESCU C. de psihanaliza si

psihoterapie", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998. 17) EIBEL-EIBESFELDT I. "Agresivitatea 1995. 18) FREUD S - "Essais de psychanalyse", Alcan, Paris. 19) Paris. 20) GHIRAN V. - "Curs de psihiatrie IMF., Cluj. 21) HERSOV, BERGER, infantila", Litografia FREUD S. - "Trei eseuri privind teoria sexualitatii", Alcan, umana: studiu etologic", Editura Trei, Bucuresti,

SHAFFER - "Aggression and anti-social behavior in childhood and adolescence", 1978. 22) KONRAD L. - "Asa-zisul

rau; despre istoria naturala a agresiunii", Humanitas, Bucuresti, 1998. 23) LOMBROSO C. - "L homme criminel", Alcan, Paris. 24) LAPLANCHE psihanaliza", Bucuresti, 1998. 25) en LEROY G. - "Le dialogue education", Presses Universitaires de France, 1970. 26) LAWSON R. - "Frustration: the development of a scientific concept", Wiley, New York, 1965. 27) MALINOWSKI B. - "Sex and repression n Savage society", London, Routledge & Kegan Paul Ltd. 28) MITROFAN Editura Alternative, 1997. 29) MITROFAN I., I. J.,

PONTALIS J.P. - "Dictionar de Humanitas,

"Psihologia relatiilor dintre sexe",

CIUPERC C. - "Incursiune n psihosociologia si psihosexologia familiei", Editura Press, Bucuresti, 1998. 30) MICHAUD Y.A. - "La violence", PUF, Paris, 1973.

31)

MENNINGER

K.A.

"Man against himself", 1938. 32) MENNINGER "Love against hate", 1943. 33) PIAGET J. - "Psihologia inteligentei", Editura stiintifica, Bucuresti, 1965. 34) PUNESCU "Agresivitatea Trei, 1995. 35) Paris. 36) al actului POPEANG V. educativ", E.D.P., POROT A. - "Manuel alphabetique de psychiatrie", PUF, umana", C. K.A. -

Editura

"Clasa de elevi - subiect si obiect Bucuresti, 1990. 37) "Frica, RANSCHBURG suparare, E.D.P., Bucuresti, 1979. 38) sociala", 1991. 39) outline ROSENZWEIG S. - "An of frustration theory", Ronald Press, New York, 1944. 40) ROsCA M. - "Metode de psihodiagnostic", E.D.P., RDULESCU M.S. Hyperion, Bucuresti, J. -

agresivitate",

"Anomie, devianta si patologie

Buc.,1972. 41) 8. 42) 42-44. 43) STORR A. - "Human aggression", 1968. 44) STOIAN M. - "Minori n deriva", Editura Enciclopedica Romna, Buc., 1972. 45) SILLAMY N. - "Dictionar de psihologie" 46) STEFANOVIC J. REVISTA DE REVISTA DE

PSIHOLOGIE nr.1 / 1992 - p. 5-

PSIHOLOGIE nr. 2 / 1998 - p.

"Psihologia tactului pedagogic al profesorului", E.D.P., Buc.,1979. 47) sCHIOPU U. - "Curs de psihologia 1963. 48) sCHIOPU U. - "Dictionar enciclopedic de psihologie", VOL. I-III Buc., 1979. 49) sCHIOPU U. - "Dictionar de psihologie", Bucuresti, 1998. 50) sCHIOPU U. - "Psihologia copilului", Editura Didactica si copilului", Editura Didactica si Pedagogica, Buc.,

Pedagogica, Bucuresti, 1967. 51) sCHIOPU U. - "Introducere n psihodiagnostic", Universitatea Bucuresti, 1976. 52) VERZA E., sCHIOPU U. "Psihologia Didactica vrstelor", si Editura Pedagogica,

Bucuresti, 1981. 53) VERZA E., sCHIOPU U. "Psihologia Didactica vrstelor", si Editura Pedagogica,

Bucuresti, 1995. 54) VERZA E., sCHIOPU U. "Psihologia vrstelor - ciclurile vietii", E.D.P., Buc., 1997. 55) VLAD C., VLAD T., "Psihologia Militara, 1978. si psihopatologia Editura comportamentului",