Daniel BOCA, Ioan CHIRILA, Marius CLIM, Iulian GHICA, Samuel GHICA, Sebastian GHICA nvataturile de baza ale

vietii crestine Tinta poruncii este dragostea Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine nsuti! Contributia autorilor: Daniel Boca: cap. II Ioan Chirila: cap. IV Marius Clim: cap. III.2, III.3, III.4, VI.1 Iulian Ghica: cap. III.1, III.5, IV.4, VI.2, VI.3 Samuel Ghica: cap. I, IV.4 Sebastian Ghica: cap. V Coperta : Radu Raileanu Biserica Neemia. 2007 Iasi 2007 Multumim tuturor celor din Biserica Neemia care au contribuit la aparitia acestei carti prin implicarea lor n rugaciune, redactare, tehnoredactare, corectura si revizie.

Cuprins

CUVNT NAINTE ........................................................................................................................3 CHEMAREA CRESTINULUI...........................................................................................................5 I CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU..............................................................................................9 I.1 Doctrina mntuirii.................................................................................................................9 I.2 Relatia cu Domnul, cu fratii si cu lumea ............................................................................16 II CUNOASTEREA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU.......................................................................21 II.1 Cuvntul ............................................................................................................................21 II.2 Rugaciune.........................................................................................................................23 II.3 Partasia frateasca; cina ......................................................................................................25 II.4 Lupta n post si rugaciune, (mijlocire) ..............................................................................26 III SFINTIREA PERSONALA, (PRIMUL PAS AL DRAGOSTEI).....................................................29 III.1 Lupta dintre fire si duh.....................................................................................................29 III.2 Efectul de mpietrire al pacatului.....................................................................................41 III.3 Pocainta permanenta; pedeapsa Domnului ......................................................................45 III.4 Domenii concrete de sfintire............................................................................................49 III.5 Vindecarea de bolile spirituale ........................................................................................50 IV DRAGOSTEA DE FRATI........................................................................................................57 IV.1 Slujirea: n general si dupa darul primit ..........................................................................57 IV.2 Vegherea: Matei 18, importanta unitatii, eliminarea brfei.............................................63 IV.3 Darnicia: raportarea la lucrurile materiale.......................................................................69 IV.4 Relatii sfinte: relatii baieti-fete, sot-sotie, parinti-copii...................................................76 IV.5 Respectul fata de autoritate: prezbiterii si diaconii .........................................................96 V IUBIREA DE OAMENI ..........................................................................................................101 V.1 ntrupare: integritate, dragoste, iscusit n lucrul tau .......................................................101 V.2 Rostire: ce, cum, cnd.....................................................................................................105

V.3 Relevanta si scopul libertatilor culturale.........................................................................109 V.4 Misiune: pna la marginile pamntului...........................................................................111 V.5 Apologetica: de unde stiu ca Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu..................................113 VI CRESTEREA PERMANENTA N DRAGOSTE........................................................................125 VI.1 Scopul: Zidirea chipului lui Hristos si premiul alergarii ceresti....................................125 VI.2 Hrana tare: metoda de studiu, imagine de ansamblu a Noului si Vechiului Testament...127 VI.3 Suferinta: rolul ei si biruirea acesteia ............................................................................131 Bibliografie..........................................................................................................................141

Cuvnt nainte Nevoia unei astfel de carti, care sa detalieze principiile de baza ale vietii crestine, s-a concretizat nca de acum un an cnd numarul membrilor bisericii a crescut si a aparut necesitatea unei nvataturi biblice prezentata unitar si coerent. Privind la modelul lui Isus ntelegem ca ucenicizarea este un proces absolut necesar pentru cresterea si maturizarea unei comunitati crestine. n plus este chiar esenta chemarii noastre, a Marii Trimiteri: Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezndu-i n Numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh. Si nvatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi n toate zilele, pna la sfrsitul veacului. Amin (Matei 28v19,20). Cnd Isus a chemat pe cei doisprezece sa-L urmeze ca ucenici (Luca 14v25-35), le-a prezentat n detaliu si pretul unei asemenea implicari. J. Oswald Chambers a spus: Ucenicia si mntuirea sunt doua lucruri diferite: ucenicul este acea persoana care, dndusi seama ce nseamna ispasirea, se da pe sine nsusi lui Isus Hristos, cu un sentiment de recunostinta care nu poate fi exprimata (apud Thomas E. Trask, Wayne I. Goodall, ntoarcerea la Cuvnt. O chemare la autoritatea Bibliei. Editura Life Publishers, Oradea, 1007, p. 111). Marturisirea lui Isus Hristos si ajutarea unei alte persoane sa nteleaga ce nseamna a fi ucenic este unul din cele mai minunate lucruri pe care poate sa le faca un crestin. Indiferent de chemare,

fiecare credincios are darurile necesare pentru a face ucenici. Ucenicia este ocazia noastra de a ajunge la bogatiile nelimitate ale lui Dumnezeu. Este sansa noastra de a ne consacra viata unui scop semnificativ, unul vesnic. Prin harul Domnului si datorita bunatatii Lui prezbiterii Bisericii Neemia au reusit sa alcatuiasca un astfel de material ntr-o prima forma. As vrea sa mentionez aici pe cei care au contribuit concret la realizarea acestei carti ct si articolele redactate de acestia: Daniel Boca (cap. Cunoasterea dragostei lui Dumnezeu), Samuel Ghica (cap. Cunoasterea lui Dumnezeu; Relatia sot sotie), Iulian Ghica (Lupta ntre fire si duh, Vindecarea de boli spirituale, Relatia baieti fete; Hrana tare: metoda de studiu, imagine de ansamblu a Noului si Vechiului Testament, Suferinta: rolul ei si biruirea acesteia), Ioan Chirila (Slujirea: n general si specific dupa darul primit, Vegherea: Matei 18, importanta unitatii, eliminarea brfei, Darnicia: raportarea la lucrurile materiale, Relatia parinti copii; Respectul fata de autoritate: prezbiterii si diaconii), Sebastian Ghica (ntrupare: integritate, dragoste, iscusit n lucrul tau, Rostire: ce, cum, cnd..., Misiune: pna la marginile pamntului, Relevanta si scopul libertatilor religioase), Marius Clim (Efectul de mpietrire al pacatului, Pocainta permanenta; pedeapsa Domnului, Domenii concrete de sfintire, Scopul: Zidirea chipului lui Hristos si premiul alergarii ceresti). Scopul acestei carti nu este de a descrie doctrina unei biserici, ci el urmareste ilustrarea nvataturilor de baza ale Scripturii si prezentarea lor ntr-o forma ct mai clara comunitatii Bisericii Neemia. De aceea as vrea sa primiti cu ngaduinta acest curs ca un prim pas al nasterii unei lucrari din biserica si sa purtati n rugaciune aceasta lucrare. Dorim prin aceasta carte sa ncurajam fiecare persoana din Neemia sa devina un adevarat ucenic al lui Hristos, iar acest fapt va aduce stabilitate si sanatate tuturor membrilor bisericii, n toate domeniile vietii. Daca o biserica nu evanghelizeaza si nu face ucenici atunci aceasta generatie va fi ultima generatie a bisericii, de aceea aceasta responsabilitate este a fiecarui membru al ei.

M.C.

5 Chemarea Crestinului Crestinul este chemat de Dumnezeu sa pazeasca si sa mplineasca toate poruncile divine. Acestea pot fi adunate n urmatoarele doua imperative: Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta Si pe aproapele tau ca pe tine nsuti. Tinta poruncii este dragostea. Crestinul este chemat sa raspunda cu dragoste la dragostea nemarginita a lui Dumnezeu. Acesta doreste o relatie cu cel credincios, relatie ntemeiata pe ncredere si iubire. Prima dovada a iubirii lui Dumnezeu este cautarea Lui. Daca iubesti pe cineva, doresti sa l cunosti mai mult, sa petreci mai mult timp cu el. Prin studierea Cuvntului lui Dumnezeu, prin post si rugaciune, cel credincios se poate apropia de Dumnezeu si l poate cunoaste mai mult. Al doilea pas al dragostei fata de Dumnezeu este sfintirea personala, adica renuntarea la tot ceea ce uraste Dumnezeu. El uraste pacatul si, de aceea, sfintirea personala nseamna mai nti dezbracarea de orice rau, de orice pacat. Dupa sfintirea personala, urmeaza mbracarea cu haina dragostei, ndragostirea de ceea ce iubeste Dumnezeu, si anume iubirea tuturor sufletelor oamenilor create de El pe care doreste sa le mntuiasca. De aceea, iubirea de Dumnezeu se oglindeste n iubirea aproapelui, n dedicarea vietii scopului nobil de a salva sufletele oamenilor de la pierzarea vesnica. Dumnezeu ne cere sa ne iubim mai nti fratii n credinta. Ei sunt copiii Lui, cei rascumparati de El cu sngele pretios al Fiului Sau. Trebuie sa i iubim asa cum i iubeste El. Apoi, dragostea de frati trebuie unita cu iubirea de oameni. Dumnezeu ne porunceste sa fim lumina si sare n aceasta lume care merge la pierzare. Aceasta nseamna sa fim modele printre oameni si sa

chemam oameni la pocainta si la o relatie personala cu Isus Hristos. Faptele noastre trebuie sa oglindeasca dragostea lui Dumnezeu pentru ei, iar vorbele noastre trebuie sa le faca cunoscuta Evanghelia care le poate mntui sufletele. Aceasta este chemarea crestinului. Avem mai nti relatia pe verticala cu Dumnezeu, iar apoi relatia personala cu aproapele. Trebuie sa l iubim pe Dumnezeu cu toata inima noastra si pe aproapele nostru ca pe noi nsine. Iar Dumnezeu doreste sa crestem mereu n dragoste. El doreste maturizarea noastra spirituala, aceasta nsemnnd curatirea noastra, n dragoste fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Daca vom persevera n cunoasterea lui Dumnezeu, n sfintirea personala si n iubirea oamenilor, ncetul cu ncetul calitatea dragostei noastre va creste. Dumnezeu doreste sa zideasca n noi chipul lui Hristos, iar esenta acestui chip este dragostea. n masura n care vom fi credinciosi chemarii noastre, si Dumnezeu va ciopli n mod progresiv chipul lui Hristos n noi. El urmareste formarea unui caracter cristic n noi. Pentru aceasta, alaturi de perseverarea noastra n pazirea poruncilor, este nevoie de un alt tratament, si anume tratamentul ncercarilor. Dumnezeu va ngadui n viata fiecarui crestin multe necazuri si ncercari. Aceastea presupun multa suferinta. nsa scopul lor este tocmai zidirea chipului lui Hristos n noi si curatirea noastra n dragoste. Adevaratele salturi si progrese spirituale mari nu se fac n vremuri de liniste si pace, ci n cuptorul de foc al ncercarilor vietii. ncercarile ngaduite de Dumnezeu sunt asemenea unor dalti divine care cioplesc omul nostru dinlauntru. Daca ramnem n ascultare n timpul ncercarilor, chipul lui Hristos se va zidi cu putere n noi, iar dragostea noastra va creste n mod vizibil. Dar daca nu vom ramne n ascultare n timpul ncercarilor, vom da napoi, vom descreste din punct de vedere spiritual. Daca ar fi sa sintetizam tot ceea ce am scris pna acum despre chemarea crestinului, am putea construi o schema care sa reprezinte circuitul sfnt al cresterii spirituale, al cresterii n iubire. 6 Acesta este circuitul sfnt al cresterii spirituale. Fiecare element este important si nu

poate fi neglijat. Am putea aduna elementele care definesc chemarea crestina si printr-o cruce. Axa verticala ar putea simboliza relatia cu Dumnezeu, iar cea orizontala relatia cu oamenii. 1. Cunoasterea dragostei lui Dumnezeu 4. Iubirea de oameni 5. Ramnerea n ascultare n timpul ncercarilor 3. Dragostea de frati 6. Crestere n dragoste 2. Sfintirea personala 7 Cunoasterea dragostei lui Dumnezeu Sfintirea personala Dragostea de frati Iubirea de oameni ncercari Ceea ce urmeaza n aceasta carte nu face dect sa dezvolte fiecare element al crucii de

mai sus. Avem un prim capitol care este dedicat prezentarii dragostei lui Dumnezeu. El descrie procesul mntuirii noastre, proces care oglindeste dragostea Lui. Totul a nceput cu dragostea lui Dumnezeu, nceputul este al lui Dumnezeu si nu al nostru. Daca nu ar fi fost dragostea Lui, nu ar mai fi fost nimic, nu am mai putea vorbi nici de mntuire, nici de dragostea noastra fata de El. Urmatorul capitol ne nvata cum l putem cunoaste pe El si dragostea Sa fata de noi. Studierea Cuvntului sfnt n care S-a revelat Dumnezeu, postul si rugaciunea sunt principalele mijloace concrete prin care putem sa l cunoastem mai mult pe El. Lectia cea mai importanta este aceea ca n procesul cresterii spirituale trebuie sa ne punem zilnic timp deoparte pentru studierea Cuvntului si rugaciune. Apoi, avem un capitol care dezvolta tema sfintirii personale. Sunt prezentate cteva domenii concrete de sfintire si este detaliat procesul sfintirii. Sfintirea nu se poate realiza prin noi nsine, ci este lucrarea Duhului Sfnt care locuieste n noi. Dupa ntoarcerea noastra la Dumnezeu, tendintele pacatoase nu dispar. nclinatia firii noastre spre rau va ramne o realitate pna la sfrsitul vietii noastre. nsa cel credincios primeste n el o putere mai mare dect cea a firii pamntesti, si anume puterea Duhului Sfnt. Astfel, procesul sfintirii este de fapt o conlucrare cu Duhul Sfnt care opereaza n noi sfintirea. Urmatorul capitol ne descopera diferitele fatete ale iubirii de frati. Astfel, aceasta dragoste nseamna: slujirea acestora, vegherea asupra credintei lor, iertarea lor, respectarea autoritatilor Bisericii, practicarea cu consecventa a darniciei etc. Se acorda apoi atentie deosebita 8 unor tipuri de relatie precum: relatia baieti-fete, parinti-copii, sot-sotie. Familia este primul spatiu n care trebuie sa inunde dragostea. Daca relatiile de familie nu se ntemeiaza pe iubire, atunci iubirea celor din afara casei devine o himera. Penultimul capitol al cartii detaliaza tema iubirii de oameni. Suntem chemati sa fim sare si lumina printre oameni, sa ne dedicam viata cauzei nobile de a salva suflete de la pierzare

eterna. Ce nseamna n mod concret acest lucru? Nu nseamna altceva dect sa fii un om integru care se fereste de compromis, sa fii priceput si responsabil la locul de munca, plin de bunatate fata de semeni, plin de pace si bucurie, sa fii relevant cultural si sa vorbesti oamenilor despre Evanghelia lui Isus Hristos. Ultimul capitol ne vorbeste despre suferinta si ncercari. Pe de o parte, ne explica rolul acestora n cresterea spirituala (cum anume ne modeleaza Dumnezeu caracterul si ne creste n credinta si dragoste prin ncercari), iar pe de alta parte, ne nvata care sunt resursele prin care putem sa biruim suferinta din viata noastra. Am prezentat n cteva cuvinte mesajul acestei carti si tema ei principala prin aceasta introducere. Manualul dezvolta tema iubirii si detaliaza marea porunca a crestinului: Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine nsuti! 9 I Cunoasterea lui Dumnezeu I.1 Doctrina mntuirii Desi mntuirea este una dintre nevoile cele mai profunde ale sufletului omenesc, ramn multe ntrebari importante care si gasesc destul de greu raspunsul: Ce este mntuirea? De ce trebuie sa fiu mntuit? Cine ma mntuieste? Cum mntuieste Dumnezeu? Mntuirea este un concept pe care l gasim n multe religii ale lumii, dar n crestinism definirea lui are sens pentru ca doar crestinismul se ocupa n exclusivitate de rezolvarea problemei fundamentale a fiecarui om. Omul se simte mpovarat de ceea ce cu totii numim pacat. Povara aceasta este resimtita de toti oamenii si fiecare vrea sa scape de ea. Se poate vorbi despre mntuire doar daca se face referire la pacat si la rezolvarea lui. Practic pacatul a impus nevoia de mntuire si de aceea trebuie neaparat luat n vedere cnd se discuta solutiile pentru rezolvarea lui. 1.1 De ce sa fim mntuiti? (Romani 1v18-32; Efeseni 2v1-5)

Mnia lui Dumnezeu se descopera din cer mpotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care naduse adevarul n nelegiuirea lor. Cnd ma gndesc la pacat, de obicei mi vin n minte o sumedenie de denumiri care reprezinta anumite nelegiuiri: minciuna, furtul, curvia... Toate acestea la un loc formeaza n mintea noastra o urciune, o neascultare fata de Dumnezeu. Si asa este. Dumnezeu uraste toate aceste lucruri care se ntmpla pe pamnt. Lui i este greu sa priveasca spre pamnt, i este greu sa suporte planeta albastra tocmai din cauza acestor lucruri care se petrec ntre oameni. nsa, niciunul dintre acestea nu reprezinta pacatul care L-a suparat cel mai tare pe Creatorul nostru. Scriptura vorbeste despre un pacat initial savrsit de toti oamenii. Toate celelalte pe care le-am amintit nu sunt altceva dect rezultatul pacatului nostru initial. n Eden Adam nu a savrsit nici unul dintre aceste pacate si totusi Dumnezeu a fost att de mhnit din pricina primilor doi oameni, nct a trebuit sa i alunge. Ce a facut Adam atunci am facut fiecare dintre noi. Toti am ales la fel ca Adam, cu totii L-am suparat n aceeasi masura. Dar ce a facut Adam? ... macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit... Refuzul explicit din partea fiecarui om de a fi condus n viata lui de catre Dumnezeu este pacatul care a produs cea mai profunda alienare a omului fata de Creator. Omul a ales sa traiasca viata asa cum vrea, fara a lasa pe Cel care doreste sa vegheze asupra noastra sa ia parte la alegerile noastre, la bucuriile noastre. Vanitatea omului ncrezator doar n capacitatile proprii este lovitura cea mai mare pe care am dat-o divinitatii. Am vrut sa fim singuri, sa putem astfel fi unicii stapni ai vointei, emotiilor si tuturor abilitatilor pe care le avem. Durerea din sufletul lui Dumnezeu este imensa, deoarece, pe de o parte, prin actul creatiei El este Cel care a pus n noi toate aceste lucruri pe care vrem sa le stapnim fara El, iar pe alta parte n momentul n care a creat pe Adam a aparut n inima Lui o dragoste inimaginabil de mare si fara leac fata de om.

Dumnezeu este asemenea tatalui care iubeste extrem de mult pe fiul lui, care si-a pus toata nadejdea ca va fi mpreuna cu el, ca vor duce planuri multe la bun sfrsit, dar care ntlneste un refuz dur din partea fiului nu vreau sa mpartasesc cu tine ceea ce tu, tata, ai pregatit pentru 10 noi doi; da-mi partea de avere care mi se cuvine si lasa-ma sa plec departe de tine, deoarece eu vreau sa traiesc asa cum doresc eu, fara sa simt totdeauna prezenta ta. Acelasi lucru l-a trait Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Prin actul creatiei El a pus n noi daruri pe care spera ca le vom folosi pentru slava numelui Sau. Eu m-am bucurat de aceste daruri, dar, fara sa stau pe gnduri, am spus ca doresc doar darurile, fara Datatorul lor. Dumnezeu a creat pe Adam pentru ca acesta sa fie un reprezentant pe pamnt al chipului Celui nevazut. Adam se bucura de Dumnezeu, iar Creatorul se desfata n prezenta lui Adam. Dumnezeu era n rolul tatalui iar Adam era copilul care producea doar bucurie pentru inima Creatorului. Pentru aceasta a fost creat, si pentru aceasta am fost creat si eu. nsa, ceea ce a spus Adam am spus toti la rndul nostru vreau sa traiesc singur!, fara sa dau socoteala nimanui. Dumnezeu cu standardele Lui ma oboseste. Nu vreau sa se amestece n viata mea. Acesta este pacatul pe care fiecare dintre noi l-a savrsit. Am rostit cu toata razvratirea cuvintele fiului risipitor: da-mi partea de avere si lasa-ma sa traiesc cum stiu eu mai bine. Neam luat partea de avere (tot ceea ce am primit de la Tatal ceresc prin actul creatiei) si am nceput sa traim fara El. Ce va face Tatal n aceasta situatie? Scriptura spune ca urmeaza sa se dezlantuie mnia Lui. n Romani 1, Pavel vorbeste despre mnia Lui care se dezlantuie asupra fiecarei necinstiri si nelegiuiri. Deci Dumnezeu si dezlantuie mnia asupra fiecaruia dintre noi. Dar cum se manifesta aceasta mnie, deoarece nu descopar nimic din ceea ce nseamna mnie pentru mine oamenii continua sa traiasca linistiti pe pamnt, par fericiti si mpliniti. Aceasta imagine, a unui pamnt fericit, i-a facut pe multi sa spuna ca mnia lui Dumnezeu este o nascocire teologica. Asa ceva nu

exista n realitate. Dumnezeu este un Dumnezeu bun care nu oboseste iertnd. De aceea Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimii lor; asa ca si necinstesc singuri trupurile Mnia lui Dumnezeu se manifesta ntr-un mod care nu se potriveste cu nimic din ceea ce reprezinta acest concept pentru mine. Cnd ma gndesc la acest lucru, mi vin n minte tot felul de imagini n care ploaia de foc sau cutremurele groaznice de pamnt sunt principalii actori. Dumnezeu si dezlantuie mnia altfel mi mplineste dorinta, ma lasa sa traiesc singur fara El. Dar ce fel de mnie este aceasta? Omul n cele din urma primeste ceea ce a vrut. Atunci am putea spune omul devine cu adevarat fericit. A ramas cu darurile Creatorului, fara Creator, iar asupra lui nu se abate nici o urgie. Pentru a pricepe ce fel de mnie este aceasta, trebuie sa meditam putin la actul creatiei. Am fost adusi n fiinta de Dumnezeu cu scopuri precise. Am fost creati din El, prin El si pentru El. Suntem cununa creatiei, programati sa reflectam ct mai frumos Persoana Lui pe pamnt. Am fost conceputi n asa fel nct sa fim fericiti doar daca ramnem credinciosi scopului initial pentru care am fost creati. Din momentul n care nu mai slujim scopului initial, viata noastra se umple de tristete si deznadejde. Doar asa putem explica de ce omul, lasat singur, desi are parte de toate darurile lui Dumnezeu, nu se poate bucura. Afirmatia viata nu merita traita este rostita n toate culturile, pornind de la cele n care saracia domneste, pna la cele mai dezvoltate. Aceste cuvinte le gasim pe buzele oamenilor care ncearca sa se bucure de viata (aceasta aduna ntr-un cuvnt toate darurile lui Dumnezeu pentru noi) si nu reusesc. Astfel apar tot felul de vicii si alte urciuni, deoarece omul cauta sa simta fericirea. Cauta sa gaseasca sensul existentei. Daca mergem pe toata fata pamntului nu vom descoperi dect dramele oamenilor care ncearca cu disperare sa descopere fericirea. Vom ntlni alcoolici, familii dezbinate, fete nefericite, razboaie, avorturi si multe altele. Asa arata o lume din care Creatorul a fost alungat. Fericirea nu este posibila. Exact cnd spun ca am pus mna pe ea, apare o depresie n viata mea care ma face sa

iau de la capat cautarea dupa sens. Experimentam cu totii mnia lui Dumnezeu, adica lipsa Lui din vietile noastre, din pricina unui pacat att de simplu formulat, dar att de profund n acelasi timp L-am rugat sa ne lase singuri. 11 1.2 Baza obiectiva (Ioan 3v1-21; Romani 3v9-30) Fiindca att de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Pentru simplul fapt ca suntem lucrul minilor Lui, Dumnezeu nu a ncetat nici macar o clipa sa ne iubeasca. El este tatal bolnav de dragoste care, orice ar face fiul lui, continua sa l priveasca ca pe o comoara, pentru care merita sa mergi pna la capatul pamntului pentru a o recupera. Exact acest lucru a facut Dumnezeu. L-am ranit cumplit. Am calcat n picioare toate planurile pe care Dumnezeu le-a avut pentru fiecare dintre noi. L-am alungat din viata noastra, si totusi dragostea din inima Sa pentru noi nu a ncetat. Mai mult, nici macar nu s-a diminuat. Dumnezeu Si-a dorit chiar din prima clipa dupa ce Adam a pacatuit ntoarcerea acestuia acasa. Desi noi nu l vrem, El continua sa ne astepte sa ne ntoarcem la El. Lucrurile s-au schimbat nsa nu mai suntem creatia din Eden, curata si capabila sa stea n prezenta Lui. ndepartarea de creator a adus n vietile noastre tot felul de pacate pe care Cel de trei ori sfnt nu le poate suporta. Cum sa ma ntorc acasa plin de pacate? El nu ma poate primi napoi cu toate aceste urciuni. Acestea cer pedeapsa vesnica. Pentru Dumnezeu pacatele noastre sunt realitati spirituale vesnice care nu dispar pur si simplu. Este un singur tratament pentru ele pedeapsa vesnica prin moarte. Suntem nu doar alienati de Dumnezeu, ci meritam pedeapsa vesnica. n aceasta situatie nu mai este nici o sansa pentru mine, orict de mult ar dori Tatal ceresc sa revin acasa. n dragostea Lui, a gasit o solutie pentru aceasta problema. Pacatele mele cer pedeapsa cu moartea. Dar, n loc sa ma omoare pe mine, a venit El si a luat moartea mea asupra Sa. Aceasta

este foarte pe scurt misiunea lui Isus Hristos. El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu cobort pe pamnt printre oameni. Dupa o viata de 33 de ani, a murit pe o cruce. Dar nu este o moarte oarecare. El era fara pacat si nu ar fi putut experimenta moartea, deoarece aceasta vine doar asupra celor care au pacatuit. El, Dumnezeu, a luat pacatele noastre, ale oamenilor, asupra Lui si a murit pentru ele n locul nostru. Astfel, prin Domnul nostru Isus Hristos, Tatal ceresc a gasit o solutie pentru ntoarcerea noastra acasa. Jertfa lui Isus Hristos reprezinta plata pentru pacatele mele. El nu doar ca a murit n locul meu, ci eu am murit n El pe cruce. Fiecare dintre noi era n trupul Lui pe lemn. Astfel, plata pentru pacatele noastre a fost facuta, iar noi avem acum cale libera spre El. Aceasta solutie a lui Dumnezeu descopera noi profunzimi ale dragostei Sale pentru noi. Ct de mare trebuie sa fie dragostea Lui daca a gasit cu cale sa moara El n locul nostru pentru pacatele noastre doar pentru a face posibila ntoarcerea noastra la El. Mai mult, cnd a hotart sa moara n locul nostru, nu a avut nici o garantie ca noi ne vom ntoarce. Foarte multi oameni nu sau ntors si nici nu se vor ntoarce la Creatorul lor, si totusi El a murit pentru toti, iubindu-ne pe toti. 1.3 Procesul subiectiv al mntuirii (Romani 3v9-20) i. iertarea prin credinta Credinta este o ncredere neclintita n persoana Dumnezeului nevazut, Creatorul cerurilor si al pamntului, care este bun, credincios, sfnt si care a facut cea mai frumoasa promisiune pentru fiecare pacatele tale, care sunt multe, toate sunt iertate prin jertfa lui Isus Hristos. Desi Dumnezeu a gasit solutia pentru ntoarcerea noastra n bratele Lui, aceasta nu nseamna ca n mod obligatoriu toti beneficiaza de ea. El continua sa ne respecte decizia tuturor de a trai o viata fara El. Putem continua sa traim departe de El. De aceea, desi jertfa lui Isus este pentru toti, nu toti beneficiaza de ea, ci doar aceia care vor cu adevarat sa revina n prezenta lui

Dumnezeu. Singurii care intra n posesia acestui dar sunt aceia care intra n relatie cu Dumnezeul nevazut, prin c r e d i n t a . Orict de mult ar dori Dumnezeu sa i primeasca pe toti oamenii la El, 12 nu va face nici un demers n plus dect ceea ce a facut deja, ci va astepta ca omul sa se apropie de El. Apropierea de Dumnezeu prin credinta este un proces personal, pe care l ntelege n profunzime doar cel care l experimenteaza. n mijlocul zbaterilor lui, omul ajunge sa descopere ca exista Cineva, dincolo de ceea ce se vede, Cineva care doreste sa fie aproape de el. A crede n Dumnezeu nseamna sa crezi ca tot ceea ce tine de persoana Lui este adevarat si vrednic de luat n seama. El este bun, El este credincios, El este sfnt toate aceste caracteristici ale divinitatii mi inunda mintea si ma apropii tot mai mult de El. Deja n acest moment am facut un pas imens Dumnezeu nu mai este un vrajmas sau un tiran, ci El este prietenul meu. Pot vorbi cu El tot timpul. Sunt sigur ca tot ce mi cere sa fac este spre binele meu. Mai ramne nsa o mare problema. Desi Dumnezeu se bucura de dorinta din inima mea de a fi lnga El, se bucura de gndurile mele care se ndreapta spre El, mai ramne un aspect nerezolvat. Pna sa ma ntorc la El, viata mea a fost plina de pacate. Mai mult, chiar acum, de cnd L-am descoperit pe El mai sunt cuprins de pacate. Ce fac cu aceasta s t a r e pa c a t o a s a ? Ce fac cu sumedenia de pacate care mi-au marcat viata? Aceasta este o problema si pentru Creator. El nu poate suferi pacatul. De aceea nu poate sta n prezenta celui care este faptuitorul pacatelor, adica n prezenta mea. Ce este de facut? n sfrsit am descoperit pe Singurul care ma poate mplini, Singurul care ma linisteste n fata mortii, dar nu pot sa ma apropii de El din pricina pacatelor mele multe. Tocmai aici este marea minune a iertarii. Dumnezeu mi promite ca prin jertfa de acum 2000 de ani a lui Isus Hristos, toate pacatele mele au fost judecate. Eu trebuie sa fac un singur lucru sa l cred pe cuvnt si intru n posesia iertarii. Sa l cred cnd spune ca Isus Hristos a luat

toate pacatele mele si a murit pentru ele pe cruce. Fara sa fac nimic, fara sa stau ani n sir si sa mi plng pacatele, doar sa l cred pe El pe cuvnt. Iar pacatele mele, orict de multe ar fi ele, sunt iertate. Acest lucru pare imposibil pentru multi oameni. Mai ales cei care au trait ntr-o cultura n cadrul careia iertarea pacatelor este posibila doar prin eforturi imense din partea celui care o cere. Pentru a ntari ceea ce am rostit mai sus si a descoperi ca nu sunt inventii omenesti, voi aduce un tablou superb din Scriptura. Isus Hristos a fost rastignit ntre doi tlhari. Acestia doi rosteau cuvinte de batjocura la adresa Lui la fel ca restul multimii. La un moment dat, unul dintre cei doi s-a ntors catre amicul sau, l confrunta si i spune ca ceea ce se ntmpla cu Cel ce sta ntre ei nu este drept; apoi, uitndu-se la Isus i cere sa si aminteasca de el n mparatia Sa. Astazi vei fi cu Mine n Rai! acesta este raspunsul Mntuitorului. Cum a fost posibil? Cel care a primit promisiunea era un tlhar. Viata lui a fost doar o nsiruire de fapte ticaloase. n baza carui fapt poate Isus Hristos sa faca o astfel de promisiune? J e r t f a L u i d i n a c e l m o m e n t , n b a z a c r e d i n tei t l h a r u l u i , a s i g u r a i n t r a r e a a c e s t u i om f a r a s p e r a n t a n m p a r a t i a l u i Dumne z e u . Iertarea pacatelor reprezinta un cadou imens pe care Dumnezeu ni l-a facut fiecaruia dintre noi. Trebuie sa facem un singur lucru sa l credem pe Dumnezeu pe cuvnt si intram n posesia lui. ii. sfintirea prin credinta (Evrei 11; Romani 6v1-8v39) C r e d i n t a este o ncredere neclintita n persoana Dumnezeului nevazut, Creatorul cerurilor si al pamntului, care este bun, credincios, sfnt si care a facut cea mai frumoasa promisiune pentru fiecare pacatele tale, care sunt multe, toate sunt iertate prin jertfa lui Isus Hristos. Iertarea pacatelor nu reprezinta scopul ultim al demersului lui Dumnezeu. El doreste ca

eu sa fiu ct mai aproape de El, sa stiu care i sunt dorintele, iar El sa le cunoasca pe ale mele. Tatal ceresc vrea ca eu sa fiu tot timpul n prezenta Lui. Pentru acest scop m-a creat si tot pentru acest scop m-a eliberat de pacatele mele prin jertfirea lui Isus Hristos. 13 Astfel, dupa ce am intrat n aceasta stare de har (iertat de pacatele mele), urmeaza ceea numim alergarea pe cale: lupta de zi cu zi pentru a-I fi placut Lui. Nu duc aceasta batalie pentru a capata mntuirea sau pentru a-L impresiona, ci pentru a ma bucura n continuare de relatia cu El. Dar ce ma poate motiva sa ascult de un Dumnezeu nevazut? Este aceeasi credinta care m-a asigurat ca pacatele mele pot fi iertate. Credinta ca Cel care a murit pentru pacatele mele mi doreste n continuare binele ma determina sa caut sa ascult de El. Dupa ce descopar bunatatea lui Dumnezeu dovedita n toata splendoarea la Golgota, pricep ca Dumnezeu nu este un tiran, ci din contra, El este singurul care mi doreste binele. El devine singura persoana n care merita sa ma ncred si pe care merita sa o ascult, deoarece n toate a dovedit ca ma iubeste. Eu ajung sa ascult de El deoarece cred ca El este bun, sfnt si credincios n toate promisiunile facute, cred ca a murit pentru pacatele mele, iar acum sunt iertat. Deci, ascultarea de Dumnezeu este n cele din urma tot spre binele meu. Dragostea Lui pentru mine l face sa si doreasca foarte mult ca eu sa pot beneficia n continuare de darul mntuirii prin credinta. Astfel, tot El, prin puterea Duhului Sfnt, ma ajuta sa ramn n ascultare. Din momentul n care L-am crezut pe cuvnt si am intrat n legamnt cu El, a treia persoana a divinitatii vine n viata mea si locuieste cu mine n fiecare secunda a vietii mele. Din acel moment ncepe n viata mea sa se manifeste ceea ce apostolul Pavel numeste l e g e a d u h u l u i d e v i a t a . Este ceva extraordinar: Dumnezeu initiaza planul maret pentru eliberarea mea de pacate si tot El mi pune la dispozitie toate resursele pentru ca eu sa pot trai n ascultare. Nu pot sa ma laud cu performantele mele nici macar acum, pentru ca toata puterea si toate resursele vin de Dumnezeu. ntr-un mod tainic, Duhul cel Sfnt, care locuieste n mine, ma

calauzeste n toate ncercarile si ispitirile. El ma atentioneaza, prin intermediul gndurilor, atunci cnd sunt ntr-un moment de ispitire. El mi aminteste de jertfa lui Isus Hristos, pentru a putea trece mai usor prin momentele de maxima ncercare. El ma calauzeste atunci cnd deschid paginile Scripturii. Astfel, ascultarea este rezultatul credintei si reprezinta 100% rodul Duhului Sfnt. Asa cum nu am putut sa fac nimic pentru a fi iertat de pacate, la fel nu pot face nimic n ceea ce priveste ascultarea de Dumnezeu. Am avut nevoie de El atunci cnd eram mpovarat de pacate, am nevoie de ajutorul Lui si acum cnd ncep sa descopar ca singura mea fericire este sa slujesc Celui nevazut. iii. glorificarea trupului la sfrsitul alergarii (1 Petru 1v1-13; Apocalipsa 7v9-17) Scopul alergarii noastre pe cale nu este legat de ceva din lumea aceasta. Noi asteptam ceruri noi si un pamnt nou n care va domni neprihanirea. Noi asteptam trupuri noi de slava la care durerea si tnguirea nu mai au acces. Noi asteptam sa vedem fata n fata pe Cel nevazut. Sperantele noastre sunt legate de ceea ce nu se vede acum, dar ntr-o zi mareata mahrama de pe ochii nostri plini de pacate va fi data jos si vom putea vedea adevarata realitate. Si cel mai frumos lucru se va ntmpla: Cel pe care nu L-am vazut, dar n care am crezut, ne va primi n bratele Lui si vom fi cu El pentru totdeauna. Acesta este raiul mult asteptat sa fim pentru totdeauna n prezenta Celui care a murit pentru noi. El va sterge orice lacrima din ochii nostri, El l va mngia pe fiecare dintre noi si o vesnicie vom fi n sarbatoare. Plictiseala nu si va avea locul, deoarece Cel pe care nu l vedem acum este infinit n El nsusi, iar planurile si varietatea gndurilor Lui nu se vor termina niciodata. Tot timpul ne va fascina cu ceva nou. Tot timpul ne vom da seama ca, pe masura ce l cunoastem mai mult, n aceeasi masura frumusetea Lui va creste si ne va coplesi si mai mult. nsa, de aceasta relatie nu ne vom putea bucura toti la fel de mult. Rasplatirea va fi diferentiata. Cei care au luptat mai mult sa se bucure de Dumnezeu n timpul vietii pamntesti vor straluci mai mult dect cei care au lenevit pe cale. Suntem pe cale toti mpreuna, dar n

acelasi timp suntem ntr-o competitie speciala. Este speciala deoarece nu este dupa tiparele acestei lumi. n lumea care se vede, cstigatorii sunt cei mai puternici, cei mai apreciati, cei care ulterior vor fi peste ceilalti. Pe cale nsa, cstiga cel care este cel mai smerit, cel care este gata sa slujeasca pe toti. Cel care este gata sa se faca cel mai mic va fi cel mai mare. 14 1.4 Siguranta mntuirii versus caderea din har (Evrei 2v1-4v16; 10v19-39) Una dintre ntrebarile care si gasesc foarte repede loc n mintea oamenilor ntorsi la Dumnezeu este: Oare voi ajunge pna la capat? Oare voi reusi sa ascult eu de Dumnezeu pna n ultima zi a alergarii mele? sunt ntrebari care au produs controverse teologice n toate secolele. Scriptura este extrem de transparenta si n acest domeniu. Dumnezeu, care ne-a iubit nca de pe vremea cnd eram vrajmasii Lui, continua sa ne iubeasca la fel de mult si dupa ce am intrat n relatie cu El. Astfel, pentru lupta care urmeaza, El a pus la dispozitia noastra foarte multe resurse, care formeaza un cadru de protectie pentru credinta mea. Du h u l S f n t este prezent continuu n mine. mi ghideaza calea. Ma ajuta sa iau deciziile cele mai importante. Ma atentioneaza atunci cnd sunt pe punctul de a pacatui. B i s e r i c a este formata din frati si surori care au mereu grija de mine. Se roaga pentru mine. Ma ajuta n deslusirea Scripturilor. Ma mustra atunci cnd merg pe alta cale. Aceasta este comunitatea Duhului Sfnt, comunitate pe care Dumnezeu a lasat-o n jurul meu tocmai pentru ca eu sa pot ajunge la capat. A c c e s u l l a a c t u l p o c a i n t e i este ceva extraordinar. Desi suntem n relatie cu un Dumnezeu sfnt, care uraste pacatul, atunci cnd cadem, El nu ne alunga imediat de lnga El, ci ne-a lasat sansa sa ne pocaim, adica sa recunoastem pacatul pe care l-am facut, sa ne cerem iertare si sa ne refacem legamntul cu El.

Toate acestea au putere doar daca n mine a aparut ceea ce numim d i s p o n i b i l i t a t e a d e a a s c u l t a . Este ceva profund, pe care numai eu cu Dumnezeu o putem evalua. Dar este ceva absolut necesar. Daca aceasta disponibilitate nu s-a conturat n inima mea, toate celelalte resurse nu ma pot ajuta. Sunt multe momente n viata n care am de ales ntre ascultarea de ndemnul Duhului si ascultarea de ndemnul firii pamntesti; nu este tot timpul usor. Sunt momente n care trebuie sa renunt la lucruri la care tin sau chiar sa mi pun n pericol viata. n cartea Daniel, capitolul 3, gasim exemplul a 3 tineri Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Cei trei sunt ntr-o situatie extrema: au de ales ntre a se nchina unui chip de aur pentru a trai sau a nu se nchina, cu pretul vietii. Cuvintele lor nu sunt altceva dect o scurta definitie a ceea ce nseamna disponibilitatea de a asculta: chiar daca Dumnezeu nu ne va salva viata, noi tot nu ne vom nchina. Acest chiar daca este de foarte multe ori cheia biruintelor n anumite situatii. Si eu voi fi n situatii asemanatoare, n care, daca nu voi avea curajul sa rostesc acest chiar daca, voi pacatui n fata Domnului chiar daca mi pierd serviciul, eu tot nu voi fura pentru sef; chiar daca voi ajunge n strada, nu voi minti; chiar daca mi voi pierde prietenii, eu tot nu voi face lucruri urte; chiar daca voi pierde facultatea, eu tot nu voi veni cu scutire medicala falsa; chiar daca voi pierde examenul, eu tot nu voi copia... Lista poate merge la nesfrsit. Sunt att de multe domenii n care, n mod indirect, asemenea celor 3 din fata cuptorului de foc, Dumnezeu mi va cere sa rostesc un chiar daca. Cine va avea curajul sa rosteasca cu toata credinta aceste cuvinte? Doar cel care este disponibil sa asculte de Dumnezeu cu pretul oricarei jertfe. Dar, sa nu uitam cuvintele lui Pavel n fata unor astfel de renuntari usturatoare pentru noi: suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare (Romani 8v18). Dumnezeu ne-a pregatit un cadru de protectie. Daca respect aceste legitati, El mi garanteaza ca voi ajunge pna la capat. Totusi pericolul este unul real. Este cu putinta sa nu ajung la capat. Totul depinde de modul n care folosesc resursele lasate de Dumnezeu.

Nestaruinta n credinta va duce la complacerea n pacat, iar inima mea se va mpi e t r i . ntr-o astfel de situatie, Dumnezeu nu poate face altceva dect sa ma lase singur. El nu ma va obliga niciodata sa accept persoana Lui. Este alegerea mea. Desi l va durea enorm, ma va lasa cu alegerea mea. El nu ma va mntui fortat. Pacatul va fi tot timpul o piedica ntre mine si Creator. Asa cum eu nu pot suporta pacatul, El de o mie de ori mai mult. Daca eu aleg sa las 15 pacatul sa mi guverneze viata, cu toata durerea, ma va lasa si El pe mine. Voi ajunge la capat doar daca vreau. El nu obliga pe nimeni sa ajunga pna la finalul alergarii. Dar tuturor celor care doresc din toata inima sa se ntlneasca cu El n locurile pregatite pentru noi le va oferi toate resursele necesare. Mai mult, toate cel trei persoane ale Trinitatii vor veni si vor ajuta pe cel n cauza. (Ioan 14v23) 1.5 Dragostea neconditionata a lui Dumnezeu si stima de sine (Romani 5v1-15) Una dintre nevoile majore pe care fiecare le are este nevoia de dragoste si de apreciere din partea celor din jur. n acest domeniu experimentam foarte multe dezamagiri si dezamagim la rndul nostru. Nevoia, desi nemplinita, ramne la locul ei, o simtim din plin si, n ciuda multiplelor ncercari esuate, nu ncetam din cautarea noastra. Nimic nu ne poate linisti daca nu ajungem sa experimentam apreciere si acceptare din partea celor din jur. Este ceva n noi aproape inexplicabil. Vrei sa scapi de aceasta dorinta, dar nu poti, orice ai face. Inclusiv psihologii moderni recunosc aceasta realitate: avem nevoie profunda de acceptare; trebuie sa fim siguri ca ceea ce cred cei din jur despre noi este doar ceva frumos. Dumnezeu, Creatorul cerurilor si al pamntului, Creatorul si Mntuitorul meu, sustine ca ma iubeste si ma apreciaza neconditionat, oricine as fi sau orice as fi facut. El nu numai ca sustine acest lucru, dar l-a dovedit din plin. El si-a manifestat dragostea Lui nca de pe vremea pe cnd eram departe de El si nu ma interesa sub nici o forma Persoana Lui. Isus Hristos a murit pentru pacatele mele cu mult nainte ca eu chiar sa ma fi nascut. Fiindca att de mult a iubit

Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede n El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3v16). Dumnezeu nu avea nici o garantie ca eu voi raspunde cu dragoste la dragostea Lui si totusi a trimis pe Fiul Lui la moarte pentru mine. Este cu neputinta sa nu observ ca aceasta dragoste este total neconditionata. Conditiile sunt spuse de obicei nainte ca cineva sa faca ceva. Dar Dumnezeu, fara sa pretinda nimic, a murit pentru mine. Nimic altceva nu l putea determina sa faca asa ceva dect dragostea Lui pentru mine. Este o taina a creatiei. Acest act trezeste n Dumnezeul nostru o dragoste incurabila pentru lucrul minilor Sale. Fara sa ne vada, fara sa i fim folositori dinainte n vreun fel, fara sa garantam cumva ca vom sta lnga El, Dumnezeu ne aduce n fiinta si Se raporteaza la fiecare dintre noi ca la cea mai valoroasa comoara existenta. Ceea ce este si mai spectaculos este faptul ca, n ciuda vietii mele pe care am trait-o sau o traiesc, jertfa lui Isus ramne valabila si pentru mine. Nici macar urciunile pe care le experimentez n viata mea nu l mpiedica sa ma iubeasca. Dragostea lui Dumnezeu este neconditionata. Nimic din ceea ce sunt sau fac eu nu l poate face sa ma iubeasca mai putin. A dovedit acest lucru cnd L-a trimis pe Isus Hristos, si continua sa si demonstreze dragostea prin faptul ca ramne cu aceeasi oferta pentru mine, orice as face. Faptul ca pamntul nca sta n picioare este o dovada a dragostei Sale pentru creatie. Sa ne imaginam doar ct de mult uraste pacatul si totusi a suportat ca pe pamnt sa existe inchizitie, razboaie mondiale si att de multa nelegiuire. Cum de accepta sa fie martorul la att de multe urciuni: din dragoste pentru fiecare om creat. Cum de a acceptat ca viata mea sa se deruleze n ciuda multor pacate pe care le-am savrsit, pacate care mi produc si mie scrba m-a iubit de cnd m-a creat, am fost cununa universului Sau. Este ceva extraordinar faptul ca Dumnezeu nu a ncetat sa iubeasca pe om dupa cadere. Este exact aceeasi dragoste ca n Eden. Chiar daca pna la sfrsitul vietii nu as experimenta credinta n Isus Hristos, adica nu mas ntoarce acasa, El tot nu va nceta nici o clipa sa ma iubeasca. ntoarcerea mea acasa prin

credinta nu duce la cresterea dragostei Lui, ci ma ajuta pe mine sa ma bucur de dragostea aceasta. Lnga fiecare om Dumnezeu traieste cu sufletul la gura fiecare clipa. n fiecare zi sta si se ntreaba n dreptul fiecaruia Oare astazi se va ntoarce? l astept de asa de multa vreme si vreau att de mult sa l primesc n bratele Mele! Coplesit de aceasta dragoste, de multe ori schimb motivatia faptelor mele bune. n loc sa le motivez prin normalitatea unei relatii cu Dumnezeu si sa recunosc ca ele sunt posibile doar cu 16 ajutorul Lui, ajung sa doresc sa le fac creznd ca asa l voi determina pe Dumnezeu sa ma iubeasca mai mult si sa si doreasca sa ramna n relatie cu mine. Eu nu voi deveni mai valoros n ochii lui Dumnezeu prin faptele pe care le voi face. El nu ajunge sa iubeasca pe unul mai mult dect pe celalalt. El ne iubeste pe toti n aceeasi masura n care L-a iubit pe Isus Hristos. Sunt valoros pentru un singur motiv sunt creatia minilor Lui. Iar toata stradania mea de a face pe plac Creatorului nu trebuie sa aiba la baza dorinta de a-L determina sa ma ndrageasca mai mult, ci tocmai constienta ca sunt valoros si iubit. Am vazut mai sus ca sunt iubit neconditionat, indiferent de ceea ce am facut, de ceea ce sunt sau de ceea ce voi face n viitor. Este att de linistitor pentru mine sa stiu ca exista Cineva care poate oferi o astfel de dragoste. Ct de greu este nsa sa ma raportez doar la Cineva nevazut atunci cnd vreau sa descopar propria mea valoare. Dar, n cele din urma, toate problemele noastre fundamentale si gasesc rezolvarea printr-o raportare sanatoasa la ceea ce nu se vede. Mntuirea este prin Cel care nu se vede, fericirea vine de la Cel care nu Se vede, de aceea nu este surprinzator faptul ca inclusiv valoarea noastra este corect masurata tot prin raportarea la Persoana nevazuta a Creatorului cerurilor si pamntului, Mntuitorul nostru. Dar El, chiar daca nu este accesibil ochilor mei, este att de accesibil mintii si inimii mele. Toata Creatia si toate demersurile Lui din jurul meu nu fac altceva dect sa formeze un cor imens care are un singur cntec pentru urechile mele: El m-a iubit, El ma iubeste, El ma va iubi!

Foarte multi dintre noi au probleme serioase n ceea ce priveste stima de sine. Parerea despre noi este una fie foarte scazuta, fie foarte ridicata. Acest lucru se datoreaza faptului ca ne raportam la numite cerinte ale mediului socio-cultural n care ne traim viata si ajungem sa ne consideram nevalorosi deoarece nu facem fata cerintelor celor din jurul nostru. Este extrem de linistitor sa stim ca Dumnezeu ne considera valorosi pentru simplul fapt ca ne-a creat. Si nu este o amagire din partea Lui. Noi suntem cu adevarat valorosi n ochii Lui, pentru ca El nu creeaza nimic nevaloros sau nefolositor. I.2 Relatia cu Domnul, cu fratii si cu lumea 2.1 Dragostea lui Dumnezeu este coplesitoare. Este cu neputinta sa nu rami extrem de surprins cnd ncepi sa o descoperi. Este diferita de tot ceea ce nseamna dragoste pe pamnt. Fiecare iubeste si cere n schimb ceva. La Dumnezeu e altfel chiar daca nu va primi nimic din partea mea, nu va nceta sa ma iubeasca nici o secunda. Mai mult, nu numai ca nu va nceta sa ma iubeasca, dar dragostea Lui nici macar nu va scadea n intensitate. Extraordinar! Ceva nemaintlnit! n fata unei astfel de iubiri, singura reactie normala este: Doamne vreau sa Te iubesc si eu la rndul meu, nu pentru a capata favorurile Tale, ci pentru ca ntreaga Ta fiinta nu ma ndeamna la nimic altceva dect sa ti dedic ntreaga viata mea. Dar cum sa l iubesc pe Cel pe care nu l vad? Pot masura dragostea mea fata de El privind peste doua domenii din viata mea: a. cum mi traiesc eu viata de zi cu zi; b. cum ma raportez la cei din jur. Sunt doua aspecte care mi vor indica foarte clar daca raspund cu dragoste la imensa dragoste a Creatorului. Ce fac n ascuns, cnd nimeni nu ma vede? Cum ma raportez la cei din jur? Acestea doua sunt poate cele mai importante domenii ale sfintirii prin credinta. Dupa cum

am vazut la capitolul anterior, inclusiv sfintirea este un cadou de la Dumnezeu. Este rezultatul prezentei Duhului Sfnt n viata mea, care poate lucra cu putere. Poate sa ma ajute sa fiu serios 17 cu tot ce fac n ascuns si n acelasi timp poate sa ma nvete sa iubesc pe cei din jur. ntr-un cuvnt, ma poate ajuta sa raspund cu dragoste la dragostea lui Dumnezeu. CUNOASTERE SFINTIRE DRAGOSTE de FRATI IUBIRE de OAMENI Cunoa s t e r e a lui Dumnezeu sta la baza tuturor biruintelor mele ulterioare. Timpul pe care l pun deoparte pentru a ma apropia de Scriptura si pentru a ma ruga nu reprezinta altceva dect clipe n care am sansa reala de a ma apropia de Creator, de a-I auzi dorintele inimii, de a-I vorbi. n fata Scripturii nu ma ntlnesc cu informatii teologice, ci trebuie sa descopar Persoana minunata care a scris aceasta carte. Doar n masura n care voi fi tot mai aproape de El si voi cunoaste mai clar voia Lui. El va putea sa ma ajute prin Duhul Sfnt sa biruiesc n luptele mele din ascuns. Dumnezeu mi vorbeste prin Scriptura, iar eu i vorbesc prin rugaciune. Este o apropiere continua care nu poate nceta. Am nevoie de aceasta apropiere pna n ultima zi a alergarii mele. Din acest punct de vedere s f i n t i r e a nu este posibila fara apropierea de Dumnezeu. De fapt, ce nseamna sfintirea? Reprezinta un proces continuu prin care eu ajung sa ascult tot mai mult si mai profund de Dumnezeu. Ceea ce este interesant este faptul ca aceasta ascultare vine tot prin ajutorul Lui. De aceea, sfintirea fara o apropiere personala de Dumnezeu prin cunoastere este imposibila. n aceasta lupta sunt doua extreme la fel de periculoase. Pe de o parte cea pe care deja am atins-o sunt persoane care cred ca poti asculta de Dumnezeu fara o apropiere personala de El iar altii se apropie de Dumnezeu pe poarta cunoasterii doar pentru a-si mbunatati abilitatile teologice. Cunoasterea care nu duce la sfintire este idolatrie. Eu vreau sa l cunosc pe Dumnezeu pentru a putea fi mai aproape de El, adica pentru a asculta tot mai mult de El. D r a g o s t e a d e f r a t i este un alt indicator al dragostei mele de Dumnezeu. Daca zice

cineva: eu iubesc pe Dumnezeu, si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau pe care l vede, cum poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu l vede? (1 Ioan 4v20). Biserica este comunitatea lui Dumnezeu n mijlocul careia eu mi duc toate luptele. Aici sunt slujit de fratii mei si tot aici eu i slujesc pe fratii mei. Dumnezeu ne-a lasat sa convietuim mpreuna din mai multe motive. Unul dintre ele este tocmai testarea dragostei mele fata de El. A lasat oameni n jurul meu, iar prin raportarea mea la ei pot dovedi daca l iubesc sau nu pe Dumnezeu. Lupta de a iubi pe fratii mei nu este tot timpul usoara. Sunt momente grele n care fratii mi gresesc. Sunt alte clipe n care eu trec prin perioade dificile si nu doresc sa vad pe nimeni. n astfel de momente ne este testata dragostea noastra de frati ceea ce reflecta foarte clar dragostea de Dumnezeu. n ce masura manifest o dragoste neconditionata fata de toti fratii mei? Daca acest lucru nu este real n viata mea, atunci dragostea mea de Dumnezeu este una idolatra. A-L urma pe Hristos nseamna sa ti nsusesti viata Lui, dragostea Lui pentru oameni. El nu a asteptat nimic de la nimeni, ci continuu S-a daruit pe Sine nsusi, stiind ca asa dovedeste dragostea lui fata de Dumnezeu. Astfel, partasia Lui cu Dumnezeu avea sa creasca exponential. n relatia cu fratii mei, care sunt oameni supusi acelorasi greseli ca si mine, se dovedeste cel mai clar ct de mult l iubesc eu pe Dumnezeu. Cuvinte frumoase teologice au spus multi oameni n istorie, dar numai Unul singur a reusit sa strige de pe o cruce: Iarta-i, Tata, caci nu stiu ce fac!. Aceasta este esenta alergarii pe cale. Dragostea fata de cei din jur dupa modelul dragostei lui Isus trebuie sa guverneze viata mea. Dar cum se manifesta aceasta dragoste si care este rolul ei? A-l iubi pe cel de lnga tine nseamna a cauta sa-i mplinesti toate nevoile pe care acesta le are: nevoia de mngiere, nevoia de cuvinte frumoase, nevoia de prieteni adevarati... Toate acestea sunt nevoi recunoscute nu doar n cadrul Bisericii, ci si n restul societatii. Peste tot vei ntlni oameni care sunt n cautare de prieteni autentici care sa i accepte asa cum sunt, care sa i aprecieze, cu care sa mpartaseasca problemele profunde. Toti avem nevoie sa ne simtim iubiti, acceptati asa cum suntem.

Astfel, o parte a manifestarii dragostei lui Hristos este reprezentata de ncercarea de a mplini aceste nevoi la fratii mei. Ceea ce este fascinant este faptul ca aceste nevoi pot fi 18 mplinite cu adevarat doar n cadrul bisericii lui Hristos, deoarece aici legitatile care guverneaza sunt cu totul altele dect cele ale lumii fara Dumnezeu. Oamenii care ncearca sa iubeasca pe fratii lor sunt oameni care au fost schimbati prin sngele Lui. Acum ei sunt sub stapnirea lui Dumnezeu care le poate oferi cele mai profunde si sincere sentimente. Te simti n siguranta cnd stii ca cel pe care l numesti prieten l iubeste pe Hristos cu adevarat. Esti sigur ca cel de lnga tine urmeaza modelul Mntuitorului, care nu a dezamagit niciodata pe nimeni. Dar, dincolo de aceste nevoi recunoscute de toti, mai este una extrem de importanta. Aceasta nevoie poate fi mplinita doar n cadrul Bisericii lui Isus Hristos. Este nevoia de a creste n credinta, pentru a ajunge ct mai mult asemenea marelui nostru Pastor. Doar fratii mei pot sa ma ajute n acest sens. Doar eu pot ajuta pe fratii mei n aceasta directie. Biserica este singurul loc n care exista instrumentele necesare pentru mplinirea acestei nevoi. Duhul Sfnt care este n mine ma ndeamna si mi da putere sa fac totul pentru a-l ajuta pe fratele meu sa creasca. Astfel, din dragoste pentru el, ma rog pentru el, mpartasesc cu el din problemele mele. Vorbesc tot timpul cu el despre Mntuitorul nostru, pentru ca mpreuna sa crestem spre maturitate. Ceea ce pot descoperi n Biserica Lui sunt profunzimi noi ale dragostei manifestate ntre oameni. Biserica locala este n cele din urma un grup de oameni care provin din clase sociale diferite si care au un fundament profesional extrem de diferit. Dar ceea ce are acest grup de oameni, lucru pe care nu l voi mai ntlni n nici o alta forma de organizare, este tocmai manifestarea dragostei care seamana cu dragostea lui Hristos, concretizata la Golgota. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu Tata esti n Mine, si Eu n Tine; ca si ei sa fie una n noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis (Ioan 17v21). Acesta este specificul Bisericii lui Hristos toti una, dupa modelul unitatii din cadrul Trinitatii de dragul oamenilor din jur, care mor n pacate.

Cei dinafara Bisericii nu sunt uitati, ci tot ceea ce facem ca Biserica va influenta ntoarcerea lor la Dumnezeu. Astfel i u b i r e a d e o ame n i reprezinta tot un indiciu al dragostei mele de Dumnezeu. Oamenii care zac n pacat sunt n inima Lui, caci El nu doreste ca vreunul sa piara. El vrea ca toti sa se ntoarca si sa beneficieze de darul mntuirii. Cum am vazut n prima parte a acestui capitol, Dumnezeu iubeste la fel de mult cum a iubit pe Isus Hristos pe toti oamenii, fie ca sunt din Biserica sau dinafara ei. El suspina asemenea tatalui din pilda fiului risipitor pentru toti. Biserica este reprezentantul Lui pe pamnt. Ea este mandatata sa faca tot posibilul pentru a aduce pe ct mai multi fii risipitori acasa. Dar cum va fi posibil acest lucru daca fratii lui Hristos, credinciosii, nu vor manifesta dragostea lui Isus pentru cei care nu s-au ntors nca acasa? Cum se manifesta iubirea de oameni? Pornind de la cea mai mare nevoie a lor, nevoia de Dumnezeu, s-ar putea sa cadem n capcana de a-i privi doar ca pe niste potentiali ascultatori ai Evangheliei, considernd ca cea mai importanta manifestare a dragostei pentru ei o reprezinta vestirea Evangheliei. Si asa este. Ei au nevoie n cele din urma sa asculte Evanghelia. Dar n toata aceasta framntare nu trebuie sa uitam care au fost nevoile noastre la nceput. Destul de putini dintre noi au venit la Hristos n exclusivitate pentru Hristos. Multi dintre noi au descoperit n biserica lui Isus multimea de prieteni pe care a cautat-o timp de o viata ntreaga. Unii am fost fascinati de unitatea si sinceritatea dintre cei care l urmeaza. Abia apoi, dupa o perioada, am constientizat ca orice s-ar ntmpla cu toti noii mei prieteni, cel mai important pentru mine trebuie sa fie relatia personala cu Dumnezeu. Deci, nu trebuie sa uitam ca si ei au aceleasi nevoi. Sunt n cautare de mngiere, sunt n cautare de prieteni n care sa poata avea ncredere, sunt n cautare de valori autentice. Biserica trebuie sa ofere toate aceste lucruri pentru toti oamenii, fara discriminare. n acelasi timp, multi dintre cei care nu l cunosc pe Hristos duc o viata extrem de murdara, care este respinsa chiar de societatea n care traiesc. Cum i vom primi noi, cei care spunem ca-L iubim pe Isus? Cum ne vom manifesta cnd vom sta de vorba cu un cersetor? Cum

voi reactiona n fata unei prostituate? Cum as vorbi cu un homosexual? Raspunsul la aceste ntrebari reflecta masura n care suntem n stare sa iubim pe oamenii din jur. 19 2.2 Rascumparati vremea caci zilele sunt rele! (Efeseni 5v16) Un aspect important n alergarea noastra l reprezinta administrarea timpului. Toate lucrurile rostite mai sus sunt n strnsa legatura cu acest aspect. Nu pot vorbi despre cunoasterea de Dumnezeu fara sa amintesc factorul timp. Nu pot vorbi de manifestarea dragostei de frati fara sa am n vedere factorul timp. Nu pot sa ma gndesc la umblarea mea prin lume pentru a putea dovedi iubirea de oameni fara a avea n vedere factorul timp. Toate lucrurile scrise mai sus se traduc n activitati concrete care necesita timp. Ce trebuie sa fac? Sunt att de multe activitati, dar timpul este att de scurt! Scriptura ne vine n ajutor si n acest domeniu. Ea ofera principii clare si de bun simt, care ne pot ajuta n umblarea noastra de peste zi. T imp u l e s t e a l Domn u l u i . La fel cum am primit orice alt dar de la Dumnezeu, n aceeasi maniera, El mi-a oferit un numar de zile. Pentru toate clipele petrecute pe pamnt va trebui ntr-o zi sa-I dau explicatii. Este extrem de important acest principiu, pentru ca astfel evit situatia conflictuala n care o parte a timpului este a mea, iar cealalta a Domnului. ntr-un astfel de caz voi avea mereu n fata cumplita ntrebare: Ct timp Domnului si ct pentru mine? Acest lucru nseamna ca toate activitatile pe care le programez peste zi trebuie sa aiba n vedere naintarea mparatiei lui Isus Hristos. Nu exista momente moarte n planurile lui Dumnezeu. Orice as face studierea Scripturii, dormitul, serviciul, ntlnirile de Biserica, sportul, televizorul, plimbari etc. toate trebuie sa fie subordonate dorintelor lui Dumnezeu cu privire la viata mea. P r i n c i p i i l e mpartirii timpului sunt extrem de importante: principiul prioritatilor si principiul echilibrului. Fiecare dintre noi are o sumedenie de activitati pe care trebuie sa le ndeplineasca

saptamnal. Dormitul este o activitate importanta. Fara orele de somn, nimeni nu poate fi eficient n nici un alt domeniu. Chiar si asa, nu pot dormi cnd vreau. Daca serviciul sau scoala la care merg (o alta activitate obligatorie) mi impune sa fiu prezent ncepnd cu ora 8, nu pot sa ma culc la ce ora vreau. Daca, n acest caz, obisnuiesc sa ma culc la ora 1 noaptea, ma ndoiesc ca voi mai fi eficient a doua zi. Timpul de dimineata petrecut n prezenta lui Dumnezeu (pentru a studia Scriptura si a sta n rugaciune) ma determina sa ma scol si mai devreme. Astfel, sunt chemat n fiecare seara nainte de culcare sa ma gndesc profund la porunca Domnului n ceea ce priveste echilibrul si prioritatile. Desi pare o ntrebare copilareasca, ea este una extrem de importanta si va influenta ntreaga viata mea: La ce ora trebuie sa ma culc seara, pentru ca a doua zi sa pot fi eficient att n timpul de dimineata cu Dumnezeu ct si la serviciu?. Dupa cum am spus, timpul nu este al meu, ci al Domnului. Daca toate aceste trei activitati (dormitul, ntlnirea de dimineata cu Dumnezeu si serviciul) sunt importante si obligatorii pentru o viata normala, atunci nseamna ca Dumnezeu mi-a pus la dispozitie si timpul necesar. Toata problema este legata de maniera n care l administrez. Pe lnga activitatile obligatorii zilnice, mai sunt o sumedenie de alte activitati care sunt la fel de importante, dar care, din pricina numarului lor mare, pot fi dificil de gestionat: ntlniri cu fratii, ntlniri cu prietenii mei necrestini, sport, timp cu sotia, timp de ucenicizare personala, vizionarea programelor TV, vizite, organizarea de evenimente cu Biserica etc. Toate acestea sunt importante deoarece reprezinta cadrul n care pot manifesta dragostea mea fata de frati si oameni. Din momentul n care timpul alocat activitatilor zilnice obligatorii este bine administrat, ramne ca mpreuna cu Duhul lui Dumnezeu sa descopar care sunt celelalte activitati spre care trebuie sa mi canalizez energiile n saptamna care urmeaza. Un lucru important este faptul ca nu pot sa le fac pe toate n aceeasi saptamna. Sunt mult prea multe pentru timpul care mi-a ramas zilnic ntre orele 18 - 22 si week-end. De aceea, n functie de prioritatile saptamnii si avnd n vedere principiul echilibrului, trebuie sa mi planific foarte bine saptamna.

Un punct extrem de important la acest subcapitol este legat de o r a la care ma urc n pat. Pare destul de comic, dar aceasta ora poate deveni fie vrajmasul nostru, fie prietenul nostru, atunci cnd este vorba de administrarea timpului. 20 Rezumat: Astfel, prin Domnul nostru Isus Hristos, Tatal ceresc a gasit o solutie pentru ntoarcerea noastra acasa. Jertfa lui Isus Hristos reprezinta plata pentru pacatele mele. Plata pentru pacatele noastre a fost facuta, iar noi avem acum cale libera spre El. Aceasta solutie a lui Dumnezeu descopera noi profunzimi ale dragostei Sale pentru noi. Ct de mare trebuie sa fie dragostea Lui daca a gasit cu cale sa moara El n locul nostru pentru pacatele noastre doar pentru a face posibila ntoarcerea noastra la El. El a murit pentru toti, iubindu-ne pe toti. Iertarea pacatelor reprezinta un cadou imens pe care Dumnezeu ni l-a facut fiecaruia dintre noi. Trebuie sa facem un singur lucru sa l credem pe Dumnezeu pe cuvnt si intram n posesia lui. ntrebari: ? Cum pot primi mntuirea lui Dumnezeu? ? Ce ma poate face curat n ochii Lui: multimea faptelor mele sau jertfa Fiului Sau? De ce? ? Care este rezultatul credintei n jertfa lui Isus manifestat n viata mea? Ce schimbari produce n mine? Versete de retinut: ?? Efeseni 5v16: Rascumparati vremea caci zilele sunt rele! ?? Ioan 17v21: Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu Tata esti n Mine, si Eu n Tine; ca si ei sa fie una n noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. ?? Ioan 3v1-21: Fiindca att de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede n El sa nu piara, ci sa aiba viata

vesnica. 21 II Cunoasterea dragostei lui Dumnezeu Nu putem spune ca avem o relatie cu o persoana despre care nu stim nimic. Cu att mai putin putem afirma ca avem o relatie cu Dumnezeu daca nu-L cunoastem ca Dumnezeu. Nu poti sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima, cu tot cugetul si cu tot sufletul daca nici macar nu stii cum arata acest Dumnezeu, ce fel de caracter are, ce-I produce bucurie si ce anume i produce amaraciune. ntrebari ca: Cine esti Tu Doamne? si Ce vrei sa fac? puse de Pavel pe drumul Damascului sunt normale si necesare astazi pe drumul vietii. Mai mult dect att, Dumnezeu nsusi doreste sa-L cunoastem si sa-L facem cunoscut celor din jurul nostru. nsa procesul cunoasterii de Dumnezeu nu este deloc simplu. Cartea Proverbelor ntareste acest lucru spunnd ca: Slava lui Dumnezeu sta n ascunderea lucrurilor dar slava mparatilor sta n cercetarea lucrurilor (Proverbe 25v2). Dumnezeu vrea sa ni se reveleze, dar dupa ce o viata ntreaga I-am ntors spatele, trebuie sa vada o cautare sincera din partea noastra. Cteva din caile prin care putem cunoaste dragostea lui Dumnezeu pentru noi sunt studierea Cuvntului, rugaciunea, partasia frateasca si lupta n post. n continuare ne vom ocupa pe scurt de aceste capitole ce fac parte integranta din viata oricarui credincios. II.1 Cuvntul Evreii eliberati din robia Egiptului au trait o minune fara margini. n fiecare dimineata cmpul din jurul taberei era plin de mana, mncarea pe care Dumnezeu o lasa sa coboare zilnic din cer pentru ei. Evreii nu trebuiau dect sa iasa pentru a strnge cte un omer (2,4 l) de mana pentru fiecare membru al familiei lor. Cei ce nu au strns au flamnzit, iar cei ce au strns prea mult nu s-au bucurat de ce au adunat n plus, pentru ca surplusul se strica. Mult mai trziu, peste aproximativ 2500 de ani, Fiul lui Dumnezeu ntrupat le spunea ucenicilor: Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat pinea din cer, ci Tatal meu va da adevarata pine din cer; caci

pinea lui Dumnezeu este aceea care se coboara din cer si da lumii viata. Auzind ca exista o astfel de pine, ucenicii au cerut imediat: Doamne da-ne totdeauna aceasta pine. Mare trebuie sa le fi fost surprinderea, dar si mai mare confuzia cnd L-au auzit pe Hristos Domnul raspunznd: Eu sunt Pinea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamnzi niciodata; si cine crede n Mine, nu va nseta niciodata (Ioan 6v32-35). Mana din pustie era, printre altele, o imagine a adevaratelor bucate pe care un credincios trebuie sa le mannce zilnic si n mod echilibrat. Asa cum trupul nostru are nevoie de hrana n fiecare zi pentru a trai, nici sufletul nu va fi ferit de moarte daca nu-l alimentam cu hrana de care are nevoie. Mintea noastra este supusa unui continuu proces al uitarii: nu mai stim att de multe din cele care s-au ntmplat cu un an n urma! La fel este si cu Legea lui Dumnezeu. Nu ajunge sa citesti o singura data n viata Scriptura si sa spui ca deja o cunosti. Pentru ca lucrurile frumoase ale lui Dumnezeu sunt ascunse, trebuie sa trudim pentru a ne bucura de ele. Ramn uimit cnd citesc n Biblie felul n care oamenii credinciosi ai lui Dumnezeu se raportau la Cuvnt. Se pare ca Psalmul 119 este scris de Ezra, un carturar al Vechiului Testament despre care se spune n capitolul 7v10 ca si pusese inima sa adnceasca si sa mplineasca Legea Domnului si sa nvete pe oameni n mijlocul lui Israel legile si poruncile. Acest Ezra cu inima lui speciala pentru Cuvnt spunea: Ma desfatez n poruncile Tale, caci le iubesc. mi ntind minile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, si vreau sa ma gndesc adnc la ornduirile Tale 22 (Psalmul 119v47,48). Cta sete dupa Cuvntul sfnt al lui Dumnezeu! Cta nevoie de a cunoaste cararea pe care un credincios al lui Dumnezeu trebuie sa umble n voia Lui! Dar toti marii credinciosi ai lui Dumnezeu au apreciat importanta cunoasterii Legilor din Scriptura. Mai mult dect att, Domnul Isus ne nvata ca putem birui ispitele n masura n care suntem plini de Cuvntul lui Dumnezeu. Atunci cnd El nsusi a fost ispitit de diavol n pustie a respins fiecare ispita spunnd ca n Lege este scris. Daca pentru Domnul Vietii Scriptura a

fost o arma att de puternica, cu siguranta ca si noi vom putea face apel la ea (n masura n care dispunem de aceasta) atunci cnd suntem ispititi. Despre importanta Cuvntului putem vorbi foarte mult. Acum nsa vom trece putin n revista modul n care ar trebui sa se ntmple n viata noastra momentul acesta al studierii Scripturii. Mai nti amintesc faptul ca trebuie ca studierea Legii lui Dumnezeu sa devina o deprindere de baza a vietii noastre si sa se ntmple zilnic. Una din bataliile principale ale crestinilor este autodisciplina. Mereu gasim ceva mai bun de facut dect sa citim sau sa ne rugam, de aceea este necesar sa ne impunem un timp fix n zi care sa fie dedicat n totalitate consolidarii relatiei cu Dumnezeu. Ar fi bine ca acest timp sa fie acea perioada din zi n care am sansele cele mai putine sa fiu deranjat de cineva sau de ceva din exterior. Timpul cel mai potrivit pare sa fie dimineata n zori si timpul acesta tinut dimineata prezinta si avantajul unei narmari corespunzatoare pentru bataliile pe care trebuie sa le ducem peste zi. Cu toate acestea, fiecare are libertatea de a-si gasi timpul cel mai potrivit din zi n care toata atentia sa fie ndreptata asupra cunoasterii lui Dumnezeu si a voii Lui. Acest timp de partasie ar trebui sa cuprinda o parte de lectura a Bibliei, o parte de meditatie si, desigur, o parte legata de un studiu aprofundat al pasajului (cartii) prin care trecem cu totii la grupul de casa si n cadrul ntlnirii publice de duminica. Pentru ca specificul Bisericii Neemia este studiul Scripturii pe carti, riscam ca celelalte carti din Biblie sa ramna necitite si necunoscute. De aceea ar fi potrivit ca fiecare dintre noi sa aiba un program (personal sau mpreuna cu grupul de casa) de l e c t u r a a B i b l i e i . Daca n fiecare zi cititi numai trei capitole, parcurgeti ntreaga Biblie n timpul unui an. Daca reusim ca n fiecare an sa trecem prin toata Biblia, vom reusi sa ne facem o baza destul de solida din Cuvntul lui Dumnezeu. M e d i t a t i a asupra a ceea ce citim are un rol foarte important pentru ca fixeaza mult mai bine n mintea noastra fiecare cuvnt lecturat din Biblie. Ar fi extraordinar daca am reusi sa ne

alegem un anumit lucru din ceea ce citim pentru a medita ntreaga zi la el. A-mi deprinde mintea cu framntarea Cuvntului lui Dumnezeu este o mare provocare si o pavaza garantata pentru a ramne curat ntreaga zi. nsusi Dumnezeu i spune lui Iosua: Cugeta asupra ei (Cartea Legii) zi si noapte, cautnd sa faci tot ce este scris n ea; caci atunci vei izbndi n toate lucrarile tale (Iosua 1v8b). Partea cea mai grea nsa tine de momentul n care trebuie sa foram n Cuvnt, iar asta se face prin s t u d i u l aprofundat al textului din Scriptura. Nu voi insista asupra acestui aspect pentru ca l veti gasi prezentat mai amplu n capitolul Cresterea permanenta n dragoste, subcapitolul Hrana tare: metoda de studiu, imagine de ansamblu asupra N.T. si V.T. Vreau doar sa mentionez faptul ca cele mai multe bogatii Dumnezeu le ofera celui ce reuseste sa treaca peste bariera aparentei greutati a studiului. Dupa ce Domnul Isus a spus pilda semanatorului (Luca8v418) n fata unui auditoriu format dintr-o multime imensa de oameni, doar ucenicii au avut curiozitatea sa ntrebe Care este ntelesul acestei pilde?. Pentru ca ei au fost singurii care au ntrebat, evident au fost singurii care au primit interpretarea pildei respective: Voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele mparatiei lui Dumnezeu, dar celorlalti li se vorbeste n pilde, ca macar ca vad, sa nu vada, si macar ca aud, sa nu nteleaga. Adevarul este ca n pilde li s-a vorbit tuturor, nsa diferenta apare n momentul n care multimile cred ca au nteles sau nu au avut curajul sa ceara lamuriri, iar ucenicii au trecut peste bariera aceasta cerndu-I nvatatorului sa le 23 talmaceasca pilda. Daca vrei sa vezi si daca vrei sa ntelegi, cere-I lui Dumnezeu sa-ti explice ceea ce citesti si asemenea ucenicilor de altadata vei primi raspuns la ntrebari. Sunt foarte importante de asemenea mo t i v a tia si a t i t u d i n e a cu care te apropii de Scriptura. Cineva spunea ca: dragostea de Scriptura naste farisei, iar dragostea de Dumnezeu naste sfinti. Ct adevar gasesc n afirmatiile acestea! Daca vreau doar sa acumulez, pentru ca am nimerit ntr-o biserica unde oamenii cunosc Cuvntul si nu vreau dect sa-i ajung din urma

pentru ca sunt n competitie cu ei, se prea poate sa devin asemenea fariseilor care cunosteau perfect litera Legii, dar nu traiau nici macar o farma din ea. Cnd ma apropii de Biblie, sa ma apropii pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu. Nu studiez pentru altii, pentru a avea ce spune la grup, ci caut cu tot dinadinsul sa ma ntlnesc cu Mngietorul sufletului meu. Nimic pe aceasta lume nu se compara cu pacea din inima noastra atunci cnd ne ntlnim cu Dumnezeu. Vreau sa ma ntlnesc cu Domnul meu pe paginile Scripturii si vreau acelasi lucru pentru fiecare membru din biserica Neemia. Si un ultim lucru legat de cercetarea Cuvntului l constituie perseverenta de care fiecare dintre noi are nevoie. Multe voci ne striga, avem agendele din ce n ce mai ncarcate, si cu toate acestea daca renuntam la ceva, n nici un caz nu trebuie sa renuntam la mprospatarea relatiei cu Dumnezeu din Cuvnt. Atunci cnd multimea L-a parasit pe Hristos, El s-a ntors spre ucenicii Sai ntrebndu-i Voi nu plecati?. Raspunsul primit din partea ucenicilor as vrea sa fie si raspunsul nostru de fiecare data cnd timpul de studiu naintea lui Dumnezeu este pus n pericol: Doamne, la Tine sunt cuvintele vietii!. II.2 Rugaciune A mai chema oamenii la rugaciune la nceputul secolului XXI pare utopie curata. Treburile cotidiene ne consuma att de mult din energiile zilnice, nct atunci cnd ajungem acasa nu mai suntem n stare dect pentru o relaxare de doua ore n fata televizorului. Nimic nu pare mai lipsit de importanta dect chemarea oamenilor la rugaciune, mai ales ca fiecare dintre noi are att de multe lucruri de facut! Cu toate acestea, nu avem cum sa facem fata bombardamentului cotidian daca nu ne aplecam cu toata atentia asupra acestui subiect. Martin Luther a afirmat la un moment dat: Am attea de facut (astazi), ca voi petrece primele trei ore n rugaciune. Cred ca daca Martin Luther considera ca are multe de facut, oricare dintre noi astazi are agenda mult mai aglomerata, dar daca pentru ziua lui plina erau necesare trei ore de rugaciune, oare o simpla zi din viata noastra cam ce suport n rugaciune necesita?

Definitia rugaciunii: A te ruga nseamna a-ti marturisi neputinta si a face apel la puterea nespus de mare pe care Cerul este gata sa o puna la dispozitia ta. Rugaciunea este respiratia si suspinul fierbinte al sufletului nostru doritor de prezenta lui Dumnezeu. De unde acest obicei? Rugaciunea nu este o practica a Noului Testament. nca din vechime, cei mai mari oameni ai credintei au venit cu rugaciunile lor naintea Celui ce era gata sa i asculte si sa le mngie suferintele. Dumnezeu a ncercat sa i nvete pe copiii lui Israel necesitatea rugaciunii permanente si a facut asta si prin imaginea Cortului. Daca treceai de prima perdea observai exact n fata altarul tamierii. Acest altar de aur era suportul pe care necurmat se ardea tamie ca un simbol al rugaciunilor pe care credinciosii din vechime trebuiau sa le nalte necontenit naintea tronului de domnie al lui Dumnezeu. Dar naintea acestui altar, mai observam (n stnga) un sfesnic ale carui candele reprezentnd ochii lui Dumnezeu luminau necontenit masa (asezata n partea dreapta) cu cele douasprezece pini, reprezentnd cele douasprezece semintii ale lui Israel. Ordinea acestor obiecte din Cort nu este ntmplatoare. Noi l iubim pentru ca El ne-a iubit nti spunea apostolul iubit al Domnului, Ioan. Si asta se vedea att de 24 clar si n Cort! Avem harul sa mergem naintea Lui cu rugaciunile noastre pentru ca El a binevoit n dragostea Sa sa initieze o relatie cu noi. Ce har sa avem un Dumnezeu att de minunat! Cum sa abordam rugaciunea? Rugaciunea mbraca mai multe forme si putem vorbi aici despre rugaciunea aceea ascunsa din camaruta, despre rugaciunea permanenta de peste zi sau despre rugaciunea publica n cadrul comunitatilor din care facem parte (biserica sau grupul de casa). Indiferent de locul unde se desfasoara rugaciunea, atunci cnd venim pe genunchi naintea Cerului putem trece prin mai multe stari. n rugaciunile noastre, ne n c h i n am lui Dumnezeu pentru ceea ce este El. Isaia a ramas nmarmurit cnd a descoperit slava lui Dumnezeu, dar cred ca de multe ori fiecare dintre noi a experimentat momente n care am constientizat sfintenia lui Dumnezeu, dreptatea Lui sau

dragostea nespus de mare aratata n Fiul Sau la cruce. n acele momente constientizezi ct de mic esti si faptul ca meritai moartea. Cum sa nu te nchini n fata unui asemenea Dumnezeu? n rugaciunile noastre, i m u l t umim lui Dumnezeu pentru tot ce am primit pna astazi. Ochii, urechile, picioarele, minile, sanatatea, bolile, bunastarea, momentele mai grele din punct de vedere financiar, toate sunt ngaduite cu un scop n viata noastra. Daca avem ochi duhovnicesti, vom vedea binecuvntarile si vom putea sa-I multumim lui Dumnezeu pentru viata noastra. Vestea unei prigoane aprige din China produce multa mhnire n sufletele noastre, dar putem sa-I multumim lui Dumnezeu pentru pacea din tara noastra. Avem nenumarate motive pentru a-I multumi lui Dumnezeu! Privirile ndreptate asupra gloriei lui Dumnezeu atrag n contrast privirile asupra slabiciunilor din inima noastra si asupra pornirilor spre rau din sufletul nostru. Slava lui Dumnezeu arata s t a r e a i n imi i noastre asa cum este ea. n rugaciune ne m a r t u r i s im caderile de peste zi si, asa cum sublinia V. Thomson ntr-un studiu legat de rugaciune, primul pacat pe care trebuie sa-l marturisim este acela ca de cele mai multe ori nu dorim cu adevarat sa ne rugam. n rugaciunile noastre ne c e r em i e r t a r e pentru aceste caderi si c e r em a j u t o r u l l u i D u m n e z e u pentru ca viata noastra sa se transforme ntr-o viata de biruinta. De cele mai multe ori, rugaciunea este numita Cenusareasa bisericii pentru ca daca exista ceva ce nu ne place sa facem, aceasta este rugaciunea. n camaruta mea nu ma vede nimeni si asta este o problema. De la cine sa-mi iau slava? Daca meditam un pic la importanta acestei arme poate ca ne vom schimba atitudinea fata de acest domeniu de slujire. n gradina Ghetimani, l vedem pe Fiul lui Dumnezeu ntrupat, cu fata brazdata de broboadele de snge, cernd nencetat ajutorul Tatalui pentru a birui ispita de a ntoarce spatele suferintelor de la cruce. Evrei 5v7,8 l prezinta pe acelasi Fiu al lui Dumnezeu care a fost biruitor pna la capat pentru ca n fiecare zi nalta rugaciuni si cereri catre Creatorul universului. Noptile petrecute de Hristos n rugaciune sunt o pilda pentru noi, nvatatura Lui legata de rugaciune este

att de importanta pentru sufletele noastre! O predica pe care am auzit-o cu ceva vreme n urma evidentia trei aspecte importante legate de puterea rugaciunii. n primul rnd, rugaciunea are puterea de a birui mpotrivirile diavolului. n capitolul 10 din cartea Daniel vedem ca dupa 21 de zile raspunsul (la rugaciunea lui Daniel) plecat de la Dumnezeu a ajuns pe pamnt, dar aceasta ntrziere se datora mpotrivirilor diavolului. Cu toate aceste mpotriviri, raspunsul a ajuns pna la Daniel. n al doilea rnd, rugaciunea are puterea de a schimba legile universului n care traim. La rugaciunea lui Iosua, soarele se opreste pe cer si Israel are o mare biruinta mpotriva canaanitilor (Iosua 10). n al treilea rnd, poate lucrul cel mai important, rugaciunea are putere sa schimbe inima lui Dumnezeu. Ma cutremura gndul acesta. Rugaciunea mea, care nu sunt mai mult dect praful de pe cumpana, poate sa schimbe inima Celui care m-a creat, poate sa schimbe inima Celui care a creat toate lucrurile mari si mici, vazute si nevazute, poate sa schimbe inima Celui care nu are nevoie de mine pentru ca si este suficient. Ce minune! n Exod 32v7-14, vedem cum rugaciunea lui Moise schimba hotarrea lui Dumnezeu de a nimici pe Israelul idolatru. Daca s-a ntmplat o data, cred ca se mai poate ntmpla si astazi. Daca s-a ntmplat n viata lui Moise 25 cred ca se poate ntmpla si n vietile noastre. Ce har! Cerul este la dispozitia celui ce se roaga cu credinta. II.3 Partasia frateasca; cina Dumnezeu ne-a facut un dar imens si anume Biserica Sa. Sa ne imaginam viata de credinta fara fratii nostri. Sa ne imaginam ca am descoperit cumva adevarul Evangheliei, dar nu avem cu cine sa mpartasim acest lucru, nu avem de la cine sa nvatam mai mult, nu avem pe cine sa nvatam din trairile noastre cu Dumnezeu, nu avem cu cine sa ne rugam, nu avem pentru cine sa ne rugam si nici pentru noi nu se roaga nimeni! Ar fi foarte greu sa supravietuim ispitirilor diavolului, pentru ca n cadrul comunitatii gasim resurse inimaginabile pentru o viata de biruinta

n Hristos. Biblia afirma ca Domnul Isus este capul Bisericii (Efeseni 5v23, Coloseni 1v18), iar Biserica este comparata cu un trup (Romani 12, 1Corinteni 12). Daca asa stau lucrurile, nseamna ca nu avem cum sa fim al lui Hristos daca nu suntem parte integranta din Trupul lui Hristos. Cert este ca este cu neputinta sa ne ducem mntuirea pna la capat daca traim fara comunitatea sfintilor, iar pentru a trai n trup nu este suficient sa ajungem duminica la Biserica, ci trebuie sa slujim si sa fim slujiti de fratii nostri. Daca spune cineva ca este credincios, dar nu are nevoie de Biserica, se nseala singur si nu a cunoscut adevarul. Din El (Hristos Isus) tot trupul, bine nchegat si strns legat, prin ceea ce da fiecare ncheietura, si primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti n masura ei, si se zideste n dragoste (Efeseni 4v16). Trupul creste n masura n care fiecare parte se implica, dar mai ales n masura n care fiecare ncheietura se implica, iar un singur madular, orict de frumos si destept ar fi, nu poate sa formeze o ncheietura dect atunci cnd se afla n contact cu un alt madular al trupului. Primul care beneficiaza de prezenta celorlalti membri din Biserica sunt eu. Hristos v-a rascumparat pe fiecare dintre voi cu un pret nespus de mare, cu nsasi sngele Sau si pentru ca pretul de rascumparare a fost att de mare, El ne da resursele pentru ca sa ajungem pna la capat. Resursa cea mai mare este prezenta persoanei Lui n inimile noastre si asta ne face nespus de pretiosi. Daca ramnem n voia Lui, de fiecare data cnd ne ntlnim, de fapt ne ntlnim cu persoane foarte pretioase, persoane n care locuieste Hristos, persoane prin care Hristos este gata sa-ne vorbeasca, persoane prin intermediul carora Hristos este gata sa ne slujeasca. Acest aspect reclama din partea noastra o atentie crescuta atunci cnd ne ntlnim cu un frate din Biserica, pentru ca se prea poate ca Dumnezeu sa-ne vorbeasca prin respectiva persoana. De cele mai multe ori, nu reusim sa fim echilibrati n ce priveste implicarea n slujire si n a ne lasa slujiti de ceilalti. Pentru unii dintre noi este o mare bucurie sa slujeasca, nsa atunci cnd trebuie sa se lase slujiti este o mare problema: nu stiu cum sa reactioneze, nu pot sa

primeasca nimic, desi nevoile sunt reale, nu stiu cum sa multumeasca. Un astfel de om se va simti mereu dator atunci cnd cineva i face un serviciu si nu uita sa-l rasplateasca pe cel ce l-a ajutat cndva. Sigur ca aceasta nu este o atitudine corecta. O alta extrema este aceea n care oamenii sunt doar consumatori de programe, n care nu se implica n nici un gen de slujire. Acesti oameni de cele mai multe ori sunt nemultumiti de ceea ce se ntmpla n jurul lor, dar nu ar face nimic pentru a schimba situatia, ei multumindu-se cu a nega si blama orice initiativa de slujire. Alta extrema este aceea cnd membrii Bisericii uita recunostinta pe care o datoreaza lui Dumnezeu si se comporta ca si cum tot sprijinul primit, de fapt li se cuvine. De asemenea putem ajunge sa slujim doar pentru a primi laude si a fi naltati n ochii celor din jur. Este mare lucru sa putem fi echilibrati n ce priveste slujirea. Nu exista nimeni n Biserica lui Hristos care sa nu aiba nevoie de slujirea fratilor si nu exista nici un membru al Bisericii lui Hristos a carui slujire sa fie 26 de prisos. Fiecare madular are un rol foarte important n lucrarea lui Dumnezeu de ntarire a Bisericii si de mntuire a lumii. Un aspect important al partasiei este legat de momentul n care luam parte la Cina Domnului. Domnul Isus a lasat Bisericii doar doua porunci legate de ritual n cadrul comunitatii crestinilor. Este vorba despre botez si despre celebrarea Cinei Domnului. Cina reprezinta acel moment n care fiecare dintre noi se cerceteaza naintea lui Dumnezeu n legatura cu viata sa si n mod special n legatura cu relatiile cu ceilalti frati n credinta. Pinea si vinul simbolizeaza trupul lui Isus frnt pentru noi la Golgota si sngele n baza caruia Dumnezeu Tatal ne considera neprihaniti. Noi nu suntem curatiti de pacate atunci cnd luam din pine si din vin pentru ca iertarea o primim numai prin credinta n jertfa Domnului Isus. n acele momente nsa, fiecare dintre noi vine asa cum este naintea lui Dumnezeu si ia decizii legate de rededicarea unei vieti de credinta. Asadar, cina nu are nimic tranformator n sine, ci este un simbol. II.4 Lupta n post si rugaciune, (mijlocire)

O alta arma deosebit de puternica pusa de Dumnezeu la dispozitia credinciosilor este postul. Exemplele biblice pe care le avem i prezinta pe oamenii care au umblat cu Dumnezeu n lumea aceasta facnd deseori apel la genul acesta de batalie. A posti nseamna a-ti smeri sufletul naintea lui Dumnezeu renuntnd la mncare, bautura sau la orice alt lucru care ti produce placere, dar pentru ca nu putem vorbi de post fara rugaciune, nseamna ca este vorba si despre o implicare n bataliile spirituale care se duc n vazduh. Postul este gresit nteles si n consecinta gresit aplicat, daca traim cu impresia ca postind l manipulam pe Dumnezeu pentru a face voia noastra. Principalul rol al postului este acela de a transforma inimile noastre si de a ne apropia mai mult de Cer, devenind capabili sa acceptam voia Domnului vietii noastre indiferent care ar fi consecintele imediate. n exemplele pe care spuneam ca le avem n Scriptura, observam faptul ca postul si rugaciunea au fost folosite n urmatoarele situatii: ?? Lupta de a schimba o decizie luata de Dumnezeu (2 Samuel 12). Domnul loveste copilul lui David, nascut din Batseba, pentru pacatele si nepocainta mparatului. David, cunoscnd caracterul lui Dumnezeu, a ncercat pna n ultima clipa sa salveze viata copilului. ?? Post si rugaciune de pocainta (Neemia 9v1-2). Israelitii ntorsi din Babilon, postesc si si marturisesc pacatele naintea Domnului o zi ntreaga pe timpul lui Neemia. ?? Post si rugaciune ca strigat catre Dumnezeu pentru ca El sa intervina ntr-un context disperat (Estera 4v16). Estera vesteste un post de 3 zile si 3 nopti pentru ntregul popor din pricina momentului important prin care trebuiau sa treaca. n toata aceasta perioada, poporul nu a mncat si nu a baut nimic. ?? Post si rugaciune pentru ca Domnul sa produca o trezire spirituala. Daniel posteste 21 de zile, iar n urma acestui post, Domnul raspunde si are loc edictul lui Cir, n baza caruia poporul este liber sa plece acasa dupa o lunga robie babiloniana. Poate exemplul cel mai concludent este acela al Domnului Isus, care, nainte de a intra n

lucrare a postit 40 de zile, timp n care a fost ispitit de diavolul. Toate deciziile importante din viata Mntuitorului erau precedate de o lupta acerba n post si rugaciune. Cred ca avem foarte multe de nvatat de la felul n care a trait Domnul Isus pe pamnt. Mai mult, Isus a afirmat ca anumite batalii spirituale nu pot fi cstigate dect prin post si rugaciune (Matei 17v21). Mai adaug aici doar faptul ca fiecare dintre noi are nevoie de perioade de post, iar acesta poate fi tinut individual sau colectiv, mpreuna cu familia, cu grupul de casa sau cu toata 27 Biserica. Nu am cunoscut nici o persoana care sa fi postit si sa fi regretat apoi acest lucru. Transformarile pe care Duhul lui Dumnezeu le produce n inima noastra sunt nepretuite. Va invit sa gustati din bucuriile acestea! Rezumat: n paginile precedente am trecut foarte pe scurt prin cteva domenii prin care putem sa cunoastem dragostea nespus de mare a lui Dumnezeu. La fiecare din cele patru domenii am fi putut scrie de zeci de ori mai mult, nsa a trebuit sa ne limitam la un anumit numar de pagini. Nu ramne acum dect ca fiecare dintre noi sa se scufunde n dragostea Tatalui studiind Cuvntul, avnd partasie cu fratii, implicndu-ne n bataliile spirituale prin rugaciune si post. Ceea ce vom descoperi ne va transforma viata. ntrebari: ? Ce trebuie sa fac pentru ca sa pot birui orice ispita din viata? ? Care ar trebui sa fie modul meu de raportare fata de Cuvntul scris al lui Dumnezeu? ? Cum trebuie sa ne rugam? Care ar trebui sa fie rugaciunea noastra zilnica? Versete de retinut: ?? Ioan 6v32-35: Eu sunt Pinea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamnzi niciodata; si cine crede n Mine, nu va nseta niciodata

?? Psalmul 119v47,48: Ma desfatez n poruncile Tale, caci le iubesc. mi ntind minile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, si vreau sa ma gndesc adnc la ornduirile Tale. ?? Efeseni 4v16: Din El tot trupul, bine nchegat si strns legat, prin ceea ce da fiecare ncheietura, si primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti n masura ei, si se zideste n dragoste. 28 III Sfintirea personala, (primul pas al dragostei) III.1 Lupta dintre fire si duh Un crestin pe nume Ionel este foarte tulburat. n mintea lui vin tot felul de gnduri necurate: gnduri de judecata fata de fratii lui, gnduri de mndrie si tot felul de scenarii erotice. Ba mai mult, el descopera n sine o teribila nclinatie spre pacat. n inima lui simte ura fata de fratii sai si o dorinta intensa de a nfaptui un act sexual cu o femeie care este casatorita. El se simte VINOVAT de aceste gnduri si simtaminte necurate si framntarea sa se oglindeste n urmatoarea rugaciune: Doamne, sunt foarte tulburat. Ma nfior de ceea ce descopar n mine! Descopar n mine o nclinatie incredibila de a face raul. De ce mi vin aceste gnduri necurate? De ce ma ncearca aceste simtaminte pacatoase? Nu le doresc si totusi ele vin. Oare nu m-am nascut din nou? Oare harul Tau nu m-a schimbat si m-a facut o faptura noua? Oare nu mi-ai dat Tu o inima noua, cum scrie n Cuvntul Tau? Sau poate se ntmpla asa pentru ca sunt doar la nceputul cresterii spirituale. Poate peste un an de sfintire lucrurile vor sta altfel!? Pna atunci, iarta-ma si da-mi puterea sa nu ma mai gndesc si sa simt asa! Doamne, ce se ntmpla cu mine? Este ceva normal? Oare cum e viata interioara a celorlalti frati cu mai multi ani de credinta? Oare m-am ntors cu adevarat la Tine? M-am ntors acum cteva luni n nadejdea ca-mi vei da puterea sa biruiesc raul din mine Si totusi a) nainte de nasterea din nou: robia firii pamntesti

Majoritatea crestinilor, daca nu chiar toti, trec prin aceste framntari. Ei se simt vinovati de gndurile si simtamintele necurate care-i ncearca si spera ca, n urma cresterii spirituale, acestea sa se diminueze si apoi sa dispara. Cuvntul lui Dumnezeu ne descopera nsa ca este absolut normal ca inima unui crestin sa fie invadata de gnduri si simtaminte necurate si ca aceasta invazie va continua pna n ultima clipa petrecuta pe acest pamnt. ntr-adevar, Biblia ne spune cu claritate ca n fiecare crestin exista o lupta ntre firea pamnteasca si Duhul Sfnt. Acest lucru este absolut normal si nimeni nu trebuie sa se simta vinovat pentru aceasta. nainte de nasterea din nou, omul zace n cel rau, este mort n pacat: Voi erati morti n greselile si n pacatele voastre, n care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum n fiii neascultarii. ntre ei eram si noi toti odinioara, cnd traiam n poftele firii pamntesti, cnd faceam voile firii pamntesti si ale gndurilor noastre si eram din fire copii ai mniei ca si ceilalti (Efeseni 2v1-3). Omul despartit de Dumnezeu se afla n robia pacatului, sub domnia raului si a diavolului. Gndurile si simtamintele sale l ndreapta spre rau si este incapabil sa se opuna valului rautatii din el. Gndurile sale, emotiile si sentimentele sale, dorintele sale sunt profund infectate de pacat. El este rob pacatului. El nu poate face binele cu adevarat si nu poate mplini standardele nalte ale lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca omul nu este o sursa, nu este un izvor, ci o albie. Omul poate fi conectat fie la sursa Raului, fie la sursa Binelui. Prin albia sufletului sau poate curge fie bunatatea lui Dumnezeu, fie rautatea diavolului. Oamenii nenascuti din nou sunt despartiti de Dumnezeu, Binele Suprem si Sursa oricarui bine. n schimb, sufletul lor este alipit de cel rau si sub domnia ntunericului si a pacatului. Astfel, prin albia sufletului lor curge Raul, si nicidecum Binele, de care sunt separati. Ei se afla sub robia firii pamntesti. Firea pamnteasca ar putea fi definita prin totalitatea tendintelor pacatoase din noi, deci totalitatea gndurilor, simtamintelor, 30 poftelor, dorintelor, sentimentelor care se ndreapta spre rau. Omul fara Dumnezeu este plin de

aceste tendinte si nu le poate stapni. Orict ar ncerca sa faca Binele, el face tot rau. Si este normal. Sufletul conectat la mparatia ntunericului va fi strabatut de ntuneric. Trebuie sa amintim nsa si de harul general al lui Dumnezeu. n omul nenascut din nou exista si tendinte spre bine, spre pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Este vorba de harul general al lui Dumnezeu, care prin diferite mijloace (experiente personale, marturia unor crestini, valorile crestine promovate n societate) scrie n constiinta omului legile Sale si astfel l ndeamna sa nu mai faca raul, ci sa faca binele. Omul despartit de Dumnezeu, Sursa oricarui bine, se dovedeste incapabil sa faca binele, sa mplineasca vreun standard absolut al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cerceteaza doar fapta (a dat bani saracilor), ci si motivatia, atitudinile, gndurile. nsa, omul, n virtutea acestui har general, poate sa limiteze revarsarea raului din el si sa realizeze anumite fapte care, chiar daca nu sunt bune cu adevarat (judecate din perspectiva standardelor absolute ale lui Dumnezeu), totusi sunt ndreptate spre bine, spre mai putin rau. Astfel, se explica cum unii necredinciosi renunta la a mai fura sau experimenteaza unele forme de iertare ale aproapelui. nsa, dincolo de aceste tresariri ale harului general al lui Dumnezeu, ei se afla sub robia pacatului si a firii pamntesti. Am putea ilustra acest lucru prin urmatoarea schema: + Mintea necredinciosului este dominata de gndurile rele si afectivitatea acestuia de simtaminte necurate. Datorita harului general al lui Dumnezeu, a cercetarii Duhului Sfnt, apar si ndemnuri spre bine. nsa viata necredinciosului este condusa de gndurile si simtamintele necurate. El se afla sub domnia necrutatoare a firii pamntesti. Ce se ntmpla nsa dupa nasterea din nou? b) Dupa nasterea din nou: lupta dintre fire si Duh Ne-am astepta ca dupa nasterea din nou gndurile rele si simtamintele necurate sa dispara si sa fie nlocuite doar cu gnduri si simtaminte din Dumnezeu. Nu ne promite Biblia ca Domnul ne va da o inima noua (Ezechiel 36v26-27) si ca ne va face o faptura noua (2 Corinteni 5v17)?

Cu toate ca ar fi minunat sa fie asa, Biblia ne spune cu totul altceva despre realitatea vietii pamntesti a credinciosului, si anume ne spune ca, desi vom primi o inima noua, glasul inimii vechi va continua sa strige. Aceasta nseamna ca, desi n noi va fi adusa o putere mai mare pentru a face binele si anume Duhul Sfnt, tendintele de a face raul nu vor disparea. ntr-adevar, prin credinta n jertfa lui Isus Hristos pentru pacatele noastre avem parte de nasterea din nou. Aceasta + ?* gnduri rele simtaminte necurate gnduri bune simtaminte orientate spre bine firea pamnteasca ndemnuri ale harului general al lui Dumnezeu 31 nseamna, n primul rnd, ca suntem iertati de toate pacatele noastre prin harul lui Dumnezeu. n urma credintei noastre n Isus primim iertarea ca un dar nemeritat, fara sa fie nevoie sa platim cu ceva. Astfel, prin moartea lui Isus n locul nostru, din vinovati naintea lui Dumnezeu devenim nevinovati, curati, fara pata, pe deplin iertati. O data ce suntem iertati si curatiti, Legea si dreptatea lui Dumnezeu nu ne mai condamna la moarte spirituala, la despartirea de Dumnezeu si la robia pacatului. Si, drept consecinta, urmeaza instantaneu al doilea beneficiu al nasterii din nou: Duhul lui Dumnezeu coboara n inima noastra. Aceasta nseamna n mod concret ca Dumnezeu ne daruieste gnduri si simtaminte sfinte, precum si puterea de a trai n sfintenie. nsa,

dupa ce primim darul iertarii si al prezentei Duhului Sfnt n noi, tendintele de a face raul nu sunt anihilate. Glasul firii pamntesti nu dispare. Primim nsa si un alt glas, mai puternic, cel al Duhului Sfnt. n viata credinciosului apare permanent o lupta absolut normala ntre bine si rau, ntre Duhul Sfnt si firea pamnteasca. El este permanent chemat de doua voci, curtat de doua mparatii, ndemnat att spre bine, ct si spre rau. Vom ilustra aceasta lupta interioara, absolut normala, a crestinului prin urmatoarea schema: Deci, dupa cum observam, dupa nasterea din nou glasul firii pamntesti nu a disparut. nsa a mai aparut un alt glas, glasul Duhului. Glasul Duhului nu se confunda cu ndemnurile harului general nainte de convertire. Exista o asemanare: sunt tot chemari spre bine. nsa, acum, dupa nasterea din nou, pe de o parte, chemarea de a face binele e mult mai clara si mai puternica, iar pe de alta parte crestinul primeste si puterea de a face acest bine. Haideti sa citim cteva pasaje din Biblie care ne descopera normalitatea acestei lupte n viata crestinului: ?? Galateni 5v16-17: Zic dar: umblati crmuiti de Duhul, si nu mpliniti poftele firii pamntesti. Caci firea pamnteasca pofteste mpotriva Duhului si Duhul mpotriva firii pamntesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. ?? Romani 8v1,12,13: Acum dar nu mai este nici o osndire pentru cei ce sunt n Hristos Isus, care nu traiesc dupa ndemnurile firii pamntesti, ci dupa ndemnurile Duhului. Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamntesti ca sa traim dupa ndemnurile ei. Daca traiti dupa ndemnurile ei, veti muri, dar daca prin Duhul faceti sa moara faptele trupului, veti trai. ?* gnduri necurate simtaminte necurate

gnduri sfinte simtaminte sfinte GLASUL FIRII PAMNTESTI GLASUL DUHULUI 32 ?? Efeseni 4v20-24: Dar voi n-ati nvatat asa pe Hristos; daca, cel putin, L-ati ascultat, si daca, potrivit adevarului care este n Isus, ati fost nvatati, cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele nselatoare; si sa va nnoiti n duhul mintii voastre, si sa va mbracati n omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul. Pentru Pavel este absolut normal ca n credincios sa existe o lupta ntre bine si rau, ntre glasul Duhului Sfnt si glasul firii pamntesti, ntre omul cel vechi si omul cel nou. Glasul firii pamntesti nu dispare, iar firea pamnteasca reprezinta totalitatea tendintelor pacatoase din noi (gnduri, dorinte, simtaminte, emotii, sentimente ndreptate spre rau). Deci, daca ne trec prin minte gnduri rele, daca ne ncearca sentimente necurate, nu trebuie sa ne speriem. Este ceva absolut normal. Este vorba de glasul firii pamntesti, de ndemnul celui rau care vrea sa ne amageasca din nou si sa ne convinga sa alegem raul. Nu trebuie sa ne simtim vinovati sau frustrati de nclinatia noastra spre rau. Ea exista n toti crestinii si nu va disparea pna la sfrsitul vietii noastre pe pamnt. De ce? Pentru ca asa a vrut Dumnezeu, care, dupa nasterea din nou, n continuare ne va testa alegerea noastra si ne va modela caracterul. Daca glasul firii pamntesti ar muri la nasterea din nou, crestinul nu ar mai putea fi ispitit. nsa glasul raului din noi nu moare, ci ramne puternic si uneori devine ngrozitor si nspaimntator de insistent. n Scripturi este o

normalitate sa fii ispitit. Dar a fi ispitit nu nseamna a fi pacatuit deja. A fi ispitit nseamna tocmai a fi chemat de glasul firii pamntesti, a simti o presiune interioara de a calca porunca lui Dumnezeu, a fi mpins cu putere spre a face raul. Aceasta, n mod concret, nseamna gnduri si simtaminte din noi care ne ndeamna sa facem raul. Dar nu trebuie sa ne simtim vinovati atunci cnd suntem ispititi. E normal ca firea pamnteasca sa ne curteze. Gndurile si simtamintele necurate nu sunt ale noastre, ale omului nou, ci ale celui rau si ale firii celei vechi. Repet: nu trebuie sa ne simtim deloc vinovati atunci cnd descoperim n noi o nclinatie teribila n a face raul. Cel mai bun argument pentru acestea l reprezinta viata Domnului Isus. Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat ntr-o fire asemanatoare cu a pacatului (Romani 8v3) si a fost ispitit n toate felurile, ca si noi, dar fara pacat (Evrei 4v15). Acest lucru nseamna ca El nu a trebuit sa Se simta vinovat de toate gndurile si poftele pacatoase care s-au nascut n firea asemanatoare cu a pacatului, n care S-a ntrupat. El nsusi a marturisit ca a venit sa faca nu voia Sa, ci voia Tatalui. Deducem ca voia Sa umana, a firii n care S-a ntrupat, nu coincidea tot timpul cu voia Tatalui. La fel ni se ntmpla si noua: de multe ori ce dorim si ce simtim nu coincide cu voia lui Dumnezeu. Atunci nu trebuie sa ne culpabilizam, nsa trebuie sa alegem sa ne lepadam de noi nsine, adica sa nu ne lasam condusi de tendintele pacatoase din noi, ci sa pazim poruncile Domnului. Sa analizam urmatoarea situatie: sa spunem ca mi vin gnduri de judecata fata de unii frati din Biserica si simt antipatie fata de acestia. Ce fac? Mai nti, deosebesc glasul firii pamntesti care ma ndeamna sa pacatuiesc. Apoi, nu ma nvinovatesc, ci mi aduc aminte de normalitatea luptei dintre fire si Duh din viata crestinului. Iar apoi, urmeaza alegerea mea de a asculta sau nu glasul firii pamntesti. Deocamdata nu am pacatuit. Daca accept acele gnduri, daca le aprob, ma complac n ele si le dezvolt, pacatuiesc. nsa, daca aleg sa ma lupt cu ele si spun: Doamne, aceste gnduri sunt necurate. Nu vreau sa le aprob. Da-mi putere sa-mi iert si sami iubesc fratii, adu-mi aminte ca Tu esti Judecatorul si ca eu am facut attea pacate nct nu am

dreptul sa judec pe nimeni, atunci nu pacatuiesc. Lupta aceasta poate dura mai mult sau mai putin. Uneori, este suficienta o scurta rugaciune si ispita dispare. nsa alteori ispita poate persista ore sau zile ntregi. Nu trebuie nsa sa ma sperii, ci trebuie sa perseverez n a alege sa ma lupt cu ele! n concluzie: eu nu pot controla chemarile din mine (aparitia si natura lor), dar pot alege sa urmez sau nu aceste chemari. Crestinul este n permanenta curtat de doua mparatii, atras deopotriva de glasul firii si de soapta Duhului. El nu poate nici suprima, nici crea acele doua 33 voci. Ce-i ramne lui nsa este sa aleaga sa urmeze fie glasul firii pamntesti, fie glasul Duhului Sfnt. As mai adauga doar cteva cuvinte despre simtamintele nselatoare. Dupa cum glasul firii pamntesti include att gnduri necurate, ct si simtiri nselatoare, la fel glasul Duhului cuprinde att gnduri sfinte, ct si simtiri sfinte. Chemarile interioare au loc att la nivel cognitiv (gnduri), ct si la nivel afectiv (simtiri). Cu toate acestea, trebuie sa acordam o atentie deosebita domeniului cognitiv. Pentru a deosebi natura vocii care ma ndeamna sa fac un anumit lucru, trebuie sa o analizez n lumina Cuvntului lui Dumnezeu, acolo unde mi este descoperita voia Lui. Dar, acest lucru nseamna un demers cognitiv. Analiza propriilor gnduri si simtiri n lumina Cuvntului inspirat reprezinta cheia biruintei. Si vreau sa mai subliniez ca de foarte multe ori lupta dintre fire si Duh se reduce la conflictul ntre ceea ce credem si gndim despre voia lui Dumnezeu si ceea ce simtim cu privire la aceasta. De cele mai multe ori, deosebim care este voia lui Dumnezeu ntr-un context de ispitire. nsa, forta ispitei si are radacina tocmai n intensitatea simtirilor noastre care se opun voii lui Dumnezeu. Iar a actiona prin credinta mpotriva simtirilor si dorintelor tale nseamna suferinta si lepadare de sine. Dar cel care are curajul sa rosteasca: Faca-Se voia Ta, nu voia mea!, nu va regreta niciodata acest lucru. Atentie deci la ceea ce simtim! Simtirile sunt de multe ori nselatoare si reprezinta punctul forte al unei ispite. Cuvntul

lui Dumnezeu din mintea noastra trebuie sa guverneze asupra domeniului simtirilor noastre. c) Dupa o nviere a mortilor: un trup nou, de slava La fel cum lupta lui Isus cu ispitele celui rau a durat pna a murit pe cruce, la fel lupta noastra cu firea pamnteasca va continua pna la sfrsitul vietii noastre pamntesti. Pna la moarte, vom fi bombardati de cel rau cu gnduri negre, cu ndoieli, cu dorinte si pofte pacatoase, cu frica si simtiri nselatoare. Uneori acestea vor avea intensitate foarte mare, uneori una medie, si uneori o intensitate mai mica. nsa lupta va continua, dar nu pentru totdeauna. O data cu clipa mortii lupta se va ncheia. Iata ce marturiseste apostolul Pavel naintea martirajului sau: M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii (2 Timotei 4v7-8a). Dumnezeu ne promite un trup nou, de slava: El (Isus) va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-si supune toate lucrurile (Filipeni 3v21). Vom fi asemenea lui Adam n gradina Edenului (cu exceptia faptului ca nu vom mai trece printr-un moment de ispitire ca al lui). Toate gndurile noastre, toate simtirile noastre, toate dorintele noastre vor fi ntr-o armonie desavrsita cu voia lui Dumnezeu. Nu vom mai face raul, nu vom mai putea face raul, nu vom mai sti sa facem raul. Nu vom mai avea fire pamnteasca, nu vom mai fi ispititi. Vom primi un trup nou, curat, slavit. Va fi un trup de carne si oase, ca cel al

Domnului Isus de dupa nviere (Luca 24v39). Dar va fi unul desavrsit. Nu doar ca nu vor mai fi boli fizice sau mirosuri urte transmise de trupul nostru, imperfectiuni fizice, dar nu vor mai exista tendinte pacatoase n noi. Vom avea doar o fire dumnezeiasca si vom face mereu, din fire, voia lui Dumnezeu. Asemenea unui ndragostit lulea care cu cea mai mare usurinta si naturalete mplineste dorintele iubitei sale, la fel si noi vom mplini cu toata bucuria si desfatarea sufletului si a trupului voia Tatalui Ceresc. doar gnduri sfinte doar simtiri curate 34 Da, lupta cu ispita va nceta. Deci, sa nu ne descurajam si sa nu dam napoi, ci sa avem rabdare, sa perseveram n a ne lepada de noi nsine, n nadejdea trupului nou pe care-l vom primi ca rasplata pentru sfrsitul alergarii noastre pe calea sfintirii iubita de Domnul. d) Duhul mai puternic ca firea pamnteasca: un dar nemeritat Pna acum am evidentiat faptul ca, dupa nasterea din nou, glasul firii pamntesti nu dispare, nsa diferenta consta n aceea ca beneficiem si de glasul Duhului Sfnt. Sunt chemat de doua mparatii ostile una celeilalte. nsa, nu am insistat asupra raportului de forte dintre cele doua. Firea pamnteasca, n spatele careia este diavolul, este descrisa de Scriptura ca fiind foarte puternica si de temut. Cum este descrisa puterea Duhului Sfnt din noi: mai mare sau mai mica? Sa citim cu atentie urmatoarele pasaje: ?? Romani 8v12: Asa dar, fratilor, noi nu mai datoram NIMIC firii pamntesti ca sa traim dupa ndemnurile ei. ?? Romani 6v6-7: Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit mpreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, n asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat.

?? 2 Petru 1v3-4: Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este n lume prin pofte. ?? 1 Ioan 4v4: Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca Cel ce este n voi este mai mare dect cel ce este n lume. Tot Noul Testament (dar si Vechiul Testament) proclama biruinta Duhului asupra firii pamntesti. O data ce am fost iertati de pacatele noastre si izbaviti de condamnarea Legii, eliberati de sub puterea firii pamntesti, Duhul Sfnt din noi este mult mai puternic dect firea pamnteasca! Cu ajutorul Lui putem identifica minciunile firii pamntesti, putem nfrna tendintele acesteia si putem ntrupa valorile divine. Nu este meritul nostru, nu este puterea noastra, ci doar a Sa! Dumnezeu ne promite o viata de biruinta asupra pacatului. Imediat dupa ce ne ntoarcem la Domnul, lupta e putin mai grea, pentru ca nca nu cunoastem principiile bataliei spirituale si nu avem nca deprinderile sfinte ale unui luptator din oastea Domnului. Dar prin cautare si perseverenta, Duhul ne va nvata repede cum sa tinem sabia n mna si, cu ajutorul Lui, vom birui din ce n ce mai mult pacatul din viata noastra. Daca persistam sa alegem sa credem n El, El ne va creste spiritual si ne va face din ce n ce mai mult asemenea Fiului Sau! Prin puterea Duhului, viata crestina nu numai ca este o viata de biruinta asupra ispitelor, dar este o viata de biruinta mereu crescnda! Nu trebuie sa ne temem ca ispitele vor fi prea mari sau glasul firii pamntesti va fi prea amagitor! Dusmanul este ntr-adevar puternic, nsa noi avem de partea noastra ntreaga Sfnta Treime: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvntul Meu si Tatal Meu l va iubi. Noi vom veni la El si vom locui mpreuna cu El(Ioan 14v23). Tatal ceresc controleaza fiecare amanunt al vietii noastre, Fiul mijloceste la dreapta Tatalui pentru noi, iar Duhul Sfnt locuieste cu putere n noi! Biruinta asupra ntunericului este absolut garantata!

Aceasta biruinta nu reprezinta meritul nostru, ci este lucrarea harului lui Dumnezeu. Dupa cum iertarea pacatelor este un har, la fel si sfintirea este tot un har. Nu meritam darul Duhului Sfnt si actiunea Lui transformatoare n viata noastra. Este un dar nemeritat. nsa, nu toti crestinii se sfintesc la fel de mult. Oare de ce? Oare harul Duhului Sfnt nu este acelasi pentru toti? Ba da, dar acest har, ca si harul iertarii, este primit prin credinta n Isus Hristos. Credinta mntuitoare se defineste prin ncrederea neclintita n Hristos Cel nevazut, n cuvintele si promisiunile Sale. Nu se reduce la un act de acceptare intelectuala, ci nseamna ncrederea ntr-o Persoana (are un profund caracter relational). Aceasta ncredere trebuie rennoita n fiecare zi prin alegerea de a ma ncrede din nou n Hristos, n contextul unor noi provocari ale vietii. Aceasta nseamna staruinta n credinta: repetarea alegerii de a ma ncrede deplin n Hristos. Aceasta alegere, desi 35 este posibila tot datorita lucrarii harului lui Dumnezeu, ne apartine. Si aici apare diferenta ntre crestini: harul sfintirii este primit n masuri distincte n functie de staruinta n credinta a fiecaruia. Dupa cum primirea harului iertarii este conditionata de alegerea noastra de a crede n Hristos, la fel si primirea harului sfintirii este conditionata de perseverarea noastra n aceasta alegere. Si, desi Domnul si face partea Lui de 99%, exista si 1% care reprezinta partea noastra, si aceasta nu este nimic altceva dect alegerea de a ma ncrede din nou n Hristos. Pentru a ntelege acest lucru, este util sa detaliem lucrarea Duhului Sfnt din noi. Scriptura ne spune ca noi suntem Templul Duhului Sfnt si ca Hristos locuieste si lucreaza n noi. Daca acest lucru este adevarat, doresc sa nteleg mai bine: cum adica Hristos locuieste si lucreaza cu putere n mine? Ce face n mod concret Duhul Sfnt n mine pentru a fi sigur de prezenta Sa n inima mea? Duhul mi descopera voia lui Dumnezeu Un prim lucru pe care l face Duhul pentru mine este sa mi descopere prin Cuvntul lui Dumnezeu si prin tot felul de experiente voia lui Dumnezeu. Este acel glas din mintea mea, din

constiinta mea, care n fiecare zi mi descopera ce e bine si ce e rau, ce e sfnt si ce este pacatos. Duhul mi aduce aminte de poruncile lui Dumnezeu, de voia Lui cu privire la viata mea. El nu se multumeste n a-mi indica aspectele generale ale voii lui Dumnezeu, ci mi cerceteaza ntreaga fiinta atentionndu-ma cu privire la gndurile mele, la atitudinile mele, la motivatiile mele. El mi arata voia lui Dumnezeu n ntregime: nu doar faptele trebuie sa fie sfinte, ci si vorbele, gndurile, atitudinile, motivatiile. Acest glas este asemanator cu cel al constiintei dinaintea nasterii din nou. Acum nsa este mult mai puternic si mi descopera n fiecare clipa, n amanunt si n profunzime, voia lui Dumnezeu. Duhul Sfnt Se foloseste de legile constiintei si cele ale psihicului (pe care Dumnezeu le-a creat), dar nu Se reduce la acestea. El le sustine si le umple cu daruri dumnezeiesti, straine umanitatii cazute n pacat. Duhul ma motiveaza sa fac voia lui Dumnezeu Este att de minunat faptul ca lucrarea Duhului n noi nu se limiteaza la descoperirea voii lui Dumnezeu. Duhul Sfnt ma si motiveaza sa fac aceasta voie, care uneori presupune acceptarea unor suferinte intense. Pot descoperi lucrarea Duhului Sfnt n mine n acel glas blnd din inima mea, care ma ndeamna sa fac voia lui Dumnezeu si mi ofera nenumarate argumente pentru aceasta. El mi aduce aminte de beneficiile ascultarii si de consecintele negative ale neascultarii, de faptul ca porunca este pentru binele meu si ncalcarea ei mi va aduce blestem si nefericire, ca merita sa ma ncred n Cel care a murit pentru mine, ca merita sa lupt pentru slava viitoare, ca este o nebunie sa repet greselile tragice ale trecutului, ca este dumnezeiesc sa urmez pilda lui Isus si a sfintilor din Biblie, ca Dumnezeu este singura mea fericire si ca va fi credincios sa mplineasca tot ce a promis. Duhul ne cunoaste si este un expert n a ne motiva prin gnduri si sentimente sfinte sa facem voia lui Dumnezeu. Aceste lucruri nu vin din noi, ci din Dumnezeul care locuieste n noi. Si atunci cnd Duhul Sfnt ma motiveaza El nu-mi ofera doar informatii reci si moarte. Nu, toate aceste argumente sunt vii pentru ca sunt legate de o Persoana vie. n cele din urma,

Duhul ma motiveaza, descoperindu-mi-L pe Dumnezeu nu ca pe un concept sec, ci ca pe o Persoana vie, ca pe un Prieten, ca pe un Tata iubitor, ca pe un Logodnic vrednic de crezare. Aici este esenta lucrarii Duhului: aceea de a mi-L descoperi pe Dumnezeu ca pe o PERSOANA VIE. Da!-ul credintei (partea mea) Duhul Sfnt mi descopera voia lui Dumnezeu, ma motiveaza sa o fac si este gata sa-mi dea puterea sa o fac, nsa nu ma poate forta, nu poate lucra mpotriva vointei mele. De aceea, urmeaza partea mea, fara de care Duhul nu poate mplini prin mine voia lui Dumnezeu. Ce nseamna partea mea? nseamna un simplu DA! al credintei. nseamna sa aleg sa cred argumentele motivatoare ale Duhului Sfnt. nseamna sa aleg sa ma ncred n Hristos din nou. Am fost creati de Dumnezeu sa ne dorim binele si sa lucram pentru fericirea noastra. Atunci cnd cred ca porunca lui Dumnezeu este spre binele meu, iar ncalcarea ei spre nefericirea mea, n 36 mod natural actiunile mele vor fi orientate spre mplinirea poruncii, spre binele meu. Astfel, Da!-ul credintei nseamna: ? sa aleg sa cred ca porunca este spre binele meu, unicul meu bine si cel mai mare bine ? sa aleg sa cred ca puterea Duhului este mai mare dect cea a firii pamntesti ? sa aleg sa cred ca beneficiile ascultarii sunt att de mari nct merita sa accepti orice suferinta O data ce am rostit cu ndrazneala acest Da! al credintei, urmeaza a treia faza a lucrarii Duhului Sfnt n noi: Duhul mi da puterea efectiva de a face voia lui Dumnezeu! Dupa ce m-am aratat de acord cu El, Duhul Sfnt mplineste efectiv n mine voia lui Dumnezeu. Pe de o parte mi mobilizeaza vointa si tine n fru manifestarea tendintelor pacatoase ale firii pamntesti, iar pe de alta parte manifesta n mine lucrurile caracteristice Siesi: dragostea,

bunatatea, ndurarea, iertarea etc. Observ ca totul este har. Dumnezeu face 99% prin Duhul Sfnt. Partea mea este de 1%, si nici ea nu s-ar putea face fara implicarea directa a lui Dumnezeu. Aceasta parte nu poate fi considerata un merit al meu, ci este doar acceptarea unui dar nemeritat, pe care n continuare l recunosc ca fiind nemeritat. Este ceea ce spune Pavel n Filipeni 2v12-13: Astfel dar, prea iubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pna la capat mntuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cnd sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, n lipsa mea. Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza n voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si nfaptuirea. Acest pasaj evidentiaza un paradox: desi Domnul (n vers. 13) daruieste si vointa si nfaptuirea dupa placerea Lui, n vers. 12 crestinii din Filipi sunt ndemnati sa duca pna la capat mntuirea lor. Daca Domnul face totul, ce sens mai are ca Pavel sa ma ndemne pe mine sa-mi duc mntuirea pna la capat? Raspunsul l-am dat mai sus: Dumnezeu mi da vointa (Duhul mi descopera voia lui Dumnezeu si ma motiveaza sa o fac) si nfaptuirea (Duhul mi mobilizeaza vointa si tine n fru manifestarea tendintelor pacatoase din mine, manifestnd n schimb n mine dragostea si bunatatea Sa). nsa, ntre vointa si nfaptuire se afla mereu acea veriga indispensabila numita: Da!-ul credintei mele. Fara aceasta veriga, vointa sfnta nu se poate materializa n nfaptuire sfnta. Pentru a deslusi si mai bine lucrarea lui Hristos prin Duhul Sfnt din mine, voi ncheia cu un exemplu: pazirea poruncii Iubeste-ti vrajmasul!. mi ajut un prieten sa treaca printr-o perioada grea, vecina cu depresia. Dupa aceea, el nu se arata recunoscator. Ba mai mult, mi vorbeste urt, ma brfeste si ma denigreaza. Spune celor din jur lucruri neadevarate despre mine, fapt ce mi afecteaza sfera relatiilor si cariera profesionala. Este clar ca mi este vrajmas. Simtul dreptatii din mine reactioneaza. Este normal: Domnul a pus acest simt al dreptatii din mine. Dar mi vin gnduri necrutatoare de judecata si tot felul de actiuni posibile prin care sa ma razbun singur. Este glasul firii pamntesti care ma ndeamna sa nu-l iert, sa-l urasc, sa-i fac rau, sa ma

razbun singur. Simt ura fata de el, am tot felul de gnduri rele si sunt mpins de o presiune interioara teribila sa ma razbun singur. nsa, n mintea mea, apare foarte repede care este voia lui Dumnezeu n acest context: sa-l iert, sa nu ma razbun, sa-l iubesc neconditionat, sa raspund cu bine la rau si sa ma rog pentru mntuirea lui. Este Duhul care mi descopera voia lui Dumnezeu. Dar Duhul nu Se opreste aici, ci El ma si motiveaza sa pazesc poruncile Domnului. Duhul mi aduce aminte ca si eu am fost vrajmas lui Dumnezeu, si Domnul m-a iertat, ca Domnul a murit si pentru fostul meu prieten si-l doreste cu ardoare pentru Sine, ca neiertarea mi va produce rani sufletesti adnci si ma va ndeparta de un Dumnezeu al dragostei si al ndurarii fara margini, iar razbunarea este a Domnului. Si acum urmeaza alegerea mea: voi da crezare Duhului sau firii pamntesti? Voi alege sa cred ca este mai bine sa iubesc sau sa urasc? Aleg sa cred glasul Duhului Sfnt. Dar, pentru ca presiunea este foarte mare, aceasta alegere trebuie sa o repet din nou si din nou si sa ma rog mult ca Domnul sa-mi dea si puterea 37 necesara. Si puterea vine. Vointa mi se oteleste si, n ciuda suferintei cumplite ce vine n urma renuntarii la dreptul de a ma razbuna, mi se stopeaza manifestarea urii. Ba mai mult, ncep sa ma rog pentru mntuirea lui, l iert n inima mea si, cnd ma ntlnesc cu el, i vorbesc cu o bunatate si blndete dumnezeiasca, necaracteristica nici mie, nici vreunui alt muritor. Duhul mi-a dat si nfaptuirea si S-a dovedit a fi din nou mult mai puternic dect firea pamnteasca. e) Conditii ale manifestarii cu putere a Duhului Sfnt n noi Duhul Sfnt este mult mai puternic dect firea pamnteasca, si Duhul Sfnt doreste sa ne daruiasca o viata de biruinta asupra pacatului. nsa, pentru a beneficia de puterea Sa n viata noastra, trebuie sa respectam cu constiinciozitate anumite conditii, anumite legitati spirituale. Am mentionat conditia fundamentala: Da!-ul credintei. Este de fapt singura conditie, iar n cele ce urmeaza voi descrie anumite contexte specifice n care trebuie rostit acel Da!. Respectarea acelor legitati spirituale nu nseamna altceva dect rostirea Da!-ului credintei n anumite

domenii concrete. Sa parcurgem pe rnd aceste conditii, aceste legitati spirituale din domeniul conlucrarii cu Duhul lui Dumnezeu. Timp de studiu consistent si consecvent Din continutul subcapitolelor precedente observam ca lucrarea Duhului Sfnt n noi este strns legata de prezenta Cuvntului lui Dumnezeu n viata noastra. Sursa fundamentala pe care o foloseste Duhul Sfnt pentru a ne descoperi voia lui Dumnezeu si frumusetea caracterului Sau este Cuvntul scris al lui Dumnezeu. n masura n care acest Cuvnt va fi cunoscut mai repede de mintea noastra, n acea masura Duhul va putea grabi cresterea noastra fundamentala. De aceea, dupa ce ne-am ntors la Dumnezeu, un prim ndemn din partea Duhului pentru noi va fi sa devoram Biblia, sa o citim si sa o studiem cu ardoare. Dumnezeu a ales ca al Sau Cuvnt scris sa fie mijlocul principal prin care Duhul sa ne ilumineze cu privire la poruncile Sale si la slava caracterului Sau. Astfel, pentru a ne bucura din plin de lucrarea Duhului Sfnt n noi, o prima conditie este ca al Sau Cuvnt sa locuiasca din belsug n noi (vezi Coloseni 3v16). Primul pas este sa cunoastem i n f o rma t i i l e cu privire la Dumnezeu si caile Sale, apoi al doilea pas este ca Duhul sa umple aceste informatii de v i a t a , descoperindu-ne p e r s o a n a v i e din spatele lor. Pentru a avea o viata de biruinta, adevarurile despre Dumnezeu trebuie sa fie n mintea noastra complete, clare si vii. Acest lucru este posibil doar prin practicarea unui timp de partasie consistent si consecvent. Aceasta nseamna ca zilnic sa punem timp deoparte pentru studierea Scripturii si pentru rugaciune, n linistea camarutei. Biblia nsasi marturiseste: Omul traieste nu doar cu pine, ci cu orice cuvnt care iese din gura lui Dumnezeu (Luca 4v4). La fel cum trupul nostru are nevoie de hrana materiala zilnic, la fel sufletul nostru are nevoie zilnic de hrana spirituala (cuvintele vietii). Un timp de partasie consistent si consecvent ne va ajuta sa rememoram adevarurile deja nvatate (pe care mintea noastra le uita att de repede n contextul razboiului spiritual), sa le remprospatam, sa le tinem mereu pline de viata (sa nu reprezinte doar informatii reci exemplu: Dumnezeu e dragoste) si, nu n ultimul rnd, sa descoperim noi

adevaruri despre Dumnezeu si planurile Sale. Aceste noi adevaruri sunt esentiale pentru a revitaliza relatia noastra personala cu Dumnezeul infinit si pentru a ne pregati sa facem fata noilor ncercari si provocari ale vietii. Fara prezenta vie a adevarurilor lui Dumnezeu n mintea noastra, lucrarea Duhului n noi se va diminua considerabil si, chiar daca vom dori sa facem binele, vom fi lipsiti de puterea necesara. Vom fi niste nfrnti, niste cersetori, nicidecum niste mparati. Multi crestini se plng ca nu-L simt pe Dumnezeu, ca au nfrngeri repetate, ca nu pot iubi, ca relatia lor cu Domnul s-a banalizat. Prima ntrebare care ar trebui pusa este: Cum stai cu timpul de studiu?. De foarte multe ori raspunsul este: Nu prea bine. Consecventa n timpul de studiu este o prima conditie pentru a avea o viata de biruinta. Pocainta de orice pacat Lucrarea Duhului Sfnt este efectiv blocata de prezenta unui pacat n viata noastra. Atunci cnd pacatuim, Legea ne condamna din nou la moarte, la despartirea de Dumnezeu. 38 Duhul nu poate sfida verdictul Legii lui Dumnezeu si astfel nu ne mai poate oferi ajutorul Sau pentru a mplini poruncile Domnului. Dumnezeul Cel Sfnt nu poate lucra n vase necurate. Si astfel, singurul lucru pe care l mai face Duhul pentru noi este sa ne ndemne sa marturisim pacatul, sa ne cerem iertare si sa renuntam la el. Imediat dupa ce ne pocaim de acel pacat, puterea Duhului este din nou activata n noi. Din pricina nevegherilor si alegerilor, n viata crestinului apar tot felul de nfrngeri mai mari sau mai mici. Acestea blocheaza lucrarea Duhului n noi. Solutia, unica solutie, este pocainta imediata fata de acel pacat. A doua conditie este deci marturisirea grabnica a tuturor pacatelor. O data marturisite, ele sunt iertate si o data iertate, puterea Duhului este reactivata n noi. Trebuie sa ne deprindem sa ne pocaim imediat de orice iutime, de orice mnie, de orice vorba neziditoare, de orice judecata sau brfa

Si pocainta autentica nseamna: ? recunoasterea pacatului recunoastem ca am pacatuit naintea lui Dumnezeu, ca L-am tradat si am ncalcat porunca Lui cea sfnta si data spre binele nostru, ncetam sa ne justificam si sa ne cautam circumstante atenuante si acceptam ca suntem pe deplin vinovati si vrednici de moarte ? cererea de iertare ne cerem iertare cu smerenie, dar si cu deplina ncredere ca Dumnezeu, prin harul Sau, ne iarta pe baza jertfei lui Isus Hristos pentru pacatele noastre ? renuntarea la pacat renuntam la pacat, scoatem idolii straini din viata noastra si ne luam angajamentul solemn ca, prin puterea Duhului, sa nu mai repetam greseala Rugaciunea permanenta Ne sculam dimineata, avem grija sa ne fi marturisit toate pacatele, avem un timp de studiu consistent si plecam plini de curaj n zi pentru a mplini voia Domnului si a fi sare si lumina n aceasta lume. nsa, pentru a avea o zi de biruinta, trebuie sa ramnem mereu aproape de Domnul. Ce nseamna acest lucru? Sa analizam urmatoarele pasaje: ?? Iosua 1v8: Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautnd sa faci tot ce este scris n ea; caci atunci vei izbndi n toate lucrarile tale, si atunci vei lucra cu ntelepciune. ?? Psalmul 1v2: Ci si gaseste placerea n Legea Domnului si zi si noapte cugeta la Legea Lui. ?? 1 Tesaloniceni 5v17: Rugati-va nencetat. ?? Geneza 6v9b: Noe umbla cu Dumnezeu. Puterea noastra de a birui pacatul vine dintr-o partasie, dintr-o comuniune permanenta cu o p e r s o a na : Dumnezeu nsusi. Nu memorarea unor versete si nici nmagazinarea unor

informatii ne vor face biruitori, ci o relatie personala cu un Dumnezeu viu. Trebuie sa ne deprindem sa ne gndim mereu la El si la voia Lui, sa-L purtam mereu n minte, sa comunicam mereu cu El, sa-I vorbim de-a lungul evenimentelor zilei si sa-I ascultam glasul, sa ne raportam mereu la El si tot ce facem sa facem naintea Lui si de dragul Lui: Doamne, uite ce flori frumoase!, Doamne, sunt obosit!, Doamne, da-mi ntelepciune n rezolvarea acestei probleme!, Doamne, acest curs l nvat pentru Tine!, Doamne, ma simt ispitit! etc. Aceasta umblare permanenta cu Dumnezeu ne va tine conectati permanent la Sursa Vietii si astfel vom fi n veghere, ne vom putea controla vorbele si reactiile, vom putea identifica rapid ispitele si le vom putea respinge cu promptitudine. A treia conditie este deci o comunicare, o comuniune p e r s o n a l a cu Domnul. Iar aceasta raportare permanenta la Domnul are doua dimensiuni fundamentale, si anume: Domnul este Prietenul si Stapnul nostru. Da, Domnul este un Prieten alaturi de noi n toate momentele zilei, mai frumoase sau mai grele. El simte cu noi si vrea sa aiba partasie cu noi. Dar nu trebuie sa uitam ca Acela cu care umblam este si Stapnul nostru. De aceea, alaturi de aceasta atitudine de apropiere sufleteasca, trebuie sa avem si o 39 atitudine de reverenta si disponibilitate neconditionata de a asculta: Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta! Ramnerea n cadrul de protectie al Bisericii Apartinem Trupului lui Hristos. Duhul lui Dumnezeu lucreaza prin Trupul Bisericii. Duhul ne vorbeste si ne sprijina prin frati. Pentru a beneficia de resursele Sale, trebuie sa ne alipim cu toata inima de frati, sa iubim comuniunea cu ei, sa fim atenti la mustrarile si sfaturile lor. Duhul Sfnt nu va onora cu puterea Sa individualismul. Da!-ul credintei ndrazneala si smerenie Cu certitudine, Duhul nu va lucra n noi mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, daca noi nu i vom da voie. Trebuie sa alegem sa credem ca porunca este data spre binele nostru de un

Dumnezeu iubitor si ca Duhul este mai puternic dect firea pamnteasca. Dar trebuie sa mai credem un lucru: ca singuri, fara ajutorul Duhului Sfnt, nu putem face nici un bine. Isus ne spune ct se poate de clar: Despartiti de Mine, nu puteti face nimic (Ioan 15v5). nsa, noi avem tendinta sa credem ca prin noi nsine putem face ceva pentru mparatia lui Dumnezeu. De multe ori, dupa ce pacatuim, simtim nevoia sa facem ceva pentru Dumnezeu, sa-I devenim placuti prin faptele noastre bune, sa-L impresionam prin neprihanirea noastra, sa-I recstigam ncrederea prin performantele noastre morale! Multi falimenteaza n mplinirea poruncilor pentru ca, fara sa-si dea seama prea bine, pornesc la drum cu ncrederea pusa n ei nsisi, n vointa lor, n bunatatea din ei. Aceasta minciuna si mndrie ascunsa mpiedica revarsarea harului Duhului Sfnt. Duhul Sfnt Se revarsa doar atunci cnd ne recunoastem neputinta totala si credem ca puterea vine doar de la El. Da!-ul spus voii lui Dumnezeu trebuie deci rostit cu sme r e n i e . Dar trebuie rostit si cu n d r a z n e a l a , o ndrazneala care cunoaste doua caracteristici. Prima e aceea de a avea deplina ncredere n puterea nebanuit de mare a Duhului Sfnt. Sunt unii crestini care si recunosc neputinta, dar sunt speriati de forta firii pamntesti si nu sunt deplin convinsi de maretia puterii Binelui care locuieste n ei. De multe ori, suntem nfrnti pentru ca ne lasam intimidati de presiunea ispitei si nu-i spunem Nu! cu curaj si ndrazneala. Acest curaj si aceasta ndrazneala se bazeaza pe faptul ca Duhul este m u l t mai puternic dect firea pamnteasca. A doua caracteristica a ndraznelii este aceea ca mplinirea poruncii este facuta fara ezitari, fara regrete, din toata inima. La ce ma refer? Putem pazi poruncile lui Dumnezeu doar pentru a-I fi pe plac si a scapa de pedeapsa Lui, dar simtindu-ne frustrati si privati de o placere sau un bine care nu ne-ar fi stricat. Pazim porunca, dar ne gndim ca am pierdut ceva pretios. Daca avem aceasta atitudine, nu vom putea rezista mult timp. Iluzia pierderii ne va tr n cele din urma n mocirla pacatului. Pentru a fi cu adevarat biruitori, trebuie sa alegem sa credem ca pacatul este vrednic de urt, ca aduce nefericire, si ca pazirea poruncii nseamna binele nostru, unicul bine si cel mai mare. Doar cu aceasta convingere si n d r a z n e a l a vom putea birui

asaltul nentrerupt al pacatului. Acceptarea suferintei Sunt multi crestini care ncep ziua si si-o continua ca la carte: au grija sa-si fi marturisit orice pacat, au un timp de studiu, l pastreaza pe Domnul ca Prieten si Stapn peste zi, ramn n cadrul de protectie al Bisericii, aleg sa spuna Nu! ispitelor cu smerenie si ndrazneala, si totusi se poticnesc pe drum si nu traiesc o viata de biruinta. Si aceasta pricina de poticnire o reprezinta acceptarea unor suferinte intense. Renuntarea la pacat nseamna lepadarea de sine si presupune de cele mai multe ori o anumita suferinta. Aceasta suferinta poate fi mai mica sau mai mare. Pentru acesti crestini, suferintele mici sunt acceptate, dar cele mai mari i sperie: Stiu ca este spre binele meu, dar suferinta e prea mare. Nu pot, nu vreau sa ndur att de mult! E prea mult! Nu vom dezvolta aici acest subiect, deoarece voi dedica un ntreg subcapitol problemei suferintei. Voi semnala doar faptul ca triumful Duhului n viata noastra este de foarte multe ori mpiedicat de ezitarea noastra de a accepta suferinte si sacrificii mari. Secretul este tot Da!-ul credintei. Dar acum acest Da! al credintei trebuie sa fie unul special, despre care vom vorbi n subcapitolul dedicat problemei suferintei. Trebuie sa stim sa accesam resursele speciale pe care 40 ni le pune la dispozitie Dumnezeu pentru a birui cu curaj suferinta. Oricum, acceptarea oricarei suferinte este o alta conditie pentru ca Duhul sa lucreze cu putere n noi. Perseverenta Voi ncheia acest sir al conditiilor cu perseverenta. Aceasta este cu siguranta strns legata de acceptarea suferintei. nsa, eu ma refer la perseverenta cu privire la toate conditiile enumerate mai sus. Viata unor crestini nu este ntr-o crestere permanenta si impresionanta, deoarece cocheteaza cu lenea si fug de disciplina si consecventa. Pur si simplu, din lene ncetinesc motorul la unul din domeniile enumerate mai sus: ei neglijeaza la un moment dat fie timpul de studiu, fie pocainta autentica, fie comunicarea permanenta, fie protectia Bisericii etc. Fara consecventa si

perseverenta n toate domeniile de mai sus nu ne vom putea bucura de o viata din belsug si de o biruinta asupra pacatului. Secretul este sa-ti rennoiesti deciziile, juramintele si angajamentul fata de Hristos n fiecare dimineata, n fiecare zi sa o iei de la capat si sa-ti traiesti ziua ca ultima! Da, sa nu te pierzi n trecut sau n viitor, ci sa traiesti a s t a z i , a c u m si a i c i cu toata responsabilitatea! Rezumat: Firea pamnteasca reprezinta totalitatea tendintelor pacatoase dintr-un om. nainte de nasterea din nou, un om se afla sub robia firii pamntesti. Dupa nasterea din nou, firea pamnteasca nu dispare. nsa, suntem eliberati de sub stapnirea ei si primim n noi o putere mai mare: cea a Duhului Sfnt. Crestinul este curtat n permanenta de cele doua voci si lui i revine alegerea credintei. Duhul Sfnt din noi este mult mai puternic dect firea pamnteasca si, prin acest dar nemeritat, putem trai o viata de biruinta asupra pacatului. Pentru aceasta trebuie sa respectam mai multe conditii, prntre care: un timp de studiu consecvent si consistent, pocainta, rugaciunea permanenta, ramnerea n cadrul de protectie al Bisericii, Da!-ul credintei, acceptarea suferintei, perseverenta. ntrebari: ? Ce nseamna a fi ispitit? Atunci cnd esti ispitit, te simti vinovat? Este acest sentiment de vinovatie legitim? ? ti este frica de ispitele viitoare? Poti avea de pe acum certitudinea ca le vei birui? ? Deslusesti cu claritate lucrarea Duhului Sfnt din tine? ? Traiesti o viata de biruinta asupra pacatului? Daca nu, unde este fisura, unde este punctul tau slab? n care din aceste domenii (cele de la punctul e) esti vulnerabil? Care este veriga ce se frnge cel mai des? Descoper-o sau descopera-le, apoi cere ajutorul unui frate mai matur care sa te sustina n

cstigarea bataliei n acel domeniu. Versete de retinut: ?? Galateni 5v12-17: Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti dupa firea pamnteasca, ci slujitiva unii altora n dragoste. Caci toata Legea se cuprinde ntr-o singura porunca: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine nsuti. Dar daca va muscati si va mncati unii pe altii, luati seama sa nu va nimiciti unii pe altii. Zic dar: umblati crmuiti de Duhul, si nu mpliniti poftele firii pamntesti. Caci firea pamnteasca pofteste mpotriva Duhului, si Duhul mpotriva firii pamntesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. ?? Romani 8v12-13: Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamntesti, ca sa traim dupa ndemnurile ei. Daca traiti dupa ndemnurile ei veti muri; dar daca traiti dupa ndemnurile ei veti muri.; dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai. 41 III.2 Efectul de mpietrire al pacatului I. Definirea termenilor Pacatul nu este descris printr-un singur termen n Scriptura, ci prin mai multi si chiar cu semnificatii diferite. Este mentionat n Vechiul Testament prin mai multi termeni care au diferite sensuri subliniind diferite caracteristici si nuante ale felului cum percepe Dumnezeu pacatul. Iata cteva din acceptiunile pe care le are pacatul: a) el este perceput ca o deviere de la tinta propusa, adica decizia unui om de a merge pe un alt drum dect pna atunci, b) pacatul nseamna razvratire, adica sfidare a lui Dumnezeu prin atitudine, gnduri sau fapte dar si ndepartare de partasia cu Tatal ceresc,

c) si nu n ultimul rnd, el este vazut ca rastalmacire voita din partea omului a Legii lui Dumnezeu, adica o actiune voluntara, constienta de a schimba adevarul biblic sau de a-l contrazice. n Noul Testament cel mai des sens folosit este exprimat prin cuvntul grecesc ?a?t?a (amartia), care nseamna dispret fata de lege, adica mpotrivire fata de Dumnezeu manifestata printr-o diversitate de forme, dar si ratacire, nselare. Interesant este faptul ca, prin acest sens, termenul de pacat indica att persoana fata de care se pacatuieste, ct si consecintele pacatului, subliniindu-i efectele dezastruoase, dar si faptul ca el nu poate fi considerat un eveniment izolat, ci dimpotriva. Chiar pornind de la aparitia pacatului n lume ntelegem ca originea lui nu trebuie cautata ntr-o actiune fatisa, o fapta vizibila, ci mai degraba ntr-o decizie launtrica a omului de aL ignora pe Dumnezeu, de a nu-L crede pe cuvnt, de a respinge poruncile Sale si printr-o aspiratie interioara a fiintei umane de a fi independenta de El, de a nu I se supune, de a fi ea nsasi dumnezeu, toate acestea manifestndu-se printr-un act al neascultarii de Creator. II. Efectele pacatului ntr-o duminica, Bill Hybels, pastorul bisericii Willow Creek de lnga Chicago, a avut o predica al carei subiect era ca toti suntem pacatosi si avem nevoie de un Mntuitor. Dupa serviciul divin, un comis-voiajor i-a marturisit lui Hybels ca el nu se considera un pacatos. Hybels 1-a ntrebat daca i-a fost total credincios sotiei sale. Omul a dat putin napoi: Ei bine, eu calatoresc mult, stiti.... Apoi Hybels 1-a ntrebat despre cheltuielile din contul sau: Oh, toata lumea mai ascunde un adevar cteodata, a spus omul n aparare. n final, Hybels 1-a ntrebat daca s-a ntmplat vreodata sa exagereze cte ceva. Asta e procedura standard n afaceri, a spus omul. Hybels a raspuns: Ei bine, hai sa vedem. Tocmai mi-ai spus ca esti un barbat adulter, un nselator si un mincinos. Omul a fost ngrozit de cuvintele lui Hybels. Cum ndraznesti sa spui asemenea lucruri ngrozitoare despre mine? a exclamat el. Acest om, ca si noi, de altfel, nu putea accepta asa ceva despre sine pentru ca el se vedea n lumina cea mai

favorabila posibil si refuza sa creada n gravitatea faptelor sale si n consecintele lor att fata de sine ct si fata de ceilalti. Pacatul nu este o exceptie involuntara, o abatere nedorita de la o regula, nici macar un defect social, ci reprezinta o decizie personala a individului, atitudine care porneste din inima lui, care tine de caracterul lui si care i influenteaza toate deciziile si chiar ntreaga viata. De aceea pacatul odata nfaptuit determina consecinte att n viata individului ct si n relatiile acestuia cu cei din jur. Alexander Soljenitn a petrecut opt ani ntr-un lagar sovietic dupa cel de-al doilea razboi mondial. El a intrat n nchisoare fiind comunist convins, creznd ca o noua ordine sociala poate crea oameni noi. Dar, n nchisoare, a descoperit ca problema esentiala nu era sistemul economic sau de guvernare. Soljenitn scrie: n clipa cnd zaceam pe podelele putrede ale nchisorii am simtit pentru prima data ca se trezeste n mine sentimentul de a face bine. 42 Treptat, am descoperit ca linia care desparte binele de rau trece nu prin state, nici prin clasele sociale, nici chiar prin partidele politice, ci chiar prin fiecare inima omeneasca... (Alexander Soljenitn, Arhipelagul Gulag, p. 612.). Din cauza acestei realitati pe care o reprezinta pacatul, vom aminti n continuare cteva consecinte descrise n Biblie pe care le poate avea un pacat n viata unui om, dar si de efectul pe care-l produce orice pacat din viata unui individ asupra mintii lui, si anume e f e c t u l d e mp i e t r i r e . A se mpietri nseamna, n acceptiunea Scripturii, a deveni insensibil, nesimtit la ndemnul si vocea Duhului Sfnt al lui Dumnezeu, a respinge orice chemare la pocainta si a refuza constientizarea gravitatii faptelor mele si a consecintele lor. Dar, pentru a ntelege si mai bine ce-nseamna acest efect de mpietrire si cum apare el n viata unui individ, haidem sa vedem cum comenteaza Duhul Sfnt un exemplu concret revelat n Scriptura. n Evrei cap. 3v6-15 este descrisa o astfel de situatie:

6. Si casa Lui suntem noi, daca pastram pna la sfrsit ncrederea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. 7. De aceea, cum zice Duhul Sfnt: Astazi, daca auziti glasul Lui, 8. nu va mpietriti inimile, ca n ziua razvratirii, ca n ziua ispitirii n pustie, 9. unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la ncercare, si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! 10. De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, si am zis: Ei totdeauna se ratacesc n inima lor. N-au cunoscut caile Mele! 11. Am jurat dar n mnia Mea ca nu vor intra n odihna Mea! 12. Luati seama dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. 13. Ci ndemnati-va unii pe altii

n fiecare zi, cta vreme se zice: Astazi pentru ca niciunul din voi sa nu se mpietreasca prin nselaciunea pacatului. 14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pna la sfrsit ncrederea nezguduita de la nceput, 15. cta vreme se zice: Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va mpietriti inimile, 43 ca n ziua razvratirii. n contextul capitolului 3 din Evrei, Dumnezeu vorbeste despre extraordinarul har facut omului prin care acesta poate intra ntr-o relatie cu Trinitatea. Conceptul de Casa a lui Dumnezeu subliniaza tocmai aceasta relatie mediata de sngele Mielului prin care accesul ct mai aproape de Dumnezeu ne este garantat. A fi Casa lui Dumnezeu nseamna a asculta de Tatal din ceruri si a-L avea pe Hristos n noi, singurul mod prin care putem urma poruncile lui Dumnezeu. Dar, desi stim ca relatia cu Dumnezeu este un har dat de Tatal ceresc si nicidecum meritul nostru, autorul cartii Evrei ne avertizeaza asupra pierderii ireversibile a acestei relatii cu repercusiuni vesnice pentru sufletul nostru. Observam ca aceasta relatie este conditionata, iar aceasta conditie de a pastra nezguduita pna la sfrsit credinta de la nceput si nadejdea cu care ne laudam ne atrage atentia asupra posibilitatii pierderii ei. Dar nu oferta lui Dumnezeu este problema, ci credinta

noastra care se poate pierde, lepada sau poate fi calcata sub presiunea poftelor si ispitelor. n cel priveste pe Dumnezeu, El ne-a daruit totul ca relatia cu El sa poata functiona si ramne credincios ofertei mntuirii promise. n plus, El ne-a dat si resurse ca sa ne putem pastra credinta pna la sfrsit tocmai ca sa putem beneficia de mostenirea cereasca; El ne-a asigurat ca va ramne credincios n a ne vorbi prin Duhul Sau cel Sfnt si tot El ne-a lasat un Mare Preot, n persoana Fiului Sau, prin care orice pacat marturisit este iertat si noi putem sa continuam relatia cu El fara frica. Dar atentionarea din textul de mai sus este legata de pericolul de a nu mai auzi glasul Duhului. n acest caz, exista doua posibile explicatii: fie Duhul Sfnt nu mai vorbeste, fie s-ar putea ca El sa vorbeasca, dar noi sa nu mai auzim. Prin ilustratia pe care o aduce din viata poporului Israel, autorul confirma, pe de o parte, faptul ca nu Dumnezeu este cel care nu mai vorbeste, ci omul refuza sa mai auda, iar, pe de alta parte, prin acest episod avertismentul care ni se aduce devine si mai serios pentru noi. n Psalmul 95, la care face referire autorul n textul de mai sus, ne este descrisa o anumita zi a razvratirii, o anumita zi a ispitirii pentru poporul Israel. Dar pentru ca razvratirea sau pacatul nu au fost rezolvate la timp, ziua aceea s-a transformat, pe nebagare de seama, n patruzeci de ani de mpietrire, n pofida tuturor dovezilor prezentei si puterii lui Dumnezeu manifestate ntre ei, iar n urma judecatii si pedepsei lui Dumnezeu, cei patruzeci de ani s-au transformat ntr-un destin vesnic, rupt de Dumnezeu. Acest deznodamnt este cu att mai groaznic cu ct Cel care l-a dat se prezinta pe Sine ca fiind un Dumnezeu plin de ndurare si milostiv, ncet la mnie, plin de bunatate si credinciosie (Exod 34v6). Cum se poate atunci ca tot El sa jure n mnia Lui ca nu vor intra n odihna Lui si sa spuna ca s-a dezgustat de ei ca popor? Sa fie decizia lui Dumnezeu o ncetare a harului Sau, un refuz de a le mai ierta pacatele, de a mai accepta sa fie n relatie cu ei sau El nu a facut altceva dect sa confirme prin juramntul Lui o stare de fapt a poporului, care nu mai putea fi ndreptata, nu din pricina hotarrii lui Dumnezeu, ci din pricina mpietririi inimii lor? O astfel de realitate existenta n popor ne face sa ne cutremuram. De aceea suntem chemati

sa privim si mai atent la cauzele care au dus la un asemenea dezastru spiritual al unui popor pentru ca sa evitam un astfel de traseu. Pavel, referindu-se la evolutia spirituala a poporului evreu, afirma n 1 Corinteni 10v11, 12: Aceste lucruri li s-au ntmplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru nvatatura noastra, peste cari au venit sfrsiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede ca sta n picioare, sa ia seama sa nu cada. Dar care sa fi fost cauzele tragediei lor? Autorul cartii ne vorbeste de cel putin trei: necunoasterea cailor Domnului, o inima mpietrita si respingerea resurselor puse la dispozitie de Dumnezeu; toate trei sunt n legatura una cu cealalta si chiar complementare. Necunoasterea cailor Domnului, a Cuvntului Sau, a planurilor Sale si implicit a Persoanei Sale ma desparte de Dumnezeu si duce la ratacirea inimii lucru subliniat n primul capitol al cartii prin textul din Romani cap1v21-32. O inima mpietrita este una pe care pacatul a nselat-o, a nfasurat-o si a adus moartea n ea; ea s-a nchis astfel fata de Dumnezeu si fata de adevarul Scripturii si nu se lasa ndemnata la pocainta, ea nu mai asculta ndemnurile Duhului Sfnt prin Cuvnt sau prin 44 frati de a se ntoarce din nou la Tatal. O astfel de inima ne desparte de Dumnezeul cel viu. Iata cteva efecte vizibile care apar ntr-o inima mpietrita: a) distrugerea chipului lui Hristos din noi, adica acel caracter cristic creat prin suferinta, prin lupta cu pacatul si ascultarea de Dumnezeu, care ncepe sa fie nghitit de firea pamnteasca si vechile obisnuinte, reactii si tot ce tinea de comportamentul nostru vechi pune stapnire pe noi, din nou. nsasi atitudinea fata de Dumnezeu se schimba radical: Dumnezeu nu mai este perceput ca un prieten, ci ca un dusman care cauta sa ma tina prizonier si ma mpiedica sa fiu fericit, punndu-mi tot felul de restrictii. n plus, nu mai am curajul de a ma apropia de El pentru ca fie mi-e frica de judecata Lui, fie mi este rusine de viata mea. Restrictiile sunt adesea interpretate drept captivitati dure, totusi libertatea nelimitata duce numai la distrugere; b) caderea sub robia pacatului, adica vechile boli spirituale de care am scapat cu atta

lupta pot pune din nou stapnire pe mine si eu ajung sa fiu robit iarasi de vechi pacate de care fusesem vindecat si care ma vor aduce ntr-o stare si mai adnca de decadere si de complacere. De asemenea aceasta robie ma va aduce n imposibilitatea de a mai face binele si chiar de a-L mai urma si asculta pe Dumnezeu, desi doresc acest lucru; c) pierderea luciditatii mintii, ajungnd sa nu mai pot deosebi care este voia lui Dumnezeu pentru viata mea, sa fac un lucru creznd ca este bun cnd de fapt el ncalca porunca Domnului, sa nu mai pot distinge ce este pacat de ce nu este si, mai groaznic, pot ajunge sa consider un lucru rau ca fiind bun si unul bun ca fiind rau. n plus, depravarea mintii se va accentua continuu, mintea va deveni tot mai perversa n a pacatui, iar pacatul se va raspndi n toate domeniile vietii mele, afectnd att viata mea ct si relatiile cu cei din jurul meu. Cineva spunea ca daca stai prea mult ntr-o morga ajungi sa nu mai plngi cnd cineva moare exact acesta este si efectul pe care-l produce pacatul asupra vietii noastre: ne obisnuim cu el si nu-i mai ntelegem consecintele; d) ajung sa ma joc cu pacatul, creznd ca nu este att de grav si de periculos pe ct este scris n Biblie si aceasta joaca ma va afunda si mai mult n pacat, ajungnd sa cred ca daca Dumnezeu nu m-a pedepsit pe loc eu voi putea sa ma complac nestingherit n placerile de-o clipa ale pacatului, transformnd, fara sa-mi dau seama, harul Sau n desfrnare si devenind astfel plin de tot felul de pacate care ma pot desparti pna la urma de Dumnezeu, pentru vesnicie. n plus, nu mai reactionez la rau, la nelegiuire, devin rece si indiferent la toate urciunile din jurul meu; e) pericolul caderii din har, adica a pierderii credintei care nseamna despartire pentru totdeauna de Dumnezeu. Credinta se pierde numai prin staruinta n neascultare si prin refuzul repetat al chemarii lui Dumnezeu la pocainta. Dar ce este foarte important de subliniat este faptul ca pericolul ne urmareste pe fiecare din noi, dar nu ocazional, ci n fiecare zi. Prin urmare, daca suntem vulnerabili n fiecare zi atunci suntem ndemnati sa cautam continuu sa folosim solutia pusa la dispozitie de Dumnezeu:

Cuvntul Sau si legatura frateasca. Atunci cnd si Cuvntul si fratii au fost nesocotiti si ne-am deschis inima pacatului, Duhul Sfnt va ncerca sa ne dovedeasca vinovati n ce priveste pacatul tot prin Cuvnt si prin frati. Exista sansa iertarii doar daca ne lasam dovediti vinovati. Fiecare din noi putem ajunge sa avem o inima rea si necredincioasa care este o inima mpietrita din pricina nselaciunii pacatului si care duce, n final, la despartirea de Dumnezeu. De aceea, ca sa pastram pna la sfrsit ncrederea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam, trebuie sa ne atintim privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica la Isus, pentru ca sa nvatam de la El si sa ne adapostim n El si atunci cel care are puterea mortii nu va avea nici o putere asupra noastra. Rezumat: n concluzie, privind la experienta poporului evreu, ntelegem ca n fiecare zi avem de ales ntre viata si moarte, ntre ascultare si neascultare de poruncile Domnului, caci Dumnezeu ne-a lasat libertatea alegerii, iar posibilitatea neascultarii si a razvratirii ramn pericole de fiecare zi. Si daca neascultarea nu este rezolvata la timp printr-o pocainta autentica manifestata prin recunoasterea pacatului, 45 marturisirea lui si departarea de el, acceptnd solutia lui Dumnezeu atunci pacatul va nfasura lesne si neascultarile se vor tine lant, neascultarea repetata si nepocainta sistematica ducnd la pierderea credintei. Rezultatul final va fi mpietrirea; consecinta este reala si finala: Dumnezeu se dezgusta de noi si vom ramne departe de Fata Lui si de odihna Lui. Dar pentru a ajunge pna la capat trebuie ca sa pastram credinta curata pna la capat si acest lucru se poate realiza doar prin ntelegerea tot mai profunda a Cuvntului si prin legatura frateasca, veghind unii asupra altora si ndemnndu-ne permanent ca nu cumva sa cadem de oboseala si sa devenim vulnerabili n fata pacatului. Versete de retinut:

? 1Cor. 10v13: Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ngadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, mpreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. ? Evrei 3v12-13: Luati seama dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci ndemnati-va unii pe altii n fiecare zi, cta vreme se zice: Astazi, pentru ca niciunul din voi sa nu se mpietreasca prin nselaciunea pacatului. ntrebari: 1. Ce-nseamna pacat si cum l trateaza Dumnezeu? 2. Care este efectul lui asupra omului? 3. Ct trebuie sa las un pacat n viata mea ca el sa ma desparta de Dumnezeul cel viu? 4. Pot ascunde la infinit un pacat n viata mea? Ce sa fac atunci cnd ma lupt de mult timp cu el si nu reusesc sa biruiesc? 5. Care sunt resursele lui Dumnezeu pentru a nu-mi lasa mintea sa se mpietreasca si cum ar trebui sa le folosesc? III.3 Pocainta permanenta; pedeapsa Domnului n cartea Calatoria navei Dawn Treader, a treia carte din ciclul Cronicile din Narnia, C.S. Lewis ne povesteste despre transformarea baiatului Eustace. Acesta era pasager pe nava Dawn Treader, care naviga sub comanda printului Caspian. Pentru ca avea un comportament care lasa de dorit si pentru ca se plngea ntotdeauna, Eustace deveni antipatic tuturor pasagerilor. Cnd nava acosta pe o insula, pasagerii coborra pentru a o explora. Eustace se desparti intentionat de ceilalti, simtind ca nu era dorit. Curnd nsa, el ajunse sa ntlneasca un dragon nfricosator care scuipa flacari. Spre usurarea lui Eustace, dragonul muri chiar n

fata lui, dar dupa o noapte plina de vise el se trezi si vazu ca el nsusi a devenit un dragon verde. Acesta a fost modul lui Lewis de a spune ca Eustace a devenit n exterior ceea ce era n interior. Eustace ncepu sa plnga atunci cnd ntelese ce nseamna acest simbol. Cum ar putea sa scape de pielea tare si sa fie acceptat si recunoscut de cei fata de care s-a nstrainat? O alta noapte trecu, la fel de plina de visuri ca si cea de dinainte, sau cel putin asa credea baiatul. n visul sau, el l ntlneste pe Aslan, un leu care l reprezenta pe Cristos. Aslan l duse pe Eustace la un izvor, a carui apa era foarte mbietoare, dar i spuse baiatului ca trebuie sa se dezbrace nainte de a putea intra n acel izvor. Eustace stia ca lucrul acela nsemna sa si ndeparteze pielea aceea tare si groasa. El si-a dat pielea jos ca si cum ar fi decojit o banana. A pasit apoi peste ea si a mers pe marginea izvorului, dar acolo a vazut ca imaginea sa n apa 46 izvorului nca reflecta aceeasi piele tare si groasa. El a ncercat apoi sa si ndeparteze pielea a doua oara, dar fara nici un rezultat. El ramnea la fel, indiferent ct de mult ncerca sa scape de ea. Apoi Aslan i spune: Va trebui sa ma lasi pe mine sa te dezbrac. Desi lui Eustace i era frica de atingerea lui Aslan, el era deja disperat. Deci, s-a ntins pe spate si 1-a lasat pe Aslan sa l dezbrace. Cnd si-a nfipt ghearele sa i rupa pielea, Eustace a crezut ca a ajuns la inima. Iar cnd a nceput sa i ndeparteze pielea, a durut mai mult dect orice alt lucru pe care l-a simtit. Singurul lucru care l-a ajutat sa suporte era placerea de a simti cum acea piele oribila dispare. Dupa ce a fost curatat de toata acea piele, se simtea extraordinar. Aslan l-a prins si l-a aruncat n apa. La nceput a usturat putin, dar apoi totul a devenit absolut ncntator. Devenise baiat din nou... Dupa putin timp, Leul l-a scos din apa si l-a mbracat. Ia dat haine noi si tot ce avea nevoie. Dumnezeu vrea sa ne faca oameni noi care sa reflecte imaginea Sa. Pentru a mplini voia lui Dumnezeu, trebuie sa ndepartam vechea noastra piele, care reprezinta modul n care traiam nainte, si sa mbracam cu o natura noua facuta dupa

asemanarea Lui. Si Pavel foloseste imaginea dezbracarii si a mbracarii: *Ati fost nvatati+ cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi, care se strica dupa poftele nselatoare, si sa va mbracati n omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul (Efeseni 4v22-24). Pavel ne spune ca viata crestina este un proces ce dureaza toata viata, care ne ndeparteaza vesmintele murdare si rupte ale naturii pacatoase si ne mbraca cu un caracter nou care ne va transforma fiinta n oglindiri ale sfinteniei si neprihanirii lui Dumnezeu. Viata crestina este o lupta continua care tine pna la mormnt, o lupta n care pericolul monstruoasei coalitii dintre pacat si inima noastra continua sa fie real. De aceea, n aceasta lupta, este nevoie sa folosim toate resursele puse la dispozitie de Marele nostru Preot pentru ca pacatul sa nu puna stapnire pe noi si sa nu ne lasam mpietrita inima prin neascultare de Dumnezeu. Scriptura spune ca noi avem un dusman nevazut care ne va nvinge daca nu este luat n serios. Caci noi n-avem de luptat mpotriva carnii si sngelui, ci mpotriva capeteniilor, mpotriva domniilor, mpotriva stapnitorilor ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor rautatii care sunt n locurile ceresti (Efeseni 6v12). Cuvntul l u p t a provine din lumea competitiilor atletice si a ntrecerilor de lupta corp-la-corp. Pavel ne spune ca aceasta lupta este personala si apropiata. Asa cum un luptator trebuie sa stie miscarile adversarului pentru a-l putea contracara, asa si noi trebuie sa stim miscarile celui ce vrea sa ne distruga. Trebuie sa mbracam toata armura lui Dumnezeu pentru a sta mpotriva uneltirilor lui. Din cauza acestui razboi, este nevoie sa veghem permanent ca nimic ntinat sa nu se interpuna ntre noi si Dumnezeu. De aceea trebuie sa avem disponibilitatea continua de a ne pocai naintea Domnului pentru orice lucru rau pe care ni-l descopera Duhul Sfnt. Orice crestin ancorat n lupta spirituala este chemat sa reactioneze cu o pocainta autentica si permanenta la mustrarile Duhului. Doar printr-o astfel de pocainta mi pot pastra relatia cu Dumnezeu si pot birui toate ispitele celui rau. Iar o pocainta autentica presupune trei lucruri:

a) recunoasterea pacatului si a vinovatiei, adica o reactie imediata la atentionarea Duhului Domnului. Atunci cnd El ma dovedeste vinovat, trebuie sa-L cred pe cuvnt si sa ma smeresc recunoscndu-mi esecul, dar si gravitatea faptei sau faptelor mele. Atunci cnd dau dreptate mustrarii Duhului, Dumnezeu este Cel care mi pune la dispozitie resursele ca sa ma ntorc si ca sa nu mai cad n acel pacat; b) ncrederea deplina n jertfa lui Cristos, ceea ce nseamna o credinta totala n puterea sngelui divin de a ma curata chiar si de cel mai odios pacat, chiar si de cea mai adnca nelegiuire. Acest lucru mi da siguranta iertarii, a eliberarii att de povara pacatului nfaptuit ct si de vinovatia lui care mi poate apasa constiinta chiar dupa ce mi-am cerut iertare. Este foarte important sa nteleg ca jertfa este un har pe care Dumnezeu mi l-a facut iar iertarea este un dar nemeritat pe care El se bucura sa mi-l dea; 47 c) renuntarea la pacat presupune o decizie personala de a rupe orice legatura care m-ar putea face sa cad din nou n acel pacat si de a lupta n fiecare zi pentru a nu mai da nici un prilej celui rau de a ma amagi din nou. Chiar daca acest lucru nseamna suferinta si o lupta uneori surda cu firea pamnteasca care striga n interiorul nostru, suntem chemati sa credem ndemnul Duhului care vine ca un susur blnd la urechea noastra si sa cautam sa luptam pna la snge cu pacatul. Dar ori de cte ori se ntmpla sa cadem este nevoie sa apelam imediat si cu ncredere deplina la resursele Duhului printr-o pocainta reala pe care sa o ducem pna la capat. Iar o pocainta adevarata este aceea care urmeaza cei trei pasi de mai sus. Nu este suficient doar parcurgerea primilor doi pasi, ci si al treilea este absolut necesar n pocainta noastra. Iata ce spune Dumnezeu prin gura nteleptului Solomon: Cine si ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele capata ndurare. Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-si mpietreste inima cade n nenorocire (Prov. 28v13-14).

Evitarea pericolului de a avea o inima mpietrita care sa ne desparta de Dumnezeu este posibila printr-o pocainta imediata de orice pacat. Amnarea pocaintei da pacatului sansa sa ne nsele si sa ne mpietreasca. Dusmanul ne poate nsela daca neglijam atentionarile Duhului Sfnt prin Cuvnt sau prin biserica, sau daca ne lasam intimidati de el si de puterea lui de ne ispiti, uitnd ca prin moartea lui Isus pe cruce diavolului i-a fost luata puterea mortii si deci noi nu mai datoram nimic firii pamntesti ca sa traim dupa ndemnurile ei. Sa nu uitam ca instrumentele harului sunt sigure si opereaza cu precizie n cei care accepta lucrarea sfintirii facuta de Duhul Sfnt. Nici pentru o clipa nu trebuie sa ne ndoim de faptul ca, ntr-adevar, Cuvntul lui Dumnezeu poate descoperi pacatul n noi, nainte ca pacatul sa ajunga sa ne mpietreasca prin nselaciunea lui: Caci Cuvntul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor dect orice sabie cu doua taisuri: patrunde pna acolo ca desparte sufletul si duhul, ncheieturile si maduva, judeca simtirile si gndurile inimii. Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit naintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Evrei 4v1213). n al doilea rnd, nu trebuie sa ne ndoim nici de faptul ca exista solutie pentru pacatele aduse la lumina de Duhul Sfnt, prin Cuvntul lui Dumnezeu. ndoiala ne va mpiedica sa ne apropiem de scaunul harului ca sa capatam ndurare la vreme de nevoie. Avem un Mare Preot care ne asteapta si se bucura sa mijloceasca pentru noi. Iar n al treilea rnd sa ne aducem aminte ca nadejdea revenirii lui Isus Cristos trebuie sa fie cea mai puternica motivatie pentru noi de a ne curati, de a ne dezbraca de pacat pentru ca Duhul Sfnt sa poata modela n noi chipul lui Hristos. Pedeapsa Domnului Atunci cnd pacatuim am vazut ca Dumnezeu reactioneaza; El nu poate ramne pasiv n fata faptelor noastre. Aceasta este o prima forma a pedepsei lui Dumnezeu concretizata prin mnia Lui care se revarsa din ceruri. Daca aceasta pedeapsa are si rolul de chema la pocainta mai exista o pedeapsa descrisa n Scriptura pe care Dumnezeu o aplica celor care sunt copiii Lui. Dumnezeu se comporta ca un adevarat Tata, dovedindu-si dragostea exact ca si un tata

pamntesc prin pedeapsa pe care o da copiilor sai cnd acestia au gresit. Pedeapsa despre care vorbeste autorul cartii Evrei n continuare este exact o astfel de pedeapsa: ea se manifesta dupa ce ne-am cerut iertare si are un rol clar important n ntelegerea gravitatii pacatului si a nevoii de curatie totala. Voi nu v-ati mpotrivit nca pna la snge, n lupta mpotriva pacatului. Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cnd esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? si mai apoi Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de ntristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii (Evrei 12v4-6, 11). 48 Aceasta pedeapsa apare dupa ce mi-am cerut iertare si are rolul de a ma constientiza de gravitatea pacatului meu. Ea este total diferita de pedeapsa dinainte de pocainta prin care Dumnezeu se departeaza de mine si ma lasa singur n fata mniei Lui. Cnd Dumnezeu ma pedepseste dupa ce eu mi-am cerut iertare acest lucru este de fapt un act al iubirii lui Dumnezeu si un semn al acceptarii noastre de catre El si n nici un caz o dovada ca ne-a ntors spatele, asa cum am fi tentati sa credem. Scopul acestei pedepse este disciplinarea adica Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui (Evrei 12v10). Doar printrun astfel de context putem pricepe chemarea permanenta la sfintire pe care ne-o face Dumnezeu. Aceasta pedeapsa se manifesta de obicei n doua feluri: a) dupa ce mi-am cerut iertare vad ca totusi nu mai am aceeasi traire n relatia cu Dumnezeu asa cum era nainte de a pacatui, parca cerul s-a nchis si nu mai simt prezenta Lui n viata mea; orict ma rog parca Domnul ma respinge si nu vrea sa ma asculte. Totusi, aceste gnduri si trairi emotionale nu trebuie sa ma faca sa cred ca nu sunt iertat. Dimpotriva, ar trebui

sa ma bucur pentru ca prin aceasta pedeapsa Dumnezeu a dovedit ca ma iubeste si ma accepta din nou n relatie cu El; b) relatia cu Scriptura pare de piatra; mi este greu sa studiez, cuvintele ei sunt reci, lipsite de viata si parca nu mai pot sa vad Persoana din spatele lor. Si acest context trebuie sa-l vad ca pe unul n care Dumnezeu vrea doar sa ma nvete ct de grav este pacatul meu si sa-mi testeze dorinta de a ma ntoarce. Dar ispita care ma poate coplesi n astfel de situatii este aceea ca Dumnezeu nu mi-a dat iertarea daca eu nu simt nimic. Aceasta e doar o minciuna a celui rau, prin care el vrea sa puna ndoiala n inima mea cu privire la fagaduintele lui Dumnezeu si la puterea Sa de a ma curati. Trebuie sa-L cred pe Dumnezeu care spune ca da iertarea n dar, tuturor celor care o cer cu credinta. Eu primesc iertarea exact n momentul n care ma pocaiesc de pacatul meu. Dumnezeu, asemenea unui tata pamntesc, ma pedepseste si dupa ce mi da iertarea spre binele meu pentru a pricepe gravitatea pacatului si goliciunea adusa de el, tocmai ca a doua oara sa nu-l mai fac. Rezumat: Puterea jertfei de pe cruce si nadejdea revenirii lui Isus Hristos ar trebui sa fie cele mai puternice motivatii la sfintire, la curatire, la dezbracare de orice pacat, iar preocuparea noastra permanenta ar trebui sa fie asemanarea ct mai mult cu Cristos. Versete de retinut: ?? Evrei 4v12-13: Caci Cuvntul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor dect orice sabie cu doua taisuri: patrunde pna acolo ca desparte sufletul si duhul, ncheieturile si maduva, judeca simtirile si gndurile inimii. Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit naintea ochilor Aceluia, cu care avem a face., ?? Proverbe 28v13-14: Cine si ascunde faradelegile, nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata ndurare. Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-si mpietreste inima cade n nenorocire,

?? Efeseni 6v11-13: mbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tinea piept mpotriva uneltirilor diavolului. Caci noi n-avem de luptat mpotriva carnii si sngelui, ci mpotriva capeteniilor, mpotriva domniilor, mpotriva stapnitorilor ntunerecului acestui veac, mpotriva duhurilor rautatii cari sunt n locurile ceresti. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti mpotrivi n ziua cea rea, si sa ramneti n picioare, dupa ce veti fi biruit totul. ntrebari: ? Care este modelul de pocainta placut Domnului? ? Exista n Scriptura exemple de oameni care au avut o pocainta sincera naintea Lui? 49 ? Cum mi pot pastra o stare permanenta de veghere pentru ca pacatul sa nu ma surprinda? ? Cum trebuie sa reactionez cnd Dumnezeu ma pedepseste dupa ce mi-am cerut iertare? III.4 Domenii concrete de sfintire Lumea n care traim este caracterizata si dominata de pofta firii pamntesti, de pofta ochilor si de laudarosenia vietii. Iar diavolul ne va ncolti si ne va ispiti mereu prin diferite mijloace pentru ca aceste trei pofte sa puna stapnire pe inima noastra. Voi enumera doar cteva din domeniile n care suntem cel mai des atacati si n care trebuie sa luptam, sfintindu-ne permanent: a) ngrijorarea prin ngrijorare dovedim ca ne-am departat de Dumnezeu si viata noastra se reduce doar la lupta pentru mncare si mbracaminte. De obicei, ngrijorarile ne fura energiile spirituale, pentru ca ne directioneaza spre cele materiale, facndu-ne sa uitam ca

suntem aici ca preoti ai Celui Preanalt. Ele ne creeaza imense probleme fizice si spirituale, dar nu aduc nici un folos. Pe deasupra, ele sunt un mare afront adus lui Dumnezeu. Scriptura ne nvata ca n astfel de situatii sa aruncam asupra Lui toate ngrijorarile noastre caci El nsusi ngrijeste de noi (vezi 1 Petru 5v7); b) iubirea de bani este, conform 1 Timotei 6v7-12, radacina tuturor relelor pentru viata crestinului. Si aceasta pentru ca dorinta de mbogatire ncepe cu schimbarea focalizarii de pe Dumnezeu si mparatia Lui pe bunurile materiale sau pe renumele pe care afacerea sau lucrarea ne-o aduce. Lucrul acesta este adevarat chiar si pentru afacerile celor care lucreaza n mod nemijlocit n sfera mparatiei lui Dumnezeu. Atunci cnd focalizarea s-a schimbat de pe Numele lui Dumnezeu, de pe propovaduirea lui Hristos n lume pentru mntuirea oamenilor, s-a instalat moartea n viata noastra. Un adevarat crestin cauta mai nti mparatiei cerurilor, cu alte cuvinte, subordoneaza acestui scop toate bunurile si cstigurile materiale; c) sexualitate este o ispita care ne urmareste cu o putere si o frecventa extraordinare. Atunci cnd suntem ispititi cu pacatul curviei suntem amagiti ca vom cstiga ceva cednd ispitei. Vom cstiga o satisfactie de o clipa, o mplinire de moment. La ceea ce nu ne gndim de obicei este nu numai ca nu cstigam nimic, dar pierdem absolut totul. Pierdem linistea launtrica, ncrederea celor dragi, numele bun, puterea si dreptul de a mai sluji altora. De aceea la acest capitol trebuie sa existe o curatire permanenta de orice ntinaciune. d) limbajul atunci cnd intram n mparatia lui Dumnezeu, unul din lucrurile care trebuiesc refacute l reprezinta vocabularul pe care-l folosim. Daca nainte ne permiteam orice fel de vorbe, de exprimari, acum cnd am intrat n spatiul sfinteniei lui Dumnezeu, limba noastra trebuie sa reflecte schimbarea caracterului nostru. Suntem chemati sa ncurajam nu sa judecam, sa ne rugam, nu sa brfim, sa vindecam, nu sa distrugem, sa raspndim binecuvntare, nu blestem. e) relatiile cu cei din jur trebuie sa reflecteze dragoste pe care Dumnezeu ne-a aratat-o

noua. Desi lupta cu firea pamnteasca va fi cumplita trebuie sa nvat sa-mi respect aproapele, respectndu-i viata, familia, demnitatea si bunurile, si mai mult sa renunt la drepturile mele pentru binele fratelui meu. Sunt chemat sa-i slujesc cu daruire pe cei din jur, cu lepadare de sine si cu dragoste. Acestea sunt doar cteva din domeniile n care Dumnezeu ne cheama sa ne sfintim, dar sa nu uitam ca de fapt suntem ai Lui n ntregime si de aceea El trebuie sa stapneasca orice lucru din viata noastra. Viata este plina de obiceiuri bune si rele. Avem obiceiuri de gndire, de simtire si de actiune care l onoreaza sau l dezonoreaza pe Dumnezeu. Pentru a-L urma pe 50 Cristos trebuie sa ne dezbracam de ceea ce este vechi si sa mbracam ceea ce este nou. Domnul doreste sa creeze obiceiuri care l multumesc pe El n viata noastra. n vechime, preotii purtau un habitatus, o piesa de mbracaminte ce reprezenta angajamentul de a duce o viata sfnta. Si noi trebuie sa avem obiceiuri care se formeaza prin practica astfel nct sfintenia sa fie instinctiva. Rezumat: Cnd intram n mparatia lui Dumnezeu, trebuie sa renuntam la viata pacatoasa si modul vechi de gndire si sa-L lasam pe El sa ne dea un caracter sfnt. Iar acest lucru presupune o schimbare totala a vietii prin cunoasterea si ntruparea Cuvntului n toate domeniile vietii noastre. Versete de retinut: ?? 1 Ioan 5v3: dragostea de Dumnezeu sta n pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele, ?? 2 Timotei 2v22: Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, mpreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata., ?? 1 Timotei 6v7-10: Caci noi n-am adus nimic n lume, si nici nu putem sa luam

cu noi nimic din ea. Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne mbracam, ne va fi de ajuns. Cei ce vor sa se mbogateasca, dimpotriva, cad n ispita, n lat si n multe pofte nesabuite si vatamatoare, cari cufunda pe oameni n prapad, si pierzare. Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, cari au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri, ?? Coloseni 3v16: Cuvntul lui Hristos sa locuiasca din belsug n voi n toata ntelepciunea. nvatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cntari de lauda si cu cntari duhovnicesti, cntnd lui Dumnezeu cu multamire n inima voastra. ntrebari: ? Care sunt domeniile din viata mea n care sunt cel mai vulnerabil n fata ispitei? ? Cum sa lupt n fiecare zi ca sa pot birui ispitele care vin? ? Cum descopar solutiile lui Dumnezeu pentru vindecarea diferitelor domenii din viata mea? III.5 Vindecarea de bolile spirituale Ionel este un baiat obraznic. Este lenes si nu o ajuta pe bunica la treaba. Dar se joaca toata ziua. Se urca pe un deal nalt mpreuna cu ctiva prieteni de joaca, acolo gasesc un bolovan foarte mare. Ionel are ideea sa mpinga bolovanul la vale, desi n vale se afla case ale oamenilor din sat. Zis si facut: sub comanda lui Ionel baietii se apuca de mpins. Dupa multa truda bolovanul se urneste din loc si porneste la vale distrugnd tot ce i sta n cale. Ionel priveste ngrozit: animale moarte, case darmate, oameni raniti, bunica sa aproape de moarte... Ionel fuge n padure si nu vrea sa mai dea ochii cu nimeni. Acolo ncepe sa-L caute pe Dumnezeu si sa strige disperat dupa iertare. Dupa cteva ore de strigate fierbinti i Se arata Isus ntr-o vedenie si i povesteste cum pe cruce a murit si pentru pacatul lui si-i ofera iertarea n dar. Ionel priveste n ochii lui Isus si ntelege ca este iertat. Pacea ncepe sa-i inunde inima. nsa deodata ncepe din nou sa se roage.

Stie ca este iertat, dar vrea ca Domnul sa faca o minune si sa ridice din nou casele, sa nvieze animale si sa vindece pe toti cei raniti. Se roaga fierbinte o ora, doua, trei. El stie ca Isus are puterea sa o faca. Dupa o noapte de rugaciune fuge pe dealul nalt si priveste n jos: nsa dezastrul nu disparuse. Petrece si a doua noapte n rugaciune. Alearga din nou nerabdator pe vrful dealului... nsa aceeasi priveliste nfioratoare. Face lucrul aceste o saptamna ntreaga... 51 nsa fara nici un rezultat. Deodata, are o iluminare si nu mai fuge n padure, ci alearga n sat. Fuge din poarta n poarta si cu lacrimi n ochi si cere iertare de la toti. Dupa care se apuca de treaba. si aduna prietenii si toata vara munceste din greu pentru a repara toate casele si pentru a face rost de bani pentru a cumpara alte animale si medicamente pentru cei raniti. Dupa luni de truda totul este reparat. Dar nu numai att. Casele sunt mai frumoase si nu n ultimul rnd, el nsusi este un alt om: un baiat harnic si iubit de tot satul. a) Ce este o boala spirituala? Cu totii avem o fire pamnteasca si aceasta se defineste prin totalitatea tendintelor pacatoase din noi. Si, desi firile noastre pamntesti se aseamana foarte mult, sunt multe diferente ntre noi. ntr-adevar, toti suntem ncercati de frica de oameni, de ispita afirmarii de sine, de o reactie de judecata cnd cineva ne greseste etc. Cu toate acestea, anumite tendinte pacatoase sunt mai intense la un individ dect la altul. La cineva, de exemplu, frica de oameni e mult mai intensa si mai frecventa dect la prietenii lui apropiati. Altcineva poate fi mult mai nclinat spre judecarea celorlalti dect cei din jurul sau. Iar un alt crestin poate experimenta ngrijorari mult mai puternice dect alti frati. ntr-adevar, desi toti avem tendinte pacatoase n noi, de la individ la individ, anumite tendinte sunt mai intense dect altele. Aceste diferente se explica att prin bagajul genetic diferit, ct si prin experientele diferite de viata. n bagajul genetic mostenim de regula caracteristici ale firii pamntesti ale stramosilor nostri si este un dat, un fapt pe care nu-l putem controla. nsa, sunt foarte importante experientele pe care le avem pna la convertire, si

chiar si dupa aceasta. Parintii pe care i-am avut, educatia primita de la acestia, traume ale copilariei, prietenii pe care i-am avut, relatiile cu acestia, alegerile pe care le-am facut, pacatele pe care le-am experimentat intens si de timpuriu, toate acestea amplifica anumite tendinte pacatoase din noi. Iata ce ne spune Petru: Ca niste copii ascultatori, nu va lasati trti n poftele, pe care le aveati altadata, cnd erati n nestiinta. Experientele din trecut au dezvoltat anumite pofte, si acestea ne curteaza cu insistenta dupa convertire. Alegerile trecutului, pacatele trecutului ne urmaresc cu ndrazneala. Sa luam cteva exemple. O persoana care bea regulat alcool n cantitati mari va dezvolta n el pofta fata de alcool. O persoana care si ncepe viata sexuala din adolescenta si ntretine constant relatii sexuale cu diferite persoane si va amplifica pofta sexuala. O persoana care traieste ntr-un mediu al urii si nvata sa raspunda cu violenta pentru a supravietui si va augmenta tendintele agresive. Un individ care ncepe n joaca cu ghicitoria si vrajitoria si va dezvolta o atractie intensa fata de ocultism. Sunt ispite cu care ne confruntam cu totii, desi pentru unii unele sunt mult mai intense, iar pentru altii altele sunt mai intense. Sunt nsa ispite concrete cu care se confrunta doar unii oameni, de regula, n urma unor alegeri, a experimentarii unor pacate. Eu nu am fost niciodata ncercat de ispita de a consuma droguri. nsa, cineva care a consumat de cteva ori droguri se va confrunta cu aceasta ispita. n limbaj spiritual, am putea spune ca acel om si-a deschis singur un canal spiritual prin care cel rau l va vizita si-l va momi. Este cert ca oamenii, din aceasta perspectiva, au firi pamntesti distincte. Este important sa stim ca, dupa nasterea din nou, firea pamnteasca nu doar ca nu moare, dar si conserva profilul de dinainte de convertire. Astfel, poftele din trecutul nostru vor fi cele care ne vor invada cel mai frecvent prezentul. Astfel, un fost alcoolic se va confrunta si dupa convertire cu ispita bauturii. Un mpatimit de fotbal va duce o lupta dura cu atitudinea idolatra fata de sportul rege. Un om care a excelat n limbajul obscen se va confrunta dupa convertire cu ispite mult mai intense n legatura cu acest

domeniu. O persoana nnebunita dupa pornografie va experimenta ispite mult mai intense n domeniul sexualitatii si asa mai departe. Nu ne ntoarcem la Dumnezeu din Rai, ci din Iad. n mparatia lui Dumnezeu nu intra oameni desavrsiti, ci fosti cetateni ai lumii ntunericului si pacatului. La Dumnezeu se ntorc fiii risipitori desfigurati de pacat. Sunt botezati n Numele Lui nu oameni sanatosi, ci oameni plini de 52 boli spirituale care necesita un ndelung proces de vindecare. Si iata ca ne-am apropiat de definirea termenului: boala spirituala. n Psalmul 103v3, David spune: El (Domnul) ti iarta toate faradelegile tale, El ti vindeca toate bolile tale. Desi primim iertarea pacatelor noastre, sunt consecinte ale acestora care ramn. Nu putem sa nfaptuim un pacat fara ca acesta sa nu ne afecteze. nfaptuirea unui pacat are consecinte profunde asupra noastra. Ea duce mai nti la deschiderea si amplificarea unor pofte. Toate pacatele se aseamana prin dorinta nebuna de a ne robi. Orice pacat are tendinta din ce n ce mai intensa de a se repeta si de a ne domina viata. Apoi, pacatul si pune amprenta asupra personalitatii noastre pe care o desfigureaza, o dezumanizeaza. Pacatul zideste profund n noi un anume mod de a gndi, de a simti, de a ne raporta la cei din jurul nostru, de a ne comporta. El nscrie n noi modele si trasaturi cognitive, afective si comportamentale care ne controleaza existenta si pe care de multe ori nici nu le mai constientizam. Pacatul, o data nfaptuit, zideste n noi tot felul de boli. De aceea, dupa ce experimentam iertarea, trebuie sa experimentam neaparat si vindecarea. Dupa ce ne ntoarcem la Domnul, suntem eliberati de sub robia pacatelor trecutului si primim o putere mai mare dect cea a firii pamntesti, cea a Duhului Sfnt. Putem astfel birui orice pacat al trecutului. Va trece mai nti o vreme pna vom nvata sa folosim aceasta putere noua si minunata. nsa, chiar dupa ce nvatam principiile conlucrarii cu Duhul Sfnt din noi, observam domenii din viata noastra n care ispitele sunt foarte intense si frecvente, n care ne

simtim foarte vulnerabili, confuzi si experimentam o stare de slabiciune deosebita. Aceste domenii sunt tocmai acele aspecte din trecutul nostru n care am excelat n pacat si n care pacatul ne-a robit mai mult. Boala spirituala ar putea fi definita tocmai prin aceasta vulnerabilitate si slabiciune deosebita fata de un domeniu specific. Un fost alcoolic se va lupta cu boala alcoolismului, un fost opresor cu boala violentei, un fost iubitor de bani cu boala iubirii de bani. Sunt multe lucruri din trecutul nostru pacatos care ne urmaresc. Unele sunt mai intense, altele mai putin intense. Atunci cnd folosesc termenul de boala spirituala, am n vedere n special acele domenii n care tendintele pacatoase sunt foarte intense si foarte frecvente. Descoperim deci ca lupta cu firea pamnteasca, desi se supune unor legi generale si universale, este o lupta extrem de individualizata. Fiecare din noi trebuie sa se confrunte cu bolile trecutului sau unic. b) Descoperirea bolilor spirituale caracteristice Imediat dupa ce ne ntoarcem la Dumnezeu este posibil sa experimentam o perioada de pace, de liniste, de euforie, de triumf al Binelui asupra Raului, o perioada n care ispitele trecutului parca au murit. nsa, nu va trece multa vreme pna cnd acestea, rnd pe rnd, ne vor vizita din nou. Ele nu ne vor invada neaparat toate o data, ci mai degraba ne vor vizita pe rnd. Aceste vizite sinistre sunt ngaduite de Domnul, tocmai pentru a ne constientiza bolile noastre, punctele noastre vulnerabile, domeniile unde avem nevoie de un proces profund de vindecare. Sunt domenii pe care le stim de mult si pe care le identificam cu rapiditate. Sunt altele mai ascunse, pe care nu le constientizam. Sunt lucruri cu care ne-am obisnuit asa de mult, nct nu le mai observam. Sunt apoi modele inconstiente care ne directioneaza viata si comportamentul. Prima sarcina a Duhului Sfnt va fi aceea de a ne constientiza, rnd pe rnd, de bolile noastre. Cum va proceda? Dumnezeu ne va trece prin anumite contexte n care ispita trecutului se va declansa cu putere si vom resimti o slabiciune si o vulnerabilitate deosebita la acel capitol. Acest context va

scoate la lumina o tendinta particulara firii noastre. Mai nti, vom constientiza existenta acelei tendinte care ne-a dirijat asa de multe ori comportamentul n trecutul nostru. Apoi, prin Cuvntul lui Dumnezeu, vom ntelege ca acea tendinta nu este placuta Domnului. De multe ori se ntmpla ca, din pricina nevegherii noastre, n acea mprejurare sa nu apara doar tendinte, ci acestea sa se si manifeste dirijnd comportamentul nostru spre un act pacatos. Atunci trebuie sa ne cerem iertare, dar sa si constientizam boala. Domnul este Doctorul 53 desavrsit care va programa n viata noastra momente prin intermediul carora sa ne constientizam bolile, pentru ca apoi sa ducem o lupta reala mpotriva lor. O mama si-a cultivat o raportare idolatra la copilul ei. Dupa un timp, ea s-a ntors la Domnul. Ea nu-si constientizeaza tendinta acuta de idolatrizare a copilului ei. Dar Domnul, n bunatatea Lui, o va ajuta. Mai nti, va nvata din Biblie ca idolatria este pacat si ca orice forma de idolatrie este o urciune naintea Domnului. Dupa care Domnul ngaduie o boala asupra copilului ei. Ca orice mama, se va simti ndurerata si va experimenta sentimente de ngrijorare. nsa, cu ajutorul Duhului Sfnt, va descoperi n sine tendinta sa uite de toti din jur si de nevoile lor (chiar si de sot), va avea tendinta sa uite de Domnul nsusi, va experimenta o panica teribila si va simti ca viata ei nu ar mai avea rost fara pruncul ei, va fi bombardata cu gndurile unui viitor deces al fiului ei si sentimentele de ngrijorare vor fi extrem de intense (desi este vorba doar de o boala putin grava si trecatoare, despre care doctorii i-au vorbit ncredintnd-o ca va trece repede). Duhul Sfnt o va ajuta sa constientizeze aceste tendinte deosebite si idolatre, dupa care va ntelege boala cu care are de luptat: raportarea idolatra fata de fiul ei. Si exemplele pot continua. Este important sa nu ne speriem de ce descoperim n firea noastra pamnteasca. E de fapt la lucru Mna plina de gingasie si ndurare a Celui mai desavrsit Doctor al universului: Domnul nsusi. Vreau sa mai mentionez faptul ca si comunitatea bisericii poate juca un rol esential n

descoperirea bolilor noastre spirituale. Cei de lnga noi vad de multe ori n noi lucruri pe care noi nu le sesizam sau carora nu le acordam atentia cuvenita. Duhul Sfnt vrea sa ne vorbeasca prin fratii nostri si sa ne nstiinteze prin ei de defectele noastre si de punctele noastre slabe. De aceea, desi din firea pamnteasca va veni tendinta de a nega, de a ne justifica, de a acuza pe cel ce ne mustra, sa ne aducem aminte ca n spatele fratelui nostru este nsusi Dumnezeu care vrea sa ne vorbeasca. Deci, sa iubim mustrarea, dupa cum spune psalmistul: Loveasca-ma cel neprihanit, caci lovirea lui mi este binevenita; pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Sa nu-mi ntorc capul de la ea (Psalmul 141v 5). Recunoasterea bolilor noastre este un proces destul de dureros. Cunoasterea adevarului despre noi ne-ar putea afecta stima de sine, lovind n imaginea buna pe care ne-am constituit-o despre noi. Nu trebuie sa uitam ca aceste boli sunt ale firii pamntesti. Este adevarat ca firea pamnteasca este a noastra. nsa noi nu mai suntem ai ei. Noi nu mai trebuie sa ne identificam cu ea, ci cu omul cel nou pe care-l zideste n noi Duhul Sfnt. n ce priveste firea noastra pamnteasca, trebuie sa ne obisnuim cu gndul ca nimic bun nu locuieste n noi(Romani 7v 18). n ciuda acestor adevaruri, ne va veni greu sa constientizam slabiciunile si punctele vulnerabile. Vom avea tendinta sa negam. E dureros sa accepti ca ani de-a rndul ai fost dominat de o boala sufleteasca pe care nici macar nu ai constientizat-o. Dar procesul vindecarii nu poate avea loc fara acest prim pas fundamental: smerirea noastra si recunoasterea slabiciunilor noastre. c) Procesul vindecarii Slabiciunea noastra este sustinuta de o minciuna care ne-a infectat mintea si care s-a nradacinat n sistemul nostru de gndire. Primul pas este sa descoperim ca minciuna este minciuna. Acest lucru se poate face cu ajutorul Cuvntului lui Dumnezeu care ne reveleaza adevarul lui Dumnezeu si care deconspira minciuna din mintea noastra. Si cu ct minciuna este mai adnc implantata n mintea noastra, cu att este nevoie de mai mult adevar din Cuvntul lui Dumnezeu. Trebuie deci sa descoperim acel adevar care se opune acelei minciuni anume, sa-l

credem si sa-l pastram viu n mintea noastra. Dar vindecarea nu are loc n timpul studiului si al rugaciunii, ci n cuptorul de foc al ncercarilor, n practicarea credintei. Al doilea pas l reprezinta ascultarea de acel adevar anume n situatii de ispitire caracteristice bolii spirituale. Dumnezeu ngaduie tot felul de contexte n care boala spirituala ne mpinge din nou spre pacat. n acele momente este esential sa alegem sa credem adevarul lui Dumnezeu si, cu ajutorul Lui, sa ascultam de porunca Lui. Daca vom face acest lucru, minciuna din mintea noastra si va pierde din vraja-i amagitoare si adevarul lui 54 Dumnezeu se va consolida n sistemul nostru de gndire. De regula, este nevoie de repetarea alegerii de a crede adevarul lui Dumnezeu n mai multe situatii de ispitire, pna se va produce vindecarea. Sa exemplificam cei doi pasi fundamentali ai vindecarii. Sa presupunem ca este un tnar la care, printre bolile sale spirituale, se numara si o slabiciune fata de o relatie romantica cu o fata. Cartile si filmele pe care le-a citit, experientele prin care a trecut au nradacinat n mintea sa minciuna ca fericirea sa ar fi strns legata de o relatie romantica. n mod cert, el este foarte slab n acest domeniu si extrem de vulnerabil n domeniul sentimental. Primul pas este sa descopere din Cuvnt ca Domnul este singura fericire a omului si ca partenerul de viata nu-L poate substitui pe Creator, Singurul care poate suplini pe deplin toate nevoile fundamentale ale omului. Tnarul nostru crede acest adevar. Dar urmeaza pasul al doilea. Domnul va ngadui situatii n care sentimentele sale vor tnji dupa o relatie romantica ntr-un cadru ilegitim (cu o fata necredincioasa sau cu sotia altcuiva, de exemplu) si-i vor stimula gndul ca fericirea sa este conditionata de relatia cu acea fata. Simtamintele pot fi foarte intense si pot nflacara minciuna din mintea sa. El este chemat sa creada adevarul lui Dumnezeu si sa asculte de el. n masura n care va face acest lucru, mintea se va curata de vechea minciuna si adevarul lui Dumnezeu va rodi n

inima sa. Si cum spuneam, un simplu context de ispitire la acest capitol nu va suficient. Va fi nevoie de mult mai multe. Descoperim o mare taina, despre care vom vorbi ntr-unul din capitolele urmatoare, si anume ca ncercarea nu este doar un simplu test, ci este instrumentul prin care Domnul vrea sa ne vindece, sa ne creasca spiritual. Procesul este ndelungat si dureros. Nu exista vindecari profunde peste noapte. De aceea, unul din secretele vindecarii este biruinta asupra suferintei subiect pe care-l vom trata de asemenea n capitolul V al cartii. Este important sa stim ca ajutorul fratilor grabeste vindecarea noastra si uneori ajutorul direct al acestora este indispensabil. Iata ce ne spune Iacov n Epistola sa, n capitolul 5v14-16: Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii Bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn n Numele Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va mntui pe cel bolnav, si Domnul l va nsanatosa; si daca a facut pacate, i vor fi iertate. Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. Chiar daca marturisirea pacatului lui Dumnezeu aduce iertare, uneori este nevoie sa-l marturisim si fratilor pentru a capata si vindecarea. Sunt crestini haituiti de robii vechi si adnci (alcoolism, masturbare, pornografie etc.). Ei si cer iertare, dar nu pot scapa de robia pacatului. Atunci este absolut necesar sa marturiseasca acel pacat unui frate sau unui grup de frati mai maturi care sa-i ofere un sprijin direct n procesul vindecarii. Rugaciunile lor sunt extrem de importante. Apoi, nvatatura si sfaturile lor practice sunt esentiale. Cel bolnav are mintea ntunecata, nu mai desluseste bine batalia si nu prea stie cum sa se lupte cu acea ispita. Si, n al treilea rnd, acestia i vor cere socoteala, fapt ce-l va responsabiliza si mai mult pe cel bolnav. Sunt unii crestini care sunt chinuiti de astfel de robii ascunse si nu vor sa se destainuie nimanui. De ce? n primul rnd, poate nu stiu de imensul ajutor pe care-l vor primi si ca, uneori, fara acest tip de marturisire, vindecarea nu poate avea loc. Si, n al doilea rnd, refuza sa se

destainuie deoarece le este rusine si le este frica sa nu fie judecati sau respinsi, sau sa nu-si strice imaginea n fata celorlalti. nsa, fara smerenie nu putem intra n mparatia Cerurilor. Rusinea trebuie nvinsa. Fara luarea acestui test, chinul va continua si drumul va duce spre pierzare. d) Ce nseamna sa fii vindecat? Primul semn (necesar, dar nu suficient) al vindecarii este acela ca boala spirituala nu mai produce n noi pacatele-i caracteristice: fostul alcoolic nu se mai mbata, fostul brfitor nu mai brfeste. Al doilea semn este o scadere a vulnerabilitatii la acel capitol, o curatire a mintii cu privire la domeniul respectiv. De regula, se ntmpla ca frecventa si intensitatea tendintelor la 55 acel capitol sa scada (fostul alcoolic nu mai resimte att de des si att de intens ispita de a bea din nou). Uneori (n functie de domeniu si de persoana), e posibil ca acele tendinte sa dispara (fostul alcoolic nu mai resimte acea atractie absoluta fata de alcool). Este nsa important sa mentionam ca, daca s-a produs o vindecare, acest lucru nu nseamna ca nu vom mai fi ispititi n acel domeniu. Vechile ispite pot renvia cu putere oricnd, chiar cnd ne este lumea mai draga. nsa, dupa vindecare, mintea noastra va fi mult mai lucida, vom distinge cu mai multa claritate si convingere minciuna si ne vom fi format acele deprinderi sfinte prin care sa biruim acea ispita. Lupta va nsemna n continuare durere, nsa acum stapnim mult mai bine batalia n urma nnoirii mintii si pe baza deprinderilor sfinte pe care ni le-am consolidat n urma biruintei n contexte asemanatoare. e) De ce dureaza asa de mult? Dupa cum spuneam, procesul vindecarii este ndelung si dureros. Cu ct boala este mai adnca, cu att procesul este mai lung si mai dureros. Oare de ce acest lucru? ndelungatul proces al vindecarii ne ajuta sa urm pacatul. ntr-adevar, de-a lungul acestuia descoperim ct de adnci sunt n noi urmele pacatului, ct de profunde sunt amprentele acestuia asupra personalitatii noastre. Desi am fost iertati la nasterea din nou, consecintele pacatului ramn n noi tocmai prin

aceste vulnerabilitati si boli spirituale. Descoperim ca pacatul nu este doar dulce, ci si nselator si distrugator. Pacatul care aduce placeri, aduce si desfigurarea sufletului nostru si a personalitatii noastre. Joaca cu pornografia duce la robie si la obsesie si apoi slabiciunea noastra la acest capitol creste, iar perceptia noastra asupra sexualitatii devine animalica. Doar asa vom putea pipai efectele distrugatoare ale pacatului, si-l vom putea ur din toata inima noastra. Pacatul care ne vrajea va fi dovedit naintea noastra ca fiind vrajmasul nostru de moarte, un cancer nemilos, un instrument al nenorocirii si al blestemului. f) Mai mult dect vindecare Atunci sa disperam n fata consecintelor multelor noastre pacate? Nu, deoarece Dumnezeu Se va folosi, n ntelepciunea Lui, tocmai de aceste consecinte pentru a ne face luptatori viteji si pentru a zidi n noi chipul lui Hristos. n Romani 8v28-29 avem o promisiune incredibila: De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza mpreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotart mai dinainte sa fie asemenea chipului Sau, pentru ca El sa fie cel nti nascut dintre mai multi frati. Si toate lucrurile nseamna chiar toate lucrurile, deci chiar si consecintele greselilor noastre. Da, Dumnezeu Se va folosi si de ele pentru a zidi n noi chipul lui Hristos. Este bine sa descoperim n noi consecintele vechilor pacate, tocmai pentru a le ur si a fi motivati sa nu le mai repetam. nsa nu mai este loc pentru regrete. Suntem iertati si acum toate se ntmpla spre binele nostru suprem, care nu este altceva dect zidirea chipului lui Hristos n noi. Si este important sa stim ca procesul vindecarii ntr-un anumit domeniu va aduce mai mult dect simpla vindecare n acel domeniu. Procesul vindecarii unei singure boli determina: ? vindecarea de acea boala ? vindecarea si n alte domenii ale vietii noastre ? aducerea noastra mai aproape de Domnul, cunoasterea Lui tot mai mult

? zidirea n noi a unor elemente specifice din chipul lui Hristos. Un fost alcoolic, dupa parcurgerea procesului de vindecare de aceasta boala cumplita, se va bucura nu doar de vindecare, ci si de celelalte beneficii de mai sus. Si aici este slava si ntelepciunea lui Dumnezeu: El Se foloseste de instrumentul care ne-a distrus personalitatea (atractia fata de alcool), pentru a ne reface si nnobila personalitatea. Este o taina si este o minune! Doar cel care o experimenteaza o poate ntelege cu adevarat! As ncheia acest capitol mentionnd ca dupa vindecarea de principalele boli, procesul modelarii personalitatii noastre continua. n primii ani de credinta, lupta se duce cu vechile boli ale trecutului. nsa, dupa ce ne-am eliberat de vechile robii si ne-am deprins sa nfruntam cu curaj 56 vechile pacate, alergarea continua. Pe de o parte, vechile ispite pot renvia oricnd, dar pe de alta parte Domnul vrea sa ne transforme din ce n ce mai mult dupa chipul lui Hristos. Procesul nu va mai nsemna acum neaparat lupta cu deprinderile gresite din trecut, ci pur si simplu capatare de noi si minunate deprinderi cristice! Este un drum fara sfrsit: sa devenim mereu mai asemenea lui Isus! Rezumat: Dupa nasterea din nou, fiecare este urmarit de bolile si slabiciunile trecutului. O boala spirituala se refera la o vulnerabilitate si slabiciune deosebita ntrun domeniu anume. Dumnezeu ngaduie n viata noastra contexte speciale n mijlocul carora sa ne constientizam bolile noastre. Pentru vindecare trebuie mai nti sa ne alipim de adevarul lui Dumnezeu care se opune minciunii din mintea noastra. Urmeaza apoi sa ascultam de acest adevar n repetate prilejuri de ispitire legate de slabiciunea n cauza. A fi vindecat nu nseamna moartea definitiva a ispitei, ci o stapnire a domeniului respectiv n urma nnoirii mintii si dobndirii unor deprinderi sfinte de a face fata ispitei. Procesul vindecarii este lung si dureros. El ne nvata sa urm pacatul n urma constientizarii gravitatii consecintelor acestuia n noi. nsa,

procesul vindecarii ntr-un domeniu al vietii noastre ne aduce mai mult dect vindecare: ne apropie mai mult de Dumnezeu si zideste din belsug din chipul lui Hristos n noi. ntrebari: ? Care sunt principalele slabiciuni care caracterizeaza trecutul tau? ? Care sunt principalele tale boli spirituale? ? Care crezi ca este boala din viata ta la care Duhul lucreaza mai mult n prezent? ? Exista robii ascunse n viata ta despre care nu ai vorbit cu nimeni? Ce anume te mpiedica sa vorbesti despre ele? ? Exista un frate sau un grup de frati mai maturi carora le-ai cerut ajutorul n procesul vindecarii? ? Cnd apare o cadere, un pacat n viata, te rezumi n a-ti cere iertare, sau analizezi procesul caderii n vederea identificarii vreunei radacini mai adnci? Versete de retinut ?? Iacov 5v16: Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. ?? Psalm 103v2-3: Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui! El ti iarta toate faradelegile tale El ti vindeca toate boalele tale. 57 IV Dragostea de frati IV.1 Slujirea: n general si dupa darul primit Erau odata doi frati. Cel mai mare era casatorit si avea mai multi copii, iar celalalt era singur. Fiecare si-a lucrat pamntul. A venit si vremea secerisului. Fratele cel mare, care avea mai mult pamnt, a adunat 15 saci de orez, iar fratele mai mic, 5 saci. Fiecare si-a pus sacii n

magazia sa. Atunci fratele cel mare a vorbit cu sotia, sa dea un sac din al lor fratelui mai mic, ca nu cumva acesta sa duca lipsa, caci este singur si nu a strns suficient. n acelasi timp, fratele cel mic gndea ca pentru el ar fi de ajuns 4 saci, asa ca un sac ar fi bine sa-l duca familiei fratelui sau, caci ei sunt multi si nevoile sunt mai mari. Fiecare a decis sa faca lucrul acesta noaptea, ca fratele sau sa nu se simta jenat de dar. Asadar, n timpul noptii, fratele mai mare a luat sacul n spinare si a plecat sa-l puna pe furis n magazia fratelui sau. Pe drum, n ntuneric, i s-a parut ca vede o silueta de om, cu un sac n spinare, care s-a furisat pe lnga el, n directie opusa. Dupa ce ispravi treaba, se ntoarse acasa si nu mica i fu mirarea cnd, n magazie, gasi acelasi numar de saci, ca dupa recoltare. Aceeasi surpriza placuta o trai si fratele cel mai mic. Cta bucurie sa afle ca fiecare dintre ei se gndise la binele celuilalt si ca din ceea ce avea a vrut sa faca parte si fratelui sau. 1. Ce este slujirea? Cuvntul grecesc pentru slujire este diakonos (diacon nseamna slujitor). Am putea defini slujirea n biserica astfel: sa folosesc tot ce mi-a dat Dumnezeu pentru a-L sluji pe El si nevoile celorlalti. Slujim n trei directii: n primul rnd slujim Domn u l u i (Fapte 13v2). Facem aceasta prin nchinare. Cnd ne nchinam, noi, de fapt, l slujim pe Domnul. Folosim ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a-L sluji pe El. Apoi slujim c e l o r l a l t i c r e d i n c i o s i (Evrei 6v10): osteneala si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi care ajutorati pe sfinti. De asemenea, slujim c e l o r n e c r e d i n c i os i (Matei 5v13): Voi sunteti sarea pamntului. Voi sunteti lumina lumii. Slujim trei tipuri de nevoi: Slujim pentru satisfacerea n e v o i l o r f i z i c e ale oamenilor. Aceasta este o lucrare

legitima. Domnul Isus spune n Matei 25v35-36, 40: Mi-a fost foame si Mi-ati dat sa mannc... Mi-a fost sete si Mi-ati dat sa beau... aveam nevoie de haine si M-ati mbracat... am fost bolnav si M-ati ngrijit... am fost n nchisoare si ati trecut pe la Mine... Ori de cte ori ati facut aceste lucruri unuia dintre cei mai mici frati ai mei, Mie Mi le-ati facut. Isus a spus ca ori de cte ori facem n Numele Lui un lucru bun pentru un alt om este ca si cnd am fi facut lucrul respectiv direct pentru Domnul. Matei 10v42: Si oricine va da de baut numai un pahar de apa rece unuia din acesti micuti adevarat va spun ca nu-si va pierde rasplata. Exemplu: aceia care sunt educatori la grupa Ariel, vor fi rasplatiti chiar si pentru simplul fapt de-a fi nsotit un copilas la toaleta. Slujim pentru satisfacerea n e v o i l o r emo t i o n a l e ale oamenilor. Oamenii au diverse nevoi emotionale si Biblia spune ca e nevoie de diferite tipuri de lucrari pentru a veni n ntmpinarea acestor nevoi. 1Tesaloniceni 5v14 (GN): ...mustrati-i pe cei lenesi; 58 mbarbatati-i pe cei timizi, sprijiniti-i pe cei slabi, fiti rabdatori cu toti. Noi raspundem diferit diverselor categorii de oameni. Cnd dai un sfat, cnd ncurajezi sau mngi pe cineva nseamna ca lucrezi pentru Dumnezeu. De asemenea, slujim pentru satisfacerea n e v o i l o r s p i r i t u a l e ale oamenilor. Ne referim la relatia personala cu Dumnezeu. 2 Corinteni 5v18: Dumnezeu ne-a mpacat cu Sine prin Cristos si ne-a ncredintat slujba mpacarii. mpacare nseamna sa iei doua parti aflate n opozitie si sa aduci armonie ntre ele. Se poate ca, ntr-un cuplu dezbinat, sotul si sotia sa fi stat despartiti. Daca se mpaca, vor sta din nou mpreuna. mpacarea reprezinta reconcilierea a doua parti adverse. Biblia spune ca datoria noastra, lucrarea noastra de crestini este de a-i mpaca pe oameni cu Dumnezeu. Trebuie sa-i aducem la Dumnezeu pe cei care au trait despartiti de El. Coloseni 1v28, 29: Noi l proclamam pe Cristos, sfatuindu-l si nvatndu-l pe orice om, cu toata ntelepciunea, astfel nct sa-l

nfatisam matur n Cristos. 2. Scopul slujirii 1 Corinteni 12v27: Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn; sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza totul n toti. Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altoraVoi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, n parte, madularele lui. Dumnezeu vrea sa ma foloseasca pentru zidirea Trupului Sau. Acesta este scopul slujirii. Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi sa fie un constructor care lucreaza la zidirea unui templu spiritual. De ce sa slujesc ? Iata zece adevaruri fundamentale pe care Biblia le sustine despre slujire: - am fost creat pentru slujire, - sunt mntuit pentru slujire, - am fost chemat n lucrare, - am fost autorizat sa slujesc, - mi se porunceste sa slujesc, - am fost nzestrat pentru slujire, - sunt instruit pentru lucrare de catre pastori si nvatatori, - trupul lui Cristos are nevoie de slujirea mea, - sunt raspunzator pentru lucrarea mea si - voi fi rasplatit n cer pe baza lucrarii mele. a) Am fost c r e a t pentru slujire. Efeseni 2v10: Caci noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, ziditi n Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam n ele. Am fost creati n Cristos Isus pentru a face fapte bune. Oamenii se-ntreaba: de ce sunt eu pe pamntul acesta? Simplu: am fost creati pentru slujire. b) Am fost m n t u i t pentru slujire. 2 Timotei 1v9 (Living Bible): El ne-a mntuit si

ne-a ales pentru lucrarea Sa sfnta, nu pentru ca am fi meritat, ci pentru ca acesta a fost planul Lui nainte de crearea lumii. Dumnezeu a planuit sa fim mntuiti si sa ncepem sa-L slujim n lucrare. Biblia ne nvata ca fiecare crestin este mntuit pentru a sluji. Un crestin care nu slujeste este o contradictie n termeni. c) Am fost c h ema t n slujire. Galateni 1v15: Dumnezeu, n harul Sau, m-a ales nainte de a ma fi nascut si m-a chemat sa-L slujesc. Efeseni 4v1: Va ndemn sa traiti o viata vrednica de chemarea pe care ati primit-o. 1 Petru 2v9-10: Voi nsa sunteti o semintie aleasa, o preotie mparateasca, un neam sfnt, un popor pe care Dumnezeu Si l-a cstigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din ntunerec la lumina Sa minunata; pe voi, cari odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu capataserati ndurare, dar acum ati capatat ndurare. Daca avem probleme cu parerea despre noi nsine, acest verset ne vindeca: nainte de a ne ntoarce la Dumnezeu eram nimic, dar acum 59 suntem ai lui Dumnezeu. Fiecare crestin este chemat n lucrare si aceasta din clipa n care s-a ntors la Dumnezeu. N u s u n t c i n e c r e d c a s u n t , n u s u n t c i n e c r e z i c a s u n t , s u n t c i n e s p u n e D u m n e z e u c a s u n t . Principala mea identitate este aceea de lucrator al lui Isus Cristos. Daca lasam ca acest adevar sa ne inunde viata, el ne va schimba fundamental perspectiva asupra tuturor lucrurilor. d) Am fost n z e s t r a t pentru slujire. 1 Petru 4v10: fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit. Dumnezeu a dat fiecaruia dintre noi aptitudini speciale pe care sa le folosim pentru a-i ajuta pe altii, dnd mai departe feluritele binecuvntari ale lui Dumnezeu. Vom discuta mai trziu despre modalitatea de a ne descoperi darurile. e) Am fost a u t o r i z a t pentru slujire. Isus a spus: Toata autoritatea Mi-a fost data n cer si pe pamnt. De aceea, duceti-va si faceti ucenici... (Matei 28v18-19). 2Corinteni 5v20:

Asadar, suntem ambasadori ai lui Cristos. Un ambasador e cineva care reprezinta coroana, tronul sau, guvernul. Biblia spune ca suntem un ambasadori ai lui Isus Cristos pe pamnt. Am fost autorizati sa-i slujim pe altii. f) Mi s-a p o r u n c i t sa slujesc. Isus a spus: Atitudinea voastra trebuie sa fie ca a Mea, pentru ca Eu, Mesia, n-am venit sa fiu slujit, ci sa slujesc (Matei 20v28, LB). Isus a spus ca nu e o optiune. Un crestin care nu slujeste da dovada de neascultare fata de Dumnezeu. Dumnezeu asteapta de la noi sa fim ca Isus Cristos. Pavel i-a spus lui Arhip: Ia seama la slujba pe care ai primit-o de la Domnul si mplineste-o (Col. 4v17, KJV). Secretul unei vieti mplinite consta n a descoperi lucrarea pentru care ne-a creat Dumnezeu si n a ne implica n ea. n acea slujire vom gasi mai multa mplinire dect n oricare alt domeniu din viata, pentru ca acela e scopul pentru care ne-a destinat Dumnezeu. El a spus ca trebuie sa ne pierdem viata pentru a o gasi. Ni s-a poruncit sa slujim. g) Trebuie sa fiu i n s t r u i t pentru slujire. Efeseni 4v11-12: Dumnezeu a dat pastori si nvatatori pentru a-i pregati pe oamenii lui Dumnezeu pentru lucrari de slujire, spre zidirea trupului lui Cristos. Acesta este rolul pastorilor si prezbiterilor Bisericii sa pregateasca si sa supravegheze slujirea fiecarui credincios. Ei joaca rolul antrenorului, dar echipa este alcatuita din toti membrii adunarii. Prioritatea colegiului prezbiterial este echiparea membrilor pentru lucrare. Oamenii sunt lucratorii, iar pastorii sunt administratorii. h) Trupul lui Hristos are n e v o i e de slujirea mea. 1Corinteni 12v27: Voi toti mpreuna sunteti trupul lui Cristos si fiecare dintre voi e o parte separata si necesara. Daca eu nu ndeplinesc lucrarea pe care mi-a ncredintat-o Dumnezeu, te nsel pe tine. Daca tu nu ndeplinesti lucrarea pe care ti-a ncredintat-o Dumnezeu, ma nseli pe mine si pe altii. Cu totii suntem o parte necesara trupului lui Cristos. Ce-ar fi daca ficatul i-ar spune trupului tau: Nu vreau sa slujesc anul asta! Am nevoie de o pauza. Ti-ai auzit vreodata ficatul spunnd: Vreau sa fiu doar hranit!? Probabil ca i-ai

raspunde: mi pare rau, draga ficatule, dar pentru ca faci parte din trupul meu, trebuie sa-ti ndeplinesti functia. Pentru ca tot trupul este nselat si pagubit daca ficatul nu-si face partea lui. Multi oameni cred ca biserica exista doar pentru ei. Biblia spune ca biserica exista pentru lume. Noi, trupul lui Cristos, existam pentru lume. Cnd a vazut Isus multimile, I s-a facut mila de ele, pentru ca erau necajite si neajutorate, ca niste oi care n-au pastor. Apoi a spus: Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii. Rugati-L pe Domnul secerisului sa trimita lucratori la secerisul Lui (Matei 9v3637). Sunt aceste afirmatii valabile si astazi? Secerisul este ntr-adevar mare. Sunt mai multi oameni gata sa-L primeasca pe Cristos dect am putea noi sa convertim. Trupul lui Cristos are nevoie de lucrarea mea. i) Sunt r a s p u n z a t o r de slujirea mea. Romani 14v12: Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine nsusi lui Dumnezeu. Exista multe, foarte multe pilde n Noul Testament ca de exemplu, pilda talantilor (Matei 25v14-30). Dumnezeu vorbeste despre un om 60 care a dat unuia dintre slujitorii lui un talant, altuia cinci talanti si altuia zece talanti. Dupa ctiva ani, omul respectiv s-a ntors acasa si si-a ntrebat slujitorii: Ce ati facut cu ei? Celui care n-a facut nimic cu talantul primit i-a zis: Esti lenes si viclean! Daca Dumnezeu mi-a dat un talant, este un pacat sa nu-l folosesc. ntr-o zi, ma voi nfatisa naintea lui Dumnezeu si voi da socoteala de talantii primiti, de darurile si aptitudinile pe care mi le-a dat El. ntr-o zi, toti vom da socoteala. Trebuie sa fim pregatiti pentru examenul final. ntr-o zi, Dumnezeu ne va ntreba: Ce ai facut cu ce ti s-a dat? Suntem raspunzatori de lucrarea primita. j) Voi fi r a s p l a t i t pentru slujirea mea. Coloseni 3v23, 24: Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Dumnezeu spune ca vom fi rasplatiti n cer pe baza lucrarii

noastre. Matei 25v23: Bine lucrat, rob bun si credincios. Ai fost credincios n putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Vino si mpartaseste bucuria stapnului tau! Asadar, adevarata motivatie pentru orice fac este dragostea neconditionata, dupa pilda Mntuitorului. Exista pericolul afirmarii de sine, atunci cnd lucrarea pe care o faci devine doar un mijloc prin care sa iesi n evidenta, n cautarea laudei de la oameni, cnd n centrul preocuparilor tale esti tu nsuti, nu persoana lui Dumnezeu sau a aproapelui. 3. Tipuri de slujire Exista multe feluri de a sluji lui Dumnezeu si fratilor n credinta. Slujirea generala: - rugaciunea de mijlocire, privata si de grup; - trairea personala model demn de urmat; - ajutorarea concreta material, financiar, bunuri, munca, timp etc.; - ncurajarea (mbarbatarea). Ea reprezinta pentru un crestin practicant: privilegiu si datorie Evrei 10v19-25; dedicare pentru binele altora a vedea si mplini nevoile lor materiale si spirituale; deprinderi specifice (nseamna: a deveni un bun ascultator, a pune ntrebari bune, a rosti cuvinte de ncurajare, a mpartasi experienta sa cu Hristos si mplinirea fagaduintelor Lui n viata sa). Slujirea n functie de darul fiecaruia n mparatia lui Dumnezeu sunt diferite lucrari, slujbe, daruri (1Cor. 12v4-6) Sfnta Treime este implicata n realizarea acestora. De pilda, n ce priveste raspndirea Evangheliei, Dumnezeu Tatal a decretat lucrarea de Evanghelizare, ca orice faptura sa auda mesajul mntuirii. Domnul Isus a generat slujbele necesare acestui mandat: apostoli, evanghelisti, administratori etc., iar Duhul Sfnt a turnat darurile spirituale prin care sa nzestreze lucratori destoinici pentru acestea.

Romani 12v1-8 mi arata cum mi pot descoperi darul cu care am fost nzestrat: a) Dedicarea trupului. v.1: Va ndemn sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfnta si placuta lui Dumnezeu; aceasta este nchinarea voastra spirituala. Probabil am facut deja lucrul acesta atunci cnd am spus: Isuse Cristoase, vreau sa Te slujesc. Ma dedic Tie. Nu nteleg tot ce implica aceasta, dar ma dedic sa fiu ceea ce vrei Tu sa fiu. b) Eliminarea defocalizarilor. Acesta e pasul pe care, poate, trebuie sa-l facem acum. Motivul pentru care nu reusim sa ne implicam n lucrare e ca viata ne este plina de orice altceva, dar nu de lucrare. n v.2, citim: Nu va mai conformati modelului acestei lumi, ci transformati-va prin nnoirea mintii voastre. Dupa actul d e d i c a r i i , urmeaza actul e l i m i n a r i i . Daca luam n serios slujirea lui Dumnezeu, va trebui sa scoatem din viata anumite lucruri. Nu putem sa tot adaugam la viata noastra, fara sa scoatem nimic din ea. Asta poate nsemna mai putin timp n fata televizorului sau renuntarea la alte preocupari mai putin importante, care ne mpiedica sa crestem spiritual. 61 c) Evaluarea punctelor tari. Vom insista ceva mai mult asupra acestui pas. Romani 12v3 (trad. Phillips): Sa nu aveti pareri exagerate despre voi nsiva sau despre importanta voastra, ci ncercati sa aveti o parere echilibrata cu privire la capacitatile voastre, n lumina credintei pe care v-a dat-o Dumnezeu. El spune, de fapt, sa fim cinstiti cu noi nsine. Fiecare dintre noi este un amalgam de puncte tari si slabe. Exista cteva lucruri la care sunt foarte bun, pe cnd la altele nu sunt prea grozav. Lnga fiecare punct tare se gaseste cte o slabiciune. Lnga fiecare punct slab se gaseste cte unul tare. Secretul consta n a descoperi lucrurile la care te pricepi cel mai bine, iar apoi sa-ti faci o evaluare echilibrata. Smerenie nu nseamna negarea punctelor tari. Smerenie nseamna sa fii cinstit cu privire la punctele tale slabe. Dumnezeu ne-a facut diferiti ca sa avem fiecare cte un loc n trupul lui Cristos.

d) Conlucrarea cu alti credinciosi. v. 4-5: Tot asa cum fiecare dintre noi are un trup cu mai multe membre si aceste membre nu au toate aceeasi functie, la fel si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup n Cristos si fiecare suntem membre unii altora (de asemenea, 1 Corinteni 12). 1 Corinteni 12v13, 21-22, 24b (LB): Fiecare dintre noi e o parte a singurului Trup al lui Cristos. Ochiul nu-i poate spune niciodata minii: N-am nevoie de tine. Capul nu le poate spune picioarelor: N-am nevoie de voi. Iar unele din partile care par mai slabe si mai lipsite de importanta sunt, de fapt, cele mai necesare. Tot asa, Dumnezeu a pus trupul laolalta ntr-un asa mod, nct cinstea si grija sa le fie oferite acelor parti care altfel ar parea mai putin importante. Noi cooperam cu alti credinciosi. Nimeni nu traieste izolat pe o insula pustie. Eu am nevoie de lucrarea ta, iar tu ai nevoie de lucrarea altora din jurul tau. Pavel foloseste analogia trupului, din care decurg patru implicatii extrem de importante: - Fiecare membru e un lucrator n cadrul trupului lui Cristos. - Fiecare membru are o functie diferita. - Lucrarea fiecarui membru e importanta. - Fiecare membru le apartine tuturor celorlalti. e) Folosirea darurilor. Pavel spune n Romani 12v6-8: Avem daruri diferite, potrivit cu harul pe care ni l-a dat Dumnezeu... darul proorociei,... al slujirii,... al nvataturii,... al ncurajarii,... al darniciei... al conducerii... al milosteniei. Acestea sunt doar cteva dintre darurile spirituale. Ce este un d a r s p i r i t u a l ? Este o nzestrare speciala data de Duhul Sfnt fiecarui credincios n momentul convertirii, pentru a-i sluji pe altii si, astfel, pentru zidirea Trupului lui Cristos, este aratarea Duhului spre folosul altora (1Corinteni 12v7). Biblia nu ne impune restrictii severe cu privire la numarul darurilor spirituale, nici chiar cu privire la definitiile lor. Cele patru liste majore cu daruri se gasesc n Romani 12, 1 Corinteni 12, Efeseni 4 si 1 Petru 4, dar exista si alte pasaje

care mentioneaza sau ilustreaza daruri ce nu sunt incluse pe aceste liste. Toate darurile sunt date pentru a ajuta biserica sa-si mplineasca scopul. Putem grupa darurile spirituale n cteva categorii, potrivit cu scopurile si structura bisericii noastre: - Transmiterea Cuvntului lui Dumnezeu (predicarea 1 Corinteni 14v3; evanghelizarea Fapte 8v26-40; misiunea 1 Corinteni 9v19-23, Fapte 13v2-3; apostolia - Romani 15v20), - Instruirea poporului lui Dumnezeu (nvatatura - Efeseni 4v12,13; ncurajarea - Fapte 14v22; ntelepciunea 1 Corinteni 2v1, 6-16; discernamntul - 1 Ioan 4v11-16; cunoasterea - Daniel 1v17), - Celebrarea prezentei lui Dumnezeu (cntarea Psalmul 150; artele si lucrul manual - Exod 31v3-11; rugaciunea: mijlocirea Coloseni 1v9-12; vindecarile - Iacov 5v14-16; minunile Marcu 11v23-24; rugaciunea cu duhul sau vorbirea n limbi - 1 Corinteni 14v13-15), - Demonstrarea dragostei lui Dumnezeu (slujirea Fapte 6v1-7; milostenia - Luca 10v30-37; ospitalitatea 1 Petru 4v9-10; pastorirea 1 Petru 5v2-4; darnicia 2 Corinteni 8v1-7), - Eficientizarea lucrarilor Bisericii (conducerea Evrei 13v7,17; administrarea 1 Corinteni 62 14v40; credinta - Romani 4v18-21). Locul meu n lucrarea diversa a Bisericii este dat n primul rnd de structura mea proprie, unica si apoi de nevoia care exista la un anumit moment. Individualitatea mea este generata de darul spiritual specific pe care l am, la care se adauga inima (ceea ce ma motiveaza, ma ncnta), aptitudinile (talente naturale si abilitati profesionale), personalitatea si temperamentul, experientele vietii. Descoperirea propriului dar si a locului meu n lucrare ar urma ctiva pasi: a) S t u d i a z a carti care sa te ajute la descoperirea darurilor spirituale b) A n a l i z e a z a - priveste atent la lucrarile existente deja n Biserica c) E x p e r i m e n t e a z a - modalitatea n care ti vei descoperi darurile spirituale este prin

slujire efectiva n diverse domenii de slujire. Vei ncepe lucrarea respectiva si vei descoperi ca te pricepi destul de bine; oamenii vor raspunde lucrarii tale. d) n t r e a b a - i p e c e i d i n j u r u l t a u Ce daruri vezi n mine? Daca ai un anumit dar, el este vizibil. e) I n s t r u i e s t e - t e . ti dezvolti darul spiritual prin instruire si exersare. Nu suntem desavrsiti, dar fiecare trebuie sa caute performanta, sa exceleze n domeniul n care slujeste. E mai usor sa-ti descoperi darul prin lucrare dect lucrarea prin dar. Exista trei posibilitati sa ne folosim darurile: a) Printr-o lucrare constanta saptamnala sau lunara b) Prin proiecte pe termen scurt c) Prin situatii spontane Dumnezeu Se va folosi de darul nostru n toate aceste trei situatii. Exemple de lucrari specifice n biserica Neemia: ?? Rugul aprins grup de rugaciune al doamnelor, ?? Shekinah echipa de nchinare prin cntec, ?? SLIM sunet, lumini, imagine, muzica echipa tehnica, ?? Grauntele de Mustar revista bisericii, ?? Artistii plastici, ?? Grupul IT ntretinere site, ?? Iosua grup de ucenicizare, ?? Bunul samaritean grupul actiunilor sociale, ?? Bereea slujire prin nvatatura, ?? Evanghelizare, organizare de concerte si actiuni misionare, ?? Organizare evenimente nunti, tabere etc., ?? Ezra studierea Scripturii,

?? Ariel ngrijirea copiilor, ?? Timotei grupul diaconilor, ?? Recabitii recuperare din dependente (alcool), ?? Sara grupul doamnelor proaspat casatorite, ?? Usieri grupul de primire a oaspetilor. Rezumat: ntelegem ca fara slujire un crestin nu poate nici supravietui si nici nu poate creste n cunoasterea lui Dumnezeu. El ne-a creat si ne-a nzestrat cu tot felul de daruri ca sa ne slujim unii pe ceilalti. ntrebari: ? De ce a creat Dumnezeu o comunitate, biserica, n care toti sa fie implicati n actul slujirii? Cum se transforma o biserica n care membrii ei slujesc? ? Cum mi pot descoperi darul cu care Dumnezeu m-a nzestrat? ? Cum pot sa mi descopar locul meu n biserica? 63 Versete de retinut: ?? Coloseni 3v23, 24: Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii ?? 1Corinteni 12v27: Voi toti mpreuna sunteti trupul lui Cristos si fiecare dintre voi e o parte separata si necesara ?? Matei 20v28: Atitudinea voastra trebuie sa fie ca a Mea, pentru ca Eu, Mesia, n-am venit sa fiu slujit, ci sa slujesc ?? 1 Petru 2v9-10: Voi nsa sunteti o semintie aleasa, o preotie mparateasca, un neam sfnt, un popor pe care Dumnezeu Si l-a cstigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din ntunerec la lumina Sa

minunata; pe voi, cari odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu capataserati ndurare, dar acum ati capatat ndurare. IV.2 Vegherea: Matei 18, importanta unitatii, eliminarea brfei Cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii - Efeseni 4v3. Mai presus de toate acestea, mbracati-va cu dragostea, care este legatura desavrsirii Coloseni 3v14. Este sarcina noastra sa protejam unitatea bisericii noastre. Unitatea n biserica este asa de importanta, ca Noul Testament i da mai mare atentie acesteia dect cerului sau iadului. Dumnezeu doreste ca noi sa experimentam unitatea si armonia unii cu altii. Unitatea este sufletul partasiei. Daca o distrugem, frngem inima Trupului lui Cristos. Este esenta, miezul a ceea ce Dumnezeu intentioneaza pentru noi: viata mpreuna n Biserica Lui. Modelul suprem de unitate este Trinitatea. Tatal, Fiul si Duhul Sfnt sunt Unul. Dumnezeu nsasi este cel mai nalt exemplu al sacrificiului n dragoste, umilinta spre folosul altora si o armonie perfecta. La fel ca orice parinte, Tatal nostru ceresc se bucura cnd se uita la copiii Lui si la relatiile lor de buna ntelegere. n momentele dinainte de moarte, nainte de a fi arestat, Domnul Isus s-a rugat cu pasiune pentru unitatea noastra! Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede n Mine prin cuvntul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti n Mine, si Eu n Tine; ca, si ei sa fie una n noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una, Eu n ei, si Tu n Mine; pentru ca ei sa fie n chip desavrsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine (Ioan 17v20-23). Unitatea noastra a fost cea mai importanta cerere n rugaciune n timpul orelor Lui de agonie. n felul acesta se vede cta semnificatie are

acest subiect. Unitatea Bisericii este conditia revarsarii Duhului Sfnt, este marturia principala a Bisericii n lume: Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii (Ioan 13v35). Din moment ce Hristos vrea ca familia Lui sa fie cunoscuta de altii prin dragostea din familie, o partasie distrusa este o marturie rusinoasa pentru necredinciosi. Iata de ce pentru Pavel a fost asa jenant ca membrii bisericii din Corint au fost mpartiti ntr-o varietate de disensiuni si fiecare l pra pe celalalt la tribunal. El a scris: Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este ntre voi nici macar un singur om ntelept, care sa fie n stare sa 64 judece ntre frate si frate? (1 Corinteni 6v5). El a fost socat ca nici unul din biserica nu a fost suficient de matur sa rezolve conflictul, cu pace. n aceeasi scrisoare el a scris: Va ndemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, sa aveti toti acelasi fel de vorbire, sa naveti dezbinari ntre voi, ci sa fiti uniti n chip desavrsit ntr-un gnd si o simtire (1 Corinteni 1v10). Nimic pe pamnt nu este mai valoros naintea lui Dumnezeu ca Biserica Sa. El a platit cel mai nalt pret pentru ea si vrea sa fie protejata, n special de avariile devastatoare care sunt cauzate prin diviziune, conflict si lipsa de armonie. Daca suntem parte din familia lui Dumnezeu, este responsabilitatea noastra sa protejam unitatea unde avem partasie. Suntem mputerniciti de Isus Hristos sa facem tot ce e posibil sa pastram unitatea, sa protejam partasia, si sa promovam armonia n familia spirituala, biserica, si ntre alti credinciosi. Scriptura spune: cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii (Efeseni 4v3). Daca dorim binecuvntarile lui Dumnezeu n viata noastra si dorim sa fim copii al lui Dumnezeu trebuie sa nvatam sa fim facatori de pace. Isus a zis: Ferice de cei mpaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu! (Matei 5v9). Sa notam ca Isus nu a zis: Ferice de cei iubitori de pace, pentru ca fiecare iubeste pacea. Nici macar nu a zis: Ferice de cei ce se mpaca usor, care nu sunt deranjati de nici o situatie. Isus a zis: Ferice de cei ce lucreaza pentru

pace aceia care n mod continuu sunt n cautarea rezolvarii conflictului. Factorii de pace sunt rari pentru ca mpaciuirea este o munca grea. Pastrarea unitatii Bisericii implica doua aspecte pe de o parte, pastrarea credinciosilor n har ca nici unul sa nu se piarda, si pe de alta parte, pastrarea calitatii relatiilor dintre noi. Vegherea unii asupra altora este solutia pe care Dumnezeu a lasat-o la ndemna credinciosului pentru pastrarea acestuia n har (Evrei 4v12,13): Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa nu aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci ndemnati-va unii pe altii n fiecare zi, cta vreme se zice: astazi, pentru ca nici unul din voi sa nu se mpietreasca prin nselaciunea pacatului. Cnd adevarul ntlneste viata n contextul relatiilor autentice, conflictul poate fi evitat. Comunitatea cere membrilor sa se confrunte direct cu tensiunile si nentelegerile, comunicnd n dragoste mai degraba dect sa lase resentimentele, emotiile ascunse si mnia nerezolvate sa ravaseasca comunitatea. Adevarul, spus n dragoste, nseamna ca dorim ce e mai bine pentru celalalt. Conflictele sanatoase pot fi o unealta a Duhului Sfnt pe care o foloseste sa ne modeleze dupa chipul lui Cristos. Biblia ne da doua motive pentru care membrii grupului trebuie sa intre n procesul rezolvarii conflictelor si explica de ce liderii trebuie sa-si calauzeasca grupul prin acest proces. Cele doua motive ale rezolvarii conflictelor sunt reconcilierea relatiilor rupte si confruntarea cu pacatul nemarturisit. n Matei 5v23-24, Domnul Isus a ndemnat pe cei ce-L auzeau sa refaca relatiile cu credinciosii nainte de a se nchina lui Dumnezeu. nchinarea noastra este n van daca nu ne putem ntelege cu fratii si surorile noastre n Cristos. Matei 18v15-20 este ndrumarul nostru pentru confruntarea comportamentului pacatos n altii. n biserica Neemia, Matei 18 este o parte a culturii noastre si a vocabularului de lucru. Daca o persoana a pacatuit n mod evident si nu s-a pocait sau traieste dupa un tipar pacatos, trebuie, n dragoste, dar direct, sa confruntam acea persoana. Urmam acest tipar biblic pentru a pastra unitatea si marturia

trupului lui Cristos. Responsabilitatea noastra fata de fratii nostri are doua aspecte. Pe de o parte, nu trebuie sa-i mpingem n pacat, iar pe de alta parte, nu trebuie sa-i lasam n pacat. Ar fi mai de folos spune Domnul Isus sa ni se lege de gt o piatra mare de moara si sa fim necati n mare, dect sa facem sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti. Dar daca cumva fratele nostru a cazut n pacat, trebuie sa facem tot ce ne sta n putinta sa-l mntuim de acolo, mijlocind venirea lui la pocainta. Autorul Epistolei catre Evrei ne ndeamna: ntariti-va dar minile obosite si genunchii slabanogiti; croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schiopateaza sa nu se abata 65 din cale, ci mai degraba sa fie vindecat (Evrei 12v13). Iar ca sa le spuna destinatarilor sai cum anume se poate face asa ceva, el continua: Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie ntinati de ea (Evrei 12v14-15). Jertfa Domnului Isus impune ca toti cei care am beneficiat de ea sa urmarim pacea si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, adica sa veghem ca pacatul sa nu se cuibareasca n inima noastra. Lucrul acesta este important, pe de o parte, pentru noi nsine, deoarece altfel cu nici un chip nu vom intra n mparatia Cerurilor, iar, pe de alta parte, pentru fratii nostri. Oamenii pentru care a murit Hristos au capatat valoarea sngelui Sau: Oricine va primi un copilas ca acesta n Numele Meu, Ma primeste pe Mine (5). Asadar noi ne raportam, de fapt, nu la oameni, ci la Rascumparatorul lor. Dar ni se atrage atentia nu numai asupra valorii extraordinare pe care oamenii o au din pricina pretului cu care au fost rascumparati, ci si asupra responsabilitatii noastre fata de ei. Acesti micuti care cred n El ne-au fost ncredintati noua spre a veghea asupra lor, pentru ca nu cumva ei sa piara. Cum anume trebuie sa veghem unii asupra altora ne este spus de Domnul Isus:

15Daca fratele tau a pacatuit mpotriva ta, du-te si mustra-l ntre tine si el singur. Daca te asculta, ai cstigat pe fratele tau. 16Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. 17Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagn si ca un vames (Matei 18v15-17). Isus pledeaza pentru vegherea unora asupra altora si pentru pastrarea relatiei prin mustrare, iertare si acceptare. Mai nti, n textul precedent suntem nstiintati de faptul ca Fiul omului a venit sa mntuiasca ce era pierdut (v.11). Apoi, ni se spune ca nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti (v.14) care au fost mntuiti de Domnul Isus si care cred n El. O astfel de perspectiva ne va ajuta sa spunem adevarul n dragoste, pentru ca suntem motivati de cstigarea si pastrarea fratelui nostru, si nu de dovedirea vinovatiei lui pentru a-i putea nchide astfel gura. Sa vedem deci care sunt acesti pasi ai pastrarii n har a fratilor nostri. Pasul 1: Du-te si mustra-l ntre tine si el singur (15b) Aceasta recuperare de la pierzare a fratilor nostri devine imperativa doar daca este vorba despre pacat. Exista multe lucruri pe care le percepem diferit de fratii nostri. Dar aici nu este vorba despre gusturi, ci despre pacat, adica despre o calcare a poruncii lui Dumnezeu. Pacatul nu se defineste nici n raport cu gusturile noastre, nici n raport cu convenientele sociale asupra carora am cazut de acord, chiar daca acestea tin de structurile si de organizarea unei biserici locale. Pacatul se defineste strict n raport cu Cuvntul lui Dumnezeu, nu n raport cu cuvntul oamenilor. Asadar, la baza demersului propus de Domnul Isus trebuie sa fie prezenta unui pacat: Daca fratele tau a pacatuit mpotriva ta. Dar ce sa nsemne acel mpotriva ta? De pilda, daca fratele meu ma minte, ma fura, ma

vorbeste de rau etc., am putea spune ca toate aceste pacate au fost facute direct mpotriva mea. Dar mai exista un aspect. Atunci cnd apartinem unei comunitati, orice pacat al cuiva dintre noi este mpotriva tuturor celorlalti si mpotriva noastra a fiecaruia. Deci, pacatul savrsit mpotriva noastra este pacatul despre care am luat cunostinta. Este important sa judecam astfel, din trei motive: 1. Plata pacatului este moartea, indiferent mpotriva cui nfaptuim pacatul, deoarece n primul rnd el este facut mpotriva lui Dumnezeu si poate fi rezolvat doar prin stropirea cu Sngele lui Hristos. Asadar, neimplicarea n viata fratelui meu pe motivul 66 ca pacatul nu ma vizeaza pe mine n mod direct nseamna a-l abandona pe fratele meu n ghearele mortii. 2. Daca eu stiu de pacatul lui si nu mplinesc porunca din Matei 18v15, sngele lui va fi cerut din mna mea. 3. Pe de alta parte nsa, tocmai pentru ca putin aluat dospeste toata plamadeala, facnd parte din aceeasi comunitate, pacatul neconfruntat se va ntoarce mpotriva mea, mpotriva copiilor mei si mpotriva tuturor celorlalti frati ai mei. Motivatia si atitudinea cu care trebuie sa ma implic n viata fratelui meu sunt clar cele ale dragostei si smereniei: nu ma duc la fratele meu ca sa-i dovedesc ca am dreptate si sa-l tintuiesc de perete cu argumentele zdrobitoare ale vinovatiei lui, etalate cu un evident aer de superioritate si de sfintenie, ci ca sa-l cstig, ca sa plng cu el, ca sa ma rog cu el si sa-l ajut sa-si marturiseasca pacatul si sa se apropie cu ncredere de scaunul harului, ca sa capete ndurare n aceasta vreme de nevoie. Conform Cuvntului lui Dumnezeu, un pacat marturisit este un pacat iertat, iar o data ce pacatul a fost adus la lumina si marturisit, avem partasie unii cu altii, deci relatia este complet restabilita. Marturisirea pacatului este singura modalitate pentru rezolvarea lui si pentru restabilirea relatiei cu Dumnezeu si a relatiei unora cu ceilalti:

6Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam n ntunerec, mintim, si nu traim adevarul. 7Dar daca umblam n lumina, dupa cum El nsusi este n lumina, avem partasie unii cu altii; si sngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat. 8Daca zicem ca n-avem pacat, ne nselam singuri, si adevarul nu este n noi. 9Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire. 10Daca zicem ca n-am pacatuit, l facem mincinos, si Cuvntul Lui nu este n noi (1 Ioan 1v6-10). Asadar, pacatul scos la lumina, adica marturisit, este iertat, iar partasia este restabilita, att pe planul relatiei dintre Dumnezeu si om, ct si pe planul relatiei dintre frati. Daca te asculta, ai cstigat pe fratele tau (Mat. 18v15), adica fratele tau este pastrat n harul lui Dumnezeu si n Biserica lui Hristos, iar lucrul acesta produce o imensa bucurie Tatalui nostru ceresc. Daca pocainta a avut loc, procesul este ncheiat si problema este uitata. Ea nu mai trebuie reluata, nu mai trebuie discutata n nici un alt context. Fratele meu este restaurat si readus cu drepturi depline n comunitate. Pasul 2: Daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi (v.16) Tocmai pentru ca pacatul nseala, nfasoara lesne si mpietreste, exista posibilitatea ca fratele meu sa nu ia aminte la mustrare si sa nu-si recunoasca si sa nu-si marturiseasca pacatul. Dar Scriptura ne spune ca procesul mijlocirii pentru el nu poate fi oprit aici. Trebuie sa ma ntorc la fratele meu, lund mpreuna cu mine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Dar oare vorba cui trebuie sprijinita pe marturia acestor martori? Nu cumva tocmai vorba mea, a aceluia care a fost la fratele sau ca sa-l mustre? Este important sa tinem cont de faptul ca multi din biserica, necunoscnd bine Scripturile,

nu reusesc sa faca distinctie ntre porunca lui Dumnezeu si datinile omenesti sau regulile si rnduielile pe care ni le fixam noi oamenii pentru a putea convietui mpreuna. Tocmai de aceea, atunci cnd chem n ajutorul meu pe acesti unul sau doi insi, rolul acestora este sa ma judece n primul rnd pe mine si sa vada daca, n lumina Cuvntului lui Dumnezeu, plngerea mea mpotriva fratelui meu este sau nu legitima, deci daca fratele meu s-a facut cu adevarat vinovat de un pacat. n cazul n care ei constata ca nu este vorba despre un pacat, deci despre o calcare a Cuvntului lui Dumnezeu, ci de diferente de pareri sau de obiceiuri, atunci eu sunt cel care trebuie sa ma pocaiesc si sa ma duc la fratele meu ca sa-i cer iertare pentru acuzatiile nedrepte pe care i le-am adus. Dar daca si cei unul sau doi cad de acord cu mine, atunci procesul confruntarii 67 n vederea recuperarii trebuie sa continue. Tocmai din pricina acestei judecati, care trebuie facuta n lumina Scripturii, cel unul sau doi insi trebuie sa fie oameni tematori de Dumnezeu si ntelepti, n stare sa judece ntre frate si frate (1 Cor. 6v5), dupa cum spune Pavel, sau oameni care se tem de poruncile Domnului Dumnezeului nostru, dupa cum spune Secania, n Ezra 10v3. E de preferat ca acestia sa fie dintre liderii sau prezbiterii Bisericii cei ce pastoresc grupul n care se afla respectivele parti. Marturia celor unul sau doi insi are scopul de a-l convinge pe cel vinovat de vinovatia lui, ntarind marturia Cuvntului n fata lui. Singura noastra autoritate este Cuvntul lui Dumnezeu. Dar, de multe ori, Cuvntul trebuie interpretat, iar noi confruntam pe fratele nostru tocmai cu aceasta interpretare a Cuvntului lui Dumnezeu. Este important ca el sa auda parerea mai multor frati. Pasul 3: Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii (v.17a) Este de la sine nteles ca daca cel vinovat vrea sa asculte de cei doi sau trei insi, problema se rezolva atunci si acolo, fratele nostru fiind cstigat din nou pentru Dumnezeu, spre bucuria Tatalui nostru ceresc si spre bucuria noastra. Oricare dintre cei implicati ar mai duce vorba mai departe s-ar face vinovat de vorbire de rau si ntregul proces s-ar ntoarce asupra lui, pentru ca

vorbirea de rau este pacat si aduce moarte. Ducerea cazului mai departe n fata bisericii trebuie sa aiba loc doar daca nu vrea sa asculte mustrarea si sfatul celor doi sau trei. Nu credem ca Domnul Isus a zis ca noi sa mprastiem problema fratelui nostru discutnd, pe rnd, cu fratii nostri, cnd si cum i ntlnim. Aceasta ar nsemna sa-l brfim si sa-l omorm pe fratele nostru care a pacatuit, nu sa-l cstigam. Aici Biserica (ekklesia) reprezinta, pe de o parte, adunarea celor chemati din lume la Hristos, deci adunarea celor nascuti din nou prin credinta lor n Domnul Isus Hristos, iar pe de alta parte, adunarea celor chemati sa discute aceasta problema. Astfel de probleme, datorita gravitatii lor sunt de competenta prezbiterilor, acestia discutnd n colegiul episcopal situatia si confruntnd persoana. Acest ultim pas se poate finaliza fie cu recuperarea celui cazut ceea ce ar fi de dorit fie cu excluderea lui, prin anuntarea ntregii biserici despre starea de mpietrire n care se afla cel ce refuza pocainta. Biserica este chemata la rugaciune, uneori post, si este provocata sa-l expuna pe cel cazut la un apel de revenire pe cale. n general, forma de comunicare catre biserica si catre cel mustrat este o scrisoare semnata de colegiul episcopal. Daca acela care a pacatuit nu vrea sa asculte de biserica, prin faptul ca a respins interventia tuturor sub toate formele ei, biserica se vede obligata de Cuvntul lui Dumnezeu sa faca si pasul urmator, constienta de adevarul spus de Domnul Isus ca ceea ce Biserica a legat pe pamnt va fi legat n ceruri si ceea ce a dezlegat pe pamnt va fi dezlegat n ceruri. Pasul 4: Daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagn si ca un vames (v.17b) Acest pas intervine doar din momentul n care cel care s-a facut vinovat de pacat nu vrea sa asculte nici de biserica. Aceasta presupune ca el a avut ocazia sa fie confruntat de biserica si a respins n mod deliberat posibilitatea ntoarcerii. Care trebuie sa fie atitudinea bisericii fata de el n continuare? Actiunea bisericii are ca prim scop sa transmita celui n cauza mesajul clar ca nu mai apartine mparatiei lui Dumnezeu si Bisericii Lui. Biserica este datoare sa spuna lucrurilor pe

nume, pentru ca acela care nu a vrut sa se pocaiasca de pacatul sau sa stie ca este afara, si nu nauntru. Altfel, s-ar putea alinta cu gndul ca este bine si asa. Dar acum ca lucrurile s-au limpezit, mijlocirea pentru sufletul respectiv poate si trebuie facuta ca si pentru orisicare pacatos sau vames. n cazul discutat n Matei 18, problema este tocmai faptul ca fratele n cauza s-a dat rob pacatului si nu a dorit sa se desparta de el prin pocainta nici la mustrarea primului frate, nici la mustrarea celor unul sau doi care au revenit cu acesta si nici la mustrarea bisericii. Prin excluderea lui, biserica nu face altceva dect sa-i atraga atentia asupra realitatii la care s-a condamnat singur. Decizia bisericii marcheaza, ntr-un fel, sfrsitul unei faze din harul lui Dumnezeu fata de el, marcheaza autoexcluderea sa din mparatie, altfel spus, decizia bisericii i atrage atentia ca, datorita nepocaintei lui, cel n cauza s-a descalificat n alergarea sa spre 68 mostenirea pastrata n ceruri pentru noi. Cu toate acestea, cel exclus de biserica mai poate fi beneficiarul harului lui Dumnezeu, prin pocainta, atta vreme ct continua sa traiasca n trup. Problema lui majora este ca efectul pacatului nemarturisit este o tot mai adnca mpietrire, ceea ce s-a si dovedit deja tocmai prin atitudinea lui fata de mustrare, fata de ncercarile Duhului Sfnt de a-l recupera. n tot acest demers recuperator, este importanta atitudinea cu care ne implicam: n p r imu l r n d , nu trebuie sa uitam ca cel cazut trebuie ridicat cu duhul blndetii si ca adevarul trebuie spus n dragoste, pentru ca tot ce se face sa fie spre mntuirea lui. Dragostea nseamna neaparat si discretie. Nu suntem chemati sa-l discreditam pe fratele nostru, vnturnd pacatul lui n jur prin brfele noastre, si sa-l calcam n picioare prin afisarea unei sfintenii si superioritati condamnatoare, ci suntem chemati sa-l ridicam, sa contribuim la vindecarea lui. Or, lucrul acesta cere o atitudine cristica. Ca s-o capatam, trebuie sa ne nvoim s-o cerem de la Tatal nostru ceresc, si El ne-o va da. n a l d o i l e a r n d , avem nevoie de protectie spirituala. Pacatul tine de lumea Celui

Rau, este o usa deschisa spre ea. Pavel l avertizeaza pe acela care se implica n aceasta lupta spirituala: Ia seama la tine nsuti, ca sa nu fii ispitit si tu (Gal. 6v1). Pacatul poate veni asupra noastra si ne poate pngari si pe noi. Iuda scrie (v.22-23): Mustrati pe cei ce se despart de voi, cautati sa mntuiti, smulgndu-i din focfie-va mila cu frica, urnd pna si camasa mnjita. Mila fata de cel pacatos se mpleteste cu ura fata de pacat. n a l t r e i l e a r n d , trebuie sa cerem pentru cel n cauza o inima smerita si deschisa la glasul Duhului Sfnt. Batalia spirituala se da n primul rnd n cel care a cazut n pacat. Nu trebuie sa uitam ca fiecare pas din acest proces de recuperare trebuie facut n timp util, adica trebuie facut pna cnd acest demers mai este operant pentru cel n cauza. Pacatul nseala, nfasoara lesne si la urma mpietreste. Dragostea va gasi att mijloacele ct si momentul afirmarii adevarului. n final, trebuie facute cteva precizari despre b r f a (vorbire de rau, clevetire). Clevetirea este transmiterea unei informatii cnd tu nu esti nici parte din problema, nici parte din solutie. Este gresit sa vorbesti de rau, dar ar trebui nici sa nu asculti, daca vrei sa protejezi biserica. Refuza sa asculti clevetiri. Cnd cineva ncepe sa cleveteasca, ai curajul si spune-i Opreste-te, te rog. Oamenii care clevetesc catre tine vor cleveti si despre tine. Ei nu pot fi oameni de ncredere. Daca tu ti pleci urechea la clevetire, Dumnezeu ti spune ca esti o persoana care creeaza necazuri. Cel rau asculta cu luare aminte la buza nelegiuita si mincinosul pleaca urechea la limba nimicitoare (Proverbe 17v4). Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari, oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul (Iuda 1v19). Scriptura spune sa ne ferim de astfel de oameni ce creeaza probleme. Cine umbla cu brfeli da pe fata lucrurile ascunse; si cu cel ce nu-si poate tine gura sa nu te amesteci (Proverbe 20v19). Cel ce brfeste face o crima morala. De fapt, brfa face trei victime: i este patat numele celui despre care se brfeste, otraveste pe cel care asculta cuvintele rele, ucide caracterul celui ce nu-si stapneste limba. Cine vorbeste n chip usuratic raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba nteleptilor aduce vindecare

(Proverbe 12v18). Cel mai usor mod de a evita un conflict n biserica sau grup mic, este sa confrunti n dragoste pe cei ce clevetesc si sa insisti sa se opreasca din clevetire. Solomon a punctat foarte bine: Cnd nu mai sunt lemne, focul se stinge; si cnd nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleste (Proverbe 26v20). Alege sa ncurajezi n loc sa critici. Este mult mai usor sa stai pe margine si sa vnezi pe cei care slujesc dect sa te implici si sa contribui. Dumnezeu ne avertizeaza din nou si din nou sa nu ne criticam, comparam sau sa ne judecam unii pe altii! Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic, care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire (Romani 14v13). Oricnd eu judec un alt credincios, patru lucruri se ntmpla: pierd partasia cu Dumnezeu, mi expun mndria mea si nesiguranta, ma pun n pozitia de a fi judecat de Dumnezeu si produc rau bisericii. Un spirit critic este un viciu care 69 costa. Scriptura l numeste pe Satana prsul fratilor nostri (Apocalipsa 12v10). Este misiunea Diavolului sa blameze, sa se plnga si sa critice membrii familiei lui Dumnezeu. De fiecare data cnd facem la fel, noi lucram n folosul Satanei. Aminteste-ti ca de fiecare data cnd comparam ori criticam alti credinciosi pierdem timpul, n loc sa construim unitatea partasiei noastre. Scriptura spune: sa urmarim lucrurile, care duc la pacea si zidirea noastra (Romani 14v19). Rezumat: Jertfa Domnului Isus impune ca toti cei care am beneficiat de ea sa urmarim pacea si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, adica sa veghem ca pacatul sa nu se cuibareasca n inima noastra. Lucrul acesta este important, pe de o parte, pentru noi nsine, deoarece altfel cu nici un chip nu vom intra n mparatia Cerurilor, iar, pe de alta parte, pentru fratii nostri. Oamenii pentru care a murit Hristos au capatat valoarea sngelui Sau. Isus pledeaza pentru vegherea unora asupra altora si pentru pastrarea relatiei prin mustrare, iertare si acceptare. ntrebari:

? Cum ar trebui sa reactionez cnd un frate de-al meu a pacatuit? ? Care sunt pasii pe care trebuie sa-i fac pentru recuperarea si ntoarcerea lui la Dumnezeu? ? Care este responsabilitatea mea naintea lui Dumnezeu pentru cei din biserica n care El m-a pus si ce ar trebui sa fac pentru ca nici unul dintre fratii mei sa nu se piarda? Versete de retinut: ?? Efeseni 4v3: Fratilor, Cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii ?? Coloseni 3v14: Mai presus de toate acestea, mbracati-va cu dragostea, care este legatura desavrsirii ?? Ioan 17v20-23: Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede n Mine prin cuvntul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti n Mine, si Eu n Tine; ca, si ei sa fie una n noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una, Eu n ei, si Tu n Mine; pentru ca ei sa fie n chip desavrsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine ?? Matei 18v15 17: Daca fratele tau a pacatuit mpotriva ta, du-te si mustra-l ntre tine si el singur. Daca te asculta, ai cstigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagn si ca un vames. IV.3 Darnicia: raportarea la lucrurile materiale

Ce este darnicia? Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romne, darnicia este nsusirea de a fi darnic si este sinonima cu g e n e r o z i t a t e a si m a r i n imi a . Din punct de vedere biblic, darnicia este un act de nchinare, prin faptul ca noi l onoram pe Dumnezeu atunci cnd daruim o parte din bunurile noastre (2 Corinteni 9v11-14). Darnicia este deci o parte sau o latura a vietii spirituale (2 Corinteni 8v7). Biblia ne arata ca ntre lucrurile spirituale si cele materiale nu exista o separare, ci o interdependenta pentru ca acolo unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra (Matei 6v21). 70 Traim ntr-o societate care se nvrte n jurul banilor. Nu putem scapa de sub influenta lor. Aproape toate lucrurile din viata cotidiana se raporteaza ntr-un fel sau altul la bani. Exista printre crestini o doza imensa de ignoranta si o ntelegere gresita asupra voii lui Dumnezeu n ce priveste domeniul financiar. Credinciosii sunt confruntati cu multe pareri care promoveaza fie prosperitatea, fie saracia voluntara. Care este adevarul? Este corect sa detinem bogatii? Ce sa facem cu ele? n general ne preocupa sa le avem, dar n primul rnd e importanta atitudinea fata de ce avem (sau nu avem!). 1. Principii biblice privitoare la darnicie a) Tot ce exista i apartine lui Dumnezeu Biblia afirma ca Dumnezeu ne-a dat tot ce avem. Nu exista nimic din tot ce avem care sa nu ne fi fost daruit mai nti de El. Regele David ne reaminteste ca toata creatia i apartine lui Dumnezeu pentru vesnicie (Psalm 24v1-2). Avraam, tatal tuturor credinciosilor, i-a dat zeciuiala lui Melhisedec, preotul Dumnezeului Celui Preanalt, din prada de razboi, recunoscnd astfel ca victoria i apartine Domnului si ca adevaratul proprietar al ntregii prazi nu este el, ci Dumnezeu (Geneza 14v19-20). Juruinta lui Iacov : ...si ti voi da zeciuiala din tot ce-mi vei da (Geneza 28v20-22) ntareste ideea ca zeciuiala era semnul recunoasterii ca tot ce am vine de la Domnul. Acest adevar fundamental sta la baza doctrinei despre darnicie: toti banii mei si toate bunurile

mele materiale sunt de fapt proprietatea Dumnezeului Celui Preanalt, Creatorul cerului si al pamntului. Nu o zecime este a Domnului si o dau Domnului sa faca ce vrea cu ea, ci si celelalte 9/10 sunt tot ale Domnului si de aceea nu pot face ce vreau cu ele, ci doar ce vrea Proprietarul. Sa evitam sa ne gndim ca avem ceva n stapnirea noastra, pentru ca nu este asa. Aceasta ne ajuta sa ntelegem de ce uneori Dumnezeu ne ia napoi unele lucruri. De asemenea, ar putea schimba atitudinea noastra fata de lucrurile pe care le posedam si de care ne agatam avnd impresia ca noi le-am cstigat sau am muncit din greu pentru ele si, prin urmare, avem toate drepturile asupra lor. Dumnezeu ne va reaminti ca acestea nici macar nu ne apartin (1 Cronici 29v10-13; Eclesiastul 5v15-20; Osea 2v8-13; l Corinteni 4v7; 1 Timotei 6v17). b) Dumnezeu ne numeste administratorii Sai Privind napoi in istorie, vedem cum Dumnezeu i-a facut pe oameni slujitori ai Lui, care sa aiba grija de lucrurile Lui si sa le nmulteasca. El ne-a lasat sa stapnim peste pamnt (Geneza 1v27 si urm.). Acest adevar se regaseste n pildele lui Isus. De aceea, trebuie sa ne raportam la bunurile pe care le avem, la fel cum un bun administrator se raporteaza la afacerile stapnului sau: dnd respectul cuvenit Stapnului, lund doar ceea ce El spune ca ni se cuvine. Ca simplu administrator, trebuie sa pastrezi doar directia poruncita de El. Primul pas spre o darnicie autentica este constientizarea faptului ca esti un simplu administrator al averilor Domnului si ca El ti cere socoteala de aceasta slujba ncredintata (Matei 25v14-30). c) Dumnezeu este preocupat sa ne mplineasca nevoile Dumnezeul nostru plin de har si de dragoste, doreste ca oamenii Sai sa aiba tot ceea ce au ei nevoie. De multe ori uitam calitatile lui Dumnezeu. El, care are grija de pasari si de flori, nu ne va purta El de grija cu mult mai mult noua, oamenilor (Luca 12v22-34) ? ngrijorarea este un pacat, ea dovedeste lipsa de ncredere n Dumnezeu si este o ncalcare a primei si celei mai mari porunci. ntr-adevar, ar trebui sa avem pace, sa ne concentram asupra ascultarii noastre depline de Dumnezeu si sa cautam mai nti mparatia Lui, lasndu-L pe El sa se ngrijeasca de toate

celelalte. Uneori, El le-a dat copiilor Sai mai mult dect au nevoie, pentru ca ei sa poata fi reprezentantii Lui n mplinirea nevoilor altora. n acest fel noi devenim instrumente ale harului lui Dumnezeu (Eclesiastul 5v18 si urm.; 1 Timotei 6v17). Bunastarea daruita de Dumnezeu copiilor Sai nu exclude munca, planificarea Dumnezeu vrea sa ne bucuram de toate darurile Lui. Aceasta bucurie include bucuria de a darui: Este mai ferice sa dai dect sa primesti. 71 d) Dumnezeu ne daruieste bunuri n scopul de a le folosi pentru altii Toate darurile lui Dumnezeu sunt date pentru binele nostru. Acest adevar se refera la darurile spirituale, dar si la celelalte daruri, inclusiv averile (1 Petru 4v7-10). Niciodata un crestin nu trebuie sa se gndeasca ca ceea ce are, are pentru el. Tot ceea ce ne este dat peste satisfacerea nevoilor noastre este pentru a fi daruit altora. A fi bogat nseamna a avea suficient ca sa poti da altora. Exista persoane care se folosesc de oameni pentru cstig material; crestinul ntrebuinteaza lucrurile materiale pentru folosul aproapelui sau. e) Pericolul iubirii de bani B a n i i n u p o t d a f e r i c i r e a , chiar daca se pare ca poti obtine totul daca i ai. nteleptul din vechime, Eclesiastul, numeste navutirea desertaciune si goana dupa vnt. Nevoile noastre profunde sunt dincolo de lumea materiala. Traim ntr-o lume a reclamelor, suntem hartuiti sa credem ca nevoile noastre sunt att de mari, de diverse si att de simplu de mplinit tot ce ne trebuie este un mprumut la banca. Dar cel ce mprumuta este robul celui care l-a mprumutat, iar plata datoriilor poate deveni o povara prea greu de purtat. De aceea, este ntelept sa ne punem constient limite confortului personal, fiind atenti la datoriile iresponsabile, rate si risipa inutila. Mai bine sa avem rabdare, asteptnd vremea Lui, cnd vom avea ceea ce ne dorim! Cnd o persoana este preocupata de obtinerea bogatiei, ea va fi vulnerabila la tot felul de ispite. Cel care iubeste banii se va compromite pentru a-i obtine, nselnd n afaceri, calcnd n

picioare sentimentele si drepturile altora, ignornd cerintele lui Dumnezeu. Cautarea bogatiei ati face un scop din ea si a-ti cauta siguranta n ea este pacat, este idolatrie. Iar banii sunt un stapn nemilos (1 Timotei 6v7-10). Implicatiile sunt semnificative. Stabilirea unui tipar de gndire corect n privinta bogatiei va avea ca rezultat schimbarea valorilor si convingerilor noastre. Acestea, la rndul lor, vor schimba modul nostru de comportare. 2. Reflectarea darniciei n Vechiul si Noul Testament Vechiul Testament a) Zeciuiala. n Vechiul Testament, Dumnezeu poruncea prin Legea Sa ca 1/10 din roadele pamntului si ale turmelor sa fie aduse naintea Lui la Cortul ntlnirii. Zeciuiala aceasta avea un scop precis: ntretinerea preotilor si a levitilor (Numeri 18v20-32) cei care nu aveau mostenire n poporul Israel, ci slujeau necurmat pe poporul lui Israel. Pe de o parte, unii dintre ei slujeau necurmat pe Israel la Cortul ntlnirii, pe de alta parte, ceilalti slujeau necurmat poporul, nvatndu-l Legea si hotarrile acesteia (Deuteronom 17v8-13; Deuteronom 33v10; 2 Cronici 17v7-9; Ezra 8). Erau 48 de cetati leviticale raspndite pe tot teritoriul lui Israel (Iosua 21). Aceste cetati erau cheia ascultarii de Dumnezeu. Levitii din cele 48 de cetati trebuia sa hraneasca mereu pe Israeliti cu cuvintele vietii, pentru ca ei sa poata ramne n ascultare de Domnul. Pentru a ramne n ascultare, este nevoie de resurse spirituale. Levitii si Aaronitii, prin slujba lor necurmata, asigurau aceste resurse. Dar pentru aceasta trebuia sa aloce tot timpul lor slujirii lui Israel, nemaiavnd timp sa lucreze pentru ntretinerea lor si a familiilor lor. Zeciuielile lui Israel, care le asigurau aceasta hrana, erau direct legate de destinul etern al lui Israel. Nemplinirea poruncii zeciuielii ducea la nefunctionalitatea sistemului, la iesirea Levitilor din functie (Neemia 13v10-14), fapt ce ducea la dezastrul spiritual al lui Israel, si apoi la despartirea sa eterna de Fata lui Dumnezeu. Dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu, pentru a ramne n

relatie cu El, se reflecta n credinciosia cu care se respecta porunca zeciuielii. Evreul aducea zeciuiala Domnului. Domnul lua zeciuiala si o dadea Levitilor poruncindu-le acestora sa dea la rndul lor, zeciuiala din zeciuiala, Aaronitilor. Zeciuielile se strngeau la Casa Domnului. Acolo, slujitorul trebuia sa mannce din zeciuiala si sa se bucure cu familia sa, naintea Domnului (Deuteronom 14v26), nvatnd astfel ca Domnul este adevaratul Proprietar al averilor sale si nvatnd sa se teama totdeauna de Domnul Dumnezeul sau 72 (Deuteronom 14v23). n anul al treilea, evreul dadea o zeciuiala Levitului, strainului, orfanului si vaduvei din cetatea lui (Deuteronom 14v27-29, Deuteronom 26v12-15). b) Darurile aduse Domnului de sarbatori sau darurile de bunavoie, care sunt aduse n spiritul zeciuielilor, cu mentiunea ca numai Aaronitii aveau dreptul sa mannce din ele; c) Dreptul strainului, orfanului si vaduvei (Deuteronom 24v19-22). Orfanii si vaduvele faceau parte din poporul Domnului, iar strainul care se afla pe teritoriul lui Israel trebuia sa respecte Legea Domnului (Levitic 24v10-23) ca orice israelit si era ndemnat sa-L caute mereu pe Domnul. Nu este mentionat nicaieri n Lege ca Israelitii trebuie sa ajute orfanii si vaduvele din Edom, Moab sau orice alta tara pagna de lnga ei. d) Iertarea datornicilor la fiecare 7 ani (Deuteronom 15v1-3) e) mprumutarea fara parere de rau a celui lipsit, care-ti cere ajutorul (Deuteronom 15v4-11). Daruirea acestor sume nu era optionala. Pe vremea aceea, Israelitii traiau sub o forma de guvernamnt ce se numeste t e o c r a t i e , care nsemna ca se aflau sub conducerea lui Dumnezeu si a sistemului religios. Noul Testament Ai Domn u l u i n n t r e g ime . Mai nti de toate, trebuie sa ntelegem ca la fel cum

zeciuiala si celelalte directii de administrare a bunurilor evreului din Vechiul Testament erau porunci date de nsusi Dumnezeu, a caror ncalcare implica drept consecinta revarsarea mniei lui Dumnezeu, tot asa darnicia, n Noul Legamnt, este tot o porunca a Domnului, a carei ncalcare este un pacat care va aduce moartea. Dumnezeu are drept sa ne porunceasca ce sa facem cu banii nostri, pentru ca i apartinem n ntregime, iar banii nostri sunt, de fapt, ai Lui. Noi am fost rascumparati prin sngele scump al Domnului Isus Hristos si-I apartinem n ntregime; tot ce avem este de la EL. ntr-adevar, sufletul nostru, trupul nostru, bunurile si banii nostri i apartin 100% Lui. Noi nu suntem stapni pe sufletul si trupul nostru, nici pe timpul sau pe banii nostri. Noi nu putem face ce voim, ci, ca robi ai Domnului, numai ce hotaraste Stapnul si Proprietarul nostru. Spiritul de ndumnezeire din noi se vede n primul rnd de la modul n care ne raportam la timpul si banii nostri. Cel ce este cu adevarat rob al Domnului va lua timpul lui 100% si banii lui 100%, va veni naintea lui Dumnezeu si va spune: ,,Doamne, ce vrei sa fac cu timpul si banii mei care-Ti apartin de fapt Tie? Orice vei hotar, Stapne, voi face indiferent de voia mea!. Cel care spune: un procent dau pentru Domnul si restul mi ramne mie este poate un fariseu, dar nu un rob al Domnului. Atitudinea corecta ca administrator, si nu proprietar al averilor lui Dumnezeu, este: ,,Doamne, ti multumesc pentru banii pe care mi i-ai daruit, pentru a ma onora sa-i administrez. Ce vrei sa fac cu ei ? a) Familia Dumnezeu este preocupat de viata noastra fizica si de sanatatea noastra, pentru ca sa putem pazi poruncile Lui si sa ne mplinim functia de sare si de lumina pe pamnt. De obicei, noi ne cumparam de mncare si haine pentru ca aceasta este voia noastra, fara sa fim constienti ca aceasta este si voia Lui. Chiar daca si noi dorim sa folosim o parte din banii nostri n acest sens, mai trebuie sa facem acest lucru pentru ca este voia Lui, si nu pentru ca e voia noastra, pentru ca e porunca Lui, si nu pentru ca e dorinta noastra. Dumnezeu ne promite ca va avea El grija de

hrana si de mncarea noastra. El se angajeaza sa ne dea pine astazi pentru astazi, nu sa ne faca provizii pentru luni ntregi. Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne mbracam, ne va fi de ajuns (Timotei 6v8). b) Cel ce da nvatatura din Cuvnt Am vazut ca principala directie a darniciei n Vechiul Testament era zeciuiala folosita pentru ntretinerea celor delegati de Dumnezeu cu hrana spirituala a poporului Israel. 73 n Noul Legamnt, o data cu venirea Hristosului lui Dumnezeu, att preotia, care media relatia evreilor cu Dumnezeu, ct si functia speciala a Levitilor au fost desfiintate. Dupa cum spune autorul epistolei catre Evrei: ,,Nimeni nu va mai nvata pe vecinul sau pe fratele sau, zicnd: Cunoaste pe Domnul!. Caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic la cel mai mare. Desi aceasta a avut loc n ce priveste procesul cunoasterii si toti au intrare libera la Tatal, totusi Dumnezeu a pastrat n cadrul Bisericii principiul levitical care guverna procesul cunoasterii n Israel. Si anume, Dumnezeu a rnduit sa fie oameni care sa-si dedice tot timpul lor slujbei nvataturii. Ei nu au un har mai special n apropiere de Dumnezeu, asa cum aveau preotii si levitii, ci au darul de nvatator si investesc mai mult timp n studierea si predicarea Cuvntului. La fel cum a dat porunci exacte evreilor ce beneficiau de slujba necurmata a Preotilor si Levitilor, la fel Domnul a dat porunci exacte crestinilor ce beneficiaza de o slujire n Cuvnt, si anume : ?? Galateni 6v6: Cine primeste nvatatura n Cuvnt, sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l nvata. ?? 1Corinteni 9v13-14: Nu stiti ca cei ce mplinesc slujbele sfinte sunt hraniti din lucrurile de la Templu si ca cei ce slujesc altarului au parte de altar? Tot asa, Domnul a rnduit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie.

?? Matei 10v9-10: Sa nu luati nici aur, nici argint, nici arama n briele voastre, nici traista pentru drum, nici doua haine, nici ncaltaminte, nici toiag, caci vrednic este lucratorul de haina lui. ?? 1Timotei 15v17-18: Prezbiterii care crmuiesc bine sa fie nvredniciti cu ndoita cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovaduirea si cu nvatatura pe care o dau altora. Caci scriptura zice: Sa nu legi gura boului cnd treiera bucate si Vrednic este lucratorul de plata lui. n lumina zeciuielii din Vechiul Testament si importantei primordiale a slujbei nvataturii n Biserica din Noul Testament, putem concluziona ca prima si cea mai importanta directie a darniciei este cea legata de cel ce te nvata din Cuvnt. c) Vaduvele, orfanii si saracii din Biserica locala (1 Timotei 5v3-16, Iacov 1v27, Iacov 2v14-16, 1 Ioan 3v17, Fapte 4v32-37, Fapte 6v1) Textele referitoare la vaduve, orfani si saraci i au n vedere pe cei din Biserica, si nu pe cei din lume, la fel cum textele din Lege aveau n vedere dreptul celor ce erau pe teritoriul lui Israel. Chiar vaduvele crestine trebuie sa mplineasca anumite conditii pentru a primi ajutor din partea Bisericii (1 Timotei 5v9-11). Este, de asemenea, interesanta ordinea de prioritati pe care Pavel o stabileste pentru mplinirea nevoilor. El spune ca de bunavointa noastra trebuie nti sa beneficieze fratii nostri credinciosi si abia apoi necredinciosii (Galateni 6v9-10). Isus a spus ca dragostea noastra unul pentru celalalt, n cadrul Trupului lui Hristos, va demonstra limpede celor din afara ca noi suntem ucenicii Sai (Ioan 13v34-35) d) Alte Biserici care trec prin perioade de saracie (Fapte 11v27-30, Romani 15v25-27); e) Ajutorarea unei lucrari misionare (Filipeni 4v14-19). 3. Cui daruim ? Conducatorii poporului lui Dumnezeu (preotii n Vechiul Testament, prezbiterii si

diaconii n Noul Testament) erau cei care colectau si distribuiau jertfele si donatiile si supravegheau programele de caritate. Poporul lui Dumnezeu aducea darurile conducatorilor sai. Acest lucru a fost valabil att n Vechiul Testament, ct si n Noul Testament. De fapt, conducatorii erau responsabili pentru aflarea nevoilor si acoperirea lor din visteria obsteasca. Se pare ca exista o singura exceptie de la acest principiu. Credinciosii trebuie sa dea ajutor direct membrilor n nevoie din propria familie, astfel nct ei sa nu fie o povara pentru biserica. (1Timotei 5v3-16). 74 n Biserica Primara, darnicia era oferita cu regularitate, prin donatii hotarte de fiecare personal, colectate de lideri si distribuite celor n nevoi. Darnicia era canalizata prin intermediul bisericii locale, situatiile dificile erau cunoscute iar oamenii duhovnicesti le rezolvau. Darnicia trebuie sa se faca cu consecventa: credinciosii din Macedonia erau ndemnati sa puna deoparte si sa predea saptamnal ceea ce hotarau ca darnicie. 4. Cum daruim? Cum ar trebui sa privim darnicia ? Darnicia este si a fost din totdeauna o chestiune ce tine de i n ima omului. Exodul 25v2 contine descrierea colectarii resurselor financiare pentru ridicarea sanctuarului. Dumnezeu i-a cerut lui Moise: Vorbeste copiilor lui Israel: Sa-Mi aduca un dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima, adica a carui inima arata dorinta de a darui, este miscata n directia aceasta. Dupa aproape alte zece capitole de instructiuni de constructie a sanctuarului, l vedem pe Moise ca repeta conditiile darniciei (Exod 35v4-5): Iata ce a poruncit Domnul: Luati din ce aveti si aduceti un prinos Domnului. Fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima. n 2 Corinteni 9v7 Pavel spune: Fiecare sa dea dupa cum a hotart n inima lui: nu cu parere de rau sau de sila, caci pe cine da cu bucurie l iubeste Dumnezeu. Apoi, n versetul urmator, Pavel indica izvorul dorintei inimii de a da: si Dumnezeu poate sa va umple cu orice

har, pentru ca, avnd totdeauna n toate lucrurile din destul, sa prisositi n orice fapta buna. Sa insistam putin asupra principiilor spirituale ce guverneaza darnicia, asa cum reies din 2 Corinteni 8 si 9: Darnicia trebuie facuta cu generozitate (9v5-6), dupa putere (8v13-15); Darnicia trebuie sa ne coste (8v3); Darnicia este o hotarre individuala (9v7); Darnicia si cresterea spirituala (8v7); Modelul (8v9), motivatia (9v5-8) si efectele (9v11-15) darniciei crestine; Oameni care administreaza ajutoarele (8v16-24). Bisericile Macedoniei sunt un exemplu sugestiv de daruire. Apostolul Pavel scrie despre ei: saracia lor lucie a dat nastere la un belsug de darnicie (2 Corinteni 8v2b). Sa analizam cum au daruit bisericile Macedoniei: - cu generozitate, desi erau n saracie (8v2b), cu sacrificiu (8v3b, 2a); - de buna voie (8v3a), cu bucurie (8v2a); - fara zgrcenie (9v5); fara parere de rau (9v7); fara a fi obligati (9v7). Atitudinea pozitiva a acestor credinciosi fata de darnicie s-a datorat faptului ca aveau o legatura puternica cu Domnul Isus Hristos; n sensul acesta, ei au facut trei lucruri: - s-au daruit pe ei nsisi Domnului (8v5); - au socotit darnicia ca parte a dragostei lor fata de semeni (8v8b); - au fost profund motivati de exemplul Domnului Isus (8v9). 5. Ct daruim? n Vechiul Testament, era poruncit prin Lege ca evreul sa dea 10% din veniturile sale Domnului, indiferent de situatia n care se afla. n Noul Testament, acest procent nu mai este porunca, dar: ?? Dumnezeu ramne proprietarul tuturor bunurilor noastre, iar noi doar niste administratori

care trebuie sa asculte neconditionat de porunca Stapnului ?? Stapnul ne cheama sa nu fim egoisti, ci sa ne investim toate resursele noastre (inclusiv cele materiale) pentru extinderea mparatiei Sale pe pamnt ?? Darnicia ramne o porunca, o obligatie, o datorie, iar nemplinirea ei ramne pacat (vezi Galateni 6v6, 1 Ioan 3v17-18, Evrei 13v16 etc.) ?? n Noul Testament resursele sunt mai mari si de aceea asteptarile lui Dumnezeu si standardele Sale pentru noi sunt mai mari. 75 ?? Avraam, tatal nostru, al tuturor credinciosilor, practica zeciuiala nainte de darea Legii. (Geneza 14, Geneza 28v22) ?? Ramne important si c t dam, iar acesta se judeca n raport cu venitul fiecaruia (vezi vaduva saraca din Luca 21v1-4). As a d a r , d a r n i c i a c r e s t i n a mat u r a a r t r e b u i s a nc e a p a d e l a 10%. Nivelul darniciei reflecta credinta noastra si dragostea noastra fata de Dumnezeu, reflecta nivelul cresterii noastre spirituale. Darnicia n biserica Neemia. n biserica noastra obisnuim sa strngem darnicia prin grupurile de casa, la liderii acestora, care predau banii casierului. Sunt importante, pe lnga m o t i v a t i e , att c o n s e c v e n t a , ct si c o n s i s t e n t a darniciei. Credem ca fiecare ar trebui sa si formeze deprinderea ca lunar sa daruiasca n biserica partea hotarta proportional cu venitul sau si cu credinta pe care o are. Exista un nivel minim, reflectat n sub 10 % din venit, un nivel mediu, n care fiecare ar da zeciuiala, si un nivel nalt al credintei, cnd darnicia va depasi aceste cifre. De asemenea, pe lnga aceasta darnicie regulata, exista si alte prilejuri de binefacere, cnd apar nevoi. Administrarea banilor strnsi este responsabilitatea prezbiterilor, care i vor directiona catre mplinirea obiectivelor prioritare ale Bisericii.

Sper sa spunem ca si regele David: ... am vazut acum cu bucurie pe poporul Tau, care se afla aici, aducndu-Ti de buna voie darurile lui. Doamne,... tine totdeauna in inima poporului Tau aceste porniri si aceste gnduri si ntareste-i inima in Tine (1 Cronici 29v17-18). Rezumat: Noi am fost rascumparati prin sngele scump al Domnului Isus Hristos si-I apartinem n ntregime; tot ce avem este de la El. ntr-adevar, sufletul nostru, trupul nostru, bunurile si banii nostri i apartin 100% Lui. Noi nu suntem stapni pe sufletul si trupul nostru, nici pe timpul sau pe banii nostri. Noi nu putem face ce voim, ci, ca robi ai Domnului, numai ce hotaraste Stapnul si Proprietarul nostru. Spiritul de ndumnezeire din noi se vede n primul rnd de la modul n care ne raportam la timpul si banii nostri. Cel ce este cu adevarat rob al Domnului va lua timpul lui 100% si banii lui 100%, va veni naintea lui Dumnezeu si va spune: ,,Doamne, ce vrei sa fac cu timpul si banii mei care-Ti apartin de fapt Tie? Orice vei hotar, Stapne, voi face indiferent de voia mea!. ntrebari: ? Care este porunca lui Dumnezeu cu privire la darnicie? ? Ct si cum trebuie sa dau din ceea ce Dumnezeu mi da? ? Care sunt prioritatile prezentate de Dumnezeu n Cuvntul Sau cu privire darnicie? Versete de retinut: ?? Galateni 6v6: Cine primeste nvatatura n Cuvnt, sa faca parte din toate bunurile lui si celui ce-l nvata. ?? 1 Corinteni 9v13-14: Nu stiti ca cei ce mplinesc slujbele sfinte sunt hraniti din lucrurile de la Templu si ca cei ce slujesc altarului au parte de altar ? Tot asa, Domnul a rnduit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie.

?? 2 Corinteni 9v7: Fiecare sa dea dupa cum a hotart n inima lui: nu cu parere de rau sau de sila, caci pe cine da cu bucurie l iubeste Dumnezeu. IV.4 Relatii sfinte: relatii baieti-fete, sot-sotie, parinti-copii Relatia baieti fete 1) Ce este casatoria? De ce sa ma casatoresc? a) Scopul casatoriei Pentru a ntelege ce este casatoria, trebuie sa ne ntoarcem n gradina Edenului si sa studiem cu atentie primele trei capitole din cartea Geneza. Mai nti, descoperim faptul ca taina casatoriei este inventia lui Dumnezeu si nu a omului. Casatoria este ideea lui Dumnezeu si exista nainte de caderea omului n pacat. De aceea, casatoria este ceva sacru, este o purtatoare a valorilor divine. Dumnezeu l-a creat mai nti pe Adam. Dupa ce l-a creat, concluzia Creatorului nsusi a fost: Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el (Geneza 2v18). Oare Adam era trist si nefericit pentru ca era singur si Dumnezeu a decis sa o creeze pe Eva pentru a-i mplini prin ea nevoia de fericire? Cu siguranta, nu! Scriptura, de la un capat la altul, ni-L prezinta pe Creatorul cel infinit ca fiind fericirea omului, Singurul care poate mplini n chip desavrsit toate nevoile sufletului. Ne aducem aminte n treacat doar de Psalmul 16, n care autorul se roaga astfel lui Dumnezeu: Eu zic Domnului: Tu esti Domnul meu. Tu esti singura mea fericire!(Psalmul 16v2). Adam era pe deplin fericit n relatia cu Creatorul sau. Atunci de ce nu era bine sa fie singur? Daca citim cu atentie versetul 18 din capitolul 2, vom observa ca Eva nu a fost creata pentru a fi sursa mplinirii lui Adam, ci ca ajutor potrivit pentru acesta. Dar sa l ajute la ce? Cu siguranta, sa l ajute la mplinirea lucrarii pe care i-o ncredintase Domnul: Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat n gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca (Geneza 2v15).

Adam trebuia sa lucreze gradina. Dumnezeu crease gradina si Se revelase n ea. Adam trebuia sa exploreze gradina cu scopul de a descoperi frumusetea si ntelepciunea Creatorului, cu scopul de a-L cunoaste mai mult. Si poate mai trebuia sa extinda aceasta minunata gradina pe tot pamntul. Cam acest lucru nsemna sa lucreze gradina. nsa Adam trebuia si sa o pazeasca. Nu peste putin timp el avea sa se confrunte cu ispitirea celui rau. Biruirea ispitei aducea protectie fata de gradina, nsa cedarea n fata ei punea n pericol gradina. Ei bine, aceasta era lucrarea pe care i-o ncredintase Dumnezeu si n aceasta lucrare nu era bine sa fie singur. Dumnezeu a creato pe Eva pentru a-l ajuta pe Adam sa si mplineasca mai bine slujba. Desi era pe deplin fericit prin relatia cu Dumnezeu, Adam nu era eficient n lucrare singur. El avea nevoie de un ajutor care sa i se potriveasca pentru a atinge eficienta maxima n lucrare. Dumnezeu nu statea n fiecare clipa de vorba cu Adam. Deseori, Acesta Se retragea si l lasa pe Adam singur sa exploreze gradina sau sa ia decizii cu privire la interdictia de a nu mnca din pomul cunostintei binelui si raului. Prezenta unui vas uman lnga el, care sa i se potriveasca, cu care sa poata relationa, comunica si cu care sa poata fi n comuniune, trebuia sa l faca mai eficient att n explorarea si extinderea gradinii, ct si n pazirea acesteia. Deci, Eva nu a fost creata pentru a mplini nevoia de fericire a omului, ci pentru a fi un ajutor potrivit lui Adam n lucrarea primita de la Domnul. Dumnezeu nsa nu l obliga pe Adam sa se casatoreasca cu Eva. Dumnezeu l constientizeaza mai nti pe Adam de nevoia unui ajutor potrivit: dar pentru om nu s-a gasit nici un ajutor care sa i se potriveasca (Geneza 2v20b). Dupa aceea, Dumnezeu o creeaza pe Eva astfel nct aceasta sa i se potriveasca lui Adam. Apoi, i-o prezinta pe Eva lui Adam si l lasa pe acesta sa aleaga. Adam este ncntat si o alege pe Eva cu toata inima lui: Iata n sfrsit aceea 77 care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru ca a fost luata din om (Geneza 2v23).

Putem concluziona afirmnd ca Dumnezeu nu a inventat casatoria pentru a fi sursa fericirii omului. Sursa fericirii este doar Dumnezeu si partenerul de viata nu l poate substitui pe Cel Infinit. Scopul casatoriei este acela ca, prin unitatea si relatia foarte apropiata dintre cei doi, acestia sa fie mai eficienti n lucrarea Domnului. Cei doi trebuie sa formeze o echipa care sa mplineasca cu mai mult entuziasm si ntelepciune planurile Domnului. Si este adevarat faptul ca, facnd acest lucru, se vor apropia mai mult de Domnul si vor fi astfel mai fericiti prin cunoasterea Lui. Observ ca acesta este scopul primordial al casatoriei si nu altul, cum ar fi procrearea. Este adevarat ca un alt scop al casatoriei este nmultirea membrilor rasei umane (vezi Geneza 1v28). nsa acesta este un al doilea scop care este specificat mai trziu de Domnul. Scopul fundamental al casatoriei este acela ca cei doi sa fie una, sa fie o echipa perfecta si, astfel, sa l poata sluji mai bine pe Creatorul lor. b) Scopul sexualitatii Sexualitatea nu reprezinta ceva pacatos, o consecinta a caderii omului n pacat. Dimpotriva, sexualitatea este ceva sacru, daruit de Creator n gradina Edenului. Mandatul de a se nmulti si de a umple pamntul este dat nainte de caderea omului n pacat (vezi Geneza 1v28). Si apoi, este foarte important comentariul facut de autor dupa ce Adam o alege pe Eva: De aceea (pentru ca a fost luata din om) ? va lasa pe tatal sau si pe mama sa, si ? se va lipi de nevasta sa, si ? cei doi se vor face un singur trup (Geneza 2v24). Verbul a se lipi se refera n primul rnd la actul sexual. Apostolul Pavel, autor inspirat, atunci cnd comenteaza acest verset n 1Corinteni capitolul 6, interpreteaza verbul a se lipi ca referindu-se la actul sexual: Nu stiti ca cine se lipeste de o curva este un singur trup cu ea?

Caci este zis: Cei doi se vor face un singur trup" (1Corinteni 6v16). Casatoria este o taina. Dumnezeu vrea ca cei doi sa devina un singur trup, adica un singur templu spiritual n care sa locuiasca slava Lui. Cu siguranta ca este vorba de o unire de natura spirituala, emotionala. Cei doi si pastreaza trupurile si identitatea, nsa devin una n duhul lor. Si aici este taina. Cum pot doua persoane att de diferite sa fie una? ntre cei doi se realizeaza o legatura extrem de strnsa, o comuniune totala astfel nct bucuria unuia este si bucuria celuilalt, ntristarea unuia este si ntristarea celuilalt, framntarea unuia devine si framntarea celuilalt. Tocmai aceasta comuniune si unire sufleteasca i face sa fie o adevarata echipa si, astfel, sa lucreze mai bine pentru planurile Domnului. Daca citim cu atentie versetul din Geneza 2v24 si comentariul lui Pavel din 1Corinteni 6v16, descoperim ca sexualitatea este un mijloc de realizare a acestei unitati: (a) se va lipi de nevasta sa (actul sexual) (b) si cei doi se vor face un singur trup (unirea celor doi). Sexualitatea este un dar minunat de la Dumnezeu. Acest dar nsa a fost dat cu un scop precis si trebuie administrat cu responsabilitate n cadrul ornduit de Domnul. Sexualitatea presupune placerea, nsa nu placerea este scopul ei fundamental. Dumnezeu vrea sa depasim conditia de animale hedonice. Sexualitatea ne-a fost daruita de Dumnezeu pentru ca, prin intermediul ei, sa putem deveni una cu partenerul de viata. Acest act fizic are profunde consecinte emotionale. El este un mijloc prin care se realizeaza si se ntretine unitatea spirituala a celor doi. Cei doi devin un singur duh. Actul sexual consolideaza o legatura afectiva extrem de puternica ntre ei. Astfel, partenerul nu mai este perceput doar ca un simplu obiect sexual, ci mai nti ca o persoana cu care trebuie sa devina una. 78 nsa n Geneza se evidentiaza cu claritate faptul ca singurul cadru legitim pentru actul sexual este casatoria. Actul sexual realizeaza o unire profunda ntre un barbat si o femeie. Chiar

daca este vorba de o prostituata, n urma actului sexual, cei doi devin una. Or, scopul lui Dumnezeu a fost sa devina una cei care au decis sa ntemeieze o noua familie, sa si uneasca destinele si sa l slujeasca mpreuna pe Creator pna la sfrsitul vietii lor. Barbatul si va parasi familia de origine, se va lipi de nevasta sa si cei doi vor deveni un singur trup. Aceasta nu nseamna ca barbatul si va nega sau abandona familia de origine. nsa el se va delimita de aceasta prin faptul ca a ales sa ntemeieze el nsusi o noua familie. Legatura cu nevasta sa este mai profunda dect cea cu parintii sai. El nu si va abandona parintii, ci i va anunta ca el a decis sa ntemeieze o noua familie. Cea de care se va alipi este numita n Geneza 2v24 nevasta sa sau femeia sa, deci nu poate fi orice femeie. Ea este cea cu care a ales sa fie mpreuna pentru tot restul vietii, cea care a acceptat sa fie a lui si pe care el a declarat-o naintea comunitatii ca fiind sotia sa. Observam deci ca ea trebuie sa fie nevasta sa naintea actului sexual. Si pentru a fi nevasta sa, trebuie ndeplinite doua conditii. Prima vizeaza decizia responsabila a celor doi de a ntemeia o noua familie si legamntul de a apartine unul celuilalt si de a fi fideli unul altuia. Iar a doua conditie vizeaza anuntarea comunitatii. Barbatul trebuie sa si paraseasca familia de origine. Acest lucru nseamna si anuntarea acesteia n ceea ce priveste intentia de a-si ntemeia propria familie. n Geneza 2v24, prima conditie este evidentiata cu mai multa claritate, iar a doua este oarecum dedusa. nsa restul Scripturii insista deopotriva att pe importanta deciziei celor doi de a ntemeia o noua familie, ct si pe importanta anuntarii acestui lucru comunitatii. Dumnezeu ne-a creat ca sa traim n comunitate. Nu o putem sfida. Si, la urma urmei, este absolut natural sa anunti comunitatea de o asemenea bucurie, aceea de a ntemeia o noua familie. Actul sexual este un dar de la Dumnezeu cu scopul de a pecetlui si ntretine unirea celor doi. Singurul cadru legitim al acestui act este casatoria, care presupune decizia responsabila a celor doi de a ntemeia o noua familie si anuntarea comunitatii cu privire la acest lucru. c) Scopul sentimentelor

Cnd voi vorbi despre scopul sentimentelor, ma voi referi la sentimentele romantice ce pot aparea ntre un barbat si o femeie, la starea de ndragostire. Dupa cum sexualitatea este un dar de la Dumnezeu, la fel si sentimentele romantice sunt un minunat dar divin. Descoperim acest lucru n Cntarea Cntarilor. De-a lungul istoriei au fost multi oameni reticenti fata de sexualitate si de aparitia sentimentelor romantice. Acestea erau privite ca ceva pamntesc, necurat, ca o consecinta a caderii omului n pacat. Ei bine, Dumnezeu a lasat Cntarea Cntarilor n Biblie tocmai pentru a demonstra falsitatea acestor reticente si pentru a aduce lumina n acest domeniu. n Cntarea Cntarilor nvatam faptul ca prezenta atractiei sexuale, a sentimentelor romantice si exprimarea creativa a acestora ntr-o relatie de cuplu reprezinta o normalitate. Scopul sentimentelor este similar cu cel al sexualitatii. Sentimentele romantice mediaza apropierea celor doi si unirea sufleteasca a acestora. Ele sunt nu doar normale, ci chiar obligatorii ntr-o relatie dintre doua persoane care si unesc destinele. Dar, la fel cum darul sexualitatii poate fi pervertit, n acelasi mod sentimentele romantice pot fi nselatoare si pot fi stimulate ntr-un cadru ilegitim care ne va aduce cumplite dureri. nsa acest subiect l vom dezvolta putin mai trziu. d) De ce sa ma casatoresc? Este timpul sa dam un raspuns la aceasta ntrebare. Dumnezeu nu Se uita doar la comportamentul nostru, ci si la motivatia din spatele lui. A te casatori este un lucru minunat. Cu toate acestea, si acest act poate fi realizat cu o motivatie gresita. Haideti sa privim o lista a unor posibile motivatii gresite: Ma voi casatori pentru a gasi fericirea. Sotul meu mi va mplini toate nevoile si voi fi n sfrsit fericita! 79 Ma voi casatori pentru a ma putea bucura de placerea sexuala fara sa ma mustre

constiinta sau sa ma acuze cei din jurul meu. Un copil m-ar face cu adevarat fericita. Ma voi casatori deci pentru a avea copii. Este asa greu sa te descurci singur cnd ai un salariu mic. Este foarte bine sa ai pe cineva care sa-ti faca de mncare, sa te spele si sa aiba un salariu foarte mare. mi este groaza de batjocora celor din jurul meu: Esti nca singura? Nu te-a luat nimeni? Nici nu-i de mirare>> De-abia astept sa ma casatoresc pentru a fi eliberata de aceasta ocara si sa le nchid gura tuturor! Ma simt robit de ispita curviei. De-abia astept sa ma casatoresc pentru ca sa dispara aceasta ispita din viata mea! Este adevarat ca taina casatoriei aduce cu sine multe beneficii si daruri: placerea sufleteasca, copiii, un statut social, partasia cu cineva mereu aproape nsa aceste beneficii sau daruri nu trebuie sa devina un scop n sine si sa ne abata de la scopul pentru care Dumnezeu a creat casatoria. Iata cum ar dori Domnul sa gndim cu privire la casatorie: Sunt pe deplin fericit n relatia cu Creatorul meu si singura mea dorinta pe acest pamnt este sa l slujesc prin tot ce fac pna la sfrsitul vietii mele. nsa, pentru a-L sluji mai bine, as avea nevoie de un vas sfnt care sa fie mereu alaturi de mine si sa vegheze necurmat asupra relatiei mele cu Domnul. Sa fie vasul prin care Domnul sa ma mngie, sa ma ncurajeze, sa ma inspire, sa ma mustre, sa ma sfatuiasca, sa-mi strneasca o gelozie sfnta. Si vreau si eu la rndul meu sa daruiesc din belsug dragostea Sa celei/celui de lnga mine si sa veghez asupra relatiei ei/lui cu Domnul. Vreau sa-i netezesc carari drepte si sa o/l duc pe naltimile de neatins ale gloriei Sale. Vreau sa-i fiu un model si un sprijin. Doresc sa fim una, o familie spre slava lui Dumnezeu. Sa fim o echipa si mpreuna sa l slujim cu mai multa putere si ntelepciune pe Domnul. Doresc sa avem o relatie model n Biserica si n comunitatea noastra. Doresc sa fim sare si lumina n mijlocul unei lumi n care casniciile sunt pline de falsitate, resentimente, rutina, infidelitate, dureri cumplite Fie ca unirea noastra sa slujeasca gloriei minunatului nostru

Creator! Perspectiva lui Dumnezeu asupra casatoriei este att de frumoasa, nct parca nu mai este loc pentru celibat. De aceea, n cele ce urmeaza, vom asterne si cteva rnduri despre darul celibatului. e) Darul celibatului si darul casatoriei Un pasaj important n legatura cu acest subiect este cel din 1 Corinteni capitolul 7. nsa acest capitol trebuie studiat cu mare atentie pentru a nu ajunge la concluzii pripite. Se pare ca n Biserica din Corint erau doua tabere: tabara pro-celibat si tabara pro-casatorie. Unii glorificau celibatul si dispretuiau casatoria, pe cnd altii considerau ca a te casatori nseamna mplinirea poruncii lui Dumnezeu din Geneza (Cresteti si nmultiti-va), iar celibatul nseamna un blestem. Care este pozitia lui Pavel, un celibatar dedicat n ntregime lucrarii Domnului? Iata cuvintele sale: Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine; dar fiecare om are de la Dumnezeu darul lui: unul ntr-un fel, altul ntr-altul. Din perspectiva lui de celibatar, Pavel dorea ca toti sa fie celibatari. El voia sa arate astfel ca celibatarul nu este un frustrat si un nemplinit, ci o persoana fericita si deplin multumita cu starea lui. nsa Pavel este constient ca fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unii darul casatoriei, iar altii darul celibatului. Deci, pentru Pavel, att casatoria, ct si celibatul, sunt daruri divine. Si fiecare dintre acestea este primit pentru a-i putea sluji mai bine pe ceilalti. Slujirea este scopul. n capitolele n care se discuta darurile spirituale din 1Corinteni (1214), descoperim ca darul spiritual ne este dat de Domnul, spre folosul si zidirea sufleteasca a altora. Si Dumnezeu este Cel care stie mai bine daca sunt mai eficient ca celibatar sau casatorit. Nu trebuie sa dispretuim nici celibatul, nici casatoria. Ambele sunt binecuvntari si daruri de la Dumnezeu. Dumnezeu le da unora puterea de a-L sluji mpreuna cu un partener, iar altora le da puterea de a-L sluji singuri. Nu trebuie sa ne temem nici de celibat, nici de casatorie, ci sa 80

cautam n mod sincer calauzirea specifica a lui Dumnezeu n acest domeniu. Daca avem ncredere n dragostea si ntelepciunea Lui, daca vom fi disponibili sa acceptam voia Lui si daca vom cauta cu onestitate raspunsul Lui, El ne va descoperi care este darul Sau pentru noi: fie celibatul, fie casatoria. Pna acum, am insistat asupra modului n care l poti sluji pe Domnul mai bine alaturi de cineva. Dar oare cum poti fi mai eficient singur? Domnul ti va oferi o protectie speciala si te va ajuta sa biruiesti lupta cu singuratatea. Cnd cineva este singur, are mai mult timp pe care l poate investi direct n lucrarea Domnului. Un om casatorit si slujeste mai nti familia, si apoi Biserica. Un celibatar dedica mai mult timp slujirii ntregii Biserici. Sunt lucrari speciale unde este indicat sa fie implicati celibatari. Ma gndesc la lucrarea lui Pavel: o lucrare att de mare, n care trebuie mereu sa mergi dintr-o cetate n alta, dintr-o provincie n alta. Dar sunt si alte tipuri de lucrari. Apoi, celibatarii crestini pot avea un impact deosebit asupra celibatarilor necredinciosi, frustrati si poate razvratiti mpotriva lui Dumnezeu datorita faptului ca nu au reusit sa se casatoreasca. Eu am aflat doar cteva posibilitati de raspuns. Ideea este ca Dumnezeu are un plan specific si o lucrare specifica pentru fiecare, iar El stie mai bine pentru fiecare din noi cum putem atinge eficienta maxima: fie prin darul celibatului, fie prin darul casatoriei. 2) Pregatirea pentru casatorie Calitatea casniciei noastre depinde enorm de viata noastra de dinainte de casatorie. Pentru a avea o casnicie fericita, este esential sa tratam cu maxima seriozitate si responsabilitate perioada premergatoare casatoriei. Aceasta perioada este un dar de la Dumnezeu n care ne putem pregati pentru a intra n taina casatoriei. Dar putem de asemenea sa risipim acest timp si sa ne umplem de o multime de boli spirituale care vor erupe n interiorul casniciei noastre. Se pot spune multe lucruri despre pregatirea pentru casatorie. Eu voi insista mai mult

asupra curatiei n domeniul relatiei baieti-fete. Acest domeniu reprezinta un ogor n care semanam n fiecare zi prin gndurile, atitudinile si faptele noastre. Putem semana semintele vietii care vor rodi n casnicia noastra binecuvntari minunate, sau semintele mortii care vor aduce casniciei noastre blesteme si dureri. Pavel enunta cu solemnitate principiul culesului si semanatului n Epistola catre Galateni: Nu va nselati: Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera. Cine seamana n firea lui pamnteasca, va secera din firea pamnteasca putrezirea; dar cine seamana n Duhul, va secera din Duhul viata vesnica (Galateni 6v7-8). a) Cresterea n maturitatea spirituala Casatoria este o taina, este un univers complex pe care l poti aborda duhovniceste doar n masura n care cresti n maturitatea spirituala. Voi pomeni n treacat doar cteva aspecte n legatura cu cresterea n maturitate. Un aspect se refera la a-L face pe Domnul desfatarea permanenta a sufletului tau. Atunci nu vei ncerca sa l transformi pe partener ntr-un substitut al lui Dumnezeu (Singurul care ne poate mplini) si nici nu i vei cere acestuia ceea ce el nu ti poate da. Apoi, cresterea n maturitate nseamna exersarea lepadarii de sine si cresterii n dragoste. ntelegi ce nseamna dragostea neconditionata a lui Dumnezeu si o daruiesti neconditionat altuia. Astfel, n casnicie, nu vei fi doar cel care cere, ci cel care n primul rnd se daruieste pe sine neconditionat celuilalt. Atunci cnd cresti n maturitate, iei anumite teste ale responsabilitatii: stii sa iei decizii n situatii dificile, poti pune o pine pe masa, nu te pierzi n ncercari. Astfel, poti deveni un sprijin pentru celalalt si, pastrndu-ti pacea, l poti iubi n continuare. Implicarea n slujire este un ingredient indispensabil pentru cresterea spirituala. Implicndu-te n slujire, te cunosti mai bine, ncepi sa ntelegi lucrarea specifica pe care vrea sa ti-o dea Domnul si, astfel, poti intui mai bine profilul viitorului partener.

81 b) Curatie n domeniul sexualitatii Ne aducem aminte din cartea Geneza de faptul ca sexualitatea este un lucru sacru, un dar minunat primit de la Dumnezeu si ca singurul cadru legitim de administrare a acestui dar este casatoria. Nerespectarea acestui cadru nseamna pacat si ne va aduce multe chinuri si suferinte n viata noastra. Dumnezeu doreste o curatie totala n acest domeniu, n relatiile noastre cu persoanele de sex opus. Ochii nostri, mintea noastra, trupul nostru sunt ale Domnului si trebuie pastrate curate pentru Domnul si pentru viitorul nostru partener. Haideti sa cunoastem mpreuna standardele lui Dumnezeu din acest domeniu: Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau (Exod 20v17), Facusem legamnt cu ochii mei si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare (Iov 31v1), Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea n inima lui. Deci, daca ochiul tau cel drept te face sa cazi n pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul n gheena (Matei 5v28-29). Observati ct de sacru este acest dar al sexualitatii. Doar simpla poftire a unei femei nseamna un pacat groaznic naintea Domnului. Acea femeie nu este sotia mea, deci nu am dreptul sa atentez la identitatea ei sexuala. Darul sexualitatii l pot ndrepta si stimula doar spre partenerul de viata. Astfel, nteleg faptul ca reveria sexuala, scenariile erotice, pornografia, masturbarea si alte practici sexuale reprezinta o mare necuratie naintea lui Dumnezeu. Ochii mei, mintea mea, trupul meu trebuie sa fie pastrate curate. Daca ma complac n aceste pacate, sunt n mare pericol: cresterea spirituala este blocata si ma umplu de boli spirituale care vor erupe n casnicia mea.

Daca te simti robit de aceste pacate, trebuie sa alegi sa lupti pna la snge si sa ceri ajutorul unui frate mai matur n credinta. (Citirea capitolului despre vindecarea de boli spirituale ti va fi de folos n legatura cu acest domeniu). Daca doar o privire plina de patima nseamna o necuratie, atunci cu att mai mult o atingere fizica obsedata de placere este o urciune naintea Domnului. Exista ispite foarte puternice n acest domeniu si aceasta deoarece ni se ofera momente de placere foarte intense. Placerea sexuala nu reprezinta n sine ceva pacatos. Ea este un dar divin, nsa cadrul legitim este cel al unei relatii de cuplu n cadrul casatoriei. Dar stimularea placerii sexuale ntr-un alt cadru este ceva pacatos. Exista foarte multe oferte: spatii supraaglomerate, femei usuratice, fete carora le place sa se arunce n bratele baietilor si sa stea n poalele lor. Traim ntr-o lume fara valori si fara decenta, ntr-o lume a nesimtirii n care suntem asaltati cu tot felul de ispite. Trebuie sa avem demnitate si sa stim n relatiile cu cei de sex opus sa impunem o anumita distanta interpersonala. Exista un spatiu intim si exista zone erogene ale corpului. Este vorba de un spatiu sacru, purtator de valori. n lumea fara principii n care traim trebuie sa avem curajul de a le cere celor de sex opus de lnga noi sa ne respecte intimitatea. Aceasta nseamna sa te smulgi din bratele lor daca trebuie, sa le ceri sa nu-ti mai atinga cu insistenta anumite parti ale corpului, sa pastreze o anumita distanta cnd se apropie de tine sa ti vorbeasca. Fetele trebuie sa constientizeze faptul ca baietii prezinta anumite diferente n domeniul sexualitatii. Pentru baieti, atractia sexuala este mai prompta si mai intensa. Iar fetele trebuie sa nvete sa i protejeze. Nu exista o moda sfnta, dar exista vestimentatie decenta si indecenta. O fata trebuie sa fie atenta la modul n care se mbraca si la modul n care se apropie de trupul baietilor. Nu exista retete, nsa exista principii, sfaturi de la frati mai maturi si Duhul Sfnt care ne va calauzi pe fiecare dintre noi. Trebuie sa nvatam sa ne protejam pe noi, dar si pe ceilalti. Trebuie sa ne recunoastem slabiciunile si sa ne ferim de contexte n care suntem foarte vulnerabili n fata asaltului

ntunericului, dar trebuie sa i ferim si pe fratii nostri de astfel de contexte. Ei sunt de pret 82 naintea Domnului, iar Mntuitorul ne spune: Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti care cred n Mine, ar fi mai de folos sa i se atrne de gt o piatra de moara si sa fie necat n adncul marii. (Matei 18v6). Scriptura vorbeste cu putere mpotriva pacatului curviei, pacat extrem de devastator. Si multi oameni ai credintei ne dau sfaturi practice care sa ne ajute sa ne ferim de el. Unul dintre ele mi se pare fundamental si suna n felul urmator: doua persoane de sex opus sa nu petreaca timpul singuri ntr-un spatiu nchis (apartament, casa, etc.). Unii crestini rd de acest sfat si l considera exagerat, spunnd ca nu se regaseste n Scriptura. Totusi, sa privim la cteva informatii pe care ni le ofera Biblia: Iosif, cnd a fost ispitit de sotia lui Potifar, a fugit din casa si nu a ramas s-o evanghelizeze. n 1 Corinteni capitolul 6, Pavel nu ne spune doar sa nu curvim, ci si sa fugim de curvie. Ispita poate fi extrem de puternica n acest domeniu, fapt dovedit de adulterul lui David cu Bat-Seba. Si acum, fiilor, ascultati-ma si nu va abateti de la cuvintele gurii mele: departeazate de drumul care duce la ea si nu te apropia de usa casei ei (femeii straine), ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta si unui om fara mila anii tai (Proverbe 5v7-9). Reactia acestor crestini poate fi explicata fie prin mndria, fie prin inconstienta lor. Sunt multi crestini dominati de mndrie care spun ca se pot nfrna si ca au stat singuri cu persoane de sex opus n spatii nchise si nu s-a ntmplat nimic. Ei confunda ndurarea si harul protector al lui Dumnezeu cu propria lor putere de nfrnare si astfel, mndria lor creste. Dar mndria ne spune Scriptura merge naintea caderii. Si sunt multe cazuri n care crestini care se laudau cu

autocontrolul lor s-au jucat cu focul si, n cele din urma, au cazut n pacatul curviei. Poate fi nsa vorba si de inconstienta. Unii crestini si construiesc anumite principii de parca ar fi ajuns deja n cer, de parca nu ar fi un razboi spiritual permanent, de parca nu am avea o fire pamnteasca ce poate izbucni cu putere oricnd, de parca nu ar fi attea avertismente si exemple de caderi n acest domeniu. Mndria sau inconstienta sunt, de regula, nsotite si de dorinta de a savura placerea de a petrece un anumit timp cu o persoana de sex opus n intimitate. Este o placere ilegitima si extrem de periculoasa. Cine este smerit si ntelept sa ia seama la sfaturile practice sugerate de Scriptura. As ncheia subcapitolul curatiei n domeniul sexualitatii, insistnd asupra faptului ca porunca este data spre binele nostru, iar ncalcarea ei ne va aduce multa durere si suferinte. Aceste porunci par absurde pentru multi necredinciosi care riposteaza: Ce are Dumnezeu mpotriva placerii? Ce nu i place daca eu ma simt bine? Sau este un Dumnezeu capricios care vrea sa ma autoflagelez pentru a-I mplini mofturile? Dumnezeu stie cum ne-a creat si ne da porunci spre binele nostru, pentru a ne feri de durere si suferinta. Chiar daca pazirea poruncii nseamna uneori suferinta, prin ea vom fi feriti de una mult mai mare. Nerespectarea poruncilor din domeniul sexualitatii are multe consecinte extrem de dureroase pentru noi: ? ne afecteaza relatia cu Dumnezeu, apropierea de El, cresterea spirituala; ? dezvolta n noi robii sexuale chinuitoare si njositoare; ? ne afecteaza perceptia asupra sexualitatii: asemenea unor animale hedonice, vedem n sex doar un mijloc de procurare a placerii; ? capacitatea de autocontrol n acest domeniu scade considerabil; ? devenim ncetul cu ncetul obsedati de sex; ? n casnicia noastra ne va fi att de greu sa cultivam valoarea care se numeste fidelitate;

83 ? n casnicia noastra ne vom confrunta cu dureroase frustrari si insatisfactii sexuale izvorte din compararea partenerului cu imaginile din revistele pornografice sau ale fostilor parteneri sexuali; ? femeia va fi privita din ce n ce mai mult ca un obiect sexual, si nu ca o persoana cu care trebuie sa relationam. Pe cnd, daca pazesti poruncile lui Dumnezeu, te apropii mai mult de El, ti dezvolti autocontrolul la acest capitol, mintea ti este libera sa se gndeasca la Dumnezeu si la slujirea aproapelui, perceptia asupra sexualitatii si femeii este curatita (femeia este privita mai nti ca o persoana, iar sexualitatea ca ceva sacru, ca acel dar divin menit sa uneasca pe cei doi), satisfactia sexuala n casnicie creste, valoarea fidelitatii este aparata cu mai multa putere. Dumnezeu nu este nici sadic, nici capricios. El ne da porunci doar spre binele nostru si ncalcarea lor ne va aduce mereu dureri cumplite. c) Curatia n domeniul sentimentelor romantice Nu doar sexualitatea poate fi stimulata ntr-un cadru ilegitim, ci si sentimentele romantice. Trebuie sa ntelegem faptul ca Dumnezeu ne-a daruit capacitatea de a ne ndragosti pentru a ne putea apropia si uni de viitorul nostru partener. Ca urmare, cadrul legitim al dezvoltarii sentimentelor romantice este o relatie responsabila cu o persoana de sex opus cu care intentionam sa ne casatorim sau care este deja partenerul nostru de viata. Stimularea sentimentelor romantice si are rostul doar n cadrul unei relatii care si-a fixat drept tinta casatoria, n vederea formarii unei noi familii. Trebuie sa mai stim ca nu toate sentimentele romantice vin de la Dumnezeu. Sexualitatea este un dar divin. nsa multe impulsuri sexuale vin din firea pamnteasca (deci nu de la Dumnezeu) si ne ndeamna sa pacatuim. ntr-un mod asemanator pot aparea n noi sentimente romantice care nu vin de la Dumnezeu. Cum le recunoastem pe cele care vin de la Dumnezeu

fata de cele care nu vin de la Dumnezeu? Nu este chiar att de usor sa le deosebim. Criteriul fundamental de diferentiere este urmatorul: respectarea sau nerespectarea cadrului sfnt rnduit de Domnul. Vom da cteva exemple de situatii n care sentimentele romantice sunt nselatoare. i) Relatii fara finalitate Dezvoltarea unei relatii romantice cu o persoana de sex opus este justificata doar n masura n care cei doi si-au fixat drept tinta casatoria. Sfidarea scopului divin de a ntemeia o noua familie face ca dezvoltarea unei relatii romantice sa fie ilegitima si pacatoasa, chiar daca cei doi sunt crestini. Societatea ncurajeaza acest spirit al relatiilor fara finalitate. Doi tineri se ntlnesc la o petrecere, se plac, si stimuleaza sentimentele prin discutii, scenarii si atingeri fizice, eventual ntretin un act sexual si dupa doua zile se despart. Ei nu s-au gndit o clipa la ceva mai serios, la o eventuala casatorie. Ei au avut un singur scop: savurarea placerii prezentului, fara nici un plan de viitor. Dezvoltarea unei astfel de relatii doar de dragul placerii si al relatiei, fara sa se aiba ca tinta casatoria, este pacatoasa si nu va primi binecuvntarea Domnului. De regula, astfel de relatii se ncheie cu rani adnci pentru ambele parti. Sentimentele romantice pot sa apara din senin. Ele nsa pot fi nselatoare. Daca le stimulam, vor creste n intensitate. Daca nu le stimulam, vor disparea dupa o perioada mai lunga sau mai scurta. Cum le stimulam? Prin apropierea de persoana de care ne simtim atrasi, prin petrecerea timpului n compania acelei persoane, n intimitate cu ea, prin vise si scenarii legate de faptul de a fi mpreuna, prin atingeri fizice. Daca nsa evitam aceste lucruri, sentimentele vor scadea n intensitate si, n cele din urma, se vor evapora. Stimularea sentimentelor romantice n cadrul unei relatii fara finalitate nu i este placuta Domnului si reprezinta un drum plin de capcane si dureri care puteau fi evitate. 84

ii) Relatii interzise n subcapitolul intitulat Lupta dintre fire si Duh am aratat faptul ca ntr-un crestin exista doua chemari opuse: chemarea Duhului si chemarea firii pamntesti. Crestinul trebuie sa deosebeasca cele doua glasuri. Problema este ca ambele se folosesc de gndurile si simtirile noastre. Astfel, o parte din gndurile si simtirile noastre vin de la Dumnezeu, o parte de la cel rau. La fel, sentimentele romantice care se nasc n noi pot tine fie de Duhul Sfnt, fie de firea pamnteasca. Cel mai bun exemplu prin care ntelegem ca n spatele sentimentelor romantice poate fi si cel rau este cel al relatiilor interzise. Si am n vedere doua astfel de relatii interzise: interzicerea casatoriei cu un partener necredincios si interzicerea apropierii de partenerul de viata al altcuiva. n ciuda acestor interdictii, pot aparea n noi sentimente romantice fata de persoane de sex opus necredincioase sau fata de persoane deja casatorite. Este ct se poate de clar ca aceste sentimente vin de la cel rau prin firea pamnteasca si trebuie inhibate. Dumnezeu nu Se contrazice si nu ne-ar putea ndemna sa i ncalcam poruncile. iii) Relatii idolatre si atractii nselatoare Se poate ntmpla ca sentimentele romantice sa apara fata de o persoana de sex opus credincioasa si necasatorita si totusi aceste sentimente sa fie nselatoare. O astfel de situatie este atunci cnd aceste sentimente sunt idolatre. Daca ele au o intensitate neobisnuit de mare nainte de nceperea unei relatii, daca celalalt devine o obsesie, daca viata fara celalalt este perceputa ca un chin de nesuportat si absolut fara sens, atunci ceva este putred la mijloc. Viitorul partener sau chiar partenerul de viata poate fi idolatrizat. Gasim o astfel de situatie n cartea Geneza, n istoria lui Iacov, care a idolatrizat-o pe Rahela. Profetul Osea comenteaza relatia lor folosind urmatoarele cuvinte: Iacov a fugit odinioara n cmpia Aram, Israel a slujit pentru o femeie si pentru o femeie a pazit turmele. Dar, printr-un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt si printr-un prooroc a fost pazit Israel (Osea 12v12-13). Iacov a

manifestat o dragoste oarba, nefireasca, idolatra, pasionala daca vreti, pentru Rahela. Aceasta a devenit un idol n inima sa si ea este cea care a adus n casa lui idolatria. Spre deosebire de Iacov, Moise a pazit turmele lui Ietro pentru Domnul. Domnul l-a naltat daruindu-i mareata slujba de izbavitor al lui Israel si i-a pregatit si un minunat ajutor potrivit (Sefora), care a adus n casa sa binecuvntare si protectie spirituala. Idolul este ceva care ncearca sa l substituie pe Dumnezeu, care devine scop n sine si ocupa un loc prea important n inima noastra, facndu-I concurenta Domnului, un lucru care ne mpinge la pacat si de dragul caruia suntem dispusi sa facem compromisuri. Un baiat credincios poate deveni un idol pentru o fata credincioasa si invers. Atentie deci la sentimente idolatre, la obsesii, la robii sentimentale, la defocalizare de la slujirea Domnului. Sentimentele romantice daruite de Domnul nu ne robesc si nu ne defocalizeaza de la slujirea Domnului si de la cautarea mplinirii n relatia cu El. Mai sunt si alte situatii n care sentimentele se dovedesc a fi nselatoare. Pot fi cele n care se nasc sentimente romantice care nu devin o obsesie, dar care sunt totusi nselatoare. Dupa ce traim o trauma, de regula suntem vulnerabili din punct de vedere emotional si afectiv. Si atunci suntem predispusi sa ne ndragostim foarte repede de o persoana de sex opus care este prin preajma noastra. Poate fi aproape oricine. Sentimentele apar cu repeziciune. nsa ele pot fi false si nselatoare. Mai poate exista si situatia n care o fata, de exemplu, ncepe sa simta ceva deosebit pentru un baiat. Baiatul este credincios si pare sa i se potriveasca. Ea poate interpreta aceste sentimente ca pe un semn din partea lui Dumnezeu, ca pe o calauzire a lui Lui. si stimuleaza sentimentele prin vise, scenarii si apropierea fata de acel baiat. Ea asteapta cu nerabdare sa fie curtata de acel baiat. Dupa doua luni, acesta si anunta logodna cu o alta fata din Biserica. Fata este socata si trece prin momente de suferinta. Oare Dumnezeu a calauzit-o spre o poarta nchisa si a vrut ca ea sa sufere att de mult? Cu siguranta ca nu. Sentimentele au fost nselatoare si

85 trebuie sa spunem ca ea le-a dezvoltat ntr-un mod ilegitim: atta vreme ct baiatul nu i-a spus nimic, ct nu au nceput o relatie, ea nu avea nici un drept sa viseze la acel baiat ca la viitorul ei sot, cnd el ar fi putut (cum s-a si ntmplat) sa devina sotul altcuiva? Uneori ne grabim si nu asteptam calauzirea specifica a lui Dumnezeu, pasind pe drumuri periculoase si nfundate. Sentimentele care vin de la Dumnezeu nu sunt idolatre, nu sunt nselatoare si sunt n armonie cu cadrul legitim rnduit de Domnul si cu calauzirea specifica din partea Domnului. Cred ca am adus suficiente argumente pentru a demonstra ca nu toate sentimentele romantice vin de la Dumnezeu. Si atunci mi vine urmatoarea ntrebare: de ce ngaduie Dumnezeu sa se nasca n noi tot felul de sentimente nselatoare? Dumnezeu ne testeaza, ne ncearca discernamntul si ncrederea n El. Si orice ncercare are drept scop curatirea noastra, apropierea de El si zidirea n noi a chipului lui Hristos. Prin astfel de ncercari Dumnezeu vrea sa modeleze n noi multe fatete ale chipului Fiului Sau si vrea sa produca multe si profunde curatiri. As aminti doar una din ele. Daca trecem cu bine prin astfel de ncercari, mintea noastra este curatita de minciuna ca ne putem gasi mplinirea n relatia cu un partener si se consolideaza credinta ca Domnul este singura fericire. Devenim mai pregatiti pentru casatorie, gata sa ne daruim noi nsine mai nti si necernd partenerului nostru ceea ce acesta nu ne poate da. Precum n cazul curatiei din domeniul sexualitatii, si n domeniul sentimentelor romantice poruncile lui Dumnezeu sunt date spre binele nostru. Daca le sfidam, vom trece prin mari suferinte. Daca le pazim (acceptnd o anumita suferinta), vom scapa de suferinte si mai mari, ne vom vindeca sufletul de multe boli spirituale, vom fi mai pregatiti pentru casatorie si mai aproape de Domnul. As ncheia acest subcapitol pomenind cte ceva despre protectie si autoprotectie. La fel ca si n domeniul sexualitatii, si n acest domeniu suntem slabi si vulnerabili. De aceea, este bine sa ne protejam pe noi si sa i protejam si pe ceilalti. Ne protejam pe noi respectnd n primul rnd

cadrul legitim indicat de Dumnezeu. Daca ne lasam purtati de sentimentele nselatoare, putem intra n zone periculoase care ne vor aduce numeroase rani. Atentie la vise si scenarii si atentie si la petrecerea unui timp prea mare cu o anumita persoana de sex opus. Daca apar anumite sentimente fata de cineva, este ntelept sa nu le dezvolt n cazul n care lucrurile nu s-au clarificat si nu s-a nceput o relatie de prietenie sincera si transparenta. Daca le dezvolt n speranta ca relatia va ncepe cndva, si totusi relatia nu va mai ncepe niciodata, eu voi fi cel care va suferi mai mult. Este mai bine sa nu le dezvolt prin scenarii si apropierea de celalalt nainte de nceperea unei relatii de prietenie. Apoi, dupa cum spuneam, este periculos ca doua persoane de sex opus sa petreaca prea mult timp mpreuna si mai ales singuri. Familiaritatea si intimitatea nasc atractia. n mod aproape inevitabil, vor aparea sentimente. Sunt ele autentice? Sau sunt nselatoare si s-au nascut din pricina neglijentei celor doi? Sa nu uitam nici faptul ca trebuie sa ne protejam nu doar pe noi, ci si pe ceilalti. Si mai ales baietii trebuie sa le protejeze pe fete. Dupa cum baietii sunt mai vulnerabili n domeniul sexualitatii, fetele sunt mai vulnerabile n domeniul sentimentelor romantice. Cel (cea) de lnga mine poate a trecut printr-o trauma sau poate este foarte vulnerabil(a) la acest capitol. Trebuie sa fiu atent ca nu cumva prin neglijenta mea sa l tulbur pe celalalt si sa strnesc sentimente nselatoare. Trebuie sa fiu atent la timpul petrecut cu surorile mele, la gesturile pe care le fac, la vorbele pe care le spun, la informatiile clarificatoare pe care le prezint. Unii sunt prea distanti, altii prea apropiati fata de cei de sex opus. Trebuie sa fim echilibrati. Un secret este si echidistanta. n masura n care vom fi la fel de apropiati n comportamentul nostru fata de toti cei de sex opus, n aceasta masura nu vom da de banuit ca avem intentii ascunse. Trebuie sa fim echidistanti si sa i ncredintam pe ceilalti de echidistanta noastra. Si mare atentie si la scenarii! Suntem predispusi sa construim scenarii false n general, si n particular la acest capitol. Studiile psihologice arata faptul ca atunci cnd ne simtim atrasi fata

de cineva apare o tendinta foarte puternica sa credem ca celalalt simte fata de noi o atractie 86 similara si sa interpretam comportamentul celuilalt prin aceasta lentila. Cel mai bine este sa lasam scenariile de o parte si, atta vreme ct nu avem o declaratie concreta din partea celuilalt, sa nu tragem concluzii pripite. Si sa nu uitam ca si celalalt de lnga noi are aceasta predispozitie cronica spre scenarita. Sa nu i dam apa la moara prin comportamentul nostru neglijent. Pavel i spune lui Timotei sa vorbeasca cu tinerele ca si cu niste surori, n toata curatia (1Timotei 5v2). Cea de lnga mine este sora mea, un vas sfnt rascumparat de sngele scump al lui Isus Hristos. Trupul ei si sentimentele ei sunt ale Domnului si trebuie pastrate curate pentru Domnul si pentru viitorul ei partener. Nu vreau sa atentez la aceste valori, sa le pngaresc si sa aduc tulburare n inima ei. De aceea, nu mi pot permite un comportament neglijent si iresponsabil. Nu traim singuri pe aceasta planeta. Traim ntr-o comunitate formata din oameni diferiti, plini de tot felul de slabiciuni si sensibilitati. Dragostea tine cont de toate acestea si este foarte atenta si la detalii. Sa ne iubim si la acest capitol aproapele ca pe noi nsine. Dumnezeu doreste o curatie deplina n domeniul sexualitatii si n domeniul sentimentelor. Trupul nostru este al Domnului, iar el trebuie pastrat curat pentru Domnul si pentru viitorul nostru partener. Inima noastra trebuie sa poarte un lacat pe care sa l deschida doar viitorul partener. Ce frumos ar fi ca un baiat sa traiasca n curatie, sa nceapa apoi o relatie si sa i spuna fetei de care s-a ndragostit: Tu esti regina mea, singura mea regina! Trupul meu si sentimentele mele le-am tinut curate, le-am pastrat doar pentru tine. Si ce frumos ar fi ca o fata sa traiasca n curatie si sa i poata spune partenerului ei: Tu esti regele inimii mele, singurul rege! Trupul si sentimentele mele le-am pastrat curate, doar pentru tine! Si ce frumos ar fi ca cei doi sa se ntlneasca! nsa majoritatea dintre noi (daca nu chiar toti) am suferit nfrngeri n aceste domenii. Unii am suferit nfrngeri mai putine si mai mici. Altii au suferit nfrngeri numeroase si foarte

mari. Trecutul nostru poate fi bntuit de esecuri si amintiri dureroase. Sngele lui Isus nsa ne curata de orice necuratie si dragostea Sa ne vindeca orice rana adnca a sufletului. Trecutul poate deveni alb ca neaua si prezentul vindecat, iar viitorul plin de speranta. Poti ncepe chiar de azi o viata noua. Nu mai este timp pentru regrete. Trecutul nu mai poate fi schimbat. Dar poate fi iertat n ntregime pentru a ncepe o viata noua. Pregateste-te chiar de astazi pentru ntlnirea cu viitoarea ta regina sau cu viitorul tau rege. Vei putea privi n ochii lui (ei) fara sa rosesti, fara sa ai ceva de ascuns. Isus te-a iertat si te-a vindecat pentru a ncepe o viata noua cu relatii noi. Mult curaj si multa ntelepciune! d) Reactia fata de noile cupluri Cum reactionam fata de noile cupluri care se formeaza n Biserica? Alegem sa ne bucuram cu cei care se bucura sau suntem plini de invidie si rautate? Daca o fata mai tnara (n ani si n credinta) se casatoreste naintea ta si chiar cu baiatul care ti-era tie simpatic, oare cum reactionezi? Cum reactionezi fata de relatiile care nu merg si se destrama? Alegi sa plngi cu cei ce plng sau traiesti un sentiment de satisfactie, bucurie si razbunare? Mare atentie la invidie, rautate, razbunare, sadism! Sa cautam empatia, bucuria mpreuna cu celalalt si sfintenia. Mare grija si la brfa sau nerespectarea intimitatii si demnitatii celuilalt! n unele Biserici se creeaza adevarate retele de spionaj cu privire la noile cupluri care se formeaza. De regula, sunt grupuri de fete frustrate si brfitoare care sunt obsedate de acest domeniu. De multe ori raspndesc zvonuri neadevarate sau ofera informatii ascunse sau nainte de vreme. Ce rost are sa faci public faptul ca un baiat a fost refuzat de trei ori sau ca o fata a refuzat deja doi baieti? Sau ce rost are sa raspndesti informatia ca un baiat si o fata au nceput o relatie de prietenie, daca informatia nu e sigura sau daca cei doi nca nu doresc sa faca public acest lucru? Atentie la rautate si la brfa! Sa facem toate lucrurile spre zidirea sufleteasca si sa ne iubim aproapele ca pe noi nsine si n acest domeniu. e) Lupta cu frica de a ramne singuri

Dumnezeu ngaduie n viata noastra perioade mai grele n care suntem terorizati de ispita ca vom ramne singuri: Daca nu se va gasi pentru mine un ajutor potrivit? Daca nimeni nu ma 87 va cere n casatorie? Daca va trebui sa ramn singur? Voi fi izolat de celelalte familii, voi purta un stigmat, nu ma voi putea bucura de darurile casatoriei si, poate, lucrul cel mai greu: ma voi lupta toata viata cu aceste gnduri negre si cu singuratatea. Dumnezeu vrea prin aceste ncercari sa ne testeze si sa ne mareasca ncrederea n El. Avem noi o deplina ncredere n El? Credem ca El este singura fericire? Credem ca El stie ce este cel mai bine pentru noi? Credem ca si celibatul este un dar divin? n aceste momente foarte grele avem nevoie sa ne alipim cu toata inima de Cuvntul lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce simtim. Sa ne aducem aminte de cteva pasaje care ne aduc mngiere si ne ncredinteaza ca putem fi fericiti pe deplin, chiar daca nu ne vom casatori niciodata: Nu te teme; Eu (Dumnezeu) sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare! (Geneza 15v16), Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire! (Psalmul 16v2), Multi zic: Cine ne va arata fericirea? Eu nsa zic: Fa sa rasara peste noi lumina Fetei Tale, Doamne! (Psalmul 4v6), ,,Voi aveti totul deplin n El *Hristos+... (Coloseni 2v10). Orice ispita este limitata n timp. La fel sunt si perioadele n care teama de a ramne singur ne tulbura sufletul. Trebuie sa alegem sa credem ceea ce este scris n Cuvntul lui Dumnezeu. Dupa ce aceste perioade se vor ncheia, inima noastra se va umple din nou de simtaminte sfinte, de pace si bucurie si vom primi nca o data confirmarea faptului ca alaturi de El putem fi pe deplin fericiti. 3) Principii despre alegerea partenerului

Acesta este un subcapitol n care ar putea fi scrise foarte multe lucruri deosebit de importante. Tinnd cont nsa de timpul limitat si de scopul manualului de fata, voi ncerca sa fac doar o scurta sinteza a acestora. n schimb, l voi provoca pe cititor sa cerceteze el nsusi ce spune Biblia cu privire la acest domeniu. Biblia ne prezinta mai multe istorii legate de alegerea partenerului de viata, si anume: Adam si Eva, Isaac si Rebeca (Geneza 24), Iacov si Rahela (Geneza 29), Boaz si Rut (cartea Rut), Samson si Dalila (Judecatori 16), Otniel si Acsa (Iosua 15), David si Abigail (1Samuel 25). Istoriile Iacov&Rahela si Samson&Dalila reprezinta exemple negative, pe cnd celelalte ne sunt oferite ca modele. Vreau sa subliniez si importanta istoriei dintre Boaz si Rut. Aceasta poveste de dragoste este cea mai dezvoltata dintre toate si face subiectul unei carti din Scriptura. Cartea Rut este cartea din Biblie care trateaza aceasta problematica a alegerii partenerului. De aceea, va recomand cu caldura un mic studiu pe cartea Rut nainte sa va cautati partenerul. Alaturi de aceste istorii as mai adauga si urmatoarele versete: ,,Cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea; este un har pe care-l capata de la Domnul (Proverbe 19v22). Casa si averea le mostenim de la parinti, dar o nevasta priceputa este un dar de la Domnul (Proverbe 19v14). Iuda s-a aratat necredincios, si n Iuda si la Ierusalim s-a savrsit o urciune; fiindca Iuda a spurcat ce este nchinat Domnului, ce iubeste Domnul, si s-a unit cu fiica unui Dumnezeu strain. Domnul va nimici pe omul care a facut lucrul acesta, pe cel ce vegheaza si raspunde, l va nimici din corturile lui Iacov, si va nimici pe cel ce aduce un dar de mncare Domnului ostirilor (Maleahi 2v11-12). dar daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai n Domnul (1 Corinteni 7v39b). Este foarte util sa studiem si Proverbe capitolul 31, n care descoperim urmatoarele

adevaruri: Daca vrei o regina, fii un rege!, si Daca vrei un rege, fii o regina!. 88 Cum spuneam, nu avem timp sa parcurgem mpreuna toate aceste pasaje. Va ramne sa le parcurgi tu singur. Eu doar voi enumera adevarurile pe care mi le-a descoperit Domnul n urma studierii lor. Aceste adevaruri sunt de fapt niste principii n legatura cu problematica alegerii partenerului. a) Principiul luminii: doar n Domnul! Nu va njugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este ntre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta mpreuna lumina cu ntunericul? Ce ntelegere poate fi ntre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? (2 Corinteni 6v14-15). Desi acest text nu se refera doar la casatorie, el include cu siguranta si acest domeniu. Domnul ne da voie sa ne casatorim cu cine vrem, nsa doar n El. Si n Domnul nseamna mai nti de toate ca si celalalt sa apartina mparatiei luminii. Cel credincios apartine mparatiei luminii, pe cnd cel necredincios apartine mparatiei ntunericului. Sunt doua lumi total diferite, opuse, vrajmase. Cel care este fiu al luminii se casatoreste pentru a forma o echipa cu celalalt si, astfel, sa lumineze mai puternic. Oare cum poate un fiu al luminii sa lumineze mai puternic unindu-se cu o fiica a ntunericului? Este un nonsens, un act de nencredere n Dumnezeu, un pacat extrem de grav care aduce multa, multa suferinta. Deci, primul principiu este principiul luminii, adica: doar n Domnul! b) Principiul diversitatii n Biblie nu descoperim doar o poveste de dragoste, ci mai multe. La o simpla citire, ne putem da seama ca povestile difera foarte mult ntre ele. Putem descoperi principii comune, dar n ceea ce priveste formele, contextele si detaliile, sunt diferente colosale. Descoperim astfel ca nu exista retete sfinte pentru alegerea partenerului. Ce ar fi ca toti sa urmam exemplul lui Isaac,

si anume: sa trimitem un rob la o fntna, acesta sa se roage si sa zica: etc. Fiecare istorie este unica! Povestea de dragoste a parintilor nostri sau a unui cuplu pe care l respectam foarte mult ne poate influenta si n mod negativ. Putem avea tendinta sa urmam ca la carte pasii lor si sa uitam ca povestea noastra de dragoste poate fi foarte diferita. Deci, desi sunt principii sfinte valabile ntotdeauna, Dumnezeu iubeste diversitatea si doreste ca fiecare poveste de dragoste sa fie unica! Nu tnji dupa povestile altora, ci descopera si accepta povestea de dragoste pe care Dumnezeu vrea sa o scrie n viata ta! c) Caracter versus frumusete fizica n aceste pasaje, observam pericolul ca frumusetea fizica sa eclipseze importanta caracterului. Caracterul trebuie sa primeze! Este mai important dect frumusetea fizica. Cineva te poate ajuta sa l slujesti mai bine pe Domnul nu prin frumusetea sa exterioara, ci prin omul ascuns al inimii. Doar n masura n care cel de lnga mine are un caracter cristic si l iubeste pe Domnul poate fi o sursa de binecuvntare pentru mine si ma poate eficientiza n slujirea Domnului. Aceasta nu nseamna ca frumusetea fizica este de neglijat. Atractia fizica si are rolul ei. Ea nu trebuie supraestimata, dar nici subestimata. Fiecare membru al unui cuplu trebuie sa se ngrijeasca de frumusetea sa fizica de dragul celuilalt. d) Principiul afinitatii: atractia fizica si sentimentala! Dupa cum spuneam, atractia fizica si are rolul ei. Dumnezeu a inventat att sexualitatea, ct si sentimentele romantice. Este absolut normal sa ne simtim atrasi de cel sau de cea cu care vrem sa ncepem o relatie de prietenie n vederea casatoriei. Daca nu exista atractie, Dumnezeu nu te forteaza sa ti chinui sufletul. Si cnd ma refer la atractie, nu am n vedere doar atractia fizica, ci si atractia sentimentala. Este vorba de o anumita afinitate fata de acea persoana. Cu alte cuvinte, acea persoana de sex opus ti place si apropierea de ea este un lucru care nu ti trezeste repulsie, nici nu te lasa indiferent, ci, dimpotriva, este un lucru natural sa simti ceva deosebit.

Dumnezeu ne cere sa respectam legitatile atractiei pe care El le-a pus n noi. Este nsa foarte adevarat ca acestea pot fi pervertite n noi de cultura n care traim. Standardele frumusetii 89 fizice pot fi extrem de exagerate: M-as casatori doar cu cineva care arata ca un fotomodel. nsa principiul pe care-l vom discuta n continuare va echilibra balanta. Ba mai mult, daca acceptam principiul curatirii si vindecarii mintii noastre, legile atractiei vor functiona n noi n virtutea unor coordonate ale normalitatii divine si eliberate de robia unei culturi pornografice care suprasolicita importanta frumusetii fizice. e) Principiul similaritatii Cu siguranta ca mai toti baietii crestini si-ar dori o sotie care sa arate ca un fotomodel, sa fie credincioasa ca Sara si sa fie foarte inteligenta! Cui nu i-ar placea o asemenea sotie? La fel, mai toate tinerele crestine si-ar dori un barbat de frumusetea lui David, cu credinta lui Pavel si inteligenta lui Solomon! Dar sa ne aducem aminte de Proverbe 31: Daca vrei o regina, fii un rege! si Daca vrei un rege, fii o regina!. Sau as putea reformula: Doar un rege va avea o regina! si Doar o regina va avea un rege!. Statutul nostru spiritual dimensioneaza ntr-un mod tainic statutul spiritual al viitorului nostru partener. Vom fi asemanatori. Este important si sa gndim din perspectiva similaritatii. Este adevarat si normal faptul ca similaritatea naste atractie. Sunt nsa unii care sfideaza principiul similaritatii. Ei nu si dimensioneaza cu cumpatare umbra si viseaza la parteneri ideali, pe cnd ei sunt n mod evident departe de perfectiune. Maturitate spirituala, inteligenta si frumusete fizica, iata trei domenii n care este normal si bine sa fim similari cu partenerul nostru de viata. Diferentele prea mari n mod special la primele doua pot naste frustrari si pot duce la ineficienta. Este de bun simt sa nu cerem ca viitorul partener sa fie cu mult peste nivelul nostru. Este ntelept sa nu cerem sa fie cu mult sub nivelul nostru. Cu totii avem un anumit nivel spiritual, un

anumit nivel al inteligentei si o anumita frumusete fizica. Este bine sa fim smeriti si ntelepti si sa ne orientam spre persoane similare. Cu siguranta ca celalalt va fi diferit, si poate n multe domenii: temperament, gusturi, profesie, etc. Diferentele sunt binevenite. nsa aceste diferente nu trebuie sa umbreasca principiul similaritatii. Acest principiu vizeaza n primul rnd maturitatea spirituala, si anume: nu este legitim ca eu, prunc n credinta, sa ma orientez spre o persoana cu o maturitate spirituala exceptionala. Pot evita multe refuzuri si multe vise desarte. Si este ntelept sa cer de la Domnul o persoana cu un nivel asemanator de maturitate. Gnditi-va la Pavel. Sa spunem ca Domnul l-ar fi calauzit sa se casatoreasca. Cum ar fi trebuit sa arate sotia sa pentru a-l putea ajuta cu adevarat n lucrare? Eu am extins acest principiu si n domeniul inteligentei si al frumusetii fizice. n ceea ce priveste frumusetea fizica, ma refer n mod special la pretentiile noastre. Daca Domnul mi va darui o sotie mult mai frumoasa dect mine, nu ma voi supara, dar nu voi avea aceasta pretentie. Nu este legitim. Trebuie sa am curajul sa ma uit n oglinda si, de vreme ce nu arat ca un fotomodel, sa nu visez doar la fotomodele. n ceea ce priveste inteligenta, cred ca si acesta reprezinta un domeniu important. Voi da un exemplu de extrema: cum ar putea Einstein sa faca echipa cu o sotie cu un I.Q. de 40? (Einstein avea probabil un I.Q. de peste 150) Cred ca incompatibilitatea este evidenta si, de aceea, nu voi mai insista asupra acestui aspect. Este normal si ntelept sa cautam parteneri cu un nivel de maturitate asemanator si cu o inteligenta si frumusete fizica apropiata. f) Principiul providentei: Dumnezeu Se implica! Povestile de dragoste din Biblie evidentiaza implicarea directa a lui Dumnezeu n procesul alegerii partenerului. Robul lui Avraam crede ca Dumnezeu a rnduit pe cineva pentru Isaac. n cartea Rut vedem cu claritate modul n care Dumnezeu i-a pregatit pe cei doi, apoi i-a intersectat si i-a calauzit spre casatorie. Cartea Proverbe ne spune ca o nevasta buna este un dar

de la Domnul. Deci, Dumnezeu nu este undeva acolo sus si ne lasa pe noi cu discernamntul nostru sa facem singuri aceasta alegere aici, pe pamnt. Ci vrea sa Se implice si El nsusi pregateste pentru cel neprihanit att ajutorul potrivit, ct si momentul ntlnirii lor. 90 Dumnezeu are un plan specific pentru viata noastra. n acest plan este cu siguranta inclus si darul casatoriei sau darul celibatului. n cazul n care avem darul casatoriei si suntem neprihaniti, implicndu-L pe El n deciziile noastre, Dumnezeu ne da garantia ca El nsusi va modela un partener pentru noi, l va pastra si ne va calauzi la vremea potrivita spre el. Toate principiile enumerate mai sus trebuie respectate. Dar respectarea lor nu este suficienta. Trebuie sa respectam si ultimul principiu, si anume: sa tinem cont de calauzirea specifica. ntr-adevar, pot fi mai multe persoane de sex opus credincioase, care sa ne placa si care sa aiba un nivel spiritual asemanator cu al nostru. ntrebarea este: care dintre acestea este persoana pe care Domnul a rnduit-o pentru mine? Si aici intervine calauzirea specifica a lui Dumnezeu. Desi e vorba de alegerea mea, este normal sa l implic si pe Creatorul meu. Aceasta alegere este cam cea mai importanta alegere a vietii noastre. Am fi absolut nebuni sa nu ne rugam lui Dumnezeu pentru a primi calauzirea Sa. Sunt nevoit sa astern cteva rnduri despre calauzirea specifica a lui Dumnezeu. Voi ncepe printr-o atentionare: cel rau poate simula calauzirea divina. De aceea, mare atentie! Cum pot deosebi calauzirea lui Dumnezeu de calauzirea celui rau? Pot avea certitudine n domeniul calauzirii? Raspunsul Bibliei este: da! Dumnezeu pune limite interventiei perturbatoare a celui rau att timp ct respectam cadrul de protectie dat de El. Pentru a putea primi calauzirea specifica din partea lui Dumnezeu, trebuie sa fim n cadrul de protectie. Acest cadru de protectie include urmatoarele: sa ne rugam intens pentru a primi calauzirea lui Dumnezeu; sa fim plini de Cuvnt si sa studiem intens principiile generale ale Bibliei n legatura

cu acel domeniu (calauzirea specifica nu va putea fi niciodata n contradictie cu aceste principii!!); sa am toate pacatele marturisite si sa traiesc n ascultare de El; sa am disponibilitatea de a face voia Lui, chiar daca aceasta va fi n contradictie cu voia mea; sa apartin unei comunitati si sa tin cont de sfaturile ei. Daca respect acest cadru de protectie, pot primi calauzirea lui Dumnezeu (care va pune limite interventiei celui rau) si pot avea certitudinea ei. Dar cum se manifesta calauzirea specifica a lui Dumnezeu? Dumnezeu ne poate vorbi prin semne, vise, vedenii, frati, contexte speciale, coincidente socante, sentimente, potrivirea unor detalii, porti nchise, etc. Ideea este ca suntem diferiti si Domnul dezvolta cu fiecare dintre noi un limbaj specific. Cu ct trec anii alaturi de El, cu att cunoastem mai bine acest limbaj si deosebim mai repede voia Lui. Dumnezeu si poate dezvolta chiar un limbaj specific n domeniul relatiei baieti-fete. Trebuie sa avem curajul sa asteptam vremea Lui. Unii se casatoresc mai devreme, altii mai trziu. Dumnezeu are un plan specific cu fiecare dintre noi. Trebuie sa credem ca El stie mai bine care este vremea potrivita pentru noi. 4) Perioada de cunoastere, de prietenie si de logodna Nu cred ca este ntelept sa mergem la o fata si sa o cerem n casatorie fara sa fi parcurs nainte o perioada de cunoastere si prietenie. Cred ca pentru protectia celor doi este ntelept ca baiatul sa i propuna mai nti o perioada de cunoastere. n mod cert, aceasta perioada are ca perspectiva casatoria, dar este deocamdata doar o perioada de cunoastere. Si chiar naintea acestui prim pas, ar fi bine ca baiatul sa ncerce sa o cunoasca pe fata. S-ar putea sa descopere anumite incompatibilitati si, astfel, sa evite nceperea unei relatii care se va ntrerupe n final. Deci, primul pas ar fi cunoasterea fetei (att ct este posibil) nainte de a-i spune ceva cu privire la intentiile sale. Ar fi bine ca el sa i ofere si ei posibilitatea de a-l cunoaste mai bine

nainte de a face cel de-al doilea pas, si anume acela de a-i propune sa nceapa o perioada de cunoastere. Desi perioada de cunoastere trebuie sa aiba perspectiva unei casatorii viitoare, cei doi nca nu au decis sa si uneasca destinele. Este o perioada n care ei trebuie sa se cunoasca mai bine pentru a descoperi daca se potrivesc. Daca ajung la concluzia ca nu se potrivesc, relatia 91 poate nceta si ei pot avea n continuare o relatie normala de frate si sora. Nu este nici o tragedie, nu este vorba de un divort sau de ruperea dureroasa a unei relatii. Daca relationarea a avut loc ntr-un cadru de sfintenie si ntelepciune, ntreruperea ei poate avea loc fara a lasa rani n sufletul celor doi. Care ar fi elementele care ar compune acest cadru? Cei doi trebuie sa puna n calcul faptul ca relatia se poate ntrerupe si trebuie sa fie precauti, sa se comporte astfel nct o eventuala despartire sa nu fie dureroasa. Atingerea fizica si stimularea constienta a sentimentelor i leaga foarte puternic pe cei doi si face ca o despartire sa fie o tragedie. Daca ei nu au ales nca drumul casatoriei, nici atingerile fizice si nici stimularea constienta a sentimentelor nu sunt legitime. Ei sunt doar ntr-o perioada de cunoastere. Atingerile fizice trebuie evitate si sentimentele temperate prin luarea n calcul a unei eventuale ntreruperi a relatiei. Cel ce va respecta cadrul legitim fixat de Dumnezeu, se va afla n protectie. Este de asemenea ntelept ca aceasta perioada sa nu fie prea lunga. Inevitabil, un timp ndelungat petrecut mpreuna dezvolta sentimentele si i leaga pe cei doi. O eventuala despartire va fi foarte dureroasa. Cei doi ncep sa se cunoasca. Vad ca se potrivesc si se orienteaza din ce n ce mai clar spre casatorie. Trebuie sa urmeze apoi momentul logodnei. El trebuie sa o ceara n casatorie si, dupa acest moment, tinta este clara si sigura. n perioada de logodna, este normal ca sentimentele sa fie la ele acasa si sa fie din belsug. Si atingerile fizice si au rolul lor, dar acestea trebuie abordate progresiv si cu ntelepciune. O exagerare n acest domeniu este paguboasa pentru relatie. Dorintele sexuale vor fi foarte

stimulate si ar putea deveni o pricina de defocalizare fata de scopul perioadei de logodna. n aceasta perioada, cei doi trebuie mai nti sa se cunoasca si mai bine, sa nceapa sa exerseze pasul n doi, sa si descopere rolul specific si sa devina o echipa. Scriptura interzice relatia sexuala n perioada de logodna, si aceasta pentru binele celor doi. Cum am spus, perioada de logodna are un scop precis si precede actul final al casatoriei. Dumnezeu vrea ca cei doi sa fie pregatiti cnd vor intra n sanctuarul sacru al casatoriei. Mai mult, logodna se poate rupe, pe cnd o data ce ei au devenit una (fapt mediat si de actul sexual), despartirea este mult mai problematica. Dumnezeu este mpotriva divortului. Singurele clauze pentru divort ar fi: adulterul si dorinta partenerului necredincios de a pune capat relatiei. n pofida faptului ca si logodna este extrem de serioasa, ntreruperea ei este mai usoara dect cea a unei relatii de casatorie. n cele din urma, n perioada de logodna cei doi pot descoperi ca s-au pripit, ca nu prea pot pasi n doi, ca nu se potrivesc. Este ntelept sa evite o tragedie si mai mare. Decizia de a te casatori te leaga de celalalt naintea lui Dumnezeu pentru tot restul vietii tale. Nu mai poti da napoi cnd vrei tu. De aceea, trateaza cu maxima seriozitate perioada de cunoastere, prietenie si logodna si gndeste-te bine naintea lui Dumnezeu la decizia pe care vrei sa o iei. Relatia sot sotie Casnicia este una dintre capodoperele lui Dumnezeu. Poate par exagerate aceste cuvinte, dar este suficient sa renuntam putin la superficialitatea cu care privim de obicei spre actul casatoriei si vom descoperi ca Dumnezeu a avut planuri marete cnd a adormit pe Adam pentru ca acesta sa nu se mai trezeasca singur. Adam si Eva erau doua fiinte distincte, cu personalitate si caracter diferit. Din acestia doi Dumnezeu a gndit sa faca un singur trup. Adica alergarea nu mai este de unul singur, ci n doi, ca si cum ar fi unul singur. Astfel, pe ct de frumoasa este aceasta gndire mareata a lui Dumnezeu, pe att de mari sunt bataliile care apar din momentul n care doua persoane hotarasc sa puna n practica planul Creatorului, adica sa se casatoreasca.

92 1. Dragostea trebuie sa se arate n toate Alergarea n doi nu a fost gndita ca o corvoada pentru fiecare dintre cei doi. Din toate parerile despre casatorie pe care le-am auzit, am descoperit ca exista un mit tratat ca realitate incontestabila, din pacate, si printre credinciosi. Era o fata si un baiat care se placeau foarte mult. El se gndea doar la ea, ea l visa doar pe el. Orice clipa n care nu erau mpreuna reprezenta un chin sufletesc pentru fiecare. Nu puteau sta unul fara celalalt. Nu puteau sa se gndeasca la altceva sau la altcineva dect la iubitul sau iubita inimii. Atunci au hotart sa se casatoreasca. Nu puteau amna acest moment, deoarece zilele n care nu erau mpreuna erau adevarate pedepse. Si s-au casatorit! Stateau n fata altarului avnd ochi doar unul pentru celalalt. Toata lumea lui era plina de ei si toata lumea ei fremata doar de numele lui. Fericirea din inimile lor atinsese cote maxime. Era minunat tot ce se ntmpla cu ei. Si a nceput alegarea n doi. nsa, drama pe care cei doi au nceput sa o experimenteze era faptul ca, pe masura ce trecea timpul veselia a fost nlocuita de tristete, cuvintele de iubire au fost nlocuite cu reprosuri, tandretea a lasat locul racelii dintre ei. Spre sfrsitul vietii erau doi straini care mparteau acelasi acoperis, aceeasi casa, dar de multa vreme bucuria de fi unul n prezenta celuilalt disparuse. Acesta este traseul pe care cei doi l vor urma, spun foarte multi. Cei mai naintati n vrsta spun ca dragostea exploziva si emotiile profunde sunt doar pentru primele luni sau primii ani, n cazuri fericite. Cum a gndit Dumnezeu casnicia? Poate face El capodopere care se naruie? Cu siguranta ca nu. Cnd El da cadouri oamenilor, acestea sunt extrem de frumoase si nu se vestejesc niciodata. Daca actul casatoriei este un cadou din partea Creatorului, atunci acesta a fost gndit ca ceva frumos pentru toata viata. Dumnezeu vrea ca acele momente de emotii profunde pe care le-am experimentat n perioada logodnei sa fie un stlp de aducere-aminte pentru tot restul vietii.

Dragostea dintre cei doi trebuie sa fie profunda si crescnda. Nu pot sa stau n fata sotului meu si sa spun: ramn lnga tine si te iubesc pentru ca asa mi-a poruncit Dumnezeu; dupa mine, flacara dinte noi s-a stins de multa vreme. Dumnezeu vrea sa experimentam flacara iubirii pentru partener pna la adnci batrneti. Ce frumos ar fi fost daca povestea de mai sus se termina cu doi batrnei care se iubesc la fel de mult ca n prima zi! n acelasi timp alergarea n doi este o lupta de zi cu zi, poate cea mai grea dintre toate. Emotiile nu ramn de la sine ntre cei doi. Cuvintele frumoase nu ramn vesnic pe buzele celor doi, daca acestia nu apeleaza la Dumnezeu. El, care este sursa dragostei, poate face ca si n viata lor dragostea sa se vada n toate. Resursele pe care Dumnezeu mi le pune la dispozitie sunt folositoare n primul rnd n familia mea. Dragostea de frati este observata n primul rnd n dragostea mea pentru partener, iar spiritul de slujire este att de clar atunci cnd se manifesta n primul rnd fata de cel/cea cu care mi mpart viata. Este o lupta ca oricare alta, n care au loc sfsieri ale firii pamntesti, n care exista victorii si nfrngeri, dar ceea ce este extraordinar de frumos este tocmai promisiunea pe care Dumnezeu o face celor doi: Daca veti ramne la umbra aripilor Mele, va voi binecuvnta cu cele mai profunde sentimente unul fata de celalalt, iar alergarea voastra n doi va fi ca un vis frumos. 2. Vegherea conjugala Partenerul meu este prima persoana asupra careia trebuie sa veghez. El este primul frate/sora pe care Dumnezeu mi l-a dat n grija. De modul n care voi avea grija de el/ea va depinde ntreaga alergare a celui care este n mine. Cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care o pot face iubitului/iubitei mele este chiar propria mea relatie cu Dumnezeu. Este primul mod n care pot iubi cu adevarat pe cel care este lnga mine. Ce sunt eu pentru iubitul/iubita meu/mea? Un indicator spre mparatia vesnica sau spre pierzarea vesnica? Sunt responsabil n toate domeniile sa fiu un model pentru cel de lnga mine.

93 Ceea ce este extrem de greu de manifestat ntre cei doi este recuperarea n dragoste a celui/celei de lnga mine. Cum reactionez atunci cnd n viata lui/ei lucrurile nu merg dupa voia lui Dumnezeu? Cum ma voi raporta la sotul/sotia mea atunci cnd nu mai deschide Scriptura zile ntregi? Cum ma voi apropia de el/ea cnd va lasa pacatul sa i cuprinda viata? Sunt att de putine cupluri care au grija la acest aspect. La prima vedere pare un rau pe care trebuie sa l fac partenerului. Sa merg la el si sa i spun ceea ce este rau. Dar nu este un rau, ci este cea mai potrivita manifestare a dragostei pentru partenerul meu. Totusi trebuie sa am foarte mare grija sa nu fiu brutal(a). Rugaciunea este prima arma pe care trebuie sa o folosesc si poate Dumnezeu l/o va cerceta. Atunci ma voi bucura de rodul rugaciunilor mele. Dar daca lucrurile se nrautatesc, Dumnezeu mi porunceste sa mustru pe cel cu care mi mpart viata deoarece vreau sa mpart cu el si cerul. Nici acest pas nu este foarte greu. Dupa ce am stat n rugaciune naintea Domnului, mi va fi usor sa vorbesc cu dragoste despre pacatul sotului/sotiei. Lucrurile se complica atunci cnd cel care a fost atentionat nu vrea sa se schimbe. Scriptura spune ca trebuie sa merg mai departe si sa caut o familie matura care sa ma ajute sa rezolv problema. mpreuna cu aceasta familie din Biserica pot sa ncep o lupta n post si rugaciune care sa culmineze cu o confruntare a sotului/sotiei. Un lucru nu trebuie uitat! Fac aceste lucruri spre recuperare si nu spre judecare. Este un demers prin care eu, din dragoste, ncerc sa recuperez pe iubitul/iubita meu/mea. Cte sotii sau cti soti si-au iubit partenerul n acest mod? Foarte putini din pacate. Vad cum iubitul/iubita meu/mea se zbate n pacat si eu nu fac nimic. Aceasta nu este dragoste, ci indiferenta fata de cel pe care l-a asezat Dumnezeu lnga mine. 3. Brfa conjugala Casnicia este locul cel mai preferat pentru acest virus al Bisericii. Daca vrei sa gasesti brfa undeva n Biserica, ncepe cu cuplurile Bisericii. Apropierea dintre cei doi, pe lnga

multiplele beneficii, are si aceasta tendinta negativa. Sotia este dezamagita de cineva n Biserica, vine acasa trista, si cui sa toarne necazul? Sotului. Sotul a fost jignit de un alt frate si trebuie sa se descarce. Cu cine se va descarca? Sau mai bine zis pe cine? Nici macar nu este nevoie de astfel de momente pentru a brfi. Este suficient ca el sau ea sa vada ceva neplacut la un alt el sau ea si contextul favorabil brfei s-a conturat. Toate acestea pentru un simplu motiv ne place sa brfim. Este o nevoie aparuta dupa cadere. Nu putem trai fara a vorbi despre ceilalti. Nu putem sa purtam conversatii fara a aminti despre pataniile altora. Binecuvntata este familia n care sotul si sotia au declarat razboi brfei. Dragostea dintre cei doi va fi una profunda. Prezenta Lui va fi simtita n toate. Pentru ca brfa nu are doar un efect local redus. Influenteaza toate domeniile. Ne transforma n persoane acre care vad doar partea goala a paharului, care nu vor putea fi multumiti nici cu partenerul de viata. Dar dincolo de aceste efecte negative, suntem n fata uneia dintre poruncile Domnului. Nici unul dintre voi sa nu defaimeze pe nici unul din acesti micuti! Pericolul brfei este unul real n toate relatiile pe care le avem, dar ntre sot si sotie este cel mai des ntlnita. Familia n Hristos trebuie sa declare razboi acestui flagel. Trebuie sa alegem n fiecare zi sa urm acest pacat. Trebuie sa veghem foarte mult asupra celui de lnga mine n acesta privinta. Nu trebuie sa lasam garda jos nici macar o zi. Ct de trist trebuie sa fie Dumnezeu atunci cnd descopera n ceea ce El a gndit sa fie o capodopera, casnicia, doar un focar de infectii, n care brfa este virusul principal. Daca am ales sa urmam pe Isus, trebuie sa iubim ceea ce a iubit El si trebuie sa urm ceea ce a urt El trebuie sa iubim neprihanirea si sa urm nelegiuirea. 94

Relatii sfinte parinti-copii Copiii sunt pentru familie o binecuvntare a Domnului. Ei umplu casa de veselie, dinamizeaza relatiile dintre soti. Dar copiii sunt si o mare responsabilitate: ei ne-au fost ncredintati pentru o vreme si avem datoria sa-i formam, pregatindu-i pentru viata. Domnul ni i-a mprumutat un timp nu-i crestem pentru noi nsine, ci mai devreme sau mai trziu i privim cum pleaca de lnga noi si ne bucuram ca sunt pe picioarele lor. Copilul este al Domnului si vom da socoteala naintea Lui despre cum ne-am mplinit rolul de parinti. Fiecare parinte crestin si doreste copiii buni, care sa iubeasca pe Domnul. Dar evolutia spirituala a copilului depinde n mare masura de ce a primit n familia parinteasca. Ce sa facem? 1. Un model personal. Nimic nu poate nlocui rolul parintelui n viata copilului. Fiul este dupa chipul si asemanarea tatalui, fiica o copie a mamei. Vrnd-nevrnd, copiii iau tiparele de viata de la parintii lor. ntelegerea lumii nconjuratoare ne este modelata de gndirea celor apropiati. Copilul l va ntelege pe Dumnezeu, prin perspectiva relatiei parintelui sau cu El. Copilul face ceea ce vede mai putin ceea ce aude. Puterea exemplului este imensa, mai ales la vrste fragede. Daca parintele pretuieste Biblia, o studiaza cu regularitate, daca este corect n raportarea la semeni, copilul va avea un model demn de urmat. 2. Relatia de casnicie. O casnicie puternica si biblica reprezinta cel mai stabilizator factor n viata personala a fiecarui partener n fata socurilor vietii. De asemenea, ea ofera mediul n care copiii au parte de exemplul de viata crestina care sa-i ndemne la vrsta responsabilitatii sa adopte la rndul lor acelasi stil de viata. Existenta unei relatii sanatoase sot-sotie este necesara pentru bunastarea emotionala a copiilor nostri. Casniciile puternice, ntemeiate biblic, ofera copilului sentimentul de siguranta care sa-l lanseze cu curaj n viata, care sa-i produca dezvoltarea personalitatii si a caracterului. Cnd exista armonie n relatia sot-sotie, se infuzeaza stabilitate n familie. Adeseori parintii si parasesc dragostea lor dinti si se concentreaza doar asupra copiilor veniti n vietile lor. Desi acest lucru se poate face din intentii bune (pentru a fi

buni parinti), el duce totusi la destramarea relatiei prioritare a familiei: aceea de sot-sotie. Parintii care fac acest lucru ncalca prioritatea relatiei sot-sotie, asa cum este instituita n Scriptura. Cnd aceasta relatie devine subordonata relatiei parinti-copii, este zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru o casnicie stabila, puternica si armonioasa. Relatia dintre parteneri devine model pentru copil, n familia parinteasca el nvata sa se raporteze la persoanele de sex opus. 3. mplineste nevoile copilului. - F i z i c e . Copilul trebuie ngrijit, multa vreme el nu este autonom. Are nevoie de hrana, mbracaminte, locuinta. Nu poate fi sacrificat n folosul altor proiecte. n bugetul familiei constituie o prioritate. Exista riscul alintarii, dar cu chibzuinta se poate deosebi o nevoie de un moft. - Psihologice. Copilul nu este doar trup, el are un suflet n formare, cu nevoi emotionale si intelectuale. Este necesara o grija deosebita pentru a nu rani sufletul fragil al pruncilor nostri. El trebuie asigurat de dragostea parintelui, are nevoie sa si formeze stima de sine, sa se vada pe sine nsusi ca pe o fiinta minunata, creata de Dumnezeu cu un scop si nzestrata pentru acesta. 4. ncurajeaza initiativa si potentialul creativ. Ce a planuit Dumnezeu pentru copilul meu? Care sunt darurile asezate n el? Parintele ntelept si cunoaste copilul si i ofera cadrul unei dezvoltari armonioase, dndu-i libertatea si ncurajndu-i creativitatea. Parintii deseori si fac asteptari si cauta sa-si mplineasca propriile visuri n copiii lor dar acestia pot fi diferiti de ei si sa ia initiative n directii pe care parintele nu le-a explorat. Este bine sa nu i frustram pe copii, lipsindu-i de sprijinul nostru. 95 5. Disciplineaza. Adeseori copiii nostri au nevoie de corectare. Ei trebuie sa nteleaga ce este bine si ce este rau, si trebuie ajutati sa aleaga binele si sa se fereasca de rau. Fiecare om, fiecare copil are o doza de razvratire, are o fire nclinata spre pacat, asa ca ntr-un fel sau altul,

mai devreme sau mai trziu el va pacatui parintele trebuie sa-l ajute pe copilul sau sa nteleaga consecintele pacatului si sa-i ofere resursele necesare biruirii raului. Disciplinarea este o forma de dragoste: Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de rvna dar, si pocaieste-te! (Apocalipsa 3v19). O practica curenta in rndul familiilor crestine este pedeapsa fizica ca forma de educatie a copiilor: nuiaua si certarea dau ntelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine (Proverbe 29v15). Pedeapsa, ca forma de educatie, se aplica: - c u d r a g o s t e . Scopul disciplinarii este pastorirea inimii si formarea caracterului. Nu este, n nici un caz o posibilitate de descarcare a frustrarilor parintelui. Copilul nu trebuie pedepsit pentru ca rabdarea parintelui a ajuns la capat. De aceea, momentul disciplinarii trebuie sa fie unul ncarcat de multa dragoste, n care copilul sa nteleaga ca este iubit si ca este pedepsit spre binele lui. Unii parinti obisnuiesc sa se roage nainte de a folosi nuiaua sau de a hotar o pedeapsa. Si voi, parintilor, nu ntartati la mnie pe copiii vostri, ci cresteti-i, n mustrarea si nvatatura Domnului.(Efeseni 6v4) - l imi t e c l a r e . Copilul are nevoie de stabilitate n mediul sau pentru a se dezvolta armonios. Stabiliti reguli pe care sa le explicati copilului si totodata sa-i comunicati si faptul ca ncalcarea lor va fi pedepsita. Creati-i un univers ordonat n care copilul sa stie ce are voie sa faca si ce nu, iar daca totusi a ncalcat una din reguli cautati mai nti sa aflati motivul acestei neascultari. Se poate ca sa ncerce sa va atraga atentia, sa va comunice ceva. Spre exemplu, poate ca nu ati avut timp suficient sa-i acordati n ultimele zile. Daca nsa copilul a ncalcat un principiu n mod voit, v-a sfidat, Biblia spune ca neascultarea se pedepseste. Sfidarea este rezistenta deschisa si provocatoare mpotriva autoritatii parintesti. Este refuzul ncapatnat de a asculta. Desigur, sfidarea, nu poate fi permisa. Copiii stiu cnd o pedeapsa este n neconcordanta cu greseala facuta, de aceea fiti atenti la felul n care i pedepsiti. Acestea sa fie pe masura greselii lor si a vrstei lor. Pe de alta parte, copiii stiu si atunci cnd nu sunteti consecventi cu regulile pe care le-ati

stabilit si sunteti indulgenti cu ei. Nici aceasta atitudine nu ajuta n formarea caracterului copiilor. Copiii au nevoie de stabilitate pentru o crestere sanatoasa. - c o n s e c v e n t . Regulile nu trebuie schimbate n functie de propria noastra dispozitie. Oboseala unei zile de serviciu, perioadele de nereusite sau dificultatile, tensiunile din casa sa nu se rasfrnga asupra celor mici. Un copil care nu stie pentru ce e pedepsit e un copil ranit afectiv. 6. nvata despre Domnul. Orice ntmplare a vietii este o poarta spre inima copilului, un prilej n care acesta poate ntelege realitatea nconjuratoare si l poate descoperi pe Dumnezeu. Parintele este dator sa cultive n mintea copilului caile Domnului: Puneti-va dar n inima si n suflet aceste cuvinte pe cari vi le spun. Sa le legati ca un semn de aducere aminte pe minile voastre, si sa fie ca niste fruntarii ntre ochii vostri. Sa nvatati pe copiii vostri n ele, si sa le vorbesti despre ele cnd vei fi acasa, cnd vei merge n calatorie, cnd te vei culca si cnd te vei scula. Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale. Si atunci zilele voastre si zilele copiilor vostri, n tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri ca le-o va da, vor fi tot att de multe ct vor fi zilele cerurilor deasupra pamntului (Deuteronom 11v18-21). 7. Roaga-te. Si copiii se afla ntr-un razboi spiritual. Pentru mintea, sentimentele si vointa lor se da o batalie ntre bine si rau. Desi noi i putem influenta, alegerile ramn ale lor. Au nevoie de protectie si de calauzire. Nasterea din nou este lucrarea Duhului Sfnt n inima copilului si produce dragoste pentru Dumnezeu. Calea transformarii caracterului este dinauntru n afara, iar acolo, n intimitatea fiintei umane are acces Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu se implica n mod suveran n orchestrarea ntmplarilor vietii copilului, ca sa-i ndrepte pasii spre bine. Ca parinti, suntem preoti si mijlocitori pentru copiii nostri naintea lui Dumnezeu. 96 Cteva cuvinte despre raportarea copiilor la parintii lor. Copiii sunt datori sa-si cinsteasca si sa-si asculte parintii, n Domnul. Copii, ascultati de

parintii vostri n toate lucrurile, caci lucrul acesta place Domnului (Coloseni 3v20). Sa arate recunostinta pentru sacrificiul facut si, cnd e necesar, sa-i sprijine financiar: Daca o vaduva are copii sau nepoti de la copii, acestia sa se deprinda sa fie evlaviosi nti fata de cei din casa lor, si sa rasplateasca ostenelile parintilor, caci lucrul acesta este placut naintea lui Dumnezeu. (1Tim 5v4). Parintii sunt o autoritate instituita de Dumnezeu, iar respectarea ei aduce binecuvntarea: Copii, ascultati n Domnul de parintii vostri, caci este drept. ,,Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta - este cea dinti porunca nsotita de o fagaduinta ca sa fii fericit, si sa traiesti multa vreme pe pamnt (Efeseni 6v1-3). Cta vreme nu este vorba de pacat, mai ales pentru copiii aflati n casa parinteasca, ascultarea este caracteristica de baza a relatiei copil-parinte. Dar, vine o vreme a autonomiei, cnd omul va lasa pe tatal sau si pe mama-sa si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup (Geneza 2v24). Iesind de sub autoritatea parinteasca si formeaza propriul drum n viata. De aceea, o familie tnara este bine sa nu fie sufocata de implicarea parintilor n viata ei. La aceasta vrsta a maturitatii, trebuie pastrat un echilibru ntre a ne cinsti parintii si a actiona independent de ei. IV.5 Respectul fata de autoritate: prezbiterii si diaconii 1. Ascultarea si supunerea fata de autoritate Biblia ne nvata sa fim supusi oricarei autoritati, fie laice, fie din Biserica Domnului. S u p u n e r e a r e c i p r o c a este un concept distinctiv pentru crestinism (Matei 20v25-28). Ascultarea si supunerea sunt calitati morale cerute de Dumnezeu, importante nu numai pentru viata de acum, ci si pentru cea viitoare credinciosii mntuiti sunt numiti robii Domnului (Apocalipsa 22v3). Nesupunerea, spiritul de razvratire, batjocorirea autoritatii, toate acestea sunt pacate pe care Domnul nu le lasa nepedepsite. Sa privim cteva exemple din Scripturi: a) Caderea lui Adam si a Evei (Geneza 2v16-17, 3v1-6; Romani 5v19). Dupa crearea lui

Adam, Dumnezeu i-a dat porunca sa nu mannce din pomul cunostintei binelui si a raului. Prin aceasta, Adam a fost pus sub autoritate. Ulterior, Eva a fost creata si pusa nu numai sub autoritatea lui Dumnezeu, ci si sub autoritatea lui Adam. nsa, Eva si apoi Adam au mncat fructul interzis, razvratindu-se mpotriva lui Dumnezeu. Astfel, au fost alungati din Eden. b) Focul strain adus de Nadab si Abihu (Levitic 10v1,2). Acesti fii ai lui Aaron, preoti, s-au aventurat sa aduca jertfe din propria initiativa, neglijnd principiul initierii slujirii de catre Dumnezeu. c) Vorbirea de rau de catre Maria si Aaron (Numeri 12v1-15). Desi erau fratii mai mari ai lui Moise, n lucrarea lui Dumnezeu ei trebuiau sa se supuna autoritatii cu care Domnul l nvestise pe Moise. Dar cnd li s-a parut ca Moise a gresit casatorindu-se cu o etiopiana, au avut un moment de razvratire, crtind: Oare numai prin Moise vorbeste Domnul? Nu vorbeste oare si prin noi? Razvratirea a fost data la iveala prin lepra. d) Rascoala lui Core, Datan si Abiram (Numeri 16). Este o razvratire colectiva a unor capetenii ale poporului, coalizati mpotriva lui Moise si Aaron: Destul! pentru ce va ridicati mai presus de adunarea Domnului?. Uitasera de recunoasterea autoritatii lui 97 Dumnezeu si de delegarea acesteia catre Moise si Aaron. Au vazut doar o problema de ordin personal, nu au facut nici o aluzie la Legea Domnului. Moise, ca autoritate reprezentativa a lui Dumnezeu, nu face uz de puterea sa, ci l lasa pe Domnul sa rezolve problema: Mine, Domnul va arata cine este al Lui si cine este sfnt si-l va lasa sa se apropie de El. Conflictul nu era ntre om si om, ci ntre om si Dumnezeu, caci Dumnezeu nu poate fi despartit de cel nvestit cu autoritatea Sa. Nimeni nu poate sa loveasca cu o mna n autoritatea numita de Dumnezeu si cu cealalta mna sa-L primeasca pe Dumnezeu. Cei ce se supun Domnului, se supun si autoritatilor rnduite de

El. Dumnezeu a nlaturat razvratirea din mijlocul poporului: i voi topi ntr-o clipa. Pamntul si-a deschis gura si i-a nghitit, pe ei si casele lor, mpreuna cu toti oamenii lui Core si toate averile lor. Si s-au pogort astfel de vii n locuinta mortilor, ei si tot ce aveau; pamntul i-a acoperit de tot, si au pierit din mijlocul adunarii. e) Saul si David (1 Samuel 24v5-7, 26v9-11, 2 Samuel 1v14). Pacatul lui Saul a fost neglijarea poruncii lui Dumnezeu, chiar daca intentia sa ar putea fi socotita buna. Caci ascultarea pretuieste mai mult dect jertfele. Pentru aceasta nesupunere, Saul a fost lepadat ca mparat, desi a mai ramas pe tron ani buni. David a fost uns ca mparat, dar a trebuit sa astepte acesti ani buni pna a ajuns pe tron. n tot acest timp, situatia lui David a fost dificila, caci Saul cauta sa-l omoare. Chiar si atunci cnd Saul i-a cazut n mna, iar oamenii lui l-au ndemnat sa-l omoare, David s-a mpotrivit acestei ispite si nu a ndraznit sa ridice mna mpotriva unsului Domnului. A preferat sa fuga pentru a-si salva viata dect sa ntinda mna pentru a-l ucide pe Saul. Ferindu-se sa devina un razvratit, David a recunoscut ungerea lui Saul, chiar daca acesta fusese lepadat. Lepadarea lui Saul era o problema care l privea pe Dumnezeu; responsabilitatea lui David era de a ramne supus unsului Domnului. A te supune autoritatii nu nseamna a te supune unei persoane, ci ungerii care este peste acea persoana, ungere ce vine de la Dumnezeu, care a stabilit ca persoana respectiva sa detina autoritatea. f) Fiul lui Dumnezeu, Robul Domnului (Filipeni 2v5-11, Evrei 5v7,8). Textul din Filipeni l prezinta pe Domnul Isus smerindu-Se de doua ori: El S-a dezbracat de divinitatea Lui si S-a smerit ca om. El S-a supus de bunavoie Tatalui, renuntnd la autoritatea Sa dumnezeiasca, si mbracndu-se n ascultare a capatat autoritate delegata, din partea Tatalui. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamnt lund chip de rob, facndu-Se ascultator n toate lucrurile, chiar daca aceasta ascultare a nsemnat multa durere. n Ghetsimani, Isus S-a rugat Tatalui nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Dumnezeu apreciaza si rasplateste

aceasta atitudine de supunere si ascultare, naltndu-l pe Robul Sau mai presus de orice domnie si stapnire. Calea spre naltare este cea a umilintei, a supunerii de bunavoie fata de Dumnezeu si, pentru El, fata de orice autoritate rnduita de El. Si noi suntem chemati sa calcam pe urmele Mntuitorului nostru si sa nvatam ascultarea n toate lucrurile, ca sa fim placuti lui Dumnezeu, adica sa avem gndul lui Hristos: sa-mi pierd viata, ca apoi s-o gasesc iarasi. Mndria a ucis multe suflete, dar smerenia aduce binecuvntarea divina. nainte ca omul sa se poata supune autoritatii reprezentative a lui Dumnezeu, el trebuie mai nti sa cunoasca autoritatea directa a lui Dumnezeu. 2. Autoritati instituite de Dumnezeu a) n lume (Romani 13v1, 1 Petru 2v13-14). Dumnezeu este sursa oricarei autoritati din univers. Toate stapnirile sunt rnduite de El, asa ca cine se mpotriveste stapnirii se mpotriveste poruncii lui Dumnezeu. Isus a nvatat pe oameni sa dea Cezarului ce este al Cezarului (Matei 22v21). Toate legile pamntesti deriva dintr-un principiu divin, acela de a rasplati binele si a pedepsi raul. Crestinul este chemat sa-si plateasca impozitele, sa dea cinstea stapnirilor, sa respecte legile obstii, nu doar de frica pedepsei, ci din ndemnul cugetului care a nteles si respecta autoritatea. 98 La locul de munca, robii sa fie supusi stapnilor lor sa le fie pe plac n toate lucrurile, sa nu le ntoarca vorba, totdeauna sa dea dovada de o desavrsita credinciosie, ca sa faca n totul cinste nvataturii lui Dumnezeu (Tit 2v9-10). b) n familie (Efeseni 5v22-24; Coloseni 3v18, 20, 22). Dumnezeu si aseaza autoritatea si n casele noastre: Hristos este Capul barbatului, iar barbatul este Capul sotiei (1Corinteni 11v3); Copii, ascultati n Domnul de parintii vostri (Efeseni 6v11). c) n Biserica (1 Tesaloniceni 5v12-13; 1 Timotei 5v17; 1 Corinteni 16v15-16).

Dumnezeu numeste n adunare autoritati precum prezbiterii care crmuiesc bine si care se ostenesc cu propovaduirea si cu nvatatura pe care o dau altora. Ei sunt cei de care toti trebuie sa asculte. Apostolul Petru, n prima sa epistola, ndeamna tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrni. Si toti, n legaturile voastre, sa fiti mpodobiti cu smerenie. Caci Dumnezeu sta mpotriva celor mndri, dar celor smeriti le da har (5v5). Ascultarea de autoritatea din Biserica, poruncita de Dumnezeu, este calea cresterii mele spirituale. Nimeni nu este chemat la slujire n biserica, fara voia lui Dumnezeu (2 Corinteni 3v1-6). Numai El face alegerea pentru functiile de conducere, bazat pe criteriile Sale, avnd n vedere atitudinea celor credinciosi n relatia lor cu Dumnezeu. El deleaga autoritate prin Duhul Sau, pentru administrarea tainelor (1 Corinteni 4v1), a harului felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4v10-11) si slujirea ne-egoista si smerita, orientata spre nevoile spirituale ale celor din jur (Marcu 10v42-44; 1 Petru 5v6). Biblia reprezinta pentru Biserica autoritatea suprema de crez si practica. Ca organism divino-uman, Biserica este condusa de Dumnezeu, conform nvataturii revelate n Scripturi si prin persoanele delegate de El pentru aceasta slujba. Att n Vechiul Testament, pentru poporul Israel, ct si n Noul Testament, pentru Biserica, sistemul de conducere rnduit a fost teocratic, Dumnezeu fiind Stapn si domnitor peste poporul Sau. Biserica nu este un club, n care membrii hotarasc ce le convine lor, ci grija Bisericii este aceea de a cunoaste si mplini voia lui Dumnezeu. Pozitiile majore de lideri n biserica sunt cele de prezbiteri si de diaconi. 3. Rolul prezbiterilor si al diaconilor Potrivit Scripturii, liderii unei biserici locale sunt p r e z b i t e r i i (batrn, subliniind demnitatea slujbei; termen folosit de traditia evreiasca) sau e p i s c o p i i (supraveghetor, subliniind functiile slujbei; termen folosit de traditia greaca), ambii termeni aratnd ca functia de baza a acestor lideri este de a pastori Biserica lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 20v28). ntruct Biserica lui Dumnezeu a fost cstigata cu sngele lui Isus Hristos, prezbiterii sunt ndemnati sa pastoreasca turma:

- cu atentie, veghind n acelasi timp si asupra lor nsisi (Fapte 20v28), - dupa voia lui Dumnezeu, de bunavoie si cu lepadare de sine (1 Petru 5v1-2), - cu smerenie, nu ca stapni, ci n calitate de reprezentanti si administratori ai lui Dumnezeu, cu responsabilitate totala fata de Dumnezeu (1 Petru 5v3), - fiind exemple vii pentru cei pastoriti (1 Petru 5v3). Activitatea de pastorire a bisericilor locale implica: 1. Conducerea, supravegherea si administrarea problemelor bisericii (1 Timotei 3v5; 5v17) 2. Predicarea si nvatarea Cuvntului lui Dumnezeu. Aceasta slujire presupune ca prezbiterii sa fie capabili: - sa nvete, sa predea Cuvntul lui Dumnezeu (1 Timotei 3v2; 5v17), - sa sfatuiasca potrivit cu doctrina adevarata si sa aplice Cuvntul lui Dumnezeu la diferitele mprejurari ale vietii zilnice (Tit 1v9), - sa apere Cuvntul lui Dumnezeu si sa dovedeasca falsitatea celor ce contrazic adevarul Scripturii (Tit 1v9; Fapte 20v28). 3. Pastorirea si ngrijirea spirituala a bisericii, ca un tata fata de familia sa (1Timotei 3v5): - vegherea si protectia celor pe care i slujeste (1Tesaloniceni 5v12; 1Timotei 5v15; Romani 12v8; Tit 3v8,14), 99 - ajutorarea celor slabi (Fapte 20v35), - rugaciunea pentru cei bolnavi (Iacov 5v14-15). Prezbiterii trebuie sa-si exercite functiile pastorale n biserica, constienti de faptul ca: - responsabilitatea lor principala este pastorirea bisericii, - pozitia de prezbiter n biserica nu este nici onorifica, nici un mijloc de naltare personala, - nici o biserica nu poate functiona corect fara barbati sinceri care sunt gata sa-si asume

enorma responsabilitate a slujbei, - slujirea ca prezbiter necesita multa renuntare la sine Biserica locala este responsabila fata de prezbiterii sai, avnd datoria: - sa-si cunoasca, sa-si iubeasca si sa-si aprecieze prezbiterii (1 Tesaloniceni 5v12-13), - sa asculte si sa se supuna prezbiterilor (Evrei 13v17; 1 Petru 5v5a), - sa-si apere prezbiterii de critici nedrepte (1 Timotei 5v19-20), - sa-si onoreze prezbiterii care slujesc bine (1 Timotei 5v17), - sa se roage cu regularitate pentru prezbiterii ei (Efeseni 6v18-19). Diaconii au fost chemati de catre liderii bisericii sa se ocupe de problemele administrative ale bisericii locale (Fapte 6). Unii dintre ei au fost implicati n lucrari de misiune si evanghelizare, ostenindu-se cu propovaduirea Cuvntului (de ex. Stefan, Filip Fapte 7, 9). n biserica noastra, conduc grupurile de casa sau lucrarile de slujire, sub supravegherea prezbiterilor. Si femeile pot avea slujba de diacon, putnd nvata pe celelalte femei sau prin implicarea n lucrari specializate. C a l i f i c a r i l e s p i r i t u a l e ale prezbiterilor si diaconilor cuprind un caracter integru, r e l a t i i s a n a t o a s e n f a m i l i e s i s o c i e t a t e , maturitate n credinta, abilitati de conducere (1 Tim 3, Tit 1). 4. Limitele ascultarii Cresterea mea spirituala depinde de ascultarea mea, de aceea ma voi supune cu toata inima, avnd ncredere n Domnul ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, chiar daca deciziile luate de mai mari nu sunt perfecte, fiind ineficiente sau cu erori. Slabiciunile autoritatii pun la proba ascultarea noastra, sunt prilej de verificare a caracterului nostru. De asemenea, ma voi supune cu bucurie si cu rugaciune pentru a primi ndrumarea potrivita: Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre ca unii cari au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie,

nu suspinnd, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos. Rugati-va pentru noi; caci suntem ncredintati ca avem un cuget bun, dorind sa ne purtam bine n toate lucrurile (Evrei 13v17,18). Totusi, aceasta ascultare, n toate lucrurile, fata de o autoritate omeneasca nu trebuie lipsita de discernamnt. Acceptarea autoritatii peste viata noastra are un singur scop: ascultarea de Isus. De aceea, suntem fiecare datori sa verificam n lumina Scripturii directiile care ne sunt date, pentru evitarea abuzului spiritual. Autoritatea ultima ramne Scriptura, iar ascultarea noastra este n Domnul. Cnd este vorba de pacat, de un ndemn rau, atunci trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu dect de oameni (Fapte 5v29). Se cuvine si este potrivit sa asculti si sa te supui conducerii doar atunci cnd autoritatea liderilor vine de la Dumnezeu si pozitia lor se potriveste cu a Lui. n cazul unei erezii, este vai nu doar de cel ce duce pe altii n ratacire, ci si de cei ce se lasa dusi n ratacire; asadar, fiecare este responsabil pentru alegerile sale si este dator sa cerceteze toate lucrurile, pastrnd doar ce este bun: ntr-adevar, mai ales printre cei taiati mprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori, carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii ntregi, nvatnd pe oameni, pentru un cstig urt, lucruri pe cari nu trebuie sa le nvete (Tit 1v9-11). Acest pasaj ne reaminteste de traditionala problema a punerii unor poveri religioase 100 grele n spatele celor apasati, prin manipularea si interpretarea eronata a Scripturii. n loc de a folosi Cuvntul lui Dumnezeu ca o sabie care sa le patrunda gndurile si intentiile propriilor lor inimi, multi lideri spirituali l-au folosit ca o bta cu care sa-i mne pe altii. Fac astfel dintr-o varietate de motive: pentru a-i mpiedica pe altii sa-i traga la raspundere; pentru a-si proteja imaginea lor; pentru a-si sustine doctrina pe care si-au bazat ntreaga lor lucrare; pentru a continua sa-si strnga fondurile; pentru a-si ridica mparatii religioase cu care sa-si ntareasca propriul respect de sine. Cu alte cuvinte, este posibil ca unii lideri sa nvete Cuvntul pentru un

cstig (dintr-un interes) personal, si nu pentru a marturisi adevarul spre naltarea lui Dumnezeu. De aceea, fiecare crestin trebuie sa aiba duhul celor din Bereea, care au primit Cuvntul cu toata rvna si cercetau Scripturile n fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea este asa (Fapte 17v11). n acelasi timp, cei supusi uneori asculta sau urmeaza ordinele fie pentru a evita sa fie facuti de rusine, fie pentru a cuceri aprobarea cuiva si a-si pastra intacte pozitia sau statutul din biserica. nsa aceasta nu este ascultare sau supunere adevarata. Este o prefacatorie din interes personal. Atunci cnd comportamentul este stimulat pur si simplu din exterior si nu vine dintr-o inima care-l iubeste pe Dumnezeu, nu poate fi vorba de ascultare. Desi unora dintre persoanele aflate n pozitia de autoritate le-ar placea sa nu fie chestionate niciodata sau sa nu li se mpotriveasca nimeni, realitatea este ca o asemenea atitudine constituie o capcana si o ispita pe care o simte orice lider. Daca observarea problemelor este considerata neloialitate, lipsa de supunere, dezbinare si o ofensa adusa autoritatii, atunci nu exista dect o fatada de pace si unitate. Nu pot fi echivalate prefacatoria cu supunerea si tacerea cu pacea. Este absolut esential ca o biserica sa se vada pe sine ca o institutie pentru gloria lui Dumnezeu! Si, pentru a face lucrul acesta, biserica locala trebuie sa adere fara sovaire la principiile biblice de conducere. Cristos n-a intentionat niciodata ca pozitiile de conducere dintro biserica sa fie dobndite ca urmare a vrstei, cu bani sau mostenite prin legaturi de familie. El nu i-a comparat niciodata pe liderii bisericii cu niste monarhi care stapnesc, ci mai degraba cu niste pastori umili. Nu cu niste celebritati stralucitoare, ci cu niste servitori care se ostenesc muncind. Rezumat: Dumnezeu a rnduit autoritati care trebuie respectate si ascultate. Supunerea fata de autoritatea delegata de Dumnezeu este un act de ascultare fata de Dumnezeu nsusi, si o importanta sursa de crestere si protectie spirituala. Limita

supunerii apare cnd voia oamenilor contrazice voia lui Dumnezeu. ntrebari: ? De ce apare nesupunerea si care sunt consecintele ei? ? Care sunt autoritatile lasate de Dumnezeu? Care sunt foloasele ascultarii? ? Cnd nesupunerea fata de autoritati este justificata? Dati exemple. Versete de retinut: ?? Evrei 13v17-18: Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre ca unii cari au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinnd, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos. Rugati-va pentru noi; caci suntem ncredintati ca avem un cuget bun, dorind sa ne purtam bine n toate lucrurile. ?? Efeseni 5v21: Supuneti-va unii altora n frica lui Hristos. ?? Fapte 5v29: Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu dect de oameni. V Iubirea de oameni V.1 ntrupare: integritate, dragoste, iscusit n lucrul tau Ioan si Ligia aveau un baiat pe nume Andrei n vrsta de 15 ani. Erau nstariti si i dadeau adolescentului tot ce-si dorea. Bani la discretie. Andrei a intrat n afaceri cu droguri, pornografie si datorii imense la jocurile de noroc. Cu toate acestea, parintii sai nu au ncetat sa-i dea bani si sa-i ndeplineasca toate dorintele. n cele din urma Andrei a ajuns la nchisoare pentru trafic de droguri. ntrebati de politie de ce au continuat mereu sa-i dea bani lui Andrei parintii au raspuns: Pur si simplu pentru ca l iubim... Cine nu si doreste sa fie iubit? Cea mai mare nevoie umana si cea mai importanta caracteristica a lui Dumnezeu se ntlnesc n acest cuvnt: dragoste. Totusi, dintre toate cuvintele de pe pamnt probabil ca are cele mai multe definitii si fiecare ntelege iubirea semenilor ntr-un

mod aparte. Stim ca asteptarea lui Dumnezeu fata de noi este sa ne iubim semenii. Dar, de ce? Si cum anume se manifesta aceasta iubire? Dumnezeu Si-a dorit mereu sa restabileasca legatura dintre oameni si El. nca din Exod descoperim ca Dumnezeu a ales pe Israel sa l reprezinte: Ati vazut ce am facut Egiptului si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine. Acum, daca veti asculta glasul Meu, si daca veti pazi legamntul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamntul este al Meu; mi veti fi o mparatie de preoti si un neam sfnt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel." (Exod 19). Dumnezeu a hotart sa conlucreze cu oamenii pentru recuperarea sufletelor pierdute. Astfel, fiecare nou credincios devine implicit un martor al lui Dumnezeu, un reprezentant, un ambasador al Iubirii lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu l reprezinta prin viata lor si prin cuvintele rostite. Marturia crestina se naste la intersectia dintre ntrupare si rostire. Vom ncerca sa analizam mai departe fiecare dintre aceste doua aspecte. Viata noastra vorbeste mult mai bine dect cuvintele noastre. n ceea ce priveste viata noastra de zi cu zi, exista patru elemente cruciale care definesc calitatea marturiei de crestin: integritatea caracterului, dragostea, bucuria si profesionalismul. De ce sa fiu integru? De ce, ntr-o lume a compromisului, eu trebuie sa ramn curat, nepatat? Ce spune Scriptura despre acest lucru? caci ntotdeauna vom gasi raspunsul n Cuvntul lui Dumnezeu, n ceea ce priveste chestiunile de moralitate. Domnul Isus, n celebra Sa predica de pe munte ne spune: Voi fiti dar desavrsiti, dupa cum si Tatal vostru Cel ceresc este desavrsit (Matei 5v48). n momentul n care am decis sa-L urmam pe Isus, va trebui sa ncercam ca faptele noastre sa reflecte caracterul Sau. n acest sens standardul Sau este desavrsirea. Apostolul Pavel ntareste acest lucru: Odinioara erati ntuneric, dar acum sunteti lumina n Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii (Efeseni 5v8). Oamenii ne judeca dupa faptele noastre, de aceea cei care se numesc urmasi ai lui Hristos trebuie sa straluceasca

prin comportamentul lor: Adevarat este cuvntul acesta, si vreau sa spui apasat aceste lucruri pentru ca cei ce au crezut n Dumnezeu sa caute sa fie cei dinti n fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni! (Tit 3v8). Pe de alta parte Iacov ne avertizeaza ca exista pericolul sa se formeze o prapastie ntre cuvintele noastre si comportamentul de zi cu zi. Fiti mplinitori ai 102 Cuvntului, nu numai ascultatori, nselndu-va singuri. Caci daca asculta cineva Cuvntul si nul mplineste cu fapta, seamana cu un om care si priveste fata fireasca ntr-o oglinda; si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita ndata cum era. Dar cine si va adnci privirile n legea desavrsita, care este legea slobozeniei, si va starui n ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un mplinitor cu fapta, va fi fericit n lucrarea lui (Iacov 1v 22-25). Nu trebuie prea multa filosofie sau argumentare sa pricepem ca faptele noastre vor ntari sau submina cuvintele noastre. Credibilitatea marturiei noastre verbale despre modul n care Isus Hristos ne-a schimbat viata se sprijina pe caracterul nostru. Noi alegem sa nu pacatuim pentru ca vrem sa l urmam pe Isus. Cum transferam aceste adevaruri n viata practica? Lumea n care traim este plina de compromisuri si pacat. Este foarte complicat sa traiesti curat, dar nu si imposibil. Ar nsemna o munca titanica sa ne ocupam de fiecare compromis n parte. De altfel, Scriptura nu ne ofera dect principii universal valabile, nu retete particulare pentru fiecare caz. Compromisul mbraca o multime de forme: semnaturi false, adeverinte false, copiat, bilete folosite etc. Ceea ce este extrem de important este ca indiferent de situatia particulara sa evitam mereu minciuna, furtul sau nselaciunea. Sub o forma sau alta, situatiile particulare n care se mbraca compromisul vizeaza unul dintre aceste aspecte. Fie este vorba de minciuna, fie de furt (persoana fizica, firma sau statul romn) sau alte forme de nselaciune. Compromisul face parte din viata de zi cu zi a romnului de aceea trebuie sa fim extrem de atenti pentru a-l detecta (uneori este o practica ce nu mai deranjeaza pe nimeni) si a-l evita. Copiii lui Dumnezeu se vor

feri de aceste lucruri si, n cazul n care va fi nevoie, vor da explicatii asupra motivatiei lor. Binenteles ca evitarea compromisului presupune n multe cazuri asumarea unei suferinte: fie ca este vorba de pierderi financiare sau de respingerea si dezaprobarea majoritatii semenilor nostri. Alaturi de compromis un alt domeniu n care pacatul se strecoara cu usurinta n viata noastra este limbajul. Colegii nostri folosesc un limbaj care include njuraturi, aluzii sexuale, glume proaste, brfa. Este relativ usor sa cazi n capcana de a ncuviinta un astfel de limbaj prin atitudinea ta sau de a participa la o brfa comuna ndreptata asupra sefului. Dumnezeu vrea ca martorii iubirii Sale sa manifeste un alt gen de limbaj: curat, dres cu sare, plin de ntelepciune. A evita o viata de compromis si un limbaj care nu i face cinste lui Dumnezeu este un lucru crucial daca dorim ntr-adevar sa fim ambasadori ai lui Hristos. n acelasi timp, exista riscul de a-i judeca pe ceilalti din jurul nostru uitnd ca si noi am fost ca ei. Daca astazi reusim sa avem un comportament diferit este datorita prezentei Duhului Sfnt n noi, prezenta care ne ajuta sa nvingem pacatul. O atitudine de judecata va face ca oamenii sa ne fie (pe drept cuvnt) mereu ostili. Isus nu a fost de acord cu vamesii si pacatosii, totusi acestia l-au primit cu bucurie n mijlocul lor. Asemenea lui Isus si noi trebuie sa ne manifestam dezacordul fata de pacat dar cu blndete si ntelegere. a) Dragostea Chiar daca as vorbi n limbi omenesti si ngeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa nct sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as mparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic (1 Cor 13v1-3). Nu exista mesaj mai clar despre rolul dragostei dect aceste cuvinte rostite de marele apostol Pavel. n esenta, mesagerii lui Dumnezeu sunt mesagerii iubirii pentru ca nvatatura de temelie a Mntuitorului nostru a fost: Iubeste-L pe Dumnezeu cu toata inima ta, cu tot cugetul

tau si cu toata puterea ta si p e a p r o a p e l e t a u c a p e t i n e n s u t i . Mai mult dect att crestinismul este singura religie care ndrazneste sa ridice standardul iubirii acolo unde nimeni nu a avut curaj: iubirea vrajmasului. Cuvintele Mntuitorului nostru sunt ct se poate de clare: Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvntati pe cei ce va bleastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai 103 Tatalui vostru care este n ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti; Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca mbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare pagnii nu fac la fel? (Matei 5v 44-47). n cele din urma, El este modelul suprem al Iubirii pentru ca a murit pentru rascumpararea vrajmasilor Sai, pentru mine si pentru tine. Totusi, iubirea aproapelui este o expresie extrem de complexa care poate fi interpretata n diverse sensuri. Cum pot manifesta practic dragostea lui Dumnezeu? n primul rnd, trebuie sa manifest o atitudine de respect fata de aproapele meu, fie ca este vorba de cei din familie sau prieteni, vecini, colegi de serviciu. n orice activitate sau dialog, respectul sa fie unitatea de masura dupa care ma ghidez. Aproapele meu este o fiinta extrem de valoroasa, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, un fiu risipitor dupa care Marele Pastor a plecat sa-l caute. El este nca n ntuneric, nu cunoaste nca iubirea lui Dumnezeu, de aceea trebuie sa manifest o atitudine plina de compasiune. Nici vorba de judecata. Si eu am fost ca el. Chiar daca azi sunt rascumparat nu e meritul meu si o atitudine dispretuitoare nu este nicidecum justificata. Prezenta lui Isus era cautata de cei pacatosi tocmai pentru ca El era plin de compasiune fata de cei pierduti si ndurerati. Femeia pacatoasa, vamesii, Zacheu, toti au ndraznit sa se apropie de El fara sa se simta respinsi. Compasiunea este o atitudine care se construieste n timp. Ea se naste din recunostinta reala fata de ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi si din meditarea asupra situatiei

celor nca pierduti. Sa nu ne asteptam ca cei din jurul nostru sa ne dea motive sa-i iubim. Putem sa i iubim doar daca ne tragem seva din Iubirea lui Dumnezeu pentru noi (Ioan 15). Dincolo de un respect rece, suntem chemati sa devenim prietenii colegilor nostri. Nu trebuie sa facem un obiectiv n sine din recrutarea lor n Biserica. Manifestarea dragostei trebuie sa fie autentica, sa fim pur si simplu prietenii lor indiferent de alegerea destinului lor. Semenii nostri trec prin numeroase suferinte (divorturi, boli, decese n familie, lipsuri financiare, rani sentimentale) si n aceste situatii au nevoie de prieteni care sa-i sprijine si sa-i iubeasca neconditionat. Prietenia se dezvolta n timp prin comunicare, fapte reale si preocupare pentru binele lor, pamntesc sau spiritual. A nvata sa fii prieten este o arta care se dezvolta n parteneriat cu Isus, prietenul vamesilor si al pacatosilor. b) Bucuria Cu siguranta ca n lumea pervertita n care traim exista numeroase motive sa fim tristi si ngrijorati. Cu siguranta ca semenii nostri au si ei o mie de motive sa fie tristi. Diferenta este ca noi am cunoscut pe Domnul Vietii si El ne-a eliberat de pacat. Bucuria noastra poate nflori: trecutul ne-a fost sters, prezentul nseamna o umblare zi de zi cu Isus, viitorul sta sub cele mai mari promisiuni posibile. Cultivarea unui sentiment de recunostinta si meditarea asupra realitatii spirituale ne pot ajuta sa manifestam o bucurie reala, nu fortata. Scriptura ne ndeamna: Bucurati-va totdeauna n Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filipeni 4v4). Centrul bucuriei noastre nu este legat de finante, de cariera, familie sau relatii, centrul este Isus si nu poate fi clatinat. Scriptura ne ndeamna sa fim bucurosi pentru ca semenii nostri au nevoie de astfel de modele. Bucuria este contagioasa. Bucuria reala poate strni o gelozie sfnta pentru cei care nu-L cunosc pe Isus. Colegii nostri si doresc prezenta oamenilor veseli si naturali; subliniez: naturali. Pentru ca nu nseamna ca daca trecem prin perioade dificile trebuie sa mimam bucuria si sa negam suferinta pe care o simtim. Sa pledam pentru naturalete si pentru cultivarea bucuriei. Chipul nostru vorbeste, privirile noastre, cuvintele noastre, energia pe care o avem, toate

comunica starea noastra spirituala. Crestinul poate fi un om bucuros. c) Iscusit n lucrul meu Traim ntr-o lume care pune foarte mult pret pe succes. Un profesionist este respectat chiar daca viata lui morala lasa de dorit. Oamenii vor n primul rnd sa stie daca suntem competenti n ceea ce facem. Competenta naste credibilitate. Cuvntul lui Dumnezeu spune acelasi lucru :Daca vezi un om iscusit n lucrul lui, acela poate sta lnga mparati, nu lnga 104 oamenii de rnd (Proverbe 22v 29). Competenta este laudata de nsusi Dumnezeu. Valoarea unui om iscusit n domeniul sau este pusa alaturi de cea a mparatului. Profesionalismul creste prin parteneriatul dintre om si divinitate: omul trebuie sa-si faca partea lui (nvata foarte bine n facultate, este mereu dispus sa nvete, renunta la confort, cunoaste ct mai multi oameni, se perfectioneaza mereu prin lectura, seminarii, cursuri, activitati practice) si Dumnezeu este Acela care aduce oportunitatile si sclipirile de geniu. Cel mai bun exemplu n acest sens este Daniel din Babilon. Prin harul lui Dumnezeu, el a ajuns de zece ori mai ntelept dect toti nteleptii Babilonului. Domnului nu i este greu sa ne nalte. El o poate face peste noapte: se poate atinge de memoria, limbajul si inteligenta noastra si sa ne ridice ca pe Iosif, ntr-o zi. Dar, n general Dumnezeu lucreaza n timp si raspunde efortului nostru sustinut. Efortul de a deveni competenti, profesionisti ireprosabili ne dezvolta caracterul si simtul responsabilitatii (nimanui nu-i plac lenesii). n drumul spre profesionalism exista doua extreme: sa astepti ca Dumnezeu sa lucreze fara sa faci aproape nimic sau sa muncesti pna la extenuare si depresie minimaliznd ceea ce poate face Domnul. Echilibrul este greu de gasit, dar reprezinta drumul spre adevaratul succes. Si succesul nu este un obiectiv n sine. El trebuie pus n slujba marturiei de crestin. Profesionalismul este n cele din urma o unealta, o metoda prin care cstigam credibilitatea oamenilor din jurul nostru. Competenta trebuie sa fie un drum fara sfrsit. Mereu ne putem perfectiona. Si

ntelepciunea consta n orientarea nca din liceu si facultate asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat: limbi straine, permis de conducere, abilitati de conducere, de comunicare cu oamenii, utilizarea computerului si internetului, specializarea pe acele cursuri care ne vor folosi n viitor etc. Alaturi de competenta este deosebit de importanta motivatia si atitudinea cu care lucram sau nvatam: Orice faceti, sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Cristos. Caci cine umbla cu strmbatate, si va primi plata dupa strmbatatea, pe care a facut-o; si nu se are n vedere fata omului (Col. 3v 23-25). Exista numeroase motivatii gresite: pentru succes n sine, pentru a fi laudati de oameni, pentru cstig, de frica celor din jur, din obisnuinta etc. Motivatiile gresite vor aduce cu sine si cai gresite de a ne mplini scopul. n momentul n care nvatam de frica parintilor vom fi extrem de vulnerabili la copiat, compromis etc. Motivatia noastra este faptul ca Dumnezeu ne porunceste acest lucru. El este Stapnul nostru si noi vrem sa-I fim placuti. Munca noastra este o modalitate prin care cstigam credibilitate si o punem n slujba cuceririi sufletelor. Frumos e faptul ca pentru Dumnezeu conteaza prea putin daca spalam geamuri sau suntem prim-ministru: crucial e modul n care muncim, calitatea, indiferent de obiectul muncii. Din acest punct de vedere nu exista munca rusinoasa. Ceea ce ne va ajuta sa muncim este constienta ca o facem pentru Domnul. Slujiti-le nu numai cnd sunteti sub ochii lor, ca si cum ati vrea sa placeti oamenilor, ci ca niste robi ai lui Cristos, care fac din inima voia lui Dumnezeu. Slujiti-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, caci stiti ca fiecare, fie rob, fie slobod, va primi rasplata de la Domnul, dupa binele pe care-l va fi facut (Efeseni 6v 6-8). Rezumat: Cea mai mare iubire o reprezinta calauzirea semenilor nostri catre Hristos. Marturia crestina sta la intersectia dintre ntrupare si rostire. n aceasta sectiune ne-am ocupat de ntrupare. n momentul n care suntem pe calea dezvoltarii unui caracter

integru, manifestam dragoste si bucurie n viata de zi cu zi si crestem n ceea ce priveste calitatea muncii noastre, putem spune ca pasim pe drumul desavrsirii n ntruparea Evangheliei. ntrebari: ? Care trasatura a caracterului meu trebuie ndreptata pentru a avea o marturie mai buna? 105 ? Cum as putea sa manifest dragoste n mod practic fata de cei cu care ma ntlnesc zilnic? ? Cei din jurul meu ma percep ca un om n general bucuros? ? Ce as putea face n urmatoarea luna astfel nct sa cresc n domeniul profesional? Versete de retinut ?? Matei 5v48: Voi fiti dar desavrsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavrsit. ?? 1 Cor 13v1-3: Chiar daca as vorbi n limbi omenesti si ngeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa nct sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as mparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. ?? Filipeni 4v4: Bucurati-va totdeauna n Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!. ?? Proverbe 22v29: Daca vezi un om iscusit n lucrul lui, acela poate sta lnga mparati, nu lnga oamenii de rnd.

V.2 Rostire: ce, cum, cnd... Nu este lucru mai important pentru sufletul uman dect sa gaseasca calea mntuirii. Am vazut n capitolul anterior ca noi putem fi indicatori, ambasadori ai acestei cai prin modul nostru de viata. Totusi, pentru o ntelegere deplina a mntuirii, ntruparea nu este suficienta. Andrei si George au fost prieteni foarte buni, care au facut armata mpreuna. Au trecut prin multe experiente care au ntarit relatia lor, dar dupa ce armata s-a terminat fiecare a ales alt drum si cararile lor s-au despartit. Andrei s-a hotart sa ramna n Bucuresti si George s-a mutat n Iasi unde s-a si casatorit chiar n acel an. Timp de douazeci de ani au mai vorbit prin telefon dar nu s-au revazut. Astazi era ziua cea mare n care cei doi se revedeau, dupa ani de despartire. La nceput, timpul a trecut depannd amintiri din timpul zilelor de armata, care mai hazlii, care mai triste. Apoi, brusc, chipul lui George s-a luminat si a spus: Andrei, nu ti-am spus vestea cea mare! M-am schimbat. Viata mea e altfel acum! n urma cu un an l-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu si viata mea s-a schimbat radical. Acum pot spune ca sunt fericit cu adevarat, ca sunt liber, ca sunt crestin n adevaratul sens al cuvntului. Pe moment Andrei a parut blocat, dar apoi a replicat: Si eu sunt crestin, si eu sunt liber, si eu l iubesc pe Dumnezeu. Doar ca schimbarea mea s-a petrecut acum douazeci de ani, nainte sa merg n armata. Stupefiat, George i raspunde: Erai credincios atunci si nu mi-ai spus nimic, mie cel mai bun prieten?. Dar tu n-ai vazut ca eu nu beam, nu fugeam seara din unitate, nu mergeam la femei...? Ba da raspunse George, dar credeam ca esti bolnav... . Dincolo de umorul acestei situatii, ea reflecta un lucru extrem de important: ntruparea si rostirea sunt legate indisolubil. Fara rostire faptele noastre pot fi oricnd reinterpretate. Oamenii vor gasi argumente (suntem mai morali, ncercam sa fim mai buni etc.) sa justifice pentru constiinta lor actiunile noastre. Cea mai buna imagine care reda legatura dintre cele doua aspecte este o sulita. ntruparea reprezinta coada sulitei, iar verbalizarea este vrful. Coada fara vrf poate folosi ca toiag, scndura pentru gard, dar nicidecum pentru arma de razboi. De asemenea,

vrful fara coada este inutil. Doar mpreuna vor realiza o sulita puternica, solida, care poate strapunge si cea mai mpietrita inima. n acest capitol ne vom ocupa de importanta rostirii Evangheliei. 106 Scriptura mentioneaza acest lucru: Astfel, credinta vine n urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvntul lui Cristos (Romani 10v17). Toata lucrarea din Faptele Apostolilor se bazeaza pe marturisirea lui Pavel n ntregul imperiu Roman. Domnul Isus, la sfrsit de lucrare si nainte de a se nalta la Tatal, are urmatorul ndemn: Apoi le-a zis: Duceti-va n toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mntuit, dar cine nu va crede, va fi osndit (Marcu 16v15-16). Convinsi de importanta verbalizarii n procesul cstigarii fiilor risipitori trebuie sa raspundem la trei ntrebari: Ce, Cnd si Cum sa spun? a) Ce ar trebui sa spun? Evanghelia reprezinta vestea buna de mpacare a omului cu Dumnezeu. Dar pentru a ntelege aceasta veste fiecare persoana trebuie sa constientizeze starea iremediabila de pacat n care se afla. n acest sens, cel mai relevant pasaj din Scriptura este Romani capitolul 1 unde ni se vorbeste despre mnia lui Dumnezeu: Mnia lui Dumnezeu se descopera din cer mpotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care nadusa adevarul n nelegiuirea lor (Romani 1v18). Dumnezeu este suparat pe omenire din pricina pacatelor savrsite. Aceste pacate sunt fie directe prin ncalcarea poruncilor cunoscute (furt, minciuna, adulter) fie indirecte prin respingerea lui Dumnezeu n calitate de Creator, Stapn si Tata al omenirii. n definitiv, decizia fiecarui om de a-si urma propriile cai si a ntoarce spatele lui Dumnezeu reprezinta un pacat n sine. Mnia lui Dumnezeu se manifesta n doua moduri: fie violent (judecata de la sfrsitul istoriei), fie lent prin ceea ce Scriptura numeste: i-a lasat n voia mintii lor blestemate. Astfel oamenii sunt lasati n caile lor si devin violatori, criminali, zoofili, caracterul lor abject fiind cel mai bun argument pentru demonstrarea nstrainarii lor de Creator si

o pedeapsa n sine. n ceea ce priveste pacatul, acesta este elementul care separa pe om de Dumnezeu, de la Adam pna n zilele noastre si Scriptura este extrem de ferma: Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar. Nu este nici unul care sa aiba pricepere. Nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar (Romani 3v10-12). Nu exista om pe suprafata pamntului care sa nu fi pacatuit, prin gnd, vorba sau fapta. Fiecare om trebuie sa nteleaga foarte bine faptul ca este pacatos si ca Dumnezeu nu este un cntar n care se echilibreaza bilele negre (pacatele) si bilele albe (faptele bune). Pentru Domnul nostru, fiecare pacat reprezinta o jignire imensa si nu poate fi trecut cu vederea. Mai mult nu-ti poti rascumpara adulterul facnd acte de caritate pentru saraci. Este absolut esential pentru comunicarea clara a Evangheliei ca oamenii sa constientizeze starea sa de pacat si ca practic nu exista nici o solutie omeneasca pentru a o rezolva. Cnd un om a nteles aceasta realitate se naste ntrebarea arzatoare: Cum pot fi mntuit? Daca faptele bune, banii, filozofia, medierea preotului esueaza, ce sansa mai am sa ajung n cer? Solutia vine tot din mna lui Dumnezeu. El este Cel care S-a ntrupat, a mers printre oameni ca noi si a ales sa moara n locul nostru. Pe crucea de pe Golgota noi trebuia sa fim, dar n dragostea Lui nemasurata, Dumnezeu a ales prin Isus sa plateasca pretul rascumpararii noastre. Numai Cineva Sfnt putea sa moara n locul nostru si numai Dumnezeu putea sa moara pentru toate pacatele omenirii. Golgota nu e un act tehnic de rascumparare, ci exprimarea celei mai mari iubiri care a existat vreodata. n acest sens, este crucial sa se sublinieze ca Isus este singura Cale spre cer: Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal dect prin Mine (Ioan 14v6). Isus a fost, este si va ramne singura cale spre cer, singura jertfa acceptata pentru pacatele noastre cele multe, singura solutie legala prin care Dumnezeu sa ne accepte si n acelasi timp sa ramna drept. Daca Isus a murit si a nviat, semn ca jertfa a fost acceptata, atunci ce anume trebuie sa fac eu ca om?

Urmatorul pas este acela de a explica rolul credintei: Fiindca att de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede n El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica(Ioan 3v16). Iertarea reprezinta un dar din partea lui Dumnezeu. Omul nu trebuie sa faca nimic dect sa creada acest lucru, sa accepte, sa primeasca darul din mna lui 107 Dumnezeu. Omul trebuie sa-si puna ncrederea n dragostea si solutia lui Dumnezeu: Caci prin har ati fost mntuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni (Efeseni 2v8). Cel mai simplu exemplu este cel al unui condamnat la moarte pentru crima. El asteapta sa fie executat pe scaunul electric. Brusc, guvernatorul i semneaza gratierea. Condamnatul poate evita scaunul electric doar daca accepta gratierea, daca el crede n aceasta solutie. Practic, toti am fost niste condamnati si Isus a acceptat scaunul electric n locul nostru. Actul credintei este precedat de cel al pocaintei fata de pacatele trecutului. Fiecare om care a priceput ca este pacatos si are nevoie de iertarea lui Dumnezeu nu va ezita sa ngenuncheze si sa-si plnga pacatele. Dumnezeu este gata sa ierte prin jertfa lui Isus pacatele celor care cer cu toata inima acest lucru. Lacrimile pocaintei preced bucuria credintei. n cele din urma, fiecare om este pus n fata unei alegeri: sa l urmeze sau nu pe Hristos. n acest moment trebuie sa subliniem importanta deciziei: fiecare ezitare si amnare nseamna un pas napoi si ngreuneaza mpacarea omului cu Dumnezeu. n astfel de situatii, daca nu-i pricep importanta, oamenii tind sa amne decizia. Datoria noastra este de a-i ndemna, fara manipulare sau constrngere, sa ia o decizie responsabila. Putem astfel asista la o minune: un suflet sa ngenuncheze naintea lui Hristos si sa-si predea viata lui o data pentru totdeauna. b) Situatia din Romnia Ca si n vremea lui Pavel sunt multe atacuri ce urmaresc distorsionarea mesajului mntuitor. Voi mentiona doar doua dintre ele. n primul rnd sa ne aducem aminte ca traim ntrun

context pseudo-crestin n care toata lumea se considera crestina si si afirma credinta n Isus Hristos. n aceasta situatie, trebuie sa redefinim persoana lui Isus Hristos si conceptul de credinta. Multi cred n Isus Hristos. Dar este o diferenta sa crezi n Isus Hristos revelat n Scripturi si sa crezi ntr-un Isus al imaginatiei tale. Daca analizam fenomenul religios din Moldova, putem observa diferente esentiale ntre Hristosul revelat n Scripturi si Hristosul din mintea oamenilor. Atunci cnd vom avea posibilitatea va trebui sa insistam tocmai pe aceste diferente. Iata cteva din ele: Isus Hristos este zugravit n Scripturi ca Singurul Mntuitor, ca Singurul Mijlocitor, ca Singurul care merita nchinarea si slujirea noastra. Doar El este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru pacatele noastre si de aceea doar El poate mntui si poate primi slava. Isus Hristos este un Dumnezeu gelos care cere ca toata nchinarea noastra sa fie adusa doar Lui. Nici Maria, nici ngerii, nici sfintii, nici preotii, nimeni, absolut nimeni nu a mai murit pentru pacatele noastre si deci nu poate sa ne mntuiasca si sa primeasca nchinarea noastra. Toti oamenii au pacatuit si toti sunt mntuiti doar prin Isus Hristos. Chiar din cartea Faptele Apostolilor vedem cum crestinismul s-a delimitat de iudaism. Isus Hristos Cel Adevarat este Mijlocitorul unui Nou Legamnt. Templul, intermediarii umani, jertfele de mncare au fost desfiintate. Traim ntr-un Nou Legamnt n care toti l putem cunoaste direct pe Domnul. Nu este nsa greu sa descoperim n contextul nostru religios o sumedenie de elemente specifice Vechiului Legamnt care a fost desfiintat de mult. Tot n Fapte, Evanghelia s-a delimitat de orice forma de pagnism, filozofie si politica. Toate aceste trei elemente se regasesc n sistemul religios din Romnia. Alaturi de fuziunea religiei cu filosofia si cu politicul, descoperim practici pagne: mncare pentru morti, rugaciuni pentru morti, dezgroparea mortilor etc. Apoi, Isus Hristos revelat n Scripturi ofera iertarea ca pe un dar nemeritat si ofera certitudinea mntuirii. n schimb, n jurul nostru gasim oameni care considera ca este un act de

mndrie sa fii sigur de mntuirea ta si se straduiesc sa faca tot felul de fapte n nadejdea ca poate vor fi mntuiti. n mod paradoxal, aceasta straduinta convietuieste cu o complacere n pacate considerate a nu fi att de grave. Harul adus de Isus Hristos si primit printr-o ncredere deplina n El este un har care transforma si subordoneaza ntreaga viata lui Isus Hristos. Iata cteva transformari si semne vizibile incontestabile: 108 constientizarea unui moment al convertirii, al trecerii de la ntuneric la lumina bucuria iertarii si siguranta mntuirii dragostea de Scripturi si studierea consecventa a acestora sfintirea si ndepartarea de pacat dragostea de frati: apartenenta la o comunitate a sfintilor, slujirea lor si partasia constanta cu acestia dragoste de oameni: constientizarea faptului ca cei mai multi oameni sunt pe calea cea larga ce duce la pierzare si luarea n serios a mandatului de a fi martor prin vorba si prin fapta. Daca stim ce anume sa urmarim ntr-un astfel de dialog, ramne sa raspundem la ntrebarea cnd este momentul sa rostim vestea buna a Domnului? n capitolul anterior am vorbit despre rolul ntruparii. n acest sens rostirea completeaza ntruparea. Rostirea defineste cine sunt eu si de ce am un astfel de comportament. De exemplu: nu mint. Dar n momentul n care sunt ntrebat de ce nu practic minciuna eu voi avea sansa sa vorbesc despre relatia mea cu Dumnezeu si despre faptul ca eu cred ca minciuna l supara pe Dumnezeu, iar eu nu doresc nicidecum aceasta. Orice evitare a compromisului sau a limbajului obscen poate deveni o oportunitate de dialog si explicatie sincera pentru noi, copiii lui Dumnezeu. Sunt bucuros, dar sursa bucurie mele este relatia cu Isus si colegii mei ar trebui sa afle acest lucru. Motivatia si actiunile mele vor strni ntrebari printre relatiile mele si cea mai buna modalitate de a ncepe vestirea Evangheliei este de a porni de la ntrebarile lor. Ori de cte

ori merg ntr-un mediu nou (facultate, serviciu) este bine sa ma definesc: cine sunt si cui slujesc. Viata noastra schimbata si evitarea pacatului vor strni cu siguranta ntrebari. Ceea ce merita subliniat n acest moment este pericolul obsesiei rostirii: sa astept mereu si mereu sa vorbesc despre credinta. Rostirea trebuie sa fie ceva natural, adecvat momentului si contextului respectiv. De asemenea trebuie sa fiu constient ca dialogul poate dura cinci minute sau cinci ore, n functie de disponibilitatea celui care asculta. Nu trebuie sa fiu stresat sa parcurg toate etapele mentionate mai sus. Voi vorbi cu demnitate fara sa cersesc atentia nimanui, demnitatea lui Isus care nu a implorat niciodata masele sa-L asculte; dimpotriva ele au venit la El nfometate de adevar. Alte situatii n care pot sa ma definesc sunt atunci cnd colegii mei vorbesc urt, brfesc sau se raporteaza cu usuratate la pacat. Atunci pot interveni calm, dar ferm, mentionnd parerea mea despre acel subiect: de ce eu nu suport njuraturile, brfa si pacatul. n masura n care mi-am format discernamntul de a ntelege portile deschise (oportunitatile de a verbaliza Evanghelia) pot sa fiu eu cel care strneste anumite discutii. De exemplu: Ce parere aveti despre inundatii?, Care este sensul vietii? Exista ceva dupa moarte?, pot face un proiect la facultate care sa fie legat de credinta crestina, pot citi Biblia n pauza de masa etc. Toate aceste ncercari se aseamana cu un joc de volei. Eu sunt cel care arunc mingea la fileu. Se poate ca ei sa-mi raspunda si atunci dialogul sa continue pna la capat. Sau este posibil ca la un moment dat ei sa refuze dialogul. n acest sens, flexibilitatea este o calitate de aur. Ceea ce nvatam din jocul de volei este faptul ca nu trebuie sa ramnem mereu pasivi lasndu-i pe cei din jurul nostru sa ne ntrebe, ci putem fi si activi strnind dialogul. n momentul n care sunt ntr-adevar preocupat de mntuirea sufletelor pe care Dumnezeu le-a asezat n jurul meu voi nvata sa citesc situatiile si momentele n care mesajul Adevarului trebuie rostit. Pna acum am vorbit despre alegerea momentului potrivit n ceea ce priveste dialogul cu

relatiile noastre de zi cu zi. Dar, de asemenea, exista si ntlnirile accidentale. Sunt persoane pregatite de Duhul lui Dumnezeu, de genul famenului etiopian sau femeii samaritene. Sunt momente n care mergem cu trenul sau ne ntlnim cu cineva n parc sau la coada la magazin. Aceste momente pot fi fructificate daca suntem n veghere, n comunicare si conlucrare cu Dumnezeu. 109 Dialogul poate porni de la vreme, sanatate, politica sau sport. n momentul n care suntem convinsi ca n planul lui Dumnezeu nu exista coincidente, ntelegem ca fiecare astfel de moment poate fi o ntlnire divina. Exista riscul sa ncercam sa fortam discutia si sa ajungem la Dumnezeu din orice. Trebuie evitat acest risc pentru ca vom parea niste fanatici religiosi interesati doar sa-si spuna poezia. Naturaletea si flexibilitatea sunt ingredientele care nsotesc un dialog sfnt pentru cucerirea fiilor risipitori. c) Cum anume ar trebui sa comunicam? Orict de corect ar fi mesajul nostru si orict de potrivit din punct de vedere temporal, daca nu gasim modalitatea adecvata de comunicare, totul poate fi ruinat. Un ton acuzator, o conversatie lipsita de respect si agresiva nu pot duce dect la rezultate negative. Noi nu avem doar de transmis un mesaj, noi trebuie sa iubim un suflet. Si nu oricum, ci cu iubirea lui Dumnezeu. Astfel, sa pastram o atitudine de respect si consideratie fata de aproapele nostru. Sa nvatam sa ascultam fara a fi preocupati doar de a vorbi noi. Este un dialog, nu un monolog. Cu compasiune, cu atentie, calm, demnitate, fara agresivitate. Nu fortam pe nimeni sa asculte daca nu doreste. n acelasi timp, suntem gata sa iubim si sa oferim ct mai multe raspunsuri la ntrebarile lor. Atitudinea din sufletul nostru se va materializa n modalitatea concreta n care comentam, n tonalitate, limbaj, fluenta verbala etc. Rezumat: Adevarata credinta se naste din auzirea a d e v a r u l u i . Noi suntem mesagerii care transmitem adevarul dragostei Sale. Pentru a transmite ct mai fidel

acest mesaj trebuie sa fim atenti la ce, cnd si cum spunem. ntrebari ? Care aspect ti se pare cel mai dificil pentru tine: Ce, Cnd sau Cum sa rostesti mesajul? ? Care crezi ca este cel mai dificil aspect de nteles din perspectiva adevarului complet al Evangheliei? ? Care sunt obstacolele din viata ta care te mpiedica sa vestesti Evanghelia? ? Care sunt persoanele din relatiile de zi cu zi care crezi ca ar fi receptive la mesajul lui Dumnezeu? Versete de retinut ?? Ioan 14v6: Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal dect prin Mine ?? Efeseni 2v8: Caci prin har ati fost mntuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni ?? Ioan 3v16: Fiindca att de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede n El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. V.3 Relevanta si scopul libertatilor culturale Japonezii traiesc ntr-un fel cu totul diferit fata de australieni. Americanii beau altceva dect rusii si africanii prefera sa mannce piure de banane. Fiecare cultura este unica. Crestinul trebuie sa fie un om al secolului sau. Pentru a putea fi ascultat de prieteni, rude sau vecini trebuie sa fii relevant. Ce nseamna relevanta culturala? Fiecare cultura are legile, ritualurile, regulile si caracteristicile ei. A fi relevant cultural nseamna sa studiezi societatea n care traiesti si sa ai discernamnt pentru a nu sacrifica valorile de dragul adaptarii culturale. De exemplu, n unele culturi nu exista sarbatoare daca oamenii nu s-au mbatat. Ce va face un crestin n aceasta situatie? Abstinenta totala? Va bea cot la cot cu ei? Sau va gasi calea de mijloc astfel nct sa nu

para nici un martian, dar sa transmita mesajul ca pentru un credincios adevarat betia reprezinta un pacat. 110 Cultura este ntr-o continua schimbare si nu este usor sa gasesti calea adaptarii culturale fara sa calci poruncile lui Dumnezeu. Retinem faptul ca Biblia nu da retete concrete pentru fiecare caz n parte si exista numeroase situatii n care trebuie sa ne folosim discernamntul si sa ne formam maturitatea spirituala. De exemplu: este corect sa bem alcool? Ct de mult? Dar sa fumam? Sa mergem la petreceri? Dar la discoteca? Sa ne uitam la filme? La care? Ct de mult? Putem bea cafea? E pacat sa porti barba? Dar cioc? Avem voie sa purtam fuste scurte? Ct de scurte? Dar malete mulate? Dar ciorapi trei-sferturi? Dar sa ne rujam? Ct de tare? (zona vestimentatiei si a cosmeticilor ramne mereu o zona a nesfrsitelor ntrebari). Nu ne propunem n acest capitol sa luam fiecare caracteristica culturala si sa o analizam. Oricum nu am reusi sa epuizam acest subiect. Ceea ce dorim este sa trasam cteva principii general valabile. n primul rnd trebuie sa raspundem la ntrebarea: care este scopul adaptarii culturale? Raspunsul este simplu: dorim sa fim persoane relevante pentru cei care ne nconjoara. Cu ct avem mai multe bariere culturale (de mncare, de vestimentatie, de petrecere a timpului liber) cu att va fi mai greu sa cream o punte reala de comunicare ntre noi si prietenii nostri. Dorim sa ne facem ascultati, sa netezim aceasta cale a comunicarii si de aceea alegem cu discernamnt sa avem anumite libertati culturale. n momentul n care suntem extrem de rigizi cu privire la regulile noastre exista riscul ca prietenii nostri sa perceapa crestinismul ca un sistem de reguli ce trebuie respectat (de genul nu fa asta, nu bea asta) si doar att. Realitatea ca a fi crestin nseamna sa ai o relatie personala cu Isus Hristos va fi greu de perceput prin ceata miilor de reguli care induc ideea ca n cele din urma mntuirea vine n urma faptelor. Cealalta extrema este reprezentata de un libertinaj exagerat care duce la pacat. Cultura are

nenumarate libertati care nu sunt pe placul lui Dumnezeu: flirt, adulter, compromis etc. Crestinul se va feri mereu de pacat si va ncerca sa fie placut Domnului Sau. De aceea va fi foarte atent privind libertatile pe care si le permite. Nu cred ca exista reguli general valabile si de aceea se recomanda ca, daca cineva nu este sigur cu privire la granita morala, sa ntrebe un prezbiter sau un credincios mai matur. Nu putem trasa o harta a libertatilor acceptate, dar putem face cteva recomandari. Pentru a fi relevant este foarte bine sa fii informat. Informatia nseamna putere. Informat cu privire la evenimentele politice, sportive si economice ale orasului si tarii n care traim. De aceea accesul la TV, radio si internet este recomandat. Traim ntr-o lume n care telefonul mobil si utilizarea internetului sunt din ce n ce mai necesare. n masura n care si permite crestinul trebuie sa apeleze la aceste unelte. Cinematografia si muzica sunt de asemenea doua domenii care reprezinta tot mai mult cultura n care traim. De dorit e sa cunoastem cele mai importante aparitii, fara sa exageram totusi. Cunoasterea unei limbi straine (de preferat engleza) ne va facilita crearea de numeroase retele de informare. Vestimentatia nu trebuie sa fie nici exagerat de sobra, nici scandalos de sumara. E de dorit sa urmeze calea de mijloc, a decentei. Cumva, crestinul trebuie sa mearga pe srma: el are misiunea de a transmite un mesaj paradoxal: Sunt dintre voi si totusi diferit. Nu se deosebeste cu nimic din punct de vedere cultural, dar pe de alta parte este ancorat n cu totul alt sistem de valori, are o cetatenie cereasca si scopul vietii sale este total diferit. Grea misiune, dar nu imposibila. Cu ajutorul Duhului Sfnt care este mult mai preocupat dect noi sa cstige sufletele pierdute putem sa ne pastram curati si n acelasi timp sa devenim crestini relevanti pentru cultura n care traim. Rezumat: Traim ntr-o cultura pe care nu o putem ignora. Trebuie sa gasim echilibrul ntre a fi relevanti si a ramne curati naintea lui Dumnezeu. Libertatile culturale pe care ni le permitem trebuie sa aiba scopul de a participa la cstigarea prietenilor nostri pentru Hristos.

 ntrebari ? Ce piedici culturale stau ntre tine si prietenii tai? 111 ? Care sunt libertatile culturale din viata ta de care nu esti sigur ca sunt pe placul lui Dumnezeu? Versete de retinut: ?? 1 Corinteni 9v19-23 Caci, macar ca sunt slobod fata de toti, m-am facut robul tuturor, ca sa cstig pe cei mai multi. Cu Iudeii m-am facut ca un Iudeu, ca sa cstig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am facut ca si cnd as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa cstig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fara Lege, m-am facut ca si cum as fi fost fara lege (macar ca nu sunt fara o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos), ca sa cstig pe cei fara lege. Am fost slab cu cei slabi, ca sa cstig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mntuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea. V.4 Misiune: pna la marginile pamntului nainte de a se nalta la cer, Mntuitorul nostru a rostit celebrele cuvinte: Ci voi veti primi o putere, cnd Se va cobor Duhul Sfnt peste voi si-Mi veti fi martori n Ierusalim, n toata Iudea, n Samaria, si pna la marginile pamntului. Aceasta este misiunea urmasilor Sai pe pamnt. Scopul vietii nu este determinat de obiectivele noastre imediate sau de confortul personal, ci de transmiterea dragostei lui Dumnezeu pna n cele mai ndepartate zone ale globului pamntesc. Ce nobila si frumoasa misiune! Ce bucurie si ce responsabilitate pentru cei care se numesc crestini, urmasi ai lui Hristos. Totusi, care este modalitatea concreta de a duce vestea buna a mpacarii dintre Dumnezeu si oameni pna n Africa, Asia si celelalte continente? Sa pornim toti, cu mic si mare, batrni si

tineri, barbati si femei sa cucerim Irakul, Pakistanul si Sudanul? Ce sanse am avea? Ghidul nostru ramne n acest sens cartea Faptelor Apostolilor. Primul principiu pe care l nvatam este ca n u o r i c i n e este chemat sa plece n misiune n tari straine. n Biserica din Antiohia erau niste prooroci si nvatatori: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut mpreuna cu crmuitorul Irod, si Saul. Pe cnd slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfnt a zis: Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat. Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus minile peste ei, si i-au lasat sa plece (Fapte 13v1-3). Recuperarea fiilor risipitori este o misiune extrem de sensibila, dificila si de aceea Dumnezeu este Cel care si alege partenerii pentru a cuceri terenuri noi. Si aceasta nu pentru ca face discriminari. Misiunea nseamna provocari extrem de mari: lipsuri financiare, durere, respingere, ispite, discernamnt, adaptare culturala. nseamna o viata pe marginea prapastiei n care fiecare element al caracterului este testat la maxim. Razboiul spiritual se dezlantuie puternic ori de cte ori se ncepe cucerirea unui nou teritoriu. Cel mai bun exemplu este Pavel: Sunt ei slujitori ai lui Cristos? - vorbesc ca un iesit din minti - eu sunt si mai mult. n osteneli si mai mult; n temnite, si mai mult; n lovituri, fara numar; de multe ori n primejdii de moarte! De cinci ori am capatat de la Iudei patruzeci de lovituri fara una; de trei ori am fost batut cu nuiele; o data am fost mproscat cu pietre; de trei ori s-a sfarmat corabia cu mine; o noapte si o zi am fost n adncul marii. Deseori am fost n calatorii, n primejdii pe ruri, n primejdii din partea tlharilor, n primejdii din partea celor din neamul meu, n primejdii din partea pagnilor, n primejdii n cetati, n primejdii n pustie, n primejdii pe mare, n primejdii ntre fratii mincinosi. n osteneli si necazuri, n priveghiuri adesea, n foame si sete, n posturi adesea, n frig si lipsa de mbracaminte! Si, pe lnga lucrurile de afara, n fiecare zi ma apasa grija pentru toate Bisericile (2 Corinteni 11v23-28). 112 A face fata la toate aceste provocari nseamna sa ai o maturitate spirituala deosebita,

maturitate ce se construieste treptat, n timp, prin nenumarate ncercari. O astfel de maturitate nu se naste pe loc, doar din entuziasm sau sub impactul unei conferinte. De aceea nu oricine este chemat de Dumnezeu sa participe la misiune n locuri straine. n sens restrns, fiecare este misionar n locul n care s-a nascut. Al doilea principiu pe care l descoperim e faptul ca n u o r i c n d e momentul potrivit pentru a pleca n misiune. Acelasi text din Fapte 13 ne demonstreaza ca Dumnezeu a chemat pe Pavel si Barnaba la un anumit moment din viata lor. Dar, de ce nu oricnd e un moment prielnic? n primul rnd, Dumnezeu si pregateste lucratorii: le descopera voia Sa, i narmeaza cu resurse spirituale, le formeaza caracterul si maturitatea pna n momentul n care El spune: Aceste persoane sunt gata sa plece n misiune. El nu doreste sa trimita prunci spirituali care sa fie sacrificati degeaba. Concomitent, El pregateste inimile fiilor risipitori: lucreaza la eliberarea de prejudecati, aduce evenimente, visuri, durere daca este nevoie, strneste cautari n sufletele lor astfel nct sa fie pregatiti sa primeasca mesajul Evangheliei: Isus le-a zis: Mncarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa mplinesc lucrarea Lui. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pna la seceris? Iata, Eu va spun: Ridicati-va ochii, si priviti holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris. Cine secera, primeste o plata, si strnge roada pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure n acelasi timp. Caci n aceasta privinta, este adevarata zicerea: Unul seamana, iar altul secera. Eu v-am trimis sa secerati acolo unde nu voi v-ati ostenit; altii s-au ostenit, si voi ati intrat n osteneala lor (Ioan 4v 34-38). Pe de o parte lucratorii, pe de alta secerisul, dar Dumnezeu pregateste si contextul: geografic, istoric, natural. Cel mai bun exemplu este faptul ca El a ales sa se ntrupeze n Isus Hristos la un anumit moment din istorie: cnd s-a format Imperiul Roman care a permis construirea drumurilor, o limba de circulatie universala, o legislatie comuna, aspecte care au facilitat raspndirea crestinismului. Astfel Dumnezeu alege cnd sa ridice sau sa coboare bariere de natura politica, geografica etc. Lectia pe care o nvatam este ca Dumnezeu lucreaza n timp.

De aceea nu oricnd e momentul potrivit pentru misiune. Cel de-al treilea principiu desprins din cartea Faptelor Apostolilor este ca n u o r i u n d e se pleaca n misiune. Fiindca au fost opriti de Duhul Sfnt sa vesteasca Cuvntul n Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei. Ajunsi lnga Misia, se pregateau sa intre n Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia, si s-au cobort la Troa (Fapte 16v 6-8). Este Dumnezeu partinitor? Iubeste mai mult unele tinuturi dect altele? Cu siguranta nu! Dar motivele Sale sunt generate de faptul ca acele tinuturi nu sunt pregatite. Exista bariere politice, geografice, economice, restrictii legislative n tari precum Irak, Pakistan, Sudan, zona islamica etc. Aceste bariere nu sunt usor de trecut si uneori pot genera moartea misionarilor: istoria o demonstreaza. De aceea n aceste zone trebuie sa mergem doar daca suntem siguri de calauzirea clara a lui Dumnezeu si cu acordul bisericii locale. El este Cel care pregateste si momentul si zona n care trebuie cucerit un nou teritoriu. Totusi, principiile desprinse pna acum ne nvata mai mult cum sa nu facem misionariat. ntrebarea este ce putem face totusi concret. Strategia pe care o descoperim n cartea Faptelor Apostolilor este urmatoarea: Pavel planta biserici noi. Acestea cresteau n maturitate si trimiteau apoi noi misionari. n acelasi timp Pavel se ngrijea ca ceea ce a plantat sa creasca ct mai bine pentru a nu se pierde cei nou convertiti. Aceasta este strategia lui Dumnezeu, ca fiecare biserica locala sa trimita misionari care la rndul lor sa planteze biserici. Misionarii trebuie sprijiniti n rugaciune de biserica locala si financiar pe ct posibil. Este de dorit ca misionarii sa urmeze exemplul lui Pavel: sa nvete o meserie (facerea de corturi) prin care sa se ntretina singuri n locul n care pleaca, fara sa fie o povara pentru biserica locala. Ce poate face concret biserica locala? Sa se roage pentru zonele n care Evanghelia nu a patruns, sa sprijine financiar misionari, sa selecteze, cu grija, misionari din propria lucrare, sa fie preocupata de plantarea de noi biserici. Ca n orice activitate exista pericolul extremelor si de aceea echilibrul este sfnt. 113

Una dintre extreme este sa fii extrem de orientat spre misiune si spre mplinirea cuvintelor Mntuitorului din Fapte 1 dar sa neglijezi cresterea bisericii locale cu toate nevoile ei complexe. Cealalta extrema este sa crezi ca biserica locala este centrul universului si sa pierzi viziunea unui Dumnezeu maret care este interesat de toate colturile pamntului si care lucreaza pe tot pamntul simultan. Ferice de cei echilibrati caci ei vor fi cei mai eficienti n ducerea Evangheliei pna la marginile pamntului! Rezumat: Dumnezeu vrea ca Evanghelia sa ajunga pna la marginile pamntului. Dar pentru misiune nu oricine, nu oricnd si nu oriunde este chemat de Dumnezeu. Strategia Lui este de a cuceri marginile pamntului prin lucrarea bisericilor locale si plantarea de noi biserici. ntrebari: ? Crezi ca ai darul de a fi misionar? Cum ti poti da seama? ? Ce crezi ca poti face concret pentru a sprijini intentia lui Dumnezeu de a duce Evanghelia pna la marginile pamntului? Versete de retinut: ?? Fapte 1v8: Ci voi veti primi o putere, cnd Se va cobor Duhul Sfnt peste voi siMi veti fi martori n Ierusalim, n toata Iudea, n Samaria, si pna la marginile pamntului ?? Fapte 13v1-3: Pe cnd slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfnt a zis: PunetiMi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat. Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus minile peste ei, si i-au lasat sa plece. V.5 Apologetica: de unde stiu ca Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu Cartea Fapte ne nvata ca mesajul Evangheliei nu trebuie doar proclamat, ci si argumentat si aparat. Apostolii nu doar proclama nvierea lui Isus, ci si aduc dovezi credibile si

incontestabile cu privire la aceasta. Pavel, n fata lui Agripa, desi el si apara functia de propovaduitor n primul rnd, aduce si argumente care sustin autenticitatea si veridicitatea mesajului Evangheliei. Atentie: n discutie nu este argumentarea existentei lui Dumnezeu. Pentru aceasta, creatia reprezinta principalul argument (vezi Romani cap.1). Acum avem n discutie mesajul Evangheliei lui Isus. Din pricina marturiei creatiei, acceptam ca Dumnezeu exista. Dar de unde stim ca Isus este Calea spre Dumnezeu? De unde putem fi siguri ca Isus, si nu altcineva, este Cel prin care Dumnezeul nevazut S-a revelat? Cartea Fapte ne propune doua surse principale de argumentare: Scriptura Vechiului Testament si experienta crestina. Pentru noi, acum si aici, care am aflat despre Isus din Scripturile Noului Testament, problema pusa n discutie poate fi reformulata astfel: De unde stiu ca Biblia este adevarata? De unde stiu ca Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu, a carui existenta o dovedeste marturia creatiei? Sursele de argumentare ramn aceleasi: Scriptura si experienta crestina. Scriptura este o capodopera literara care are puterea sa marturiseasca despre ea nsasi, care are o minunata capacitate de autoargumentare si autosustinere. Marturia Scripturii despre ea nsasi ne propune argumente preponderent rationale. Experienta crestina aduce dovezi empirice, practice si verificabile cu privire la continutul Scripturii. Aceste argumente sunt preponderent experentiale. Nu este timpul sa scriem un manual de apologetica crestina, nsa vom asterne pe hrtie att principalele argumente de natura rationala, ct si principalele argumente de natura experentiala. Ele sunt de folos crestinului att pentru lupta sa personala de a-si proteja credinta, 114 ct si pentru responsabilitatea sa de a marturisi Evanghelia si de a sti sa aduca argumente pertinente n favoarea credintei sale. 1) Argumente preponderent rationale Aceste argumente vizeaza puterea Scripturii de a marturisi despre ea. Daca Dumnezeu a

scris o carte, atunci acea carte este extrem de valoroasa si va marturisi tocmai prin aceasta valoare despre sine. Daca un mare artist si va ncheia capodopera, aceasta nu va avea neaparata nevoie de sustinerea unui critic literar sau de prezenta autorului si a argumentelor sale, ci ea va marturisi despre ea nsasi prin propria-i valoare. La fel, daca Dumnezeul Creator, Marele Artist a scris o carte, atunci acea carte va putea marturisi despre sine prin propria-i valoare. Dumnezeu a conceput Scriptura astfel nct ea sa poata reprezenta un argument pentru veridicitatea continutului ei. Argumentele pe care le voi propune mai jos sunt cu att mai relevante cu ct cunoastem mai bine continutul Scripturii. De exemplu, este un lucru doar sa afirmi ca Biblia nu se contrazice si alt lucru sa fi studiat Scriptura din scoarta n scoarta si, departe de a fi observat vreo contrazicere, sa descoperi o unitate si o armonie mai mare dect cea pe care ti-ai imaginat-o la nceput. De aceea, pentru ca aceste argumente sa aiba o eficienta maxima pentru mintea noastra, trebuie sa studiem cu pasiune Scriptura si sa lasam sa ne marturiseasca cu tarie neasteptata despre ea nsasi. Sa parcurgem rnd pe rnd argumentele pe care le descoperim n Scriptura despre Scriptura. Unele argumente sunt necesare, dar nu si suficiente. nsa ele vor fi completate de alte tipuri de argumente. Recomand cu caldura citirea n ntregime a cartii Marturii care cer un verdict de Josh McDowell, n care sunt dezvoltate multe din argumentele propuse aici. De altfel, vom mai face referire la aceasta carte n cele ce urmeaza. a) De ce atta zgomot n jurul Bibliei? Biblia este o carte unica. Impactul pe care l are, zgomotul din jurul ei, controversele pe care le strneste ar trebui sa ne dea de gndit si macar sa ne motiveze sa nu o sfidam, ci sa o citim cu atentie. Biblia este de departe cartea cea mai raspndita, cea mai citita si tradusa cel mai mult de pe ntreaga Terra. Ca si sursa de inspiratie, este mai fructuoasa dect orice alta carte. Numarul de carti, numarul de filme, numarul de opere de arta inspirate din Biblie este incredibil, gigantic, cu totul impresionant, un record aproape imposibil de atins! Attia oameni sunt gata sa moara

pentru ea si au scris biblioteci ntregi n favoarea ei. n acelasi timp, nenumarati oameni o critica cu vehementa si au luptat din rasputeri pentru distrugerea ei. Biblia este cea mai atacata carte de pe Terra. Cartile scrise mpotriva ei, actiunile de distrugere fizica ating un numar greu de imaginat! De ce att de mult zgomot n jurul Scripturii? Ce-o fi cu aceasta carte? Daca nu merita crezuta, merita macar a fi citita, a fi cercetata, a fi bagata n seama! Daca acceptam existenta Binelui si a Raului, existenta lui Dumnezeu si existenta diavolului, atunci controversa unica cu privire la Biblie este lesne de explicat: este normal ca Dumnezeu sa o protejeze si sa o nalte, si este la fel de normal ca cel rau sa o denigreze si sa o atace. Afirmatiile Scripturii despre ea nsasi: ca este adevarul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu vrea sa l nalte, iar cel rau sa-l ponegreasca se potrivesc de minune cu raportarea istorica si actuala a omenirii cu privire la ea. Sa fie doar o simpla coincidenta? Oare este greu sau usor sa rostesti o afirmatie despre modul n care omenirea se va raporta la tine, si lucrul acesta sa se mplineasca ntocmai la o scara mondiala? Daca nu este adevarata, trebuie macar sa recunoastem ca Scriptura are o intuitie absolut geniala si fantastica. b) Un document istoric credibil Continutul Scripturii nu este un continut de basm: A fost odata ca niciodata... ntr-o tara minunata si fara nume.... Scriptura abunda de detalii de ordin geografic, temporal, cultural, religios, meteorologic, civic, social, istoric etc. Ea face mereu referire la evenimente istorice reale acceptate ca veridice de istoricii contemporani. Toate aceste detalii ne sugereaza un 115 document credibil din punct de vedere istoric, scris de martori oculari. Unii vor spune ca nu toate detaliile de natura istorica corespund cu concluziile istoricilor contemporani. n primul rnd, aceasta afirmatie trebuie verificata cu atentie. n al doilea rnd, sunt exemple foarte multe n care noile descoperiri arheologice au atestat spusele Bibliei, altadata puse la ndoiala si denigrate.

Biblia contine o multime de detalii istorice relatate de martori oculari. Oamenii prezentului au acces la acest trecut doar prin intermediul sapaturilor arheologice si analiza altor texte foarte vechi. Este absolut normal ca dupa mii de ani de istorie sa nu gasim imediat dovezi pentru toate detaliile relatate de un martor ocular. Credibilitatea istorica a Bibliei este sustinuta si de numarul manuscriselor vechi ce stau la baza ei. De exemplu, exista 26.633 manuscrise ale Noului Testament, n comparatie cu doar 643 de manuscrise ale Iliadei, unul din documentele nebiblice cu cel mai mare numar de manuscrise. Oare nu trebuie sa ne dea de gndit acest lucru? Respingerea Bibliei ca text autentic ar presupune imediat respingerea ntregii literaturi a antichitatii. Nu mai punem n calcul citatele din Noul Testament prezente n alte manuscrise vechi. Doar cu ajutorul acestora s-ar putea recompune aproape tot continutul Noului Testament. Pentru o discutie mai detaliata asupra acestui subiect, vezi capitolul IV din cartea lui Josh McDowell. Noi putem nsa concluziona asupra faptului ca textul Scripturii este un text autentic, scris n vechime de martori oculari ai unor evenimente istorice precise. Toti istoricii ar trebui sa ia n seama Biblia ca document istoric de baza pentru cunoasterea evenimentelor si culturii antichitatii. c) Afirmatii pline de ndrazneala despre sine Daca Dumnezeu S-a revelat ntr-o carte, atunci acea carte trebuie sa sustina cu ndrazneala acest lucru. Biblia este unica si din aceasta perspectiva. Nici o carte nu contine un numar asa de des de afirmatii ct se poate de clare si ndraznete cu privire la propria-i natura inspirata. ntr-adevar, repetarea expresiei: Asa vorbeste Domnul si a altor afirmatii care sustin natura inspirata a Bibliei atinge un numar cu totul impresionant. Deci, Biblia, ca nici o alta carte, este plina de ndrazneala cu privire la afirmatiile despre sine. ndrazneala este socanta si ne da de gndit: autorii care au scris-o, au fost cu adevarat inspirati, sau au fost fie niste sarlatani, fie alienati mintal. nsa coerenta, frumusetea si realismul

continutului exclude ipoteza alienarii mintale. Ar mai ramne ipoteza sarlataniei. Cu toate acestea, moralitatea unica promovata de autorii Bibliei intra n contradictie evidenta cu actiunea de a minti si a nsela. Este greu de crezut ca niste sarlatani au putut asterne pe hrtie cele mai nalte standarde morale pe care omenirea le-a cunoscut vreodata. Oricum, argumentul de fata este unul necesar, dar nu si suficient. Important este ca el exista, caci lipsa lui ar trezi contraargumente carora nu le-am putea face fata, de exemplu: Cum sa cred ca Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu, daca nici ea nu sustine acest lucru despre sine? d) Unitatea teologiei biblice Sa fim foarte atenti deoarece argumentele d) si e) sunt cele mai importante argumente preponderent rationale. Ele depasesc sfera necesarului si apartin sferei suficientului. Dupa cum stiti, Biblia este o culegere de 66 de carti la a caror scriere au participat aproximativ 40 de autori. Aceasta scriere a durat aproximativ 1500 de ani. Deci, avem de-a face cu 40 de autori diferiti care au trait n epoci diferite. Printre autori gasim si mparati, profeti si ministri, dar si oameni simpli, cum ar fi pastori sau pescari. Deci, vorbim despre o diversitate de autori: epoci diferite, personalitati diferite, statuturi sociale diferite, nivel de educatie diferit. Si, cu toate acestea, teologia Bibliei cunoaste o unitate perfecta. Si cnd folosesc expresia teologie biblica ma refer la afirmatiile (implicite sau explicite) despre Dumnezeu si relatia omului cu acesta. n ce priveste detaliile istorice, Biblia foloseste uneori aproximatii (fapt ce i-a determinat pe unii sa sustina ca ar exista contradictii la acest nivel), nsa aspectul teologic primeaza si acestuia i se acorda o atentie maxima. 116 Si n acest domeniu descoperim o unitate desavrsita. Unitatea este socanta si mai minunata dect ne-am fi asteptat. Si vreau sa subliniez ca aceasta unitate nu are n vedere aspecte simpliste ale realitatii, ci are n vedere domenii foarte complexe si controversate. A vorbi despre cine este Dumnezeu si despre cine este omul nu este un lucru usor. Este absolut logic ca oameni

att de diferiti care au trait n epoci att de diferite sa aiba opinii si perceptii distincte cu privire la Dumnezeu, om si relatia dintre cei doi. Cu toate acestea, toate cartile Bibliei vorbesc despre acelasi Dumnezeu si despre acelasi tip de relatie dintre om si Dumnezeu. Si discursul lor teologic nu contine doar elemente simple (Dumnezeu exista si cere omului ascultare de El), ci si elemente complexe, rafinate, cum ar fi: echilibrul dintre dragostea si dreptatea lui Dumnezeu, principiile conlucrarii cu Dumnezeu, relatia dintre credinta si ascultare, standarde morale foarte nalte care tin de sfera motivatiei si atitudinii, procesul de mpietrire al omului. Si este foarte important sa observam ca autorii nu rostesc doar afirmatii despre Dumnezeu, dar si prezinta actiunile facute de Acesta. Cartile Bibliei ne vorbesc despre un Dumnezeu n actiune, care Se implica n viata omului si n evenimentele istorice si Se comunica pe Sine prin aceste actiuni. Este incredibil sa descoperim acelasi mod de implicare n cartea Geneza, ca si n cartea Neemia. Nu este vorba de simpla repetare a unor afirmatii, ci de transmiterea unor notiuni si elemente complexe si profunde prin intermediul descrierii unor actiuni si fapte concrete. Din punct de vedere uman, este imposibil sa se atinga o asemenea unitate. Oameni diferiti descriu evenimente istorice distincte, folosind stiluri literare distincte. Si, cu toate acestea, prezinta acelasi Dumnezeu si acelasi dinamism al relatiei omului cu El. Singura explicatie logica este aceea ca exista de fapt un singur Autor care i-a inspirat pe toti. Si acest Autor trebuie sa fi trait macar 1500 de ani si sa fi avut puterea sa penetreze gndurile si strafundurile a 40 de pamnteni. Cine ar putea fi acest Autor? Acest argument i poate provoca pe cei care nu au studiat Biblia, dar devine din ce n ce mai relevant pe masura ce studiezi tu nsuti Scriptura. Este adevarat ca Biblia contine si multe paradoxuri. Acestea au rolul de a ne capta atentia si de a ne stimula gndirea. Dar un studiu sincer si atent ne va ajuta sa descoperim n fata fiecarui paradox armonii extraordinare pe care nici macar nu ne-am fi putut imagina ca ar putea exista. Cei ce studiaza cu pasiune Biblia stiu

exact la ce ma refer. e) Unitatea si armonia revelatiei progresive Acest nou argument l completeaza pe cel precedent. De fapt, l include si l dezvolta. n cele din urma, la argumentul precedent ar putea exista o posibila obiectie: au existat 40 de genii. Primul (Moise) a scris o carte. Ceilalti 39 au studiat cu atentie prima carte si apoi au ncercat sa zugraveasca cum s-ar manifesta Dumnezeul lui Moise n contextul lui istoric. Fiind genii, au reusit. Foarte putin probabil, dar totusi poate ar fi posibil. nsa o asemenea teorie nu ar putea fi compatibila cu ceea ce reprezinta armonia revelatiei progresive a Scripturii. Dar, pentru a ntelege acest argument, trebuie mai nti sa spunem cteva cuvinte despre modul n care este conceputa Scriptura: Biblia nu reprezinta repetarea sub alte forme a aceluiasi continut teologic, ci reprezinta un discurs teologic n permanenta desfasurare. Exista mereu un progres, exista mereu lucruri noi despre Dumnezeu si planul Sau. Toate acestea adunate, formeaza un discurs unitar si complet despre Dumnezeu si planul Sau. Trebuie sa remarcam si pedagogia celor ce au scris aceste carti ale Bibliei. De fiecare data aspectul teologic primeaza, nsa mereu acesta este prezentat prin intermediul unor evenimente istorice ale unei anumite epoci. Autorii au selectat dintr-o perioada de 4000 de ani tot felul de evenimente istorice. Au asociat acestor evenimente istorice concepte teologice specifice. Din punct de vedere pedagogic, metoda este fascinanta. Toate conceptele teologice dificile si abstracte nu sunt doar afirmate, dar si ilustrate prin actiuni si evenimente din lumea reala. Astfel, conceptele teologice pot fi ntelese cu usurinta si de cei mai nvatati, si de cei mai putin nvatati. Oricum, este fascinanta corespondenta dintre teologie si istorie si este important sa 117 subliniem ca Biblia nu este unitara doar n ce priveste continutul, dar si n ce priveste aspectul pedagogic si modul de comunicare. Asadar, autorii Bibliei nu si-au propus sa scrie o carte de istorie, ci s-au folosit de anumite

evenimente istorice pentru a prezenta anumite concepte si idei despre Dumnezeu si planul Sau de restaurare prin Mesia. Si nu se repeta mereu aceleasi idei initiale. Ci acestea sunt dezvoltate si mereu se adauga idei si concepte noi care le completeaza pe primele. Este fascinant cum fiecare carte descopera noi lucruri despre Dumnezeu si planul Sau. Si este fascinant cum aceste noi elemente nu contrazic pe cele vechi. Si este fascinant cum acestea le dezvolta si completeaza pe cele vechi. Si este fascinant cum primele concepte le pregatesc pe urmatoarele. ntr-un act pedagogic, ordinea predarii este esentiala. Nu poti preda ecuatii de gradul I unor copii care nu stiu adunarea si scaderea. Daca analizam ordinea n care sunt prezentate n Biblie conceptele teologice, care zugravesc caracterul lui Dumnezeu si planul Sau de restaurare, descoperim ca ele sunt asezate ntr-o ordine ideala pentru ca cineva sa le nteleaga corect. Schimbarea ordinii ar aduce confuzie. Sa ne uitam la primele astfel de concepte din cartile Geneza si Exod: creatie, cadere, Evanghelia n miniatura, ndreptatirea prin credinta (Avraam), relatia dintre samnta istorica (Israel) si samnta spirituala (cei ce au credinta lui Avraam: Isaac, Iacov si Iosif), rascumpararea din Egipt prin sngele Mielului Pascal, relatia cu Dumnezeu definita prin ascultare de Legea de la Sinai, Dumnezeu revelndu-Se n Cortul ntlnirii, etc. Ordinea este esentiala. Ne aducem aminte ct de important este pentru Pavel (vezi Galateni, capitolul 3) ca Scriptura ne vorbeste despre ndreptatirea prin credinta nainte de darea Legii. Si exemplele pot continua. Dar nu doar ca aceste concepte teologice sunt asezate din punct de vedere pedagogic ntro ordine perfecta, dar, n cadrul prezentarii conceptelor, de la nceput gasim elemente care pregatesc introducerea conceptelor ulterioare. Ne aducem aminte din Evrei capitolul 7 ce important este sa-l gasim pe Melhisedec nainte de darea Legii Leviticale la Sinai. Aparitia neasteptata a lui Melhisedec are un rol foarte important si pregateste scrierea Psalmului 110 de catre David, psalm care-l prezinta pe Mesia ca Preot dupa rnduiala lui Melhisedec si nu dupa rnduiala lui Avraam. Deci, n cadrul descrierii conceptelor initiale, descoperim elemente care

aparent nu au nici un rost. nsa, dupa sute de ani, este introdus un nou concept fata de care acele elemente ce pareau nelalocul lor au o relevanta maxima. Si ce este dumnezeiesc este ca toate aceste concepte nu sunt scrise de un singur autor, ci de autori diferiti de-a lungul a 1500 de ani de istorie. Este ca si cum Mesia ar fi stiut ce avea sa scrie David peste 500 de ani, si ca si cum David ar fi stiut ce avea sa scrie Ieremia peste alti 500 de ani, s.a.m.d. Si toata aceasta minune a unitatii si armoniei revelatiei progresive atinge punctul culminant n Noul Testament si n legatura complexa si desavrsita dintre Noul si Vechiul Legamnt. Attea profetii si concepte teologice pregatesc venirea lui Mesia. n Vechiul Testament descoperim cum Dumnezeu ne prezinta n mod progresiv portretul lui Mesia si natura lucrarii Sale. Acest portret se regaseste n mod desavrsit n Isus, fiul lui Iosif, despre a carui viata si lucrare ne-au relatat martori oculari care L-au cunoscut personal pe Isus. Si este absolut minunat sa descoperim cum elemente aparent fara rost din Vechiul Testament si profetii neclare capata sens si nteles atunci cnd le privesti prin intermediul vietii pamntesti a lui Isus. Este ca si cum scriitorii Vechiului Testament stiau n amanunt ce avea sa faca si sa predice Isus peste sute de ani. Am putea dezvolta acest subiect la nesfrsit. Dar voi mai sublinia doar cteva idei. O prima ideea pe care o am n minte este legata de specificul fiecarei carti a Bibliei si a modului desavrsit n care aceste carti se echilibreaza si se completeaza ntre ele. Cum spuneam, o noua carte din Biblie nu nseamna o simpla repetitie a vechilor concepte teologice. Nu, fiecare carte are concepte specifice care le completeaza si le echilibreaza pe celelalte. Scoaterea unei singure 118 carti din Biblie o duce la dezechilibru si la o mai mica ntelegere a celorlalte. Este un echilibru perfect. Nu poti scoate nimic, nu poti adauga nimic. La nceput, nu prea ntelegeam rostul cartii

Cntarea Cntarilor. Dar apoi, mi-am dat seama de importanta ei indispensabila. Fara ea, perceptia noastra asupra sexualitatii si romantismului din viata de cuplu ar fi profund distorsionata. Si iarasi, exemplele pot continua. Argumentul armoniei Scripturii este fundamental si are o forta proportionala cu implicarea n studiu a fiecaruia. Cu ct studiezi mai mult, cu att esti mai coplesit de armonia Bibliei. Si nu trebuie sa fortezi pentru a gasi aceasta armonie despre care ai auzit de la altii, nu trebuie sa te straduiesti si sa faci compromisuri intelectuale pentru a demonstra ca exista. Nu, nici vorba! Trebuie doar sa studiezi Biblia cu rabdare si sinceritate, si ea va fi cea care te va surprinde mereu cu noi si noi armonii la care nu te-ai gndit niciodata si pe care nu puteai sa ti le imaginezi ca exista. Nu este deci vorba de automplinirea unei profetii despre Scripturi, ci despre descoperirea progresiva a unei armonii care exista si care nu putea fi conceputa de un om! Am dezvoltat mai mult argumentul e), pentru ca este cel mai important. n continuare, vom trece n revista si alte argumente nsa fara a mai insista asa de mult asupra lor. f) Profetii care s-au mplinit n istorie Cu siguranta ca un alt argument important este acela al numarului imens de profetii care s-au mplinit n istorie. Stim cu totii ca Vechiul Testament vorbeste foarte mult despre Imperii, mparati si tot felul de evenimente istorice. El cuprinde de asemenea o multime de profetii privind destinul natiunii Israel si destinul natiunilor si Imperiilor din bazinul mediteranean. ntradevar, n Vechiul Testament descoperim tot felul de profetii despre ridicarea si coborrea unor natiuni, despre ascensiunea neasteptata si sfrsitul brusc al unor mari natiuni, despre rolul unor mparati n istorie, despre pedepsirea unor cetati foarte puternice. Si este uimitor sa descoperi cum aceste profetii s-au mplinit cu o exactitate uimitoare n istorie. Cartea Isaia si cartea Daniel ne ofera un bun exemplu n acest sens. Cartea Isaia a fost scrisa n jurul anului 700 cnd puterea se afla la Imperiul Asirian. n ea gasim profetii despre evenimente petrecute in jurul anilor 586-539: ascensiunea Imperiului Babilonian, naltarea lui

Nebucadnetar, ducerea lui Iuda n robia babiloniana, caderea Imperiului Babilonian si ridicarea Imperiului Medo-Persan, ntoarcerea lui Israel din robie si edictul lui Cir pentru rezidirea Templului. Cartea Daniel a fost scrisa n jurul anului 540. nsa, n ea gasim profetii despre o perioada mare de timp (540-165 .H.): caderea Imperiului Medo-Persan, ridicarea Imperiului Grec prin Alexandru Macedon, divizarea Imperiului Grec n patru Imperii, lupta sngeroasa a acestora pentru suprematie, ocuparea Israelului de catre Antiohes Epifanes, ncercarea de grecizare a Israelului si prigonirea celor credinciosi. Ce ne frapeaza n cartea Daniel este multimea detaliilor cu privire la evenimentele viitoare. Aceasta multime de detalii i-a facut pe unii sa nege ca aceasta carte a fost scrisa nainte de anul 300 . H. Logica lor: Este prea de tot ca cineva sa scrie cu sute de ani cu atta precizie evenimente istorice att de neasteptate si imprevizibile. ntr-adevar, aceasta a fost solutia pe care a gasit-o constiinta celui necredincios pentru a respinge acest argument al profetiilor mplinite. nsa este interesant ca Daniel profeteste si despre strpirea Unsului si despre darmarea Templului si a Ierusalimului ce va urma dupa aceasta. Aici nici chiar cei rauvoitori nu prea mai au ce sa obiecteze. ntr-adevar, daca profetiile facute cu privire la evenimente ce s-au mplinit nainte de nasterea lui Hristos au tot fost contestate, profetiile cu privire la Mesia sunt foarte greu de contestat. Toti cercetatorii recunosc ca ntreg Vechiul Testament a fost scris macar cu vreo 300 de ani nainte de nasterea lui Isus. Or, numarul profetiilor pe care le mplineste Isus este impresionant. Precizia acestor profetii, detaliile avute n vedere lasa cu gura cascata chiar pe un ateu mpotrivitor. Contraargumentul clasic (profetiile au fost scrise de fapt dupa ce au avut loc evenimentele) nu mai este sustinut de nimeni n ce priveste numarul imens de profetii care-L privesc pe Isus (locul nasterii, pregatirea lucrarii Sale de catre Ioan Botezatorul etc.) 119 Cu toate acestea, cei care nu vor sa creada a trebuit sa inventeze un contraargument.

Acesta suna ceva de genul: personajul din Evanghelie (Isus) este un personaj fictiv construit de ctiva evrei foarte inteligenti n asa fel nct sa se potriveasca cu profilul lui Mesia scris n Vechiul Testament. Dar acest argument nu poate sta n picioare. Isus este recunoscut ca personaj istoric si rastignirea Sa ca un eveniment istoric real. Apoi, continutul Evangheliilor a fost scris pornind de la relatarea unor martori oculari. Ba mai mult, Evangheliile au circulat n primul secol si au fost scrise pentru contemporanii lui Isus, pentru cei care au vazut cu ochii lor cele relatate n Evanghelii. Cu siguranta ca Evangheliile scrise nainte de 70 d. H. nu ar fi avut un asemenea succes daca ar fi sustinut cu atta nversunare veridicitatea unor evenimente pe care nimeni dintre contemporani nu le-a vazut. Ba mai mult, n Vechiul Testament sunt si profetii neclare, al caror continut pare de nenteles. Ei bine, viata lui Isus ntareste aceste profetii, le umple de claritate si nteles. Astfel, uneori sunt situatii n care profetiile clarifica aspecte din viata lui Isus, dar sunt si situatii n care viata lui Isus clarifica profetii mai dificile. Or, daca prima armonie (profetii -> Mesia) ar fi putut fi rodul unor impostori geniali, a doua armonie (Mesia -> profeti) ar fi fost dincolo de puterea intelectuala a acestora. Ba si mai mult: Vechiul Testament contine profetii despre faptul ca evreii l vor respinge fara temei pe Mesia pentru o perioada de timp si ca n aceasta perioada de timp vestea despre acest Mesia va ajunge la Neamurile ndepartate si va cutremura si schimba aceste Neamuri. Niste impostori poate ar fi putut scrie patru carti despre un personaj fictiv Isus, a carui viata sa se potriveasca cu niste profetii din vechime, dar oare ar fi putut controla o istorie de 2000 de ani si ar fi putut predetermina reactia lui Israel si a ntregii umanitati cu privire la acest Isus? Profetiile mplinite demonstreaza ca Biblia a fost inspirata de un Dumnezeu Atotpternic si Atotstiutor, care tine istoria n causul palmelor Lui si cunoaste orice detaliu din viitor. g) Superioritatea Bibliei fata de celelalte carti inspirate

Mai sunt si alte religii care sustin existenta unor Scripturi inspirate. Religia musulmana si Coranul reprezinta un bun exemplu n acest sens. Mai exista Scripturi hinduse, Scripturi budiste, Cartea lui Mormon etc. Comparndu-le, observam ca Biblia este cea mai credibila si este mult mai legitim ca ea sa sustina ca este Cuvntul lui Dumnezeu. Pna acum am discutat despre veridicitatea istorica a Bibliei, zgomotul din jurul Bibliei, afirmatiile cu privire la Sine, unitatea teologiei biblice, unitatea si armonia revelatiei progresive, profetiile mplinite. h) O filosofie vrednica de un Dumnezeu infinit! Daca o carte este revelatia unui Dumnezeu Creator, Atotputernic, Atotntelept si Infinit, atunci continutul acelei carti trebuie sa oglindeasca maretia unui asemenea Dumnezeu! Adevarata sau nu, va pot spune nsa ca Biblia este vrednica de un Autor infinit de maret! Sunt fascinat de naltimile moralitatii biblice, sunt coplesit de frumusetea Dumnezeului descris n ea, sunt uimit de ntelepciunea planului de restaurare a umanitatii descrise n ea, sunt plin de admiratie fata de logica raspunsurilor cu privire la probleme complexe filosofice controversate: existenta raului n lume, suferinta, dualitatea omului etc. Iubirea vrajmasuluice porunca! Dragostea totala si neconditionata, dragostea gata sa se jertfeasca pentru vrajmasii ei de moarte! O, gnditori si filosofi si moralisti ai acestui veac, unde va este ntelepciunea, unde va este imaginatia? Si Biblia nu ne ofera doar porunca, ci si motivatia: Dumnezeu care a murit n locul nostru si care a murit si pentru vrajmasii nostri. Dumnezeu sa moara n locul celor pacatosi! Nici o filosofie sau vreo religie nu a putut sa emita aceasta idee. Este dincolo de imaginatia omului, limitata de egoismul si rautatea lui. Am putea vorbi la infinit despre pilda fiului risipitor, despre nvierea trupului, despre speranta pe care o ofera crestinismul umanitatii, despre victoria prin cruce a lui Dumnezeu asupra lui Satan, despre dragostea si dreptatea lui Yahweh, despre suferinta, singura cale spre slava. 120 n fata acestor idei, mintea mea nu poate sa nu recunoasca divinul, sa nu simta o inspiratie

de dincolo de om. Adevarata sau nu, Biblia descopera o filosofie pe care un pamntean nu ar fi putut-o scrie. 2 Argumente experentiale A. Poate schimba aceasta carte caracterul unui om? Poate iesi ceva bun dintr-un ucigas? Dintr-un tortionar? Dintr-un corupt oportunist? Iata ce zice Biblia: Caci Cuvntul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor dect orice sabie cu doua taisuri: patrunde pna acolo ca desparte sufletul si duhul, ncheieturile si maduva, judeca simtirile si gndurile inimii (Evrei 4v16). Nu este Cuvntul Meu ca un foc, zice Domnul, si ca un ciocan care sfarma stnca? n secolul nti a existat un tortionar care dorea sa-i convinga pe credinciosi sa se lepede de credinta lor. n acest scop folosea orice metode, de la amenintari pna la tortura si crima. A destramat multe familii si a produs multa suferinta prin ceea ce constituia o forma primara a Inchizitiei. ntr-o zi, s-a ntlnit cu revelatia lui Isus pe drumul Damascului. A fost ziua care i-a schimbat viata. Apoi a devenit cel mai mare misionar crestin din toate vremurile. Un exemplu si un model pentru toti oamenii. Numele lui este Sfntul Apostol Pavel. El este unul din miile de exemple de transformare radicala a caracterului atunci cnd un om se ntlneste cu Evanghelia. De-a lungul istoriei au fost sute si mii de oameni care au trecut prin aceasta transformare. B. Cine cunoaste tragedia dependentului? Sunt foarte multe persoane dependente de alcool sau droguri care au ncercat toate metodele posibile: consiliere, tratament, medicamente si nu au reusit sa scape de viciu. Ei sunt sclavii alcoolului si produc suferinta imensa familiei si propriei lor vieti. Este o tragedie greu de redat n cuvinte si ciclul dependentei este exasperant. Cu toate acestea exista numeroase persoane care, n contact cu Evanghelia, au reusit, ca printr-un miracol, sa scape de aceasta dependenta si sa se reintegreze n societate. Unii dintre ei au ajuns oameni respectati n comunitate si chiar prezbiteri n biserici. C. Fiecare lucru din jurul meu are un scop. Care este scopul meu pe pamnt? Care este

sensul vietii? Toate lucrurile din jurul meu au un sens. Mncarea mi asigura viata. Pixul scrie. Scaunul ma ajuta sa ma odihnesc. Dar viata mea? Cine ma poate ajuta sa gasesc raspuns la aceasta ntrebare fundamentala? Scriptura mi spune de unde vin, ca am fost creat, ca aceasta viata este trecatoare, ca am fost creat sa l iubesc pe Dumnezeu si sa slujesc n planurile Sale, ca Dumnezeu are un plan specific pentru viata mea si ca voi primi rasplata dincolo. Am o busola. Stiu unde merg. Viata mea este semnificativa. Este pretioasa. Nu va dispare n Marele Cosmos pur si simplu. Acest adevar ma ajuta sa ramn linistit chiar n vremuri tulburi. Este att de important sa ai un scop clar n viata. D. Uneori avem senzatia ca traim ntr-o jungla. O jungla plina de decizii. Avem de facut milioane de alegeri. De unde stim care sunt alegerile corecte? Biblia ne ofera un cadru moral despre: cum sa muncesc, cum sa iubesc, cum sa ntemeiez o familie, cum sa-mi cresc copiii, cum sa relationez cu legile statului, cum sa ma odihnesc si cum sa mor! Ce este bine si ce este rau ntr-o lume a relativitatii? Cum voi descoperi calea spre decizii ntelepte, decizii care sa ma fereasca de capcanele vietii, de suferinta si durere. Sa fac un avort? Sa ma mut mpreuna cu prietena mea nainte sau dupa casatorie? Sa-mi bat copiii sau nu? Uneori deciziile ne coplesesc si avem nevoie de o busola. Ceva care sa ne orienteze, sa stabileasca un cadru. Care sunt adevaratele valori? Ce este valoros n sine? Pentru aceasta avalansa de ntrebari Biblia este de nepretuit. Ea reprezinta sfatul lui Dumnezeu cu privire la alegerile vietii. Daca eu accept faptul ca Dumnezeu e bun si ntelept, ca mi vrea binele si nu raul atunci Biblia devine de nepretuit n jungla de zi cu zi. 121 nvataturile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei. Prin poruncile Tale ma fac mai priceput, de aceea urasc orice cale a minciunii. Cuvntul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea. (Psalmul 119).

E. Nu exista om care sa nu treaca prin durere, boala, faliment, esec. Fiecare fiinta umana are partea ei de suferinta. Atunci cnd lacrimile curg si durerea ne arde cautam cu disperare ajutor. Vrem, ca prin fluviul durerii, sa gasim o stnca de stabilitate. Sa fim salvati. Si nu de putine ori ne ridicam, n aceste momente, privirea spre ceruri. Ne raspunde cineva atunci? Va voi relata povestea unui tnar chinez care la vrsta de 30 de ani a fost rapit de pe strada si nchis n subsolul unei cladiri pentru ca era crestin. Separat de biserica, de sotie si copii, dupa 5 ani de izolare iata ce scrie: Nu mai stiu ce zi este... din pricina batailor mi-am pierdut cunostinta de vreo cteva ori si nu am mai putut tine evidenta zilelor care au trecut... Nici nu stiu daca este zi sau noapte. Interogatoriile la care sunt supus pot fi la orice ora... Nu am mai vazut cerul de ani de zile... mi-e dor sa respir aer proaspat... Dar nimic nu se compara cu setea cumplita pe care o am de a citi macar cteva rnduri din Cuvntul Tau... mi petrec mai tot timpul spunndu-le sobolanilor din celula versete de ncurajare... Cred ca cel mai ncntati sunt de povestea lui Iosif n nchisoare. De fiecare data cnd le-o spun se face o tacere deplina n toata celula. ti multumesc pentru fiecare clipa petrecuta n ntuneric si n singuratatea de aici. Poate ca m-am ndepartat de familia si prietenii mei si de ntreaga lume, dar m-am apropiat mai mult de Tine... asa am cstigat mai mult dect oricine... ti multumesc pentru fiecare rana de pe trupul meu... Nu pot sa nteleg cum de m-ai onorat cu atta suferinta de dragul Tau... mi privesc ranile si mi amintesc de sngele care a curs din trupul Tau... Tu nu ai cedat! Nu Te-ai oprit n drumul Tau spre Golgota! Nu ma lasa nici pe mine sa ma opresc sau sa cedez! mbraca-ma cu puterea Ta! O, voi care n aceasta zi va bucurati de libertate! Nu va risipiti aceste momente unice de libertate! Priviti cerul si slaviti-L pentru naltimea dragostei Lui! Respirati aerul fiecarui anotimp si laudati-L pentru frumusete si prospetime! Voi care sunteti sanatosi si nu aveti nici o rana pe trupul vostru alergati si ngenunchiati cu lacrimi n ochi! Totul e un dar pe care nu stim sa l pretuim dect atunci cnd nu-l mai avem... Voi care aveti chiar n aceste clipe Scriptura n casa strngeti-o la piept cu ardoare si nfruptati-va din ea n fiecare zi pna cnd nu o veti mai avea!

Iertati-va fratii si iubiti-i voi toti care aveti parte de ei... Nu am mai avut ocazia sa mi iert vreun frate de ani de zile... si asta pentru ca nu m-am mai ntlnit cu nici unul de cnd ma aflu nchis! O, voi toti care aveti libertatea sa rostiti Numele Lui astazi urcati-va pe acoperisul caselor si vestiti-I puterea si jertfa! Nu risipiti nici o secunda de libertate, caci nu se stie ct va dura... Ma rog pentru toti care nu stiu sa pretuiasca aceste zile binecuvntate sa le daruiasca n ntregime Domnului nostru Isus Hristos si fie ca mparatia Lui sa atinga marginile pamntului! Fiti binecuvntati cu ntelepciune voi toti cei aflati nafara gratiilor si nu va puneti singuri catuse printr-o viata lipsita de scopuri, printr-o viata searbada si fara culoare... Si va spun ca cea mai frumoasa culoare pe care viata noastra o poate capata pe pamnt este culoarea sngelui Mielului Isus Hristos.... Aceste cuvinte le poate scrie doar cineva care a primit ajutor si mngiere de la Dumnezeul cel viu. El, cu siguranta, este o Stnca de nadejde n ncercarile vietii. F. Pe 13 Aprilie 1970 Bill Morris s-a hotart sa faca o plimbare cu avionul sau deasupra junglei din Congo. Vremea era numai buna de zburat. A pornit si n timp ce se bucura de priveliste deodata a cobort peste avion o ceata deasa. Bill s-a speriat, ceata venise de nicaieri si era extrem de groasa. A nceput sa directioneze avionul catre gaurile de lumina pe care le gasea prin ceata. n cele din urma a zarit jos, n jungla, o mica pista de aterizare improvizata. A cobort repede si a rasuflat usurat. n timp ce si revenea dupa emotia experientei, a vazut ca se apropie de avion o masina. Din masina a cobort o asistenta medicala si un barbat cu o femeie n brate: Multumim ca ai venit. Tu esti raspunsul la rugaciunile noastre. Femeia era sotia unui misionar si se mbolnavise grav. Nu era nici un spital n apropiere si drumul pentru masina era blocat. Atunci , au ngenunchiat toti si s-au rugat fierbinte Domnului pentru o solutie. Aceasta a fost 122 ceata care l-a nspaimntat pe Bill. Femeia a fost n cele din urma dusa la spital si salvata. Iata un exemplu concret despre modul n care Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. El se implica n

nevoile noastre concrete de zi cu zi. Stie ca avem nevoie de hrana, de haine, de caldura si n rugaciunea Tatal nostru ne ndeamna sa cerem pinea cea de toate zilele. Dumnezeu nu este lampa lui Aladin care ne satisface toate dorintele ci este Tatal nostru care ne iubeste , ne asculta si se ngrijeste de nevoile noastre zilnice. Daca suntem sanatosi si am avut ce sa mncam pna astazi este datorita faptului ca ne iubeste enorm si se implica n fiecare zi din viata noastra. Dumnezeu raspunde la rugaciunile copiilor Sai. G. David Runaway era pastor al bisericii Trinity din Alabama. Unii din enoriasii sai erau batrni si traiau la azil. ntr-o dupa-amiaza calduroasa de vara a vizitat-o pe Mary, o batrnica de 73 de ani, imobilizata la pat. A ramas marcat de privirea ei senina si de lumina de pe fata ei. Pentru David fusese o saptamna grea, plina de frustrari si nemultumiri si imaginea lui Mary era un contrast puternic. La plecare Mary a insistat sa se roage: Doamne, ti multumesc ca ai fost n fiecare zi , ti multumesc ca Te-ai gndit la mine n fiecare zi. ti multumesc ca ma iubesti att, att de mult! David a plecat n lacrimi, de la azil. Vazuse o femeie singura, dar fericita pentru ca simtea dragostea lui Dumnezeu. Cine nu are nevoie de iubire? Fiecare om doreste sa stie ca este apreciat, ca este valoros, ca este iubit neconditionat. n sufletul fiecarui om se afla un gol care poate fi umplut doar de Dumnezeu. Iata ce zice Tatal nostru: Te iubesc cu o iubire vesnica, Fiindca att de mult a iubit Dumnezeu lumea nct a dat pe singurul Sau Fiu pentru ca oricine crede sa nu piara ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3v16). Iubirea lui Dumnezeu pentru noi este un alt argument experential. Poate vorbi despre aceasta iubire doar cel care a gustat-o! H. Putem trai fara relatii? Doar daca suntem roboti. n sufletul nostru tnjim dupa relatii si dupa intimitate. Vrem prieteni adevarati care sa ne accepte asa cum suntem, fara sa fim mintiti, fara sa fim brfiti, fara sa suferim. Realitatea din jur arata totusi ca cele mai multe din ranile noastre provin din relatii. Ce legatura are Scriptura cu relatiile mele? Cuvntul lui Dumnezeu propune o noua comunitate: Biserica, familia lui Dumnezeu. O familie guvernata de sanatate

spirituala, de iubire neconditionata, de sprijin, de preocupare pentru ceilalti, de jertfire, n care familiile sunt sanatoase, n care copiii sunt iubiti, n care esti respectat si te poti baza pe ajutorul celorlalti. Sigur, nu sunt perfecti, dar comunitatea lui Dumnezeu este totusi diferita. Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, mbracati-va cu o inima plina de ndurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blndete, cu ndelunga rabdare. ngaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se plnga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, asa iertati-va si voi. Dar mai presus de toate acestea, mbracati-va cu dragostea, care este legatura desavrsirii. Pacea lui Cristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapneasca n inimile voastre, si fiti recunoscatori. Cuvntul lui Cristos sa locuiasca din belsug n voi n toata ntelepciunea. nvatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cntari de lauda si cu cntari duhovnicesti, cntnd lui Dumnezeu cu multumire n inima voastra (Col. 3). I. World Trade Center. 11 septembrie. O zi cumplita pentru America. Ce tragedie, ce groaza, ce durere. Oamenii au simtit atunci ce nseamna groaza n adevaratul sens al cuvntului. De groaza si frica mortii oamenii fac lucruri necugetate. Multi s-au aruncat de la etajul 70 din pricina groazei... Si cel mai tare muritor se ndoaie n fata mortii. Aici cad mastile, aici nu ai ce face, trebuie sa te recunosti vulnerabil. Probabil ca fiecare muritor a simtit fiorul rece de gheata al mortii. Ma poate ajuta Scriptura sa biruiesc teama de moarte? Iata cum au murit oameni care nu dadeau doi bani pe Biblie: Voltaire, celebrul batjocoritor, a avut un sfrsit ngrozitor. Infirmiera care l ngrijea a spus: Pentru toti banii Europei nu vreau sa mai vad un necredincios murind! El a strigat toata noaptea dupa iertare. David Hume, ateul, a strigat: Sunt n flacari! Disperarea sa constituia o imagine groaznica. 123 Heinrich Heine, marele ironic, s-a pocait mai trziu. Spre sfrsitul vietii sale a mai scris

poezia: Distrusa este vechea lira pe stnca numita Hristos! Lira cea strunita de duhul rau pentru serbarea pacatoasa. Lira cea care trezea revolta, cnta ndoiala, batjocura si decaderea. O Doamne... O Doamne, eu ngenunchez naintea Ta, iarta, iarta-mi cntarea mea! Despre Napoleon a marturisit medicul sau: mparatul muri singur si parasit. Lupta sa cu moartea fu ngrozitoare. Cesare Borgia, un om de stat: M-am ngrijit de toate lucrurile n timpul vietii mele, numai de moarte nu, si acum trebuie sa mor cu totul nepregatit. Talleyard, ministru francez: Eu ndur chinurile celor pierduti. Carol al IX-lea, regele Frantei: Eu sunt pierdut, o recunosc limpede. Hobbes, un filosof englez: Eu stau n fata unui salt nfiorator n ntuneric. Sir Thomas Scott, a fost presedinte al Parlamentului britanic: Pna n clipa de fata n-am crezut ca exista nici Dumnezeu, nici iad. Acum stiu si simt ca exista amndoua, si eu sunt dat prada pieirii prin judecata dreapta a Celui Atotputernic. Nietsche, un filozof german, considerat de unii drept cel mai mare exponent al ateismului, a murit nebun. La 16 ani a scris unui prieten despre Iisus: Stiu ca daca nu l gasesc, nu voi primi raspuns la viata mea. Iar la sfrsitul vietii a spus: Vai de cel ce nu are patrie. Lenin a murit cu mintile ntunecate. El a cerut iertare meselor si scaunelor pentru pacatele sale. Tineretul revolutionar de astazi va protesta cu tarie ca acest lucru nu este n nici un caz adevarat. Ar fi chiar prea penibil sa recunoasca ca zeul a milioane de oameni s-a compromis pe sine att de deschis. Iagoda, seful Politiei Secrete ruse: Trebuie sa existe un Dumnezeu. El ma pedepseste pentru pacatele mele. Iaroslavski, presedintele Miscarii Ateiste Internationale: Va rog, ardeti toate cartile mele. Priviti pe Cel Sfnt! El ma asteapta de mult timp: El este aici. Un chinez comunist care a pledat pentru executia multor crestini a venit la un predicator

si a spus: Am vazut pe multi dintre voi murind. Crestinii mor ntr-un fel deosebit. Care este oare secretul vostru? Care este explicatia? Promisiunile Scripturii pentru cei credinciosi ne fac ss biruim teama de moarte! Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea n Cristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii....Dar acum, Cristos a nviat din morti, prga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si nvierea mortilor. Si dupa cum toti mor n Adam, tot asa, toti vor nvia n Cristos; dar fiecare la rndul cetei lui. Cristos este cel dinti rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos. Cnd trupul acesta supus putrezirii, se va mbraca n neputrezire, si trupul acesta muritor se va mbraca n nemurire, atunci se va mplini cuvntul care este scris: Moartea a fost nghitita de biruinta. Unde ti este biruinta, moarte? Unde ti este boldul, moarte? Boldul mortii este pacatul, si puterea pacatului este Legea. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Cristos! De aceea, prea iubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna n lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra n Domnul nu este zadarnica (1 Cor. 15). J. Scriptura poate transforma viata unui om. Dar poate transforma si viata unei comunitati ntregi? Va recomandam casetele video Transformations. 124 125 VI Cresterea permanenta n dragoste VI.1 Scopul: Zidirea chipului lui Hristos si premiul alergarii ceresti Omul nu poate trai fara un scop, fara o tinta n viata. Exista n om o profunda nevoie de sens pe care nimic de pe acest pamnt n-o poate mplini sau satisface, nici bogatiile, nici renumele, nici dragostea pentru putere, nici relatia cu alti oameni. Doar Dumnezeu este singurul care poate umple acest gol pe deplin si poate aduce omului mplinirea si fericirea dorita.

Dumnezeu doreste ca fiecare om sa intre n relatie cu El, ntr-o relatie eterna, pentru ca El are un plan extraordinar cu fiecare n parte: vrea ca sa ne transforme asemenea caracterului Sau sfnt. nsa, sunt foarte multi crestini care nu au nici o idee despre scopul vietii crestine. Si de cele mai multe ori un crestin care are destui ani pe calea credintei poate fi asemanat cu un tnar de douazeci de ani care sta n poala mamei sale si bea din biberon. O asemenea imagine ne strneste o reactie de dezgust si repulsie pentru ca astfel de oameni nu ar trebui sa se comporte ca niste copii nou-nascuti. Ei ar fi trebuit sa creasca, sa-si asume responsabilitatea pentru ei nsisi si sa se ngrijeasca singuri de nevoile personale. n plus, ei ar trebui sa contribuie la ngrijirea si cresterea celorlalti. Scopul vietii crestine este asemanarea cu Cristos care se poate realiza printr-un proces de crestere n maturizare spirituala si de zidire a chipului Lui n noi. Dar acest lucru nu se poate mplini dect printr-o traire zilnica sub domnia lui Cristos, adica printr-o dedicare si o supunere totale fata de El si printr-o crestere progresiva n cunoasterea si ntruparea adevarurilor Scripturii. Iar acest proces nu poate fi mplinit fara ajutorul harului lui Dumnezeu, care ne face n stare sa traim o viata curata si a Duhului Sfnt care ne deschide ochii sa-L vedem pe Cristos n Scriptura si ne transforma n asemanarea cu El. Cu alte cuvinte putem creste n cunoasterea Fiul lui Dumnezeu doar daca-L punem pe El n centrul vietii noastre. Daca nu, putem pierde foarte usor motivul central al mntuirii noastre. Devotamentul nostru pentru Dumnezeu consta ntr-o conceptie corecta despre El, combinata cu o ntelegere adecvata att a sfinteniei Lui ct si a dragostei Lui. Cu ct ne concentram mai mult atentia asupra Lui si cu ct traim mai mult n partasia intima pe care ne-o ofera El, cu att crestem mai mult n asemanare cu El. Caracterul evlavios devine temelia vietii de ascultare fata de El. Si chiar cnd am ajuns la un nivel spiritual matur, Dumnezeu ne cheama n continuare la crestere. Datorita discernamntului sau, un crestin poate fi considerat matur din punct de vedere spiritual dar el nu si nceteaza niciodata dezvoltarea spirituala. Pavel modelul lasat de Dumnezeu pentru noi ca ncurajare ca este

posibila cresterea spirituala pna la desavrsire a spus: Nu ca am si cstigat premiul, sau ca am si ajuns desavrsit; dar alerg nainte, cautnd sa-l apuc, ntruct si eu am fost apucat de Hristos Isus. Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat nca; dar fac un singur lucru: uitnd ce este n urma mea, si aruncndu-ma spre ce este nainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, n Hristos Isus (Filipeni 3v13-14). l vedem aici pe Pavel, la sfrsitul vietii nca plin de putere si de dorinta de a lupta pna la capat indiferent de costuri, pentru ca el a nteles valoarea de nepretuit a premiului alergarii ceresti si a facut din acest lucru tinta vietii lui pe acest pamnt. Dar oare ce nseamna premiul alergarii ceresti, daca Pavel era gata sa jertfeasca totul pentru a-l cstiga? Iata ce promite Cel care este Martorul credincios si adevarat: Celui ce 126 va birui, i voi da sa mannce din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni dect acela care-l primeste (Apocalipsa 2v17) si mai apoi Ioan descrie o imagine din cer care ilustreaza rasplata Tatalui: Cel ce sade pe scaunul de domnie, si va ntinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo alta arsita. Caci Mielul, care sta n mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, i va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor (Apocalipsa 7v15-17). Cu alte cuvinte rasplata pentru care lupta Pavel era ceva cu totul special, ceva unic pe care Dumnezeu o va darui celui care va alerga pna la capat. Si acest lucru este att de maret si de unic nct merita orice suferinta, orice ncercare si orice durere. De aceea, Pavel nu s-a dat niciodata napoi din fata bataliilor, ci si-a ntarit si mai mult credinta n promisiunile lui Dumnezeu si a cautat sa nu priveasca n urma sau sa descurajeze ci sa lupte deplin ncredintat ca victoria este harul lui Dumnezeu daruit celor care staruie n a-l cere. Dar siguranta victoriei n lupta nu era singura lui motivatie de a se mentine n lupta. Si el, ca si noi, a resimtit oboseala cauzata de lupta fizica, dar a privit ntotdeauna la obiectivul pe care l are Dumnezeu cu viata lui si la gloria care l astepta n cer. De aceea, este absolut necesar ca prin

orice ncercare trecem sa nu uitam ca scopul lui Dumnezeu cu noi este sa ne faca asemenea chipului Fiului Sau cel mai frumos chip din univers si ne motiveaza la acest lucru dndu-ne n dar ntregul cer, ca urmare a harului Sau si nicidecum a faptelor noastre. n plus, Dumnezeu ne aminteste ca tot ce facem n viata aceasta va fi judecat de Cristos n fata Tatalui si ostenelile noastre vor fi rasplatite. Gndul ca vom sta naintea lui Cristos nsusi si vom fi rasplatiti pentru lucrurile pe care le-am facut cu credinciosie pentru el este coplesitor si constituie o puternica motivatie de a nu da napoi. Acum cnd ne apropiem de ncheierea acestei carti, este potrivit sa dam un ndemn final. n lupta noastra de a-I fi placuti lui Dumnezeu, lucrurile care ne vor pune piedici cel mai adesea nu sunt lucrurile mari. Cel mai mare efort n ncercare este de a fi hotarti zi de zi. Exista ceva n spiritul uman care pare sa iasa la iveala cnd suntem confruntati cu o ncercare dificila. Crizele au tendinta sa ne aduca napoi la harul si ndurarea lui Dumnezeu. Tendinta subtila nsa va fi sa neglijam disciplina zilnica menita sa ne mentina treji si veghetori n viata spirituala. Rareori se ntmpla ca umblarea noastra cu Dumnezeu sa se prabuseasca ntr-o clipa. De obicei ea se stinge ncet, putin cte putin. De aceea, paziti-va viata de tendinta de a crede ca puteti amna rugaciunea si citirea Cuvntului lui Dumnezeu, ca puteti astepta pna saptamna viitoare pentru a mplini un act de slujire care va cere sa-i acordati atentie chiar acum, ca restaurarea unei relatii rupte poate fi amnata pna mai trziu. De aceea sa nu obosim n alergarea noastra si chiar daca exista suferinta sa nu uitam ca Dumnezeu o ngaduie si o foloseste nu din placere ci pentru a daltui chipul Fiului Sau n inimile noastre. Suntem chemati sa raspundem cu credinta la initiativele lui Dumnezeu din vietile noastre, sa ntrupam Cuvntul adevarului, asimilndu-l si facnd astfel posibila cresterea spirituala si sa traim o viata activa de rugaciune. Ca si crestini noi suntem primitorii unei mntuiri glorioase, mostenitorii unei rasplatiri vesnice si participanti n lucrarea triumfatoare a Dumnezeului cel viu: Binecuvntat sa fie

Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa ndurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin nvierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire nestricacioasa, si nentinata, si care nu se poate vesteji, pastrata n ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mntuirea gata sa fie descoperita n vremurile de apoi! n ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti ntristati pentru putina vreme, prin felurite ncercari, pentru ca ncercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa dect aurul care piere si care totusi este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, pe care voi l iubiti fara sa-L fi vazut, credeti n El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, pentru ca veti dobndi, ca sfrsit al credintei voastre, mntuirea sufletelor voastre (1 Petru 1v3-9). 127 Rezumat: Scopul vietii crestine este transformarea dupa chipul lui Cristos. Aceasta se realizeaza prin trairea sub autoritatea lui Dumnezeu si printr-o relatie strnsa cu El. Duhul Sfnt este Cel care face prezenta lui Cristos reala n viata noastra, ajutndu-ne sa avem o relatie personala cu Dumnezeu si transformndu-ne dupa chipul Fiului Sau. Versete de retinut: ?? Filipeni 2v5-11: Sa aveti n voi gndul acesta, care era si n Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe sine nsusi si a luat un chip de rob, facndu-Se asemenea oamenilor. La nfatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pna la moarte, si nca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a naltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, n Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamnt si de supt pamnt, si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu

Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. ?? Coloseni 1v26-29: Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si n toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia ntre Neamuri, si anume: Hristos n voi, nadejdea slavei. Pe El l propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si nvatam pe orice om n toata ntelepciunea, ca sa nfatisam pe orice om, desavrsit n Hristos Isus. Iata la ce lucrez eu, si ma lupt dupa lucrarea puterii Lui, care lucreaza cu tarie n mine. ?? 1Tim 4v12: Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o pilda pentru credinciosi: n vorbire, n purtare, n dragoste, n credinta, n curatie. ?? 1 Petru 2v9: Voi nsa sunteti o semintie aleasa, o preotie mparateasca, un neam sfnt, un popor, pe care Dumnezeu Si l-a cstigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din ntunerec la lumina Sa minunata. ntrebari: ? Cum ma poate motiva viata lui Isus de pe acest pamnt sa lupt premiul alergarii ceresti? ? Care este modelul de lupta al lui Pavel pe care l pot folosi si eu ca sa biruiesc orice ncercare? ? Cum pot pastra activ n minte, pe parcursul unei zile, scopul pentru care traiesc? ? Cum mi pot pastra un ritm ascendent de crestere spirituala? (vezi Evrei 5v11-14) ? Care sunt trasaturile definitorii ale unui om matur n credinta? VI.2 Hrana tare: metoda de studiu, imagine de ansamblu a Noului si Vechiului Testament Pentru a creste n dragoste, pentru a creste n asemanare cu Isus Hristos, trebuie mai nti

sa perseveram n circuitul cresterii spirituale: nvatam, ne sfintim, i iubim pe frati si i iubim si pe cei necredinciosi. Am descoperit nsa ca parcurgerea consecventa, zilnica, a acestui circuit spiritual nu este si suficienta. Un element absolut necesar pentru o crestere semnificativa l reprezinta ncercarile. Prin ele suntem vindecati de bolile spirituale si se zideste cu putere n noi 128 chipul lui Hristos. n subcapitolul de fata, vom vorbi putin despre un alt element fundamental pentru cresterea noastra n dragoste. Este vorba despre hrana tare. a) Ce este hrana tare? Ce nseamna n lumina Scripturii hrana tare? De ce avem asa de mare nevoie de ea pentru cresterea spirituala? Pentru a putea raspunde la aceste ntrebari, trebuie sa analizam cu atentie cteva pasaje din Scriptura. Printre acestea, cele mai importante sunt: ?? 1 Corinteni 3v1-3: Ct despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci n Hristos. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, pentru ca tot lumesti sunteti. n adevar, cnd ntre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi n felul celorlalti oameni? ?? Efeseni 4v11-15: Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pastori si nvatatori, pentru desavrsirea sfintilor, n vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pna vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la naltimea staturii plinatatii lui Hristos; ca sa nu mai fim copii, plutind ncoace si ncolo, purtati de orice vnt de nvatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor n mijloacele de amagire; ci, credinciosi adevarului, n dragoste, sa crestem n toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

?? Evrei 5v9-14: Si dupa ce a fost facut desavrsit, S-a facut pentru toti cei ce-l asculta, urzitorul unei mntuiri vecinice, caci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot dupa rnduiala lui Melhisedec. Asupra celor de mai sus avem multe de zis, si lucruri grele de tlcuit; fiindca v-ati facut greoi la pricepere. n adevar, voi cari de mult trebuia sa fiti nvatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va nvete cele dinti adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare. Si oricine nu se hraneste dect cu lapte, nu este obisnuit cu cuvntul despre neprihanire, caci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin ntrebuintare, sa deosebeasca binele si raul. Observam din aceste pasaje ca cei ntorsi de curnd la Domnul se hranesc cu lapte. nsa nu pot ramne la acest stadiu. Pentru a se maturiza spiritual au nevoie de hrana tare. Si dupa cum cresterea n maturitate reprezinta un imperativ, la fel si nfruptarea cu hrana tare reprezinta tot un imperativ. Este folosita o analogie cu copilul de la snul mamei care la nceput se hraneste doar cu lapte, nsa care, pentru a se dezvolta, trebuie neaparat sa-si mbogateasca meniul. La fel stau lucrurile si n plan spiritual, ne spune Pavel. nsa ce nseamna lapte si ce nseamna hrana tare din punct de vedere spiritual? Observam din pasajele de mai sus ca semnificatia acestor termeni are strnsa legatura cu domeniul nvataturii, cu domeniul adevarurilor Cuvntului lui Dumnezeu. Laptele se refera la nvataturile de baza ale credintei, pe care le nvatam de regula de la fratii mai crescuti n credinta. Cartea de fata ar putea reprezenta o exemplificare a laptelui, a acestui tip de nvatatura din Scriptura. Hrana tare are n vedere profunzimile nebanuite ale Scripturii. Prin hrana tare adevarurile de baza ale credintei sunt redescoperite din Scripturi si argumentate ntr-un mod foarte solid cu autoritatea Scripturii, se nteleg legaturile profunde si complexe dintre Vechiul si Noul Testament, capitolele cartilor din Scriptura sunt legate ntr-un mod coerent, ba mai mult cartile Bibliei sunt legate ntr-un tot

unitar. Atunci cnd ne luam resursele spirituale, cnd avem timpul nostru de studiu, ne putem ruga, putem lectura Biblia si chiar medita asupra ei, nsa astfel, vom avea acces doar la lapte. Pentru a ajunge la hrana tare, trebuie nu doar sa lecturam Biblia si sa meditam asupra unor 129 pasaje ale ei, ci trebuie sa o studiem din scoarta n scoarta, cu mare atentie, rabdare si responsabilitate! Fara acest tip de studiu nu vom avea acces la hrana tare si nu vom putea ajunge pe culmile maturitatii spirituale. b) De ce avem nevoie de hrana tare? Oare de ce avem nevoie de hrana tare? De ce nu ne putem lipsi de ea? Sunt macar doua motive fundamentale. n primul rnd, cresterea n maturitate nseamna o crestere n ntelepciune. Dumnezeu vrea sa avem un discernamnt cristic, sa deosebim binele si raul n toate contextele vietii. Pentru aceasta, mintea noastra are absoluta nevoie de un studiu intens si de legarea adevarurilor din Vechiul Testament cu cele din Noul Testament. Traim ntr-o lume a minciunii, ntr-o lume n care ntunericul se da drept lumina si raul se camufleaza n bine. Traim ntr-o societate decazuta si complexa care abunda cu zone gri acele zone n care binele se deosebeste cu dificultate de rau. Domenii ca divortul, minciuna, platirea taxelor la stat, participarea la razboi etc. trezesc vii controverse printre crestini. Care este voia lui Dumnezeu cu privire la aceste domenii? Unii sunt de o parte a baricadei, altii de cealalta. Ce este de facut? Sa s t u d i em cu ardoare ntreaga Scriptura. Cresterea n dragoste include si dezvoltarea discernamntului nostru, caci cum l voi putea ajuta pe cel de lnga mine, daca nu stiu sa-l sfatuiesc cu privire la alegerile fundamentale din viata sa complexa si complicata? Si, n al doilea rnd, hrana tare are n vedere profunzimile caracterului lui Dumnezeu si ale cailor si planurilor Sale. Prin hrana tare, adevarurile divine sunt profund nradacinate n mintea mea. Nu mai sunt purtat de orice vnt de nvatatura. Ba mai mult, acestea sunt vii si-mi

dau puterea sa traiesc cu adevarat dupa voia lui Dumnezeu. Dumnezeu a ascuns bogatii inestimabile despre Sine n Cuvntul Sau. Doar cel care va studia cu ardoare Cuvntul Sau le va descoperi si se va bucura de ele. c) Cum ajungem la hrana tare? Am dat deja raspunsul: calea spre hrana tare este calea studiului intens si consecvent al Scripturii. Dar ce nseamna acest lucru? Nu avem timp sa dezvoltam acum metoda de studiu, nsa vom specifica doar cteva adevaruri legate de acest domeniu. Mai nti, sa ne aducem aminte cum a conceput Dumnezeu Scriptura. La subcapitolul cu apologetica, am descris n cteva cuvinte logica divina n conceperea Scripturii. Sunt 66 de carti. n fiecare carte Domnul reveleaza noi adevaruri despre Sine si planurile Sale. Aceste adevaruri se leaga ntre ele ntr-un tot coerent. Scriptura este asemenea unui mare puzzle cu 66 de piese. Fiecare piesa este unica. Trebuie sa ntelegem semnificatia fiecarei piese si apoi sa le asezam unele lnga altele pentru a obtine imaginea ntregului. Aceasta nseamna ca trebuie sa studiem Scriptura pe carti. Trebuie sa luam fiecare carte si sa o studiem separat, framntndu-ne cu legatura dintre capitole si ncercnd sa ntelegem mesajul ntregului. Apoi, urmeaza sa descoperim conexiunile dintre diferitele carti al Scripturii. Fiecare carte reveleaza ceva specific din Dumnezeu si planurile Sale. Tinta este sa descoperim acest element specific pentru fiecare carte si apoi sa unim toate cartile ntr-un tot armonios. Aceasta este calea fireasca a studiului, pe care trebuie sa o urmeze fiecare crestin. Este un drum de cel putin cincisprezece ani. Dar, doar pe acest drum, crestinul se va nfrupta din belsug cu hrana tare. Drumul nu este usor. El solicita un studiu intens si perseverent. Dar cine cauta, gaseste, si cui bate, i se va deschide. Cel ce va avea curajul sa parcurga acest drum nu va regreta niciodata. Insist pe necesitatea studierii n t r e g i i Scripturi. Iata ce ne spune Pavel n 2 Timotei 3v16-17: Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa nvete, sa mustre, sa

ndrepte, sa dea ntelepciune n neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavrsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna T o a t a Scriptura este inspirata si de folos. Dumnezeu nu a facut risipa de cuvinte si nu a vorbit n plus. Fiecare carte e importanta pentru noi, fiecare pasaj ascunde adevaruri de care avem nevoie n razboiul spiritual. Astfel, doar cel care studiaza n t r e a g a Scriptura se narmeaza cu n t r e a g a armatura a lui Dumnezeu. 130 Sa citim cu atentie si urmatorul pasaj din Luca 24v25-27. Textul insista pe ideea de tot: tot ce au spus proorocii, si de la toti proorocii, si le-a tlcuit, n toate Scripturile. Ucenicii, deoarece au acordat atentie doar unei parti din Scripturi, iata ca nu au recunoscut pe Mesia ce trebuia sa patimeasca. Iar Israel, dintr-un motiv similar L-a rastignit pe Fiul lui Dumnezeu. Problema este extrem de serioasa. Cu Scriptura n mini ne putem fauri un Dumnezeu al imaginatiei noastre care sa nu coincida cu Dumnezeu revelat n Scripturi. De aceea trebuie sa ne smerim n fata n t r e g i i Scripturi pentru a-L descoperi pe Domnul asa cum este El. Studierea Scripturii nu se face la ntmplare. Ea trebuie sa respecte anumite principii certe si sa urmeze niste directii precise. Cum am mai spus, nu avem timpul necesar pentru a prezenta metoda de studiu. Totusi, la anexele manualului veti gasi o prezentare succinta a metodei de studiu a epistolelor. Acest material a fost conceput cu ocazia studierii epistolei 1 Petru si contine principii de studiu valabile pentru studierea oricarui tip de carte din Biblie (narativa, profetica etc.). Cei care vor sa cunoasca mai multe despre metoda de studiu pot consulta acest material. nsa, pentru a aprofunda metoda, este bine ca, alaturi de participarea la un grup mic de studiu, sa se ceara pentru o perioada de timp ajutorul unui frate mai crescut n credinta. Cel ncepator n ale studiului poate nvata de la un frate mai matur metode de studiu si le poate exersa pe anumite pasaje din Scriptura. d) Cine are acces la hrana tare?

Oare toti sunt chemati sa mannce hrana tare? Oare toti crestinii trebuie sa studieze intens Scriptura? Oare studiul nu este rezervat doar prezbiterilor si celor care au cu adevarat darul studiului? Este adevarat ca Scriptura vorbeste de cei care au darul de nvatatori si de faptul ca prezbiterii au o responsabilitate speciala de a studia Cuvntul si de a echipa ntreaga Biserica cu adevarurile sfinte ale lui Dumnezeu. nsa, Scriptura ndeamna toti crestinii sa-si dezvolte discernamntul prin nfruptarea cu bucatele tari ale Bibliei. Pasajele din 1 Corinteni 3v1-3, Efeseni 4v11-15 si Evrei 5v9-14 arata cu claritate acest lucru. Iar n Fapte 17v10-14 descoperim aprecierea lui Dumnezeu fata de fratii din Bereea care-l verificau pe nsusi apostolul Pavel. Avnd Duhul Sfnt, ei puteau studia singuri Scriptura si-l puteau verifica chiar pe marele apostol. Pentru aceasta tema de discutie, este foarte important un pasaj, 1 Corinteni 2v6-16. n acest pasaj descoperim ca fiecare crestin are darul Duhului Sfnt si, avnd acest dar, poate patrunde adncimile tainelor lui Dumnezeu. Deoarece Domnul a daruit la toti crestinii Duhul Sfnt, nseamna ca toti au darul studiului. F i e c a r e crestin poate sa nvete sa studieze Scriptura, poate sa o nteleaga, poate sa patrunda n tainele lui Hristos si poate sa verifice nvatatura pe care o primeste n Biserica. Cu siguranta ca unii vor aduce ca si contraargument pe cei care nu stiu sa citeasca sau pe cei care au un coeficient de inteligenta foarte mic. Iata raspunsul: cine nu stie sa citeasca poate sa nvete sa citeasca, iar cel care are un coeficient de inteligenta foarte mic va fi judecat conform legii: Cui i s-a dat mult, i se va cere mai mult, cui i s-a dat putin i se va cere mai putin (Luca 12v48). Rezumat: A creste n dragoste include si dezvoltarea unui discernamnt cristic. Pentru aceasta este nevoie de hranirea spirituala cu bucatele tari ale Scripturii. Acestea se regasesc n profunzimile Bibliei, n legaturile complexe ntre cele 66 de carti ale Scripturii. Accesul spre hrana tare se face prin intermediul unui studiu intens si consecvent al ntregii Scripturi. Deoarece fiecare crestin se bucura de darul Duhului Sfnt, accesul e liber si obligatoriu n acelasi timp pentru toti credinciosii. Totusi,

daca sunt exceptii, acestea vor fi judecate dupa legea din Luca 12v48. ntrebari: ? De ce este important sa studiezi ntreaga Scriptura? ? Care este diferenta ntre studiu si lectura sau meditatie? 131 ? Ai nceput sa exersezi metoda de studiu? Participi la studierea Bibliei ntr-un grup mic? ? Ai cerut ajutorul unui frate mai matur pentru a te initia n studierea Scripturii? ? Ai credinta ca Dumnezeu poate si vrea sa ti vorbeasca chiar tie, n mod personal, n urma studierii individuale a Bibliei? ? Care sunt cele mai mari obstacole cu care te confrunti atunci cnd ncerci sa studiezi Biblia? Versete de retinut: ?? Evrei 5v13-14: Si oricine nu se hraneste dect cu lapte, nu este obicinuit cu cuvntul despre neprihanire, caci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin ntrebuintare, sa deosebeasca binele si raul. ?? 2 Timotei 3v16-17: Toata Scriptura este nsuflata de Dumnezeu si de folos ca sa nvete, sa mustre, sa ndrepte, sa dea ntelepciune n neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavrsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. ?? Psalmul 119v18-19: Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale! Sunt un strain pe pamnt: nu-mi ascunde poruncile Tale. VI.3 Suferinta: rolul ei si biruirea acesteia Parea o zi obisnuita pentru Ana. Pentru ea nsa zilele obisnuite erau pline de bucurie. Avea

o slujba bine platita n care facea exact ce-i placea. Sotul ei era credincios si avea o relatie speciala cu ea. Cei doi copii de sase si sapte ani erau sanatosi, cuminti si inteligenti. n familie domnea pacea si armonia. Fiecare era un unicat si nviora pe ceilalti cu veselia lui. ntr-o dimineata Ana si ia ramas bun de la copii si de la sot si merge la serviciu cu dorinta de a fi si n acea zi lumina si sare pentru Domnul. Lucrurile i-au mers chiar foarte bine n acea zi de toamna. Dar la ora 15:00 primeste un telefon prin care este anuntata ca sotul ei a murit ntr-un accident de masina. Socul a fost teribil. Cerul cazuse pe pamnt. Lacrimile nu ndrazneau sa iasa la iveala, iar cuvintele nu puteau iesi pe buze. Toti cei opt ani minunati de casnicie s-au perindat ntr-o secunda prin fata ei: prima data cnd l-a vazut, prima ntlnire, primul sarut, ziua nuntii, bucuria de la cele doua nasteri, ultimul concediu... totul era acum pierdut n moarte. Toate planurile lor minunate de viitor s-au prabusit ntr-o secunda, si un gnd persista cu putere n minte: Si nici macar nu am avut timp sa-mi iau ramas bun.... Sufletul zdrobit de durere privi spre cerul ntunecat: De ce, Doamne? De ce? De ce ngadui atta suferinta n inima copiilor tai? Cum Te poti numi Tu un Dumnezeu al iubirii de-mi lasi asemenea zile de trait? Cum sa mai am ncredere n Tine? Cum sa mai bucur de ziua de astazi, caci cine stie ce a aduce ea? Au urmat luni de lupta cu depresia si o framntare necontenita cu privire la dragostea divina si sensul suferintei pe pamnt. a) Introducere Este important sa stim ca suferinta nu este creata de Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om sa fie fericit si l-a creat desavrsit ntr-o creatie desavrsita, lipsita de durere. Suferinta a aparut ca o consecinta fireasca a caderii omului n pacat. Durerea (fizica si sufleteasca) a aparut dupa alegerea lui Adam de a mnca din fructul interzis. Prezenta ei dupa cadere a avut un rol benefic, si anume acela de a-l ajuta pe om sa-si reconsidere atitudinea fata de Dumnezeu si ascultarea fata de El. Iata ca ncalcarea poruncii a dus la moarte, asa cum a fagaduit Dumnezeu. Iata ca razvratirea fata de Creator a adus n lume atta chin si nenorocire: boli fizice, moarte

fizica, crima, adulter, ura, invidie, dezamagiri, tradari etc. 132 Observam deci ca, desi suferinta este consecinta pacatului si o realitate pe care Dumnezeu o uraste si nu o dorea n creatia Sa, cu toate acestea, n ntelepciunea Sa, El transforma suferinta ntr-un instrument prin care sa lucreze spre binele omului. Si un prim bine pentru aceasta este pocainta. ntr-adevar, Domnul aduce suferinta n viata celui necredincios si pacatos cu scopul de a-l aduce la pocainta. Suferinta poate fi n viata unui necredincios o pedeapsa vizibila a unui pacat anume, nsa poate lua si forma unui necaz, unei situatii limita. Scopul este nsa acesta: aducerea acelui pacatos la pocainta. Suferinta l ajuta pe necredincios sa descopere pe de o parte, consecintele pacatului, iar pe de alta parte, limitele sale si nevoia acuta de Dumnezeu. Dumnezeu i iubeste pe cei pacatosi la fel de mult ca pe cei ndreptatiti prin credinta. El nu aduce cu placere necazurile n viata lor. Stie nsa ca prin ele se vor putea trezi si vor putea scapa de focul cel vesnic. Domnul aduce necazuri si n viata celui credincios. Cnd acesta pacatuieste, Domnul l pedepseste, cu acelasi scop, de a-l aduce la pocainta. nsa, Dumnezeu ngaduie suferinta chiar cnd cel neprihanit persevereaza n ascultare. Cel mai bun exemplu este cel al lui Iov. Desi era neprihanit si temator de Dumnezeu, Domnul ngaduie niste necazuri cumplite n viata lui. De ce se ntmpla acest lucru? b) Sensul glorios al suferintei Pentru a ntelege sensul suferintei celui neprihanit, trebuie sa mergem la Golgota, unde Cel neprihanit, Fiul lui Dumnezeu, a patimit asa de mult. Care a fost sensul suferintelor lui Isus? Au fost ele un scop n sine? Au fost ele fara rost? Cu siguranta, nu. Scopul suferintelor lui Isus a fost mntuirea noastra: Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a

cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare si vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor (Isaia 53v4-6). Fara suferintele lui Isus, noi nu am mai fi putut fi mntuiti. Patimile Sale au un sens salvator, glorios. Si, n al doilea rnd, patimile au fost instrumentul aducerii la slava. Sunt nenumarate pasaje din Scriptura care ne vorbesc despre faptul ca patimile lui Isus au reprezentat mijlocul aducerii Sale n slava Tatalui. Iata cteva din ele: Filipeni 2v6-11: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine nsusi si a luat un chip de rob, facndu-Se asemenea oamenilor. La nfatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pna la moarte, si nca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a naltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, n Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamnt si de sub pamnt, si orice limba sa marturiseasca spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. Evrei 2v9: Dar pe Acela, care a fost facut pentru putina vreme mai pe jos dect ngerii, adica pe Isus, l vedem, ncununat cu slava si cu cinste; din pricina mortii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti. 1 Petru 1v11: Ei cercetau sa vada ce vreme si ce mprejurari avea n vedere Duhul lui Hristos, care era n ei, cnd vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Fiul lui Dumnezeu renuntase la slava Sa de Dumnezeu. n urma patimilor Sale, El a recapatat aceasta slava (Ioan 17v5). Primul sens al patimilor Sale l descoperim n mntuirea noastra, iar al doilea n proslavirea Sa. Cele doua sensuri nu pot fi separate. Isus a fost proslavit tocmai pentru ca a patimit pentru noi, iar rasplata Sa de dupa nviere a nsemnat tocmai

contopirea cu bucuria infinita a Tatalui pentru rascumpararea noastra. 133 Epistola 1 Petru trateaza tema suferintei n viata credinciosului si descoperim ca aceasta are sens, un sens asemanator patimilor lui Isus. ntr-adevar, suferinta celui neprihanit este pentru mntuirea celor din jurul lui si pentru aducerea lui la slava. 1 Petru ne descopera faptul ca nici un strop de suferinta din viata celui neprihanit nu este inutil, nu este fara rost. Fiecare strop de durere este ngaduit pentru mntuirea celor din jurul nostru si pentru zidirea chipului lui Hristos n noi. Si, de asemenea: cele doua obiective ale suferintei nu pot fi despartite. Chipul lui Hristos se zideste n noi tocmai cnd urmam pilda lui Isus si acceptam durerea de dragul altora. Si apoi, n masura n care acest chip se zideste n noi, n aceeasi masura vom lumina mai puternic n ntunericul acestei lumi. Da, orice strop de suferinta este pentru mntuirea celor din jur. Acest lucru se realizeaza fie direct, fie indirect. Atunci cnd suferinta este vizibila (o boala n trup), reactia noastra pozitiva (ascultare, credinta, pace, lauda adusa lui Dumnezeu), ntareste credinta fratilor nostri sii socheaza pe cei necredinciosi. Totul e pentru mntuirea celor din jur. Trebuie sa ne simtim onorati: asemenea lui Isus, patimim pentru rascumpararea celor pe care Tatal i iubeste asa de mult. Uneori, nsa suferinta nu este asa de vizibila. Poate fi vorba de o zbatere interioara a sufletului pe care o cunoastem doar noi si Domnul. n aceasta situatie, desi cei din jur nu cunosc ncercarea noastra, se vor bucura de ce va zidi aceasta n noi. Cresterea spirituala, cresterea n dragoste are loc tocmai n cuptorul de foc al ncercarilor, iar intensitatea unei ncercari nu se masoara prin grozavia contextului exterior, ci prin marimea zbuciumului interior. Deci, chiar daca nu exista un context exterior nspaimntator, dar n interiorul nostru avem mari framntari, este vorba tot de o ncercare. Ba se prea poate sa fie vorba de ncercari foarte mari. Poti sta n groapa cu lei (context exterior nspaimntator), si totusi Domnul sa ngaduie ca n inima ta sa

simti pace, si frica sa stea deoparte. nsa poti sa te pregatesti pentru o ntlnire cu seful tau (context exterior mai putin nspaimntator), si totusi Domnul sa ngaduie n sufletul tau niste fiori de frica de o intensitate cumplita. Care ncercare este mai mare? Cu siguranta, a doua, deoarece marimea unei ncercari nu se oglindeste n natura contextelor exterioare, ci n intensitatea framntarilor interioare. Asadar, chiar daca nu este un context vizibil exterior, ci este vorba doar de o zbatere interioara stiuta doar de noi, este vorba tot de o ncercare. Si daca este vorba de o ncercare, scopul acesteia este cu certitudine cresterea noastra n asemanarea cu Isus. M-as opri putin si as face pe scurt distinctia dintre ispita si ncercare. Dumnezeu ne ncearca, dar nu ne ispiteste (vezi Iacov 1v13-14). Cel rau este cel care ne ispiteste. n spatele unui context dificil, se afla deopotriva Domnul si diavolul. Diavolul este cel care ne ispiteste, ne momeste spre pacat cu gndul sa ne distruga. Domnul ngaduie acest lucru pentru a ne testa, n speranta ca vom lua testul si ca, n urma acestui fapt, ne va putea mbogati si mai mult cu chipul lui Hristos. ncercarile tainice, ciudate, stiute doar de noi si Domnul, au acelasi scop: zidirea chipului Fiului Sau n noi. Dupa ncercare, vom fi mai plini de acest chip si, drept consecinta, lumina Duhului Sfnt din noi va lumina cu mai multa tarie pentru mntuirea celor din jurul nostru. Si acest tip de suferinta este pentru salvarea celor pe care Tatal i iubeste asa de mult. Chipul lui Hristos nu se zideste n noi dect n masura n care i urmam pilda, n masura n care calcam pe urmele Sale. Iar calea Sa a nsemnat cu prisosinta o cale regala a patimilor. Patimind asemenea lui Isus (la un nivel mai mic, desigur) devenim asemenea lui Isus. Fara patimi, zidirea cu putere a chipului lui Isus n noi este cu neputinta, caci slava acestui chip este tocmai dragostea care se jertfeste neconditionat, de dragul vrajmasilor ei. c) Resurse pentru a birui suferinta Biruirea suferintei este un test fundamental n viata crestina (Ioan 16v33). Domnul nsusi ne-a nstiintat ca n lume vom avea necazuri, iar Iacov stie ca este o normalitate pentru un crestin

sa treaca prin felurite ncercari (Iacov 1v2). Si de cele mai multe ori, o ncercare presupune si prezenta suferintei. Ca si crestini trebuie sa ne asteptam la necazuri. Sunt doua extreme: crestini 134 care vad viitorul doar n negru si sunt obsedati de ncercarile viitoare si crestini care vad viitorul doar n roz si nu pun deloc n calcul necazurile vietii. Scriptura ne cheama la echilibru. ntradevar, viata de credinta este caracterizata deopotriva de mari si felurite ncercari, dar si de perioade de pace si mngiere. Isus ne promite ca, alaturi de necazuri si pierderi, vom primi si rasplatiri chiar pe acest pamnt. Suferinta va alterna mereu cu perioade de mngiere si de binecuvntari vizibile. Pentru a birui perioadele de suferinta, trebuie sa fim narmati cu mai multe resurse. Voi relata pe scurt cteva din ele. Am mpartit resursele n doua categorii: prima vizeaza confruntarea cu ispita, iar a doua pune n lumina cum putem accepta suferinta privind spre Isus Hristos. Prima categorie are un caracter mai practic, iar a doua categorie este de natura cristologica. Confruntarea cu ispita i) Sa nteleg ca sunt ntr-un moment de ispitire. Daca nu nteleg acest lucru, devin o prada extrem de usoara! ?? Sa nteleg lupta dintre fire si duh: Daca ne uitam cu atentie n Romani 7 si 8 vom vedea ca n crestin vor fi n mod permanent doua chemari opuse: pe de o parte, gndurile si simtamintele firii pamntesti care vor genera n crestin ndemnuri reale si puternice spre a calca poruncile Legii lui Dumnezeu, iar pe de alta parte, chemarea Duhului care va ndemna crestinul sa mplineasca poruncile Celui Preanalt. ?? Diavolul va ncerca mereu sa atace cu trei minciuni n legatura cu aceasta lupta: sa te faca sa te simti vinovat de gndurile si simtamintele firii tale pamntesti; sa te sperie ca presiunile firii pamntesti vor fi prea puternice ca sa le poti birui;

 sa te amageasca ca firea se va cuminti, adica va veni o vreme cnd nu va mai pofti mpotriva Duhului. Crestinul nu trebuie sa se simta vinovat de gndurile necurate ale firii pamntesti care-i vin n minte, nici de simtamintele (sentimentele) pacatoase ale firii pamntesti. Cnd acestea apar, el trebuie sa zica: Da, asta-i firea; iar pofteste mpotriva Duhului!; apoi, sa le zica la nivelul mintii cu tarie nu! prin Duhul, att timp ct acestea vor persista. ii) Sa nteleg ce trebuie sa fac: sa aleg sa cred soapta Duhului. ?? Singurul lucru pe care trebuie sa l fac este sa aleg sa cred; am de ales ntre doua variante: aleg sa cred glasul firii pamntesti sau glasul Duhului. Firea pamnteasca mi va promite ca prin calcarea poruncii divine voi fi mplinit si voi obtine nenumarate beneficii. Duhul ma va avertiza ca neascultarea duce la moarte si ca cel mai pretios lucru, singurul care ma poate ferici este relatia cu Domnul care se poate pastra doar prin ramnerea n ascultare. ?? De regula, n momentele de ispitire simtirile mele vor fi de partea firii pamntesti, si atunci va trebui sa fac o alegere ce se opune dorintelor mele. Nu este necesar sa simt ca este mai bine sa aleg varianta Duhului, ci trebuie sa cred si sa am curajul sa zic asemenea lui Isus: Faca-se voia ta, si nu a mea! iii) Sa-l vad pe Satan n spatele oricarei ispite. ?? n Ioan 8v44 pot sa vad ca satan nu-mi vrea binele, ci doar raul. ?? Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni (Iacov 1). ?? Nu trebuie sa am frica de satan (numai de Dumnezeu trebuie sa ma tem), ci sa nteleg hidosenia lui si ura sa fara margini pentru mine: astfel, pot fi deplin ncredintat ca lucrul cu care el ma atrage mi va face cu siguranta rau, si nu bine. Ispita poate fi foarte atractiva si-mi poate promite marea si cu sarea. Dar stiu ca n spate este cel care ma uraste cu o ura de moarte, care se bucura cu sadism de fiecare nfrngere a mea, care chiuie atunci cnd eu sufar, care si doreste cu ardoare sa pier n iadul etern. Daca ispita vine din partea lui, n mod

cert poate fi doar o capcana. 135 iv) Mereu sa ma gndesc la ceea ce va fi dupa ce voi ceda ispitei, sa am n minte consecintele... ?? Tactica celui rau este sa te ncatuseze n prezent; omul ntelept are n vedere mereu si consecintele viitoare ale actelor sale. El nu se lasa vrajit de placerea de o clipa a pacatului ci priveste mereu si spre urmarile faptelor sale. nainte sa pacatuim sa meditam asupra consecintelor neascultarii: ?? Consecintele imediate: - Nefericire; - Scriptura devine de piatra pentru mintea noastra; - Dumnezeu nu ne mai vorbeste; - Goliciune; - Ruperea relatiei cu Dumnezeu; - Dezgust fata de propria persoana; - Rusine fata de cei din jur; ?? Consecinte vesnice: - Pacatul amageste, nfasoara lesne si mpietreste; - Stricarea mintii - pot fi pierdut pentru vesnicie. Diavolul are un plan bine alcatuit pentru fiecare din noi si scopul final este mereu acelasi: distrugerea credintei noastre. Acceptarea unui singur pacat nseamna mplinirea unui punct din planul sau. Pacatul mi poate mpietri mintea si ma poate arunca n tavalugul cufundarii tot mai profunde n pacat. ?? Consecinte asupra celorlalti: - Daca eu dau napoi, ceilalti frati vor fi descurajati si sunt responsabil pentru

sufletul lor; - Necrestinii din jurul meu L-ar putea respinge pe Dumnezeu din pricina mea v) Sa spun NU cu toata ndrazneala, prin credinta n Isus Hristos. ?? Romani 5v17, 8v12-13 ne arata ca puterea Duhului din noi este mai mare dect puterea firii pamntesti: deci putem trai o viata de biruinta; ?? Exemplul lui Caleb: nu i este frica de ncercare, ci de-abia asteapta sa mearga sa cucereasca cetatea canaanita cea mai puternica (Iosua 14); ?? Cnd spun nu cu ndrazneala Duhul se poate manifesta cu putere prin mine. ?? Ca Duhul sa poata birui n mine, trebuie sa aleg sa cred ca puterea Sa este mai mare dect cea a firii pamntesti. Daca nu cred acest lucru limitez puterea Duhului din mine. Daca ma las speriat de intensitatea ispitei, daca ma las intimidat de presiunea firii pamntesti este foarte posibil sa cad prada acesteia. ncercarea trebuie nfruntata cu curaj dupa exemplul lui Caleb. Temeiul curajului nu rezida n puterea noastra, ci n puterea Duhului din noi. vi) Sa spun nu pacatului nu numai cu ndrazneala, dar si cu ura! ?? Dumnezeu nu va dori niciodata sa renunt la lucruri bune, ci El stie ca acele lucruri aduc doar rau; ?? Cum se uraste pacatul? Sa cred ca acel lucru mi aduce foarte, foarte mult rau si sa-l lepad cu scrba! Este normal sa urasc lucrul care mi aduce suferinta si nenorocire si care mi netezeste drumul spre iad. ?? Mintea mea trebuie sa fie ca o sabie de foc cu care sa tai cu ura! ?? Trebuie sa spun nu! pacatului cu o ura fara margini, fara nici un regret, fara nici o ezitare, cu toata hotarrea. (Psalmul 97v10) vii) Rennoirea deciziei si remprospatarea resurselor spirituale! ?? O ispita poate persista cu putere mai multe zile. Pentru a o birui trebuie sa ne rennoim deciziile, legamntul si juruintele fata de Dumnezeu n fiecare dimineata. n acelasi timp

avem absoluta nevoie sa ne remprospatam resursele spirituale. Un timp de partasie consistent si consecvent ne va tine aproape de izvorul vietii prin care putem rabda ispita. 136 ix) Sa traiesc doar o zi, ziua de astazi n asteptarea lui Hristos. ?? ntr-o perioada de ispitire amintirea suferintelor trecute si atintirea privirii asupra suferintelor viitoare amplifica durerea si o face de nesuportat. Cnd durerea este mare, trebuie sa ne traim ziua ca si cum ea ar fi ultima zi. Trebuie sa ne atintim privirile spre slava viitoare n care vom intra curnd. Nu are rost sa ne consumam pentru ce va fi mine. Nici nu stim daca mine vom mai trai. Cel ntelept si diminueaza suferinta privind doar la ziua de azi si asteptnd cu nadejde slava viitoare. Privind la Hristos i) n lumina suferintelor lui Isus, suferintele mele devin mai mici Unii oameni, cnd trec prin suferinta, si aduc aminte de suferinte mai mari ale altor oameni si astfel si modifica perceptia asupra propriilor dureri. ntr-adevar, acestea devin mai mici si mai suportabile. Omul care a patimit cel mai mult a fost nsusi Hristos. De aceea, privind la patimile Lui, ne vom reconsidera pozitia asupra dimensiunii propriei noastre suferinte. Suferintele fizice ale lui Isus au fost imense. Ele au fost nsotite de cele de natura psihologica: batjocura si ura multimii de pacatosi. nsa, suferintele cele mai mari au fost cele spirituale: despartirea de Tatal. Acestea au fost suferinte infinite. El a purtat n trupul Lui pacatele omenirii si S-a identificat cu noi toti n vinovatie si pedeapsa. Cel Sfnt S-a facut pacat pentru noi. Asupra constiintei Sale preasfinte au planat toate pacatele si urciunile istoriei. Tatal L-a parasit si iadul etern a fost aruncat asupra Lui. Nu vom pricepe niciodata adevarata dimensiune (infinita) a patimilor lui Isus. Imaginatia noastra nu poate sa cuprinda dect o mica parte din aceste patimi. Meditnd asupra lor, ne nfioram de marimea acestora. Iata ca, nainte ca eu sa sufar, nsusi Dumnezeu a suferit. Si a suferit infinit mai mult. n lumina patimilor fara margini ale lui Isus, ale

mele devin mici si suportabile. Am facut un prim pas n biruirea suferintei. ii) Isus a murit pentru mine si n locul meu Tabloul patimilor lui Isus este impresionant si tulburator si-l ajuta pe cel ce se afla n durere. nsa, atunci cnd descopar ca toate acele patimi au fost acceptate de dragul meu, pacatosul, ajutorul este si mai mare. Isus a patimit pentru mine si n locul meu. Eu meritam toate acele suferinte. nsa, El a ales sa moara n locul meu, vrajmasul Lui. Deci, daca El a patimit pentru mine, si eu voi patimi pentru El. Daca El m-a iubit pna la sacrificiu, si eu l voi iubi, oricare ar fi pretul. ntr-adevar, ma simt onorat sa patimesc pentru Cel ce a patimit pentru mine. Ma simt nvrednicit sa sufar pentru Cel ce a suferit infinit mai mult pentru ca eu sa pot fi mntuit. iii) Hristos a fost ispitit ca si mine, dar fara pacat Iata ce ne spune autorul epistolei catre Evrei: Astfel, fiindca avem un Mare Preot nsemnat, care a strabatut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu sa ramnem tari n marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci Unul care n toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina ncredere de scaunul harului, ca sa capatam ndurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie (Evrei 4v14-16). Isus nu a patimit doar pe cruce, ci n ntreaga viata de pe pamnt. Golgota a nsemnat apogeul suferintei. nsa acestea au nceput de la ntruparea Sa. El a fost ispitit ca si mine si a suferit ca si mine, din pricina luptei cu ispita. Eu nu am fost nca rastignit si nici nu voi purta pacatul omenirii asupra mea. nsa, nainte de cruce, Isus S-a confruntat cu toate ispitirile pamntesti cu care ma confrunt eu, si cu siguranta ca intensitatea cu care a fost El ispitit e mult mai mare dect cea cu care sunt eu ispitit. Isus a trecut exact prin ceea ce trec eu acum. De aceea, pot fi sigur ca El ma ntelege si nu este nepasator fata de zbaterea sufletului meu. El a trecut pe unde trec eu, S-a confruntat cu aceleasi slabiciuni si a strigat dupa ajutor la Tatal. El acum sufera mpreuna cu mine, de-abia asteapta ca suferinta mea sa se ncheie

si nu va pregeta sa ma ntareasca pe tot parcursul perioadei de ispitire. i pot cere deci ajutorul cu deplina ncredere. 137 iv) n lumina crucii, Isus mi vrea binele sau raul? Dar daca Isus de-abia asteapta ca durerea mea sa nceteze, de ce nu o curma mai repede? De ce o ngaduie? n momentele de suferinta, diavolul arunca ndoiala cu privire la dragostea lui Dumnezeu fata de noi: Daca m-ar iubi, nu ar ngadui atta suferinta n viata mea. nsa, trebuie sa alegem sa credem n dragostea Lui, chiar daca n-o ntelegem, iar tabloul crucii ne va sustine ncrederea n El. Ispita ne poate promite marea si cu sarea, iar refuzarea ei aduce suferinta si pierderile par a fi imense. Ba mai mult, durerea poate fi aproape insuportabila. n mijlocul acestor framntari, sa privim la cruce si sa ne ntrebam: Cel care m-a iubit asa de mult, acceptnd sa moara n locul meu, mi poate dori raul? Cu siguranta, nu. El ma iubeste. Daca mi cere sa renunt la ceva, nseamna ca acel ceva nu va lucra spre binele meu, ci spre nenorocirea mea. El stie mai bine. Durerea lucreaza tot spre binele meu, caci Cel ce M-a iubit la Golgota mi poate dori doar binele. v) Privirea atintita spre rasplatire Isus a putut accepta suferinta deoarece a privit spre bucuria care-I era pusa nainte (vezi Evrei 12v2), iar Moise a putut renunta la slava Egiptului deoarece avea privirile atintite spre rasplatire (vezi Evrei 11v26). Daca ne focalizam asupra suferintei, vom ceda, nsa, daca ne atintim privirile asupra rodului acesteia vom birui. Care este rodul suferintei? Am discutat ceva mai devreme despre sensul glorios al suferintei. Suferinta zideste mai profund n noi chipul lui Hristos si ne aduce, deci, mai aproape de Dumnezeu. Vom fi mai fericiti nca de pe pamnt. Ea lucreaza apoi mntuire n cei din jurul nostru: fratii sunt mbarbatati, iar necredinciosii sunt asaltati de lumina dragostei lui Hristos. Si astfel, rasplatirea mea eterna creste: voi fi mai aproape de inima Lui si voi gusta mai mult din bucuria Sa infinita pentru cei mntuiti. Si rasplatirea este

mult mai mare dect suferinta. De aceea, iata ce ne spune Pavel: Caci ntristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava (2 Corinteni 4v17) si Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi (Romani 8v18). Singurul drum spre slava este suferinta. Prin ea, ajungem la o slava mai presus de cea a ngerilor. Prin ea si doar prin ea, chipul tainic al lui Isus se zideste n noi. vi) Toate lucrurile lucreaza mpreuna spre bine Chipul lui Hristos se zideste n noi ntr-un mod tainic si de multe ori nu ntelegem ce anume vrea sa modeleze Dumnezeu n noi. Interventia lui Dumnezeu n viata noastra ni se pare absurda, de nenteles. nsa trebuie sa ne ncredem nu doar n dragostea Sa, ci si n ntelepciunea Sa. Dragostea Sa ne ncredinteaza ca El ne vrea binele. ntelepciunea si atotstiinta Sa ne asigura ca El stie care este binele nostru suprem si modul n care noi putem ajunge la acest bine. n Romani 8v28-29, Pavel ne spune: De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza mpreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotart mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel nti nascut dintre mai multi frati. Trebuie sa credem ca toate lucrurile (si cele ciudate si de nenteles) lucreaza spre binele nostru, spre zidirea chipului Fiului Sau n noi. Domnul este mai ntelept. El stie mai bine slabiciunile noastre si nevoile noastre, precum si contextele de care am avea nevoie pentru curatirea noastra si modelarea caracterului nostru. Si aceasta nseamna credinta: sa te ncrezi n El chiar daca nu-L vezi, sa ai deplina ncredere n interventia Sa, chiar daca nu o ntelegi. De regula, dupa ce ncercarile trec, ncepem sa deslusim planul Sau si nestematele cristice care s-au zidit n noi si ramnem fara grai la dragostea si ntelepciunea Sa! vii) Bucuria n ncercare! Epistola 1 Petru ne descopera o porunca socanta: Prea iubitilor, nu va mirati de

ncercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va ncerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, ntruct aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui 138 Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi (1 Petru 4v12-14). Suntem ndemnati sa ne bucuram n mijlocul necazurilor noastre. n lumina a ceea ce am scris pna acum, acest lucru este absolut firesc. Noi nu ne bucuram de suferinta, ci de rodul ei n noi si n ceilalti. Si, ntr-adevar ncercarile din viata noastra sunt de fapt cadouri nemeritate din partea Creatorului nostru. Prin ele suntem onorati sa suferim pentru Cel ce a patimit pentru noi, chipul lui Hristos se desavrseste n noi, fratii Domnului sunt mbarbatati, cei necredinciosi adusi la mntuire, rasplatirea noastra eterna creste extrem de mult etc. ntr-adevar, avem motive legitime de bucurie. Si este important de stiut ca bucuria n ncercare este chiar o resursa pentru a o rabda. ncercarea este ncercare si vom dori, n mod natural, ca acel context sa dispara din viata noastra. De aceea, bucuria nu va izvor din sentimente, ci mai degraba din alegerea credintei noastre de a-I multumi Domnului si a-L lauda pentru acea ncercare. n pofida a ceea ce simtim, putem alege, la fel ca Pavel si ca Sila n temnita, sa cntam cu voce tare Domnului (vezi Fapte 16). Exprimarea bucuriei n ncercare ne va ncuraja, ne va ntari credinta, ne va ajuta sa ne stapnim simtirile si chiar ne va diminua suferinta. Deci, bucurati-va n necaz, nu doar pentru ca aveti motive legitime de bucurie, dar si pentru a birui acel necaz. Rezumat: Suferinta nu este creatia lui Dumnezeu, ci consecinta caderii. nsa, ea devine un instrument folosit de Creator pentru binele etern al omului: prin ea, cel necredincios este ndreptat spre pocainta si tot prin ea se modeleaza n cel credincios chipul lui Hristos. Suferinta n viata crestina are sens, si nca unul glorios: zidirea chipului lui Hristos n noi si mntuirea celor din jurul nostru. Si aceasta suferinta poate fi biruita. Secretul biruintei se regaseste n confruntarea

ispitei dupa principiile divine si n a privi spre Hristos si patimile Sale pentru noi. Beneficiile suferintei sunt asa de mari pentru viata noastra, nct este absolut legitim sa ne bucuram n mijlocul necazurilor. ntrebari: ? Care sunt suferintele din viata ta care te-au facut sa te ndoiesti de dragostea lui Dumnezeu? ? De care suferinte te temi cel mai mult? ? Adu-ti aminte de suferinte a caror sens nu le-ai nteles de prima data. Acum, dupa ce ele au trecut, ai deslusit ceva din planul glorios al nteleptului Creator? ? Care din resursele de mai sus le folosesti mai des si care le folosesti mai rar? Ce ai putea face n mod concret pentru a folosi toate aceste resurse n mijlocul viitoarelor ncercari? ? Care este perspectiva ta asupra viitorului: doar siroaie de ncercari, doar liniste si pace, sau o alternanta ntre perioadele de ncercare si cele de liniste si mngiere? Versete de retinut: ?? Romani 8v28-29: De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza mpreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotart mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel nti nascut dintre mai multi frati ?? 2 Corinteni 4v17-18: Caci ntristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cnd cele ce nu se vad, sunt vesnice ?? Iacov 1v2-3: Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cnd treceti prin felurite

ncercari, ca unii care stiti ca ncercarea credintei voastre lucreaza rabdare.

141 Referinte bibliografice (selectiv): Abou-Rahme, Farid, Si Dumnezeu a zis... autoritatea Bibliei confirmata de stiinta. Editura Musatinii, Suceava, 2002; Blanchard, John, ntrebari esentiale. Evangelical Press, 1991; Ham, Ken, Evolutia: adevar sau minciuna? T.G.S. International, USA, 1996; Harris, Johua, Prada ispitei. Editura Aqua Forte, Cluj, 2005; Macdowell, Josh, Marturii care cer un verdict, Publicata de Societatea Misionara Romna, Wheaton Il, SUA. 1992; Stott, John, Chemare la slujire. Modele bilice oferite liderului crestin. Editura Faclia, Oradea, 2004; Stott, John, Sa ntelegem Biblia. Romanian Aid Fund, Cluj, 1993; Strobel, Lee, Pledoarie pentru Cristos, 2003; Tripp, Tedd, Pastorind o inima de copil, Editura Alfa, Iasi, 1999; Warren, Rick Biserica: o viziune, o pasiune. Cresterea ei fara compromiterea misiunii si a mesajului. Editura Life Publishers, Oradea, 2004; Warren, Rick Viata condusa de scopuri, Editura Life Publishers, Oradea, 2003. B BBi iis sse eer rri iic cca aa NNE EEE EEMMI IIAA