Roman realist balzacian Enigma Otiliei, de George Calinescu Ca teoretician al romanului romanesc, G.

Calinescu respinge proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic ( romanul obiectiv de tip balzacian). Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist de tip balzacian , cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice..De asemenea, este roman social si citadin. Enigma Otiliei este roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este roman realist prin: tema, structura(inchisa), specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, balzacian, prin spiritul critic si polemic ( parodic, ludic etc) si prin elemente ale modernitatii. Viziunea despre lume a autorului realist se reflecta prin tema, structura simetrica, circulara, specificul secventelor descriptive (in tehnica balzaciana), realizarea personajelor ( preocuparea pentru aspectul moral, tipologiile, modalitatile de caracterizare). Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a III-a. Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat , care nu se implica in faptele prezentate, dar conditia impersonalitatii este incalcata prin comentariul unui estet. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, controleaza evolutia lor ca un regizor universal. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura de spectator si comentator al comediei umane reprezentate, cu instantele narative. Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social-economica, imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea tanarului Felix Sima care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri, romanul este realist-balzacian prin motivul mostenirii si al paternitatii. Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta Otiliei, ca niste parinti.Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza astfel accentul pe tema specific realista a paternitatii la misterul prin care se caracterizeaza comportamentul protagonistei. Romanul, alcatuit din douazeci de capitol, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al clanului Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire , completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente narative se realizeaza scenic , prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului sau elocventa discursului, notarea gesturilor si vestimentatiei, ca in didascalii. Dialogul confera veridicitate si concentrare epica. Descrierea spatiilor si a vestimentatie sustine impresia de univers autentic , iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecta/ de conturare a caracterelor. Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal( intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909) si spatial( strada Antim) prezinta principalele personaje. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, in momente diferite ale existentei sale.

Actiunea romanului incepe cu venirea lui Felix, orfan, la Bucuresti, in casa unchiului si tutorele lui legal, pentru a urma Facultatea de Medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica sa vitrega, cu intentia de a o infia. Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta in timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detalii topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile arhitectonice ale strazii si ale casei lui mos Costache sunt surprinse din perspectiva naratorului specializat, desi observatia ii este atribuita personajului intrus. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrangerii treptate a cadrului este o modalitate de patrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu. Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu , pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie: jocul de table. Prin intermediul lui Felix sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza, in maniera clasica, trasaturi de caracter si este prezentata, in mod direct, statulul in familie. Toate aceste aspecte configureaza atmosfera neprimitoare si prefigureaza cele doua planuri narative si conflictul. Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: istoria mostenirii lui Costache si destinul tanarului Felix Sima. Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni , nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica niciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei. Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui, plan periclitat ipotetic de infierea Otiliei. Desi are o afectiune sincera pentru fata, batranul amana infierea ei, de dragul banilor si din teama de Aglae. Initial intr-un plan secundar, Stanica Ratiu urmareste averea clanului Tulea, dar smulge banii lui mos Costache.Pretitudini prezent , divers informat, amestecandu-se oriunde crede ca poate obtine bani, personajul sustine in fond intriga romanului, pana la rezolvarea in deznodamant: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu-si poate face o situatie, Felix o pierde pe Otilia. Planul formarii lui Felix urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina pentru Otilia.Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindca primeaza dorinta de a avea o cariera. Otilia il iubeste pe Felix, dar dupa moartea lui Costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascalopol, barbat matur, care ii poate oferi intelegere si protectie. In epilog, aflam ca Pascalopol i-a redat cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea, iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic, cazand in platitudine. Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma. Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite, care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, si Otilia Marculescu, adolescenta orfana. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al batranului, pe care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia. A doua familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Simion Tulea si cei trei copii ai lor. In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui mos Costache, al doilea destrama familia Tulea. Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pentru dededucerea trasaturilor de caracter. Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice (avarul , gelosul) carora realismul le confera dimensiune sociala si psihologica, adaugand un alt tip uman, arivistul.. Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii: mos Costache avarul iubitor de copii, Aglaebaba absoluta fara cusur in rau, Aurica- fata batrana, Simion- dementul senil, Titi-debilul mintal,infantil si apatic, Stanica Ratiu- arivistul, Otilia- cocheta, Felix ambitiosul, Pascalopol- aristocratul rafinat.

Autorul dispune personajele in planuri antitetice, prin reflectare inversata. Orfanii Felix si Otilia au corespondenti, in zona uratului pe tinerii din clanul Tulea: inteligenta lui Felix in contrast cu imbecilitatea lui Titi, feminitatea misterioasa a Otiliei cu uratenia Auricai. In general, caracterizarea personajelor se realizeaza ca in romanul realist-balzacian. Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvaluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor. In mod direct, naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor reunite la inceputul romanului, la jocul de table.Caracterele dezvaluite initial nu evolueaza pe parcursul romanului, dar trasaturile se ingroasa prin acumularea detaliilor in caracterizarea indirecta ( fapte, gesturi, replici, vestimentatie, relatii intre personaje). Exceptie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea poliedrica. Pana in capitolul al XVI-lea , Otilia este prezentata exclusiv prin comportamentism (fapte , gesturi, replici), fara a-i cunoaste gandurile din perspectiva unica a naratorului, cu exceptia celor marturisite chiar de personaj. Aceasta tehnica este dublata de reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic sugereaza enigma, misterul feminitatii. Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: fe-fetita cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta pentru Felix, femeia capricioasa pentru Pascalopol, o dezmatata, o stricata pentru Aglae, o fata desteapta , cu spirit practic, pentru Stanica, o rivala in casatorie pentru Aurica. Enigma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, motivul paternitatii si al mostenirii, structura, specificul secventelor descriptive (observatia si detaliul semnificativ; rolul vestimentatiei si al cadrului in caracterizare), realizarea unor tipologii, veridicitatea, utilizarea naratiunii la persoana a III-a. Depaseste insa modelul realismului clasic prin spiritul critic si polemic (parodic, ludic), prin elemente ale modernitatii (ambiguitatea personajelor, interesul pentru procesele psihologice deviate, tehnici moderne de caracterizare).