Incercarea sigurantelor electrice

Incercarile de tip ale sigurantelor electrice se fac in conformitate cu conditiile impuse de norme si standarde; Unele incercari de sigurante au o specificitate aparte si se folosesc si in procesul de cercetare, cum ar fi : determinarea I2 t ; incercarea corpurilor ceramice; incercarea la curentul (I2a); incercarea la suprasarcini; determinarea presiunii in timpul arcului electric etc. Unele incercari se pot face fara dificultati (incercarea izolatiei), iar altele (incercarea la I5 si I3 la inalta tensiune) mai greu, motiv pentru care au fost imaginate si scheme sintetice de incercare a sigurantelor. Numarul si natura incercarilor de tip si de lot pentru sigurantele de joasa tensiune sunt precizate in STAS 4137-1.78, CEI 269-1; VDE 0636 si CEI 127. Ca o regula generala la sigurante, inainte de incercare li se masoara rezistenta electrica. Prin aceasta se verifica implicit si respectarea dimensiunilor si in special dimensiunile fuzibilului. Rezistenta se masoara la un current care nu trebuie sa fie mai mare de 10 % din curentul nominal. Aceasta masurare a rezistentei figureaza si ca incercare de lot, ea efectuandu-se pe fiecare bucla. Valoarea rezistentei masurate trebuie sa se incadreze in limitele indicate de constructor. Majoritatea probelor se executa la o temperatura a mediului ambient de 20 C 35 C.

Incercarea sigurantelor in regim permanent

Incercarea tuturor tipurilor de sigurante in regim permanent se face in principal in scopul determinarii puterilor dissipate ale elementelor de inlocuire, puterilor disipabile ale soclurilor si supratemperaturile la borne. De o deosebita importanta sunt conditiile de montare si incercare in laborator a acestor sigurante. Aceste conditii sunt precizate clar in CEI 2691; CEI 269-4; STAS 4173-1.78 si CEI 127. Astfel sunt indicate modul de asezare si fixare al sigurantelor precum si sectiunea si natura conductoarelor de legatura.

Puterea disipata si disipabila se masoara in general prin metoda voltmetru/ampermetru, iar supratemperatura cu ajutorul termocuplelor sau a sondelor de tip THERM ale firmei AMR sau Tastotherm ale firmei Gulton. Puterea disipata se determina la curentul nominal, iar pentru sigurantele ultrarapide si la 50 %, 63 %, 80 % din curentul nominal. De asemenea este de preferat executarea incercarii in curent alternative, pentru a fi incluse si eventualele pierderi prin curenti turbionari dezvoltate in piesele sigurantei. De remarcat este faptul ca puterile dissipate si supratemperaturile elementelor de inlocuire tip miniature, conform CEI 127 [3.2] se pot determina cu ajutorul unui soclu etalon. De asemenea, conform VDE 0636 [3.5] supratemperatura la bornele soclurilor sigurantelor tip NH se determina folosind un element de inlocuire etalon ale carui dimensiuni sunt precizate in norma respectiva. Conductorul elementului etalon care simuleaza fuzibilul este executat din CuNi 56/44 a carui rezistivitate nu variaza cu temperature. Puterile disipate de aceste elemente de inlocuire etalon sunt mai mari decat puterile disipate admise pentru elementele de inlocuire cu curenti nominali corespunzatori. Conductorul care simuleaza fuzibilul este amplasat in aer liber, spre deosebire de fuzibilele reale care sunt amplasate intr un mediu de stingere (nisip de cuart) care constituie si mediu de transfer al caldurii. Intre elementul de inlocuire etalon si fuzibilele sigurantelor electrice reale exista diferente calitative, ca de exemplu, deosebiri intre sectiunea transversala si suprafata laterala a fuzibeilelor si conductorului etalon; transferul de caldura de catre suprafata laterala a elementului etalon si a fuzibilului se face diferit. Aceste deosebiri conduc la transfer de caldura diferit atat prin conductie termica cat si prin convectie.

Incercarile la suprasarcina. Incercarile la capacitate de rupere

Incercarile la suprasarcina vizeaza urmatoarele: determinarea caracteristicilor timp curent , durata de viata electrica, etc.. Incercarile la capacitate de rupere se determina in conformitate cu prescriptiile unor norme si se pot face fie direct, fie cu ajutorul schemelor sintetice. Schemele sintetice au fost elaborate din lipsa surselor sau a sarcinilor puternice. Cu ajutorul acestor scheme se determina in special capacitatea de rupere la curentii I1, I2, I5 si I2a. Schemele directe de incercare la capacitate de rupere impuse de norme sunt de joasa tensiune si inalta tensiune. Schema la joaca tensiune este simpla si diferita de cea pentru inalta tensiune datorita parametrilor ce trebuie obtinui pentru T.T.R. (tensiune tranzitorie de revenire). Exista doua statii de incercari la capacitate de rupere la joaca tensiune, o statie cu energie de la retea si o alta cu energie de la un generator. La statia cu energie de la retea se pot face incercari la tensiunile normalizate pana la 720 V c.a. si curent de circa 50 kA, iar la statia cu energie de la generator se pot face incercari la tensiunile normalizate pana la tensiunea de 1279 V c.a. si curent de peste 50 kA. De asemenea, statia cu generator este dotata si cu un redresor la care se pot face incercari in curent continuu la tensiuni normalizate pana la 1000 V si curent de circa 10 kA. Principiul de functionare al unei scheme sintetice de incercare la capacitatea de rupere a sigurantelor se bazeaza pe proprietatea cuprului si argintului, din care sunt executate fuzibilele sigurantelor electrice, de a-si mari rezistivitatea in procesul topirii de cateva ori fata de rezistivitatea dinaintea topirii, procesul topirii la supracurenti mici durand circa 1 secunda. Curentul de incercare din circuit fiind constant rezulta ca la bornele sigurantei va aparea in momentul topirii fuzibilului o tensiune de cateva ori mai mare decat cea dinaintea momentului topirii. Aceasta tensiune se amplifica corespunzator si se aplica pe grila unui tiratron comandand aprinderea lui, iar tiratronul actioneaza asupra unui releu care prin intermediul contactelor lui auxiliare comanda inchiderea circuitului la tensiunea de incercare U1 si deschiderea circuitului de la tensiunea redusa U2. Datorita defazarii curentilor trifazati cu 120 grade electrice prin siguranta in perioada de comutare de pe tensiunea redusa pe tensiunea de incercare, valoarea eficace a curentului nu se schimba, fiind egala cu

valoarea curentului de incercare. Instalatia poate functiona si prin deschiderea mai intai a intrerupatorului I2 de pe tensiune redusa si apoi inchiderea intrerupatorului I1 pe tensiunea de incercare. In aceasta situatie in perioada de comutatie prin siguranta nu trece curent. Functionarea instalatiei poate sa se desfasoare in mod automat sau poate fi comandata manual, blocand sistemul electronic de comanda.

Aparate specifice incercarii sigurantelor

Aparat pentru determinarea presiunii poate masura presiunea care apare in incinta de intrerupere a arcului electric. Cu ajutorul acestui aparat se poate determina variatia presiunii in functie de timp si forma curentului electric. Exista in literature de specialitate si alte dispozitive, cu sisteme dinamometrice, dar se considera ca cele mai bune sunt cele cu punti tensometrice, care au posibilitatea sa inregistreze si variatia presiunii cu timpul. Aparat pentru determinarea onduloizilor flashul cu raze X fiind parte principala a aparatului pentru determinarea onduloizilor, formati de sarmele de Ag la intreruperea curentilor de scurtcircuit. Sunturi si devizoare de tensiune datorita fenomenelor tranzitorii foarte rapide care se produc la incercarea sigurantelor electrice la scurtcircuit se recomanda masurarea curentului cu ajutorul sunturilor neinductive si a tensiunilor cu ajutorul divizoarelor rezistiv-capacitive. De asemenea, se recomanda folosirea oscilografelor catodice cu baleiaj mecanic sau electronice pentru masurarea tensiunilor si a curentilor electrici. Dispozitiv pentru incercat corpuri ceramice - solicitarea mecanica obtinuta cu acest aparat simuleaza solicitarea mecanica dezvoltata la incercarea la scurtcircuit a sigurantelor. Presiunile minime interne pentru corpurile ceramice de 14-51 sunt de 190 at, iar pentru corpul ceramic de 22-58 de 170 at. Dispozitiv pentru incercari termice acest dispozitiv solicita piesa ceramica la eforturi termice. Dispozitivul este format dintr-un element incalzitor de CrNi. Incercarea consta in solicitarea piesei ceramice timp de 80 s la un curent dat. La aceasta incercare corpurile ceramice nu trebuie sa manifeste trosnituri si crapaturi.

Aparate de incercare prescrise de norme

Soclul etalon de incercare a elementelor de inlocuire tip miniatura prezentat in CEI 127 [3.2] si NFC 61201 [3.13]. Aparatul pentru tractiune axiala a sigurantelor miniatura prezentat in CEI 127 [3.2]. Aparatul pentru incercarea la soc mecanic a sigurantelor miniatura prezentat in CEI 257 [3.3]. Aparatul pentru incercarea cu bila prezentat in CEI 269-3. Aparatul trebuie sa roteasca elementul de inlocuire cu o viteza de 5 rot/min adica cu 10 caderi pe minut. Aparatul pentru incercarea cu bila este prezentat in CEI 269-3 [3.1] si NFC 61201 [3.13]. Aparatul serveste incercarii rezistentei la caldura. Degetul de control prezentat in NFC 61201 [3.13]. Aparatul serveste pentru verificarea la protectia contra atingerii accidentale a partilor active aflate sub tensiune. Aparatul pentru verificarea rezistentei la soc a carcasei sigurantelor este prezentat in norma NFC 61201 [3.13]. Aparatul pentru verificarea protectiei contra jetului de apa este prezentat in NFC 61201 [3.13]. Aparatul pentru verificarea rezistentei la caldura si soc prezentat in NFC 61201 [3.13]. Aparatul pentru incercarea cu deget incandescent prezentat in CEI 2411968. Aparatul serveste la incercarea partilor exterioare ale sigurantelor.