Gargantua i Pantagruel, de Francois Rabelais (rezumat literar

Scriitor reprezentativ al Renaterii, Rabelais ncarneaz n opera sa idealurile acestei perioade, remarcndu-se cultul raiunii i ai naturii. n spiritul Antichitii; n aceeai msur crile sale sunt o satir a mentalitilor, a structurilor sociale i a instituiilor vremii. Marea originalitate artistic a autorului rezid n mbinarea proprie a fanteziei cu realitatea; personajele de legend svresc deopotriv fapte obinuite i fantastice. Enormul nu este dect o alt perspectiv asupra realitii, creia, deformnd-o prin lentile gigantice, Rabelais i scoate la vedere secretele cu o eviden zdrobitoare. Registrul urieesc d seama, n fond, de un alt mod foarte subtil i profund de nelegere a lumii. Sub privirea lui Rabelais toate intr sub incidena rsului, a grotescului i, n aceast lumin, i pierd puterea de a-i mai ascunde adevrata fa. De aceea este ndreptit afirmaia c personajul central al crilor autorului este de fapt limbajul. Felul hiperbolic i licenios de a vorbi al naratorului funcioneaz ca un liant al ntregii dimensiuni a existentului. n spusele lui Rabelais descoperi o lume n care toate i gsesc perfect locul ntr-un spaiu al deriziunii i al carnavalescului, sub torente uriae de rs i ironie. Fiecare cuvnt i expresie folosite de Rabelais sunt solicitate la maximum, sensurile figurate se amestec nencetat cu cele proprii i nsi lumea pare c-i pierde consistena n faa acestui fel de a vorbi, care acapareaz totul cu o asemenea putere, nct el singur pare mai viu dect orice alt realitate.