Sunteți pe pagina 1din 3

Masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu

Charles H. Spurgeon

Masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu Charles H. Spurgeon Pân ă în ziua judec ăţ ii ş

Pân ă în ziua judec ăţ ii ş i a r ă spl ă tirii universale va continua omenirea s ă- ş i aminteasc ă cu cea mai intens ă oroare de atrocitatea infam ă comis ă în noaptea Sf. Bartolomeu, în 1572, de c ă tre romano-catolici asupra hugheno ţ ilor sau protestan ţ ilor francezi nevinova ţ i. Sângele rece cu care s-au f ă cut preg ă tirile pentru acest carnagiu ş i pasiunile demonice care i-au f ă cut pe nobilii ş i oamenii de stat catolici s ă dea dovad ă de atâta inumanitate prin faptul c ă au ales s ă conduc ă masacrul, fac din acest eveniment unul f ă r ă paralel ă în istoria crimelor uria ş e. Nu exist ă vreo umbr ă de îndoial ă cu privire la autorii acestui plan mâr ş av. Catolicii între ţ ineau cea mai amar ă ur ă împotriva hugheno ţ ilor ş i erau hot ă ţ i s ă scape ţ ara de ei. Caterina de Medici, a c ă rei du ş m ă nie plin ă de mânie împotriva protestantismului a f ă cut-o s ă aib ă un rol activ în acest plan înfrico şă tor, avea suficient control asupra fiului ei, Carol al IX-lea, astfel încât s ă fac ă din el o simpl ă p ă pu şă în mâinile ei. Amiralul Coligny, unul din cei mai proeminen ţ i sf ă tuitori ai Regelui Navarrei, ş i care era atunci liderul hugheno ţ ilor, a fost invitat la curtea regal ă de la Paris. Coligny reprezenta obiectul special al resentimentelor catolicilor, a ş a c ă s-a încercat un atentat nereu ş it asupra vie ţ ii lui. Regina mam ă , observând c ă aceast ă parte a planului ei a e ş uat, a declarat regelui faptul c ă hugheno ţ ii doreau r ă zbunarea asupra nobililor de la curte, din cauza atacului asupra lui Coligny. Aceste cuvinte au

avut darul de a-l însp ă imânta pe regele s ă rac cu duhul, care a autorizat îndat ă masacrarea protestan ţ ilor r ă zvr ă ti ţ i. Ilustra ţ ia noastr ă reprezint ă primul atac al criminalilor catolici pe str ă zile Parisului. Carol al IX-lea tocmai d ă primul semnal printr-un foc de arm ă de la fereastra palatului s ă u. Coligny ş i cei din casa lui au fost uci ş i, iar trupul s ă u a fost aruncat afar ă mul ţ imii. Peste tot s-a auzit strig ă tul: „Ucide ţ i-i pe to ţ i! Moarte hugheno ţ ilor!” Str ă zile sunt pline de sângele b ă rba ţ ilor, al femeilor ş i al copiilor. Nici un individ suspectat s ă aib ă înclina ţ ii fa ţă de religia reformat ă n-a fost l ă sat s ă scape. În timp ce se desf ăş ura aceast ă scen ă , protestan ţ ii din Lyon, Rouen ş i alte ora ş e, au c ă zut ş i ei victime ale furiei s ă lbatice a catolicilor. Masacrul a fost planificat cu aten ţ ie, astfel încât s ă înceap ă la aceea ş i or ă în diferite ora ş e ş i în suburbiile acestora. Unii socotesc c ă cel pu ţ in 100.000 de persoane au suferit moartea. Totu ş i, a fost adoptat ă estimarea dat ă de Sully, de 70.000 de persoane. E absolut sigur, îns ă , faptul c ă cel pu ţ in 10.000 au pierit numai în Paris, iar aceast ă estimare nu îi include pe cei 500 care au apar ţ inut claselor de sus. S-a spus c ă „drumurile au ajuns de netrecut, din cauza cadavrelor b ă rba ţ ilor, ale femeilor ş i copiilor – o nou ă ş i înfior ă toare baricad ă ”. Monstruoasa fapt ă a primit aprobarea papei ş i a cardinalilor s ă i, ş i mul ţ umiri caracterizate de impietate au fost aduce Cerului pentru favorul deosebit care a fost dat Bisericii. Capul de atunci al Bisericii Angliei, stabilit ă de lege (Regina Elisabeta), a p ă rut s ă trateze problema în acela ş i stil; c ă ci o vedem primindu-l imediat dup ă aceea pe ambasadorul Fran ţ ei ş i acceptând cu mul ţ umiri o scrisoare de dragoste din partea Ducelui de Alençon; iar, peste câteva luni o vom vedea stând lâng ă baptisteriu ca na şă a copilului regelui uciga ş al Fran ţ ei. Pe lâng ă aceste date, trebuie s ă ad ă ug ă m câteva statistici care ne vor ar ă ta faptul c ă violen ţ ele f ă r ă precedent din Noaptea Sf. Bartolomeu au fost doar o parte a politicii pe care a dus-o Biserica de pe cele ş apte dealuri în cele 12 veacuri ale existen ţ ei sale. D. A. Doudney, aflat în func ţ ie acum la Bedminster, lâng ă Bristol, a men ţ ionat recent, la o adunare public ă , faptul c ă cel pu ţ in cinci milioane de oameni au fost omorâ ţ i de c ă tre biserica roman ă . Aceast ă estimare ne d ă un num ă r anual de martiri de 40.000, sau mai mult de 100 pe zi pentru ultimele 12 veacuri! În special, Spania a avut partea ei de responsabilitate în aceast ă nelegiuire, c ă ci, în patruzeci ş i cinci de judec ăţ i ale Inchizi ţ iei, între anii 1481 ş i 1808, 31.658 de persoane au fost arse pe rug de vii, efigiile a 18049 de persoane au fost arse, iar 225.214 au fost condamnate la galere sau închisoare. Nu trebuie s ă tragem concluzia c ă , datorit ă aparen ţ ei de respectabilitate pe care catolicismul trebuie s ă o afi ş eze acum, natura papalit ăţ ii s-a schimbat. Este, ş i din cauza organiz ă rii ei, trebuie s ă continue s ă doreasc ă cu ambi ţ ie suprema ţ ia. Chiar ş i revista Times, care prive ş te cu indiferen ţă cinic ă încerc ă rile de prozelitism ale catolicilor, crede c ă e imposibil s ă nu recuno ş ti, în plângerile

recente ale preo ţ ilor ş i demnitarilor englezi, „ceva din acea ambi ţ ie pervers ă care a fost întotdeauna n ă pasta din partea romano-catolicismului. Biserica romano-catolic ă nu a fost niciodat ă în exclusivitate o putere religioas ă , nu e nici acum, ş i se pare c ă s-a hot ă rât s ă nu fie niciodat ă a ş a ceva. Cu toate c ă înc ă cuprinde jum ă tate din Europa sub influen ţ a ei spiritual ă , se plânge de pierderea

a câteva provincii insignifiante din Italia cu o am ă r ă ciune mult mai intens ă

decât cea a ducilor exila ţ i”. E u ş or de crezut c ă aceast ă ambi ţ ie mereu crescând ă nu va fi satisf ă cut ă pân ă ce Anglia nu se va pleca în fa ţ a Fiarei; ş i e prea evident pentru a mai contrazice cineva faptul c ă toate eforturile care sunt depuse acum în vederea sl ă birii protestantismului în aceast ă ţ ar ă au ca scop central umilirea unui popor care iube ş te libertatea. Pentru ob ţ inerea acestui scop, papalitatea nu s-ar da înapoi de la cele mai atroce ş i mai abominabile instrumente. Dac ă au vreo semnifica ţ ie anume cuvintele Mântuitorului – „Prin roadele lor îi ve ţ i cunoa ş te” – ele pot fi folosite în mod potrivit ca leg ă tur ă cu aceast ă Biseric ă viclean ă . Care au fost roadele acestei erezii de-a lungul perioadei cât a avut o putere de control aproape nelimitat ă , dac ă nu opresiune spiritual ă ş i politic ă , cât ş i persecu ţ ie în cele mai aspre ş i mai diverse forme?

Privind la atrocit ăţ ile s ă vâr ş ite de aceast ă Biseric ă , omul se simte tentat s ă pun ă întrebarea dac ă nu cumva descrierea ei ca fiind „Îmb ă tat ă cu sângele sfin ţ ilor” e prea blând ă . Singura ap ă rare a Bisericii adev ă rate a lui Dumnezeu se g ă se ş te numai în Dumnezeu. prin predicarea constant ă a Cuvântului S ă u ş i prin

în ă l ţ area crucii lui Cristos, n ă d ă jduim c ă va veni ziua când nu va mai fi nevoie

de vorbele grele de felul acesta prin care s ă denun ţă m impostura grosolan ă care, pentru a ş a de mult ă vreme, i-a „f ă cut pe oameni s ă p ă c ă tuiasc ă ”.

(Ap ă rut în revista Sword and Trowel, aprilie 1866).