Terminologie Termenul de biblioteconomie vine din franceza: <Bibliotheconomie>, care la randul sau vine din <bibliotheque>grecescul <bibliotheke> cu <biblion>=carte

si <theke>=cufar, dulap. Librarianship=biblioteconomie <library/library science> Notiunea de biblioteconomie este data relativ recenta. Germanul Martin Schrettinger este prima personalitate care il foloseste in 1808 in lucrarea Incercare de manual complet de biblioteconomie. In 1839, termenul biblioteconomie se gaseste si in lucrarea lui Lopold August Constantin, intitulata Biblioteconomie sau Manual nou si complet pentru organizarea, conservarea si administrarea bibliotecii. In Romania, termenul biblioteconomie apare in 1862 intr-o lucrare de-a lui Grigore Bengescu, unde mentioneaza, alaturi de arhivistica, paleografie, diplomatica, si biblioteconomia. Definitie puncte de vedere Biblioteconomia a fost inteleasa ca domeniul care se ocupa cu organizarea activitatii dintr-o biblioteca. Martin Schrettinger spunea ca biblioteconomia se ocupa cu invatarea cunostintelor teoretice si practice necesare spre a face din cartile adunate o biblioteca folositoare. Acelasi punct de vedere il are si Lopold August Constantin, asa cum se vede in insusi titlul lucrarii sale. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, bibliotecarii germani s-au intrebat daca biblioteconomia este sau nu o stiinta. Luandu-se in calcul numai administrarea bibliotecilor si nu probleme legate de continutul publicatiilor, se ajunge la concluzia ca nu este o stiinta. Mai tarziu, dupa infiintarea primelor scoli germane de biblioteconomie (Mnchen 1905) si Berlin (1928), se pricepe ca biblioteconomia este totusi o stiinta care are ca obiect de studiu tehnica de biblioteca (achizitionarea, prelucarea, circulatia si conservarea cartii; relatiile cu cititorii, gestionarea bibliotecii) si stiinta cartii (sistematizarea cunostintelor cu privire la carti prin cercetari filologice). Intreaga gandire germana in domeniul biblioteconomiei este sintetizata in lucrarea lui Fritz Milkau Manual de biblioteconomie in trei volume, publicate intre 1931-1942. Bibliofilii s-au intrebat daca biblioteconomia este o stiintasau o arta in a organiza publicatiile. Raspunsul a fost ca biblioteconomia este o stiinta facuta cu arta. Leo Crozet, in lucrarea Manualul practic al bibliotecarului, aparuta la Paris in 1932, defineste biblioteconomia astfel: Biblioteconomia face parte din bibliologie (ansamblul disciplinelor cartii) impreuna cu bibliografia (stiinta organizarii si comunicarii informatiilor inmagazinate in carti si ale tipuri de documente), tehnica muncii intelectuale (ansamblul de reguli si metode care organizeaza studiul, cercetarea si creatia spirituala) si bibliofilia (cercetarea cartii si a bibliotecii in evolutia lor istorica). Aceasta definitie este intalnita mai tarziu si la primii specialisti romani ai domenului. In 1953, Prof. Ioachim Kirchner, in cartea Biblioteconomie: istoria cartii si a bibliotecilor, in spiritul gandirii germane, scrie: Biblioteconomia cuprinde toate notiunile referitoare la biblioteca, privite ca institutie organizatorica, cat si la continutul bibliotecii, adica la carti.

Prof. Nicolae Georgescu-Tistu, intemeietorul invatamantului economic romanesc, care coordoneaza si editeaza, in 1966, lucrarea Vocabular de bibliologie, da o ampla definitie biblioteconomiei: Biblioteconomia disciplina care sistematizeaza ca ramura a bibliologiei, toate preocuparile teoretice si practice avand ca obiect biblioteca: organizarea ei ca unitate de sine statatoare si ca veriga a unei retele, strangerea fondurilor de carti, depozitarea ordonata si prezentarea clara a lor in cataloage, servirea prompta a cititorului si servirea lor in lectura, propaganda cartii, prin care intra de asemenea, localul si mobilierul adecvat al bibliotecii. In lucrarea Encyclopedia of librarianship a lui Thomaa Landau aparuta in 1967, scria: Biblioteconomia este stiinta adunarii, pastrari, organizarii si folosirii comunicatiilor inregistrate. Asociatia bibliotecarilor francezi editeaza periodic manualul Le mtier de bibliothcaire, in care biblioteconomia se ocupa cu regulile de organizare si gestiune a bibliotecii. In ultimul standard al Organizatiei Nationale de Standardizare, biblioteconomia este stiinta care se ocupa cu organizarea, gestionarea si legislatia bibliotecii. Prin termenii de organizare, gestionare si legislatie se acopera intreaga arie de cuprindere a notiunii de biblioteconomie. In ultimele decenii, bibliologia nu e socotita ca stiinta mama a biblioteconomiei, a bibliofiliei si a bibliografiei. Bibliologia este apreciata astazi ca domeniul care se ocupa cu studiul tehnicilor de productie si difuzarea cartilor. Nici termenul de biblioteconomie inteles de americani nu mai este astazi agreat, ci cel de stiinta a bibliotecii (library science). Unele dictionare nu mai inregistreaza termenul de bibliteconomie= librarianship, preferand termenul de library science.

BIBLIOTECA DIN PERGAM Pergam se afla in Turcia de azi. Cetatea pergamului, situata la 300m altitudine deasupra orasului actual, avea o mare perspectiva asupra intregii regiuni. Ruinele de astazi dateaza din vreamea atalizilor, puternici regi ai Pergamului, care au condus cetatea in sec. al III-lea si al II-lea i. Hr. Sub regele Eumenes cetatea a cunoscut o puternica inflorire spirituala, devenind un centru intelectual cu renumite scoli de gramatica, de medicina, adevarata oaza pentru artisti si oameni de stiinta. Trecand prin ce a ramas din Poarta Regala, dincolo de ruinele Templului lui Zeus, impresionante in mod deosebit sunt ruinele bibliotecii. Atalus I a transformat in cea mai renumita institutie a timpului sau, adunand in Biblioteca Pergamului peste 200 de mii de volume (volumina=rulouri de papirus sau de pergament). Se stie ca in urma unei rivalitati dintre Alexandria si Pergam, cea dintai a refuzat sa mai exporte ca suport petnru scriere papirusul, si astfel Pergamul a inventat pergamentul.

Dupa Strabon, langa galeria de nord a sanctuarului zeitei Atena, se afla aceasta biblioteca, ale carei usi si geamuri se deschideau spre sanctuar si nu spre strada sau spre piata. Ea cuprindea patru sali dintre care cea mai mare 13x16m, cu o inaltime de 6 m, slujea drept sala de lectura. Peretii exteriori erau formati din doua randuri de ziduri care aveau intre ele un spatiu gol ce asigura protectia contra umiditatii, mentinand in interior o temperatura constanta. Mai tarziu, in anii 30i. Hr., Antoniu a oferit ca dar de nunta Cleopatrei colectia bibliotecii din Pergam, dar aceasta s-a risipit o data cu restul marii colectii alexandrine in vremea crestinismului timpuriu.

Scurt istoric al evolutiei biblioteconomiei universale

Bibloitecile nu sunt structuri imateriale, ele nu rerpezinta locuri de acumulare pasiva in activitatea multiforma ce le caracterizeaza: achizitii, catalogare, comunicare. Disponibilitatea reala a unui document este un element promordial. Fara catalog, oricare ar fi forma sa, chiar si cea mai simpla biblioteca nu-si indeplineste functiile sale. De asemenea, in cazul in care documentul nu raspundea cerintelor utilizatorilor, putea bloca lantul transmiterii informatiilor. Performantele unei biblioteci se bazeaza pe un numar mare de posibilitati precum politica de achizitii, organizarea catalogului, orarul bibliotecii, modalitatile de imprumut sau de multiplicare, formele de organizare ale colectiilor, la care se adauga si cele de conservare. Secolul al XIX-lea a fost intr-adevar cel al aparitiei si dezvoltarii noilor tipuri de instrumente destinate sa protejeze si sa reproduca vechile documente. Pe buna dreptate, Gabriel Naud (1600-1653) este considerat fondatorul stiintei moderne a bibliotecilor. In anul 1627, el a publicat lucrarea Advis pour dresser une bibliothque, in care se refera la principiile intelectuale ce trebuie avute in vedere la constituirea unei biblioteci si nu in ultimul rand, mentioneaza tehnici de conservare ce trebuie respectate. Secolul al XIX-lea a fost marcat de o profesionalizare crescanda a meseriei de bibliotecar, dar efectele sale s-au facut simtite pe un lung interval de timp. Doua manuale moderne de biblioteconomie au aparut la sfarsitul secolului, primul fiind cel al lui Albert Maire, publicat in 1896, cel de-al doilea, ignorat de Maire, a aparut in Germania in 1890, sub semnatura lui Armin Graesel, fiind rezultatul unei intregi serii de publicatii similare aparute de-a lungul secolului si semnate de cei mai mari bibliotecari germani. In SUA, in 1876, anul creerii American Library Association (ALA), Barbara Higginbotham realizeaza un raport pe care il si publica, intitulat Public libraries in the United States of America, their history, condition and management, care includea si capitole consacrate conservarii colectiilor unor biblioteci. Inceputul secolului al XX-lea constituie indiscutabil o etapa decisiva pentru dezvoltarea spectaculoasa a biblioteconomiei, cele cateva exemple franceze inscriindu-se in adevaratul sens al cuvantului intr-o vasta miscare de creare a diferitelor organizatii de diverse naturi care trebuiau sa devina locuri de confruntari de idei si de experiente. De altfel, crearea in Europa a primelor asociatii profesionale de bibliotecari (1960- Asociatia bibliotecarilor francezi), urma sa conduca la organizarea de congrese internationale si la aparitia IFLA (1929).

Crearea ulterioara a UNESCO si in interiorul sau in 1946 a International Council of Museum (ICOM), ce reuneste astazi reprezentantii din 120 de tari, din care 90 au un comitet national, au dat un nou impuls activitatilor de conservare.

Evolutia bibliotecilor romanesti

Documentele istorice cre atesta primele biblioteci romanesti dateaza din secolul al XIIlea. Informatiile despre existenta acestora pana atunci fiind aproape inexistente sau incerte, au lasat loc doar supozitiilor legate de marturisirile oferite de cercetarile arheologice despre episcopiile si manastirile din secolele III-XII si de prezenta invatatilor si teologilor crestini. Astfel, biblioteca manastirii Cisterciene de la Igris, filiala a abatiei burgunde de la Pentigny in Transilvania a fost prima atestata documentar in tarile romane la sfarsitul secolului al XII-lea. O data cu constituirea unei retele monastice pe teritoriul Tarii Romanesti si cu organizarea vietii religioase, s-au dezvoltat si bibliotecile medievale. Mici colectii de scrieri religioase si istorice, manuscrise aduse din sud-estul ortodox, ce au servit drept modele pentru copiile produse in scriptoriile manastirilor romanesti din sec. XIV-XV, aceste biblioteci erau locurile unde se pastrau, copiau si difuzau aceste texte. Adevaratele centre de cultura, manastirile Vodita, Tismana, Codmeana, Prislop, Neamt, aveau ateliere de caligrafi si miniaturisti care impodobeau maniscrisele. De altfel, la Neamt si-a desfasurat activitatea si calugarul Gavril Uric, primul mare artist si om de cultura roman, cel care a marcat inceputul artei cartii manuscrise si care, in prima jumatate a veacului al XV-lea, a instituit la Neamt Scoala nationala de miniaturistica, a carei prezenta s-a facut resimtita. Numeroase scrieri vechi in limbile slavona si greaca, precum si primele texte manuscrise, ca si primele tiparituri romanesti, s-au pastrat in bibliotecile de la Voronet, Putna, Bistrita din Moldova, Bistrita din Oltenia, Cozia, Humor, Sucevita (ultimele doua din Bucovina). Din sec. al XVI-lea, dateaza primele biblioteci domnesti si boieresti, cea a domnitorului Petru Schiopul, luata cu el in exil, si colectia logofatului Luca Stroia, daruita de acesta manastirii Dragomira. Trebuie mentionat si proiectul lui Despot Voda de a infiinta o biblioteca princiara, proiect nefinalizat. Transilvania era caracterizata in acea perioada de colectiile personale ale prelatiilor bibliofili si de bibliotecile religioase ale bisericilor si catedralelor care au cunoscut, prin contributii ale orasenilor, o laicizare treptata pe parcursul sec. al XV-lea. Tot in aceasta perioada au fost create si primele biblioteci scolare necesare realizarii scopurilor didactice. La Brasov, in 1547, umanistul Johhannes Honterus a avut initiativa infiintarii unei biblioteci pe langa gimnaziul luteran, care a fost si prima cladire din Transilvania ridicata anume pentru a fi biblioteca. In 1581, la Cluj, au fost puse bazele bibliotecii universitare iezuite, cea mai bine organizata si cea mai mare biblitoeca scolara transilvaneana din cursul sec. al XVI-lea. Ocupand un loc deosebit in istoria civilizatiei romanesti, secolul al XVII-lea poate fi socotit cel mai original si mai complex pana la marea renastere a culturii romanesti din veacul al XIX-lea. Prin extinderea, adancimea si diversificarea preocuparilor, prin

remarcabila deschidere spre orizonturi pana atunci neabordate si prin exciclopedismul unor carturari ajutati de o surprinzatoare vocatie poliglota, sec. al XVII-lea a marcat o dezvoltare ulterioara a culturii noastre, prin lecturi, prin studii si prin calatorii, incepe acum sa fie mult mai cunoscuta de romani cultura universala.