Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite" este o slujba specifica Postului Mare

. Urmand canoanelor, aceasta slujba se poate savarsi in fiecare zi a postului, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se savarseste nicio Sfanta Liturghie, si a zilelor de sambata si duminca, precum si a zilei de 25 martie (Buna Vestire), cand este randuita savarsirea unei alte Sfinte Liturghii, a Sfantului Ioan Gura de Aur sau a Sfantului Vasile cel Mare. Cum a aparut "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite" ? Aceasta slujba ne pune inainte o randuiala liturgica foarte veche. Originile ei se pierd in secolele primare, cand, din pricina persecutiilor, crestinii obisnuiau sa pastreze Sfintele Taine si in afara Liturghiei, pentru impartasirea celor care nu puteau ajunge la savarsirea ei si a celor care doreau sa se impartaseasca mai des. Painea, prefacuta deja in Trupul Mantuitorului, la o Liturghie anterioara, era pastrata cu mare grija pana cand, inmuiata in vin binecuvantat, era data credinciosilor, spre impartasire. Mai tarziu, mai ales in manastiri, pustnicii primeau binecuvantarea de a se impartasi singuri. Deoarece multi dintre cei care se retrageau in pustie nu erau preoti, ci simpli monahi, s-a randuit ca acestia, la plecarea din manastire, sa primeasca Sfintele Taine pentru o perioada mai indelungata. Ei primeau Trupul Mantuitorului, udat cu Sangele Sau. In momentul impartasirii, pustnicii inmuiau Trupul uscat in vin curat si urmau o anumita randuiala, dupa ora pranzului. Aceasta randuiala speciala a dus la aparitia slujbei Obednitei. Mantuitorul a spus: "Puteti, oare, sa faceti pe fiii nuntii sa posteasca, cat timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti in acele zile" (Luca 5, 34-35). Pornind de la aceste cuvinte, dupa incetarea persecutiilor, in cadrul secolelor IV-V, teologii Bisericii de Rasarit au nuantat solemnitatea Sfintei Liturghii, caracterizata de bucurie si biruinta asupra mortii, Mirele fiind prezent in mijlocul Bisericii Sale, si asprimea postului, caracterizat de pocainta si plangere, ca perioada in care Mirele este asteptat sa vina. Astfel, postul si Liturghia au inceput sa fie vazute ca doua stari diferite, prima implicand pocainta si intristarea, iar cea de-a doua, bucuria, stari (cumva) incompatibile. In cadrul sinoadelor, Sfintii Parinti au randuit ca Sfanta Liturghie sa nu mai fie savarsita in zilele de rand din Postul Mare, acesta din urma fiind un post aspru. Sinodul local din Laodiceea (343), in canonul 49, opreste savarsirea

pastrate in Roma. pentru a nu intrerupe ajunarea. . Sfantul Epifanie de Salamina. Parintii Bisericii au randuit ca o parte din Darurile sfintite la ultima Liturghie sa fie pastrate pentru impartasirea din timpul saptamanii. insa. iar nu doar in zilele de sambata si duminica. incepand cu secolul al XVI-lea. decat numai sambata si duminica. Astfel. dupa slujba Vecerniei. dupa cum urmeaza: Sfantul Iacov sau Sfantul Petru. drept autor al acestei Liturghii a fost socotit Sfantul Grigorie Dialogul. unde nu apare mentionat niciun autor. multi credinciosi doreau sa se impartaseasca si in timpul saptamanii. ea ar fi fost amintita si in manuscrisele latine. Sfantul Grigorie Dialogul nu poate fi autorul acestei slujbe deoarece. Sfantul Grigorie Teologul. Sfantul Grigorie Teologul a fost confundat. Sfantul Vasile cel Mare. zilele de rand din Postul Mare au devenit "aliturgice". cu Sfantul Grigorie Dialogul. practicat seara. in Postul Mare. pana la slujba Vecerniei. are loc impartasirea cu Sfintele Taine. precum citim: "Nu se cuvine a se jertfi paine in Patruzecime. In secolul al VI-lea exista deja un ritual de impartasire. In cele din urma. In secolul al XV-lea. credinciosii obisnuiau sa ajuneze in fiecare zi. ci pomenirea sfintilor mucenici sa se faca in sambete si duminici. chiar daca nu se aduce Jertfa cea fara de sange si nu se sfintesc Darurile de paine si vin. Deoarece. slujba Vecerniei s-a unit cu randuiala speciala a impartasirii credinciosilor. in cadrul ei. precum citim: "Nu se cuvine a savarsi in Patruzecime praznicele nasterii mucenicilor. Sfantul Gherman al Constantinopolui. bine dezvoltat. Cine este autorul acestei Liturghii ? Cea mai veche insemnare a acestei randuieli este cea din "Codex Barberini". De-a lungul vremii. daca o scria el. si. in canonul 51. In timp. Astfel.Sfintei Liturghii in zilele de rand din Postul Mare. adica zile in care nu se savarseste Sfanta Liturghie. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca aceasta "a fost scrisa de urmasii apostolilor". datorita celor din Sfantul Munte Athos. Precum vom vedea mai departe. Intr-o perioada. In slujba Vecerniei au fost inserate cateva elemente caracteristice Sfintei Liturghii. Noua randuiala a ajuns cunoscuta sub denumirea de "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite"." Astfel. aceasta randuiala este numita "Liturghie" deoarece." Acelasi sinod. in scrieri. insa. randuind-o doar in zilele de sambata si duminica. opreste si pomenirea sfintilor in zilele de rand. aceasta Liturghie a fost pusa pe seama mai multor Sfinti Parinti. credinciosii se impartaseau seara. Sfantul Atanasie cel Mare.

in mod nepotrivit." Cu toate acestea. care. deci si impartasirea credinciosilor. numit si "Dialogul". in zilele aliturgice. in calitate de ierarh al Romei. Socotim ca Biserica. caci Pavel zice: Paziti asezamintele pe care le-am dat voua. afara de sambata si duminica si de sfanta zi a Buneivestiri. Cand este savarsita "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite" ? Sinodul Trulan. potrivit cantarilor ei. deci. Deci. "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite" se savarseste seara. afara de cele oranduite. este autorul de drept al acestei slujbe. precum se crede. hotaraste: "In toate zilele postului sfintei patruzecimi (Paresimi). este o slujba de seara. care are loc in cadrul ei. lucru care nu s-a petrecut niciodata. in plenitudinea ei. la inceput. este socotita ca facand parte . se canoniseste. parintele Alexander Schmemann socoteste ca este foarte posibil ca. Se cunoaste faptul ca "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite" a fost sistematizata si asezata in scris de catre Sfantul Grigorie cel Mare.mai mult. aceasta forma de Liturghie. caci acest fel de invatatura nu s-a dat. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune: "Afara de zilele cele oranduite nu trebuie a se sluji Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite. aceasta slujba sa nu fi fost limitata doar la Postul Mare. ci ea sa fi fost comuna tuturor perioadelor de post din Biserica. in perioada petrecuta de acesta in Constantinopol. convocat de imparatul Iustinian al II-lea." Aceasta forma de Liturghie nu se savarseste in zilele de sambata si duminica. Pe alocuri. episcopul Romei (540-604). la ceasul potrivit pentru cu slujba Vecerniei. cel ce face altfel. sa se faca Sfanta Liturghie a celor mai inainte sfintite. aceasta randuiala se savarseste dimineata. ori prin epistole. in canonul 52. In timpul saptamanii. cat si sensul slujbei Vecerniei. Aspecte liturgice in "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite" Desi este unita cu Vecernia. ci doar cel care a consemnat ceea ce se practica deja in cetatea imperiala. El nu este autorul acestei randuieli deosebite. incalcand astfel atat ajunarea de peste zi a credinciosilor. ori prin cuvinte. impartasirea credinciosilor care ajuneaza si se spovedesc are loc in cadrul acestei slujbe. insa. sfantul ar fi randuit-o in Biserica din Roma. de Buna Vestire si in Joia si Sambata Mare. la Constantinopol. in anul 692.

In cadrul Liturghiilor amintite. cu smerenie si pocainta (spovedirea). la Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite. nezicandu-se nicio rugaciune. cele ce se afla in Sfantul Potir nu se sfintesc prin chemarea Duhului Sfant. postul este cu adevarat o scoala a pocaintei. caci numai acest lucru a ramas nefacut la Liturghia anterioara. trebuie savarsit "din toata inima. 27). Parasind complet mancarea si apa. la finalul unei zile de ajunare. adica ajunari. vinul din Potir devine Sfantul Sange. insa. pe langa Agnetul necesar acelei Liturghii. Acest pelerinaj. Sa ne folosim de aceasta "impartasire de seara" ! In mod desavarsit. in virtutea acestui fapt. Astfel. crestinul asteapta sa primeasca Hrana cea vesnica si Apa cea vie. iar nu din cea urmatoare. a fost deja sfintita si imbibata cu Sange. toate Agnetele se inalta. Pentru aceasta. si. care. necesare savarsirii Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite in timpul saptamanii. Postul cel Mare este o calatorie duhovniceasca. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune: "Preasfintele Daruri cele mai inainte sfintite nu iau nimic prin rugaciunile cele ce se zic la Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite. trebuie sa fie intreg. catre izvoarele credintei ortodoxe. in care fiecare crestin trebuie sa mearga. incepe cu slujba Ceasului al noualea si slujba Vecerniei. care sunt . iar destinatia sa este Pastele. preotul mai pregateste alte cateva Agnete. in Sfantul Potir se toarna vin si apa. adica Agnetul. Timpul randuit pregatirii pentru Invierea Domnului cuprinde. din toata puterea si din tot cugetul" (Luca 10. In cadrul Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur sau a Sfantului Vasile cel Mare. caci sunt desavarsite. in mod firesc.din ziua liturgica anterioara. pentru a-si adanci credinta si a-si schimba viata." La otpust pomenim atat pe Sfintii zilei in care se favarseste Liturghia. cat si pe Sfintii zilei urmatoare. cu lingurita. Aceasta se arata si de rugaciunile care se citesc la Liturghie si care sunt de milostivire pentru noi. cand preotul spune "Sfintele. Painea. In acest sens. Sfantul Sange. pe cele destinate Liturghiilor mai inainte Sfintite se picura. sfintilor!". adica Trupul Mantuitorului. iar nu doar o parte. ci prin impartasirea cu Painea cea unita deja cu Sangele Sau. spre a se frange. an de an. dupa ce savarseste toata randuiala. zile de post aspru. Painea. in cadrul Liturghiei din duminica anterioara. a fost inaltata si unita cu Dumnezeiescul Sange. dupa ravna si puterea fiecaruia. fiind deja slujita. Apoi. pentru care am savarsit Vecernia. din tot sufletul. sau se cufunda cu toata atentia in Sfantul Sange din Potir. Agnetul.

dupa o zi de ajunare. care are loc in cadrul "Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite". Sfantul Simeon al Tesalonicului spune: "Cu acest post pazim si aratam si altora credinta noastra si inca ne deprindem cu bun obicei. in Taina Impartasaniei. Astfel. nepricepand noi. ni se da mantuire. iar timpul acesteia este trait ca o asteptare a lui Hristos. Aceasta este impartasirea de seara. Impartasirea de seara.Trupul si Sangele Mantuitorului. toate lucrurile si faptele de peste zi sunt savarsite mai usor cu atentia pe care o merita. ca pregatire-asteptare a Imparatiei lui Dumnezeu. cu mila lui Dumnezeu. descopera adevaratul sens al postului si al vietii crestine. Despre aceste zile de ajunare. prin oarecare putina osteneala. Ostenelile duhovnicesti din timpul zilei sunt incununate cu mult-dorita unire cu Hristos. Dintr-aceasta si printr-aceste mici nevointe." .