CODUL CIVIL FRANCEZ

Istoria dreptului francez se imparte in trei perioade.Cea dintii, purtind denumirea de ancient droit , se intinde de la origini pina la data precisa de 17 iunie 1789, cind s-a format adunarea constituanta.Actul cel mai important votat la Adunarea Constituanta a fost abolirea regimului feudal si instaurarea relatiilor de proprietate proprii economiei de piata . Ce-a de-a doua- care este perioada revolutiei franceze cunoscuta sub numele de drept intermediar dureaza pina la inceputurile perioadei codificarilor napoleaniene.In sfirsit, ce-a de-a treia perioada este cea inceputa in timpul Imperiului si care continua pina astazi, codurile elaborate sub Napoleon gasindu-si inca aplicarea. Intentia lui Napoleon, a fost sa faca o reforma sistemului legal francez, in concordanta cu ideile revolutiei franceze, deoarece vechile legi regale si feudale pareau a fi confuze si in contradictie directa cu poporul. Inainte de codul Napoleonian, Franta nu a avut un set unic de legi: legea consta in cea mai mare parte din obiceiuri locale, care au fost compilate uneori in cutume, cum ar fi Cutumele Parisului; erau dealtfel exceptii, privilegii si Carte speciale aprobate de regi si lorzi feudali. In timpul Revolutiei Franceze, ultimele vestigii ale feudalismului au fost eliminate. Elaborarea codului civil francez a inceput in timpul Consulatului, fiind incredintata unei comisii, .Comisia isi desfasura lucrarile sub conducerea lui Jean Jacques de Cambaceres, consul, si era supravegheata de Napoleon. Elaborarea proectului nu a durat decit 4 luni.El a fost supus dezbaterii in Consiliul de Stat, care a consacrat acestei probleme un numar de 102 sedinte.Dintre acestea, 57 au fost prezidate chiar de Primul consul, care astfel cum subliniaza intreaga literatura consacrata acestui subiect, a luat parte activa la dezbateri, preocupindu-se nu numai de probleme, defapt, ci si de chestiuni juridice.Proiectul a fost trimis pentru observatii tribunalelor si , apoi, supus discutiilor in Consiliul de Stat.Ajuns in dezbaterea parlamentului, proectul a fost prezentat de Portalis.El a aratat ca autorii proectului au cautat sa pastreze pe cit posibil, cutumele si ordonantele regale, nerenuntind decit la cele al caror spirit a disparut in fata altui spirit si pastrindu-le pe cele care sunt legate de marile schimbari ce au avut loc in ordinea politica. Codul a fost adoptat intre anii 1803 si 1804, sub forma unui numar de 36 de legi, care au fost reunite intr-un singur cod de la 21 martie 1804. Bonaparte afirma ca Gloria mea nu este aceea de a fi cistigat 40 de batalii.Ceea ce nimenu nu va stinge, ceea ce va trai etern, este codul meu civil, sunt procesele verbale ale consiliului de Stat.

Codul civil reprezinta, expresia juridica a victoriei relatiilor economice de piata.Inlaturind vestigiile feudale din regimul proprietatii mobiliare si imobiliare, din raporturile succesorale, din relatiile de familie, noul cod promova constant principiile de libertate, egalitate si fraternitate proclamate de revolutia franceza. Codul civil Napoleonian diviza legea intr-o lege a: 1. Persoanelor 2. Proprietatii 3. Achizitionarii proprietatii 4. Procedurii civile(eliminata ulterior intr-un cod separat in 1806). Codul acorda o atentie si o important deosebit organizarii familiei urmarind sa faca din familie celula de baza a vieii sociale. Codul dat acorda capului familiei puteri si prerogative foarte intinse asupra tuturor persoanelor care o alcatuiau (copiii, sotie). Raporturile dintre soti erau dominate de principiul puterii maritale a sotului decretat cap de familie , femeia fiind lipsita de drepturi( inclusiv politice).Cercetarea paternitatii copiilor era interzisa, sub pretextul apararii familiei legale;chiar recunoscut de tata, fiul natural putea avea doar beneficiciul starii civile dar nu si alte drepturi si obligatii (existente doar intre mama si copilul ei natural ). Puterea maritala a fost abolit in Franta de abia in anul 1970 fiind inlocuita autoritatea printeasca. Codul ocrotea familia legitima, lipsind de drepturi copiii nascuti in afara casatoriei.A fost introdus consimtamintul parintilor la casatoria copiilor pina la 25 de ani pentru baieti si pina la 21 de ani pentru fete.Femeia casatorita era incapabila din punct de vedere juridic, avind nevoie de autorizarea sotului pentru a savirsi anumite acte juridice.Codul a mentint divortul, dar a circumscris considerabil motivele pentru care poate fi pronuntat si a reintrodus institutia separatiei de corp, care fusese suprimata in timpul revolutiei. In privinta proprietatii, codul consacra abolirea regimului feudal si libera circulatie a paminturilor.Codul se bazeaza pe proprietatea private si pe principiile consensualismului.Dreptului de proprietate ii sunt consacrate nu mai putin de 1766 de articole fata de 500 cit se rezerva dreptul persoanelor.Dreptul de proprietate, in conceptia codului, reprezinta unul din atributele personalitatii, codul reluind astfel teza din Declaratia drepturilor omului si cetateanului care il proclamaseDrept sacru si inviolabil, de care nimeni nu poate fi privat decit in baza unei juste si prealabile indemnizatii. . Codul lui Napoleon situeaza proprietatea privata in centrul reglementarii sale juridice, privind-o drept sorgintea originara a oricaror libertai individuale. - proprietatea este amplu reglementata :formele de stapinire ( nuda proprietate, posesia , detentia), drepturile reale (servitutile ,uzufructul ). - raspunderea civila este contractual (create prin incalcarea unei obligatii nascuta prin contract) sau delictuala (rezultata prin fapt illicit al unei personae care adduce

un prejudiciu alteia ) in ambele cazuri prejudiciul trebuind sa fie acoperit integral de partea care nu-si indeplineste obligatia. -codul consacra raspunderea personala prin fapta proprie ; raspunderea colectiva sau raspunderea prin faptele altuia ( a parintilor pentru faptele parintilor minori). -in incheierea contractelor este consacrat principiul autonomiei de vointa a partilor, consimtamintul acestora trebuie sa fie liber si neviciat prin eroare sau violent. Codul deasemenea avea la baza si pregatirea codului de procedura civila care a durat aproape un an.Codul a fost votat de parlament la 14 si 15 aprilie 1806 si a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1807. In structura codului civil, sunt cuprinse, dupa 6 articole preliminare referitoare la efectele si aplicarea legilor in general, trei carti, a caror intindere difera si care sunt impartite in titluri. Catre sfirsitul secolului al XIX-lea incepe un nou val de receptare, codul francez extinzindu-se, prin intermediul dreptului pe intinse teritorii.Astfel de ex : in Belgia codurile franceze au fost introduse in timpul oupatiei acestei tari de catre armatele lui Napoleon.In 1803 si 1804 cind au fost votate diferitele titluri ale codului francez, Belgia era incorporata teritoriului francez ca efect al unui decret al Conventiei Nationale.Codu civil a fost receptat in Italia , Spania, Bulgaria etc. Multe din statele lumii au copiat sau imprumutat din prevederile acestui cod civil si chiar si in acest moment autoritatea paterna continua sa existe in numeroase tri ale lumii. In toate noile regate create de Imparat, Codul Napoleonian a fost impus ca lege, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (ingura exceptie fiind Spania). Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul la vot universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi civile. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse, scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Invatamantul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera..