1.

ARGUMENT

In ultimul numar al revistei Echinox pe anul 2000, anuntam o amplificare a activitatii Fundatiei Culturale Echinox, o schimbare a formulei de aparitie de pina atunci prin publicarea a trei variante de expresie. Iata, intre timp aceasta promisiune a devenit realitate. Revista Echinox, intr-o conceptie noua, dinamica, sub conducerea lui orea !oenar, a a"uns la al treilea numar pe acest an, Caietele Echinox publica acum primul lor volum, iar #ebsite-ul Fundatiei este in process de constructie, fiind preva$ut sa fie deschis in aceasta toamna. %upa cum aratam in articolul de directie &'(Echinox est mort. )ive les Echinoxes*&, Caietele Echinox si-au propus un pro+ram al culturii de excelenta. )om publica numere tematice ,raminind insa deschisi la inovatii si su+estii-, cuprin$ind studii si materiale de tinuta academica, ce isi +asesc locul mai de+raba intr-un volum sub forma de carte decit intr-o revista in format clasic. !entru a asi+ura nivelul de performanta stiintifica, vom colabora cu institutii si centre de excelenta, cum sint Centrul de cercetare a ima+inarului ,pe care il vom pre$enta in numarul viitor- sau %epartamentul de literatura comparata de la Facultatea de 'itere din Clu". !e aceasta linie se inscrie si conceptia acestui prim numar in simbio$a cu .sociatia Romana de 'iteratura Comparata ,.R'C-, filiala a .sociatiei Internationale de 'iteratura Comparata ,.I'C-. %e asemenea, continuind traditia multiculturala si plurilin+vistica a Echinoxului, vom publica articole nu doar in romana, ci si in diferite limbi de circulatie, incercind prin aceasta sa racordam cercetarea autohtona la reteaua internationala. /// .cest prim volum este consacrat unei teme de acuta actualitate, &!ostcomunismul&, ca o varianta rasariteana a studiilor de &!ostcolonialism& din .pus. Ideea volumului ne-a fost su+erata de colocviul &!ostcolonialism si interculturalitate& or+ani$at de .sociatia Romana de 'iteratura Comparata in $ilele de 01 martie - 1 aprilie 2001 la Clu". impreuna cu presedintele .sociatiei, domnul !aul Cornea, am +asit profitabila ideea de a edita lucrarile simpo$ionului intr-un volum al Caietelor Echinox. Cum insa acest volum nu se dorea o simpla brosura a actelor colocviului, am solicitat o serie de alte materiale de la diferiti specialisti, pentru a oferi o ima+ine cit mai aprofundata asupra temei. intr-o prima varianta, 1

ne +indisem sa publicam, in doua sectiuni separate, pe de o parte lucrarile simpo$ionului, si de cealalta contributiile din afara. !e masura insa ce cuprinsul volumului a capatat forma si densitate, am fost adusi la solutia pre$enta, aceea de a dispune materialul nu dupa un criteriu pur formal, ci dupa unul or+anic. .m structurat asadar studiile tematic, in "urul citorva concepte de mare suprafata, le+ate intre ele printr-o retea freatica de sensuri, cum sint cele de multiculturalism si interculturalitate, de postcolonialism si postcomunism, de identitate si hibridare culturala. Cei doritori sa reconstituie si felul in care s-au desfasurat lucrarile .R'C, vor +asi, alaturi de Cuvintul domnului !aul Cornea, pro+ramul coloviului. /// )olumul este conceput in cinci sectiuni mari. !rima sectiune ofera citeva repere pentru delimitarea conceptului de multiculturalism. .vem placerea sa publicam doua conferinte si o masa rotunda sustinute de Richard Rort1 la inceputul lunii mai 2001, la 2niversitatea &3abes-3ol1ai&, in care profesorul american de$volta concepte precum cel de politici culturale, de cultura reli+iosa, filosofica si literara, de &intelectual& si &adevar mintuitor&, de relativism postmodern, de toleranta interculturala. 4 alta contributie teoretica importanta este conceptul de &identitate multipla& elaborat de )ictor 5eumann. Cristian 6oraru pre$inta, din perspectiva unui universitar american, resursele culturale incrucisate de care dispune un comparatist in $iua de a$i. . doua sectiune desfasoara citeva subiecte apartinind studiilor postcoloniale. )ir+il 5emoianu ofera o perspectiva asupra istoriei europene care sochea$a parerile mostenite7 Europa nu mai este privita ca metropola coloni$arii mondiale ,fapt valabil doar pentru un interval de citeva secole-, ci ca o mare colonie a altor civili$atii ,pre-istorice, antice, medievale, cum e, spre exemplu, Islamul-. 4 privire contemporana asupra ima+inarului colonial medieval arunca si studiul meu despre rasele monstruoase in care europenii clasificau populatiile re+iunilor terestre indepartate si necunoscute. 8rei studii se apleaca in continuare asupra le+aturilor dintre postcolonialism si citeva discipline conexe7 studiile postcoloniale vs. canonul occidental ,6ircea 6artin-, feminism vs. postcolonialism ,6ihaela Frun$asi postcolonialism vs. postcomunism ,Ion 3o+dan 'efter-. in pandant cu textele despre postcomunism ce urmea$a, 8omas )arna+1 anali$ea$a o tema de istorie recenta, aplicata unei tari - .r+entina - in perioada ce succede unei dictaturi nu de stin+a, ci de dreapta. . treia sectiune tratea$a subiecte ale lumii postcomuniste. atefan 3orb9l1, 6ircea !opa si %aniela :oleva reinterpretea$a, cu instrumentele noului istorism si ale psihoistoriei, istoria atit de ideolo+i$ata si falsificata a &revolutiilor& comuniste din Romania si 3ul+aria. .daptind sinta+ma france$a &trahison des clercs&, Irina 3adescu se ocupa de &tradarea intelectualilor& sub comunism. %oua cercetari, a lui ;u$anne 8ravers < Ed#ard :anterian, si a Ruxandrei Cesereanu se apleaca asupra rolului si ima+inii ;ecuritatii in Romania comunista si postcomunista. orv=th .ndor aduce in discutie "udecata etica la care este supus creatorul din perioada dictaturii comuniste de catre comentatorii de dupa 1>?>. Claude :arnoouh investi+hea$a presiunea pe care ideolo+ia comunista a exercitat-o asupra unui alt +en de arta, arta &publica& ,statuarul, afisele, spectacolele de masa-, +indita de partid ca un vehicul al politicului. in sfirsit, .u+ustin Ioan face o retropesctiva a evolutiei arhitecturii reli+ioase in ultimii $ece ani. . patra sectiune este consacrata temei identitatii nationale ,sursa adeseori a nationalismului si sovinismului- si a hibridarii si comunicarii interculturale. %intr-un studiu mult mai extins, in care propune pentru Romania conceptul de !ost-imperialism, 6onica ;piridon selectea$a un capitol despre dificultatile pe care romanii le-au intimpinat in definirea propriei identitati nationale. %espre problemele ridicate de postularea unei identitati basarabene tratea$a si Elena !rus, care introduce ca factor suplimentar de anali$a dihotomia urban vs. rural. Carmen-6aria 6ecu si 5icolae 6ecu de$valuie capcanele identitatii romanesti pornind de la conceptiile lui 6aiorescu sau 'ovinescu, in timp ce @abriel Cosoveanu si Carmen 6usat discuta identitatile alternative si optiunile ce i s-au deschis intelectualului estic in perioada postcomunista. in sfirsit, Romanita Constantinescu discuta despre permeabilitatea sau impermeabilitatea frontierelor, atit fi$ice si politice, cit si culturale si mentale, in timp ce Cosana 5icolae si 6adalina 5icolaescu se interesea$a de noi modalitati de circulatie a informatiei interculturale, cum ar fi constituirea de comunitati virtuale pe internet sau 2

publicitatea comerciala. 4 ultima sectiune este destinata unor teme de comparatistica. Reproducem masa rotunda pe care .R'C i-a dedicat-o lui .drian 6arino in cadrul Colocviului de la Clu", in care este oma+iata activitatea si opera comparatistului clu"ean. 6emoriei unui alt om de cultura, care a repre$entat o veri+a de le+atura a literaturii noastre cu cea france$a, enr1 AacBuier, ii este inchinata interventia lui orv=th .ndor. in final, )asile )oia pre$inta fi+ura lui u+o 6elt$l, comparatist la 2niversitatea din Clu" in ultimele decenii ale secolului al CIC-lea, care a publicat prima revista de literatura comparata din lume, .cta Comparationis 'itterarum 2niversarum, in care se editau texte in nu mai putin de 12 limbi straine - si al carei succesor indepartat sint intr-un fel si aceste Caiete Echinox de a$i. /// In incheiere, se cuvine adus un cuvint de multumire celor care au facut posibila, intelectual si financiar, aparitia acestei noi formule a Caietelor Echinox si a acestui volum. !e de o parte, este vorba de Fundatia Concept din 3ucuresti care, in cadrul unui pro+ram international de politici culturale, ne-a oferit un +rant care sa acopere cheltuielile necesare lansarii si desfasurarii proiectului nostru. %e cealalta parte, este vorba de .sociatia Romana de 'iteratura Comparata, care a contribuit nu doar la continutul tematic al acestui volum, ci si la cheltuielile le+ate de editarea lui ,sumele pentru or+ani$area colocviului si publicarea actelor fiind obtinute de la un alt sponsor - Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturala din Clu"-. %e asemenea, multumim Editura %acia, cu care am intrat intr-o fructuoasa colaborare in vederea tiparirii pe mai departe a Caietelor.

PAUL CORNEA COLCOVIUL ARLC "POSTCOLONIALISM SI INTERCULTURALITATE" Colocviul !ost-colonialism si Interculturalitate a fost initiat de .sociatia de 'iteratura Comparata si or+ani$at la Clu", la 01 martie-1 aprilie 2001, cu spri"inul Centrului de resurse pentru diversitate etnoculturala. 'ucrarile s-au desfasurat in conditiile confortabile oferite de Centrul de caritate 3ethlen :ata. . fost, ca si alte reuniuni ale .sociatiei noastre, o intrunire a+reabila, intre specialisti veniti sa schimbe opinii si puncte de vedere intr-o atmosfera prieteneasca, de$inhibata si informala. 5e-a facut placere sa ne re+asim si sa de$batem probleme care au ecou in viata noastra si a comunitatii in care traim. in acest sens, punctul de virf al Colocviului l-a constituit oma+iul adus lui .drian 6arino, presedintele de onoare al .sociatiei, cu oca$ia implinirii virstei de ?0 ani. E o mare satisfactie pentru mine si cole+ii mei ca, spre deosebire de ceea ce s-a intimplat cu alte prile"uri, de data asta comunicarile pre$entate in cadrul Colocviului, imbo+atite cu cateva texte valoroase pe aceeasi tema, au putut fi editate in Caietul pe care cititorul il are sub ochi. ;intem onorati de a fi colaborat in acest scop cu redactia Echinox-ului, la al carei efort perseverent pentru performanta intelectuala si compatibilitate culturala cu )estul sintem foarte sensibili. )reau sa le multumesc sincer tuturor celor +ratie carora a fost cu putinta reali$area Colocviului si tiparirea .ctelor sale7 - Centrului de resurse pentru diversitate etnoculturala din Clu", indeosebi d-lui orvath .ndor si d-nei Fulop .+nes - .dministratiei Centrului de caritate &3ethlen :ata& - Conducerii revistei Echinox, indeosebi lui Corin 3ra+a, initiatorul si arti$anul publicatiei de fata 0

- Cole+elor mele 6onica ;piridon si Ioana 3oth care au investit timp, ener+ie, rabdare si umor in treburile indi+este dar esentiale reusitei Colocviului, incorporate istoriei sale nespuse si repede uitate. !ro+ramul colocviului &!ostcolonialism si interculturalitate& ;imbata, 01 martie >.00-10.00 ;esiune de comunicari. 6oderator7 6ircea .n+helescu 1. .driana 3abeti ,8imisoara-7 ;tudiul comparat al literaturilor central- si sud-est europene 2. Irina 3adescu ,3ucuresti-7 'a trahison des clercs. Editia 1>D? 0. Carmen-6aria si 5icolae 6ecu ,3ucuresti-7 Capcane identitare - &forma fara fond& si &fond fara forme& E. .lexandru 6usina ,3rasov-7 Coloni$area &interna& si revolta &tinerilor intelectuali& - @eneratia (?0 F. Elena !rus ,Chisinau-7 Identitate urbana - identitate rurala. 6odele nationale de inteculturalitate europeana 1F.00-1?.00 ;esiune de comunicari. 6oderator7 6ircea 6artin 1. @abriel Cosoveanu ,Craiova-7 ;trate+ii de miti$are nationalista in critica literara din Estul European post-comunist 2. %an 6anuca ,Iasi-7 4 paralela7 literatura +ermana din Romania si literatura romana din Republica 6oldova 0. Ion 3o+dan 'efter ,3ucuresti-7 !ost-communism si post-colonialism E. .ndor orv=th ,Clu"-7 8extualitatea istoriei, istoricitatea textului. &inainte& si &dupa& in postcomunismul romanesc F. Carmen 6usat ,3ucuresti-7 Identitati alternative - proiectul identitar in pro$a autobio+rafica si in fictiune D. 6adalina 5icolaescu ,3ucuresti-7 .ctivitatea de consum ca o modalitate de dialo+ intercultural %uminica, 1 aprilie >.00-11.00 6asa rotunda. 6oderator7 !aul Cornea 4ma+iu lui .drian 6arino Intervin7 6ircea .n+helescu ,3ucuresti-, 6ircea 6artin ,3ucuresti-, 'eon )olovici ,Israel12.00-1E.00 ;esiune de comunicari. 6oderator7 6ircea .n+helescu 1. Romanita Constantinescu ,3ucuresti-7 @ranicer peste +ranita. %espre permeabilitatea si impermeabilitatea frontierelor 2. Corin 3ra+a ,Clu"-7 Celalalt ca rasa monstruoasa. Radacini antice si medievale ale ima+inarului colonial si eurocentric 0. Cosana 5icolae ,3ucuresti-7 Romania virtuala E. 6ircea !opa ,Clu"-7 .specte ale schimbarii modelului cultural de la )est la Est in politica teatrala si editoriala 1F.00 .dunare +enerala a membrilor .sociatiei Romane de 'iteratura Comparata

RICHARD RORTY POLITICA CULTURALA SI INTREBAREA REFERITOARE LA EXISTENTA LUI DUMNEZEU

Cultural !olitics and the Guestion about the Existence of @od Abstract7 8he article traces the distinction bet#een the ontolo+ic Buestion re+ardin+ the existence of @od and the issue of the cultural desirabilit1 of a discussion about @od. K !"#r$s7 Richard Rort1H relativismH cultural politicsH histor1 of conscienceH humanism

8ermenul de &politica culturala& este o descriere folositoare a disputelor referitoare la cuvintele pe care trebuie sa le utili$am. Cand spunem ca france$ii n-ar trebui sa mai foloseasca termenul de &3oches& ,peiorativ, boches I nemti- cand se refera la +ermani, sau ca albii n-ar trebui sa-l mai foloseasca pe cel de &ni++ers& ,ni++ers I ne+ru, cioroi- cand se refera la ne+ri, practicam politica culturala. ;punem, implicit, ca telurile noastre socio-politice - cresterea +radului de toleranta, pe care anumite +rupuri de oameni il manifesta unul fata de altul, in speranta diminuarii cantitatii de violenta si cru$ime din lume vor fi promovate prin abandonarea anumitor practici lin+vistice. .dversarii nostri, printre ale caror teluri socio-politice se numara si sub"u+area permanenta a ne+rilor de catre albi, sau suspiciunea permanenta a Frantei fata de @ermania, practica politica culturala insistand sa utili$e$e tocmai acele cuvinte despre care noi credem ca ar trebui excluse din limba". !olitica culturala nu se limitea$a la de$bateri despre discursul urii. Ea cuprinde de$bateri despre proiecte referitoare la cum sa scapam de tematici intre+i de discurs. ;e spune adesea, de exemplu, ca ar trebui sa incetam a mai folosi conceptele de &rasa& si &casta&, sa incetam a mai divide comunitatea umana pe ba$a descendentei +enealo+ice. 6otivul principal pentru a proceda astfel este diminuarea sanselor ca intrebarea &cine sunt parintii luiJeiK& sa mai fie pusa. .ceasta intrebare mai apare atunci cand parintilor li se spune cu cine vor sa se casatoreasca copiii lor, sau cand sunt de$batute meritele aplicantilor pentru diverse po$itii. Cei care ne indeamna sa eliminam din limba" cuvinte ca &san+e albastru&, &san+e amestecat&, &paria&, &casatorie mixta&, &nevrednic& si altele asemenea, sustin ca aceasta lume ar fi o lume mai buna daca potrivirea oamenilor ca soti, sau sotii, functionari sau demnitari, ar fi "udecata exclusiv pe ba$a comportamentului lor si nu partial, cu referire la ascendenta lor. .ceasta linie de +andire este uneori contracarata prin replica &dar exista realmente diferente mostenite - ascendenta contea$a&. Raspunsul la aceasta replica este ceva de +enul7 exista cu si+uranta trasaturi fi$ice care pot fi mostenite, dar acestea nu sunt in corelatie cu nici o trasatura care ar putea furni$a un motiv intemeiat pentru a desface o casatorie planificata, ori pentru a vota pro sau contra unui candidat. .vem nevoie de notiunea de transmisie +enetica in scopuri medicale, insa nu in vreun alt scop. %eci in loc sa vorbim despre rase diferite propun sa vorbim despre +ene diferite. !rincipalul ar+ument in favoarea acestei propuneri este faptul ca termeni ca &rasa alba& sau &dinastia an& sau &rasele barbare& au "ucat roluri importante, servind drept scu$e pentru ra$boaiele imperialiste si opresiunea colonialista. %e vreme ce nu ne mai dorim sa avem parte de acestea din urma, ar trebui sa incetam sa mai folosim astfel de termeni. Exista o multime de modalitati de a imparti fiintele umane pe +rupuri, iar noi ar trebui sa +asim unele care sa nu insti+e la violenta. Ideea potrivit careia trasaturile importante din punct de vedere moral - acel tip de trasaturi care ar putea fi relevante pentru planurile de casatorie sau pentru politicile de an+a"are - sunt transmise +enetic, nu repre$inta altceva decat o incercare a celor care au detinut in mod traditional puterea de a pastra aceasta putere pentru descendentii lor. %iscutia despre rasa este o scu$a pentru pastrarea puterii, la fel de transparenta ca si discutia despre &san+e albastru&. F

.tat in ca$ul &rasei&, cat si in cel al &san+elui albastru&, intrebarea &Exista oare asa cevaK& si intrebarea &.r trebui oare sa vorbim despre asa cevaK& par a fi intersan"abile. %e aceea tindem sa clasificam drept &politica&, si nu &stiintifica& sau &filosofica&, discutia referitoare la problema daca sa incetam sau nu sa vorbim despre rase diferite. insa exista alte ca$uri in care pare ciudat sa identificam intrebarile despre ceea ce exista cu intrebarile despre ceea ce este de$irabil sa discutam. %e exemplu, intrebarea daca sa vorbim despre neutroni pare o intrebare strict stiintifica. %e aceea, oamenii care afirma ca fi$icienii n-ar fi trebuit sa investi+he$e niciodata radioactivitatea, sau sa specule$e in le+atura cu posibilitatea scindarii atomului, sunt acu$ati de confu$ie intre stiinta si politica. !are firesc sa separam intrebarea politica daca a fost un lucru bun pentru umanitate faptul ca oamenii de stiinta au inceput sa se +andeasca la posibilitatea fisiunii atomice, de intrebari stiintifice referitoare la existenta si proprietatile particulelor elementare. 4po$itia dintre ca$ul raselor si cel al neutronilor ridica intrebarea7 cum putem distin+e cand, in ca$ul in care acest lucru se intampla vreodata, o disputa referitoare la ceea ce exista ar trebui de$batuta fara referire la telurile noastre socio-politiceK Cum ar trebui sa scindam cultura in domenii pentru care politica culturala este relevanta si domenii care sa se afle in afara sferei ei de influentaK Cand este adecvat sa spunem &.m face bine sa vorbim despre aceste lucruri, pentru ca ele exista& si cand aceasta remarca nu este relevantaK .m ridicat aceasta ultima intrebare pentru ca este important sa de$batem rolurile pe care reli+ia si filosofia ar trebui sa le "oace in societatea contemporana. 6ulti cred ca ar trebui sa incetam sa mai vorbim despre %umne$eu - ca discutia despre %umne$eu, precum si discutia despre un plan de existenta superior celui al lumii materiale, este un lucru rau. Ei cred acest lucru din aceleasi considerente pentru care cred ca discutia despre rasa si casta este un lucru rau. 'ucrarea 8antum reli+io potuit suadere malorum a lui 'ucretius e citata de doua milenii pentru a ne aminti ca o convin+ere reli+ioasa poate fi folosita cu usurinta drept scu$a pentru cru$ime. .firmatia lui 6arx ca reli+ia este opiu pentru mase re$uma banuiala, raspandita de la Iluminism incoace, ca institutiile ecle$iastice se numara printre obstacolele principale in calea formarii bunastarii cooperative +lobale. 6ulti oameni sunt de acord cu 6arx ca ar trebui sa incercam sa cream o lume in care fiintele umane sa-si dedice intrea+a ener+ie sporirii fericirii umane in aceasta lume, si nu sa-si faca timp pentru a se +andi la posibilitatea vietii de dupa moarte. . spune ca discutia despre %umne$eu ar trebui abandonata, deoarece repre$inta o piedica in calea cautarii fericirii umane, inseamna a adopta o atitudine pra+matica fata de reli+ie, pe care multi credinciosi reli+iosi o +asesc "i+nitoare si pe care unii teolo+i o considera nerelevanta. !otrivit acestora, relevant este faptul ca %umne$eu exista sau, probabil, acela ca fiintele umane au realmente suflete nemuritoare. 4 data recunoscut faptul ca existenta lui %umne$eu sau a unui suflet nemuritor este controversata, controversa cu pricina ar trebui sa se refere explicit la ceea ce exista, si nu la problema daca credinta reli+ioasa contribuie la fericirea umana. ;a respectam prioritatile7 ontolo+ia precede politica culturala. 2. Conceptia lui Lilliam Aames despre reli+ie. !rima mea te$a din aceasta conferinta este aceea ca politica culturala ar trebui sa inlocuiasca ontolo+ia. Cea de-a doua te$a a mea este ca intrebarea daca ar trebui sau nu, este ea insasi o problema de politica culturala. Controversa daca sau cand sa ne an+a"am in ontolo+ie este una care ar trebui solutionata recur+and la intrebarea ce ar spori cel mai mult fericirea umana. inainte de a trece la apararea acestor te$e, vreau totusi sa sublinie$ importanta unor astfel de controverse pentru filosofi care, asemeni mie, privesc cu simpatie pra+matismul lui Lilliam Aames. Aames a fost de acord cu Aohn ;tuart 6ill ca cel mai bun lucru care poate fi facut si, a fortiori, credinta corecta de dobandit, este intotdeauna aceea care contribuie cel mai mult la fericirea umana. !rin urmare, el a spri"init o etica utilitara a credintei. Aames e adesea pe punctul de a afirma ca toate intrebarile, inclusiv intrebarile despre ceea ce exista, sunt intrebari despre ce spri"ina cel mai bine incercarile noastre de a crea o lume mai buna. %isponibilitatea lui Aames de a afirma astfel de lucuri l-a facut pasibil de acu$atii de perversitate D

intelectuala. Caci aceasta versiune de pra+matism pare sa su+ere$e ca atunci cand sunt aduse in discutie notiuni ca cea de &amestecare de rase& si &fisiune atomica&, e potrivit sa exclamam7 & aideti sa nu vorbim despre astfel de lucruri* E prea periculos* ;a nu intram in acest subiect*& !rin urmare, Aames pare sa ne incura"e$e sa facem ceea ce !eirce a inter$is7 sa blocam calea cercetarii, sa refu$am sa aflam cum este lumea cu adevarat deoarece acest lucru ar putea avea efecte daunatoare asupra fiintelor umane. !entru o mai buna intele+ere voi exemplifica printr-un exemplu concret7 multi oameni au sustinut ca psiholo+ii n-ar trebui sa incerce sa descopere daca exista o le+atura intre culoarea pielii si inteli+enta, pur si simplu datorita raului pe care un raspuns po$itiv la aceasta intrebare l-ar putea produce in plan social. Conceptia lui Aames despre adevar pare sa su+ere$e ca acesti oameni fac un lucru bun. !e de alta parte, cei care sunt suspiciosi la adresa pra+matismului sustin ca a-i impiedica pe oamenii de stiinta sa faca experimente pentru a descoperi daca inteli+enta este transmisibila +enetic, e la fel de rau ca a-i impiedica sa afle daca nucleul atomic poate fi scindat. %esi+ur, spun ei, trebuie sa facem distinctia intre intrebarea daca eu+enia ar trebui practicata, sau daca parintii ar trebui sa fie incura"ati sa continue cercetarile le+ate de ascendenta sotiilor sau sotilor alesi de copiii lor, si intrebarea daca europenii sunt, in medie, mai prosti decat asiaticii - asa cum separam intrebarea daca putem construi o bomba cu neutroni de intrebarea daca ar trebui sa facem asta. Aames n-a fost criticat doar pentru ca blochea$a calea cercetarii si pentru ca este, astfel, prea restrictiv, ci si pentru ca este prea permisiv. .ceasta critica a fost cel mai adesea adresata eseului &8he #ill to believe&, despre care el spune ca ar fi trebuit sa se numeasca &8he ri+ht to believe&. Aames sustine in acea lucrare ca avem dreptul sa credem in existenta lui %umne$eu pentru simplul motiv ca aceasta credinta contribuie la fericirea noastra. Cartea sa 8ipurile experientei reli+ioase sustinea ca multi oameni au experiente pe care le interpretea$a ca si constiinta a pre$entei lui %umne$eu si ca aceasta interpretare, desi optionala, este perfect re$onabila. Aames a recunoscut ca modul in care sunt descrise anumite experiente este o problema de conditionare culturala. intr-o cultura buddhista, descrierea unei anumite experiente poate fi exprimata in termenii recunoasterii propriei naturi-3uddha, intr-o cultura crestina, in termenii acceptarii lui Cristos ca salvator personal, iar intr-o cultura complet seculara, in termenii unei schimbari bruste la nivelul serotoninei. %ar Aames n-a considerat ca aceasta variatie in sine arunca vreo indoiala asupra de$irabilitatii credintei reli+ioase. El ar fi re+retat aparitia unei culturi complet seculare, deoarece era de parere ca credinta in %umne$eu, definit ca o putere diferita de noi insine, care promovea$a dreptatea, putea fi o unealta eficienta pentru producerea unui univers mai bun. intorcandu-ma acum la intrebarea pe care am pus-o mai devreme, cred ca, pentru aceia dintre noi care simpati$am cu pra+matismul lui Aames, cea mai buna modalitate de a-i reafirma po$itia este sa spunem ca intrebarile despre ceea ce este prea permisiv si ceea ce este prea restrictiv sunt ele insele intrebari de politica culturala. %e exemplu, intrebarea daca credinciosilor reli+iosi ar trebui sa li se ceara dove$i despre adevarul credintei lor si daca ar trebui sa fie considerati needucati sau irationali in ca$ul in care nu sunt in stare sa produca suficiente dove$i, este o intrebare privitoare la ce tip de rol vrem sa "oace reli+ia in societatea noastra. intrebarea daca ar trebui, de dra+ul pastrarii traditiilor stramosesti, sa le permitem parintilor sa perpetue$e un sistem de casta dictandu-le copiilor lor variante de parteneri de casatorie, este acelasi tip de intrebare. .stfel de intrebari se ivesc ori de cate ori practici sociale noi incep sa concure$e cu cele vechi - cand, de exemplu, 5oua atiinta a Europei secolului al C)II-lea a inceput sa concure$e cu bisericile crestine pentru obtinerea controlului asupra universitatilor, sau cand o cultura africana traditionala este expusa unor influente europene. intrebarea daca ar fi trebuit sa li se permita oamenilor de stiinta sa descopere daca atomul ar putea fi scindat, sau sa li se permita sa investi+he$e corelatia dintre inteli+enta si culoarea pielii, nu e o intrebare la care se poate raspunde simplu spunand7 &5u blocati calea cercetarii*& sau &Cautati adevarul, chiar daca ar fi sa pice cerul*& asa cum nu este nici intrebarea daca Franta si @ermania sunt indreptatite sa incrimine$e ne+area ocurentei olocaustului. Exista multe de spus de amble parti. .r+umentul in favoarea permiterii oamenilor de stiinta sa investi+he$e orice le place este acela ca, cu cat obtinem o abilitate de predictie mai mare, cu atat ne va mer+e mai bine pe termen lun+. .r+umentul in favoarea inter$icerii anumitor subiecte este acela ca pericolele pe termen scurt sunt atat de mari incat depasesc sansele beneficiilor pe termen lun+. M

. spune ca abordarea lui Aames a adevarului si realitatii este in esenta corecta, inseamna a spune ca ar+umentele referitoare la utilitatea relativa sunt sin+urele care contea$a. %e aceea asertiunea &.r trebui sa vorbim despre acest lucru deoarece este real& e la fel de inutila ca propo$itia &.r trebui sa credem deoarece e adevarat&. .tribuirea de realitate sau adevar este, in conceptia lui Aames, un compliment pe care il facem unor entitati sau credinte care si-au casti+at faima, si-au platit datoriile, sau dovedit utile si, prin urmare, au fost incorporate in practici sociale acceptate. Cand aceste practici sunt contestate, e irelevant sa spunem ca realitatea sau adevarul este de partea unuia dintre contestatari. .stfel de pretentii sunt intotdeauna simple batai cu pumnul in masa si nu contributii serioase la politica culturala. 4 alta modalitatea de a exprima conceptia lui Aames este aceea de a spune ca adevarul si realitatea exista de dra+ul practicilor sociale si nu vice versa. .ceasta este o afirmatie obscura, dar voi incerca sa o fac mai clara si mai plau$ibila pe parcursul acestei conferinte. Este o te$a care isi are cea mai buna aparare in opera unui neo-he+elian contemporan, Robert 3random. ;crierile lui 3random furni$ea$a cele mai bune arme pentru apararea unei versiuni a pra+matismului lui Aames. 6are parte din ceea ce am de spus se ridica la o expunere, sau cel putin o apropriere, a cartilor sale. 0. 3random despre prioritatea ontolo+ica a socialului 3random il pre$inta pe eide++er ca fiind cel care a propus doctrina &primatului ontolo+ic al socialului& . .cest primat consta in faptul ca &toate problemele de autoritate sau privile+iu, in particular, cele de autoritate epistemica, sunt probleme de practica sociala, si nu probleme de fapt obiective& . 3random incearca sa faca aceasta doctrina plau$ibila aratand ca societatea imparte cultura in trei arii. in prima dintre acestea autoritatea individului este suprema ,ca atunci cand acesta face relatari sincere, la persoana intai despre sentimente sau +anduri-. in cea de-a doua, lumea non-umana este suprema ,ca intr-un experimentum crucis in care, de exemplu, hartiei de turnesol, sau aparatului de anali$a a .%5-ului i se permite sa determine daca o teorie stiintifica va fi acceptata sau respinsa ori daca acu$atul va fi eliberat sau pedepsit-. %ar exista o a treia arie in care societatea nu-si dele+a, ci isi retine dreptul de a decide pentru sine. 3random face o analo+ie intre aceasta situatie si aran"amentele constitutionale ale ;tatelor 2nite, potrivit carora, spune el, &puterii "udecatoresti i se confera autoritatea si responsabilitatea de a interpreta domeniul corespun$ator de autoritate si responsabilitate a fiecarei ramuri Nadica a ramurii executive, le+islative si "udecatoresti a +uvernuluiO, inclusiv a ei insasi& . %isputa dintre Aames si oponentii sai se reduce la7 exista o autoritate dincolo de cea a societatii pe care societatea ar trebui sa o recunoasca - o autoritate cum ar fi %umne$eu sau .devarul sau RealitateaK !unctul forte al celor care sunt de acord cu Aames si 3random este apelul la 4ccam Ra$or7 autoritatea atribuita acestor entitati non-umane poate fi explicata sociolo+ic, iar aceasta explicatie sociolo+ica nu invoca nici una dintre entitatile de-a dreptul misterioase de care ar avea nevoie o explicatie non-sociolo+ica a reparti$arii autoritatii. ;a presupunem ca cineva accepta te$a primatului ontolo+ic al socialului. .tunci, pentru acea persoana, intrebarea referitoare la existenta lui %umne$eu va fi o intrebare referitoare la avanta"ele si de$avanta"ele utili$arii discutiei despre %umne$eu in diferite scopuri, in raport cu alte moduri alternative de vorbire. .sa cum stau lucrurile in ca$ul (rasei(, asa stau si in cel al lui (%umne$eu(. in loc sa vorbim despre rase putem sa vorbim in multe scopuri despre +ene. in loc sa vorbim despre %umne$eu Creatorul putem ,asa cum fac fi$icienii- sa vorbim despre 3i+ 3an+. in alte scopuri, cum ar fi furni$area fundamentelor pentru morala, putem vorbi ,asa cum a facut :ant- despre ratiune, mai de+raba decat despre vointa divina. Cand de$batem viitorul omenirii, putem vorbi ,asa cum a facut 6arx- despre o utopie sociala seculara in loc de Audecata de .poi. ai asa mai departe. ;a presupunem, totusi, ca cineva nu accepta prioritatea socialului, tocmai pentru ca este credincios reli+ios si sustine ca %umne$eu are autoritate asupra societatii umane, precum si asupra tuturor celorlalte lucruri. !otrivit lui 3random, aceasta e ca si cum am sustine ca societatea umana este supusa autoritatii &realitatii& sau &experientei& sau &adevarului&. %upa parerea mea el ar sustine ca toate incercarile de a numi o autoritate superioara celei a societatii, sunt mutari de+hi$ate in "ocul politicii ?

culturale. .sta si trebuie sa fie, deoarece, in conceptia sa, acesta este sin+urul "oc disponibil. .ceasta pretentie de exclusivitate poate fi facuta mai plau$ibila luand in considerare ceea ce au oamenii in minte atunci cand spun ca %umne$eu are autoritate asupra societatii umane. Ei nu spun asta decat daca au cat de cat o idee despre ceea ce %umne$eu vrea ca fiintele umane sa faca - decat daca pot cita sfinte scripturi, sau cuvintele unui +uru, sau invataturile unei traditii ecle$iastice, sau ceva de acest +en. %ar, atat din punctul de vedere al ateilor cat si din al celor a caror scriptura sau +uru sau traditie este diferita, ceea ce se pretinde ca e spus in numele lui %umne$eu este spus de fapt in numele unor +rupuri de interes - o secta sau o biserica, de exemplu. Este tipic pentru doua +rupuri reli+ioase rivale ,sa spunem hindusi si musulmanii, sau mormonii si catolicii- sa afirme ca celalalt refu$a de buna voie si blasfemitor sa se supuna autoritatii lui %umne$eu. ;e poate face o analo+ie intre bataliile dintre doua astfel de +rupuri si disputa dintre avocati adversi, cand pre$inta dosare de apel curtii supreme. .mbii avocati vor pretinde ca au autoritatea &le+ii& de partea lor. .lternativ, s-ar putea face o analo+ie cu batalia dintre doua teorii stiintifice care pretind ambele ca surprind adevarata &natura a realitatii&. 3random considera ca apelul la %umne$eu, asemeni apelului la &le+e& sau la &felul in care sunt cu adevarat lucrurile& este intotdeauna superfluu, de vreme ce atata timp cat exista de$acorduri cu privire la ceea ce spune presupusa autoritate, ideea de autoritate este improprie . 5umai atunci cand comunitatea se decide sa adopte o credinta si nu alta, sau curtea decide in favoarea uneia din parti si nu a alteia, sau comunitatea stiintifica in favoarea unei teorii si nu a alteia, devine aplicabila ideea de &autoritate&. .sa numita &autoritate& a oricarei alte entitati diferite de comunitate ,sau de o persoana sau lucru sau cultura experta autori$ata de comunitate sa ia deci$ii in numele ei- e doar o lovitura cu pumnul in masa. E. .pelul la experienta reli+ioasa si de alt +en Caracterul contra-intuitiv al afirmatiilor lui 3random se datorea$a in parte popularitatii empirismului. Caci empiristii ne spun ca putem sa ne sustra+em autoritatii comunitatii locale intrand in contact nemi"locit cu realitatea. .ceasta conceptie a incura"at ideea potrivit careia Europa a a"uns in cele din urma in contact cu realitatea atunci cand oameni de stiinta ca @alilei au avut cura"ul sa creada in dove$ile simturilor lor, mai de+raba decat sa se inchine autoritatii lui .ristotel si a bisericii catolice. 3random e de acord cu profesorul sau Lilfrid ;ellars ca ideea de a a"un+e in contact direct cu realitatea, prin simturi, presupune o confu$ie intre relatiile de "ustificare, care exista intre propo$itii, si relatiile cau$ale, care exista intre evenimente. in particular, e o confu$ie intre abilitatea cau$ala a anumitor evenimente de a produce credinte non-inferentiale in anumite or+anisme pro+ramate adecvat si o "ustificare pentru a detine acele credinte. 3random e de acord cu ;ellars ca &intrea+a constiinta este o problema lin+vistica&. !otrivit acestei conceptii, creaturile care nu sunt pro+ramate sa foloseasca limba"ul, cum ar fi cainii si copiii mici, reactionea$a la stimuli, dar nu sunt constienti de caracteristicile lucrurilor asa cum nici termostatele nu sunt constiente de caldura si fri+. !rin urmare, exista doua motive pentru care practicile lin+vistice ale comunitatii nu pot fi i+norate folosind simturile pentru a descoperi cum sunt lucrurile cu adevarat. !rimul este acela ca7 toate relatarile non-inferentiale ba$ate pe perceptie ,&acesta este rosu&, &asta este de$+ustator&, &acesta este 8rupul lui Cristos&- sunt facute in limba"ul unei comunitati sau al alteia, un limba" adaptat la nevoile acelei comunitati. .l doilea7 comunitatea nu acorda autoritate acestor relatari in virtutea faptului ca ea crede intr-o relatie speciala intre realitate si or+anele de simt umane, ci pentru ca are dove$i empirice ca astfel de relatari sunt demne de incredere. .ceasta inseamna ca atunci cand cineva raportea$a ca a experimentat un obiect, dar comunitatea nu are nici un motiv sa-l considere un raportor demn de incredere cu privire la acel obiect, apelul sau la experienta da +res. %aca as afirma, contrar opiniei populare, ca patratele rotunde sunt posibile, pentru ca am va$ut de fapt cateva astfel de patrate, nimeni nu m-ar lua in serios. .celasi lucru s-ar intampla daca as iesi afara din padure pretin$and ca am locali$at un unicorn. %aca as spune ca l-am experimentat pe &%umne$eu&, aceasta afirmatie ar avea sanse sa fie luata in serios, depinde ce intrebuintari ale termenului &%umne$eu& sunt curente in comunitatea mea. %aca as explica unei >

audiente crestine ca observatia personala mi-a dovedit ca %umne$eu este, contrar opiniei populare, femeie, acea audienta ar rade. %aca as spune unei audiente politeiste ca un anumit $eu a vorbit cu mine si m-a informat ca el este unicul $eu adevarat, m-as expune probabil ridicolului. %ar daca as spune unei audiente hinduse ca am avut o vi$iune a lui anuman facand exact acel +en de lucruri care sunt tipice pentru anuman, sau unei audiente catolice ca l-am va$ut pe Isus cel inviat in %uminica de !aste, la rasarit, se prea poate sa fiu privit cu respect si invidie. !e scurt, relatarile despre %umne$eu trebuie sa corespunda asteptarilor anterioare, intocmai cum corespund relatarile despre obiectele fi$ice. Ele nu pot, de unele sin+ure, sa fie folosite pentru a respin+e acele asteptari. Ele sunt folositoare in acest scop numai cand fac parte dintr-o initiativa cultural-politica matura, comuna. .sta se intampla atunci cand o noua reli+ie sau biserica o inlocuieste pe una veche. 5u doar relatarile discipolilor despre un mormant +ol sunt cele care au facut Europa sa creada ca %umne$eu s-a incarnat in Cristos. %ar in contextul strate+iei de relatii +enerale cu publicul ale ;f. !aul, acele relatari au avut efectul lor. in mod analo+, nu relatarea lui @alilei despre puncte care se misca de-a lun+ul planetei Aupiter, determinate probabil de tran$itul lunii, este cea care a rasturnat autoritatea cosmolo+iei aristoteliciano-ptolemaice. %ar in contextul intiativei avute de tovarasii sai, politicienii culturali copernicani, acea relatare a avut o importanta considerabila. !ot re$uma ceea ce am spus despre apelurile la experienta dupa cum urmea$a7 experienta nu ne ofera nici o modalitate de a delimita intre intrebarea despre ce ar trebui sa vorbim, intrebare ce tine de politica culturala, si intrebarea despre ceea ce exista realmente. Caci ceea ce contea$a ca relatare exacta a experientei este o problema ce tine de competenta comunitatii. .pelul empirismului la experienta este la fel de ineficient ca apelurile la Cuvantul lui %umne$eu, daca nu este sustinut de o predispo$itie din partea comunitatii de a lua in serios aceste apeluri. !rin urmare, experienta nu ne poate servi drept tribunal care sa "udece disputele dintre politicienii culturali aflati in ra$boi. F. Existenta lui %umne$eu si existenta constiintei !ot sa fac putin mai vie ideea mea despre irelevanta experientei reli+ioase pentru existenta lui %umne$eu, comparandu-l pe %umne$eul monoteismului ortodox occidental cu constiinta, asa cum este ea inteleasa de catre dualistii carte$ieni. intr-un sens nefilosofic al termenului &constiinta&, existenta constiintei este indiscutabila. 4amenilor care tocmai au lesinat dupa ce au fost loviti in cap sau celor care sunt in coma, le lipseste constiinta. in orice ca$, asa cum este de altfel normal, oamenii sunt constienti atata timp cat se plimba si vorbesc. %ar exista un sens filosofic special al termenului &constiinta&, in care insasi existenta constiintei este disputata. in acest sens, cuvantul &constiinta& se refera la ceva a carui absenta este pe deplin compatibila cu plimbatul si vorbitul. Este ceea ce le lipseste $ombilor si ceea ce noi restul avem. Pombii se comporta exact ca oamenii normali, dar nu au viata interioara. 3eculetul din creierele lor, sa spunem asa, nu se aprinde niciodata. Ei nu simt nimic, desi pot sa raspunda la intrebari despre cum se simt, in moduri conventionale, moduri care si-au dobandit locul pe care-l au in "ocul de limba", in virtutea corelatiilor dintre rostirea lui &%oare&, de exemplu, si atin+erea unor sobe fierbinti, sau intepatura de ace si altele asemenea. . vorbi cu un $ombi e la fel cu a vorbi cu oricine altcineva, de vreme ce lipsa de viata interioara a unui $ombi nu se manifesta niciodata printr-un semn exterior si vi$ibil. %e aceea, daca nu cumva neurolo+ia va descoperi intr-o buna $i secretul starii de non-$ombi, nu vom sti niciodata daca fiintele cele mai apropiate si mai dra+i noua ne impartasesc sentimentele sau sunt simple masini. Filosofii si-au petrecut $eci de ani certandu-se cu privire la intrebarea daca acest sentiment de &constiinta& si acest sentiment de &$ombi& au vreun sens. !roblema in discutie este7 se poate ca un termen descriptiv sa aiba sens in ca$ul in care aplicarea lui nu e re+lementata de nici un criteriu public. Litt+enstein a considerat ca raspunsul la aceasta intrebare este &nu&. .cest raspuns ne+ativ este re$ultatul urmatorului ar+ument7 ;a presupunem ca fiecare ar avea o cutie cu ceva in ea7 numim acel ceva (+an+anie(. 5imeni nu se poate uita in cutia altcuiva si fiecare spune ca stie ce este o +an+anie numai uitandu-se la +an+ania sa. 10

.r fi posibil ca fiecare sa aiba ceva diferit in cutia sa. 5e-am putea chiar ima+ina ca acest lucru se schimba permanent. - %ar sa presupunem ca termenul de (+an+anie( are o intrebuintare in limba"ul acestor oameni. - %aca e asa, atunci el n-ar fi folosit drept nume al unui lucru. 'ucrul din cutie nu are nici un loc in "ocul de limba"H nici macar drept ceva7 caci cutia s-ar putea chiar sa fie +oala. - 5imeni nu poate (opera o clasificare( cu a"utorul lucrului din cutie, el se anulea$a, orice ar fi. ,!hilosophical Investi+ations, I, sec. 2>0Corespondentii acestor +an+anii private sunt ceea ce filosofii, care cred in posibilitatea $ombilor numesc &sen$atii vii& sau &Bualii& - acel tip de lucruri care ne arata (cum e sa... Nde exemplu, sa suferi, sa ve$i ceva rosuO. .cesti filosofi cred ca stim cu totii cum e sa suferim, dar, $ombii, in ciuda marturisirilor lor sincere, nu stiu. Litt+enstein ar spune ca termenul &suferinta& are un sens doar atata timp cat filosofii nu-l tratea$a ca pe numele a ceva a carui pre$enta sau absenta oscilea$a independent de orice diferenta de mediu sau comportament. !otrivit acestei conceptii, filosofii care cred in &Bualii& si care deplan+ expresiile de +enul &cum e sa suferi& recomanda un nou "oc de limba". in acest "oc specific filosofic, folosim expresii a caror unica functie este aceea de a ne a"uta sa separam durerea de comportamentul in ca$ de durere. 'e folosim pentru a distin+e comportamentul exterior si corespondentii sai neurolo+ici de ceva care nu e nici o stare a corpului si nici una a sistemului nervos. !entru Litt+enstein "ucarea acestui "oc nu are nici un rost. !rin urmare, dupa cum afirma chiar el, suntem indreptatiti sa &operam clasificari& cu a"utorul Bualiilor precum si cu al +an+aniilor - deci sa le tratam, asa cum afirma Litt+enstein in alt pasa", ca pe &o roata care se invarte desi nimic altceva nu se misca o data cu ea& si care, in consecinta, nu este &parte a mecanismului& ,!hilosophical Investi+ations I, sect. 2M1-. Filosofii mintii, precum %aniel %ennett si ;ellars, sunt de acord cu Litt+enstein in ceea ce priveste acest lucru. %ar acestia sunt criticati de filosofi care simpati$ea$a mai mult cu %escartes7 de exemplu, %avid Chalmers si 8homas 5a+el. !entru cei din urma existenta sen$atiilor vii, a experientei &cum e sa...&, este incontestabila. Ei respin+ doctrina impartasita de ;ellars si 3random, potrivit careia intrea+a constiinta este o problema lin+vistica. Exista, spun ei, constiinta despre mai mult decat putem exprima in cuvinte - limba"ul poate indica lucruri pe care nu le poate descrie. . crede altfel inseamna a fi verificationist, iar verificationistii dau dovada de ceea ce 5a+el considera a fi o lipsa inde$irabila de &ambitie pentru transcendenta&. 5a+el scrie dupa cum urmea$a7 &5umai un verificationist do+matic ar ne+a posibilitatea alcatuirii unor concepte a caror ra$a de actiune sa se extinda dincolo de capacitatea noastra actuala de a la aplica. telul de a a"un+e la o conceptie despre lume care sa nu ne ase$e in nici un fel in centru Ns.n.O solicita alcatuirea unor astfel de concepte& ,8he )ie# from 5o#here, p. 2E-. %esi+ur ca doctrina lui 3random despre prioritatea ontolo+ica a socialului n-ar fi adoptata decat de catre cineva care nu are nici cel mai mic interes sa &a"un+a la o conceptie despre lume care sa nu ne ase$e in nici un fel in centru&. 'ui 3random, ;ellars si Litt+enstein le lipseste pur si simplu &ambitia pentru transcendenta& pe care 5a+el, semanand in aceasta privinta cu teolo+ii ortodocsi ai monoteismului occidental, considera ca e de$irabil sa o avem. .cesti teolo+i, in +raba lor de a-l face pe %umne$eu transcendent, l-au separat de lucrurile acestei lumi, descriindu-l ca fiind fara parti sau pasiuni, non-spatio-temporal si, prin urmare, incomparabil in orice privinta cu creaturile sale. Ei au mers mai departe, sustinand ca incomensurabilitatea lui %umne$eu este compatibila totusi cu faptul ca el ni se face cunoscut prin experienta. 5a+el si cei care doresc sa pastre$e notiunea filosofica speciala de constiinta, ca acel lucru care le lipseste $ombilor, procedea$a la fel. Ei incearca sa confere sens unui termen descriptiv, printr-o serie de ne+atii, sustinand in acelasi timp ca faptul ca constiinta nu se compara cu nimic altceva din univers este compatibil cu faptul ca noi suntem direct si incori+ibil constienti ca nu suntem $ombi. .tat cei care vor sa foloseasca termenul de &%umne$eu& in modul in care il foloseste teolo+ia ortodoxa, cat si cei care vor sa foloseasca termenul de &constiinta& asa cum il folosesc Chalmers si 5a+el, pretind ca adversarii lor nea+a evidenta. 6ulti teolo+i ortodocsi au afirmat ca ne+area existentei lui %umne$eu sfidea$a experienta comuna a umanitatii. 5a+el considera ca unele conceptii filosofice ca cea a lui %ennett &i$vorasc dintr-un sentiment insuficient de puternic al realitatii si al independentei sale de orice forma particulara de intele+ere umana&. 6ulti credinciosi reli+iosi considera ca e necesara o do$a considerabila de perversitate numai pentru a ne inchipui ca suntem atei. imi ima+ine$ 11

ca 5a+el crede ca e necesara o perversitate similara pentru a putea deveni un nominalist psiholo+ic sellarsian, sau pentru a slabi sentimentul realitatii pana intr-atat incat sa incepem in mod serios sa spri"inim prioritatea ontolo+ica a socialului. 6orala pe care vreau s-o tra+ din analo+ia dintre %umne$eu si constiinta este aceea ca existenta oricareia dintre cele doua entitati nu e o problema pe care apelurile la experienta sa o poata re$olva vreodata asa cum apelul la experienta nu ne poate a"uta sa stabilim daca maria"ul intre caste sau rase este sau nu, in mod intrinsec de$+ustator. !olitica culturala poate crea o societate pentru care acesta din urma sa fie intr-adevar respin+ator, iar o politica culturala diferita poate crea una pentru care aceste maria"e sa fie ireprosabile. 5u exista nici o modalitate de a demonstra ca credinta in %umne$eu sau in Bualii este mai mult sau mai putin (fireasca( decat necredinta, asa cum nu exista nici o modalitate de a ne da seama daca sentimentul apartenentei la o casta sau la o rasa este mai mult sau mai putin (firesc( decat indiferenta totala fata de le+aturile de san+e. Ceea ce o parte a ar+umentului numeste &firesc&, cealalta e +ata sa numeasca &primitiv&. in mod similar, politica culturala de tipul celei duse in Europa de la Iluminism incoace poate diminua sau creste alternativ evidenta existentei lui %umne$eu si frecventa relatarilor despre experimentarea pre$entei lui %umne$eu. !olitica culturala de tipul celei duse in cadrul departamentului de filosofie poate diminua sau creste numarul absolventilor pentru care e evident ca exista un astfel de lucru precum &cum e sa suferi& si la fel de evident ca unele fiinte umane ar putea fi $ombi. Exista departamente care urmea$a tendinta %ennett si departamente care urmea$a tendinta Chalmers, iar de$acordul dintre ele nu e mai pasibil de ad"udecare neutra decat este de$acordul dintre atei si teisti . . spune ca politica culturala are ultimul cuvant asupra acestor probleme inseamna a spune, inca o data, ca intrebarile &.r trebui oare sa vorbim despre %umne$euK&, &.r trebui oare sa speculam despre $ombiK&, &.r trebui sa vorbim despre carei rase ii apartin oameniiK& nu sunt posterioare intrebarilor &Exista oare %umne$euK&, &Exista oare lucruri precum rase distincte in cadrul speciei umaneK& si &;-ar putea oare ca unele dintre fiintele din aceasta incapere sa fie $ombiK& Ele sunt aceleasi intrebari, caci orice consideratie relevanta pentru intrebarea cultural-politica este in e+ala masura relevanta pentru intrebarea ontolo+ica si vice versa.

D. 3random despre natura existentei Conceptia pe care i-am atribuit-o lui 3random ne-ar putea face sa credem ca recunoasterea prioritatii ontolo+ice a socialului atra+e dupa sine posibilitatea ca existenta sa fie atribuita oricarui lucru despre care societatea +aseste ca e convenabil sa vorbeasca. insa acest lucru pare ridicol de contra-intuitiv. Chiar daca societatea ar intoarce spatele discutiei despre casta sau despre %umne$eu, cu +reu ar putea intoarce spatele discutiei despre stele si animale, dureri si placeri, adevar si fals - tuturor problemelor necontroversate despre care oamenii au vorbit intotdeauna si peste tot. Exista, dupa cum ar spune criticii prioritatii ontolo+ice a socialului, limite ale capacitatii de a atribui si priva lucrurile de existenta. 3random, Aames si ;ellars ar fi de accord cu aceasta, dar ei ar sublinia ca e important sa specificam intocmai ce consideratii stabilesc aceste limite. Ele sunt, dupa cum cred ca ar spune 3random, de trei feluri7 ,1- limite transcendentale stabilite de nevoia de a vorbi despre ceva - de a face referire la obiecte, lucruri pe care le putem repre$enta bine sau rau, si nu de a produce $+omote carora le lipseste intentionalitatea, chiar daca ele pot schimba comportamentulH ,2- limite practice, stabilite de nevoia transculturala pe care o au toate fiintele umane de a distin+e intre, de exemplu, substantele otravitoare si cele hranitoare, sus si "os, fiinte umane si bestii, adevarat si fals, barbat si femeie, durere si placere, dreapta si stan+aH ,0- limite culturale stabilite de deci$iile noastre sociale anterioare - de normele in vi+oare ale unei anumite societati. 3random ar+umentea$a in favoarea existentei primului tip de limite afirmand ca nici o societate nu poate beneficia prea mult de limba", daca nu poseda notiunea de &a fi despre&. )aloarea practica a discutiei despre obiecte este aceea ca limba"ul nostru contine termeni sin+ulari, care sunt folositi 12

pentru a ne referi la lucruri asupra carora putem +resi, si ca toti suntem supusi erorii in anumite privinte. %in contra, pentru cei mai multi dintre filosofii pe care 3random ii numeste &repre$entationalisti&, conceptul de (obiect( si mai cu seama cel de (obiect existent, non-fictiv(, este primitiv si inexplicabil. Repre$entationalistii considera ca trebuie sa le intele+em pe amandoua pentru a ne face o idee despre ce ar putea fi limba"ul, mintea sau rationalitatea. Caci toate aceste notiuni trebuie intelese prin prisma notiunii de repre$entare exacta a obiectelor existente. %impotriva, ar+umentul lui 3random este ca aceasta din urma notiune e intr-adevar esentiala, dar ca e mai de+raba derivata decat primitiva. Cele cu adevarat primitive sunt cele care fac posibila aplicarea normelor sociale. Iata descrierea pe care 3random o face rolului "ucat de distincta repre$entationalist-inferentialist in istoria filosofiei moderne7 .ceasta strate+ie semantica explicativa, pentru care inferenta este conceptul de ba$a, e in opo$itiei cu alta care a fost dominanta de la Iluminism incoace, pentru care repre$entarea este conceptul de ba$a. ;trate+iile semantice teoretice complementare ale repre$entationalismului si inferentialismului sunt constranse de aceeasi pereche de obli+atii explicative +enerale sa explice conceptul tratat drept primitiv si sa ofere o descriere a altor concepte semantice prin prisma celui primitiv... %e vreme ce aici e urmarit pro+ramul inferentialist, proprietatile inferentei care servesc drept primitive semantice sunt explicate in pra+maticaH ele sunt implicite in practicile oferirii si solicitarii de ar+umente. !entru inferentialisti, provocarea explicativa ma"ora este mai de+raba aceea de a explica dimensiunea repre$entationala a continutului semantic - de a interpreta relatiile referentiale prin prisma relatiilor inferentiale. ,6aQin+ it Explicit, p. xviincercarea lui 3random de a inversa ordinea repre$entationalista traditionala a explicatiei il conduce spre intrebarea neasteptata7 &%e ce exista obiecte de repre$entatK& El raspunde la aceasta intrebare oferind o deductie transcendentala a nevoii de a desfasura termeni sin+ulari in ca$ul in care vrem sa existe o inferenta care sa faca u$ in mod constient si explicit de notiuni lo+ice ca &este identic cu&, &tot&, &niste& si &nu& ,)e$i p+. 0?2-0?0 din 6aQin+ it Explicit pentru conclu$ia acestei deductii-. El ofera o demonstratie similara a nevoii de a considera ca acesti termeni se refera la obiecte in le+atura cu care putem avea dreptate sau putem +resi ,)e$i p. F>2 ff-. . proceda in maniera lui 3random e echivalent cu a renunta la vechea intrebare sceptica, repre$entationalista &Cum reuseste mintea umana obtina repre$entari exacte ale realitatiiK& in favoarea unor intrebari ca &%e ce are nevoie comunitatea umana de notiunea de repre$entare exacta a obiectelorK %e ce s-a pus problema intrarii in contact cu realitateaK Cum de am a"uns sa vedem un astfel de +ol intre subiect si obiect ca cel descris de scepticK Cum de am a"uns in po$itia in care indoieli sceptice ca cele ale lui %escartes par plau$ibileK& !entru scopul lucrarii de fata este important sa sublinie$ analo+iile dintre aceasta schimbare a intrebarilor si trecerea de la o conceptie despre lume teista la una umanista. in secolele recente, in loc sa se intrebe daca %umne$eu exista, oamenii au ales sa se intrebe daca e o idee buna sa continuam sa vorbim despre el si ce scopuri umane ar putea fi servite procedand astfel - pe scurt, sa se intrebe la ce le-ar putea fi de folos %umne$eu fiintelor umane. 3random su+erea$a ca filosofii, in loc sa se intrebe daca suntem realmente in contact cu obiecte &exterioare mintii& - obiecte care sunt ceea ce sunt indiferent de ceea ce credem noi despre ele - ar trebui sa se intrebe ce scopuri umane sunt servite atunci cand se vorbeste despre aceste obiecte. .r trebui sa reflectam asupra problemei daca discutia despre ele a fost o idee buna. !e parcursul cartii sale, el ar+umentea$a nu numai ca a fost o idee buna, dar si ca a fost indispensabila din punct de vedere pra+matic. Caci daca n-am fi vorbit niciodata despre astfel de obiecte, n-am fi avut niciodata prea multe de spus. 'imba"ul nostru nu s-ar fi de$voltat dincolo de un schimb de mormaieli intamplator eficace. %iscutia despre obiecte independente de minte a fost valoroasa deoarece le-a a"utat pe antropoide sa devina umane, si nu pentru ca fiintele umane s-ar fi tre$it la obli+atia lor de a repre$enta exact astfel de obiecte - obli+atia lor fata de &.devar&. .stfel, &pierderea lumii&, pe care idealismul nu pare sa o fi putut evita, nu constituie o problema pentru inferentialismul lui 3random, de vreme ce &... obiectivitatea este un aspect structural al formei social-perspectivale a continuturilor conceptuale. %istinctia permanenta dintre cum sunt lucrurile si cum sunt ele considerate de catre un interlocutor este inerenta articularii social-inferentiale a 10

conceptelor& ,6aQin+ it Explicit, p. F>M-. 8otusi, 3random nu este chiar un &realist&, caci acea distinctie este permanenta doar atata timp cat noi, fiintele umane, ne comportam asa cum o facem - si anume, in mod intelept. %e aceea putem afirma ca &faptul ca avem proprietati fi$ice& coincide cu &faptul ca parem sa avem astfel de proprietati& ,p. 2>2-. in ordinea cau$ala, ce poate fi repre$entata in mod exact o data ce fiintele umane initia$a practica distin+erii intre cau$e si efecte, lumea devine mai importanta decat practicile. 8otusi, spatiul, timpul, substanta si cau$alitatea sunt ceea ce sunt deoarece fiintele umane trebuie sa vorbeasca in anumite moduri pentru a reali$a anumite lucruri. 3random substituie inexplicabila alcatuire transcendentala a mintii, proprie lui :ant, cu practici care au a"utat anumite specii biolo+ice sa infloreasca. 3random indica adesea analo+ii intre inferentialismul sau si cel al lui ;pino$a. %ar exista desi+ur si numeroase nepotriviri. .cestea provin din faptul ca sarcina filosofiei era aceea de a-l uni pe om cu %umne$eu - de a construi un pod peste prapastia dintre finit si infinit, aratand cum fiintele umane traiesc, se misca si isi au fiinta in %umne$eu. 3random considera ca rostul filosofiei este sa construiasca un pod peste abisul pe care repre$entationalismul l-a sapat intre fiintele umane si obiecte, abisul spre care scepticul epistemolo+ic ne directionea$a constant atentia. .tat 3random cat si ;pino$a sunt holisti, insa intre+ul lui 3random, asemeni celui al lui e+el, este conversatia continua a omenirii, o conversatie supusa intotdeauna contin+entelor care chinuie existenta finita. intre+ul lui ;pino$a este o fiinta atemporala care poate fi obiectul a ceea ce el a numit scientia intuitiva, acel tip de cunoastere directa care face superflua orice alta conversatie, orice alta cercetare si orice alta utili$are a limba"ului. .ceasta diferenta dintre 3random si ;pino$a incapsulea$a diferenta dintre filosofii pentru care procesul de cercetare nu are vreun final, si nici o alta curte de apel in afara descendentilor nostri, si cei care considera ca politica culturala nu poate avea ultimul cuvant - ca trebuie sa existe ceea ce !laton sperase, si anume, o modalitate de a ne ridica deasupra capriciilor contin+ente ale conversatiei la o vi$iune care transcende politica. !entru 3random, cercetarea filosofica a priori a ceea ce exista este epui$ata o data ce s-a raspuns la intrebarea &%e ce exista obiecteK& 4ferirea unui ar+ument transcendental pentru existenta obiectelor epui$ea$a capacitatea filosofiei de a ne spune ce trebuie sa existe. 5u mai exista nici o disciplina numita &ontolo+ie& care sa ne spuna ce termeni sin+ulari trebuie sa avem in limba" - daca avem sau nu nevoie de %umne$eu, de exemplu. %iscutia explicita a lui 3random despre cercetarea ontolo+ica este limitata la un excursus destul de scurt in mi"locul capitolului sapte al lucrarii 6aQin+ it Explicit ,pp. EE0 ff-. El incepe prin a fi de acord cu :ant ca existenta nu este un predicat, insa modul in care face acest lucru este foarte diferit de cel al lui :ant. :ant distin+e intre notiuni &lo+ice& ca &lucru& si &este identic cu&, care se aplica atat fenomenalului cat si noumenalului, si cate+orii ale comprehensiunii ca &substanta& si &cau$a&, care se aplica doar celui dintai. 3random considera ca atat :ant cat si Fre+e, ulterior, au +resit considerand &lucrul& si &obiectul& drept ceea ce el numeste &+enuri veritabile&, si considerand identitatea o proprietate care poate fi atribuita lucrurilor fara a specifica +enul careia acestea ii apartin. .ceste erori fac plau$ibila ideea rea ca lucrurile ne sunt date in doua feluri - existente si non-existente - si su+erea$a astfel ca se cuvine sa putem spune ce au in comun toate cele existente. Ele incura"ea$a, de asemenea, conceptia potrivit careia propo$itia &totul este identic cu sine& este mai mult decat a spus Litt+enstein ca este - un splendid exemplu de enunt complet inutil ,!hilosophical Investi+ations, I, para+raful 21D-. !entru a ne debarasa de aceste credinte rele, 3random crede ca trebuie sa consideram cuvantul &lucru& ca fiind intotdeauna o prescurtare pentru &lucru de un anumit +en& si &identic cu& ca fiind intotdeauna o prescurtare pentri &identic in privinta... cu&. El e de parere ca Fre+e ar fi trebuit sa considere ca cuantificatorii ne sunt dati cu restrictii de +en asupra substituentilor de termeni admisibili. &Caci&, asa cum spune el, &cuantificatorii cuantifica, ei specifica, cel putin in termeni +enerali, cati sunt dependenti ,asa cum indica remarcile lui Fre+e despre "ocul de carti Nremarci in care Fre+e afirma ca e important daca sunt numarate pachetele, cartile sau onoareaO- de ceea ce este numarat - de +enul folosit pentru a-i identifica si individuali$a& ,6aQin+ it Explicit, p. E0>-. %iscutia lui :ant despre existenta ia de la sine inteles faptul ca aceasta ne este data in doua moduri modul +eneric, in care atat creioanele cat si %umne$eu au existenta si modul fenomenal, in care numai creioanele si ceilalti locuitori ai spatiului si timpului au existenta. !entru 3random existenta ne este data in multe moduri, atat de multe cate seturi de desi+natori canonici exista. !entru el, un an+a"ament 1E

existential - o credinta ca ceva cu o anumita descriere exista - este &un anumit an+a"ament cuantificational in care an+a"amentele "ustificatoare care-i determina continutul sunt restranse la desi+natori canonici& ,p. EE0-. Cel mai bun mod de a intele+e ce vrea sa spuna 3random prin &desi+natori canonici& este sa luam in considerare ca$ul paradi+matic - &descrierile spatio-temporale e+ocentrice coordonate& ,p. EEF-. .cesti desi+natori sunt descrierile locatiilor spatio-temporale intr-un +rafic al carui punct de plecare este locul in care se afla acum vorbitorul. . spune ca un obiect fi$ic exista, inseamna a spune ca obiectul in cau$a ocupa unul dintre acele puncte - ca ocupa o adresa specificata cu referire la coordonatele acelui +rafic. in mod analo+, a spune ca un obiect are existenta, insa nu fi$ica ci &in povestirile lui ;herlocQ olmes& inseamna a ale+e ca set de desi+natori canonici toate si numai descrieri de persoane mentionate in acele povestiri, sau care pot fi deduse din ceea ce se spune in acele povestiri. .tunci cand spunem ca sotia domnului Latson exista dar cea a lui olmes nu, intele+em prin aceasta ca o persoana mentionata in povestiri poate fi identificata cu cea dintai, dar ca nici o persoana nu poate fi mentionata in ca$ul celei din urma. Iarasi, a spune ca exista un numar prim intre 21 si 2F, dar ca nu exista nici un numar prim intre E? si F0 inseamna a lua ca desi+natori canonici numerele naturale. Fiecare dintre aceste liste de desi+natori furni$ea$a o lista exhaustiva ,finita sau infinita- de entitati cu care un anumit lucru trebuie sa fie identic pentru a exista. ;in+urul tip de existenta pe care :ant credea ca-l putem discuta inteli+ibil, era existenta fi$ica, iar domeniul spatiului lo+ic desi+natorii canonici sunt, intr-adevar aceiasi pe care i-a ales :ant - nisele din +raficul spatio-temporal. in sistemul lui :ant, %umne$eu locuieste in spatiul lo+ic dar nu si in spatiul empiric, fi$ic. !rin urmare, :ant credea ca intrebarea referitoare la existenta lui %umne$eu este dincolo de cunoasterea noastra, caci cunoasterea existentei este co-extensiva cu cunoasterea existentei fi$ice. insa, intr-un fel, el mer+e mai departe si spune ca ne putem ocupa de aceasta intrebare cu a"utorul &ratiunii pure practice&. 4ricum, pentru 3random problema este mai complicata. .vem o multime de spatii loo+ice la dispo$itia noastra ,si, fara indoiala, o multime pe cale sa apara- si putem de$bate existenta in oricare dintre ele. .vem la fel de multe astfel de spatii cate succesiuni infinite sau liste finite de desi+natori canonici. !utem, de exemplu, sa tratam ;fanta ;criptura a unei traditii reli+ioase date, asa cum tratam povestirile cu olmes - ca furni$andu-ne desi+natori canonici ce ne permit sa confirmam sau sa infirmam existenta obiectelor, desi nu si pe cea a obiectelor fi$ice. :ant a cre$ut pe buna dreptate nu exista nici un motiv pentru care existenta trebuie sa fie fi$ica ,caci nici cea a numerelor prime si nici cea a clubului 3aQer ;treet Irre+ulars, nu este- insa a +resit cre$and ca cunoasterea existentei este limitata la cunoasterea existentei fi$ice. .sta deoarece intrebarea daca nu cumva a vorbi despre existenta fiintelor imateriale si infinite nu este o problema de domeniul filosofiei transcendentale, ci mai de+raba una care trebuie sa treaca in competenta politicii culturale. 2n repre$entationalist optimist asemeni lui 5a+el si-ar putea ima+ina ca suntem incon"urati de fapte posibil inco+noscibile - obiecte pentru care nu vom avea niciodata cuvinte care sa intre in relatii pe care s-ar putea sa nu le intele+em niciodata - iar un repre$entationalist pesimist asemeni lui :ant ar putea obiecta. insa pentru un inferentialist, ceea ce contea$a ca obiect este determinat de acel ceva pentru care o cultura are o descriere clara, iar disputa despre ceea ce exista este determinata de catre desi+natorii canonici in vi+oare. Cu toate acestea, orice cultura poate fi depasita de catre o alta, de vreme ce ima+inatia umana poate inchipui multe alte descrieri clare si la fel de multe liste de desi+natori canonici. 5u exista limite &naturale&, transculturale ale acestui proces de autotranscendere si nici nu putem vorbi de un tel predeterminat al acestuia. Cand o cultura vrea sa infiinte$e un spatiu lo+ic care sa includa, sa spunem, $eii si $eitele panteonului olimpic, nimic nu-i sta in cale, asa cum nimic nu i-a stat in cale lui Conan %o1le cand a creat lista desi+natorilor canonici holmesieni. . intreba, intr-o astfel de cultura daca &Exista realmente $ei si $eiteK& e echivalent cu a intreba daca &Exista realmente numere naturaleK& sau daca &Exista realmente obiecte fi$iceK& !ersoana care pune o astfel de intrebare trebuie sa aiba un bun motiv pentru a face asta. in cele din urma, un astfel de motiv bun se va dovedi a fi pretentia ca cultura ar fi intr-o forma mai buna daca s-ar renunta la de$baterea lucrului cu pricina, daca intrebarile referitoare la existenta unor astfel de lucruri n-ar mai fi luate in serios. Cineva care are indoieli cu privire la $eii olimpici ar putea proceda astfel pentru ca, de exemplu, are sa ne recomande un alt panteon ,pe cel e+iptean, de 1F

exemplu- sau pentru ca crede ca cultura sa ar duce-o mai bine fara nici un panteon. Repet, ontolo+ia se va reduce la politica culturala. M. %oua distinctii rele7 literal-simbolic si sens-non-sens Conceptia lui 3random poate fi lamurita comparand-o cu afirmatia facuta de 8illich si alti teolo+i crestini, potrivit careia, de vreme ce %umne$eu e Fiinta-ca-atare, si nu o fiinta printre altele, incercarea de a-l identifica cu a"utorul unei liste de"a disponibile de desi+natori canonici - este lipsita de speranta. 8illich a conclu$ionat ca intrebarea &Exista oare %umne$euK& este una rea - la fel de rea, ca sa revenim la analo+ia pe care am expus-o mai devreme, ca intrebarea &Exista relamente ceva de +enul cum e sa fi constientK& sau &;unt numerele realmente realeK& 5u exista nici o problema le+ata de conferirea unui loc intr-un "oc de limba" vreuneia din cele doua notiuni &cum e sa fii constient& sau &%umne$eu, o fiinta fara parti sau pasiuni&. .m avut nenumarate experiente privind cum sunt "ucate ambele "ocuri. insa in nici unul din ca$uri nu are sens sa punem intrebari despre existenta, deoarece nu exista nici un spatiu lo+ic neutru in care sa poata continua discutia dintre oameni inclinati sa ne+e si oameni inclinati sa afirme existenta entitatii in cau$a. intrebarile metafi$ice ca &Exista oare %umne$euK& si &Este oare lumea spatio-temporala realaK& nu pot fi de$batute deoarece nu exista nici o lista de desi+natori canonici &neutri& cu referire la care sa se poata raspunde la ele. %e aceea &lucrul existent&, un +en universal ca opus unuia re+ional, este doar un pseudo-+en. insasi ideea de +en universal este incoerenta, caci a fi un +en inseamna a fi insotit de un set de desi+natori canonici. %aca discutia despre existenta lui %umne$eu sau realitatea lumii simtului comun ar fi fost discutabile ,intr-un mod care nu se reduce la politica culturala-, ar fi trebuit ca, intr-un fel, sa-l transcendem atat pe %umne$eu cat si lumea, pentru a le vedea pe un fundal &neutru&. Faptul ca &Exista oare %umne$euK& este o intrebare rea ne su+erea$a ca o intrebare mai buna ar fi urmatoarea7 vrem sa tratam una sau mai multe dintre diferitele traditii reli+ioase ,cu panteonurile aferente- drept un "oc de limba" ce trebuie tesut impreuna cu deliberarea noastra asupra dilemelor morale, cu cele mai profunde sperante ale noastre si cu nevoia noastra de a scapa de disperareK .lternativ7 ne furni$ea$a oare una sau mai multe dintre aceste traditii reli+ioase limba"ul pe care vrem sa-l folosim cand ne alcatuim ima+inea-de-sine, determinand ce este cel mai important pentru noiK in ca$ul in care nu vrem sa folosim acel limba", vom trata acea traditie si panteonul ei ca oferindu-ne mai de+raba o &mitolo+ie& decat o reli+ie. insa in cadrul acelei mitolo+ii, la fel ca in cadrul povestirilor cu olmes, va exista adevar si fals - adevar literal si fals - cu privire la pretentiile la existenta. )a fi adevarat, de exemplu, ca exista un copil al lui Peus si ;emele, dar fals ca exista un copil al lui 2ranus si al .froditei, adevarat ca exista a treia !ersoana a %ivinitatii, dar fals ca exista a treispre$ecea. %eci$ia noastra in ceea ce priveste daca sa tratam traditia reli+ioasa in care am fost crescuti ca reli+ie sau ca mitolo+ie va depinde de multi alti factori - de exemplu, daca continuam sa credem ca ru+aciunea si adoratia vor influenta ceea ce ni se intampla, sau daca a"un+em sa credem ca tehnolo+ia va face mare parte din ceea ce credinciosii reli+iosi cred ca doar !rovidenta divina ar putea reali$a. %ar nu exista nici un criteriu pentru a stabili cand e rational si cand e irational sa facem trecerea de la o conceptie despre traditie ca &mit& la o conceptie ca &reli+ie& sau vice versa. %eci$iile cu privire la ce "ocuri de limba" sa "ucam, despre ce sa vorbim si despre ce sa nu vorbim, si in ce scopuri, nu se iau pe ba$a unor criterii asupra carora s-a a"uns la un acord. !olitica culturala este activitatea umana cel mai putin +uvernata de norme. .sta pentru ca ea este partea de revolta a +eneratiilor si, astfel, punctul culminant al culturii - locul in care traditiile, listele de desi+natori canonici si normele sunt disponibile toate. 6arele teolo+ protestant !aul 8illich credea ca intr-o cultura occidentala post-iluminista, vi$iunea unei utopii social democrate a inceput sa "oace rolul lui %umne$eu. Ea a inceput sa fie simbolul +ri"ii fundamentale pentru intelectualii ai caror stramosi il distribuisera pe Isus Cristos in acest rol. 8illich a oferit diverse ar+umente pentru a demonstra ca acea vi$iune era un simbol inadecvat, insa toate ar+umentele sale sunt de tipul celor ne+uvernate de criterii, pe care le-am incadrat sub titlul de &politica culturala&. .ceste ar+umente au sustinut ca in cele din urma, fara simboluri specific reli+ioase ale +ri"ii fundamentale - simboluri de +enul celor fara de care Iluminismul a cre$ut ca ne putem descurca foarte bine - vom fi condusi spre disperare. !otrivit acestor ar+umente, o persoana pentru care 1D

ceea ce este important e schitat in termeni pur seculari, va avea mai putin succes in a dobandi ceea ce 8illich a numit &cura"ul de a fi& decat cei care folosesc termeni crestini. &. +asi un simbol adecvat pentru +ri"a fundamentala& nu repre$inta o imbunatatire a unor expresii demodate ca &a +asi un sens in viata&, &a formula o ima+ine-de-sine satisfacatoare& sau &a descoperi ce este 3inele&. %e fapt, este chiar o idee mai rau decat acestea, deoarece se ba$ea$a pe o distinctie intre simbolic si literal, care este o relicva a filosofiei repre$entationaliste. 8illich considera ca credintele stiintifice sau de simt comun ar putea avea adevar literal, dar ca cele reli+ioase n-ar putea avea decat adevar &simbolic&. El credea asta pentru ca era convins ca cele dintai puteau fi considerate repre$entari precise ale realitatii, in timp ce notiunea de &acuratete& era nepotrivita pentru cele din urma. in orice ca$, pentru un inferentialist brandomian distinctia literal-versus-simbolic nu are nici o utilitate. ;in+ura distinctie relevanta pe care acesta o poate aproba este cea dintre spatiile lo+ice alcatuite in anumite scopuri ,de exemplu, cel al stiintei fi$icii, cel al matematicii, cel al sahului- si alte spatii lo+ice alcatuite in alte scopuri ,de exemplu, cele furni$ate de dialo+urile platoniciene, povestirile cu AataQa, cu olmes, 5oul 8estament crestin etc.-. %e$baterea cu privire la utilitatea acestor spatii lo+ice si la de$irabilitatea sau inde$irabilitatea unirii sau separarii lor unul de altul, este substanta politicii culturale. %in punctul de vedere comun lui 3random si e+el, stiinta naturii ,sau, mai bine spus, discursul constituit prin unirea spatiului lo+ic al simtului comun cotidian transcultural cu cel al stiintei moderne a naturii-, nu pre$inta nimic special, care s-o indreptateasca la termenul de &adevar literal&. .cest termen provine din ideea Qantiana rea, potrivit careia discursul despre obiecte fi$ice este ca$ul paradi+matic pentru emiterea pretentiilor de adevar, iar toate celelalte domenii ale discursului trebuie considerate &non-co+nitive&. %aca ne debarasam de aceasta idee, atunci ceea ce 5anc1 FranQenberr1 a numit &teolo+ia formelor simbolice& nu va mai avea nici o utilitate pentru noi - incercarea ,care provine cel putin de la ;chleiermacher si Feuerbach- de a-i face loc lui %umne$eu afirmand ca exista ceva de +enul &adevarului simbolic& sau &adevarului ima+inativ& sau &adevarului emotional& sau &adevarului metaforic& precum si a adevarului &literal& - nu va mai avea nici o utilitate pentru noi. Renuntarea la aceste notiuni ne conduce spre renuntarea la ideea ca %umne$eu solicita sa se vorbeasca despre el intr-un mod special, deoarece este un tip special de fiinta. . spune ca %umne$eu solicita sa se vorbeasca despre el intr-un anumit mod nu ne lamureste mai mult decat a spune ca numerele cardinale transfinite sau neutrinii solicita sa se vorbeasca despre ei intr-un anumit mod. %e vreme ce n-am sti ce este oricare din aceste entitati daca n-am sti ca ele sunt entitatile despre care se vorbeste in aceste moduri, ideea ca ele &solicita& acest tratament este nefolositoare. Este ca si cum am lauda ale+erea unei metafore de catre un poet pentru ca se potriveste perfect experientei noastre, care de altfel este indescriptibila. 4 astfel de lauda suna a +ol pur si simplu pentru ca nu putem identifica experienta fara a"utorul metaforei. Este ca si cum, ca sa-l parafra$e$ pe Litt+enstein, am exclama incantati de faptul ca o fi+ura +eometrica plana se potriveste perfect in mediul sau incon"urator. 'a urma urmelor ce altceva ar putea faceK .semeni lui Litt+enstein, 3random crede ca orice are un sens daca ii conferim unul. 6ai consecvent decat Litt+enstein, el urmareste cu perseverenta aceasta idee, afirmand ca, orice ar fi filosofia, ea nu coincide cu identificarea nosensului ,pace :ant, 8ractatus, Carnap si unele pasa"e prost concepute din !hilosophical Investi+ations-. Aocul de limba" "ucat de teolo+i cu termeni transcendentali, sau cu limba"ul heide++erian, si cel "ucat de filosofii mintii care vorbesc despre independenta Bualiilor de comportament si mediu, sunt la fel de coerente ca cel "ucat cu numere sau obiecte fi$ice. insa coerenta discutiei despre C nu +arantea$a posibilitatea de$baterii despre existenta lui C. %iscutia despre numere este coerenta in mod ideal, insa aceasta coerenta nu ne a"uta sa de$batem problema daca numeralele sunt nume pentru lucruri reale. 5ici coerenta teolo+iei crestine nu ne a"uta sa de$batem existenta lui %umne$eu. ai asta nu e din cau$a unei realitati ontolo+ice privitoare la numere sau la %umne$eu, ci din cau$a unor realitati sociolo+ice privitoare la indisponibilitatea unor norme care sa re+le$e de$baterea. Filosoful preferat al lui 3random este e+el, iar in acest domeniu cea mai proeminenta diferenta dintre :ant si e+el este aceea ca e+el nu crede ca filosofia se poate ridica deasupra practicilor sociale ale timpului sau pentru a "udeca de$irabilitatea cu referire la ceva care nu este la randu-i o practica sociala alternativa ,trecuta sau viitoare, reala sau ima+inara-. .tat e+el cat si 3random 1M

considera ca nu exista nici o norma care sa nu fie o norma a unei practici sociale. !rin urmare, cand sunt intrebati &;unt aceste norme de$irabileK& sau &Este aceasta o practica sociala bunaK& tot ceea ce ei pot face este sa intrebe la randul lor &Cu referire la ce practica sociala cuprin$atoare se presupune ca trebuie sa "udecam de$irabilitateaK& sau, mai util, &!rin comparatie cu normele carei practici sociale alternative propuseK& 'a inceputul Introducerii in Fenomenolo+ia spiritului, exista un pasa" care anticipea$a ceea ce a spus Aames in &8he Lill to 3elieve& despre L.:. Clifford, un filosof care a sustinut ca nu avem nici un drept sa credem in existenta lui %umne$eu, data fiind lipsa unor dove$i relevante. Aames era de parere ca Clifford a fost +ata sa sacrifice adevarul pentru a fi si+ur ca nu va cadea niciodata prada erorii. e+el a scris urmatoarele impotriva celor asemeni lui Clifford, care au trait inainte de acesta7 &... daca +ri"a de a cadea in eroare pune o neincredere in stiinta - stiinta care, fara asemenea scrupule, trece la lucrul insusi si cunoaste in mod efectiv -, nu trebuie trecut cu vederea nici de ce, invers, nu trebuie situata o neincredere in aceasta neincredere si trebuie avut de +ri"a ca aceasta frica de eroare sa nu fie de"a eroarea insasi. in fapt, aceasta teama presupune ceva, si anume ceva ca fiind adevar, si isi spri"ina scurpulele si consecintele pe acest ceva, care el insusi ar trebui in prealabil examinat daca este adevar. Ea presupune, anume repre$entari despre cunoastere ca fiind un instrument sau mediu si presupune o deosebire a noastra de aceasta cunoastereH ea presupune anume ca absolutul sta intr-o parte, si ca cunoasterea, de partea cealalta, pentru sine si despartita de absolut, ar fi totusi ceva realH adica, altfel spus, ca cunoasterea, care fiind in afara absolutului este si in afara adevarului, este totusi adevarataH o po$itie prin care ceea ce se numeste frica de eroare se face mai curand cunoscuta ca fiind frica de adevar& . in locul cuvintelor &stiinta& si &cunoastere& din textul lui e+el, banuiesc ca 3random ar fi pus &conversatie&. .cest lucru e su+erat de catre una dintre maximele care pot fi +asite in lucrarea 6aQin+ it Explicit, o maxima care se numara de asemenea printre propo$itiile mele favrite din acea carte7 &Conversatia este cel mai mare bine pentru creaturile discursive& ,p. DEE-. %aca am opera aceasta substituire, am putea interpreta pasa"ul de mai sus ca afirmand ca n-ar trebui sa credem ca exista o diferenta intre noi insine si practicile discursive in care suntem an+a"ati si ca n-ar trebui sa consideram ca acele practici sunt mi"loace in vederea unor scopuri, nici ca sunt un mi"loc de repre$entare folosit pentru a intele+e ceva corect. . fortiori, n-ar trebui sa credem ca exista un tel al cercetarii care este ceea ce este, indiferent de acele practici, si a carui cunoastere dinainte ne poate a"uta sa decidem ce practici sa avem. .r trebui mai de+raba sa ne multumim, asa cum ne su+erea$a e+el in alta parte, sa consideram filosofia drept timpul sau ,adica, practicile noastre discursive pre$ente- prins in +anduri ,adica, in opo$itie cu practici alternative trecute sau viitoare-. .r trebui sa incetam sa situam practicile noastre discursive intr-un context mai lar+, unul care sa forme$e fundalul tuturor practicilor sociale posibile si care sa contina o lista de desi+natori canonici &neutri& care sa delimite$e odata pentru totdeauna domeniul existentului. %aca ar fi existat un astfel de context, el ar fi fost, desi+ur, obiectul adecvat de studiu al unei culturi experte insarcinate cu determinarea directiei viitoare a Conversatiei 2manitatii. insa nu exista un astfel de context. !rin urmare, ar trebui sa incetam sa ne mai ima+inam ca o astfel de cultura experta ar fi de$irabila. ?. Reli+ia publica si privata .m sustinut in aceasta lucrare ca ar trebui sa inlocuim intrebarea ontolo+ica despre existenta lui %umne$eu cu intrebarea referitoare la de$irabilitatea culturala a discutiei despre %umne$eu. %ar am spus putine despre cum arata de$baterea privitoare la cea dintai intrebare. .sa cum vad eu lucrurile, intrebarea daca sa continuam sa vorbim despre %umne$eu, daca sa pastram deschis acel spatiu lo+ic, trebuie sa fie impartita in doua intrebari secundare. !rima este o intrebare referitoare la dreptul individului de a fi reli+ios, chiar daca nu e in stare sa-si "ustifice credintele sale reli+ioase in fata celorlalti. .ceasta intrebare ar putea fi formulata la persoana intai astfel &.m oare dreptul sa practic 1?

orice forma de devotament reli+ios vreau, chiar daca nu pot sa-mi "ustific aceasta practica fata de semenii mei, deoarece nu exista nici o practica sociala care sa le+itimi$e$e inferentele din sau la propo$itiile de care ma folosesc in aceasta practica devotionala,K& Cred ca Aames a dat raspunsul corect la aceasta intrebare, si anume, &%esi+ur&. 4amenii au acelasi drept la un astfel de devotament privat, cum au sa scrie poe$ii sau sa picte$e tablouri carora nimeni altcineva nu le poate conferi un sens. Faptul ca reli+ia noastra e problema noastra - ceva ce nu trebuie nici macar sa discutam cu altii, cu atat mai putin sa incercam sa o "ustificam in fata lor, daca nu simtim nevoia sa o facem, este o trasatura a ceea ce am a"uns sa consideram o societate democratica si pluralista de$irabila. 4 astfel de societate incearca sa lase cat mai mult spatiu liber posibil pentru ca indivi$ii sa-si de$volte sentimentul lor de sine si scopurile vietilor lor, cerandu-le doar sa respecte preceptul lui 6ill si sa extinda asupra celorlalti toleranta de care ei insisi se bucura. %ar o astfel de societate a fost, bineinteles, tulburata de o alta intrebare7 &Ce se intampla cu reli+ia or+ani$ataK Ce se intampla cu bisericileK Chiar daca urmam sfatul lui Aames si i+noram obiectiile de tipul celor aduse de Clifford impotriva &irationalitatii& credintei reli+ioase, putem totusi continua sa credem ca atat 'ucretius cat si 6arx aveau dreptate. %eci e posibil sa fim de acord ca societatea ar trebui sa le confere autoritate indivi$ilor particulari pentru a-si formula sisteme private de credinta si sa fim in acelasi timp suspiciosi cu privire la existenta bisericilor. Aames si 6ill ar fi fost probabil de acord fara prea multe e$itari ca nu e nimic in nere+ula cu bisericile existente in ca$ul in care activitatile lor nu sunt daunatoare pe plan social. %ar cand e sa decidem daca bisericile care exista in pre$ent provoaca astfel de daune, lucrurile se complica. Istoria socio-politica a 4ccidentului din ultimii doua sute de ani este presarata cu controverse ca cele le+ate de ;tatutul 'ibertatii Reli+ioase a lui Aefferson, separarea de stat a 3isericii Irlandei, laici$area educatiei in Franta, :ulturQampf in @ermania, controversa actuala din ;tatele 2nite privitoare la utili$area fondurilor publice pentru a spri"ini educatia reli+ioasa, si altele asemenea. 5u am nimic nou sau interesant de adau+at cu privire la aceste subiecte, care difera de la o tara la alta si pentru a caror solutionare ar fi absurd sa invoc vreun set de norme pretinse a fi universal valabile. 8ot ceea ce vreau sa afirm este ca de$baterea privitoare la astfel de intrebari politice concrete este mai rodnica decat de$baterea privitoare la existenta lui %umne$eu. Ele sunt sin+urele intrebari care raman, o data ce renuntam la apelurile la experienta, simple lovituri cu pumnul in masa, si o data ce a"un+em sa consideram teolo+ia naturala ca fiind lipsita de sens. )om concedia experienta reli+ioasa daca ii urmam pe Litt+enstein, ;ellars si 3random considerand ca nu exista nici un intermediar de +enul &cum a fost realmente experienta& intre starile schimbate ale sistemului nervos asociate cu inva$ia pretinsei experiente si an+a"amentele discursive re$ultate, pe care le face un membru al unei comunitati care utili$ea$a limba"ul. )om renunta la teolo+ia naturala daca vom intele+e imposibilitatea de a de$bate existenta lui %umne$eu nu ca pe o dovada a statutului sau superior, ci ca pe o consecinta a incercarii de a-i conferi acel statut - un efect secundar al incercarii de a-l face atat de special incat sa fie o fiinta a carei existenta sa nu poata fi discutata cu referire la nici o lista anterioara de desi+natori canonici. Filosofia inferentialista a limba"ului si mintii ne a"uta sa intele+em de ce nici apelurile la experienta nici apelurile la ceea ce exista in lume nu ne sunt de nici un folos pentru a decide despre ce sa vorbim. . ne muta in lumea intelectuala la care inferentialismul ne ofera acces ar insemna sa tratam intrebarile despre ce "ocuri de limba" sa folosim drept intrebari despre cum pot membrii unei societati democratice sa reali$e$e un echilibru intre responsabilitatile lor private fata de ei insisi si responsabilitatile lor publice ca cetateni. in romaneste de 6ihaela Cabulea

1>

RICHARD RORTY DECLINUL ADEVARULUI REDEMPTIV SI APARITIA UNEI CULTURI LITERARE% CALEA PE CARE AU MERS INTELECTUALII OCCIDENTALI 8he %ecline of the Redemptive 8ruth and the Rise of a 'iterar1 Culture, the La1 the Lestern Intellectuals Lent Abstract7 8he text is a sum of considerations re+ardin+ the nature ,the evolution- of the concept of 8ruth from a pra+matist point of vie#. It also taQes into account the ori+ins of literature from this perspective as an alternative truth. K !"#r$s7 Richard Rort1H the 8ruthH literar1 discourseH pra+matism

Rntrebari ca &Exista oare adevarK& sau &Cre$i in adevarK& par inutile si lipsite de sens. Stim cu totii ca diferenta dintre credintele adevarate si cele false este la fel de importanta ca cea dintre mancarurile hranitoare si cele otravitoare. 6ai mult, una dintre principalele reali$ari ale filosofiei analitice recente este aceea de a fi aratat ca abilitatea de a manui conceptul de &credinta adevarata& este o conditie necesara pentru a fi un utili$ator de limba" si pentru a fi, astfel, un factor rational. Cu toate acestea, intrebarea &Cre$i in adevar sau esti unul dintre acei postmoderni frivoliK& este adesea prima pe care "urnalistii o adresea$a intelectualilor pe care sunt desemnati sa-i intervieve$e. .ceasta intrebare "oaca acum rolul pe care il "uca inainte intrebarea &Cre$i in %umne$eu, sau esti unul dintre acei atei periculosiK& !ersoanelor cu preocupari literare li se spune mereu ca nu iubesc indea"uns adevarul. .stfel de avertismente sunt facute in acelasi spirit in care li se aminteau predecesorilor lor ca frica de %umne$eu este inceputul intelepciunii. E evident ca sensul cuvantului &adevar& invocat in aceasta intrebare nu este cel cotidian. 5imeni nu-si face +ri"i in privinta simplei nominali$ari a ad"ectivului &adevarat&. intrebarea &Cre$i ca exista adevarK& este o forma prescurtata a intrebarii mai cuprin$atoare &Cre$i ca exista un terminus firesc al cercetarii, un mod in care sunt realmente lucrurile si ca, intele+and care este acel mod, vom sti ce sa facem cu noi insineK& .ceia care, asemeni mie, se tre$esc acu$ati de frivolitate postmoderna, nu cred ca exista un astfel de terminus. 5oi credem ca cercetarea este doar un alt nume pentru re$olvarea de probleme si nu ne putem ima+ina ca cercetarea privitoare la cum ar trebui sa traiasca fiintele umane, la ce ar trebui sa facem din noi insine, ar putea a"un+e la final. Caci solutiile la vechile probleme vor da nastere unor noi probleme si asa mai departe, la nesfarsit. .celasi lucru se intampla in ca$ul individului ca si in cel al societatii si speciilor7 fiecare stadiu de maturi$are va depasi dileme anterioare doar creand altele noi. !roblemele de +enul ce sa facem cu noi insine, ce scopuri sa servim, difera, in aceasta privinta, de problemele stiintifice. 4 stiinta completa si unificata final, un ansamblu armonios orchestrat de teorii stiintifice dintre care nici una nu va trebui sa mai fie revi$uita vreodata, este un tel inteli+ibil. E posibil ca cercetarea stiintifica sa incete$e. !rin urmare, daca tot ceea ce se intele+e prin &adevar& este o dare de seama unificata despre relatiile cau$ale dintre evenimentele spatio-temporale, atunci chiar si persoanele de departe cele mai postmoderne n-ar avea nici un motiv sa se indoiasca de existenta adevarului. Existenta adevarului devine o problema numai atunci cand e in discutie un alt tip de adevar. )oi folosi termenul de &adevar redemptiv& pentru a desemna un set de credinte care ar pune capat, odata pentru totdeauna, procesului de reflectie la ceea ce am putea face cu noi insine. .devarul redemptiv nu ar consta in teorii despre cum interactionea$a cau$al lucrurile, ci ar indeplini in schimb nevoia pe care reli+ia si filosofia au incercat sa o satisfaca. .ceasta e nevoia de a potrivi totul - fiecare lucru, persoana, eveniment, idee si poe$ie - intr-un sin+ur context, un context care se va dovedi a fi 20

natural, destinat si unic. El ar fi sin+urul context care ar conta in scopul modelarii vietilor noastre, deoarece ar fi sin+urul in care vietile noastre ar aparea asa cum sunt ele cu adevarat. . crede in adevarul redemptiv inseamna a considera ca exista ceva care sta la ba$a vietii umane, asa cum particulele elementare fi$ice stau la ba$a celor patru elemente - ceva care este realitatea de dincolo de aparenta, unica descriere adevarata a ceea ce se petrece, secretul final. ;peranta ca un astfel de context poate fi descoperit este o specie a unui +en mai cuprin$ator. @enul mai cuprin$ator este ceea ce eide++er a numit speranta de autenticitate - speranta de a fi mai de+raba propria persoana decat simpla creatie a educatiei sau mediului nostru incon"urator. .sa cum a subliniat si eide++er, a obtine autenticitatea, in acest sens, nu inseamna neaparat a ne respin+e trecutul. in schimb ar putea fi o problema de reinterpretare a acelui trecut astfel incat sa-l facem mai adecvat propriilor scopuri. Ceea ce contea$a este sa fi va$ut una sau mai multe alternative la scopurile pe care cei mai multi oameni le iau drept bune, si sa fi ales intre aceste alternative - creandu-ne astfel pe noi insine, intr-o oarecare masura. .sa cum ne-a amintit recent arold 3loom, sensul citirii unui numar mare de carti este acela de a deveni constienti de un numar mare de scopuri alternative, iar sensul acestui lucru este acela de a deveni un sine autonom. .utonomia, in acest sens ne-Qantian si specific bloomian, este in mare masura acelasi lucru cu autenticitatea heide++eriana. )oi defini un intelectual drept cineva care tan"este dupa autonomia bloomiana si e destul de norocos pentru a dispune de banii si timpul liber necesar pentru a face ceva in acest sens7 a vi$ita diferite biserici sau diferiti +uru, a mer+e la diferite teatre sau mu$ee si, mai presus de toate, a citi o multime de carti diferite. insa cele mai multe fiinte umane, chiar si cele care dispun de timpul si banii necesari, nu sunt intelectuali. %aca citesc carti nu e pentru ca ar cauta i$bavire, ci pentru ca vor fie sa se distre$e sau sa-si distra+a atentia, fie sa devina mai capabili sa-si duca la bun sfarsit unele scopuri anterioare. Ele nu citesc carti pentru a afla ce scopuri sa aiba. insa intelectualii fac acest lucru. %ate fiind aceste definitii ale termenilor de &adevar redemptiv& si de &intelectual&, pot sa imi expun te$a. Ea este aceea ca intelectualii 4ccidentului au pro+resat de la Renastere incoace, parcur+and trei stadii7 la inceput ei sperau in i$bavire de la %umne$eu, apoi de la filosofie, iar acum de la literatura. Reli+ia monoteista ofera speranta i$bavirii prin intrarea intr-o noua relatie cu o persoana non-umana, extrem de puternica. Credinta - cum ar fi credinta in articolele unui cre$ - poate fi doar incidentala pentru o astfel de relatie. 4ricum, pentru filosofie, credintele sunt esentiale. I$bavirea prin filosofie se face prin dobandirea unui set de credinte, care repre$inta lucrurile asa cum sunt ele realmente. in sfarsit, literatura ofera i$bavirea facandu-ne cunostinta cu o varietate cat mai mare posibil de fiinte umane. .ici, ca si in ca$ul reli+iei, credinta adevarata are putina importanta. %in interiorul unei culturi literare, reli+ia si filosofia apar ca +enuri literare. .stfel, ele sunt optionale. .sa cum un intelectual poate opta sa citeasca multe poe$ii dar putine romane, sau multe romane dar putine poe$ii, la fel acesta poate citi multa filosofie, sau multe scrieri reli+ioase, dar relativ putine poe$ii si romane. %iferenta dintre lecturarea tuturor acestor carti de catre intelectualii literari si lecturarea lor de catre altii, este aceea ca locuitorul unei culturi literare tratea$a cartile drept incercari umane de a satisface nevoi umane, mai de+raba decat drept recunoasteri ale puterii unei fiinte care este ceea ce este, indiferent de orice astfel de nevoi. %umne$eu si .devarul sunt numele reli+ios si, respectiv, filosofic pentru acest tip de fiinta. 8recerea de la reli+ie la filosofie a inceput o data cu renasterea platonismului in Renastere, perioada in care umanistii au inceput sa puna aceleasi intrebari in le+atura cu monoteismul crestin, pe care ;ocrate le pusese in le+atura cu panteonul lui esiod. ;ocrate i-a su+erat lui Euth1phron ca adevarata problema nu era aceea daca actiunile cuiva erau pe placul $eilor, ci mai de+raba care $ei detineau conceptia corecta despre actiunile ce se cuveneau a fi facute. Cand aceasta din urma intrebare a fost inca o data luata in serios, s-a deschis drumul spre conclu$ia lui :ant ca pana si Cea 6ai ;fanta dintre Evan+helii trebuie "udecata in lumina propriei constiinte. 8recerea de la o cultura filosofica la una literara a inceput indata dupa :ant, cam in momentul in care e+el ne prevenea ca filosofia isi pictea$a cenusiul sau pe cenusiu numai atunci cand o forma de viata a imbatranit. .ceasta remarca i-a a"utat pe :ierQe+aard si 6arx sa reali$e$e ca filosofia nu avea sa indeplineasca niciodata rolul redemptiv pe care e+el insusi il pretinsese pentru ea. Cele mai ambitioase pretentii ale lui e+el pentru filosofie au ca$ut aproape imediat in opusul lor dialectic. 5ici nu s-a publicat bine ;istemul sau, ca a si inceput sa fie tratat ca artefact ce se auto-consuma, ca 21

reductio ad absurdum a unei forme de viata intelectuala care brusc parea sa fie cu un picior in +roapa. inca de pe vremea lui e+el, intelectualii au inceput sa-si piarda increderea in filosofie, in ideea ca i$bavirea poate veni sub forma credintelor adevarate. in cultura literara care s-a inaltat in ultimii doua sute de ani, intrebarea &Este adevaratK& a cedat locul de onoare intrebarii &Ce este nouK& !entru eide++er aceasta shimbare a insemnat un declin, o trecere de la +andirea serioasa la simpla curio$itate +oala. 6ulti admiratori ai stiintei naturii, oameni care altfel il i+nora pe eide++er, ar fi de acord cu el asupra acestei chestiuni. 8otusi, in relatarea pe care eu o ofer, aceasta schimbare repre$inta un pas inainte. Ea repre$inta o inlocuire de$irabila a intrebarilor rele ca &Ce este FiintaK&, &Ce este realmente realK& si &Ce este omulK& cu intrebarea sensibila &.re cineva vreo idee noua despre ce am putea face noi, fiintele umane, cu noi insineK& in forma sa pura, nediluata de catre filosofie, reli+ia este o relatie cu o persoana non-umana. .ceasta relatie poate fi una de supunere idolatri$atoare sau de comuniune extatica sau de incredere tacita sau de vreo combinatie intre acestea. insa numai cand reli+ia a"un+e sa se amestece cu filosofia aceasta relatie redemptiva, non-co+nitiva cu o persoana incepe sa fie mi"locita de un cre$. 5umai cand %umne$eul filosofilor a inceput sa-l inlocuiasca pe %umne$eul lui .braham, Isaac si Iacob, credinta corecta e considerata esentiala pentru salvare. !entru reli+ie, in forma sa necontaminata, atat ar+umentul cat si credinta ies din discutie. .sa cum a subliniat :ierQe+aard, a deveni o 5oua Fiinta intru Cristos nu este acelasi lucru cu a fi fortat sa recunosti adevarul unei "udecati pe parcursul reflectiei socratice, sau ca re$ultat al dialecticii he+eliene. in masura in care reli+ia solicita credinta intr-o "udecata, aceasta este, asa cum a spus 'ocQe, credinta ba$ata pe increderea proponentului, mai de+raba decat credinta sustinuta prin ar+umente. %ar credintele sunt irelevante in ca$ul devotamentului special al credinciosului i+norant cu privire la %emeter, sau la Fecioara din @uadelupe, sau la micutul $eu +ras de pe al treilea altar din stan+a templului aflat in "osul stra$ii. 8ocmai aceasta irelevanta este cea pe care intelectuali ca ;f. !aul, :ierQe+aard si :arl 3arth - atleti spirituali care savurea$a +andul ca credinta lor este o absurditate pentru +reci - spera sa o redobandeasca. !entru a lua in serios idealul filosofic al adevarului redemptiv trebuie sa credem atat ca viata in favoarea careia nu se poate ar+umenta cu succes nu merita traita, cat si ca ar+umentul persistent ii va conduce pe toti cercetatorii la acelasi set de credinte. Reli+ia si literatura, in masura in care sunt necontaminate de filosofie, nu impartasesc nici una din aceste convin+eri. Reli+ia necontaminata poate fi monoteista, in sensul ca o comunitate poate considera ca e esential sa divini$e$e doar un anumit $eu. %ar ideea ca nu poate exista decat un sin+ur $eu, ca politeismul e contrar ratiunii, este una care nu se sustine numai dupa ce filosofia ne-a convins ca reflectiile fiecarei fiinte umane trebuie sa conduca la acelasi re$ultat. in sensul in care folosesc eu termenii de &literatura& si de &cultura literara&, o cultura care a inlocuit atat reli+ia cat si filosofia cu literatura nu +aseste i$bavire nici intr-o relatie non-co+nitiva cu o persoana non-umana, nici intr-o relatie co+nitiva cu "udecatile, ci in relatii non-co+nitive cu alte fiinte umane, relatii mi"locite de artefacte umane cum ar fi cartile si constructiile, tablourile si cantecele. .ceste artefacte ne ofera perspective asupra unor moduri alternative de a fi umani. .cest tip de cultura se debarasea$a de o presupo$itie comuna reli+iei si filosofiei - aceea ca i$bavirea trebuie sa vina dintro relatie cu ceva diferit de o simpla creatie umana. :ierQe+aard a afirmat pe buna dreptate ca filosofia a inceput sa se conture$e ca rivala a reli+iei atunci cand ;ocrate a su+erat ca cunoasterea-noastra-de-sine este o cunoastere a lui %umne$eu - ca nu avem nevoie de a"utor din partea unei persoane non-umane, deoarece adevarul este de"a inauntrul nostru. %ar literatura a inceput sa se conture$e ca rivala a filosofiei atunci cand oameni ca Cervantes si ;haQespeare au inceput sa suspecte$e ca fiintele umane sunt, si trebuie sa fie, de altfel, atat de diverse incat nu are nici un sens sa se pretinda ca toate poarta un adevar unic in adancul inimii lor. ;anta1ana a indicat aceasta schimbare culturala seismica in eseul sau &8he absence of reli+ion in ;haQespeare&. .cel eseu s-ar fi putut numi la fel de bine &8he absence of either reli+ion or philosoph1 in ;haQespeare& sau simplu &8he absence of truth in ;haQespeare&. .m su+erat mai devreme ca intrebarii &Cre$i in adevarK& i se poate conferi atat sens cat si caracter imperios necesar daca este reformulata in felul urmator &Cre$i ca exista un sin+ur set de credinte care poate "uca un rol redemptiv in vietile tuturor fiintelor umane, care sa poata fi rational "ustificat tuturor 22

fiintelor umane in conditii comunicative optime, si care astfel va constitui punctul terminus firesc al cercetariiK& . raspunde &%a& la aceasta intrebare reformulata inseamna a lua filosofia drept +hid pentru viata. inseamna a fi de acord cu ;ocrate ca exista un set de credinte care este atat pasibil de "ustificare rationala cat si de asa natura incat are, in mod "ustificat, prioritate in raport cu orice alta consideratie pe ba$a careia stabilim ce sa facem cu viata noastra. !remisa filosofiei este aceea ca exista un mod in care sunt realmente lucrurile - un mod in care umanitatea si restul universului este si va fi mereu, independent de orice nevoi si interese umane contin+ente. Cunoasterea acestui mod este redemptiva. ai, prin urnmare, poate inlocui reli+ia. 'upta pentru .devar poate lua locul cautarii lui %umne$eu. 5u e clar daca omer sau chiar ;ophocle ar fi putut atribui vreun sens acestei su+estii. inainte ca !laton sa o fi nascocit, constelatia de idei necesare pentru a atribui un sens acestei su+estii, nu era disponibila. insa atat Cervantes cat si ;haQespeare au inteles su+estia lui !laton si nu au avut incredere in motivele sale. 5eincrederea lor i-a condus la incura"area diversitatii si descura"area trasaturile comune - la sublinirea diferentelor dintre fiintele umane, mai de+raba decat la cautarea unei naturi umane comune. .ceasta schimbare de accent slabeste stapanirea asumptiei platonice dupa care toate aceste tipuri diferite de oameni ar trebui aran"ate intr-o ierarhie, "udecate pe ba$a succesului lor relativ in atin+erea unui tel unic. Initiative precum cea a lui Cervantes si ;haQespeare au a"utat la crearea unui nou tip de intelectuali - unul care nu ia drept buna disponibilitatea adevarului redemptiv si nici nu e prea interesat daca %umne$eu sau .devarul exista. .ceasta schimbare a a"utat la crearea culturii inalte de asta$i, una pentru care reli+ia si filosofia au devenit mar+inale. Cu si+uranta, exista inca numerosi intelectuali reli+iosi, si chiar mai multi intelectuali filosofici. %ar tinerii carturari de asta$i aflati in cautarea i$bavirii cauta in primul rand in romane, piese de teatru si poe$ii. .cel +en de carti pe care secolul al C)III-lea il socotea mar+inal a devenit acum central. .utorii romanelor Rasselas si Candide au contribuit la producerea, dar cu +reu au putut prevedea, o cultura in care cei mai respectati scriitori nici nu scriu nici nu citesc predici sau tratate despre natura omului si universului. !entru membrii culturii literare, i$bavirea urmea$a sa fie dobandita intrand in contact cu limitele actuale ale ima+inatiei umane. %e aceea o cultura literara este intotdeauna in cautarea noutatii, spera intotdeauna sa identifice ceea ce ;helle1 a numit &umbrele pe care viitorul le arunca asupra pre$entului&, si nu incearca sa scape din temporal in etern. 2na dintre premisele acestei culturi este ca desi ima+inatia are limite pre$ente, aceste limite pot fi extinse mereu. Ima+inatia consuma la nesfarsit propriile sale artefacte. Ea este un foc mereu viu, mereu in expansiune. Este la fel de supusa timpului si intamplarii precum mustele si viermii, dar in timp ce suporta si pastrea$a amintirea trecutului sau, ea va continua sa-si transceanda limitele anterioare. %esi teama de intar$iere este mereu pre$enta in interiorul culturii literare, tocmai aceasta teama este cea care provoaca un incendiu si mai puternic. 8ipul de persoana pe care eu il numesc &intelectual literar& considera ca viata care nu e traita aproape de limitele pre$ente ale ima+inatiei umane nu merita traita. in locul ideii socratice de auto-examinare si cunoastere-de-sine, intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunostinta a cat mai multor moduri de a fi uman. Intelectualul literar substituie ideea reli+ioasa potrivit careia o anumita carte sau traditie ne-ar putea le+a de o persoana non-umana extrem de puternica sau extrem de iubitoare, cu ideea bloomiana dupa care cu cat citim mai multe carti, cu atat luam in considerare mai multe moduri de a fi uman, cu atat devenim mai umani - cu cat suntem mai putin tentati de vise de a scapa de timp si sansa, cu atat suntem mai convinsi ca noi, fiintele umane, nu ne putem ba$a decat unele pe altele.

/// ;per ca ceea ce am spus pana acum a conferit putina plau$ibilitate te$ei mele dupa care ultimele cinci secole ale vietii intelectuale occidentale poate fi considerata in mod folositor, mai intai ca pro+res de la reli+ie la filosofie si apoi de la filosofie la literatura. il numesc pro+res, deoarece consider filosofia un stadiu intermediar intr-un proces de crestere treptata a increderii-in-sine. 6area virtute a culturii 20

noastre literare nou infiintate este aceea ca le spune tinerilor intelectuali ca sin+ura sursa de i$bavire este ima+inatia umana si ca acest fapt ar trebui sa fie prile" de mandrie si nu de disperare. Ideea de adevar redemptiv solicita convin+erea ca un set de credinte care poate fi "ustificat tuturor fiintelor umane, va intampina de asemenea toate nevoile tuturor fiintelor umane. insa aceasta idee a fost un compromis inerent instabil intre indemnul masochist de a ne supune non-umanului si nevoia de a ne mandri corespun$ator cu umanitatea noastra. .devarul redemptiv este o incercare de a +asi ceva care sa nu fie opera fiintelr umane, dar cu care fiintele umane sa aiba o relatie speciala, privile+iata, neimpartasita de animale. 5atura intrinseca a lucrurilor este asemeni unui $eu in independenta sa fata de noi, si totusi - dupa cum ne spun ;ocrate si e+el - cunoasterea de sine e suficienta pentru a ne pune in contact cu ea. 2nul dintre modurile de a intele+e cautarea cunoasterii unei astfel de cvasi divinitati este cel in care ;artre a inteles-o7 este o pasiune inutila, o incercare sortita pieirii de a deveni pentrusine-in-sine. insa ar fi mai bine sa consideram filosofia drept una dintre cele mai mari reali$ari ale ima+inatiei, la e+alitate cu inventia $eilor. Filosofii au descris adesea reli+ia drept o incercare de filosofare primitiva si insuficient de meditativa. %ar, asa cum am afirmat mai devreme, o cultura literara pe deplin constienta de sine ar descrie atat reli+ia cat si filosofia drept +enuri literare primitive, si totusi +lorioase. Ele sunt +enuri in care devine din ce in ce mai dificil sa se scrie, insa s-ar fi putut ca +enurile care le inlocuiesc acum sa nu fi aparut niciodata daca n-ar fi fost interpretate ca abateri de la reli+ie, iar mai tar$iu ca abateri de la filosofie. %in acest punct de vedere, reli+ia si filosofia nu sunt simple scari de care ne putem debarasa. Ele sunt mai de+raba stadii intr-un proces de maturi$are, un proces la care ar trebui sa ne privim mereu inapoi si sa-l recapitulam, in speranta de a obtine o incredere-in-sine si mai mare. in speranta ca voi face mai plau$ibila aceasta relatare despre filosofie ca +en intermediar, voi spune cate ceva despre cele doua mari miscari cu care a culminat filosofia. Filosofia a inceput sa-si intre in drepturi atunci cand filosofii iluminismului n-au mai fost nevoiti sa se ascunda in spatele mastilor purtate de %escartes, obbes si ;pino$a, si au putut fi atei pe fata. .ceste masti au putut fi abandonate dupa Revolutia france$a. .cel eveniment, facand plau$ibila ideea ca fiintele umane ar putea construi un nou rai si un nou pamant, a facut ca %umne$eu sa para de departe mai putin necesar decat inainte. .cea incredere in sine nou fundamentata a dat nastere la doua mari sisteme metafi$ice cu care filosofia a culminat. in primul rand a aparut metafi$ica idealismului +erman, iar in al doilea, reactia impotriva idealismului care a fost metafi$ica materialista, apoteo$a re$ultatelor stiintei naturii. !rima miscare e de ordinul trecutului. in rice ca$, metafi$ica materialista este inca printre noi. Ea este de fapt cam sin+ura versiune de adevar redemptiv propusa in pre$ent. Este ultimul &urai& al filosofiei, ultima sa incercare de a oferi adevar redemptiv si de a evita astfel retro+radarea ei la statutul de +en literar. 5u este aici locul potrivit pentru a recapitula ascensiunea si caderea idealismului +erman, nici pentru a elo+ia ceea ce eide++er a numit &maretia, profun$imea si ori+inalitatea acelei lumi spirituale&. Este suficient pentru scopurile mele pre$ente sa spun ca e+el, cel mai ori+inal dintre idealisti, considera ca a oferit prima dovada satisfacatoare a existentei lui %umne$eu, si prima solutie satisfacatoare la problema teolo+ica traditionala a raului. El s-a considerat primul teolo+ natural care a repurtat un succes deplin - primul care l-a impacat pe ;ocrate cu Cristos, aratand ca intruparea n-a fost un act de +ratie din partea lui %umne$eu, ci mai de+raba o necesitate. &%umne$eu&, a spus e+el, &trebuia sa aiba un Fiu&, pentru ca fara timp, eternitatea nu e nimic, fara om, %umne$eu nu e nimic, iar fara emer+enta sa istorica, .devarul nu e nimic. in ochii lui e+el, speranta platonica de a scapa de dimensiunea temporala in eternitate a fost un stadiu primitiv, dar necesar, al +andirii filosofice - un stadiu pe care doctrina crestina a intruparii ne-a a"utat sa-l depasim. e+el credea ca, o data ce :ant ne-a deschis calea spre a considera mintea si lumea interdependente, suntem in masura sa vedem ca filosofia poate construi un pod peste distinctia Qantiana dintre fenomenal si noumenal, la fel cum sederea lui Cristos pe pamant a invins distinctia dintre %umne$eu si om. !entru unele dintre cele mai luminate minti ale secolului al CIC-lea, metafi$ica idealista parea atat adevarata cat si demonstrabila. Aosiah Ro1ce, de exemplu, a scris carte dupa carte ar+umentand ca e+el a avut dreptate7 simpla reflectie academica asupra presupo$itiilor simtului comun, exact tipul de filosofare pe care ;ocrate l-a practicat si laudat, ne va conduce +arantat spre recunoasterea adevarului panteismului, asa cum reflectia asupra dia+ramelor +eometrice ne va conduce spre 8eorema lui 2E

!1tha+ora. %ar verdictul culturii literare la adresa metafi$icii a fost bine formulat de catre :ierQe+aard atunci cand a spus &%aca e+el ar fi scris la sfarsitul lucrarii sale ;istemul lo+icii (acesta a fost doar un experiment al +andirii(, el ar fi fost cel mai mare +anditor care a trait vreodata. .sa cum stau lucrurile, nu e decat un bufon&. .s reformula ideea lui :ierQe+aard dupa cum urmea$a7 daca e+el ar fi fost in stare sa incete$e a mai crede ca ne-a oferit adevar redemptiv si ar fi pretins in schimb ca ne-a oferit ceva mai bun decat adevarul redemptiv - si anume, o modalitate de a cuprinde toate produsele anterioare ale ima+inatiei umane intr-o sin+ura vi$iune - el ar fi fost primul filosof care ar fi admis ca a iesit pe piata un produs cultural mai bun decat filosofia. El ar fi fost primul filosof care ar fi inlocuit constient filosofia cu literatura, intocmai cum ;ocrate si !laton au fost primii care au inlocuit constient reli+ia cu filosofia. %ar, in schimb, e+el s-a pre$entat ca fiind cel care a descoperit .devarul .bsolut, iar oameni ca Ro1ce l-au tratat cu serio$itate care acum ni se pare socant de plina de afectiune si ridicola in acelasi timp. !rin urmare, i-a revenit lui 5iet$sche sarcina sa ne spuna, in 5asterea tra+ediei, ca premisa comuna lui ;ocrate si e+el ar trebui respinsa, si ca inventia ideii de cunoastere-de-sine a fost un excelent produs al ima+inatiei, dar care a supravietuit mai mult decat utilitatea sa. in orice ca$, intre epoca lui e+el si cea a lui 5iet$sche, a aparut cea de-a doua mare miscare filosofica, una care se afla in aceeasi relatie cu %emocrit si 'ucretius, in care se afla e+el cu !armenide si !lotin. .ceasta a fost incercarea de a pune stiinta naturii atat in locul reli+iei cat si in cel al reflectiei socratice, de a considera ca cercetarea empirica ne furni$ea$a exact ceea ce ;ocrate credea ca nu ne poate oferi niciodata - si anume, adevar redemptiv. !ana la mi"locul secolului al CIC-lea, devenise clar ca matematica si stiinta empirica aveau sa fie sin+urele domenii ale culturii in care se putea spera sa se a"un+a la un acord rational, unanim sin+urele discipline in stare sa furni$e$e credinte care sa nu fie rasturnate pe masura ce se derulea$a istoria. Ele erau sin+urele surse de re$ultatea cumulative si de enunturi care repre$entau candidati plau$ibili la statutul de perspective asupra modului in care sunt lucrurile in ele insele, independent de contin+entele istoriei umane. atiinta naturii unificata mai este inca pentru multi intelectuali raspunsul la ru+aciunile lui ;ocrate. !e de alta parte, in secolul al CIC-lea, aproape toata lumea a a"uns sa fie de acord cu ume ca modelul lui !laton de succes co+nitiv - matematica - nu ne va oferi niciodata nimic redemptiv. %oar cativa neo-pita+oreici rataciti mai considerau ca matematica are mai mult decat un interes practic si estetic. Ca urmare, po$itivistii secolului al CIC-lea au tras conclu$ia ca sin+ura sursa disponibila de acord rational si adevar incontestabil, stiinta empirica, trebuia sa aiba pur si simplu o functie redemptiva. %e vreme ce filosofia ne-a invatat intotdeauna ca o relatare care lea+a totul laolalta intr-un intre+ coerent are valoare redemptiva si, de vreme ce colapsul metafi$icii idealiste a facut din materialism sin+urul candidat posibil la o astfel de relatare, po$itivistii au conchis ca stiinta naturii este toata filosofia de care vom avea vreodata nevoie. .cest proiect de conferire a unui statut redemptiv stiintei empirice este ispititor pentru doua tipuri de intelectuali din pre$ent. !rimul este tipul de filosof care sustine ca stiinta naturii a"un+e la adevar obiectiv asa cum nici o alta portiune a culturii nu a"un+e. .cesti filosofi mer+ de obicei mai departe si afirma ca omul de stiinta a naturii este posesorul paradi+matic al virtutilor intelectuale, indeosebi al iubirii de adevar, care nici macar nu sunt cautate printre criticii literari. Cel de-al doilea tip de intelectual care continua directiile trasate de po$itivistii secolului al CIC-lea, este +enul de om de stiinta care proclama ca cele mai recente descoperiri din cadrul disciplinei sale au profunde implicatii filosofice7 ca pro+resele in biolo+ia evolutionista sau in stiinta co+nitiva, de exemplu, nu se limitea$a la a ne spune cum functionea$a lucrurile si din ce sunt facute acestea. Ele ne spun, de asemenea, dupa cum afirma acesti oameni de stiinta, ceva despre cum sa traim, despre natura umana, despre ceea ce suntem realmente. Ele ne furni$ea$a daca nu i$bavire, atunci cel putin intelepciune - nu se limitea$a la a ne oferi simple instructiuni despre cum sa producem unelte mai eficiente pentru a obtine ceea ce dorim, ci ne ofera si sfaturi intelepte cu privire la ce ar trebui sa ne dorim. 6a voi ocupa separat de aceste doua +rupuri de oameni. !roblema in ceea ce priveste incercarea filosofilor de a trata omul de stiinta empiric drept paradi+ma de virtute intelectuala este aceea ca iubirea de adevar a astrofi$icienilor nu pare deloc diferita de cea a filolo+ului clasic sau a istoricului orientat spre studierea arhivelor. 8oti acesti oameni incearca din +reu sa reali$e$e ceva corespun$ator. 2F

'a fel este si ca$ul maistrului tamplar, contabilului calificat si chirur+ului +ri"uliu. 5evoia de a reali$a ceva corespun$ator este esentiala pentru toti acesti oameni7 pentru ceea ce sunt ei si pentru ceea ce face ca vietile lor sa merite traite. Este evident ca fara astfel de oameni ale caror vieti sunt centrate pe aceasta nevoie, n-am fi avut prea multe reali$ari in planul civili$atiei. Aocul liber al ima+inatiei este posibil numai datorita ba$ei pe care oamenii cu o dispo$itie literara au construit-o. Fara mestesu+ari, nu exista nici poeti. Fara oameni de stiinta teoretici, care sa furni$e$e tehnolo+ia unei lumi industriali$ate, vor fi putini oameni cu bani suficienti pentru a-si trimite copiii sa fie initiati intr-o cultura literara. %ar nici un motiv nu ne indreptateste sa consideram ca contributiile omului de stiinta a naturii la aceasta ba$a au o semnificatie filosofica sau morala, care le lipseste celor ale tamplarului, contabilului si chirur+ului. !entru Aohn %e#e1, faptul ca fi$icianul matematic se bucura de un presti+iu mai mare decat un mestesu+ar iscusit repre$enta o mostenire nefericita a distinctiei platonico-aristoteliciene dintre adevaruri eterne si adevaruri empirice, a inaltarii contemplatiei libere deasupra spiritului practic chinuit. .ltfel spus, presti+iul teoreticianului stiintific este o mostenire nefericita a ideii socratice dupa care, acel ceva asupra caruia noi toti putem fi de acord ca este adevarat ca re$ultat al unei de$bateri ratinale, este o reflectare a ceva mai mult decat simplul acord - a ideii ca, in conditii comunicative ideale, acordul intersubiectiv este un simbol al corespondentei cu modul in care sunt realmente lucrurile. %e$baterea actuala dintre filosofii analitici, daca adevarul este o problema de corespondenta cu realitatea, si de$baterea paralela referitoare la refu$ul lui :uhn de a accepta ca stiinta abordea$a asimptotic ceea ce este realmente real, sunt dispute intre cei care considera ca stiinta empirica indeplineste cel putin unele dintre sperantele lui !laton si cei care cred ca acele sperante ar trebui abandonate. !entru cei dintai filosofi faptul ca adau+area unei carami$i la edificiul cunoasterii este o problema de aliniere cat mai exacta a +andirii si limba"ului la modul in care sunt realmente lucrurile, tine indiscutabil de simtul comun. .dversarii lor filosofici considera ca acest asa-numit simt comun nu este decat ceea ce credea %e#e17 si anume, o relicva a sperantei reli+ioase ca i$bavirea poate veni de la contactul cu ceva non-uman si extrem de puternic. . abandona ideea din urma, ideea care lea+a filosofia de reli+ie, inseamna a recunoaste atat abilitatea oamenilor de stiinta de a adau+a carami$i la edificiul cunoasterii cat si utilitatea practica a teoriilor stiintifice pentru predictie si a insista, in acelasi timp, asupra irelevantei ambelor reali$ari pentru cautarea i$bavirii. .ceste de$bateri intre filosofii analitici au putin de-a face cu activitatile celui de-al doilea tip de oameni pe care i-am etichetat &metafi$icieni materialisti&. .cestia sunt oamenii de stiinta care cred ca marele public ar trebui sa se interese$e de cele mai recente descoperiri in materie de +enomi, sau locali$are cerebrala, sau de$voltarea copilului, sau mecanica cuantica. .cesti oameni de stiinta se pricep sa dramati$e$e contrastul dintre vechile teorii stiintifice si cele noi, stralucitoare, dar nu se pricep sa explice de ce ar trebui sa ne pese de diferenta. Ei sunt in aceeasi situatie ca si criticii de arta si literatura, care se pricep sa indice diferentele dintre romanele anilor 1?>0 si cele ale anilor 1>20, sau dintre ceea ce umplea +aleriile de arta acum $ece ani si ceea ce le umple acum, dar nu se pricep sa explice de ce sunt importante aceste schimbari. Exista totusi o diferenta intre astfel de critici si acel tip de oameni de stiinta despre care vorbesc eu. Cei dintai au de obicei intelepciunea sa evite +reseala pe care a facut-o Clement @reenber+ - +reseala de a afirma ca ceea ce umple +aleriile de arta anul acesta este re$ultatul tuturor epocilor si ca exista o lo+ica interioara a istoriei produselor ima+inatiei care a a"uns acum la re$ultatul ce i-a fost destinat. %ar oamenii de stiinta pastrea$a inca ideea dupa care cel mai recent produs al ima+inatiei stiintifice nu este doar o imbunatatire in raport cu ceea ce a fost ima+inat anterior, ci totodata este mai aproape de natura intrinseca a lucrurilor. %e aceea li s-a parut atat de "i+nitoare su+estia lui :uhn de a se considera oameni care solutionea$a probleme. Retorica lor ramane &5oi am inlocuit aparenta cu realitatea*& mai de+raba decat &5oi am re$olvat niste probleme de lun+a durata*& sau &.m reinnoit lucrurile*& !roblema cu aceasta retorica este ca ea pune un strat de lac metafi$ic lucios pe un produs stiintific folositor. Ea ne su+erea$a nu numai ca am invatat mai mult cu privire la cum sa pre$icem si sa controlam mediul nostru incon"urator si pe noi insine, dar si ca am facut ceva mai mult - ceva cu semnificatie redemptiva. %ar reali$arile succesive ale stiintei moderne si-au epui$at semnificatia lor filosofica atunci cand au aratat clar ca o "ustificare cau$ala a relatiilor dintre evenimentele spatio2D

temporale nu solicita actiunea fortelor non-fi$ice - cand aceasta NstiintaO ne-a demonstrat ca nu exista fantome. !e scurt, stiinta moderna ne-a a"utat sa intele+em ca daca vrem o metafi$ica, atunci metafi$ica materialista este sin+ura pe care trebuie sa o avem. insa nu ne-a oferit nici un motiv sa credem ca avem nevoie de o metafi$ica. 5evoia de metafi$ica a durat doar atat cat a durat speranta in adevarul redemptiv. %ar in momentul in care materialismul a triumfat asupra idealismului, aceasta speranta a intrat in declin. Ca urmare, reactia celor mai multi intelectuali contemporani la anunturi privitare la noi descoperiri stiintifice este &Ei siK& .ceasta reactie nu e, asa cum a cre$ut C.!. ;no#, o o reactie a unor literati afectati si i+noranti care ii tratea$a cu condescendenta pe cercetatorii empirici onesti, muncitori. Este o reactie perfect re$onabila din partea cuiva care vrea sa afle mai multe despre scopuri si caruia i se ofera informatii despre mi"loace. .titudinea culturii literare fata de metafi$ica materialista este, si trebuie sa fie, ceva de +enul7 in timp ce atat incercarile lui !laton cat si cele ale lui e+el de a ne oferi ceva mai interesant decat fi$ica au fost incercari laudabile de a +asi o disciplina redemptiva care sa fie pusa in locul reli+iei, metafi$ica materialista este doar fi$ica ce se inalta deasupra ei insasi. atiinta moderna este un mod ima+inativ +lorios de a descrie lucrurile, extrem de reusit pentru scopurile in care a fost de$voltata - si anume, pre$icerea si controlarea fenomenelor. %ar n-ar trebui sa pretinda ca are acel tip de putere redemptiva pretinsa de rivala ei invinsa, metafi$ica idealista. intrebari de +enul &Ei siK& au inceput sa le fie puse oamenilor de stiinta de catre intelectualii secolului al CIC-lea care invatau treptat, asa cum avea sa spuna mai tar$iu 5iet$sche, sa vada stiinta prin prisma artei, iar arta prin cea a vietii. 6aestrul lui 5iet$sche, Emerson, a fost o astfel de personalitate, iar 3audelaire alta. Cu toate ca multi dintre intelectualii literari ai acestei perioade considerau ca depasisera de"a romantismul, totusi, ei ar fi fost de acord cu ;chiller ca pe viitor maturi$area omenirii se va reali$a mai de+raba cu a"utorul a ceea :ant a numit &esteticul& decat cu a"utorul a ceea ce el a numit &eticul&. Ei ar fi spri"init, de asemenea, afirmatia lui ;helle1 ca marea sarcina a emanciparii umane de preoti si tirani ar fi putut fi reali$ata si fara &'ocQe, ume, @ibbon, )oltaire si Rousseau& dar ca &e dincolo de +ranitele ima+inatiei sa ne inchipuim care ar fi fost conditia morala a lumii daca %ante, !etrarca, 3occaccio, Chaucer, ;haQespeare, Calderon, 'ord 3acon si 6ilton n-ar fi existat niciodataH daca Raphael si 6ichelan+elo nu s-ar fi nascut niciodataH daca poe$ia evreiasca n-ar fi fost niciodata tradusa, daca o renastere a studiului literaturii +recesti n-ar fi avut niciodata loc, daca nici un monument al vreunei sculpturi antice nu ne-ar fi fost lasat mostenire, si daca poe$ia si reli+ia lumii antice s-ar fi naruit o data cu credinta ei&. Cele spuse de ;helle1 despre 'ocQe si ume se aplica la fel de bine si in ca$ul lui @alilei, 5e#ton si 'avoisier. Ceea ce a spus fiecare dintre ei a fost bine ar+umentat, folositor si adevarat. %ar, potrivit lui ;helle1, acel tip de adevar care este produsul unui ar+ument reusit nu ne poate imbunatati conditia noastra morala. in ceea ce priveste productiile lui @alilei si 'ocQe suntem indreptatiti sa intrebam &%a, dar este oare adevaratK& insa, cum bine credea ;helle1, nu prea are rost sa punem aceasta intrebare in ca$ul lui 6ilton. &.devarat in mod obiectiv&, in sensul de &astfel incat sa se obtina asentimentul tuturor membrilor viitori ai culturii experte in cau$a&, este o notiune care nu va fi niciodata folositoare pentru intelectualii literari, caci pro+resul ima+inatiei literare nu este o problema de acumulare de re$ultate. 5oi filosofii care suntem acu$ati ca nu avem suficient respect pentru adevarul obiectiv - cei pe care metafi$icienilor materialisti le place sa ne numeasca &relativisti postmoderni& - consideram obiectivitatea drept intersubiectivitate. !rin urmare, putem fi bucurosi de acord ca oamenii de stiinta obtin adevar obiectiv, lucru care nu se intampla in ca$ul literatilor, si asta pur si simplu pentru ca oamenii de stiinta sunt or+ani$ati in culturi experte intr-un mod in care intelectualii literari nici macar n-ar trebui sa incerce sa se or+ani$e$e. !utem avea o cultura experta, daca suntem de acord asupra a ceea ce vrem sa obtinem, dar nu si daca ne intrebam ce tip de viata ar trebui sa ne dorim. atim ce scopuri se presupune ca trebuie sa serveasca teoriile stiintifice. %ar nu suntem acum si nu vom fi niciodata in masura sa spunem ce scopuri se presupune ca trebuie sa serveasca romanele, poe$iile si piesele de teatru. Caci aceste carti redefinesc continuu scopurile noastre. /// 2M

!ana acum nu am spus nimic despre relatia culturii literare cu politica. )reau sa inchei trecand la aceasta tema. Caci disputa dintre cei care considera aparitia culturii literare un lucru bun si cei care o considera un lucru rau este, in mare masura, o disputa privitoare la ce tip de cultura inalta ar contribui cel mai mult la crearea si sustinerea climatului de toleranta care infloreste cel mai bine in societatile democratice. Cei care ar+umentea$a ca o cultura centrata pe stiinta este cea mai buna in acest scop contrabalansea$a ura, pasiunea, pre"udecata, superstitia si toate celelalte forte ale irationalului de care, asa cum pretindeau ;ocrate si !laton, filosofia ne poate scapa, cu iubirea de adevar. %ar cei aflati de partea cealalta sunt suspiciosi in ceea ce priveste opo$itia platonica dintre ratiune si irational. !entru ei nu exista nici un motiv care sa "ustifice relationarea diferentei dintre conversabilitatea toleranta si incapatanarea rau voitoare de a nu asculta si partea cealalta, de o distinctie intre o parte a noastra superioara care ne permite sa obtinem i$bavirea a"un+and in le+atura cu o realitate non-umana si o alta parte, care e doar animala. !unctul forte al celor care cred ca un respect adecvat fata de adevarul obiectiv si, astfel, fata de stiinta, este important pentru mentinerea unui climat de toleranta si bunavointa, e acela ca ar+umentul este esential atat pentru stiinta cat si pentru democratie. .tat atunci cand oamenii ale+ intre teorii stiintifice alternative cat si atunci cand ale+ intre parti alternative ale le+islatiei, vrem ca ei sa-si ba$e$e deci$iile pe ar+umente - ar+umente care pornesc de la premise ce pot fi facute plau$ibile pentru oricine doreste sa cercete$e problema. Rareori preotii au furni$at astfel de ar+umente si nici intelectualii literari nu o fac. %eci este tentant sa consideram preferinta pentru literatura in raport cu stiinta, drept o respin+ere a ar+umentului in favoarea sentintelor oraculare - o re+resie spre ceva inconfortabil cum ar fi stadiul reli+ios, prefilosofic al vietii intelectuale occidentale. )a$uta din aceasta perspectiva aparitia unei culturi literare arata ca o tradare a functionarilor. insa aceia dintre noi care se bucura de emer+enta culturii literare se pot opune acestei acu$atii spunand ca desi ar+umentatia este esentiala pentru proiecte de cooperare sociala, i$bavirea este o problema individuala, privata. .sa cum aparitia tolerantei reli+ioase a depins de reali$area unei distinctii intre nevoile societatii si nevoile individului si de afirmatia ca reli+ia nu este necesara pentru cele dintai, la fel si cultura literara ne cere sa despartim deliberarea politica de proiectele de i$bavire. .ceasta inseamna a recunoaste ca sperantele private de a dobandi autenticitate si autonomie ar trebui lasate acasa atunci cand cetatenii unei societati democratice se reunesc pentru a delibera in le+atura cu ceea ce trebuie facut. . face aceasta mutare e echivalent cu a spune7 sin+urul mod in care stiinta e relevanta pentru politica este acela ca oamenii de stiinta a naturii ofera un bun exemplu de cooperare sociala, de cultura experta in care ar+umentatia infloreste. !rin urmare, ei ofera un model pentru deliberarea politica - un model de onestitate, toleranta si incredere. .ceasta abilitate este mai de+raba o problema de procedura decat de re$ultate, motiv pentru care +rupurile de tamplari sau echipele de in+ineri pot oferi un model la fel de bun ca si departamentele de astrofi$ica. %iferenta dintre acordul ar+umentat asupra modalitatii de a solutiona o problema care s-a ivit pe parcursul construirii unei case sau a unui pod si acordul ar+umentat asupra a ceea ce fi$icienii numesc &o teorie despre tot& este, in acest context, irelevanta. Caci orice ne-ar spune ultima teorie despre tot, nu va face nimic pentru a ne oferi indrumare politica sau i$bavire individuala. .firmatia pe care tocmai am facut-o pare aro+anta si do+matica, deoarece, cu si+uranta unele dintre re$ultatele cercetarii empirice au contribuit in trecut la ima+inea-noastra-de-sine. @alilei si %ar#in au eliminat o +ama lar+a de fantome, demonstrand suficienta unei descrieri materialiste. !rin urmare, ei au facut mai simpla trecerea noastra de la o cultura inalta reli+ioasa la una pur filosofica, seculara. %eci ar+umentul meu in numele culturii literare depinde de afirmatia potrivit careia descotorosirea de fantome, de actiunea cau$ala care nu survine in ca$ul comportamentului particulelor elementare, a epui$at utilitatea stiintei naturii atat in scopuri redemptive cat si in scopuri politice. 5u inainte$ aceasta afirmatie ca re$ultat al unui rationament sau al unei patrunderi filosofice, ci doar ca pe o predictie cu privire la ceea ce ne re$erva viitorul. 4 predictie similara i-a determinat pe filosofii secolului al C)III-lea sa creada ca reli+ia crestina facuse tot ce-i statea in putinta pentru conditia morala a umanitatii, si ca era timpul sa lasam reli+ia deoparte si sa punem in locul ei metafi$ica, fie pe 2?

cea idealista fie pe cea materialista. Cand intelectualii literari asuma ca stiinta naturii nu ne poate oferi altceva decat un exemplu edificator de conversabilitate toleranta, ei procedea$a la fel ca filosofii, care au afirmat ca pana si cei mai buni dintre preoti nu ne pot oferi altceva decat exemple edificatoare de caritate si decenta. Reducerea stiintei de la o posibila sursa de adevar redemptiv la un model de cooperare rationala este corespondentul contemporan al reductiei Evan+heliilor de la o reteta de obtinere a fericirii vesnice la un compendiu de sfaturi morale solide. .cesta e tipul de reductie recomandat de catre :ant si Aefferson si pe care protestantii liberali ai ultimelor doua secole l-au reali$at treptat. Cu alte cuvinte7 atat reli+ia crestina cat si metafi$ica materialista s-au dovedit a fi artefacte autodistructive. 5evoia de ortodoxie reli+ioasa a fost subminata de insistenta ;f. !aul asupra primatului iubirii si de reali$area treptata a faptului ca o reli+ie a iubirii n-ar fi putut cere tuturor sa recite acelasi cre$. 5evoia de metafi$ica a fost subminata de abilitatea stiintei moderne de a concepe mintea umana ca un sistem nervos extrem de complex si, astfel, de a se intele+e pe sine mai de+raba in termeni pra+matici decat metafi$ici. atiinta ne-a aratat cum sa concepem cercetarea empirica mai de+raba drept utili$area acestui echipament psiholo+ic suplimentar in vederea casti+arii unei stapaniri mereu mai mari asupra mediului incon"urator, decat ca pe o modalitate de inlocuire a aparentei cu realitatea. .sa cum secolul al C)III-lea a fost in stare sa intelea+a crestinismul nu ca pe o revelatie din ceruri, ci ca aflandu-se intr-o relatie directa cu reflectia socratica, la fel si secolul CC a devenit capabil sa intelea+a stiinta naturii nu ca pe cea care de$valuie natura intrinseca a realitatii, ci ca aflandu-se intr-o relatie directa cu acel tip de re$olvare-practica-de-probleme la care sunt buni atat castorii cat si tamplarii. . renunta la ideea ca exista o natura intrinseca a realitatii care trebuie descoperita fie de preoti, fie de filosofi, fie de oamenii de stiinta, inseamna a separa nevoia de i$bavire de cautarea acordului universal. inseamna a renunta la cautarea unei relatari exacte despre natura umana si, astfel, a unei retete pentru a trai )iata cea 3una pentru 4m. 4 data ce se renunta la aceste cautari, extinderea limitelor ima+inatiei paseste in fata pentru a-si asuma rolul pe care obedienta fata de vointa divina l-a "ucat intr-o cultura reli+ioasa si rolul pe care descoperirea a ceea ce este realmente real, l-a "ucat intr-o cultura filosofica. %ar aceasta inlocuire nu constituie un motiv pentru a renunta la cautarea unei forme utopice unice de viata politica - 3una ;ocietatea @lobala. /// .m spus tot ce se putea pentru a ma impotrivi su+estiei ca aparitia culturii literare repre$inta o recadere in irationalitate si ca un respect adecvat fata de abilitatea stiintei de a obtine adevar obiectiv este esential pentru moralul unei societati democratice. %ar exista o su+estie inrudita, mai va+a si mai +reu de definit, insa nu mai putin persuasiva. !otrivit acestei su+estii, cultura literara este decadenta - ii lipseste +andirea po$itiva si vi+oarea, comune crestinilor care fac pro$elitism, po$itivistilor care divini$ea$a stiinta si revolutionarilor marxisti. ;e spune adesea ca o cultura inalta centrata pe literatura, una care nu-si doreste sa surprinda lucrurile corect ci sa le innoiasca, va fi o cultura de esteti plapan$i si absorbiti de propria persoana. Cea mai buna combatere a acestei su+estii este eseul lui 4scar Lilde &8he soul of man under socialism&. 6esa"ul acestui eseu il secondea$a pe cel al lui 6ill din %espre libertate si pe cel al lui Ra#ls din . 8heor1 of Austice. El este acela ca sin+urul rost pentru a scapa de preoti si de re+i, pentru a instaura +uverne democratice, pentru a lua de la fiecare dupa posibilitati si a da la fiecare dupa nevoi si, astfel, pentru a crea 3una ;ocietate @lobala, este acela de a oferi oamenilr sansa sa duca orice tip de viata prefera, atata timp cat acest lucru nu diminuea$a sansele altora de a proceda la fel. .sa cum a spus Lilde &socialismul insusi va fi valoros pentru ca va duce la Individualism&. Ceea ce vrea sa spuna Lilde este ca nu se poate aduce nici o obiectie estetilor absorbiti de propria persoana - adica, oamenilor a caror pasiune este aceea de a explora limitele actuale ale ima+inatiei umane - atata timp cat acestia nu folosesc mai mult decat partea care li se cuvine din produsul social. 8otusi, aceasta afirmatie ii sochea$a pe multi oameni ca fiind decadenta. .cestia ar sublinia ca nu am fost pusi pe acest pamant pentru a ne simti bine, ci pentru a face ceea ce trebuie. Ei cred ca socialismul nu ne-ar fi inflacarat inimile daca nu ar fi fost mai mult decat un mi"loc pentru Individualism, sau daca telul revolutiei proletare ar fi fost doar acela de a oferi fiecaruia sansa sa devina un intelectual bur+he$. 2>

.ceasta parere, ca existenta umana are si un alt rost decat placerea, este cea care pastrea$a vie batalia dintre 6ill si :ant, in cursurile despre filosofia morala, asa cum parerea ca stiinta naturii trebuie sa aiba si un alt rost in afara de re$olvarea-practica-de-probleme, pastrea$a vie batalia dintre :uhn si adversarii sai, in cursurile de filosofia stiintei. 6ill si :uhn - si, in +eneral, utilitaristii si pra+matistii sunt inca suspectati ca-si de$ama+esc cole+ii de bransa, ca diminuea$a demnitatea umana, ca reduc aspiratiile noastre cele mai nobile la stimularea permisiva a manunchiurilor noastre favorite de neuroni. 4po$itia dintre cei care cred, impreuna cu ;chiller si Lilde, ca fiintele umane sunt in forma lor cea mai buna atunci cand se distrea$a, si cei care cred ca ele sunt in forma lor cea mai buna cand se lupta, mi se pare ca sta la ba$a conflictelor care au marcat aparitia culturii literare. .s solicita din nou ca aceste conflicte sa fie intelese ca recapitulandu-le pe cele care au marcat trecerea de la reli+ie la filosofie. in acea tran$itie timpurie, cei ce credeau ca o viata umana care nu lupta pentru supunere perfecta fata de vointa divina repre$enta o recadere in animalitate, se opuneau celor ce credeau ca idealul unei astfel de supuneri era nedemn de fiintele care puteau +andi pentru ele insele. in tran$itia actuala, oamenii care considera ca trebuie sa ne a+atam de ideile Qantiene ca &le+ea morala& si &lucrurile asa cum sunt in ele insele& se opun celor care considera ca aceste idei sunt simptome ale unei increderi in sine insuficiente, ale unei incercari auto-inselatoare de a +asi demnitate in acceptarea sclaviei si libertate in recunoasterea constran+erii. 6i se pare ca sin+ura modalitate de a solutiona aceasta disputa este de a spune ca in randurile celor carora o societate utopica le-ar oferi resursele si timpul liber necesar pentru a-si re$olva problemele lor individuale, se numara atat luptatorii Qantieni, cat si estetii absorbiti de propria persoana, atat oamenii care nu pot trai fara reli+ie cat si cei care o dispretuiesc, atat metafi$icienii naturii cat si pra+matistii naturii. Caci, asa cum a spus Ra#ls, in aceasta utopie nu va fi deloc nevoie ca oamenii sa fie de acord asupra rostului existentei umane, asupra vietii bune pentru om sau asupra oricarui alt subiect cu un +rad de +eneralitate similar. )a fi suficient daca oamenii care nu sunt deloc de acord in privinta unor astfel de probleme vor fi de acord sa coopere$e in ceea ce priveste functionarea practicilor si institutiilor care, asa cum spunea Lilde, au &substituit competitia cu cooperarea&. )om a"un+e sa ne dam seama ca nu merita sa ne certam in ceea ce priveste disputa :ant versus 6ill, sau disputa metafi$icieni versus pra+matisti, asa cum nu merita nici disputa dintre credinciosi versus atei. Caci noi, fiintele umane, nu trebuie sa fim de acord in ceea ce priveste 5atura sau ;copul 4mului, pentru a oferi veciunului nostru posibilitatea de a actiona potrivit propriilor sale convin+eri asupra acestor probleme, asa cum nici actiunile vecinului nostru nu intervin in calea libertatii noastre de a actiona potrivit propriilor noastre convin+eri. !e scurt, asa cum am invatat, in ultimele cateva secole, ca diferenta de opinie intre credincios si ateu nu trebuie sa fie stabilita inainte ca cei doi sa poata coopera in ca$ul unor proiecte obstesti, la fel putem invata sa inlaturam toate diferentele dintre variatele cautari ale i$bavirii, atunci cand cooperam in vederea reali$arii utopiei lui Lilde. in acea utopie, cultura literara nu va fi nici sin+ura si nici forma dominanta de cultura inalta. ai asta pentru ca nu va fi nici o forma dominanta. Cultura inalta nu va mai fi considerata locul in care este de$batut si decis telul societatii ca intre+ si nici cel in care problema ce tip de intelectual domina +rupul, este una de inters social. 5ici nu vor mai exista multe +ri"i in privinta prapastiei dintre cultura populara, cultura oamenilor care n-au simtit niciodata nevoia de i$bavire, si cultura inalta a intelectualilor - oamenii care intotdeauna isi doresc sa fie ceva mai mult sau diferit de ceea ce sunt in pre$ent. in utopie, nevoia reli+ioasa si filosofica de a fi la inaltimea non-umanului si nevoia intelectualilor literari de a explora limitele actuale ale ima+inatiei umane vor deveni simple probleme de +ust. Ele vor fi privite de catre non-intelectuali in acelasi mod relaxat, tolerant si neintele+ator in care noi privim in pre$ent obsesia vecinei noastre pentru bird#atchin+, macrame, colectionarea de capace de roata sau descoperirea secretelor 6arilor !iramide. 4ricum, pentru a se intele+e unii cu altii in utopie, intelectualii literari vor fi nevoiti sa-si potoleasca retorica. .numite pasa"e din Lilde n-ar putea fi repetate, ca de exemplu, acele pasa"e in care vorbeste despre &poetii, filosofii, oamenii de stiinta, oamenii de cultura - intr-un cuvant, adevaratii oameni, oamenii care s-au reali$at si prin care intrea+a umanitate se reali$ea$a partial&. Ideea ca unii oameni sunt mai oameni decat altii, contra$ice intelepciunea lui Lilde, ce caracteri$ea$a unele dintre 00

afirmatiile sale ca7 &5u exista un sin+ur tip de om. Exista tot atatea perfectiuni cati oameni imperfecti&. .celeasi cuvinte ar fi putut fi scrise si de catre 5iet$sche, insa pentru a le lua in serios trebuie sa uitam dispretul lui Parathustra fata de &ultimii oameni&, oamneii care nu simt nici o nevoie de i$bavire. in utopie, cultura literara va fi invatat sa nu-si dea aere. Ea nu va mai simti tentatia de a face distinctii discriminatorii si cvasi-metafi$ice intre oameni reali si mai putin reali. !e scurt, su+ere$ sa privim cultura literara ca fiind ea insasi un artefact care se auto-consuma si, probabil ultimul de +enul acesta. Caci in utopie, intelectualii vor fi renuntat la ideea ca exista un alt standard pe ba$a caruia produsele ima+inatiei umane pot fi masurate, in afara de utilitatea lor sociala, asa cum este "udecata aceasta utilitate de catre o comunitate +lobala, cat se poate de libera, toleranta si cu cat mai mult timp liber posibil. Ei vor fi incetat a mai crede ca ima+inatia umana a"un+e undeva, ca exista un eveniment cultural indepartat spre care se indreapta intrea+a creatie culturala. Ei vor fi renuntat la identificarea i$bavirii cu atin+erea perfectiunii. Ei vor fi pus la suflet maxima potrivit careia calatoria e cea care contea$a. in romaneste de 6ihaela Cabulea

ROUND TABLE ON RICHARD RORTY&S "THE DECLINE OF REDEMPTIVE TRUTH AND THE RISE OF A LITERARY CULTURE' THE (AY THE (ESTERN INTELLECTUALS (ENT" 'iviu Cotrau7 'adies and +entlemen, to Buote !rofessor 6ar+a(s recent Buote of arold 3loom(s observation that &Richard Rort1 is the most interestin+ philosopher in the #orld toda1,& I thinQ, b1 #a1 of introduction, it is m1 dut1 to tell 1ou #h1 he is so interestin+. I #ill tr1 to respond to this issue b1 addressin+ the implicit Buestion to #hom does Rort1 seem to be so interestin+. e is surel1 interestin+ to people liQe arold 3loom or liQe most of us here, literar1 people. o#ever, for Buite a lar+e number of philosophers of mainl1 realist persuasions, he is not so interestin+ as extremel1 controversial. ;impl1 stated, ho# could Rort1, the professional philosopher #ho places Charles %icQens and 6ilan :undera above e+el and :ant, be other than controversialK 8he truth is that Rort1 has done recentl1 probabl1 more than an1 other philosopher of modern times to undermine the privile+ed status of philosoph1. ;o ho# can Rort1 expect the +ratitude of professional philosophers, #ho, liQe the ancient priests of E+1pt or the Celtic druids claim to be the sole proprietors of Qno#led+eK 5iet$sche said that @od is dead. ;ince that fateful pronouncement #e have had all Qinds of deaths ,that of tra+ed1, amon+ others-. Rort1 tells us that philosoph1 is dead, or d1in+. . Buestion arises7 #hat is livin+ thenK Lell, in Rort1(s vie#, #hat is ver1 much alive and QicQin+ is, lo and behold, literar1 criticism*, precisel1 #hat #e have been bus1 doin+ for more or less practical reasons. 8hat(s surel1 enou+h reason for us to love Rort1 re+ardless of #hat he is sa1in+ about the rest. 8hanQs to Rort1 and to people of the same bent, literar1 criticism is no lon+er a Cinderella amon+ the other disciplines, but a profession that seems to be probabl1 best positioned to cope #ith the postmodern situation. !hilosoph1, histor1 and all the (soft( fields of inBuir1, as Rort1 calls them, turn out to be so man1 fictive or rhetorical constructs. 3ut literar1 criticism, b1 its proximit1 to and perhaps contamination b1, or even better, as a result of its consan+uine relation to the practice of fiction, provides the least deluded means of addressin+ the postmodern condition. In short, literar1 criticism franQl1 acQno#led+es its institutional role as a social and cultural practice, free of essentialist presuppositions and truth-claims. . frivolous activit1K .ll the better, Rort1 #ould repl1, for it is throu+h (theor1-talQ( rather than hi+h-handed (theor1(, throu+h the freepla1 of meanin+s, that #e can build 4scar Lilde(s 01

utopia or the @ood @lobal ;ociet1. Rort1 ma1 be less interestin+ and rather controversial for some literar1 critics as #ell. &4ne philosophical method #hich #ill do no +ood at all,& Rort1 sa1s, &is (anal1sis of meanin+s(. 8he problem is that one thinQs there are too man1 meanin+s around and the other side too fe#& ,Buote from !hilosoph1 and the 6irrror of 5ature, ??-. ;uch observations are liQel1 to affect, in a si+nificant #a1, pace Fish, the #a1 #e interpret literar1 texts. 8he notion that (meanin+( is out there in the text and that the business of a literar1 critic is to re-cover it ,cover it a+ainK- is deepl1 embedded in our literar1 practice. If .merican students of literature have lon+ been exposed to 5e# Criticism, #ith its insistence on the autonom1 and self-sufficienc1 of texts, #ith its notion of the text as bein+ a (verbal icon(, a structure of in-#rou+ht iron1 or paradox, #e, on the Continent, have been practisin+ a Qind of (explication du texte( or close philolo+ical readin+ ,in our ;axon schools the1 #ill stud1 @oethe(s Faustus for a 1ear or t#o in the ,vainK- hope of elicitin+ all the possible textual meanin+s b1 interpretin+ that most famous poem line b1 line-. In other #ords, #e have been entertainin+ the notion that #e ou+ht to be +uided b1 such hi+h standards as (truth( and (ob"ectivit1( in #hat #e are doin+ #ith the text, b1 some hi+h +round of principle or b1 some fixed standards of "ud+ment ,thinQ of the #a1 #e have been doin+ (aesthetics(, b1 focusin+ on various essentialist concepts such as (the beautiful(, (the sublime(, etc.-. Le have adopted the Enli+htenment ethos of theor1, reason and truthH #e have committed ourselves to #hat +oes b1 the name of (scientific realism(. 8he ver1 notion of (metaphor( meta - phoros - that is, be1ond li+ht - su++ests that there ma1 be somethin+ interestin+, somethin+ ne#, perhaps essential to our bein+, behind that li+ht. 8his, of course, doesn(t mean that #e never listened to #hat 5iet$sche said about truth as bein+ (a movin+ arm1 of metaphors, meton1mies and anthropomorphisms(, or to Litt+enstein(s descriptions of (lan+ua+e +ames( and (cultural forms of life(. o#ever, the sense that #e someho# mana+e to stand (above( the text, inspectin+ it from a privile+ed position, has been stron+er than our suspicion that the (ultimate( realit1 of the text is in fact our o#n idios1ncratic fabrication. 8he #orst scenario, some of us #ill sa1, is that there is no ori+inal meanin+ in the text, that the text is, to use Eco(s #ords, liQe a picnic #here the author brin+s the #ords, and the reader brin+s the meanin+s. 8o do "ustice to Rort1(s philosophical practice #ould mean to recapitulate all the Qe1 moments, and #h1 notK the details of the histor1 of scientific, philosophical and literar1 practices. I can onl1 sa1 that such a s1nopsis is to be found in his #onderful and most influential #orQ, #hich I have Buoted previousl1, !hilosoph1 and the 6irror of 5ature ,1>?0-, a booQ #hich has been translated into 1F lan+ua+es. 4ther ma"or philosophical contributions of Rort1(s are, in chronolo+ical order7 8he 'in+uistic 8urn, 1>DM, updated in 1>>2H ConseBuences of !ra+matism, 1>?2H Contin+enc1, Iron1 and ;olidarit1, 1>??, translated into 21 lan+ua+es, Romanian includedH 4b"ectivit1, Relativism and 8ruth7 !hilosophical papers I., 1>>1H Essa1s on eide++er and 4thers7 !hilosophical papers II., 1>>1H offnun+ statt ErQentnnis7 Einleitun+ in die pra+matische !hilosophie, 1>>EH .chievin+ 4ur Countr17 'eftist 8hou+ht in 8#entieth Centur1 .merica, 1>>?H 8ruth and !ro+ress7 !hilosophical !apers III, 1>>?H !hilosoph1 and ;ocial ope, a collection of non-technical esasa1s, #hich is forthcomin+. .fter havin+ served for almost t#o decades as !rofessor of !hilosoph1 at !rinceton 2niversit1, and for sixteen 1ears as !rofessor of the umanities at the 2niversit1 of )ir+inia, !rofessor Rort1 is currentl1 !rofessor of Comparative 'iterature at ;tanford 2niversit1. ;ince last #eeQ, last Frida1, to be precise, !rofessor Rort1 has been a %octor onoris Causa member of the 3abes-3ol1ai academic communit1. In #hat follo#s I #ould liQe to asQ Rector 6ar+a to maQe a fe# comments on !rofessor Rort1(s essa1, #hich all the respondents have had the pleasure to read. !rofessor 6ar+a, 1ou have the #ord. .ndrei 6ar+a7 %ear collea+ues, !rofessor Rort1 offered us for this discussion a text #hich has to be included in the +eneral frame#orQ of his #orQ, and this is the first step for understandin+ his text. I don(t #ant to repeat the content of this text, but to sa1 some #ords about its place #ithin Rort1(s #orQ and #ithin contemporar1 philosoph1. 8o start this discussion, I #ill also raise some Buestions addressed to !rofessor Rort1 based on his text. In the be+innin+ I #ill sa1 that &8he %ecline of Redemptive 8ruth and the Rise of a 'iterar1 Culture& is an excellent text in man1 respects. First of all, it is a summar1 of Rort1(s philosoph1, #ith re+ard to some crucial concepts7 truth, philosoph1, intellectual histor1, the difference bet#een literature, literar1 culture, and philosophical culture and reli+ious culture. 8he text is also an excellent challen+e #ith 02

re+ard to our conceptual frame#orQ for approachin+ the raised problems7 the modern, the advanced modern societies. I find it is an excellent approach and an attempt to offer intellectual tools for definin+, for promotin+ human libert1, human solidarit1. 8his text raises problems first of all #ith re+ard to other texts of Rort1. In this sense, I #ill sho# that this text, in m1 o#n interpretation, is a continuation of &!hilosoph1 and !ra+matism&, #hich #as published as an introduction to the second volume published b1 Richard Rort1, ConseBuences of !ra+matism, and in this introduction Rort1 describes the idea of a post-philosophical culture. 5o# he has completed this idea b1 sa1in+ that this post-philosophical culture is, or could be, a literar1 culture. In so far as the connections #ith other previous #orQs of Rort1(s are concerned, I #ould also mention that Rort1 does not touch for the first time the problem of the relationship bet#een reli+ion and philosoph1. In at least t#o previous texts, for instance in &Is there a problem about fictional discourseK& from (M> and in &%econstruction&, another text, he approaches this problem. In both texts he taQes distance from %errida b1 not acceptin+ the idea that all is a text, all is a +eneral text, all is a Qind of protuberance of a +eneral text. Richard Rort1 underlines the idea that literature and philosoph1 and science and so on are different Qinds of texts. 8he1 must not be confused in the same text. .s re+ards the place of this conceptualisation in the histor1 of philosoph1, I #onder about the proximit1 of Rort1(s approach, or rather the comparabilit1 of his approach to other famous approaches. In this sense, I #ould asQ !rofessor Rort1 about his relationship #ith, for instance, .u+uste Comte. Comte describes the evolution of the modern mind as a passa+e from the reli+ious mind to the philosophic mind and then to the scientific mind. Rort1 is usin+ a scheme based on three concepts, but he differentiates the third one, sa1in+ that the last sta+e is not the scientific one, but rather the literar1 one. In this sense, I #ould liQe to asQ him to compare his approach to the famous approach of .u+uste Comte, #hich is familiar, #hich is notorious in our countr1, in our context. Furthermore, I #as impressed b1 the linQs bet#een Rort1 and Emerson7 the perspective in #hich he has interpreted the intellectual histor1 of the last five centuries is ma1be the perspective of self-reliance. Le are familiar #ith the concept of (self-reliance( based on Emerson(s approachH in fact, !rofessor ;tanciu, #ho is present here, has translated Emerson, precisel1 the text I am referrin+ to. .s far as philosoph1 is concerned, of course, !rofessor Rort1 must be situated, in a sense, in the continuum of philosophical culture. It isn(t ver1 clear to me, !rofessor Rort1, #hether 1ou consider, in 1our criticism addressed to the philosophical culture, !hilosoph1, #ith a capital !, or mainl1 &man1 philosophies&. 3ecause in 1our introduction to ConseBuences of !ra+matism 1ou mention mostl1 !hilosoph1 #ith a capital !. 5o#, 1ou have avoided this Qind of speech and 1ou have addressed stron+ criticism to philosophies #ithout an1 distinction. 4f course, #e have different possibilities to choose from #ith re+ard to the relations bet#een philosoph1 and literature. In m1 opinion, it is ver1 difficult to separate literature, the literar1 culture, from philosoph1. .t least in our context, the European context, #e are accustomed to the idea that philosoph1 is a Qind of unavoidable structure or assumption. .s I said 1esterda1, #e are also ver1 ea+er, ver1 curious to have 1our reaction to the current interpretations of 1our relativism. 6ostl1 in 1our text entitled &!hilosoph1 and ;olidarit1& 1ou mention the three meanin+s of relativism and 1ou sa1 that 1ou are defendin+ the third ethnocentric one, #hich means that 1ou consider that the standards of truth, the criteria of rationalit1 are placed #ithin the interactions, #ithin the various relationships in a societ1. .s I mentioned 1esterda1, there is a dan+er in not separatin+ rational structure, rational attitudes from non-rational ones. I am curious to see 1our position, 1our defense a+ainst the dan+er of not bein+ sufficientl1 distant from the irrational or purel1 contextual approachesH and in this sense I have a personal curiosit1 to see 1our reaction to #hat abermas said about 1our relativism. abermas #as most careful to distin+uish 1our relativism in comparison to the lon+ histor1 of his o#n approach. abermas said, I Buote7 &Rort1 fThrt die 4b"eQtivitUt Tber ErQenntnis auf die Inter-;ub"eQtivitUt einer Vbereinstimmun+ $urTcQ&. I repeat, I #ant to see 1our reaction to this interpretation, #hich, I could sa1, is ver1 popular amon+ European philosophers, and not onl1 amon+ the Romanian ones. .nd, finall1, m1 last remarQ. 4f course, #e can discuss about the relationship bet#een philosoph1 and literature under different aspects. Is philosoph1 a Qind of literatureK Can #e place philosoph1 #ith literatureK Is there a succession bet#een literature and philosoph1, or could the1 cohabitateK .ccordin+ 00

to m1 understandin+, 1ou don(t consider philosoph1 as a Qind of literature. 8his disposition, #hich has been shared b1 %errida, for instance, is avoided in 1our text. 3ut I #ould liQe to see in more details 1our reactions to such Buestions. 8hanQ 1ou. 'iviu Cotrau7 8hanQ 1ou. I #onder if !rofessor Rort1 #ould liQe to ans#er strai+ht a#a1, or ma1be he #ould liQe to taQe other Buestions. Richard Rort17 I(d be +lad to ans#er strai+ht a#a1, at least to some of Rector 6ar+a(s Buestions. 4n the relation to Comte7 it seems to me that #hat Comte called (a positive sta+e of development( is "ust a form of #hat he called (the metaph1sical sta+e(, the form #hich metaph1sics taQes #hen it becomes completel1 materialist and sa1s that natural science +ives us the 8ruth. It seems to me that the idea that natural science +ives us the 8ruth is the result of the idea, the !latonic - ;ocratic idea that the 8ruth, in the sense of &that #hich all human bein+s most badl1 need to Qno#&, is &#hat all human bein+s can a+ree upon&. Lell, it turned out in the nineteenth centur1 that the onl1 thin+ that human bein+s could reall1 a+ree on #ere the results of natural science. ;o people said 4:, that must mean that natural science is #hat #e(#e al#a1s #anted to Qno#. 3ut, of course, it isn(t. .ll natural science tells 1ou is ho# thin+s #orQ. It(s ver1 nice to Qno# ho# thin+s #orQ if 1ou(re interested in technolo+1. 3ut Qno#in+ ho# thin+s #orQ is of no use #hatever in fi+urin+ out #hat to do #ith 1our life. ;o, natural science is not a source of the sort of truth that reli+ion and philosoph1 tr1 to +et. 6aterialist metaph1sics, ph1sics, natural science as the ans#er to the old philosophical Buestions is a failure, because it doesn(t speaQ to the old philosophical Buestions. 8he onl1 thin+ 1ou can sa1 for it is that it is true7 that is, ever1bod1 a+rees on ph1sical scientific theories. 3ut truth is not the same as universal utilit1 and all that science is +ood for is prediction and control of the environment. I don(t have an1thin+ special to sa1 about the relation to Emerson except that the Emersonian idea of self-reliance seems to me to have been taQen over b1 5iet$sche, #ho read Emerson intensivel1, and #ho made more of the notion of self-reliance than Emerson mana+ed to maQe, b1 transmutin+ it into the idea of self-creation. 4n the relation bet#een literature and philosoph1, I don(t thinQ of literature as taQin+ the place of philosoph1. I thinQ of us as readin+ theolo+ical and philosophical texts in a literar1 #a1, that is not as attempts to +et at the truth, but as ima+inative su++estions about #a1s in #hich #e mi+ht develop our self-ima+e. ;o it isn(t that one discipline #ill end and another discipline #ill taQe its place. 8he discipline of philosoph1 #e #ill have #ith us forever. 8here #ill al#a1s be commentar1 on !lato, on :ant, on e+el, on 5iet$sche and so on, and 1ou mi+ht as #ell call that philosoph1, but this commentar1 #ill not be seen as a Buasi-scientific discipline #hich #ill come up #ith results. It #ill merel1 be liQe literar1 criticism, an attempt to la1 out the alternatives. 4n relativism I don(t see that a purel1 contextualist approach is irrationalist. ere abermas and I simpl1 disa+ree. I thinQ that ever1 attribution of meanin+, ever1 attempt at appreciation or interpretation is a matter of puttin+ somethin+ in a context. 8hat(s all #e ever do. Contexts are used to puttin+ thin+s, texts, people, institutions, nations in context, #hich is useful for various purposes. 8o put somethin+ in a +iven context is never irrationalH the onl1 thin+ that(s irrational is to insist that that is the onl1 relevant context to put it in. If 1ou have a diversit1 of contexts to put the same thin+ in, 1ou don(t have to be afraid of irrationalism. abermas thinQs there has to be a sin+le universal context to overcome irrationalism, and I don(t. 4ne last Buestion I(d liQe to taQe up. Rector 6ar+a asQed7 is philosoph1 unavoidableK Lell, the histor1 of philosoph1 is for us, Europeans and .mericans, unavoidable because it(s part of #hat made us the people #e are. 8o understand ourselves reBuires some sense of #hat #e call the histor1 of philosoph1, that is the canonical texts from !lato to 5iet$sche. If #e don(t stud1 those texts, #e lose a +reat deal, but that is not to sa1 that there #ill al#a1s be a Buasi-scientific discipline called (philosoph1(. 8here ma1 or ma1 not be and #hether there is or not, I thinQ, doesn(t +reatl1 matter. 'iviu Cotrau7 ;hould #e understand, !rofessor Rort1, that philosophers and literar1 critics, theorists and anti-theorists, professionals and anti-professionals are all in the same boat, and #hile some are out there to steer the boat b1 some fixed coordinates, some are "ust rocQin+ the boat to sho# that there are no such coordinates, and shall #e then sa1 that both procedures, both positions are valid on their o#n termsK Richard Rort17 Lell, a+ain, the difference bet#een abermas and m1self is that he uses the notion of 0E

validit1, and I #ould prefer the notion of utilit1 and sa1 that various academic disciplines, political institutions, facts and so on have utilit1 for one or another purpose, that if 1ou #ant to asQ7 &is there a purpose&, &are the1 valid&, all 1ou can be asQin+ is &is this a purpose that it is #orth botherin+ aboutK& !urposes become obsolete, so it ma1 be that certain academic disciplines, certain texts, certain political institutions and so on, certain cultures, #ill become obsolete. 8o sa1 that (there is no fixed coordinate to steer the boat b1( is "ust to sa1 that as cultural politics becomes more and more democratic, more people #ill +ive up the idea of universal validit1 and #ill onl1 consider7 as the decision about #hat purposes to serve been freel1 arrived atK It seems to me that if 1ou can ans#er that Buestion affirmativel1, then 1ou don(t reall1 need to #orr1 about the political. 'iviu Cotrau7 .s 1ou ma1 have noticed, most of the respondents here belon+ to the literar1 camp, so I #onder if there are an1 Buestions re+ardin+ the relationship bet#een pra+matism and literature, that is, if there are an1 conseBuences of that sort of philosoph1 for literar1 practice, because at least one follo#er of Richard Rort1(s, ;tanle1 Fish, is an exemplar1 case of a literar1 critic #ho #ill stron+l1 re"ect the implications and conseBuences of theor1, claimin+ that theor1 has no conseBuences #hatsoever for literar1 practice, it does not chan+e one(s beliefs. ;o I thinQ this is a ver1 common conseBuence of #hat #e thinQ #e are doin+ in the field of literar1 studies. Richard Rort17 I thinQ that ;tanle1 Fish overstates his point. I thinQ #hat he is entitled to sa1 is that readin+ a theor1 booQ doesn(t help 1ou find #hat to sa1 about a text, a novel, a poem, a pla1, in an1 #a1 different than readin+ another novel or poem or pla1 helps 1ou fi+ure out #hat to sa1 about the first novel, poem or pla1. 8hat is, #orQs of theor1, #orQs of philosoph1 are "ust texts to be collated #ith other texts, compared to other texts, have similarities and differences pointed out. 8he1 don(t stand on a different level than literar1 texts tellin+ 1ou #hat to do #ith literar1 texts. I thinQ nothin+ can tell 1ou #hat to do #ith a literar1 text. Lhat 1ou do #ith it is a fiction of the other booQs 1ou(ve read, the other interests 1ou have, the other people 1ou Qno#, the other concerns 1ou have. If 1ou are lucQ1, 1our particular constellation of interests, concerns, acBuaintances and so on #ill produce a #orQ of criticism #hich itself becomes a text #orth1 of stud1in+. @reat critics, %r. Aohnson, a$litt, arold 3loom, @oethe, the canonical thinQers of national traditions of literar1 criticism #rite texts #hich #e read in the same #a1 that #e read novels, pla1s, poems and so on. I thinQ the notion that there can be such a thin+ as the professional stud1 of literature is unfortunate. 8hat 1oun+ people should be +iven an oportunit1 in universities to #rite literar1 criticism is, I thinQ, a ver1 +ood idea. 8he idea that there can be a method of doin+ so I thinQ is a ver1 bad idea. 8he 1oun+ students of literature should not be encoura+ed to practice a method, the1 should not be encoura+ed to thinQ that no# the1 understand ho# to find out the meanin+s of texts. It is enou+h for them to thinQ7 &perhaps some da1 I could do somethin+ liQe #hat %r. Aohnson did #ith 6ilton, perhaps some da1 I could do somethin+ liQe #hat 3loom did #ith 3laQe, perhaps some da1 I could do somethin+ liQe #hat eide++er did #ith ;ocrates, perhaps some da1 I can sa1 somethin+ interestin+ about one of m1 favorite booQs. 8his is a perfectl1 reasonable intellectual ambition, and universities are a +ood place in #hich to encoura+e this ambition. 3ut the unfortunate idea that there is a Buasi-scientific discipline called &literar1 interpretation& is, I thinQ, somethin+ that #e could +ive up #ithout #orr1in+. 'iviu Cotrau7 Le are +oin+ to lose our "obs, !rofessor Rort1. Richard Rort17 For 1ears I #as told b1 audiences of philosoph1 students and professors that I #as +oin+ to maQe them lose their "obs. 'iviu Cotrau7 Indeed, the philosophers #ould lose their "obs first. Richard Rort17 8he philosopher(s "ob is to read booQs that other people don(t read and to talQ about those booQs. I mean, :ant(s CritiBue of !ure Reason is a ver1 hard booQ. .nd somebod1 has to fi+ure out #hat it sa1s, and relate it to the concerns of a ne# +eneration. ;ooner or later somebod1 has to reread the literar1 canon and relate those texts to the concerns of a ne# +eneration. 8his "ob #ill al#a1s be open, #hether there is a Buasi-scientific discipline or not doesn(t matter. It mi+ht be done outside the universit1, it mi+ht be done inside the universit1, but, a+ain, that(s a matter of allocation of resources. 'iviu Cotrau7 I #ould sa1 the literati #ill be ver1 pleased #ith 1our account of philosoph1, but probabl1 the lin+uists #on(t be that happ1 about it, for the1 thinQ the1 are follo#in+, let(s sa1, a (more( scientific, (more( scholarl1, (more( rational procedure. 8here are a fe# distin+uished lin+uists around, so I #onder if ChomsQ1 mi+ht be of an1 help in this discussion. 0F

6ircea 3orcila7 !rofessor Rort1, I must start #ith the idea that I am not a ChomsQ1an m1self. I #ould rather pla1 the devil(s advocate b1 remindin+ 1ou about that confrontation ChomsQ1 started in the 1>?0s #ith 1our philosoph1, and pointin+ to one aspect that he thou+ht #as crucial, namel1 the fact that he denies the ver1 principle of accessibilit1 of a reflexive mind, of the basic structures of lan+ua+e and thou+ht as such. In one #ord, he denies )ico(s point of departure for buildin+ the humanities, and he tells us that the onl1 #a1 out is to +o bacQ to the @alilean method in the science of nature to find, not necessaril1 an1 truth, but to find a #a1, an access to, a contact #ith #hat he means to be the basic roots of our human nature. 5o#, I(m not a#are of 1our repl1 to this criticism, and I must sa1 I don(t a+ree #ith ChomsQ1(s position. Fundamentall1 I(m on 1our side, but I #ould be ver1 much interested in 1our present-da1 repl1 to ChomsQ1. Richard Rort17 8here has been a controvers1 bet#een ChomsQ1 and philosophers of lan+ua+e liQe %onald %avidson and incidentall1 m1self on the Buestion #hether the notion of the structures of lan+ua+e is one that names a fruitful topic of research. ChomsQ1 recentl1 #rote an article sa1in+ that there is this hu+e scientific enterprise +oin+ on in lin+uistics, and %avidson is su++estin+ that it can(t possibl1 taQe place, but it does taQe place, #e are doin+ thisH and I thinQ that all one can sa1 is that #e "ust have to #ait and see #hether somethin+ interestin+ comes out of #hat is called (6I8 lin+uistics( or (6I8 co+nitive science(, the Qind of enterprise #hich +re# up around ChomsQ1 and others. It ma1 be that there are interestin+ lin+uistic universals of the sort that ChomsQ1 is looQin+ for, but #e don(t Qno# that a priori. %avidson, I thinQ, can sho# that there are no such universals, #e can "ust sa1 there is no particular reason to looQ for them. I thinQ that all one can do is sa1 to ChomsQ17 &4.:., #ell, Qeep doin+ the research, so far 1ou haven(t reall1 sho#n us an1thin+ that is ver1 excitin+, but #ho Qno#s, ma1be 1ou #ill.& 6ircea 3orcila7 Lhat about the second +eneration of co+nitive science, 'aQoff(s and Aohnson(s opposition to ChomsQ1 as an alternativeK Richard Rort17 I confess, I don(t understand the #orQ of 'aQoff and ChomsQ1 ver1 #ell. 8he1 sa1 it(s important to fi+ure out, 1ou Qno#, #hich #ords are metaphors and #hat their metaphorical meanin+ is. I can(t see #hat the importance is. .s 5iet$sche said, as 1ou put it, ever1 #ord started out probabl1 as some sort of metaphor, but I can(t reall1 care #hat sort. I don(t see #h1 I should care #hat metaphor each #ord can be traced bacQ to, I donWt see #hat #e #ould do #ith this Qno#led+e if #e had it. ;o, I don(t see #hat 'aQoff and ChomsQ1 thinQ there lies in the future, but I ma1 simpl1 not have read enou+h of their #orQ to reall1 +rasp their pro+ram. 'iviu Cotrau7 !rofessor ;tanciu has +ot somethin+ to sa1... )ir+il ;tanciu7 !rofessor Rort1, if I ma1, I must confess I have a problem #ith the #a1 1ou treat natural sciences and the materialist metaph1sicians. .re #e to understand that philosoph1 should be removed from the scientific field totall1, alon+ #ith the literar1 and artistic fieldsK .nd, if that is the case, #hat do #e maQe of the fine philosophical #orQs that are not reall1 science, ;tephen a#Qin+(s, for instanceK Richard Rort17 I can(t see #hat further increase of Qno#led+e about the 3i+ 3an+ or about related matters #ould +ive us that #ould be more than, so to speaQ, (+reater ele+ance(. 8he completion of the pro"ect of a unif1in+ science, findin+ out eve1thin+ one #ants to Qno#, findin+ out ever1thin+ that ever1 scientist #ants to Qno# #ould +ive us an enormousl1 beautiful, intellectual, ima+inative construction. 3ut I thinQ that it #ould leave us in ver1 much the same spiritual position that #e #ere in in the da1s of %emocritus, 1ou Qno#. Le no# Qno# a +reat deal of details that %emocritus didn(t Qno#, but it(s still atoms and voidH and atoms and void aren(t reall1 ver1 interestin+. 8o Bualif1 that a bit7 it(s sometimes said #e no# Qno# that it isnWt atoms and void because of Buantum indeterminac1, because of one or another special scientific result, but I seem to have a blind spot for appreciatin+ the importance of these scientific results. 8he intellectual and ima+inative po#er of the ne# scientific theories seems to me, 1ou Qno#, admirable, but I can(t thinQ of an1thin+ to do #ith these results. ;o even after #e find out ho# the brain #orQs, 1ou Qno#, ho#, molecule b1 molecule, information is processed, conceptual thou+ht occurs, ima+ination happens and so on, I don(t thinQ #e #ill have an1 better idea of #hat to do #ith our brain. 'iviu Cotrau7 Richard Rort1 has been labeled a postmodern philosopher. I suppose !rofessor 6atei Calinescu, #ho has done some interestin+ research #orQ on the issue of postmodernism, #ould 0D

perhaps liQe to situate Rort1(s philosoph1 in the tradition of postmodern thinQin+. 6atei Calinescu7 Lell, I #ill limit m1self to asQin+ 1ou an unphilosophical Buestion, or perhaps t#o. 8he first Buestion has to do #ith #hat is happenin+ in toda1(s #orld in the Lest, in the 2nited ;tates primaril1, #ith the discussion about literature. For instance, literature is under a double challen+e at this point. From the academia come voices in En+lish departments, in humanities departments, that sa1 simpl1 there is no such thin+ as literature, that this is an elitist invention, there are texts, there are advertisements, there are texts, there are literar1 #orQs, there are simpl1 texts, #h1 don(t #e create departments of textual studiesK 8here have been proposals to call En+lish departments (%epartments of 8extual ;tudies(. For there is a ver1 stron+ challen+e here. 8he idea of literature appears as elitist, class-based, politicall1 and culturall1 incorrect. 8he canon is also under challen+e. It has been totall1 politicall1 incorrect. 4n the other hand, there is the challen+e comin+ from popular culture, from the #orld of entertainment, the amusement industr1 and the FranQfurt ;chool of philosophers. ;ociolo+icall1, one ma1 even Qno# that there are people, 1oun+ people in the 2; #ho pride themselves on not havin+ ever read a booQ. 5ot to speaQ of novels or of more complex literar1 texts. ;o ho# do #e +o about recommendin+ a literar1 model of or+ani$in+ Qno#led+e and decidin+ about purposes and the crisis of the idea of literatureK 8hat(s one thin+ and then one mar+inal Buestion 1ou recommend, and I a+ree #ith 1ou intellectuall1, the abandonment of an1 method, #hich brin+s me to the idea of Fe1erabend(s .+ainst 6ethod. 4n the other hand, students of literature and of other disciplines are looQin+ for the purpose for stud1in+ this, findin+ finall1 a "ob in the area, there are intellectual fashions, there are people, for instance 1oun+ people in the 2;, #ho undertaQe studies #ith ps1choanal1sis, or literar1 students #ho undertaQe studies in ps1choanal1sis, or 'acan or #hatever, because the marQet is there. If 1ou are a 'acanian, 1ou find a "ob, if 1ou are an old-fashioned stuff1 liberal, 1ou don(t find a "ob. ;o #hat #ould be 1our response to these BuestionsK Richard Rort17 4n the first topic. It seems to me it(s perfectl1 true that literature, in the sense of the canon, the stuff that has been usuall1 been studied in literature departments, is an elitist invention. 3ut it(s the elite that invented it, and it has been a ver1 useful elite. 8he intellectuals of the Lest #ho are bound to+ether across the +enerations b1 stud1in+ those canonical texts have been a force for social +ood. 8he1 have or+ani$ed themselves around those canonical texts in the #a1 that reli+ious people or+ani$e themselves around the sacred scriptures. In the paper that I distributed for this round table I called it (;helle1(s defense of poetr1(. ;helle1 is sa1in+ #e could have +otten alon+ #ithout the philosophers and the scientists, but thinQ #hat human life in Europe #ould be liQe if #e had not preserved @reeQ art, @reeQ literature, if #e had not preserved %ante, if #e had not preserved ;haQespeare and so on* .nd I thinQ he(s absolutel1 ri+ht. 8hese texts #ere vehicles for social pro+ress, the1 #ere inspirations for the creation of human libert1. ;o it #ould not be a li+ht thin+ to +ive up the stud1 of that canon. 8here is nothin+ particularl1 #ron+ #ith elitism. 8he onl1 Buestion is7 is it a +ood elite or a bad eliteK .nd the elite that has or+ani$ed around #hat #e call (literature( as a #hole has been a +ood elite. 4n the Buestion of ho# 1ou +et "obs if 1ou live in a culture #hich is professionali$ed to the de+ree that universit1 instruction is professionali$ed I thinQ 1ou "ust have to be c1nical about it. If 1ou have to looQ liQe a 'acanian, looQ liQe a 'acanian. Eventuall1 1ou #ill +et tenure, eventuall1 the1 #on(t be able to fire 1ou an1 more, and then 1ou can looQ liQe #hat 1ou #ant to looQ. I and man1 other people started our careers as philosoph1 professors b1 imitatin+ the dominant fashions in philosoph1 and doin+ #hat #e #ere expected to do, and then #e +ot tenure, and then #e did #hat #e #anted to do. 8his seems to me a perfectl1 reasonable compromise. 6arius Aucan7 In support of #hat 1ou #ere sa1in+ of the literar1 culture, #hat #ould be the 6arxist critical tradition of the ima+ination, because in one of 1our most famous essa1s on eide++er, &%icQens and :undera&, 1ou actuall1 oppose the novelist to the philosopher, and if I understood #ell, there is a Qind of pla1 versus the philosopher and the novelist, and under the +uidance of the philosopher #e reco+ni$e reason or rationali$ation, and under the +uidance of the novelist #e ma1 reco+ni$e the freepla1 of ima+ination. 5o#, the focus of m1 Buestion #ould be on "ust ho# free is this pla1 of ima+ination, in 1our conceptionK Richard Rort17 I(m not sure I understand. I mean ho# free is it compared #ith. #ith #hatK 6arius Aucan7 o# free is it compared to the discourse of rationalit1K 0M

Richard Rort17 4h, I +uess I thinQ there is no such thin+ as (the discourse of rationalit1(, that there are simpl1 conversations #ithin expert cultures conducted accordin+ to #hatever norms are prevalent #ithin that expert culture at a certain time. I mean, to be a +ood philosopher in @erman1 in 1?20, 1ou conformed to a certain set of rules, 1ou Qno#, 1ou had to fit #ithin a certain expert culture, to be a +ood philosopher in the 2; at the present time 1ou fit #ithin another expert culture. 3oth expert cultures are rational discourses, one is "ust as rational as the other. I thinQ that the nice thin+ about bein+ a poet or bein+ a novelist is there is. n(t a relevant expert culture. If 1ou(re +ood enou+h, 1ou ma1 breaQ throu+h the conventions and do somethin+ so novel that it #ill taQe the literar1 critics a lon+ time to fi+ure out #hat it is that 1ou did. .nd that(s called (literar1 +reatness(. ;o, 1ou Qno#, one reason that literar1 bohemia has al#a1s seemed so different from the universit1 is that #ithin the universit1 there are acQno#led+ed experts and in the bohemia there are no acQno#led+ed experts. Xou need both institutions, but it isn(t because universities are rational and bohemia is irrational, itWs "ust that 1ou need the conversabilit1 that comes from the participation in an expert culture, and 1ou also need people #ho don(t #ant to converseH the1 "ust #ant to create. Corin 3ra+a7 !rofessor Rort1, 1ou +ive in 1our paper a convincin+ ar+ument on the evolution of the idea of &redemptive truth&. Xou maQe the distinction bet#een three historical acceptations of #hat 1ou consider to be the +oal of human Qno#led+e7 @od in the reli+ious culture, 8ruth in the philosophical culture, and self-reali$ation in the literar1 culture. 5o#, I #ould liQe to focus on some of the historical "oints of this evolution. Firstl1, 1ou state that the shift from a philosophical truth to a literar1 vision first tooQ shape in the #orQs of some #riters such as Cervantes and ;haQespeare. 8hese #riters dropped the !latonic idea of some sin+le and final essence of humanit1, and the1 started searchin+ for the actual pol1morphous variet1 of humanQind. 5o#, could this metamorphosis be the result of a conflict of visions that affected the ontolo+ical certaint1 of the 3aroBue thinQersK 'et me explain this point. 31 the end of the sixteenth centur1, the 5eo-platonic and ma+ical philosoph1 of the Renaissance #as bluntl1 contested b1 Christian theolo+1. Reformation, and especiall1 the Counter-Reformation, tried to reinstall the orthodox do+ma, and this resulted in a brutal confrontation bet#een t#o visions of the #orld, bet#een t#o explanations of the #orld7 the Christian and the 5eo-platonic one. Could this conflict be the cause that led to a collapse of the certitude of a final truth ,be it reli+ious or philosophical- and reoriented the (intellectuals( to#ards the literar1 exploration of the variet1 of human natureK ;econdl1, 1ou state that the idea of a philosophical truth ended #ith 5iet$sche, but #as perpetrated in the nineteenth and t#entieth centuries b1 the idea of a scientific truth. ;o, in the nineteenth centur1 the philosophical culture #as, on the one hand, challen+ed and replaced b1 the literar1 culture, and, on the other hand, continued b1 positivism and natural sciences. 5o#, this picture could be restated in a different arran+ement. Le could sa1 that the culture that in the nineteenth centur1 challen+ed and disrupted metaph1sics #as positivistic, atheistic and materialistic natural science, and the culture that preserved the reli+ious and philosophical idea of the sacred and the absolute, the shift from ethics to aesthetics, #as literature. Lhat do 1ou thinQ about such a restatement of the positionsK 8hirdl1, 1ou ar+ue that contemporar1 intellectuals feel pro+ressivel1 disenchanted #ith the idea of a scientific final truth. 8his means that the scientific explanation, #hich is a prolon+ation of the metaph1sical explanation, is also about to vanish. Could #e place this phenomenon of vanishin+ under the name of postmodernismK I #ouldn(t asQ this Buestion if I didn(t Qno# that 1ou consider postmodernism to be an inappropriate and misleadin+ concept. .nd, finall1, #hat do 1ou thinQ of the idea of relatin+ postmodernism ,#hich is currentl1 connected to the postindustrial societies- to postcommunismK In the utopian model of (literar1( culture, the leadin+ principle #ould be the respect for difference and the tolerance to#ards each individual truth. Aust on the contrar1, the communist totalitarian societies #ere built on the idea of a sin+le absolute truth, elaborated b1 the 6arxist ideolo+1 and put into practice b1 the communist part1. Could communist societies be seen as one of the last social applications of the concept of a uniBue (redemptive truth(K 8hanQ 1ou. Richard Rort17 4n the first point, I(m not sure #h1 1ou picQed neo-!latonist philosoph1 versus Christianit1 as one of the causes of the ferment that produced, amon+ other thin+s, Cervantes and ;haQespeare. I don(t have an1 particular vie#s about #h1 these people occurred at that time except m1 0?

hunch #ould be that the Reformation must have had somethin+ to do #ith it. 8he fact that 1ou had the cler+1 at #ar #ith one another for a centur1, that the unanimit1 of reli+ious belief had broQen up perhaps had somethin+ to do #ith the rise of modern literature. I suppose I #ould, this ma1 be "ust because philosophers al#a1s do this, but I #ould tend to put the crucial conflict of the period not in the sixteenth centur1, but in the seventeenth centur1, in the conflict bet#een the ne# science and the church, but I don(t have an1 firm vie#s about this. I don(t thinQ I(m a +ood enou+h intellectual historian to ans#er the Buestion ver1 #ell. .bout the sacred, it seems to me that the notion of (the sacred( probabl1 can(t survive in a literar1 culture, because the sacred has to be special, it has to be reserved from the rest of life, it has to be set apart. It seems to me that the rise of literar1 culture replaces the notion of the sacred #ith that of the private, 1ou Qno#, that #hich 1ou don(t have to "ustif1 to the communit1, that #hich 1ou can taQe full responsibilit1 for 1ourself and #hich other people don(t have the ri+ht to Buestion 1ou about. 8he privateJpublic opposition seems to me a more useful opposition than the opposition bet#een the sacred and the profane. I thinQ that the idea of a sin+le truth, redemptive truth, either in its reli+ious or philosophical or materialist metaph1sics form su++ests that there is somethin+ sacred #hich all human bein+s have the same dut1 to acQno#led+e and once 1ou +et rid of somethin+ #hich all human bein+s have the dut1 to acQno#led+e other than their social responsibilit1 of their human bein+s, then 1ou don(t have the idea of the sacred an1more. Xou "ust have the idea of the sphere of the individual as separate from the sphere of social responsibilit1. !rofessor Calinescu has #ritten a lot about various #a1s in #hich the term (postmodernism( is used, and one of the thin+s he said that seemed to me most important is that there is a confusion bet#een the idea of modernit1 and the idea of the literar1 and artistic avant+arde. I thinQ modernit1 is, as abermas sa1s, an unfinished pro"ect that #e still have #ith us. I don(t thinQ an1thin+ has chan+ed since the Enli+htenment in our social +oals, our idea of #hat societ1 ou+ht to be liQe, so in that sense there is no such thin+ as social postmodernit1. 8here are, of course, succesive avant+ardes, the literar1-artistic avant+arde of the first part of the t#entieth centur1 +ot called (modernism(, #hen it #as time for a ne# avant+arde, the1 had to call themselves somethin+ different, so people be+an callin+ them (postmodern(, but that(s a meanin+less expression, it "ust means #hatever avant+arde came after that avant+arde. .nd soon there #ould be another avant+arde, #hich #ill be post-postmodernism. Xou can Qeep this up forever if 1ou #ant to. I don(t thinQ there is an1 such thin+ as post-industrial societ1. Xou Qno#, the industrial societ1 is +oin+ stron+ in the 8hird Lorld, the people that maQe the clothin+, maQe the sneaQers, produce most of the stuff that the rest of the #orld uses, so I don(t see much hope in industr1 +oin+ a#a1. I mean, I can(t Buite ima+ine #hat a postindustrial societ1 #ould looQ liQe. I thinQ %aniel 3ell(s stor1 about postindustrial societ1 has some relevance to the economic situation of the 2nited ;tates, but not much to the #orld as a #hole. I don(t see much of a connection bet#een communism and the idea of redemptive truth. .n1 +an+ of thu+s that sei$es control of the +overnment, the 5a$is, the Communists, the ri+h-#in+ Republicans in the 2nited ;tates, #ill sa1 #e stand for the one true somethin+ or other. 8hat(s #hat the Catholic Church said, itWs #hat the Communist !art1 said, that(s #hat an1 +an+ that #ants po#er #ill inevitabl1 sa1. 4ne reason not to believe that there is such a thin+ as redemptive truth is that #e mi+ht be able to create a culture in #hich the ver1 idea of claimin+ that our +overnment has the truth "ust sounds ridiculous. Le mana+ed to create a situation in Europe in #hich the idea of a +overnment sa1in+ (#e are on @od(s side( be+an to sound ridiculous because ever1bod1 said so, 1ou Qno#. 5obod1 tooQ it seriousl1. I thinQ #e ma1 be movin+ into a period #hen sa1in+ (Le stand for the truth( #ill sound eBuall1 important. 3ers$=n Istv=n7 I have "ust one Buestion. I have concluded from 1our paper that I could +et pra+matist to a certain extent. I can accept ho# a philosophical Buestion of #hat the truth is is transformed into the open Buestion &#hat to do #ith ourselves&. It seems to me that this Buestion in 1our paper is opened onl1 #ithin a process of reflection, #ithin a process of usin+ si+nifiers or #ithin a literar1 culture. 8he term (literar1( in its sense referrin+ to the si+nif1in+ activit1 or practice functions as a s1necdoBue here. It stands for an1 alternative practice, #hich means that readin+ and #ritin+ exercises or practices are happenin+ exclusivel1 on the scene of si+nifiers. Lh1 do #e not put a+ain the open 0>

Buestion (Lhat to do #ith ourselves #hen #e read or #riteK( It seems to me that this practice is reduced to the scene of si+nifiers in a literar1 culture. Lhen #e read or #hen #e #rite it means that #e use si+nifiers, and it seems to me there must be an ans#er to this open Buestion, and if there is an ans#er, it is not an open Buestion an1more. Richard Rort17 I +uess I don(t see #hat alternative to #hat 1ou are callin+ (the scene of si+nifiers( #e have. Le talQ to one another and, 1ou Qno#, if 1ou #ant to call it so, that(s, 1ou thinQ, si+nifiers, #e can(t stop talQin+ to each other, #e shouldn(t stop talQin+ to each other, so, I mean, #hat(s so bad about the scene of si+nifiersK 3ers$=n Istv=n7 3ecause it(s. the problem for me is that it(s an exclusive scene* Richard Rort17 Lhat(s the alternative thenK 3ers$=n Istv=n7 I thinQ it(s Buite hard to maQe a conference no# on this topic because I be+an to serve these alternatives under the name of ritual readin+ and #ritin+ exercises, and, of course, #hen I(m speaQin+, #hen I(m formulatin+ sentences, I am usin+ si+nifiers. 3ut the startin+ point for me #as that #hen I read, there happen +estures #hich aren(t inside the scene of si+nifiers, or the1 maQe another rh1thm, not the rh1thm of usin+ si+nifiers, ma1be another time. For me time is a tempori$ation, maQin+ time, and it depends on the +estures #hich maQe the rh1thm of this time. Richard Rort17 I read 1our paper on the sub"ect and I can(t reall1 +et the han+ of 1our use of the notion of (ritual(. I mean, I va+uel1 see #hat 1ou(re su++estin+, but it rather reminds me of 3er+son, 1ou Qno#. 3er+son(s attempt to escape from concepts into a realm of pure dur9e, of pure unspatiali$ed temporalit1. it seems to me, 1ou Qno#, it #as a nice idea, but nobod1 Qne# ho# to do it. I mean, it sounded +ood, but 3er+son didn(t explain ho# to do the tricQs, and I sort of have the same Buestions about 1our notion of ritual. Xou Qno#, ho# #ould I Qno# #hether I escaped the scene of si+nifiersK Aust as in 3er+son one #onders, 1ou Qno#7 #hat #ould it be liQe not to have an1 conceptsK Lould I still be thereK I have the feelin+, if I left the scene of si+nifiers, I #ouldn(t reco+ni$e m1self an1more. 3ers$=n Istv=n7 4:. 8hanQs* 'iviu Cotrau7 Lhat is reall1 botherin+ me is the spin-off of these pra+matic and neo-pra+matic assumptions, the collapse of binar1 oppositions, the collapse of antinomies7 (sub"ective( versus (ob"ective(, (s1nthetic( versus (anal1tical(, (true( versus (false( and so on, #ith +reat names behind such distinctions. 8aQe, for example, ;teven :napp and Lalter 3enn 6ichaels( .+ainst 8heor1. 8he1 sa1 that an example of the tendenc1 to +enerate theoretical problems is splittin+ apart terms #hich actuall1 should be taQen to+etherH so, in their vie#, the mistaQe is to ima+ine the possibilit1 or desirabilit1 of movin+ from one term to another. 5o#, in the field of literar1 studies #e constantl1 operate #ith such distinctions and oppositions, for instance (authorial intention( versus (textual intention(, #hat Eco has called intentio auctoris and intentio operis. 8his can hardl1 be taQen as a futile distinction - #itness the productivit1 of various Qinds of inBuiries - formalism, structuralism, 5e# Criticism, etc. - into the nature of the text(s intention and meanin+. ;o m1 Buestion, !rofessor Rort1, is to #hat extent #ould 1ou endorse such radical denunciations as :napp and 6ichaels( of the practice of literar1 criticism operatin+ #ith structural and functional dichotomiesK Richard Rort17 I +uess I have the same doubts about the fruitfulness of structuralism and 5e# Criticism and so on as I do about ChomsQ1 and 6I8 co+nitive science. It(s produced some +ood booQs, "ust as 6I8 has produced some +ood booQs. 3ut I have a feelin+ those booQs #ould have been #ritten an1#a1, even #ithout this, 1ou Qno#, hu+e theoretical structure. ChomsQ1 has made some interestin+ observations about #hat ma1 turn out to be a universal +rammar, but he didn(t have to surround these observations #ith this hu+e theor1 of innate structures. 8here #ere some +ood 5e# Critics, but the1 didn(t have to construct this bi+ theor1 of the verbal icon in order to do #hat the1 did. I thinQ #hat #as alive in 5e# Criticism #as the example of Eliot(s critical essa1s and some people #ere able to #rite essa1s almost as +ood as poems. ;ome people #ere able to produce essa1s almost as intri+uin+ as Emerson(s. 3ut I don(t see that literar1 criticism has been, 1ou Qno#, has had its level raised b1 this sort of hu+e professional movements that have been taQin+ place. 8he1(ve been movements in the direction of professionali$ation, and 1ou can(t have a profession #ithout such claims about method, structure and so on. I "ust don(t thinQ that one should taQe them that seriousl17 1ou can use them to +et a "ob, but after 1ou use them to +et a "ob, 1ou shouldn(t reall1 pa1 too much attention to them. E0

6ircea 3orcila7 !rofessor Rort1, but does it +o bacQ to the Buestion of ho# it #orQsK I mean poetics or the theor1 of literature in this perspective asQs itself a different Buestion than literar1 criticism. 61 Buestion is7 is that Buestion le+itimate #ithin a literar1 culture as 1ou envisionK Richard Rort17 .+ain, all I can sa1 is I don(t thinQ that asQin+ it has sho#n much fruit so far. 8hat is, I thinQ that asQin+ the Buestion (ho# do literar1 texts #orQK( either means havin+ a +eneral theor1 about ho# texts #orQ, #hich seems to me nobod1 has convincin+l1 done, or it(s "ust sa1in+7 (this poem #orQs this #a1, that novel #orQs that #a1(, don(t bother me #ith the Buestion of #hether this is t1pical of the #a1 poems or novels #orQ. I prefer the li+hter Qind of criticism, and I "ust haven(t seen the fruits of claims that this is the #a1 that thin+s in +eneral #ould #orQ. 'iviu Cotrau7 I am sure, ladies and +entlemen, that 1ou #ould liQe to taQe part in our discussion, so #ould 1ou liQe to address an1 Buestion to !rofessor Rort1K Xes, please. Guestion7 I am not a philosopher. I am a communicator, but I find this session particularl1 interestin+. I thinQ #hat I feel is #e need to breaQ out of the (box(. In .merica the1 #ill sa1 there are a lot of thin+s inside the box, there the1 stand inside the box. 8heor1 or philosophical theor1, #hatever Qind of theor1 1ou #ant to talQ about becomes obsolete. I don(t a+ree that science is a truth, science has also become obsolete throu+h the 1ears, over and over a+ain, It proved somethin+ #ron+ and #e believed it #as the truth. I found it out 1ears a+o. I #as ver1 1oun+ and ob"ected to doin+ thin+s "ust so inside the box, and I Qind of eBuated that #ith theor1, basin+ ever1thin+ on theor1. It #as useful. I made a mistaQe. I #ish I had acBuired more sQill. I thinQ that theor1 is "ust simpl1 that. 8he problem is, and I #ould a+ree #ith 1ou, sir, that the problem is #h1 #e taQe that too seriousl1, #h1 #e taQe it as a truth, #h1 #e taQe it as a belief, or #e use it as an exercise to find a reason, to experiment. I remember I sat #ith a +roup of Florentine artists once and I spent a month cop1in+ each other. 8hat did not maQe me in the end an artist b1 that. It simpl1 +ave me some practice in learnin+ to use some of those sQills, and I thinQ that(s #hat theor1 can help us #ith. I franQl1 admit I onl1 trust m1 o#n theories. I develop them. 8hanQ 1ou. Richard Rort17 I +uess m1 onl1 comment is to tell 1ou a stor1 about m1 most successful teachin+. I once tau+ht in a summer school for professors #ho came from different places to learn about literar1 theor1, and I had one professor from ;outh .frica #ho #as #ritin+ a booQ on blacQ #omen novelists in ;outh .frica, and she didn(t sa1 an1thin+ at the seminar, but after six #eeQs she came up to me and said7 (I have finished m1 booQ and I have fi+ured that it needed a methodolo+ical and theoretical preface, so I came to .merica for the summer to find out ho# to #rite a methodolo+ical and theoretical preface. .nd then I tooQ 1our seminar and I reali$ed I didn(t have to #rite a methodolo+ical preface. 8hanQ 1ou.( 'iviu Cotrau7 .n1 other BuestionK Xes, please. Guestion7 From a pra+matical point of vie#, 1ou are ri+ht. 3ut ho# is one to decide #hat is trueK Richard Rort17 I thinQ that the #ord &true&, liQe the #ord &+ood& is the #ord #e use #hen #e thinQ that a vie# is "ustified #hen #e recommend it and so on and so, of course, I thinQ m1 vie# is true. It isn(t true because it corresponds to the nature of thin+s, it(s "ust better than an1bod1 else(s vie#. Lhat more can 1ou sa1K Guestion7 Lh1 is thatK Richard Rort17 8hat(s a lon+ stor1. I thinQ, 1ou Qno#, all one can do is sa17 ere is an alternative #hich has the follo#in+ disadvanta+es, here is another alternative #hich has the follo#in+ disadvanta+es and so on, and 1ou tr1 to +o throu+h as man1 alternatives as possible, but #hat people #ould reall1 liQe is, 1ou Qno#, a sin+le, +reat bi+ massive QnocQ-do#n ar+ument in favor of pra+matism, or, 1ou Qno#, #hatever, and, of course, 1ou(ll never +et that. .ll 1ou can possibl1 mean b1 (m1 vie# is true( is (I have thou+ht about the alternatives and on the #hole this one seems the best.( .ndrei 6ar+a7 Xou have a more detailed ans#er in 1our introduction to ConseBuences of !ra+matism, #here 1ou ans#er this Buestion. Richard Rort17 6a1be I could enlar+e on it b1 sa1in+ I thinQ the test of a philosophical vie# is, 1ou Qno#, ho# #ell does it contribute to the formation of a freer and more democratic culture and societ1 than #e presentl1 have, and %e#e1 and the other .merican pra+matists thou+ht that if 1ou #ant to have a philosophical vie# of truth that #ill contribute to the +reatness of such a societ1, #e recommend the pra+matist vie# of truth, in that, 1ou Qno#, it is recommended on the basis of social E1

utilit1. 'iviu Cotrau7 If there are no further Buestions, let me conclude this #onderful occasion on the melancholic tone of 3ernard ;ha#(s observation that #hilst the sub"ect-matter is not exhausted, #e ma1 be exhausted. I #ould liQe to thanQ !rofessor Rort1 for his #illin+ness to taQe part in our panel discussion. Indeed pra+matism does have conseBuences. 8hanQ 1ou ver1 much. ,a consemnat 6ihaela 2rsa-

VICTOR NEUMANN PERSPECTIVE COMPARATIVE ASUPRA FILOZOFIEI MULTICULTURALE

Comparative perspectives on multicultural philosoph1 Abstract7 8he article presents the +eneral issues re+ardin+ multiculturalism and discusses its foundation and reasons, pa1in+ attention to national identit1, ideolo+1 and difference. K !"#r$s7 6ulticulturalismH transculturalismH national identit1H multiple identi1

'ui Lara1uth ;ri#araQuel/ 1. Educatia si filo$ofia diferentialismului multicultural. 4bservatii pe mar+inea perspectivei lui Charles 8a1lor %e unde i$voraste interesul pentru multiculturalismK Este acest concept cu adevarat o problema de interpretare derivata din experienta diverselor +rupuri sau invatatii au fost indusi in eroare de speculatiile politicienilorK in ce masura diferitele acceptiuni ale multiculturalismului evidentiate de cercetatori beneficia$a de o examinare plurala, intele+ind prin aceasta luarea in considerare atit a re$ultatelor universitatilor occidentale, cit si a institutiilor similare din intinsul areal al Estului sau al ;uduluiK ;tudiile de ca$ de$valuie similaritati intre societatile cu profil multicultural, dar si diferente apreciabile presupunind interpretari in functie de cadrul $onal ori re+ional. .vocatii educatiei si filo$ofiei multiculturalismului sint de parere ca toate culturile trebuie sa se bucure de un fel de inte+ritate, sa beneficie$e de un anumit respect, sa nu fie mar+inali$ate, reduse la tacere sau supuse opresiunii de catre culturile dominante. in aceasta acceptiune, idealurile personale sau ale societatilor sint in primul rind idealuri ale culturilor particulare, aspiratii circumscrise traditiilor locale si care se ba$ea$a pe capacitatea de conservare a habitatului mostenit de la +eneratiile precedente. Ele repre$inta o +indire intemeiata pe trasaturi psiholo+ice distincte ale comunitatilor re+ionale, nationale sau rasiale. %iferentialismul lin+vistic devine in acest ca$ promotor al monoculturalismului, un constant reper pentru o ipotetica demnitate in care identitatea ar fi conferita in ba$a limbii vorbite. !roblema ce o ridica societatea democratica liberala este cum anume sa fie respectate culturile ce E2

afisea$a atitudini de superioritate etnica sau rasiala, stiut fiind ca ele intra in contradictie cu alte culturi. 2na dintre dificultatile ma"ore priveste concilierea culturilor ,pretins superioare- cu obli+ativitatea tratarii oamenilor ca fiinte e+ale. !rin urmare, exista limite ale cererii privind politica recunoasterii culturilor particulare1. Charles 8a1lor are in vedere ideea conform careia politicile diferentelor se de$volta or+anic si in afara acelora ce se refera la demnitatea universala. Cererea de recunoastere a devenit una importanta pe masura ce a dobindit o relatie strinsa cu identitatea. !ornind de la clasicii filo$ofiei moderne, 8a1lor sustine ca recunoasterea nu este doar o forma de politete pe care noi oamenii o avem, ci este o necesitate umana vitala. 5erecunoasterea sau +resita recunoastere a cuiva poate deveni o forma de opresiune, de mar+inali$are, de excludere. Filo$oful atra+e atentia asupra tendintei +rupurilor dominante de a dubla he+emonia lor prin inculcarea ima+inii de inferioritate minoritatilor sau +rupurilor subordonate politic, economic, numeric. in timpul marilor desocoperiri +eo+rafice, dar si mai tir$iu in vremea celei dintii industriali$ari, europenii au procedat astfel dupa ce au supus diferite comunitati. Ca$urile indienilor, filipine$ilor, populatiilor africane, bastinasilor americani s.a. arata cum instrumentali$area opresiunii a creat un puternic sentiment de autodepreciere. 8a1lor considera ca intre schimbarile ma"ore care au determinat preocuparea modernilor pentru identitate si inevitabila recunoastere a fost sfirsitul ierarhiilor sociale. 8emeiul onoarei in societatile aristocratice medievale fusese conferit de ierarhiile stabilite prin mostenire. E vorba de acea onoare strins le+ata de ine+alitati. impotriva acestui fel de a intele+e onoarea, lumea moderna a introdus conceptul de demnitate, folosit acum in sens universalist si e+alitarist. Rousseau a fost intre cei dintii critici ai onoarei ba$ata pe ierarhii sociale. %iscursul despre ori+inile si fundamentele ine+alitatii dintre oameni al +inditorului luminist este invocat de 8a1lor ca fiind acela in care s-a aratat pentru intiia oara si cu ar+umente credibile cum coruptia si in"ustitia apar atunci cind oamenii doresc recunoasteri, distinctii, preferinte. .sa se explica faptul ca aspiratia pentru drepturi e+ale caracteristica fiintei umane, cetateanului, a devenit de$iderat revolutionar la 1M?> si in toate momentele istorice in care procesul de moderni$are necesita pro+rame de emancipare sociala. Conceptul de demnitate a a"uns sa fie compatibil cu societatea democratica. in mod cert rolul sau in recunoasterea culturii democratice este esential 2. Cit priveste de$voltarea notiunii moderne de identitate, 8a1lor o pune in le+atura cu afirmarea politicii diferentelor. El observa ca exista un temei universal al diferentialismului, ca fiecare isi doreste o recunoastere particulara, asimilarea fiind pacatul cardinal impotriva oricarui ideal de autenticitate. El vede doua parti ale acestui diferentialism, unul, beni+n, altul, mali+n. Invocarea conceptiei romantice relativ la ori+inalitatea )olQ-ului este una care trimite spre o $ona foarte complicata. 8a1lor spune ca ideea de recunoastere sta la ba$a afirmarii identitatilor colective, si deci, a separatismelor0. 'a fel de adevarat ar fi ca sub"u+area oamenilor si a comunitatilor a +enerat cererea de recunoastere a identitatilor distincte, afirmatie ce are acoperire daca vedem fenomenul in temeiul spatiilor cucerite si coloni$ate. Ca$ul .mericii, de pilda. 5u aceleasi motivatii identificam in istoria Europei. Exemplul diferentialismului etno-cultural +erman nu este revelator pentru ideea de eliberare, aspiratiile he+emonice ale !rusiei in secolul al CIC-lea indicind cealalta fateta a medaliei7 inventarea ideolo+iei moderne de cuceritor prin drepturile conferite de asa numita specificitate rasiala. ;copul initial fusese unul national-statal, el devenind ulterior insasi "ustificarea a+resiunii si a dorintei de dominare a lumii. in acest sens, conceptul de )olQ avea sa devina fundamental in orientarea culturii si a +indirii politice. Cultivarea de catre un +rup privile+iat a ideii apartenentei la o sin+ura cultura a unui con+lomerat de comunitati a +enerat teoria &neotribalismului& ,:.R. !opper-. %in istorie am retinut ca in perioada de la medieval la modern a avut loc o de$voltare economica intemeiata pe comert si industrie, precum si aparitia bur+he$iei ca se+ment social ce repre$enta ideea de transformare structurala a administratiilor feudale. !aralel, ambitiile unor familii de aristocrati ,pe urmele lor si ale unor invatati- au facut posibila supravietuirea teoriilor intemeiate pe7 superioritatea ori+inilor, puritatea limbilor, continuitatea istorica si dreptul primului venit. .stfel se explica de ce multe cercuri intelectuale si aristocratconservatoare au fost in masura sa substituie teoria e+alitatii cu o alta forma de inechitate. in consecinta, nu putem le+a decit partial procesul de formare moderna a natiunilor sau a etno-natiunilor cu acela al cererii de recunoastere a +rupurilor ,numite etnice- sub"u+ate. 4 observatie asemanatoare a fost facuta si de Aur+en abermas fara a fi fost le+ata de exemplul +erman invocat mai sus. E0

%in perspectiva filo$ofului Charles 8a1lor, forta distructiva a etnicismului ,in sensul sau rasial, sovin, i+norant siJsau radical fata de minoritati- conceput in cultura +ermana a secolului al CIC-lea nu ar trebui luata in considerare. 4r, in absenta decodarii acestui concept si a le+aturii sale nemi"locite cu fenomenul multicultural vom avea serioase probleme de intele+ere, elaborare si aplicare a principiilor si valorilor ce le presupune politica recunoasterii. Rolul "ucat de conceptul de etnic in esentialismul nationalist a stat la ba$a formarii nu doar a celui dintii Reich +erman, dar si a statelor-natiune din Europa Centrala si din Europa de ;ud-Est. 4 +enerali$are filtrata prin cunostintele privitoare la .merica de 5ord pare insuficienta. .ceasta in pofida promovarii unor idei +eneroase ale autorului amintit. 8a1lor este incredintat ca evolutia teoriei identitare evidentia$a un nationalism in care putem distin+e intre partile bune si acelea rele. ;ub o forma usor diferita, dar continind acelasi mesa" re+asim aceeasi +indire speculativa si la istoricul si politolo+ul 6ichel LinocQ in te$a &nationalism deschis& vs. &nationalism inchis&. 4bservatia este discutabila de indata ce autenticitatea in temeiul careia ne identificam intr-un +rup sau altul nu presupune neaparat nationalism, cum diferentialismul nu are in vedere in fiecare ca$ tolerarea celuilalt. Controversa creata de multiculturalism este demna de retinut si din acest motiv. 'a fel cum anali$a semnificatiilor atribuite termenilor de etnic si national imi pare inca o data fundamentala pentru circumscrierea mai exacta a aceleiasi teoriiE. %incolo de aceste aspecte ce tin de evolutii culturale si politici ale recunoasterii pe care 8a1lor nu le ia in considerare, as aminti ca examinarea filo$ofului american retine atentia prin ipote$ele metodolo+ice sustinute cu ar+umente solide. intii de toate pune in prim plan ideea potrivit careia lar+irea si shimbarea curriculei este esentiala nu atit in numele unei culturi libere, deschise oricui, cit mai ales in sens de recunoastere a uneia ce a fost exclusa pina acum. !remi$a acestei cereri este recunoasterea identitatii pierdute. &'upta pentru libertate si e+alitate trebuie sa treaca prin revi$uirea ima+inilor despre aceasta. Curricula multiculturala inseamna contributia la procesul de revi$uire a ima+inilor&F. 'o+ica din spatele unora dintre cereri pare ca depinde de ase$area pre$umtiei, respectiv, de asumarea respectului ce il datoram in mod e+al tuturor culturilor. Conform aceleiasi pre$umtii, scopul tuturor culturilor este acela de a anima societatile in intre+ul lor. .dmitind citeva considerabile deformari datorate timpului si care trebuie privite ca exceptii, invocata pre$umtie arata ca toate culturile au ceva de spus pentru toate fiintele umane. Reprosul adresat curriculei traditionale are rolul de a intari amintita convin+ere. &Cind am numit acest scop pre$umtie ,presumtion-- scrie 8a1lor - am inteles ca este o ipote$a de inceput prin intermediul careia se va studia oricare alta cultura. )aliditatea scopului va fi demonstrata concret in actualul stadiu al culturii. Contopirea universurilor ,the fusion of hori$ons- operea$a pe masura ce de$voltarea noului vocabular al comparatiilor arata cum putem sa articulam contrastele&D. ."un+em sa +indim astfel prin transformarea partiala a standardelor noastre, fapt ce il datoram tuturor culturilor, pentru ca in fiecare din ele descoperim pre$umtii ca aceea invocata. Constient de tentatia unora de a impune propriul set de valori in interpretarea culturilor, 8a1lor atra+e atentia asupra pericolului de a face din fiecare ceva asemanator. Falsele perspective +enerate in aceste conditii fac inacceptabila cererea de recunoastere. Cum putem accepta pre$umtia ca fiecare isi are locul sau definit in acest universK Este aceasta o problema de moralaK Conclu$ia este ca oamenii au nevoie sa intelea+a propriile lor limite, ei si culturile lor particulare fiind doar un fra+ment al intre+ii istorii umane. &Ceea ce pre$umtia cere de la noi nu sint "udecatile peremtorii si inautentice a valorilor e+ale, ci indeosebi pre+atirea de a fi deschis la studiile culturale comparative ale calitatii ce trebuie sa deplase$e ori$onturile noastre, transformindu-le in re$ultate care fu$ionea$a&M. Formula ori$onturilor care interferea$a este preluata din Lahrheit und 6ethode a filo$ofului @adamer, reflectie pe care o intilnim in filo$ofia holista si in reli+ia budhista. Indiferent de prioritate, cred ca este una dintre cele mai +eneroase ipote$e de lucru, prin mi"locirea ei existind o sansa reala de a iesi din labirintul interpretarilor contradictorii sau confu$e. 6ulticulturalismul va fi inteles astfel nu ca separare ci ca apropiere, ca forma de cunoastere reciproca si coparticipare la un ideal existential comun. 2. ;ensurile ideolo+ice ale multiculturalismului. Citeva comentarii pornind de la de$acordul lui abermas fata de teoria lui 8a1lor

EE

5u toate criticile aduse lui 8a1lor tin seama de invocata &the fusions of hori$on&. .sa se face ca inacceptarea multiculturalismului chiar si in formula ar+umentata a filo$ofului american intimpina re$istenta. ;a mentione$ punctele de vedere formulate de Aur+en abermas. %in perspectiva acestui autor, studiul lui Charles 8a1lor ar fi excesiv schemati$at. ;punind ca este o de$batere pe trei paliere7 despre political correctnessH un discurs filo$ofic incercind sa contribuie la intele+erea fenomenuluiH o chestiune de drepturi ale minoritatilor ofensate si nerespectate, abermas nu pare sa acorde prea mult interes sensurilor filo$ofice si ideolo+ice su+erate de 8a1lor. .ceasta in pofida faptului ca cercetarea invatatului american contine o bo+atie de su+estii si se pretea$a la o anali$a din perspectiva miscarii ideilor contemporane. El este de parere ca 8a1lor contribuie putin la discutarea problemei recunoasterii in democratiile constitutionale, iar in ceea ce priveste partea filo$ofica ilustrea$a doar dificultatile intele+erii interculturale, raminind marcat profund de nivelurile "uridic si politic ale de$baterii. .firmatia imi pare ne"ustificata, reflectind chiar o anumita exa+erare probabil utila lui abermas in evidentierea unui punct corelat propriei sale orientari ideolo+ice. Filo$oful +erman observa ca multiculturalismul este un semn al fra+mentarii societatilor si al confu$iei babilonice a limbilor intr-o lume aspirind la +lobalism. %e unde si scepticismul sau in le+atura cu scopurile universale co+nitive si normative ale unui atare demers. abermas crede ca intr-o problema ca aceea a &politicii recunoasterii& de$baterea despre rationalitate va trebui sa detina un rol de neta+aduit. Conceptele de bine si de "ustitie vor fi luate in calcul pentru articularea +indirii privitoare la &politica recunoasterii&. 8ot el adau+a7 pre$ervarea identitatii comunitatii politice este aceea care va permite fundarea identitatii pe principii constitutionale si nu pe orientarile dictate de viata culturala dominanta in acea tara. Imi+rantii vor accepta cultura politica a statului de adoptie fara a impune formele culturale ale tarii lor de ori+ine?. !e de alta parte, abermas nu trece sub tacere faptul ca &absenta recunoasterii culturale este corelata cu o mare discrimnare sociala, ambele incura"indu-se reciproc>&. !roblema careia ii acorda interes filo$oful +erman priveste ordinea cererilor de recunoastere, respectiv, daca aceea privitoare la elementul social este precedata de aceea culturala sau invers. !reocuparea pentru descoperirea unui posibil conflict intre cele doua cereri nu trebuie ne+li"ata. 'a fel de important de subliniat este ca intilnim situatii in care cele doua se afla intr-un raport de complementaritate. 2nii analisti profesea$a doar opinii diver+ente pe aceasta tema, afirmind ca daca una din cereri este re$olvata, cealalta trebuie neaparat subordonata sau exclusa. .semenea ipote$e trec peste realitatile istorice si politice. Cred ca este preferabila o evaluare prudenta si formularea de optiuni interpretative deschise. abermas este de acord cu 8a1lor atunci cind acesta recunoaste rolul prioritatii drepturilor personale in raport cu acelea colective. il critica insa atunci cind aprecia$a ca liberalismul este o teorie care +arantea$a oricarei asociatii libertatea de a ale+e si a actiona in conformitate cu drepturile de ba$a. in ca$ de conflict, Curtea "udecatoreasca va decide de partea cui este adevarul si cine ce fel de drepturi are. !otrivit lui 8a1lor, acel principiu al respectului e+al pentru fiecare persoana s-ar mentine doar in ca$ul prote"arii autonomiei, adica fiecare persoana poate aspira sa-si reali$e$e proiectul propriei vieti. .ceasta interpretare a sistemului drepturilor - observa critic abermas in interventia sa - este paternalista prin aceea ca i+nora o "umatate din conceptul de autonomie. &4 corecta intele+ere a teoriei drepturilor pretinde o politica de recunoastere care prote"ea$a inte+ritatea individului in contextul vietii in care el s-a format. .ceasta nu necesita existenta unui model alternativ care ar putea corecta tendinta sistemului drepturilor prin alte perspective normative&10. !e de alta parte, autorul este incredintat ca lupta minoritatilor opresate pe considerente etno-culturale ar pretinde deschiderea unei discutii diferite, fiind vorba de o problema distincta. Filo$oful +erman este indreptatit sa observe ca miscarile de eliberare in societatile multiculturale nu sint un fenomen uniform. intr-adevar, ele repre$inta diferite provocari, in cadrul lor cele mai profunde fiind acelea ce trimit la diferentialismele etnic, reli+ios si rasial. .cestea tind sa devina fundamentaliste atunci cind se inre+istrea$a un re+res in politica recunoasterii, in contextul neputintei coordonarii demersului si in ca$ul mobili$arii maselor pentru desteptarea constiintei si articularea noii identitati11. 5ationalismul acestor +rupuri minoritare este diferit de la ca$ la ca$, filo$oful facind trimitere la unul care ar fi inconfundabil in temeiul omo+enitatii lin+vistice si etnice. Intentia unui asemenea nationalism este de a-si conserva identitatea ca o comunitate, dar si de a repre$enta o natiune capabila de actiune politica. Comparatia istorica scoasa in relief de abermas nu este pe de-a intre+ul EF

convin+atoare. !otrivit acesteia, miscarile nationaliste ar fi fost modelate ele insele in sensul statului natiune +enerat de Revolutia France$a. 8rebuie spus ca faptele istorice nu confirma decit in parte un asemenea punct de vedere. .nume, revolutia din Franta de la 1M?> a avut un alt fundal in raport cu marea ma"oritate a tarilor si re+iunilor europene, unul care nu poate fi ne+li"at fara consecinte in deformarea interpretarilor7 o traditie statala de lun+a durataH o miscare luminista cu impact in diferite medii sociale, creatoare a clasei de mi"locH aspiratii privind depasirea inechitatilor sociale si chiar o filo$ofie ,asa cum 8a1lor evidentiase in mod convin+ator- a e+alitarismului promovata in ultimele decenii ale secolului al C)III-leaH traditii diplomatice exersate in vecinatatile imediate sau mai indepartateH politica militara si rol de mare putere in Europa. 8oate acestea si multe altele fac posibile si chiar cer nuantarile necesare. 5u numai ca @ermania si Italia au fost intir$iate in acest proces - asa cum explica sumar abermas - dar ele nu existau din punct de vedere al ideii de stat ca atare. 4rasele-stat ale lumilor +ermana si italiana nascute in evul mediu repre$entasera un reper inconfundabil in procesul de moderni$are, dar traditia lor avea sa estompe$e pentru multa vreme tendintele de +rupare in "urul ideii nationale. in sfirsit, etno-culturalismul +erman aparut in secolul al C)III-lea ,.ufQlarun+-ul +erman are citeva note distincte care lasa sa se intrevada o asemenea evolutie- si afirmat in exces in cursul celui de-al CIC-lea nu are in vedere decit unele aspecte privind moderni$area promovate de revolutia france$a. Faptul ca natiunea etno-culturala preceda natiunea statala in exemplele +erman si italian ar trebui sa fie revelator pentru pre$enta de$batere. abermas nu omite in partea finala a examinarii sale sa mentione$e diferenta intre Franta si @ermania in functie de conceptul ce le-a +hidat afirmarea identitatii nationale12. in exemplul +erman este vorba de un proces istoric profund inradacinat, care a influentat covirsitor diferentialismul etnic in toate $onele atinse de curentul ;turm und %ran+ al culturii +ermane. Cultivarea constiintei in sensul in care o facusera invatatii +ermani ai secolului nationalitatilor nu a fost necesara in mediile france$e, cu toate ca nici acestea nu fusesera straine de teoria delimitarilor culturale. Intoleranta vecinatatilor si in primul rind a aceleia france$e timp de peste un secol isi are referinta dintii in principiul lui :ulturnation care este opus aceluia de cito1enit9. Este stiut ca in "urul acestor principii s-a creat identitatea celor doua natiuni. Ce ar trebui sa intele+em din incercarile de estimare filo$ofica a multiculturalismuluiK 5u nationalismul france$ a fost creator al intelli+entsiei cu aspiratii pentru identitate culturala si nationala specifice asa cum pare sa su+ere$e si demonstratia lui abermas, ci etno-nationalismul +erman structurat in "urul conceptului de )olQ. 6ulticulturalismul la scara Europei continentale nu a fost +enerat de nationalismul statal france$ invocat de filo$of ca reper al constiintelor particulare, ci de diferentialismul etno-cultural promovat de filo$ofii si istoricii romantici si po$itivisti de limba +ermana. Cum anume a a"uns statul +erman la constructia identitatii pe criterii de sin+ularitate si specificitate - monocultura etno-nationala - este posibil de aflat prin consultarea cartilor de filo$ofie, istorie si literatura elaborate si publicate de citiva dintre cei mai notorii carturari +ermani ai secolului al CIC-lea. ;ensul specificitatii poate ramine unul in de$batere, asa cum arata abermas, ceea ce nu ne impiedica sa retinem ca marea tra+edie a secolului al CC-lea a fost alimentata copios si lun+a vreme de teoria creionata prin intermediul conceptului de )olQs+eist. 4bservatiile de mai sus schimba insa fundamental datele interpretarii. 6ediile academice prusiano-+ermane ale perioadei romantice si postromantice au creat un adevarat curent al destinului politic pe criterii diferentialiste. Exemplele unor intelectuali cultivind teorii de acest fel arata preocuparea acordata specificitatii. !ina la un punct aplecarea spre particularisme ar putea fi socotita le+itima. Inechitatile +enerate de aceasta sint insa mult prea +rave spre a admite ca nu e necesara anali$a critica ori reinterpretarea te$elor derivate din amintitele teorii. %elimitarea rasiala intr-o lume europeana a amestecurilor de tot felul si a mostenirilor istorice plurale era nu numai o te$a riscanta, dar si una lipsita de suport stiintific sau de credibilitate la nivelul bunului simt. einrich von 8reitschQe era un intelectual oficial cu o po$itie stridenta pe aceasta tema si care pret de doua decenii a fost istoricul favorit al establishment-ului +erman. 4 pleiada de alti invatati au exercitat influente decisive asupra educatiei oficiale, ceea ce nu putea sa nu lase urme asupra societatii. .sa se explica de ce in anii interbelici te$a specificului rasial a putut fi impinsa la extrem, conducind la +ene$a &ideolo+iei mortii&. ;a retinem pentru anali$a noastra ca procesul de purificare etnica in favoarea +rupului ma"oritar a fost acela care a facut posibila intreruperea existentei multiculturale +ermane. ED

Re$erva lui abermas fata de teoria multiculturalismului formulata de 8a1lor isi poate avea ori+inile in neacordarea importantei cuvenite criticii traditionalismului si revi$uirii curriculei. 8rimiterile oferite de abermas cu privire la aparitia minoritatilor ca urmare a formarii statelor nationale in diferite parti ale Europei si ale lumii sint menite sa indice importanta abordarii diferentiate a fenomenului. Ceea ce - sa recunosc - este util pentru o cuprindere adecvata si pentru relevarea aspectelor particulare. !retin$ind ca eurocentrismul si he+emonia culturii occidentale sint in ultima anali$a cuvintele de ordine ale luptei pentru recunoastere la nivel international, abermas il critica indirect si pe nedrept pe 8a1lor. Filo$oful american pusese accentul pe recunoastere si conservarea standardelor locale in orice raport, respin+ind ideea de dominatie sau subordonare culturala. 6ana+ement-ul statal si local are ponderea lui in aplanarea starilor conflictuale si in propunerea normelor "uridice si a convenientelor sociale necesare pentru coabitarea cetatenilor. Educatia are si ea rolul civic indiscutabil in procesul inte+rativ. 8oate bune, doar ca in comentariile sale pe mar+inea teoriei lui 8a1lor, abermas pune sub semnul intrebarii sau chiar elimina posibilitatea unei filo$ofii multi si interculturale. %e fapt, cauta sa arate ca demersul nu se "ustifica indea"uns in ca$ul societatilor liberale. .cest punct de vedere nu numai ca este fals, dar arata un anume do+matism derivat dintr-o perspectiva conservatoare asupra evolutiei valorilor culturale. El nu acorda interes trasaturilor derivate din istorie, dar nici acelora nascute ca urmare a confruntarilor moderne si contemporane. %upa parerea mea, Europa re+iunilor - poate mai mult decit oricare alta $ona de pe +lob - se pretea$a la o abordare prin prisma relatiilor intercomunitare, deci, multiculturale, transculturale si interculturale. 6ai mult, ea se intemeia$a pe coabitarea si interferenta culturilor traditionale, de unde +ene$a unei realitati definibila printr-un nou concept pe care il propun intr-unul din para+rafele urmatoare7 identitate multipla. Fara sa-l preocupe in mod deosebit trimiterea la anumite ca$uri concrete, abermas pare sa reduca ar+umentatia criticii sale la o posibila interpretare a controversei de notorietate din @ermania contemporana7 conditia a$ilantilor. intr-adevar, in mentionata situatie nu este vorba de un fenomen multicultural in sens istoric. Este vorba de unul creat ca urmare a deplasarilor de populatie dinspre un continent spre altul sau dinspre o re+iune spre alta avind ca prim obiectiv salvarea de saracie. Chestiunea se cuvine amintita pentru ca si in aceasta impre"urare exemplul dat de abermas este menit sa respin+a ipote$a nasterii vietii multi si interculturale in statele 2niunii Europene si mai ales in @ermania. !unind obstacole etno-culturale in obtinerea cetateniei statale de catre unii emi+ranti, statul +erman a conservat principiul inradacinat al identitatii etno-culturale. !rimirea preferentiala si, deci diferentialismul practicat astfel au un rol cheie in admiterea sau respin+erea cererii de naturali$are. Este vorba de neputinta unora de a-si dovedi o inrudire san+vina cu o presupusa familie de ori+ine +ermana din interiorul sau din exteriorul statului cu acelasi nume si de posibilitatea altora de a si-o dovedi. in functie de "us san+vinis persoanele nu pot sau pot deveni cetateni cu drepturi e+ale in @ermania. intr-o scurta referinta, filo$oful admite ca doctrina ce sta in spatele unei asemenea politici deriva din conceptul de :ulturnation, ceea ce inseamna ca nationalitatea este definita prin ori+ine si nu prin apartenenta cetateneasca asa cum se intimpla in situatia entitatilor vest-europene10. !entru imbo+atirea continutului de$baterii ar fi fost interesant daca abermas s-ar fi oprit mai mult asupra teoriei etno-nationale, anali$ind exemplul +erman. %e pilda, perspectiva comparativa a mono si multiculturalismului ar fi fost utila unei intele+eri credibile a fenomenului care a marcat lumea +ermana moderna, si, prin extensie si cu nuante diferite, re+iunile Europei Centrale si de ;ud-Est. %aca piesa de re$istenta a +indirii politice si "uridice a statului de la 3ismarcQ si pina asta$i este monoculturalismul, ar fi de va$ut cum anume intelli+ensia contemporana va crea reperele inte+rative pentru o viitoare comunicare transculturala intr-o lume europeana multiculturala. ;int de acord cu abermas cind spune ca se+re+ationsimul este inacceptabil. %oar ca multiculturalismul nu trebuie si nu poate fi va$ut ca teorie ce atra+e dupa sine se+re+ationismul. %aca pentru cea mai mare parte a Europei de 5ord, Centru si Est mostenirile istorice si culturale lasate de lumea prusiano-+ermana au fost imense, atunci se cere sa-i acordam un interes pe potriva. Insuficient de relevanta intele+ere a lucrurilor cuprinsa in intinsul comentariu al lui abermas pornind de la te$a lui Charles 8a1lor ma face sa cred ca acele capitole ale de$baterii care au fost su+erate de interventia critica de mai sus nu pot fi ocolite. in conclu$ie, identitarismul insusit de unele +rupuri are componente belicoase, motiv pentru care redefinirea statului-natiune si mai ales a aceluia etno-natiune ,suportul fiind etno-cultura- este un EM

demers cel putin complementar cu acela privind cunoasterea si profesarea multiculturalismului. )a$ut ca re$ultat al politicii diferentelor, multiculturalismul intimpina dificultati incredibile in societatile al caror exercitiu democratic se afla in fa$a incipienta. in primul rind pentru ca traditiile monoculturala si totalitara au lasat urme adinci in memoria oamenilor. in al doilea rind, or+ani$atiile non-+uvernamentale sint inca insuficiente si slabe spre a promova o +indire articulata pe tema pluralismului cultural si politic. Cit priveste institutiile statului ele nu sint pre+atite pentru o asemenea reorientare de proportii si nici nu beneficia$a de o cate+orie de experti credibila care sa contribuie la insusirea informatiilor necesare privind minoritatile, terminolo+ia aferenta in plan cultural si "uridic, educatia multi si interculturala. 6a"oritatea, ca si minoritatea sint tentate sa-si descopere ori+inile, le+atura cu solul, cu arhetipul. in alt mod spus, ele retraiesc epoca romantica a inceputului de moderni$are, fara a fi avut nicicind experienta luminista parcursa in profun$ime. .dica, fara sa se fi pre+atit pentru o tran$itie social-politica si institutionala necesara emanciparii se+mentelor sociale numeric repre$entative. .sa se explica faptul ca adesea privesc dusmanos una catre alta sau, in cel mai fericit ca$, isi intorc spatele. Exemplul iu+oslav nu este sin+ular nici in $ona de rasarit a Europei si nici pe alte continente. 8a1lor - la fel ca Lil :imlicQa - nu beneficia$a de studii de ca$ relativ la $one si re+iuni critice, prin urmare nu poate contribui la nuantarea lucrurilor pentru societatile non-occidentale. Era important in asemenea initiative ca observatiile sa fie facute comparativ, permitind explicatii ulterioare asupra fenomenului multiculturalist. .ceasta cu atit mai mult cu cit interesul clasei politice a devenit exa+erat intr-un domeniu aflat in plina cercetare si inca marcat de confu$ii si de interese parti$ane. Chiar si din perspectiva civili$atiei occidentale va$ute lucrurile, o anali$a a situatiilor din Europa si ;.2... ar fi evidentiat o suma de apropieri, dar si de particularitati. 0.Contributia lui arve1 ;ie+el7 8ransculturalitatea %eschiderea spre alteritate, cuprinderea experientei celuilalt indica nu doar aspiratiile le+itime ale individului, dar si pe acelea ale comunitatii. )a$ute prin prisma firescului relatiilor interpersonale, societatile pot fi definite ca avind ori+ini cultural-comunitare multiple si, deci, fiind marcate de o diversitate de semne moral-valorice. 8recerea dintr-o cultura in alta depinde de lon+evitatea coabitarii si de +reutatea fostelor, respectiv, actualelor relatii comunitare. 'imbile - plurilin+vismul este o realitate care nu poate fi i+norata daca acceptam sa anali$am complexitatea fenomenelor - au stimulat o anume mixtura a identitatilor. intr-un articol despre educatia si idealurile filo$ofice ale transculturalitatii, arve1 ;ie+el staruise asupra distinctiei terminolo+ice intr-un sens ce mi s-a parut mai convin+ator decit al altora. 6ulticulturalismul este le+itim in ca$ul in care accepta atit idealurile derivate din sensurile culturale specifice, cit si pe acelea care trimit spre doua sau mai multe culturi in acelasi timp. .ceasta din urma iposta$a a fost identificata prin conceptul de transculturalitate1E. !roblema este ca ma"oritatea teoriilor privind multiculturalismul respin+ o atare definire rationala. arve1 ;ie+el staruie asupra motivelor care il determina pe multiculturalist sa imbratise$e o sin+ura maniera de le+itimare potrivit careia idealurile filo$ofice si educatia ar fi in mod necesar specifice. in amintita acceptiune, le+itimarea fortei idealurilor nu ar fi cu putinta dincolo de frontierele culturii in interiorul careia ele sint profesate1F. %in un+hiul de vedere al educatorului multiculturalist am fi obli+ati sa ne asumam o existenta multiculturala si in functie de contextul in care ne aflam sau sa tratam alte culturi ca pe a noastra proprie, iar pe membrii acestora cu deplin si "ustificat respect. Invocatul educator pune mare pret pe moralitatea acestui mod de comportare. ;ie+el sesi$ea$a ca de aici re$ulta &coerenta indemnului multiculturalist&. Conform avocatilor te$ei multiculturale trebuie luate in considerare cererile de recunoastere ale abolirii dominatiei culturale si he+emoniei, scopul fiind dobindirea respectului cuvenit fiecarei culturi. Replica monoculturalistului la o asemenea te$a este urmatoarea7 s-ar putea ca dominatia si mar+inali$area sa fie +resite din punctul de vedere al culturii celuilalt, dar ele sint bune din perspectiva culturii pe care o repre$int1D. .utorul isi pune mai multe intrebari si avansea$a citeva ipote$e de lucru. intii de toate i se pare ca este necesara reformularea cererilor multiculturaliste. in al doilea rind, el aprecia$a ca este nevoie de un anume context pentru a putea respin+e monoculturalismul. in sfirsit, promovarea aspiratiei transculturale devine foarte importanta pe masura ce intele+em ca sint idealuri E?

care pot sa transceanda o cultura anume. arve1 ;ie+el invoca intre altele stralucitul exemplu al caracterului transcultural al unor acte normative, situatie in care forta ar+umentelor este aceea care impune recunoasterea si adoptarea lor de catre doua sau mai multe comunitati 1M. intre filo$ofii care nea+a sistematic existenta idealurilor transculturale se numara Richard Rort1. !otrivit versiunii sale - el a creat chiar un curent de opinie pe tema de fata - nu ar fi necesara cautarea unui punct de referinta pentru examinarea atenta a culturii. 6otivulK !ra+maticii - spune Rort1 - pot si trebuie sa privile+ie$e propriul lor +rup. !rin urmare, etno-centrismul poate fi acela care se refera la solidaritatea noastra. .ceasta po$itie a atras alte speculatii nefondate in virtutea carora specificitatea ar fi sin+ura utila definirii conceptelor fundamentale privind valorile culturale. 2niversalismul nu ar fi nimic altceva decit proiectia sau impunerea valorilor locale. !ornind de aici ar trebui sa admitem ca valorile nu pot fi universale, ci numai locale. Este etno-rasialul - prin crearea de particularitati artificiale - in masura sa se universali$e$e asa cum sustin invatati din familia lui Rort1 K ;ie+el a va$ut mai multe dificultati in a fi acceptata amintita asertiune1?. 6ai intii, dichotomia universal-local ramine problematica si aceasta pentru ca in ase$area idealurilor universalistul este liber sa identifice sau nu particularitatile. !rincipiile, valorile si idealurile nu trebuie neaparat concepute doar in relatie cu particularitatile locale. ;ie+el este incredintat ca dichotomia invocata este falsa si din cau$a ca universalitatea nu poate fi respinsa in temeiul idealurilor locale. in al doilea rind, termenul de universal nu poate fi inteles cu sens de valoare transistorica si supersociala asa cum propune Richard Rort1 si, pe urmele sale, %avid 8heo @oldber+1>. in sfirsit, de le+itimitatea transculturalului nu pot face abstractie nici adversarii sai atunci cind intero+atia are in vedere scopul cunoasterii. !otrivit lui ;ie+el - si inclin sa-i dau dreptate - conclu$ia este ca idealurile transculturale sint posibile. in ceea ce priveste multiculturalismul, acesta este pe deplin compatibil cu recunoasterea idealurilor filo$ofice si educationale transcendente. 8rebuie recunoscut ca - pina si in culturile care nea+a evidentele - exista citeva idealuri de sor+inte universala.

E. Conditiile aparitiei falselor premise ale multiculturalismului .colo unde se presupune ca idealurile unui +rup nu pot fi extinse dincolo de frontierele culturale proprii, acolo avem de-a face cu mesa"e neadevarate. ;a retinem - pentru reperul nostru - ca inchiderea prin mi"locirea limbilor este teoria care a prefatat romantismul, o teorie in care au excelat citeva din scrierile lui erder si Fichte20. %incolo de descoperirile interesante ale curentului romantic, sa spunem ca limba va$uta ca o componenta or+anica a fiintei - asa cum pretinsesera aproape toti con+enerii lui erder si Fichte, - a facut posibila +indirea etnicitatii prin prisma apartenentei la un unic trib, unul cu puritate san+vinica. erder fusese un promotor al acestui mod de a vedea culturile21. Reevaluarile de asta$i nu tin seama intotdeauna de orientarile exclusiviste de$voltate de romantici. ;a fie in discutie dorinta de a continua identificarea propriilor optiuni social-politice cu a"utorul unei culturi va$ute ca sin+ulare in evolutia ei istoricaK Ceea ce observam la o privire atenta este ca herderianismul exercita inca o ire$istibila atractie intelectuala, propunind interpretari ale valorilor culturale din un+hiul asa-numitelor specificitati. Chiar atentia si interpretarea necritica a speculatiilor herderiene este un indiciu ca despartirea de acestea este inca o problema. !remer+atoare culturii moderne si contemporane, +indirea politica a lui erder continua sa fie populara in re+iunile in care influenta +ermana a fost puternica. Ideolo+ia multor institutii stiintifice si culturale din fosta Europa national-comunista poate fi socotita un element din suita acelora care confera credibilitate supo$itiei mele. Ce anume deriva din profesarea amintitei ideolo+iiK incercarea de conservare a unui statut privile+iat pentru comunitatile lin+vistice care si-au insusit in secolul precedent teoria )olQs+eist-ului face parte din constrin+erile in temeiul carora se creea$a o imensa presiune sociala pentru identificarea indivi$ilor cu un +rup anume, ma"oritar sau minoritar. in ca$ul Europei de Est, astfel se explica o continua atractie si miti$are a lumii +ermane in pofida relatiilor politice bilaterale care nu s-au ba$at pe fair-pla1 decit arareori. 6ulticulturalismul pare atasat acestui moment al istoriei ideilor inca prea putin evidentiat prin prisma E>

numeroaselor sale fatete. Cum culturile nu imbraca nicicind o camasa de forta spre a se separa una de cealalta, iar viata spirituala a omului nu se identifica doar prin intermediul unei traditii, este limpede ca avem de-a face cu o fortare a termenilor. !rin urmare, din punctul de vedere al aceluia care incearca sa nu ocoleasca latura morala a discursului se cuvin puse urmatoarele intrebari7 sint idealurile transculturale repre$entative pentru omenireK %aca da, atunci de ce sa nu preferam formele de existenta social-culturala compatibile cu realitatile politice ale vietii noastre contemporaneK %e ce anume am acorda interes multiculturalismului in sens de cultivare a specificitatilor si nu am acorda atentie valorilor culturale promovind deschiderea fata de alteritatiK %e ce sa nu admitem ca un numar important de re+iuni de pe toate continentele se re+asesc plenar doar asumindu-si multiplele radacini nascute din conver+ente si fu$iuni ale traditiilorK %oar teama de asimilism in ca$ul unei minoritati sau aceea de pierdere a notei de autenticitate in ca$ul unei ma"oritati nu mi se pare o "ustificare nici credibila si nici morala. 2na din sansele adeptului teoriei multiculturaliste este sa revina asupra limitelor interpretarii sale acceptind te$a potrivit careia toate culturile trebuie sa fie de acord cu le+itimitatea existentei celorlalte ,traind conform propriilor idealuri mai mult sau mai putin specifice-. Ca un pandant al acestui mod mai profund de a vedea lucrurile, el va admite ca propriile valori pot deveni si ale altora. .dica, transculturale. Chiar daca nu intotdeauna ne putem desprinde de o cultura locala spre a ne inte+ra in alta, aceasta nu atra+e dupa sine speculatia in temeiul careia valorile si idealurile nu pot fi relevante decit in ca$ul aplicarii lor la o comunitate istorica specifica. 4are monolin+vismul sa fie o forma obli+atorie de pre$ervare a identitatii, in vreme ce plurilin+vismul una care contribuie la pierderea relatiei cu traditiaK Exista localitati, re+iuni, state, natiuni definibile doar prin prisma apartenentei la o sin+ura limba, cultura, reli+ie, traditieK ;int persoane care se re+asesc doar intr-o sin+ura forma comunitara, culturala, reli+ioasa sau rasialaK ;e pot ele recunoaste doar intr-o sin+ura iposta$aK 6ulticulturalismul abordat prin prisma separatismelor de tot felul ,rasiale, etno-culturale, reli+ioase, lin+vistice- este lipsit de relevanta. in incercarea de formulare a alternativei la +indirea politica actuala, rolul intelli+entsiei ar putea fi unul semnificativ in conditia discursului liber. !resupusa ideala forma de expresie si de existenta aflata in minoritate nu poate fi construita in absenta dialo+ului bi si transcultural. Iata pentru ce este +reu sa admit serio$itatea te$elor lui ;amuel untin+ton sau studiile care evidentia$a un exces de $el in invocarea cadrelor le+islative privind coexistenta multiplelor identitati. %iferitele provocari ale lumii de asta$i aflata intr-un proces de schimbari foarte rapide depind adesea de intero+atiile siJ sau aspiratiile +rupurilor aflate in minoritate. F. Conceptul de identitate multipla Faptul ca in multe state ale lumii - inclusiv in cele mai experimentate democratii - descoperim cetateni de ran+ul intii si cetateni de ran+ul doi sau pur si simplu persoane discriminate in temeiul unei apartenente adesea presupuse ne indreptateste sa fim circumspecti cu notiuni precum autenticitatea si recunoasterea in temeiul autenticitatii. .desea presupusa apartenenta rasiala, reli+ia parintilor, numele si aparenta ori+ine a obiceiurilor devin motiv de delimitare si excludere. Catalo+area unei persoane in functie de marimea numerica a comunitatii din care face parte a +enerat o suma de nedreptati nu numai prin diminuarea sanselor de exprimare libera a membrilor ei, dar mai ales prin mar+inali$area indivi$ilor a caror identitate culturala este mixtaJmultipla. 6odul in care este perceput acest fenomen arata ca etno-culturalismul si multiculturalismul au in comun tentatia de a exclude asa-numitele minoritati ale minoritatilor, motiv pentru care teoreti$area lor necesita redefiniri. Ele propun un mod liniar-do+matic ,un cerc inchis, putind conduce in lumea contemporana la drame, alienari, sinucideride a privi evolutia persoanei si a +rupurilor de-a lun+ul vietii. .tit in cercurile ma"oritatilor, cit si in acelea ale minoritatilor se +indeste adesea prin aceasta +rila. 6ediile academice intentionind sa propuna o perspectiva lipsita de pre"udecati asupra trecutului si pre$entului s-au confruntat si ele cu replica, i+norarea sau chiar tabui$area unor asemenea teme sensibile de catre institutiile statului, uneori, si de catre acelea ale societatii civile. ;-a intimplat ca ele insele sa fi avut placerea de a contribui la dublarea ar+umentelor in favoarea schemelor standard de interpretare. Chiar si o intelli+entsie liberala poate a"uta serios la perpetuarea si perfectionarea unor asemenea mituri nocive. Cit priveste optica institutiilor oficiale, sint destule situatii cind absenta F0

transparentei in cunoasterea unor episoade neplacute ale trecutului si pre$entului indica preferinta pentru o &ideolo+ie a tacerii&. E si acesta un motiv pentru care cred ca teoria diferentialismului etnomulticultural poate fi speculata foarte bine de do+matici provenind din toate orientarile. !roblema identitatii fixe - pe care o sustin adeptii multiculturalismului si care poate fi va$uta de exemplu prin prisma apartenentei reli+ioase decisa de parinti la nastere - intentionea$a sa cree$e linii continue intre cele doua poluri care stra"uiesc existenta fiintei umane. %eliberat sau nu, acest mod de a vedea lucrurile nu numai ca nu promovea$a libera circulatie a oamenilor dinspre o familie culturala spre alta, dar pur si simplu o respin+e. 'a fel si setul de valori creat prin complementaritatea a doua sau mai multe radacini culturale. Fiintele nascute prin deplasarile dintr-o cultura in alta sint puse sub semnul incertitudinilor de tot felul, riscind sa traiasca intr-un disconfort psihic creat de identitatile culturale pretins curate. Cit priveste ecumenismul prelatilor, el nu este decit arareori materiali$at in practica imediata, fariseismul tinind locul unei intele+eri mature, responsabile si firesti fata de semeni. 4 asemenea observatie tulburatoare re$ulta adesea din +reoiul schimb de valori, din absenta permisivitatii maria"elor intercultuale si din intoleranta do+matica. 2n motiv in plus sa caut sa-mi explic incalculabilele daune morale aduse persoanei care traieste la +ranita dintre culturi, insusind doua ,sau chiar trei- limbi &materne& si radacinile a doua ,sau trei- culturi. .ceasta minoritate a minoritatilor exista si are acelasi drept la recunoastere ca si o ma"oritate sau o minoritate culturala. Ea poate fi un model pentru +rupurile culturale cu pretentii excesive la distinctie. .vind in vedere +ama de anomalii re$ultate din coordonatele impuse prin constrin+ere identitara, se pare ca nu +resim atunci cind spunem ca fiinta umana este dificil daca nu imposibil de ase$at o data pentru totdeauna in cadre ri+ide precum7 identitate etnica, identitate nationala ,acolo unde conceptul de national trimite la ori+inea etnica, dar si acolo unde este in discutie cetatenia- sau identitate construita pe unicitatea sau ori+inalitatea unei do+me reli+ioase. Cita vreme nu acceptam ca este vorba doar de simple conventii - oricind posibil de inlocuit cu altele - vom ramine tributari unui mod superficial si do+matic de a privi natura umana. Casatoriile interreli+ioase, multipla identitate a copiilor proveniti din acestea, obiceiuri, traditii, repere si valori morale comune mai multor entitati repre$inta suficiente ar+umente spre a ma +indi la elaborarea unui concept complementar acelora mai sus pre$entate si comentate. Cind m-am +indit la conceptul de identitate multipla am avut in vedere un concept flexibil privind identitatea persoanei si +rupuluiJ+rupurilor. !rin mi"locirea lui intentione$ sa su+ere$ o mai articulata &politica a recunoasterii&, una care nu lasa loc interpretarilor si practicilor discriminatoare. in sfirsit, pentru o "udecata de valoare, voi tine seama de faptul ca reala aspiratie interconfesionala si interculturala a indivi$ilor si +rupurilor care asta$i se misca frecvent dintr-o re+iune intr-alta, dintr-un stat intr-altul sau de pe un continent pe altul este incalcata in principal de traditionalistii declarati ai mai multor reli+ii, culturi, comunitati lin+vistice. .m avut in vedere importanta contributiilor +enerate de experienta omului contemporan. )iata sa ar trebui sa fie recunoscuta potrivit valorilor culturale asumate in diverse impre"urari. Este conceptul de identitate multipla consecinta interferarii a doua sau mai multe culturiK Este identitatea multipla o provocare pentru filo$ofia politiciiK !rin studiul istoriei conve+entelor mai multor spiritualitati $onale am descoperit ca idealurile transculturale contin o realitate indiscutabila7 ele repre$inta o noua miscare de idei tin$ind sa articule$e aparent disparatele repere fundamentale ale +indirii contemporane. .m observat cum culturile de frontiera situate intre tari cu identitati lin+vistice distincte sau cu reli+ii distincte +enerea$a in primul rind compromisuri si mai putin sau deloc reactii de respin+ere. Relativitatea discursului identitar in asemenea $one a fost posibila, asa cum a fost posibila declararea multiplelor identitati7 +eo+rafia si demo+rafia Europei, .siei, .mericii contin nenumarate exemple care vin sa arate ca de$baterea nu are cum sa faca abstractie de asemenea realitati, ele insele create de traditiile mixte nascute prin coabitare. ;e impun citeva explicatii menite sa evidentie$e sensul atribuit conceptului de identitate multipla. 'iniile de frontiera intre natiuni si culturi au fost adesea trasate artificial. %ispo$itiile si interesele politice atit ale unor mari puteri, cit si ale repre$entantilor unor comunitati lin+vistice relativ numeroase aspirind la e+ala recunoastere au facut posibila trecerea de la un tip de discriminare la altul. in contextul aparitiei statului-natiune inainte si dupa primul ra$boi mondial multe foste minoritati discriminate au devenit ma"oritati discriminatoare. !rocesul de inversare a rolurilor a fost favori$at de F1

colapsul imperiilorH de unificari si impartiri teritorialeH de stabilirea de noi centre administrativeH de pro+rame educationale tin$ind spre +enerarea altor modalitati de uniformi$are identitara. Redistributia puterii nu a tinut seama de identitatile re+ionale, de +rup si personale, pier$ind din vedere rostul oricarei raportari la pluralitatile existente ca urmare a evolutiei istorice. in statele in care vocatia intelli+entsiei a fost inspirata de teorii totalitare, ideea abstracta de natiune sau de etno-natiune a luat treptat locul identitatilor re+ionale si civice. !e de alta parte, conceptul de etnic a tins sa structure$e o noua identitate ba$ata pe traditii rurale si nu urbane. Exceptia +ermana presupune si aici o anali$a aparte. .celasi concept avea sa contribuie la mar+inali$area oricaror particularisme re+ionale repre$entind bo+atia culturala a natiunilor moderne. 2nificarea statelor - dupa citatul exemplu +erman - a incura"at asimilismul siJsau purificarea etnica, ceea ce a condus la excluderea sau mar+inali$area fortata a minoritatilor repre$entind trasaturile culturale dintotdeauna plurale ale +eo+rafiei europene. Ideolo+iile etno-nationale si administratia statal-nationala construita pe criterii etnice a operat cu terminolo+ia diferentialismului cultural, sustinind proiecte irationale in materie de convietuire a multiplelor identitati. .similarea fortata sau discriminarea a fost unica alternativa. .tunci cind a fost vorba de certificarea individului in sensul recunoasterii apartenentei sale la o colectivitate, criteriul consan+vinitatii fusese aplicat in dauna oricarei evidente contrare. Experientele petrecute in prea"ma si in cursul celui de-al doilea ra$boi indica exemple care nu pot fi puse la indoiala. %e+enerarea relatiilor dintre doua sau mai multe +rupuri autodefinite ca etno-nationale in interiorul statelor-natiune a fost incura"ata de setul de valori culturale pus in circulatie prin carti, reviste, $iare, dar mai cu seama prin curricula imbratisata de oficialii scolii. Implicarea permanenta - in sensul propa+andistic - a oricarui act cultural a avut o pondere apreciabila in construirea discursului parti$an. in "urul e+o-ului colectiv ima+inat a fi specific se construise monocultura necesara se+mentului social-politic dominant, fapt care a stimulat &arderea etapelor& intr-un moment in care procesul de inradacinare in modernitate trebuia sa fi devenit prioritate absoluta. ;pre deosebire de monoculturalitate, partial si in raport cu multiculturalismul, conceptul de identitate multipla are o incarcatura po$itiva. Cum ar trebui definit acest conceptK Radacinile comunitare si lin+vistice multiple ale ma"oritatii populatiei unui oras sau ale unei re+iuni su+erea$a existenta identitatii plurale a fiecarei persoane. )iata se+mentelor sociale repre$entative care se ba$ea$a pe asumarea traditiilor culturale diverse ,situatie in care este posibil sa se lase atrasa ma"oritatea locuitorilor unui spatiu- indica existenta identitatii culturale multiple. Exemplul cel mai des intilnit este acela care indica asumarea setului de valori auto+enerat prin fu$iunea citorva elemente particulare. 6ostenirile plurale si inrudirile dintre mai multe culturi comunitare premoderne si moderne contribuie decisiv la construirea societatii civice. ai mai important de retinut este ca interferenta spirituala este +eneratoare de stabile valori morale, valori ce pot sta la ba$a oricarei &politici a recunoasterii&. 5eputinta departa"arii pe criterii de specificitate, etnicitate, apartenenta rasiala, referinte culturale unice arata ca sint situatii in care avem de-a face cu un meltin+ pot. %e obicei, in interiorul acestuia ori$onturile fu$ionea$a in mod firesc. Comunitatile re+ionale indica foarte bine ce fel de acoperire are conceptul in discutie. Europa poate fi va$uta - cu mult beneficiu pentru proiectul unificarii ei - prin prisma tipului de apartenente multiple pe care l-am avut in vedere. Recunoasterea identitatii persoanelor in primul rind in functie de re+iune face parte din aceeasi filo$ofie politica precum recunoasterea drepturilor minoritatilor lin+vistice si reli+ioase. Ce este de retinut ca fiind fundamental in conceptul de identitate re+ionalaK in primul rind sansa acordata oricarei persoane de a deveni coparticipanta la activitatile din sfera publica in absenta criteriilor limitative de provenienta rasiala, etnica, reli+ioasa, lin+vistica sau in temeiul numarului colectivitatii din care provine. in al doilea rind, libertatea de optiune a fiintei umane in ceea ce priveste identificarea ei cu un +rup local sau cu altul. intr-un asemenea ca$ identificarea in sau cu doua +rupuri lin+vistice, reli+ioase, etnice in acelasi timp sau in succesiune ,firescul naturii umane admite aceasta fara pierderea valorilor morale- este un aspect care trebuie luat in considerare. .sa se naste adesea noul reper al re+iunilor in care ori$onturile culturale ,diferite la un moment dat- au fu$ionat. Incontestabila dovada a familiilor mixte vine in spri"inul acestui punct de vedere, conferind o noua intele+ere multi si interculturalitatii. Identitatea re+ionala are si mai mult de spus. Ea priveste existenta umana in ba$a unui acord tacit cu privire la setul de valori, va$ut ca o coloana vertebrala a societatii in "urul careia se structurea$a F2

relatiile dintre oameni, administratia, profesiunile. .cest aspect incura"ea$a, conserva, +arantea$a coabitarea pasnica. in fapt, astfel se intimpla sa se multiplice valorile morale, sa apara un raport firesc intre interioritatea noastra si lumea exterioara. !entru o mai exacta circumscriere ar fi de preci$at ca apartenentele multiple se pot defini si prin trimiteri la social, profesional, institutional etc. %epinde de tipul de conventie la care ne raportam. .m luat insa in considerare faptul ca un concept ca acela al identitatii multiple este mai lesne de admis aiita vreme cit operam prin intele+erea formelor de viata instituite la nivel re+ional. !ornind de la capitalul social plural al unui loc +eo+rafic, putem fi de acord cu existenta identitatii multiple a persoanei. 8rimiterile concrete pot fi su+estive, asa ca le voi semnala in para+raful urmator. in lumea franco-+ermana din .lsacia folosirea concomitenta a limbilor france$a, +ermana si alsaciana indica o realitate multiculturala nu in sensul diferentelor, ci in acela al similitudinilor. .doptarea a doua culturi in acelasi timp nu este doar posibila, dar si utila in sensul coabitarii. Controversa istorica a .lsaciei a fost creata de statul-natiune, respectiv, de intentia asimilariiJocuparii +ermane sau france$e a re+iunii in cau$a. 'a fel, controversele polono-+ermana, cehoslovaco-ma+hiara, albane$o-iu+oslava, bul+aro-turca, ma+hiaro-romana s.a. Ideea de compromitere a relatiilor firesti si de creare a starii conflictuale la scara re+iunilor a fost una externa. Ea a tinut seama de interesele acelora care revendicasera teritoriul, nu si de realitatea ori interesele intern-comunitare. Exemplele oferite de atentatul la traditiile de convietuire din 8irol, %almatia adriatica, Cehia sudeta, @ori$$ia italo-slovena si :la+enfurt-ul austro-sloven atra+ atentia asupra importantei interpretarii istoriei, a traditiilor si a politicii re+ional-europene prin prisma unor concepte noi. Identitatile bel+ianului, olande$ului, elvetianului sint si ele o parte a aceleiasi evolutii social-culturale multiple, incarcate de semnificatiile mult mai adinci ale lumii transfrontaliere. Comunitatile %unarii de mi"loc si ale ba$inului carpatic au trasee inconfunadabile in amintitul sens. Croatia, 3osnia, :osovo, 6acedonia, 8ransilvania, Rumelia, )oivodina, 3anatul sint re+iunile est-central si sud-est europene ale caror identitati concepute cu a"utorul conceptului de etnicitate induc in eroare. in locul realitatilor, o cate+orie politica dominanta impune ideolo+ia diferentialismului si a discriminarilor derivate din acesta22. in fond, ar fi de dorit sa ne obisnuim cu ideea potrivit careia coexistenta mai multor +rupuri face imposibila definirea pe criterii etno-nationale a re+iunilor in cau$a. 8emeiul numeric invocat in multe texte ale istoricilor si sociolo+ilor, precum si te$ele etno+rafice etc. sint parti$ane si intotdeauna au tendinta de a escamota realitatea. 2n motiv in plus sa nu "udecam lucrurile doar prin prisma acestor cercetari. in toate spatiile invocate, atitudinea +rupului ma"oritar ,conducind dintr-un centru in care asimilismul a functionat ca reper fundamental al existentei- fata de minoritati este insotita fie de nepasare, fie de o formala recunoastere a minoritatilor si a identitatilor multiple. Ceea ce nu s-a retinut suficient ,instructia scolara este coautoare in conservarea i+norantei- este ca, aidoma persoanei, +rupurile au interese comune, schimba reciproc valori culturale, experiente sociale si economice. ai, ceea ce este si mai important, ele coabitea$a pina la nivelul maria"elor mixte, al interferarii obiceiurilor si culturilor reli+ioase, al imprumuturilor sau reciprocei asimilari lin+vistice. 6ediile acestea au fost insa tinute intotdeauna sub suprave+here de adminstratiile nationale sau etno-cultural-nationale menite sa ve+he$e la conservarea statului-natiune sau a puritatii ori+inii si continuitatii etno-natiunii si au fost tratate ca fiind nesi+ure ori neloiale ma"oritatii. in realitate, ele pusesera accentul pe setul de valori care a stat la ba$a familiei si a societatii civice mai mult decit o facusera comunitatile etno-culturale disputindu-si intiietatea teritoriala sau nobletea sin+elui. Conceptul de to#nship invocat de 8ocBueville cu trimitere la spatiul american a avut si in Europa rolul sau de coa+ulare sociala si moderni$are, emancipind oamenii de sub servitutile medievale ori de sub acelea administrative. .colo unde in istoria Europei descoperim o &bur+erliche+eselshaft&, o &civic societ1& sau o &comunita del popolo&, acolo putem stii ca macar si partial ori$onturile au fu$ionat. Interferentele asumate constient si deschis ca urmare a conduitei rationale au facut posibila respin+erea sau uitarea ideolo+iilor specificJseparatiste in favoarea inte+rarii comunitar-civice. .sa cum conexiunile in interiorul orasului si re+iunii sint cu putinta, tot astfel vor fi si acelea care lea+a diferite orase, re+iuni si state. 8ransculturalitatea presupune in mod e+al dreptul de$voltarii relatiilor transurbane, transre+ionale, transnationale, transcontinentale. Conceptul arata ca in orice proces inte+rativ avem de-a face cu o corelare intre educatie si idealurile filo$ofice. Cit priveste conceptul de identitate multipla, el se particulari$ea$a in raport cu acelea de multi si transculturalitate F0

prin faptul ca pune accentul pe ne+area teoriei valorilor absolute, subliniind ca nimic nu ne indreptateste sa operam ierarhic si exclusivist prin mi"locirea termenilor de etnic, rasial, reli+ios, re+ional, national-statal. %aca prin transculturalitate ;ie+el de$valuia &idealuri care transcend culturi individuale&, atunci, prin identitate multipla, eu am observat similitudinile valorilor umane, ori+inile lor comune, posibilitatea asumarii pluralismului prin revendicarea apartenentei la mai multe identitati culturale. .dmitind o atare interpretare, am subliniat relativitatea oricarui ideal. %e aici presupo$itia potrivit careia ar trebui sa avem in orice moment o perspectiva comparativa a evolutiei valorilor in "urul carora s-a format personalitatea individului si care +hidea$a o anume societate. Complementar mai mult decit alternativ multiculturalismului, conceptul de identitate multipla stimulea$a iesirea din perimetrul pre"udecatilor carora +indirea politica ii este inca tributara. Citeva conclu$ii in mar+inea anali$ei si ipote$elor formulate in acest studiu ar fi utile pentru evidentierea setului de ar+umente care arata importanta teoretica si practica a temei7 1. specificitatea nu exclude in principiu transculturalitatea si nici identitatea multiplaH 2. aceasta inseamna ca adeptul unei culturi este de acord sa imbratise$e atit propriile valori cit si pe acelea apartinind unei lumi diferite de a saH 0. multiculturalismul isi are o motivatie lo+ica si un temei moral in ca$ul in care este capabil sa admita schimbul de valori intre doua sau mai multe culturiH E. transculturalitatea si interculturalitatea contribuie la fu$iunea ori$onturilor aparent distincte, putind fi un suport in profesarea peda+o+iei multiculturaleH F. conceptele de transculturalitate si interculturalitate favori$ea$a atit comunicarea bi sau multilaterala cit si aparitia identitatilor personale, comunitar-civice, re+ionale, multipleH D. radacinile culturale diverse nu numai ca nu se opun coabitarii, dar ele pot coa+ula viata se+mentelor sociale, conferindu-i re+uliH M. transculturalitatea si interculturalitatea sint concepte care pot contribui la o corecta intele+ere a identitatii multipleH ?. prin identitate multipla am presupus fie e+ala asumare a diverselor radacini culturale, lin+vistice, reli+ioase, fie +ene$a unei identitati diferite in raport cu acelea initiale, ca$ in care spatiile urban, re+ional, social ii confera noul numeH >. dichotomia local-universal nu este revelatoare de indata ce acceptam ca probabila dispo$itia noastra de a imbratisa idealuri si valori transculturale si universale20.

548E / %r. )ara1uth ;rivaraQuel este decan al Facultatii de Filo$ofie la 2niversitatea .ssumtion din 3an+QoQ, 8a1landa. ii sint foarte recunoscator pentru discutiile purtate pe tema acestui text in perioada seminarului international or+ani$at de prof. @eor+e 6c'ean in lunile septembrie-noiembrie 2000 la 8he Catholic 2niversit1 of .merica, ;chool of !hilosoph1, Lashin+ton, %.C. 1. .m1 @utmann, Introduction la Charles 8a1lor et alii, 6ulticulturalism. Examinin+ the !olitics of Reco+nition, !rinceton 2niversit1 !ress, 1>>E, edited and introduced b1 .m1 @utmann, p. F. 2.Charles 8a1lor, 8he !olitics of Reco+nition, in 6ulticulturalism. Examinin+ the !olitics of Reco+nition, Edited and Introduces b1 .m1 @utmann, !rinceton 2niversit1 !ress, 1>>E, pp. 2D- 2M. 0. Ibidem, p. 00. E. intii, conceptul de etnic poate trimite la o componenta exclusivista prin criteriile rasiale pe care le incumba la nivelul multor culturi. in al doilea rind, chiar si cind este vorba numai de trasaturi psiholo+ice comune prin care se defineste un +rup, probabilitatea de a provoca dispute si chiar conflicte armate nu se ster+e. Explicatia deriva in acest ca$ din tendinta de conservare cu orice pret a setului de valori si, deci, din respin+erea ,fatisa sau nu- apropierii si intele+erii psiholo+iei alteritatilor. %isconfortul creat de pre$enta minoritatilor in statele in care o ma"oritate etnica defineste natiunea este un indiciu deloc inselator ca pluralismul cultural este respins ori acceptat formal prin impunere din afara. 2n al treilea element care poate fi luat in discutie este acela ca repre$entantii curentului etnocentrist folosesc conceptul ,)olQ- in sensul de ori+inalitate a existentei cultural-comunitare, atribuindu-i dimensiuni mitice, adesea "i+nind vecinatatile imediate prin absenta masurii. ;tudiile de istorie, sociolo+ie sau acelea teoretice circumscrise filo$ofiei istoriei ne conduc spre observatia potrivit FE

careia nici un +rup ,)olQ- nu poate pretinde puritate culturala ,cu atit mai putin rasiala- de indata ce se misca pe spatii foarte restrinse si coabitea$a de mult timp cu alte +rupuri ,)olQ-uri-. Cultura +ermana care a facut atita ca$ de acest demers si nu l-a pierdut din vedere pe toata durata secolelor al CIC-lea si al CC-lea - se afla ea insasi ,mai mult decit altele- la confluenta unor lumi diverse ca provenienta, ele insele fecundate spiritual din mai multe directii. .r fi suficient sa amintim aici ce pondere au avut evreii si populatiile de ori+ine slava in definirea identitatii culturale +ermane. in alta ordine, comunitatile cu un neconvin+ator exercitiu democratic ,i+norante in materie de cultura civica, e+alitate si demnitate umana, drepturi individuale- si-au insusit foarte repede acceptiunea identitarismului ,)oQs+eist- practicata in cultura prusiano-+ermana, optind astfel aproape involuntar pentru falsificarea realitatilor istorice, dar mai ales a acelora local-re+ionale in numele dreptului colectiv. .ceasta maniera de a vedea ori+inalitatea culturilor a promovat nu doar a+resivitate verbala, cit mai ales ra$boaie cu inca neterminate consecinte. Rupturile de un sistem social-politic care confera identitate civica si "uridica si profesarea teoriei etno-separatiste au creat diver+ente in ultimele doua secole, unele dintre ele dovedindu-se aproape imposibil de solutionat de o minte rationala. ;a retinem ca in comunitatile tir$iu moderni$ate si adesea prin arderea etapelor exista un fel de minoritati dominante ,nu intotdeauna ele repre$inta asa-$isa elita, cum le place sa se autocaracteri$e$e- care au de cules beneficii enorme din falsificarea realitatilor sau din starea de a+itatie creata prin pseudo-teoriile puriste. ;int ca$uri in care, ele se substituie tuturor valorilor morale in numele asa-$isului bine al colectivitatii etnice. in Europa rasariteana de pilda, ele au inca un cuvint de spus pe fondul tardivei si partialei emancipari populareH ve$i si studiul meu intitulat 5atiunea7 ;emnificatiile unui concept istoric. F. Charles 8a1lor, op. cit., p. DF. D. Ibidem, pp. DD-DM. &3ut #hen I call this claim a WpresumptionW, I mean that it is a startin+ h1pothesis #ith #hich #e ou+ht to approach the stud1 of an1 other culture. 8he validit1 of the claim has to be demonstrated concretel1 in the actual stud1 of culture. W8he fusion of hori$onsW operates throu+h our developin+ ne# vocabularies of comparison, b1 #hich #e can articulate these contrasts&. M. Ibidem, p. M0. .& 3ut #hat the presumption reBuires of us is not peremtor1 and inauthentic "ud+ments of eBual value, but #illin+ness to be open to comparative cultural stud1 of the Qind that must displace our hori$ons in the resultin+ fusions&. ?. Aur+en abermas, &;tru++les for Reco+nition in the %emocratic Constitutional ;tate&, in Charles 8a1lor, op.cit., pp. 10M-1E?. >. Ibidem, p. 110. 10.Ibidem, p. 110. &. correctl1 understood theor1 of ri+hts reBuires a politics of reco+nition that protects the inte+rit1 of the individual life contexts in #hich his or her identit1 is formed. 8his does not reBuire an alternative model that #ould correct the individualistic desi+n of the s1stem of ri+hts throu+h other normative perspectives&. 11. Ibidem, p1EF. 12. Ibidem. 10. )e$i si Ibidem, p1ED. 1E. arve1 ;ie+el, &6ulticulturalism and the !ossibilit1 of 8ranscultural Educational and !hilosophical Ideals&, in 8he Aournal of the Ro1al Institute of !hilosoph1, Cambrid+e 2niversit1 !ress, vol.ME, nr. 2?>, 1>>>, pp. 0?M-E0>. 1F. Ibidem, p. 0>0-0>E. 1D. Ibidem, p. 0>D. 1M. Ibidem, p. E02. 1?. Ibidem, pp. E02-E00. 1>. Ibidem, p. E0EH &.@oldber+Ws ,and Rort1Ws- denial of universalit1 relies upon the presupposition that values, in order to be universal or transcultural, must be +rounded in some impossibl1 neutral perspective. e ar+ues, in effect, as follo#s7 1. 2niversal ,moral- principles and values must be +rounded on, or derived from, a Wtranshistorical or supersocial @odl1W perspective. 2. 8here is no such perspective. 0. 8herefore, there can be no universal principles or values. If WuniversalW is understood in this #a1, then I a+ree #ith @oldber+ and Rort1 that there can be no such universal values, principles or ideals. 3ut #e need not and should not understand the term in this #a1&. 20. )ictor 5eumann, &5ational political cultures and re+ime chan+es in East-Central Europe&, in FF

volumul istor1 of !olitical 8hou+ht in 5ational Context, Iain ampsher-6onQ < %ario Casti+lione ,eds-, Cambrid+e 2niversit1 !ress, 2001, pp. 22?-2ED. Cf. si Idem, Ideolo+ie si Fantasma+orie. !erspective comparative asupra istoriei +indirii politice in Europa Est-Centrala, ve$i capitolul7 & erderianismul7 o prefi+urare a teoriei etno-nationalisteK& pp. >-00. 21.. vedea in opera lui erder punctul de pornire al teoriei pluraliste de asta$i inseamna a trece cu vederea ca filo$oful romantic fusese intre cei dintii ce promovasera teoria )olQs+eist-ului, devenita ar+ument forte al a+resivitatii nationaliste din secolul al CIC-lea si de la inceputul secolului al CC-lea. .ltfel, o asemenea ipote$a este indoielnica atita vreme cit sintem incredintati prin simpla lectura a textelor, dar si prin cercetari temeinice cum ca erder avea o inclinatie excesiva spre speculatii.)e$i un comentariu le+at de pluralismul herderian la %amon 'inQer, &8he Reluctant !luralism of A.@. erder&, in 8he Revie# of !olitics, 5otre %ame, ;prin+, 2000, pp. 1-1E. 22. )e$i de exemplu, ans %ipplich, Rumanisch-%eutsche :ulturbe$iehun+en im 3anat und Rumanische )olQslieder. Relatiile culturale romano-+ermane in 3anat, 3iblioteca Romana Freibur+, 1>D0H )ictor 5eumann, Identitati multiple in Europa Re+iunilor. Interculturalitatea 3anatului. Identites multiples dans lWEurope des Re+ions. 'WInterculturalite du 3anat, estia, 8imisoara, 1>>M. .bordarea fenomenului identitar prin prisma re+iunilor si mai ales a acelora de +ranita, poate promova un alt mod de intele+ere a evolutiilor national-statale. ;tudiind minoritatile polona si +ermana din re+iunea de +ranita Flato#-Ploto#, 6athias 5iendorf a a"uns la conclu$ii similare cu acelea ale cercetarilor noastre despre 3anat. El a va$ut foarte bine cum abordarea nationalista, ri+ida, specifica secolului al CC-lea si sustinuta de statul-natiune este falsa. Cf. 6athias 5iendorf, 6inderheiten an der @ren$e7 %eutsche und !olen in den :reisen Flato# ,Ploto#- und Pempelbur+ ,;epolno :ra"ensQie- 1>00-1>0>, Liesbaden, arraso#it$, %eutsches istorisches Institut Larschau. Guellen und ;tudien, vol. D, 1>>M. Cred ca redefinirea identitatilor intr-o viitoare Europa a re+iunilor este o prioritate a cercetarilor contemporane de filo$ofia culturii si de filo$ofia politicii. 20. .cest studiu a fost posibil ca urmare a sta+iului de cercetare si de profesorat in ;tatele 2nite ale .mericii in calitate de bursier Fulbri+ht in anul academic 2000-2001. 6ultumesc profesorului @eor+e 6c'ean, partenerul meu de la 8he Catholic 2niversit1 of .merica din Lashin+ton, %.C., care mi-a oferit oca$ia de a lucra in citeva institutii academice de presti+iu din capitala ;.2... si m-a invitat sa particip la un seminar international desfasurat pe durata a $ece saptamini in care a fost abordata in mod special tema multiculturalismului.

FD

CHRISTIAN MORARU PROMISING THEORY% PEDAGOGICAL CHALLENGES AND CROSSCULTURAL RESOURCES

Abstract7 8he article assesses the place of comparative literature amon+ other literar1 studies. It also sho#s its +ro#in+ peda+o+ical end as a result of its multidisciplinar1 methodolo+ies. K !"#r$s7 Comparative literatureH peda+o+1H literar1 theor1

For more than a decade no#, comparatists throu+hout the countr1 have deplored the accelerated shrinQin+ of their field. 8his trend is certainl1 real, as the phasin+ out and do#nsi$in+ of numerous comparative literature pro+rams prove. Xet there is another #a1 of looQin+ at #hat(s happenin+ in--or to--the discipline, #hich ma1 indicate, I thinQ, that the +lass is rather half full than half empt1. @ranted, it(s no lon+er completel1 full--not accordin+ to ho# disciplinar1 plenitude, so to speaQ, #as understood in the +olden da1s of our teachers. Xet there is hope. Further, I #ould ar+ue that the potentiall1 si+nificant conseBuences of this reali$ation tie in ti+htl1 #ith issues of peda+o+1, indeed, hin+e on #hat I #ould call professional a#areness and activism in the a+e of multiculturalism and +lobali$ation. 'et me tr1 to clarif1 these bu$$#ords. I stron+l1 believe that the fate of comparative studies is currentl1 bein+ decided both #ithin the traditional boundaries of the discipline and in En+lish and those areas of the humanities--modern lan+ua+es, but not onl1--#here students in +eneral and under+raduates in particular are reBuired to taQe &theor1& courses. For some time no#, theor1, primaril1 theor1 as part of the En+lish curriculum, has been sei$ed, b1 some of us at least, as comparative literature(s mortal foe. 4f course, I am not the first one to contend that, +iven the chan+in+ academ1 and the #orld at lar+e, this enem1 should be perceived rather as an all1. 8he famous &3ernheimer Report& and the #hole debate around it have done that successfull1. Lhat I #ant to further stress, thou+h, is that a BuicQ looQ at the actual content of theor1, multicultural, postmodern, and postcolonial courses tau+ht nation#ide and, increasin+l1, overseas, #ould indicate that those are comparative literature courses for the most part in that the1 pursue ob"ectives, emplo1 terminolo+ies, and appl1 methods comparatists have pursued, emplo1ed, and applied all alon+. 5aturall1, the identit1 of scope, vocabular1, and methodolo+1 ma1 not be al#a1s evident. 5or do, needless to sa1, the Leltanschauun+, the cultural politics, or, tout court, the politics of the ne#est +eneration of postcolonialists, pop culture, and Bueer studies scholars overlap #ith Ren9 LelleQ(s. 61 ver1 basic point is that, #ithin theor1 and cultural anal1sis as a subfield of various fields that officiall1 are not identified or reco+ni$ed as comparative literature, comparatists can achieve their +oals if the1 shape the courses accordin+l1 and maQe, so to speaQ, the implicit explicit. .lon+ these lines, I side #ith those #ho believe that, as a subfield and under various labels, the field of comparative literature is currentl1 expandin+ rather than shrinQin+--and this is #h1 I said that the +lass mi+ht be half full than half empt1. 3eside +raduate pro+rams, #here theor1 has been tau+ht s1stematicall1 and a++ressivel1 for t#o decades no#, more and more four-1ear institutions are reBuirin+ En+lish ma"ors to taQe at least one, theor1-based, &.pproaches to the ;tud1 of 'iterature& class. 8his notable trend presents comparatists #ith a remarQable opportunit1 since, let me point out the obvious a+ain, an1 &'iterar1 and Cultural 8heor1& surve1 or &Introduction to 'iterar1 Interpretation& course not onl1 recalls but actuall1 calls, b1 definition if not openl1, for a comparative and interdisciplinar1 approach. &8heor1& is de facto a comparative topicH as such, it entails a comparative taQe defined both in terms of material selection and peda+o+ical methodolo+1. FM

;ince this is more apparent in the +raduate seminar than in the under+raduate surve1, here I #ould liQe to deal #ith the latter. ;pecificall1, I #ant to d#ell on a particular example, the En+lish 000, &.pproaches to the ;tud1 of 'iterature& class I re+ularl1 teach at 2niversit1 of 5orth Carolina, @reensboro. Lhat also interests me as a panel co-or+ani$er is to foster, follo#in+ the presentations, a conversation around the teachin+ methods comparatists have found successful in the literar1 and cultural theor1 classH the strate+ies the1 have adopted to turn the emer+in+ multicultural classroom into a theor1-friendl1 environment #here students learn ho# to read and "ud+e literature and cultureH the best #a1s of helpin+ students problemati$e their o#n bacQ+rounds and identities to better understand, for instance, the difference bet#een formalist and identit1 studies-informed paradi+ms or readin+H the decision of usin+ primar1 sources from different cultures and time periods to illustrate, sa1, models of readin+ #orQed out, for instance, b1 postcolonial criticsH the peda+o+icall1 successful methodolo+ies emplo1ed to provide students #ith the bacQ+round information the1 need to +rasp the role of certain disciplines in the development of modern literar1 and cultural theor17 lin+uistics, semiotics, anthropolo+1, philosoph1, ps1cholo+1 and ps1choanal1sis, sociolo+1, and the liQeH the ideolo+ical and political problems of theor1 teachin+ after the 5e# istoricism and cultural studiesH the ne#, turn-ofthe-millennium classroom, the rise of the &critical peda+o+1& model and the challen+es it mounts to the tradition of comparative literature discourse, and so forth. I also #ant at least to touch on the available resources, textbooQs, handbooQs, introductions, electronic tools, and other instruments that further the comparative teachin+ and learnin+ of theor1 at all levels--but, a+ain, primaril1 under+raduate. I teach, to come bacQ to the example I #ant to #orQ from, theor1 as a comparative-literature-for-the+lobal-a+e class, and I am more and more convinced that this is the ri+ht approach. .s is #ell Qno#n, theor1 has never been an &En+lish& sub"ect proper ,or onl1-. In fact, traditional philolo+1 and historicism have resisted it fiercel1 until recentl1, even thou+h this is truer of the 3ritish and .merican than, sa1, the @erman and Italian academ1. In an1 event, the fact is that En+lish departments have latel1 proved its most hospitable homes. 5o#, as an En+lish facult1, I am responsible primaril1 for atheor1 and b- modernJpostmodern .merican literature courses at all levels, from the freshman surve1 to the !h. %. seminar, and the 000-level course mentioned above is the most relevant to the point I #ish to maQe here. 2nliQe Carne+ie 6ellon, for instance, #e do not have--and I am not convinced that #e should have--a theor1-centered under+raduate curriculum. 3ut the En+lish 000 course I am talQin+ about is the template of professional literar1 studies for our ma"ors. .nd since I teach it #ithin a comparative frame#orQ, our En+lish ma"ors receive a modicum of trainin+ in a discipline that technicall1 is not on the booQs except for certain Lorld 'iterature or European Classics surve1s fulfillin+ 2niversit1 %ivision +eneral education reBuirements. In our time more than ever, comparative literature is to disciplinar1 classification #hat +enre is to postmodern discourse. 8raditional +eneric constraints and boundaries have crumbled. 3ut have +enres disappearedK 4f course, not, as Ralph Cohen, amon+ others, have ar+ued. @enre is all over the place, indeed, in places #here avant-+arde and post-avant-+arde +eneric crisscrossin+s #ould maQe it unliQel1 to operate, furthermore, control literar1 and cultural reception. 8he same holds true, I believe, in the case of comparative literature, as m1 example indicates. 6ore remarQabl1 still, most, if not all, of the textbooQs, antholo+ies, and critical introductions to the field of criticism and theor1, from %onald :eese1(s #idel1 used Contexts for Criticism to Lilfred @uerin(s andbooQ of Critical .pproaches to 'iterature to !eter 3arr1(s excellent 3e+innin+ 8heor1, do not mention comparative literature, not even #hen the1 inform students of the &traditional,& &humanistic& models of interpretation. 4n the other hand, their surve1 of the field is, overall, comparative, and, I for one, dra# from this #hen I shape m1 theor1 courses, En+lish 000 included. 'et me tr1, in the remainin+ time, to tell 1ou #hat #e actuall1 do and #h1 I believe a comparative approach is best suited to #hat I #ant m1 students to +et out of this class. Le usuall1 start out #ith a fairl1 informal conversation, based on an accessible example, around the distinction bet#een &precritical& and &critical& readin+. 5o#, this discussion can be carried in terms that ma1 not necessaril1 en+a+e literar1 and cultural comparison. 3ut I maQe a point to en+a+e it. ;pecificall1, #e place, sa1, a poem b1 Eliot or a tale b1 a#thorne in the tradition of a +enre, of a culture, of histor1 and the histor1 of ideas. ;ooner or later, #e address issues of literar1 and cultural intertextualit1, #hich impels us to cross national and temporal boundaries, bacQ and forth. 2ltimatel1, students reali$e that F?

this move is unavoidable if the1 are to become able to re-enact on their o#n the intellectual scenario of &critical readin+.& Further, #e spend some time or+ani$in+ the course around the various elements that this t1pe of &deep& and &informed& readin+ has privile+ed historicall1. 8o do this, #e use Roman AaQobson(s #ell-Qno#n article &'in+uistics and !oetics& because it offers a comprehensive description of discourse as an act of communication activatin+ certain functions and impin+in+ upon factors such as the &sender& ,author-, the receiver, the messa+e ,or &text&- and so on. In the past, I have used this moment of our class not onl1 to convince students that the course has a structure, but also to fore+round the transhistorical and crosscultural circulation of ideas in the field of literar1 and cultural anal1sis. AaQobson is an ideal case, much liQe other &formalists& ,b1 the #a1, I al#a1s place the term #ithin Buotation marQs-. Lhat #e are here dealin+ #ith is one of the most influential scholars in our field, profoundl1 interdisciplinar1 and #hose bio+raph1 and biblio+raph1 tell students that &theor1& is a comparative topic that reBuires a comparable approach. 8he same holds true #ith 3aQhtin and LelleQ, !ropp and 'otman. 8heir contribution to the #a1 #e read, #rite on, and teach literature has been fundamental, and #ithout contextuali$in+ their #orQ, #ithout placin+ it in a certain intellectual histor1--literar1, artistic, political--it simpl1 cannot be correctl1 understood. I cannot +et into all the details of the course here, but I #ant to stress that, b1 and lar+e, this is the comparative strate+1 informin+ our class. !ersonall1, I decline to use the &formalist& moment as a sort of #hippin+ bo1 to better explain, sa1, the 5e# istoricist revolution of &thicQ description.& 61 #orQ, our #orQ, does not operate b1 emphasi$in+ ruptures or violent paradi+m &shifts.& Le do note and discuss these, too, of course. 3ut I also encoura+e students to pursue filiations, le+acies, echoes, continuities and reformulations of critical models across countries, cultures, lan+ua+es, and a+es. 'et(s +o bacQ to AaQobson for a second7 #e start #ith the 4!4I.P +roup, #e follo# AaQobson to !ra+ue and "ust touch on the !ra+ue circle, move on to France to note AaQobson(s impact on 8odorov, @enette, 3arthes, structuralism, anthropolo+1, and the !o9tiBue circle, and then #e cross the .tlantic to discuss the distinctions bet#een Russian &formalism& and the 5e# Criticism. .lternativel1, #hat #e could do--and #e #ill do it in the future--#ould be to tarr1 #ith the !ra+ue moment a bit more, present Aan 6uQar$hovsQ1(s #orQ as a means to introduce the marxian-sociolo+ical avatar of &formalism& and speed up the transition from text-oriented to reader-response criticism--throu+h a C$ech scholar liQe 6uQar$hovsQ1 or a !ole liQe In+arden--or to context-oriented approaches to literature. 4r, to +o bacQ in time and space, #e could use the same &formalists& to taQe other t#o possible routes, a+ain, essentiall1 comparative. 4ne could entail a more extensive discussion of ). I. !ropp(s &morpholo+1 of the folQ tale& and, based on this, the fate of narrative theor1 from !ropp(s !arisian heirs--a+ain, 8odorov, 3arthes, @enette, but also @reimas and Claude 3remond--to the &nation and narration& model of omi 3habha to 6ieQe 3al(s &neo-narratolo+ical& paradi+m #here +enre and +ender are closel1 linQed up. .nother could $ero in on 3aQhtin, the most influential fi+ure in 20th-centur1 critical theor1, accordin+ to 8odorov. 3aQhtin(s--as #ell as formalism(s or post-formalism(s, if 1ou #ant--posterit1 ma1 be follo#ed across continents and critical moments from the poetics of the M0(s to the dialo+ism at pla1 in feminism and postcolonialism to the neo-marxism of cultural studies that claims to carr1 on 3aQhtin(s critiBue of formalism. 8o conclude, #e taQe the same comparative approach to trace +ender studies, postcolonialism and the more recent paradi+m of +lobal studies bacQ to their structuralist and poststructuralist sources. Le emphasi$e such complex fi+ures as Foucault, :risteva, ;pivaQ, 3habha, ;aid, displaced and relocated scholars themselves #hose bio+raphies, a+ain, reflect #hat their biblio+raphies tell us. Instead of movin+ from one in+redient to another of the contemporar1 smor+asbord of theor1 and criticism, #e thro# brid+es carefull1 and taQe those roads #here Qe1 fi+ures from Ihab assan to ;lavo" Pi$eQ sho# the #a1. 8he primar1 or tar+et texts that #e use to illustrate various modalities of critical readin+ are both .merican ,or 3ritish and .merican- and forei+n ,in translation-. 3ut the1 all indicate, as #e read and reread them, that interpretation is a reconstruction of meanin+ #hose end result is bound to overflo# the boundaries of one sin+le time, place, and lan+ua+e. I believe this is the ri+ht thin+ to do in an a+e that calls itself multicultural and prides itself of usherin+ its diverse bod1 of students and teachers into a +lobalism that declines, at least in principle, to further former ethnocentric and exclusionar1 a+endas.

F>

,!aper delivered at the 1>>> ;outhern Comparative 'iterature .ssociation Conference, 2niv. of 8ennessee, :noxville, 4ct. 1>>>VIRGIL NEMOIANU EUROPE' YESTERDAY' TODAY' TOMORRO(

Abstract7 8he article offers a ver1 +eneral perspective on the actual condition of Europe, from an anthropolo+ical perspective. 8he European continent is approached in itself and in relation to the other +ro#in+ social-economic spaces of the #orld, in order to explain the reasons that positioned Europe in an essential place bet#een 1DF0-1>F0. K !"#r$s7 EuropeH eurocentrismH social studiesH oiQoumena

'et us be+in b1 clarif1in+ our terms, #hich is not al#a1s eas1. I #ould describe Europe as a peninsula of the enormous .fro-.sian landmass, blessed #ith a favorable climate, a variet1 of relief forms, a rich ethnic diversit1, abundant natural resources, and advanta+eous historical circumstances. 8his peninsula acBuires a distinct identit1 around .% F00-1000 and pla1s a central role in human histor1 for about three centuries, let us sa1 approximatel1 bet#een 1DF0 and 1>F0. In other #ords, I maintain that it is erroneous and excessive for Europe to co-opt the +reat 6editerranean cultures ,@reeQ-Roman .ntiBuit1, the E+1ptian #orld, the Audaic, !hoenicianCartha+inian, ;umerian, Islamic #orlds and others-. Europe emer+es out of a combination bet#een the civili$ation of Classical .ntiBuit1, the spirit of Christianit1 and the traditions of 5orthern &barbarian& tribes ,@ermanic, ;lav, Celtic, and a fe# others-. Far from bein+ primaril1 a &colonialist& force as usuall1 accused ,and often self-accused- Europe is the first +reat colon1 of the #orld, at least of the Lestern LorldH obviousl1 in the Eastern #orld, in the #orld of China and India such coloni$in+ phenomena also existed, probabl1 even earlier. o#ever all alon+ Europe #as a special Qind of colon1. . colon1 that succeeded to embrace ti+htl1 the 'ebensform of its masters, a colon1 that never seemed to lose its pride and vi+or, but rather chan+ed adroitl1 its status from a shameful into a hau+ht1 one. 8his Europe proceeded to annex its past, to a +reat extent to impose its values, to staunchl1 resist outside pressures ,#h1 don(t #e re-read #ith fresh e1es the Chanson de RolandK - #e #ould discover there ho# an uncouth peasant population Qept fi+htin+ #ith tenacious ra+e to maintain its coarse identit1 #hen faced #ith a #orld-#ide empire, a cosmopolitan, sophisticated adversar1, intellectuall1 and technolo+icall1 #ell advanced and superior to it7 the .rab-Islamic civili$ation.-. 6ore7 it became a++ressive and expansionist as soon as it #as able to, before finall1 embarQin+ upon a slo# and ele+ant decline, one in its turn not devoid of some #orth and even creativit1. 2ntil around 1F00, this Europe #as not too different from other civili$ations on the planet #ith #hich it #as Buite imperfectl1 acBuainted. 8he same livin+ standards, analo+ous technolo+ical levels, similar political s1stems, of natural ,or should #e sa1 biolo+icalK- derivation ,feudalJmonarchist-, comparable artistic achievements. .s a matter of fact, more than once Europeans used to thro# flabber+asted and envious +lances to#ard the accomplishments and abundances located else#here, on other meridians ,the Chinese #orld, the .rab-Islamic one and others 1et, indeed the .frican ones, real or ima+inar1..t the time one can notice that this Europe #as not particularl1 hospitable to#ard the 4ther, it did not sho# itself particularl1 ea+er to establish peaceful contacts, perhaps partl1 because of some inbuilt ps1cholo+ical insecurit1, perhaps also because it #as still en+a+ed in self-invention. It is therefore onl1 around 1F00 that Europe feels emboldened and empo#ered to embarQ upon discover1, conBuest, missionar1 #orQ. In a relativel1 short stretch of time ,000 1ears or a little bit D0

lon+er- it imposes, often b1 dint of eloBuent conviction and example, but more than once b1 brutal constraint ,historicall1 European civili$ation #as b1 no means less cruel and violent than its .sian sisters, althou+h it bra+s other#ise- its o#n socioeconomic and conceptual +rammar over the #hole planet7 technolo+ical urbani$ation, alienated individualism, empirical rationalism, ever more tenuous ties #ith nature and #ith transcendence, the prevalence of transactional-contractual relationships bet#een human bein+s, the Buantif1in+, mathemati$ation, and di+itali$in+ of the universe, the speedin+ up of communications and of historical advance and pro+ress. o# do #e explain this formidable success, uniBue, one mi+ht ar+ue, in the evolution of the human raceK 'et us speculate a little, thus avoidin+ comprehensive and definitive ans#ers. First #e explain the success throu+h the ver1 texture of the cultural entit1 in Buestion. !recisel1 the colonial roots of Europe facilitated for it a certain pluri-centrism, a multiplication of la1ers, a diversit1 of an+les and of positions #hich could provide advanta+es for itself, but also open it up to otherness ,at least in principle or potentiall1*- and provide space for convenient diverse maneuvers. .+ain7 this fundamental colonial Einstellun+ ,the servant(s BuicQ #its, so often portra1ed in literature*- #as the one #hich tau+ht Europe to improvise #ith stunnin+ speed practical applications of inventions that as often as not ,let us not for+et- #ere due to and initiated in other cultures7 +unpo#der and t1po+raph1, artistic or mathematical innovations, philosophical concepts, +eo+raphical and natural-science explorations. .t the same time embracin+ the Audeo-Christian mode of communication #ith transcendence ensured a Leltanschauun+ a+ainst the bacQ+round of #hich are born individual freedom, linear pro+ress, the oneness of the universe, and other concepts 1etH let me state this as clearl1 as I can7 modern science is in m1 vie# a branch of 3iblical reli+iosit1 and #ould never have taQen off #ithout it. Finall1, let us remember that for a +ood number of centuries, thanQs to the phenomenon of subsidiarit1 there functioned a certain balance bet#een unit1 and diversit1, bet#een &Europe& and its components, be the1 national, reli+ious, local, social, or other#ise. ;o here #e trul1 have it7 Europa 8riumphans * Le are entitled ho#ever to asQ ourselves #h1, under these circumstances, #ith even +reater speed than it had +ro#n, Europe tumbled ,from a certain point on- to a secondar1 place in the affairs in the #orld. It is eas1 to +ive a concrete and specific ans#er. 8#o +reat &civil #ars& ,as the1 had been labeled b1 Ernst Aun+er and b1 others- or &#orld #ars&, as the1 are more often called, led to the internal collapse of &triumphant Europe&. 3ut there is more to sa1, over and be1ond this militar1 explanation. 8he European self-construction, to #hich I "ust alluded above, #as never trul1 completed. 5ever did Europe succeed in definin+ itself7 #hat are our limitsK ho# hospitable ou+ht #e to be to#ard other identities, cultures, lan+ua+esK #hat is the most appropriate Qind of unit1 #e should selectK It is perhaps not erroneous to state that precisel1 the virtues that nourished Europe(s victories had as the reverse of the coin the vices that ensured its defeats. Europe received #ith difficult1, #ith unpleasant reluctance and often #ith merciless violence the Ae#s, and #ith +reater distaste and dela1s, others +roups comin+ from .frica, .sia, the 6iddle East. Even more fundamentall1, Europe did not seem #illin+ or able to establish a modus vivendi #ith its o#n Eastern halfH as a matter of fact it usuall1 did not even liQed to conceive or admit that it #as even endo#ed #ith such an Eastern half. 5or #as the coexistence #ith its o#n Lestern extensions all too happ17 5orthern and ;outhern .merica #ere lon+ re+arded #ith the same suspicion as Eastern Europe. ;hould #e add here the +radual dissipation and dissolution of Europe(s foundational spiritualit1K ;hould #e add the relentless pressures of anal1tical empiricism and of all Qinds of alienations that #ere slo#l1 and surel1 che#in+ up its or+anicit1 and sacralit1K !erhaps #e do not even have to. It is onl1 in this frame#orQ of thou+ht that #e can better understand #h1 the &civil #ars& of the centur1 that is "ust comin+ to an end #ere so efficient in their destructive po#er7 all the &dossier cases& that had remained unsolved for centuries tooQ fire in a common flame, murderous both fi+urativel1 and in realit1. )er1 #ell, 1ou #ill ans#er, let us assume for the saQe of discussion that 1ou ma1 be ri+ht ,althou+h in our inner selves #e do not full1 believe 1ou-, but #ill 1ou be able to den1 the radiant future of this Europe, !hoenix-liQe reborn from its ashes and reconstructin+ itself, this time in a rational #a1, rapidl1, #ith vi+orous deliberationK .re #e not #itnesses to ultimatel1 a vast process of D1

Lieder+utmachun+, of compensation, cleansin+, and repair of the vices and errors that 1ou "ust enumerated for usK Lith all due respect, I have some doubts. .s a teena+er, in the 1>F0s, I first heard of the earl1 plans for European unification and I #as trul1 enthusiastic. First and foremost because these plans seemed to irritate and #orr1 some#hat the Communists7 so the1 cannot be all bad, I thou+ht in m1 mind. 3e1ond this rather childish "ud+ment, I believed I discovered inside the preparations for European unit1 economic plans that seemed profound ,6onnet-, references to a Carolin+ian ideolo+1 ,the hori$ons opened b1 the +reat Catholic statesmen %e @asperi, .denauer, Robert ;chumann-, m1 thou+hts #andered farther afield to analo+ies #ith absbur+ .ustria, for me #ithout the trace of a doubt the most "udicious and inclusive s1stem ever produced in Europe, #here ethnic +roups each had a substantial role and chances of pro+ress, irrespective of their bicQerin+ and their pett1 dissatisfactions. In those 1ears, Imperial .ustria seemed to me ,but even toda1 m1 vie#s have not chan+ed too muchan ideal locus amoenus #here the balance bet#een advance and conservation #as "ustl1 achieved. 6ean#hile ,Lest--European structures Qept pro+ressin+ #ith each passin+ decade, the1 became ever more complex and soon m1 mind and undoubtedl1 a number of other, better, minds, #ere faced #ith t#o fundamental Buestions. 8he first re+arded the exterior of the buildin+7 I mean the autonom1 of the construction, the other re+arded the inside, let us better sa1 the or+ani$ation of the ne# s1stem. In each case one could ima+ine a +ood and a ne+ative ans#er. .lso $uerst 6al, the outside. For a +ood half-centur1 ,from 1>EF to 1>>1 or so-, a main theme of #orld politics turned around the temptin+ and rich staQe of domination of Lestern Europe. ;hould the area belon+ to the Lestern extension ,separated from Europe, but rooted in it7 that is 5orth .mericaor rather become a dependenc1 of its o#n Eastern branch, that is to sa1 the ;oviet empireK 8his #as a closer stru++le than it sometimes seemed and the outcome #as never trul1 and completel1 clear or cate+orical. 4nl1 no#, as #e are steppin+ into the dan+erous 21st centur1 do #e trul1 Qno# the decision7 the Lestern ,+oldenK oliveK- branch is the #inner. 8he much-coveted treasure has a possessor. Economicall1, culturall1, technicall1 this Europe means in fact little, almost nothin+, it is meeQl1 +leich+eschaltet to Lall ;treet, to oll1#ood, to the !enta+on. 'on+ +one are the da1s #hen a conservative liQe Charles %e @aulle #ould allo# himself to cast out summaril1 the +eneral Buarters of 5.84 from the splendors of Fontainebleau Castle. 'on+ +one are the da1s #hen a socialist liQe FranYois 6itterand could forbid the .merican militar1 airplanes to use the French airspace on their #a1 to I for+et #hat clo#nish a++ressive frolic of the .merican cousins. @one are the da1s #hen 6ar+aret 8hatcher could embarQ upon independent militar1 enterprise, as #ell as offer socio-economic lessons and models to the 2nited ;tates. Even humble and timid @erman1 had the nerve, under the social-democrat elmut ;chmidt, to submit imperious advice to the .merican +overnment. 8oda1K In France the conservative Chirac and the socialist Aospin compete as to #hich of them Qno#s ho# to prostrate and humiliate themselves in front of their .merican bosses. Lhat #ould an1one expect from the lau+hable puppet 8on1 3lair but the most demeanin+ set of imitationsK .nd so on, and so forth, countr1 after countr1. 8he bottom line is that I do not see an1 reason to believe that the unification of Europe mi+ht lead to the emer+ence of an alternative center of po#er. I cannot ima+ine ho# this unification mi+ht be conducive to the increase and stren+thenin+ of diversit1 on our planet. 4n the contrar1, this unification seems to intend an expansion, peaceful if possible, b1 unrestrained brutalit1 if necessar1, over other areas of Europe and .sia., it seems to pursue the imposition of &values& #hich are not even completel1 its o#n ever1#here else. ;o from an exterior point of vie# there seem to be mi+ht1 fe# reasons for an1 optimism re+ardin+ a &rene#al& of the culture andJor civili$ation of Europe. o# then can #e "ud+e the inner self of a reinvented EuropeK !erhaps there is more hope in that respectK ere, liQe#ise, there seem to be t#o main options, common sense tells us. . unified Europe mi+ht #ell act as a Qind of roof for a certain &re+ionali$ation& of the continent7 a +enuine federali$ation in the frame of #hich 3ur+und1, Catalonia, 3avaria, Flanders, 8oscana and so man1 others mi+ht counteract the cold and hard s1stemati$ation of the implacable national state, such as it had emer+ed in the 1>th centur1, the ver1 same national state that had pushed us to#ard disastrous developments, all too #ell-Qno#n and all too close in time to us. 8he second option. Full and real unification, in the stron+ sense of the #ord. 'et us institute an additional level of oppressive bureaucrac1 over and above D2

those that alread1 pla+ue usH let us erase local diversities ,the fe# that have someho# still survivedand establish a central po#er #ith eliminator1 purposes and severe commandments. ;o #hat is the direction chosen toda1 b1 semi-federali$ed EuropeK Xou #ill ans#er7 #ell, #e do not Qno# 1et, it is too earl1 to sa1 an1thin+ cate+oricall1. !erhaps I am read1 to a+ree7 indeed, #e don(t have an absolute certaint1. 3ut, alas, I #orr1 earnestl1 that the marchin+ orders point in the second direction, not the first, to#ard compulsor1 homo+eneit1, rather than to#ard the creative carnival of multiplicities. 8herefore, I feel that I am entitled, looQin+ at both aspects, to remain a pessimist and a sQeptic #hen debatin+ the putative &renaissance& of Europe. It seems to me that that the circle of European histor1 is no# closin+7 this part of the #orld started and #as born as colon1, it fades a#a1 and comes to an end as a colon1 a+ain. . number of events ,partl1 economic, partl1 political- in the first half of 2001 +ave the impression to some that indeed #e can be+in to speaQ about a certain independence or autonom1 of unified Europe. I have the opposite impression. 8he behaviours and declarations comin+ out of the leadin+ strata of Europe indicate the increasin+l1 static, ri+id, and inertial nature of the con+lomerate, characteristic of coloni$ed s1stems. Lhereas in the case of .merica ,and even China or Russia- one observes movement, chan+e, internal contradictions, this is hardl1 the case in Europe. 8he former &centre of the #orld& is en+a+ed in #hat one of its pre-unification prime-ministers described as &a vast anti-democratic strate+1&. Its anti.merican tantrums are "ust that7 the rebellious acts directed at a parent that is Qno#n to be ultimatel1 for+ivin+ and benevolent. 8his is follo#ed soon b1 re-entr1 into obedience. ave I been sa1in+ all alon+ that that the ori+ins of Europe are rather shameful, its development short and +uilt-laden, and the end in+loriousK I hope I have not. 4f course, I do not +limpse for Europe an1 admirable future. o# and #h1 should I #hen ,Lest-- Europeans themselves distrust themselves7 observe the nourishment of 1our e1es in the halls of movie theaters or on the screens of 1our 8) ri+ht no# in !aris and 'ondon, let alone 6adrid and .msterdamH #atch the dress codes, the +estural behavior, the food and the music st1lesH notice the sterile, a+itation, filled #ith anxiet1 no less than #ith boredom of the 1oun+er +eneration, as #ell as of people inclined to#ard creativit1 and enterprise - 1ou #ill soon be convinced b1 the eloBuence of real facts. Europe is fadin+ a#a1. Lhat survives is, in olderlin(s und1in+ #ords that blessed summer of fertilit1H b1 the simple fact that somethin+ &L.;&, that it had existed, it continues to exist. 8he vital ferment in all fields of human endeavor, from the material to the spiritual ones is ,let me here openl1 admit to sincere pre"udice and preference- unparalleled in all the annals of our human race. 8he d1namics, the processualit1 of Europe are those that remain #orth admirin+ and, 1es, #orth imitatin+. From there, from that relativel1 tin1 +eo+raphical corner emer+ed the constitutive discourses of toda1(s #orld, and these continue to uns $u +estalten and to serve as a strate+ic reserve of ima+es and concepts. !erhaps in a centur1 or so the future centers of the #orld #ill be found in on+ :on+ and 3ei"in+ and :uala 'umpur, in ;ao !aolo and !retoria, in 3a+hdad and 3omba1. 3ut I am firml1 persuaded that the socioeconomic idioms #hich #ill shape this possible future #orld #ould be intelli+ible for us, precisel1 because the1 #ill be those that +re# and matured on the mental soil of Europe. Lh1 should it be other#ise #hen even toda1 #e #itness a similar process of transfer, of adaptationK Evel1n Lau+h has an admirable predictive and satirical short stor1 in #hich a Europe of the remote future, fallen into i+norance and barbarit1, is no# bein+ nurtured throu+h the #ords and actions of .frican missionaries #ho have arrived to brin+ to it civili$ation and the #ord of the Christian @od. 4ptimismK 6ore than one alternative scenario can be ima+ined. Lhat if a @erman1, a+ain unified as it is, mana+es #ithin a fe# decades to polari$e around itself the Central and Eastern parts of EuropeK Lould this not be described as a reinventionK Le can onl1 ans#er in the affirmative. Lhat if the Romance and 3alQan countries of ;outhern Europe assemble to+ether #ith the .rab Lorld, #ith @reece and Israel in a ne# 6editerranean circle, fresh and full of initiativesK Lould this not be a ne#, alternative construction of EuropeK It #ould, patentl1 so. 4r #hat if the 3lacQ ;ea, as man1 ,6. 6alita amon+ others- su++est, be+ins to act as the focus for a conver+ence of the Caucasian lands, of Eastern Europe, of the 8urQish-@reeQ and 'evantine #orldK ere too, the ans#er is Buite obvious. 8he list of scenarios could #ell continue, but the last ans#er brin+s us to a ver1 interestin+ point, one that is often overlooQed. 'et us envisa+e that erst#hile &Europa 8riumphans& #ill continue inexorabl1 its do#n#ard slide, movin+ to#ard the status of a &theme parQ& ,548E( %.; I;8 ;4 L.; LIE EI5 D0

%I;5EX'.5%, .3ER 8 E6.8I;C , A.K- attractive in an ever more emphatic and visible #a1 for the ruins of its +reat cathedrals and castles, more +enerall1 for its museum-liQe features ,#hich after all, are alread1 extant-. Even under such melanchol1 circumstances, Lestern Europe mi+ht preserve a certain +lobal di+nit1 and usefulness ,provided it does not seeQ too obstinatel1 the position of serf-liQe vassal in #hich it alread1 threatens to install itself- - namel1 that of mediator, in other #ords claim for itself a place in #hich and throu+h #hich &accelerated modernit1&, more +enerall1 &the future&, can be communicated to and distilled for the rest of the planet, after a "udicious process of polishin+ and temperation. 8his mi+ht prove to be an interestin+, and surel1 not an un#orth1 tasQ, an ele+ant, albeit modest role in the process of +lobali$ation. I notice ho#ever that I Qeep talQin+ mostl1 about Lestern Europe. 8his is, mea culpa, a sta++erin+ error. If #e persist in feedin+ the illusion of a Europe that continues to flourish and en+a+es in a Buest for some mode or another of rebirth, then our e1es have to turn to#ard East and Central Europe. 4ne of the main reasons for Europe(s decline and fall #as, as I "ust said, precisel1 its o#n incomplete nature, tenaciousl1 preserved, throu+h economic exploitation, political or militar1 violence ,#hich unfortunatel1 seems to continue-, he+emonic visions and reli+ious schisms. Lell then, #h1 should #e not rather envisa+e a rounded Europe, specificall1 a Europe in #hich the most d1namic and creative emphases #ould move considerabl1 east#ardK ;ince #e have been considerin+ different &scenarios& #h1 not the follo#in+ also ,a possible, no, a probable one-K 4n a pluralist planet, such as #e hope for, such as #e ou+ht to hope for, Eastern Europe mi+ht affirm itself ,alon+ #ith the !acific basin, alon+ #ith the 6uslim #orld, alon+ #ith the 'atin-.merican civili$ation- as a ma"or pla1er on the fields of the #orld. Lestern Europe could #ell preserve, as I "ust said, its mediatin+ role but ho# much better, ho# much more abl1 and appropriatel1 could such a role be pla1ed #hen coupled #ith the potentials of Eastern Europe* 8hou+h more deepl1 inte+rated than usuall1 believed in the structures and the creative discourses of its Lestern t#in, Eastern Europe nevertheless preserves communicative attachments #ith nature and sacralit1, a nostal+ia for lon+ tradition, underl1in+ la1ers of &third #orld&. Communism had repressed all of these, but simultaneousl1, liQe a !aleolithic +lacier, preserved them intact. 8hat is ho# the conditions that encoura+e the vocation for mediation mana+ed to survive in full, anarchic, vitalit1. I #ill not den1 that the same communism #as the one #ho, alas, +rave deformed ,even in the lon+ term- the communicative abilities of the inhabitants both inside this part of the #orld and to#ards the exterior. 8his state of beda$$lement, confusion, and deafness of East Europeans #ill last for a +ood #hile. 8he1 express themselves not least b1 economic inadeBuacies, social chaos, ps1cholo+ical inhibitionsH but above all, and most seriousl1, b1 an inabilit1 of self-understandin+. 8he 5orth.merican militar1-economic blocQ provides scant help in its clums1 ,sometimes brutal- attempts at mimetic reconstruction. ;till, m1 impression ,and no#, b1 #a1 of s1mmetrical compensation, I become perhaps too optimistic- is that mimeticism has a relativel1 limited future, and that #e should brace ourselves for some surprises. 8he, #ounds, the frustrations, the bafflements, the ps1cho-repressions are temporar1H the other &half of Europe& has still an abundant potential fund of +enuine substance. ;o ,realisticall1 or not- I allo# m1self to envision a &renaissance& #hich #ill come from a different direction, still ambitious, still unexhausted, rather than from the bureaucratic structures of 3russels and ;trasbour+. 8he merits of the European .bendland #ill remain for a lon+, lon+ time staunch and ma"esticH the +rateful appreciation #e o#e it must remain intact. 3ut a rene#al is, to repeat, hi+hl1 improbable. If indeed, as an1 sane mind #ants to hope, the future of our planet and species must be one of pluralit1, hetero+eneit1, diversit1, then #hat #e #ould liQe to happen is a displacement of Europe(s +ravitational center and focus to#ard the East, to#ard the ;outhH onl1 thus can #e ensure the plural balances to #hich ,in the past- Lestern Europe itself Qne# ho# to participate, in an a+ile and productive #a1.

DE

)ir+il 5emoianu is Lilliam A. 31ron %istin+uished !rofessor of 'iterature and 4rdinar1 !rofessor of !hilosoph1 at the Catholic 2niversit1 of .merica in Lashin+ton %.C. e is a member of the European .cadem1 of .rts and ;ciences and )ice-!resident of the International Comparative 'iterature .ssociation. e has published c. 1D booQs and c. D00 articles and revie#s on four continents. .mon+ these are &8he 8amin+ of Romanticism& , arvard, 1>?F- and &8he 8heor1 of the ;econdar1& ,Aohns opQins, 1>?>CORIN BRAGA L&AUTRE COMME RACE MONSTRUEUSE ) RACINES ANTI*UES ET MEDIEVALES DE L&IMAGINAIRE COLONIAL ET EUROCENTRI*UE )

Abstract7 2sin+ ima+olo+ical tools, the article anal1ses the ima+e of the other ,situated on the boundaries of the Qno#n #orld- produced b1 the explorers of the Renaissance. K !"#r$s7 EuropeH 6iddle .+esH RenaissanceH colonialismH the otherH ima+olo+1H etnocentrismH monstruosit1

Ae me propose d(anal1ser l(ima+e Bue l(homme de la fin du 6o1en .+e se faisait des peuples situ9s aux limites du monde connu. 4r le discours sur l(inconnu pose une Buestion d(ima+olo+ie. ;elon )incent Fournier, . 'a relation +9o+raphiBue construit une repr9sentation de l(autre a travers les st9r9ot1pes culturels du vo1a+eur. '(ima+e de l(alt9rit9 souffre un puissant ph9nomene d(investissement affectif et s1mboliBue, dans une tentative inconsciente de la r9duire a l(ima+e de soi. ChaBue 9poBue pro"ette sa propre Leltanschauun+ sur les territoires et les civilisations Bu(elle d9couvre, chaBue mouvement culturel imprime ses propres fins fantasmatiBues aux vo1a+eurs Bu(il envoie au-dela de son propre contour +9o+raphiBue. '(ima+e de l(autre s(avere donc etre model9e, au-dela de l(exp9rience empiriBue et des contacts directs, par un s1steme complexe de st9r9ot1pes m1thiBues et de clich9s culturels. '(Europ9en vo1ait les habitants des mondes p9riph9riBues comme des races monstrueuses, dont la fi+uration 9tait h9rit9e de l(.ntiBuit9 classiBue ou de la m1tholo+ie chr9tienne. Ces inconnus inBui9tants et menaYants, +ardiens de territoires fabuleux, personnifiaient les an+oisses et les terreurs du monde m9di9val. 'oin d(etre des relations &ob"ectives&, les r9cits de vo1a+e de l(9poBue, r9els ou fictifs, 9taient plutZt des documents int9rieurs, Bui t9moi+naient sur les m9canismes de formation de la conscience de soi a travers la confrontation avec l(autre, sur les processus de pro"ection des ima+es d9pr9ciatives, sur les ressorts de la mentalit9 eurocentriBue. En con"u+uant les m9thodes de la litt9rature compar9e, de l(ima+olo+ie et de l(histoire des mentalit9s, on pourrait puiser dans l(histoire de l(homme europ9en des informations r9v9latrices pour une r9flexion anal1tiBue sur les racines de l(intol9rance et de l(incompr9hension interculturelle. 'e monde circulaire dans les cosmo+raphies antiBues et m9di9vales '(homme du 6o1en .+e pensait le monde sur des cartes Bui se subordonnaient plutZt a la pens9e reli+ieuse Bu(a l(exp9rience empiriBue. 8elles sont les cartes 8-4, dans lesBuelles l(oiQoumene ,l(Europe, l(.sie et l(.friBue- s(or+anise sur un axe Est-4uest, a1ant comme centre la A9rusalem. Cr9ation du monde et p9ch9 ori+inel ,le !aradis terrestre situ9 a l(extr9mit9 orientale-, incarnation du Christ et rachat de la condition humaine ,la A9rusalem- et fin du monde ,l(4ccident Bui envoie ses crois9s pour r9cup9rer la 8erre ;ainte, dans une offensive Bui pr9cede et annonce l(apocal1pse-, toute l(histoire chr9tienne de l(humanit9 est d9plo19e sur la mappemonde. 'a 8erre est valoris9e a partir de DF

son centre sacr9, ou le divin s(insere dans l(humain. 4n a ici les racines d(une pens9e ethnocentriBue, Bui d(ailleurs n(a pas 9t9 invent9e par le 6o1en .+e. Che$ les 9crivains antiBues, d9"a, d( omere et 9rodote a ;trabon, !omponius 69la et !tol9m9e, le de+r9 de civilisation va en d9croissant depuis le centre du monde ,la @rece, la !erse, Rome etc.- vers ses limites cach9es. 'e plus on se d9place vers des territoires 9loi+n9s, limitrophes du fleuve 4c9an, le plus on s(enfonce dans un univers primitif et chaotiBue. 2ne flore luxuriante ou completement st9rile, une faune monstrueuse et terrifiante, une humanit9 amphibie, domin9e par la bestialit9, peuple ces r9+ions. 4n dirait Bue l(homme m9di9val pro"ette dans l(ima+e de l(autre, de l(inconnu Bui habite ces $ones non-explor9es du monde, tous les d9sirs et les an+oisses Bu(il censure che$ lui-meme. ChaBue fois Bu(il part, en vo1a+e pratiBue ou ima+inaire, vers le 5ord +lac9, vers les Indes fabuleuses ou vers l(.friBue saharienne, il explore non pas tant une +9o+raphie ext9rieure, mais plutZt la carte d(ima+es et de s1mboles de son propre inconscient. 'a panoplie de mirabilia, soi+neusement retransmise par tous les enc1clop9distes et les 9rudits de l(9poBue, fonctionne comme une +rille de clich9s m1thiBues et de st9r9ot1pes culturels, a travers laBuelle l(homme europ9en perYoit et interprete ce Bu(il d9couvre. '(arch9t1pe culturel du monde circulaire remonte a omere. %ans le C)IIIe chant de l(Iliade, 9phaistos confectionne un nouveau bouclier pour .chille. ;ur la surface m9talliBue, le dieu repr9sente l(ima+e de l(univers. 'a forme Bue l(aede antiBue attribue a la terre est celle d(un disBue contourn9 par le fleuve circulaire 4c9an . Cette cosmo+raphie sera perp9tr9e au lon+ de l(.ntiBuit9, en tant Bue vision dominante des cro1ances populaires. 'es +9o+raphes antiBues rectifient en +9n9ral la forme circulaire a une forme trap9$oidale, la chlam1de, sur laBuelle se d9ploie l(oiQumene, mais ils continuent de penser le monde en termes de centre et p9riph9rie. 'e maintien de l(id9e de circularit9 est visible dans les deux +randes th9ories +9o+raphiBues Bui se confrontent vers le d9but de notre ere. 'a th9orie des +olfes, soutenue par un ;trabon et d(autres, affirme Bue la masse terrestre ,l(Europe, l(.sie et l(.friBue- s(9ri+e comme une ile au milieu de la surface des eaux H les mers int9rieures ,la 69diterran9e, la 6er Rou+e, la CaspiBue- sont des +olfes de l(oc9an ext9rieur. 'a th9orie des isthmes, repr9sent9e par un !tol9m9e et d(autres, +arantit, tout au contraire, Bue ce sont les eaux Bui se rassemblent dans les creux de l(9tendue terrestre H les trois continents de l(oiQumene sont les isthmes d(une +rande masse de terre Bui couvre les mar+es circulaires des cartes. C(est a cause de ce pr9suppos9 aprioriBue Bue, sur les cartes de !tol9m9e, le sud de l(.friBue est uni, tout a fait inexplicablement d(un point de vue empiriBue, avec le sud de l(.sie par une bande de terre Bui fait de l(4c9an Indien une mer int9rieure. .pres l(effondrement de la culture antiBue, les peres et les docteurs de l(E+lise chr9tienne ont 9cart9 les subtilit9s de la +9o+raphie classiBue et sont revenus au modele primitif du monde circulaire. %ans les 9ditions ult9rieures des [t1molo+ies d(Isidore de ;9ville, important trait9 d(9rudition chr9tienne Bui a domin9 le premier mill9naire, une esBuisse +raphiBue parta+e l(ima+e du monde en trois secteurs de cercle 7 la moiti9 pour l(.sie et les deux autres Buarts pour l(Europe et l(.friBue. 'es cartes Bui en d9rivent, tout au lon+ du 6o1en .+e, sont appel9es techniBuement des cartes 8-4. 'e 4 repr9sente l(4c9an circulaire, et les bras du 8 sont constitu9s par les eaux int9rieures Bui s9parent les continents 7 le pied du 8 est la 69diterran9e, entre l(Europe et l(.friBue H le bras +auche est le 8anais ,le %on- entre l(Europe et l(.sie H et le bras droit est le 5il entre l(.friBue et l(.sie . Ces cartes sont appel9es aussi des cartes & noachites &, d(apres 5o9, Bui aurait parta+9 la terre entre ses trois fils, Cham ,l(.sie-, ;em ,l(.friBue- et Aaphet ,l(Europe- . En contraste avec un autre t1pe de cartes, dites macrobiennes ,d(apres un dessin cosmo+raphiBue fi+urant dans In somnio ;cipionis de 6acrobe- ou $odiacales ,par ce Bu(elles s(orientent en fonction des cercles du PodiaBue-, les cartes 8-4 ne sont pas orient9es sur l(axe 5ord-;ud, mais sur l(axe Est-4uest, de maniere Bu(au haut de la carte se trouve le !aradis terrestre. 'e diametre Bui en descend coupe l(.sie en deux, sur la li+ne des monts 8aurus, re"oint le centre a A9rusalem, et continue par l(axe m9diterran9en "usBu(aux colonnes d( 9racles. %e cette maniere, l(axe +9o+raphiBue suit l(histoire sacr9e du christianisme, a partir d(.dam "usBu(a A9sus ,l(.ncien 8estament-, et de la premiere "usBu(a la deuxieme venue de A9sus ,le 5ouveau 8estament-, c(est-a-dire a l(.pocal1pse, cens9e partir de l(Europe des croisades. .utovalorisation et d9pr9ciation de l(autre. '(e+o- et l(ethnocentrisme DD

Il 1 a des multiples raisons pour motiver le recours des hommes antiBues et m9di9vaux a la cosmo+raphie circulaire 7 raisons ma+iBues, co+nitives, +9om9triBues, esth9tiBues etc. Ae voudrais envisa+er ce Bu(on pourrait appeler la raison axiolo+iBue. 'es cartes anciennes se d9ploient a partir d(un point central, Bui fonctionne comme une pointe de compas. Ce centre +9om9triBue coincide avec le centre de la civilisation humaine. 'a !erse, la @rece, plus tard la !alestine sont situ9es au centre de la terre habit9e H le +9o+raphe et son publiBue consacre ces r9+ions comme un omphalos. 'es habitants du centre repr9sentent la civilisation, la culture, la spiritualit9, la r9v9lation, la vraie cro1ance. . mesure Bu(on s(9loi+ne sur les ra1ons du cercle, la civilisation est remplac9e par la barbarie, la culture par la nature, l(orthodoxie par les h9r9sies et par l(i+norance reli+ieuse. 'es cartes circulaires formalisent une hi9rarchie entre le centre et la mar+e, entre le proche et le lointain, entre le connu et l(inconnu, entre les valeurs parta+9es de son +roupe et les valeurs des +roupes 9tran+ers, entre nous et eux. '(autre, Bui differe de moi par aspect, traditions, lan+ue, pratiBues sexuelles, alimentaires, sociales, est rel9+u9 aux mar+es de la mappemonde. . travers ces cartes, la perception 9+ocentriBue est amplifi9e a une vision ethnocentriBue. '(autovalorisation de soi et la d9pr9ciation de l(autre devient autovalorisation de son peuple et d9pr9ciation des peuples diff9rents, en vertu de consid9rants raciaux, ethniBues, reli+ieux et comportementaux. 3ien sur, il 1 a bon nombre d(explications pour motiver ce comportement de +roupe ,Bui pourrait remonter "usBu(au pattern animalier de la chasse en meute-, "e ne fais ici Bue souli+ner Bue les cartes circulaires sont un miroir visuel Bui ob"ective ces r9flexes axiolo+iBues. 'e processus de d9valorisation fantasmatiBue des autres aura pour corollaire la transformation des peuples lointains en des races monstrueuses. 'a hi9rarchie axiolo+iBue est surimpos9e a une +radation co+nitive. ;ur les cartes antiBues, la $one centrale ,un cercle avec le centre dans le !roche 4rient- se trouve apparemment sous la focalisation d(une loupe. 'e monde connu est repr9sent9 avec une pr9cision maximale des d9tails. 'es cartes 8-4 indiBuent par des icZnes tous les 9venements si+nificatifs de la 3ible, de 5o9, 3abel, ;odome et @omorrhe, "usBu(a 3ethl9em et @ol+otha. En plus, le cercle central comprend des informations sinon exactes du moins v9ridiBues sur les places de l(Europe, du !roche et 6o1en 4rient et du nord de l(.friBue. ;ouvent, les limites du monde connu sont marBu9es par des bornes m1thiBues 7 les colonnes d( 9racles, la borne de %ion1sos, le poteau d(.lexandre, le poteau .rtus. En dehors de ce cadre, les contours soufrent des d9formations, deviennent flous et disparaissent dans le fabuleux. Guelles sont les mar+es de la terre K )ers le Couchant, l(Europe se termine avec les iles britanniBues, le cap Finisterre en Espa+ne et les colonnes d( 9racles. %erriere ces pa1s, sur un arc d(un Buart de cercle, s(9talent les iles fantastiBues de l(.tlantiBue, Bui nourriront l(ima+inaire paradisiaBue du 6o1en .+e et pr9pareront l(hori$on d(attente pour la d9couverte des .m9riBues 7 de la & derniere 8hul9 &, vers le nord, aux iles de ;aint 3rendan, d(Enoch et Elie, les Iles des ;ept EveBues, les Iles Fortun9es, les esp9rides, les @or+ades, 4(3ra$il. .u 5ord de la mappemonde se trouvent les territoires des ;c1thes et autres peuples barbares plus ou moins fabuleux, s(avoisinant vers le pZle avec le pa1s des 1perbor9ens. .u ;ud on tombe sur l(.friBue transsaharienne, avec les monts .tlas et le mont de la 'une d(ou le 5il prend sa source. Enfin, vers le 'evant, le diametre Bui traverse la 69diterran9e et la A9rusalem se prolon+e par le & diaphra+me &, c(est-a-dire les monts 8aurus Bui, fictivement, s9parent l(.sie en deux. %ans la moiti9 +auche se trouvent les r9+ions des ;eres ,la Chine- et puis des peuples impurs, tel @o+ et 6a+o+ ,identifi9s plus tard aux mon+ols- H dans la moiti9 droite, les Indes fabuleuses, Bui couvrent un arc de cercle Bui remonte du 5il ,l(Inde mo1enne-, par l(Inde intra +an+9tiBue, "usBu(a l(Indochine ,l(Inde Extra +an+9tiBue-. 'es races monstrueuses 8ous ces habitats sont peupl9s par des races humaines monstrueuses, situ9es a la limit9 de l(animalit9, a1ant une condition amphibie entre la bete et l(homme. 8ravaill9es par les +9o+raphes, les enc1clop9distes et les lettr9s, les va+ues informations sur les pa1s limitrophes ont 9t9 rapidement et inexorablement amplifi9es en des m1thes sur des etres fantastiBues. En contemplant les cartes du 6o1en .+e, on a l(impression Bue l(oiQumene 9tait litt9ralement assi9+9e par les hordes d(une humanit9 r9+ressive et chaotiBue, Bue seulement le pouvoir de la civilisation et des armes pouvait maintenir a distance. . partir d( omere et d( 9rodote, de Ct9sias, 69+asthene et .rrien, "usBu(a ;trabon, DM

!omponius 6ela, !line, !tol9m9e, ;olin et 6artianus Capella, l(.ntiBuit9 fabriBue de toutes pieces un v9ritable panopticum de l(humanit9 bestiale. Ce bestiaire humain, Bue meme les plus sceptiBues des 9rudits ne se permettaient pas d(i+norer, par respect a la tradition reYue, a acBuis une 9tonnante stabilit9. . travers les a+es, il s(est transform9 en une constellation de loci Bui confi+urait l(ima+inaire m9di9val. 'es peres chr9tiens et les enc1clop9distes m9di9vaux, d(Isidore de ;9ville et 39da le )9n9rable "usBu(a )incent de 3eauvais et 3runet 'atin, ont pr9lev9 en bloc la +all9rie t9ratomorphe, avec la description standard et l(iconolo+ie fixe de chaBue espece. 2n trait sp9cifiBue ,tete de chien, absence de la bouche, oreilles +i+antesBues, pied uniBue etc.- suffisait pour construire la carte d(identit9 de chaBue fi+ure. Certaines cartes, comme celle d(Ebstorf ,CIIIe siecle-, passaient en revue ces races dans une bande de cartouches d9plo19e sur le p9rimetre sud de l(oiQumene. '(h9rita+e antiBue de races monstrueuses se retrouve s1st9matis9 dans le r9cit le plus lu, apres la 3ible, pendant le 6o1en .+e 7 le Roman d(.lexandre. . partir d(un auteur du IIIe siecle d(.lexandrie, !seudo-Calisthene, la fi+ure du roi mac9donien sort de l(histoire et entre dans le m1the et le fabuleux. %ans les innombrables variantes m9di9vales de la l9+ende, on voit .lexandre parcourir toute la surface de la mappemonde, en tant Bue conBu9rant autant par les armes Bue par le savoir. Il devient le h9ros protot1piBue de la Buete d(exploration et de conBuete de l(inconnu. ;ur cet arch9t1pe seront pro"et9s s1mboliBuement les vo1a+es Bue les Europ9ens vont entreprendre vers l(Est ou vers l(4uest, depuis les pelerina+es des moines des premiers siecles vers le !aradis terrestre "usBu(aux vo1a+es diplomatiBues, commerciaux et d(aventures dans l(Empire mon+ol des CIIIe et CI)e siecles, et depuis les immrama dans l(.tlantiBue d(un ;aint 3rendan "usBu(aux explorations de la Renaissance. In9vitablement, tous ces vo1a+eurs, personna+es m1thiBues ou personnes r9elles, ne manBueront pas de peupler les territoires lointains avec les fi+ures st9r9ot1pes puis9es dans le panoptiBue classiBue. Guelles sont ces races monstrueuses K 4n peut faire d(embl9e une distinction plus ou moins +9n9rale 7 la monstruosit9 des peuplades Bui habitent au-dessus de la diaphra+me, vers le 5ord, est le plus souvent de nature morale H celle des peuplades Bui habitent les Indes fabuleuses, vers le ;ud, est de nature ph1siBue. 'es races du 5ord ne different pas des Europ9ens dans l(aspect corporel, ces hommes ont une anatomie parfaitement reconnaissable et homolo+u9e H leur bestialit9 se manifeste dans les mours et le comportement. 'a barbarie des peuples sc1thiBues et sib9riens est r9sum9e dans un trait embl9matiBue Bui sti+matise de maniere irr9vocable 7 le cannibalisme. .ttest9e par 9rodote, ;trabon, 69la, !line, .mmianus 6arcellinus et autres, l(anthropopha+ie est conYue comme l(empreinte la plus r9pulsive de la d9+9n9ration humaine. Ces tribus, dont .lexandre dit & on n(a "amais vu d(etres aussi cruels depuis Bue %ieu cr9a le monde &, sont re+roup9es sous le nom de @o+ et 6a+o+, les peuples impurs Bui constitueront l(arm9e de l(.nt9christ. 'a l9+ende veut Bu(.lexandre, apres les avoir vaincus, les ait enferm9s avec un mur +i+antesBue de m9tal dans une vall9e aux confins nordiBues de l(.sie. Ce +este a une si+nification civilisatrice, avec la meme port9e Bue les tabous et les interdits alimentaires institu9s par les dieux ou les anciens in illo tempore. 'e mur d(.lexandre exprime la r9pulsion envers une conduite nutritive Bui s9pare le monde civilis9 du monde animal. Comme les 8itans faits prisonniers par les 4l1mpiens dans le 8artare, les peuples de @o+ et 6a+o+ enferm9s dans un huis clos personnifient les terreurs et les paniBues refoul9es par l(homme m9di9val. .lexandre devient un personna+e numineux, porteur de lumiere, Bui, tel un archan+e, censure le mal Bui menace de "aillir de l(inconscient collectif. !ar cette subtile contamination christiBue de la fi+ure d(.lexandre, les peuples du 5ord sont assimil9s rien moins Bu(a des hordes d9moniaBues. Cette assimilation fonctionnera sans faille au CIIIe siecle, Buand les Europ9ens identifieront les troupes des tatars et des mon+ols aux & 8artares & de l(enfer et a @o+ et 6a+o+ de l(apocal1pse. 'es peuples du ;ud, par contre, ne font plus fi+ure de d9mons ,le mal moral-, mais de betes ,l(anomalie ph1siBue-. 'es races Bui habitent les Indes fabuleuses et la & 'ib1e & ,l(.friBue trans-saharienne- ont une condition semi-anthropomorphe. '(homme antiBue et m9di9val ima+ine une s9rie de mutants, dans un "eu combinatoire Bui exp9rimente toutes les permutations possibles entre l(homme et le fauve. 'es lettr9s et les dessinateurs clonent sur le corps humain des or+anes animaliers, museaux, crocs, pattes, +riffes, serres, Bueues, fourrure etc. @race a de telles +reffes, ces etres acBuierent des fonctions et des capacit9s Bui les apparentent aux re+nes non-humains. . ce chaos or+aniBue, sans d9limitations +9n9tiBues, appartiennent les am1ct1rae ,hommes avec des levres +i+antesBues Bui leur servent de parapluie-, les andro+1nes, les antipodes ,Bui marchent la tete en bas-, les artibatirae ,Bui marchent a D?

Buatre pattes-, les astomi ,hommes sans bouche, Bui ne se nourrissent Bue d(arZme de fruits-, les blemm1es ,hommes sans tete, avec les 1eux, le ne$ et la bouche sur la poitrine-, les centaures et les sat1res, les c1clopes, les c1noc9phales ,hommes a tete de chien-, les enotocoetes ,hommes Bui ont les pieds a l(envers, avec le talon devant-, les epipha+i ,avec les 1eux sur les 9paules-, les femmes a barbe, les +9ants, les himantopodes ,avec les pieds comme des lanieres-, les hippopodes ,avec des pattes de cheval-, les hommes a cornes, les ichtiopha+i ,ils na+ent pendant des heures sous l(eau et ne se nourrissent Bue de poisson-, les macrobes ,lon+evives-, les man+eurs de chair crue, les microbes ,ils ne vivent Bue huit ans, leurs femmes conYoivent a cinB ans-, les monoculi, les oc1podes ,ils courent plus vite Bue le cheval-, les panoti ,avec des oreilles +i+antesBues, dont ils se couvrent pendant le sommeil-, les parossites ,hommes sans ne$ et bouche, avec un seul orifice, par leBuel ils se nourrissent a l(aide d(une paille-, les p1+m9es, les hommes a pieds rou+es, les sciapodes ,hommes a un seul pied, tres +rand, avec leBuel ils se font l(ombre a midi-, les sciritae ,sans ne$-, les femmes avec des 1eux Bui brillent la nuit, les hommes a six mains, avec des pieds velout9s, avec une Bueue de chien, les tro+lod1tes ,Bui vivent sous la terre-, les hommes Bui naissent vieux et meurent "eunes etc. Ce d9fil9 t9ratolo+iBue est repris presBue sans chan+ement autant par les auteurs de bestiaires humains Bue par les enc1clop9distes et les cosmo+raphes Bui s(appliBuent a repr9senter les recoins du monde. 'es 9rudits de l(.ntiBuit9 et du 6o1en .+e ont 9labor9 plusieurs th9ories pour expliBuer l(existence des races monstrueuses. Il 1 a la th9orie des $ones climatiBues, selon laBuelle seule la $one temp9r9e ,ou sont situ9es l(Europe et le 6o1en 4rient- est habitable, tandis Bue la $one +lac9e du 5ord et la $one torride de l([Buateur sont, sinon inhabitables, du moins responsables des d9formations de la nature humaine. Il 1 a puis la th9orie de l(9cartement, selon laBuelle les races les plus 9loi+n9es du centre ne participent plus des attributs de l(humanit9. Il 1 a enfin la th9orie de la r9+ression ,spatiale et temporelle-, Bui situe les races monstrueuses BuelBue part au commencement du monde, vo1ant en elles le r9sultat ph1siBue du p9ch9 d(.dam ou les re"etons de la cr9ation, Bui appartiennent plus au chaos pr9-cosmo+oniBue Bu(au monde du 'o+os. !unition de %ieu ou d9faillance de la nature, la monstruosit9 est rel9+u9e a des causes ext9rieures, ce Bui constitue un bon d9+uisement pour les processus de pro"ection par lesBuels l(observateur, l(homme europ9en, d9forme son ob"et, l(autre 9loi+n9. C(est a travers ce lan+a+e ima+inal et s1mboliBue Bue les vo1a+eurs europ9ens perYoivent les contr9es inconnues Bu(ils explorent. 'a cr9ation de l(ima+e de l(autre suppose un d9doublement de soi-meme et la pro"ection de la partie la moins connue dans la fi+ure de celui d(en face. 'e vo1a+eur se d9couvre par l(interm9diaire de l(homme Bu(il d9couvre et Bu(il utilise comme un miroir. ;i le reflet Bue lui renvoie ce miroir est n9+atif, cela n(est pas du tellement au &support& ,a l(9tran+er rencontr9- Bu(a l(ima+e ,au mat9riel pro"et9-. 2ne mauvaise conscience et l(incapacit9 de contenir et d(assumer les pulsions r9pr9hensibles poussent les explorateurs a culpabiliser les autres. '(Europ9en d9veloppe asse$ souvent un complexe de sup9riorit9, Bui couvre en fait l(avaritia au sens lar+e, le d9sir de poss9der ,des esclaves, des richesses, des terres, des titres-. 'es descriptions de l(ailleurs +9o+raphiBue sont en +9n9ral constitu9es sur le canevas d(un discours ethnocentriBue et imp9rialiste Bui re"ette son ob"et hors de l(espace et hors du temps. 'es s1stemes de clich9s visant les 9tran+ers sont une modalit9 de compromettre l(ima+e de l(autre, pour mieux la dominer, la conBu9rir, l(asservir. 'e re+ard m1stifiant n(appartient d(ailleurs pas seulement a l(attitude a+ressive. Il caract9rise aussi l(attitude de s1mpathie, Bui est a son tour une forme de s9duction et de conBuete. 'es colonisateurs partent avec des pr9"u+9s sur ce Bu(ils veulent d9couvrir, et cela risBue de les rendre aveu+les a la sp9cificit9 irr9ductible des autres cultures. 'es criteres de la monstruosit9 X a t(il des criteres Bui permettent de diff9rencier entre l(humanit9 et la faune K 3ien Bue les frontieres de l(humain restent en +9n9ral flottantes, les 9rudits du 6o1en .+e ont 9tabli une v9ritable +rille de distinctions Bui portent sur les diff9rences entre les re+nes. Ils ont d9velopp9 une casuistiBue minutieuse, Bui r9ifie et substantive les moindres accidents et particularit9s. !our donner un exemple de cette verve taxonomiBue, "e m(arrete sur un trait9 du C)IIe siecle, !h1sica curiosa siva 6irabilia 5aturae et .rtis par @asparus ;chottus . @aspare ;chott est un pere "9suite Bui se propose d(inventorier tous les prodi+es et les miracles de la nature transmis par la tradition. %ans un d9ploiement D>

impressionnant d(9rudition, il passe en revue la ma"orit9 des sources et, avec beaucoup de probit9 et meme d(esprit critiBue, il 9numere les ar+uments pro et contra l(existence de telle ou telle race. 59anmoins, il opere cette s1nthese d(un point de vue Bui reste imbu par la & pens9e enchant9e & du 6o1en .+e, pens9e Bui croit en merveilles en vertu de la cro1ance +9n9rale en %ieu. 4n ne saurait pas apporter des ar+uments d9cisifs ou s9rieux contre l(existence des monstres humains si la r9alit9 des an+es et des d9mons reste une 9vidence pour la philosophie du temps. Ce Bui fait Bue la !h1siBue curieuse soit un des derniers +rands panoramas des mirabilia de l(ima+inaire chr9tien. !our 9tablir les criteres d(homolo+ation de l(animalit9, ;chott part des cat9+ories d(.ristote, dans leur usa+e scolastiBue. .u chapitre I du 'ivre )II, il cite plusieurs d9finitions aristot9liciennes-thomistes de l(animal 7 & vivens constans corpore, or+anis sensoriis instructo, < anima sensitiva & H & substantiam animatam sensibilem & H & corpus animatum sensibus praeditum &. En ce Bui le concerne, il opte pour une d9finition rapide 7 l(animal est un etre vivant sensitif ,& vivens sensitivum &- . ;uivant la proc9dure aristot9licienne de la d9finition par des cat9+ories tou"ours plus restrictives, pour isoler l(homme de l(animal il a"oute la caract9ristiBue de la raison. Il tombe donc sur la formule de Guintilien, devenue courante dans les manuels de lo+iBue de l(9poBue, & omo est animal rationale &, l(homme est un animal dot9 par %ieu avec la capacit9 de penser. 'e probleme est d(identifier le sp9cifiBue purement rationnel de toute une s9rie d(actions Bue l(homme n(est pas le seul a performer. 3eaucoup de betes ont des +estes et des comportements Bui ont la meme structure et fonction Bue les actions similaires des hommes. .vec acribie, ;chott survole les ar+uments pour l(attribution de la facult9 mentale a des animaux en fonction de 7 I. leur habilit9 de communiBuer ,ex sermone mutuo brutorum-, II. leur capacit9 d(etre 9duBu9s ,ex capacitate discipline < instructionis- H III. leur intelli+ence naturelle ,ex sa+acitate, industria, providentia, prudentia- H I). leurs affects et sentiments ,ex virtutibus, amore, fidelitate, +ratitudine- H ). leur disponibilit9 ludiBue ,ex discretione, ludo, < "ocis- H )I. leurs autres actions simili-humaines ,ex variis aliis actionibus- H )II. leur possibilit9 de rire et de prendre la position verticale ,ex risu, < stetu- H )III. leur m9moire des choses pass9s ,ex memoria insi+ni multorum- H IC. leur capacit9 de "u+er et de d9liberer ,ex "udicio, ac discursi seu rationatione- H C. leur r9action envers la libert9 ,ex indifferentia animalium ad utrumlibet-. 8outes ces habilit9s, Bue certains animaux parta+ent avec l(homme, leur donnent une certaine rationalit9, analo+ue a la raison humaine. 6ais la conclusion est tranchante 7 les animaux n(ont pas d(activit9 intellectuelle, telle Bue celle Bu(on concede a l(homme ,non habent vero, Bualem homini concedimus-. '(ar+ument final est de nature transcendante, la raison est un don Bue %ieu a fait seulement a l(homme, et pas aux betes ,hae dotes ita sint a %eo concessa hominibus, ut ne+atae penitus sint caeteris animantibus- . '(ar+ument transcendant, Bui surclasse l(anal1se concrete, ne tranche pas le probleme et meme finit par faire exploser l(appareil anal1tiBue. Cela devient visible Buand on essaie d(appliBuer le protocole de distinction entre l(animal et l(humain aux races monstrueuses et on finit par constater Bu(il est impossible d(arriver a une conclusion sur sa base. ;chott 9numere centaures, hippocentaures, onocentaures, sat1res, tritones, monstres marins a l(aspect de moines, n9r9ides, n1mphes, sirenes, c1noc9phales, nains et p1+m9es, +9ants, homines s1lvestres, pilosi homines, homines caudati, homines lon+as aures habentibus ,i.e. panotii-, homines astomis, monoculis, acephalis ,oculos in pectore habentes- ,i.e. blemm1es-, homines aversis plantis ,i.e. antipodes-, homines sciopodae, lon+aevus ,i.e. macrobii-, sexum mutantium etc . Certaines de ces especes remplissent toutes les conditions de rationalit9 9num9r9es auparavant, et bien plus, ils ont le lan+a+e, l(intelli+ence et la vie sociale, mais toutefois ne sont pas consid9r9es humaines. 'es nains et les +9ants sont distribu9s aux hommes ,+entes-, les tritons, les sirenes et les c1noc9phales sont renvo19s aux animaux marins et aux sin+es ,non sunt homines-, mais les cas des autres restent ind9cis. Guand l(effort critiBue ne r9ussit plus a r9duire les fi+ures fantastiBues a travers les cat9+ories empiriBues etJou de vraisemblance, l(auteur se voit obli+9 de faire recours au critere transcendant. 'e point archim9diBue de l(anal1se est de d9cider si %ieu a fait ou non le don d(humanit9 a telle ou telle race. Ce Bui veut dire, Bu(au final, l(appareil anal1tiBue n(est Bu(une sorte de prothese th9oriBue pour une d9cision completement intuitive de la part de l(anal1ste. 'e manBue de prise de l(or+anon scolastiBue sur les mirabilia du 6o1en .+e fait possible leur manipulation id9olo+iBue. 'e "u+ement si la & monstruosit9 & ,tant ph1siBue Bue morale ou sociale- de telle peuplade remet a la bestialit9 ou a l(humanit9 reste un verdict arbitraire, susceptible de convo1er M0

des int9rets conscients ou inconscients. Ae voudrais exemplifier cette situation par un d9bat c9lebre a l(9poBue de la Renaissance, Bui a attir9 d9"a l(attention d(.lain FinQelQraut. Il s(a+it des deux sessions de la Aunta convoBu9e par l(empereur Charles Guint a )alladolid en 1FF0 et 1FF1. 'a conBuete des .m9riBues avait confront9 les pouvoirs europ9ens, et sp9cialement les rois d(Espa+ne, a des +raves problemes de morale et de "uridiction chr9tienne. 8andis Bue les entrepreneurs et les aventuriers demandaient des libert9s sans limites dans la colonisation ,concr9tis9es dans le c9lebre s1steme des encomiendas - le colon recevrait par une capitulaci\n ro1ale la concession d(une terre avec ses habitants indi+enes-, des voix s(9levaient pour condamner le traitement bestial auBuel 9taient soumis les am9rindiens. '( & avocat & le plus acharn9 de la cause des indiens fut Fra1 3artolom9 de las Casas, 9veBue de Chiapas et & .p\stol de los Indios &. '(infati+able moine a 9crit plusieurs apolo+ies et trait9s dans lesBuels il d9nonce le massacre perp9tr9 dans les pa1s d(outre mer. C(est le cas de la terrible 3reve informaci\n sobre la destrucci\n de las Indias, piece de conviction Bui a pes9e lourd dans la constitution du & m1the noir & des espa+nols en Europe, et de la vaste istoria de las Indias, concue comme une apolo+ie en contre de l(id9e Bue les Indiens sont des & bestias incapaces de doctrina 1 de virtud & . ;oumis a la double pression, l(empereur a or+anis9 un d9bat th9olo+iBue et "uridiBue, dans leBuel, devant Buatre docteurs de l(E+lise, trois dominicains et un franciscain, deux 9rudits devaient pr9senter des ar+uments pro et contra la colonisation des Indes. '(un 9tait Auan @in9s de ;ep]lveda, humaniste, chroniBuer imp9rial, philosophe et th9olo+ien, Bui avait d9"a publi9, en 1F00, %emocrates primus ou %e la conformidad de la milicia con la Reli+i\n Cristiana, trait9 Bui "ustifie la n9cessit9 des actions militaires, inclusivement des +uerres de reli+ion, contre les h9r9tiBues et, en 1FEE-1FEF, %emocrates secundus ou %e las "ustas causas de la +uerra contra los indios, dans leBuel, puisant ses informations dans 'a istoria +eneral 1 natural de las Indias de @on$alo Fern=nde$ de 4viedo, il donne de l(Indien la vision d(un etre infra-humain. !endant la session de 1FF0 de la Aunte, il pr9sente devant le petit concile une .polo+ie Bui r9sume l(ar+umentation de %emocrates secundus. ;on adversaire est 'as Casas, Bui 9crit a son tour une .polo+ie contre ;ep]lveda et une istoire apolo+9tiBue contre 4viedo, ou il soutient Bue l(Indien est 9+al et meme sup9rieur aux autres races. 'e d9bat s(or+anise sur Buatre ar+uments . 'e premier est la & barbarie & des Indiens. ;ep]lveda affirme Bue & les Indiens se trouvent dans un tel 9tat de barbarie Bu(il est imp9rieux de les dominer par la force pour les lib9rer de cet 9tat &. %ans son ar+umentation, il part d(.ristote, selon leBuel & par raison naturelle il 1 a des hommes Bui sont des maitres et d(autres Bui sont des esclaves &, et il +reffe la distinction maitre J esclave sur l(opposition homme J animal. 'as Casas r9pond en distin+uant Buatre t1pes de barbarie ,barbares sont ceux Bui 1. sont cruels et inhumains H 2. ne connaissent pas le lan+a+e litt9raire H 0. sont conduits par les mauvais instincts H E. n(ont pas eu la r9v9lation du Christ-. ;elon lui, seulement la Buatrieme acception s(appliBue de fait aux Indiens, les trois autres sont plus appropri9s pour les Espa+nols eux-memes. En contraste avec la barbarie et cruaut9 des Chr9tiens, Bui font preuve d(un manBue r9voltant de civilisation et d(humanit9, che$ les Indiens & existent des ro1aumes illustres, des +randes masses d(hommes Bui vivent selon un r9+ime politiBue et social, des +randes cit9s, des rois, des "u+es et des lois & Bui t9moi+nent pour une +rande moralit9 et app9tence pour les art lib9raux et m9caniBues. 'e deuxieme ar+ument porte sur l( & idolatrie & des Indiens. ;ep]lveda accuse la & reli+ion impie & des Indiens de demander a ses cro1ants des sacrifices humains san+uinaires et des rituels horribles, comme la consommation de chair humaine. !ar leurs cro1ances reli+ieuses, & ces barbares sont soumis a des +raves p9ch9s contre la 'oi naturelle & donn9e par %ieu. 'as Casas ne nie pas l(existence de ces pratiBues, mais conteste le droit des monarBues chr9tiens de punir pour sacrile+e des hommes Bui ne sont pas leurs su"ets 7 & les m9cr9ants Bui n(ont pas adopt9 la cro1ance de Christ et ne sont pas soumis a un peuple chr9tien ne peuvent pas etre chati9s par les chr9tiens ou par l(E+lise, Buelle Bue fusse l(atrocit9 des crimes Bu(ils commettent &. 'e troisieme ar+ument invoBue la n9cessit9 de sauver les victimes innocentes de la reli+ion paienne. Impressionn9 par les relations concernant les milliers de victimes sacrifi9es chaBue ann9e dans les rituels a$teBues, ;ep]lveda soutient Bue & tous les hommes sont obli+9s par la loi divine, s(il leur est possible, de lib9rer de telle in"urie toutes les personnes & susceptibles de devenir des mart1rs. . nouveau 'as Casas ne nie pas l(9vidence documentaire, mais contra-attaBue par l(id9e Bue le mal ne doit pas etre combattu par un mal pire 7 les +uerres des chr9tiens pour sauver des victimes innocentes M1

risBuent de provoBuer des massacres beaucoup plus terribles parmi toute la population des Indiens. & 'e chatiment des d9lits a pour but la correction du d9loBuent et la paix de la r9publiBue H si ce but n(est pas atteint mais, au contraire, en+endre des crimes encore plus +rands, ce chatiment est plutZt un vice et une in"ustice Bu(une vertu &. 'e Buatrieme ar+ument vise l(utilit9 des +uerres de conBuete pour l(9van+9lisation les Indiens. [voBuant l(empereur Constantin et autres champions de la Chr9tient9, ;ep]lveda affirme Bue c(est & par droit naturel et divin Bu(il faut corri+er les hommes Bui se diri+ent directement vers leur damnation et les attirer vers leur r9demption, meme contre leur propre volont9 &. . son tour, 'as Casas ne d9savoue pas l(id9e du salut par la force, mais il ob"ecte Bue Constantin, 8h9odose et autres princes Bui ont interdit les cultes paiens ont a+i dans les limites des leurs ro1aumes. En ce Bui concerne les Indiens, Bui ont leurs propres rois et s1stemes l9+islatifs, l(id9e de leur imposer une cro1ance par les armes est contre la notion de droit international. Comme on peut le voir, dans la plaidoirie de ;ep]lveda, le concept de barbarie est amplifi9 au concept de monstruosit9. 'a th9orie des races t9ratolo+iBues est transform9e en un raisonnement racial eurocentriBue, Bui rabaisse la nature des .m9rindiens a un statut sub-humain, pour les excepter du droit de libert9 Bu(un ;chott considere sp9cifiBuement humain. 'e d9classement ph1siBue est accompa+n9 par une culpabilisation morale. En les 9crasant sous les accuses d(idolatrie, d(anthropopha+ie, de rituels san+uinaires, ;ep]lveda identifie leur reli+ion a une forme de d9monolatrie et satanise leur culture. 'e deuxieme ar+ument, sur les p9ch9s contre la nature et contre %ieu des Indiens, pr9pare l(introduction du troisieme et du Buatrieme ar+uments, dans lesBuels les Europ9ens font fi+ure de sauveurs. 'e theme messianiBue a 9t9 acclimat9 dans la conBuete du 5ouveau 6onde ,& ciel nouveau et terre nouvelle &- par Christophe Colon d9"a. %ans ses constructions fantasmatiBues, l(amiral partait vers les Indes pour d9couvrir des richesses Bui aurait permis aux souverains espa+nols de financer la derniere croisade contre les musulmans. .pres Bue les & Indiens & ont 9t9 d9couverts, le s1steme des cro1ances eschatolo+iBues offrait aux apolo+istes de la conBuete, pour motiver le sac de ces terres, l(ar+ument des races impures. .ssimil9s des fois meme textuellement aux peuples de @o+ et 6a+o+, les .m9rindiens ont reYu le sceau des anthropopha+es et d(autres peuples monstrueux de l(ima+inaire classiBue et m9di9val. Comme le d9montre ;er+e @ru$insQi, la conBuete du 5ouveau 6onde fut aussi une &colonisation de l(ima+inaire& et la +uerre faite aux natifs - une &+uerre des ima+es& . Imbus par le s1steme des clich9s m1thiBues, les explorateurs re+ardaient et d9crivaient les terres nouvelles a travers leur propre d9coupa+e s1mboliBue et conceptuel, Bui fut, en fait, le seul lan+a+e Bue la science de leur temps mettait a leur disposition. .ma$ones, c1noc9phales, hommes a Bueue, anthropopha+es, o+res, +9ants, tout le bestiaire humain europ9en a 9t9 transport9 en .m9riBues. Colomb, )espucci, !i+afetta, )erra$$ano, Cartier, 4rellana, 8hevet, '9r1, ;taden, Ralei+h et bien d(autres ont impos9 au monde am9ricain une +rille de valeurs de manufacture europ9enne, Bui falsifiait et trahissait les r9alit9s +9o+raphiBues et ethno+raphiBues d9crites. 'es techniBues de la d9monisation des Indiens et de l(an+9lisation des Europ9ens, a l(ouvre dans le d9bat entre ;ep]lveda et 'as Casas, ont leur ori+ine dans les r9actions, in+9nues mais pas moins diri+9es par le s1steme de pr9conceptions h9rit9, des premiers d9couvreurs de l(.m9riBue. :irQpatricQ ;ale a pu d9montrer Bue la polarisation des .m9rindiens op9r9e par Colomb, en bons Indiens ,les 8ainos- et mauvais Indiens ,les anthropopha+esest tout a fait ima+inaireH l(amiral id9alisait les populations accueillantes et culpabilisait les populations hostiles . 6ais c(est ici Bue trouve son ori+ine la double ima+e Bue les conBuistadors imposeront aux .m9rindiens 7 indios de pa$ ,les alli9s- et indios de +uerra ,les ennemis- . !endant des siecles, on assiste a une v9ritable &+uerre de propa+ande&7 les Indiens sont assimil9s aux fils maudits de Cham ,le fils maudit de 5o9- ou aux peuples de @o+ et 6a+o+H ils sont r9duits a une condition bestiale, trait9s comme des cannibales, des primitifs, des retard9s et des sauva+esH ils sont accus9s d(h9r9sie, leurs cro1ances et leurs divinit9s sont identifi9es a l(idolatrie et au culte du d9mon. Ces pro"ections ont le rZle d(abaisser, "usBu(a l(animalit9, l(humanit9 d(un continent Bu(on veut conBu9rir, assu"ettir et exploiter. Elles soula+ent l(inconscient char+9 des conBuistadors et tentent de minimiser, du point de vue s1mboliBue, le plus +rand +9nocide de l(histoire . '(anal1se des processus de pro"ection permet de mieux comprendre les m9canismes de d9formation de l(ima+e de l(autre, d9formation Bui a pour r9sultat un appauvrissement de l(humain, Bui mene a la +9n9ration, autant en M2

dehors Bu(a l(int9rieur de nous-memes, de ce Bue .. FinQelQraut appelle &l(humanit9 perdue&.

TOMAS VARNAGY HISTORY AND MEMORY SHORT STORIES OF ARGENTINE EXERCISES OF OBLIVION

Abstract7 8he text is a traceline of the histor1 of .r+entina in the second half of the 20th centur1, #ith a special stress on the non-democratic political s1stems that ruled the countr1. K !"#r$s7 .r+entinaH antiperonismH terrorismH dictatorship

Introduction 8he histor1 of .r+entina in the t#entieth centur1 is full of lacQ of memor1, attempts of concealment, oblivion and coverin+ up of events, ideas and people. In the opinion of the .r+entine historian %ora ;ch#ar$stein, it is a characteristic of this countr1 to impose, officiall1 and unofficiall1, active politics of &for+ettin+& . .r+entina did not have a olocaust neither a ;talinist re+ime, but irresponsibilit1, arro+ance and evil lurQed in different periods of its histor1 throu+h peoples and political parties in the +overnment and the opposition, in the left and the ri+ht, in civilians and militaries aliQe. Le could revie# .r+entine histor1 in an aseptic and value-free mode, but the tasQ of memor1 must evaluate #hat is ri+ht and #hat is #ron+ and there should be a moral approach to these phenomena. &Crimes, terror and repression&, be it in 5a$i @erman1, ;talinist re+imes or .r+entine dictatorships, must be condemned, memori$ed and Qept for future +enerations. o# man1 victimsK 100 million, six, thirt1 thousand or "ust one human bein+... it does not matter, as the #riter Aor+e 'uis 3or+es said on the desaparecidos ,&missin+ or disappeared persons&- in his countr1, &if there is onl1 one, that is a crime a+ainst all of humanit1& . !araphrasin+ ;aul FriedlUnder , there is a +reat difficult1 involved in +raspin+ events of the recent past and becomes trul1 formidable #hen 1ou tr1 to reconstruct and interpret the most terrible moments of .r+entina(s recent histor1. 4pposite to the paradox of the #orld#ide +ro#in+ memor1 and consciousness of the ;hoah, there is nothin+ similar or parallel in the case of .r+entinaH in fact, the tendenc1 is to for+et and cover up a painful local past. In this paper I #ill examine a fe# cases of oblivion in the recent histor1 of .r+entina7 the militar1 coup of 1>FF decided that there should be no memor1 of !er\n and EvitaH the failure of the left in the 1>D0s and M0s should be for+otten and is not a debatable issueH state terrorism and the desaparecidos should not be remembered, be it an authoritarian or a democratic +overnmentH and, finall1, antisemitism, #hich &does not exist& -for some- in .r+entina. .ntiperonism ,1>FF4ne interestin+ example of tr1in+ to erase the past #as #hen the democraticall1 elected -but hi+hl1 controversial- Auan %omin+o !er\n ,accused b1 his opponents of Fascist leanin+s and bein+ a M0

&democraticall1 elected dictator&- #as ousted in 1>FF, after ten 1ears of office, b1 a coup d^9tat. 8aQin+ a fiercel1 anti-!eronist stance, the militaries dissolved !er\n(s old part1 and placed the labour unions under state administration. is name #as, simpl1, forbidden to appear printed or pronounced. 8he media ,ne#spapers, ma+a$ines, radio- could not mention him, therefore the euphemism &the fu+itive t1rant& ,because he escaped to !ara+ua1 and, later, ;pain- #as used instead. It should be remembered that this action did not stop !er\n to #in, b1 absolute ma"orit1, the elections of 1>M0. 8he militaries did not onl1 forbid !eron^s name, but also dismantled or abandoned man1 institutions made b1 !er\n or his #ife, especiall1 if the1 belon+ed to the Fundaci\n Eva !er\n. 4ne example of this, #hich I recall ver1 #ell because I #orQed closel1, #as the Evita^s Children^s ospital pro"ect, intended to be the best in 'atin .merica and almost read1 for inau+uration in 1>FF. It #as simpl1 relinBuished and it became the .lber+ue Larnes ,&Larnes ;helter&-, a hu+e complex of buildin+s on Larnes street converted into a refu+e for outcasts and homeless people. %ecades later it #as demolished because it #as alread1 useless. 8he posthumous and morbid od1sse1 of Eva !er\n^s corpse #as another tentative of oblivion . ;he #as the second #ife of .r+entine president Auan !er\n, #ho, durin+ her husband(s first term as president ,1>ED-F2-, became a po#erful thou+h unofficial political leader, revered b1 the lo#er economic classes and Qno#n as Evita. ;he #on the adoration of the masses, and, after her death due to cancer, Evita remained a formidable influence in .r+entine politics. !er\n preserved Evita^s bod1 embalmin+ it and planned, "ust as the ;oviets had done #ith 'enin^s corpse, to exhibit it in a mausoleum. er #orQin+-class follo#ers tried unsuccessfull1 to have her canoni$ed, and her enemies, in an effort to exorcise her as a national s1mbol of !eronism, stole her bod1 in 1>FF after Auan !er\n #as overthro#n, and the embalmed corpse #as hidden in a small cemeter1 in 6ilan, Ital1, for 1D 1ears. In 1>M1 the militar1 +overnment, bo#in+ to !eronist demands, turned over her remains to his exiled #ido#er in 6adrid. In 1>M0, !er\n returned to .r+entina to run one last time for president and, after he died in office in Aul1 1>ME, his third #ife, Isabel !er\n, hopin+ to +ain favour amon+ the populace, repatriated the remains and installed them next to the deceased leader in a cr1pt in the presidential palace. 8#o 1ears later a ne# militar1 coup hostile to !eronism removed the bodiesH Evita(s remains #ere finall1 buried in the %uarte famil1 cr1pt in the famous and exclusive Recoleta cemeter1 .

8he unrepentant left of the 1>D0s and M0s ;ome important components and characteristics of the leftist tradition in .r+entina #ere full of authoritarianism, i+norance, unreasonableness, do+matism, lacQ of Qno#led+e and intellectual ri+or, arro+ance, disdain for democrac1, fearful of discussion and debate, uncritical, irresponsible, suicidal, undemocratic, precipitated, triumphalistic, ni+htmarish... 8hese epithets #ere not pronounced b1 the Fascist ri+ht but b1 the leftist .r+entine intelli+entsia in the 1>>0s . 8o understand #hat happened #ith the left in .r+entina durin+ this period #e must maQe a short historical account. ;ince 1>FF !eronism #as forbidden and the elected presidents #ere voted #ithout the participation of !er\n or his part1. . ne# militar1 +overnment ,1>DD-M0- #as resisted b1 the population throu+h revolts and demonstrations that marQed the birth of +uerrilla comin+ out from different factions of !eronism and the left. 8he main under+round activities #ere or+ani$ed b1 a 8rotsQ1ite ,at the be+innin+- +roup, the ER! or E"9rcito Revolucionario del !ueblo ,&!eople^s Revolutionar1 .rm1&-, and b1 !eronist +roups, bein+ the 6ontoneros the most important one. In the 1>M0s the terrorist acts b1 this +roups increased, and !er\n supported the !eronist +uerrilla. 8he militar1 +overnment prevented !er\n(s o#n candidac1 but could not stop the electoral victor1 of the !eronist coalition in 6arch 1>M0. Lhen the ne#l1 elected president, 9ctor A. C=mpora, tooQ office in 6a1 1>M0 it #as immediatel1 clear that he #as merel1 preparin+ the #a1 for the return of !er\n from exile. 8ensions rose sharpl1 amon+ left ,6ontoneros- and ri+ht #in+ !eronists for influence. .t the final return of !er\n in Aune, there #as a battle bet#een ri+ht and left at E$ei$a International .irport. ME

8he union leadership and an associate of !er\n, '\pe$ Re+a, launched a violent antileftist campai+n throu+h a death sBuad or+ani$ation, the .r+entine .nticommunist .lliance ,..., or 8riple .-, #hich had the discreet support of !er\n himself . !er\n #as elected president #ith his third #ife, 6ar_a Estela 6art_ne$ de !er\n, Qno#n as &Isabel&, as vice president. 8aQin+ office in 4ctober 1>M0, he continued the campai+n a+ainst the left, and in 6a1 1>ME the victims of the pur+e acQno#led+ed the breaQ #ith their former leader and passed into opposition. 6ontoneros activit1 increased, and the 8riple ., suspected b1 man1 to be close to the police and intelli+ence branches of the administration, be+an to cracQ do#n on leftist political, student, and union leaders. Lhen !er\n died on Aul1 1, 1>ME, his #ido# Isabel #as s#orn in as the #orld(s first #oman president. 2nder the influence of '\pe$ Re+a ,leader of the 8riple .-, the +overnment became even more inflexibl1 oriented to#ard the ri+ht, and violence reached ne# hei+hts. '\pe$ Re+a, #ho used the ri+htist crusade to consolidate his po#er base, favored labor and arm1 leaders #ho personall1 supported him, and this created hostilit1 amon+ union, political, and militar1 leaders. 8he unrest deepened and, on 6arch 2E, 1>MD, militar1 officers -a+ain- deposed the president and tooQ over the +overnment 8here #ere man1 different strate+ies adopted b1 the left in the be+innin+ of the 1>M0s, one of them #as the entrista ,&enterin+ one&- believin+ that the1 could &enter& !eronism and #ith the !eronist voters, the fi+ure of !er\n and Evita, the1 could maQe the socialist revolution. 8here #as a lot of #ishful thinQin+ that pro"ected all hopes in the !eronist #orQin+ masses. 4thers supported the 'eninist idea of a part1 of professional revolutionaries. %id the1 read the 8rotsQ1 of 1>0F or Rosa 'uxembur+K 6an1 self-proclaimed leftists not even read nor debated this issues, "ust imitated or aped the theories that produced the @ula+, !ol !ot or the @reat 'eap For#ard. Lere the1 a#are of the social costs and the horrors of the +rindin+ machine of ideas and flesh that #as put in motionK In those da1s nobod1 dared, in leftist circles ,#ith fe# exceptions-, to critici$e the ;oviet 2nion or talQ about bureaucrac1 in &reall1 existin+ socialisms&H it seemed impossible to be on the left and not praise the :remlin and their satellites . ;talinism in the .r+entine Communist !art1 had been ver1 stron+, the @ula+ existed, but ever1bod1 #as looQin+ some#here else. 8he leadership of the part1 did not allo# the minimal internal dissidence to their vie#s, dictated from 6osco#, but the1 #ere more flexible -for instance- #ith their policies at the universit1. 8hat is #h1 the1 #ere called oportunistas hacia fuera, sectarios hacia dentro ,&opportunists in the outside and sectarians inside&-. 8oda1, #hat is the difference bet#een .r+entina and the countries of Eastern Central EuropeK 8hat in .r+entina there is still a Communist !art1, opportunistic and do+matic as it al#a1s #as. 8r1in+ to reason out events in a 6arxist-'eninist sect #as somethin+ a+ainst all reasonableness and a+ainst an1 empirical fact or evidence. 4ne of the absurdities of a 8rotsQ1st fraction #as denouncin+ the militar1 coup of 1>MD as a pro-;oviet maneuver of the .r+entine armed forces. .nother paradox #as that the different 8rotsQ1te factions fou+ht ,and still do- a+ainst each other #ith more $eal than a+ainst the bour+eoisie and the capitalists. .r+entina lacQed a stron+ or si+nificant &peasant& class, but #hen 1ou strolled around universit1 premises 1ou could see posters, apin+ the ;oviet 2nion or China in an incredible import of recipes, asQin+ for the unit1 of obreros 1 campesinos ,&#orQers and peasants&-. 8oda1, even the #orQin+ class is a class in extinction in .r+entina but some leftist parties still use this denomination. 8he 6aoist +roups had an ima+inar1 China, #hich #as beautiful and it #as not bad because it #as completel1 false. It #as an &eas1& leftist position -as some militant defined it-, because the1 denunciated the ;oviet 2nion and all the &real existin+ socialisms&, so the1 #ere to the left of the left, even to the left of the 8rotsQ1sts, #ho maintained that the &LorQers ;tate& had +one throu+h a process of bureaucrati$ation. It #as the most radical and &leftist& position and the1 thou+ht of the revolution in .r+entina #ith Chinese cate+ories and a total lacQ of the ob"ective realities that separated these t#o countries. 6ontoneros, the most important !eronist +uerrilla, did not fi+ht for democratic liberties and the constitution, as the1 used to state. 8he1 fou+ht for a stran+e idea of &socialism& ,the1 came from the ri+ht of the political spectrum and, as time passed, turned to use some 6arxist points of vie#- to be MF

discussed some#here else, and, even #ith democratic elections in 1>M0, their slo+an s1nthesi$ed their position7 Con las urnas al +obierno, con las armas al poder ,&@et the +overnment #ith votes, +et the po#er #ith arms&-. 8his slo+an can be an1thin+ but democraticH therefore, their stru++le for democratic liberties #as false, a simple lie that tried to conceal their real aims. Lhen I mentioned suicidal irresponsibilit1, I #as thinQin+ of the methodolo+1 of the +uerrilla ,6ontoneros and ER!- #hich #ent under+round ,1>ME- in a democraticall1 elected +overnment, avoidin+ a democratic debate in the or+ani$ation and importin+ forei+n theories #ithout anal1$in+ them properl1. In man1 cases, there #as a precipitated adoption of armed stru++le , believin+ that .r+entine realit1 could be assimilated to the ones in .r+elia, China or )ietnam. . couple of 1ears a+o I #ent to see a ne# documentar1 film, Ca$adores de 2top_as ,&2topia unters&-, an eulo+1 of 6ontoneros, #hich sho# them as &freedom fi+hters& and as the &armed arm of the .r+entine 1outh&. Xoun+ people at the movie #ere ver1 enthusiastic about it and I felt uncomfortable, because it #as a simplistic and manichean vie# of the #orld7 the +ood ones ,6ontoneros and the !eronist masses- a+ainst evil ,the militaries and the bour+eoisie-, and the1 appeared as heroes in the stru++le for freedom, #hen the1 #ere "ust a +roup of armed +uerrillas #ith little support of the population, and much less from the !eronist masses after !er\n himself thre# them out of the !art1 in the !la$a de 6a1o. %ue to these absurd positions, the leftist political parties #ere al#a1s, and still are, minor parts of the political +ame7 their #eaQness #as and is connate. !araphrasin+ the "oQe on @orbachev^s 5obel pri$e for chemistr1 ,because he converted &socialism& in dust-, it could be stated that the left in .r+entina has been pulveri$ed to almost its extinction, but there is a +reat abstention in debatin+ this failure. ;ome people on the left believe that #hat happened in the ;oviet 2nion had no relationship #ith &;ocialism& or &6arxism& but, undoubtedl1, it stron+l1 affected the #hole left, if there is an1 left. 8his is an issue that must be discussed criticall1 and Qept in the memor1 of future +enerations to avoid blood1 mistaQes. ;omebod1 must taQe up the responsibilit1 of #hat happened, farther a#a1 or closer, but nobod1 seems to be referred to. 8oo man1 thin+s, +ood and bad, happened since the term &left& #as invented durin+ the French Revolution, and some of the bad thin+s that happened are their responsibilit1. 8he left did not 1et discussed nor debated the meanin+ of the fall of &real existin+ socialisms&, its connections and relationship #ith them, and the event itself #as BuicQl1 annulled or simpl1 assimilated as the result of the ter+iversation made b1 ;talinism. 8his #a1, the intellectual certainties and politics of the left #ere not compromised b1 the Fall of the Lall in 1>?>. 4ne h1pothesis, mainl1 in 8rotsQ1st circles, explained it as the si+n that the masses #ere retaQin+ the betra1ed revolution and reincorporate those countries to the revolutionar1 stru++le to establish a more radical democrac1. 8he miscalculation of the +uerrillas ,6ontoneros, ER! and others- #ere several7 first, the1 did not have the support of the populationH second, the &ob"ective realit1& finall1 sho#ed that the time #as not ripe for &revolution&H and, finall1, the1 #ere fi+htin+ a+ainst a much superior militar1 force, and the1 #ere easil1 decimated. 8he1 hide the facts that sho# their failure and onl1 memor1 #ill avoid to repeat this dan+erous actions supported b1 a triumphalistic vie# #hich #as nothin+ else than a childish fantas1 that sent man1 1oun+ idealists to their deaths. 6ost of the left ,be it 6aoist, 8rotsQ1st, Castrist or ;oviet- #as infatuated #ith a m1stical revolutionar1 idea that failed in .r+entina, a failure that can be extended to the Che @uevara in 3olivia. 4n the one hand, most of the leftist survivors do not #ant to asQ themselves about this painful events, do not #ant to Qno# about them it because most of them -and it is perfectl1 understandable- #ere tortured, have dear relatives and friends in the list of desaparecidos, had to Qeep silent and hide, or leave the countr1 in an arduous exile. 8his collective process #as exultant at one time, and patheticall1 tra+ic some time later. 4n the other hand, some characters of the left dramaticall1 shifted their vie#s and toda1 1ou can find them in hi+h political positions in a &bour+eois& +overnment or #orQin+ in multinational corporations. 8hese are some reasons for #hich the left, the responsible ones of past mistaQes, failures and chan+es, prefer to conceal it. Concludin+, as the leftist academic Eduardo @rTner states7 &I am ver1 much #orried about the resi+nation of important sectors of #hat #e considered the leftist intelli+entsia in .r+entina to start a reall1 deep debate N...O. 8here is an outspoQen, note#orth1, anesthesia in the .r+entine intellectual MD

environment...& . 8his lacQ of discussion and not assumin+ the past, accordin+ to 'eon Ro$itchner, mistaQes maQes that &in this countr1 nothin+ can be done to maQe memor1 pla1. 8he1 talQ about the memor1 of the deceased7 here #e are all dead, most of the present .r+entine thinQin+ is dead& , because the ones #ho tooQ part no# the1 do not #ant to Qno# about it, it is better to for+et . ;tate 8errorism ,1>MD-?08he coup in 6arch 1>MD, closed Con+ress, imposed censorship, banned trade unions, and brou+ht state and municipal +overnment under militar1 control. 8he1 initiated the infamous !rocess of 5ational Reor+ani$ation, Qno#n subseBuentl1 as the @uerra ;ucia ,&%irt1 Lar&-, in #hich some 10,000-00,000 citi$ens #ere Qilled, often follo#in+ their imprisonment and torture. 8he .r+entine militar1 +overnment, maintained that it #as fi+htin+ a civil #ar and initiall1 faced little public opposition, but this be+an to chan+e in the late 1>M0s, #ith +ro#in+ evidence of civil ri+hts violations. 8he 6others of the !la$a de 6a1o, #ho lost children in the %irt1 Lar, be+an callin+ international attention to the pli+ht of the desaparecidos throu+h #eeQl1 8hursda1 afternoon vi+ils to Qno# the #hereabouts of their relatives in the !la$a de 6a1o, frontin+ the presidential palace. For the most part, ho#ever, opposition #as choQed off b1 ri+orous censorship, strict curfe#s, and fear of the servicios ,secret services of the armed forces-. 8he militar1 dictatorship #as responsible for thousand of desaparecidos7 Qidnapped, tortured and put to death. 8he1 did not #ant to have the #orld(s media a+ainst them liQe it happened in !inochet^s Chile, therefore the1 planned a different #a1 to treat the alle+ed &subversives& ,I put in Buotation marQs because most of the desaparecidos #ere not members of +uerrilla or subversive +roups-7 the militaries simpl1 concealed the fact statin+ that the1 ,the &subversives&- probabl1 left the countr1 or #ere hidin+ some#here. .t the end of the dictatorship the militar1 officers alle+edl1 destro1ed ,or hide- ever1 document that could incriminate them. Lhen the militaries #ere accused in international forums for the abuses of human ri+hts, the re+ime "ust disclaimed responsibilit1 for brutalit1, tr1in+ to convince international bureaucracies, media and forei+n administrators to i+nore the veracit1 of the alle+ations. 8here #as an instrumentation of a state terrorist machine, #hich acted anon1mousl1 and tried to behave as if nothin+ happened. 6ost of the population i+nored or #ere una#are, at the be+innin+, #hat #as +oin+ on as a conseBuence of the deep silence of the press. 8he ones #ho Qne# adapted b1 +oin+ about their lives as if terrible thin+s #ere not happenin+ . 6ost of the Qidnappin+s and murders happened in 1>MD-MM and, in 1>M? #hen most of the +uerrilla cells have been disbanded and have lost the battle in militar1 terms, the dictatorship or+ani$ed the Lorld ;occer Cup, #on b1 the .r+entine team and #hich the militaries used to tr1 to enhance the ima+e of .r+entina. 8here are accounts of detained people in unofficial "ails that cheered the .r+entine team and #ere enthusiastic #ith the #innin+ of the Lorld Cup. ;occer became extremel1 important as a conseBuence of the re+ime(s pro+ram to improve its ima+e in the outside #orld and, also, provided a stron+ incentive to overlooQ and for+et domestic brutalit1. .n over#helmin+ number of .r+entines #as easil1 manipulated to believe that the countr1 #as +iven a false ima+e of abusin+ human ri+hts and the population at lar+e sided #ith the militar1 re+ime. 8he1 thou+ht that there #as a &campai+n a+ainst .r+entina& and it #as felt as an a++ression a+ainst their countr1. %urin+ that period, almost ever1bod1 for+ot, or did not #ant to hear, about the desaparecidos. .s a personal recollection, I must sa1 that the da1 in #hich .r+entina #on the Lorld Cup #as one of the saddest of m1 life. Le lived do#nto#n 3uenos .ires and there #ere so man1 people on the streets, chantin+ and "umpin+ of "o1, that #e decided to taQe a stroll #ith m1 pre+nant #ife and m1 one and a half 1ear old son in his little cart. Le Qne# that ver1 close to #here hundreds of thousands of people met to celebrate the Cup there #ere desaparecidos detainees in under+round parQin+ lots . .r+entina #as visited in 1>M>, a+ainst the #ishes of the militar1 re+ime, b1 the Interamerican Commission of uman Ri+hts ,CI% in ;panish- to receive in situ the reports of crimes b1 famil1 members of desaparecidos, mainl1 mothers #hich founded the association of 6adres de !la$a de 6a1o. 8he militaries still denied an1 responsibilit1 of missin+ people, in fact, the1 invented the slo+an MM

'os ar+entinos somos derechos 1 humanos ,&.r+entines are human and upri+ht& - and made thousand of sticQers #hich could be seen in cars and trucQs, as a lar+e portion of the citi$enr1 supported the official thesis. 8his slo+an tried to cover up the fact of thousands of people detained, tortured and murdered in a concealed #a1. 8he idea #as conceived to sho# that the &.r+entine people& do not commit crimes a+ainst humanit1, that no human ri+hts #ere violated because .r+entines are &human and upri+ht&. 6an1 people, #ho did not Qno# about desaparecidos ,because the media #as forbidden to mention the issue- tooQ it as an attacQ to their nation and tried to defend it sendin+ letters to #orld leaders and or+ani$ations. 8he most popular ladies( #eeQl1 ma+a$ine ,!ara ti- printed postcards to be sent to politicians and "ournalists of other countries #ith this slo+an. 6an1 people, besides the ones #ho reall1 did not Qno# about the situation, simpl1 decided to looQ the other #a1, as if pretendin+ that nothin+ #as +oin+ on #ould erase the violence and the pain. .ctin+ as if ever1thin+ continued to operate normall1 became customar1 in man1 .r+entine circles. !eople stripped horrific events of their meanin+ and avoided direct confrontation #ith the most terrif1in+ situations. . macabre example of this is #hen the union of undertaQers in the province of C\rdoba submitted a formal reBuest to the militar1 +overnment to improve their #orQin+ conditions due to the multiplication ,ten to t#ent1fold- of the number of bodies unloaded from arm1 trucQs . 8he corpses of this desaparecidos became an excuse for a bureaucratic step that #ould secure the undertaQers of reduced #orQ schedules, extended holida1s and an earl1 retirement. 8he massive murders had become routine, and most of the people re+arded this massive Qillin+s ,#hen the1 started to Qno#- as inevitable, normal events. Ever1bod1 #as &actin+ as if& nothin+ #orth1 of concern #as actuall1 happenin+H the re+ime(s strate+1 of den1in+ its involvement in brutal practices #as accompanied b1 the citi$en(s avoidance strate+1 . !aradoxicall1 -or not so-, some variations of the &left& in .r+entina ,I put it in Buotation marQs because the &left&, here, had some lines of conduct #hich #ere a+ainst their o#n ideals- supported the militar1 dictatorship. In fact the Communist !art1 of .r+entina had a &critical support& for )idela, the first dictator in 1>MD. ;omethin+ #orst happened #ith the ;ocialist %emocratic !art1 led b1 .m9rico @hioldi, #ho openl1 supported the militaries and #as re#arded #ith a diplomatic mission in Europe. 8he main customer for .r+entine #heat durin+ the dictatorship #as the ;oviet 2nion, because there #as a #orld#ide embar+o due to the invasion of .f+hanistan. Lhen the 2nited 5ations #anted to punish the .r+entina militar1 +overnment due to the violation of human ri+hts, the ;oviet 2nion vetoed it concealin+ a situation that the democratic and liberal countries of the #orld #ere #orried about. In this case, probabl1, the reports of the .r+entine Communist !art1 to the ;oviet 2nion and the economic interests of both countries had a lar+e influence on the decision. 31 the be+innin+ of the 1>?0s the militar1 dictatorship #as failin+ in social, economic and political issues. 8he fact of missin+ people started to appear in the media and @altieri, one of the last dictators, seem to have read .ristotle and his su++estions to t1rants to Qeep in po#er ,I do not thinQ that he read the !olitics, but he did follo# his advice-. 8he ;ta+irite mentions that if the t1rant has too man1 problems, the best #a1 to maQe people for+et about them is to start a #ar, because #ith a #ar ever1bod1 #ill follo# their leader and thinQ about the #ar and not other problems . Lith popular support at home, .r+entine troops landed on the 6alvinasJFalQlands in .pril 1>?2. . 3ritish naval force sailed to the ;outh .tlantic and retooQ, after a brief land campai+n, the islands. It is interestin+ to mention that there #ere hu+e demonstrations a+ainst @altieri and the militaries one #eeQ before the islands #ere invaded. 4ne #eeQ later, there #ere hu+e demonstrations in favor of @altieri. ;urprisin+l1 ,or not so much-, most of the left ,althou+h not all of it- favored the invasion because the1 sa# it as an anti-imperialist #ar a+ainst colonialism, as if a ri+ht-#in+ dictatorship #ould transform itself in the standard-bearer of the oppressed in the #orld. 8his #as another deceit to the &.r+entine people&, in #hich most of the left and .r+entines participated uncriticall1. 8he issue of the 6alvinasJFalQland is related to the fact, in m1 opinion, that a +reat part of the population in the countr1 accepted the +ame created b1 the militaries and converted them in accomplices of the dictatorship due to their unconditional support of the #ar. It #as part of another concealed &social covenant& that in the name of the &+lorious& .r+entine people tooQ the islands if the1 close their e1es on the desaparecidos . 5ationalistic feelin+s #ere used -a+ain- to cover up the &dirt1 M?

#ar&. 8oda1 no one #ants to talQ about the 6alvinasJFalQland affair, and much less remember about their support to that lost cause. )eterans tr1 to voice their +rievances7 lacQ of #orQ, ps1cholo+ical problems, hi+h rate of suicide and others, but most of the population and authorities conceal the issue, sufferin+ a similar fate as the )ietnam #ar veterans in the 2nited ;tates. 8his process is called desmalvini$aci\n ,&de-malvini$ation&- and consists of for+ettin+ that other &little, dirt1 #ar&. Restoration of democrac1 ,1>?0 to present.fter the 6alvinasJFalQland #ar the militaries lost po#er and under the last dictator, political parties #ere allo#ed to resume activities, and +eneral elections #ere announcedH mean#hile, elements of the armed forces #orQed to conceal evidence of crimes committed durin+ the %irt1 Lar. %emocrac1 came bacQ to .r+entina in 1>?0, not because of civil societ1 fi+htin+ for it but because the militaries lost the #ar . 8he ne#l1 elected !resident .lfons_n promised to brin+ to "ustice and prosecute those persons responsible for human ri+hts abuses perpetrated durin+ the militar1 rule. Eventuall1 some trials #ere conducted, there #ere some convictions of hi+h ranQin+ militar1 officers and some of them #ent to prison. In 1>?E .lfons_n created the C45.%E!, an abbreviation of the Comisi\n 5acional sobre la %esaparici\n de !ersonas N&5ational Commission on the %issappearance of !ersons&O, a commission of &notables& or outstandin+ people ,amon+ them the famous #riter Ernesto ;=bato-, #hich had to receive and compile denunciations on human ri+hts abuses and dispatch them to the "udicial po#er. 8heir labor #as compiled in a booQ entitled 5unca m=s N&5ever .+ain&O because that #as their intention7 avoid the repetition of similar events. 8he people^s vision of #hat happened durin+ the dictatorship shifted dramaticall1 after the civilian administration stepped in 1>?0 and investi+ators and human ri+hts advocates be+an to di+ out hundreds of human remains of desaparecidos in clandestine common +raves7 man1 people, even those #ho supported the militar1, could not believe that thin+s had +one so far. 8he media reported #idel1, speciall1 on television, the recover1 of hundreds of 55 ,unQno#n- corpses in different places around the countr1. 8he #ell-Qno#n forensic anthropolo+ist Cl1de C. ;no# came to .r+entina in 1>?E at the reBuest of the ne#l1 elected civilian +overnment to help #ith the identification of remains of the desaparecidos. e tau+ht his .r+entine associates to recover, clean, repair, preserve and anal1$e human remains. . 1ear later he returned to +ive expert testimon1 at the trial of the militaries #hich helped to condemn man1 of them . ;ome people even suspects that the trial of the militar1 "unta harbored real responsibilit1 of other sectors that supported the dictatorship, liQe the economic po#er, the media, the "udicial po#er, the Catholic church and the collaborationist political parties. In the same line of reasonin+, the creation of the C45.%E! s1mboli$ed that there #as no need an1more of the man1 human ri+hts or+ani$ation, because -no#- the +overnment #as taQin+ care of human ri+hts, no# the1 #ere +uaranteed and the 6adres de !la$a de 6a1o and relatives of desparecidos can +o home, stop #orr1in+, and turn another pa+e of .r+entine histor1. 8he conclusion is that ver1 fe# militaries #ere put in trial, all of them #ere pardoned and no supporter of them #as ever molested. 8he same +overnment that put in trial some ri+hts abusers made t#o bills, !unto Final ,&Full ;top&and 4bediencia %ebida ,&%ue 4bedience&- in 1>>D and 1>>M #hich exonerated most of accused of perpetratin+ &atrocious& or &aberrant& acts. 8he final act of this humiliatin+ dra#bacQ to militar1 po#er and the process of erasin+ and oblivion of the bloodiest period of .r+entine contemporar1 histor1 #as made b1 another democraticall1 elected !resident in 1>?>, Carlos 6enem, #hen he pardoned, in 1>?> and 1>>0, officers convicted or indicted b1 civilian courts for human ri+hts violations, dra#in+ a veil over the past. 8his official strate+1 of impunit1 frustrated the hi+h expectations posited in the trials. ;tate crime #as not punished, #as pardoned #ithout the apropiate repentance of the criminals. 8he democratic +overnment failed to do enou+h about past human ri+hts abuses and violations, and the authorit1 of the M>

"udicial po#er to avoid future abuses ,i.e., throu+h punishment- #as politicall1 erased. 4ne of the last +estures of former president Carlos 6enem #as to propose the demolition of the E;6. buildin+, Escuela 6ec=nica de la .rmada ,&6echanical ;chool of the 5av1&-, a place that #as #idel1 used to hold desaparecidos, torturin+ and murderin+ them, in man1 cases thro#in+ their bodies ,dru++ed, but still alive- to the riverJsea near the cit1. 8here #as an ori+inal idea of convertin+ the buildin+ in a 6useum of ;tate 8errorism, but #hat 6enem #anted to do #as to maQe a &national reconciliation& parQ in order to for+et the horrors housed in that buildin+, #hich still belon+s and functions for the 5av1. 8he +overnment(s proposal of pullin+ do#n the buildin+ #as #ith the intention of &eliminatin+ ever1thin+ and puttin+ into practice an active oblivion polic1& . 8he idea of maQin+ a 6useum of ;tate 8errorism #ould serve to the same purpose as the )er+an+enheitsbe#Ulti+un+ in @erman1, that is, to reproduce the militar1 dictatorship(s past and the horror of the desaparecidos for &the purposes of education, remembrance, and entertainment& and, also, as a &therapeutic treatment of the descendants of the perpetrators and b1standers& . 8his, of course -due to the politics of &for+ettin+&- is somethin+ ver1 difficult to do in present da1 .r+entina because the self-critical elements in influential parts of our societ1 are lacQin+. ;elf-criticism is memor1, the opposite is oblivion, the #inner -until toda1- of this +ame. . non-solved situation7 racism and antisemitism 8here is a sporadic displa1, b1 some politicians and public-opinion formers, of pre"udice to#ards certain immi+ration +roups, speciall1 darQer 'atin .mericans and Ae#s, in #hich the notion of a tolerant and pluralistic societ1, advocated b1 man1, has not 1et become a realit1. 3ut, if 1ou asQ an1 .r+entine the1 #ill ans#er that the1 are not racists neither antisemitic, that the countr1 is a &meltin+ pot& of different &races& and cultures, and so on. .n old, popular sa1in+, states that &6exicans descend from the .$tecs, !eruvians from the Incas, and .r+entines... from the ships&. 4ne fact is that the indi+enous population, and some blacQ .fricans, melted or #ere practicall1 exterminated in the CIC centur1 and their total population toda1 is less than 200,000, livin+ in far a#a1 provinces #ith a standard of livin+ #ell belo# the avera+e and #ith hi+her rates of illiterac1, unemplo1ment and chronic diseases than the rest of the population. 8here is a continued hostilit1 to#ards the ne# immi+rants, especiall1 from 3olivia, !ara+ua1 and !eru, some of #hom have entered .r+entina ille+all1 for economic reasons and their sQin is a little bit darQer than the avera+e .r+entine . 8here are historical roots of the relative intolerance to#ards Ae#s. 8heir immi+ration in the be+innin+ of the CCth centur1 #as not re+arded as particularl1 desirable and there #ere anti-Ae#ish po+roms in 1>1>. 8he stron+ influence of the French ri+ht-#in+, Fascism and 5a$ism in the .r+entine militaries and rulin+ elite produced anti-leftist and anti-Ae#ish biases in the 1>00s and 1>E0s. In the post-#ar period .r+entina received thousands of immi+rants from @erman1 and man1 other Central and Eastern European countries, man1 of them #ith 5a$i-Fascist leanin+s, amon+ some #ar criminals. %urin+ the 1>D0s there #as a stron+ anti-;emitic movement, speciall1 after Israel^s Qidnappin+ of .dolf Eichmann in 6a1 1>D0, an episode +enerall1 re+arded #ithin the countr1 as the Ae#ish state^s tramplin+ in .r+entine soverei+nt1. 4f 010 anti-;emitic incidents recorded #orld#ide in 1>DM, 1E2 tooQ place in .r+entina, ruled at the time b1 a militar1 re+ime . %urin+ the period of state terrorism under the dictatorship of 1>MD-?0 an estimated ten percent of the more of 10,000 documented cases of disappearance are estimated to have been Ae#s ,more than a tenfold of their population proportion-. 8he Ae#ish prisoners received &special& treatment in the clandestine detention centers that #ere found to have anti-;emitic and 5a$i slo+ans on their #alls . 8here is a hi+h number of unsolved attacQs a+ainst the Ae#ish communit1 ,speciall1 their cemeteriesin .r+entina, includin+ t#o of the most important ones7 the bombin+ of the Israeli Embass1 in 6arch 1>>2 and the headBuarters of the .sociaci\n 6utual Israelita .r+entina N.6I., &.r+entine Ae#ish 6utual .ssociation&O in 1>>E. 8his situation prompted a Catholic priest, u+o 6u+ica, to #onder #hether it #as naive to expect that cases of Ae#ish concern #ould be solved. 3oth attacQs are suspected to be ori+inated in the 6iddle East #ith support from local ,.r+entine- +roups, some of ?0

them -alle+edl1- related to the provincial police force in the case of .6I.. ;ome Ae#s are ver1 unhapp1 #ith the &pro+ress& of the investi+ations of the bombin+s and freBuentl1 challen+e +overnment officials. 'aura @insber+, of the 6emoria .ctiva +roup ,.ctive 6emor1-, #hich represents relatives of the embass1 of Israel and .6I. bombin+ victims, spoQe at a ceremon1 commemoratin+ the victims of the attacQs. Follo#in+ her hi+hl1 char+ed speech, 3uenos .ires provincial +overnor and future presidential candidate, Eduardo %uhalde, #as reported as sa1in+ that @insber+^s #ords #ere an &understandable Ae#ish exa++eration&. 4n the fifth anniversar1 of the Israeli embass1 bombin+, a ;enator from the !eronist !art1, Cristina Fern=nde$ de :irchner, alon+ #ith the opposition parties, su++ested that the second attacQ a+ainst Ae#s ,.6I.- #as linQed to the +overnment^s lacQ of #ill to clarif1 the first ,the Embass1-. 8he president of the 2ni\n C_vica Radical ,2CR, one of the t#o most important political parties of .r+entina in the CCth centur1-, Rodolfo 8erra+no, said that the attacQers had en"o1ed a measure of protection from official &incompetence, ne+li+ence or complicit1&. 8he Forei+n 6inister %i 8ella considered that the results of the ;upreme Court Investi+ation #ere &re+rettable&. Lhith such an inconclusive state of affairs the ,then- Israeli ambassador in 3uenos .ires, Xit$haQ .viran, #arned about the possibilit1 of a third attacQ. Cenophobia and other pre"udices cannot be i+nored in .r+entine societ1 and, even thou+h there is not a prevalence of antisemitism in the countr1, a surve1 made in %ecember 1>>2 and sponsored b1 the .merican Ae#ish Committee and the .r+entine %.I. ,&.r+entine %ele+ation of Israeli Nas s1non1m of Ae#O .ssociations&- sho#ed that EM percent of the population did &not believe Ae#s to be a part of N.r+entineO societ1&. If asQed, man1 people believe in the so-called .ndinia plan, an anti-Ae#ish m1th about the taQeover of .r+entina b1 the international Ae#r1. It is not casual that 1ou cannot find Ae#s ,there are some exceptions- in the armed forces7 for man1 1ears aspirin+ professional soldiers had to disclose the reli+ious affiliation of parents and +randparents #hen fillin+ applications for admission to the Cole+io 6ilitar, the arm1^s officer trainin+ school. 8he reBuirement #as aimed to avoid non-Catholic candidates. In the last 1ears this reBuirement #as dropped b1 the arm1 leadership ,@eneral 3al$a-, but the beneficiaries of this chan+e have been !rotestants, not Ae#s or other non-Catholics . Final #ords 8he elected +overnments #eaQnesses since the advent of democrac1 in 1>?0, includin+ .lfons_n^s amnesties and 6enem^s pardons for human ri+hts violators plus the lacQ of a political decision to clarif1 the attacQs a+ainst Ae#ish institutions, deepened the culture of impunit1 and covered the issues as if nothin+ happened. 8o avoid future mistaQes our past must be confronted and collectivel1 memori$ed. Events must be +iven a certain meanin+ to have a decisive influence on the ulterior development of facts #hich #ill not allo# their repetition, and -for this- #e must have a total conscience of the horrors, and must be responsible to avoid them and this can onl1 be done b1 Qeepin+ the memor1 of the events, not "ust in a neutral, value-free social science, but #ith an ethical stance and a stron+ moral attitude that #ill prevent, throu+h education, the repetition of human mistaQes that produce abuses of human ri+hts. Education is a crucial point for future +enerations to a#aQen people(s conscience 8he onl1 #a1 to modif1 authoritarian or totalitarian trends in an1 societ1, be it in Eastern Central Europe or ;outh .merica, #ill be Qeepin+ the memor1, the Qno#led+e of the facts that have to be reinterpreted to enable a societ1 to enter a path compatible #ith a ri+hts-based democrac1. 8his is not somethin+ #hich develops spontaneousl1, there is a reBuirement of an institutional remed1 liQe the )er+an+enheitsbe#Ulti+un+ in @erman1, but also a due process of la# in #hich criminal prosecution, punishment and repentance are voiced. Lhen #e talQ about memor1 in .r+entina, the core, the articulatin+ focal point from #hich all oblivion arise, is the Buestion of the desaparecidos, because there it is possible to find the different levels and responsibilities of for+etfulness, the ones committed b1 antiperonism, the left, the militaries, the democratic +overnments. 8his memor1 has inside, dialecticall1 and paradoxicall1, its o#n ne+ation7 ?1

oblivion, impunit1, exclusion and fear. I #ould liQe to finish this paper #ith the #ords of a dear .r+entine professor of philosoph1 #ho died recentl17 &Even thou+h death is the most po#erful a+ent of oblivion, for+etfulness is not omnipotent, because 1ou can al#a1s fi+ht a+ainst it, in our case #ith the desaparecidos and the stolen children. 6anQind has erected #alls of remembrances in such a #a1 that maQe paths #hich allo# to follo# its memories and, for sure, these are the si+ns of the existence of human culture& .

3I3'I4@R.! X .RI;848'E N.RI;8`8E'E; in ;panishO ,1>?0-7 !ol_tica N!oliticsO. 3ilin+ual, @reeQ and ;panish, editionO. 6adrid7 Centro de Estudios Constitucionales. C45.%E! ,1>?E-7 5unca m=s N5ever .+ainO. ,3uenos .ires7 Edudeba-. &C45.%E!& is an abbreviation of the Comisi\n 5acional sobre la %esaparici\n de !ersonas N&5ational Commission on the %issappearance of !ersons&O. FRIE%'a5%ER ,1>>?-, ;aul7 &Lritin+ the istor1 of the ;hoah7 ;ome 6a"or %ilemmas&, in orst Lalter 3lanQe, Friedrich Aae+er, 8homas ;andQuehler7 %imensionen der istoriQ. @eschichtstheorie, Lissenschafts+eschichte und @eschichtsQultur heute. ,:bln, Leimar, Lien7 3oehlau )erla+-. !p. E0ME1E. @23ER ,1>>D-, Rosana7 &'as manos de la memoria& N8he ands of 6emor1O in %esarrollo Econ\mico, vol. 0D, 5s 1E1, .pril-Aune. .)I'.5% ,1>>0-, Lilliam ..7 .nthropolo+1. Dth ed. ,4rlando, F'7 olt, Rinehart and Linston-. I5;8I828E ,1>>>- for Ae#ish !olic1 Research and .merican Ae#ish Committee, A!R. http.J###."pr.or+.uQ ,Aune 2001-. :.5;8EI5ER ,1>>>-, Lulf7 &6andarins in the !ublic ;phere. )er+an+enheitsbe#aelti+un+ and the !aradi+m of ;ocial istor1 in the Federal Republic of @erman1&, in @erman !olitics and ;ociet1, Issue F2, )ol. 1M, 5s 0, Fall. 'E)E5;45 ,2000-, @re+orio7 %e los bolcheviBues a la +esta montonera. 6emorias de nuestro si+lo NFrom the 3olchevics to the 6ontoneros @estae. 6emories of our Centur1O. 3uenos .ires7 Colihue. 6.'.62% @48I ,1>>>-, Aaime7 8error 1 "usticia en la .r+entina N8error and Austice in .r+entinaO. 3uenos .ires7 Ediciones de la Flor. 6.R8I5EP ,1>>F-, 8om=s Elo17 ;anta Evita ,3uenos .ires7 ;udamericanaJ!laneta-. It has been translated to several lan+ua+es ,En+lish included-. 64RE54 ,2001-, 'iliana7 &.r+entina from 6outh to 6outh&, intervie# ,Aune 1M- of %ora ;ch#ar$stein in the ne#spaper Clar_n. %ora ;ch#ar$stein, historian, founded and directs, since 1>>E, the !ro+ram of 4ral istor1 at the 2niversidad de 3uenos .ires. .lso, she #as part of the foundin+ committee of the International .ssociation of 4ral istor1. ;C L.RP;8EI5 ,2001-, %ora7 &4ral istor1 in a 6useum of 8error. Reflections on the representation of the past in contemporar1 .r+entina& in Re$ende 6artins, Estevao de ,comp.-7 6emor1 and Identit17 o# ;ocieties Construct and .dminister their !astK ,mimeo to be published in 5e# XorQ b1 Columbia 2niversit1 !ress-. ;E4.5E ,1>>1-, 6aria7 8odo o nada. 'a historia secreta 1 la historia publica del "efe +uerrillero 6ario Roberto ;antucho. N.ll or nothin+. 8he secret stor1 and the public stor1 of the +uerrilla chief 6ario Roberto ;antuchoO. 3uenos .ires7 !laneta. 8RI634'I ,1>>?-, Aavier7 'a i$Buierda en la .r+entina. Conversaciones con N8he left in .r+entina7 Conversations #ithO Carlos .ltamirano, 6artin Caparros, oracio @on$ale$, Eduardo @runer, Emilio de Ipola, 'eon Ro$itchner, 3eatri$ ;arlo, oracio 8arcus. 3uenos .ires7 6anantial. ).R5.@X ,1>>2-, 8omas7 &'a coloni$acion de Escobar7 bolivianos& N8he Coloni$ation of Escobar7 3oliviansO, monthl1 "ournal7 El porteno ,6arch-. )cR5.@X ,1>M>-, 8om=s7 &'ove starts at ome& in the En+lish lan+ua+e ne#spaper 3uenos .ires erald ,1D 5ovember-. ?2

MIRCEA MARTIN HAROLD BLOOM ) CANONIZATORUL SI "CANONADELE" SALE "MA SIMT FOARTE SINGUR IN ZILELE NOASTRE' INCERCIND SA APAR AUTONOMIA ESTETICULUI"

arold 3loom - the canon maQer and his &cannon shots& Abstract7 8he article is a reaction to arold 3loom(s Lestern Canon deplorin+ the absence of si+nificant Eastern authors. It also describes the theoretical importance of this booQ in the >0s( .merican context and discusses the social importance of the canon. K !"#r$s7 arold 3loomH canonH feminismH ideolo+1H political corectness . 3loomin prolo+ul, in epilo+ul precum si in Ele+ie pentru canon, care constituie primul capitol al epocalei sale carti din 1>>E ,aparuta in traducere romaneasca la editura 2nivers in 1>>?-, arold 3loom lansea$a veritabile canonade impotriva tuturor acelor care, dinspre toate domeniile vietii intelectuale si politice americane s-au decis sa conteste traditia literara euroatlantica si criteriile ei constitutive. !entru a intele+e mai bine contextul in care o carte precum Canonul 4ccidental a devenit posibila si chiar necesara, ar trebui sa ne intoarcem in urma cu mai bine de trei$eci de ani cind autori ca Foucault si %errida &traduceau& in termenii unei noi apistemolo+ii istorice si literare avintul contestatar al tineretului intelectual pari$ian. Caracterul opresiv al oricarei autoritati stiintifice si culturale, precum si pre"udecatile discriminatorii ale activitatii intelectuale curente erau puse in evidenta cu pasiune si stralucire. .cestor &maestri de +indire& li s-au adau+at si altii precum 'acan sau Roland 3arthes, in conditiile in care stin+a intelectuala occidentala in ansamblul ei acorda un credit sporit unui marxism inteles ca un fel de &doctrina a doctrinelor&, pe care incerca in cel mai bun ca$ sa o actuali$e$e, fara insa a o revi$ui esential. 4 asemenea atitudine decanoni$atoare prin excelenta s-a propa+at pe diferite filiere si in mai multe directii in campusurile universitare din ;tatele 2nite, unde a produs mai intii deconstructionismul apoi feminismul, multiculturalismul, etc. Indiferent de domeniile lor de activitate si de obiectivele specifice, toate aceste miscari si +rupuri sint anticanonice in spiritul lor si au provocat si o reactie in lant impotriva ideii insesi de canonicitate, a criteriilor de selectie, a modului in care s-a constituit canonul occidental. .tacul anticanonic concentric vi$a in primul rind traditia insasi, ordinea ierarhica pe care ea o presupunea si impunea, precum si criteriul acestei ierarhii - valoarea estetica. in fapt, se contesta omo+enitatea acestei traditii occidentale, se respin+ea exclusivismul estetic al selectiei si, in +enere, caracterul restrictiv, arbitrar si opresiv, al autoritatii canonice. Cele mai numeroase si pasionate ener+ii polemice le-a stirnit insa ideea de centru intruchipata de canon. !aradoxul este ca, pina la aparitia cartii lui arold 3loom, toate aceste atacuri erau indreptate contra unei cetati mai de+raba ima+inare7 nimeni pina la 3loom n-a intentionat sa intocmeasca un corpus al operelor canonice ale 4ccidentului si sa defineasca respectivul canon. .cesta era tan+ibil numai in versiunea lui curriculara, scolara si universitara, si, nu intimplator, de aici au pornit ostilitatile si tot aici noile orientari au cucerit cele dintii po$itiiH departamentele de studii culturale din universitati, cu politica lor inspirata dintr-un marxism uneori incredibil de rudimentar. 8ot in acest domeniu ?0

educational s-au putut constata si primele efecte ale schimbarii canonului. 4 carte precum inchiderea mintilor americane ,8he closin+ of the .merican 6ind, 1>?M- le constata cu in+ri"orare. .sa se face ca, in 1>>E, cind aparea prima editie a cartii sale, arold 3loom nu-si propunea numai sa apere canonul occidental, dar si sa-l compuna pentru prima data sau, mai exact, sa-l recompuna astfel incit importanta, anver+ura si coerenta acestuia sa fie evidente pentru toti cei ce il nea+a sau vor sa-l &deschida&. Ceea ce s-a cladit de-a lun+ul veacurilor si a fost consolidat prin anexiuni succesive prudente, exi+ente, nu poate fi darimat intr-un an sau un deceniu, oricita patima ne+atoare, dema+o+ie populista sau discreditare interesata s-ar investi intr-o asemenea actiune. %e altfel, ne+atia canonului precede, de re+ula, printr-o &pre+atire de artilerie&, &deschiderea& lui. in opinia lui 3loom, operatia insasi de &deschidere a canonului& este una &complet redundanta&, caci &nici unul din canoanele laice nu e inchis vreodata&. %ar, tot el ne spune ca, in practica revi$ionista, &extinderea canonului a insemnat distru+erea lui&. Explicatia e simpla7 &.utorii predati acum in scoli nu sint in nici un ca$ scriitori dintre cei mai buni care se intimpla sa fie si femei, africani, sudamericani sau asiatici, ci mai de+raba scriitori care nu au de oferit decit resentimente crescute ca pasta inte+ranta a felului cum isi intele+ ei propria identitate.& Intram astfel chiar in mie$ul problemei si al disputei canonice. !entru ca, dincolo de capetele de acu$are ale unuia sau altuia dintre contestatarii care urmareau, de fapt, penetrarea canonului si dincoace de aspectele complexe pe care le invoca 3loom insusi in incercarea sa de a da seama despre consistenta si dinamismul acestui canon, un lucru ramine si+ur7 ceea ce se respin+e dintr-o parte si se apara din cealalta parte nu este altceva decit insasi valoarea estetica, sau, mai exact, criteriul valorii estetice. 'uindu-si precautiile necesare, autorul nostru recunoaste &imensele complexitati si contradictii ce constituie esenta canonului occidental&, precum si faptul ca acesta nu este o unitate si o structura stabila. ai, intr-adevar, e destul de +reu sa ne +indim la aria lar+a de cuprindere si la durata lui - chiar daca nu am masura-o decit incepind de la ;haQespeare - spre a-i da imediat dreptate. ai, totusi, in ciuda bo+atiei, a diversitatii si complexitatii, se manifesta aici un principiu de unitate sau cel putin de coerentaH acest canon a fost stabilit si intarit prin verificari succesive avind la ba$a criteriul etetic. &%ar esteticul si a+onalul sint unul si acelasi lucru - afirma cu "ustete arold 3loom, disociindu-se ferm nu numai de inamicii sai, asa$icind naturali, adica universitarii si $iaristii pe care ii numeste ironic &scoala resentimentului&, ci si de &aparatorii de dreapta ai canonului&, care il sustin pentru &presupusele ,dar inexistentele- sale valori morale&. .tit idealismul dreptei, care proclama o armonie morala ,inadecvata-, cit si idealismul stin+ii, care revendica o &armonie sociala& cladita pe &repararea nedreptatilor istorice&, sint considerate inacceptabile de catre &inventatorul& &canonului occidental&, tocmai pentru ca amindoua &condamna competitia in literatura ca si in viata&. Iar o asemenea competitie e de presupus ca nu poate avea alte repere decat cele de ordin valoric. Revenind acum la intrebarea pusa initial in le+atura cu efectele &deschiderii& canonului, cred ca este momentul sa facem anumite preci$ari. %aca, in principiu, orice canon laic nu este inchis niciodata, deschiderea lui e complet redundanta. %ar, in practica, adica de-a lun+ul istoriei literare, asa au stat - si stau - cu adevarat, lucrurile in ce priveste canonul occidentalK 8ot in principiu, extinderea canonului occidental n-ar trebui sa conduca la &distru+erea& luiH ar fi, din contra, proba ca &deschiderea& lui e reala, deci reali$abila. in practica propriu-$isa, adica in cultura americana a ultimelor decenii, ceea ce s-a petrecut a fost, intr-adevar, distru+erea canonului. %ar el a fost distrus nu pentru ca n-a putut fi deschis, ci pentru ca nu se dorea mentinerea lui. 4 eventuala &deschidere&, o lar+ire a listei canonice, nu se putea face decit respectind conditiile constitutive, acceptind drept criteriu fundamental valoarea estetica. &Resentimentarii& au inteles insa foarte bine ca respectivul canon trebuia mai intii schimbat, inlocuit, pentru ca ei sa poata intra in cuprinsul luiH cu alte cuvinte, ei au patruns intr-un alt canon decit in cel al carui deschidere o reclamau. .r+umentele lor erau indreptate tocmai impotriva criteriului esential constitutiv al canonului - valoarea estetica - in care nu vedeau altceva decit &o mistificare in serviciul unei clase dominante&, dupa cum ale+erile de ordin artistic le considerau simple&masti pentru influente sociale si politice&. intrea+a disputa era astfel mutata din teritoriul estetic specific in cimpul ideolo+ic si politic. 6ai mult, actuali$indu-se te$ele vechi ale lui @ramsci, referitoare la falsa independenta a intelectualului in raport cu +rupul social dominant, s-a a"uns chiar la asertiunea conform careia, ceea ce se numeste valoare estetica provine din lupta de clasa&. ?E

Confruntat cu astfel de asertiuni ,prea bine cunoscute noua, celor din Est-, arold 3loom e indreptatit sa exclame si sa-i sfide$e laolalta pe neo-marxistii de a$i, fie ca sint multiculturalisti, neoistoristi sau feministe7 &4ri exista valori estetice, ori numai determinatii ale rasei, clasei sociale sau sexului.& Refu$ul de a recunoaste specificitatea domeniului artistic si impunerea inlauntrul lui a unor norme care isi au ori+inea si "ustificarea in alte domenii nu poate produce altceva decit o confu$ie a valorilor. &Extinderea canonului& inseamna, de fapt, pentru contestatari, extinderea principiului &corectitudinii politice& in literatura si cultura. Ceea ce este sinonim cu a distru+e &toate standardele intelectuale si estetice in domeniul umanist si al stiintelor sociale in numele dreptatii sociale.& 4r, pentru arold 3loom, canonul implica &standarde estetice si co+nitive&, nu &un pro+ram de salvare sociala&. in conceptia sa, &marea literatura se afirma intotdeauna ca suficienta siesi fata de cele mai valoroase cau$e.& ;ocialul nu pare a fi implicat nici in cau$ele, nici in efectele artei7 &;inele individual este sin+ura metoda si unicul standard pentru intele+erea valorii estetice.& &Esteticul este ,.- o preocupare mai de+raba individuala decit societala, etc. ;e intimpla, insa ca, exasperat de confu$iile provocate de adversarii sai, autorul nostru se lansea$a, din pacate, la rindul lui in absoluti$ari de sens contrar. .tent sa respin+a intru$iunea fortata a politicului in spatiul canonic, el nea+a orice functie sociala sau morala a operelor canonice si, implicit, a artei in +enere. &Cei mai mari scriitori ai 4ccidentului, scrie el, sint subversivi fata de toate valorile, atit ale noastre cit si ale lor insisi. Ceea ce nu cred sa insemne, insa, ca eficienta lor educativa nu exista, ci doar ca se manifesta in moduri indirecte, ocolite, complexe. . o ne+a e ca si cum am confunda moralismul cu morali$area. 'iteratura in +enere, cu atit mai mult marea literatura, isi creea$a cititori pe masura complexitatii ei. &;tudiul literaturii, oricum va fi condus, nu va salva nici un individ si nu va indrepta nici o societate. ;haQespeare nu ne va face mai buni si nici mai rai, dar el ne poate invata sa ne ascultam ca pe niste necunoscuti, atunci cind vorbim cu noi insine. .stfel - continua autorul - ne poate invata cum sa acceptam schimbarea in noi si in ceilalti.& %ar a accepta, adica a intele+e, schimbarea &in noi si in ceilalti& nu repre$inta un spor de stiinta, o +arantie de toleranta, un pas inainte intr-o ordine morala si socialaK 'ectura e, fara indoiala, un act individual, dar efectele ei, - oricit de indepartate - nu sint exclusiv individuale. &'ectura autentica e o activitate solitara, spune mai departe arold 3loom, si nu te invata sa devii un mai bun cetatean.& Cred, dimpotriva, ca literatura te invata, printre altele, si sa fii un bun cetatean - al unei tari sau al lumii intre+i - tocmai pentru ca, invitindu-te la reflectie si la dialo+ interior, iti intareste constiinta identitatii, dar o de$volta si pe aceea a alteritatii. ;haQespeare, adau+a autorul, ne invata sa acceptam &chiar si forma ultima a schimbarii&. Fra$ele capata in continuare un aer solemn, memorabil, fara nici un efort de ordin retoric7 & amlet este ambasadorul mortii pentru noi, probabil unu dintre putinii trimisi vreodata de catre moarte, care nu ne minte in le+atura cu inevitabila conexiune intre noi si acel tarim necunoscut.& Fara indoiala ca aici iesim din social in existential si metafi$ic, dar aceaste e inca una din functiile recunoscute ale literaturii ,alaturi de aceea educativ sociala- si indeosebi ale marii literaturi. arold 3loom isi proiectea$a in continuare intuitia in teritoriul canonic sustinind ca, &departe de a fi slu"itorul clasei sociale dominante& ,cum afirma resentimentarii-, canonul este el insusi &mesa+erul mortii&. Intuitia ramine si aici extrem de stimulatoare si su+estiva prin chiar calitatea de a fi traversat mai multe planuri de referinta posibile, dar am impresia ca, de aceasta data, nu se constituie decit intrun punct de opo$itie cit mai indepartat de acela repre$entat de investirea social-politica. intre aceste doua limite, canonul functionea$a, totusi, fara a fi nici &slu"itorul clasei dominante&, nici &mesa+erul mortii&, fiind dimpotriva, as fi tentat s-o spun, mesa+erul vietii de dupa moarte, al nemuririi spre care tinde - si pe care o si atin+e in puntele ei culminante - creatia artistica. &4 poe$ie, un roman sau o piesa buna de teatru - scrie arold 3loom - aduna in ele toate tulburarile omenirii, printre care si teama de moarte, care in arta literara devine dorinta de a apartine canonului, de a ramine in memoria comuna, sociala.& %ar, daca aceasta dorinta, aceasta anxietate despre care ni se spune ca se confunda cu literarul insusi se implineste prin intrarea in canon, iar aceasta e sinonima cu fixarea in memoria colectiva, am putea sa ne+am utilitatea sociala a literaturii canoniceK %in insasi aceasta deschidere a canonului spre metafi$ic deducem ca exclusivismul estetic al profesorului american este, totusi, mai nuantat decit polemica indir"ita purtata cu decanoni$atorii l-a lasat sa para. 5u asistam in pledoaria lui, cum ne-am fi asteptat, nici la o supralicitare a principiului, prin excelenta idiosincratic, al placerii. %impotriva, in opo$itie cu &anumiti pari$ieni&, el crede ca, &un ?F

text de valoare nu ofera placere, ci neplacere, sau o placere mai dificil de obtinut decit cea oferita de un text facil.& .lu$ia la Roland 3arthes si la &placerea textului& este strave$ie. %aca partea a doua a asertiunii de mai sus a lui 3loom nu comporta discutii, prima parte, in care e vorba despre neplacerea textului ,hi+h unpleasure-, are de ce sa soche$e. 5e putem intreba care mai poate fi mobilul recitirii unei carti daca placerea lipsesteK .utorul insusi considera pe buna dreptate recitirea drept un test canonic vechi si si+ur si, mai mult, nu e$ita sa propuna analo+ia erotica. .precie$ cura"ul intelectual al lui arold 3loom de a se pune sin+ur in contradictie si de a afirma ca exista si neplacere in lectura capodoperelor. %esi, in afara de invocarea dificultatilor, el nu ne spune in ce consta aceasta neplacere, un raspuns cred ca l-am putea +asi in definitia pe care o da ofertei canonice7 &o buna folosire a propriei solitudini, acea solitudine a carei forma finala este confruntarea individului cu propria conditie muritoare.& 4ricit de mare ar fi puterea de transfi+urare a textului - sau tocmai datorita acestei puteri - nu poate fi vorba de placere aici. 8ot in le+atura cu lectura, autorul nostru mai arunca o sa+eata in directia lui 3arthes, si a multor altora7 &. citi fiind in slu"ba vreunei ideolo+ii inseamna, dupa parerea mea, a nu citi deloc& - scrie el. .ici nu se infrunta numai &7coala Resentimentului& de acum, nici teoria an+a"arii de la @ramsci la ;artre, ci mai ales acea doctrina difu$a in rindurile intelectualitatii europene de stin+a, impre+nata puternic si in demersurile 5oii critici france$e, care l-a facut si pe Roland 3arthes sa ceara oricarui interpret anuntarea prealabila a &sistemului de lectura&, adica a ideolo+iei ,inevitabile- in numele careia vorbeste. 8ocmai caracterul reductiv al oricarei interpretari literare calau$ite de o anume ideolo+ie il supara pe arold 3loom, cu atit mai mult daca aceasta se aplica scriitorilor canonici. El reactionea$a impotriva &diminuarii pra+matice& si istorici$ante a lui ;haQespeare. Convin+erea sa este ca reducerea lui ;haQespeare &la propriul context&, cum vor neoistoristii, nu va indrepta lumea, in schimb va rata unicitatea creatorului si sansa noastra &de a ne cunoaste propriul sine oricine am fi.& .utorul nostru ramine un adversar ferm al oricarei intru$iuni ideolo+ice in creatia ori in receptarea literaturii, chiar daca in pa+inile Conclu$iei ,sale- ele+iace admite ca ale+erea estetica poate fi considerata ea insasi o &ideolo+ie& ,cum n-au pre+etat sa sustina activistii sociali de toate culorile-, sau ca formarea canonului este un &fenomen ambivalent& ,hi+hl1 ambivalent phenomenon-, reflectind atit interese de clasa, cit si, bineinteles, o &politica a spiritului&, adica interesele si anxietatile lumii scriitoricesti. 8ot in pa+inile finale arold 3loom demontea$a convin+ator unul din miturile &idealistilor postmarxisti& - &accesul universal la cultura& - cu intrebarea plina de bun simt intelectual7 &.dar cum se poate avea acces universal la !aradisul pierdut sau la Faust IIK Raspunsul vine aproape de la sine7 &!oe$ia buna, puternica, e prea dificila, co+nitiv si ima+inativ, si nu poate fi citita in profun$ime decit de citiva din fiecare clasa sociala, sex, rasa, etnie.& Cum se poate lesne remarca, ar+umentatia autorului iese uneori din cadrul estetist, dar niciodata din acela elitist. 4 proba ultima si peremptorie in le+atura cu caracterul nefiresc fortat al intereselor de clasa, sex, rasiale si nationale, date drept cau$e ale marii literaturi, o constituie insasi neinvocarea lor in ca$ul celorlalte traditii estetice, al artelor vi$uale si mai cu seama al mu$icii. ;arcasmul profesorului loveste in plin cind remarca faptul incontestabil ca ;travinsQi nu se afla in nici un pericol de a fi inlocuit de o mu$ica corecta din punct de vedere politic pentru companiile de balet ale lumii.

?D

MIHAELA FRUNZA POSTCOLONIALISM SI FEMINISM O PARALELA CONCEPTUALA SI TEMATICA

!ostcolonialism and feminism. . conceptual and thematic comparison Abstract7 8he stud1 enlists the +eneral causes that led to the postcolonialist and feminist approaches in the intelectual debate of the 20th centur1. K !"#r$s7 !ostcolonialismH feminismH multiculturalism

in acest articol vom urmari relatia dintre feminism si postcolonialism din perspectiva unor concepte relevante ale teoriei postcoloniale in stiintele socio-umane. .ceasta pentru ca feminismul s-a impus in cimpul stiintelor socio-umane ca o paradi+ma ce urmarea noi de$voltari in aceste discipline prin evidentierea unor $one neexplorate ,circumscrise terminolo+ic cu a"utorul unor notiuni inte+rate in sfera &+enului&-, intimpinind po$itiv orice alta teorie similara ,de tipul multiculturalismului, transnationalismului sau postcolonialismului-. .stfel, exista teme comune in feminism si postcolonialism, dar si notiuni imprumutate pentru valenta lor explicativa si chiar critici care vi$ea$a punctele slabe impartasite. .ceste $one de intersectie si conver+enta vor fi explorate in continuare. inainte de a intra in $ona apropierilor conceptuale, vom incerca sa circumscriem, prin citeva definitii &de lucru& termenii pe care dorim sa-i anali$am. .ceste definitii tradea$a mai putin o pretentie de exhaustivitate, oricum riscanta datorita polivocitatii termenilor, cit un decupa" din sfera definitiilor posibile. .stfel, intele+em prin feminism in principal acea ideolo+ie politica ce poate fi circumscrisa in "urul a trei concepte cheie7 cel de femei ca si +rup social distinct, cel de experienta ca modalitate de a impartasi trairi si opinii comune si cel de opresiune ca experienta comuna ,in diferite +rade de intensitate- a tuturor femeilor . 8eoria feminista propusa de Auliet 6itchell, Catharine 6ac:innon, @erda 'erner, Audith 3utler ,lista ar putea continua- poate fi descrisa ca tentativa de explicatie ce pune accent pe dimensiunea +enului ,ocultata in filosofia traditionala, care prefera sa vorbeasca de &persoane umane&, &fiinte& sau &indivi$i& abstracti si in buna masura asexuati&-. Curentul feminist incorporea$a astfel atit o doctrina a drepturilor e+ale pentru femei cit si o ideolo+ie a transformarilor sociopolitice tintind catre crearea unei societati care sa fie dincolo de simpla e+alitate. 8ermenul de postcolonialism pare sa faca trimitere ,potrivit prefixului post-- la evolutia culturilor de dupa reali$area independentei de sub puterile coloniale. 8otusi, teoria postcoloniala se refera atit la dominatia politica efectiva din imperiile coloniale, cit si la dominatia culturala ,europocentrica sau mai +eneral a &rasei albe&-. )i$iunea postcoloniala, de$voltata de autori ca Ed#ard ;aid, @a1atri ;pivaQ, omi 3habha, Re1 Cho#, se preocupa de probleme de tipul identitatii in relatie cu imperialismul si nationalismulH rolul statului in aceste conflicteH conflictele dintre culturile traditionale si cele contemporane . ;e poate remarca din simpla alaturare a acestor definitii ca atit feminismul cit si postcolonialismul se raportea$a in mod opo$itiv ,reactiv, ar spune cu malitio$itate un +inditor ca 5iet$sche- la o forma de dominatie si simultan la o sursa de opresiune ,fie ca aceasta este &dominatia patriarhala& sau cea ?M

coloniala-, fata de care se constituie ca alternativa politica. 'asind la o parte simplele definitii, vom trece la prima similaritate dintre feminism si postcolonialism, observind ca ele intretin o relatie speciala cu ,cel putin- alte trei paradi+me explicative extrem de influente in discutiile contemporane din disciplinele socio-umane7 postmodernismul, pluralismul si multiculturalismul. 5e vom referi in continuare pe scurt la acestea si la $onele lor de intersectie cu conceptele investi+ate. 'a fel ca si conceptele ce dau titlul acestei lucrari, postmodernismul este un termen care poate fi cu +reu prins in limitele analitice ale unei definitii. Ca si curent filosofic, acesta isi tra+e radacinile din lucrarile precursorilor Friedrich 5iet$sche, 6artin eide++er si @eor+ ;immel, pentru a se consacra in partea a doua a secolului al CC-lea prin lucrarile lui AacBues %errida, Aean-FranYois '1otard, 6ichel Foucault sau Aean 3audrillard. 2tili$ind din punct de vedere metodolo+ic deconstructia, postmodernismul critica fundamentele rationalist-universale ale filosofiei traditionale, proclamind &sfirsitul marilor naratiuni intemeietoare&, renuntarea la fundamente, colapsul ierarhiilor cunoasterii ,preferinta pentru aspectul local in detrimentul celui universal-, mi+rarea de la lo+ocentrism la iconocentrism ,sub influenta noilor tehnolo+ii ale informatiei si comunicarii- . !rin toate aceste caracteristici, postmodernismul a pre+atit terenul pentru de$voltarile postcolonialismului si feminismului. Renuntarea la explicatiile intemeietoare, critica valorilor traditionale, reevaluarea aspectului local, a specificului si a +eneralului in detrimentul particularului si universalului fac parte din &arsenalul& conceptual comun atit postcolonialismului, cit si postmodernismului. %e asemenea, postmodernismul este imbratisat de o parte din repre$entantele feminismului, cum ar fi 'inda 5icholson, 5anc1 Fraser sau ;e1la 3enhabib. in acest sens, unii filosofi se declara &feministi postmoderni& sau &post-feministi& . 8otusi, relatia feminism-postmodernism nu este una lipsita total de tensiuni, deoarece abandonarea totala a teoriei si renuntarea la criteriile obiective nu pot fi acceptate de acele feministe al caror demers are si o incarcatura politica. .ceasta pentru ca, in absenta reperelor valorice, ideea eliminarii opresiunii femeilor nu mai poate pretinde intiietate in fata afirmarii discriminarilor de +en. 6ai mult, &sfirsitul marilor povestiri intemeietoare& atin+e si meta-naratiunea feminista, in fond o simpla povestire intemeietoare pe mar+inea idealului ,particular- al sororitatii universale. 8otusi, trebuie sa acceptam ca, nu numai in domeniul politicii, dar si in celelalte domenii ,reli+ios, economic, cultural-, postmodernismul se pre$inta ca un &Ianus bifrons&, dupa metafora lui .+nes eller si Ferenc Feh9r . !e de o parte apar atitudini relativiste de tip &an1thin+ +oes&, pe de alta parte se manifesta anumite reconfi+urari ale unor politici instaurative ,de tip &politicile ver$i& ecolo+iste, noile politici economice, noile politici mediatice -. %aca cele din urma incearca rene+ocierea unor valori postmoraliste potrivit unei lo+ici suple si articulate, atitudinea de tip &an1thin+ +oes&, care ne &neutrali$ea$a simtului tabu-ului& favori$ea$a reaparitia fundamentalismelor de toate tipurile, revi+orarea nationalismelor si a rasismului. impotriva acestora, postmodernismul poate +asi aliati utili in postcolonialism si feminism, iar conlucrarea lor activa poate eventual indeparta aceste spectre pe viitor. %oua dintre caracteristicile postmodernismului pe care le preiau atit postcolonialismul cit si feminismul sint hetero+enitatea si heteronomia. .mbele se opun conceptual omo+enitatii, inteleasa ca si aplicatie neproblematica a Ratiunii. 4mo+enitatea, fie ca este inteleasa &naturalist& ,ca si conditie naturala prealabila a existentei sociale umane-, fie ca este inteleasa & umean& ,ca si le+itimare a traditiilor si obiceiurilor de"a existente- a fost denuntata de sustinatorii feministi ca apelind la metoda omo+eni$arii si deci a unei forme de represiune. %esi+ur, alternativa acesteia, hetero+enitatea, nu trebuie sa fie acceptata fara re$erveH ca si restul caracteristicilor postmoderne, este ambivalenta, putind duce atit la miscari emancipatoare cit si fascisteH insa, dupa cum sublinia$a %avid 8heo @oldber+, hetero+enitatea este conditia repre$entativa a umanitatii ,cel putin de la modernitate incoace- , in sens de amestec, de mi+ratii, de miscare necontenita. eteronomia este un alt tip de mo$aic, care provine din decala"ele propriului timp istoric. .mbele caracteri$ea$a atit postmodenitatea cit si multiculturalitatea postcoloniala, creind premisele acelui tip de cultura mo$aicata, care cultiva fra+mentul si ,bri-cola"ul, amestecul culturilor si subculturilor. !luralismul se afirma pe plan politic si epistemolo+ic o data cu postmodernismul, desi radacinile sale ??

conceptuale sint mult mai vechi, curentul pluralist putind invoca printre teoreticienii precursori filosofi de talia lui !laton sau 'eibni$. 8otusi, spre deosebire de postmodernism, pluralismul este un concept mai difu$, &un sindrom sau o a+lomerare intelectuala&, dupa expresia lui @re+or 6c'ennan , mai de+raba decit o traditie fixa. El functionea$a cu succes la trei niveluri disciplinare interconectate7 metodolo+ic ,la 8homas :uhn sau !aul Fe1erabend-, sociocultural si politic ,la ;tuart all, 6ichel Lal$er, !... %ahl sau Iris 6arion Xoun+-. 'a toate aceste niveluri, pluralismul se intersectea$a cu abordarile postcoloniale si feministe. .semanarile si diver+entele dintre aceste curente apar in strinsa conexiune cu diferentele de opinii din cadrul pluralismului insusi. 'a nivel metodolo+ic, diversitatea metodolo+ica atit a studiilor etnice postcoloniale cit si a studiilor de +en ,ai caror cercetatori u$ea$a in studiile lor o varietate de metode socio-antropolo+ice, etno+rafice, istorice, psiho-sociolo+ice s.a.- repre$inta cu si+uranta un exemplu de pluralism aplicat in aceste domenii. 'a nivel socio-politic, postcolonianismul si feminismul sint de acord cu pluralismul postmodern, care afirma ca toate teoriile si strate+iile politice sint &ori$onturi ima+inare construite& prin raportare la care se creea$a si re-creea$a identitatile si colectivitatile. 4 alta paralela semnificativa la acest nivel, care apropie pluralismul in mare masura de feminism, este problema +asirii unor criterii care sa limite$e proliferarea necontenita de curente culturale si teorii politice. %upa cum exista pericolul &pulveri$arii& politice a pluralismului in entitati care polemi$ea$a la nesfirsit intre ele, tot astfel unele feministe acu$a &spar+erea& feminismului in nenumarate feminisme particulariste ,al femeilor de culoare, al lesbienelor, al femeilor din lumea a treia-, lucru care ar prime"diu idealurile comune ale feminismului, de denuntare a oprimarii universale a femeilor si de reali$are a solidaritatii ,sororitatii- +enerale. 6ulticulturalismul poate fi definit cu titlu +eneral ca fiind raspunsul normativ oferit in fata diversitatii culturale de tip comunitar. Ideolo+ia multiculturala, formulata de Charles 8a1lor, Lill :1mlicQa sau 3hiQhu !areQh se refera cu precadere la diversitatea +rupurilor minoritare cu o cultura diferita de cea a ma"oritatii. .stfel, multiculturalismul incearca sa propuna solutii de pre$ervare si de$voltare a culturii minoritare prin mi"loace altenative la solutiile monoculturale ale asimilarii sau inte+rarii. .deptii multiculturalismului obisnuiesc sa vorbeasca despre postcolonialism ca raportindu-se la mostenirea istorica specifica a fostelor colonii, in mod retroactiv, in timp ce multiculturalismul se ocupa de diversitatea +eopolitica atit in fostele colonii cit si in restul statelor. insa raportarea celor doi termeni este departe de a fi simplu complementaraH astfel, multiculturalismul poate fi uneori invocat ca un mod de a semnala diver+entele fata de un monoculturalism identificat in mod eronat cu &4ccidentul& sau &Europa&, iar aici se intersectea$a in mod semnificativ cu conceptele postcoloniale . %e cealalta parte, raporturile dintre feminism si multiculturalism se stabilesc in special pe terenul drepturilor speciale solicitate ,fie ca este vorba de drepturi speciale pentru femei, fie ca este vorba de drepturile minoritatilor-, insa si la nivelul actiunilor politice propriu-$ise. .stfel, atit feminismul cit si multiculturalismul se afla sub semnul &politicilor diferentei&, teoreti$ate de Charles 8a1lor sau de Iris 6arion Xoun+. !rin aceste politici, se solicita deschiderea fata de diferente si acceptarea +rupurilor ca avind identitati si nevoi distincte . in felul acesta, multiculturalismul ofera un cadru teoretic si simultan un spatiu de manevra atit feminismului cit si postcolonialismului . %e asemenea, postmodernismul si pluralismul creea$a premisele conceptuale ale de$voltarilor teoriilor feministe si postcoloniale. !e lin+a aceste similaritati +enerale, exista unele teme care pot fi reperate atit in interiorul feminismului cit si al postcolonialismului. .stfel, ambele curente se arata critice fata de rationalitatea discursului occidental, intero+ind aceasta problema cu mi"loace specifice. Feminismul se situea$a critic fata de rationalitate in special prin modul in care o corelea$a pe aceasta cu asa-numita &+indire dualista& ,modul dihotomic de a se raporta la lume al +indirii umane-. .nali$a +indirii dualiste in feminism pre$inta similaritati cu cate+oriile opo$itive investi+ate de structuralisti si cu metoda deconstructiva. .stfel, se porneste de la seriile de echivalente traditional atribuite filosofiei +recesti7 principiu masculin - minte - ratiune - actH respectiv principiu feminin - materie - corp potenta - pasivitate, la care filosofia moderna a adau+at, seriei &masculinului& spiritul - ratiunea obiectivitatea - transcendentalul, iar seriei &feminine& corpul - pasiunea - subiectivitatea - empiricul . ;e poate observa ca acesti termeni pre$inta, prima serie o realitate &po$itiva&, iar cea de-a doua serie, o realitate &privativa&. ?>

!rin identificarea termenilor &po$itivi& cu masculinul, iar a celor &privativi& cu femininul s-a produs, in terminolo+ia feminista, o le+itimare a valorilor masculine in detrimentul celor feminine. !rin extensie, nu doar valorile, ci chiar rationalitatea asa cum este inteleasa asta$i ,impersonala, adica destrupataH obiectiva, adica non-subiectiva- este perceputa de unele feministe ca o rationalitate &masculina& . .ceasta po$itie a fost la rindul sau criticata in feminism, in special de pe po$itiile asa-numitului &postfeminism&. .stfel, .ndrei Cornea identifica cel putin doua tipuri de critica7 una interna, feminista ,critica rationalitatii duce la pierderea criteriilor obiectivitatii si la di$olvarea feminismului intr-un particularism oarecare-, alta externa, nefeminista ,pretentia de a critica rationalitatea &citea$a pe ascuns& o anume rationalitate fara de care vocile feministelor nu ar putea fi receptate- . 8otusi, chiar si po$itiile feministe care accepta superioritatea modelului rationalitatii occidentale incearca sa corecte$e sau sa complete$e acest model, prin inte+rarea valorilor si caracteristicilor &feminine& ,cel mai la indemina exemplu este &etica +ri"ii& ca o completare mai de+raba decit o alternativa radicala la &etica dreptatii&-. in ce priveste postcolonialismul, aici rationalitatea occidentala este criticata in special sub ceea ce are ea &occidental&, adica europocentric. 8eoria postcoloniala se arata sceptica fata de rationalitate in spiritul suspiciunii postmoderne fata de &marile naratiuni&, care au impus istoria occidentala in detrimentul istoriilor locale multiple. Ratiunea si valorile le+itimate de ea au fost instrumentele care au permis ,adesea prin violenta si prin distru+ere- condamnarea Celuilalt ca fiind salbatic, ne-civili$at, inuman, contribuind la coloni$area lui . 4 alta problema comuna in discursul feminist si postcolonial este cea a locului si a dislocarii in limba". .ceasta tema este tratata cu minutio$itate de unele curente feministe la care influenta postcoloniala este atit de marcata incit ne permite sa vorbim chiar de un feminiem postcolonial. Feminismul postcolonial ,4felia ;chutte, @a1atri ;pivaQ, .para"ita ;a+ar, @loria .n$aldua- se constituie la intersectia dintre feminism si postcolonialism, avind ca punct de plecare critica dominatiei si exploatarii Celuilalt diferentiat din punct de vedere cultural, insa o critica ce nu incearca sa restabileasca distinctia ri+ida eu-celalalt. in plus, o critica severa este directionata impotriva stereotipurilor de +en si constructelor simbolice ale corpului feminin folosite pentru a intari notiunile masculiniste de identitate nationala. Ca o solutie, feministele propun decoloni$area ca tentativa de eliberare a +enealo+iei proprii sau a traditiei culturale colective de sub povara culturii coloniale mostenite. %ecoloni$area trebuie dublata de comunicarea inter- si multi- culturala, care poate intari retelele locale ,si +lobale- de solidaritate. %upa cum spune si @a1atri ;pivaQ, critica postcoloniala trebuie sa ofere celui de$avanta"at, celui &subaltern& un loc in istorie, o voce care sa vorbeasca din interiorul +rupului si nu pentru sau despre +rupul respectiv. Conceptul de &subaltern& este de altfel interpretat de ;pivaQ ca fiind o ale+orie pentru dislocarea subiectului coloni$at de fortele coloni$atoare. ;olutia propusa de ;pivaQ este cea a formarii &identitatilor-in-re$istenta& colective . !e lin+a aceste teme comune, exista anumite concepte elaborate in cadrul acestor curente, concepte cu o mare forta su+estiva si analitica si care se re+asesc la nivelul teoreti$arilor celor mai ori+inale din ambele discursuri. 2nul dintre conceptele de sor+inte pluralista, postmoderna, dar mai ales post-coloniala, este cel de hibriditate. Idealul hibriditatii este re$ultat al atitudinii, pre$ente in politicile postcoloniale si multiculturale, de &in-corporare&, care urmareste continua ne+ociere a spatiului sociocultural in vederea imputernicirii celor mar+inali$ati, a fostilor &coloni$ati& - fie ca este vorba de o coloni$are efectiva, +eopolitica, sau de una culturala. Conceptul de hibriditate, teoreti$at in special de omi 3habha, este si un punct comun al teoriei postcoloniale si a celei multiculturale. %upa cum spune %avid 8heo @oldber+, & ibriditatile sint modalitatile in si prin care conditiile multiculturale sint traite si innoite& . in feminism, ideea hibriditatii este suprinsa extrem de plastic de catre %onna ara#a1, in celebrul sau &C1bor+ 6anifesto&. C1bor+-ul este pentru autoare un or+anism cibernetic, un hibrid intre om si masina, creatura a realitatii sociale ca si a celei fictionale. C1bor+-ul transcende dihotomiile &+indirii dualiste& de care aminteam anterior, depasind +ranitele dintre om si animal, dintre or+anism si masina, dintre fi$ic si non-fi$ic. Conditia oscilanta, multipla, nelocali$abila a identitatii hibride este ceea ce, in opinia %onnei ara#a1, ne caracteri$ea$a pe toti7 &'a sfirsitul secolului... sintem cu totii himere, >0

hibri$i teoreti$ati si fabricati din masina si or+anismH pe scurt, sintem cu totii c1bor+i& . 2n alt concept preluat tot pe filiera postmoderna este cel al mar+inalitatii. 6ar+inalitatea defineste, in conceptia unor feministe, conditia sociala a multora dintre femei. Conceptul este folosit fie pentru a explora similaritatile dintre conditia feminina si cea a altor cate+orii defavori$ate ,populatia de culoare- in feminismul multicultural, fie pentru a cerceta la acest nivel +ermenii transformarilor sociale viitoare. Exprimarea mar+inalitatii a imbracat in postcolonialism forme diverse7 de la modelul simplei inversari ,Frant$ Fanon-, la deconstructia structurilor dominatiei ,@a1atri ;pivaQ si omi 3habha-. .stfel, fie se cauta o modalitate de definire a mar+inalului astfel incit sa se i+nore centrul ,strate+ie ce risca insa sa ramina prinsa in structurile de +indire si de dominatie coloniale-, fie se incearca o resituare compensatoare a mar+inalitatii in centru ,strate+ie care transforma mar+inalul intr-un particular ce nu mai poate pretinde nimic dincolo de particularitate si specificitate- . Ca si in ca$ul studiilor feministe, si aici problema apare in momentul in care se incearca aplicarea in planul actiunii politice al acestui concept7 daca la nivelul teoretic mar+inalitatea poate fi definita ca refu$ al centrului, ca afirmare a caracteristicilor &slabe& ale perifericului si localului in detrimentul centralitatii uniformi$atoare, in momentul in care se incearca impunerea drepturilor celor anterior nerepre$entati, discursul si practicile devin in mod inevitabil &tari&, uniformi$atoare, centrali$atoare. %upa cum s-a putut constata si pe parcursul acestui articol, exista, pe lin+a surse, teme si concepte comune, si o serie de critici aduse de pe po$itii asemanatoare, atit feminismului, cit si postcolonialismului. .stfel, fara a ne opri aici asupra criticilor exterioare, care urmaresc desfiintarea curentelor discutate, vom $abovi putin asupra criticilor &interne&, care incearca, asumind o serie de presupo$itii ale curentelor respective, sa demonstre$e ca acestea nu se ridica la inaltimea propriilor teluri. 2n bun exemplu de critica interna a postcolonialismului ,ale carei ar+umente pot fi reproduse pas cu pas si in ca$ul feminismului- este cea intreprinsa de %oroth1 Fi+uiera. .ceasta arata ca una dintre asumptiile ma"ore ale teoriei postcoloniale - aceea de a oferi mar+inalilor o voce care sa vorbeasca impreuna cu ei si nu despre ei - nu a fost respectata. 8eoriile postcoloniale au fost redactate ,ma"oritatea lor- in en+le$a si france$a ,limbile &coloni$atorilor&- si nu de catre repre$entantii &lumii a treia&, ci de cei ai &lumii intii&, autoeri"ati in repre$entanti ai lumii a treia . 'a fel, diversele repre$entante ale feminismelor particulare - de pilda, repre$entantele feminismului de culoare - au sustinut ca feministele &albe& pretind sa vorbeasca in numele tuturor femeilor, cind de cele mai multe ori ele insele nu se confrunta cu acele probleme . 4 alta tema supusa criticii de catre %oroth1 Fi+ueira este chiar posibilitatea unei unice teorii &postcoloniale&, in conditiile in care diversele foste colonii au istorii specifice, care pot sa difere fundamental. ;copul teoreticienilor postcolonialismului nu este altul, in opinia autoarei, decit obtinerea unei puteri discursive, iar nu repre$entarea celor in numele carora pretinde ca actionea$a. ;imilar, feminismului i-a fost adusa acu$a esentialismului7 si anume, ca, folosind concepte de tipul &natura feminina&, incearca sa stabileasca o unitate si o uniformi$are acolo unde nu exista decit realitati specifice diverse. .cest +en de critica se dovedeste constructiv, atunci cind cei supusi criticii incearca sa tina seama de imputarile aduse si sa reformule$e teoria astfel incit sa le incorpore$e si sa le re$olve. Este ca$ul atit al teoriilor postcoloniale, cit si al celor feministe, unde se practica in permanenta dialo+ul si transformarea criticilor in atuurile viitoare. %in aceasta perspectiva, teoria postcoloniala si cea feminista repre$inta inca un soi de #orQ in pro+ress viu si actual, ale caror provocari merita un raspuns.

>1

ION BOGDAN LEFTER POATE FI CONSIDERAT POSTCOMUNISMUL UN POST)COLONIALISM+

Can postcommunism be considered a postcolonialismK Abstract7 8he article +atheres the pro- and contra- ar+uments that could associate the Romanian postcommunism to a form of postcolonialism. K !"#r$s7 RomaniaH postcommunismH postcolonialismH censorship

!unct de plecare7 o propunere canadiana )oi incepe cu o mica istorie personala. !e la mi"locul anilor (>0, am fost solicitat de Revista canadiana de literatura comparata ,Canadian Revie# of Comparative 'iteratureJRevue Canadienne de 'itt9rature Compar9e-, editata de 2niversitatea din 8oronto, sa scriu un articol despre literatura si piata editoriala de la noi dupa caderea re+imului comunist. ,.parut in publicatia citata, )ol. 22, 5os 0-E, ;eptemberJ%ecember 1>>F, textul e reluat in cartea mea . @uide to Romanian 'iterature. 5ovel, Experiment and the !ost-Communist 3ooQ Industr1, Editura !aralela EF, !itesti, 1>>>.Cerindu-mi colaborarea, editorul revistei canadiene, ;teven 8btbs1 de PepetneQ, profesor la 2niversitatea .lberta din Edmonton, mi-a spus ca din fiecare tara fosta comunista va fi cite un eseu similar. Ceea ce o omis sa mentione$e a fost faptul ca situatia din re+iunea noastra urma sa fie pre$entata intr-un context mult mai lar+, planetar7 acela al post-colonialismului. Cind revista a aparut, asta am avut in fata7 un volum compact de studii consacrate postcolonialismului. in acea perioada, conceptul intra in moda intelectuala 5ord-americana, devenea trend1, conform unei anumite retete de lansare ritmica a unor idei cu putere de atractie si de stimulare a de$baterii culturale. 'a noi nu se au$ise inca de asa ceva - si nici a$i termenul nu circula. !oate pentru ca nu prea ne-ar conveni - nu-i asaK - sa ne consideram &post-coloniali&. !e de alta parte, romanii sint oricum obisnuiti sa +indeasca asupra identitatii lor nationale si culturale fie in termenii unor modele inchise, suficiente siesi, fie prin comparatie doar cu citeva mari culturi occidentale, rar sau deloc in perspectiva adevaratului universalism, dincolo de spatiul euro-american. %e ce post-colonialismK )or fi fiind si mode terminolo+ice superficiale, +ratuite, superflue. 5u si aceasta. ;ursele de elaborare a conceptului de post-colonialism sint chiar evolutiile politice si culturale internationale din ultima vreme. ;a le vedem pe scurt. in primul rind, ca motivatie preliminara, trebuie avut in vedere stadiul atins in de$baterile intelectuale din spatiul occidental. 'a inceputul - cu aproximatie - al anilor (>0 ,implinirea in 1>>2 a F secole de la descoperirea 5oului Continent e o data semnificativa in acest sens-, democratiile 5ord-americane si )est-europene au de$voltat o ampla de$batere asupra vechilor lor istorii expansioniste, delimitindu-se in termeni morali de atitudinile colonialiste de alta-data. Concomitent, procesul de emancipare politica >2

si culturala a fostelor colonii a avansat, cu - de-acum - spri"inul direct al celor care le-au fost &stapini&. Insistenta asupra situatiilor post-coloniale e direct le+ata de aceasta asumare a &vinei& istorice a fostilor opresori. Fundalul conceptual este - se deduce - acela al corectitudinii politice. 4 a doua sursa ar fi evolutia cercetarii post-structuraliste in disciplinele culturale, in critica de arta, in stiintele umane in +enere, si anume in directii care recuperea$a toate contextele socio-culturale posibile. 8raditiile, conditionarile istorice si politice au revenit puternic in atentie. %in atari perspective metodolo+ice, situatia tarilor cindva ocupate colonial apare ca un cimp tematic foarte ofertant. in sfirsit, merita considerata si inclinatia postmodernitatii catre recuperarea tuturor diversitatilor, a tuturor mar+inalitatilor. Filo$ofiile pluraliste, modelele policentrismului cultural au inlocuit vechile imperialisme ale vechilor &centre de putere& mondiala. &!rovinciile& au sansa unei pina acum nesperate puneri in valoare. intre ele - fireste - si postcoloniile. .cestea fiind spuse si acceptate ca motivatii ale elaborarilor conceptuale in discutie, ne putem apropia de problema romaneasca si de cea a intre+ii re+iuni Central-europene7 poate fi considerat postcomunismul de la noi, din !olonia, Cehia, 2n+aria, 3ul+aria s.a.m.d. un post-colonialismK ;e pot aduce ar+umente si pro, si contra. in ce masura comunismul nu a fost un colonialism Iata mai intii ar+umentele contra, in trei planuri pe care le +asesc semnificative in ordinea de idei data7 !olitic vorbind, nici Romania, nici celelalte state in care 2niunea ;ovietica si-a &exportat& dupa al doilea ra$boi mondial sistemul nu au fost colonii la propriu. .dministrate de partidele comuniste locale, cu +uverne proprii, cu o autonomie de miscare mult clamata dupa &de$+hetul& hrusciovist ,ve$i principiul &neamestecului in treburile interne& asupra caruia discursul re+imului Ceausescu a pedalat permanent-, tarile in cau$a au facut parte din &la+arul socialist&, dar fara sa fie incluse efectiv, administrativ in imperiul sovietic. !rin comparatie, tarile baltice sau 3asarabia pot fi considerate spatii coloni$ate ,sau chiar mai mult decit atit*-, nu si Romania, 2n+aria si celelalte. .tare situatie a condus in planul mentalitatilor la modelari in consecinta7 in timp ce balticii s-au considerat mereu &ocupati&, noi sau polone$ii am avut permanent constiinta independentei noastre, chiar daca 6oscova exercita influenta stiuta. !e aceste ba$e s-au si construit - de altfel - neonationalismele postbelice din Europa Centrala. Romania a fost un ca$ extrem7 in special dupa 1>D?, cind a speculat cu mare abilitate momentul interventiei armatelor 8ratatului de la )arsovia in Cehoslovacia, 5icolae Ceausescu a mi$at clar pe cartea mindriei romanilor, pe vechile lor sentimente anti-rusesti si anti-ma+hiare, incit combinatia &national-comunismului& ,calc dupa &nationalsocialismul& hitlerist-, cel putin la noi, se "ustifica, daca nu si in alte citeva ca$uri, precum .lbania sau - dincolo de spatiul european - Cuba. in sfirsit, as aduce in discutie planul esential al limbii si al culturii7 in perioada comunista, ele s-au mentinut in tarile despre care vorbim. 4r, in spatiile propriu-$is coloniale, imperiile si-au impus limbile si culturile, ceea ce condus la existenta actuala a unei .frici francofone, a alteia an+lofone, a limbii si culturii neerlandofone afriQaans etc. etc. 5ici Romania, nici celelalte state ale Europei Centrale n-au devenit rusofone in deceniile de &ocupatie& comunista. 8rasaturi - totusi - coloniale ale comunismului Iata si ar+umentele pro, in aceleasi trei planuri7 !olitic, desi n-au fost incluse formal in 6area 2niune de la Rasarit, Romania si suratele ei Centraleuropene n-au fost de facto independente. Centrul sistemului a ramas 6oscova, de unde s-a impus mai sever in anii (F0, mai &blind& in anii (M0-(?0 - &linia&. 'a inceputurile comunismului prin partile noastre se spunea ,formule$ aproximativ- ca daca cineva tuseste acolo sus, la :remlin, altcineva raceste la 3ucuresti* Chiar si relaxarea sistemului, impinsa in 1>FD la 3udapesta sau in 1>D? la !ra+a pina la limita subversiunii oficiali$ate, a fost consecinta nemediata a &de$+hetului& decis la 6oscova. %e asemenea, destructurarea &la+arului& catre sfirsitul anilor (?0 a fost urmarea politicii de perestroiQa si +lasnost promovata de ultimul sef al 2niunii ;ovietice, 6ihail @orbaciov. Relativa libertate, acceptarea anali$ei critice din interiorul re+imului, transparenta discursurilor publice au creat conditiile >0

emanciparii care a dus la prabusirea sistemului. 6ai mult decit atit, dependenta de tip colonial ,sau - sa admitem - semi-colonial- s-a tradus pina si in ocupatia militara de care tarile noastre au avut parte imediat dupa ra$boiul mondial. !re$enta contin+entelor .rmatei Rosii a "ucat rolul unui factor de presiune si de coercitie politica. %in Romania trupele sovietice s-au retras in 1>FM, in timp ce in restul statelor &ocupate& au ramas pina la sfirsit, retrase fiind abia la inceputul anilor (>0. ai in planul mentalitatilor se poate vorbi despre consecinte insidioase atit ale relatiei de subordonare fata de Centrul comunismului mondial, cit si ale existentei in totalitarism. Continua sa fie reperabila cu ochiul liber lipsa de reactie a ma"oritatii populatiei in multe situatii, oamenii parind de$orientati intr-o lume noua, in care ar trebui &sa-si ia viata in miini&, &pe cont propriu&. %eceniile traite intr-un stat paternalist au lasat urme +rele, &tocind& instinctul independentei, intele+erea statutului si a importantei proprietatii private si alte asemenea lucruri esentiale intr-o democratie. .ltfel spus, comportamentul pasiv al multor contemporani ai nostri poate fi citit drept manifestare a unei mentalitati colective de popor &sub ocupatie&. %e aici si teama viscerala &de rusi&, nu o data exprimata public in deceniul trecut, in deplina i+norare a situatiei actuale de la 6oscova si a evolutiilor internationale, care fac imposibil un nou expansionism. insa reflexul, cultivat vreme indelun+ata, se ster+e +reu. in privinta limbii si a culturii, se pot - de asemenea - evoca o serie intrea+a de date de tip colonial. Romana, ceha, ma+hiara, polone$a au ramas oficiale, dar tentative de &rusificare&, de &rusofoni$are& au fost, mai ales in perioada de instalare si de consolidare a re+imurilor comuniste in re+iune. Imperiul a incercat pe toate caile sa-si impuna cultura7 au fost &exportate& catre noi propa+anda sovietica, realismul socialist, %onul linistit si tot restul. . existat in anii (F0 o editura speciali$ata numita Cartea Rusa. ai - iarasi - asa mai departe. %espre utilitatea unui concept Revenind la intrebare7 la iesirea dintr-o istorie in care am fost aproape &ocupati&, in care am suportat un re+im impus din afara, de catre un Centru de tip imperial, ne putem considera post-colonialiK ;eamana destinele noastre indea"uns de mult cu cele ale fostelor colonii britanice, france$e, portu+he$e, olande$eK !oate fi considerat postcomunismul un post-colonialismK .r+umentele contra cred ca arata destul de elocvent ca adecvarea conceptului la situatia tarilor noastre e foarte discutabila. 6oscova a avut - intr-adevar - un comportament imperial in $ona de influenta in care si-a putut impune sistemul, in tarile noastre au fost astfel induse unele trasaturi de tip colonial ,sau semi-colonial-, insa nu mai mult decit atit7 unele trasaturi. in rest, si anume in cea mai mare masura, profilul societatilor si al culturilor noastre nu poate fi definit in termeni post-coloniali. 5u inseamna sa respin+em conceptul cu totul. %upa cum se vede chiar si dintr-o asemenea schita de anali$a a adecvarii lui la realitatea noastra, insasi raportarea la modelul colonial ne poate a"uta sa ne descriem mai bine istoria recenta. 5u vom fi traind in post-colonialism, dar sintem cu si+uranta in postcomunism, adica intr-o perioada de &tran$itie& care lasa in urma un anumit fel de &ocupatie& politica si culturala. %iferentele specifice sint elocvente, insa examinarea +enului proxim ne poate fi utila. E un cimp problematic care merita explorat mai in detaliu.

>E

STEFAN BORB,LY POLITICS AS MEMORY DISTORTION% A CASE STUDY

Abstract7 8he paper intends to sho# ho# real facts concernin+ the coup and the insurrection of .u+ust 20, 1>EE #ere to be distorted b1 the communist propa+anda and used as an ideolo+ical strate+1 of political self-le+itimation. K !"#r$s7 RomaniaH communismH abusive propa+andaH censorshipH distortion

3et#een 1>E? and 1>>0, Romania(s 5ational %a1 #as .u+ust 20. It commemorated the coup and insurrection of .u+ust 20, 1>EE, #hen 1oun+ :in+ 6ichael I arrested the pro-@erman chief of state, 6arshall Ion .ntonescu, overthre# his fascist, pro-.xis +overnment, formed a ne# leadin+ political coalition ,#hich also included communists-, and accepted the armistice proposed to Romania b1 the 2;;R, @reat 3ritain and the 2nited ;tates of .merica. 8he outcome on the battlefield completel1 chan+ed the rules of #ar in the re+ion7 the Romanian arm1 turned unexpectedl1 a+ainst their former allies, the @ermans, "oined the ;oviet forces #hich #ere invadin+ from the East, cleared 3ucharest and the !rahova )alle1 from @erman occupation, and considerabl1 eased the advancement of the ;oviet front #est#ards, across the Carpathians and throu+h the hills of 8rans1lvania. ;ince itler had +iven the 5orth-Lestern part of 8rans1lvania bacQ to un+ar1, throu+h the Ribbentrop-Ciano arbitra+e si+ned in )ienna on .u+ust 00, 1>E0, Romania claimed its territorial reinte+ration as a re#ard for its ne# political and militar1 commitment. 8rans1lvania had been completel1 freed from the @ermans b1 4ctober 2F, 1>EE, and #as reinte+rated into Romania. .s a personal re#ard for the coup, &the ;oviet 2nion hailed 6ichael as a hero and presented him #ith its rare diamond-studded 4rder of )ictor1& ,on Aul1 D, 1>EF-. . fe# 1ears later, on %ecember 00, 1>EM, the ne#l1 installed communist po#er forced :in+ 6ichael I to abdicate from his duties and leave the countr1 b1 trainH on 6arch E, 1>E?, &he repudiated his abdication, claimin+ that it had been imposed on him b1 force to clear the #a1 for a communist +overnment &utterl1 unrepresentative of the #ill of the Romanian people&.& .im of the paper 8his paper intends to sho# ho# real facts concernin+ the coup and the insurrection of .u+ust 20, 1>EE #ere to be distorted b1 the communist propa+anda, and used as an ideolo+ical strate+1 of political selfle+itimation. Furthermore, in the comin+ decades the name and the meanin+ of the coup and insurrection under#ent several chan+es, reflectin+ both the ideolo+1 and the po#er stru++les #ithin the part1. 8he names of some of the initial participants #ere deleted from the public memor1, #hile other names - in no #a1 connected to the coup or insurrection - #ere added to the list. 8he ideolo+ical si+nificance of the event also chan+ed accordin+ to the ma"or shifts in the political representation of the nations( recent histor1. Lithin three decades, the events that had taQen place on .u+ust 20, 1>EE #ere to be hailed differentl17 at the ver1 be+innin+ ,in the late fifties and earl1 sixties-, as an &armed insurrection, conceived and led b1 the Romanian Communist !art1&H then, in the earl1 seventies, as an &armed, national and antifascist insurrection&H and finall1, in the ei+hties, as a climactic &social, national, antifascist and anti-imperialist liberation revolution&. 8he interpretation +iven to the events >F

#as also altered to express the self-representation of each period. In its final section, the paper #ill reveal this tide of distortion b1 usin+ resource materials from four different 1ears7 1>F>, 1>DF, 1>M1 and 1>?E. 8 E I%E4'4@X 4F %I;84R8I45 ,preliminar1 considerationsIt is #orth mentionin+ that the political distortion of the .u+ust 20, 1>EE events be+an as soon as the1 occurred, #ith the ver1 first documents concernin+ the coup, and that these distortions did not belon+ solel1 to the communists. 8here #ere four political parties that had taQen part in the coup, and, of course, b1 far exceedin+ all these four to+ether #as the role pla1ed b1 the Qin+7 in the aftermath of the events, each part1 +ave its particular representation of the coup, offerin+ different versions of the role pla1ed b1 the other partners or b1 the Qin+. 8he communists sei$ed po#er after the 5ovember 1>ED so-called &free, democratic& elections, and after the1 forced the Qin+ to abdicate on %ecember 00, 1>EM. 8he documents sho# that the communists did not have a sin+le, +enerall1 acQno#led+ed representation of the coup or insurrection, mainl1 because the1 seemed to have pla1ed a minor role in the most important event of the first part of the insurrection, 6arshall Ion .ntonescu(s removal from office b1 the Qin+. 8he communists #ere also distressed because of the role pla1ed b1 the Qin+, an authorit1 the1 had forced to leave the countr1. ConseBuentl1, the presence of the Qin+ #as to be minimi$ed in the future descriptions of the events, as #as to be the role pla1ed b1 the +reat historical parties ,see belo#-. 6oreover, in the fifties the Romanian Communist !art1 #ent throu+h a rather strenuous po#er stru++le period, until @heor+he @heor+hiu-%e" secured his pre-eminence b1 bein+ elected !rime ;ecretar1 in 1>F>H he Qept the po#er firml1 in his hands until 6arch 1>DF, #hen he died and #as replaced b1 5icolae Ceausescu. @heor+he @heor+hiu-%e" had not pla1ed an1 role in the .u+ust 20, 1>EE coup or insurrection, so he #as +iven one. Even more distressin+ for the ne# communist school of propa+anda #as the fact that a document of the insurrection had been si+ned b1 the communist leader 'ucretiu !atrascanu, #ho fell in dis+race in the fifties, #as put to a mocQ trial and rapidl1 assassinated. !atrascanu(s name #as, of course, deleted from the textbooQs and from the public memor1 until 1>D?, #hen 5icolae Ceausescu rehabilitated him. . final chan+e operated b1 the communists distorted the ideolo+ical meanin+ of the events. 8o be more specific7 the communists ad"usted the public - and the onl1 officiall1 admitted - representation of the .u+ust 1>EE events to maQe them fit into the 6arxist theor1 of histor1 conceived as a social class stru++le, led and #on b1 the proletarians. ;ocial classes and +roups pro+ressivel1 replaced persons in the communist textbooQs or in the officiall1 approved memoirs, #hich stressed the role pla1ed b1 the &Romanian people& in the events, a people #hose &expression& #as the Communist !art1. Follo#in+ the domestic &cultural revolution& of 1>M1, and advancin+ to#ards the personal me+alomaniac paranoia of the ei+hties, 5icolae Ceausescu(s propa+anda machine #ent even further, because the ne# leader #as onl1 2D at the time of the coup, and had had no leadin+ role in the part1 at all #hen the 1>EE events occurred. e #as not cast in a leadin+ role at the inner core of the insurrection, for such a historical distortion #ould clearl1 have been unsustainable before the public and #ould have seemed Buite ridiculous to man1 old members of the part1 but, b1 #a1 of compensation, the propa+anda machine assi+ned him a sort of ma"or &shado#-fi+ure& role, enlar+in+ the &antifascist& and &antiimperialist& si+nificance of the event to a scale at #hich the real event - the coup itself - simpl1 seemed to vanish in the fier1 torment of a planetar1 antifascist and anti-imperialist liberation movement orchestrated from 3ucharest. ;ources, methodolo+1 For the stud1 of these chan+es I have relied on historical or political documents revealed b1 the mass media, on source booQs and on textbooQs. In order to understand better the ups and do#ns of these representations, it is important to point out that the communists Qept the public interpretation of events bet#een 1>E? and 1>?> under strict control, each ne# detail of the official version havin+ to be approved first b1 the propa+anda departments of the part1 and b1 the leaders themselves. .ccordin+l1, >D

one cannot find an1 unbiased scholarl1 interpretation of the coup and insurrection in this period7 all #e +et are ideolo+ical vul+atas, shapin+ the memor1 of subseBuent +enerations. %irect access to documents or source materials #as deniedH moreover, even if 1ou did +et permission to stud1 them - or if 1ou happened to have a librarian acBuaintance to sneaQ 1ou inside the archives, close the doors behind 1ou and Qeep cave for coffee or a pacQet of :ent -, 1ou #ere unable to publish the information or to maQe it public throu+h articles, lectures or conferences. istor1 thus became conspiratorial, and #as completel1 replaced b1 ideolo+ical memor1, borro#ed from the media or from political vul+atas. 8he C42! .5% the insurrection ,a historical reconstruction of the events. neat reconstruction of the events surroundin+ the insurrection of .u+ust 20, 1>EE runs as follo#s7 a- Romania(s +eneral political context. Remote or close events related to the coup 4n Aul1 2E, 1>2M Corneliu Pelea Codreanu created &;t. 6ichael the .rchan+el(s 'e+ion&, #hich in 6arch 1>00 became the &Iron @uard& and in Aune 1>0F #as transformed into a part1 called &Ever1thin+ for the Countr1&. 8he ne# political or+ani$ation advocated collective and individual spiritual resurrection throu+h nationalism and orthodox1, hailed 6ussolini(s corporatism, overtl1 manifested fascist, pro-@erman attitudes, and practised political violence to reach its +oals. 4n %ecember 10, 1>00, !rime 6inister I. @h. %uca dissolved the Iron @uardH in retaliation, on %ecember 2> the same 1ear, he #as assassinated b1 Iron @uard members on the platform of the ;inaia rail#a1 station. 'ess than five 1ears later, on Februar1 10, 1>0? :in+ Carol II dissolved the +overnment and imposed his personal, ro1al dictatorship onto the countr1. .t the end of 5ovember that 1ear ,2>-00-, the leader of the Iron @uard, Corneliu Pelea Codreanu and other members of his part1 #ere shot at orders +iven b1 the Qin+. 4n 6arch M, 1>0>, a ne# +overnment #as formed b1 .rmand CalinescuH on ;eptember 21 the same 1ear, he #as assassinated b1 Iron @uard members, #ho sou+ht reven+e for C. P. Codreanu(s execution. 4n ;eptember 1, 1>0> @erman1 attacQed !olandH Romania declared its neutralit1 on ;eptember M, but allo#ed the free trespassin+ of its territor1 b1 militar1 convo1s en route to !oland. 4n Aul1 E, 1>E0 Ion @i+urtu(s ne# +overnment included oria ;ima, the ne# leader of the Iron @uard7 the political pressure to#ards a future pro-@erman orientation of the countr1 #as increasin+. 4n ;eptember E, 1>E0 the Ion @i+urtu +overnment resi+ned, and the po#er #as sei$ed b1 @eneral Ion .ntonescu ,later7 a 6arshall-, #ho suspended the Constitution and tooQ over absolute po#erH the next da1, :in+ Carol II #as forced to abdicate in favour of his son, 6ichael I ,6ihai-. 4n .u+ust 00, 1>E0 an arbitra+e imposed upon Romania b1 the @ermans and si+ned in )ienna sei$ed the 5-L part of 8rans1lvania ,E2,2E0 Qm2- and +ave it over to un+ar1. .trocities follo#ed7 the ps1cholo+ical effect on the public opinion #as devastatin+. .ntonescu advocated a pro-@erman attitude, visited itler at 3erlin and 3rechtes+aden several times and secured the political support of the Iron @uard7 in retaliation for the previous shootin+ of its members, the @uard executed DM political leaders in the Ailava prison ,5ovember 2D-2M, 1>E0-, assassinated the +reat historian 5icolae Ior+a at his residence the ver1 next ni+ht, and finall1 insti+ated an armed rebellion on Aanuar1 21-2E, 1>E1, in order to eliminate .ntonescu and to +ain complete and sole political control over the countr1. .ntonescu Buelled the rebellion and formed a militar1 +overnment. 31 that time, Romania(s pro@erman orientation had become obvious7 on 6a1 2>, 1>E0, Romania and @erman1 si+ned an economic cooperation treat1. Romania +ave up its declaration of neutralit1, but #ent on losin+ its territories7 on Aune 2D, 1>E0 the 2;;R annexed 3assarabia and the 5orthern part of 3uQo#inaH on ;eptember M the same 1ear, the southern part of %obrud"a #as ceded to the 3ul+arians. .ntonescu tooQ advanta+e of the traditional anti-Russian feelin+s of the people, pretendin+ to for+et that @erman1 and 3ul+aria #ere eBuall1 responsible for the amputation of the national territor1. .s a conseBuence, on Aune 11-12, 1>E1, throu+h a treat1 si+ned in 6Tnchen and 3rechtes+aden, Romania a+reed to "oin the @ermans in an imminent a++ression a+ainst the ;oviet 2nion. 8he Romanian arm1 #ould cross the !rut river and march deep into the ;oviet territor1. >M

b- 8he coup and the insurrection b.1. ;ecret armistice ne+otiations bet#een Romania and the .llies Even thou+h in man1 communist textbooQs the armistice #as considered to be a catal1st for the .u+ust 20, 1>EE events, no in-depth anal1sis has been dedicated to it so far, nor does the public opinion Qno#, b1 an1 means, #hat actuall1 happened. 8he Romanian +overnment andJor the opposition ran three secret ne+otiations to reach a separate armistice a+reement #ith the .llies7 in .nQara, Cairo and ;tocQholm. 8he .nQara ne+otiations started in 1>E0 #ith an envo1 appointed b1 6arshall Ion .ntonescu offerin+ the 3ritish and the .mericans cooperation and militar1 support if the1 should reach the 3alQans before the Russians. .ntonescu(s emissar1 contacted the 3ritish militar1 attach9 in 8urQe1, @eneral .. C. .rnold, but received no satisfactor1 ans#er to his proposition7 the 3ritish claimed that it should be presented to @reat 3ritain, the 2; and the 2;;R simultaneousl1, and that the Romanian counterpart should a+ree to an unconditional surrender. 8he 3ritish also considered that the Romanian opposition #ould be a more tractable partner for the talQs than the pro-@erman Ion .ntonescu7 conseBuentl1, on Februar1 1, 1>EE, 't. Col. 8ed 6asterson from the ;pecial 4perations Executive ,;4E- informed the Romanians that the .llies #ere read1 to meet a representative of the opposition in Cairo, and discuss a separate armistice a+reement. Iuliu 6aniu, !resident of the Romanian !easants( !art1 and leader of the Romanian political opposition shipped !rince 3arbu atirbe1 to CairoH a fe# #eeQs later, on 6a1 2D, Constantin )isoianu "oined him. Commencin+ the talQs, !rince 3arbu atirbe1 su++ested that the armistice should involve 6arshall Ion .ntonescu rather than the opposition, as .ntonescu &#as prepared& for the armistice and his political and militar1 po#er #as superior to that of the opposition. 8he documents sho# that Iuliu 6aniu and his domestic partners be+an the Cairo ne+otiations havin+ the future +eopolitical map of the re+ion in mind7 althou+h the1 reco+ni$ed that the Red .rm1 #as closer to Romania +eo+raphicall1, and more liQel1 to carr1 out direct militar1 actions than the 3ritish and the .mericans, the1 #anted to avoid a stron+er ;oviet implication in the re+ion and the +rim perspective of Romania fallin+ under the ;oviet rule in the #aQe of the impendin+ peace treat1. 8o do so, the Romanian emissaries preferred to shun @eneral ). 5. 5oviQov, the Russian counterpart to the ne+otiations, +ivin+ the impression that the1 #ere interested in talQin+ onl1 #ith the 3ritish and the .mericans. Iuliu 6aniu asQed his counterparts to a+ree not to interfere in Romania(s internal affairs, and to +uarantee that the 5-L part of 8rans1lvania #ould be returned to Romania. . small incident happened on 6a1 2D, 1>EE, #hen the second Romanian emissar1, Constantin )isoianu reached Cairo #ith a detailed messa+e from Iuliu 6aniu. )isoianu asQed Christopher ;teel, the 3ritish official to the talQs, to +uarantee that @reat 3ritain #ould taQe a future interest in the re+ion, and Buestioned him #hether the 3ritish +overnment #ould consider or not allo#in+ communists in the next Romanian +overnment. 8he Buestion aroused !rime 6inister .nthon1 Eden(s an+er, as he considered that the Romanians #anted to separate the .llies from the ;oviet 2nion, and recommended that in future all Romanian propositions should be addressed to Christopher ;teel and @eneral ). 5. 5oviQov simultaneousl1. 8he .llies also su++ested that Iuliu 6aniu should send an emissar1 to the eastern front, to contact the Red .rm1 for a future armed cooperation. 6aniu seems to have been reluctant to do so and transmitted ne# conditions to Cairo, #hich an+ered ). 5. 5oviQov, #ho declared on Aune 1, 1>EE that &the ;oviet +overnment #ill refuse to discuss an1 of these conditions until 6aniu cate+oricall1 states that he has accepted the proposed conditions of the armistice&. 8he next da1, the .llies let the Romanians Qno# that &an1 continuation of the ne+otiations is useless& and that &if 6r. 6aniu #ants to taQe advanta+e of the conditions of the armistice prescribed b1 the three allied po#ers, he had better follo# the advice he has alread1 been +iven, and send an officer to the front to +et in direct contact #ith the Red .rm1&. 6aniu conferred #ith the Qin+ and replied ,on Aune 11, 1>EE- that the Romanian opposition had a+reed to form a political unit1 front, the 5ational %emocratic 3locQ, #hose main aims #ere to depose 6arshall Ion .ntonescu, form a national unit1 +overnment and "oin the .llies in their #ar a+ainst the @ermans. 6aniu also expressed his confidence that the proposed conditions of the armistice #ould be amended. 8he .llies remained silent. .fter settin+ up the 5ational %emocratic 3locQ ,on Aune 20, 1>EE-, 6aniu informed them that 6arshall Ion .ntonescu(s overthro# #as a matter of #eeQs, and asQed for a massive ;oviet militar1 intervention to sustain the coup #hen it happened. e received no >?

ans#er for more than t#o months, until the coup of .u+ust 20, 1>EE. 8he Romanian opposition #as ama$ed and over#helmed b1 this unexpected silence, but carried out its plan nonetheless. .s the documents and the public attitudes clearl1 sho#, the .llies( reluctance to respond #as motivated b1 their fear to offend the ;oviets, for the1 full1 reali$ed 6aniu(s interest in limitin+ the future Russian impact in the re+ion. @eopoliticall1, this #as impossible7 the .llies Qne# that the Russians had started separate ne+otiations #ith the Romanians in ;tocQholm. 8he ;tocQholm talQs started on %ecember 2F, 1>E0 and lasted until .u+ust 20, 1>EE, the time of the Romanian coup. 4n behalf of the Romanians, the ne+otiator #as .mbassador Frederic C. 5anuH the ;oviet dele+ation #as led b1 .mbassador .leQsandra :ollontai, and included several other members, the most prominent of #hom #as ). ;emenov. 8he talQs had been initiated b1 the Russians, throu+h a 3ul+arian "ournalist, @oranov. 8hat is to sa17 the ;oviets #ere pla1in+ the +ame at their table, and #ere full1 a#are of this advanta+e. 6rs. :ollontai offered to ne+otiate #ith both 6arshall Ion .ntonescu and the opposition, leavin+ the Romanians to decide #hether .ntonescu or the opposition could carr1 out the conditions of the armistice, #hich mainl1 included the Romanians chan+in+ sides and turnin+ a+ainst the @ermans, speed1 and complete ;oviet militar1 assistance to free Romania from the @ermans, and an assurance that 8rans1lvania #ould belon+ to Romania at the end of the #ar. .mbassador Frederic C. 5anu contacted 6ihai .ntonescu, 6arshall Ion .ntonescu(s deput1, and ne+otiated #ith :ollontai on behalf of the +overnment, #hich also seemed to be reluctant to accept a massive ;oviet influence in the re+ion. 8he messa+es received from 3ucharest #ere, for this reason, confuse and rather controversialH 3ucharest eventuall1 a+reed to send a special envo1 to the ne+otiations7 on .u+ust 22, 1>EE he left for ;tocQholm onl1 to learn that his trip had been made futile b1 the .u+ust 20 coup. b.27 8he coup 31 the end of .pril 1>EE, the Communist !art1 and the ;ocial %emocratic !art1 had formed the LorQers 2nit1 Front. 8he parties did not pla1 a ma"or role in Romania(s political life7 the Front had an insi+nificant manifestation on 6a1 1 that 1ear, #hich #as barel1 noticed b1 the media and the ma"or political forces of the countr1. 5evertheless, the Front #as the creation of the Communist !art1, a minor detail that #ould be inflated b1 the communist propa+anda machine in the comin+ decades in order to belittle the role pla1ed b1 the so-called &historical parties& ,the 5ational !easants( !art1, led b1 Iuliu 6aniu and the 5ational 'iberal !art1, led b1 the 3ratianu famil1-. .s a response to the armistice ne+otiations held in Cairo ,see above- the political opposition created the 5ational %emocratic 3locQ ,on Aune 20, 1>EE-, includin+ the 5ational !easants( !art1, the 5ational 'iberal !art1, the ;ocialist %emocratic !art1 and the Communist !art1. 8he structure of the 3locQ reflected the structure of the ne+otiations abroad7 nobod1 #ould have considered includin+ the communists if the .llies had not had the ;oviets on their side. 6oreover, as I have alread1 pointed out, the Red .rm1 #as closer to Romania +eo+raphicall1 than an1 other allied arm1. 8herefore, even thou+h 6aniu and the 'iberal leaders #ere reluctant to deal #ith the red a+ents, the1 #ere obli+ed to admit that 6arshall .ntonescu(s overthro# and a favourable armistice #ith the .llies could not be achieved #ithout a political concession to the Russians. 8he insurrection #as secretl1 set for .u+ust 2D, but 6arshall Ion .ntonescu(s decision to leave 3ucharest to inspect the Eastern front speeded up the events. 8he situation on the Eastern front #as reall1 dramatic7 on .u+ust 20 the Russians launched a massive offensive on the Iass1-:ishino# line, and the Romanian arm1 had to #ithdra# to a southern defensive line ,Focsani-5amoloasa-@alati-. In the evenin+ of .u+ust 22, the @erman plenipotentiar1 minister in 3ucharest, Carl Clodius visited Ion .ntonescu, #ho assured him that in spite of the disasters on the eastern front, he #ould do his best to stop the Russians. 8his visit sho#s that Ion .ntonescu had previousl1 informed the @ermans about the ne+otiations in Cairo, because .ntonescu spoQe to Clodius about his decision to re"ect the Cairo talQs &+iven his alle+iance& to the @ermans, accusin+ them, at the same time, of not havin+ secured the eastern front, in order to prevent the ;oviet offensive. Clodius left and informed 3erlin about his impression that .ntonescu #as pla1in+ a double +ameH before his departure, another appointment #as set for the next da1, at F700 p.m., but this never tooQ place, as .ntonescu #as arrested.

>>

In the mornin+ of .u+ust 20, 1>EE 6arshall Ion .ntonescu met the 'iberal leader @heor+he 3ratianu, and asQed him for a letter of assent from the historical parties, #hich #ould authori$e him to si+n the armistice treat1. .s expected, in his claim .ntonescu disre+arded the communists, #hose part1 didn(t count too much on the political chess table. 8he same da1, the 6arshall contacted the Qin+ for an audience and the appointment #as set for E p.m. .ntonescu had Qept a last, feeble card in his pocQet to present to the Qin+, if necessar17 he had been informed that 8urQe1 #as about to enter the #ar, #hich seemed liQel1 to dra# a massive 3ritish and .merican militar1 force onto the 3lacQ ;ea7 the 6arshall thou+ht that it #ould be bi+ enou+h an action to counterbalance the ;oviet influence in the re+ion. 8he Qin+ asQed .ntonescu #hether he #as or not read1 to si+n the armistice proposed b1 the .llies. .ntonescu replied b1 mentionin+ his previous meetin+ #ith @heor+he 3ratianuH he said that he had been read1 to si+n the treat1, but that he had had to inform the @ermans about this move. 8he Qin+ reali$ed that b1 implicatin+ itler, the plans of the armistice #ould be brou+ht to li+ht, and the @ermans #ould retaliate. 6aQin+ up an excuse that he had left his ci+arettes behind, the Qin+ #ent out of the room for a fe# minutes, BuicQl1 consulted his aids #aitin+ next door, and returned to inform 6arshall Ion .ntonescu about his decision to free him from the duties of chief of state. .t E7F? p.m. the Qin+ left the Xello# Room ,#here the audience had taQen place-, and a small militar1 cre# entered, led b1 6a"or .nton %umitrescu. 8he1 arrested Ion .ntonescu to+ether #ith his deput1 minister 6ihai .ntonescu, locQed them up in a safe room on the first floor, #here the ro1al stamp collection #as Qept, and detained them there until 0700 in the mornin+, #hen a +roup sent b1 the Communist !art1 tooQ them to a secret location situated in the )atra 'uminoasa nei+hbourhood. 8he1 sta1ed there until ;eptember 0, 1>EE, #hen the Communists handed them over to the ;oviet 6ilitar1 Commandment ,the Red .rm1 had reached 3ucharest b1 the end of .u+ust-. 6edia reactions to the coup 8he coup #as sealed b1 the Qin+(s !roclamation to the 5ation and b1 a "oint 6anifest si+ned b1 the four parties previousl1 reunited in the 5ational %emocratic 3locQ. 8he Qin+(s !roclamation #as first issued in the communist ne#spaper Romania libera ,no. 11J .u+ust 2E, 1>EE-H the independent, but pro-@erman influential ne#spaper Curentul published it in its .u+ust 2F issue ,C)II, no. F>0D-. 8he proclamation #as aired b1 Radio 3ucharest on .u+ust 20, at 1072F p.m. Its content reflected the ne# political orientation of the countr17 Romania had a+reed to "oin the .llies in their #ar a+ainst the @ermans, and had stopped an1 hostilities a+ainst the ;oviet 2nionH it #as pointed out that the domestic political dictatorship had come to an end, and that the .llies +uaranteed the independence of the countr1, havin+ &reco+ni$ed the unfairness of the )ienna %ictate, under #hich 8rans1lvania #as taQen a#a1 from us&. 8he 5ational %emocratic 3locQ(s 6anifest appeared in the communist Romania libera ,no. 10, .u+ust 2M-, in %reptatea, the official ne#spaper of the 5ational !easants( !art1 ,no. 2, .u+ust 2?- and in the 2? .u+ust issue of Curentul ,no. F>0?-. 8he standard text #as si+ned b1 the leaders of the four constituent parties of the 3locQ ,I. 6aniu, president of the 5ational !easants( !art1, C. I. C. 3ratianu, president of the 5ational 'iberal !art1, C. 8itel-!etrescu, president of the ;ocialist %emocratic !art1 and 'ucretiu !atrascanu, leader of the Communist !art1-. 8he version published in Curentul i+nored !atrascanu(s name and si+nature, su++estin+ that the communists had had a separate position and that the1 had not pla1 an1 role in the insurrection. 8his first, independent ,*- distortion of the event appeared on the front cover of the paper, throu+h the publication of a separate !roclamation to the Countr1, si+ned b1 the Central Committee of the Communist !art1. 8hus, the paper discretel1 su++ested that the communists #ere actin+ separatel1 in those hot insurrectional da1s. 4n the other hand, the communists Qept on su++estin+ that the cre# sent to arrest 6arshall Ion .ntonescu had comprised communist fi+hters led b1 atefan 6ladin ,information #hich randoml1 reappeared in several subseBuent source booQs-. o#ever, as #e have alread1 seen, the communists had had nothin+ to do #ith the arrest itself, thou+h it #as true that the1 tooQ over .ntonescu at a later sta+e of the affair. It is m1 supposition that b1 allo#in+ the communists to taQe .ntonescu to a remote secret location belon+in+ to the part1, the Qin+ and the historical part1 leaders had in mind a potentiall1 double strate+ic +ame, conceived to meet both ends of the on+oin+ events. 4n the one hand, handin+ 100

.ntonescu over to the communists #as meant to be a courtes1 +esture to#ards the Russians. 4n the other hand, IF the plan failed, and IF the @erman retaliation annihilated the coup, the communists could be presented as scape+oats, su++estin+ that the1 alone had initiated the #hole mess. 8he documents reveal that the historical parties tried to narro# do#n the implication of the communists, althou+h the communist leader 'ucretiu !atrascanu #as appointed minister of "ustice. 8he first ma"or misunderstandin+ bet#een the communists and the historical parties occurred at the end of .u+ust the same 1ear, #hen the ne# head of the Iron @uard, oratiu Comaniciu, dissolved his 6ovement b1 a !roclamation ,issued on .u+ust 2D, 1>EE-, #hereb1 he ur+ed the members to "oin the parties formin+ the 5ational %emocratic Front, &as their conscience ur+ed them&. Iuliu 6aniu saluted the initiative, in a letter dated .u+ust 2>, 1>EE , and #elcomed those members of the 'e+ion &#ho #ere not +uilt1 of crimes or of dishonest behaviour&. In repl1, the Communist !art1 claimed &no merc1 for these traitors&, and asQed for severe and immediate punishment. 8he Communist !art1(s intolerant text #as published b1 the independent media ,for instance, it appeared in Curentul, no. 2, .u+ust 01, 1>EE-, but it #as suppressed b1 the !easants( !art1 paper %reptatea ,no. F, .u+ust 01, 1>EE-, #hich restricted itself to releasin+ onl1 the part1 leader Iuliu 6aniu(s letter to the former Iron @uard chief. !olitics as istor1 %istortion7 Further communist propa+anda 8he Romanian Communist !art1 numbered less than 1,000 members in .u+ust 1>EE7 this hardl1 allo#ed the part1 to call itself &influential&. 8he increasin+ ;oviet influence in the re+ion and the invitation launched to the communists to "oin the .u+ust 20, 1>EE coup and insurrection +ave a bi+ push to the part1, also sealed b1 the Xalta a+reement, #here Churchill, ;talin and Roosevelt had decided that Romania #ould fall under ;oviet protection after the #ar. 8he Russian presence in Romania electrified the tin1 communist part17 on 4ctober 12, 1>EE, it created the 5ational %emocratic Front, #hich retained the ;ocial %emocratic !art1 as a runnin+ mate from the +lorious 5ational %emocratic 3locQ, but repudiated the +reat historical parties. 8he separation became more obvious a little bit later7 the stron+er and stron+er Communist !art1 imposed a democratic +overnment, led b1 %r. !etru @ro$a ,6arch D, 1>EF-, destro1ed the +reat historical parties b1 splittin+ them into different #in+s, #on the 5ovember 1>, 1>ED & first free elections& ,#here the traditional, 3ratianu #in+ of the 5ational 'iberal part1 and the 6aniu #in+ of the 5ational !easants( !art1 #ere annihilated-, and imposed the Qin+(s abdication on %ecember 00, 1>EM, #hen the countr1 #as proclaimed 8he !opular Republic of Romania. 8he forthcomin+ ideolo+ical distortions of the .u+ust 20, 1>EE coup and insurrection #ere to be closel1 connected to the bitter po#er stru++le #ithin the part1. .s seen above, the 5ational %emocratic 3locQ 6anifest had also been si+ned b1 communist leader 'ucretiu !atrascanu, #ho #as appointed minister of "ustice. 8he part1 #as led b1 a committee at that time, controlled b1 .na !auQer, )asile 'uca and 8eohari @eor+escu, that is7 b1 an &exterior fraction& of the part1, +uided from the :remlin, #hich #as continuousl1 challen+ed b1 the &interior fraction&, led b1 @heor+he @heor+hiu-%e". 4n 6a1 2D-2M, 1>F2, the &external& +roup #as repudiated, and five da1s later, communist leader @heor+he @heor+hiu-%e" ,#ho had taQen part in the Qin+(s abdication- became !rime 6inister. e did not, ho#ever, +ain complete control over the part17 on .pril D-10, 1>FE, 'ucretiu !atrascanu ,in house arrest since 1>E?- #as put on trial and convicted b1 means of false accusations7 he #as rapidl1 executed on the ni+ht of 1D-1M .pril ,alle+edl1 b1 Iosif 6oldoveanu, his main prosecutor -. avin+ +ot rid of his ma"or s1mbolic rival, %e" still couldn(t sei$e po#er #ithin the part17 follo#in+ !atrascanu(s assassination, the .pril 1>, 1>FE Central Committee appointed @heor+he %ra+hici as prime secretar1. . 1ear later, on 4ctober 1, 1>FF, @heor+he @heor+hiu-%e" #as finall1 elected prime secretar1, and formall1 confirmed b1 the 0rd Con+ress of the Romanian LorQers( !art1 ,the ?th con+ress of the Communist !art1 - Aune 20-2F, 1>D0-. I have chosen four sets of documents to illustrate the communist ideolo+ical distortion of the events and of the si+nificance related to the .u+ust 1>EE coup7 I.-III.7 three school histor1 textbooQs ,1>F>H 1>DFH 1>M1-, and I). the 1>?E collection of the official part1 ne#spaper ;cinteia, commemoratin+ the E0th anniversar1 of the .u+ust 1>EE coup. 101

8he selection of the textbooQs #as dictated b1 ideolo+ical and historical reasons7 the textbooQ of 1>F> reflects the official version of the events from the fifties, follo#in+ !atrascanu(s executionH the textbooQ of 1>DF #as issued durin+ the summer follo#in+ @heor+he @heor+hiu %e"(s death and his replacement b1 5icolae Ceausescu7 it is too earl1 to notice a conceptual distinction, but the textbooQ sho#s the official interpretation of the coup in %e"(s timeH the textbooQ of 1>M1 is s1mptomatic for the first part of the Ceausescu era7 it came out before Aune 1>M1, #hen Ceausescu launched his &cultural revolution&, follo#in+ a nice visit to China and 5orth :orea, #here he learned ho# a leader should be deifiedH the ;cinteia collection of 1>?E sho#s the peaQ of the political, ideolo+ical and personal paranoia of a leader #ho #as frustrated because of not havin+ taQen part in the eventsH the 1>?E celebration also marQed the most +randiose Romanian commemoration ever dedicated to the .u+ust 1>EE insurrection. 'et us anal1se them in chronolo+ical order7 I. 1>F> 8he coup is presented as an &armed insurrection, conceived and led b1 the Romanian Communist !art1&. 8he text sa1s nothin+ about armistice treat1 ne+otiations carried abroad, nothin+ about the Qin+, and nothin+ about the 5ational %emocratic 3locQ or the role pla1ed b1 the traditional historical partiesH instead, it presents the #ar as the a++ression of a terrorist, pro-@erman +overnment a+ainst its o#n poor and helpless people. In this unbearable situation - the textbooQ sa1s - the Romanian Communist !art1 remained the onl1 political force to assess the context calml1 - and to +et stren+th from this reco+nition. 8he booQ maintains that the part1 en"o1ed #ide support from the people, #ho helped it to carr1 out the insurrection - alone. 8he stereot1pe of the period envisa+ed the communist part1 as the brains trust of all past popular victories. .s such, the part1 is presented as a clever, coolheaded, collective or+ani$ational +enius7 no leader fi+ure emer+es or sticQs out from the ranQs of the part1H since each leader is an inte+ral part of his part1, the part1 becomes an or+anic replacement for the entire nation. 8he text sa1s nothin+ about 'ucretiu !atrascanu, #ho had been murdered less than five 1ears beforeH on the other hand, it presents the coup as a hu+e controlled mass movement, coordinated from a sacred centre, i.e. the communist part1(s headBuarters. Le can read in the textbooQ that &patriotic +uards& penetrated the ro1al palace, and arrested the chief of stateH that the #orQers( insurrection follo#ed the pattern of a perfect plan, sendin+ troops to occup1 the vital points of the nation(s political and economic net#orQ7 the ministries, the +overnment buildin+s, the main post office in 3ucharest and the local rail#a1 station. 8he textbooQ also mentions the ;eptember 12 6osco# armistice treat1, in order to point out that the humanitarian Russians #ere ea+er to maQe a clear distinction bet#een the innocence of the Romanian people and the +uilt of its +overnment. 8his sharp distinction #ill reappear as a stereot1pe in future booQs and scholarl1 studies, as it separates the +ood, eternal soul of the people from the sins of its ephemeral leaders. 8he impact of this separation +oes much further be1ond, because it sharpl1 su++ests that the Communist !art1 acted accordin+ to the expectations of the inner soul of the people, and b1 doin+ so, it became part and parcel of this soul. Le must remember that even lon+ after 1>EE, the Communist !art1 #as still perceived as bein+ alien to the Romanian people, as some sort of red import shipped to 3ucharest from the :remlin. !resentin+ the .u+ust 20 coup as the #orQ of the people(s soul, a soul that had reached self-expression throu+h a feat accomplished b1 the communists, the part1 actuall1 #as actuall1 #orQin+ on its self-le+itimation. II. 1>DF .s #e have seen, b1 the end of the fifties the po#er stru++le #ithin the part1 had come to an end #ith @heor+he @heor+iu-%e"(s victor1H althou+h he had not participated in the .u+ust 1>EE coup, he had nevertheless pla1ed an important role in the abdication of the Qin+ on %ecember 00, 1>EM. %e" #as, b1 all means, the bi+ boss #hen the textbooQ #as #ritten ,but not #hen it #as published, as he died in 102

6arch that 1ear-H the historians stru++led, therefore, to ad"ust the 1>EE events so that the1 could include %e". 2ntil .u+ust 10, 1>EE ,#hen he escaped-, %e" had been in prison7 as a conseBuence, the textbooQ presents the coup as the +rand finale of an arduous antifascist fi+ht, #hich had involved communists both inside and outside prisons. . favourite political stereot1pe of the time featured the horrendous 8ir+u Aiu prison camp as a sort of communist meetin+ club, #here the reds met, had free sittin+s and pulled all the political strin+s of the countr1. .s such, the textbooQ sa1s that the .u+ust 20 coup #as the result of a &+eneral plan of action& conceived in prison b1 %e" and his comrades. 4f course, the plan couldn(t have been carried out #ith its chief brain master behind bars7 so the part1 helped him to escape on the darQ ni+ht of .u+ust 12-10, "ust in time to "oin the cre# #hich #as read1 to enter the ro1al palace, +reet the Qin+ and treat .ntonescu #ith a pair of rust1 handcuffs. .s further compulsor1 stereot1pes the textbooQ mentions the LorQers 2nit1 Front ,created b1 the communists- and the +reat &popular enthusiasm& stirred b1 the coup ,hardl1 believable in times of #ar and, an1ho#, a hu+e strate+ic mistaQe, because if it had happened, it #ould have revealed the #hole secret to the @ermans-. 8hese minor details did not bother the authors at all, as 1>D0-DE #as a period of controlled mass enthusiasm in Romania. .ccordin+l1, the coup #as presented as an outburst of popular happiness and "o17 #ho cared that the @ermans #ouldn(t have stomached it in the middle of their desperate fi+htK 8he textbooQ also pictures %e" talQin+ to the #orQers at a meetin+ held on .u+ust 00, 1>EE. . fe# 1ears later, as seen in another picture, the speaQer #as 5icolae Ceausescu, sided b1 his +racious #ife, Elena. III. 1>M1 8he authors, Constantin %aicoviciu, 6iron Constantinescu and atefan !ascu +uaranteed the utmost official status of the textbooQs7 all of them #ere members of the .cadem1 and hi+h ranQed professors and political officials at different universities. 8he textbooQ presents the coup as an &armed, national and antifascist insurrection& and as a &popular revolution&, led - of course - b1 the communists alone. 8he booQs insists on the diversit1 of the social dissatisfaction #hich had led to the coup7 the #orQers #ere oppressed, the peasants suffered reBuisitions, the intellectuals #ere &hurt b1 the @ermans& ,K- and even the factor1 o#ners #ere dissatisfied #ith their lives, seein+ ho# their economic interests had been undermined b1 the @ermans. 8he textbooQs +oes be1ond the commonl1 admitted social classes ,#orQers, peasants and intellectuals-, pointin+ out that the arm1 advocated mainl1 anti-@erman feelin+s and that even the @ermans livin+ in Romania hated itler, and or+ani$ed antifascist actions a+ainst him. .fter @heor+hiu-%e"(s death ,1>DF-, 'ucretiu !atrascanu #as rehabilitated7 accordin+l1, the textbooQ mentions his involvement in the events, but sa1s nothin+ about the armistice ne+otiations conducted b1 .ntonescu or the opposition ,because it #ould be unfair to su++est that the countr1(s destin1 could have been decided else#here than #ithin its borders-. 8he booQ +oes on to present the coup as the outcome of massive social protests. It mentions the compulsor1 LorQers( 2nit1 Front and dares to su++est that 6arshall Ion .ntonescu #as actuall1 arrested b1 the Qin+. 5evertheless, the ro1al palace and the +reat historical parties are presented as bein+ rather hesitant and stucQ into some sort of traditional mud or inertiaH b1 contrast, the communist part1 proved to be efficient, determined and ener+etic. 8he booQ su++ests, therefore, a combination of political and biolo+ical determination, portra1in+ the coup as a stru++le bet#een t#o faces of histor17 the old and the ne#. It is #orth notin+ that #hat #e encounter here is a ma"or obsession of the emer+in+ Ceausescu re+ime, #hich perceived itself as an ideolo+ical front of the 1oun+ and the restless, read1 to #ipe a#a1 the political reluctance and ideolo+ical inertia of the old and the rust1. I). 1>?E In 1>?E Romania celebrated the E0th anniversar1 of the 1>EE events7 the entire 1ear #as dedicated to this celebration, #hich culminated in a hu+e mass meetin+ held in 3ucharest on .u+ust 22. 8he denomination of the 1>EE events shifted several times durin+ that 1ear7 the #ord &insurrection& had dropped from the vocabular1 b1 the be+innin+ of the 1ear, and the media started to use the term &liberation revolution&. In the end, 5icolae Ceausescu consecrated the ne# title, pointin+ out #ith his 100

usual cleverness that the insurrection had been a &revolution of social, national, antifascist and antiimperialist liberation&. Ceausescu(s propa+anda machine and the leader himself made a clear distinction bet#een &insurrection& and &revolution&7 as Ceausescu put it in an intervie# taQen b1 !ravda , an insurrection #as onl1 a part of a #ider social, historical and political revolution. 8hus, in his never-endin+ speech of .u+ust 1>?E ,#hich no important Lestern emissar1 attended-, Ceausescu presented the insurrection as the &natural expression of the revolutionar1 tradition& of the Romanian people, su++estin+ that the Communist !art1 had expressed this tradition b1 leadin+ the insurrection. 8hat(s #h1 the Qe1#ord of Ceausescu(s speech is &national&7 the #ar fou+ht beside the @ermans a+ainst the Russians had been - the leader said - &antinational&, and the ne# +overnment called to replace Ion .ntonescu(s outra+eous dictatorship had also been one of national unit1. 3uildin+ up the revolution, and leadin+ it to its perfection, the Communist !art1 had acted in a national #a1 su++ested the leader -, expressin+ the feelin+s not of a people, but of a #hole nation. .ccordin+l1, b1 becomin+ the political leader of the countr1, the Communist !art1 came to rei+n over the soul, rather than over the #ill of the people. It becomes eas1 to notice that the speech disclosed the crass selfsufficienc1 of a re+ime that eBuated ideolo+1 #ith nationalism. 'et(s finish b1 +ettin+ some smiles out of texts one usuall1 doesn(t read In its .u+ust 21, 1>?E issue the ;cinteia Buoted some recollections belon+in+ to ver1 old people #ho had alle+edl1 #itnessed the 1>EE events. Ion %obocan, #ho used to be a #orQer at that time, recalled that he used his. bic1cle to summon up ?,000 people for the insurrection. 8his frantic and speed1 #i+#a++in+ throu+hout a capital "ammed #ith unfriendl1 @erman uniforms, #ar machines and firearms happened on .u+ust 20, earl1 in the evenin+, #hen &the li+hts #ent on. 8he people burst out into the streets. 8he "o1 over#helmed ever1one.& 8he careful "ournalist and his even more careful political +uardian and censor did not reali$e that since the Qin+(s messa+e had been aired at as late as 1072F p.m., the "o1 must have had to be postponed. .n even funnier detail crops up in another section of the paper. ;ome "ournalists #orQin+ for the paper travelled abroad to intervie# people livin+ in 3udapest about ho# fatherl1 the invadin+ Romanian arm1 had behaved, after liberatin+ 8rans1lvania and enterin+ un+ar1. 8he paper Buotes amon+ those #ho expressed their +ratitude 6rs. RaiciQi Istv=n, &#ho has her house near the old horsetracQ& .

10E

MIRCEA POPA SCHIMBAREA DE PARADIGMA VEST)EST SAU OCUPATIA SOVIETICA IN CULTURA

8he Lest-East shift of paradi+m or the ;oviet occupation in culture Abstract7 8he stud1 is an analis1s of the socio-cultural chan+es implemented in the Romanian societ1 due to the ne#l1 emer+ed influence of the ;oviet 2nion in the be+innin+ of the 20th centur1. K !"#r$s7 RomaniaH ;oviet 2nionH communismH cultural imperialismH censorship

in a sa Istorie a civili$atiei romane, E. 'ovinescu a facut o anali$a patrun$atoare a modului in care Romania a adoptat principiile si stilul de viata occidental. &Fortele revolutionare& au constituit-o dupa parerea sa liberalii, adica bon"uristii si tinerii intorsi de la studii din .pus, care s-au simtit datori sa remodele$e tara in raport cu valorile occidentale. .mprenta pusa de Franta asupra acestui proces a fost atat de puternica incat 5. I. .postolescu putea vorbi de un romantism +enerat de cel france$, iar !ompiliu Eliade putea afirma ca spiritul public din !rincipate e de sor+inte france$a. in ciuda unor valuri succesive de reactii +ermane ,"unimismul, de pilda-, orientarea noastra spre Franta ramane dominanta si in secolul urmator, al CC-lea. Reali$area statului roman unitar la 1 %ecembrie 1>1? a permis inte+rarea rapida si in toate compartimentele a Romaniei in ritmul de evolutie occidental, o sincroni$are rapida si spectaculoasa a tarii noastre la pulsul ideilor europene, in care Franta nu mai detine monopolul. %ominatia tutelara a )estului devine de acum totala, asi+urand insa nu o in+enunchiere culturala a tarii, ci un vast sistem de vase comunicante, prin care cultura si literatura nationala raspund unor comandamente interne provocate de cele externe, +asindu-si spatiul stimulator si +erminativ pentru o literatura si cultura proprie, asi+urarea cadrului +eneral protector pentru o de$voltare libera sub toate aspectele. .cest lucru a fost posibil datorita mai multor factori care ar trebui avuti in vedere si pe care ii vom enumera in cele ce urmea$a7 o politica europeana de aliante si de readucere in atentia Europei a tarilor mici si mi"locii care "oaca in cadrul 5atiunilor 2nite un rol din ce in ce mai important ,ve$i reputatia internationala de care se bucura 8itulescuo moneda puternica, convertibila in aur, care asi+ura buna functionare a mecanismelor statale si o circulatie libera si eficienta a populatiei tarii in spatiul european pre$enta unor institutii culturale si stiintifice de mare valoare ,universitati, teatre, filarmonici, institute de cercetare, etc.-, or+ani$ate dupa model european si la nivel european care asi+ura permanenta le+atura cu institutiile similare din lumeH existenta unei elite intelectuale de valoare, formata in mare parte in .pus, care a adus cu ea si aplicat in tara ultimele descoperiri si re$ultate din domeniul stiintelor si artelor ,ve$i succesul international al lui Enescu, 3rancusi, 8$ara, !anait Istrati, !etre 5ea+oe, etc.un invatamant national de buna calitate, competitiv si an+a"ant, dotat cu cadre didactice de mare valoare ,D? de universitari clu"eni in 1>00 si-au facut studiile la mari universitati europene-H pre$enta in tara a unor institutii culturale straine care au facut posibila intensificarea raporturilor cu tara de ori+ine, crearea unui sistem de relatii si schimburi culturale avanta"oase, cat si a unor biblioteci straine bine dotate, facilitand accesul la ultimul val de informatieH existenta unui sistem de burse si speciali$ari in strainatate foarte bine pus la punctH pre$enta activa in cultura europeana si mondiala a unor valori formate si crescute in Romania, care scriu si se manifesta in alte limbi, intretinand mereu viu cultul pentru spatiile de acasaH 10F

pre$enta unei aristocratii romanesti in cercurile europene influente si a unei diplomatii rafinate si abileH existenta in tara a unui numar mare de societati de cooperare intelectuala, sau a unor asociatii de prietenie care de$voltau o rodnica activitate in domeniul relatiilor culturale si literare reciproce. 2n rol important pentru deschiderea culturala a tarii noastre il "oaca presa. Romania va continua si in perioada interbelica sa duca o politica activa de apropiere literara si culturala fata de principalele literaturi si culturi. in tara noastra exista o retea foarte bine pusa la punct de periodice si reviste culturale ce apar in limba ebraica sau sunt destinate comunitatii israelite din taraH exista reviste armene de literatura ,.rarat-, reviste polone$e, bul+aresti, +recesti, ma+hiare, etc. !entru sud-estul european se infiintea$a in 1>0? revista 3alcania ,1>0?-EF-, pentru relatiile cu .n+lia este scoasa la Cernauti intre 1>0? si 100> revista 3ritania, pentru cele cu Italia un rol important il are revista Roma ,1>21-01-, urmata de ;tudii italiene condusa de .l. 6arcu intre 1>0E-1>E0, dar si .usonia ,1>02-1>00- a lui !imen Constantinescu de la Focsani, sau Favonius ,1>2D-1>2?-, revista de literatura clasica aparuta la Craiova prin straduintele lui 5. I. erescu intre 1>2D-1>2?. in domeniul literaturii +ermane au aparut de-a lun+ul timpului mai multe reviste in aceasta limba, unele scoase de sasii transilvaneni care au le+aturi dintre cele mai trainice cu miscarile literare +ermane din .pus ,ve$i :lin+sor a lui Pilich de la 3rasov-, dar cea mai importanta pentru promovarea studiilor reciproce ramane cea initiata de profesorul ;. 6andrescu sub numele de Revista +ermanistilor romani ,1>02-1>0?-. Cel mai bo+at sector al acestor raporturi il constituie insa revistele aparute in limba france$a. in acest domeniu exista o traditie de peste un secol si "umatate, de la '(etoile du %anube a lui 6ihail :o+alniceanu la revista lui 2lisse de 6arssillac, 'a voix de Roumanie, aparuta intre 1?D1-1?DD, apoi 'a Roumanie a lui Emile @alli din 1???, 'a Roumanie ,1?>?-1>1D- a lui !aul 3rataseanu, '(Ere nouvelle ,1?>0-1?>E- a lui @. %iamand1, '(4rient ,1?MM-1>10- a lui Fr9d9ric %am9, 'a revue roumaine ,1>12-1>1D- a lui .dolphe Cantacu$ene, Revue de Roumanie a lui C. 3acalo+lu ,1>10precum si a altora efemere, cum ar fi Catulle 6endes ,1>01-, )ictor u+o ,1>02- sau Ronsard ,1>0?-. Cele mai importante publicatii in limba france$a aparute in perioada interbelica sunt insa 'a 5ation, aparut ca un &cotidian politic, economic si literar& intre 20 decembrie 1>2? si 20 iunie 1>00 si 'e 6oment ,1>0F-1>E0-, cotidian ilustrat de informatii politice economice si sociale condus de .lfred efter. .mandoua aceste cotidiene beneficia$a de corespondenti de cea mai buna calitate, in +eneral straini, si de o lar+a +ama de colaboratori de prima mana, care scriu aici articole ce nu vor fi reluate in presa france$a, iar altele reluate dupa reviste si $iare de mare popularitate din Franta, precum 'e Fi+aro, 'e temps, Revue 6ondiale, 6idi etc., intre colaboratorii carora se numara Aean Cocteau sau !aul a$ard. %intre detinatorii romani de rubrici putem aminti pe 'a$ar Iliescu ,)iata politica-, Ionel Aianu, %an 3otta si Clarnet la cronica literara, artistica si teatrala pe C. 3railoiu la &cronica mu$icala&, la care semnea$a adesea si Cella %elavrancea, etc. Piarul traduce mult din limba romana, populari$ind literatura lui Eminescu, Cara+iale, %elavrancea, )ictor Eftimiu, .drian 6aniu, 8udor .r+he$i, 'ucian 3la+a, Ionel 8eodoreanu, Ion 3arbu, Ion )inea, @eor+e 3acovia, 6ircea Eliade, etc. Realitatea straina este bine repre$entata prin cronici la carti nou aparute sau la spectacole de succes, tinand mereu cititorul roman la curent cu ceea ce se intampla in .pus. .celasi lucru il face si $iarul 'e 6oment, care ne aduce adeseori in prim plan noutati din Franta, 3el+ia, ;uedia, Cehia, ;tatele 2nite, Croatia, si inainte de toate, cu noutati din domeniul literaturii si al culturii, multe din relatari fiind trimise de corespondenti speciali aflati la fata locului. %e altfel, cu astfel, de relatari, ne vor obisnui si principalele reviste literare din Romania, care vor detine rubrici speciale din &;crisori din..&, cum ar fi )iata Romaneasca, .devarul literar si artistic, )remea, Revista Fundatiilor Re+ale, foarte multi dintre scriitorii nostri importanti fiind autori de astfel de informatii. 6ircea Eliade, Emil Cioran, 6ihail Ralea, %. I. ;uchianu, %. %. Rosca, 8raian Chelariu, .l. 3usuioceanu, Eu+en Ionescu, )ir+il Ierunca, 6ihail ;ebastian, 5ichifor Crainic, 4scar Lalter CiseQ, etc. .poi, ma"oritatea marilor noastre reviste detin rubrici speciale de Revista revistelor straine, unde sunt discutate si comentate principalele luari de cuvant straine, se trec in revista marile evenimente literare, aparitiile de succes din .pus, premiile literare obtinute de scriitori, con+resele !en-Clubului european, dandu-se totodata numeroase traduceri din cei mai importanti scriitori straini in vo+a sau intrati de"a in patrimoniul universal. 2nele dintre revistele noastre se bucura de o popularitate neindoielnica peste hotare cum ar fi Contimporanul, revista de avan+arda, recen$ata in reviste 10D

ma+hiare, austriece, italiene, +ermane, france$e, sau @andirea de la Clu", mult laudata in unele cercuri scriitoricesti din tarile Europei centrale si nu numai. .stfel, in 1>00, 5ichifor Crainic inserea$a la &Cronica marunta& a revistei opinia lui u+o von offmannsthal care s-ar fi rostit despre ea in termenii urmatori7 &5oi scriitorii +ermani am fi mandri sa avem o revista literara ca a voastra. 4 comparatie cu 'a nouvelle revue franYaise sau cu corespondenta ei de peste Rin %ie 5eue Rundschau e in avanta"ul @andirii.& E de remarcat ca pana tar$iu in timpul ra$boiului al doilea mondial, cronicari literari de mare probitate ca 5icolae ;teinhardt sau )ir+il Ierunca dar si 4ctav aulutiu, 6ihail ;ebastian, .nton olban scriu despre ultimele noutati din literatura france$aH @eor+e 6irea, 6irela Coanda, .l. 6arcu. Claudiu Isopescu, !imen Constantinescu scriu despre realitati italiene sau altii ,atefan 3aciu, 8raian Chelariu, ). oria- despre cele +ermane. ;e poate afirma chiar ca in perioada 1>E0-1>EF se inmultesc numarul pre$entelor +ermane si italiene in pa+inile unor reviste si $iare cu orientare de dreapta, dar nu e mai putin adevarat ca altele, dimpotriva, pastrea$a mereu viu interesul pentru realitatile literare france$e, en+le$e, americane, traducerile din aceste literaturi inmultindu-se simtitor ,ve$i 6ihail ;ebastian 5ota despre literatura en+le$a in Romania-. ;ecretarul ambasadei ;tatelor 2nite in Romania pune chiar problemele traducerii si difu$arii operei dramatur+ului american Eu+en 4(5eill printre ar+umentele ce vor tra+e in cumpana la masa tratativelor de pace, dupa cum declara 5icolae 6ar+ineanu ca ar fi spus intr-o convorbire. Realitatea e ca sub raport editorial, al traducerilor si editarilor de carte, Romania ramane unul dintre statele din centrul si sud-estul Europei cu cel mai ridicat consum de carte occidentala, procurata direct din librariile france$e in ori+inal. 5u exista scriitor strain mai important care sa nu fi fost tradus la noi in aceasta perioada, dupa cum nu exista scriitor +erman, en+le$, italian sau austriac care sa nu fi intrat in ra$a de atentie a oamenilor nostri de litere. Cand se va reali$a o statistica a ceea ce s-a tradus la noi in materie de literatura se va vedea ca Romania sta pe unul dintre primele locuri in aceasta perioada si ca ma"oritatea traducerilor nu se mai fac prin intermediar ci se reali$ea$a direct din ori+inal. E de la sine inteles ce mare lovitura si ce crunta de$ama+ire a fost pentru intelectualul roman schimbarea paradi+mei culturale vestice cu cea Estica, prin intrarea brusca a Romaniei sub ra$a de influenta sovietica de dupa cel de al doilea ra$boi mondial. !utine voci care mai invoca literatura )estului european in a doua "umatate a anului 1>EE aproape ca incetea$a la inceputul anului 1>EF, cand delatiunea, frica, amenintarea incep sa pluteasca tot mai mult asupra elitelor romane, $iua rafuielilor, a lichidarii conturilor anuntandu-se de la o saptamana la alta tot mai sumbra. 6ai intai sunt acu$ati de colaborationism o serie de scriitori, apoi de rataciri ideolo+ice si de pacti$are cu fascismul +erman, ceea ce creea$a panica si deruta in randul scriitorilor, care de teama represaliilor se inre+imentea$a masiv in randurile !CR sau raspund unor comen$i politice imediate, scriind cu frene$ie despre traduceri din literatura sovietica, indiferent daca acestea au anumite calitati sau sunt simpla maculatura. ;e creea$a indata un nou contin+ent de scriitori, +ata sa-si insuseasca repede si in chip radical lectia noii literaturi promovata de ideolo+i perfi$i si amenintatori aparuti peste noapte in coloanele unor $iare ale propa+andei de partid ,Lalter Roman, Iosiv Chisinevschi, 'otar Radaceanu, ;ilviu 3rucan, 6ihai 6oraru, 6ihai 5ovicov, C. I. !arhon, ultimul scriind despre &)ina intelectualilor& in $iarul )ictoria, etc.- care, in dorinta de parvenire si +lorie ii vor defaima pe cei dinaintea lor ,ve$i cuvintele aspre scrise de Ion Caraion la adresa lui Rebreanu, cele ale lui 4scar 'emnaru la adresa lui 6ircea Eliade, etc.-, astfel incat in curand scena literara va fi dominata de o literatura total aservita ideolo+iei comuniste. in librarii edituri si biblioteci epurarea cartii vechi este radicala. Cartile apartinand literaturii apusene sunt considerate nocive, periculoase, purtind in ele morbul descompunerii si al de+radarii, viciul sistemului de viata capitalist, care trebuia combatut si repudiat. 5umeroase biblioteci particulare sau publice sunt arse, $eci si mii de carti sunt aruncate la +unoi, transportate in pivnite si beciuri intunecoase, unora dintre cele mai importante arhive li se dau foc ,ca$ul arhivei mitropoliei din 3la" in 1>E?-. %e teama de a nu fi acu$ati si inchisi, multi intelectuali renunta de buna voie la cartile din bibliotecile lor, care iau drumul anticarelor sau al sobelor de incal$it. .celasi lucru se intampla cu corespondenta unor importanti scriitori si oameni de cultura, care este fie confiscata si arsa de catre securistii $elosi cu oca$ia perche$itiilor sau a arestarilor inopinate, fie distruse cu buna stiinta ,mai ales ca toti proprietarii sunt deposedati atat de locuinte cat si de 10M

intre+ul lor avut-. 2n fum +ros de carte straina plutea peste ori$ontul oraselor iar cenusa marilor clasici ai lumii se aduna tot mai mult in stive. 5imic nu mai poate sta impotriva colosului sovietic care ar vrea sa faca una cu pamantul orice ramasita de arta bur+he$a de manifestare a identitatii nationale, rupand orice le+atura intre noi si 3asarabia si 3ucovina, spre a pune in loc doar literatura proletara. in 1>E? se tipareste brosura !ublicatii inter$ise pana la 1 mai 1>E?, care ofera, pe F00 de pa+ini, suficiente elemente pentru o epurare totala. Cele mai vechi si mai renumite reviste literare romanesti fusesera sistate, astfel incat nici vorba ca ecoul unor lecturi din cartile straine sa mai ra$bata in pa+inile lor. Ia nastere in schimb editura Cartea Rusa si o pu$derie de autori necunoscuti, schematici si tendentiosi isi fac aparitia pe tarabele pietelor, librariilor, universitatilor populare. )a fi aproape sin+ura literatura ce se va mai putea citi in tara si +eneratii intre+i de copii, elevi, sau studenti vor fi indoctrinati pana la refu$ cu acest tip de literatura a omului nou. 6arii nostri scriitori trecuti de partea baricadei ii vor veni in intampinare putandu-se citi tot mai des in $iarele vremii articole ca acestea7 'enin si literatura ,@. Calinescu-, I$vor nesecat de inspiratie ,Camil !etrescu-, Cartea sovietica in lupta pentu pace ,Ce$ar !etrescu-, Importanta mondiala a literaturii sovietice ,6ihail ;adoveanu-, !ilda creatoare a teatrului sovietic ,Paharia ;tancu-, .m va$ut cu ochii mei, am pipait cu de+etele mele ,8. .r+he$i-, ca sa nu mai vorbim de altele de acest tip7 'iteratura sovietica mi"loc de transformare a lumii ,%. Corbea- ;uccesele stralucite ale literaturii sovietice ,8amara @ane-, !entru literatura vietii noi ,6ihai 5ovicov-, 'iteratura sovietica, farul luminos al literaturii pro+resiste din intrea+a lume ,%omnica Filimon-, etc. 6ai trist e ca aproape intrea+a productie de carte este orientata exclusiv spre cartea sovietica. 4ricine cercetea$a revistele vremii nu va +asi in ele decat recen$ii si cronici la cele mai insipide carti sovietice, dupa cum cataloa+ele de carte abunda in mii de traduceri care imbacsesc mintile copiilor si adolescentilor dornici de lectura si care nu pot primi ca hrana spirituala decat cele prescrise de ideolo+ul sovietic sau de politruc-culturnicul roman. ;pre a ne edifica asupra literaturii din acest timp voi da citire unor pasa"e dintr-o prefata a 8amarei @ane la 3iblio+rafia 'iteratura rusa si sovietica in limba romana, reali$ata de Filip Roman si publicata in 1>F>, unde se spune7 &incepand din 1>EE, odata cu infintarea editurii Cartea Rusa, ca or+an al .sociatiei Romane pentru le+aturile cu 2niunea ;ovietica - .R'2; si pana aproximativ in 1>E>-1>F0, este o etapa de mare anver+ura, de elan editorial, care trebuia sa satisfaca setea de cunoastere a experientei si reali$arilor din tara prietena si eliberatoare, ani de-a randul invaluita in mister de catre cei care in mod deliberat lansasera faimoasa formula a pretinsului &mister sovietic&. .ceasta sete a maselor din ce in ce mai lar+i de cititori trebuia satisfacuta operativ si pe toate diametrele de profiluri si preocupari. ;e traduce si se publica in acei ani de catre Editura Cartea Rusa cu aceeasi intensitate, literatura beletristica de actualitate ca si cea consacrata Revolutiei sau 6arelui Ra$boi pentru .pararea !atriei, romane voluminoase ca si brosuri de populari$are, lucrari de informatie si documentare ca si cele de teorie a artei sau literatura pentru copii ,pana la infiintarea editurii 8ineretului-, fara un anumit criteriu preferential, fara un profil tematic bine definit. Cele mai valoroase opere, de importanta capitala, insa n-au fost omise. .sa, dintr-o scurta privire asupra traducerilor tiparite in anii trecuti, putem spicui cateva titluri care deschid lar+ portile literaturii sovietice la noi. incepand din anul 1>EE se fac cunoscute opere ca 5einfrantii de %. @orbatov, acoala urii si !entru patrie de 6. aolohov, %ra+oste simpla de ). )asilevsQaia, .pararea 6oscovei de :. ;imonov, precum si multe altele. 'a aceasta succinta enumerare trebuiesc adau+ate si primele lucrari traduse in romaneste si tiparite la Editura de limbi straine din 6oscova, ca fiind cei dintai soli ai literaturii sovietice datand inca din 1>EEH 'a+arul nimicirii - cule+ere de schite si reporta"e de :. ;imonov si piesa Inva$ia de 'eonid 'eonov, aceasta din urma fiind publicata intr-o noua versiune de Cartea Rusa in 1>F2. N.O in urmatorii F-D ani ,1>E>-1>FE-, tematica traducerilor din literatura sovietica va fi profilata dupa colectii. !e lan+a operele capitale cu teme istorice sau de actualitate apar colectiile 'iteratura pentru copii, atiinta pentru toti, 'ectura, Colectia satului, Colectia cultura +enerala, 3iblioteca pentru toti, Colectia .R'2;. %e asemenea nu suporta nici un termen de comparatie problema tira"elor, a caror medie in perioada dintre cele doua ra$boaie mondiale nu depaseste 1F000 exemplare pe tira". %aca o carte atin+ea intr-o sin+ura editie tira"ul de 2000 exemplare, faptul era consemnat ca un insemnat eveniment in publicitatea literara. .sta$i tira"ul mediu la o carte sovietica este de cca 1F000 exemplare, fara a mai vorbi de cartile de 10?

lar+a circulatie sau de valoare consacrata ca 6ama, !amant destelenit, !e %onul linistit, .sa s-a calit otelul, 8anara +arda, intamplarile unui parti$an si multe altele care au aparut in pre$ent in D pana la ? editii fiecare numarand un tira" de 00- E0000 exemplare per editie&. in continuare autoarea ofera cateva exemple de modul cum a penetrat literatura sovietica la noi, insotindu-le cu elocvente date comparative. 5u e vorba atat de scrisul unor clasici ca 'ev 8olstoi cu E0 de titluri, intr-un tira" de F00000 exemplare, de @orQi, DF titluri, intr-un tira" de cca ?00000 exemplareH de Cehov cu 0F titluri intr-un tira" de 0F0000 exemplare, de aolohov, cu un tira" de F00000 exemplare ,!amant destelenit - 1>D000 exemplare-, Il1a Ehrenbur+ cu 0?0000 exemplare, de .lexei 8olstoi cu 100000 exemplare, de 6aiaQovsQi - 1?F000 exemplare, ci de autori de du$ina ce atin+ uneori tira"e impresionante. Cifrele sunt si mai concludente atunci cand se are in vedere bilantul +eneral. .flam ca timp de 1F ani Cartea Rusa a editat 1D>1 titluri, cu un tira" +lobal de 1>0M0M00 exemplare, la care, daca se adau+a editiile de la Editura 8ineretului ,M?D titluri intr-un tira" de 110D0000 exemplare- si de la E;!'., se obtine o cifra totala de peste 2F00 titluri si un tira" de 00000000 exemplare. Ce denota aceste dateK Ca literatura romana a fost complet infeudata celei sovietice, al carei re+im de ocupatie s-a resimtit pana tar$iu in mintile unor intre+i +eneratii a caror +andire a fost puternic influentata de lecturile lor din tinerete, pervertind +ustul si formatia celor care au fost obli+ati sa suporte acest proces de manQurti$are, de pierdere a constiintei nationale si a unei reale scari de valori. 8oate +eneratiile noastre postbelice care se mai afla inca in viata au fost puternic marcate de aceasta nefasta influenta care le-a siluit personalitatea si le-a deformat caracterul. 8rist a fost ca in comparatie cu tira"ele exorbitante ale acestei literaturi, literaturile straine erau repre$entate printr-un numar infirm de titluri si acelea in marea lor ma"oritate apartinand perioadei clasice si nu contemporane, lipsind astfel +eneratii intre+i de un contact util si fertil cu +andirea creatoare a marilor literaturi apusene puse cu buna stiinta la index. 2n studiu comparativ al situatiei se poate lesne intreprinde prin urmarirea apoi a cataloa+elor editoriale care ne ofera o ima+ine dintre cele mai de$olante. in acelasi timp, ofensiva sovietica se manifesta si altfel7 prin numarul volumelor de carte achi$itionata in 2R;;, deci carte aparuta in limba rusa, care intrece de $eci de mii de ori cartea straina achi$itionata, redusa in +eneral la cateva titluri ,E en+le$e, 2 +ermane, 2 italiene, 1E france$e, 0 iberice, E +recesti- in timp ce volumele cu titlul &Cartea sovietica& in 3iblioteca .cademiei R;R contin cifre de-a dreptul naucitoare7 cca E000 de titluri in vol I, 2.11E in volumul II, 2MMD in volumul III, 0221 in volumul ), DD>0 in volumul )I, ceea ce dovedeste penetrarea acestei carti si in mod direct prin achi$itii suportate de statul roman, pentru o carte pe care n-o folosea si n-o citea aproape nimeni din necunoasterea limbii si care decenii de-a randul a blocat toate depo$itele bibliotecilor noastre. 4cupatia culturala sovietica a produs si alte nea"unsuri7 ea a blocat, daca n-a oprit definitiv procesul real de crestere a literaturii noastre, care in fa$a interbelica atinsese un nivel cu adevarat european, cu nimic mai pre"os decat al altor literaturi europene, atat sub raport cantitativ cat si calitativ. . blocat si incetinit ritmul de de$voltare, sentimentul valorii si al esteticului, lucru de pe urma caruia literatura noastra s-a resimtit pe deplin in anii epocii socialiste si, credem noi, se resimte si acum, deformand +andirea unei intre+i +eneratii proletcultiste si tinand departe tinerele +eneratii de propria noastra literatura si cultura nationala, de constiinta propriei noastre meniri si valori.

10>

DANIELA KOLEVA (HAT DO YOU REMEMBER OF -TH SEPTEMBER .-//+ REMEMBERING COMMUNISM% OFFICIAL AND UNOFFICIAL DISCOURSES

Abstract7 8he article +atheres information on the >th of ;eptember1>EE to set up a coherent discourse about the political chan+es 3ul+aria #ent throu+h at the end of Lorld Lar II. K !"#r$s7 3ul+ariaH communismH censorshipH Lorld Lar II

.ccordin+ to a tradition startin+ from 6aurice alb#achs ,1>>D N1>F0O, esp. pp. >2-102- histor1 and memor1 stand in opposition in a number of #a1s7 histor1 is an &ob"ective& and abstract relation to the past, #hile memor1 is a personal and intimate relation to itH histor1 follo#s a co+nitive interest in the past, #hile memor1 is motivated b1 a Buest for identit1 or a political #ill and refers to the &lessons of histor1&, i. e. the uses of histor1. 6emor1 is thus about the truth of the present, and histor1 - about the realit1 of the past. Lhile memor1 is spontaneous, unmediated, actual, histor1 is a reconstruction of #hat is no lon+er there. 8hat is #h1 memor1 is interested in continuit1, in ho# identit1 is preserved over time, #hile histor1 +ives &a picture of the chan+es& and accentuates discontinuit1. 6emor1 exists #here the &#armth of tradition& is still felt, #hile in our contemporar1 societ1 it is &seBuestered& b1 histor1 and onl1 &places of memor1& are left. 6emor1 bein+ partial in the sense of both incomplete and biased, histor1 has to &enli+hten it and help it out of its mistaQes&H it has to find and dismantle the po#er over memor1. 4n the other hand, both bein+ relations to the past, histor1 dra#s on memor1 and feeds it in its turn. istor1 and memor1 retain different se+ments of experienceH the1 have different modalities of relatin+ to realit1 ,desi+nation and description respectivel1-, different modes of anal1sis ,conceptual in histor1 and based on examples and details - in memor1-. .ccordin+l1, histor1 and memor1 achieve different Qinds of truth7 referential, about facts and intersub"ective, about experiences. 4n the other hand, memor1 is apolo+etic, or at least, vulnerable to manipulations, #hile histor1 is criticalH the discourse of memor1 pertains to sacrali$ation and that of histor1 - to disenchantment. ,cf. alb#achs 1>>D N1>F0O, 5ora 1>>M N1>M?O, 'e @off 1>>M N1>??O, 8odorov 1>>F, 'avabre 1>>?-. In the follo#in+ I am +oin+ to sho# the pla1 of histor1 and memor1 in personal recollections of onl1 one historical event7 the communist coup d(9tat on the >th of ;eptember 1>EE, #hich is considered the be+innin+ of the period of state socialism in 3ul+aria. 8he memories #ere recorded in the course of life-histor1 intervie#s conducted bet#een 1>>F and 1>>> #ith persons above the a+e of D0, #hose active life coincided #ith the period mentioned. 8#o thin+s strucQ me about these stories. .t the start of the life-histor1 pro"ect in 1>>F, it #as expected that memories of important political events and processes #ould pop up spontaneousl1 in the narratives. o#ever, this #as not the case, #ith t#o exceptions7 LLII in the stories of men #ho tooQ part in it and the collectivi$ation of the farmin+ land in the stories of persons #ho had been affected b1 it. 8hus all of the testimonies cited here are ans#ers to the Buestion7 Lhat do 1ou remember of >th ;eptember 1>EEK 8he other striQin+ thin+ #as the banalit1 of the accounts, #hich I #ill tr1 to explain in #hat follo#s. First I #ill revie# #hat seem to be three t1pes of accounts and then #ill compare them #ith some examples of a normative historical discourse, the one of the school textbooQs in histor1. I. 8he aftermath of >th ;eptember 1>EE7 lo1alt1 to the plot Lhen asQed to tell #hat the1 remember of that particular da1, a fe# of the intervie#ees tell of its aftermath and of the impact it had on their lives, thus follo#in+ the lo+ic of a &plot& implied b1 the 110

perceived causal or meanin+ful connections bet#een the events. 6rs. %oneva(s memories are of this Qind7 &Lhen I #as in m1 second 1ear at the universit1, the >th of ;eptember came and I #as suspended from the universit1 because I had to produce a special certificate Nof trust#orthinessO issued b1 the 4techestven Front1. 61 father #as - the1 called him (QoulaQ( - a #ell-to-do land o#ner and the1 did not +ive me such a certificate.& .fter some time, she nevertheless mana+ed to obtain a certificate, not from her place of birth but from the re+ional centre, #ith the help of a cousin #ho #orQed there. ;he +raduated successfull1 from the universit1 and her life career developed #ithout an1 further impediments because of her &QoulaQ& ori+in. In a similar #a1 6r. 6urad, a 8urQ born 1>1F, #hen asQed of the >th ;ept. 1>EE, told of his activities as secretar1 of the ne#l1 established part1 or+ani$ation7 &8he >th of ;eptember came. I #as on m1 #a1 round the villa+es, foundin+ the part1 or+ani$ation. I #as not present at the first meetin+ - I #asn(t at home. 3ut #hen the1 Nthe part1 functionaries #ho came from to#nO founded the part1 or+ani$ation, the1 said Nto the villa+ersO7 'ooQ here no#, this is somethin+ brand ne# for 1ou. 5o# 1ou need a part1 secretar1. e ma1 be absent at the moment, but thinQ #ell. For the villa+e #ill be in his hands from no# on. 8hinQ of a sharp-#itted man, a smart man...& %. :.7 &3ut that #as after the >th of ;eptember, #asn(t itK& 6r. 6.7 &Xes, after#ards.& %. :.7 &Lhat about the ver1 da1K %o 1ou remember itK& 6r. 6.7 &I do, I do.& %. :.7 &Lhat happened exactl1K %id people understand #hat #as +oin+ onK& 6r. 6.7 &5o one understood an1thin+. .n1thin+. .t that time it #as... the part1 #as in to#n and here Nin the villa+eO the >th of ;eptember #as, so to sa1, normal. 8he people here didn(t taQe part in the stru++le for liberation.& It is interestin+ here to note some details of the speaQer(s st1le as #ell as the &micropolitics& of the intervie# ,i. e. the tacit ne+otiation of #ho he #as, #h1 he had the ri+ht to speaQ and #h1 I should believe him-. First, the contrast bet#een the colloBuial st1le of most of his stor1, and the last phrase, #hich is a shortcut for the formula &the stru++le for liberation from fascism and capitalism&, omnipresent for decades in speeches on official commemorative occasions, as title of textbooQ sections, etc. In 1>>F, 6r. 6urad does not Buestion if #hat had been +oin+ on in 3ul+aria bet#een 1>E1 and 1>EE #as precisel1 that. .lthou+h he did not taQe part himself in &the stru++le&, b1 usin+ the shortcut and b1 puttin+ colloBuial expressions in the mouths of the part1 functionaries, he claims familiarit1, even a Qind of &intimac1& #ith it. In addition to the mixture of st1les, this aspect of familiarit1 #ith the events of ;eptember 1>EE is reinforced b1 his readiness to tell of &the ver1 da1& althou+h, as it turns out, there is nothin+ to tell. 5o mention is ever made of #hat &the stru++le& had been for, #hich #as the part1 in Buestion and #hat communism #as all about. For 6r. 6urad the >th ;eptember 1>EE #as si+nificant because it marQed a chan+e in his life career7 he #as the one elected part1 secretar1 at that first meetin+. 8he chronolo+ical displacement in such stories can easil1 be explained #ith the so-called telescopic effect of memor1 - the condensation, mer+in+ to+ether of temporall1 or meanin+full1 related events. 3ut there is also somethin+ more to it. Rather than bein+ "ust inaccurate, these accounts are ver1 tellin+ of their authors( interests7 of ho# the event immediatel1 affected their lives. Furthermore, the1 tell of a Qind of &cultural code& or cultural consensus as to the meanin+ of the date >th ;eptember, the establishment and reproduction of #hich #as lar+el1 due to official propa+anda and historio+raph1. II. !ersonal recollections referrin+ to public discourses7 lo1alt1 to the facts 6ost of the intervie#ees sticQ to ,or, at least, be+in #ith- #hat the1 have #itnessed or felt themselves. 8hus, for 6r. !hilipov, born 1>20, that da1 #as ver1 importantH in some respects it determined his future life7 &I remember this7 m1 cousin 8odor 6onov, earl1 on the >th of ;eptember, bet#een D700 and M in the mornin+, #hen I +ot up, he #as standin+ in the +arden and he said7 Con+ratulations, #e are alread1 in po#er. e told me that he had listened to the radio and heard :imon @ueor+iev(s2 address to the 3ul+arian people bet#een D and D700 in the mornin+. N...O 8hat same da1 the ne#s spread all over the 111

villa+e. Le #ent to 3erQovitsa Nthe re+ional centreO. 8he1 had alread1 taQen the po#er there. 8odor 6onov and I came bacQ to our villa+e and be+an to looQ for somebod1 to taQe the lead and establish the ne# po#er in the villa+e and #e couldn(t find three people to establish the trichlenQa Na commitee of three membersO to represent the ne# authorit1. .t last a relative of ours a+reed, a second or third cousin, and he became the first ma1or of the villa+e after the >th of ;eptember.& 8hus 6r. !hilipov(s association #ith the communist part1 be+an, #hich resulted in a successful administrative career. In an unintended #a1, his account, liQe 6r. 6urad(s stor1, undermines the officiall1 sanctioned discourse of >th ;ept. as a &revolution&, a &mass uprisin+&, #here &the #hole people& follo#ed the lead of the communist part1. 4ther personal accounts do not seem to claim an1 relation to the &bi+& histor1 or to the communist &master narrative&. 8hus, 6rs. %onQova, 11 1ears old at the time, remembers her fascination #ith the tanQs and soldiers she had never seen before7 &8he >th of ;eptemberK Xou Qno#, I didn(t Qno# then that it #as >th of ;eptember. 8he #eather #as #arm, it #as autumn, I heard ever1bod1 sa17 (@od, let it stop, let the #ar be over*( - for #e #ere in the #ar alread1 at that time. N...O I remember I sa# a tanQ for the first time in m1 life, a tanQ comin+ alon+ the road and dust, clouds of dust... and I remember the soldiers - exactl1 as the ones I(ve seen so man1 times since then on movies, photos, ever1#here. N...O Can 1ou ima+ine #hat it #as for me to see a tanQ stoppin+ in front of us and all the children climbin+ on, and me too, #ith a bunch of flo#ers in m1 hand. .nd the1 opened the top and more 1oun+ +u1s came out7 in helmets, smilin+, lau+hin+. .nd the +esture, #hen he tooQ the flo#ers - he shooQ them liQe this and destro1ed the bunch N...O I #as offended - ho# can that be, such a +ood-looQin+ 1oun+ man and he destro1ed m1 flo#ers.& 6rs. 3orissova, born 1>02, remembers7 &8he >th of ;eptember be+an precisel1 in the mornin+. N...O 61 mother #oQe us up earl1 in the mornin+ and told us7 (I onl1 #ant to tell 1ou not to be scared #hen 1ou looQ throu+h the #indo#.( .nd #hen #e looQed throu+h the #indo#, #e sa# F or D men in drab clothes, standin+ in front of the police office... but the policemen #ere no lon+er there. 8hese are m1 first memories... 8hat is, I #ant to sa1, #e "ust #eren(t let out in the street, that(s #h1 I don(t remember. 8here #as, as the1 sa1 and as #as later described, somethin+ liQe a small meetin+, a demonstration in the centre Nof the to#nO. I didn(t see that. N...O 5othin+... at least, I didn(t reali$e. It is no# a Buestion, #hat happened #here. I remember the blocQades, but that #as after#ards.& Even #hen tellin+ of their personal experiences on >th ;ept. 1>EE, most of the intervie#ees refer to a more +eneral frame#orQ7 their testimonies seem to add to some alread1 familiar picture - the one seen &on photos and movies& - or, on the contrar1, to contest it ,&It is no# a Buestion, #hat happened #here&-. In each case, strivin+ for lo1alt1 to #hatever did happen is demonstrated. 3ut the ver1 definition of &#hat happened& seems to be a problem7 the Buestion is not put at all, impl1in+ that #hat happened is alread1 Qno#n and be1ond an1 doubt. Indeed, it had been defined and explained, officiall1 and uneBuivocall1H had taQen a stable shape and established a stable presence in people(s minds blocQin+ out #hat #as not thus defined and explained. In contrast to this most viable &script& ,consistin+ of both explanations and ima+es-, a number of accounts demonstrate lo1alt1 to the &bare& facts and the minute details of personal experience rather than lo1alt1 to the ideolo+icall1 sanctioned script. 8he1 seem to pa1 attention to the external aspects of the events, rather than to their meanin+, or to their &private& meanin+ rather than to the overall frame#orQ. 8his can also be seen as a tacit refusal to accept the &script&, #hich #as most readil1 available and indeed, used to be officiall1 imposed till recentl1. 8he same effect is sometimes achieved #ith the anecdotal renderin+ of the stories. For instance, an intervie#ee remembers that, #hen he ,a+ed ? in 1>EE- heard from his parents that the Red .rm1 #as comin+, he climbed on the roof of their house to see if the troops #ere alread1 in vie# - he #as ea+er to see the tanQs - and +ot &a nice #hippin+& for that. 8he disappointment of the 11-1ear-old +irl #ith the +ood-looQin+ 1oun+ soldier #ho destro1ed her flo#ers also carries a sense of the comic aspect of the situation. ;uch anecdotal stories can sometimes also be prompted b1 a desire to debunQ the official political m1ths.

112

III. @enerali$ed ima+es instead of recollections7 lo1alt1 to the meanin+s @enerali$ed ima+es instead of personal recollections are b1 no means infreBuent. 6rs. 6ilanova, born 1>20, former partisan, did not even mention her personal situation at that moment7 &8he >th of ;eptember is #hat #e fou+ht for. 3ul+aria #as liberated for the second time b1 the ;oviet .rm1. .fter the liberation, #ith the help of the #hole 3ul+arian people, ever1bod1 be+an to live better - calm and free. 8he villa+es in the countr1 transformed, the1 be+an to looQ liQe to#ns. Aobs #ere secured for ever1one. .nd this made people feel secure - medical care #as free, education #as free as #ell. Le used to live liQe normal people.& In these statements, it seems that the memories #orQed out 1ears a+o and referrin+ one(s o#n life stor1 to the &bi+& histor1, have remained intact despite the revision and the re-#ritin+ of the latter. Reiteratin+ phrases from old textbooQs, recallin+ previousl1 imposed ima+es, instead of their personal experience, the1 reproduce the &script& of the ideolo+ical constructions. 6rs. ;taneva, born 1>20, #ido#ed for more than E0 1ears does not speaQ in the lan+ua+e of the official communist propa+anda, but chooses another &script&7 &Lhen >th of ;eptember came, the1 cooQed food in cauldrons and ever1bod1 #ent #ith their bo#ls to be served and the1 said7 (;o it #ill be from no# on, the land #ill be cultivated in common, nobod1 #ill be in trouble, there #ill be no rich and poor, no tax-collectors to taQe a#a1 one(s co# or se#in+ machine.( 8here #ere man1 demonstrations, trucQs passin+ #ith people dressed in national costumes...& 8he dubious reliabilit1 of this stor1 enhances its s1mbolic Bualit1. 8he meanin+ of this naive utopian vision becomes clear onl1 a+ainst the bacQdrop of 6rs. ;taneva(s stor1 of bein+ forced #ith her children out of her o#n house b1 the local part1 &apparatchiQs&7 the house #as to become a museum of her cousin, a partisan #ho perished in the eve of >th ;eptember 1>EE. In a more pathetic st1le the oppositional version is expressed b1 6r. .n+uelov, born 1>1E, formerl1 an active member of the .+rarian !art1 and supporter of its ri+ht #in+, #hich stood in opposition to the communists in the first 1ears after 1>EE. is stor1 combines all three modes of tellin+7 &4n >th of ;eptember I #as at the rail#a1 station NbarO. .nd some communists came ,most of them #ere communists-. 8he1 #anted #ine, the1 #anted to l1nch me - one of them #as particularl1 Qeen for the1 #anted me to +ive them drinQs free. N...O I Qno# of 1>1?, #hen the proletariat came Nto po#erO in Russia, I remember the events. 8he1 uprooted ever1thin+, destro1ed ever1thin+, the tsar(s palace, "ust to come to po#er. 8he1 destro1ed ever1thin+, all political parties. I Qept this in mind. .nd #hen >th ;eptember came, I remembered it. N...O .s >th of ;eptember EE came, the1 carried the eBuipment out,0 t#o cousins of mineH the1 carried ever1thin+ out, the seed-drill, the reapin+ machine... 8he1 said7 In the ;oviet 2nion the1 so# #ith airplanes - and then I remembered the events in Russia and I reali$ed that it #as +oin+ to be hard...& Comparin+ the >th ;eptember 1>EE #ith the Russian revolution is Buite in compliance #ith the communist &master narrative&7 ho#ever, in the intervie#ee(s assessment it has ne+ative connotations. 8he1 are emphasi$ed b1 another parallel, a tacit one - #ith the :u-:lux :lan - su++ested b1 the #ord &l1nch&. is pointin+ at the destruction of &all political parties& in ;oviet Russia hints that 6r. .n+uelov is talQin+ as a member of a part1 and not "ust as a private person. 8his position seems to entitle him to some +enerali$ations, such as the remarQ of the collectivi$ation as a conseBuence of >th ;eptember 1>EE and to put his account in the broader frame#orQ of violence and repression. 4fferin+ propa+anda clich9s, utopian ima+es and historical +enerali$ations instead of their personal experience, the narrators from this +roup seem to maQe statements about their positions, about #here the1 &speaQ from&. 8hus the1 demonstrate more of a lo1alt1 to the meanin+s than to the facts. 4ne(s o#n memories of them are mediated b1 the versions of histor1. . persistent, accepted notion of the event serves as a corrective for the individual(s memories. 8he &pattern&, &matrix& has been borro#ed from the official discourse or, as in the last case, from an oppositional one, onl1 to be reproduced and, sometimes, to be filled in #ith the individual(s o#n experiences. 8hus individual memor1 becomes sub"ect to certain rectifications reconcilin+ it #ith some ,more or less- accepted version. 8he private experience is sub"ect to normali$ation and a coherence bet#een bio+raphical and historical narrative is ensured. 8his coherence sanctions the ri+ht of the teller to tell. It turns out, ho#ever, that one(s abilit1 to tell depends on ,and is restricted b1- the available rhetoric 110

and s1mbolic devices for the construction of a narrative structure, #hich could best &represent& the past. .s 6arsha ;iefert has sho#n, in a totall1 different context indeed, &st1le& can hardl1 be irrelevant to &substance& ,;iefert 1>?>-. Lhat is bein+ said is not independent of the #a1 of expressin+ it. 8he content is moulded b1 the rhetoric. 8hus &st1le& #orQs bacQ upon &substance&. 3ut if so, then the thesis of the philosoph1 of science that there is no theor1-neutral lan+ua+e, applies to the stories of the >th ;eptember as #ell. ;impl1 namin+ it a revolution or a coup d(etat means embeddin+ it in a different narrative and is alread1 taQin+ side in a contest. ;1mptomaticall1, no one tries to subsume the event under a cate+or1. It is never referred to in an1 other #a1 but b1 the date. ;o the date becomes reified, turns into a separate Qind in itself. 6rs. %onQova(s remarQ7 &I didn(t Qno# then that it #as >th of ;eptember&, does not mean that she did not Qno# the dateH rather, it means that she had no idea of the importance of the event and of the meanin+s that #ere to be attached to it later. 6rs. 3orissova(s statement7 &8he >th of ;eptember be+an precisel1 in the mornin+&, does not refer to the da1 as a phenomenon of nature, but to the developments she #itnessed. 4n the other hand, in all stories, >th of ;eptember al#a1s &came& - as if no one did an1thin+ about that, it "ust &came& #ith the re+ularit1 and imminence of a natural phenomenon or of &the #heel of histor1&E. 8his is in conformit1 #ith ,or, to advance the stron+er thesis, could be the result of- one of the primar1 "ustifications of the communist rule, le+itimi$in+ state socialism on the +rounds of its inevitabilit1 ,see Latson 1>>E-. It is true that in the past decade ne# meanin+ful frame#orQs have been created to accommodate previousl1 dissident memories. In spite of the transformation of the rhetorical environment from that of communism to that of democrac1, there seems to be no readil1 available understandable set of codes, #hereb1 &tacitl1 dissident experience& can be communicated. .s far as the >th ;ept. 1>EE is concerned, no ne# dominant narrative has been #orQed out 1et. %ebates started in 3ul+arian historio+raph1 since the earl1 1>>0s as to #hether there had been fascism in 3ul+aria or not. 8he ans#er to this Buestion #ould be instrumental for the reinterpretation and the reassessment of the &>th ;ept. 1>EE&. 5o consensus seems possible at present.F 8he textbooQs in histor1 published in the first 1ears after 1>?> do not, as a rule, tacQle the Buestion at all. 8he current ones contain a para+raph on the event and its situation, providin+ more of a chronolo+1 and less interpretation. o#ever, the latter is present in the ver1 terms used b1 the authors. I looQed at the four current textbooQs in 3ul+arian histor1 approved b1 the 6inistr1 of Education for the last 1ear of secondar1 school ,#hich means that teachers are free to choose an1 of them-. 8he one published in 1>>0 as #ell as the one published in 1>>> do not mention &anti-fascist stru++le& at allH the authors use the phrases &communist resistance& and &civil #ar& respectivel1. 8he1 define the developments on > ;ept. 1>EE as a coup d(9tat and stress more explicitl1 the role of the ;oviet arm1. 8he t#o other textbooQs, published in 1>>D, contain sections on the anti-fascist stru++le. 8he authors contend that an armed uprisin+ tooQ place on ?-> ;ept. 1>EE and put it in the broader context of the anti-5a$i stru++le in LLII.D 8he commemoration is also split7M the s1mpathi$ers #ith the political 'eft accentuate the anti-Fascist character of &the stru++le& and hold meetin+s in front of the monument to the ;oviet .rm1H those #ho #ere repressed in the 1ears of socialism and the descendants of the victims or+ani$e memorial services .s :. )erder1 points out, the socialist production of culture #as a self-consciousl1 constructed one, produced more throu+h discourse and lan+ua+e than practice ,)erder1 1>>F, ?M->M-, so control over the discursive realm and over the rhetoric #as fundamental. 8hat is #h1 the production and survival of unsanctioned memories has been problematical. In conclusion7 the oral histor1 of >th ;ept. 1>EE failed to extract counter-narratives, &hidden transcripts& ,;cott- or &evocative transcripts& ,;cott(s concept adapted to ;oviet-t1pe s1stems b1 umphre1 1>>E, 20- a#aitin+ decodin+. 8he1 rather proved the absence of shared alternative &scripts&7 most stories of the event either resort to the old s1mbolic and rhetoric frame#orQ, aided b1 &photos and movies&, b1 monuments and ritual ,thou+h rendered suspect b1 the chan+in+ realit1?- or sticQ to personal memor1 as more reliable ,thou+h partial and &private&-. 8he latter seem to speaQ &past& rather than &bacQ to& the official idiom. 8he oral histor1 of >th ;ept. 1>EE rendered once a+ain problematic an1 simplistic conclusions of both the &monopoli$in+ force& of official Qno#led+e and the resources for resistance to it. 11E

References7 %e1anova, '. ,ed.- 1>>M. 8he ;pirit of .nnales. Reader. ;ofia7 CritiBue and umanism ,in 3ul+.-. alb#achs, 6. 1>>D N1>F0O. 69moire Collective. ,3ul+arian edition-. ;ofia7 CritiBue and umanism. umphre1, C. 1>>E. &Rememberin+ an &Enem1&7 8he 3o+d :haan in 8#entieth-Centur1 6on+olia&, in Latson 1>>E. 'avabre, 6.-Cl. 1>>?. & istor1 and 6emor17 ;ome ;tartin+ !oints&, ;otsiolo+ichesQi !roblemi, 1-2, pp. M-1F ,in 3ul+arian-. 'e @off, A. 1>>M N1>??O. & istoire&, in id.7 istoire et 69moire, !aris, @allimard, pp. 1M>-1?D, 1>E200, 2>M-02F. 3ul+arian edition7 %e1anova, '. 1>>M., pp. 100-12>. 'e @off, A. 1>>M N1>??O. &69moire&, in id.7 istoire et 69moire, !aris, @allimard, pp. 1D0-1MM. 3ul+arian edition7 %e1anova, '. 1>>M., pp. 100-10>. 5ora, !. 1>?E. &Entre 69moire et istoire&, in7 5ora, !. ,ed.- 'es lieux de m9moire. I. 'a R9publiBue. !aris7 @allimard. 5ora, !. 1>>M N1>M?O. &69moire Collective &, in7 'a 5ouvelle istoire, !aris, pp. 0>?-E01. 3ul+arian edition7 %e1anova, '. 1>>M., pp. 200-20M. ;iefert, 6. 1>?>. &;t1le as ;ubstance7 %orson as an .uthor of FolQlore ;cholarship&, Aournal of FolQlore Research, 2D ,1-, Aanuar1-.pril, pp. D1-M>. 8odorov, 8. 1>>F. &'a m9moire devant l(histoire&, 8errain, 2F, septembre, pp. 101-112. )erder1, :. 1>>F N1>>1O. 5ational Ideolo+1 2nder ;ocialism7 Identit1 and Cultural !olitics in Ceausescu(s Romania. 2niversit1 of California !ress. Latson, R. 1>>E. &6emor1, istor1 and 4pposition under ;tate ;ocialism. .n Introduction&, in7 Latson, R. ,ed.-, 6emor1, istor1 and 4pposition under ;tate ;ocialism. ;chool of .merican Research !ress, ;anta Fe, 5e# 6exico, pp. 1-20. 5otes7 1 Fatherland Front - the anti-fascist coalition, dominated b1 the Communist part1, #hich overtooQ the po#er on the >th ;ept. 1>EE. 2 !rime 6inister in the first +overnment of the 4techestven Front. 0 e refers to his "oinin+ the collective, #hich happened in the late 1>E0s. .ns#erin+ to m1 specific Buestion, 6r. .n+uelov acQno#led+ed that the collective #as not established in 1>EE but later. 8he exact 1ear he could not remember. E &8he #heel of histor1 is turnin+ and #ill be turnin+ until the final victor1 of communism& - a much Buoted sentence from @. %imitrov(s speech at the trial, or+ani$ed b1 the 5a$is after the Reichsta+ fire in 1>00. F 8he chan+es and the continuities in post-communist historio+raph1 are the focus of the international research pro"ect & istorio+raph1 in ;outheast Europe after the Fall of Communism& funded b1 the .ustrian 6inistr1 of Education, ;cience and Culture and lead b1 the Centre for the ;tud1 of 3alQan ;ocieties and Cultures ,C;3;C-, 2niversit1 of @ra$. 8he pro"ect started in the sprin+ of 2001. 61 collea+ue Ivan ElenQov and I are to trace the chan+es in paradi+ms, themes, institutions, etc. as #ell as the current debates in 3ul+arian historio+raph1 and related disciplines. D 8o the best of m1 Qno#led+e the textbooQ published b1 !rosveta ,a publishin+ house speciali$ed for educational booQs, the oldest amon+ the four mentioned- is the one most #idel1 used. Collea+ues #ho have a closer looQ at school education of histor1 tend to explain that #ith inertia amon+ teachers to rel1 on the oldest and most established publisher M . brief looQ at several central ne#spapers from around > ;ept. 1>>> #ill prove this7 %emoQratsia, the paper of the then rulin+ 2nion of %emocratic Forces, onl1 announces the promotion of 8he 3lacQ 3ooQ of Communism in 3ul+arianH on 12 ;ept. the paper publishes a photo of the ne# monument to the victims of communism in the centre of ;ofia #ith a short note, none of them is on the first pa+e. %ouma, the paper of the socialist part1 ,ex-communist-7 ? ;ept. - #hole-pa+e article b1 historian and member of the Central Committee of the communist part1 !rof. Ilcho %imitrov a+ainst the &ne# readin+s& of the >th ;eptemberH > ;ept. - intervie# #ith &the onl1 livin+ participant in the commandment of the people(s uprisin+ on the >th ;eptember& and reports of the inau+uration of a memorial tablet to 8odor PhivQov ,+eneral secretar1 of the communist part1 and head of the state for 11F

00 1ears till 1>?>- in his native to#n and a monument to Ivan 8odorov-@orunia #ho &first dared critici$e PhivQov(s monocrac1&, both #ritten in a respectful mannerH 10 and 11 ;ept. - reports of the commemorative meetin+s in different places. 8#o of the bi++est dailies, 8roud and 2E Chasa, publish photos of the monument to the victims of communism and brief reports of the commemoration in ;ofia, brin+in+ forth details of leadin+ politicians( reactions. 2nder the title 8he ero and the )ictim 2E chasa puts side b1 side intervie#s #ith a partisan commander and a political prisoner and 8roud publishes an article b1 a leadin+ "ournalist entitled 2prisin+, Revolution, Coup d(9tat or 5ational Illusion and tracin+ the different appraisals, and another one b1 a left historian #ho ar+ues that an impartial appraisal #ill be possible in 100 1ears. ? 8hat this officiall1 mana+ed ima+er1 #as devoid of its ori+inal meanin+s becomes clear from the accounts of the annual commemorations of >th ;eptember7 for most people it #as an opportunit1 to visit friends and Qin or catch up #ith domestic #orQ, or simpl1 another da1 off. . fe# cit1 d#ellers complain of havin+ to taQe part in the demonstrationsH others found it fun to meet collea+ues in a different settin+ or demonstrate their ne# clothes.

IRINA BADESCU LA TRAHISON DES CLERCS % EDITION REVUE ET AUGMENTEE' .-01

Abstract7 8he article evaluates the position of the Romanian intellectuals to the communist re+ime, bet#een 6a1 D? and 1>M1. K !"#r$s7 RomaniaH communismH clerQsH censorship

2n effet de m9moire pour commencer7 meme si tout centre a au"ourd(hui mauvaise r9putation - et ce "usBue dans la th9matiBue Bui nous r9unit ici -, il en faut un a nos propos et "e prendrai au hasard celuici. Ae me suis lon+temps demand9, a force de les entendre se r9p9ter tout au lon+ de ma formation, ce Bue voulaient dire, dans les termes, +9n9ration interrompue et +9n9ration de sacrifice. 'a premiere de ces expressions 9tait claire, a tout le moins pour un a+e de la soci9t9 roumaine a l(issue de la seconde +uerre7 c(est la +9n9ration coup9e d(elle-meme et de son pass9 par la +uerre et surtout par le rideau de fer. !our la deuxieme, la, c(est un peu plus difficile, car l(appellation a 9t9 reprise depuis, avec chaBue +9n9ration d(a+e - et il en a pass9, h9las* "usBu(a nos "ours. 2n modele est donc en train de se mettre en place a travers ses r9p9titions7 comme chacun sait, une est aussi, culturellement parlant, une . %(autre part - la part "ustement rationalis9e, ob"ectuellement homolo+u9e, voire conceptualis9e par le comparatisme classiBue, le -, "e me suis demand9 comment pouvaient etre repr9sent9s ces , ou ,memeBui donnent, tres particulierement a notre culture et notre litt9rature ,mais non seulement- l(allure convulsive d(un ob"et, d(une r9f9rence 9chappant sans cesse au discours Bui s(en r9clame. Comment les donner a voir, les , ces 9tiBuettes, dansJpar le discours, au lieu de les laisser vibrer d(une 9ner+ie 11D

informul9e, dans la tonalit9 ou plaintive, ou triomphaliste du m1the ou de l(id9olo+ie subitement no1autant le paradi+me. Certes, les narratolo+ies de tous bords ont eu raison en partie de ces r9sistances, Lhitehead l(a dit, ces r9sistances p9tries d(ethnocentrisme du plus pur et dur au plus 9clair9, en partie, c(est-a-dire sous l(aspect techniBue d(or+anisation du discours "ustement. ;i en France, ou ailleurs, ces techniBues ont flanBu9 9troitement la pulv9risation de la +rande istoire en petites, ou diverses, voire personnelles, plus r9cup9r9es les unes Bue les autres par leurs cultures et micro-cultures respectives, notre istoire et par cons9Buent Culture et 'itt9rature redeviennent p9riodiBuement ma"uscules et c(est parce Bue la r9sistance n(1 est pas affaire de discours, mais d(un hors discours d9lib9r9ment maintenu comme tel. 76aintenu dans l(incomparable. Ae n(ai pas trouv9 de r9ponse one to one aux Buestions Bue "(ai rappel9es. 6ais cela m(a amen9e Buand meme a rouvrir le dossier de la composante imitative de la culture roumaine dans le processus de modernisation, plus particulierement par rapport ,et Buelle Bue soit la forme de ce rapport- a la France. 'es BuelBues r9flexions Bue "e vous propose tournent autour d(un cas plus Bue chronolo+iBue en partie 9tudi9 sous l(an+le de la m9moire orale17 ici et maintenant, celle de notre +roupe et de son d9bat. I. 'e bon usa+e de l(imitation, puisBu(il 1 en a un, meme si l(on s(en rallie sans restrictions ou nuances a la these telle Buelle, a ce refrain encoura+eant ou plaintif ins9parable de la modernisation roumaine7 . !uisBu(il ne faudrait pas non plus en inf9rer un manBue de cr9ativit9 meme pas d(ori+inalit9s cr9atrices. ;i modele a imiter il 1 a, il est tout dans ce Bue l(on en fait, dans son mode d(int9+ration - et c(est la un lieu commun dans l(anthropolo+ie ou la litt9rature. !our ce Bui est du modele franYais - Bue "(ai propos9 ailleurs2 d(envisa+er, dans sa dur9e roumaine, peut-etre balQaniBue, bien plus comme un modele de civilisation des mours Bue de pens9e ou d(action - il est certain Bue sa teneur consiste en ce Bu(il a 9t9 perYu comme un modele d(apprentissa+e. C(est dire Bue dans les acceptations inconditionnelles - de eliade, .lecsandri a !ompiliu Eliade et aux manuels en cours dans les l1c9es roumains de l(entre-deux +uerres - comme& dans les re"ets des - a 6ircea Eliade en passant par 3la+a ce modele conserve toute son efficacit9 dans trois de ses composantes ma"eures7 le caractere de au sens strict, l(impact sur le st1le de vie et la pr9sence d(une instance monitrice. .utant dire, sans entrer dans le d9tail, Bu(il 1 a la-dedans une lar+e part d(9laboration fictionnelle Bui ne saurait se passer d(un a+ent porteur personnalis9, fut-il celui-ci, personna+e, auteur, en vo+ue ou r9pertori9, personnalit9 m1thifi9e ou autre. !rincipal point d(ancra+e de ce modele7 l(utopie centraliste avec sa souche dans les 'umieres, mais remodel9e sur ,formule d(ailleurs attribu9e a 'ouis CI)-, les incontournables classiBues, a1ant pour lieu de presti+e le !aris bal$acien ou impressionniste ou etc. Ae ne voudrais pas m(attarder sur les repr9sentations Bui peuplent ce modeleH il suffirait d(a"outer Bu(il a 9t9 explor9 dans sa seule composante livresBue, particulierement litt9raire ,lire-traduire surtout-. 4n est surpris de voir encore dans le Aurnalul fericirii de 5. ;teinhardt, par exemple, a Buel point la r9f9rence aux des civilit9s de l(.ncien R9+ime se retrouve a travers des citations ou des franYaises. Gu(il comporte, d(une 9poBue, d(un +roupe social ou meme d(une r9+ion roumaine a l(autre, un ordre diff9rent de priorit9s, parmi lesBuelles la lecture demeure en tete. Il est, ce modele, relevant pour ce Bue ui$in+a d9"a appelait ce Bui, dans une perspective culturelle et surtout communicationnelle, vide le concept d(imitation - si concept il 1 a - de son contenu, 1 compris de ses connotations si ameres pour nous. %es lors la Buestion se d9place7 de ce Bu(est ce modele ,s(il 1 en a un en soi, ce Bui constitue le casse-tete r9current du comparatisme, en BuelBue sorte son - a ceux Bui l(utilisent, l(habitent et pour Bui il fait modele. En d(autres termes, plus pr9cis9ment pour ce Bui est du modele franYais en Roumanie, il 1 a des chances Bue son efficacit9 ait 9t9 diff9rente, a diff9rentes 9poBues, selon Bu(il a 9t9 9labor9 et habit9 par un +roupe ou l(autre, ou - c(est le cas peut-etre de l(entre-deux +uerres - par l(ensemble de la soci9t9. !our avoir lon+temps fr9Buent9 un ob"et d9tran+ere, la litt9rature franYaise, plus particulierement le 1?e siecle, auBuel "ustement les d9buts de la modernisation roumaine, "(ai constat9 Bue, loin de se substituer l(une a l(autre - comme on ouvrirait completement ou fermerait herm9tiBuement des tiroirs les paradi+mes tels Bue les envisa+eait la r9flexion occidentale, coulissent les uns sur les autres, a des vitesses diff9rentes, lib9rant de pans d(histoire, de +roupes, de +9n9rations, pans assortis de leurs id9olo+ies plus ou moins manipulatrices selon le rapport au pouvoir. . la limite de ce d9placement, les mentalit9s, les plus , sous-tendues par une doxa Bui repr9sente dans l(ensemble le r9siduel de la pens9e claire, no1au dur des paradi+mes de r9f9rence. %es mar+inalit9s par rapport au centre, des illusions de pouvoir par rapport a une volont9 de pouvoir institu9e, institutionnalis9e. 6ais n9anmoins - et toutes 11M

les 9tudes en anthropolo+ie et histoire culturelle s(accordent la-dessus- entierement op9rantes dans le social. localis9es, topolo+is9es de v9cu lo+9 BuelBue part, sous l(ima+e dans le pens9, contre le pens9, ainsi Bue l(a formul9 FranYois Furet, voire l(ima+e contre le v9cu comme l(avait d9"a vis9 'acan etc. 8out un d9bat th9oriBue - horribile dictu - peut etre en+a+9 la-dessus. .vec, peut-etre, au bout, une ou plusieurs r9ponses aux Buestions naives Bue "e me suis pos9es au d9but. 6ais tels Bue nous nous connaissons il vaut mieux "e crois, en ce moment, 9voBuer un cas nous appartenant. 8h9oriser est mauvais, vive le faire, n(est-ce pasK ,a condition, "(a"outerais, Bue ce faire ne participe pas d(un m1the, lui aussi...C9dons un moment a la tentation de moraliser l(histoire, Bui est, elle, bien franYaise. II. Il ne s(a+it pas vraiment d(une 9tude de cas en bonne et due forme, mais d(un rappel, de l(9vocation si vous voule$, de ce Bu(en seraient les principaux 9l9ments. Et Bue "e situerais sous le si+ne et le sens, tou"ours actuels et d(une meme force percutante, de 'a trahison des clercs de Aulien 3enda par laBuelle se d9si+ne aussi le +roupe social vis9. 'e , moment 9v9nementiel commun France-Roumanie, a BuelBues mois pres, repr9sentation Buasi-embl9matiBue d(une s1nchronie Bue l(on n(esp9rait - et n(espere - presBue plus soustraire du m1the de l(entre-deux +uerres. Il 1 a meme une sorte de surs1mbolisation du moment, plus interculturel Bue nature si on peut le dire ,franco-roumain et bonheur* vice-versa-, par la pr9sence du +9n9ral de @aulle en mai a 3ucarest ,visite "ustement abr9+9e parce Bue se pr9cipitait a !aris- et la reconnaissance occidentale, surtout franYaise, en aout, lors de l(invasion de !ra+ue par les troupes sovi9tiBues et satellites, de l( politiBue de la Roumanie. 4n sait ce Bue fut en France mai (D?7 principalement un chan+ement de paradi+me au sens fort, affleurant dans la violence sociale anticonsum9riste, surtout dans la citadelle des mandarins, centre-bunQer de savoir, mais non seulement. Corollaire - dans la bonne lo+iBue foucaldienne - mai (D? a d9clench9 une releve id9olo+iBue et, par cons9Buent, visant le pouvoir, dans et de la +auche en expansion et durcissement depuis la fin de la +uerre. 4n sait aussi ce Bui a suivi cette flamb9e sociale7 la culpabilisation des intellos et la r9cup9ration des mar+inalit9s un instant rabattues vers le centre ,le cas-limite de Cohen3endit- et du pouvoir par le s1steme ,en termes de soci9t9, par les -, la r9cup9ration du savoir par le mandarinat , les %errida, Foucauld et compa+nie. 'a perception roumaine imm9diate de mai (D? a 9t9 tres limit9e dans le d9+el alors v9cu intens9ment. C(9tait le d(un petit +roupe de trublions, tous des , devenus causeurs par oisivet9. . 6ais a examiner ce Bue fut aout (D? du moins pour le +roupe correspondant de roumains, on constate deux choses asse$ surprenantes7 des similitudes de structure de l(9v9nement pour le court terme et une diff9rence d(inertie des contenus ,institutionnels, de comportements etc.- sur le lon+ terme. .utrement dit, il 1 a bien eu un modele a imiter, et s9lectivement, comme "e l(ai ditH mais ce modele n(9tait plus viable, il ne plus Bu(en clopinant au niveau du +roupe meme des clercs, surtout pour l(ensemble de la soci9t9. .out (D?, pour le rappeler brievement, c(est le moment maximum du d9+el7 au bout d(une relaxation int9rieure tres apparente, amnistie politiBue ,1>DE-, bien-etre assorti de consum9risme en +rande partie ima+inaire ,+race, entre autres, aux envo19s de l(9tran+er-, vo1a+es dans les pa1s socialistes et meme plus loin, lan+ues 9tran+eres a l(honneur, livres 9tran+ers dans les librairies - au"ourd(hui encore le bien-etre, chiffr9 a l(apparence, a l(ima+e, demeure premier7 . 3ref, si chan+ement il 1 a eu, c(est non de paradi+me au sens strict ,-, mais d(ima+e politiBue7 ima+e semblable, aussi efficace Bue le port Buasi+9n9ral de la mini-"upe. 'a reconnaissance de cette ima+e par l(4ccident a fait le resteH et, suite au refus de Ceautescu de participer a l(invasion de la 8ch9coslovaBuie, il 1 eut une ru9e d(entr9es au !arti ,+rande ma"orit9 d(intellectuels - et une solidarisation sociale centr9e7 lib9ration contrZl9e, harmonie consensuelle sur le theme de la libert9 ,par rapport a l(2R;;, le mauvais .utre- et de la souverainet9, m1the homolo+u9 de source Buarante-huitarde et unioniste ,par l(4ccident, le bon autre-, Bui dit mieuxK 2n moment, donc, ou la soci9t9 roumaine s(est vue , transparente a elle-meme, homo+ene. 6ais c(est la, dans la non-transparence interne des clercs par rapport a l(ensemble social Bu(intervient la trahison, dans l(ambi+uit9 s9mantiBue Bue peut prendre le terme "usBue dans le titre de 3enda. Encoura+9s a la fois par la pens9e de +auche franYaise -, de ;artre a 8el Guel - et le !arti - ou l(on n(entrait plus Bue par - ils se sont vus 9lites a la franYaise de la modernisation de la pens9e, moteurs du nouveau paradi+meH alors Bu(ils n(ont fait Bu(emboiter le pas a l(ensemble social et, surtout Bu(il n(1 avait pas de chan+ement de paradi+me. Ils se sont en BuelBue sorte retrouv9s par la pens9e contre cet ensemble dont la coh9sion 11?

9tait au prix de la r9sur+ence du m1the nationalH et on sait ce Bue celui-ci est devenu. '(illusion dura peu pour les clercs7 "usBu(aux theses de "uillet 1>M1 ou il 9tait Buestion "ustement d(interdire un chan+ement de paradi+me. 2n plus lon+ d9lai pour l(ensemble de la soci9t9 dans le +el pro+ressif du bien-etre. !our simplifier et res1mboliser la situation cette fois-ci dans la dissimilitude par rapport au modele, "e dirais Bue mai (D? s(est achev9 sur le d9part du pr9sident de @aulle et du modele dont il 9tait l(insi+ne et peut-etre dernier a+ent. .out (D? s(est conclu par l(arriv9e de Ceautescu, porteur d(un autre modele leBuel, s(il n(a pas d9truit volontairement le modele franYais, l(a rele+u9 dans un tiroir du clerc pi9+9, +hettois9, libre au"ourd(hui de bien parler, voire de bien 9crire, bien se tenir che$ lui, ou, au mieux, a la t9l9 ou on le voit asse$ rarement pour Bu(il fasse encore personna+e. 2n peu malade, un peu n9vros9 ou excentriBue, s(il a trahi "adis l(histoire, il en a 9t9 a son tour trahi. .vec la sienne propre, cela fait beaucoup d(histoires, de proportions diverses, dans le virtuel en"ou9 de l(ordinateur Bui, seul, l(entretient, plus nombreuses Bue les manuels alternatifs, Bue les fictions litt9raires - car seuls les m1thes nationaux sont en nombre fini. 5otes7 1 )oir le volume '(En+a+ement des intellectuels a l(Est, textes r9unis par Catherine %urandin, !aris, '( armattan, 1>>F. 2 cf. 'e froumBin dans ,tous- ses 9tats, 5e# Europe Colle+eXearbooQ, 1>>M

SUZANNE TRAVERS 2 ED(ARD KANTERIAN CASTING LIGHT ON THE LONG SHADO( OF ROMANIA&S SECURITATE

Abstract7 8he article discusses the oppression structures instrumented b1 the communists( ;ecuritate to manipulate the Romanian societ1 and Qeep it in submission. K !"#r$s7 RomaniaH communismH censorshipH ;ecuritate

6ore than ten 1ears have passed since the former communist countries of Eastern Europe embarQed on the path of democratic transition. 8his is a difficult process that necessaril1 involves confrontations #ith the totalitarian past. In Romania, one of the main le+acies of the communist period and a serious obstacle to democrati$ation has been the shado#1 presence of the former secret police, #hich has continued to pla1 a role in the nation(s politics and econom1. 4nl1 recentl1 have attempts to confront this le+ac1 and the role of the secret police borne le+al and institutional fruit. . council and la# have been established to open secret police files and to prevent former ;ecuritate members from holdin+ political office. 8hou+h the countr1(s recent elections revealed the extent to #hich Romania is still +overned b1 forces #ith close ties to the old re+ime, the1 also indicated pro+ress in excisin+ the ;ecuritate(s po#erful and dama+in+ influence. In addressin+ the le+ac1 of its secret police, Romania faces Buestions that arise for an1 societ1 that has been throu+h #ar or dictatorship as it attempts to find truth and for+e reconciliation. Lhen Romanian protesters tooQ to the streets in %ecember 1>?>, overthro#in+ dictator 5icolae 11>

Ceausescu in the bloodiest of Eastern Europe(s revolts a+ainst communist rule, included amon+ the tar+ets of popular loathin+ - povert1, communism, Ceausescu and his #ife, Elena - #as the ;ecuritate, the Romanian secret service that had acted as a political police force under the dictatorship. 'iQe the ;tasi and the :@3, its counterparts in East @erman1 and the ;oviet 2nion, the ;ecuritate terrori$ed suspected opponents of the re+ime, usin+ a net#orQ of informants and collaborators to foster internali$ed repression and social mistrust. Founded in 1>E? #ith the aim of (+uaranteein+ the achievement of democrac1 and the securit1 of the !eople(s Republic of Romania,( in practice the ;ecuritate #iped out Romania(s civil societ1 after Lorld Lar II, Qillin+ or deportin+ an unQno#n number of victims, estimated at bet#een 200,000 and 1 million. 31 the time Ceausescu came to po#er in 1>DF, the ;ecuritate had Buelled outri+ht opposition to the re+ime. 2nder his rule then, the secret service en+a+ed in more subtle repression7 #idespread censorship, the monitorin+ and harassment of dissidents, the fomentin+ of fear, paranoia and mutual suspicion- all aimed at perpetuatin+ its fri+htenin+ ima+e in the minds of Romanians and Qeepin+ them Buiet and obedient - in short, to maintain despotic control. Ceausescu #as of course executed in the revolution, but eleven 1ears later, the ;ecuritate remains a persistent presence in Romanian life, impedin+ pro+ress to#ards democrac1 b1 maintainin+ a controllin+ hand in the nation(s economic and political s1stem. %espite its formal abolition in 1>?>, man1 of the or+ani$ation(s emplo1ees #ere BuicQl1 put under the char+e of the arm1 and then reconstituted as a successor a+enc1, the Romanian Intelli+ence ;ervice ,;RI-. 8hus, the ;ecuritate has continued to function, provin+ itself adaptable in structure and resistant to attempts to reform it. Aust one indicator of the ;ecuritate(s on+oin+ influence on present-da1 Romania has been the countr1(s difficult1 in obtainin+ 5.84 membership. 8he 2.;. +overnment has issued repeated reBuests for Romania to #ithdra# former ;ecuritate members from the ;RI, concerned about the on+oin+ ties bet#een ex-;ecuritate and Russia(s :@3. Aames 3. ;teinber+, accompan1in+ former !resident Clinton on his visit to Romania in 1>>M as deput1 assistant to the president for national securit1 affairs, told local "ournalists &the Romanian secret service is full of ex-;ecuritate officers #hom #e cannot offer access to 5.84(s secrets.& ;uch exclusion from 5.84 has economic conseBuences for Romania, as membership in the or+ani$ation #ould undoubtedl1 attract more Lestern investors to a countr1 badl1 in need of forei+n capital. 3ut the ;ecuritate(s on+oin+ le+ac1 poses serious problems #ithin Romania as #ell. Former ;ecuritate officers have remained visible in +overnment and militar1 posts, #hile others received (first dibs( in the privati$ation of state-run enterprises or have benefited from illicit activit1 on the so-called (+ra1 marQetH( in 1>>E->F, for example, alon+ #ith the 6inistr1 of 8ransport, members of the ;RI broQe the embar+o on oil trade #ith the former Xu+oslavia at +reat profit to themselves. .s then-president Constantinescu put it in 5ovember 2000, &8he hu+e #ealth accumulated ille+all1 in the last 10 1ears, and especiall1 in the first six 1ears after the revolution, is not onl1 related to the dramatic impoverishment of the population, but also #ith Romania(s disBualification as a state of ri+ht and order.& Former and current secret police members #ere involved in the crash of several financial institutions, includin+ last 1ear(s F5I ,5ational Investment Fund- debacle in #hich 1>0,000 private investors lost their savin+s. @overnment investi+ators found that most F5I board members #ere former ;ecuritate or current ;RI members, and that the1 had embe$$led hu+e sums from the fund. ;a1s oria-Roman !atapievici, a prominent Romanian political anal1st, (3efore 1>?> Romania #as massivel1 infiltrated and continuousl1 monitored b1 the ;ecuritate(s people. .fter 1>?>, this (advanta+e( #as aptl1 transformed N#ith the help of !resident Iliescu and his aidesO into an almost total economic control over societ1 and politics. 8he ;ecuritate officers do not monitor us an1moreH the1 have become (privati$ed( and (democrats( and the1 hold our harness.( In Aul1, frustrated b1 his +overnment(s failure to achieve much-needed economic reform, efforts that #ere blocQed b1 old school communists and ex-;ecuritate members no# #orQin+ in the !%;R ,;ocial %emocrac1 !art1- and !R6 ,@reater Romania !art1- parties or in the econom1, !resident Constantinescu announced he #ould not seeQ re-election in formal protest a+ainst such #idespread corruption and the ;ecuritate(s po#erful influence. 8he outcome of those elections, held late last 1ear, featured the revival of political forces that can be traced bacQ to the Ceausescu period, as DFf of the vote #as cast for candidates #ith direct ties to 120

communist rule and the ;ecuritate. 8hese included, for one, )adim 8udor of the @reater Romania !art1, an extreme nationalist candidate #ho served as Ceausescu(s court poet and editor of ;aptamina, an infamous #eeQl1 ma+a$ine and unofficial or+an of the ;ecuritate that published excerpts from the securit1 service(s archives #ith the purpose of defamin+ Ceausescu(s enemies. 8udor surprised observers b1 capturin+ 2Mf of the vote in the election, sparQin+ the need for a run-off. ;everal hi+hranQin+ members of the !R6 are also former ;ecuritate or ;RI members. 8he eventual #inner of the presidential race, ;ocial %emocrac1 !art1 candidate Ion Iliescu, is also closel1 linQed to former communist rule. From 1>ME to 1>M>, as a hi+h-ranQin+ communist official, Iliescu directl1 supervised, amon+ others, a local ;ecuritate department. Iliescu has been president before - he came to po#er durin+ the %ecember 1>?> revolt a+ainst Ceausescu after bein+ bacQed b1 a faction of the ;ecuritate no lon+er in support of the dictator. In earl1 1>>0 he #as then elected and served as president from 1>>0 to 1>>D. 8hou+h these da1s Iliescu paints himself as a democrat(s democrat, man1 Romanians remember the ;ecuritate-bacQed intimidation of opposition parties and opposition fi+ures that occurred durin+ Iliescu(s first presidenc1, in particular several coal miners( marches that occurred in 1>>0 and 1>>1. 4n those occasions, Iliescu rallied the miners, #ho #ere also infiltrated b1 the ;ecuritate, to march to 3ucharest #here the1 attacQed protestin+ students and devastated the headBuarters of the democratic opposition. 8his return to the past not#ithstandin+, some elements of the election did represent pro+ress for the development of democratic practice in Romania and contained seeds for challen+in+ the le+ac1 of the ;ecuritate. In spite of its failures at economic reform, Constantinescu(s out+oin+ +overnment can point to a fe# achievements, amon+ them the establishment of the C5;.; ,;tate Council for the ;tud1 of the ;ecuritate .rchives-. 2nder a 1>>> la# this state council is char+ed #ith investi+atin+ the ;ecuritate archives for evidence that current candidates for political office collaborated #ith the former secret police. In the #eeQs leadin+ up to the elections, this council found that 0? candidates had ties to the ;ecuritateH the1 #ere conseBuentl1 asQed b1 their parties to #ithdra# from their respective races. 8he la# openin+ the ;ecuritate archives and establishin+ a council to administer them is si+nificant because it offers one #a1 for Romania to address the ;ecuritate(s on+oin+ presence in its political life. .ddressin+ this presence means both confrontin+ in a critical #a1 the state(s totalitarian past and strivin+ to Qeep persons #ith formal linQs to the ;ecuritate out of current politics. 8he implied "ustification for this condemnation is as follo#s7 post-1>?> Romania #as founded on a revolt a+ainst pre-1>?> Romania, and as such, the ne# state #as conceived of as democratic and constitutional, in explicit opposition to communist and totalitarian rule. 8he institutions of the Ceausescu era, in particular the ;ecuritate as #ell as its members and collaborators, are therefore considered (unconstitutional( in the sense that the1 belon+ed to an undemocratic re+ime. 4ther former communist countries such as C$ech Republic and un+ar1 passed similar la#s, Qno#n as lustration, as part of their transitions to democratic rule. 8hese la#s, thou+h varied, +enerall1 enable the screenin+ of political candidates, restrictin+ persons #ho held certain positions in the communist re+ime, or #ho appear in archived records of the secret police as a collaborator or emplo1ee, from holdin+ public office. 5one of these la#s, the Romanian included, are concerned #ith prosecutin+ individual secret police members or collaborators for crimes the1 committed under the old re+ime. Rather, the la#s aim to Qeep these persons out of current democratic politics, thereb1 diminishin+ their caustic influence on present-da1 political life. 8he C$ech and un+arian la#s, as #ell as that of the former @erman %emocratic Republic, #ere passed #ithin a fe# 1ears of those countries( overthro# of communist rule. Xet despite the fact that the ;ecuritate had been one of the most po#erful and repressive secret services( in the re+ion, in Romania la#s formin+ the C5;.; state council #ere onl1 passed in %ecember 1>>>, and then #ith difficult1. . version of the lustrace la# #as proposed as earl1 as 1>>0 b1 @eor+e ;erban, then servin+ in !arliament as a member of the %emocratic !art1 -- under that bill, an1 person found to have been involved #ith the ;ecuritate #ould have been prohibited from holdin+ public office. .t the time, the ne#l1 elected !resident Iliescu and his parliamentar1 supporters from the 5ational ;alvation Front re"ected the la# outri+ht, sho#in+ no interest in openin+ the archives nor in cleansin+ the countr1(s political life of the ;ecuritate. Instead, Iliescu formed the ;RI, allo#in+ over D0f of former ;ecuritate members to "oin the ne# service. Iliescu also named former ;ecuritate head )ir+il 6a+ureanu, his 121

anti-Ceausescu all1, as ;RI chief. 3et#een 1>>0 and 1>>D, the +overnment made no efforts to open the archives or address the ;ecuritate past, apart from the publication of selected ;ecuritate protocols. 8hese #ere contained in five booQs that detailed, amon+ other thin+s, the pre-1>?> monitorin+ of some #riters and intellectualsH the1 contained no information about secret police terror or its perpetrators and did nothin+ to identif1 former ;ecuritate officers. 4n the contrar1, the booQs tried to "ustif1 the existence of the communist state and the ;ecuritate as havin+ served (the nation(s interests.( Lhen aerban a+ain put forth a lustrace la# in 1>>D, still under Iliescu(s presidenc1, the la# #as overshado#ed b1 Romania(s increasin+ economic #oes, received little attention, and #as a+ain re"ected in parliament. In 1>>M, ho#ever, after Constantinescu(s election, a former dissident and member of the !easant(s !art1, 8icu %umitrescu, proposed a ne# lustration la# that #ould not onl1 open individual citi$ens( personal files, but #ould also publish the names of all ;ecuritate collaborators and forbid all former ;ecuritate members access to official +overnment positions. 4nl1 in the former @erman %emocratic Republic #ere citi$ens +iven such access to their o#n secret police files. earin+s on the la# be+an that 1ear but #ere slo#ed b1 the refusal of members of some parties to sho# up at these meetin+s. 4pponents indicated that the proposed la# #as too strict, perhaps fearin+ the effects of its application on their o#n political careers, but also predictin+ turmoil and upheaval at such di++in+ throu+h the past. %urin+ the course of the debate, %umitrescu(s proposal #as chan+ed and the po#er and scope of the la# #as #eaQened. 8hou+h citi$ens( personal files #ould be opened upon individual reBuest, the files of current secret service officers #ere to be Qept closed for thirt1 1ears, thereb1 protectin+ the lar+e number of ex-;ecuritate members #ho continued to serve in the ;RI. In this +utted form, the la# passed in 1>>>, provoQin+ its proposer %umitrescu to call it (the la# of coverin+ up the ;ecuritate,( not (of uncoverin+ it.( .s passed, the la# does allo# the C5;.; council to maQe public the names of the former emplo1ees or informants of the ;ecuritate, especiall1 if those persons pla1 a current political role or are runnin+ for office. 8he council is also allo#ed to decide #hether certain activities described in a particular document constituted collaboration #ith the ;ecuritate, and is committed to enterin+ information from the archives into the con+ressional record of the Romanian parliament. Rather than barrin+ those #ith ;ecuritate ties from holdin+ political office, the la# leaves it to political parties and, ultimatel1, to voters, to decide these persons( political fates. It is for this reason that C5;.; director @heor+he 4nisoru calls it, some#hat defensivel1, (a moral la#.( Importantl1, the la# also provides provisions for appeal b1 individuals #ho dispute the council(s char+es a+ainst them and outlines their ri+hts in their defense. 8his means that the la# can also be used to defend candidates from false alle+ations of ;ecuritate ties b1 provin+ their innocence. In the recent national elections, man1 of the 0? candidates #hose names surfaced in the archives either resi+ned their candidacies voluntaril1 or #ere asQed to do so b1 their parties, su++estin+ that the information contained in the archives has had some success in servin+ the la#(s intended mission. ;till, fulfillin+ the la#(s mandate and developin+ the C5;.; council have so far been difficult, sometimes cumbersome processes. 8hou+h the council is the le+al o#ner of the ;ecuritate archives ,as #ell as of the files of the former militar1, "ustice department, and communist part1-, much of this classified material remains in the possession of the ;RI, #hich has proved reluctant to +ive it up. 8his is little #onder, +iven the basic conflict of interest that arises from the C5;.;( ob"ective of identif1in+ ex-;ecuritate members, and the heav1 composition of ex-;ecuritate members in the ;RI(s membership. 'ast Aune C5;.; issued an official complaint about the ;RI that claimed the service #as not onl1 den1in+ access to important files, but also alterin+ certain files before handin+ them over to the council. Files on both the leadin+ presidential candidates, 8udor, and Iliescu, are not available disappeared from the ;RI archives in the former case and presumed destro1ed in the latter, +iven the customar1 periodic destruction of classified files amon+ hi+h-ranQin+ members of the communist part1 before 1>?>. 5otabl1, the ;RI also has veto po#er #hen it believes a file contains information related to current national securit1, and in those cases has le+al authorit1 to retain the files. ,8he president does have ultimate po#er to intervene in such cases.- 8hou+h the C5;.; recentl1 made the shocQin+ discover1 that several ex-;ecuritate officers are members of the ne# parliament, the council could not 122

publish their names because the1 continue to serve as undercover a+ents for the ;RI and national interests #ould ar+uabl1 be at staQe in exposin+ them. From a lo+istical perspective, there are some 0F Qm of files scattered in institutions across the countr1, althou+h b1 the ;RI(s o#n estimates as man1 as 0>,000 files seem to have (disappeared( from the archives soon after the revolution. .s in the cases of 8udor and Iliescu, these missin+ files of course mean that other candidates #ith ;ecuritate ties ma1 also evade C5;.; investi+ations. ;ufficient fundin+ for the council is also a concern. Initiall1 bacQed b1 its board members, #ho include such reputable intellectuals and former dissidents as !atapievici, poet 6ircea %inescu, and former forei+n secretar1 .ndrei !lesu, the C5;.; council no# has an annual bud+et of g2 million. 8his fi+ure ma1 be compared to the g200 million bud+et of the @aucQ .uthorit1 operatin+ in eastern @erman1 under a similar mandate. ,8he C5;.; in fact has a partnership #ith @aucQ #hich entails the transfer of Qno#led+e and computer eBuipment.- 8echnicall1 part of Romania(s 6inistr1 of the Interior, the C5;.; council #ill no# depend on !resident Iliescu(s +overnment for this small bud+et. .deBuate staffin+ of the council is an issue as #ell - the one hundred staff members char+ed #ith investi+atin+ the archives before the %ecember elections #ere +iven "ust one month of trainin+. ;uch Buestions of fundin+ and staffin+ hi+hli+ht perhaps the lar+est obstacle of all, masterin+ the hu+e amount of material to be combed throu+h in a relativel1 short amount of time. 8o that end, staff members must concern themselves #ith the problem of ho# to filter the archives for relevant information and #ith ho# to decide #hat constitutes this cate+or1 in the first place. 8hat such le+al and lo+istical issues have hampered C5;.;( effectiveness is clear in post-election criticism of the la# and the recent case of a ne#l1 appointed hi+h-level official in Iliescu(s administration, Ristea !riboi, #ho passed t#o C5;.; checQs before the elections but in Februar1 #as found to have #orQed for the ;ecuritate. In the #aQe of the elections, critics have maintained that the la# is inadeBuate to differentiate bet#een victims and collaborators of the communist era. For example, 'iberal part1 members 6ircea Ionescu-Guintus, president of the ;enate under Constantinescu, and .lexandru !aleolo+u, both of #hom #ere amon+ the 0? candidates found to have ;ecuritate ties before the election, ar+ued that thou+h the1 had carried out minor services for the ;ecuritate at one time, the1 had served and suffered in communist prisons durin+ the darQ period of repression in the F0(s and D0(s. .t the same time, the1 noted, (collaborators( deepl1 embedded in the communist s1stem such as Iliescu and do$ens of others mana+ed to emer+e #ith totall1 clean shirts. Guintus and !aleolo+u decided not to #ithdra# their candidacies and #ere subseBuentl1 elected into the parliament. 8hou+h the (moral( appeal of the la# remained lar+el1 intact because it enabled Romanian voters to pass "ud+ment on these candidates( political pasts, some council supporters #orried that their seemin+l1 "ustified decision not to #ithdra# mi+ht establish a precedent for less innocent collaborators. . similar precedent ma1 alread1 have been established b1 the recent case of Ristea !riboi. %espite t#o attempts to checQ his files, C5;.; #as unable to confirm !riboi(s ;ecuritate ties before the election, and he #as appointed to control the countr1(s forei+n intelli+ence a+enc1 under Iliescu. 3ut after a member of the 'iberal !art1 char+ed !riboi #ith ;ecuritate involvement, Iliescu(s ;ocial %emocrac1 !art1 admitted in Februar1 2001 that !riboi had #orQed previousl1 for the ;ecuritate(s forei+n intelli+ence branch, #here he supervised a department in char+e of sp1in+ on the 2;. !riboi, #ho after 1>?> Qept his "ob at the forei+n intelli+ence, is also suspected of involvement in the 1>?1 bombin+ of the 6unich headBuarters of 2; funded &Radio Free Europe,& a ma"or ;ecuritate foe. .lthou+h the case has stirred hu+e controvers1, !riboi is firml1 bacQed b1 8udor and b1 prime minister .drian 5astase of the ;ocial %emocrac1 !art1 #ho furiousl1 expressed support for his lon+-time advisor as lon+ as no proof exists that !riboi #as directl1 responsible for an1 (dama+e.( 6oreover, 5astase do#npla1ed the recent scandals re+ardin+ the involvement of ex-;ecuritate members in politics b1 callin+ them (internal political +ames( of no relevance #hatsoever. In defendin+ !riboi, his bacQers have come to interpret the la#, #hich condemns ever1 collaborator or emplo1ee of the ;ecuritate, as appl1in+ onl1 to collaborators and not to former officers. Lithout a stron+ commitment from politicians as #ell as voters, the (moral la#( ma1 turn out not to be a la# at all. 3e this as it ma1, in spite of its limitations it is undeniable that the council(s #orQ has led to increased public attention on the ;ecuritate Buestion. Aust recentl1, accusations similar to the ones a+ainst !riboi 120

have been raised re+ardin+ the nominations of the ne# head of the ;RI and the ne# defense secretar1. 8he fact that the !riboi case and others have provoQed a discourse that is anchored on a state council and not merel1 on debates led b1 a fe# intellectuals and "ournalists, as had been the case, should be seen as a step in a +radual healin+ process. 8he obstacles the council faces should not obscure the fact that the mere existence of this la# and the C5;.; is an achievement. Aust as the council contributes to diminishin+ the influence of the ;ecuritate in Romanian political life, the C5;.; also aims to contribute to the countr1(s rene#al of democratic practice and civic culture, replacin+ one bricQ in the structure of Romanian civil societ1 that the ;ecuritate helped destro1. It #ill continue to do so, thou+h so far there is not much indication the ne# president #ill help. 2ns1mpathetic to the issue of the archives durin+ his previous term, it appears Iliescu #ill not deal #ith the ;ecuritate(s le+ac1 and the council ver1 differentl1 this time around. %urin+ a press conference shortl1 before the elections he called the board members of the C5;.; (disabled losers(. Xet if he is to be the true democrat he no# claims he is and if he #ants his countr1 to be taQen seriousl1 b1 the Lestern alliance, he must for+e not onl1 economic reforms but also #hat @erman1(s Aoachim @aucQ called (the therap1 of memor1,( the attempt of a former communist societ1 and its institutions to address and resolve the on+oin+ le+ac1 of a shado#1 political past.

RUXANDRA CESEREANU IMAGINEA SECURITATII IN LITERATURA ROMANA IN COMUNISM SI POSTCOMUNISM ) STUDIU DE CAZ )

8he ima+e of the ;ecuritate in communist and postcommunist Romanian literatureh Abstract7 8he article is a s1nthesis on the ima+e of the ;ecuritate in the Romanian communist and postcommunist literature, underlinin+ the repression mechanisms the ;1stem used to establish terror. K !"#r$s7 RomaniaH communismH Romanian literatureH censorshipH ;ecuritate

6a voi referi aici doar la aspectul literaturi$at al ima+inii ;ecuritatii, punctand cativa autori de marca sau macar onorabili care au avut in vedere o asemenea reflectare. 5u ma voi ocupa de victime si nici preponderent de fi+ura dictatorului comunist, ci de aparatul de represiune care a instaurat teroarea si care a instrumentat-o ca atare. 8extele panoramate sunt fie scrieri realiste, fie antiutopii si parabole. 6embrii aparatului de represiune din Romania comunista, asa cum apar in aceste scrieri, pot fi clasificati dupa cum urmea$a7 anchetatorul fals serafic, tortionarul propriu-$is ,cu doua nuante tortionarul robot, care torturea$a in virtutea obisnuintei sau chiar bla$at-mecanic, si acela fanatic, sadic-, si bufonul balcani$at ,acesta nu torturea$a, eventual palmuiesteH dar, in +eneral, este un +robian lin+vistic-. Eminentele cenusii ale represiunii comuniste apar si ele reflectate in literatura romana, fie prin fi+urile unor comisari sau comisarese &de fier&, fie prin diversi lideri comunisti care au calau$it represiunea. in literatura de dinainte de 1>?>, publicata in Romania, fi+ura preponderenta este aceea a anchetatorului fals serafic si a bufonului balcani$atH aceea a tortionarului este minoritar ilustrata. 12E

Romanul obsedantului deceniu, de pilda, excelea$a in a acorda importanta anchetatorului fals serafic, cand, in realitate, fi+ura marcanta a securistului roman, pentru acea perioada, a fost cea a &boxerului&, cum apare acesta numit adesea, intrucat anchetatorul fals serafic a fost dublat intotdeauna de un tortionar moderat, eventual. Inadecvarea tine si de faptul ca repre$entantii ;ecuritatii in prima etapa a comunismului nu au fost niste intelectuali causeuri ,acestia apar de-abia in anii asa-$isului &de$+het&, adica dupa 1>DE- ci niste duri notorii. %e remarcat, insa, ca in literatura de dinainte de 1>?> este, in schimb, veridic redat felul in care functiona sistemul de delatiune7 romanele obsedantului deceniu abunda in dari de seama asupra unui adevarat asediu asupra societatii romanesti, din partea turnatorilor. in antiutopii, parabole si ale+orii, securistii si ;ecuritatea sunt infatisati ca repre$entind o societate oculta, construita dupa modelul caracatitei mafiotice, dar care este investita cu valente &misionare& sau monahal-disciplinare. in literatura de dupa 1>?>, membrii aparatului de represiune apar in toate cele trei iposta$e pre$entate, concentrat, mai sus ,anchetator fals serafic, tortionar, bufon balcani$at-, e+ali ca portrete fiind, insa, atat anchetatorul fals serafic ,causeur destul de rafinat-, cat si tortionarul brutal ,fi+ura acestuia ii obsedea$a pe autorii cei mai tineri ale caror texte le anali$e$ in acest eseu, amandoi nascuti in perioada de asa-$isa liberali$are a Romaniei comuniste-. in comunism Ima+inea ;ecuritatii apare punctata in romanul obsedantului deceniu, acesta alternand intre o relativa disidenta fata de re+imul comunist si o indeniabila impostura. Este vorba despre niste scrieri apartinand unor autori care au facut anumite compromisuri, pentru a nu irita re+imul care le-a permis publicarea. Fata de marturiile de un realism atroce care au aparut dupa 1>?>, romanul obsedantului deceniu reflecta lumea @ula+ului printr-o o+linda aburita. Fara sa a"un+a intr-un re+istru ale+oric, el adopta o scriitura uneori veridica, alteori esopica, inclusiv in ceea ce priveste ima+inea ;ecuritatii. .restat si anchetat pentru un &manuscris dusmanos&, un "urnal politico-moral al vremurilor, Chiril 6erisor, persona"ul lui Constantin toiu din @aleria cu vita salbatica ,editia a doua, postfatata de autor, cuvantul editorului de )aleriu Rapeanu, 3ucuresti, Editura Eminescu, 1>M>-, este intero+at de maiorul Roadevin, un securist mult prea rafinat pentru anul 1>F?, cand al doilea val al terorii ,dupa revolutia din 2n+aria- influenta tehnica de ancheta a ;ecuritatii. Cu ani inaintea arestarii, Chiril fusese demascat $elos, dat fiind ca vremurile excelau in delatiuni, iar delatorii erau incura"ati, intrucat, suna un slo+an, delatorul care era credincios partidului nu era considerat turnator. ;ecuristul Roadevin este un &filo$ofpolitist&, cum isi spune el insusi, o &contradictie in carne si oase&7 pe de o parte a+ent al represiunii, pe de alta polemist rafinat si pretentios, cu bacQ+round filo$ofic. 'a inceputul carierei sale, Roadevin este a+hiotantul unei femei-comisar, o %oamna de fier cu stil de aristocrata, marcata, totusi, de ferocitate ideolo+ica. 6ai tar$iu, Roadevin intra in pielea anchetatorului fals serafic, supunandu-l pe Chiril 6erisor unui intero+atoriu de tip pan$a de paian"en, in care au loc de$bateri filolo+ice, filo$ofice, comentarii de citate, intero+atoriu care seamana mai de+raba cu o prele+ere faramitata de morala. Roadevin tine sa se deosebeasca de securistii amorfi, dar si de brute. &;untem oameni inteli+enti, nu putem sa ne pacalim unul pe altul&, ii spune el lui Chiril 6erisor, considerandu-se, ca si victima sa, a fi tot un intelectual care are indoieli. %ar indoielile sale sunt doar o momeala, iar bonomia si inteli+enta sa sunt dublate de do+matism, dema+o+ie si fanatism ideolo+ic. Roadevin stie ca, in subsoluri, cole+ii sai, brutele, executa altfel de intero+atorii. El isi considera victima, pe Chiril, a fi un solitar interesant, si este fascinat de stranietatea si unicitatea &vanatului& sau. %e aceea, il supune unui altfel de intero+atoriu decat cel obisnuit, adica unui intero+atoriu fara traume fi$ice. Re+reta sinuciderea lui Chiril, survenita, de altfel, tocmai datorita intero+atoriului sau paien"enos inauntrul caruia victima recunoscuse ca este doar o &musca& si, in perioada de &de$+het&, adica dupa 1>DE, lasa ca ofranda @aleriei cu vita salbatica ,aceasta fiind inteleasa ca un confesional politic al vremurilor- tocmai &manuscrisul dusmanos& de odinioara al lui Chiril. 'a ceasul cind Constantin toiu publica romanul, cativa ani dupa te$ele din iulie 1>M1, o asemenea perspectiva nu se potrivea cu realitatea. Era artificial ca ;ecuritatea sa fie infatisata prin intermediul maiorului Roadevin, care aduce mai de+raba cu un persona" rafinat-decadent, decat cu un tehnician si practician al terorii. !robabil, insa, ca autorul a avut in vedere doar cate+oria securistului &serafic&, selectat dintre intelectuali. &)oi, scriitorii, sinteti neinformati, de-aia cartile voastre nu sint bune, dar din pacate nici noi nu va 12F

putem inca pune la dispo$itie unele documente si materiale care v-ar inspira. Ce sa facemK 5u putem* Istoria e inca prea cruda si lucrurile ar putea fi intelese +resit. %ar intr-o $i se vor deschide multe arhive si nu cred ca $iua asta o sa fie chiar asa de departata.& Cuvintele, reale sau nu, ii apartin lui @heor+hiu %e" in romanul Cel mai iubit dintre pamanteni de 6arin !reda ,0 volume, 3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>?0- si ele sunt esentiale tocmai pentru nasterea "uridica a romanului obsedantului deceniu. .restat pentru a fi banuit ca face parte dintr-o or+ani$atie subversiva si nu pentru manuscrisul &dusmanos-deviationist& intitulat Era ticalosilor, persona"ul )ictor !etrini este morali$ator cu propriul sau anchetator, tot unul fals serafic, care nu aplica tortura fi$ica. !e parcursul incarcerarii sale, persona"ul va intalni, insa, atat bufoni balcani$ati, cat si primitiviH pericolul, in ceea ce-l priveste, vine nu dinspre anchetatorii rafinati, ci dinspre brute. Clasificarea pe care o face persona"ul, la adresa membrilor aparatului de represiune, este urmatoarea7 exista frustratii explo$ivi, adesea, duri ,aici intra fi+ura capitanului care l-a arestat pe !etrini-H exista, apoi, bufonul care intra in cate+oria cretinului ,este ca$ul colonelului de ;ecuritate care se considera superior &rasial& unui militian-H exista, apoi, @eneralul de ;ecuritate cu purtare de plutonier rudimentar si dema+o+H si exista +ardianul analfabet si periculos, intrucat are aler+ie la intelectuali. ;ecuristii sunt perceputi ca virusi si anomalii, recrutati, in +eneral, dintre oamenii simpli, pentru a semana cu victimele lor. &5u erau automate, cum s-ar putea crede Nii portreti$ea$a )ictor !etriniO. ;imteau ca traiesc in mod firesc torturandu-ma pe mine si aveau surasuri fine cand de fiecare data protestam&. in +eneral, securistii sunt tineri, nu poseda o tehnica anume, ci au in san+e si in instinct insusirea de a fi membri ai aparatului de represiune, alcatuind o &masina de produs dove$i&. 'a ancheta, )ictor !etrini are parte de alternanta anchetator bland-anchetator +robian-anchetator cinic. .cestia stiu ca sunt niste stapani ai lumii, pentru ei realitatea si oamenii care o locuiesc avand o sin+ura +rila7 inauntru si afara. Cel mai interesant fra+ment din roman ramane secventa detentiei lui )ictor !etrini si mai ales cea a relatiei dintre victima si +ardian, in care cei doi a"un+ la un fel de comuniune, inainte ca victima sa ucida punitiv calaul. @ardianul analfabet considera ca fiinta lui !etrini se opune fapturii sale simple de +ardian, drept care doreste sa-l ucida. !etrini este pentru calaul sau un inamic ,+anditor- care trebuie executat tacit, dar un fel de selectie dar#inista face ca tocmai victima sa reuseasca anihilarea calaului. 4 alta scena paradoxala si simbolica de comuniune intre victima si calau apare in romanul ;omnul vamesului ,0 volume, prefata de 5icolae 6anolescu, postfata de autor, 3ucuresti, Editura Eminescu, 1>?1- de 3u"or 5edelcovici. 2n fost calau ,+ardian la o colonie de detinuti politici din %elta %unariisi fiul unei victime discuta banalitati, pana cand, prin ha$ard, fiecare afla cine este celalalt. Chestionat daca il uraste pe fostul +ardian, fiul victimei refu$a aceasta partitura, dar il sfatuieste pe fostul calau, asta$i pensionar bonom, sa nu le deconspire niciodata nepotilor identitatea sa de odinioara, pentru a nu fi repudiat. Fostul calau se mira ca fiul victimei nu il uraste, intrucat o asemenea reactie i s-ar fi parut le+itima. El insusi recunoaste crimele de odinioara ale re+imului, dar se disculpa prin conclu$ia ca marii vinovati sunt &creierele& represiunii, si nu executantii de "os, neaparat. in Fetele tacerii de .u+ustin 3u$ura ,3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>ME-, calaul si victima au roluri si marturii e+ale ca intindere, problema pe care o pune autorul fiind aceea a culpabilitatii. in ceea ce priveste persona"ul securistului, acesta este un calau deca$ut care continua sa poarte ra$boi mental impotriva victimei sale care are dreptul sa nu-l ierte. !roblema lui @heor+he Radu ,calaul- este nu doar hartuiala cu victima sa, prelun+ita in timp, ci si clamata sa conditie de victima a propriilor sai stapani teoretici, eminente cenusii ale represiunii din Romania comunista. Ca a+ent al cooperativi$arii si persecutor al re$istentei anticomuniste din munti, Radu vrea sa dea seama despre primii ani tulburi ai comunismului, aruncand vina pe teoreticienii terorii. intr-o prima varianta, marturia lui Radu este relativ credibila, ca si a victimei sale ,Carol 6a+ureanu, sin+urul urmas al unei familii persecutate de Radu-, dar ea se spri"ina in mod perfid pe lo+ica victimelor necesare si pe fals. %e-abia a doua oara, fostul calau va face o marturisire mai apropiata de adevar, obli+at fiind de marturia decisiva a victimei sale. )oi discuta mai pe lar+, in cele ce urmea$a, fi+ura lui Radu. .sa cum am spus, acesta a fost un securist actant in luptele din munti, cu parti$anii anticomunisti, si intrea+a sa rememorare urmareste sa relate$e cum a fost initiat in le+ea urii si cum a devenit practician al terorii si hartuitor frenetic de oameni. Radu nu e$ita, de altfel, sa-si clasifice fostii cole+i, mai intai la nivel +enerationist7 astfel, intro prima etapa au actionat si au detinut puterea primitivii, teluricii, mai violenti si patimasiH intr-o a 12D

doua etapa, au venit la putere indivi$i mai reci, intelectuali, rationali chiar, si ironici. .laturi de Radu, inca trei fi+uri de &duri& apar in roman7 Co$a ,politrucul-sef-, 3rainea ,securistul ascuns, fanatic- si 'upse ,mercenarul-. .u+ustin 3u$ura pre$inta, din cand in cand, abu$urile ;ecuritatii in mediul rural7 incendiatori frenetici de carti inter$ise, ca intr-o &ceremonie tribala&H taranci torturate ca sa-i trade$e pe luptatorii anticomunisti din muntiH meciurile de &box& si &fotbal& ale securistilor cu fratii lui Carol 6a+ureanuH torturarea mamei lui Carol 6a+ureanu, purtata ritualic in padure, ca sa-si ademeneasca fiii anticomunisti, santa"ati prin urletele eiH bat"ocorirea cadavrelor parti$anilor capturati. Radu marturiseste ca s-a salbaticit ca actant al terorii si de frica de a nu deveni el insusi &dusman al poporului&H dar, chiar si pensionat, el se considera un securist vi+ilent. in tineretea sa de persecutor, a fost ofensat de dispretul aratat de victimele saleH apoi faptul ca a fost umilit de ;terian ,seful parti$anilor-, fiind silit sa-si manance carnetul de partid, l-a facut sa alea+a teroarea ca metoda de ra$bunare. %esi batran, el este securistul care isi uraste fostele victime7 toate neca$urile pe care le are, odata cu decaderea sa politica, le considera a fi cau$ate de cei pe care i-a hartuit, cre$and ca el insusi este o victima. Evident, este o falsa victima7 el este, de fapt, un calau batran care are remuscari, dar care nu stie sau nu vrea, totusi, sa se caiasca. in 4r+olii de acelasi .u+ustin 3u$ura ,Clu", Editura %acia, 1>MM-, fi+ura interesanta este cea a calaului si mai putin cea a victimei. ai aici avem doua marturii, cea a lui Constantin Redman, calaul, ,de fapt Redman are doua variante ale &adevarului&7 una dulcea+a pentru cei straini de anii terorii, si alta reala, pentru chiar victima sa- si cea a lui Ion Cristian, victima, o marturie silita, mai mult pentru a-si contracara calaul. Relatia victima-calau este mai spectaculoasa decat in Fetele tacerii, pentru ca victima si calaul nu se vor ierta, ci vor ramane fiecare ceea ce sunt. Ion Cristian nu-l iarta pe Redman, dar accepta ca si acesta va fi trecut prin tunelul victimelorH Cristian poate ierta bruta ,securistul )arlaam-, dar nu si pe Iuda ,fostul sau prieten Redman-. Relatia dintre Cristian si Redman este interesanta insa si din alt punct de vedere, caci, fiind vorba despre doi prieteni, dintre care unul ale+e sa fie calau, iar celalalt ale+e sa fie victima, teoretic ne putem +andi la experimentul !itesti ,reeducarea violenta fi$ic, mental si moral- care a avut loc in Romania intre 1>E>-1>F2, in cadrul caruia victimele erau silite sa devina, de la un punct incolo, calai. %e altfel, )arlaam va incerca la un moment dat sa-i &pitesti$e$e& pe cei doiH Cristian refu$a, insa, rolul de calau, asa incat &pitesti$area& nu este posibila. .u+ustin 3u$ura pre$inta mai multe tipuri de securisti-calai. Cel dintai, cel mai important, este )arlaam, intrucat acesta se dovedeste a fi un Aanus bifrons7 si bruta, si anchetator machiavelic. 'a inceput, )arlaam isi manifesta conditia de mercenar fanaticH el este &animalul&, bipedul rudimentar, posedat de ura sa de calau sau suferind de un complex de superioritate de calau. )arlaam a fost candva macelar si boxer amator, dar prin $elul in aplicarea terorii el a devenit un calau ambitios ,mai exact ar fi, poate, termenul de calau harnic-, unealta a anchetatorului fals serafic care nu isi murdareste mainile prin schin+iuirea victimelor. 'a inceput, deci, )arlaam face parte din familia batausilor, a brutelor primitive. El renunta sa-l mai atin+a violent pe Cristian, atunci cand intuieste ca, prin lovirea acestuia, ar institui irevocabil conditia de victima a schin+iuitului sau. Ceea ce-l interesea$a pe )arlaam este sa-l infran+a pe Cristian, dar nu oricum, ci distru+andu-i or+oliul de victima. infruntarea dintre victima si calau, asa cum o percep ambii parteneri, devine o batalie a creierelor si un "oc al vointelor. !e parcursul experientei sale de tortionar si anchetator al lui Cristian, )arlaam se preschimba in altceva decat a fost initial7 nu mai este rudimentar si brutal, ci a devenit chiar un calau rafinat, dar care-si absoluti$ea$a omnipotenta. Ca va veni candva si randul decaderii sale este altceva, este doar istoria care mer+e inainte si care poate inversa rolurile. Cu totul altceva repre$inta Redman, care se recunoaste a fi las si care refu$a sa fie victima, prin urmare accepta orice compromis si isi tradea$a prietenul, dar nu oricum, ci prin &pitesti$are&. El explica, de altfel, ce il catali$ea$a pe un tradator sa devina asa ceva7 frica, invidia, dorinta de parvenire. 3olnav de cancer, fostul prieten delator si martor al acu$arii, vine la victima sa ,Cristian, medic celebru la multi ani dupa detentia politica- pentru a-i cere iertare, apasat fiind de vinovatia tradarii. %ar cainta sa este formala, nu are substanta, iar de la un punct incolo devine chiar acu$atoare. 8reptat, Redman, desi deca$ut, reintra in pielea Iudei si isi acu$a fosta victima ca este o victima aro+anta. .poi, Redman isi reintra si in pielea de delator, participand cu informatii mincinoase la darile de seama pe care persona"ul Canaris le face in scris la adresa lui Cristian si care sunt adresate or+anelor de ;ecuritate. %elatiunile care impan$esc contrapunctic romanul lui .u+ustin 3u$ura demonstrea$a faptul 12M

ca societatea romaneasca a anilor opt$eci era controlata prin turnatori mercenari. .r mai fi de amintit, faptul ca, la un moment dat, )arlaam il sileste pe Redman sa-l loveasca pe Cristian7 la inceput, Redman loveste timid, apoi, catali$at si a$mutit de )arlaam, Redman consimte sa devina calau efemerH cand Cristian, la randul sau, este somat sa-l loveasca el pe Redman, victima refu$a indaratnic, pricepand pericolul decaderii morale si al &pitesti$arii&. 8ot din +aleria calailor, in 4r+olii, intra +ardianul Fasole, hartuitor al detinutilor politici, si plutonierul 4lteanu, cel din urma repre$entand un ca$ aparte. 4lteanu este pe de o parte o bruta, dar el este si cel care-l a"uta pe Cristian ,este de remarcat aici, cum autorul a construit un securist hibrid, cand monstruos, cand uman-. 4lteanu este robot doar in fata superiorilor sai7 el il bate $elos pe Cristian tocmai pentru a nu fi banuit ca-l a"utaH pe de alta parte tot el este cel care-l hraneste clandestin pe Cristian, dandu-i ti+ari si comunicandu-i informatii politice. %ac-ar fi sa-l clasific cumva, as spune ca persona"ul lui 4lteanu este un &autopitesti$at&. %upa aceasta +alerie de calai, se deduce ca .u+ustin 3u$ura a tinut in mod special sa nuante$e membrii aparatului de represiune, sa cree$e tipuri veridice, si nu schematice. ;pre deosebire de Constantin toiu si poate chiar de Ivasiuc, 3u$ura nu exa+erea$a rolul anchetatorului fals serafic, acordand un loc aparte daca nu schin+iuitorului de performanta, atunci tortionarului moderat care a fost, probabil, cel mai frecvent tip de securist roman. Interval, Cunoastere de noapte si Iluminari de .lexandru Ivasiuc, sunt romane care tratea$a tema excluderii si a proceselor comuniste de demascare, in care persona"ele tipice, pe lan+a victime, sunt colaborationistii si delatorii mercenari. Romanul Iluminari ,3ucuresti, Editura Eminescu, 1>MM-, in special, este axat pe demontarea mecanismului sedintelor de acu$are intr-un institut, cercetatorii fiind sacrificati in lectii practice de demascare. .ici apare persona"ul Ionescu, omul cu dosarele, lucrator la ;ecuritate, candva, pe care noua etapa politica ,presupusul &de$+het&- il nemultumeste, intrucat romanii nu mai manifesta frica ,de inchisoare, de moarte, de excludere-. 'ipsa fricii il intarata si indispune pe Ionescu, deca$ut din iposta$a sa de fost &creier& al fricii. in vi$iunea lui de fost ofiter de ;ecuritate, actualmente sef al personalului din institut, fiecare cercetator trebuie sa aiba un dosar pi+mentat cu note secrete, informative, Ionescu fiind stapanul retelei de informatori si suprave+hind, ca un paian"en totalitar, intre+ul institut. El instrumentea$a ca$uri de delatiune intre prieteni, speculand, dupa chiar marturisirea sa, defectele si slabiciunile oamenilor. Ca si &staret totalitar&, este perfect camuflat intr-un functionar cenusiu sub care pulsea$a un mercenar ahtiat de putere. 8ot de sfera represiunii apartine 3obeica, delator paranoic specialist in intocmirea unei +enealo+ii de &dusmani& ai institutului si adept al incapsularii omului intr-un dosar* in romanul !asarile de .lexandru Ivasiuc ,3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>M0-, santierul unde lucrea$a 'iviu %unca este invadat de a+entii unei lumi suspicioase si exterminatoare, soferi si secretare stalinieni ce infiltrea$a o atmosfera concentrationara ,o secretara cenusie se preschimba, in cateva $ile, intr-un fel de &comisareasa& taciturna-. aantierul se metamorfo$ea$a intr-un la+ar mereu dilatabil ,nu se mai lucrea$a, ci se anchetea$a non stop-, sindrom al mecanismului aberant al istoriei. 'iviu %unca este arestat de doi securisti complementari ,politicosul si rautaciosul-, pretin$andu-i-se complicitate intr-un proces inscenat de sabota" si explicandu-i-se ca este doar o rotita in sistem. Cum %unca refu$a sa fie martor al acu$arii, el devine acu$at. !rietenul sau, in+inerul 6ateescu, care il va trada, considera ca autosacrificiul nu are nici un rost intr-un proces de demascare, intrucat tehnica aparatului de represiune este urmatoarea7 &intai se lichidea$a niste adversari potentiali, apoi inhiba si infricosea$a pe alti adversari potentiali&. ;ecuritatea este, in vi$iunea lui 6ateescu, un &parinte sever& care are dreptul sa inspire respect, teama, sa incura"e$e sau sa pedepseascaH modelul este acela al familiei patriarhale, &fiii& revoltati cuvenindu-se a fi imblan$iti si domesticiti prin violenta. &6itul& ;ecuritatii este explicat prin ideea de intemeiere, caci niste &intemeietori& au dreptul sa faca orice7 &8otul are caracter de mitolo+ie, pina si exorcismul, spalarea +reutatilor, a unor pacate si insuficiente, prin victime&. in aceasta lume de victime, martori acu$atori si calai, sin+ur salvator, chiar daca reprobabil, este pactul cu !uterea si, deci, cu ;ecuritatea, considera vocile colaborationiste din roman7 distinctia intre noi ,posibile si actuale victime- si ei ,pronuntat cu respect fata de !utereH aici intra securistii si nomenclaturistii- este necesara, pentru a permite victimelor maleabile sa acceada la +radul &superior& politic de calai. Cel de-al doilea persona" care ii tine teoria ;ecuritatii &benefice& lui %unca este colonelul Cherestesiu. in cautarea acestuia, %unca rataceste intr-o cladire previ$ibila, cu labirinturi de coridoare intunecoase, 12?

cu pa$nici, secretare si detinuti politici ,silentiosi, insa, iar nu torturati pe fata-. Cherestesiu ii explica fostului sau prieten ca ideea de inocenta este anulata, fiind inlocuita de aceea de necesitate a +asirii victimelor. Cherestesiu insusi, desi ofiter de ;ecuritate, se considera a fi doar un pion intr-o ierarhie si retea ampla de pioni in care abu$urile si in"ustitia isi au rostul lor. %e aceea, sin+ura solutie a victimelor trebuie sa fie cedarea. %ar Cherestesiu isi are, totusi, indoielile sale, marturisind patetic ca nu isi poate permite sa se indoiasca de &ai sai& ,comunistii-7 odata ce a ales sa fie securist, trebuie sa mear+a pe calea aceasta, chiar daca a asistat la torturi aplicate asupra unor victime si chiar daca el nu a practicat niciodata asa ceva ,este lipsit de veridicitate acest &romantism& al unui colonel de ;ecuritate din anii obsedantului deceniu-. 5eputand sa-l convin+a pe %unca de necesitatea colaborarii si a cedarii, il muta pe fostul sau prieten direct la subsol, unde acesta va fi anchetat dur ,desi nu Cherestesiu va fi tortionarul de serviciu-. in sanatoriul nomenclaturii unde este internat ca bolnav, !etre Curta, persona"ul din 3iblioteca din .lexandria de !etre ;alcudeanu ,editia a treia, 3ucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1>>2-, este pe post de confesor, fie al calailor, fie al celor care nu intele+ istoria si represiunea ,toate aceste confesiuni vor alcatui manuscrisul &dusmanos& al lui Curta-. Exista aici cateva persona"e care isi de$bat statutul neacceptat de calau7 3aciu, care explica avalansa delatiunilor in calitate de expert ,cu cat se inventea$a mai mult, cu atat intervine pofta de a exa+era, adica inventivitatea maladiva-H 4lariu, prosovietic chinuit de &fratii& sai comunisti care, inte+randu-se in or+anele de represiune, devine comandant de inchisoare in chiar locul unde fratii sai de san+e sunt detinuti politici si vor fi executatiH Co$min, eminenta cenusie a represiunii, &aventurier al revolutiei&, care poate ucide oameni pentru cau$a bolsevica, dar care va fi debarcat si va deveni el insusi victima dupa caderea .nei !auQerH 'andesman, fost activist si participant cu de-a sila la represiune, care se va converti la preotieH !intica, tradator, fara sa vrea, al luptarilor anticomunisti din munti. ;anatoriul este doar o fantosa, intrucat comunismul a+resea$a si aici, spitalul devenind un spatiu concentrationar, condus de un bolnav do+matic ,6orascu- ce confectionea$a denunturi si racolea$a delatori, intocmind dosare ale tuturor, medici si bolnavi, si transformand sanatoriul intr-o micro ;ecuritate. %ar cartea lui !etre ;alcudeanu cultiva "umatatea de masura, relatand mai ales in"ustitiile suferite de comunistii &onesti& din partea comunistilor oportunisti sau pervertiti si le+itimand anumite denaturari ale oficialitatilor comuniste7 de pilda, lupta anticomunista din muntii Romaniei este atribuita unor le+ionari malefici si bestiali. ;ecuristii care il arestea$a pe Curta sunt oameni in haine de piele, impasibili, roboti, arestand inclusiv carti ,Camasa lui Christos si poeme de EseninH este un paradox aici, intrucat Camasa lui Christos va fi lectura paradi+matica din Aurnalul fericirii de 5. ;teinhardt-. 'a a doua arestare, securistii sunt de"a perfi$i si initiati in personalitatea victimei lor. Curta este anchetat mai intai pentru a i se explica semnificatia represiunii, apoi pentru manuscrisul blamat la care lucrea$a si in care transcrie confesiunile periculoase ale unor fosti calai. Fi+ura anchetatorului fals serafic, a securistului &luminat&, colectionar de manuscrise, avand o biblioteca internationala de ere$ii comuniste si anticomuniste care, candva, de ce nu, vor fi date la tipar, este esentiala pentru alta fra$a strate+ica pe care o rosteste7 &;cotand asemenea lucrari la lumina, nu numai ca aparem in fata contemporaneitatii cura"osi si obiectivi, dar ne facem si o datorie de onoare de a repune treptat istoria in propriile ei drepturi.& Romanele despre obsedantul deceniu, pare a spune acest securist, colectionar de ere$ii, nu mai reusesc sa deni+re$e !uterea comunista in mod real, de aceea ele pot fi publicate si chiar aplaudate, caci micile +esturi de cura" isi au rostul lor in strate+ia puternicilor $ilei. .nchetatorul acesta este un intelectual care se considera un initiat si care, inteli+ent si viclean, isi intoarce victima pe toate fetele. %e fapt, el colectionea$a ere$ii anticomuniste pentru a fisa, adnota si tria persona"e, prin astfel de fise antrenandu-se pentru disidentii pe care ii va ancheta. Este o metoda de a invata cum sa detecte$e &dusmanii poporului&, acest securist va$and in manuscrisele anticomuniste niste adevarate manuale. %e aceea, inclusiv manuscrisul lui Curta va fi pentru el nu altceva decat un prile" de antrenament, pentru a deveni suprainitiat in adulmecarea disidentilor, ca un veritabil vanator. )oi aminti acum un roman ,nu neaparat al obsedantului deceniu-, pentru varietatea sa la nivelul persona"elor de securisti, chiar daca acestea sunt episodice7 cu putini ani inaintea caderii re+imului Ceausescu, Ion 3aiesu a publicat 3alanta ,prefata de Eu+en ;imion, nota biblio+rafica de Radu )ladut, Editura 6inerva, 1>>0-, romanul aparand intr-o editie necen$urata dupa 1>?>. Fi+urile securistilor nu sunt tratate amplu, ci mai de+raba expediate, dar ele sunt variate si excentrice, dupa cum se va vedea. 12>

6ai intai tatal 5elei, fost colonel in ;ecuritate, pe care fiica sa il adora si care a deca$ut atunci cand a inceput destalini$area ,colonelul simtindu-se vinovat pentru crimele lui ;talin pe care il idolatri$a-H in perioada stalinismului, colonelul isi terori$ase propria sotie, anchetand-o noaptea, intrucat o banuia ca este evreica. Romanul este pi+mentat, apoi, cu securisti +robieni ,lin+vistic- din perioada Ceausescu, cu indivi$i misteriosi sau functionari roboti, cu securisti bolnavi de conspirationita care vor sa confiste manuscrise mistice, considerate periculoase ideolo+ic. %ar alaturi de asemenea specimene obisnuite, apar si extrava+antii care se caiesc sau isi schimba meseria7 e vorba despre un ti+an ,actant intr-un +rup de arestare nocturna- care s-a indra+ostit de o aristocrata persecutata si care, din pricina aceasta, a renuntat sa mai fie a+ent al teroriiH sau despre plutonierul-ma"or care, dupa ce a evacuat violent, uci+and chiar, deportati, s-a sinucis, mai tar$iu, dintr-o vinovatie asumata. Rolul romanului obsedantului deceniu a fost acela de a oculta teroarea rafinata din epoca Ceausescu prin acu$a adusa terorii brutale din epoca %e", dar fara a face o anali$a profunda a sistemului represiv romanesc. %e aceea, acest tip de roman a facut parte din strate+iile !uterii comuniste si poate chiar ale ;ecuritatii de a manipula constiintele prin distra+erea atentiei. 8ensiunile colective din timpul epocii Ceausescu erau neutrali$ate prin deturnarea lor asupra unei stari trecute. %espre reusita acestei strate+ii depune marturie lar+a audienta de care s-a bucurat tema obsedantului deceniu. !lanul functiona cu atat mai bine cu cat dadea impresia unei disidente reale, speculate de eminentele cenusii care au aprobat publicarea acestui tip de roman. Reprosul meu fata de romanul obsedantului deceniu ramane procustiani$area adevarului si pre$entarea ;ecuritatii mai ales prin membrii sai &luminati&, intelectuali, ceea ce este un fals, intrucat, marturiile de inchisoare publicate dupa 1>?> atesta ca fi+ura ma"oritar actanta in cadrul aparatului de represiune era bruta sau, eventual, bufonul balcani$at. Rn postcomunism Exista apoi o serie de romane care, desi au aparut in strainatate inainte de 1>?>, in Romania au fost publicate de-abia dupa caderea comunismului, fie datorita autorilor lor care erau anticomunisti refu+iati in 4ccident, fie datorita chiar textelor lor care faceau portretul membrilor aparatului de represiune intr-o iposta$a care, evident, nu convenea re+imului comunist din Romania. ;criitorul roman care a abordat obsesiv, sol"enitian, tema represiunii comuniste este !aul @oma. .laturi de marturii ,@herla, Culorile curcubeului (MM-, mai ales doua din romanele sale au facut cariera in ceea ce priveste tema @ula+ului - !atimile dupa !itesti si 4stinato. Emblematic mi se pare mai ales romanul !atimile dupa !itesti ,3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>>0- care trimite direct la centrul infernului din inchisoarea !itesti ,1>E>-1>F2- prin persona"ul Eu+en turcanu, inspirat de realitatea tortionarului turcanu. .cesta urmareste confectionarea arti$anala a unei culpabilitati colective prin delatiune, autodemascare si tortura, ridicandu-si functia de reeducator la ran+ sacerdotal. El vrea sa obtina din detinutii politici, niste purificati ideolo+ic, invocand criteriul de recuperare a deseurilorH metoda lui tine de culpabili$area tuturor, uniformi$andu-i procustian. Romanul !atimile dupa !itesti este o &evan+helie nea+ra&, fara sa se centre$e, totusi, pe ima+inea ;ecuritatii, ci pe ideea de intretortura, de tortura reciproca intre detinutii politici, asa cum a fost ea instrumentata de aparatul de represiune la inchisoarea !itesti. in aproape toate celelalte romane ale lui !aul @oma, securistii apar in doua iposta$e7 ca bufoni onomatopeici ,analfabeti hatri- din cand in cand batausi, apoi ca ofiteri aro+anti, suspiciosi, ranchiunosi. in 4stinato ,3ucuresti, Editura 2nivers, 1>>1-, autorul ironi$ea$a securistul prost fudul, dar, pe lan+a acesta, mai apar medicul semi-tortionar si securistul bla$at. 2na dintre chestiunile esentiale pe care !aul @oma o discuta la sfarsitul romanului este aceea a statutului calaului, dupa ce victima a iesit din universul concentrationar. Ce este de facut cu acesti calai, pot fi ei iertatiK %aca ii pedepsesti, risti sa ii transformi in eroi, previne un persona", intrucat "ustitia omeneasca nu va fi recunoscuta, iar calaul pedepsit poate po$a in victima. 8otusi, ei trebuie pedepsiti, dar cine sa o facaK .ctul punitiv nu trebuie sa-i apartina nici lui %umne$eu, nici oamenilor, ci sa vina de la calaii insisi, clamea$a persona"ele lui !aul @omaH dar, dupa cum e de presupus, calaul pocait este o utopie. ;in+ura modalitate de a-i sanctiona pe membrii aparatului de represiune ramane aceea de a scrie despre ei, de a-i imortali$a in ne+ru, de a nu-i tacea, cum obisnuieste @oma sa spuna. 100

in romanul 2sa noastra cea de toate $ilele ,3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>>2-, autorul portreti$ea$a de data aceasta o fosta femeie-comisar, activista si a+ent al cooperativi$arii violente, odinioara, care a"unsese inclusiv in iposta$a de tortionara psihica fata de unchiul sau. intrebata de fiul unei victime, daca se caieste, fosta comisareasa admite ca si-ar putea re+reta faptele la nivel omenesc, simtindu-se, insa, impacata la nivel ideolo+ic. in romanul .rta refu+ii ,cu o prefata de 6arta !etreu, Editura %acia, Clu", 1>>1-, cel care are de-a face cu securistii de toate calibrele este un adolescent basarabean care-si cauta parintii sechestrati. @aleria membrilor aparatului de represiune este variata7 exista securistii roboti$ati, ca niste placi stricate, apoi cei fuduli in vi+ilenta si omnipotenta lor, care il bat"ocoresc si a+resea$a oral pe minor, tocmai fiindca se simt asediati de acesta. intre comandantul ;ecuritatii care este politicos, dar inflexibil, si a+hiotantii plebei ai acestuia, adolescentul descopera o minina diferenta de suprafata7 altfel, cu totii sunt niste &animale&, niste "umatati de om, fie ca sunt pitici ubuesti, sau, dimpotriva, barbati bine le+ati la trup si chipesi. 6icroromanul 5ouaspre$ece trandafiri ,editie in+ri"ita si prefatata de 6ircea andoca, 3ucuresti, Editura Romanul, 1>>1- de 6ircea Eliade implica, prin actiunea sa, si pre$enta ;ecuritatii. ;ecuristul din roman este un intelectual care, suferind de insomnie acuta, citeste, noaptea, carti +nostice ,intelectualismul acestui securist ii este acordat ca un fel de &+ratie& doar in virtutea anului de deschidere si de liberali$are -1>DD- in care se petrece actiunea romanului-. !e de o parte el este un initiat si un repre$entant al unei &elite& intelectuale, pe de alta parte este un intri+ant colportor, intrucat or+ani$ea$a in "urul scriitorului !andele o intrea+a retea de fila". Iar atunci cand acesta dispare in mod mistic-misterios, &neofitul& explica astfel7 ;ecuritatea este o 3iserica avand le+i si ierarhii exacte, drept care ea nu admite farseuri de tipul lui ;imon 6a+ul. in aceeasi ordine de idei, ;ecuritatea este obsedata, in acest roman, de o serie de conspiratii oculte, paraumane care, insa, nu sunt decat pretexte pentru re+larea conturilor intre diferiti nomenclaturisti care vor sa puna mana pe putere. in antiutopii si ale+orii ,o parte au fost publicate in strainatate inainte de caderea comunismului, iar in Romania doar dupa 1>?>-, ;ecuritatea apare prin intermediul unor constructe QafQiene si or#elliene. in romanul 3iserica 5ea+ra de .. E. 3aconsQ1 ,in ;crieri II. !ro$e, editie in+ri"ita, note, cronolo+ie si biblio+rafie de !avel tu+ui, studiu introductiv de 6ircea 6artin, 3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>>0-, epidemia de cersetori care cuceresc si domina orasul, hartuind locuitorii prin a+resivitate, atesta ca iposta$a de cersetor repre$inta +radul de initiere intr-o societare oculta si sacerdotala7 'i+a Cersetorilor se dovedeste a fi, de fapt, un partid totalitar, iar 3iserica 5ea+ra devine un .nti-)atican potrivit la noile vremuri. Intelectualii sunt subordonati cersetorilor, fie ca delatori, fie ca mascarici, iar artistii plastici incarnea$a mania poporului si au misiunea sa participe la procesele publice inscenate carora li se da o tenta sacerdotala. 6u$eele si bibliotecile sunt evacuate, cartile sunt arse, cersetorii instaurea$a o dictatura cu aparenta de calu+arie. in final, lupta pentru putere dintre elita 'i+ii si disidenti sfarseste prin asaltarea 3isericii 5e+re si instalarea unei +eneratii pro+resiste ,fostii proscrisi-, dar la fel de totalitare7 cu alte cuvinte, epoca %e" este inlocuita de epoca Ceausescu. Ideea de preotie perfida in represiune apare nuantat si in alte antiutopii romanestiH 6arcus Linter, din romanul .dio, Europa * de I. %. ;irbu ,2 volume, 3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>>2, 1>>0-, ca lucrator in a+ia din IsarlaQ ,a+ia fiind denumirea pentru aparatul de represiune, iar IsarlaQ, denumirea esopica pentru Romania comunista din fa$a ceausista- considera ca aceasta alcatuieste &o confrerie monahala - un fel de templieri sau ioaniti - in slu"ba unei fanatice reli+ii atee, dar cu foarte multi sfinti si dumne$ei marunti si de con"unctura.& Consilierul ;ultanului defineste o &dictatura ortodoxa&, cvasireli+ioasa, in care !artidul este o biserica ce functionea$a prin evan+helisti ideolo+iciH impostura acestui !artid-3iserica a"un+e la apo+eu atunci cind isi propune sa-l revendice si sa-l confiste harismatic pe ristos ca pe un comunist arhetipal, !artidul urmarind prin aceasta trecerea la etapa unui &socialism ascetic&. !erimetrul Pero din romanul cu acelasi nume al 4anei 4rlea ,traducere din limba france$a de Ioana 8riculescu, revi$uita de autoare, 3ucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1>>1- este, la randu-i, un spatiu totalitar. El repre$inta $ona elitelor, fiind un fel de 4ras inter$is, dar nu chine$esc, ci romanesc, re$ervat cuplului dictatorial :ut1 si 6ult-Iubita ,in care pot fi cititi 5icolae si Elena Ceausescu-, +ar$ii, sosiilor si instructorilor lor. !erimetrul este populat de o echipa intrea+a de falsificatori de oameni intre care se distin+e 6aestrul de Ceremonii ,suprave+hetor al unui lot de sosii masculine si feminine ale cuplului dictatorial, care sunt instruite alternativ-, Instructorii, .ctrita, machiorii. 8oti cei 101

din "urul sosiei 'eontina, femeia-cobai ,sosia perfecta a 6ult-Iubitei-, vor fi pervertiti de !utere7 fiul ei 6arc devine informator al ;erviciului !olitic ;ecret, aspirand sa fie fiul 6ult-Iubitei, iar ca sot le+al i se va impune un a+ent de suprave+here. ;patiul represiunii din .l doilea mesa+er de 3u"or 5edelcovici ,3ucuresti, Editura Eminescu, 1>>1il repre$inta Insula )ictoriei, patronata de @uvernator si transformata intr-o uriasa ca$arma, spatiu unde visele sunt cen$urate, erosul este disciplinat, hranirea rationali$ata, batai colective defulatorii sunt in+aduite pe stadioane. 'ocuitorul Insulei are chip standardi$at, el este omul clonat, nascut din aceeasi mama ,Insula- si acelasi tata ,@uvernatorul-. Insula este structurata ca o societate +eometrica compusa din li+i elitiste, coordonate de @uvernator. @uvernatorul, sin+urul om liber din Insula, este 6arele !escar, iar a+hiotantii sai ,membrii ai li+ii si ai Institutului de indrumare, educatie si invatamant, in fapt un institut de reeducare- sunt &pescari de suflete&, rastalmacind voit iposta$a apostolilor crestini ca membri ai aparatului de represiune. 4r+anul punitiv din Insula este Institutul, care se ba$ea$a pe autodelatiune si reeducare. .cest institut este proiectat ca o &manastire politica&, sin+urii indivi$i care nu au nevoie sa se autodenunte si pot +andi liber fiind membrii 'i+ii ,nomenclatura si securistii-. %esi seamana cu un spital psihiatric, Institutul este o institutie profilactica, remodelatoare. Este vorba despre o reeducare fara tortura, mi$and pe o autodemascare blanda si indelun+ata si pe remodelare. in cadrul Institutului nu se foloseste nici tortura fi$ica, nici cea morala, nici medicamentatie, ci ideoterapia, indivi$ii si societatea fiind reeducati printr-o diri"are ideolo+ica a subconstientului colectiv. in urma reeducarii prin ideoterapie, locuitorii se &curata&, printr-un fel de mancurti$are, de +andurile neconforme cu Insula si @uvernatorul, fiecare individ fiind in acelasi timp victima si calau pentru sine insusi. 4amenii !uterii din IsarlaQ, in romanul .dio, Europa* de I. %. ;irbu, sunt or+ani$ati intr-o ierarhie turcocrata arhitecturala ,spahiu, bei, capuchehaie, pasa, a+a, vi$ir, sultan-, in care dictatorul ,;uleiman atotstiutorul- apare doar invocat. !olitia politica este or+ani$ata mafiotic dupa modelul &caracatitei&, alternand intre o teroare fie anarhica, fie calculata ,sufletele au devenit dosare cercetate de slu"basii a+iei-. .+ia apare proiectata ca o institutie aproape mistica, mediatoare intre %ivan ,!artid- si populatie. Ca si 3u"or 5edelcovici, Ion %. ;irbu apelea$a la un bestiar simbolic, tortionarii si delatorii fiind proiectati ca +asteropode, batracieni, sobolani, hiene, plosnite, lipitori, uriasi sau pitici ubuesti. !rocesul de metamorfo$a se numeste sobolani$are si indemonire si el tine de un nou tip de iad, in care diavolii nu mai sunt necesari, oamenii insisi substituindu-i voluntar. inchisorile si la+arele, chiar daca inactuale in IsarlaQ, au fost candva laboratoare de dresare si de restructurare biometapsihica. 'a nivelul terorii, !uterea aplica &efectul :.&, alternand speranta cu frica pana cand individul nu se mai revolta, ci se disciplinea$a pavlovian, fiind &castrat& de vointa. .+ia mi$ea$a pe crearea unei dualitati "uridice in care indivi$ii sa fie acu$ati si acu$atori in acelasi timp. 6embrii aparatului turcocrat de represiune sunt clasificati in trei tipuri7 ruri ,tortionari cru$i, fanatici-, eunuci ,tortionari din oportunism, brute clasice- si apteri ,non-tortionari, anchetatori si birocrati care servesc institutia de represiune-. Ion Eremia, in @ulliver in 8ara 6inciunilor ,prefata de !etre Raileanu, 3ucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1>>2- pre$inta Romania comunista sub numele :uQunia, 8ara 6inciunilor. .ici, dictatorul @ranit este o fi+ura de &+eambas& combinata cu un !iticot de iarmaroc, emanand o filo$ofie a puterii numita &+ranitism&H el este incon"urat de o &;fanta Familie&, intre care sfetnicii de ba$a sunt 6arele Inchi$itor ,seful politiei secrete-, 6arele :iromant ,consilierul dictatorului- si 'eva, femeie diabolica ,inspirata atat de .na !auQer, cat si de Elena Ceausescu, dar probabil si de )ida 5edici, tortionara de ori+ine sarba, speciali$ata pe or+anele +enitale, in prima etapa a comunismului romanesc-. !ersona"e "umatate molieresti, "umatate ubuesti, repre$entantii aparatului de represiune sunt indivi$i obe$i, fie pitici, fie uriasi, cultivand un cod penal dupa care orice crima teoretic posibila este catalo+ata ca fiind savarsitaH in acest cod, tortura este metoda de cercetare si de cautare a adevarului. Femeia-comisar 'eva, re+i$oare a spectacolelor de schin+iuire, explica voluptatea tortionarului pentru care tortura este un afrodisiac ca o &betie rece&, creand un sentiment de superioritate si un catharsis pervers. .cademia din :uQunia este o fortareata dotata cu laboratoare experimentale unde membrii aparatului de represiune si cercetatorii testea$a pe animale &teoria devotamentului ca produs al fricii&, altoindu-se noi +enuri umane precum omul fara stomac, omulrume+ator, omul imblanit si omul "umatate bivol, "umatate ursH ispita finala este, insa, crearea unui 102

mancator de pamant, pamantul comestibil fiind sin+ura hrana care ar putea face din om un animal rentabil. ;ertarul cu aplau$e ,3ucuresti, Editura 8inerama, 1>>2-, romanul .nei 3landiana, ar putea fi incadrat, partial, in seria antiutopiilor, parabolelor si ale+oriilor, dar eu prefer sa-l plase$ pe lista romanelor realiste care au tratat ultima perioada a ceausismului, infatisand reeducarea disidentilor intr-un a$il psihiatric. in alta ordine de idei, romanul este flancat, din cand in cand, de insertii ale unui "urnal real al .nei 3landiana, din si despre perioada in care i s-a inter$is semnatura, in ultima etapa a comunismului din Romania, cu atmosfera ei demolatoare la propriu. ;ecuristii din roman, care invadea$a casa lui .lexandru aerban, hartuindu-l, sunt o suita de diavoli adaptati a la roumaine, trei &tehnicieni de serviciu&, imprumutati parca din romanul 6aestrul si 6ar+areta de 6ihail 3ul+aQov, mai exact, aducand aminte de Loland, :oroviev si .$a$ello ,eventual 3ehemoth-. Cel care ii conduce, &patronul&, este un intelectual relativ civili$at, dar perfid, dotat cu o pipa de raisonneurH ceilalti doi sunt un roscovan corpolent si +robian ,care vorbeste deformat si vul+ar si care este dotat cu &copite&, chiar daca metaforice, acestea fiind semnele diavolului din el- si un individ cu fi+ura de politist din filme, obra$nic, ironic, opus fi$ic celui dinainte, prin subtirimea sa. 8oti trei au ceva +olanesc sau smecheresc ,mai ales ultimii doi-, fiind niste invadatori, care terori$ea$a prin +esturi excentrice7 ocupa locuintele, se dusea$a, dorm in casele victimelor lor, le inventaria$a len"eria intima, initia$a ritualuri lascive, provoaca scene de farsa +rotesca si absurda. ;ecuristii acestia sunt niste diavoli schiopi, hatri inca, bufi, care se maimutaresc, se scalambaie, cum scrie .na 3landiana, pentru ca una din tehnicile de teroare este bat"ocorirea si umilirea victimelor, pentru a le distru+e sistemul de aparare. in finalul romanului, cei trei reapar si ard manuscrisele &dusmanoase& ale lui .lexandru aerban. inainte, insa, de a a"un+e la acest final, autoarea pre$inta felul in care ;ecuritatea diri"a o intrea+a arhitectura de cercuri concentrice ale delatiunii, chiar si prietenii cei mai si+uri ai unui individ devenind delatori de oca$ie, din oportunism, frica sau slabiciune. !ersona"ul central, disidentul .lexandru aerban, este momit spre a fi internat intr-un &complex de reeducare&, adica intr-un a$il psihiatric ,spital penitenciar- aflat intr-o fosta manastire. 8rebuie reamintit aici ca, in poststalinism, dupa renuntarea teoretica la @ula+, toate re+imurile comuniste europene, sub influenta 6oscovei, au promovat internarea disidentilor in a$ile psihiatrice, incercand un fel de &spalare a creierului&asupra acestoraH intelectualii protestatari ,scriitori si oameni de stiinta- au fost supusi unor metode de lava" cerebral ,de obicei, prin dro+are farmaceutica sau socuri electrice, dar si prin alte metode-, opo$itia fata de re+imul comunist fiind declarata boala mentala sau schi$omistie. %etinutii de constiinta, internati in a$ile psihiatrice, erau supusi unor tratamente abu$ive, in virtutea bolii care li se fabrica si care era numita &schi$ofrenie atipica&. 5emairecunoscand termenul de detinut politic, statele comuniste preferau sa-si interne$e opo$antii si disidentii in a$ile psihiatrice, cu "ustificarea ca &nebunii& ,&indivi$i periculosi din punct de vedere social&, cum scria in fisele lor medicale- trebuiau calmati si reeducati* Ca virtual reeeducat, .lexandru aerban este testat psiholo+ic, pentru a i se detecta radacinile comportamentului antisocial, fiind mai apoi supus unei terapii auditive intensive si unei +imnastici faciale a entu$iasmului. Centrul de reeducare este condus de o femeie-comisar, tovarasa 6ardare, care are ca subordonati o serie de medici-+ardieni, tot cu alura de diavoli, dar nu bufi si hatri, ci ispititori si reeducatori ,precum doctoral 3entan, cel care ii este reparti$at lui .lexandru aerban-. ;copul acestui centru de reeducare este sa-i faca pe antisociali si disidenti sa invete sa aplaude fericiti, ca niste roboti ,aplau$ele sunt de diferite tipuri7 reticente, entu$iaste, aclamative, cu urale, obosite, sacadate, prelun+ite s.a.m.d.-, pe aceasta cale reali$andu-se o &spalare a creierului& de tip auditiv. ;ecuristul tipic a fost surclasat de medicul-reeducator. Evadand din a$ilul psihiatric, unde reeducarea nu fusese i$butita asupra lui, .lexandru aerban descopera ca oamenii aflati in libertate sunt, cu totii de"a ,cateva exceptii exista, totusi-, niste reeducati performanti. %esi romanul !la1bacQ de ;telian 8anase a fost publicat in 1>>F ,3ucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane-, el a fost terminat in 1>?0. .utorul urmareste, intr-o +alerie ampla de portrete, diferite tipuri de securisti, inserand povesti despre carieristi si mercenari, pe cateva studii de ca$, urmarind, in paralel, si ramificatiile delatiunii din societatea romaneasca dinainte de perioada de liberali$are, adica la sfarsitul obsedantului deceniu. Realitatea imediata si concreta, constata un 100

membru al aparatului de represiune din roman, este o &mina de aur&, in care informatorii se cuvin a fi raspanditi, pentru a stoarce &interesantul& din oamenii care par banali, dar care, de fapt, nu sunt. &%enuntul este ca masturbatia, o boala a copilariei, precum stan+ismul pentru proletariat&, strecoara, la un moment dat, autorul, infatisand ierarhia bine stabilita a delatorilor7 mici, medii si marcanti. ;telian 8anase califica securistii drept &diavoli fara cornite si copite&, dar care propun, fara drept de apel, pactul de colaborare intre victima si calau. Cu alte cuvinte, securistii sunt diavoli deca$uti, dar obstinati si inteli+enti, totusi7 pentru a innobila tradarea victimelor lor si incheierea pactului, ei le propun acestora statutul de &duhovnici& ai populatiei suprave+heate. !ersona"ul securistului Copilu, un strate+ insidios, ridica delatiunea la ran+ de act teolo+ic, pactul constand, dupa cum marturiseste un posibil delator, in cedarea sufletului pentru cateva cuvinte +oale. 5u in $adar apare amintit CiciQov, persona"ul din ;uflete moarte de @o+ol7 securistii vor sa fie niste cule+atori de suflete vii pe care, prin pact, le preschimba in suflete moarte. 8rimiterea simbolica a autorului este si la un timp preapocaliptic, in care %iavolul este manipulator si eminenta cenusie a aparatului de represiuneH dar un manipulator care seamana cu un &+ainar& si escroc, un %iavol deca$ut care poate "uca, la un moment dat, inclusiv roluri simpatice, captand bunavointa victimelorH ;telian 8anase il vede ca pe un ne+ociator dupa le+ea cererii si a ofertei. 8rifu, cel asupra caruia se incearca racolarea ca informator, recunoaste ca propunerea de delatiune i-a inculcat &bucuria de a face rau& si &libertatea de a-ti casuna pe cineva&, intrucat libertatea poate deveni in acest ca$ &instrument de tortura&. %in fericire, pana la urma, 8rifu se va autodenunta, ca sa scape de povara de a a"un+e delator. Cum am spus, de"a, +aleria securistilor este nuantata si ampla. Exista, mai intai, anchetatorii $elosi, pervertiti complet de +ustul puterii, care ii verifica si suprave+hea$a pana si pe membrii nomenclaturii. Exista, apoi, securisti radicali, ri+i$i, intepeniti in mor+a lor ca$ona, care infiltrea$a in fiecare cerc un delator de serviciu si care au predispo$itie pentru umilirea victimelor. Exista si bla$atii pur si simplu. %ar si analistii cu san+e rece, care poseda fisele psiholo+ice ale celor pe care ii suprave+hea$a, scanandu-le acestora trasaturile de caracter, viciile, si ale+and punctul slab, pentru a ataca si a propune colaborarea. Exista, apoi, &hedonisti& carora le face placere sa simta frica victimei si sa se "oace cu ea. .cestia sunt teoreticienii care ravnesc sa instituie o ierarhie a delatiunii ,se poate turna din bucuria de a face rau, din teama, din santa", din oportunism-, considerandu-se a fi niste stapani care fac si desfac destinele muritorilor ,ei inalta sau coboara social-politic un individ-H subtextul dominatiei lor este acela ca raul mentine echilibrul psihic. Exista, apoi, &boxerii&, practicienii-batausi, si creierele torturii care +andesc maltratarea fi$ica de soc, urmata apoi de hartuiala, pana cand victima cedea$a. ai exista fosti calai, deveniti posibile victime, care inrudesc fi+ura securistului cu aceea unui +unoier, constienti$and structura moral-scatolo+ica a membrilor aparatului de represiune. Ciudatenii umane pot fi inre+istrate si printre cadrele securiste7 este ca$ul radiofonistului care asculta si inre+istrea$a telefoanele banuitilor &dusmani ai poporului& si care, daca si-ar fi urmat chemarea, s-ar fi facut mu$ician, intrucat are un simt auditiv de exceptie. !entru acesta, telefoanele ascultate repre$inta un 8urn 3abel, adica insasi 'umea, ele facandu-l sa se simta nu doar stapan, ci si initiat. 'a nivel de +eneratii in represiune, membrii &varstei de aur& ai securismului se plan+ ca noua +eneratie nu mai are rafinamentul si histrionismul intemeietorilor, cei din urma fiind matematici, exacti si fara afecte, adica repre$entand, as spune, &varsta de ar+int&. 5oua +eneratie nu mai are fler in represiune, ci doar instructie tehnica avansata. %e aceea, presimtind ca perioada &batranilor& se va incheia curand, un astfel de veteran pre+ateste dosare de santa" ale maimarilor $ilei, pentru a fi pensionat onorabil si nu inculpat pentru abu$urile sale in represiunea survenita odata cu instaurarea comunismului in Romania. 6ircea Cartarescu isi plasea$a in perioada de liberali$are persona"ul securistului Ion ;tanila din romanul 4rbitor ,3ucuresti, Editura umanitas, 1>>D-. inainte de a face portretul acestuia, autorul clasifica, la randul lui, securistii in doua tipuri si doua +eneratii antitetice. !e de o parte exista &$birii vul+ari&, &batranii& stalinisti care practicasera tortura in mod plebeu in primii ani ai comunismului romanesc, si care erau niste &tarani pe care uniforma nu voia sa stea nicicum&. !e de alta parte exista &"unii papitoi&, cum ii numesc veteranii, cu aere de intelectuali imbracati impecabil, avand ca prototip spionul performant de tipul unui !oirot corcit cu Aames 3ond. Cei din urma sunt niste tehnicieni cre$and in rolul lor mesianic si ravnind sa preschimbe Romania intr-un miracol comunist. Ca tehnicieni performanti, acestia practicau, in ma"oritatea ca$urilor, spiona"ul industrial, dar se ocupau, de pilda, si de o clinica-laborator unde cetateni semanand fi$ic cu Ceausescu deveneau, prin operatie 10E

estetica, sosii ale dictatorului, disparand din viata realaH sau aveau misiunea de a suprave+hea in mod autori$at constructii stranii -tunele sau buncare. Ion ;tanila este un securist care a cunoscut, prin familia sa, abu$urile re+imului comunist7 un frate mutilat in timpul colectivi$arii, parintii-tarani carora le-a fost confiscata avereaH cu toate acestea, el se simte norocos ca membru al aparatului de represiune, parvenind si prin intermediul nevestei sale, o propa+andista mercenara in ritualurile do+matice ale comunismului. !rincipalul atu structural al lui ;tanila este viclenia taraneasca7 aceasta il fereste si de rivalitatile celorlalti securisti, dar si de afacerile murdare ,tortura, de pilda- in care un membru al aparatului de represiune ar ramane man"it pentru totdeauna, fiind santa"abil. 6unca sa de rutina consta in recrutarea de informatori si panoramarea delatiunilor acestora, ma"oritatea ba$ate pe bancuri politice ,acestea fiind, dupa cum recunoaste persona"ul, create chiar de ;ecuritate si raspandite, cu diferite nuante, in toate tarile din Est-. ;tanila este scos din rutina sa de catre implicarea in decamuflarea unei conspiratii a circarilor care, la balciuri, iarmaroace si tar+uri ,pe intre+ teritoriul tarilor din la+arul sovietic- ar fi desfasurat o activitate subversiva. !ersona"ul este reparti$at ca actant intr-un astfel de balci, unde i se pare ca descopera un complot extraterestru impotriva comunismului. Internat intr-un a$il psihiatric, ;tanila trece prin fa$e de semi-spalare a creierului precum victimele noii +eneratii de tehnicieni-securisti, cole+ii sai, fiindu-i in"ectat inclusiv celebrul &dro+ al adevarului&, care inovase metodele de intero+atoriu fara tortura. Chiar daca va reveni la realitate si va fi reinte+rat in structurile ;ecuritatii, Ion ;tanila devine un securist schismatic, un dedublat. %esi autorul nu da o explicatie morala a preschimbarii persona"ului, in subsidiar poate fi valabila ideea ca ;tanila a fost pedepsit pentru mercenariatul sau securist, intrucat rolul sau ar fi trebuit sa fie, de fapt, de victima. ;ecuritatea devine si mai amanuntit infatisata in textele care pre$inta structurile acesteia atat inainte cat si dupa 1>?>. 2n studiu de ca$ il poate oferi romanul Guo )adis %omineK ,3ucuresti, Editura umanitas, 1>>0- de 6ihai ;in. !ersona"ul %ominic )an+a, un frontierist, cercetator in fi$ica atomica si "urnalist oca$ional, este anchetat, testat si racolat de ;ecuritatea anului 1>??, care pre+ateste momentul decembrie 1>?>. &.ntrenorii& lui )an+a sunt securisti de diverse tipuri. Cel dintai este maiorul 6ur$a, care alternea$a intre duritate fi$ica fata de victima si bonomie mimata. 6ur$a este nici rudimentar, nici rafinat, muncind la intretinerea mitului ;ecuritatii, spri"inita pe o piramida de informatori al caror numar nici chiar temuta institutie nu il cunoaste. El ii declara victimei sale si, se presupune, viitorului lider politic homunculus care va fi obtinut in eprubeta asa-$isei revolutii, ca ;ecuritatea il poate manipula si controla inclusiv pe Ceausescu ,prin informatii confectionate si adevaruri cosmeti$ate-, aripa reformatoare a aparatului de represiune optand penntru un traseu distinct de acela al dictaturii clasice si ri+ide. 'ectia lui 6ur$a se doreste a fi usor de invatat7 exista securisti $elosi, profund ceausisti, si securisti in expectativa ,precum 6ur$a-H dar cu totii sunt niste actori si histrioni. Institutia nu mai practica tortura, ci doar bataia, iar aceasta este variata7 exista brute ,&boxerii&-, precauti si rafinati. 2nii sunt decenti, altii sunt aro+anti si fara limite in aplicarea discretionara a puterii. ;ecuritatea este, de fapt, o secta deasupra puterii dictatorului, dat fiind ca are specialisti in diferite domenii ,&parohii&-. 8ehnica aparatului de represiune este compromiterea tuturor romanilor prin ramificarea delatiuniiH dar este folosita si tehnica santa"ului patriotic in virtutea careia o dictatura pur romaneasca este preferabila unei noi inva$ii sovietice. .laturi de anchetatorii rafinati si creierele represiunii, exista robotii obedienti si robotii patimasi ,care isi urasc animalic victimele-. in +eneral,&baietii& ,securistii prefera aceasta porecla "uvenila, care ar su+era perenitatea, vesnica tinerete a aparatului de represiune- se doresc a fi membrii unei secte de atleti ai suprave+herii si raspandirii suspiciunii. .sa cum ii anali$ea$a, insa, sub lupa %ominic )an+a, securistii nu par sa apartina vreunei natii, fiind niste apatri$i care recunosc o sin+ura autoritate, anume ;ecuritatea ca matrie si natiune. .l doilea &antrenor& al lui %ominic )an+a este colonelul Coldea, un securist mic-bur+he$ si manierat, care admite el insusi ca este cameleonic, adaptandu-se situatiei in functie de victimele sale. Coldea sustine ca ;ecuritatea este o institutie secretoasa, care isi reinnoieste continuu tainele, astfel incat marturisirile demistificatoare ale unui !acepa sunt depasite, dat fiind ca fiecare membru cunoaste doar departamentul de care apartine si pionul urmator in ierarhia represiva, fiind o simpla veri+a in lant. Coldea ii marturiseste lui )an+a ca diferitele acte de cura" disident fata de dictatura au fost in+aduite pentru a fi scrutate in mod adecvat si profesionist nemultumirile si tipul de +andire al celor recalcitranti. 8ot colonelul explica necesitatea pactului intre a+resori si victima7 )an+a nu va fi torturat 10F

si nu va cunoaste detentia indelun+ata, intrucat este santa"abil si, deci, remodelabilH prin pact, )an+a va deveni omul ;ecuritatii, nu in sensul de delator, ci de lider confectionat, antrenat in eventualitatea unei schimbari de +arda in structura dictaturii. !ersona"ului i se atra+e atentia ca ;ecuritatea pedepseste doua lucruri7 tradarea si iresponsabilitatea. !rincipala tehnica de control a aparatului de represiune este sistemul piramidal al delatiunii, care a devenit metoda de existenta ,inclusiv carciuma a devenit o institutie inre+imentata, pentru suprave+herea si controlul populatiei-. 8reptat, %ominic )an+a este scrutat, ca un cobai, de diferite esaloane ale ;ecuritatii, travestit si purtat inco+nito la un loc conspirativ al aripii reformatoare care vrea sa rastoarne re+imul Ceausescu. Complotistii sunt, in aparenta, securisti impecabili, fideli dictatorului. Cladirea lor are o arhitectura mistificatoare, cu incaperi triplate, ascun$atori secrete si un tunel de evacuare. .ici, lui )an+a i se destainuie solutia puciului anticeausist, reteaua de conspiratori ,acestia isi spun membrii ai +rupului de re$istenta -imitand, la nivel terminolo+ic, re$istenta anticomunista din muntii Romaniei- si nu se cunosc intre ei decat partial-, fiind condusa de un @eneral. Fata de ;ecuritatea traditionala, conspiratorii militea$a pentru o moderni$are a institutiei care ar putea fi reformata, dar care nu va disparea niciodata, fiind necesara oricand. %e aceea, in complot sunt an+renati si indivi$i imaculati, dinafara ;ecuritatii, care ar putea deveni liderii Romaniei viitoare, sustinuta de aripa pro+resista a aparatului de represiune. in vederea puciului, securistii nu racolea$a si antrenea$a anticomunisti notorii ,acestia nu ar fi acceptat nici un fel de colaborare cu ;ecuritatea si nici o eventuala impartire a securistilor, in &buni& si &rai&-, ci doar de ran+ul doi sau trei, precum )an+a. !ana la urma, )an+a accepta pactul cu %iavolul, ca pion pastrat in re$erva si propulsat, mai tar$iu, la putere, dupa caderea lui Ceausescu. impreuna cu alti anticeausisti, el va trai intr-o casa conspirativa, in care fiecare cobaiuman repre$inta un individ dintr-o anumita sfera socio-politica si culturala. %upa modelarea lor in laborator, cobaii isi vor "uca, fiecare, rolul politic in cacealmaua de dupa instaurarea noului re+im. ,%in pacate, desi un aplicat studiu de ca$ pe ;ecuritate, romanul lui 6ihai ;in este rudimentar si plat ca scriitura.in romanul )iata pe fu+a ,3ucuresti, Editura ;irius, 1>>?-, 6irela Ro$noveanu se concentrea$a pe intri+ile !olitiei secrete in timpul evenimentelor din decembrie 1>?>, apoi, dupa 1>?>, pe reactivarea ei, in ca$ul !ietei 2niversitatii din 1>>0, al celei dintai mineriade ,cu molestarea si uciderea anticomunistilor-, in discreditarea opo$itiei politice care protesta impotriva abu$urilor de putere ale primului presedinte postdecembrist, Ion Iliescu, si in monitori$area reinfiltrarilor securiste in ca$ul $iarului &Romania libera&. ,in parante$a fie spus, despre )alea Aiului, ca butoi cu pulbere al Romaniei, populata de mineri manipulati de resturile fostei ;ecuritati care a instrumentat, prin a+enti secreti, evenimentele din 10-1F iunie 1>>0, apar date relevante si in !rea tir$iu, de Rasvan !opescu -cu un ar+ument de 'ucian !intilie, 3ucuresti, Editura umanitas, 1>>D.- ;istemul delatiunii a ramas valabil si dupa 1>?>, este conclu$ia acestui roman, anonimele, amenintarile, santa"ul, constituind aceleasi metode ale ;ecuritatii de odinioara, chiar daca travestita. .utoarea speculea$a, de asemenea, asupra rolului ;ecuritatii in asasinarea lui Ioan !etru Culianu si in sicanarea re+elui 6ihai in calatoriile si conferintele sale occidentale. !acepa este, si el, un persona" ambi+uu, caruia autoarea ii +aseste o noua inre+imentare in secta ;ecuritatii, dar a uneia care depaseste statutul sau romanesc. %e specificat, persona"ele nu apar sub numele lor din realitatea istorica, dar identitatea lor este transparenta. in flash-uri, 6irela Ro$noveanu pre$inta si structura ;ecuritatii din prea"ma lui decembrie 1>?>, care, pe lan+a latura sa represiva, se comporta ca o inalta societate oculta, posedand fiinte si obiecte simbolice. 8rei sunt acestea7 astfel, in custodia ;ecuritatii se afla ma+iciana si vi$ionara %oQia, ale carei pre$iceri il iritasera pe Ceausescu, drept care, arestata si supusa torturii, ma+iciana fusese silita sa-i impartaseasca dictatorului tainele nemuririiH tot suprave+heat si cu domiciliu fortat in propria-i manastire este 6arele ;ihastru, un calu+ar si profet anticomunistH nu in ultimul rand, ;ecuritatea poseda o 3iblioteca Inter$isa, un depo$it subteran care adaposteste carti anticomuniste, ere$ii comuniste, manuscrise sau, pur si simplu, carti nein+aduie de comunisti ,aceasta biblioteca nu poate fi suprimata, incendiata, intrucat ea este un or+anism viu care se apara, ratacindu-si prin subterane a+resorii-. in ultima fa$a ceausista a comunismului, ;ecuritatea nu mai tortura si nu mai ucidea brutal, ci iradia nonconformistii si disidentii, executandu-i &curat& ,in anumite ca$uri, ;ecuritatea &sinucidea&, totusi, victimele, aruncandu-le de la eta"-. Iradierea demonstra, sustine un securist &pro+resist& din roman, ca victima era un vanat de pret. in perioada premer+atoare lui decembrie 1>?>, disidentii nu 10D

mai scriau texte inrudite cu romanul obsedantului deceniu ,&.devaruri palide, drame soptite pentru a nu fi cen$urate&, care alcatuiau &o cultura a subintelesurilor, provinciali$ata prin e$oterismul alu$iilor((-, ci texte care discutau represiunea ca atare. intr-un astfel de manuscris &dusmanos&, este narata atmosfera de represiune si de demolari activata prin proiectarea ansamblului arhitectonic mamut al Casei !oporului, dar este pusa in discutie si chestiunea fenomenului !itesti ,chiar daca acesta nu este numit ca atare-, in relatia vicioasa dintre victima si calau7 &calaul care lacrima ru+andu-si victima sa-l intelea+a ca trebuie sa ucida sau victima care se lasa ucisa intele+and si acceptand ratiunile calauluiK& !rincipala demonstratie a romanului )iata pe fu+a ramane, insa, anali$a asasinatului lui Ioan !etru Culianu, instrumentata de catre o societate conspirativa care urmarea sa stope$e vi$iunile politice profetice ale lui Culianu, societate diri"ata de ;ecuritate, aceasta ravnind sa fie nu doar un centru de putere care manipulea$a 'umea, ci chiar un centru mistic-ocult, al carui omfalos se afla in Romania. 6a voi ocupa acum de doi tineri autori de teatru, Radu 6acrinici si oria @arbea, care au tratat, in ultimii ani, chestiunea ;ecuritatii, intr-un mod transant si chiar revelatoriu, as spune, intrucat anali$a lor a mi$at pe o de$inhibata radio+rafie a relatiei dintre victima si calau si pe un portret concret al securistului-tortionar. !erceptia celor doi autori este una neviciata de tabu-uri sau de false mituri, avand o prospetime absurd-suprarealista, in primul ca$, antiutopica in cel de-al doilea, in ceea ce priveste ima+inea ;ecuritatii. in tara mea ,3ucuresti, Editura 2nitext, 1>>?-, Radu 6acrinici pune pe tapet povestea unui tortionar comunist din ultima fa$a a ceausismului, pentru care tortura era transpusa simbolic-cinic in denumirea de &"ertfa&, iar cladirea ;ecuritatii si odaia de schin+iuire, prin intermediul aceluiasi "ar+on speciali$at, devenisera un &templu&. 8ortionarul din piesa lui 6acrinici se doreste a fi un profesionist al trupului, drept care studia$a patimas atlasul de anatomie pentru a a"un+e expert in tortura, refu$and uciderea victimei din +reseala. .cest securist se antrenea$a ca tehnician al torturii cu propria-i sotie, ravnind sa devina un schin+iuitor desavarsit. .ntrenamentul in familie este posibil cu atat mai mult cu cat tortionarul, sotia si fetita sa locuiesc chiar in camera de schin+iuire, rudele fiind evacuate din celula doar in clipa in care calaului ii sunt reparti$ate victime. !entru a acoperi tipetele acestora, tortionarul asculta romante ,nu mu$ica simfonica precum tortionarii sovietici si na$isti, nici mu$ica rocQ sau disco precum alti tortionari din a doua "umatate a secolului CC-. 8otusi, in ciuda &profesionismului& sau, securistul ucide un om, fapt care ii dovedeste ca nu este un tehnician perfect. %in acest moment, el constienti$ea$a conditia sa de faptura imorala si deca$uta si, odata cu evenimentele din decembrie 1>?>, se ascunde vinovat, pentru a nu da socoteala pentru meseria sa. !iesa se incheie cu primele ale+eri libere din Romania, cand fostul securist si tortionar este reactivat pentru a participa la evacuarea violenta a !ietei 2niversitatii, din 1>>0. Interesant in piesa lui 6acrinici este si felul in care sotia tortionarului accepta masochist schin+iuirile-experiment propuse de partenerul sau de viata, pe care le percepe ca pe un afrodisiac excentric, sau felul in care fetita tortionarului a"un+e sa constienti$e$e impostura ima+inii Romaniei pe care re+imul comunist o proiecta ca pe o matrie absoluta, mancurti$and copiii prin slo+ane. .ceasta fetita repre$inta, in mod simbolic, chiar +eneratia politica a lui 6acrinici si @arbea si, probabil, a mea. oria @arbea este si mai radical in %ecembrie, in direct ,3ucuresti, Editura .llfa, 1>>>-, pre$entand schimbarea rolurilor dintre calau si victima. !ersona"ele sunt doua si previ$ibile7 .nchetatorul ,securistul- si !ri$onierul ,disidentul, fiu al unui membru al nomenclaturii-. .nchetatorul recunoaste ca torturea$a in virtutea unui contract si ca, in calitate de profesionist al schin+iuirii, va obtine marturia victimei sale in cateva ore. ;unt criminal, fiindca asta mi-e meseria, admite .nchetatorul ,care este un boxer ratat-. !ri$onierul are, insa, ambitia de a-i dovedi calaului sau ca acesta este manipulat ca o marioneta. 6ai mult chiar, victima ravneste sa-si converteasca si sa-si ilumine$e calaul, devenind chiar ea manipulatoarea tortionarului sau7 drept care ii propune sa se alie$e si sa devina parteneri. in prea"ma evenimentelor din decembrie 1>?> ,se subintele+e-, calaul isi eliberea$a victima, ambii participand la miscarile de strada impotriva dictaturii. %ar, din aceasta clipa, fosta victima devine acu$atoarea fostului calau. !entru fostul pri$onier politic, ;ecuritatea este o institutie care trebuie pastrata, intrucat este folositoare in orice re+im, ca oficiu de control profilactic si suprave+here. in vi$iunea fostei victime, tortionarii comunisti care i-au ucis pe disidenti sunt niste profesionisti, in timp ce fostul sau anchetator care l-a eliberat este un tradator si un ratat, fiindca a pacti$at cu victima. %e aceea, ca viitor lider politic, in urma evenimentelor din decembrie 1>?>, fosta victima nu il va credita pe cel care a salvat-o, dovedindu-se mai cinica decat fostul sau tortionar. Cel din urma devine, in mod concret, 10M

victima, fiind schin+iuit pana la moarte de fosta sa victima, incadrata dupa revolutie, ca tortionar profesionist in ;ecuritatea reformata. !aradoxul si morala-antimorala a piesei lui oria @arbea este aceea ca victima, pusa in conditii de tortionar, se dovedeste a fi mai dura, mai calau, decat tortionarul sau. .ceasta inseamna ca +ranitele dintre victima si calau sunt sterse si ca, in ultima instanta, experimentul reeducarii din inchisoarea !itesti ,1>E>-1>F2-, cand victimele erau silite sa devina tortionari, a reusit. .ntimorala piesei lui @arbea este, insa, cu atat mai dura cu cat, aici, victima devine tortionar, fara sa fie obli+ata. 4 face din vocatie revelata, cum s-ar spune. 4 scurta conclu$ie este de la sine inteles, dupa aceasta panorama tematica a romanului romanesc. 6ai intai, aceea ca ima+inea ;ecuritatii l-a preocupat, chiar obsedat, in anumite ca$uri, pe scriitorul roman, el neputand sa se detase$e, totusi, de chiar mitul pe care insusi aparatul de represiune l-a raspandit in randurile poporului roman7 ;ecuritatea ca societate oculta, atotputernica, manipulatoare a constiintei colective si individuale. 6ai toti scriitorii pe care i-am anali$at in acest eseu au punctat, in textele lor, o arhitectura a delatiunii raspandita la nivelul intre+ului popor roman. .ceasta a fost, poate, constanta or+ani$ationala a ;ecuritatii7 diri"area unui sistem piramidal al fricii si al turnatoriei prin care sa poata fi controlat si suprave+heat profilactic un intre+ popor. %e la aceasta arhitectura a delatiunii porneste si conclu$ia mea, aceea ca, daca fenomenul !itesti a esuat la nivel fi$ic, el a i$butit la nivel mental si moral7 reeducarea poporului roman a reusit in cele din urma, chiar daca nu intr-o forma brutala, ci intruna mentala, relativ rafinata. %e aceea, e timpul sa fie initiata contrareeducarea si deconstructia &spalarii creierului&. !oate ca romanul romanesc din mileniul trei va face acest lucru.

HORV3TH ANDOR AUTORUL IN DISCURSUL POSTCOMUNIST

8he author in the postcommunist discourse Abstract7 8he article discusses the +eneral tendencies in the Romanian postcommunist literar1 criticism hi+hli+htin+ the ,social- importance of the author, a phenomenon that causes the lacQ of interest in fiction. K !"#r$s7 RomaniaH Romanian literatureH communistH authorship Istoria in care am trait a fost o fictiune. Istoria in care am trait devine o fictiune. Care din cele doua afirmatii este mai aproape de adevarK %ar care adevar7 cel al istoriei sau cel al fictiuniiK . trai in istorie, nu este, cu si+uranta, o fictiune. . o rememora, a o povesti insa este, cu certitudine, si fictiune. 4data consumata, prin cresterea caracterului ei de exterioritate - arata !aul Ricoeur - istoria trebuie de fapt reinvatata chiar si pentru cei care au trait-o1. 5e familiari$am, sub forma unei repovestiri, cu propria noastra istorie. .re loc un proces de initiere in propriul nostru destin, in propriile noastre trairi din trecut. Istoria nu se rescrie ci se reinventea$a. %ar istoria, inclusiv cea a comunismului, a fost de"a inventata odata sub forma de text. 5u o sin+ura data, ci chiar de doua ori. !rima data in acele texte premonitorii care ii anuntau venirea. . doua oara in textele care o infatisau ca pre$enta intr-o idealitate si o eternitate ima+inare. .ra+on povesteste la un 10?

moment dat istoria rupturii sale cu .ndr9 3reton si cu miscarea suprarealista. 3reton, spune el, se afla la inceput mai la stan+a ca el. Il entu$iasmase sinta+ma, folosita de ;talin intr-un discurs indreptat impotriva lui 8rotQi si in care vorbea despre &construirea socialismului intr-o sin+ura tara&. %esi este foarte probabil, adau+a .ra+on, ca mai mult decat ideea ca atare, pe 3reton il captiva caracterul de litanie al expresiei, al repetarii ei in discursul amintit2. 8extul se inscrie in istorie sub chipul pervers al te$ei si al melodiei, al vointei si al ima+inii. Ramanand inca la episodul suprarealist, este interesant de rememorat ca .ra+on atribuie +estul sau de a fi aderat in 1>2D la partidul comunist, interventiei militare a Frantei in 6aroc care il revoltase si fata de care numai partidul comunist luase o atitudine de condamnare. .cesta este si momentul cand, indemnat de 3reton, el citeste cu atentie literatura +anditorilor politici sovietici. .ra+on isi povesteste viata lui %ominiBue .rban in 1>D? - an istoric si acesta, dupa care incepe de fapt si pentru el o alta istorie, o noua rescriere a istoriei0. ;uprarealismul a fost locul privile+iat de "onctiune in secolul 20 dintre text, autor si istorie. Cite$ un fra+ment din celebra scrisoare deschisa a suprarealistilor catre !aul Claudel7 &!eu nous importe la cr9ation. 5ous souhaitons de toutes nos forces Bue les r9volutions, les +uerres et les insurrections coloniales viennent an9antir cette civilisation occidentale dont vous d9fende$ "usBu(en 4rient la vermine et nous appelons cette destruction comme l(9tat de choses le moins inacceptable pour l(esprit. Il ne saurait 1 avoir pour nous ni 9Builibre ni +rand art. )oici d9"a lon+temps Bue l(id9e de 3eaut9 s(est rassise. Il ne reste debout Bu(une id9e morale, a savoir par exemple Bu(on ne peut etre a la fois ambassadeur de France et poete&E. ;a remarcam mai intai o ciudata dedublare a textului la suprarealisti, valabila si pentru alte curente de avan+arda. 5ici opera lui 3al$ac, nici cea a lui 3audelaire nu se compun din texte poetice ori de fictiune pe de o parte si prefete, manifeste, scrisori si interventii publicistice de aceeasi dimensiune si +reutate pe de alta parte. ;esi$am in aceasta dedublare caracterul ambi+uu al po$itiei de avan+arda7 fie contextualitate absoluta, un referential direct, explicit, indreptat intentionat catre actiune, fie ster+erea totala a oricarei referentialitati in textul poetic. Fie ultimele consecinte, mer+and pana la autodistru+ere, ale textului auto-suficient, fie postura poetului care urca pe baricade. Cum insa istoria nu admite a la lon+ue ambi+uitatea, cele doua directii vor tinde spre o coerenta univoca si va trebui ca poetul sa alea+a in curand intre ceea ce se numea an+a"are sociala si intre universul poe$iei conceput ca text in sine, fara repere contextuale si istorice. in mod inevitabil, in coordonatele istorice ale modernitatii, textul si autorul fac obiectul a doua recuperari anta+onice7 ori in directia unui semnificat extra-estetic si a unei finalitati sociale, ori in cea a saturatiei estetice autoreferentiale. &.tunci cand .ndr9 3reton, intotdeauna activ, dar mai putin vi+ilent, lasa o expo$itie a suprarealismului sa se transforme intr-o manifestatie pari$iana care ii anima pe toti cronicarii mondeni, ce invatatura putem tra+e din cel mai important eveniment literar al acestei "umatati de secolK in primul rand, faptul ca pe planul revendicarii sociale, al a+resiunii revolutionare, societatea a infrant radicalismul suprarealist. Cum a fost posibil acest lucruK&F intrebarea ii apartine lui 6aurice !le1net, iar raspunsul pe care o propune pune in discutie, in termenii filo$ofiei pro+resului, relatia dintre istorie si ruptura, dintre &constiinta istoriei& si &constiinta in istorie&D. Iata, in exemplul citat, o forma de recuperare in ne+ativ, am spune, de catre istorie, a +estului artistic. !e celalalt versant7 recuperarea po$itiva, adica cea conforma cu intentiile si optiunile actantului, ale autorului. in sensul acesta istoria moderna recuperea$a intr-un fel sau altul orice actiune auctoriala. intre a oficia o parada a modei sau un meetin+ revolutionar, diferenta este de +rad si de nuanta, dar nu de esenta. 5umai textul este - daca este - nerecuperabil de catre istorie. .sistam la noi, de mai bine de $ece ani, la rescrierea istoriei, inclusiv a istoriei literare. %ar ce se rescrie de fapt cand se vorbeste de istorie literaraK Istoria institutiilor sau a canoanelor esteticeK Istoria textelor sau cea a bio+rafiei autorilorK Cum se rescrie, prin aceste incercari, istoria propriu $isa, cum se construiesc adica, prin investi+area trecutului, proiectii si ima+ini ale viitoruluiK 10>

6a voi folosi in continuare de una dintre multele definitii ale modernitatii tar$ii, cea, de o mare conci$ie, pe care o datoram lui @9rard @ranel. Cu decenii in urma - observa el - +eneralul de @aulle spunea cu indreptatire7 &l(Europe, et sa fille, l(.m9riBue&, asta$i insa termenii acestei sinta+me trebuie inversati, astfel ca avem motive sa spunem &l(.m9riBue, et l(Europe, sa fille&, deoarece 'umea 5oua este teritoriul unde s-a reali$at "onctiunea dintre cele trei componente ale modernitatii. .cestea sunt, conform definitiei +anditorului, urmatoarele7 in primul rand &interpretarea subiectivitatii crestine in termenii unei subiectivitati e+olo+ice ,sub"ectivit9 9+olo+iBue- a persoanei umane, opera a spiritului protestant&. !retul acestei componente este ablatia ,l(ablation- oricarei re$erve mistice si, implicit, disparitia oricarei le+aturi posibile dintre subiectul modern si &umanitatile naturale& ,humanit9s naturelles- i$vorate din reli+ia crestina. Cea de-a doua componenta este desavarsirea &determinarii corpului social drept corp de productie&, ceea ce inseamna ca sfera economica devine independenta de domeniul politic si, prin consecinta, de cel etic. in sfarsit, @ranel identifica cea de-a treia componenta a modernitatii in asimilarea si adoptarea de catre stiinta insasi a &lo+icii de$voltarii& D. Invocam, fara a intra in detalii de interpretare, aceste consideratii pentru a circumscrie mi$a discursului critic postcomunist. Rescrierea istoriei literare constituie un capitol important al acestui discurs tocmai pentru ca el se intersectea$a in mod inevitabil cu istoria. 'ectura institutiilor culturale din timpul comunismului, a evolutiei literaturii si artei conturea$a, in mod implicit, raspunsuri la problematica modernitatii. Ipote$a de lucru de la care vom porni la inceputul acestor randuri este urmatoarea7 deconstructia trecutului recent in discursul postcomunist din Romania tradea$a unele semne de neintele+ere si de neacceptare a modernitatii, asa cum o concepem in acord cu definitia citata mai inainte. 4biectul de cercetare a istoriei literaturii are o multime de definitii. El poate include, dupa preferinte, istoria institutiilor sau a canoanelor, etapele succesive ale receptarii sau evolutia stilurilor, a +enurilor si a curentelor literare etc. %iscursul postcomunist din Romania rescrie in ultimii $ece ani istoria literaturii cu o vadita preferinta pentru persoana autorului. 8extul, operele au intrat intr-o penumbra a de$afectarii care prevesteste fie uitarea deplina si irevocabila, fie o reinterpretare care nu-si +aseste inca ori$ontul. Fascicolele de lumina sunt indreptate cu insistenta catre autor. Care era statutul sau in re+imul comunistK Cine l-a creat si cum s-a impus elK Care era +radul de libertate de care dispunea, cu ce fel de constran+eri se confrunta elK 8ot atatea intrebari "ustificate si pertinente ce privesc problema auctoritatii dar si cea, mult mai lar+a, a autoritatii ca atare. ;unt postulate de obicei, in reconstituirile critice ale perioadei comuniste, doua iposta$e din trecut ale autorului7 cea de victima si cea de colaborator, respectiv de scriitor an+a"at. intre aceste doua iposta$e sunt situate, in studii de specialitate, alte tipolo+ii comportamentale, cum ar fi cele subsumate notiunii +enerice de &re$istenta prin cultura&, sub forma literaturii de eva$iune, de disidenta si de subversiune. Consistenta oricaruia dintre acesti termeni este reala si ea poate fi ar+umentata suficient de solid. ;imptomatica mi se pare totusi insistenta cu care critica postcomunista isi focali$ea$a atentia pe efortul de clasificare a acestei tipolo+ii, preferand unei istorii literare a textelor literare ample de$bateri consacrate autorilor. ,%intre multele exemple se pot aminti7 Aurnalul lui 6ircea Paciu, polemicile provocate de scrierile memorialistice ale lui !aul @oma, volumul de cronici literare 2nde scurte de 6onica 'ovinescu.- 8raim asadar examenul retrospectiv sub forma unei ere a autorului. 5u poate fi, bineinteles, pusa sub semnul intrebarii le+itimitatea unor reparatii morale fata de scriitori persecutati si inter$isi. Cum de altfel cu +reu poate fi contestata si rostirea unor adevaruri incomode pe seama unor personalitati cu bio+rafii cosmeti$ate, trunchiate, pana la urma false. Clasificari ale literaturii dupa +radul de re$istenta a autorului la presiunile ideolo+iei oficiale pot fi, de asemenea, de folos in efortul de interpretare si de sistemati$are a epocii studiate. Cu toate acestea o atare supradimensionare a autorului in rescrierea istoriei literare pre$inta cateva carente si comporta anumite urmari discutabile. .s include printre ele urmatoarele7 1. Ea personali$ea$a in mod excesiv ideea de literatura. !ublicului ii este su+erata in mod consecvent sen$atia ca literatura este autorul plus opera. 2. Ea creea$a confu$ie in privinta raportului dintre autor si opera, inducand falsa impresie ca ar exista o relatie directa intre comportamentul moral al autorului si valoarea estetica a operei literare. 0. Ea atribuie vietii literare infatisarea unui camp de lupta unde cei drepti se confrunta cu cei rai, cei vii cu cei morti, cei ce apartin trecutului cu cei ce repre$inta viitorul, aceste adversitati fiind intr-un fel consubstantiale cu conditia de scriitor. 1E0

%incolo insa de aceste insuficiente, fenomenele aratate ni se par problematice prin consecintele lor de ordin mai +eneral. 6a refer in primul rand la dificultatea unei interpretari adecvate a asa numitei literaturi an+a"ate sau, mai lar+, a locului scriitorului si artistului in re+imul comunist, iar prin prisma aceasta la ima+inea epocii comuniste ca atare. Intero+atii de alt +en starneste apoi lectura, intr-un cadru mai lar+, a notiunii de auctoritate si de autoritate. in absenta unor studii comparate privind politicile culturale din tarile satelite ale 2niunii ;ovietice dupa preluarea puterii de catre partidele comuniste din aceste tari, este +reu de apreciat daca teroarea comunista pre$enta diferente semnificative de la o tara la alta. 8inde, oricum, sa fie acreditata de discursul postcomunist din Romania, ideea ca la noi teroarea s-a instaurat cu o deosebita cru$ime ce depasea nivelul atins in alte tari. Ca o consecinta directa a acestei te$e, repre$entantii clasei politice, ai elitelor sociale si intelectuale de la noi sunt pre$entati in postura de martiri supusi unei torturi deosebit de concentrate, de lun+a durata si nimicitoare de catre un re+im inuman si antinational. !e de alta parte discursul postcomunist are de interpretat fenomenul unei aderente masive a scriitorilor si artistilor la ideolo+ia noului re+im si la canoanele culturii propovaduite de el. Ima+inea +enerala care se desprinde din aceste comentarii este ca noua elita culturala s-a constituit fie sub presiunea terorii, fie ca re$ultat al unei demisii morale inexplicabile, printr-un compromis de$onorant si condamnabil cu noua putere. Fara a ne+a realitatea si importanta acestor factori, credem ca se +reseste in aceste aprecieri prin simplificare atunci cand sunt scoase din calcul motivatiile de alt ordin, cum ar fi identificarea spontana si libera cu ideolo+ia re+imului, precum si acceptarea, de buna voie, a rolului oferit de re+im si numit de un comentator cel al &artistului de stat&M. ;tudierea mentalitatii compromisului etic, al devierii si abdicarii de la adevarata vocatie de intelectual pot imbo+ati cunostintele noastre privind sufletul uman, confi+uratia morala a semenilor nostri, ea ocoleste insa, daca e pusa in termeni +resiti, problema fundamentala, anume caracterul re+imului in contextul sau istoric. . minimali$a aria de extindere a unei ade$iuni libere la principile asa-numitului realism socialist si, implicit, la re+imul comunist, echivalea$a cu te$a potrivit careia comunismul s-a mentinut numai +ratie aparatului sau represiv. !rincipala obiectie fata de aceasta te$a nu priveste +radul de acceptare populara a re+imului ci natura insasi a re+imului comunist din Romania care, timp de mai bine de patru decenii nu a fost supus nici unei contestari de masa efective, nici tendintelor interne de reforma, si a supravietuit intr-o formula deosebit de dura si de do+matica, cu un spri"in lar+ al unor cate+orii de intelectuali, inclusiv scriitori. 4r, in ciuda unor clissee de lar+a raspandire, re+imul comunist a intervenit - desi+ur, prin metode barbare si, de cele mai multe ori cu costuri catastrofale - in directia moderni$arii Romaniei. Industriali$area si urbani$area, intreprinse, repet, in conditii si cu consecinte de$astruoase, sunt doar doua din exemplele posibile. !e cat de "ustificata este asadar condamnarea comunismului pentru crimele sale, pe atat ramane de discutabila perspectiva reintoarcerii la un trecut precomunist $u+ravit adeseori sub culorile unei nostal+ii poeti$ate. Existenta unor elite de specialitate este un fapt sociolo+ic de neta+aduit in lumea moderna. .ceste elite se constituie si functionea$a insa intr-o mare independenta unele de altele, fara sa existe intre ele relatii formale de ierarhie. in sensul acesta democratia moderna este societatea unde - dupa cum arata Claude 'efort in studiile sale consacrate deosebirii dintre democratie si totalitarism - puterea nu se mai incarnea$a in vreo persoana sau institutie, locul sacru din centru al re+elui ramane vid, nimeni nu-si poate revendica titlul de unic depo$itar al le+itimitatii puterii?. %emocratia moderna, cea din modernitatea tar$ie, societatea in care traim, sunt lipsite de o autoritate unica, de necontestat. %emocratia inseamna insasi aceasta pendulare intre diversele instante partiale, fra+mentate ale le+itimarii puterii7 sfera "uridica, sfera speculatiei intelectuale, sfera moralei practice. %in aceasta perspectiva tentativele de a directiona discursul public catre problema autorului si, in mod implicit, a autoritatii, cu +reu pot fi interpretate altfel decat ca forme de cautare, mai precis, de re+asire a unui centru si de identificare in acest centru a autoritatii absente. Cand scriitorii vorbesc despre ceilalti, ei vorbesc, fie si indirect, despre ei insisi. Ei o fac in calitate de autori, accentuand prin pre$enta lor publica semnificatia unui apel catre autoritate. ;impatiile promonarhice ale unor scriitori si artisti sunt +raitoare in aceasta privinta. 5u o invocam aici ca o optiune politica in sens restrans ci in calitatea ei de recurs direct la ideea unei autoritati incontestabile, &transistorice&. 'a fel de bine, re+andirea statutului traditional al reli+iei si al bisericii nu intra in discutie aici ca si forme de cautare a unor instante morale, ci numai in sensul in care, la o cate+orie de +anditori contemporani, ea vi$ea$a 1E1

restabilirea, in domeniul vietii publice, a unor forme ale autoritatii transcendente si absolute>. Cand spunem ca asemenea vederi pot fi catalo+ate drept interventii antimoderne, avem in vedere definitia lui @ranel, citata mai sus, privind componentele modernitatii. Cred ca unul din paradoxurile conditiei postmoderne in +eneral, dar cu atat mai mult in sfera postcomunista, consta in faptul ca ade$iunea la modernitate are loc in conditiile unui de$acord cu multe din postulatele si perspectivele sale, fara a i se putea opune insa o alternativa mai buna. in rest7 asteptam textele care sa vorbeasca nu in locul autorilor, ci pentru autori. 5ote 1 v. !aul Ricoeur, 'a m9moire, l(histoire, l(oubli. !aris, [d. du ;euil, 2000. F12-F10. 2 v. .ra+on parle avec %ominiBue .rban. !aris, [d. ;e+hers, 1>D?. Editia in limba ma+hiara, 3udapesta, Europa Jf.a.J ?F. 0 op. cit.?M. E v. 'e ;urr9alisme. !ar enri 39har et 6ichel Carassou. !aris, 'e 'ivre de !oche ,8extes et d9bats-. 'ibrairie @9n9rale Francaise, 1>?E. 2D-2M. F v. 6aurice !le1net, &!roblemele avan+ardei&, in !entru o teorie a textului. .ntolo+ie &8el Guel& 1>D0-1>M1. Introducere, antolo+ie si traducere de .driana 3abeti si %elia ;epetean-)asiliu. 3ucuresti, Ed. 2nivers. 1>?0. E02-E00. D op. cit. E0E. D v. @9rard @ranel, &'(Europe de usserl&, in [crits lo+iBues et politiBues. !aris, [d. @alil9e. 2000. F0-F0. M cf. 6iQl\s aras$ti, '(artiste d([tat. !aris, Fa1ard, 1>?0. ? v. Claude 'efort, Essais sur la politiBue. !aris, [d. du ;euil, 1>?D. &'a d9mocratie s(institue et se maintient dans la dissolution des reperes de la certitude&, p. 2>. > Cele spuse aici nu inseamna catusi de putin contestarea autoritatii institutionale, impersonale care este fundamentul societatii moderne.

CLAUDE KARNOOUH CONTINUITE ET OCCULTATION ART ET POLITI*UE EN EUROPE POSTCOMMUNISTE % L&EXEMPLE DU MUSEE DE L&ART SOCIALISTE DE BUDAPEST4

Abstract7 8he article studies the survival of the communist mass mentalities in Eastern Europe durin+ the postcommunist era. K !"#r$s7 EuropeH RomaniaH postcommunismH East-European identit1 !rolo+ue

1E2

Entre 1>?> et 1>>M, les effets de la chute des r9+imes communistes de l(Est europ9en ont inspir9 BuelBues films d(une rare perspicacit9. ;emblables aux +rands romans naturalistes du CICe siecle, chacun, conYu comme une fresBue, nous offre une m9taphore de ce moment inoui de notre histoire2, et, parmi ceux-ci, par son ambition, 'e )o1a+e d(2l1sse se pr9sente a coup sur comme l(un des plus somptueux. 2ne scene servira a illustrer mon propos, celle ou le h9ros, un +rec am9ricain ori+inaire de Constanta en Roumanie, part en Buete d(un pass9 balQaniBue des lon+temps d9chir9 de violents conflits entre des peuples r9cemment lib9r9s de la domination ottomane, au moment ou brusBuement ils accedent au statut d([tats-nations modernes. %e retour dans la ville de son enfance, il entreprend de remonter le %anube depuis son embouchure "usBu(a 3el+rade. 'a +rande bar+e Bui l(1 conduit est lourdement char+9e d(une +i+antesBue statue de '9nine destin9e a +rossir les collections d(un mus9e allemand. 8out au lon+ de son chemin, le h9ros d9file lentement non loin des ber+es limoneuses du +rand fleuve H la, il rencontre des pecheurs, vieux-cro1ants russes venus d(un autre a+e, s(9tonne des th9ories de car+os rouillant au mouilla+e, embrasse du re+ard de colossales ruines industrielles et des villa+es mis9reux, entrevoit, au sommet des rives, des +ens ha+ards, fixant, comme h1pnotis9s, cet 9tran+e colosse de pierre blonde au flanc duBuel un homme contemple un spectacle Bui l(9tonne bien plus Bue la d9couverte, au"ourd(hui banale, d(une BuelconBue ile exotiBue. 'a dissonance entre l(Europe de l(Est et l(Europe de l(4uest demeure. Entre un monde 9puis9 par un fr9n9tiBue d9veloppement industriel et urbain et un monde Bui a d9"a accompli la troisieme r9volution moderne - celle de l(9lectroniBue et de l(informatiBue H entre un monde ou toutes les choses du pass9 communiste - comme le r9alisme socialiste - sont honnies et moBu9es, et celui ou tout devient marchandise et ob"et de mus9e, le contraste perdure.0 2n '9nine fi+9 dans sa pierre monumentale entre dans un mus9e occidental, tandis Bu(en Europe de l(Est tous cherchent a l(oublier. En d9pit d(une mutation 9conomiBue radicale, une nouvelle incarnation du contraste EstJ4uest se manifeste dans ce rapport au pass9. Construction et destruction 'a mise en scene esth9tiBue du pouvoir politiBue par lui-meme n(est pas un ph9nomene propre aux r9+imes dictatoriaux du CCe siecle. %epuis la naissance de la civilisation urbaine, dans la cit9 ou se tient le centre du pouvoir, des monuments, des statues, des bas-reliefs, des peintures murales, ont repr9sent9, s1mbolis9, mis en formes all9+oriBues et s1mboliBues le pouvoir du moment, Bue des pouvoirs post9rieurs ont d9truit.E %es lors Bu(il 1 a Cit9-[tat, ville ro1ale, capitale d(un [tat, Buelle Bue soit la forme du pouvoir politiBue, il 1 a mise en scene esth9tiBue du politiBue. !lus tard, le d9ploiement de la modernit9 mit en scene les repr9sentations d(entit9s politiBues et sociales abstraites 7 la R9publiBue, la libert9, l(9+alit9, l(Etre supreme en France, la @ermanie en .llema+ne #ilhelmienne, la Constitution, la !aix entre les peuples, telle ou telle doctrine, etc. 4n 1 vit encore la mise en ouvre de cultes de la personnalit9 Bue l(on avait cru d9pass9s par l(avenement de l(empire de la Raison raisonnante et raisonnable. .insi, all9+ories et s1mboles coexisterent avec des repr9sentations plus personnalis9es du pouvoir. .ucun s1steme politiBue n(1 9chappa, pas meme les Etats-2nis avec les sculptures des premiers pr9sidents de l(2nion taill9es au flanc du mont ;Qidmore. En 2nion sovi9tiBue, apres l(explosion des multiples avant-+ardes, leur mise au pas, commenc9e a la fin des ann9es 1>00, puis a la fin des ann9es 1>E0 par les [tats communistes d(Europe centrale et orientale, apporte de puissantes contributions a l(expansion de cette production esth9tico-politiBue.F !armi elles, plus Bue la peinture de chevalet, le +raphisme ,avec des affiches ou subsistent encore des proc9d9s avant-+ardistes accept9s dans les ann9es 1>E0- et la statuaire, parce Bu(ils sont expos9s directement a la vue Buotidienne des passants, parce Bu(ils occupent des lieux dans la ville ou le pouvoir r9alise son auto-affirmation par des c9r9monies Bu(il or+anise, et explicitent ainsi plus clairement les en"eux politiBues de l(esth9tiBue. .pres 1>E?, la statutaire des lieux publics des pa1s d(Europe centrale et orientale, devenus le +lacis sovi9tiBue, subit une profonde transformation, et nombre d(ouvres install9es sous les anciens r9+imes 1 furent d9truites ou soustraites au re+ard pour etre remplac9es par de nouvelles, produites selon les canons du r9alisme socialiste tel Bue Adanov les fixa en 1>EM, apres les h9sitations et les conflits des ann9es 1>00 en 2nion sovi9tiBue.D En 1>?>, la chute du communisme entraine une nouvelle transformation, dont les si+nifications 1E0

politiBues, sociales et esth9tiBues r9velent les nouveaux r9f9rents s1mboliBues +race auxBuels ces soci9t9s en & transition & s(identifient au nouveau cours & d9mocratiBue et lib9ral & du politiBue, du social, de l(9conomiBue. Ce Bui chan+e au"ourd(hui n(est pas la statuaire r9aliste socialiste de l(9poBue stalinienne. .pres le CCe Con+res du !C2;, et surtout a la suite de ses effets en Europe centrale et orientale - les r9voltes et les r9volutions Bui 9branlerent la !olo+ne, la R.%... et surtout la on+rie - la situation se compliBua. ;taline ne fit plus l(ob"et du culte Buasi m1stiBue Bui lui 9tait rendu sous la forme de portraits et de statues +i+antesBues. 4n revint a '9nine et a une s9lection de fi+ures de l(histoire nationale acceptables par les do+mes marxiste-l9ninistes - par ailleurs fluctuants - appliBu9s a l(histoire politiBue et sociale, tout en continuant a favoriser les repr9sentations des acteurs collectifs privil9+i9s de la soci9t9 communiste en construction 7 les divers t1pes de & travailleurs &, l(ouvrier industriel et a+ricole, le soldat de l(arm9e populaire, le savant et l(intellectuel reconnu, le sportif, le cosmonaute. Certes, nombre de su"ets demeurent d(embl9e exclus 7 bien sur les collaborateurs des r9+imes fascistes ou nationalistes, mais encore les exclus de +auche ou de droite du mouvement communiste international H il n(empeche, une continuit9 se fait "our Bui, de facto, rompt avec la tabula rasa du pass9 pour donner a voir des h9ros historiBues & bour+eois &M. 2ne lente r9habilitation de l(histoire nationale s(9labore selon diverses modalit9s, au fur et a mesure Bue chaBue pa1s communiste d9ploie ses propres inclinations dans la maniere de renouer avec son pass9.? 6ais, Buoi Bu(il en fut, il s(a+issait tou"ours de lire l(histoire nationale dans la perspective de la fabrication de l(& homme nouveau &. Cette deuxieme phase du communisme en Europe centrale et orientale est marBu9e par un d9veloppement sans pr9c9dent de l(urbanisme H Buand ils ne sont pas d9fi+ur9s, voire d9truits, de +i+antesBues banlieues viennent enserrer les centres historiBues des villes. %ans ce mouvement, Bui n(est, au bout du compte, Bue l(une des formes du d9ploiement de la modernit9, des espaces publics sont occup9s par la statuaire propre a cette deuxieme p9riode. C(est cette statuaire Bui, apres la chute des pouvoirs communistes, subit une importante transformation. Ce n(est +uere la un ph9nomene ori+inal. %estructions et reconstructions de statues et de monuments occupent une place de choix dans l(histoire europ9enne m9di9vale, moderne et contemporaine. ;i certains sont surpris de ces transformations, cela tient a une double vision du monde Bui domine au"ourd(hui les esprits. %(une part, on s(9tonne Bu(en un siecle ou la Raison aurait du triompher, des destructions incommensurables, Bu(elles soient le fait de la +uerre totale ou de l(urbanisme moderne, ont boulevers9 de fond en comble des pa1sa+es urbains Bui, lon+temps, s(9taient d9velopp9s en cercles concentriBues autour des premiers centres historiBues>. %(autre part, notre temps est travaill9 par l(obsession de la conservation, Bui, depuis la fin de la ;econde @uerre mondiale, a transform9 la plupart des villes d(Europe occidentale en mus9es. %e ce point de vue, l(Europe orientale manifeste un d9cala+e certain avec l(9tat d(esprit occidental H ici, la mus9o+raphie des villes, hormis !ra+ue, '"ubl"ana ou 3udapest, n(est pas encore entr9e dans les mours communes. .ussi le pass9 r9cent, surtout s(il devient un pass9 honni, a-t-il perdu toute valeur repr9sentative. . cette diff9rence il convient d(a"outer l(ambi+uit9 des criteres esth9tiBues du r9alisme socialiste. En effet, si le do+me r9aliste socialiste apparait essentiellement comme une r9action aux avant-+ardes cubistes, formalistes, constructivistes ou supr9matistes, celui-la n(a "amais, comme ceux-ci, repouss9 les ouvres classiBues de l(histoire de l(art europ9en, mais, selon une orientation dict9e par '9nine, le cours nouveau de l(histoire devait faire apparaitre un autre sens, peut-etre plus cach9, et cependant plus en conformit9 avec le mat9rialisme historiBue, afin d(ouvrer a l(9ducation politiBue du peuple. & 'e marxisme N.O loin de re"eter les plus +randes conBuetes de l(9poBue bour+eoise, N.O a - bien au contraire - assimil9 et repens9 tout ce Bu(il 1 avait de pr9cieux dans la pens9e et la culture humaines plus de deux fois mill9naires. ;eul le travail effectu9 sur cette base et dans ce sens, anim9 par l(exp9rience de la dictature du prol9tariat, N.O, peut etre consid9r9 comme le d9veloppement d(une culture vraiment socialiste. &10 En bref, pour le pouvoir bolcheviBue, des les ann9es 1>20 la cr9ation socialiste n(est rien de moins Bue l(h9rita+e de toute la culture europ9enne, soumise a l(9claira+e critiBue du mat9rialisme historiBue et dialectiBue 7 ce n(est donc pas la forme esth9tiBue Bui prime, mais bien une lecture de l(ori+ine et du d9veloppement pour une 3ildun+ tendue vers un nouveau destinataire, le & prol9taire-id9e & selon l(interpr9tation Bu(en donne 3erdiaev.11 'e sens de l(histoire de l(art s(9laborera d9sormais comme un 1EE

pan d(une histoire +9n9rale re+ard9e a l(aune du d9veloppement des forces productives. 2ne fois liBuid9 ou remplac9 le culte stalinien de la personnalit9 - et tout en demeurant partiellement fidele au r9alisme socialiste -, la voie 9tait ouverte a la r9cup9ration contrZl9e de certains aspects de l(histoire nationale de chaBue pa1s communiste ,ceux Bui pouvaient supporter une 9vidente et claire r9interpr9tation marxiste-l9niniste-, si bien Bu(apres les ann9es 1>D0, la repr9sentation statuaire publiBue manifestait un s1ncr9tisme th9matiBue et formel, certes fortement marBu9 par le r9alisme naturaliste propre a l(art acad9miBue du CICe siecle, mais ouverte a des courants un peu plus modernes, na+uere condamn9s par le do+me "danovien. %ans certains pa1s, comme la on+rie et la !olo+ne on vit meme r9apparaitre des formes statuaires proches du +roupe franYais de l(Entre-deux+uerres, les Forces nouvelles dont @romaire ou 'hote 9taient les chefs de file. .pres 1>?>, c(est l(ensemble h9t9roclite de ces ouvres Bui sera retir9 des lieux publics ou tourn9 en d9rision par des ta+s ou des enveloppements emprunt9s respectivement a 3asBuiat et a Christo. Conservation, 9limination, occultation ;elon la politiBue culturelle de chaBue pa1s de l(Est, le traitement de la statuaire publiBue r9vele les relations Bue les nouvelles-anciennes 9lites entretiennent tant avec l(9poBue communiste Bu(avec les 9poBues pr9c9dentes. En effet, les statues occupant l(espace urbain sont autant de si+nes Bui soutiennent une interpr9tation historiBue et souli+nent une mise en exer+ue de situations et d(9v9nements, ainsi Bue les personna+es en renom Bui 1 participerent H en bref, la statuaire manifeste le choix d(une sc9no+raphie historico-politiBue, au d9triment d(autres possibles. 'e mus9e en plein air de l(art socialiste de 3udapest en offre un exemple pertinent, ou complexit9 et ambi+uit9 font apparaitre les en"eux politiBues de la statuaire publiBue dans le cours de la & transition &. Il suffit de lire avec attention le catalo+ue Bui en pr9sente les intentions pour saisir les contradictions Bui habitent les r9sultats obtenus12. ;itu9 dans une lointaine banlieue Buasi rurale, re"et9 aux mar+es occidentales de la ville sur l(ancienne route Bui mene au lac 3alaton, le mus9e s(1 est install9 dans une position excentr9e. .pres une heure de vo1a+e en autobus, depuis le centre de la ville on 1 accede difficilement H aussi, la distance et la difficult9 dissuadent-elles nombre de touristes 9tran+ers de s(1 rendre. ;i la plupart des 9lites hon+roises s(accordent pr9sentement a vanter les m9rites de l(9conomie capitaliste, il appert Bu(une telle situation ne facilite +uere l(affluence des visiteurs, et donc affecte la rentabilit9 du mus9e. Cette contradiction montre, mieux Bue bien des discours, l(amphibolo+ie des relations Bue ces 9lites entretiennent avec le pass9 communiste. %e fait, il s(a+it bien d(une mise a l(9cart puisBue les ouvres, sorties du contexte urbain ou le pouvoir les avait plac9es, n(ont pas meme 9t9 r9install9es dans des salles consacr9es a cet effet Bui auraient pu etre ouvertes, par exemple, au sein du mus9e national d(art ,5eps$9pmTv9$et @aleria- situ9 dans le batiment central et les deux ailes du chateau ro1al, sis sur l(une des collines de 3udapest Bui domine le %anube au centre de la ville. C(est bien la le & cimetiere des statues & comme l(indiBue le titre de l(article du catalo+ue Bui pr9sente le mus9e aux visiteurs.10 Certes, le pass9 n(a pas 9t9 enfoui dans BuelBues r9serves inaccessibles de lointains mus9es de province, il n(empeche, l(id9e de cr9er un & cimetiere & manifeste une volont9 d(expulsion hors la ville de toutes ces fi+ures Bui marBuaient auparavant non seulement l(histoire politiBue du pouvoir communiste depuis 1>E?, mais aussi celle d(9v9nements Bui "ouerent un rZle important dans l(histoire politiBue et sociale de la on+rie depuis la !remiere @uerre mondiale 7 les luttes de la Commune de 3udapest en 1>1>, la r9pression de la & terreur blanche &, l(installation de la dictature horth1ste, les conflits sociaux Bui suivirent, la mont9e du fascisme au cours des ann9es 1>00, la lib9ration de 3udapest par les troupes sovi9tiBues. ;i l(on reprend le texte du meme auteur, on 1 trouve le dessein de l(architecte, .Qos Elebd, concepteur du mus9e et r9alisateur de la mise en scene des statues Bui 1 sont expos9es. 4n 1 entre par une porte monumentale de briBues rou+es flanBu9e de deux +rands arcs ou se tiennent les +i+antesBues statues des fi+ures tut9laires du communisme 7 a droite, le couple fondateur, 6arx et En+els, a +auche le prophete, '9nine. Cette entr9e & triomphale & vise, selon son auteur, a cr9er che$ le visiteur un & sentiment d(oppression &. 8outefois, si tel 9tait le but, on ne comprend pas pourBuoi ne s(1 dresserait point une statue de ;taline. En effet, pour cr9er un authentiBue & sentiment d(oppression &, une 1EF

ma"estueuse statue de ;taline eut 9t9 plus efficace encore en rappelant celui Bui d9plo1a totalement la terreur rou+e comme mo1en de +ouvernement. 5i statue de ;taline, ni statues de ses 9mules hon+rois, R=Qosi et @9rb, renvers9s et mis a l(9cart a la veille de la r9volution de 1>FD H elles auraient eu pourtant l9+itimement leur place dans ce & cimetiere & des statues, Bui n(est rien moins Bue le cimetiere de l(histoire. 6al+r9 son excentricit9 topo+raphiBue, le mus9e se veut une & pr9sentation pertinente des statues, une repr9sentation Bui 9chappe a toute d9rision pour formuler une critiBue de l(id9olo+ie Bui fut la sa+e-femme de ces ouvres. N.O une pr9sentation +uid9e par la mod9ration d(une froide ob"ectivit9 &1E. !ourBuoi, des lors, 9liminer les statues des fi+ures 9pon1mes du stalinisme K %e meme Bue sont 9limin9es les statues repr9sentants les diverses fi+ures du peuple embl9matis9es pendant les ann9es 1>F0, comme s(il 9tait honteux de pr9senter sous les traits d(un naturalisme id9alis9 les +ens ordinaires dans leurs activit9s Buotidiennes ou leurs loisirs. !ar exemple, pourBuoi ne pas avoir pr9sent9 les +roupes sculpt9s par 'a"os 2n+v=ri, 'es '1c9ens ,1>FE-, %e$sb @1bri, 'es @1mnastes ,1>F?-, ;=ndor 6iQus, 'es Aoueurs de football ,1>F?- et %e$sb Erdei, 'es coureurs de relais ,1>F?-, na+uere install9s dans le parc du & ;tade du peuple &. ;i, comme l(affirme son cr9ateur, l(ob"ectif de ce mus9e avait 9t9 la mise en scene d(une & froide ob"ectivit9 &, il eut fallu une autre pr9sentation. En effet, si 6arx et En+els n(ont eu aucun rapport chronolo+iBue avec le monde des avant-+ardes ,BuoiBu(ils aient du connaitre les premiers Impressionnistes-, il en va autrement de '9nine. 6eme si ses +outs et son interpr9tation du rZle d9volu a l(art dans la nouvelle soci9t9 Bu(il se proposait de batir n(avaient rien Bui puisse s(accorder avec les avant-+ardes, il n(empeche, c(est sous son pouvoir Bue ces memes avant-+ardes purent exprimer pleinement leur pouvoir cr9atif, leurs conflits et les si+nifications politiBues Bu(elles leur attribuaient, au point Bue des trains de propa+ande envo19s sur les territoires reconBuis par l(arm9e Rou+e 9taient d9cor9s par les plus radicaux des futuristes, des constructivistes et des supr9matistes1F. 5(est-ce pas a 8atline, artiste d(avant-+arde par excellence, Bue fut command9 en 1>1> le monument comm9moratif de la IIIe Internationale et dont le deuxieme modele fut expos9 a !aris en 1>2F, apres la mort de '9nine, lors de l(Exposition internationale des arts d9coratifs et de l(industrie K1D. .insi, le r9alisme socialiste ne fut seul a entretenir des relations 9troites avec l(id9olo+ie marxiste-l9niniste 7 les avant+ardes en firent autant, comme le prouve l(9tonnant article de 6al9vitch Bui, a la mort de '9nine, fit du Carr9 noir son icZne supr9matiste, son statement de l(essence contre toute repr9sentation, fi+urative Bualifi9e par l(artiste de r9actionnaire.1M ;i, aux ouvres d(avant-+ardes directement li9es a l(id9olo+ie marxiste-l9niniste l(on avait ad"oint la statuaire proprement stalinienne, commune a tous les pa1s de l(Est dont les nombreuses r9alisations furent d9truites ou sont dissimul9es dans les r9serves des mus9es1?, le spectacle ainsi offert n(aurait point manBu9 de montrer combien au CCe siecle les rapports de la politiBue a l(art relevent de soubassements beaucoup plus complexes.1> 4n rencontre dans cet oubli une ambi+uit9 Bui touche aux ori+ines memes du mouvement bolcheviBue, a la Commune de 3udapest mais aussi a la lib9ration de 3udapest par l(.rm9e rou+e au d9but de l(hiver 1>EE-1>EF. 5ombre d(ouvres expos9es traduisent par leur forme cette ambi+uit9 en ce Bu(elles sont des produits tardifs du communisme hon+rois et portent d9"a les 9l9ments d(une modernit9 Bui eut 9t9 refus9e na+uere par les censeurs du r9alisme socialiste. .insi le m9morial d9di9 a 39la :un, A9nb 'andler et 8ibor ;$amuel1 ne traduit aucunement une BuelconBue & froide ob"ectivit9 &. Il s(a+it de personna+es de la +auche communiste hon+roise Bui "ouerent un rZle important pendant l(Entre-deux-+uerres. 39la :un, chef de la Commune de 1>1> fut liBuid9 en 2nion sovi9tiBue lors de la derniere +rande pur+e en 1>0> H A9nb 'andler mourut exil9 en France en 1>2? et 8ibor ;$amuel1 est soupYonn9 d(avoir 9t9 assassin9 ou de s(etre suicid9 en .utriche, apres avoir pass9 clandestinement la frontiere en aout 1>1>. 6ettre dans le & cimetiere & du r9alisme socialiste ces monuments r9alis9s tardivement, pendant le & communisme +oulasch & du Qadarisme, et consacr9s a ces personna+es en+a+9s dans l(9poBue r9volutionnaire et contre-r9volutionnaire Bui suit imm9diatement la tra+9die des +randes danses macabres de la !remiere @uerre mondiale, c(est faire preuve d(anachronisme, car nul ne peut i+norer Bue parmi les premiers militants du parti communiste hon+rois se trouvaient des artistes d(avant-+arde Bui furent appel9s, comme dans la Russie bolcheviBue, a r9aliser des ouvres ,en particulier des affiches- illustrant le mouvement r9volutionnaire.20 %e meme, le +roupe de civils et de soldats, pr9sent9 comme un th9atre d(ombres d9coup9 dans de la tZle et domin9 par un 39la :un de bron$e 1ED

st1lis9, aran+uant cette foule sous un r9verbere, rappelle la Commune et le r9el soutien populaire dont elle fit l(ob"et lors de ses premiers mois. %u point de vue st1listiBue, il parait impossible de saisir en Buoi ce +roupe ressort aux canons formels du r9alisme socialiste. R9alis9e en 1>?D, cette ouvre annonce d9"a une facture plutZt postmoderne par la simultan9it9 des st1les et des mat9riaux composites emplo19s, et s(9carte ainsi de tous les do+mes esth9tiBues impos9s en 1>EM par Adanov21. %e fait, l(ouvre Bue l(on "u+e ici en l(exilant au & cimetiere & n(est autre Bue l(histoire. 6aniere propre a la & transition & de "eter aux & poubelles de l(histoire & les 9v9nements du pass9 Bui ne conviennent plus aux visions du pr9sent. Ici la &froide ob"ectivit9 & s(apparente a la chaude sub"ectivit9 de l(anachronisme. 2ne meme intention confuse anime la pr9sence en ce mus9e du monument d9di9 en 1>D? aux combattants hon+rois des bri+ades internationales, dont les fi+ures s1mboliBues levent le poin+, s(inspire explicitement du st1le de @romaire, dont les choix formels ne devaient rien au r9alisme socialiste. Ce n(est donc point la forme et son ori+ine id9olo+iBue telle Bue l(a d9finie le cr9ateur du mus9e Bui est ici condamn9e, mais bien le r9f9rent historiBue. C(est pourBuoi, aucune statue avant+ardiste repr9sentant ou s1mbolisant des 9v9nements en+endr9s par la r9volution bolcheviBue, en Russie ou en Europe de l(Est, n(1 sont pr9sents. Enfin les statues des deux officiers de l(.rm9e rou+e tu9s en avril 1>EE, au moment ou ils 9taient envo19s exi+er la reddition des troupes +ermano-hon+roises assi9+9es, levent bien le voile sur les en"eux id9olo+iBues du mus9e. Eri+9es en 1>F1, leur facture repr9sente une fidele incarnation des normes du r9alisme socialiste. Ce r9f9rent formel l9+itimerait donc leur place dans ce & cimetiere &. 8outefois, les expulser de la ville revient a attribuer une si+nification n9+ative a l(9v9nement de cette lib9ration, et, Buelles Bue soient les critiBues Bu(un point de vue 9thiBue ,et non esth9tiBue- conduit a porter sur l(2nion sovi9tiBue de 1>EE, cette expulsion voue a l(oubli l(en"eu tra+iBue de cette +uerre, les combats sans merci men9s par les deux totalitarismes, ou la on+rie eut sa part de responsabilit9 du cZt9 de l(.xe, et les communistes de l(autre. C(est occulter le rZle d9cisif "ou9 par l(.rm9e rou+e dans l(9puisement de l(.llema+ne na$i et sa d9faite finale, et ce Buel Bue soit notre "u+ement sur les erreurs strat9+iBues et tactiBues de ses chefs et les carna+es Bu(elles entrainerent.22 %(autres statues maintenues par le r9+ime communiste, ou construites sous son 9+ide, n(ont pas 9t9 mises au rebut BuoiBu(elles pr9sentent un st1le naturaliste-r9aliste id9alis9, ou un Qitsch historiciste Bui n(a rien a envier au r9alisme socialiste. .insi apparait a un v9ritable re+ard froid la statue de :ossuth 9ri+9e sur la place du !arlement.20 6ais ici, il s(a+it d(exalter une histoire nationale tout autant m1thifi9e Bue celle du communisme. 4n le constate, l(en"eu de ce mus9e n(est pas essentiellement la Buestion des st1les et de leurs ori+ines id9olo+iBues, mais bien celle des titres des ouvres Buel Bu(en soit le st1le. C(est pourBuoi les choix ressortissent a une Buestion de sens. 4r, de par leur position topo+raphiBue, les ouvres fonctionnent dans la ville ,ou plutZt a l(ext9rieur de la ville- comme celles produites na+uere selon les canons du r9alisme socialiste ou plus tard selon des criteres formels plus composites permise par le Qadarisme 7 9viction ou maintien, ensemble elles scandent une nouvelle lecture de l(histoire. 'a mise a l(9cart de cette statuaire composite ne vise a rien d(autre Bu(a mettre entre parentheses, pardela l(exp9rience du r9+ime communiste, un aspect essentiel de l(Entre-deux-+uerres 7 le mouvement social, r9volutionnaire, le mouvement s1ndical et, par-dela, pour ce Bui tient de l(histoire l(art, la complexit9 des rapports entre les avant-+ardes artistiBues, les arriere-+ardes acad9miBues et les avant+ardes politiBues2E. Certes, si comme l(affirme l(auteur, ce mus9e ne s(apparente en rien & a une plaisanterie &, en revanche, il traduit une intention critiBue fond9e sur une d9contextualisation des 9v9nements Bui, au bout du compte, se pr9sente comme la mise en scene d(un moment de notre histoire contemporaine envisa+9e uniBuement sous un an+le moraliste ,et non 9thiBue- n9o-post c(est-a-dire re+ard9e comme malfaisant et n9faste. Aamais l(histoire des hommes n(a 9t9 morale, et 1 faire face, & la re+arder dans le blanc des 1eux & comme le su++ere einer 6Tller dans ses m9moires, n(est rien Bue la prise en compte d(une pr9sence Bui demeure tou"ours a etre pens9e. En mesurant ce moment d(histoire a l(aune du moralisme banal de notre modernit9 tardive, on fait montre d(une paresse d(esprit Bui 9carte toute possibilit9 d(aboutir a une herm9neutiBue contextuelle. Il est si+nificatif Bue la plupart des visiteurs du mus9e soient les touristes occidentaux en visite a 3udapest, mais sa place excentr9e ne leur permet point de saisir combien le Qitsch r9aliste fin-de-siecle Bu(ils admirent dans la ville ,par exemple, le +roupe du 6illenium ,1??0- Bui repr9sente des chefs des 1EM

tribus ma+1ares domin9s par crp=d- s(apparente au Qitsch socialiste expos9 dans ce mus9e. !eu de visiteurs hon+rois s(1 rendent pour le montrer a leurs enfants H une telle r9serve, s(apparente a ce Bue la ps1chanal1se nomme la d9n9+ation 7 & Ae sais bien mais Buand meme. &. )oila un 9tat propice a en+endrer des attitudes schi$oides che$ les su"ets de la & transition & Bui se trouvent ainsi plon+9s dans l(incapacit9 d(assumer clairement leur propre pass9 en l(absence des s1mboles du pass9 collectif. Il en va de meme avec les suppressions d(au"ourd(hui. C(est pourBuoi il convient d(interro+er le sens de cette d9marche Bui pr9tend, au travers des ouvres esth9tiBues, repousser la totalit9 de l(exp9rience du r9+ime communiste. 'e pouvoir communiste aussi a d9moli des statues, lui aussi en a cach9 dans les r9serves de mus9e afin de les soustraire a la vue de la population, comme si cela eut suffi a faire oublier ce Bue les su"ets et les acteurs de l(histoire v9curent ou subirent auparavant.2F Cela se sait, la m9moire des 9v9nements de la p9riode ant9rieure au r9+ime communiste politiBues - aurait-elle 9t9 v9cue positivement ou n9+ativement - ne disparut point de la conscience de la population hon+roise, comme le prouverent les destructions populaires et spontan9es accomplies pendant la r9volution de 1>FD. !ourBuoi celle de la derniere 9poBue communiste disparaitrait-elle aussi rapidement K Certes, les choix n(9taient +uere ais9s 7 toute soustraction, toute addition d(ouvres pose en effet le probleme d(une relecture de l(histoire, tant de l(histoire de l(art Bue de l(histoire politiBue et sociale. 59anmoins, celui Bui pr9tend travailler dans l(esprit d(une & froide ob"ectivit9 & aurait du avertir le visiteur Bue toute exposition, releve tou"ours de l(ambi+uit9 et de l(9BuivoBue, puisBue l(on d9contextualise. .insi exposer des statues en un lieu Bui n(est plus celui de leur premiere monstration, n(est rien moins Bu(un acte de mus9o+raphie, impliBuant le constat Bue tel ou tel art est devenu une chose morte, une chose Bui vient enrichir la fr9n9sie n9crolo+iBue des cr1ptes mus9ales Bui dor9navant envahissent le monde. 'a & froide ob"ectivit9 & eut 9t9, me semble-t-il, de laisser les statues dans leur contexte urbain, voire de leur ad"oindre certaines autres, d9boulonn9es en 1>FD. !our lors le visiteur, le passant, eut 9t9 conduit a saisir avec une plus +rande lisibilit9 le d9cor statuaire de la ville dans son contexte historiBue, a le naturaliser, a le normaliser en BuelBue sorte, et donc a accepter l(histoire telle Bu(elle fut.2D '(attitude adopt9e par le concepteur du mus9e ne differe +uere de celle des communistes 7 comme eux, il travaille a une inversion de sens. 4n chan+e d([+lise, mais point de st1le. GuoiBu(il se montre sous un "our beaucoup moins a+ressif, ce mus9e & cimetiere & rappelle encore BuelBue chose de plus inBui9tant, a savoir l(exposition de l(art d9+9n9r9 or+anis9e par les na$is en 1>0M a 6unich. Cependant, a la diff9rence des tenants de l(art teutoniBue, martial et acad9miBue, ici, il est bien moins Buestion de formes Bue de sens ou de possibilit9 de sens de l(histoire. .ussi, le choix des ouvres expos9es, ainsi Bue leur mise en scene, traduisent-ils parfaitement l(id9olo+ie dominante de notre 9poBue postcommuniste, celle Bui re+arde le tra+iBue de l(exp9rience communiste comme une sorte de t9ratolo+ie de la politiBue, comme une maladie honteuse Bu(il conviendrait de +u9rir a tout "amais. 8out fonctionne comme si l(extr9misme politiBue de masse ressortissait a une patholo+ie sociale2M, comme si le communisme de t1pe sovi9tiBue et ses avatars europ9ens n(9taient pas d9finitivement morts et d9"a entr9s dans les arcanes et les controverses des interpr9tations historiBues, comme si enfin l(avenement plan9taire de l(9conomie de march9 ne si+nait pas la fin de l(histoire dans un devenir r9+l9 par la production et la +estion des 9chan+es de marchandises et des flux financiers. Ce faisant, sans Bu(il le sache le cr9ateur de ce mus9e a plac9 sa sc9no+raphie au cour la modernit9 tardive ,ou de la postmodernit9-, au cour de cette transhistoricit9 faite de simultan9it9s et de "uxtapositions s1nchroniBues et diachroniBues Bui abolit toute r9f9rence contextuelle, et Bui, de ce fait, rend impossible de penser les conditions de possibilit9 ,au sens Qantien- de cette 9poBue sin+ulierement tra+iBue et meurtriere.2? Car, en ultime instance, ce sont tou"ours des hommes bien vivants, et non des l9mures, Bui commettent les crimes collectifs. )oila Bui demeure encore la +rande 9ni+me. 5otes / 2ne premiere version de ce texte est parue dans 'ieux de m9moire en Europe m9diane. Repr9sentations identitaires, sous la direction d(.ntoine 6ar9s, !ublications de l(I5.'C4, !aris, 1>>>. %ans cet essai il n(est pas Buestion de traiter des artistes plus ou moins mar+inaux Bui, apres la fin du stalinisme, chercherent a se s1nchroniser avec les mouvements esth9tiBues occidentaux. Il s(a+it de l(art officiel financ9 par les institutions culturelles de l([tat. 1E?

2 ;ur le theme du postcommunisme, "e rappellerai le film du Roumain !intilie, 8rop tard, celui du 6ac9donien 6ilcho 6anchevsQi, 3efore the Rain, 'america de l(Italien @ianni .melio sur l(.lbanie, le plus somptueusement flambo1ant, celui de :usturica, 2nder+round, sur la dislocation de la Xou+oslavie, et l(exceptionnel )o1a+e d(2l1sse de 8h9o .n+elopoulos dont il sera ici Buestion. 0 Cette affirmation doit etre BuelBue peu nuanc9e. .insi, le ministere du tourisme roumain a r9cemment d9cid9 d(or+aniser pour de riches touristes occidentaux un circuit des anciennes r9sidences officielles occup9es dans le pa1s par le dernier secr9taire +9n9ral du !arti communiste, 5icolae Ceausescu. E . cet 9+ard, il convient de souli+ner une diff9rence entre l(iconoclasme populaire spontan9 et l(iconoclasme or+anis9 par le pouvoir central, [tat-cit9, [tat monarchiBue, Empire, R9publiBue oli+archiBue, [+lise, etc. F Cette personnalisation de la repr9sentation des fi+ures embl9matiBues d(un pouvoir politiBue dans le monde moderne appartient non seulement a tous les r9+imes communistes d(outremer, mais aussi a tous les mouvements de lib9ration et aux r9+imes de droite ou de +auche Bui leur ont succ9d9 apres la prise du pouvoir, 1 compris dans les pa1s de tradition musulmane. Ce ph9nomene m9riterait une 9tude particuliere, car il s(a+it d(un mode de repr9sentation venu de la tradition tridimensionnelle occidentale dans des cultures Bui n(avaient "amais connu ni l(id9a platonicienne, ni la mim9tiQ9 n9o-aristot9licienne et thomiste. En cela, il convient de re+arder ce ph9nomene comme l(une des intrusions de la modernit9, fut-elle exprim9e sous des formes naives et populaires. D Cf. & 'e r9alisme socialiste ou la victoire de la bour+eoise &, in !ostcommunisme foin de siecle, '( armattan, !aris, 2000 ,8raduit en roumain, in ComunismJpostcomunism si modernitatii tir$ie, !olirom, 2000-. M Ce recours aux h9ros historiBues avait d9"a un pr9c9dent en 2.R.;.;. Bui en fit un lar+e usa+e pendant la ;econde @uerre mondiale et lors de la remobilisation de l(.pres-+uerre pour la reconstruction du pa1s. Cf. les films .lexandre 5evsQi, !ierre 'e @rand, etc. ? .insi, au milieu des ann9es 1>?0, meme la R.%... de onneQer renoua avec Fr9d9ric le @rand, fi+ure embl9matiBue du prussianisme lon+temps d9nonc9 par les communistes comme la source du militarisme +ermaniBue conBu9rant. > Certaines villes italiennes, dont 5aples repr9sente un parfait exemple, ont conserv9 cette or+anisation ou, du centre a la p9riph9rie, on parcourt insensiblement une architecture Bui va l(antiBuit9 +recBue puis latine aux immeubles imposants du CICe siecle et aux affreux .'.6. de la sp9culation fonciere. 10 '9nine, [crits sur l(art et la litt9rature, [ditions du pro+res, 6oscou 1>M?. 11 5icolas 3erdiaev, ;ources et sens du communisme russe, @allimard, !aris, 1>0M. 12 ;$oborp R: 6u$eum, 3udapest, !ublications of the ;tatue !arQ, sd. 3udapest. 10 Ibidem, 8ibor Lehner, & !ublic ;tatue Cemeter1 from the Recent !ast &. 1E C(est moi Bui souli+ne. 1F Cf. le catalo+ue de l(exposition !aris-6oscou au Centre @eor+es !ompidou, !aris, 1>M>, illustration pa+e 02D, & La+on de train d(a+itprop d(octobre 1>1> &. 1D 8atline, sous la direction de 'arissa Aadova, Corvina, 3udapest et !hilippe ;ers, !aris. Cf. illustration 1?D et son commentaire. %ans le catalo+ue de l(exposition ni )JEb. 1M :asimir 6alevitch, & '9nine &, in 6acula, ni 0JE, 1>M?, pp. 1?M-1>0 ,traduit de ljallemand par !hilippe Ivernel-, p. 1??. 1? 2ne information Bui m(a 9t9 rapport9e par ;orin .ntohi ,professeur d(histoire des id9es a l(2niversit9 de 3ucarest- ne manBue pas de surprendre et de compliBuer l(interpr9tation du destin des statues. En Roumanie un certains nombres de statues de ;taline, dont beaucoup de bustes, ont 9t9 rec1cl9es pour repr9senter l(9crivain trans1lvain Ion ;lavici, l(un des fondateurs du nationalisme roumain au CICe siecle. Il est parfois des ressemblances surprenantes * 1> Cf. les textes r9unis par !9ter @1br+1 et edvi+ 8urai sous le titre, .rt and ;ociet1 in the .+e of ;taline, Corvina, 3udapest, 1>>2. 20 C(est dans l(appartement occup9 par le peintre et poete futuriste 'a"os :ass=Q situ9 au 1F )is9+radi 2tca Bue fut fond9 le parti communiste hon+rois, dont la plaBue comm9morative a 9t9 Zt9e en 1>>0, comme si l(9v9nement n(avait pas eu lieu. 21 Cf. Elisabeth )alQenier, Russian Realist .rt, 8he ;tate and ;ociet1 7 8he !eredv$iniQi ,'es 1E>

.mbulants- and 8heir 8radition, .rdis, .nn .rbor 1>MM, p. 1D>. 22 !hilippe 6asson, istoire de l(arm9e allemande, 1>0>-1>EF, 'ibrairie acad9miBue !errin, 1>>E, p. E?0. 20 Ce mus9e oublie si+nificativement Bue meme pendant la p9riode stalinienne, les artistes firent appel a la plus classiBue des versions de l(histoire nationale. .insi le cadeau offert en 1>F2 par 6=t1=s R=Qosi ,alors premier ministre- a son colle+ue est-allemand, Lilhem !iecQ, n(est autre Bu(une tapisserie de laine repr9sentant !9tbfi avec en haut, a +auche et a droite, deux fi+ures tut9laires de petites tailles H l(une repr9sente un soldat hon+rois portant le drapeau national, l(autre ;taline portant le drapeau rou+e. Ce n(est la Bue la r9interpr9tation d(un theme classiBue. Cf. .ndreas 6ichaelis, %%R souvenirs, . et c(est un fond bien sp9cial, 3enediQt 8aschen, Colo+ne, 1>>E H et 6iQl\s !9tern=Q, & 5ationali$ed )ision and the .lle+orical %ocumentar1 &, in .rt and ;ociet1, op. cit., pp. ?M->?. 2E :ristina !assuth, 'es .vant-+ardes de l(Europe centrale, Flammarion, !aris, 1>??, Cf. p. E1 le para+raphe & R9volution morale et artistiBue 7 'a revue 6. &, on peut 1 lire en particulier le passa+e suivant 7 &.u d9but, 6. est une revue presBue exclusivement r9volutionnaire. ;on but principal consiste en la lib9ration mat9rielle et spirituelle de l(homme. '(homme, c(est bien sur le pauvre, l(opprim9, le prol9taire. :ass=Q veut lib9rer l(homme mis9rable de ses chaines visibles et il veut aussi le sauver de lui-meme, de ses conceptions d9pass9es, des entraves ant9rieures. !our :ass=Q N.O, le mouvement lutte en meme temps pour l(avenement d(une soci9t9 nouvelle et de l(individu collectif Bui pourrait s(1 d9velopper. N.O la forme active n9cessaire a la transformation des masses et a la r9volution morale r9side dans l(avant-+arde artistiBue. & 2F Cf. & !olitical Rituals 7 8he Raisin+ and %emolition of 6onuments &, in , .rt and ;ociet1 in the .+e of ;talin, op. cit., pp. M0-?D. 2D Ae tiens a remercier .nca 4roveanu, professeur d(histoire de l(art a l(2niversit9 de 3ucarest et directrice scientifiBue du 5e# Europe Colle+e ,3ucarest- Bui, apres la lecture de mon manuscrit, m(a su++9r9 cette interpr9tation fort "udicieuse. 2M !our une critiBue de la conception m9dicale de la vie politiBue, cf. ;orin .ntohi, & 'es Roumains pendant les ann9es 1>>0. @9o+raphie s1mboliBue et identit9 sociale &, in Exerciciu distantiei, 5emira, 3ucarest, 1>>?. En particulier le dernier para+raphe, & 'e discours de patholo+ie sociale collective &. 2? )oir a cet effet l(ouvra+e remarBuable de Eric obsba#m, .+e of Extremes. 8he ;hort 8#entieth Centur1 ,1>1E-1>?>-, .bacus, 'ondres, 1>>F, et plus particulierement la premiere partie 7 & 8he .+e of Catastrophe &, pp. 21 et passim. Cf. !hilippe 6asson, op. cit.

AUGUSTIN IOAN ROMANIAN ORTHODOX ARCHITECTURE ) A RETROSPECT AFTER TEN YEARS )

Abstract7 8he article offers a lar+e panorama on the Romanian 4rthodox architecture, underlinin+ its limitations and subseBuentl1, its involution in postcommunism. K !"#r$s7 RomaniaH orthodox architectureH postcommunismH cler+1

1F0

I have been a careful observer of the pro+ramme for buildin+ ne# Romanian 4rthodox abodes after 1>>0 and, to a certain extent, even a direct participant1 in the process. Incidentall1, I Qno# personall1 the authors of the most interestin+ pro"ects of ne# churches ,not so incidentall1 practicall1 none of the respective pro"ects #as carried out-. I or+ani$ed an exhibition entitled &5e# Churches& at the ouse of 'atin .merica in 1>>D, #hich then travelled to the Romanian Cultural Centre of 5e# XorQ ,1>>D- and the .ccademia di Romania ,1>>M-. I edited an issue entitled &5e# Churches& of the .rhitectura ma+a$ine ,1-2J1>>>- and a C%-R46 on the topic &6odern and Contemporar1 Christian 4rthodox .rchitecture& at !aideia !ublishin+ ouse ,2000-. I also #rote a fe# booQs addressin+ the matter of the sacred space2 both from the vanta+e of architecture and the hermeneutics of the biblical text. .s this experience, as much as it is, directl1 connects #ith the topic of the sacred space and because it also pertains to the public space, involvin+ to a +reat extent aspects of professional deontolo+1 and ethics of the actors of the public space, I #ill present several contemporar1 problems of the sacred space as perceived b1 the theorist and also b1 the practitioner of architecture. . 3rief istor1 .fter 1>>0 it became obvious that there #ill be a hu+e pressure to build rapidl1 ne# cult abodes for all the denominations. 6ore than a thousand su++estions of ne# churches #ere put forth for approval b1 various speciali$ed bodies, #hich also mushroomed. In the first 1ears of the decade several national contests #ere or+ani$ed, some under the umbrella of the .rchitects( 2nion. 8o name onl1 the competition for the eroes( Chapel at the cemeter1 of the mart1rs of the 1>?> Revolution, appended to the 3ellu +rave1ardH the contest for the chapel of the Cristiana establishmentH the competition for a cathedral in ;uceava. .fter a #hile, these contests be+an to taQe place onl1 ver1 seldom, outside the rules established b1 the .rchitects( 2nion on the basis of the re+ulations of the International .rchitects( 2nion, ,see the contest for the 3rasov cathedral-. Eventuall1, the1 stopped alto+ether. Finall1, in 1>>> a competition for the cathedral of the Redemption the 5ation #as or+ani$ed b1 the !atriarchate and 6'!.8 on the frin+es of the re+ulations mentioned. .s to discussions of ideas on the pro+ramme #orth mentionin+ is the first #ide-scope event of this +enre put to+ether b1 the 6inistr1 of Culture in 3raila ,on the occasion of the competition for the cathedral to be built there-, in 1>>0. .ndrei !lesu and 8heodor 3aconsQ1 masterminded this &session of scientific talQs attended b1 public&. In the lobb1 of the theatre #here the discussions #ere held an exhibition #as also opened of related pro"ects. ;ubseBuentl1, the 2nion of Romanian .rchitects tooQ over and or+ani$ed in the first 1ears of the decade several debates on contemporar1 Christian 4rthodox architecture, invitin+ representatives of the cler+1, hierarchs and fine artists to attend , oria 3ernea and ;orin %umitrescu, for instance-. 2nfortunatel1, #ith the exception of random notes in the speciali$ed ma+a$ine ,.rhitext and .rhitectura- the contents of these debates, touchin+ most varie+ated topics, #ere never made available to the public interested7 from the architecture of the ne# reli+ious abodes to the necessit1 of rebuildin+ the )acaresti 6onaster1. In mid decade all preoccupation #ith the pro+ramme seemed to have faded, at last from the vanta+e of architects, "ud+in+ b1 the mea+re number of meetin+s, competitions or public conferences. ;eemin+l1, the tasQ devolved on the 1oun+er ones to taQe over, #hich some actuall1 did ,see the exhibition &5e# Churches&-. ;everal booQs dedicated to the sacred space be+an, discreetl1, to be printed. .mon+ the first #as the volume b1 Radu %ra+an and m1self ,3ein+ and ;pace, 3ucharest, .ll, 1>>2-. 4thers follo#ed7 dedicated to the churches demolished, a serious stud1 strictl1 limited thou+h to the documentar1 interest of the topic. 8hen recentl1, other studies focussin+ on the churches in 3ucharest or the s1na+o+ues in Romania, or various other matters or the architecture of the 8rans1lvanian #ooden churches. %octoral dissertations #ere defended at 2.2I6 on the architecture of the Christian 4rthodox churches ,;maranda 3ica, 1>>>- #hich, at least address this topic in the context of contemporar1 architecture. ;tudies on the roles of parishes or other reli+ious abodes #ere published b1 the cultural press. I #ill mention here onl1 the one on the roles of parishes in the maQeup of the urban space b1 !rof. %r. ;anda )oiculescu in ;ecolul 20 dedicated to 3ucharest ,1>>M-. 8he stud1 dealin+ #ith 3ucharest bet#een the 4rient and the 4ccident #ritten b1 %ana arhoiu ,3ucharest, ;imetria, 1F1

1>>M- is basicall1 a topolo+ical anal1sis of the situation in urban context of the 3ucharest churches. In relation #ith the results thereof the booQ evinces a series of privile+ed positions and tra"ectories of urban composition ,centre, directin+ axes, concentric circles- that are defined b1 cult abodes or monasteries. 8his is neither a biblio+raph1 sufficientl1 rich nor extremel1 varie+ated as level of anal1sis of the matter of sacred architecture. Its seems that 6ircea Eliade(s over#helmin+ presence someho# represses or simpl1 postpones contemporar1 discussions, b1 ne# methodolo+ies based on fresh results comin+ from the socio-humanistic sciences. 8he theoretical exercises and the research into the edified substance of the sacred space, due for nearl1 t#o decades no# to architects liQe Ioan .ndreescu, )lad @aivorosQi ,8imisoara- or Florin 3iciusca ,3ucharest- continue to remain unQno#n and therefore not locali$ed as priorities at the time of their emer+ence because of the more +eneral absence of a critical histor1 of architecture on the present-da1 territor1 of Romania, and especiall1 in the post-#ar epoch. 8he thou+hts of theolo+ians, if #orded, continue to sta1 far from the public space and do not point to a constant, priorit1 theoretical preoccupation to become manifest in volumes ,even collective-, in exhibitions, in s1mposia or at least in si+nificant public interventions. 8he fe# texts #ritten especiall1 for ma+a$ines outside the theolo+ical sphere ,)atra, 8ransilvania, .rhitectura- are obviousl1 circumstantial and lacQin+ the substance of the applied stud1, no matter the conclusions arrived at. 6ost often than not, the1 are litanies stre#n #ith uncommented Buotes from the 3ible called up to clinch the discussion even #hen ,and especiall1 then- their si+nificance in the context invoQed remains obscure. .bout 1bris in the 5e# Christian 4rthodox .rchitecture 8he first competition for the eroes( Chapel ,1>>1- #as extremel1 interestin+ because it evinced for the first time a fe# thin+s that could alread1 be +uessed7 a- 8he science of foundin+ and respectivel1 the master1 of desi+nin+ churches #ere lost in the fift1 1eas #hen onl1 b1 a happ1 accident ne# Christian 4rthodox churches #ere built. b- 8here is a ma"or breaQ bet#een the fascination of architects #ith modernit1 and, in +eneral, &heroic& +estures on the one hand and, the #a1 hierarchs and the cler+1 of the Romanian 4rthodox1 understand the matter of buildin+ ne# reli+ious abodes. .t the end of the contest it had become clear for ever1bod1 that a hiatus existed, that the +estures to meet half #a1 #ere but fe# and mostl1 rhetorical and that the ver1 accommodation #ith ar+uments of the others, to sa1 nothin+ of their acceptance, #ould taQe man1 1ears. 8o be+in #ith, the cler+1 be+an to attacQ, supported in the bacQ+round b1 several socialistic architects. 8hus, for all their exceptional pro"ect the team of architects %an 6arin and Peno 3o+danescu #as a#arded onl1 the second pri$e. 8he opinion of the representative of the cler+1 and of the then minister of culture ,althou+h for different reasons- had the same result. It #as not the respective pro"ect that #as implemented and none those present in the competition either, althou+h some of them #ere interestin+.Error* 3ooQmarQ not defined. ;ubseBuentl1, the protest a+ainst the modernit1 of the desi+ns in competition #as "oined ,most liQel1 manipulated and an1#a1, +uilt1- b1 that comin+ from the association of the descendants of those deceased and buried in the cemeter1 to #hich the chapel #as dedicated. Lhat should have been a si+nal of radical rene#al ,the chapel dedicated to the heroes of the revolution- #as desi+ned b1 a team of anon1mous persons to #hom the pro"ect #as directl1 and surreptitiousl1 entrusted-, erected on the B.t., and at present is one of the most ludicrous ne# constructions in 3ucharest, that b1 this demarche belittles the ver1 si+nificance of the sacrifice the chapel is supposed to +uard and honour. 8he competition for Cristiana, #on b1 the same team of 1oun+ architects ,%an 6arinJPeno 3o+danescu-E had a less tra+ic result at the respective moment, meanin+ that it produced a first pri$e liQe#ise outstandin+ b1 the abilit1 of #ieldin+ and st1lisin+ the forms of traditional Christian 4rthodox architecture in a contemporar1 vocabular1 - #hich be+an to be implemented. .t a certain moment, because of the disputes bet#een the !atriarchate and the respective settlement, the #orQs had to be stopped and to m1 Qno#led+e the1 #ere not resumed. 8he competition for ;uceava, sponsored b1 the then ne#l1 created 6etropolitan of 6oldavia, .E. %aniel produced a result #hich then, as toda1, continues to seem stran+e. 8he #innin+ team of 1F2

architect Constantin @orcea proposed an ob"ect supported b1 a three-dimensional metallic structure on the east-#est axis, the lateral facades becomin+ thus a sort of concrete and stone &strips& #rappin+ the bod1 of a traditional church. 8he abode looQed rather liQe a buildin+ site cau+ht in full s#in+ of #orQ, #ith scaffoldin+s stran+el1 put up, for the restoration of an ob"ect on #hich several innovative techniBues of &pacQa+in+& had been attempted, similar to those practised b1 the 3ul+arian-born artist Christo.F .s part of the results #ere published in their time b1 the speciali$ed ma+a$ines #e can note that the "ur1 opted for radical rene#al ,even at the cost of disfi+urin+ the traditional model-. 8he fact that architects prevailed on that "ur1 "ustifies, most liQel1, the respective decision. 8his church has not mana+ed to +o be1ond the level of foundations and alread1 seems a scrapped pro"ect. .bout the 3rasov contest there is not a lot of public information. 8hrou+h the +ood #ill of the authors I have mana+ed, nonetheless, to obtain and publish t#o of the pro"ects presented in the competition, one of them bein+ the #inner. 5ot even at the time of this text(s #ritin+ ,earl1 2000- are there an1 courses +iven in the architecture schools of Romania on the sacred architecture ,the histor1 of this pro+ramme in various denominations, theor1 and practice in the field-. 8he church is not freBuentl1 found as a desi+n topic, or diploma sub"ect. In the rare cases #hen such a pro"ect #as nonetheless su++ested to the students priests or hierarchs #ere never invited to discuss #ith them. 8he results are matchin+, +ranted bi+ marQs and displa1ed in exhibitions. 8he1 put forth +i+antic forms, so-called &s1mbolical(, #ithout an1 reference to tradition or at least to the spirit of the place, stran+e ob"ects detached from the built and cultural context #here the1 ou+ht to function as a repositor1 throu+h time. o#ever, the situation mi+ht chan+e. 8o+ether #ith professor Florin 3iciusca and a number of enthusiasts #e are in the process of launchin+ the anthropolo+1 of the sacred space as a field of under+raduate specialisation follo#ed b1 a masters course in sacred architecture from the academic 1ear 2001-2002. 8here are onl1 several others in the #orld devoted to the Buestion of sacred spaces and their present status ,amon+ the more presti+ious is the 6I8 pro+ram on Islamic architecture sponsored b1 the .+a :han Foundationand none addresses the topic of 4rthodox herita+e and reli+ious architecture. 8his could be a first step in the ri+ht direction. 4n the other hand thou+h, the architectural education still lacQs the Qind of sensitivit1 that is vital to understandin+ and nourish such an approach7 in restoration pro"ects there is an infinite reluctance before an1 ne# intervention, or contemporar1 addition #hich, #ell poised, can illuminate exactl1 the aura of the past that such a restoration should +ive bacQ to the monument or the ensemble. Finall1, one or maximum t#o diplomas per class and not in all 1ears, +o to sho# that #here there is no didactic interest it cannot be compensated b1 an1 such thin+ from the students either than b1 individual ricochet. Ever1#here hundred of hotels, of to#ers dartin+ to the sQ1, of mediatheBuesH hi-tech expressionism and radical deconstruction. 5o church thou+h. 8his is a proportion that reflects the other #a1 round that on the marQet #here the future architects #ill actuall1 #orQ, and #hich, in the inverted relationship established rather mirrors the +ap bet#een present-da1 architectural education, research and production. 8his leaves the future professionals deprived of an1 trace of professionalism #hen it comes to meetin+ an order for a sacred space. 8he errors and the dela1 of all attempt to devise consistent, institutionalised, collaborative problems out of this topic become visible in time. 8en fin+ers are too man1 to number the successes scored in buildin+ Christian 4rthodox churches built in Romania in the last ten 1ears. 5ot all the failures can be laid on the architects, but no doubt that successes are due at least to 1et another person7 the hierarch of the place, the parish priest or the +enerous enli+htened sponsor. 8he contest involvin+ the Cathedral for the Redemption of the 5ation sho#ed one more time the dead-end #here the Romanian Christian 4rthodox architecture stands toda1 and the confusion in #hich #allo# those on #hom its destin1 depends.D 4n the one hand, the fe# interestin+ pro"ects #ere put into fact and commented publicl1 onl1 b1 individual, isolated efforts. 6ost of these ,still 1oun+- architects are radical and refuse meetin+s half#a1, &concessions& to #hat the1 thinQ to be the ri+ht path for the inte+ral, unmiti+ated re#ritin+ of the Christian 4rthodox abodes. 8he presence of the interlocutors - communit1, cler+1 - bothers them and does nothin+ but further enhance their demiur+ic spirit for #hich an1 failure to have a church erected exclusivel1 as the1 #ant is one more proof that the1 are ri+ht. 4n the other hand, the current, massive 1F0

production of Christian 4rthodox spaces is not discussed publicl1, #ith examples, and in no #a1 s1stematicall1. 8he hu+e ma"orit1 of the cler+1 and the hierarchs, part of the architects are therefore explicitl1 a+ainst the rene#al of the architectural idiom, be it in &moderate& forms. 8he schools of theolo+1 do not +ive critical courses +oin+ be1ond the sta+e of encomiastic presentation of sacred architecture or an1 on the presentation of the contemporar1 sacred architecture in the other Christian churches and denominations, or at least of the other monotheist reli+ions as it #ould be minimall1 necessar1, +iven the admirable examples of mosBues and s1na+o+ues desi+ned b1 brilliant names of modern and contemporar1 architects. 8he 6inister of !ublic LorQs( commission on reli+ious architecture, set up in order to dam the flood of bad desi+ns, features too fe# architects speciali$ed in the field one #a1 or another. It therefore taQes upon itself competencies that it cannot prove or support, #hile v1in+ #ith the local advisers in matters of to#n plannin+ or architectural competence, thus savin+ them from the responsibilit1 of their o#n si+nature. 8his becomes a mere formal act once the approval from &the upper echelons& is obtained. 8he commission stopped less failures than it +ave +reen li+ht to, or #as detoured b1 #ith the complicit1 of local authorities. Customers, cler+1 and heads of local urban plannin+ services perceive it as another instance of centralism, a ne# reason of alienation as to the oppressive &centre& and conseBuentl1, undermine, in their turn, its authorit1 and efficienc1 b1 an1 means, in a natural selfdefence reaction. 6odern vs. 8raditional. .n Identit1 Crisis I have attended the round tables or+ani$ed b1 the 2nion of Romanian .rchitects on the topic and, in the absence of the reports thereof to Buote from them, I #ould liQe to point a+ain to the discrepanc1 bet#een the discourses of the cler+1 and the architects. From then on, no +esture of reconciliation #as made at institutional level. .fter ten 1ears, +iven that there alread1 exists a &critical mass& of pro"ects and #orQs alread1 done, a comparison can alread1 be made bet#een them. .lso a classification ma1 be established of the various orientations that the architects privile+ed in their desi+ns and that the sponsors accepted ,#here the church has been set up or #here buildin+ efforts are under #a1- or re"ected ,#here the least attempt to start buildin+ #as stopped from the ver1 first-. In a previous booQ, referrin+ to the histor1 of the Romanian 4rthodox architecture I +ave a classification of the procedures b1 #hich the then architects in their attempt to create an identit1 for their edifices - and as a ricochet of the communities to #hich those churches #ere dedicated - put them at #orQ. I #ill rephrase it here addin+ nuances that I have discovered mean#hile to be necessar1 and then I #ill tr1 to notice to #hat extent such a classification is still relevant toda1. In relation #ith the identit1 mechanisms t#o bi+ cate+ories can be distin+uished, as #ell as a third that i+nores them deliberatel17 a- pro"ects that use precedents belon+in+ to the medirevie# past as source of inspiration, assertin+ therefore that althou+h different, the planimetric, volume and decoration t1polo+ies from Lallachia and 6oldavia can be used to reshape the national identit1 of the t#o provinces to+ether ,subseBuent to 1>1?, of all-. ere there are t#o sub-cate+ories7 a1- that of &re+ionalist& desi+ns that use the data of the local context in desi+nin+ the ne# abode, even if this means that bet#een them and a buildin+ belon+in+ to another cult or another ethnic +roup there is a bi++er similarit1 than as to a Christian 4rthodox church else#here ,e.+. the inter-bella churches on !rahova )alle1, the Constantin and Elena Church of Constanta, built in the same limestone and #ith a to#er remindin+ of that of local mosBuesH some Christian 4rthodox churches in 8rans1lvania in the inter-bella period, similar to the Catholic or !rotestant architecture of the place-. a2- 8he &combinational& pro"ects #here the cult abode is the result of puttin+ to+ether elements proper to the medirevie# churches in the t#o historical provinces in one edifice ,e.+. the ne# church of the ;inaia monaster1, #hich is extremel1 important because it is a complex that for a lon+ time #as used as a princel1Jro1al residence. b- !ro"ects that refuse medirevie# precedents for the ver1 reason the1 do not resemble as related to the pro"ect of erasin+ discrepancies bet#een historical provinces and creatin+ a nation state but #hich continue to believe identit1 to be a favourite topic of Christian 4rthodox architecture. 8he use of the medirevie# precedent to establish a national specific raised t#o ma"or problems for the Christian 1FE

4rthodox architecture 7 if the precedent #as a villa+e church it could not be used as an a eBuate model for urban cathedrals that had to be monumental. If the reference addressed ampler churches, monasteries, the problem arose of the inconvenient ethnic ori+in of the masters that erected them ,;erbians in Lallachia, Caucasians and ;lavs in 6oldavia-. In exchan+e, this ne# pro"ects propose the celebration of the ori+in of the nation, be it the blood or reli+ious ori+in. In this second cate+or1 fall other t#o sub-classes7 b 1- the pro"ects here assert the 'atinit1 and Romanit1 of the Romanians as a stron+ criterion of identit1 and therefore, alon+ the line promoted also b1 the official la1 architecture of the Carol II re+ime, the1 send rather to the rationalist and the neo-imperial architecture of 6ussolini(s epoch ,for instance, the Church of the :in, 1>E0, architects Constantin Ao"a and 5. @o+a, photo-, pro"ects for the competition of the Christian 4rthodox Cathedral of 4dessa, 1>E2, b1 the same architects, no# in separate teams, photo. 3 2- 8he other pro"ects refer to the 31$antine ori+in of the Romanians( faith. ;ince the Romanians #ere born Christian 4rthodox ,a slo+an that continues to be circulated even toda1 b1 the cler+1 #ith the same lacQ of discernment- it results that the ne# Christian 4rthodox architecture had to be 31$antine ,for instance, the metropolitan Cathedral of ;ibiu, ;t. Elefterie 5ou and Casin of 3ucharest, etc.c- In the class of pro"ects that invent a ne# Christian 4rthodox architecture, urban as a rule, there are other t#o sub-classes. c1- 8hose that feature monumental elements belon+in+ to sacred and la1 pro+rammes, local and #estern, an extremel1 proficient direction of architecture before the #ar, &eclectic& too ,in the sense sho#n at a2- but read1 to use - in order to endo# its ne# edifices #ith an urban scale, as 8sar !eter the @reat of Russia had done at ;t. !etersbur+, - an1 sort of formall1 convenient imported element. 8his explains ho# come the Clu" Cathedral has a cupola that reminds eBuall1 of the !aris !antheon and ;t. !aul(s of 'ondon, "ust liQe the 5eo-Romanian cathedrals of !etre .ntonescu in 5e# Churches mix elements impossible to identif1 as source, belon+in+ both to the sacred architecture ,pan-Christian- and the la1 one ,local and international-. c2- 6oreover, here #e also have pre-eminentl1 modern pro"ects ,as related to the time #hen the1 #ere laid do#n-, #here #e can pinpoint ver1 fe# achievements due especiall1 to the pro+ramme for the construction of Christian 4rthodox abodes in the (00s ,the central cathedral of unedoara is such an example-. 'iQe#ise, here #e can speaQ of the theoretical conseBuences of !etre .ntonescu(s 1>E2 stud1 Buoted before #here he puts to+ether #hat #e could call a rhetoric of the moderni$ation of Christian 4rthodox architecture in the name of chan+in+ materials ,from #ood to bricQ and stone, and hence to reinforced concrete-, also as a result of this chan+e, a ne# morpholo+1 that time and technolo+ies impose. 3efore the #ar this direction sta1ed on the frin+es of the production of sacred spaces. 8hat moment put a stop to the becomin+ of Christian 4rthodox architecture #ell after 1>?>. 8he fe# churches erected in the communist period in no #a1 stand testimon1 to their historical time ,see the @hencea church, 1>FM, #eirdl1 resemblin+ a desi+n b1 !etre .ntonescu from 3iserici noua or the Cuvioasa !araschiva church of 3ucharest b1 architect .n+hel 6arcu, see .rchitectura 1-2J>>, 00. 8he bi++est part of the +ood-Bualit1 architectural production ,practicall1 reduced to pro"ects #ith a fe# notable exceptions- pertains to the latter direction, c2- in the above scheme, onl1 theoreticall1 imposed b1 !etru .ntonescu. 6oderni$ation ,more marQed than #hat it meant in the (E0s- presupposes no# a radical architectural idiom even at the cost of a breach #ith the past7 a breach that, in fact, actuall1 spanned fift1 1ears. 8he ar+uments of this moderni$in+ direction are also consonant #ith the ones of the &eclectics& in cate+or1 c1- of the classification su++ested since present-da1 architects are read1 to accommodate an1 contemporar1 direction ,6ario 3otta, himself author of famous churches, and also 8adao .ndo are amon+ the first and most influential reco+ni$able a+ents- and to dress the Christian orthodox church in it, supposedl1 because since &t1pes& sta1 constant, the1 can taQe an1 statement, no matter ho# contemporar1. In other #ords, &!latonists& themselves, these architects thinQ that the &essence& of a Christian 4rthodox church can be extracted from the becomin+ of this architectural t1pe and conseBuentl1 +arbed in contemporar1 attire. 8here are thus several pro"ects that tr1 to preserve the &canonical& planimetr1 ,lacQin+ the essential specification of the re+ion of inspiration- one or t#o vaults and, perhaps a compulsoril1 &st1lised& belfr1, but attired in an architecture behind #hich the destination of the buildin+ is too severel1 camoufla+ed ,proof of this stand some of the initial desi+ns of the 8imisoara team of .ndreescu-@aivoronsQi, of Florin 'an+uri or the ;uceava pro"ect of 1FF

Constantin @orcea, mentioned above. If the &destination& ,that is the ritual and the other aspects of the cult- are not moderni$ed, architecture can update b1 itself - it is its dut1 to do it- the church7 buildin+, institution and ecclesia , this seems to be the slo+an of the streamlinin+ direction. .s a sub-cate+or1 of the streamlinin+ direction #e find the s1mbolists. 8he1 asQ Buestions re+ardin+ the ma"or si+nificances of the sacred space or the metaphors describin+ it better and then tr1 to transpose them in contemporar1 lan+ua+e. 8his is the case of the churchJship b1 Radu 8eaca, #hich rh1mes #ith the chapel b1 the ne# star of European architecture, 6atti ;anaQsenaho ,better Qno#n and freel1 put to+ether.M- 8he metaphor of hospitalit1, enhanced b1 the si+nificance of the place to #hich it is destined, becomes obvious from the proposition of )ir+il 'uscov for the 1>>1 competition for the eroes( Chapel the #all #ith the entrance and the one to the south too ,to the +rave1ard-, both concave, are modelled as t#o cupped hands ,.rhitectura 1-2J>>, 12-. 5o# and then there are references to one or another of the medirevie# precedents, chosen accordin+ to exclusivel1 &modern&, minimalist& criteria ,the infirmar1 of the Co$ia 6onaster1, for instance- but the1 are often reduced to an alternation of stone courses and masonr1, manifest #hen converted into decoration, #hen a masonr1 procedure is made apparent. 8his obviousl1 &superfluous&, &futile& procedure is used b1 the ver1 adepts of the most severe minimalism, #ithout bein+ hit b1 the inau+ural paradox of their demarche. 6oreover, there are also maQers of &colla+es& of elements, chosen at random from the architecture of presti+ious precedents, Romanian and forei+n, #hich the1 combine ,necessaril1 &essentiali$ed&- in a ne# ob"ect. .lon+ this line, it is interestin+ to note the attention acBuired in the ne# Christian 4rthodox architecture b1 the @reeQ cross plan, built extremel1 seldom in the Romanian medirevie# provinces. 8he pro"ect for the Christian 4rthodox cathedral of 4radea ,architect Radu 8eaca- and man1 of the contributions to the competition for the Cathedral of the 5ation use such an &alien& planimetr1. In this procedure #e find an echo of 5. @o+a(s presentation in the competition for the Cathedral of 4dessa, severel1 rebuQed b1 some of the members of the "ur1 for its modernismH the architect proposed to produce a s1mmetrical plan on both cardinal axes, therefore on the north-south axis too, a thin+ not seen #ith the #ood house-churches in the 8rans1lvanian 6iddle .+es #here the s1mmetr1 is due thou+h to the analo+1 bet#een the inner spatial tripartite analo+1 of the d#ellin+ and not to the deliberate +esture of the master builder. In order to obtain this &un-orthodox& effect, the architect introduces a buffer bet#een the pronaos and the naos, innovatin+ thus the planimetr1 of the Christian 4rthodox architecture. Colla+es are also the pro"ects liQe the ones for the Romanian settlement of Aericho ,!hoto- b1 architects ;orin )asilescu and orea @avris, 1>>? #here traditional elements are "oined, here and there updated b1 a contemporar1 reference ,the #ood structure of the vaults and of the cupola, for instancethat render more tensional the relationship bet#een the ne# and the old. 8here are also some #ho maQe direct references to such inter-bella churches, #hether built or notH in !latonist terms, the1 produce &copies of the copies&. .ntonescu himself is revisited in some of the &t1pified pro"ects& he proposed in 3iserici noua. I too did it #ith the planimetr1 of t#o of the churches I desi+ned ,.mara II and Fetesti-Colonisti-. 8he fact that he sa# possible the non-traditional use of reinforced concrete #hich, eventuall1 #ould produce ima+es to be reco+ni$ed as belon+in+ to the Christian 4rthodox space, helps, no doubt, to#ards his re-assessment. Constantin Ao"a ,alon+side his collea+ue, 5. @o+a- is also rediscoveredH here I claim a certain merit since I have #ritten about his pro"ects and republished several ima+es of his 1>E0 and 1>E2 pro"ects. 8he fact that these desi+ns, #ithout maQin+ an1 reference to the Romanian medirevie# past, mana+e to be absolutel1 contemporar1, on the one hand, #ith the architecture of their time, and on the other hand be considered &+enuinel1 Romanian,& seemed to me an outstandin+ coincidence. 4ften, bet#een the t#o terms the relation of opposition is made visible and not that of coincidence. 8his accounts for the fact that in the %ilema issue dedicated to the Cathedral of the 5ation I proposed a ne# discussion of the most advanced conceptuall1 of all the desi+ns proposed b1 the Romanian 4rthodox architecture, that put forth b1 the team Ao"a-@o+a, datin+ to 1>E0. Lith the exception of .E. 3artolomeu .nania - a fello# of the architect(s once #ith the same Iron @uard convictions, and subseBuentl1 imprisoned #ith Ao"a - #ho in the same issue of %ilema thou+ht possible a contemporar1 reinterpretation of a desi+n for a bi+ church to #hich Ao"a returned several times durin+ his lifetime, 1FD

nobod1 else chimed in.? ;uch a revisitation is liQe#ise visible in some of the pro"ects for the competitions for the Cathedral of the 5ation, for instance that of the 8anascaux team that came #ith a super#ei+ht version of the above-mentioned 1>E0 Church of the 5ation b1 the Ao"a-@o+a team, 1et situated on the spot of the former ;t. )ineri Church. Critical Re+ionalism - .n .lternativeK 61 point is the follo#in+7 since there exists an actuall1 irreconcilable diversit1 of medirevie# &exemplar1 models&, to #hich recentl1 #as added the international success of the #ood church, probabl1 that the attitude the least &contaminated& b1 the counterfeit rhetoric of the national identit1 is that of &critical re+ionalism&. 8his, locali$in+ and a preserver of the local specific andJor re+ional, contextualist traits is the onl1 one #hich, #hile allo#in+ modernit1 to #orQ can maintain a satisfactor1 index of &reco+ni$abilit1& b1 the communit1 of the ne# edifice as a Christian 4rthodox church. 31 producin+ the identification #ith the local tradition, this procedure permits acceptance b1 the communit1 and thus can mould the context #here it deviates and can rene# it #here it is retardedH in both cases, such architecture can impose the Bualit1 standards of the local built environment #ithout it causin+ alienation throu+h sudden moderni$ation or &uprooted& forms. 'iQe#ise, m1 ar+ument is related to the Christian architecture and has a scale component7 the cathedral, especiall1, in to#ns, should preserve -at least to a certain extent, throu+h the visual presence of the main belfr1 - distinction as related to the environment of the situation. !etre .ntonescu in his turn demanded the same thin+ in 1>E0, onl1 that he asQed for a proportional a++randi$ement of reli+ious abodesH or if the blocQ is not a scale increase of the traditional house #h1 should the cathedral be strictl1 an amplification of the villa+e churchK .t the same time #ith the erection of an imposin+, central church I thinQ as man1 district churches as possible are necessar1 #hich should articulate the parish as a basic element of the communit1. 8hese are desperatel1 needed in the blocQof-flat districts of dormitor1 cities, #hose inhabitants mana+e onl1 #ith +reat difficult1 to put to+ether such abodes. 8hese can operate first of all as #hat the1 actuall1 are, an1#a1, that is socius7 public places, as #ell as edifices, district centres, meetin+ places of the persons livin+ in the nei+hbourhood. .s ,a modest thou+h efficient- a+ora, the cult abode of a unit of vicinit1 can invent connections bet#een people, can institute hierarchies in the a++re+atin+ communit1 ,throu+h parish committees and donations to the cult abode- and therefore a form of articulation from the basis to the top of societ1. If the church is the vehicle b1 means of #hich a societ1 can be structured toda1 in Romania, then this vehicle should be used to the maximum, and the state and local administrations that are directl1 interested in social cohesion should support the efforts of the individuals that #ant this, but for the time bein+ possess onl1 material means sufficient to put up inadeBuate maQeshift shelters #ith a #ood cross on their roofs. 8he Cathedral of the Redemption of the 5ation %iscreetl1 put forth as earl1 as 1>>0 as a future topic of meditation, the pro"ect for a monumental patriarchal cathedral became public in 1>>F and, after the chan+e of re+ime in 1>>D, it +ained even sharper contours7 next it +arnered the direct support - encroachin+ all le+al approval procedures in force at that time - of the then !remier Ciorbea, of the interim ma1or of 3ucharest 'is, and the president of the Chamber of %eputies, Ion %iaconescu.> 8hese ones, to+ether #ith the minister of public #orQs did not spare an1 effort in the media to manipulate the institutions and i+nore all le+al, professionall1 approaches needed from the cit1-plannin+ vanta+e.10 ;ome intellectuals protested.11 In fact, the ma+a$ine 22 and %ilema dedicated speciali$ed issues to the discussion of the pro"ect in +eneral. ;imilarl1, )estitorul 4rtodoxiei, the official or+an of the !atriarchate, also be+an direct attacQs at the intellectuals &isolated from the people, free masons, perverted b1 Illuminist ideas& as 6r. Constantin 3alaceanu ;tolnici define them in an intervie# +ranted to the 33C ,Romanian departmentin a pro+ramme dedicated to the topic b1 those #ho proposed it or had ob"ections at the desi+ns, ran+in+ from the immoralit1 of the foundin+ hierarchs ,.ndrei !lesu-, to the +i+antism of the proposed ob"ect ,.lexandru 3eldiman-. 6ore details on the matter are to be found in the extremel1 ri+orous 1FM

article dedicated to the compulsor1 steps to be taQen from the le+al, cit1-plannin+ and architectural vanta+es, as #orded and published in ma+a$ine 22, dedicated to the Cathedral, b1 the former architectin-chief of 3ucharest, !rof. %r. !eter %erer. 8he conflict on this topic #ith the interim ma1or of 3ucharest led to the resi+nation of !rofessor %erer from his position. .fter havin+ the sub"ect of location dominatin+ all discussions and after the Commission of 6onuments ,in a mistaQen move, +iven #hat happened subseBuentl1- opposed cate+oricall1 the location of the abode in the Carol !arQ,12 the decision #as eventuall1 made7 the cathedral #ould be situated in the 2nion !la$a. I thinQ it #as an erroneous decision of the Commission #hich, under the pretext of preservin+ the place of the former 1>0D ro1al exhibition as a historical site ,unfortunatel1, not much is left of the respective spot- actuall1 mana+ed to conserve onl1 the monument of communist &heroes&, a ver1 +ood example in its +enre, for that matter ,architect 6aicu-. . pro"ect to someho# include this monument or to convert it into a sacred space #ould be extremel1 interestin+ architecturall1 speaQin+ ,the five arcs could have supported the bells of the ne# abode, as the press of the time maintained, and the present monument of the unQno#n hero #ould have reached to the threshold of the church proper- especiall1 if it had made the ob"ect of a contest of at least national scope. In the process, perhaps the place - that continues to be +uarded arm in hand ,a+ainst #homK- #ould have been exorcised. In point of cit1-plannin+, the choice of the Carol !arQ #ould have spared the centre of the cit1, alread1 too suffocated, the presence of another colossal ob"ect, most liQel1 institutin+ another hei+ht landmarQ in the maQeup of the cit1, to lessen the importance of the current Republic ouse. 2nfortunatel1, that option, #hich #ould have saved the centre of the cit1 #as bluntl1 re"ected. 8he alternative aired, the Xouth !arQ, #as, in a much too visible #a1, a rele+ation of the respective church from the centre and, an1#a1, proved insultin+, +iven the presence of a former +arba+e dump on the respective location. 5o other serious proposition #as put forth. If thinQ the position of the Commission of istorical 6onuments #ould have been reall1 interestin+ if, #hile re"ectin+ the proposals of the !atriarchate, it had come up #ith viable alternative solutions. 4ne idea that could hardl1 he turned do#n b1 the hierarchs #ould have been, for example, the reconstruction of the )acaresti 6onaster1. 8his contained a church that #as most spacious for the present litur+ical needs of the !atriarchate. It featured enou+h space for the functions demanded b1 the sponsor ,amon+ #hich a museum of the Christian 4rthodox faith #ould have been easil1 rounded off b1 one of the demolitions carried on-H Buite numerous and si+nificant elements of the former church have been preserved ,capitals and even column flutes, part of the frescoes- and since a considerable restoration #orQ had been achieved in the 1ears prior to the demolition there exists sufficient documentation for either a minute restoration ,liQe the remaQin+ of the old centre, ;tare 6iasto of Larsa#, destro1ed b1 5a$i air raids-, or one #here the old and the ne# should stand side b1 side.10 6oreover, and this is the central ar+ument, this #ould have been a +esture #ith a special s1mbolical value that #ould +ive bacQ the cit1 a stolen monument, provin+, in the process, the re+ret, be it frail, of the hierarchs, for the loss of the hol1 abode. Lhatever the truth, the thin+ is that ver1 fast, the end-users of the buildin+1E - as if Qno#in+ the1 are in the #ron+ as to the la#s of the state and the professional demands of cit1-scapin+ and architecture but also in order to prevent an1 protest - placed there a road altar and proceeded to hallo#in+ the place, a move subseBuentl1 corroborated b1 the !ope #ho Qissed the altar #hen he visited Romania. 8hen a competition #as sta+ed of an ambi+uous description7 a cit1-plannin+ contest that should have confirmed ,or denied- the possibilit1 for the 2nion !la$a to taQe over such a +i+antic pro+ramme, the topic demandin+ architectural detailin+ of the cathedral itself. 8he ambi+uit1 seems to have been desired and it leads to the suppression of the second sta+e, absolutel1 necessar1 in a competition of the Qind, for the ob"ect proper. Further enhanced b1 the fact that the fist pri$e #as not a#arded ,this #ould have made necessar1 the a#ardin+ of the pro"ect to the #innin+ team-, this state of indecision #ill ver1 soon push to the surface a solution devised b1 someone that has nothin+ to do #ith the contest, that #ill observe none of the interestin+ variants proposed #ithin the contest and #ill therefore turn the entire event - #hich the Romanian la# reBuires for an1 public investment of such scope - farcical. Lhen I #rite this text, the previous idea is "ust a forecast7 it is ver1 possible, I fear, that b1 the time this #orQ is published, the pro"ection #ill have turned real. 8his #ould be but the &lo+ical& outcome of 1F?

the unfor+ivable #a1 in #hich the entire process has +one on so far. 548E; 1 I desi+ned six Christian 4rthodox churches in the ;lobo$ia and Calarasi bishopric throu+h the +ood #ill of the then bishop, .E. 5ifon. Five of them are in various sta+es of pro+ress, #hile because of the lacQ of funds onl1 the foundation of the sixth havin+ been laidH a bod1 of cells at ;fintii )oievo$i 6onaster1 of ;lobo$ia, a 3aptist church at Palau #hose architecture #as not observed in the process of constructionH finall1 I have often published in the press on this topic. 2 Fiinta si spatiul, 3ein+ and ;pace, 3ucharest, .'', 1>>2 ,#ith Radu %ra+an-H ;1mbols and 'an+ua+e in ;acred Christian .rchitecture, 5X7 Ed#in 6ellen !ress, 1>>D ,#ith Radu %ra+an-H )isul lui E$echiel, E$eQiel(s %ream, 3ucharest, .nastasia, 1>>D 0 For details see the ma+a$ine .rhitectura 1-2J1>>> &3iserici noi&, respectivel1 the desi+n for the eroes( Chapel b1 Ra$van 'uscov. E 8he pro"ect is presented in the issue of the ma+a$ine presented in the previous note. F 8his one &#raps up& or &banda+es& buildin+s #ith hu+e covers, liQe for instance the Reichsta+ before restoration, turnin+ the buildin+s into forms #hose uniBue si+nificance is +iven b1 the scale of the ori+inal edifices. D 8his is the more obvious if #e maQe a comparison #ith the Catholic pro+ramme for the millennium in Rome, culminatin+ #ith the contest for the Church of the Xear 2000, #on b1 architect Richard 6eier. M .uthor of the Finnish !avilion at Expo ;evilla 1>>2. ? Ao"a #as obsessed #ith sacred architecture, especiall1 the 8rans1lvanian #ooden one. e participated in the 1>>0 conference of 3raila. .fter 1>?>, he even proposed the placin+ of a #ooden church in the sBuare of the 5ational 8heatre and in front of the Republic ouse. > In an intervie# +ranted to ma+a$ine 22, he deemed that the respective construction should be monumental, +iven that the present metropolitan cathedral is smaller than the church in his native villa+e. 10 ;ee the extremel1 ri+orous article dedicated to the compulsor1 steps, from the le+al, cit1-plannin+ and architectural vanta+es, as #orded and published in Romania literara b1 the former architect-inchief of 3ucharest, !rof. %r. !eter %erer. 8he conflict irruptin+ on the topic bet#een the professor and the interim ma1or led to the resi+nation of 6r. %erer from the relevant position, to a text I published on the sub"ect in the architecture column of the 'ibertatea ne#spaper and the fumin+ public attacQ directed at me b1 6r. 'is, at the be+innin+ of the discussion in connection #ith the Cathedral, or+ani$ed in 1>>M b1 the @roup of ;ocial %ialo+ue. 8he ma+a$ine 22 and %ilema dedicated, in fact, speciali$ed issues to this discussion of the matter related to the pro"ect in +eneral, as )estitorul 4rtodoxiei, the official or+an of the !atriarchate also be+an direct attacQs at the intellectuals &isolated from the people, free masons, perverted b1 Illuminist ideas& as 6r. Constantin 3alaceanu ;tolnici defined them in an intervie# +ranted to the 33C ,Romanian department- dedicated to the topic b1 those #ho proposed it or had ob"ections at the desi+ns, ran+in+ from the immoralit1 of the foundin+ hierarchs ,.ndrei !lesu-, the +i+antism of the proposed ob"ect ,.lexandru 3eldiman- to the i+norance of location and feasibilit1 studies ,!eter %erer-. 11 .ndrei !lesu, &8he onour of the Church&, editorial in %ilema k 2E0-E, 1>-2F ;ept, 1>>M7 &8he representatives of the civil societ1, of the Commission for istorical 6onuments, of the political class had serious reserves as to a +i+antic ob"ect #hich, the #a1 it is conceived can become onl1 an indecent embodiment of &futile vanit1&. If #e all are the Church, then these voices come, in full "ustice, from the Church. 6ore, the1 are outstandin+ voices of the Church. 5ot to mind their #ords is tantamount to excommunicatin+ them. Can the hierarchs afford such a thin+K In the name of #hatK In the name of #hat civic deed, in the name of #hat le+al pa+eK o# can the Church suspend the freedoms and responsibilities of its membersK In #hat other #a1 than b1 #orshippin+ its officials as an &avant-+arde detachment& of all the faithfulK 8his van+uard detachment made it a vocation, in the past fift1 1ears, to allo# itself to be defeated b1 the #orld. It vaunted the crimes of some apostates, it consented to 1F>

homa+e-pa1in+ Qo#to#in+ and the barbarian demolition of irreplaceable abodes. It rustled up mean and bombastic "ustifications to allo# the national lie, the miser1 of the bodies and the rape of the souls. o# man1 of our +rand hierarchs, #hen confronted #ith the demon of the dictatorship, thou+ht if not of mart1rdom at least of a modest #ithdra#al into the #ildernessK 8he1 preferred to deem themselves indispensable, to #rap their co#ardice in pious #ords about patience, #isdom and savin+ compromise. 8he1 survived in a state of half-sleep, at peace #ith themselves, in the ha$e of #ell-heated cells. .nd no#, #hen for decades the1 refused to defend the honour of the Church, the1 suddenl1 find interest in its #orld pump. 8he1 #ant immanent +lor1 as a re#ard for a lon+ lacQ of coura+e. 8he1 #ant to cro#n their resi+nation #ith a triumph. 'iQe the teachers of the la# and the !harisees, the1 #ant to clean the outside of the cup and dish, but inside the1 are full of +reed and self-indul+ence. ,6atthe#, 20, 2F 8he result is foreseeable. 8he Cathedral of the 5ation& #ill looQ liQe &#hite#ashed tombs&, not even ver1 beautiful on the outside #hile on the inside Nit #ill beO full of dead men(s bones and ever1thin+ unclean. ,6atthe#, 20, 2M12 Extremel1 funn1 #as the point made on the public 8) station b1 ma1or 'is in support of the respective location. e maintained that the establishment should be positioned on a hill in order to be closer to @od. 10 .lon+ this line, see the studies before 1>?> in favour of includin+ the monaster1 in a ne# "ustice complex #ithin the communist plans to turn the area monumental, as #ell as man1 other memorable documents on the demolition process in the booQ b1 the head of the entire operation, architect @heor+he 'eahu, 8he %emolition of the )acaresti 6onaster1, 1>>M. 1E In other #ords, the patriarch and the elite on the 6etropolitan ill, as #ell as the political topsiders, no matter the hue, because such a church is not a parish one, therefore destined to the faithful people, but to the +reat official processions of the leaders of the Romanian 4rthodox Church and of the state #hich, encroachin+ its la#s, the1 despise.

MONICA SPIRIDON THE "IMPERIAL EYES" AND THE BORDERLAND ISSUE4

Abstract7 8he article discusses the Romanian +eopolitical position bet#een three political po#ers, the 4ttoman Empire, the imperial Russia and the absbur+ Empire, in the late 1>th centur1. K !"#r$s7 RomaniaH imperialismH political border

!aul 6orand, a French traveler of the CICth centur1, author of a booQ about the Romanian capital-cit1, used to sa1 that more than a cit1, 3ucharest #as a meetin+ point. N6orand71>0FO. .lthou+h he meant the cit1, his remarQ recommends itself as metonimic. From a purel1 +eopolitical point of vie#, 6orand(s statement also points to#ards the interstitial N3habha, 1>>0aH 1>>0bO placement of Romania as a #hole, bet#een three +reed1 imperial po#ers ,the 4ttoman Empire, the absbur+ Empire, the imperial Russia-. .s an outcome of this borderland position, one Empire or another has been a permanent presence in 1D0

Romania(s political, historical and cultural destin1 and no less in structurin+ the local mentalit1 as #ell as collective perceptions. 8he extreme closeness of the Empires and the position of a small countr1, conscious of a permanent threat of bein+ en+ulfed, have been decisive in influencin+ the national identit1 and its le+itimi$in+ devices. 8his ver1 fact resulted in a series of conseBuences that deserve careful consideration, before an1 further debate ,on such issues as post-colonialism or the post-soviet era- is entered into. 4ne of the ver1 fe# forei+n researchers speciali$in+ in Romanian histor1 and #orQin+ in the field of mentalities, Catherine %urandin, maintains that the Romanians never +re# tired of definin+ their identit1 as a conseBuence, on ever1 possible level, of the +ap bet#een themselves and an ideali$ed Lestern Europe. N%urandin7 1>>FO. In this respect, the French historian fails to dra# the full necessar1 conclusion7 the proximit1 of Russia, #ith all its implications, has been the main measure in direct proportion #ith this +ap. o# #as this national identit1 conceived and represented before, durin+ and after the imposed communist influence as a conseBuence of Romania(s position at the crossroads of the EmpiresK 8his is the point I am +oin+ to deal #ith here. 61 approach #ill be fairl1 +eneral and #ill onl1 point to a fe# relevant issues in this matter. /// 8he Romanian self-exiled #riter Emil Cioran has placed the Qe1 issue re+ardin+ the debatable - and hi+hl1 debated - condition of Romanian identit1 in an outstandin+ interro+ation. !araphrasin+ 6ontesBuieu, his Buestion sounds liQe this7 &Comment peut-on etre RoumainK& 2nfortunatel1, as 6atei Calinescu points out later, 6ontesBuieu does not also consider the case of a !ersian asQin+ himself7 o# can one be a !ersianK NCalinescu.1>?07 21O. In order to touch the sore spot of the Romanian national idea, #e should la1 a stron+ emphasis on its status as an emotional Counterreaction. In Romania, national identit1 emer+ed b1 #a1 of compensation, as retaliation to the unhapp1 consciousness of bein+ a Romanian, epitomi$ed b1 Cioran(s Buestion. In copin+ #ith this collective insecurit1 - at the same time desire and doubt - one cannot i+nore the mixed cultural heredit1 of Romanianness. 8he Lestern Roman lin+uistic le+ac1, on one side, and the Eastern 4rthodox Christianit1, on the other, have been the torn halves of the Romanian cultural identit1. In the Romanian culture, the paradi+matic anxiet1 brou+ht about b1 the obsession #ith identit1 can be tracQed do#n in various areas of reference. 8he collective perceptions of the national idea fostered conflictin+ ideolo+ies, rhetorical devices and topoi of the social ima+inar1H fashioned literar1 pro+ramsH for+ed s1mbolic topo+raphies and sites of memor1. %urin+ the first half of our centur1, the Romanian culture fostered various narrative scenarios rel1in+ on a total overlappin+ of histor1 and collective memor1, in the evocation of deep, sacred national ori+ins7 the hol1 memor1 of the hol1 nation N5orra.1>?>7 11O. 4n the a+enda of the Romanian intellectual elites, +enetic anxieties such as7 Lhere are #e comin+ fromK .nd #here is our s1mbolic cradle in EuropeK Completel1 overshado#ed the basic Buestion7 Lho are #eK 4n the level of mainstream perceptions, the epitome of the relationship oneself Jthe other #as the implicit dictum7 &8ell me #here 1ou are comin+ from, and I #ill tell 1ou #ho 1ou are.& Especiall1 after the first Lorld Lar, #hen 8he @reater Romania #as born, the process of nation buildin+ and the intellectual ar+uments about identit1 had come to dominate the academic curricula at almost ever1 level and in ever1 particular discipline7 histor1, philosoph1, ethno+raph1, literar1 histor1, art and so on. 8his is #h1 in the Romanian literature presti+ious places, #orshipped b1 the popular memor1, have been shaped as national moulds. 8he 6aster tropes of nationalist literature #ere imperial spaces liQe Rome - the Lestern cradle of the Romanian 'atinit1 - or 31$antium - the eastern mould of the Romanian orthodox Christianit1. In the #aQe of a +ro#in+ anxiet1 about national identit1, literature has persistentl1 built heterotopias NFoucault7 1>?DO presti+ious models - as a !ost-31$antine 31$antium, the Forth Rome - , able to meet the reBuirements of le+itimac1 and to compensate for the discomfort of bein+ a Romanian. It is also note#orth1 that this persistent topo+raphical leanin+ had 1D1

been closel1 intert#ined #ith an obsessive public concern about 4rient and 4ccident, as alternative +eopolitical and cultural hori$ons of the Romanian identit1. /// 8he 20 1ears bet#een 1>EE - the ;oviet taQe over of Romania - and 1>DE - Ceausescu( s advent - can be seen as a tireless battle of 5ationalism a+ainst 6arxism. N)edere1, 1>>1711O. 5ationalism eventuall1 emer+ed the #inner and 5ational identit1 became the master cultural s1mbol, displa1in+ hi+hl1 structural properties. In this lapse of time, literature, histor1, collective memor1 had performed their conver+in+ parts in an overarchin+ explanator1 scenario. . discourse about unit1 and continuit1 ,8he 5ation- had overcome the one about differentiation and chan+e ,6arxism-. %urin+ Ceausescu(s dictatorship, the virtuall1 he+emonic force of national ideolo+1 ended up as an a++ressive complex of superiorit1 called !rotochronism. Its main cultural statement #as a boastful re"ection of an1 sources, models or forerunners, in almost all-intellectual areas, in favour of a paradoxical theor1 of local priorit1, alle+edl1 i+nored, because of the mar+inal status of Romania. It is important to note that the same distressin+ Buestion7 o# can one be a RomanianK ;hould be posited as the ultimate source of !rotochronism. 8his time b1 #a1 of compensation, bein+ a Romanian becomes a privile+e, a miracle and bliss. In Ceausescu(s Romania, the &pride of bein+ born Romanian& #as the obsessive Qe1note of all official discourses In attemptin+ to identif1 the first roots of !rotochronism it is probabl1 necessar1 to +o as far bacQ as the decades bet#een the t#o #orld #ars and focus on 6ircea Eliade, another displaced Romanian. From this point of vie#, the !rotochronist reaction is therefore ambi+uous and double-ed+ed. 4n the one hand, it is a clear statement of a deepl1 felt inferiorit1 complex to the advanced Lestern Europe. 4n the other hand, it is a proud re"ection of the imperial model of the ;oviet occupant. In this case, the barbarit1 is that of the conBueror, the latter becomin+ from the carrier of civili$ation to be exact opposite. 8his is the explanation for the various elite intellectuals( ,the presti+ious Ed+ar !apu, for instance- brush #ith !rotochronism. 8o find the Qe1 to this delicate issue it is necessar1 to find appropriate codes to interpret .lterit1, to be more specific the Lestern versus the Eastern .lterit1. 8he relationship #ith the ;oviet occupant needs explainin+ in the context of the eBuation bet#een the civili$in+ Lest versus the a++ressive East, barbarian, domineerin+ so much so that it threatened to sever the umbilical cord connected to the European matrix. 8his perspective must be Qept in mind #hen attemptin+ to retroactivel1 anal1$e the +reat diversit1 of the cultural output durin+ the communist era. In the second a+e of the national idea ,Ceausescu(s nationalist dictatorship-, the previous cultural harmon1 and unit1 collapsed. istor1 and memor1 fell apart. 8he official national histor1 #as rel1in+ on an inte+rated, dictatorial memor1. . memor1 #ithout a past - as 5ora notices. N5orra.1>?>7 ?O. .n unbrid+eable +ulf #as +ro#in+ deeper and deeper bet#een it and the livin+ literar1 memor1. 8he previous memor1-nation, buildin+ sites of memor1 - lieux de m9moire - #as the last occurrence of the "oint venture memor1 J histor1. .s far as, for instance, the fictional output of the period is concerned, especiall1 durin+ the ei+hties, the 1oun+est +eneration of Romanian authors tried b1 all available means to counteract the taQe over of memor1 b1 the official political and historical discourse. 8he1 set out on a spontaneous criticism of nationalist paradi+ms, underminin+ their ideolo+ical and aesthetic foundations as #ell as their rhetorical devices. .lon+ #ith the authors( +ro#in+ scepticism concernin+ older national representations, fictional topo+raphies became more contradictor1 tot he points of confusion. Romanian #riters move from the urban novel to the travel epic, #hich, in the European literature, had previousl1 offered +enerous opportunities for the teamin+-up of fiction and meta-literature. 8he title of an ori+inal novel b1 Ioan @rosan7 . undred Xears at the @ates of the 4rient mixes a t#ist on @abriel @arc_a 6=rBues(s Cien anos de soledad and one Ra1mond !oincar9(s famous remarQs on the sub"ect of Romania(s borderland position7 &Gue voule$ vous, nous sommes ici aux portes de l(4rient, ou tout est pris a la l9+ereK& ,Lhat do 1ou expectK Le are here at the +ates of the 4rient, #here ever1thin+ is eas1-+oin+-. 6oreover, in contemporar1 Romania, this remarQ +re# to become a stereot1pe excuse for various civic, moral and political deficiencies. 1D2

8he chronicle of a return-trip from Romania to the pontifical Rome, in the earl1 seventeenth centur1, is a mere excuse to pla1full1 re-read, re-#rite and re-live a hundred 1ears of traditional literar1 stereot1pes and of collective perceptions in national identit1. i+hl1 emotional clich9s of the inter-#ar discourses - such as &Le, the Romanians, #e are the descendants of Rome.& are bein+ turned upside do#n or simpl1 i+nored. .uthors liQe @rosan redefine previous identit1 h1potheses as obsolete scenarios of cultural memor1. 8he1 +rasp an essential process-taQin+ place in the contemporar1 Romanian literature7 the pro+ressive retreat of identit1 paradi+ms into discourse. .nd, at the same time, the1 capture the passa+e of the arro+ant national models and of their products into literar1 assets to be rec1cled. From a different point of vie#, the literature of the ei+hties pa1s a special attention to the virtual +hetto-structure imposed b1 the 3olsheviQ occupation on Romania. 5ovelist, memoirist, historian, "ournalist ,and, after 1>?>, political anal1st and member of the senate- ;telian 8anase is the Qeen chronicler of a 3ucharest that communism expelled out of histor1 into a state of da1 to da1 survival routine7 a place #here an1 model de+enerates, and #here even deliberate imitation miserabl1 fails. Corpuri de iluminat ,'i+htin+ %evices- 1>>0 is the antholo+1 of the malformations, anomalies, left overs of both the people and the cit1. .s su++ested b1 the metaphor in the title of one of his novels !la1bacQ -, the ima+inar1 topo+raph1 created b1 the novelist is a space of m1stification and of perversion, #here the technical method alluded to ,a &pla1bacQ&- passes from the screen to real life. . cit1 #hose histor1 has been for+ed, #hose face has been disfi+ured b1 the shallo# pharaonic models of the Ceausescu(s era, the 3ucharest described b1 ;telian 8anase is a version of the 00ties 6osco# not unliQe the 6osco# ima+ined b1 3ul+aQov. For 8anase, due to Romania(s position at the meetin+ point of several a+onisin+ empires, Romanian identit1 is to be found in the interstitial spaces bet#een different ends. .nd this is striQin+l1 obvious in 3ucharest7 &In 3ucharest - 8anase stubbornl1 maintains - the end of several +reat empires meet. 8he histories of the 31$antine Empire, of the 4ttoman Empire as #ell that of the Russian Empire virtuall1 ended in 3ucharest.&N!aleolo+u, 8anase, 1>>D7 E00O. 4ver the last couple of 1ears, 8anase has been #orQin+ on a massive novel ,to avera+e about 1000 pa+es- set in 3ucharest. .s the #riter explains in his diar1 - 4ra oficiala de iarna ,8he 4fficial Linter8ime- 1>>F - the startin+ point of the booQ is 1D?0, the 1ear of the first printin+ of the 3ible in Romanian ,the so-called 3ible of 3ucharest-. 8he end of the stor1 is set exactl1 three hundred 1ears later, in 1>?0. ,1>?0 is usuall1 seen as the most radical turnin+ point of Ceausescu(s cultural polic17 8he ideolo+ical conference of 5eptun-6an+alia- 8hese dates are hi+hl1 si+nificant in themselves both 1D?0 and 1>?0 simultaneousl1 si+nif1 a be+innin+ as #ell as an end. /// Catherine %urandin is ri+ht reachin+ the conclusion that the Roman conBuest of %acia tri++ered a persistent axiolo+ical tension, later enhanced b1 various circumstances and in various contexts. 5evertheless, amon+ those circumstances not listed, it is #orth mentionin+ the assimilation of Romania(s administrative and political structures b1 one Empire after another, from 8urQe1 to the later ;oviet Russia. In toda1(s postcommunist era, %urandin believes this tension can be identified in an overemphasi$ed collective aspiration to#ards the process of Euro-.tlantic inte+ration. Lorth mentionin+ in passin+ is that the French historian chooses to +o a+ainst the mainstream opinion in includin+ Russia on eBual footin+ #ith the 4ttoman Empire amon+ the pro-oriental 3alQan pressures to #hich the Romanian culture #as intensel1 sub"ected. In doin+ so, she i+nores the essentiall1 opposite nature of the Romanian historical reaction to the 8urQish and respectivel1 the Russian occupation. 8o mention onl1 one of man1, Eminescu in his articles displa1s a profound understandin+ of the issue, in preferrin+ the former to the latter. 8ime doesn(t permit here a detail anal1sis of his main ar+uments, ho#ever #ell founded. Enou+h evidence to support the above can be found in a fe# historical facts7 the 8urQish Empire never full1 occupied Romania, neither did the 8urQs transform cities in ;oviet raions, did the1 not impose repeated censorship on the local reli+ions and the1 #ere never +iven the ri+ht to naturali$e and to o#n land or properties in Romania. 8he 4ttoman nei+hbours confined themselves to initiall1 onl1 confirmin+ and the1(re nominatin+ the princes of local 1D0

extraction, and subseBuentl1 to nominatin+ Fanariot ,e.+. @reeQ- rulers.o#ever, %urandin is correct in identif1in+ a fe# of the main s1mptoms of a malad1 she never names nor examines closel1 and s1stematicall1. In m1 anal1ses I #ill call it &the imperial s1ndrome&, accompanied as it #as b1 interestin+ expressions in the Romanian cultural $one over decades, includin+ the post-soviet era. . nation surrounded on all sides b1 arro+ant empires strate+icall1 or+ani$es its identit1-related histor1 and ideolo+1 in the frame#orQ of secure stereot1pes that #ould le+itimate its ri+ht to existence and to public reco+nition. In Romania this strate+1 freBuentl1 became part of the more +eneral 4rient versus 4ccident antinom1 N;piridon7 2000bO. ;uch a process of authoritarian semantic structurin+ of the identit1 space evolved on several sta+es. 8o picQ one example of man1 available, a clear line can be dra#n bet#een the pre-soviet feverish Buest for arro+ant domineerin+ models - inevitable creatin+ an identit1 confusion and a creation pathos of identit1 debate, collective emotions, clich9s and especiall1 +eneratin+ fierce polari$ation(s - and the post-soviet occupation situation. %urin+ the communist period to follo#, the identit1, be it under+round or officiall1 accepted, failed to claim an1 models. 8he latter due to conscious re"ection of an1 paradi+matic patrona+e and to the attempt to affirm an absolute national priorit1 le+itimi$ed b1 the !rotochronist do+ma. .s far as the under+round is concerned, the cause is to be found in the purposeful deconstruction of the literar1 tradition displa1in+ proud imperial models. ;ee for instance 3anulescu(s - Cartea de la 6etopolis ,8he 3ooQ of 6etopolis- - or ;orescu(s Raceala ,. Cold- parodies of the !ost- 31$antine imperial arro+ance in the ;outhern Romanian area. .t this point, I find it necessar1 to underline that m1 stud1 is restricted to cultural pro"ections, and namel1 to literar1 representation. 4n the ideolo+ical level, it is essential to distin+uish bet#een the t#o, because ,and this is particularl1 true for the Romanian cultural environment- the1 have operated on parallel levels if not in totall1 opposite #a1s. N;piridon7 2000aO. .part from that, literature pla1s a Qe1 role in an1 societ1, a role transmittin+ net#orQ, irreplaceable and constantl1 used b1 ideolo+ies. N5emoianu7 1>>DO. /// . fe# concludin+ remarQs. 8he para+raphs above have the role of merel1 providin+ a +eneral frame#orQ for an on+oin+ anal1sis N;piridon7 2000cO. In as little detail as possible, I have tried to point out that imperial apprehensions follo#ed b1 various t1pes of the & post-imperial s1ndrome& are part of a complex series of identit1 phenomena present in the Romanian cultural histor1. 8he imperial anxiet1 has been present more or less at all points in the Romanian histor1, as Catherine %urandin is ver1 BuicQ to notice. !ost-imperial reactions ho#ever have been extremel1 diverse, if not contrastin+. I #on(t +o into details here, but the marQ left b1 imperial Rome has been +raduall1 included and assimilated in the Romanian le+ac1 and tradition, becomin+ one of the deepest and furthest reachin+ roots of the national identit1. 8he 31$antine le+ac1 has been eBuall1 incorporated #ithin the eastern branch of Christianit1. 3oth have attracted a pronounced sense of pride, promptl1 illustrated in literature, #hich #as also BuicQ to come up #ith a parod1 of each, once the respective tradition +re# obsolete. !ost- absbur+ 8ransilvania features a productive process of reanal1sis of the crossroads h1brid that is Central European le+ac1. .s far as the traces of 8urQish domination are concerned, the1 are sub"ect to an extensive debate trenchin+ on the issue of the 4rient, of the 3alQans etc. In an1 case, theorists such as Ed#ard ;aid N;aid7 1>M>O or 6ar1 'ouise !ratt N!ratt7 1>>2O are methodolo+icall1 irrelevant in this respect, seein+ as the Romanian Eastern dimension #as one that tooQ particular pride in itself. 6oreover, this Qind of orientalism onl1 stretches as far as @reece, becomin+ a particular European orientalism. 'ast but not least, the relationship #ith the ;oviet 2nion can onl1 be anal1$ed #ithin the +uidelines of this post-imperial frame#orQ, a topic that I don(t intend to d#ell on but to #hich the anal1sis I have 1DE

attempted can be useful as a startin+ point. 8r1in+ to force these distinctive details into the ti+ht conceptual frame#orQ of post colonialism is, in conclusion, a sterile error of method. LorQs Cited 3habha, omi. 1>>0a. &8he 8hird ;pace&, in Identit1, Communit1, Culture, %ifference, Edited b1 A. Rutherford. 'ondon7 'a#rence < Lishart7 20M-21. 3habha, omi.1>>0b. 5ation and 5arration. 5e# XorQ and 'ondon7 Routled+e. Calinescu, 6atei. 1>?0. &Comment peut-on etre Roumain K&, in Cadmos, )I7 20-2F. %urandin, Catherine.1>>F, '(histoire des roumains. !aris7 Fa1ard. Eliade, 6ircea. 1>?D. 3riser le toit de la maison. 'a creativit9 et ses s1mboles. !aris7 @allimard 5RF. Foucault, 6ichel.1>?D. &4f 4ther ;paces&. %iacritics. 1D7 22-2M. 6orand, !aul. 1>0F. 3ucarest. !aris7 !lon. 5emoianu, )ir+il. 1>>D. 6icroarmonia. Iasi7 !olirom 5orra, !ierre.1>?>.&3et#een 6emor1 and istor1. 'es 'ieux de 69moire&. Repr9sentations, 2D7M-2F. !aleolo+u, .lexandru, 8anase, ;telian.1>>D. ;fidarea memoriei, Convorbiri. 3ucuresti7 Ed. %u ;t1le. !ratt, 6ar1 'ouise.1>>2. Imperial E1es7 8ravel Lritin+ and 8ransculturation. 'ondon7 Routled+e. Romier, 'ucien.1>01. 'e carrefour des empires morts. !aris7 achette. ;aid, Ed#ard.1>M>. 4rientalism. 5e# XorQ7 )inta+e 3ooQs ;arQan1,;tephane. 1>D?. !aul 6orand el le cosmopolitisme litteraire. !aris7 :lincQsiecQ. ;piridon, 6onica. 2000 a. &Inventin+ Romania7 5ationalism and 'iterature in the 20th Centur1& in Interliteraria, 1, )7 Culture and 5ation at the 8urn of the 6illenium, 8artu7 :ir"astus7 MD-?M. ;piridon, 6onica. 2000b. &4rient et 4ccident7 2n st9r9ot1pe de l(identit9 culturelle roumaine au CCe siecle& in Eleni !olitou-6armarinou, ;ophia %enissi ,eds.-, Identit9 et .lt9rit9 en 'itt9rature, C)IIIeCCCe siecles, III7 !rocessus historiBues, th9oriBues et esth9tiBues. .thens7 Ed. %omos, 20007 pp. 20M20F ;piridon, 6onica. 2000c. &Run-.#a1 Identities7 8he Guest for the 4ther in European 8ravel Lritin+s&. in 8he !aths of 6ulticulturalism.8ravel Lritin+s and !ostcolonialism, ed. b1 6aria-.l$ira ;eixo, Aohn 5o1es, @raca .breu and Isabel 6outinho. 'isbon7 Ediciones Cosmos, 20007010-02D )erdere1, :atherine.1>>1. 5ational Ideolo+1 under ;ocialism. Identit1 and Cultural !olitics in Ceausescu( s Romania. 3erQele17 2niv. of California !ress.

ELENA PRUS DICHOTOMIE URBAIN 5 RURAL ) FACTEURS DETERMINANTS DE L&INTERCULTURALITE EUROPEENE

2rbanJrural dichotom1. Influential a+ents of the European interculturalit1 Abstract7 8he article discusses the intercultural relations established amon+ Europe(s different nations, taQin+ into account the +eneral distinction bet#een urban and rural areas. 1DF

K !"#r$s7 EuropeH multiculturalit1H interculturalit1H national identit1H

.pres la deuxieme +uerre mondiale, :arl Aaspers d9finissait l(Europe comme une construction autour de trois mots 7 libert9, histoire et science. 8oute l(existence de l(Europe 9tant dialectiBue, il situait sur l(axe de polarit9s toutes les valeurs historiBues nationales 7 autorit9 J critiBue libre, .ntiBuit9 J Chr9tient9, 9+lise J 9tat, CatholicismeJ!rotestantisme, scienceJfoi, techniBueJreli+ion etc. Cette liste ouverte pourrait etre compl9t9e avec la dichotomie urbain Jrural Bui a d9finit toute l(histoire de la civilisation europ9enne 7 l(urbain caract9rise surtout la civilisation occidentale, le rural - celle orientale. 4n va trouver che$ .drian 6arino un commentaire exhaustif dans ce sens 7 & !ar-dessus de tout, l(adh9sion a l( & id9e europ9enne & est une Buestion de mentalit9, expression directe d(une couche sociale et intellectuelle citadine. & '(Europe & est une conception avec des ori+ines, traditions et formes de manifestation sp9cifiBuement citadines. & 'e villa+e & ne peut pas etre & europ9en & parce Bue son hori$on et sa mentalit9 profonde et spirituelle est fondamentalement locale, ethniBue, isolationniste, avec, in9vitablement, des tendances nationalistes. 8ant Bue nous restons & des villa+eois 9ternels de l(histoire & ,pour reprendre une expression de E.6.Cioran-, l(europ9anisation ne peut pas se produire. ;eule & la ville & est, d(une faYon or+aniBue, r9ceptive a l(id9olo+ie et a l(int9+ration europ9enne. !roces extremement complexe. 'a ville est ouverte aux influences - dans ce cas surtout & 9tran+eres &-aux nouveaux courants d(id9es, a la s1nchronisation aux valeurs culturelles et mat9rielles & europ9ennes &. Il n(est pas Buestion de d9pr9cier & le villa+e & ou d(exalter, en lui portant pr9"udice, d(une faYon exa+9r9e, & la ville &. Il s(a+it seulement de reconnaitre la r9alit9 d(une 9volution sociale incontestablement europ9enne. 8oute l(Europe occidentale actuelle est avec pr9dominance citadine. ;eulement ? f de la population de l(2nion europ9enne s(occupe de l(a+riculture. Et & le villa+e & occidental, dans l(acception roumaine, n(existe pas depuis lon+temps. Il est remplac9 par les & fermiers & , t1pe humain, social et 9conomiBue diff9rent du & pa1san & traditionnel-, Bui habitent dans un milieu et cadre d citadin e. 6eme si, souvent, asse$ restreint comme extension urbaine. & ,la traduction nous appartientH tous les auteurs roumains sont cit9s d(apres ;ecolul 20, 10-12J1>>>, 1-0, 2000, p.EM-E?-. 'a r9alit9 d9montre Bu(il n(existe pas Bu(une Europe des diff9rences, les pilons fondamentaux pour l(identit9 nationale et, 9ventuellement, supernationale, 9tant la race, l(ori+ine, la lan+ue et la reli+ion. En meme temps, on ne pourrait pas contestait le fait Bue, a la diff9rence des autres parties du monde, l(Europe est un continent tres homo+ene, une partie du monde Bui a v9cu tou"ours comme un tout inte+re, 9tant peut-etre la seule Bui a eu une supernationalit9 durant toute son histoire. 8oute l(Europe est domin9e par la meme culture mat9rielle, la meme race, elle est exclusivement arienne comme lan+ue et chr9tienne sous rapport confessionnel. 'a R9publiBue 6oldova est aussi partie de l(Europe et meme si l(Europe n(est pas confront9e avec ses problemes, ce sont nous Bui sommes confront9s avec les problemes de l(Europe. . l(9tape actuelle non seulement l(Europe, mais toute l(humanit9 fonctionne d9"a comme un m9canisme uniBue. %es le d9but du CCe siecle, avec le d9veloppement permanent des mo1ens de communication et de d9placement, la 8erre est devenue un tout entier. @uerre ou id9olo+ies, technolo+ies ou maladies ne sont pas confront9s avec la dimension spatiale, l(humanit9 est confront9e avec des problemes et d9fis +lobaux Bui se connaissent pas de frontieres ou de droits souverains. 8enant conte des ces r9alit9s, il est temps de se d9barrasser de la mentalit9 p9riph9riBue h9rit9e du pass9. 5otre pa1s est confront9 les dernieres d9cennies avec une +rave crise d(identit9 et, d(une certaine maniere, la R9publiBue 6oldova peut etre l(exemple le plus concluent du fait Bue l(identit9 collective peut devenir un probleme du premier ran+. %epuis une d9cennie la politiBue moldave est asservie a un discours identitaire, fait Bui a influenc9 d(une faYon mal9fiBue l(9tat de la soci9t9. %ans ce contexte, la superidentit9 europ9enne pourrait etre la solution de ce probleme. .pres dix ans de la d9claration de son ind9pendance, la R9publiBue 6oldova est un navire a boussole d9traBu9e. 'a d9+rin+olade des institutions, la s9curit9 du cito1en, l(approfondissement des disparit9s sociales, l(absence du sentiment d(une solidarit9 civiBue et la d9composition de la conscience nationale cr9ent un 9tat d9solant Bue les statistiBues confirment. 'a R9publiBue 6oldova pr9sente actuellement 1DD

un immense pol1+one ou on appliBue diverses techniBues de manipulation Bui ne vont rien apporter pour l(9tat et le cito1en. %ans une saison de re+roupements +9opolitiBues et d(une nouvelle confi+uration de la carte europ9enne, la R9publiBue 6oldova apparait comme une tache blanche, une terra inco+nita Bui ne r9pond pas d(une maniere ad9Buate aux si+naux lanc9s vers elle. 2ne telle attitude souleve un 9tonnement et une d9ception de la part des occidentaux Bui voudraient nous aider s(ils avaient avec Bui discuter. .pres la disparition de l(empire sovi9tiBue, en 3essarabie , parte de la 6oldavie occup9e par les Russes- continue la distillation d(une identit9 & ori+inelle & - diff9rente de celle roumaine - de la population indi+ene. 'e moldovenisme est un courant politiBue Bui oppose les 6oldaves aux autres Roumains, de d9sa+r9+ation de la nation roumaine par les mains propres, Bui commence avec l(annexion de la 3essarabie a la Russie en 1?12 et prend proportions dans la p9riode du Qominterne, avec la formation de la R9publiBue .utonome ;ovi9tiBue ;ocialiste 6oldave. 'e moldovenisme primitif est fond9 sur l(i+norance et la superficialit9, les promoteurs de ce courant lo1al au r9+ime communiste obtenant des titres et des privile+es Bui ne correspondent pas a leur comp9tence ou m9rites r9els. Comment peut-on r9concilier le moldovenisme - cr9ature d(un r9+ime totalitaire - avec la postmodernit9 occidentale, avec l(9poBue post-industrielle, dans laBuelle une s9rie d(9l9ments comme souverainet9 nationale, importance du territoire, relation centre - p9riph9rie ou ma"orit9-minorit9 ne sont plus formul9s comme "usBu(ici. 4n assiste a une superposition des p9riodes historiBues completement diff9rente parce Bue la 3essarabie a manBu9 le r9pit n9cessaire pour accomplir sa phase nationale. .u"ourd(hui on ne peut pas r9soudre les problemes d(identit9 en base des donn9s du CICe siecle, mais par ali+nement aux d9fis de la +lobalisation et de la r9volution informatiBue, auxBuelles on doit r9pondre avec promptitude si on ne veut pas etre 9limin9s de l(histoire. 'e colonialisme, indiff9remment d(9tiBuette, est fond9 sur des m9thodes d(annihilation de la conscience nationale. Comme cons9Buence apparait la crise d(identit9 nationale Bui, dans le cas des 3essarabiens, est une crise d(identit9 roumaine. '(identit9 du 3essarabien, re"et9 a la p9riph9rie de son etre ethniBue, menac9 avec la suppression, 9tait de plus en plus douteuse et confuse, sous la pression d(une d9lirante intoxication de la propa+ande. 'a r9sistance tacite est venue plutZt de la paresse et de l(i+norance Bue par conviction. 'a 3essarabie n(a pas form9 un seul dissident de marBue, nos dissidents d9clar9s allaient en exil.a 6oscou * .pres une d9cennie d(existence & ind9pendante & et , l(article 10 de la Constitution de la R9publiBue de 6oldova d9clare comme lan+ue d(9tat & la lan+ue moldave & et non le roumain H la russification connait une nouvelle d1namiBue, surtout apres la restauration du !arti Communiste au +ouvernement H la d9pendance politiBue et 9conomiBue de la R9publiBue 6oldova de la Russie est cvasitotale, la pr9sence des troupes russes en 8ransnistrie transforme la souverainet9 et la libert9 de Chisinau en matiere de politiBue externe en une fiction. 'a Roumanie ne s(impliBue pas, en temps Bue la Russie s(est instaur9e a Chitinau avec plus de 1F postes de t9l9vision, avec de centaine de "ournaux et de revues, avec des milliers d(hommes d(affaires Bui ont privatis9 depuis lon+temps la 3essarabie. . l(9poBue ou tombent toutes les frontieres de l(Europe, une seule semble persister 7 celle entre Roumains et Roumains. Cette frontiere est 9difi9e de deux cZt9s 7 du cZt9 de l(Europe Bui voudrait des frontieres s9curis9es et du cZt9 de la R9publiBue 6oldova, d9clar9e par la F9d9ration Russe & $one des int9rets russes &. Ici, aux portes de l(Europe, une lutte est men9e entre la vie et la mort, entre v9rit9 et menson+e, entre le bien et le mal, entre "ustice et in"ustice, entre libert9 et contrainte, entre %ieu et ;atan. .pprofondis dans des bovar1smes provinciales, la r9alit9 autour nous nous 9chappe, sans avoir pour elle de lan+a+e ni une terminolo+ie ad9Buats pour les faire transmissibles et intelli+ibles aux partenaires 9tran+ers. 'a R9publiBue 6oldova peut etre compar9e avec un villa+e plon+9 dans les t9nebres, effra19 par la possibilit9 d(etre rep9r9 par BuelBu(un par erreur. ;i on essa1e de connaitre la vie d(une telle localit9, on va se ressentir dans la peau du :.- l(arpenteur du Chateau de :afQa 7 la meme r9ticence devants les 9tran+ers, le meme d9faut de d9sir de communication. !ar contraste, a la ville la nouvelle bour+eoisie se donne en spectacle. 'a coexistence du fond traditionnel rural Bui devient de plus en plus inerte et plus expos9 aux vicissitudes de la transition avec une urbanisation superficielle vul+aire , Bui est plus 1DM

facile a emprunt9e- contextualise le drame bessarabe. 'a pseudo-urbanisation a p9n9tr9 aussi l(ame naive du pa1san, devenu plus solitaire Bu(il 1 a F0-D0 ans. %(ailleurs, le pa1san est un personna+e complexe et tres si+nificatif du pa1sa+e bessarabe. ;i au"ourd(hui on parle encore le roumain en 3essarabie, si on ne s(est completement dissous dans la masse slave - on le doit surtout au pa1san. Il a conserv9 la lan+ue et la foi de ses ancetres, il a envo19 a l(9cole en lan+ue maternelle son fils, devenu ult9rieurement intellectuel et porteur de l(esprit national, il nous a sauv9 l(etre national. %e cette faYon, le pa1san conserve le fond non-alt9r9 de la civilisation roumaine. %ans le plan culturel, toutes les actions se sont limit9es au traditionalisme, la notion inclue non seulement la litt9rature, les beaux-arts ou les racines ori+inaires, mais aussi les mours, le train de vie. 4n est a la phase rudimentaire de l(oralit9 et du folQlore, on est rest9 dans une phase transitoire entre une culture orale et une audiovisuelle. .u"ourd(hui, a une 9valuation exi+eante des valeurs litt9raires, surtout en prose, on distin+ue deux directions 9videntes dans la litt9rature moldave. 'a premiere tient de la m9thode du r9alisme socialiste, monstre cr99e par la p9riode sovi9tiBue H la deuxieme suit les meilleures traditions de la prose intellectualiste de la litt9rature mondiale. %e meme Bue dans la litt9rature roumaine, l(id9olo+ie & moderniste & affirme la priorit9 du facteur esth9tiBue sur le facteur 9thiBue et conteste l(9Buation canoniBue 9tablie par les +9n9rations ant9rieures entre d le ruralisme e et la sp9cificit9 culturelle. E. 'ovinescu soutenait dans la litt9rature la repr9sentation des chan+ements de mentalit9 de la soci9t9 moderne, en se prononYant pour une civilisation de t1pe bour+eoise et citadine. 8oute l(9lite culturelle d(entre les deux +uerres s(est impliBu9e dans cette dispute autour du rapport entre & tradition & ,concept Bui est loin d(etre univoBue- et & europ9isme & ,Bui est le terme consacr9-, entre identit9 et pro+res, 4ccident et 4rient, ville et villa+e, etc. .vec ou sans +uillemets, les expressions roman rural et roman citadin, une litt9rature a th9matiBue et ouvres aux su"ets citadins se retrouve che$ @eor+e Calinescu, !ompiliu Constantinescu, aerban Cioculescu, 5icolae 6anolescu, Eu+en ;imion etc. !endant plusieurs d9cennies la prose rurale permettait aux 9crivains d(aborder des problemes d(un lar+e int9ret, social et national, comme la conservation des racines du peuple, de la sa+esse s9culaire du peuple, des valeurs 9thiBues, des mours et traditions nationaux. En 3essarabie, le n9osamanatorisme et le n9opoporanisme de la litt9rature d(apres-+uerre ne vient pas de l(assimilation consciente et pro+ramm9e des doctrines et de la pratiBue des courants respectifs, presBue inconnus par les 9crivains du temps, mais de l(attachement pour les hommes du villa+e, d(ou ils descendaient en ma"orit9, pour les valeurs 9thiBues p9rennes et pour tout ce Bue contrevenait a la politiBue communiste de cr9er un peuple nouveau - le peuple sovi9tiBue, sans nationalit9, sans racines profondes dans l(histoire ,v. Ion Ciocanu, Romanul & rural& postbelic in perspectiva estetica, Chisinau, 2000-. En R9publiBue 6oldova, ainsi Bue dans les autres r9publiBues de l(ex-2nion ;ovi9tiBue, le dan+er de la dissolution - sous la t1rannie du s1steme totalitaire - des valeurs spirituelles nationales a donn9 naissance a une direction appel9e prose rurale ou ruralisme, repr9sent9e par les ouvres de )asilii ChouQchin, )alentin Rasputin, )asilii 3elov, Cin+hi$ .itmatov et autres. 'es & ruralistes & bessarabes ont exalt9 les mours, les traditions d9sapprouv9s par le s1steme et ont +lorifi9 le pass9 de la nation, ont abord9 en priorit9 des su"ets humains 9ternels. 4n peut consid9rer le ruralisme des 9crivains d(apres-+uerre non seulement comme une orientation th9matiBue, mais aussi comme la substance or+aniBue de la litt9rature et sa dimension fondamentale. 'a mise en premier plan des ouvres a & personna+e insi+nifiant & de la litt9rature d(essence poporaniste ne si+nifiait pas, dans les conditions de la 3essarabie, une r9p9tition inutile d(une pratiBue litt9raire v9tuste, mais une modalit9 vive de pr9sentation de l(homme de la terre, de la vie de ceux Bui sont nombreux, consid9r9s par l(id9olo+ie communiste comme des pieces dans une machinerie sophistiBu9e dans laBuelle valait seulement l(homme de parti, le diri+eant. 6ais cette litt9rature s(est av9r9e r9ceptive dans le temps aux formes artistiBues d(expression moderne, aux proces d(intellectualisation, sp9cifiBues pour la prose authentiBue. !ar ses models positifs, notre litt9rature est tributaire a l(opposition ou a l(apparence ,par le discours 9sopiBue, par la m9taphore, tonalit9 9l9+iaBue ou baladesBue- au contrZle institutionnalis9 et au refus d(illustrer l(histoire officielle ,la +uerre, la collectivisation, l(industrialisation-. 1D?

.pres 1>DD, ann9e de l(am9lioration consid9rable du climat litt9raire, ont suivi plusieurs romans & ruraux & Bui n(9tait pas influenc9s d(une maniere directe par l(id9olo+ie communiste et consistant du point de vue artistiBue et esth9tiBue. %ans les ann9es ?0->0 la consistance 9piBue et 9thiBue est approfondie par une anal1se ps1cholo+iBue et intellectuelle ,les romans !ovara bunatati noastre, Clopotnita, 3iserica alba de Ion %ruta, 2nchiul din !aris de .ureliu 3usuoc, )iata si moartea nefericitului Filimon de )ladimir 3eslea+a-. %es "eunes prosateurs apportent une contribution substantielle a la diversification des techniBues narratives du roman rural 7 6artorul de )asile @irnet, Cubul de $ahar de 5icolae !opa et autres. & 6ieux int9+r9e Bu(on ne le pense +9n9ralement, dans les structures et les cr9ativit9s de sa "umelle occidentale, l(Europe de l(Est conserve Buand meme en soi tous les attachements communicatifs avec le naturel et le spirituel, la nostal+ie du traditionalisme, des substrats du tiers monde & ,).5emoianu, Europa ieri, a$i, maine, In 7 ;ecolul 20, nr.10-12, 1>>>, nr. 1-0 2000, p.02, la traduction nous appartient-. 'aissant a cZt9 les pr9"udices cultiv9s par les +9n9rations, la peur de notre inestimable sp9cifiBue local et l(inBui9tude de l(estompa+e & des traditions des ancetres &, la chance des 3essarabiens est de devenir imm9diatement un anneau dans le proces de la +lobalisation. . cZt9 du roman rural, il faudrait bien Bue se soit le roman citadin Bui intervient en force, Bui mettrait en lumiere les problemes de la ville bessarabienne et nous permettrait une int9+ration dans le proces litt9raire europ9en, Bui, depuis les deux derniers siecles cultive ce +enre. ;ur la scene bessarabienne sont apparus d9"a des romans Bui soulevent plusieurs problemes de la ville comme %isc de @eor+e 6eniuc, 'atrand la luna et !acti$and cu diavolul de .ureliu 3usuioc, 5epotul de )ladimir 3eslea+a et autres. 4n entrevoit dans le futur une cohabitation de ces deux +enres comme la s1ntese actuelle dans les pa1s occidentaux des ph9nomenes d(urbanisation et de ruralisation - la rururbanisation. ;orin .lexandrescu a 9nonc9 dans 'es Europes provinciales le caractere d(interf9rence de ces Europes, dans lesBuelles la vielle paradi+me ne disparait pas, elle coexiste avec celle nouvelle, sans conflit, ou devient permanence atemporelle. '(actualit9 imm9diate est une des options fondamentales pour la R9publiBue 6oldova 7 4uest ou Est, tertium non datur. 'a solution pour la 3essarabie, pour etre sincere, n(est pas de mat9rialiser les pro"ections id1lliBues sur la soci9t9 d(avant ou d(apres l(invasion, mais le proces de la +lobalisation, Bui chan+e la nature des rapports entre les hommes, les institutions, les pa1s et les s1stemes politiBues diver+eant, en imposant des nouvelles re+les de comportement sur le mappemonde. 2n proces dans leBuel on devrait etre des facteurs actifs, et non des pieces dans le "eu de BuelBu(un. Il est impossible de s(ima+iner Bue la 6oldavie va lon+temps rester une p9riph9rie isol9e, un espace de Buarantaine Bui m9lan+e indiscernablement des r9sidus communistes, patriarcales et asiatiBues, au b9n9fice des despotes locaux, Bui vont s(opposer sans cesse a notre ali+nement aux tendances +9n9rales de l(humanit9.

CARMEN)MARIA MECU SI NICOLAE MECU CAPCANE IDENTITARE% FORME FARA FOND' FOND FARA FORME

Identit1 traps7 meanin+less forms, formless meanin+s 1D>

Abstract7 8he article explains the cultural differences bet#een Romania and Europe #ith a special stress on the Romanian educational s1stem and its abilit1 to reform itself. K !"#r$s7 RomaniaH peda+o+1H identit1H cultural conflict

8eoria maioresciana a formelor fara fond ca si critica la care ea a fost supusa de la .. %. Cenopol la E. 'ovinescu si at. Peletin, iar mai tar$iu .. 6arino, 5. 6anolescu, P. 4rnea si ;. .lexandrescu sunt lucruri prea cunoscute pentru a le mai re$uma aici. )om reaminti totusi cateva dintre cuvintele-cheie ale faimoasei anali$e maioresciene, care ne pot servi ca punct de plecare si ca elemente de referinta in demersul nostru. 6aiorescu vorbeste insistent de letar+ia si barbaria orientala, ca si de +raba pusa de reformatorii care s-au &patruns de efecte&, &dar nepatrun$and pana la cau$e&, asa incat, intorsi in tara au imitat si reprodus doar aparentele culturii apusene& ,intr-un recent articol polemic, )ir+il 5emoianu a aratat ca lucrurile nu stateau deloc asa si a demonstrat soliditatea formatiei culturale si buna-credinta a celor incriminati de 6aiorescu -. Ei, reformatorii +rabiti, continua 6aiorescu, sunt manati de &vanitatea ,sub care lesne se poate ascunde un sentiment de inferioritate - am observa noi- de a arata popoarelor straine cu orice pret, chiar cu dispretul adevarului& ,asadar construind rationali$ari, "ustificari ale eventualelor esecuri, scotandu-i pe altii vinovati - cum ar spune un freudist-, &ca le suntem e+ali in domeniul civili$atiunii&. in+ri"oratoare, mai $ice criticul, este absenta puterii de a constienti$a +oliciunea, subre$enia formelor pe care ei insisi le produc. %intre formele civili$atiunii moderne astfel imitate si falsificate, una cel putin pare a fi extrem de actuala7 invatamantul, moderni$at in lipsa specialistilor ,v. celebra fra$a7 &inainte de a avea invatatori satesti, am facut scoli prin sate, si inainte de a avea profesori capabili, am deschis +imna$ii si universitati si am falsificat instructiunea publica&-. 5e aflam a$i intr-o situatie tra+i-comic similara. .m pornit o reforma scolara ,ce-i drept, se pare ca daca nu se proceda cu +rabire se pierdea ultimul tren cu bani de la 3anca 6ondiala*- elaborand documente cu terminolo+ie occidentala, dar avem in scoli putini oameni care sa le stie citi si intele+e, si mai ales oameni antrenati sa le puna in opera, sau macar binevoitori. .vem facultati private bastioane ale capitalismului universitar* - care s-au deschis uneori cu profesori respinsi din facultatile de stat de catre studentii revolutionari si senatele universitare in 1>?> - 1>>0. @reselile, proasta functionare, se platesc, ca si pe vremea lui 6aiorescu, din banul public. 6ai spunea criticul, vi$and compromiterea institutiilor culturale7 &forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este dea dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un puternic mi"loc de cultura&. Fra$a ne aminteste vorba de duh care circula printre noi pe vremea - departe de a fi apus fara urme - a comunismului7 &)reti sa discreditati capitalismulK )eniti cu el in Romania, sa-l construim noi, aici*& in ce priveste strict critica lui 6aiorescu, trecerea timpului a aratat ca formele, prin stimulare, cum s-a spus - si-au creat, treptat, fondul, devenind autentice. ;chimband ce e de schimbat, contextul socio-politic si cultural actual seamana cu cel din vremea lui 6aiorescu ,afirmatia e desi+ur un truism-. &3arbaria orientala&, sub o forma mult mai a+resiva si nimicitoare, ne-a scos din nou, vreme de F0 de ani, din istorie, punandu-ne, ca si pe conationalii nostri de acum un secol si "umatate, in fata unei cri$e de identitate - din anumite cau$e si mai acuta si mai +reu de re$olvat. Cativa mai norocosi scapau sa invete ceva mai serios ori aveau acces la biblio+rafii incomplete. Iar la ridicare cortinei, mai multi dintre noi ne-am putut ale+e +rupuri sau persoane de referinta din cultura apuseana. !reocupati suntem si acum de ima+inea de sine, pe care inca ne-o construim atenti la modul in care ne vede Europa ,cea mereu cu ochii pe noi.-. Fenomenul seamana cu cri$a identitara a adolescentului aflat in pericolul confu$iei de rol, in pericolul de a dobandi o identitate neclara, al incoerentei si incon+ruentei personale. %e aici, preocuparea excesiva pentru felul in care il vad altii, pentru construirea ima+inii de sine prin altii. 5e aflam, asadar, intr-un fel de adolescenta in care ne definim rolurile culturale si scopurile. ;ituatia in care ne +asim mai suporta doua analo+ii7 !rima se refera la conflictul de cultura teoreti$at de romanul 5icolae 6ar+ineanu . .utorul vorbeste de conflictul dintre cultura rurala si cea urbana. !rocesul de urbani$are poate avea o semnificatie 1M0

nevrotica ,nota noastra7 in acceptie psihanalitica-, cu referire la sentimentul de inferioritate al oraseanului venit de la sat si insuficient inte+rat in noul mediu. ;tarea aceasta determina strate+ii identitare excesive7 unii o fac pe ultrarafinatii ,cu timpul exista posibilitatea ca aceasta sa devina o a doua natura - n.n.-, dispretuiesc tot ce tine de sat, altii o fac pe &taranoii&, socotind ca valorile si manierele rurale - traditionale - sunt sin+urele bune. Cea de-a doua analo+ie se refera la imi+rantii care se lupta cu sentimentul devalori$arii de sine, o data a"unsi in culturi mai evoluate decat cea din care ei provin - fenomenul a fost descris de anna 6ale#sQa-!e1re, cercetatoare la C5R; , intr-un studiu din 1>>0, intitulat !rocesul de devalori$are a identitatii si strate+iile identitare. Audecatile altora, arata ea, pot influenta ima+inea de sine pe care ne-o construim in situatia sociala unde o repre$entare ne+ativa stereotipa este atribuita +rupului nostru de apartenenta ,nota noastra7 poate fi vorba si despre apartenenta la un popor care produce &aurolaci&, ne+li"ea$a handicapatii, arunca pe piata cel mai mare numar de prostituate din toate tarile Europei de Est s.a.m.d.-. Imi+rantii isi construiesc doua tipuri ,extreme, am adau+a noi- de strate+ii identitare individuale impotriva devalori$arii de sine, pentru salvarea ima+inii proprii. !rima consta in aceea ca ei se lasa asimilati, se straduiesc sa semene cat mai bine fi$ic si cultural cu persoanele din +rupul de referinta ,adica din cultura in care au intrat-, a"un+ chiar sa imite vorbirea, accentul, felul de a fi al persoanelor din acest +rup. %au dovada de conformism cultural, renunta la identitate, prenume, nume, la parinti, la prieteni, la valori, la credinte. Fac eforturi de &de$lipire& ,&d9liaison&-, emit rationali$ari care sa le "ustifice atitudinea de abandon a +rupului de apartenenta. . doua strate+ie identitara a imi+rantului devalori$at ,sau care se simte amenintat de devalori$are n.n.-, la fel de excesiva ca si prima, dupa parerea noastra, este ideali$area propriului +rup de apartenenta si de$voltarea unei atitudini critice fata de civili$atia occidentala. Convalescenti in urma maladiei comuniste, romanii se afla inca intr-o situatie psihosociala si culturala pe care noi am numi-o de ur+enta identitara. Ei trebuie sa-si redefineasca identitatea culturala din perspectiva europeana si chiar +lobala. 5u doar de amorul artei, ci - mai dur - pentru a primi a"utoarele financiare de care cultura, societatea noastra au nevoie spre a se debloca. in aceasta situatie de stress, se de$volta doua strate+ii identitare limita. Caracterul lor excesiv ,care le apropie de cele citate mai sus din literatura de specialitate- ne indreptateste sa le numim capcane identitare. ;pre a le defini, ne vom folosi de termenii pia+etieni de asimilare ,adica7 prelucrarea informatiei prin schemele subiectului, o subiectivi$are a informatiei, a obiectului, in opinia noastra- si de acomodare ,crearea de noi scheme pentru acomodarea cu informatie de tip nou, o obiectivare a subiectului, in termenii nostri-. Capcana identitara a hiperacomodarii ar repre$enta o strate+ie identitara a excesului de europeism ori de +lobalism. in termenii lui 6aiorescu, formele ,&straine&-, noile scheme, minimi$ea$a fondul ,autohton-, pana la ster+erea lui. in termeni lin+vistici, expresia tinde sa anihile$e intelesurile si referentialele din vechea lume a subiectului. Exista situatii cand specialisti din alte domenii utili$ea$a cu voluptate expresii din stiintele neuro-co+nitive, unele referitoare la subtile mecanisme cerebrale pentru care nu au repre$entari stiintifice adecvate, nu cunosc &lumea& discursului pe care il rostesc. .utori de manuale se pot inspira ,cu intentii laudabile, altminteri*- din manuale straine si pot concepe activitati similare pentru limba si literatura romana, fara a cunoaste principiile psiho-peda+o+ice care au stat la ba$a alcaturirii lor, de fapt intrea+a cunoastere de specialitate care a +hidat conceperea lor. 'ucrurile se complica atunci cand hiperacomodatorii, mimand usurinta utili$arii cunostintelor, spre a semana cat mai bine cu cei de referinta, se intalnesc cu vidul de cunoastere al beneficiarilor prestatiei lor, beneficiari care, natural, fac parte din +rupul de apartenenta. 2n exemplu ar fi utili$area notiunilor de psiholo+ie co+nitiva pentru explicarea nivelurilor de prelucrare a unui text si a competentelor asociate, in volumul .riei curriculare de limba si comunicare pentru clasa a C-a. in tara noastra, putini specialisti se pot lauda cu o intele+ere adecvata a acestor notiuni. . le livra fara explicatii aprofundate, mai ales fara exemple si fara a indica surse biblio+rafice la care cei interesati sa poata apela ,surse, desi+ur, accesibile- constituie o actiune sortita esecului. 4 rationali$are la indemana ar fi7 &Ei tot nu citesc, chiar daca li se recomanda cevas chestiune de mentalitate. 8rebuie sa dispara o +eneratie ca sa putem face ceva*& 'a polul opus, se situea$a cei care cad in capcana identitara a hiperasimilarii, reducand orice informatie noua la cliseele fondului atohton. Fondul autohton minimi$ea$a expresiile &straine&, 1M1

schemele noi, pana la ster+erea lor. in fapt, acesta e un fond fara forme, intrucat expresiile adecvate lui nu mai au cautare pe piata culturala europeana ori +lobala, nu le mai intele+e nimeni. Ima+inarul inform vehiculea$a un romanism desuet, care nu-si poate +asi expresia culturala in contemporaneitate. Fara capacitatea de a innoi schemele, expresia, nationalistii, sau, daca se prefera, traditionalistii devin fie de o a+resivitate primara, fie se cufunda in starea psihanalitica de doliu. .cesta, doliul, poate fi tinut dupa invatamantul romanesc de pana mai ieri7 &Reforma si manualele alternative ale lui 6ar+a ne-au distrus invatamantul& sau dupa un mare scriitor7 &5i l-au luat pe Eminescu&, ceea ce s-ar putea traduce prin7 &5u mai este acceptata constructia noastra ima+inara despre poetul nostru national&. %inspre hiperacomodatori ,europeistii extremi-, hiperasimilatorii ,traditionalistii, nationalistii, fundamentalistii- se vad, ca sa preluam lentilele lui Cara+iale, drept &rromani ver$i&. Invers, hiperasimilatorii, caracteri$ati prin excesiva interioritate a constructiilor lor ima+inare, folosind aceiasi ochelari, ii vad pe hiperacomodatori drept &moftan+ii& si &moftan+ioaice& - mai exact, in iposta$a in care acestia vorbesc romaneste numai &avec les domestiBues&, iar acum iau lectii de en+le$a sau si mai si7 de americana* Ca si 6aiorescu, putem vorbi si noi de o prapastie, dar nu intre clasele &superpuse& si poporul de "os, ci intre +rupurile mentionate, situate la poli opusi. %ar trebuie sa facem remarca7 in timp ce atat liberalii, cat si conservatorii "unimisti acceptau moderni$area - diferenta fiind doar de modalitate7 &mecanica&, precum o numeste ;orin .lexandrescu, si or+anica -, intre cele doua +rupuri exista falia care are in dreapta ei vointa ,si politica- a moderni$arii, iar in stan+a opo$itia ,si politica- la moderni$are. .ceasta tendinta de polari$are a persoanelor cu statut cultural ridicat - posibili si actuali lideri de opinie - creea$a o situatie precara pentru o mare parte a membrilor +rupului lor de apartenenta, din nefericire, cei de care depinde aplicarea innoirilor culturale care ne-ar putea a"uta sa intram in dialo+ul european si +lobal. Europeistii hiperacomodatori nu-i arunca ancore spre a o a"uta sa acceada la expresie si la semnificatia si sensurile ei, in vreme ce nationalistii hiperasmilatori fac presiuni inima+inabile spre a-i activa fantasmele primitive latente. ;a mai adau+am ca aceste impulsuri vin si din partea unor +rupuri de presiune al caror discurs cultural e sustinut de un si mai a+resiv discurs politic. Exista, desi+ur, oameni de cultura care respin+ ambele situari extreme, cautand - cu mai mult sau mai putin succes - solutii de armoni$are a localului cu +lobalul. !a+inile de fata - ebosa a unui studiu interdisciplinar - nu au pretentia de a oferi solutii maximal +arantate. 'e pot insa schita. .vand in vedere ca o prea mare cantitate de noutate blochea$a mecanismele de prelucrare ale celor carora ea li se adresea$a, ar fi posibile doua remedii, simultane si in re+im homeopatic7 .ntrenamentul creativ al beneficiarilor ,trainin+-uri pentru adulti- spre a le diminua frica de noutate. .semenea trainin+-uri de$voltand creativitatea ca flexibilitate ,adica7 solutii alternative-, ori+inalitate, sensibilitate fata de probleme J formulare de problemeH Introducerea treptata a noutatii, sau macar cautarea unor ancore ,asemanari cat de va+i cu lucrurile de"a cunoscute-, sau7 pre$entarea lucrurilor noi ca solutii la probleme vechi ,ca in reclame, a caror structura semnalea$a problema si ofera solutia-. .mbele remedii pot fi cuprinse intr-unul sin+ur7 mana+ementul cultural, care sa &umple& cu continut formele de"a introduse. 6ana+erul cultural e un mediator intre elite ,care produc noutatea- si masa fara de care noutatea creata nu poate modifica ceva in mersul societatii ,institutii, relatii, corpus-uri ale stiintei, artei etc-. 5e vine din nou in minte 6aiorescu, de data asta cu disertatia %espre pro+resul adevarului. .$i se stie ca o re+ula a invatarii este7 re$ultatele po$itive ale invatarii ,mai ales cand ea implica o cantitate mai mare de noutate- se obtin in timps intr-o prima fa$a, ea produce de$ordine, adica des-facerea vechilor structuri mentale, insa o de$ordine ce contine - implicit - o noua ordine, care se actuali$ea$a in fa$a urmatoare. Revenind acum7 Exemplul unui asemenea mana+ement ni l-a oferit 6aiorescu insusi, care la 20 de ani, dupa ce obtinuse doctoratul in drept si in filo$ofie ,in 4ccident-, nu se simtea coborat cand alcatuia &re+ulele limbei romane pentru incepatori&, menite a inlocui predarea abstracta si invatarea mecanica cu intuitia si intele+erea lo+ica. 8ot el a scris mai apoi un manual de lo+ica, publicat in $eci de editii, 1M2

manualul de ba$a al tuturor, pana in 1>E?. %ar nu e intrea+a activitate a lui 6aiorescu una de mana+er cultural, activitate in care si-a pus el +eniul, si nu in cea de creatie propriu-$isaK Respectand proportiile, tot asa au fost Aacob 5e+ru$$i - vul+ari$atorul si implantatorul nr.1 al pro+ramului maiorescian si "unimist, ;lavici - care pune in opera "unimismul in spatiul transilvan, iar la 1>00 ;piru aret - care renunta la o cariera de creatie stiintifica pentru care era exceptional dotat, spre a reforma invatamantul. El a promovat creativitatea de masa ,fara a o ne+li"a pe cea a elitelor-, si daca ne uitam intr-un dictionar, la cuvantul &haretism& +asim ca acesta e doctrina &potrivit careia orice politica reformatoare se va dovedi eficienta doar in masura in care, la reali$area ei practica, vor participa toate cate+oriile sociale&. aret oferea o solutie asemanatoare cu aceea pe care creatolo+ii contemporani o propun 4ccidentului. Fiindca iata ce scrie . A. Lalber+ intr-o lucrare relativ recenta despre &creativitate si talent ca invatare&7 &%atorita faptului ca indivi$ii si natiunile se confrunta cu un mare numar de noi descoperi si posibilitati de exploatare Na acestoraO, cele mai valoroase moduri de creativitate pot fi achi$itionarea, selectia si implementarea. N...O. %e exemplu, in contrast cu .n+lia si ;tatele 2nite, cu numarul lor mare de laureati 5obel, Aaponia ilustrea$a creativitatea sociala de masa, in domeniul achi$itionarii si implementarii ideilors este bine cunoscut modul lor de a folosi le fel de bine capetele creative si mainile muncitorilor. ;e pare ca se aloca prea mult din totalul finit al capitalului uman al unei natiuni pentru descoperiri ori+inale si de varf, in detrimentul creativitatii mai putin presti+ioase, dar mai vitale pentru bunastarea viitoare a unei natiuni& . 5u vom incheia propunand si noi, pentru Romania, un nou model, dupa cel suede$, spaniol etc. 5e e teama ca ar iesi o noua forma fara fond. %e aceea o su+eram doar7 asa-$icand cum +rano. or1$a, insistand asupra mana+ementului cultural care media$a intre creatia ori+inala a elitei ,de la noi si de aiurea- si masa, ca unul din mi"loacele de a evita capcanele identitare despre care am vorbit.

GABRIEL COSOVEANU INTELECTUALUL ESTIC' INTRE NATIONALISM SI CIVISM

8he Eastern intelectual bet#een nationalism and civic spirit Abstract7 8he article approaches the national and civic identit1 of the Eastern intelectual in the communist re+ime and after. K !"#r$s7 Eastern EuropeH RomaniaH national identit1H communism

%e cite ori se pune problema identitatii re+ionale care sa consune cu identitatea europeana, ma +indesc ca am putea proceda mai pra+matic, si anume prin apelul la exemple sustinute de trasee bio+rafice &vii&. 5icolae 3alota, de pilda, care timp de 21 de ani a trecut frecvent din @ermania in Franta si invers, sesi$ea$a, abordind tema 6inoritate si cultura1, ca urile ce pareau seculare, adica &structurale&, &eterne&, intre etnii cu atitea ra$boaie la activ, s-au stins. %ialo+ul s-a depasionali$at, pentru ca 1M0

oamenii, pur si simplu informati, n-au aratat receptivitate la provocari si manipulari. .u inteles ca satul planetar are destin unic, recte comunitar, ceea ce atesta o constienti$are culturala a societatii deschise si prospere. . intervenit, constata 3alota, faptul ca resemanti$area nationalismului si a +loriolei sale sa produs pe cale intens - desi discret - peda+o+ica. Eruditul averti$ea$a sec7 &Revendicarea or+oliosa+resiva a oricarei puritati este profund impura&. %e aici, o premonitie - &Ra$boaiele viitorului vor fi cultural-reli+ioase& -, raportabila imediat la doua ima+ini defavorabile romanilor, una mai veche, apartinind lui :e1serlin+, cel din .nali$a spectrala a Europei, alta de notorietate recenta, construita de ;amuel untin+don, in 8he Clash of Civili$ations and the RemaQin+ of Lorld 4rder. .mbele studii ima+olo+ice su+erea$a ca aceasta $ona a 3alcanilor, +reu domptabila, ar mai ramine in stand-b1 pina la autoclarificari identitare. .utoscopicul, de care sintem atit de mindri in pro$a ,in epica masiva eseistica- confera si intretine un sentiment cetos al abisalitatii comportamentale, mit evident nationalist. 5u e de mirare ca situarea lo+ocratilor fata de %ostoievsQi este necritica, pasionala. 5oica insusi, hibrid ideolo+ic si multipla constiinta culturala, se ridica impotriva @ermaniei untului si a societatii lui b1e-b1e, dar executa, simultan, si o corectie de orbita, foarte in spirit postcolonialist, spunind ca omenirea isi va afla identitatea in bloc, in momentul roirii +alactice, a intilnirii cu alteritatea in sensul ei tare. Estul european votea$a cu spirituali$area frontierelor, interesat de un curs evenimential care sa infirme bariera untin+don. !rin memoria Europei mincinoase, din era intoxicarii cu sovietism, accesam multe mesa"e apte inca de resuscitare. ;imptomatica pentru spatiul aflat in asteptare este acea afirmatie cu succesorat fastuos a lui FranYois 6itterand, conform careia fara de$voltare economica, libertatea nu inseamna nimic2. %aca ar fi asa, ar trebui sa acceptam prelun+irea tran$itiei pina la uniformi$area produselor, sincroni$area le+islativa ,efectiva, nu proclamativa- si impunerea monedei unice europene. .poi, interculturalitatea nu ar avea sanse in fata fantasmei compensatorii a etnocentrismului. 4 analo+ie student ,in sensul en+le$esc, lar+, de asimilant- si consumator de literatura mi se pare profitabila. .mbii consuma, in tari cu identitate fluida, niste complexe ideolo+ice7 curs ,manual-predare-auxiliare pe linie ideali$anta, si, respectiv, beletristica-talQ-sho#-uri-recen$ii si ierarhii interesate ,sau care i+nora deliberat teritorii - ca$ul canonului lui arold 3loom-. ai unul, si celalat nu pot fi decit victime7 ale mistificarii ,daca se lasa pacaliti-, ale schi$oidiei comandate ,daca insailea$a un mic discurs dema+o+ic de intimpinare, in timp ce mintea $boara la alte tari de soare pline-, sau, in sfirsit, pot fi victime ale proastei notari sau cotari publice, in ipote$a ca optea$a pentru i+norarea palierului nationalist axat pe mitul poporului ales 0. insa adevarata alternativa la Europa carcerala ,stalinista sau poststalinista- ar fi, dupa opinia aceluiasi 5icolae 3alota, imblin$irea peda+o+ica a dialo+ului dintre mentalitati. %e cite ori sporeste controlul etatist, explicabil, mereu, printr-un paternalism bote$at protectionism pur patriotic, de tot atitea ori scriitorii cu replica au de suferit. 3osniac sau basarabean, baltic ori roman, artistul netran$actionist pare condamnat la statutul de subversiv. %aca e sa-l creditam, fara nici o satisfactie stiintifica, pe Cioran, care afirma ca omenirea e condamnata sa oscile$e intre oportunism si disperare, atunci fiecare dintre noi, nedorind sa recunoasca vreuna dintre cele doua stari, a experimentat subversivitatea. . contestat, subteran, ca ar avea ceva de-a face cu aceste iposta$e ce daunea$a, atit de eficace, acelui looQ indispensabil in media. %inamica nationalismelor emer+ente dupa asa-$isa stabilitate asi+urata de dictatura pare sa instituie un criteriu 7 scriitorul care ripostea$a se tre$este acu$at de subversivitate situatie pasabila in raport cu acu$atia de subminare a interselor statului-natiune, de tradare sau cu actiunea concreta de filare, cum s-a petrecut cu +rupul timisorean . treia Europa - acel scriitor, $ic, se distantea$a mai salubru de nationalism. 5u e de mirare ca, pina la urma, cu simt tactic remarcabil, speculativi de talia lui %errida au inte+rat in discurs si civismul, proiectind o retea de orase-refu+ii pentru artistii refu$ati de nationalisme ,sau, in +eneral, de fundamentalisme ideolo+ice-. 6iti$area nationalista are in comun cu politicul pur si dur mania scopurilor. 8ermenul mesa" e asteptat cu infri+urare de nationalistii de ambe sexe, iar rivna identificarii nexului autohtonist cu parfum xenofob consuma atita ener+ie, incit e considerata demna sa +lise$e in manualele scolare, sub forma ditirambilor nebulosi despre puritatea morala a neamului, ditirambi semnati, ieri ca si a$i, de un %umitru .lmas. 8eleolo+ia ilustrata maniacal in textele &pe linia& partidului-unic-+inditor l-a alun+at, prin teroarea implicita, pe %orin 8udoran - printre altii - din tara. El comentea$a aspectul intr-o convorbire cu ;orin .lexandrescu7 &...orice ai scrie e declarat politic. 2n exemplu7 am scris cindva un 1ME

pastel de toamna care nu s-a publicat. 'a Consiliul Culturii, cineva - care nu era deloc prost, ci dimpotriva - mi-a explicat motivul7 si din poe$ia mea se refereau, evident, la conflictul dintre rusi si chine$i * Cind ai saptaminal astfel de discutii, este +reu sa cre$i ca poti reali$a ceva.& E 5u cred ca am comite o rautate sau o fortare epistemolo+ica daca am socoti ca nu un %umitru .lmas comprima pentru colportare eficienta vul+ata bunului roman, ci scriitorii en titre par sa de$volte, cind barochist, cind transparent, miturile imacularii etnice. Centrala e te$a exceptionalismului destinului istoric al poporului. Cu astfel de parti pris-uri, stima pentru ;ol"enitin, spre pilda, icon al poporului sau, se reduce la notarea cura"ului personal si a luciditatii con"uncturale. ;tarea de dubla constiinta - de rus si european - ii era straina. 4boseala epistemolo+ica pare sa fie cau$a principala 7 atitudinea critica, in +eneral, la adresa patolo+iei relatiilor umane ,activa, fara discutie, in .rhipela+ul @ula+-, a pierdut din vite$a ,din acuitatea termenilor- basculind in mult mai confortabilul, netensionatul discurs pro domo, cu succes asi+urat. Carentele dexteritatii retorice "oaca feste multor constiinte validabile punctual, amendabile insa in durata lun+a, cind slabirea - o fatalitate* - a tonului contextuali$ant a virat, din asertiv in palinodie. Ca$ul textelor &relativi$ante& ale lui @orbaciov e numai unul. @lasnost si perestroiQa - iata vocabule sortite oboselii prin insusi +radul lor redus de acuitate. !ina la urma au a"uns sa desemne$e contrariul, cind tancurile rusesti ale &reformistului& lider moscovit i-au a+resat pe baltici. .rsenalul triumfalist n-ar fi nociv in sine7 sa evocam numai discursurile cutarui presedinte american ,oricare dintre cei recenti, de preferinta Clinton, dotat cu buni &compo$itori& de discurs- despre starea natiunii, cataloa+e de mostre ale +indirii po$itive. insa la politicieni funtionea$a circumstantele atenuante - mania scopurilor, cum spune @adamer. %ar la literatiK Ce-i mina pe ei in lupta sa decrete$e, la peste un deceniu de la caderea Pidului, reprovinciali$area prin apelul la &sfinta& cutuma re+ionala, nereformabilaK 2n exemplu recent7 ;. %amian parcur+e cu atentie ultimul roman al lui @eor+e Cusnarencu ,8randafirul tacerii depline-, cu mie$ de spiona" aplicat pe cotitura din decembrie 1>?>. &8e$ele urite de sor+inte xenofoba&, constata criticul, mai au portanta epica. Cusnarencu observa mercantilismul si amoralismul strainilor pentru a le opune calitatile noastre, pina la te$a &superioritatii etniei autohtone in fata restului lumii, in bloc&. @rav e paradoxul obtinut, in ciuda bunelor intentii7 &.tit de exaltat e elo+iul unor virtuti specifice, incit el se extinde, ca ilustrare, si in domeniul de exercitare a controlului, in cel al reprimarii necrutatoare&. ai, in final, un dus rece pentru ethosul ba$at pe autointele+ere7 &Confruntate cu un public avi$at, international, aceste sa+eti N...O ar discredita din primul contact, definitiv, un romancier care bate la portile consacrarii&. F 'a noi, cum vedem, mitolo+iile etnocentrice se confi+urea$a ca niste demonolo+ii. 2n critic, in Contemporanul, deplin+e propa+area &romanului american de actiune& pe piata noastra, intrucit, la 5orman 6ailer, de pilda, sau la ;aul 3ello#, avem de-a face cu &naratiune continua, opaca la fior metafi$ic&. .utorul minicomparatismului D, enri Palis, are credinta, cu parfum maniheist, ca, in epica americana, &metamorfo$ele curente au in vedere criminalitatea din peisa"ul curent si foarte putin vocatia spre po$itivitate&. .lte lucruri rele americanesti7 &excesul de sex, riscul buimac, impulsivitatea&. Editorii mai sint acu$ati ca incura"ea$a microromanul si &complet eronatul romannuvela&. 2n rechi$itoriu in toata re+ula. 6elan"ul de optiuni estetice de peste !rut e derutant si absolut instructivM. 2nii virstnici ,din nefericire, ma"oritatea-, pledind pentru apararea traditiei, valorilor neamului ,valori sfinte, cum altfelK-, pentru poe$ia folclorica si &pudoare& in scris, se ridica viforos contra a ceea ce numesc ei spirit &diabolic& in cultura, respectiv impotriva &porno+rafiei&, a poe$iei &fara suflet si rima&, a &postmodernismului a+resiv, plamadit in subteranele :@3-ului&. .flam ca astfel de caderi in premodern ,pentru a folosi expresia lui ;orin .lexandrescu- sint +a$duite, de exemplu, intr-o publicatie ca 'iteratura si .rta. %e$a+reabil se pre$inta si ca$ul lui Ion %ruta - intr-o vreme re+asibil in manuale romanesti de literatura pentru liceu - separatist notoriu, eri"at in profet si exponent al unui limba" biblic ce incura"ea$a prosternarea nebuloasa a basarabenilor si-i atita contra imperialismului occidental. 4ptiunea promoscovita, echidistanta sa de partea puterii filoruse sint transparente, insa marele public tinde sa creada versiunea aberanta a recrutarii criticilor lui de catre :@3. Cum am va$ut, in chip stupefiant, cine atra+e atentia ca prostratia in fata unor realitati asa-$is &destinale& nu tine loc de solutie pentru inceput de mileniu trei, acela devine produs :@3. 8rend-ul actual pare alimentat de afluentii neamenintati de seceta ai miti$arii nationaliste. 5e 1MF

intoarcem la problema mana+eriatul cultural, ale carui propulsii depind, in acest cronotop, de po$itionarea fata de un aforism ce spune multe despre conditia hermeneutului a$i7 &5u se poate reali$a spiritualmente cel care n-a luptat niciodata, cu buna-credinta, pentru o cau$a pierduta&?. Cau$a pierduta e, deocamdata, relaxarea institutionala, cea care produce raporturi interumane firesti, fara teleolo+ii politice. %e aceea vad, in acest moment, oportunitatea unei interventii a acelui se+ment subtire de responsabilitate la nivel macro - si am numit comparatistii - asimilabil, mutatis mutandis, veritabilelor centre de putere, americanele thinQ tanQs ,re$ervoare de +indire-. 2niunea ;criitorilor, de pilda, structura sindicala, pepiniera recunoscuta a di$identei, nu functionea$a - si nici nu-si propune, probabil, acest lucru - ca un re$ervor de +indire. %esi, la ri+oare, poate fi asimilata, cum spun politolo+ii, unui &centru autonom de +indire independenta&. %in acest motiv, de pilda, atunci cind consumatorii de literatura cauta solutii taumatur+ice, samaniste, pentru chinurile lor, nu cred ca un fictionar ar fi potrivit sa conduca 2niunea ;criitorilor. 4 noua critica de directie, pro spiritul european re+asibil, dupa 6ircea 6artin, in notiuni ca sedimentarea valorilor, istorie si civism, se naste de"a, cu aportul unor +eneratii diferite, si cu ar+umentare pluridisciplinara, de la .drian 6arino la Caius %obrescu si la ;orin .ntohi, ceea ce infirma te$a +enerationista dupa care tinerii ar fi mai sincroni$abili decit virstnicii. 6ali+na e ascensiunea culturii de publicisti ,cum ar spune .drian 6arino-, populisti, unii, fara scrupule, dedati la valori$area unor sinta+me ce au a"us, prin valoarea de repetitie, tractante ale +ustului literar ,C-asa-i romanul, 5oi sintem romani, la noi stapini, ;intem saraci, plini de nevoi, %oamne, ocroteste-i pe romani etc-. Iata si o +losa stiintifica, enervanta, desi+ur, pentru pescuitorii in ape tulburi7 Christopher %a#son, intr-o carte mai veche, 8he 6aQin+ of Europe, sublinia$a, foarte actual, ca nationalismul Europei moderne este o mostenire a barbarilor, care au opus ideea de trib ideii imperiale si eclesiastice. 4ri+inalitatea pe care o reclama fiecare dintre nationalismele contemporane este, prin urmare, suficient de suspecta. .stfel de puneri la punct, depasionali$ante, sint vitale, si ele n-au cum sa vina, aici si acum, din sfera media, ci din $one intelectuale de reflectie si deschidere +lobali$anta. 2n exemplu7 Cole+iul 5oua Europa. Facultatile de litere si de stiinte politice pot sa observe ceea ce numea abermas patriotism constitutional, fara sa simta vreo in+erinta. Clarificarea accentului politolo+ic ii apartine lui )ladimir 8ismaneanu7 &%e$voltarea societatii civile in statele blocului sovietic nu poate fi separata de existenta centrelor autonome de +indire independenta. 8rairea intru adevar, desi adesea va$uta ca o atitudine de idealism moral cu semnificatie sociala redusa, s-a dovedit mobili$atoare pentru crearea de cai alternative de +indire si actiune&>. %in pacate, speciali$area dobindita in ale &sopirlelor& din anii comunismului a dus la o falsa constiinta. Clandestinitatea prelun+ita, lupta cu cen$ura pot ucide sau devia, dupa ca$, demnitatea polemistului, a intelectualului ce refu$a captivitatea propriei minti. 6ulti au sesi$at partea spectaculara a subversiunii ,in vreme ce substanta ei e, de fapt, dramatica-7 s-au apucat sa submine$e cu voie de la politie. %ar, desi+ur, ei, luati de damful reputatiei de cura"osi, vor exclama precum Cetateanul turmentat, initial &tirit& si el de &curent&7 &%a * vom lupta contra... ,su+hitind si schimbind tonul- adica nu ... Eu nu lupt contra +uvernului *...& ,actul II, scena CI)-. .stfel se naste, meandric, de la acest stadiu ascuns inca in pliurile vietii personale ,maniera omolo+ata de 4mul fara insusiri-, artistul de stat, care nu lupta contra cui nu trebuie. El, din pacate, pe orice meridian, nu mai distin+e, sau nu mai vrea sa distin+a, intre nationalism si civism. 5ote7 1. ve$i .postrof, nr. 0 J 2000. 2. Aean-FranYois Revel, Cunoasterea inutila, umanitas, 1>>0, pp. 12>-100. 0. %elia )erdes, ,;o-lemnitate identitara, in %ilema nr. 2EE, pe tema C-asa-i romanu^. E. ;orin .lexandrescu, Identitate in ruptura. 6entalitati romanesti postbelice, 2nivers, 2000, p. 1F1. F. v. 22, nr. 0 J 2001. D. v. Contemporanul nr. F J 2001. M. 2n dosar al &atmosferei& intelectuale si nu numai, percutant si inevitabil emotionant, reali$ea$a )italie Ciobanu in Frica de diferenta, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1>>>. ?. .forismul ii apartine &combatantului& @heor+he @ri+urcu. 1MD

>. )ladimir 8ismaneanu, Reinventarea politicului. Europa rasariteana de la ;talin la avel, !olirom, 1>>M, in special capitolul &%eschi$ind cutia !andorei. 5ationalism, populism si alte amenintari la adresa pluralismului in Europa Rasariteana&.

CARMEN MUSAT IDENTITATI ALTERNATIVE ) VARIATIILE IDENTITATII IN SPATIUL PUBLIC POSTCOMUNIST )

.lternative identities in the postcommunist public space Abstract7 8he article discusses the impact of the postcommunist realit1 on different t1pes of public and media identit1 in Romania after 1>?>. K !"#r$s7 RomaniaH communismH national identit1H cultural identit1H postcommunism

8riumful simulacrelor &ai daca realitatea s-ar di$olva sub ochii nostriK 5u in neant, ci in mai real decit realul ,triumful simulacrelor-K N.O %aca informatia nu ar mai trimite la un eveniment, ci la promovarea informatiei insesi ca evenimentK %aca Istoria nu ar mai fi decit o memorie fara trecut, acumulativa si instantaneeK %aca societatea noastra nu ar mai fi cea a , cum se spunea in (D?, ci, mai cinic, cea a ceremonieiK N.O %aca strate+ia ar inlocui atunci psiholo+iaK %aca nu ar mai exista un alt comportament posibil decit cel de a invata, ironic, sa dispariK %aca nu ar mai exista fracturi, linii de fu+a si rupturi, ci doar o suprafata plina si continua, fara profun$ime, neintreruptaK& Iata un sir de intrebari care incheie cartea din 1>?M a lui Aean 3audrillard, Celalalt prin sine insusi, in fond un pseudofinal, cita vreme incercarea de a raspunde acestor intero+atii, doar aparent retorice, prelun+este lectura dincolo de limitele fi$ice ale textului. .m ales acest scurt pasa" ca punct de plecare pentru demersul meu, deoarece problematica identitatii - fie ea individuala sau colectiva - este indisociabil le+ata de cea a memoriei si de cea a realitatii sociale. Cei unspre$ece ani care s-au scurs de la violenta prabusire a re+imului totalitar comunist au adus in prim-plan o serie de transformari, atit in ceea ce priveste destinele individuale, cit si structurile si institutiile sociale. .m asistat, in toti acesti ani, la succesive cri$e ale identitatii care au marcat in mod decisiv nu doar identitatea individuala, ci si cea colectiva, determinind adeseori spectaculoase tentative de redefinire, in plan politic sau cultural, fie prin i+norarea sistematica a trecutului, fie prin rescrierea acestuia in functie de interese de moment. &8riumful simulacrelor& invocat de 3audrillard ca pandant al unei pro+resive di$olvari a realitatii - este si efectul unui proces continuu de revi$uire, dublat de unul la fel de pre+nant de inventare a identitatii sociale, care se desfasoara simultan pe doua coordonate ma"ore7 pe de o parte similaritatea cu iposta$ele personale anterioare sau cu un +rup social anume si, pe de alta parte, diferenta in raport cu sine insusi, dar si fata de ceilalti. in primul capitol din Identitatea sociala, volum aparut in 1>>D, Richard AenQins considera ca 1MM

&identitatea nu poate fi inteleasa decit ca proces. Ca sau ca . Identitatea sociala a cuiva - de fapt, identitatile sociale ale cuiva, deoarece despre cine sintem nu se poate vorbi niciodata decit atit la sin+ular, cit si la plural - nu este niciodata o chestiune finali$ata, pe deplin clarificata. 5ici macar moartea nu poate in+heta ima+inea cuiva7 exista intotdeauna posibilitatea unei revi$uiri post mortem a identitatii&. in conceptia lui AenQins - care se recunoaste indatorat in mod special teoriilor lui @eor+e erbert 6ead, .nthon1 @iddens, Ervin+ @offman si FrederiQ 3arth -, identitatile umane sint conotate social, fiind, in fapt, identitati sociale, a caror constructie presupune interactiunea si institutionali$area, ele fiind supuse permanent reificarii. in noul context post-comunist, procesul continuu de edificare a identitatilor umane dobindeste o serie de trasaturi specifice, determinate de socul provocat de trecerea de la societatea totalitara inchisa, in care libertatea informatiei este inexistenta, in care ideolo+ia partidului unic controlea$a toate palierele vietii sociale, la o societate deschisa, cu toate imperfectiunile inerente unui inceput de drum. %aca in plan institutional, politic sau economic schimbarile radicale se produc cu mare intir$iere, nu acelasi lucru se poate spune despre modul in care au evoluat lucrurile in plan individual-personal si social-cultural. Ceea ce a urmat entu$iasmului +eneral din decembrie 1>?> a fost un moment ,prelun+it- de revelatie a +olului, a falsului institutionali$at. 4data cu prabusirea insemnelor exterioare ale comunismului - ve$i, in acest sens comentariul percutant pe mar+inea semnificatiei &+olului din stea+ul Romaniei&, cu care debutea$a cartea lui ;lavo" Pi$eQ din 1>>0, 8arr1in+ #ith the 5e+ative -, incep sa se clatine si sa dispara nu doar institutii sau forme de or+ani$are socio-economice, ci si o serie de certitudini de ordin individual sau cultural, sint reconsiderate evenimente si persona"e publice din trecutul imediat sau indepartat, ceea ce contribuie la acuti$area si constienti$area cri$ei identitare +enerali$ate. Identitati problematice !ina in 1>?>, accesul la informatiile despre perioada interbelica sau despre primul deceniu de re+im comunist era limitat cu strictete de cen$ura partidului-stat. 6anualele de istorie - unul sin+ur pentru fiecare an de invatamint - propuneau o interpretare a evenimentelor istorice conforma nu cu adevarul istoric sau cu lo+ica faptelor, ci cu interesele partidului comunist care dobindea astfel, in ochii +eneratiilor nascute dupa 1>EF, le+itimitate ti credibilitate. 6ai mult decit atit, bio+rafiile oamenilor politici, precum ti cele ale scriitorilor sau artittilor romani - indiferent din ce epoca - au fost sistematic &aran"ate&, ocultate sau adaptate in functie de criterii preponderent ideolo+ice, manipularea istoriei fiind una dintre practicile frecvente, de altfel, ale sre+imului totalitar. %upa (?>, a survenit o schimbare radicala in modul nostru de raportare la trecut. Faptul ca in prim-planul vietii publice au aparut o serie de personalitati care au traversat secolul, care au cunoscut, de-a lun+ul existentei lor, epoci si re+imuri politice diverse, apoi reeditarea unor carti inter$ise, sur+hiunite in timpul dictaturii proletariatului in &fondul secret& al bibliotecilor publice si inaccesibile publicului decenii la rind, recuperarea exilului, toate acestea contribuie in mod decisiv nu doar la reconsiderarea ierarhiilor existente pina in 1>?>, ci la cunoasterea multiplelor fatete ale unei realitati - politice, sociale, economice, culturale distorsionate in anii re+imului comunist. %aca pina in 1>?>, marii scriitori interbelici, precum si cei care supravietuisera instaurarii comunismului in Romania, semnind &pactul cu diavolul&, erau perceputi exclusiv prin prisma operelor lor ,mai ales de catre +eneratiile nascute dupa 1>EF-, ultimul deceniu a fost cel al &marilor descoperiri bio+rafice&, al revelatiilor identitare, care au declansat, in repetate rinduri, de$bateri acerbe in mass media de la noi. Efectul imediat al de$valuirilor de ordin bio+rafic a fost initierea unui amplu proces de revi$uire a identitatilor, care atin+e atit personalitatile a caror existenta s-a incheiat de"a - fiind vorba, asadar, despre o revi$uire post mortem -, cit si o serie de persoane publice contemporane noua, +rav compromise in timpul dictaturii comuniste si aflate acum in plina campanie de reconstructie a identitatii lor sociale. %e altfel, exista un paralelism evident intre modul precaut in care ne raportam la trecut - tematori sa abordam subiecte &dificile&, cum ar fi optiunile prole+ionare ale lui 6ircea Eliade sau abdicarea morala a lui @. Calinescu, dupa instaurarea comunistilor la putere - si modul in care reactionam in fata tentativelor repetate ale unor persona"e precum Corneliu )adim 8udor, .drian !aunescu, Eu+en Florescu si altii eiusdem farinae de a-si construi identitati sociale alternative, eludind aspectele incomode, &detaliile& compromitatoare, atitudinile servile fata de !uterea comunista sau faptele 1M?

reprobabile comise cu buna-stiinta pina in 1>?>. 6i$ind pe lacunele memoriei colective si pe indiferenta societatii civile, utili$ind mass media, in special televi$iunea, ca instrument de modelare si promovare a unor ima+ini-cliseu - Austitiarul, !oetul 5ational, !atriotul, 3unul ;amaritean etc. dincolo de care se ascund identitatile personale autentice, cele reale si nu cele inventate ad usum %elphini, cei numiti mai sus ilustrea$a elocvent cate+oria identitatii in ruptura. 'a inceputul anilor (>0, initiativa de$baterii articolelor le+ionare semnate de 6ircea Eliade in tinerete a intimpinat o re$istenta redutabila, care venea, in mod surprin$ator, din partea unor intelectuali recunoscuti pentru vederile lor democratice. ;-a spus atunci ca, inainte de a comenta devierile de dreapta ale unora dintre personalitatile culturale marcante ale epocii interbelice, trebuie cunoscut si sanctionat trecutul imediat, cedarile, tradarile si crimele celor care au devenit, in timp, &unelte& ale partidului comunist. .ceeasi atitudine reticenta, acelasi refu$ de a discuta deschis contradictiile si discontinuitatile iposta$elor identitare ale unor scriitori precum 6ihail ;adoveanu, Camil !etrescu, @. Calinescu, 8udor .r+he$i s.a. a caracteri$at scena culturala romaneasca si atunci cind a fost vorba despre modul lamentabil in care s-au comportat acestia dupa cel de-al doilea ra$boi mondial. in ambele situatii, societatea romaneasca, mai conservatoare si debordind de complexe ,citeva dintre acestea au fost abordate de 6ircea 6artin intr-una dintre cele mai serioase anali$e a operei calinesciene, @. Calinescu si complexele literaturii romane-, pare mai de+raba predispusa sa inalte si sa lustruiasca statui sau sa accepte, pasiv, comportamente duplicitare, decit sa adopte o atitudine critica. .cest reflex conditionat, evident cind este vorba despre personalitatile trecutului, functionea$a la fel de prompt si in ca$ul contemporanilor nostri care vin din re+imul comunist cu identitati &patate& de o colaborare prea strinsa cu re+imul totalitar. !entru cei nascuti dupa 1>D0, dupa ce partidul comunist parea sa se fi instalat pentru totdeauna la putere, accesul la istorie, fie ea +enerala sau culturala, a fost permanent cen$urat de institutiile partidului-stat. !ercepute exclusiv in iposta$a lor de persona, personalitatile istoriei si cele ale culturii noastre - indiferent ca era vorba despre 7tefan cel 6are, .lexandru Ioan Cu$a, 6ircea Eliade sau @. Calinescu - erau i+norate ca persoane. Re+imul totalitar comunist nu avea nevoie de bio+rafii, ci de le+ende, putindu-se lesne dispensa de oamenii concreti, imperfecti deoarece erau mult prea umani, pentru a-i inlocui cu fictiuni eroice ireprosabile. Fu+a de realitate a imbracat si forma refu$ului consecvent de a accepta ca domnitorii, scriitorii sau artistii au si bio+rafii concrete, nu doar destine exemplare, redactate oficial si consacrate post mortem. 5u e de mirare asadar ca recuperarea tardiva a unor bio+rafii problematice, marcate de simpatii le+ionare sau de compromisuri +rave cu puterea comunista, a declansat reactii atit de surprin$ator-asemanatoare, care incercau sa acredite$e ideea inoportunitatii oricarei discutii pe mar+inea discontinuitatilor identitare.

1M>

ROMANITA CONSTANTINESCU GRANICER PESTE GRANITA6 DESPRE PERMEABILITATEA SI IMPERMEABILITATEA HOTARELOR GRENZ(7CHTER UND GRENZG7NGER6 EINE GRENZSITUATION

3order +uard abroad. 4n the ,im-permeabilit1 of the borders Abstract7 8he article discusses the interethnic relations created in postcommunist Europe. K !"#r$s7 EuropeH RomaniaH interculturalit1H national identit1H ima+olo+1H borderland

8itlul excursului meu se "oaca cu cuvintele7 nu am in romana cuvinte inrudite pentru a-l desemna pe cel care trece +ranita si pe cel care-o pa$este. &Frontalier& si &+ranicer& vin din vremuri si limbi diferite si nu evoca posibilitatea unei polaritati recursive intre cei doi termeni. .m incercat atunci sa exprim ambi+uitatea acestei situatii limita - care este a &+ranitei& - cu a"utorul constructiei prepo$itionale7 &+ranicer peste +ranita& vrea sa spuna in acelasi timp &stapan peste&, &deasupra& si &dincolo de&. in nuvela 'a salade a lui !etru %umitriu ,dupa care 'ucian !intilie a facut in 1>>E exceptionalul 4 vara de neuitat- - care-mi va slu"i drept corectiv exemplar al unor modele teoretice de intele+ere a interculturalitatii - +ranicerul %imitriu se teme si se apara de Ceilalti, ii apara si ii adaposteste pe Ceilalti, traieste in Cadrilater, precum si in povestirile din Cauca$ ale lui 8olstoi sau la poalele lui Fu"i Xama si in utopia Revolutiei 6a+hiare de la 1>1>, e dincoace si dincolo, si deasupra acestor ori$onturi. &@ranitele sunt permeabile, iar $eii straini se furisea$a peste ele&, spune undeva 'eon Lieseltier ,op. cit., p. 0E-. .celasi lucru se intampla in Itic atrul, de$ertor, nuvela lui 'iviu Rebreanu. 5umai "ocul de +o, pe care il invoca alt persona" in aceeasi situatie de risc, in romanul verii "apone$e al lui .dolf 6usch+, are aceasta complexitate de a +andi ce este inauntru si isi permite sa ramana un inauntru si ce este afara si isi permite sa ramana afara, si anume depin$and de constelatiile "ocului, mai apropiate sau mai departate, trecute, pre$ente, posibile. &Identitatea e calduta. Ea transmite un sentiment al interioruluiH dar acest sentiment ne vine dinspre exterior. Interiorul, exteriorul trebuie carto+rafiate cu +ri"a& ,Lieseltier, p. F0-. 5umai cine are o privire constelativa poate spera sa re$olve minusculele preschimbari dintre inauntru si in afara si astfel sa "oace, sa lucre$e spre beneficiul sau. in acest spirit voi incerca in cele ce urmea$a sa schite$ cateva linii ale unei traditii a +andirii sinelui ca Celalalt, la finele vi$iunilor despre libertatea unui sine fara si impotriva societatii precum si despre o societate fara si impotriva sinelui, despre un cetatean din doua lumi adverse si disproportionate, una autentica si alta inautentica, a sinelui si a Celorlalti, amintind de Rousseau, :ant, Fichte sau e+el. intrebarea despre exterioritatea oricarei priviri interioare este in acelasi timp si veche, si noua1. @eor+e erbert 6ead spunea ca orice individ se afla in cautarea unei audiente - eul este mai intai un .ltul. Cu alte cuvinte, individul probea$a perspectiva interlocutorului pentru a verifica succesul propriei incercari de comunicare si pentru a putea anticipa reactiile celuilalt. .stfel isi apare siesi, se reflecta pe sine ca obiect al schimbului social si devine capabil sa-si articule$e propria identitate. ai fiecare asa $isa privire de sine se compune nu dintr-una, ci dintr-o seama de priviri straine pe care le-a "ucat. Ce este inauntru, ce este in afaraK 6odelele perceptiei interpersonale sunt si modelele perceptiei interculturale, care nu repre$inta la urma urmei decat o nuanta mai mult sau mai putin vi$ibila a oricarei intalniri. in stiintele sociale, cel putin incepand cu interactionismul simbolic, perspective interne pure asupra propriei identitati personale si culturale nu exista, precum nici perspective straine 1?0

pure, fiecare identitate se traieste in focusul unei pluralitati de perspective mai mult sau mai putin de$voltate. ermeneutica, in laturile ei de ars intelli+endi si ars applicandi, problemati$and si reflectand intele+erea unor texte si contexte devenite straine, pare predestinata sa ofere modele ale perceptiei si intele+erii interculturale, modele dialo+ice. ;-a vorbit chiar cu entu$iasm despre o asanumita hermeneutica interculturala, o disciplina inca fictiva, si pentru ca, desi nu despre asta vom vorbi aici, hermeneuticile nationale nu s-au indreptat una spre cealalta, cu toate ca in+emanarea premi$elor la autori precum Emilio 3etti, !aul Ricoeur, ans @eor+ @adamer, :arl-4tto .pel sau E. %. irsch e evidenta. 2na dintre explicatiile pentru mar+inalitatea acestei teme in istoria disciplinei este remanenta idealului antic in hermeneutica secolului al CIC-lea, precum si ocultarea unora dintre propriile traditii, in favoarea altora. %espre re$istenta modelului intele+erii Celuilalt conturat de Friedrich ;chleiermacher vom vorbi in continuare, ca si despre traditiile vechii formule dialectice, dupa care abia in experienta a ceea ce este strain vii catre tine si vom sfarsi prin a ne intreba fara incon"ur, precum ATr+en abermas despre :arl Aaspers, in ce masura aceste fi+uri de +andire sunt potrivite ca &model pentru o intele+ere interculturala imperios necesara asta$i din motive politice& ,op. cit., p. EE-. .tunci cand +ranitele intre inauntru si in afara sunt aproape numai conventionale, deschise asadar de conventia insasi, nimic nu e mai simplu decat a iesi din sine pentru a cobori in Celalalt. in hermeneutica traditionala in descendenta lui ;chleiermacher individul poseda competenta de a se transpune in acelasi timp fara rest si fara sine in Celalalt ,modelul lui sich verset$en, al empatiei la %ilthe1- ocupandu-l, cunoscandu-l, insusindu-si-l astfel. Celalalt nu pare atat de strain, nici reticent si nici eul cuprins de subite idiosincra$ii ori de an+oasa alienarii. !atolo+ia distantei nu s-a instalat inca. I$vorul mistic al comuniunii - dorinta de a suferi impreuna suferintele cele mai tainice, compasiunea se tulbura in apele interesate ale convertirii Celuilalt, dinspre slabiciunile lui cele mai profunde. Robert 6usil a facut din ideea lui ;chleiermacher motorul unei scene parodice7 !rofesorul .u+ust 'indner, intamplatorul confident si asa-$isul salvator al .+athei din romanul 4mul fara insusiri, ima+inandu-si un astfel de suflet simtitor, &un suflet care ar fi fost in stare sa se transpuna intru totul inlauntrul semenilor& ,6usil I), p. D- isi indreapta privirea &plin de certitudinea victoriei si cu un repros prietenos& catre o pereche de indra+ostiti, care, strans imbratisati ii ies in intampinare7 &Era insa doar o pereche de indra+ostiti foarte obisnuiti, si tanarul pierde-vara, care repre$enta "umatatea masculina a acestei perechi, stranse din pleoape cand fu sa-i raspunda privirii lui, isi scoase pe neasteptate limba si spuse7 3e*&. 'indner se sperie, cauta cu privirea pe +arantul linistii publice, facand aceasta i+nora o piatra de care se impiedica, ceea ce starneste un stol de vrabii, &care se instalasera in lar+ul lor la masa oferita prin mila providentei de o +ramada de bali+a de cal&. Pborul pasarilor il aduce pe profesor la realitate, ceea ce-i in+aduie sa dantuiasca peste acest dublu obstacol, inainte de a cadea la pamant, nu fara a-si repeta o sententa din secolul al C)II-lea - &8rebuie sa stii sa fii dur ca un diamant si plin de tandrete ca o mama*& ,ibidem., p. ?-. 6odelul interactionismului simbolic in varianta @. . 6ead nu vine cu o premi$a atat de extrava+anta7 perspectiva celuilalt e reconstruita pe propriul risc, e o perspectiva "ucata, nu o po$itie ocupata. in hermeneutica, o intrea+a linie de +andire a unui perspectivism mai elaborat decat simpla transpunere in celalalt - care incepe cu punctul de vedere al lui Chladenius din Introducere in interpretarea corecta a cuvantarilor si scrierilor chib$uite ,1ME2- si se continua prin repre$entarile despre campul vi$ual la erder si despre punctul de vedere oscilatoriu din fra+mentele lui Friedrich ;chle+el - se cufunda in uitare. 2rme rene+ate apar abia in metaforica teoriei ori$ontului intele+erii si a intrepatrunderii ori$onturilor la ans @eor+ @adamer, ea vine sa limite$e intr-un tar$iu entu$iasmul &transpunerilor&. %ar in secolul al CIC-lea ceva esential s-a pierdut, si anume acele elemente ale unei intele+eri multiperspectivice si cosmopolitice care se conturasera incepand cu "umatatea secolului al C)III-lea la Chladenius pentru care intele+erea era marcata de situare in sens complet, adica de un+hi de vedere, de locali$are +eo+rafica, de apartenenta culturala, la Fr. ;chle+el care vedea omul modern traindu-si identitatea in focusul unei pluralitati de perspective mai mult sau mai putin de$voltate, reciproc suspendandu-se si anihilandu-se, pe faliile dintre culturile de contact, in ca$ul lui .n+lia, @ermania si Franta. in hermeneutica traditionala, tributara modelului transpunerii, problema interculturalitatii ramane cu totul mar+inala. in 8eoria comertului comunicativ ,1>?1-, ATr+en abermas nu-i dedica nici un capitol. 1?1

in 1>>F, in schimb, cu oca$ia decernarii !remiului :arl Aaspers al orasului si al 2niversitatii din eidelber+, abermas atin+e aceasta tema, dar numai pentru a subscrie la o traditie pe care o vede in pericol. 5u este intamplator faptul ca discursul raspunde fara sa-l numeasca lui ;amuel !. untin+ton si te$elor sale despre conflictul culturilor si al credintelor la finele secolului al CC-lea, dupa caderea imperiului sovietic si la sfarsitul ra$boiului rece2. 'a mi"loc intre un universalism si+ur pe sine dupa care ratiunea innascuta tuturor oamenilor este aceeasi pretutindeni, iar ea se slu"este de standardele stiintei si filosofiei ca puncte de reper pentru interpretarea a ceea ce poate trece drept rational si intre un relativism nesi+ur, care pleaca de la premi$a ca fiecarei traditii puternice ii sunt proprii anume masuri ale adevarului si falsului, oriunde articulandu-se un alt concept de rationalitate, abermas ia drept model al intele+erii interculturale fi+ura de +andire "aspersiana a comunicarii fara frontiere0, o comunicare existentiala, ima+inata dupa modelul polemicii amicale intre filosofi, intre prieteni intru s1mfilosofare, asa cum Aaspers insusi polemi$ase cu ;chellin+. imprumutand ar+umentele lui Aaspers, abermas se situea$a el insusi in descendenta polemicii +adameriene si "aspersiene cu istorismul, adica in opo$itie fata de o varianta a modelului transpunerii, o transpunere oarba, dar cu pretentia obiectivitatii in Celalalt. 'a Aaspers comunicarea existentiala nu urmareste consensul asupra continuturilor credintelor, ci consensul in privinta autenticitatii acestora. Convin+erea in privinta autenticitatii unei credinte naste respectul fata de ea. .ndrei Cornea, intr-o carte la randul ei polemica fata de doctrinele relativismului, inlocuieste pentru lumea statelor seculare &credinta& cu &incredere&. Conceptul lui Aaspers are un continut intrucatva asemanator, &@lauben& este mai de+raba &)ertrauen&H el se inspira din existentialismul timpuriu QierQe+aardian, modificandu-l insa. .ltfel decat :ierQe+aard, Aaspers temati$ea$a experientele din 3iblie, dar fara a se bi$ui pe credinta particulara a revelatiei lor, vorbind despre o reli+io$itate reflectata fara si+uranta mantuirii insa. abermas spune ca Aaspers se comporta fata de :ierQe++ard, precum neohe+elienii fata de e+el7 &precum voiau acestia sa pastre$e miscarea dialectica de sine a spiritului, fara sa ia in calcul spiritul absolut, tot astfel Aaspers vrea sa reali$e$e trecerea de la stadiul etic la cel reli+ios, dar fara a a"un+e la Isus Christos& ,op.cit., p. F0-. 4 intele+ere de sine limpede nu se poate obtine insa fara o intele+ere la fel de clara a lumii, propria existenta nu se lasa patrunsa de lumina fara iluminarea transcendentei. %ar transcendenta este la Aaspers tot ceea ce ne poarta si ne incon"oara, ori$ontul structurat prin limba" al lumii vietii, adica in primul rand intersubiectivitate. 6ichael 8heunissen exprima acest lucru trimitand catre 'uca 1M, 217 &imparatia lui %umne$eu este inauntrul ,in mi"locul- vostru ,intre voi-&, ca un viitor pre$ent. @asim un impuls si o indrumare catre a voi sa fii insutiJinsati numai din comunicarea cu un alt sine7 .-fi-sine si a-fi-in-comunicare sunt de nedespartit. Aaspers se +andeste aici, spune abermas, la convorbirea eticexistentiala ,das ethisch-existentielle @esprUch-, datatoare de claritate propriei orientari in viata. Este o confruntare polemic-prietenoasa cu schite concurente de viata. %in intalnirea cu existente straine casti+am claritate asupra puterii credintei, din care isi extra+e forta propria existenta. Iata aici lupta credintelor purtata in sine, in formele de viata anta+onice, unele atra+and, altele respin+and. in locul adevarului si falsului cifrurilor unor credinte, aceste optiuni ne+ociate, traite si impartasite in intalnirea cu Celalalt. intele+erea interculturala, dupa abermas, nu poate reusi decat in conditiile unor libertati postulate simetric si a unor preluari de perspective reciproce, dincolo de adevarul de do+ma, pseudomonocultural al propriilor credinte ,op.cit., p.F?-. 6odelul comunicarii fara frontiere nu este desi+ur un model al comunicarii fara +ranita, adica fara ce$uri si rupturi. Coborand din predica, el a fost creat insa ca instrument pentru mana+ementul diferendelor de opinie in lumea academica si, mai tar$iu, adaptat diplomatiei, aspect foarte limpede la abermas. .ceste circumstante, pe care adeptii universali$arii modelului ar vrea sa le faca uitate, nu trebuie sa periclite$e valabilitatea lui, in limitele de relevanta pe care modelul comunicarii fara limite si le-a pus. in acest punct ar trebui spus ceva teribil de banal, si anume ca, pentru a-l cita din nou pe 'eon Lieseltier, &Identitatea in vremuri +rele nu e acelasi lucru cu identitatea in vremuri bune. ,.- E impertinent sa aplici o critica a identitatii celor cu o existenta amenintata& ,op. cit., p. E2-. in sociolo+ie este oricand posibila abdicarea de la teoriile eului plural in ca$ul &societatilor totale& cum numea Ervin+ @offman inchisorile, a$ilele ori la+arele de orice fel, tot aici s-a de$voltat o intrea+a directie de cercetare, empirica in primul rand, a conflictelor, a identitatilor periclitate, de care abermas nu e catusi de putin strain. E neadecvat, daca nu de-a dreptul ofensator, sa vorbesti in situatia unui conflict armat despre imperativul de a veni catre sine in experienta Celuilalt. )ariantele acestui imperativ la 1?2

e+el, :ierQe+aard, 8heunissen, Aaspers ori abermas raman fara +rai. 5u se mai poate spune, fara o tresarire, impreuna cu e+el, ca &fiecare este mi"locul Celuilalt, prin care fiecare sine se intermedia$a si se inchide. ;e recunosc ca recunoscandu-se reciproc& ,&"edes ist dem .nderen die 6itte, durch #elche "edes sich mit sich selbst vermittelt und $usammenschlielt ... ;ie anerQennen sich als +e+enseiti+ sich anerQennend&, op.cit., p. 1EM-. ai nici precum :ierQe+aard in 3oala de moarte7 ;inelui ii poate reusi sinele, numai pentru ca el se comporta - punandu-se pe sine - fata de un .ltul, prin care el insusi a fost pus. Ca si in ca$ul perceptiei interpersonale in modelele perceptiei interculturale trebuie avuta in vedere o intrea+a serie de proiectii, proiectii de raspuns si corecturi, reidentificari, distantari, presupuneri, preconceptii, pre"udecati, stereotipii, stili$ari, asteptari, lanturi asociative, incalcari de tabu-uri si licitari ale violentei, pra+uri de toleranta, reconfi+urari de intentii si metaperspective, vi$ibile mai ales in ca$ul dificultatilor extreme in comunicarea interculturalaE. 5umai ca toate aceste spirale se desenea$a rareori atat de direct ca intre doua persoane, ele sunt stratificate si fra+mentate istoric si conditionate medial. 8oleranta apare in acest ca$ nu numai ca in+aduinta fata de Celalaltdiferitul, fata de ce stiu ca este altfel decat mine, ci fata de necunoscut chiar, toleranta fata de ambi+uitate, cu un termen al lui 'othar :rappmann, fata de ceea ce inca nu intele+, de contradictie, fara reducerea complexitatii. Raportul identitatii amenintate de Celalalt cu acesta este unul paradoxal7 pe de o parte se impune evidentei necesitatea afirmarii narcisiste, a i$olarii, in credinta &cru$imii lumii si a eternitatii luptei&. .ceasta identitate &totala& mobili$ea$a resursele experientei personale si pe cele colective, chemandu-l in a"utorul sinelui pe un .ltul al nostal+iei sau al sperantei. Identificarea cu acest eu trecut, suprapersonal si devenit strain, ilu$oriu, provoaca stran+eri de inima, nesi+uranta pe un nou teritoriu de conflict mai mult sau mai putin constient cu sine. Eul care isi cauta un adapost este dintr-odata in afara. !e de alta parte, pacea sinelui survine abia in afara, in necesitatea alienarii intr-un sine devenit la fel de strain ca ;trainul. &Identitatea care ieri a schimbat istoria, spune 'eon Lieseltier, a$i e redundanta& ,op.cit., p. E2-. Eroul trebuie sa se separe, daca nu chiar sa se rene+e de sine7 &%aca nu are loc o ruptura a identitatii, se va face dreptate, insa nu va fi liniste& ,ibidem-. ;unt si sceptici in privinta vreunei linisti, precum !etru %umitriu si 'ucian !intilie. 4ri 'iviu Rebreanu, in Itic atrul, de$ertor. .semenea ale+eri exclud modelele lirice ale intalnirii dintre ;ine si Celalalt-;trainul. . veni catre ;ine in experienta Celuilalt nu este un lucru simplu in ca$ul unei identitati amenintate. Caprarul @hioa+a ,nume predestinat- al lui Rebreanu se simte in+ro$it alaturi de victima sa, soldatul Itic, iar capitanului %imitriu ii dispar oamenii sub loviturile comita+iilor. in scena intai a filmului 4 vara de neuitat camera s-a incurcat printre picioarele cailor fu+ind mancand pamantul undeva dincolo, pe malul drept al %unarii. Ima+inea ilustrea$a o poetica a frene$iei in a-l cunoaste pe Celalalt, cunoastere urmata de o imbucuratoare intoarcere la sine. @ranicerul isi mana caii entu$iast inspre casa sau inspre bul+ari, lucrul nu e foarte limpede. Evadare incolo si incoace, tema revine in destinul familiei capitanului de +raniceri %imitriu. %ar entu$iasmul se con"u+a in ima+inile $+uduite ale camerei de filmat cu frica, cu de$orientarea si verti"ul. intalnirea cu Celalalt nu mai este &forma de indra+ostire, aventura amoroasa cu final previ$ibil& ,%eciu, p. FD- - redescoperirea imbo+atita a sinelui. intre prieteni de peste $ece ani, care s-au a"utat la nevoie, precum Itic si @hioa+a s-a instalat suspiciunea, imputarea muta, panda. Familia capitanului %imitriu se ofera nuda ochilor straini, e in film o idilica scena de baie surprinsa de o femeie straina, intunecata, muta, cu doi copii, care refu$a intimitatea cu acesti noi veniti care se cred in paradis. Ima+inea despre sine incepe sa tremure, e mincinoasa. 4+linda venetiana - o+linda mincinoasa - adusa de familia %imitriu la fort e sparta intr-o $i si se va arata mai tar$iu nu de copiii bul+arilor cu piatra, ci de +lont. Identitatea personala reala, dar si cea ideala, o+lindita in acest obiect pretios tarat in pustie, precum si identitatea ideala a cuplului care se visea$a in o+linda ,&avem amandoi ochii albastri&, spune 6aria 8heresa, iar sotul trebuie sa o contra$ica, ca apoi sa o aprobe urmandu-i visul- sunt brisate. intre cel ce a fost in sat caprarul @hioa+a si cel care-l insoteste acum pe Itic se desfac imoral le+aturile, intai nu pot vorbi ca altadata despre toate pe care le stiu si le-au trait in lumea de unde vin, apoi deodata se pun pe povestit despre lucrurile din trecut, dar fara a veni cumva inspre patrularea fara rost intre liniile inamice. 'a +ranita nu mai avem &un subtil consumator si cultivator de diferenta& ,%eciu, ibidem-, ci o victima, un eu spart. .ceasta si pentru ca ceea ce numim +eneric Celalalt face parte chiar politic vorbind dintr-un ;ine care se desface. .stfel Itic e un soldat roman, altfel decat altii pentru ca incearca sa depaseasca in proprii 1?0

ochi ima+inea stereotip-sti+mati$atoare a unui evreu fricos. El spera sa fie decorat de statul roman si sa obtina recunoasterea celorlalti, confirmarea scump platita a unei apartenente. @hioa+a se simte solidar cu Itic7 vin din acelasi sat. !etco-bul+arul e el insusi un roman, ca si %imitriu, de unde si mirarea lui in fata persecutiilor, devreme ce si-a indeplinit toate indatoririle de loialitate, chiar si pe cele mai putin placute7 &%e ce ne bateK 5oi n-am facut nimic. 4data am fost la 3ul+aria, am platit bir, am mers la armataH acum suntem la Rumania, platim bir, mer+em la armata. Cand am fost eu copil mic, la scoala, am cantat pentru tarul Ferdinand si ne-a invatat ca rumanii sunt raiH acum copiii mei mer+ la scoala, canta pentru re+ele Ferdinand si-i invata ca bul+arii sunt rai ,.- Era firesc sa fie batuti. Era firesc sa se mute frontierele peste ei incoace si incolo, cu acompaniamentul lor de imnuri re+ale si de lectii de dusmanie la scoala&. !e unul dintre pri$onierii care muncesc la salate in +radina +ranicerului %imitriu il cheama %imitar, iar %imitriu ,in roman %umitriu- se simte solidar cu %imitar, in vreme ce autorul lor, !etru %umitriu se vede probabil in amandoi. .lienarea se face simtita nu numai in apropierea neverosimila si prime"dioasa de Celalalt, ci si, intocmai precum in @ulliver, in sentimentul de superioritate care-l instrainea$a pe capitanul %imitriu sau pe caprarul @hioa+a de ai lor si-l tradea$a in proprii ochi si in vulnerabilitatea fata de sine si fata de straini, intin$andu-le cupa de miasme a de$ama+irii. @hioa+a refu$a sa indeplineasca ordinul de a-l ucide pe Itic undeva pe +ranita dintre &noi& si &ceilalti&, punandu-se in pericol fata de superiori, punandu-se in pericol fata de sine pentru ca nu scapa de povara de a-l fi abandonat pe Itic in fata liniilor inamice. Familia %imitriu s-a de$le+at de datoriile si le+aturile cu cei apropiati - 6aria 8heresa nu face ca$ de inrudirea ei cu familia 'ascari, si incearca sentimente de solidaritate noi fata de niste straini si fatale si unora si celorlalti. 'oialitatea fata de strainul aflat in suferinta, fata de pri$onierii bul+ari meniti sa ispaseasca delictele altora, mer+e atat de departe incat mama pasind in minte alaturi de condamnati isi impin+e de la sine copilul. 'a sfarsitul filmului, fetita 6ariei 8heresa fu+e absurd catre siluetele amenintatoare ale femeilor bul+arilor. Ea si mama ei nu pot fi salvate de la linsa" decat cu un foc de arma, cu pretul mortii uneia dintre femei. Eul coplesit de vinovatie si neputincios vrea sa faca schimb cu Celalalt, s-ar ascunde in chiar destinul tra+ic al Celuilalt, dar acest lucru ii ramane inter$is, ba este chiar un lucru infricosator, vinovat. @hioa+a crede ca poate impartasi sti+matul tra+ic cu Itic7 &)ai de sufletele noastre&. 'amentatia care-i alatura e insa imorala. 6aria 8heresa isi cheama copiii de lan+a pri$onierul !etco, acum +radinar la salatele familiei %imitriu, nu de frica lui, ci in revelatia substibilitatii destinelor7 &%e ce sa-mi fie frica, ca se face +radinarK 6ai bine +radinar, decat soldat&. !ropria +radina este cultivata de Celalalt, aici condamnatul. 6odelele concurente ale non-fu$iunii cu Celalalt, ale invulnerabilitatii sinelui care respecta autonomia Celuilalt, apud 3audrillard, sunt la fel de nepotrivite in situatia pe care exemplar ne-o evoca 4 vara de neuitat. Impasibilitatea pe care ar pastra-o ;inele pentru a se prote"a de inva$iunea Celuilalt ar fi o forma +rava nu de stoicism, ci de cinism criminal7 capitanul %imitriu are a decide asupra vietii sau mortii pri$onierilor sai bul+ari, la fel cum caprarul @hioa+a il poate ucide sau il poate salva pe Itic. @hioa+a nu poate fi nepasator fata de Itic si nu-i intoarce spatele cu nepasare, ci cu neputinta.. El nu poate fi un exot nici in sensul unei posibile fu$iuni cu Celalalt ,este ceea ce 3audrillard acu$a ca fiind un exotism trivial de$+ustator, sentimentalism-tentativa de asimilare-, fu$iune inter$isa de vinovatie, de recursivitatea incredere-neincredere, dar nici exot in sensul +olirii de continut a Celuilalt, peste care privirea sa alunece fascinata, dar nepreocupata de de$le+area cifrurilor sau de deschideri transcendente. &.devarata cunoastere, spune 3audrillard, este aceea a ce nu vom intele+e niciodata din Celalalt, a ceea ce exista in celalalt spre a +aranta diferenta lui fata de noi insine, astfel incat Celalalt sa nu poata fi despartit de sine, nici alienat de privirea noastra, nici stabili$at prin identitate ori diferenta& ,'a transparence du 6al. Essai sur les ph9nomenes extremes, 1>>0, apud %eciu, op. cit., p. F>-. Exotismul acesta baudrillardesc e "ucat pana la un punct de 6aria 8heresa, in dorinta ei de a vibra intrun mediu fara trasaturi doar prin propriile puteri, cu o ener+ie care nu datorea$a nimic locurilor. in dealul +alben din fata fortului ea vede pe Fu+i Xama si in "uru-i aude povestirile lui 8olstoi, fi+uralisme care nu aduc nicidecum peisa"ul natural si uman in li$ibil, ci ii sporesc mira"ul. Ecouri ale entu$iasmului sarbatoresc al mamei transpar in replica ambi+ua a copilului ei - vocea din off este a unui adult7 &6ama - cand mai vine !etco - am mai intrebat-o a doua, a treia $i din nou. 6ama nu raspundea nimic, apoi a inceput sa bea, iar eu l-am uitat curand pe !etco. %ar vara aceea n-am uitat-o niciodata. . fost o vara extraordinara. Cea mai frumoasa din copilaria mea&. ai, in acelasi timp, &de 1?E

neuitat&, asa cum spune si titlul, un superlativ pentru vremea de +ratie, pentru care raul ramane incomprehensibil, dar si posibil semn pentru chinurile amintirii, pentru incercarea mistica a unei impacari retroactive, care se opune uitarii, precum si uitarii uitarii. 'a limita, am putea spune ca fiul 6ariei 8heresa vrea sa nu uite ca a uitat. !ana si amintirea Celuilalt la +eneratia care nu mai traieste drama poate fi rasturnata in semnul ei, asa cum a fost trait de parinti. .mintire si speranta - sunt doua teme contrapunctice in )ara de neuitat, altfel decat in nuvela lui !etru %umitriu, prinsa in volumul al doilea al Cronicii de familie, acolo unde vocea fiului 6ariei 8heresa nu se aude, iar destinul capitanului %imitriu-%umitriu se opreste cu o volta neverosimila curand dupa 1>EE. .mintire si speranta, viitor dintr-un trecut uitat - acestea sunt mai de+raba temele filmului lui !intilie. 6aria 8heresa incercase cu un +est de femeie a 'uminilor sa intretina speranta pri$onierilor, platindu-le drept, din banii ei, munca silnica la in+ri"itul +radinii cu salate. !e ultimul drum al pri$onierilor, atunci cand ea insasi nu mai are nici o ilu$ie, se straduie totusi sa-l imbarbate$e pe !etco, cum ca se va intoarce, ca sa i se plateasca ultima $i de lucru. 'a fel caprarul @hioa+a e preocupat ca nu i-a platit &datoria& lui Itic, o datorie devenita simbolica, caci el nu-si face pana la capat datoria de solidaritate cu victima. Calaul ii multumeste 6ariei 8heresa, spaimele condamnatilor s-au risipit si-i poate duce, fara suplimentare eforturi fi$ice ori morale din partea-i, ca pe miei, la taiere. %reptul la ultima speranta e instrumentali$at si intors7 e ceea ce chiar il condamna pe cel care spera - semnul mortii lui e ambi+uu, amintirea neclara. 'a fel in Itic atrul, de$ertor, speranta pe care incearca sa i-o insufleteasca @hioa+a plecand, speranta ca ar putea +asi scapare predandu-se inamicului maculea$a destinul lui Itic. Itic refu$a speranta tradatoare pentru ceea ce viata lui are de spus. 2$and de aceasta speranta ar fi confirmat condamnarea celorlalti. 8otusi semnul mortii lui in sin+uratate ramane ambi+uu, in afara scenariului dramatic pentru care @hioa+a - autorul lui - s-ar simti mult mai responsabil ,in ca$ul, de pilda, in care inamicul l-ar fi impuscat pe Itic sau acesta, intorcanduse ar fi fost condamnat la moarte de ai sai- si totodata acest semn al mortii ramane opac pentru camara$ii care vin din urma. !oate ca a murit asa, poate altfel, in orice ca$ vinovatiile sunt estompate, caci !etco a murit poate nestiutor, inca fericit, iar sinuciderea lui Itic poate fi pusa, ca orice asemenea +est, in seama unor cau$e obscure. Celalalt ramane la sfarsit mut. Femeia care insoteste trasura familiei %imitriu, pre$enta intunecata, nu poate in mutenia ei decat sa stri+e numele lui !etco. intalnirea dintre eu si Celalalt nu e una colocviala, ci muta. 6ama nu mai raspunde fiului, eul e mut. 6utilat, precum cadavrele soldatilor carora comita+ii le taiau bu$ele, lasandu-i cu dintii ran"iti. Iar Celalalt e ucis, atat de &Ceilalti&, cat si de catre sine. E potrivita aici metafora vanatorii de iepuri din amintitul roman al lui .dolf 6usch+ si care se insinuea$a si in povestirea lui Rebreanu, und Itic este iepurele, dar si @hioa+a-fricosul. !atrularea lor printre linii seamana cu +oana iepurilor fu+ariti din spate de un vanator invi$ibil. Iar iepurele cand e vanat isi cauta un adapost intr-o vi$uina straina, a altui iepure, pe care il impin+e afara, in bataia pustii vanatorului. 8ot astfel, acest sine solidar cu Celalalt il impin+e in afara, fara sa poarte nemi"locit vinovatia pentru acest lucru, fara sa-l doreasca si totusi fara sa-l poata impiedica, ramanand impostor in locul victimei, fara compasiune. Eul, un stramutat in Celalalt pe care l-a ucis. Pusammenfassun+ %er 8itel meiner .usfThrun+en - &@ren$er Tber der @ren$e& spielt mit den Lorten7 das RumUnische Qennt Qeine ver#andten Lbrter $ur 3e$eichnun+ dessen, der die @ren$e passiert und dessen, der sie be#acht, @ren$+Un+er und @ren$#Uchter. %ie 5ovelle 'a salade ,%er ;alat- von !etru %imitriu, von 'ucian !intilie 1>>E auler+e#bhnlich verfilmt als 4 vara de neuitat ,Ein unver+esslicher ;ommer-, so#ie Itic atrul, de$ertor ,Itic atrul, deserteur- von 'iviu Rebreanu dienen mir als 6ittel $um )erstUndnis eini+er theoretischer 6odelle von InterQulturalitUt. %er @ren$er %imitriu fTrchtet sich und schTt$t sich vor dem .nderen, schTt$t und beherber+t ihnH %imitriu lebt in Cadrilater, so #ie in den QauQasischen Er$Uhlun+en 8olstois, am Fule des Fu"i Xama, und in der 2topie der ma+1arischen Revolution von 1>1>, ist, #ie der :orporal @hioa+a oder Itic diesseits und "enseits und Tber diesen ori$onten. &%ie @ren$en sind durchlUssi+ und fremde @btter schleichen Tber sie hin#e+& schreibt 'eon Lieseltier ,op. cit, p. 0E-. 5ur das @o-;piel, das in .dolph 6usch+s Roman des "apanischen ;ommers eine andere Fi+ur in der +leichen RisiQo-;ituation besch#brt, bietet die nbti+e :omplexitUt, um bedenQen $u Qbnnen, #as innerhalb ist und sich ein Inneres, #as aulerhalb ist und sich ein 1?F

auleres $u bleiben +estattet, und $#ar in .bhUn+i+Qeit von der :onstellation des ;piels, nUher oder ferner, ver+an+en, prUsent, mb+lich. &%ie IdentitUt ist lau#arm. ;ie TbertrU+t ein @efThl des InnerenH aber dieses @efThl Qommt uns von .ulen. Inneres und auleres heischen sor+same :arto+raphierun+& ,Lieseltier, p. F0-. 5ur #er die :onstellation Tberschaut, darf hoffen, die #in$i+en )erschiebun+en $#ischen Innen und .ulen $u erQennen und so $u spielen, dal es ihm $um 5ut$en sei. 5ote 1 &%ie Fra+e nach der .ulensicht der Innensicht ist anti$ipatorisch und antiBuiert $u+leich&, 6ichel, p.10. 2 abermas an+a"ea$a un dialo+ inca din titlul conferintei cu formula lui 6ax Leber despre fortele anta+onice ale credintelor ,& :ampf der @laubensmUchte&- si in subsidiar cu te$a lui untin+ton despre conflictul culturilor ,&:ampf der :ulturen&-7 &5ach dem Perfall des ;o#"etimperiums und dem Ende einer +esellschaftspolitisch be+riffenen !olarisierun+ der Lelt #erden :onfliQte $unehmend unter Qulturellen @esichtspunQten definiert - als der Pusammenprall von )blQern und :ulturen ,subl. mea, R. C., ve$i untin+ton &clash of civilisations&-, die in ihrem ;elbstverstUndnis durch den traditionellen @e+ensat$ der Leltreli+ionen +eprU+t sind& ,op. cit, pp. E1-E2-. 0 8ermenul &+ren$enlose :ommuniQation& apare in &Cuvantul inainte& la o opera tar$ie a lui :arl Aaspers, &%er philosophische @laube an+esichts der 4ffenbarun+& ,1>D2-7 &Lir suchen heute den 3oden, auf dem 6enschen aus allen @laubensherQTnften sich Tber die Lelt hin sinnvoll be+e+nen Qbnnen, bereit, ihre "e ei+ene +eschichtliche Vberlieferun+ neu an$uei+nen, $u reini+en und $u ver#andeln, aber nicht preis$u+eben. %er +emeinsame 3oden fTr die ,!luralitUt- des @laubens #Ure allein die :alrheit der %enQun+sart, die Lahrhafti+Qeit und ein +emeinsames @rund#issen. Erst diese ,drei Elemente- ermb+lichen "ene +rene$nlose :ommuniQation, in der die @laubensurspTn+e vermb+e ihres Ernstes einander an$iehen& ,op.cit., p. 01M-. E abermas absoluti$ea$a transparenta comunicarii, intele+ere nu exista decat daca cele doua parti asteapta sa invete ceva una de la cealalta7 &)erstUndi+un+ ist nur $#ischen !arteien mb+lich, die er#arten, voneinander lernen $u Qbnnen& ,op.cit., p. ED-. I+norand orice alt interes care ar putea fi purtat de comunicare, abermas se +rabeste sa extra+a potentialul de universalitate al ratiunii intruchipate verbal7 &;o +e#innt die ermeneutiQ aus den 3edin+un+en +elin+ender :ommuniQation selbst das universalistische !otential einer sprachlich verQbrperten )ernunft und ermuti+t $um )ersuch interQultureller )erstUndi+un+& ,ibidem-. 4pere citate 3audrillard, Aean7 .merica, trad. .lina 3eiu %esliu, Editura .lbatros, 3ucuresti, 1>>E. Cornea, .ndrei7 8urnirul Qha$ar. impotriva relativismului contemporan, 5emira, 3ucuresti, 1>>M. %eciu, .ndreea7 &@ulliver in postmodernitate&, in &;ecolul CC&, Exilul, 10-11-12J1>>M, 1-2-0J1>>?, 3ucuresti, 1>>?, p. FD-D2. %umitriu, !etre7 Cronica de familie, Editura de ;tat pentru 'iteratura si arta, 1>FD. Aaspers, :arl7 %er philosophische @laube an+esichts der 4ffenbarun+, 6Tnchen, 1>?E. abermas, ATr+en7 &)om :ampf der @laubenmUchte. :arl Aaspers $um :onfliQt der :ulturen&, in )om sinnlichen EindrucQ $um s1mbolischen .usdrucQ. !hilosophische Essa1s, ;uhrQamp, FranQfurt am 6ain, 1>>M, pp. E1-F?. e+el, @eor+ L. Fr.7 8heorie LerQaus+abe, !hUnomenolo+ie des @eistes, FranQfurt am 6ain, 1>M0. :ierQe+aard, ;bren7 3oala de moarte. 2n expo$eu de psiholo+ie crestina in vederea edificarii si a desteptarii, trad. din +erm., prefata si note de 6adalina %iaconu, umanitas, 3ucuresti, 1>>>. :rappmann, 'othar7 ;o$iolo+ische %imensionen der IdentitUt. ;truQturelle 3edin+un+en fTr die 8eilnahme an InteraQtionspro$essen, ;tutt+art, 1>?2. 6ead, @eor+e erbert7 6ind, ;elf and ;ociet1. From the standpoint of a social behaviorist, Chica+o, 1>0E. 6ichel, Lill17 &%ie .ulensicht der Innensicht. Pur ermeneutiQ einer interQulturell aus+erichteten @ermanistiQ& in Aahrbuch %aF, vol. 1M, 1>>1, pp. 10-00. 1?D

6usch+, .dolph7 Im ;ommer des asens, FranQfurt am 6ain, 1>DF. 6usil, Robert7 4mul fara insusiri, traducere de 6ircea Ivanescu, opera antuma si postuma, 2nivers, 3ucuresti, 1>>F. Rebreanu, 'iviu7 Itic atrul, de$ertor, in Rafuiala si alte nuvele, antolo+ie si postfata de )ir+il 3ulat, %acia, Clu", 1>?0, p.1>1-200. Lieseltier, 'eon7 impotriva identitatii, traducere si prefata de 6ircea 6ihaies, !olirom, Iasi, 1>>M. precum si 4 vara de neuitat, un film de 'ucian !intilie. ;cenariul si re+ia7 'ucian !intilie. %upa nuvela 'a salade de !etru %umitriu. !roducator 'ucian !intilie. !roducator executiv Constantin !opescu. 6u$ica7 .nton auteu. Ima+inea7 ;anda Ior+ulescu. Cu7 :ristin ;cott-8homas, Claudiu 3leont, 4l+a 8udorache, @eor+e Constantin, Ion !avlescu, s. a., Romania, 1>>E.

COSANA NICOLAE THE ROMANIAN "DIGITAL DIASPORA"

Abstract7 In this text an internet-based &exile& provin+ the realit1 of a ne# ,virtual- inter-national comunit1 reemer+es from the traditional concept of diaspora. K !"#r$s7 RomaniaH Romanian diasporaH net +roupH public sphereH virtual identit1

In a recent antholo+1 dedicated to home, exile, and their visual correspondences omi 3habha coined the phrase &di+ital diaspora&. e made an apolo+1 for the proteic possibilities offered b1 the Internet ontolo+1. In other #ords, Xou do not have to be #hom 1ou sa1 1ou are, Xou can recreate 1ourself or Lhat 1ou see is not necessaril1 #hat 1ou need to Qno# are valid sentences for the lure of this &ne# communitarianism&. ConseBuentl1, accordin+ to 3habha, virtual realit1 depletes our life of its historical memor1&,3habha in 5afic17 >-, #hether stored either in the real or the ima+inar1 homeland, to use ;alman Rushdie(s phrase. Lherever #e live, if connected to the Internet, #e can become c1bernauts and navi+ators #ithin present tense. .t the same time, #e reterritoriali$e in c1berspace, that is, inside the virtual +eo+raph1 of online communities. 8his paper addresses the notion of public space online, #hile anal1$in+ the impact and conseBuences of a site for Romanians all around the #orld called romania3X5E8.com. It also investi+ates some different definitions of c1berspace that #ill prove useful in context for notion such as social interaction, a+enc1, and identit1. 8he anal1sis accounts for the mode in #hich a certain audienceJpublic is constructed on the Internet, specificall1 for a Romanian virtuali$ed social space replicatin+ real life. Lhile explorin+ the national ima+inar1 as it is restructured online, one can discover the #a1 in #hich virtual politics operates across real-life cate+ories. 8he +oal #ould be to reveal a different version of Romanian citi$enship, sho#in+ ho# #hat I #ould call Romanianness is imbricated in the overall national definition throu+h identification in other than "uridical terms. 8he discussion becomes thus part of the on+oin+ debates about virtuali$ed citi$enship and the ne+otiation of public sphere online. 4nce an arcane means of communication for researchers and academics, c1berspace has no# become 1?M

the ideal medium for an1 human activit1, from shoppin+ to chattin+ or c1bersex. 4ri+inall1 a term from Lilliam @ibson(s science-fiction novel 5euromancer ,1>?F-, it is the name one uses for the conceptual space #here #ords, human relationships, data, #ealth, and po#er are manifested b1 people usin+ C6C technolo+1. In other #ords, accordin+ to 5eil !ostman in an intervie# on radio, &c1berspace is a metaphorical idea #hich is supposed to be the space #here 1our consciousness is located #hen 1ou(re usin+ computer technolo+1 on the Internet, for example, and I(m not entirel1 sure it(s such a useful term, but I thinQ that(s #hat most people mean b1 it.& .s a culturall1 constructed phenomenon, c1berspace is made up of &on+oin+ processes of definition, performance, enactment, and identit1 creation ,.- not a place ,as @ertrude ;tein mi+ht sa1, there is no there there-, but rather a locus around #hich coalesce a h1pertext of texts, modes of social interaction, commercial interests, and other discursive and ima+in+ practices& ,:olQo, 5aQamura, and Rodman7 10-. 5o lon+er hampered b1 corporeal demands, our identit1 in c1berspace relies more than ever1#here on the po#er of discourse and its various practices. .lthou+h c1berculture is made possible b1 the net#orQ(s #ires, cables, servers, and terminals, it thrives #here users meet #ithin the #ires and upon the interfaces. 8hese online social interactions, or #hat .llucBuere Rosanne ;tone calls &virtual s1stems,& are as broad as the1 are diverse and taQe place #ithin basic email, ne#s+roups, reflectors, and listservs, bulletin board s1stems ,33;s- and 2senet, 644s and 62%s, Internet Rela1 Chat ,IRC-, electronic chat rooms, and interactive sites on the Lorld Lide Leb. ,:olQo 00For ;lavo" Pi$eQ, c1berspace represents nothin+ else but the &unbearable closure of bein+&, as it is the carrier of the phantasmatic lo+ic of social realit1 to its extreme7 it proves the increasin+ handin+-over of the sub"ect(s self to the ;1mbolic order #hich virtuali$es the self. Pi$eQ claims that the Internet enables the s1mbolic order to inscribe itself isotopicall1 on and in sub"ects( most intimatel1 bodil1 $ones and deepest libidinal recesses. Insofar as this is valid, #e #itness a pernicious full coloni$ation of the sub"ect b1 the s1mbolic order. 8his is the collapse of the distance bet#een sub"ect and the sublime ob"ect that ideolo+1 reBuires in order to maintain itself as a frame #ithin #hich the sub"ect(s ps1chosocial fantasies are or+ani$ed and mana+ed. ,Pi$eQ 1E0Lithout ar+uin+ a+ainst Pi$eQ(s point of vie#, this paper holds that online communities reconstruct a different t1pe of intersub"ectivit1 as to one in habitual terms, and also replicate social interactions. 8he sub"ect online no lon+er belon+s to the official line re+ulated b1 the social practices that it has to accomplish ever1 da1. C1berspace offers the vision of ne# communities b1 allo#in+ one to transpose oneself ideall1 into the virtual realm7 .lthou+h spatial ima+er1 and a sense of place help conve1 the experience of d#ellin+ in a virtual communit1, biolo+ical ima+er1 is often more appropriate to describe the #a1 c1berculture chan+es. In terms of the #a1 the #hole s1stem is propa+atin+ and evolvin+, thinQ of c1berspace as a social petri dish, the 5et as the a+ar medium, and virtual communities, in all their diversit1, as the colonies of microor+anisms that +ro# in petri dishes. Each of the small colonies of microor+anisms--the communities on the 5et--is a social experiment that nobod1 planned but that is happenin+ nevertheless. ,Rhein+old, online versionRomania3X5E8.com represents an online version of the public sphere. From this point of vie# it is a communitarian space, defined throu+h policies of consumption and a ne# t1pe of public, constructed on the #eb site and made up of disincorporated social actors. It is created b1 Leb3X5E8.com, #hich is accordin+ to its o#n #ords, a +lobal Internet compan1 producin+ countr1-specific portals containin+ d1namic comprehensive information in a rich communit1 environment. 8he1 offer access to the culture, histor1 and products of different countries havin+ the aim to be the ultimate online source for in-depth countr1-specific information, resources, and e-commerce and services includin+ travel, communications and various communit1-t1pe features. ,4nline text.ccordin+ to the chapter &Chatter in the .+e of Electronic Reproduction& in 8he !hantom !ublic ;phere the public becomes an ob"ective, it has to be produced ,Robbins 100-. 61 contention is that the notion of publicness ,the terms belon+s to the @erman 4sQar 5e+t and .lexander :lu+e in their late influential !ublic ;phere and Experience- is much easier created online. ere one encounters a set of prescribed options for opinion formation, since ever1thin+ is framed in such a #a1. For example, 1??

messa+es posted in the chat do account for a special t1pe of public opinion feedbacQ. In other #ords, the public is itself sociall1 constructed insofar as &it creativel1 invoQes an ima+ined space defined b1 individuals( freedom alon+side their social responsibilit1. It is #here the various demands for eBualit1 are ne+otiated& ,Eisestein D-. In the a+e of the postcommunist state, Romanians #ant to recreate the hopes of public participation and a different public realm untarnished b1 the frustrations and disappointments of real-life politics. .ccordin+ to Caius %obrescu, man1 1oun+ Romanians #ould connect themselves to the Internet because this is a chance for them to reconstruct a virtuali$ed Romania far and a#a1 from the perils of the real social and economic realit1. e adds this to the &+aller1 of self-pro"ections in the marvellous #orld of the future& ,212-. . ne# &shelterin+ sQ1& for #hoever accesses it is explored and en"o1ed in the serendipitous e+alitarianism of the Internet. 8he 1oun+ pro"ect themselves into the future as settlers of a brand ne# c1ber Romania because &the Internet represents one of the (clean( places, #ith no memor1 ,.- #here a ne# life could be+in& ,210-. In Aul1 2000, throu+h a specified service, I contacted the server administrators asQin+ for extra information concernin+ the Romanian staff. 8he Qind repl1 came in an e-mail from Ionut ;tavar, one of the editors-in-chief. 8he site-editors and collaborators, accordin+ to the profile that Ionut #as Qind to offer me for m1 anal1sis, are all in their t#enties and thirties. e also underscored that the site has a certain polic1 as to monitorin+ discussions online. .ccordin+ to prereBuisites posted on the site, liQe actors on a bare sta+e, members of an online discussion create the illusion of a place or scene that others can #atch or "oin throu+h #ords and +raphical +estures or icons. .s the interactions become more complex, several roles become available for the sustainers of the +roup conversation. 4ften these roles are filled intuitivel1H small understandin+s are smoothed out, visitors #elcomed, etc., simpl1 because it feels ri+ht. ,4nline text%ifferent communities of interpretation, from anthropolo+1 to economics, have different criteria for stud1in+ #hether a +roup of people is a communit1. In tr1in+ to appl1 traditional anal1sis of communit1 behaviour to the Qinds of interactions emer+in+ from the 5et, 6arc ;mith, a +raduate student in sociolo+1 at the 2niversit1 of California at 'os .n+eles, #ho has been doin+ his field#orQ in the LE'' and the 5et, focuses on the concept of &collective +oods.& Ever1 cooperative +roup of people exists in the face of a competitive #orld because that +roup of people reco+ni$es there is somethin+ valuable that the1 can +ain onl1 b1 bandin+ to+ether. 'ooQin+ for a +roup(s collective +oods is a #a1 of looQin+ for the elements that bind isolated individuals into a communit1. 8he three Qinds of collective +oods that ;mith proposes as the social +lue that binds the LE'' into somethin+ resemblin+ a communit1 are social net#orQ capital, Qno#led+e capital, and communion ,:ollocQ and ;mith, 1>>>-. Lhat Qind of capital is thus circulated in the Romanian c1berspace #e are discussin+ hereK 8he reason for &launchin+& the site #as the #idespread need of feelin+ closer to home. 8herefore, in the anniversar1 messa+e, romania3X5E8.com attempts at a &connection bet#een Romania and people +one a#a1&. .ccordin+ to this scheme, social net#orQ capital is to be found in the 2M,000 people #hom romania3X5E8.com, launched in c1berspace in 6a1 1>>>, counts to have as re+ular members, not to mention the various visitors #hose numbers, accordin+ to the statistics of the site administrators, exceeds F00,000. :no#led+e capital could be found in the various levels of expertise that members of this communit1 can provide durin+ chats or in their editorials on various topics that ran+e from political anal1ses to sports, to instillin+ a sense of belon+in+ to the site. .s for communion, this is somethin+ liQel1 to happen provided people #ho communicate online shared the #ish to dedicate themselves to a +oal alto+ether. 8his third level, political, derives from the middle, social level, for the role of communications media amon+ the citi$enr1 is particularl1 important. . sense of communion is induced in the ver1 persuasiveness of belon+in+ to the site as a member, the instrumentali$ation of national emblems ,the Romanian fla+ and anthem-, or the invitation to participate in online chats on sociolo+ical or entertainin+ topics. It is here, bet#een these t#o levels that #e can talQ about the notion of public sphere online, that is reco+nition of a livin+ #eb of citi$en-to-citi$en communication other#ise #ell Qno#n as civil societ1 or the public sphere. .s the recent Romanian socio-political context proves, in the absence of a cohesive and fulfillin+ activit1 in the public sphere ,the &shrinQin+ public&, as 'isa %u++an puts it in a forthcomin+ booQ-, 1?>

and the crisis of the representational politics - this could be read as the crisis of a certain communicative model based on the principle of propa+anda and persuasion. 8his has been noticed b1 the editors of romania3X5E8.com, #ho in their messa+e posted to celebrate one 1ear online, underscore their attempt at offerin+ Bualit1 services, &all these in a countr1 #ith a lo# ratin+, #ith ma"or economical problems and social disorders, #ith a lo# life level and a rushin+ inflation, but #ith a hope for better times&. 5otions such as exile or diaspora are eluded since this is meant as an online comprehensive approach to Romanian all around the #orld #here citi$enship or +eo+raphical actual space is irrelevant. 8his (Romania( is a cultural construct, since one can never pretend to hold all possible information and Qno#led+e about one sin+le countr1 as a source of information. 8he editors of romania3X5E8.com offer the version of their o#n Romania, a territor1 to #hich members are supposed to subscribe after surfin+ it. 8he1 become citi$ens onl1 after a clicQ. o# does this &c1berRomania& looQ liQeK 4n the home pa+e, the bilin+ual information accessible from the left side of the openin+ pa+e lists the follo#in+ order7 Communit1, Entertainment, Info, ;ervices, ;hoppin+, Romania ,this one #ith the sub-cate+ories - Reli+ion, %estinations, !olitics-, 'iterature Corner, and Careers. Each person becomin+ a romania3X5E8.com &citi$en& #ill at the same time receive re+ular e-mails updatin+ the information posted on the site. .ccordin+ to 'uis .lthusser, interpellation theor1 accounts for the implicit presence of ideolo+1 in an1 +iven text. In .lthusser(s vie#, individuals are al#a1s alread1 interpellated sub"ects, &hailed& to belon+ to a specific representation and hence al#a1s alread1 ideolo+icall1 oriented. Interpellation refers to the #a1 each of us is hailed b1 our social order in a particular #a1. .ccordin+ to this notion, a social formation constructs and locates us as sub"ects #hom respond and consent to it in certain #a1s. 8herefore, individuals reco+ni$e or misreco+ni$e themselves in the #a1 the1 are interpellated b1 ideolo+1. .lthusser assi+ned to the concept of ideolo+1 &a s1stem of representations&, that is ima+es and notions that impose themselves &as structures&, throu+h a process that escapes the control of individualsH and as a means b1 #hich the1 maQe sense of their experience and conceive of their place in the #orld - &.ideolo+1 is a matter of the lived relation bet#een men and their #orld. In ideolo+1 men do indeed express . . . the #a1 the1 live the relation bet#een them and their conditions&. ,.lthusser FE8herefore, Romania is structured, hailed accordin+ to reli+ion, +eo+raph1 and socio-political life. 8he chief-in-editor #raps up his editorial b1 sa1in+, &;o help us @od&, thus dispersin+ an1 impression that Romanians are not an overall reli+ious people. 4n the consumerist side, the possibilit1 to bu1 Eastern 4rthodox icons and other church products underscores this reli+iosit1 online. .t the same tine, most photos posted on the site depict monasteries around the countr1. In the chapter %estinations, all historical territories are there7 8rans1lvania, Lallachia, and 6oldavia, each #ith the correspondin+ data, as #ell as mountain resorts, 3lacQ ;ea coast and the %anube %elta. 8he capital of the countr1, 3ucharest is a visual omission, althou+h present in a thorou+h historical description. .s a full-fled+ed communit1 is thus constructed, the site promotes its o#n literar1 and cultural information. For example, at the end of 6a1 2000 and 2001, the site promptl1 covered the editions of 3ooQarest, the lar+est booQ fair in the countr1. 4n the other hand, a canonical decentrali$ation is noticeable in the literature corner, available onl1 in Romanian, #here an1 reader can post one(s literar1 creations online debased from the real-life inhibitions #hen facin+ a non-+ratif1in+ public. ,Lallace, 1>>>- 8he production of these most of the times 1oun+ authors is be1ond control and an1 valori$in+ validation. 6embers are also +ratified #ith periodic updates on sport, #eather, politics, and Romanian domestic affairs. In the chapter dedicated to politics, the anal1sis maQes reference to the ten 1ears that have passed since 1>?>. 8he discourse online deplo1s a sombre rhetoric #hen referrin+ to the economic situation of the countr1 vie#ed as one of the la++ards of Eastern Europe. .s the classified section is bilin+ual, one mi+ht expect to find similar notions both in Romanian and En+lish. 4ne 1ear a+o, in 2000, the En+lish version of matrimonial ads hardl1 represented the same thin+ as the so-called ori+inal. It reflected more a commodification of Romanian bodies #illin+ to offer escort services, )irtuali$ed bodies thus became the screenin+ room for teleported corporeal desires abroad. ;uch postin+s have no# lon+ disappeared and romanticism has returned #ith a ven+eance in an ideal attempt to imbue the site #ith 1>0

a more positivel1 reflected spirit. .s a matter of fact, online citi$enship offers ideal conditions, namel1 restrictions and borders become fra+ile, porous, and ultimatel1 irrelevant. Individuals can act freel1, #ithout bein+ hampered b1 censorship, and the1 can also attempt ne# sociali$in+ structures. C1ber-Romania is no more fractured b1 economic and social distinctions. It is a user-friendl1 and updated h1per-realit1. References .lthusser, 'ouis, 'enin and !hilosoph1 and 4ther Essa1s, 8rans. 3en 3re#ster, 5e# XorQ7 6onthl1 Revie# !ress, 1>M1 %obrescu, Caius, &Romania in the >0s7 3reaQa#a1 to Fantasia& in 8anasescu, .ntoaneta and !etre, Cipriana Ed. 8en ;teps Closer to Romania, 3ucharest7 8he Romanian Cultural Foundation !ublishin+ ouse, 1>>> Eisenstein, Pillah, @lobal 4bscenities. !atriarch1, Capitalism, and the 'ure of C1berfantas1, 5e# XorQ and 'ondon7 5e# XorQ 2niversit1 !ress, 1>>? :olQo, 3eth E., 5aQamura, 'isa, and Rodman, @ilbert 3. Eds. Race in C1berspace, 5e# XorQ and 'ondon7 Routled+e, 2000 :ollocQ, !eter and 6arc .. ;mith, Eds. Communities in C1berspace. 'ondonH 5e# XorQ7 Routled+e, 1>>> 5afic1, amid ed., ome, Exile, omeland7 Film, 6edia and the !olitics of !lace, 5e# XorQ and 'ondon7 Routled+e, 1>>> Rhein+old, o#ard, 8he )irtual Communit1 ,online version-, Readin+, 6.7 .ddison-Lesle1 !ublications, 1>>0 Robbins, 3ruce ed., 8he !hantom !ublic ;phere ,for the ;ocial 8ext Collective-, Cultural !olitics, )olume F, 6inneapolis, 'ondon7 2niversit1 of 6innesota !ress, 1>>0 Pi$eQ, ;lavo", 8he !la+ue of Fantasies, 5e# XorQ and 'ondon7 )erso, 1>>M Lallace, !atricia, 8he !s1cholo+1 of the Internet, Cambrid+e 2niversit1 !ress, 1>>> ###.romania3X5E8.com ###.#orld3X5E8.com 3iblio+raph1 8he C1bercultures Reader, 5e# XorQ, and 'ondon7 Routled+e, 2000

1>1

MADALINA NICOLAESCU CONSUMUL ) DIALOG INTERCULTURAL

Consumerism - an intercultural dialo+ue Abstract7 8aQin+ into account some commercials, the article describes the impact of cultural +lobali$ation on specific ethnic +roups. K !"#r$s7 RomaniaH +lobali$ationH consumerismH interculturalit1

@lobali$are si consum - doua fenomene ale modernitatii tir$ii care incep sa se faca simtite si Romania. Reactiile elitelor noastre sunt inca va+i, cele doua fenomene fiind totusi de data recenta la noi, iar anali$a lor presupunind instrumente de investi+atie apartinind unor sisteme teoretice ce nu au avut un succes deosebit la noi. Care ar fi constructiile teoretice cele mai importante cu care se operea$a in intele+erea +lobali$arii culturale, privita sub aspectul intersectiei sale cu consumul de masaK in ce masura putem vorbi despre unele forme de consum ca modalitati de interactiune culturalaK Ce semnifica in termenii concreti ai vietii cotidiene conceptul de &hibriditate culturala&K Iata citeva intrebari la care voi incerca sa raspund anali$ind textul a doua reclame publicate la noi in luna martie de doua mari firme multinationale. I. %in punct de vedere teoretic s-au conturat doua mari curente in abordarea +lobali$arii . !rimul averti$ea$a asupra pericolului uniformi$arii si omo+eni$arii culturale ce ne ameninta. Este vorba despre asa numitul pericol al &macdonaldi$arii& societatii si a practicilor culturale, ca urmare a patrunderii masive a companiilor multinationale si a mass mediei occidentale. .cest proces de omo+eni$are este perceput ca o forma de imperialism cultural, de impunere a unei he+emonii occidentale, mai exact spus nord americane. Formele de fundamentalism sau nationalism care s-au raspindit in ultima vreme sunt percepute ca un fel de re$istenta la caracterul a+resiv al +lobalului. Ele reproduc insa tendinta de omo+eni$are a +lobalului, in sensul opus al &purificarii& de elemente straine, &poluante&. 2nei lumi de tipul &mac#orld& ii corespunde o alta de tipul "ihadului musulman. .l doilea curent respin+e te$a omo+eni$arii invocind atitudinea activa, creativa a oricarui receptor cultural. 8endintei de omo+eni$are a +lobalului i se opune re$istenta culturala a localului. .stfel au loc in mod inevitabil ne+ocierei culturale in care +lobalul este supus unui proces de translatie, de resemnificare din perspectiva localului, re$ultatele acestei interactiuni fiind produse culturale hibride. in ambele ca$uri interesul cercetarii este axat nu atit pe +lobal cit pe componenta localului a procesului de +lobali$are, localul dovedindu-se un teren deosebit de contestat si de controversat. .bordarea mea se inscrie in cel de al doilea tip de demers ce evidentia$a hetero+enitatea produselor culturale +enerate in cadrul +lobali$arii. ai in ceea ce priveste consumul cultural perspectivele teoretice sunt relativ diver+ente7 !o$itia &clasica&, imbratisata inca de multi analisti, are ca ba$a critica acolii de la FranQfurt ce privea consumul ca un fel de abdicare a propriei identitati, cu dorintele si nevoile individuale respective, in fata presiunii inte+ratoare si normali$atoare ale pietii. %emarcindu-se de acesta po$itie, abordarile antropolo+ice precum si cele din cadrul studiilor culturale sublinia$a caracterul creativ al consumului cultural. in continuarea lucrarilor lui Aean 3audrillard ,;istemul de obiecte si ;ocietatea de consum- unde consumul, chiar daca este in continuare perceput ca alienant si normali$ant, este re+indit ca o forma de limba", 6ar$ %ou+las sustine ca el este o forma 1>2

de comunicare sociala, o modalitate de exprimarea creativa a identitatii sociale si culturale a indivi$ilor.1 in contextul +lobali$arii actuale, consumul este un loc privile+iat al operatiunilor de translare si recontextuali$are a +lobalului in termenii localului. %aniel 6iller releva procesul de apropriere culturala si recontextuali$are ce are loc in momentul consumului, proces in care bunurile respective ori sunt folosite in scopuri diferite fata de cele pentru care au fost concepute initial ori semnificatia culturala si sociala cu care au fost investite sufera transformari importante.2 'a aceste considerente ar trebui adau+ate perspectivele trasate de catre 3ourdieu cu privire la functia de a opera distinctii sociale ce-i revine consumului.0 %e subliniat ca in perioada actuala demarcarile dintre indivi$i sau +rupuri sociale sunt operate aproape exclusiv in $ona consumului, vechiul concept de homo economicus aplicat producatorului fiind inlocuit de cel al consumatorului. II. .m sa incep anali$a formelor autohtone de consum +lobali$at cu o reclama pentru 'and Rover Freelander publicata in numarul din martie al revistei !rivirea. .tit ima+inea cit si textul sunt difu$ate in mod +lobal de catre firma Rover. Filialele sale nu a initiat campanii promotionale cu reclame produse local, cum este de exemplu ca$ul reclamelor de la Connex. .celasi mesa" este reprodus peste tot indiferent de specificul cultural al tarii in care este diseminat. Care sunt semnificatiile pe care Rover doreste sa le asocie$e cu masina sa de teren si care ar fi valorile ce se cer a fi preluate odata cu achi$itionarea acestei masiniK ,%e remarcat latura &educationala& a consumului de obiecte din vest, prin care se diseminea$a sistemul simbolic si valoric al economiei de piata. in fostele tari socialiste consumul, prin activitatile si practicile adiacente - reclame, marQetin+ dar si achi$itionarea de obiecte -, s-a dovedit a fi modalitatea cea mai eficace de asimilare a sistemului capitalist.ERoverul este foto+rafiat la poalele unor munti intr-un tinut arid, nepopulat, cu un teren nisipos, dificil de strabatut, asemanator celui din desert. 8raseul su+erat nu se opreste la acest tinut ci urca pe culmile muntilor. El include misterul, aventura, satisfactia escaladarii unor virfuri dificile. .cest lucru este subliniat in textul reprodus in romana7 &)a intrebati ce se ascunde dupa linia ori$ontuluiK !entru a afla raspunsul, urcati la volanul lui '.5% R4)ER FREE'.5%ER&. 5e asteptam ca viitorul cumparator sa foloseasca Roverul pe un teren accidentat, fara drumuri marcate sau pe drumuri de tara desfundate, punind astfel in valoare dotarile deosebite ale masinii, dotari detaliate in textul reclamei. 5u ne asteptam ca el s-o foloseasca pe stra$ile a+lomerate ale capitalei mer+ind la serviciu sau la cumparaturi si parcind-o in fata hotelului ilton. ,.proximativ o treime din masinile parcate in fata .theneului sunt masini de teren de tipul Roverului.Calitatea execrabila a drumurilor de la noi ofera desi+ur o "ustificare pentru cererea mare de masini de teren. 8extul reclamei - .cest autoturism a fost conceput pentru a va duce la destinatie. 'a orice destinatie -, promite depasirea unor bariere importante pe care infrastructura noastra defectuoasa le pune in calea desfasurarii rapide si eficiente a afacerilor, comunicatiilor, etc. ;ubstantiale mi se par insa si obiectiile ce pot fi aduse impotriva folosirii acestui autoturism aproape exclusiv in 3ucuresti, un oras conceput pentru calesti, cu stra$i relativ in+uste si in special cu spatii de parcare foarte reduse. !ornind de la aceste obiectii m-as ha$arda sa sustin ca cererea foarte mare de autoturisme de tipul 'and Rover-ului trebuie inteleasa mai curind ca o reactie post-comunista fata de consum. Este vorba de a marca prin consum o noua stratificare sociala si de a depasi astfel stadiul de uniformi$are si nivelare din perioada anterioara. Roverul nu este cumparat la noi numai din ratiuni practice ,este potrivit pentru infrastructura rutiera de$astruoasa de la noi- ci pentru a impresiona prin +abaritul si dotarea sa tehnica deosebita. 2n 'and Rover, un "eep @rand CheroQee este in primul rind foarte mare, de la volanul sau te uiti cu superioritate si condescendenta la celelalte autoturisme. 8e simti tare in "un+la noastra rutieras mai nimeni nu indra$neste sa te infrunte. .stfel de masini pot prin urmare exprima in termenii cei mai frapanti posibil puterea financiara si statutul social al posesorului. ;e apelea$a la ele deorece masinile de lux traditionale, precum 6ercedesul, fiind supuse unei compacti$ari si reduceri a dimensiunilor, nu mai pot indeplini aceasta functie. Ele nu mai ies in evidenta. in plus masini ca 6ercedes sau Renault sunt in mod inerent asociate cu fosta elita politica comunista. %in acest punct de vedre achi$itionarea de masini de teren in loc de 6ercedesuri pare sa semnale$e o dorinta de ruptura cu identitatea si 1>0

simbolurile perioadei anterioare. Cererea pentru masini de teren trimite in consecinta la recontextuali$area produsului occidental anali$ata de %aniel 6iller. .ceste masini dobindesc valori noi - ele devin obiecte de lux cu o vi$ibilitate sociala marita - si corespund dorintei specifice pentru perioada post-comunista de &consum ostentativ& ,pentru a folosi termenul lui )eblen-. .ceasta dorinta isi are radacinile nu numai in oferta foarte limitata de bunuri din perioada anterioara dar si in anxietatea pe care uniformi$area comunista a produs-o. !e de alta parte nevoia de a exhiba puterea financiara prin dimensiunile sporite ale masinii achi$itionate denota si dubiile pe care le resimt posesorii respectivi referitor la le+itimitatea po$itiei pe care o reclama. 4 masina precum 'and Roverul nu este folosita doar pentru a marca diferente sociale ci si pentru a le consolida, ea conferind un presti+iu sporit posesorilor lor. Ca atare ea serveste drept instrument de accelerare a mobilitatii sociale. .si+urarea pe care ne-o da reclama - .cest autoturism a fost conceput pentru a va duce la destinatie. 'a orice destinatie - poate fi citita ca o promisiune pentru succesul social pe care cumpararea acestei masini il +arantea$a. 8emeritatea, spiritul intreprin$ator, hotarirea de a strabate drumuri inaccesibile sunt valori traditionale ale societatii capitaliste occidentale pe care reclama se ba$ea$a si pe care in acelasi timp le vinde o data cu produsul. Ele sunt preluate in procesul consumului insa intr-o versiune locali$ata, ce se indepartea$a poate semnificativ de continutul ori+inal al acestor valori. III. . doua reclama pe care vreau s-o discut ridica problema constructiei alteritatii in cadrul consumului +lobal. )oi face referire la catalo+ul cu produse cosmetice difu$at de catre firma 8he 3od1 ;hop in luna martie prin intermediul revistei 25IC.. .tit campania promotionala a firmei 8he 3od1 ;hop cit si noua linie de produse pe care le comerciali$ea$a se inscriu intr-o abordare +lobali$anta a consumului. !rodusele pe care le ofera sunt obtinute din substante &exotice& cultivate in spatiul lumii a treia, sau mai precis in fostele colonii britanice. !rin intermediul diferitelor creme, uleiuri si arome, 8he 3od1 ;hop propune recuperarea naturii7 &;untem pentru inspiratia din natura& - este titlul catalo+ului -, natura care pentru consumatorul din tarile industriali$ate nu se mai re+aseste decit in locurile exotice ale lumii a treia. 5oua campanie pare sa fie cit se poate de &politicall1 correct&, ea se incadrea$a intr-un proiect mai amplu numit Communit1 8rade, scopul afisat fiind acela de a"uta comunitati defavori$ate, fara a le plasa prin aceasta in po$itie de inferioritate, ci dimpotriva tratindu-le ca pe niste parteneri e+ali. %ar desi isi propune sa depaseasca decala"ele economice si culturale dintre cele doua lumi, 8he 3od1 ;hop de fapt intareste inca opo$itia binara dintre pe de-o parte identitatea subiectului occidental si pe de alta parte cea a celuilalt, definit mai mult ca oricind ca o alteritate exotica.F Interesanta in acest context este "uxtapunerea dintre foto+rafia repre$entind femei dintr-o cooperativa din @hana uscind boabe de cacao la soare si textul de pe pa+ina alaturata. .cest text, in care sunt enumerate diferite produse ademenitoare prin exotismul lor- untul de shea si de cacao din @hana, miere naturala si ceara din Pambia, uleiuri de susan din 5icara+ua, sfirseste cu indemul &..petreceti o seara cu .frica ;pa si rasfatati-va&. %istributia de roluri ce reiese din aceasta "uxtapunere nu mai este tocmai &politicall1 correct&7 pe o pa+ina femeile din @hana muncind manual, pe cealalta pa+ina consumatorulconsumatoarea occidentala, rasfatindu-se cu produsele muncii africane. 2nde se plasea$a insa consumatorul-consumatoarea din Romania cind parcur+e acest textK Catalo+ul firmei 8he 3od1 ;hop postulea$a un consumator universal, anulind diferentele dintre re+iunile ale +lobului. %upa cum am va$ut, insa, in spatele acestui consumator universal se re+asesc femeile din Europa occidentala, in relatie cu care femeile din @hana, de exemplu, se constituie in alteritate. in calitate lor de consumatoare, cititoarele din Romania se identifica cu po$itia forte a subiectului occidental, si prin aceasta sporesc placerea pe care o deriva din in+ri"irea si rasfatarea corpului cu substantele cultivate in .frica sau .merica de ;ud. .firmarea centrului in raport cu mar+inea, respectiv a unui subiect normativ in raport cu celalalt se reconstituie pe coordonate +eo+rafice si economice atipice, adica intr-o tara ca Romania, locali$ata intr-o $ona mai de+raba periferica decit centrala. 1>E

Identificarea fantasmatica a cititorului cu o po$itie de subiect forte, in mare masura apartinind lumii afluente a Europei occidentale, constituie o premi$a importanta pentru incura"area consumului de articole de lux si de cosmetice in rindurile femeilorD. .ceasta strate+ie este promovata si de reviste precum Cosmopolitan, Elle, .vanta"e, a caror principala menire este comerciali$area diferitelor produse cosmetice sau articole de moda. Este surprin$ator faptul ca 8he 3od1 ;hop isi permite insa riscul de a abandona aceasta po$itie comfortabila, publicind in catalo+ul sau laolalta cu pre$entarea produselor sale foto+rafia tulburatoare a unui copil ce scormoneste printre +unoaie. ;au poate de fapt nu aceasta a fost intentia initiala a firmei ci s-a conturat astfel in contextul specific al consumului din RomaniaK Revistele mai sus amintite adopta si ele o orientare politica pro+resista, abordind subiecte cum ar fi violenta in familie ,Cosmopolitan- sau hartuirea sexuala ,.vanta"e-, fara insa a tulbura reveriile si dorintele +enerate de reclamele publicate. 5ici o foto+rafie disturbanta nu-i este atasata articolului pe tema violentei domestice din numarul din martie al revistei Cosmopolitan, ci dimpotriva ii este "uxtapusa o reclama seducatoare a ultimului parfum 5ina Ricci. in ton cu spiritul revistei cititoarele trebuie sa adopte o po$itie activa fata de violenta domestica, continuind cu aceasi fermitate sa consume parfumul 5ina Ricci. %e fapt revista isi asi+ura cititoarele de po$itia lor privile+iata in raport cu victimele violentei ,o femeie Cosmo nu este afectata de acest fla+el-, reclama intarind aceasta convin+ere si a"utind cititoarele sa i+nore sau sa atenue$e eventuale dubii in aceasta privinta. inclin sa cred ca nici foto+rafia publicata in catalo+ul 8he 3od1 ;hop si care exemplifica campania in spri"inul drepturilor omului nu se indepartea$a fundamental de lo+ica urmarita de Cosmopolitan. .supra publicului britanic foto+rafia cu pricina poate avea efectul paradoxal de linistire7 ea repre$inta alteritatea, tulburatoare e drept, dar aflata la mare distanta, distanta ce este confirmata prin insasi consumul de produse 8he 3od1 ;hop. Confruntate cu aceasta foto+rafie, cititoarele de la noi nu se mai pot lesne identifica cu po$itia forte a consumatoarei occidentale, pentru ca realitatea pre$entata seamana prea tare cu cea de acasa, unde ve$i sau au$i frecvent de copii scormonind printre +unoaie. !o$itia confortabila ce conditionea$a dorinta de a consuma poate fi astfel puternic $druncinata. .vind in vedere riscul ca constructia celuilalt, conceput drept alteritate culturala si economica, sa nu fie perceputa ca atare in Romania, ci dimpotriva, campania publicitara a firmei 8he 3od1 ;hop poate sa esue$e. Responsabila pentru aceasta este abordarea +lobali$anta, omo+eni$anta ce i+nora diferentele locale si reproduce aceleasi ima+ini peste tot. 'ocalul se ra$buna insa +enerind reactii subversive. 5ote7 1 6ar1 %ou+las and 3ernard Isher#ood, 8he Lorld of @oods. 8o#ards an .nthropolo+1 of Consumption. 'ondon7 Routled+e, 1>>D. 2 %aniel 6iller, 6aterial Culture and 6ass Consumption . 4xford7 3asil 3lacQ#ell, 1>?Ms si .cQno#led+in+ Consumption7 . Revie# of 5e# ;tudies. 'ondon7 Routled+e, 1>>F. 0 !ierre 3ourdieu, . ;ocial CritiBue of the Aud+ement of 8aste. Cambrid+e, 6assachusetts 7 arvard 2niversit1 !ress, 1>?E E AaBui 8rue, &Expandin+ 6arQets and 6arQetin+ @ender 7 8he Inte+ration of !ost ;ocialist C$ech Republic&, Revie# of International !olitical Econom1, D70, 1>>>. F )e$i ;arah FranQlin, Celia 'ur1, AacQie ;tace1, @lobal 5ature, @lobal Culture, 'ondon7 ;a+e,2000. D 6adalina 5icolaescu, &@lobali$area si femeile din Romania&, ;fera politica, M1,M2, 1>>>.

1>F

MASA ROTUNDA OMAGIALA% ADRIAN MARINO LA OPTZECI DE ANI

.drian 6arino7 Eu repre$int - prin forta biolo+ica a lucrurilor, nu prin alte merite - o alta fa$a a comparatismului romanesc. .m activat intr-un cu totul alt context, intr-o cu totul alta forma de or+ani$are, cu totul alte eforturi si re$ultate si ma bucur ca se afla printre noi o veche colaboratoare a noastra, doamna Irina 3adescu, care este martor ocular al eforturilor noastre din perioada Cahiers roumaines d(9tudes litt9raires, care aparea foarte, foarte +reu si care a fost sub &conducerea& mea vreo $ece ani. 8rebuie sa stiti ca a existat in Romania o vreme - toate astea se petreceau cu patru decenii in urma, ceea ce este foarte importantH traim un alt context politic, ideolo+ic si culturalH sintem intr-o alta fa$a, o cu totul alta fa$a, care nu are nici o le+atura cu ce se intimpla acum - exista, totusi, din motive de ima+ine externa, un comitet national, Comit9 5ational de 'itt9rature Compar9e, care era afiliat unei .cad9mie de ;ciences ;ociales et !olitiBues. !ro+ramul sau era revista ;1nthesis, pe care nu stiu daca multi dintre dumneavoatra au va$ut-o - unii au va$ut-o, altii nu -, reali$ata de cole+ul nostru re+retat .lexandru %utu si pre$idata de doamna Poe %umitrescu-3usulen+a. Eram afiliati prin ;1nthesis .cademiei de atiinte ;ociale si !olitice a lui 6ihnea @heor+hiu. in acelasi timp, printr-un sistem vechi de relatii - pentru ca Romania este, sa stiti, tara relatiilor, tara unde totul este personali$at* - cu o expresie splendida a lui 8ismaneanu, aparuta intr-o carte7 &cumetria-patria-anarhia& ,e foarte buna expresia*- - noi am reusit sa facem ceva, si anume la Editura 2nivers am reusit sa facem o pseudorevista care se cheama Cahiers roumains d(9tudes litt9raires, care nu avea statut de revista, ci de cule+ere periodica de studii. Eu i-am dat o orientare comparatistica si am facut numere mono+rafice toate numerele erau consacrate unei teme. ;umarul era tematic, dupa aceea urma cronica traducerilor, unde recen$am carti de autori romani tradusi in strainatate. %eci, cam astea au fost &or+anele& prin care comparatistul roman - sintem in (D>, sintem in (?2 - se exprima. ;intem intr-o fa$a de blocada totala in 4ccident si prin acest subterfu+iu, prin aceste doua mici subterfu+ii, Romania, de bine, de rau, avea niste mici relatii internationale. !ot sa va spun ca acest Cahiers roumains. a avut un anumit ecou, a fost sin+ura revista romaneasca ce avea la 3iblioteca 5ationala de la !aris o caseta personala, particulara. .sta era situatia pina in (?>H dupa aceea nu am mai verificat. %eci acesta ar fi cadrul institutional al vechiului comparatism. .r fi multe de spus, cite reclamatii aveam, cite handicapuri, cite eforturi, cite relatii personale intrau in "oc. Esentialul este ca, de bine, de rau, aceasta revista a aparut timp de $ece ani si este o mica reali$are, nu exa+ere$ deloc importanta ei. in acelasi timp trebuie sa va spun si politica mea personala, de ce m-am implicat in aceasta aventuraH pentru ca a fost o aventura care m-a costat si timp, si bani, si reclamatii, si anchete si asa mai departe. 8rec peste asta. Era pentru mine o metoda de a iesi din i$olare. E foarte important acest lucruH pentru mine comparatistica a repre$entat o metoda de a spar+e o +heata, de a iesi in lume, de a sfida cen$ura, pe cai oarecum semile+ale-semiile+ale si, in acelasi timp, de a ma exprima liber - era o forma de manifestare libera. in acest cadru, prin aceste le+aturi, eu am devenit timp de opt ani - si cind vorbesc despre mine, fatalmente, va ro+ sa ma scu$ati, devin me+aloman si narcisist* - opt ani am fost membru in comitetul international al .ssociation de 'itt9rature Compar9e, care scotea o serie de volume care se chemau istoire compar9e des litt9ratures du monde europ9en. 2nul dintre ele este 'es avan+ardes europ9enes du CC-eme siecle, al carui al doilea volum este aproape in intre+ime scris de mine, carte din pacate necunoscuta in Romania. %upa cum total necunoscuta in Romania este si aceasta carte cu cheie7 Etiemble ou le comparatisme militant. .m luat ca emblema si ca pava$a de protectie numele si activitatea comparatistului france$ [tiemble si am publicat cartea semiclandestin la @allimard. [tiemble ou le comparatisme militant a aparut in 1>?2. ;umarul este explo$iv, de aceea n-am avut cura"ul s-o pun in circulatie, s-o fac publica. )a cite$ doua-trei capitole7 &Contra imperialismului&, &Internationalism&, &Relation et chan+e&, &Cooperation& si un capitol cu totul explo$iv, &Communication libre&. ;intem in 1>?2, este o mica data de istorie literara. @allimard nu era chiar o editura banala. . aparut foarte repede si asta era oarecum in apararea noastra. !e ba$a acestei versiuni 1>D

france$e s-a facut si o versiune "apone$a7 primul critic roman tradus in Aaponia. !entru mine, mai important decit toate aceste lucruri, care tin de biblio+rafie, este starea de spirit. ;tarea de spirit ma impin+ea, deci, sa spar+ o blocada, sa mentin comunicarea cu strainatatea, sa pot participa la con+rese internationale, sa colabore$ la publicatii straine ,aceasta carte a avut aprobari le+ale pentru trei capitole si unul este clandestin sau semiclandestin, cum vreti sa-i spuneti- si in felul acesta noi ne-am reali$at un anumit ideal de europeism, de solidari$are cu cultura Europei occidentale. Eu am facut comparatistica si teoria literaturii si ceea ce am mai facut ca o forma de supravietuire intelectuala. 5u uitati ca eu veneam de unde veneam si trebuia sa ma fac suportat si tolerat in limitele publicistice ale epocii. %in (D0 si pina acum eu nu am ocupat nici un post, am fost liber profesionist inte+ral, n-am semnat nici un stat de plata si nu am avut o carte de munca pina asta$i. ;i+ur ca in ultima perioada au inceput sa-mi vina tot felul de oferte, dupa mine extrava+ante... 6a suna presedintele la 10.00 si-mi ofera un post de ambasador. ii spun7 &%omnule presedinte, va multumesc dar, totusi, la virsta mea nu sint tocmai chemat pentru asa ceva si apoi ambasadorii dvs. au o anumita structura.& 'a inceput am cre$ut ca e o farsa, dar nu, era presedintele Constantinescu, pe care il cunosteam inca din 1>>2, cind am primit un premiu la ;alonul de Carte de la 4radea, premiu pe care lam oferit .liantei Civice..., ma ro+, fante$ii... atiti ce mi-a raspuns presedinteleK &%omnule, ai dreptate, dar am inceput sa schimbam atasatii militari*&. 5u e totuna, cind domnul sofer de la .mbasada e colonel* 5u mer+e in felul asta, nu mer+e* Eu nu am ce cauta in mediul asta, nu am ce cauta in .cademia Romana, in le+atura cu care s-au facut mari presiuni pe doua linii7 si pe linii literare, si pe linii politice si acum au mai venit inca doua oferte de onoris Causa. 6ersi, nu servesc* Eu am fost un persona" particular, ciudat, extrava+ant sau cum vreti sa spuneti, insa independent. .m multe pacate, dar cel putin pe acesta nu l-am avut, nu am avut de-a face cu statul. Cam asta ar fi cadrul +eneral in care s-a desfasurat comparatismul romanesc, si cu eforturile mele, pe "umatate reali$ate, dar "umatate nu - partea teoretica, teoria variabilelor, a constantelor pe ba$a carora se poate elabora o teorie universala a literaturii universale, un lucru perfect valabil, pe care l-am practicat si eu in istoria relatiilor literare internationale. E un lucru cit se poate de le+itim si de po$itiv. insa a teoreti$a si a scoate o teorie +enerala a literaturii din aceste similitudini intre mai multe literaturi care nu au intre ele nici un raport de fait... ;a nu credeti ca Europa sau Franta sint buricul pamintului, nu* in Europa umanitatea este o unitate si noi sintem romanisti, dar credem - eu cel putin cred - si in unitatea popoarelor lumii, fara discriminari de nici un fel, credem in aceasta umanitate care are particularitatile ei, dar care are si elementele sale comune. in ba$a acestora, eu am cre$ut ca se poate elabora o teorie a literaturii universale. 5u am reusit, deci acesta este un semiesec... 6ircea 6artin7 intrucit reuniunea noastra are un caracter ,cu anticipatie- aniversar, imi in+adui, la inceputul interventiei mele, un moment evocator si chiar confesiv. tin sa-mi indeplinesc si in acest mod public o datorie de recunostinta fata de domnul .drian 6arino, fara a carui contributie eficienta intilnirea mea cu cel ce a fost si ramine ma+istrul meu, 6arcel Ra1mond, probabil ca n-ar fi avut loc ori s-ar fi produs mult mai tir$iu. 'a inceputul anului 1>D>, cind )ladimir ;treinu, directorul de atunci al Editurii 2nivers, mi-a propus sa scriu prefata la cartea lui 6arcel Ra1mond despre poe$ia moderna france$a ,%e la 3audelaire la suprarealism-, nu banuiam ca in bibliotecile publice romanesti nu se afla nici o alta carte a autorului si nici ca imi va fi foarte +reu sa intru in contact, adica in corespondenta, cu el. .m reusit pina la urma sa-i aflu adresa +eneve$a, am primit de la el cartile cerute, am scris studiul introductiv, l-am tradus in france$a si i l-am trimis, intretinind o corespondenta relativ re+ulata ce a durat pina la moartea marelui profesor si critic, in 1>?1. %ar cum sa explici cuiva care stia putine lucruri despre Romania, despre conditia intelectualului in re+imul comunist si mai ales despre conditiile obtinerii unei vi$e de iesire din tara, ca nu e suficienta lansarea unei invitatii pentru ca aceasta sa poata fi si onorata - si cum s-o faci in cuprinsul unor scrisori despre care stiai si+ur ca vor fi deschise inainte de a a"un+e la destinatieK )isul meu ,caci vis a fost*de a a"un+e la @eneva in prea"ma lui 6arcel Ra1mond ar fi ramas vis ori s-ar fi transformat in nostal+ie daca, obtinind mai intii el insusi o bursa in Elvetia, .drian 6arino nu si-ar fi luat obli+atia de a explica prin viu +rai cum stau lucrurile in Romania si ce ar trebui facut pentru ca vi$ita mea sa poata avea loc. intr-un spirit de perfect cavalerism, de +enero$itate cole+iala si de prietenie, .drian 6arino a 1>M

acceptat sa fie mesa+erul meu pe lin+a 6arcel Ra1mond si astfel in au+ust 1>M0 ne-am re+asit in biblioteca 2niversitatii din @eneva. . fost pentru mine o luna de neuitat, desi n-as putea spune ca a fost si o luna fericita. %incolo de bucuria intilnirii cu 6arcel Ra1mond ,intilnire in sensul tare si plenar al termenului-, a intilnirii cu ceilalti doi mari critici +eneve$i, Aean Rousset si Aean ;tarobinsQi, contactul cotidian cu realitatile elvetiene imi provoca - fireste, prin comparatie cu situatia din tara - suferinte aproape fi$ice. atiu bine ca nici .drian 6arino n-a fost fericit de-a lun+ul sta+iului sau elvetian si cine citeste Carnetele ,saleeuropene descopera motivatia adinca a undei de amaraciune care-i traversea$a amintirile. ;pre deosebire de mine, care eram pe atunci, inca un debutant in curs de reciclare, el isi incheiase formatia intelectuala inainte de cataclismul comunist, avea in spate o opera importanta, iar reclu$iunea lui studioasa din @eneva venea dupa o... altfel de reclu$iune in Romania. .sta$i, cind am depasit eu insumi virsta lui de atunci, intele+ mult mai bine situatia falsa si umilitoare in care fusese pus si sint de acord cu propria apreciere conform careia pretul moral platit pentru sansa tardiva a unei documentari la $i ri+uroase a fost mare. %ar un om dedicat, devotat studiului ca .drian 6arino a acceptat un asemenea pret si a facut - cum sin+ur o spune - din refu+iul in biblioteca &o terapeutica a or+oliului in suferinta& si din &viata de recuperare si compensare& o trista voluptate. 6onumentala sa opera de istoric si teoretician al ideilor literare are, printre altele, si un asemenea suport bio+rafic. !rin intrea+a sa activitate constructiva .drian 6arino desfide frica de monumental a culturii romanesti si mai ales obisnuinta neterminarii, a neispravirii. Cel care a dus pina la capat 3io+rafia ideii de literatura si atitea alte sinte$e ma"ore trebuie sa se decida sa reia si marele proiect, doar partial reali$at pina acum, al %ictionarului de idei literare. atiu ca intotdeauna proiectele noi sint cele mai tentante, stiu ca tentatia "urnalului devine acaparatoare de la o anumita virsta, dar cred ca literatura romana, ideolo+ia literara romaneasca au absoluta nevoie de exemplul ducerii pina la capat a respectivului dictionar. il ro+, prin urmare, il some$ cu tandrete, il con"ur pe domnul .drian 6arino sasi incheie si %ictionarul de idei literare* .drian 6arino7 3io+rafia ideilor literare a fost terminata foarte de curind, %ictionarul. este, intr-un fel, conceput si teminat, am depus toate dosarele, intre+ materialul la 3iblioteca Centrala 2niversitara din Clu", peste M0 de dosare. .colo este un fond documentar. %e ce nu am terminat toate asteaK !entru motivul ca am avut sen$atia ca am ca$ut in +ol. Cred ca cultura romana nu este receptiva la astfel de initiative. ai am avut sen$atia, penibila... sa ai M0, aproape M0 de recen$ii in Romania, sa le duci in strainatate si... sa constati ca asupra constiintei literare romanesti n-ai avut nici cea mai mica influenta* .sta am simtit eu. Faptul ca a mai aparut o carte mica despre cen$ura si despre eseu nu e suficient. Eu am obsesia ca in Romania critica literara inseamna critica literara de actualitate si de carti de beletristica. .sta este traditia lui Calinescu, pe care eu n-am putut s-o invin+. 5-am avut cum, n-am fost universitar si asa mai departe. 8rebuie sa intele+eti ca eu apartin unei alte +eneratii. Cind am intrat unde am intrat, aveam 2M de ani, aveam o alta scara de valori, un alt limba", o alta conceptie despre literatura. .poi am intrat intr-o societate literara cu o scara de valori care nu era a mea. 5u vreau sa scandali$e$ pe nimeni, nu sint provocator, nu fac polemici, dar in constiinta mea nu mint7 eu nu pot accepta ideea ca 5ichita ;tanescu si 6arin ;orescu sint superiori sau e+ali cu .r+he$i si cu 3la+a. 5u pot, pur si simplu* %upa cum nu pot spune ca 6arin !reda nu are talentH dar nu e Rebreanu, nu e Camil !etrescu* !entru mine acestea sint reperele7 cu astea m-am format, cu astea am intrat in puscarie, cu astea am ramas. Evident, cind am intrat in viata literara, fireste ca faceam fi+ura de antipatic, bi$ar, nonconformist, tolerabil la limita - si atunci m-am refu+iat in acest comparatism care m-a salvat moral. %eci, am avut acest &esapator& si am putut supravietui intelectual. 6ircea 6artin7 Este ca$ul sa salutam, sa respectam si sa admiram independenta domnului .drian 6arino, faptul ca, intr-adevar, pe urmele lui E. 'ovinescu este sin+urul intelectual umanist din Romania care a tinut sa fie, sa ramina o institutie perfect acoperita de propriul nume. .tit si nimic mai mult. Este o unicitate. 5u e sin+ura unicitate a lui .drian 6arino. .r mai fi aceea in consecinta careia, inscriindu-se in 1>?

traditia enciclopedica a culturii noastre, dupa asdeu, dupa Ior+a, dupa 6ircea Eliade, despre care a scris, infirma o alta traditie, traditia romaneasca a neterminarii. .drian 6.RI54 este un om care a inteles sa-si duca proiectele pina la capat. 6ircea .n+helescu7 Este cunoscuta antipatia dlui .drian 6arino fata de literatura, fata de fictiune sau de inventia estetica, notiuni de care s-a delimitat prea cate+oric si prea adesea pentru a nu ne tre$i interesul fata de o po$itie atit de contradictorie, cel putin in aparenta, cu principala sa indeletnicire care se plasea$a, oricum am privi lucrurile, in contextul literaturii. .drian 6arino nu are incredere in &literatura& ,pusa dinadins intre +hilimele- pentru ca aceasta falsifica realitatea, el isi manifesta &starea de spirit decis , ., acelasi de$+ust de literatura artificiala, conventionala, , de -isme, de confectionata , de scheme rasuflate, banale. sufocare si suprasaturare de ieftina in momente acute. Raportata la. experienta, . pare un fel de farsa, un mic fenomen de impostura& ,in Carnete europene, p. 12-. ai mai departe, intr-un alt context7 &.nimeni nu intuneca mai mult fapte si lucruri limpe$i. decit autorii& ,idem, p. 1E-. 6ai recent si neincatusat de vechile noastre retineri, %-sa defineste literatura ca &intentii pur estetice, beletristice, ima+istice, cu orice pret etc.& si conchide sec7 &5imic mai strain de preocuparile mele& ,in !refata la Evadari in lumea libera, 1>>0, p. F-. in alta parte7 &Ce am eu in comun cu tipul de , de .K& Este firesc deci ca %-sa sa-si afirme cu orice oca$ie, ostentativ, &spiritul , de .& ,!re$ente romanesti si realitati europene, 1>M?, p. D>-. .drian 6arino respin+e deci ideea unei asemenea literaturi, puse intre +hilimele, artificiala, +ratuita, autosuficienta, dupa cum nea+a si cea mai va+a intentie de a scrie asa ceva. El respin+e totodata si ima+inea eruditului, a cercetatorului uscat, livresc, cu "udecati i$vorite din &.+enerali$ari superficiale, +a$etaresti& ,p. 1>-. in acelasi timp, continua sa creada ca menirea scriitorului este sa. scrie, sa produca texte7 &adevarata, fundamentala forma de activitate si expresie a scriitorului este scrisul, textul, opera, cartea de biblioteca& ,p. 2D-. El se considera doar un scriitor de idei, un &mic& ideolo+, precum cei din secolul al C)III-lea, fascinat fiind de spectacolul +indirii si de mira"ul sistemului. %ar toate aceste "ocuri intelectuale, care tind firesc spre constructii +uvernate de o ri+oare vecina +eometriei si care se traduc in cele din urma in texte, sau confesiunile ,calatorii, "urnale etc.- plasate in mar+inea acestor constructii sistematice, nu trebuie sa fie lipsite nici de farmec, nici de participare afectiva7 &%e ce. unui poet liric i se recunoaste dreptul le+itim la subiectivitate si unui autor de "urnal intelectual nuK Revendic deci dreptul le+itim la subiectivitate, in sensul trairii, motivarii si manifestarii e+o-lirice a intre+ii vieti intelectuale.. 4 permanenta situare personala in raport cu toate experientele si problemele ce ma confrunta.&, atitudine cu adevarat eliberatoare, pentru ca &cine traieste cu intensitate o experienta personala depaseste cu in+enuitate atit complexul subiectivitatii, cit si pe al obiectivitatii. Ramine doar el insusi in orice impre"urare si nimic mai mult.& ,!re$ente romanesti., p. 10-. .cest subiectivism intelectual, prin filtrul caruia trec nu numai idei si concepte, ci si impresii si afecte, nu trebuie confundat cu sentimentalismul7 &;ubiectivism intelectual obiectivat, da, sentimentalism sincer sau conventional, nu. El este detestabil.& ,p. 1E-. Ca si acesta, literatura &in acceptia sa esteta, artista, se dovedeste o notiune si o realitate tot mai compromisa si mai inacceptabila&, producind texte &confectionate fara participare, fara autenticitate, fara motivare interioara reala& ,p. 1D, 1M-H acestei literaturi i se prefera de departe viata ca atare ,&fiind un epifenomen, viata se dovedeste infinit mai bo+ata, inventiva, variata, ima+inativa, decit orice literatura&, p. 1M-, iar retrairea evenimentelor sedimentate sub forma notelor preci$ea$a si amplifica adesea autenticitatea. Ele nu apartin deci unei &asa-$ise& literaturi. Cui atunciK 8reptat, din fra+mente scapate din autocen$ura autorului, reiese ca dl .drian 6arino nu inlatura total, din inima si din preocuparile sale, ideea de literatura, ci doar aceea de &literatura& intre +hilimele, de text din care lipsesc si autenticitatea, si vi$iunea intelectuala, forma suprema de participareH condamnind undeva moda efemera, el isi marturiseste implicit preferinta pentru autori ideolo+ici, citati dar nu si cititi, ;tendhal sau Chateaubriand, !laton sau Casanova ,6odern, modernism., p. >D-. )astele sale constructii initiate in tinerete - mono+rafiile 6acedonsQi - nu lasa impresia repulsiei fata de literatura, si impin+erea tipolo+iei repre$entate de acesta pina la marii autori moderni ,vocatia contemplativa, &poate cea mai vie pina la 3la+a si .r+he$i&, sfaturile catre tinerii poeti comparate cu &scrisorile& lui RilQe, onirismul pentru care trimite la 3reton s.a.- nu spri"ina ima+inea unui critic opac 1>>

la valorile cele mai diverse ale poe$iei, cea mai &artificiala& dintre formele beletristicii. ;i+ur ca toata aceasta discutie se raportea$a la expresia nesistematica si intimplatoare a problemei si nu ia in considerare examenul critic implicat in vastele mono+rafii asupra hermeneuticii si asupra bio+rafiei ideii de literaturaH ea se raportea$a mai de+raba la terenul pe care acestea se ridica. %ar din ele, din discutia heteronomiei literaturii, de pilda, putem retine macar ideea ca literaritatea este un concept care se auto+enerea$a odata cu literatura, afirmindu-se si ne+indu-se in acelasi timp7 aici &bucla heremeutica se incheie, intorcindu-se la punctul de plecare&. 'iteratura ar fi deci un produs concomitent cu forma lui ideala si cu opusul sau, sau cu ne+atia ei, cum repre$entase altundeva, cu o ima+ine plastica, antiliteratura7 serpii din 6arsilia. Ceea ce, evident, e imposibil7 &.pentru a nu mai face literatura trebuie mereu s-o faci& ,%ictionar., p. 1E?-. in mod cu totul curios, desi limitea$a procesul doar la forma sa epica, acest lucru a fost va$ut de un persona" pentru care dl 6arino nu are o privire exa+erat de elo+ioasa, in nici un ca$ necritica7 de Const. 5oica. in cronica sa la ermeneutica ideii de literatura ,in 8ribuna, D au+. 1>?M-, acesta schitea$a cercul dialectic prin care .drian 6arino a"un+e la literatura fu+ind de ea7 &. pleca de la literatura spre a reveni la ea va sfirsi prin a da un inteles totali$ator ideii de literatura.din haosul initial adus de litere, apoi din cel al cuvintelor, al compunerilor posibile, al sacral-profanului si al oralitatii devenite scriere, se desprinde ideea de literatura care, pastrind sensul etimolo+ic al inceputurilor, se transforma in arhetip propriu culturii&. Cum spune chiar .drian 6arino in alta parte, dind un sens mai lar+ relatiei dificile pe care %-sa o are cu lucrurile pe care le pretuieste in chip deosebit7 &6-am re+asit plecind, reintorcindu-ma, plecind din nou, refacind de fiecare data - in felul meu - macedonsQianul ;onet din $ori& ,p. 0?-. ;au cum incheie, in 1>M0, articolul despre antiliteratura din %ictionarul de idei literare7 &.cceptam deci antiliteratura. ca o noua definitie a literaturii&. !e care .drian 6arino o scrie si o cercetea$a, de o viata, pentru a o putea. refu$a. .drian 6arino7 Conceptul de &antiliteratura& nu e inventat de mine. 2ltimul capitol masiv din 3io+rafia ideii de literatura evoca istoria conceptului de antiliteratura. %eci, repulsia fata de literatura - nu repulsia, e mult spus7 neaderenta, neasimilarea literaturii sub forma ei fictionala, beletristica, ima+istica. ;-a spus ca dupa .usch#it$ nu se mai poate face poe$ie. Cine a trait puscaria 1E ani nu mai poate asimila literatura. Este o chestie or+anica, nu stiu cum sa va explic7 cind traiesti niste scene in acelasi timp +rotesti si atroce si ridicole si fioroase, ve$i ca viata este infinit mai bo+ata decit fictiunea. .sta-i tot. %eci, n-am inventat eu antiliteratura, dar ma declar nu solidar, intele+ foarte bine protestul fiindca ma inte+re$ in el. 'iteratura - am a"uns la conclu$ia asta dupa sapte volume - incepe prin a fi litere. 8ot ce este scris este literatura. %upa aceea, literatura se transforma in tot ce este scris in sens cultural. in sensul acesta revin, pentru ca limba"ul ma obli+a - nu exista alte cuvinte pentru a defini aceasta notiune7 litere. %in moment ce scriem, din moment ce publicam cu litere, fireste, a"un+em la literatura. Etimolo+ia cuvintului literatura sint literele. ;curt. ai asta este o fatalitate* 5-am cum sa scap de ea* !aul Cornea7 .s vrea sa ma ocup aici, pe scurt si in mod elementar - fiindca nici timpul, nici circumstantele nu-mi permit exe+e$a de proportii pe care o merita opera lui .drian 6arino - de ceea ce as numi &proiectul sau ma"or&, cele ? volume dedicate ideii de literatura, aparute intre 1>ME si 2000. Cu perspectiva anilor, putem evalua mai adecvat amploarea monumentala a lucrarii. intr-o epoca in care stiinta a devenit parcelara, isi propune obiective limitate, iar sinte$ele, cind a"un+ sa fie elaborate, mobili$ea$a re+imente de specialisti, 6arino a initiat o veritabila enciclopedie a conceptului de literatura si a reusit s-o duca la capat de unul sin+ur. .spectul neopasoptist al acestei intreprinderi savante, iesite din comun, invocat chiar de autor in mai multe rinduri, e fara indoiala i$bitor. Cu doua deosebiri totusi, deloc ne+li"abile. in $orii unei tran$itii hotaritoare pentru poporul roman ,a doua fiind cea de a$i-, pasoptistii au dat semnalul cute$antei si elanului creator in lupta cu inertia. %ar in contrast cu acesti predecesori, la care tenacitatea in munca si metoda nu erau pe masura cura"ului si a +enero$itatii, .drian 6arino a sfarimat blestemul &manolic& al inceputurilor entu$iaste, esuate in ruina si de$ama+ire. !e de alta parte, el n-a pornit la drum ca sa reduca un handicap, ca sa-i a"un+a din urma 200

pe occidentali, intrucit avea din capul locului statutul unui partener de dialo+, nu al unui invatacel de provincieH toti specialistii il recunosteau si-l recunosc drept unul dintre repre$entantii de frunte ai stiintei literare a vremii noastre. in fapt, ermeneutica si 3io+rafia ideii de literatura sint opere cu care teoria literara occidentala s-ar putea mindri daca le-ar poseda sau daca ar dispune de ceva echivalent, ceea ce insa, deocamdata, nu e ca$ul. in ce re$ida esentialmente &proiectul ma"or&K in reali$area unei sistemati$ari conceptuale a tuturor acceptiilor ideii de literatura, de la ori+ini pina in vremurile noastre. !resupo$itia de plecare e ca ideea de literatura, ca oricare alta, e structurata in mod coerent, ca aceasta coerenta poate fi aproximata prin construirea unui model ri+uros dar flexibil si deschis, in stare sa reduca masa enorma de sensuri si semnificatii subiacente la disciplina unui ansamblu, +uvernat de criterii unitare. in alte cuvinte, e pre$umat ca imensa varietate a definitiilor si a formelor literare pune in lumina o serie de proprietati comune. &Convin+erea care se formea$a - scrie 6arino - este ca ideea de literatura documentea$a mereu aceleasi acceptii de ba$a, ilustrea$a aceleasi constante teoretico-literare.& ai inca7 &;ub orice schimbare ,lin+vistica, literara, artistica etc.- poate fi identificat un fond de invarianta, un numar de proprietati structurale constante, o serie de &, de simboluri si teme recurente, un numar de i$otopi&. intrea+a constructie a &proiectului ma"or& se spri"ina pe atestari textuale, culese cu scrupulo$itate din toate virstele culturii si de pe toate meridianele. 8ermenul de &scrupulo$itate& su+erea$a exi+enta fata de surse, ierarhi$area lor "udicioasa, fidelitatea transcrierilor, dar nu evoca suficient intinderea, bo+atia si pre+nanta selectiva a trimiterilor. 4r, pe acest plan, cartile lui 6arino il frapea$a chiar si pe specialist. 5u e o adevarata ironie ca biblio+rafia unui savant roman, venind dintr-o tara cu biblioteci paupere, cu lacune insuportabile pentru cine face stiinta competitiva, poate servi de exemplu, in cel mai curat sens al cuvintului, atit cercetatorilor nostri, cit si celor din 4ccidentK !e temeiul acestei informatii nu doar abundente, ci si inteli+ent puse in pa+ina, autorul construieste in mod inductiv, printr-un demers hermeneutic explicitat in detaliu, modelul ideii de literatura. 2n model personal, se intele+e, dar flexibil, deschis, "ustificat la nivelul fiecarui enunt prin citate repre$entative. ;chitat in Critica ideilor literare, modelul e descris pe lar+ in toata complexitatea structurii sale, cu cele M cimpuri semantice ,6arino le denumeste &straturi&- si subdivi$iunile lor, in ermeneutica ideii de literatura. Ca intr-un soi de fabulos tablou al lui 6endeleev &poetic& ,am in vedere &poetica&, nu poe$ia-, re+asim in acest cadru tipolo+ic tot ce s-a spus cindva despre ideea de literatura dar cu putinta de a in+loba si ceea ce urmea$a sa se mai spuna de-acum inainte. .sadar, in simpla enumerare, spre a su+era reperele itinerarului, ar fi vorba de literatura ca productie ori+inara orala sau scriptica, de literatura ca totalitate a scrierilor, ca umanism, +ramatica si cultura, ca creatie estetica, ierarhi$are valorica, eteronomie ,conditionari sociale, economice, ideolo+ice-, in fine, de literatura ca literalitate si proceduri +eneratoare sau autodestructive ,antiliteratura-. .celasi model, dar prelucrat in ordine istorica, formea$a osatura 3io+rafiei ideii de literatura7 volumul intii mer+e pina la secolul al C)II-lea, volumul al doilea abordea$a secolele al C)III-lea si al CIC-lea, urmatoarele patru volume sint dedicate secolului al CC-lea, constituind cea mai elaborata si cuprin$atoare sinte$a, disponibila la noi si nu numai, asupra principalelor tendinte contemporane in definitia si evaluarea conceptului de literatura. %esi expunerea mea e, prin forta lucrurilor, cu totul elementara, ea in+aduie totusi, sper, evidentierea nu doar a mi$ei ambitioase a cercetarii lui .drian 6arino, ci si a masurii in care ea distonea$a cu orientarile predilecte a$i. .m amintit de"a de enciclopedism, repudiat atit de amatorii intuitiilor vi$ionare, care dispretuiesc salahoria documentara, cit si de specialistii +amaliei de chibrit, incrincenati pe felia lor subtire de competenta. 6ai e apoi si faptul ca o data cu &marile povestiri&, care si-au epui$at elanul si puterea de fascinatie, au ca$ut in desuetudine si &micile povestiri& ale autorilor de sisteme din cimpul stiintelor umane. Cine se mai incumeta in vremea noastra sa produca sinte$e teoretice cuprin$atoare, cu veleitati +lobali$ante intr-un lar+ spatiu al cunoasteriiK 6ai contrariant e insa altceva. 8endinta dominanta a$i e de accentuare a diferentelor, a discontinuitatilor, a specificitatii, a particularismelor. @indirea postmodernitatii e atomi$anta, relativista, nedind nici o sansa articularilor conceptuale care depasesc pra+ul epistemelor de epoca istorica sau pra+ul paradi+melor, ca expresie a unor comunitati interpretative, strict determinate. in schimb, .drian 6arino isi indreapta senin privirile spre ceea ce e iterativ, recurent, constant. in vreme ce constatam o resur+enta remarcabila a tendintelor irationaliste si mitico-simbolice, 6arino isi afirma 201

cu tarie in cartile sale un cre$ rationalist, liberal, de sor+inte iluminista si clasici$anta. %aca foarte multi critici actuali considera conceptul de literatura ca indefinisabil si reiau frenetic cliseele &antiliteraturii& ,contra scrisului &frumos&, a artificiului, a re+lementarilor canonice, a vesti+iilor umaniste, a traditiei clasice etc.-, 6arino considera re$olvabila &cri$a definitiei& si afirma cu incredere ca literatura, inclusiv ,sau mai ales- in forma sa culta, nu poate si nici nu &trebuie& sa &moara&. .pelul la universalii, rationalismul si optimismul metodolo+ic se intemeia$a pe citeva ar+umente pe care relativistii si scepticii le trec prea lesne cu vederea. 6ai intii, faptul ca in pofida tuturor contestarilor, continuam sa-i citim pe omer si tra+icii +reci, pe %ante, ;haQespeare si @oethe, ca protestele vehemente ale avan+ar$ilor impotriva valorilor de patrimoniu n-au reusit sa le stirbeasca efectiv reputatia, ca un canon al literaturii universale supravietuieste si poate fi re+asit in orice enciclopedie serioasa, indiferent de ori+inea ei nationala. in al doilea rind, e vadit ca avan+ar$ile sfirsesc prin a fi recuperate, iar profetiile sumbre despre &moartea literaturii& devin o tema literara. .sta inseamna insa ca vorbind de literatura de ieri si de a$i nu sintem victimele unui nominalism naiv. %incolo de declaratii umorale ori de polemici care-si au locul in contextul lor istoric, ne intilnim peste tot cu poe$ii, romane, piese de teatru, in care se amesteca in proportii infinit variate in+rediente de fictiune si nonfictiune, in scopul de a amu$a, a depune marturie, a evada in ima+inar, a ne imbo+ati experienta, a ne spori constiinta de sine. in fine, e necesar sa sublinie$ ca modelul ideii de literatura in versiunea 6arino nu e deloc un sistem do+matic, prescriptivH avem de-a face, dimpotriva, cu un cadru deschis si primitor, ba$at pe o lectura sincrona, in care materialul de interpretat, indiferent de epoca sau $ona, are o valoare de referinta e+ala. %e aceea, in ciuda caracterului inerent reductionist al modelului, care - cum recunoaste lucid autorul - actionea$a &in sens unic, imperialist, chemind la ordine, refu$ind ceea ce e prea personal, reconditionind ce e +eneral&, coexistenta diverselor opinii despre literatura, dialectica si redundanta lor, examinate cu spirit critic, permit de+a"area efectiva de &constante&. Remarc hotarirea nesmintita a lui 6arino de a arata exact cum stau lucrurile, chiar cind nu-i e deloc pe plac, cum se intimpla in volumul D, unde se confrunta cu subversiunea +enerali$ata impotriva schemelor traditionale, pierderea presti+iului marilor carti, ne+area violenta si totala a conceptului de literatura. 5u e aici locul sa intru intr-o de$batere mai tehnica a &proiectului ma"or&. 6entione$ ca, intrucit ma priveste, dincolo de numeroasele puncte de acord, exista si unele in care ma despart sensibil de confratele meu. %ar lucrul acesta e banal7 criticii nu operea$a niciodata identic, chiar atunci cind rostesc aceleasi vorbe, le interpretea$a de obicei diferit. Ceea ce vreau sa spun, ceea ce trebuie spus limpede, acum si aici, e ca &proiectul ma"or& constituie cea mai importanta si cea mai ori+inala contributie a stiintei romanesti la teoria literara contemporana, o opera care ne instalea$a intr-un fotoliu de orchestra european, acolo unde va mai trece multa vreme pina sa fim admisi pe plan economic, institutional sau politic. .ceasta remarca nu constituie o apreciere de prieten si nu e +enerata de momentul protocolar de asta$i. E o "udecata faptica, verificabila de orice spirit competent si de buna credinta. intr-o lun+a convorbire cu ;orin .ntohi, publicata de curind la !olirom, .drian 6arino isi atribuie cu mindrie conditia de &liber profesionist&. E desi+ur un titlu de onoare pentru cineva care a traversat in picioare o epoca $buciumata, de lasitati, obediente si conditionari. %ar sinta+ma are si o conotatie amara. Eminentul nostru cole+ a pierdut 1F ani de viata libera si activa din cau$a unei condamnari samavolnice, de o atroce in"ustitie. . desfasurat apoi o activitate iesita din comun prin amploare si densitate intelectuala, militantism cultural si civic. . publicat, daca socoteala mea nu e inferioara realitatii, 22 de volume in tara si M in strainatate, fara a mai lua in calcul sutele de studii, articole, recen$ii, rispite prin periodice din tara si de peste hotare. . condus o bucata de vreme, in anii dificili si tulburi ai dictaturii comuniste, Cahiers roumains d(9tudes litt9raires, reusind sa-i dea o calitate si sa-i asi+ure un presti+iu in fata cercurilor comparatiste internationale, pe care, de-atunci, nu l-a mai atins nici o alta revista romaneasca. ;-a numarat mereu printre cei ce au optat deschis si ferm in favoarea valorilor europene, pentru democratie, toleranta, liberalism, drepturile omului. Cu toate reali$arile de exceptie si in pofida conduitei rectilinii, .drian 6arino n-a ocupat nici o po$itie sociala, culturala, editoriala. 6ai ales, spre imensa pa+uba a culturii noastre, n-a fost chemat la o catedra universitara. in plus, fiindca si-a manifestat acid mefienta fata de critica "urnalistica, fata de impresionismul si improvi$atia atit de prospere la noi, desi+ur, si fiindca a respins extremismele de toate spetele, si-a 202

atras inamicitii si adversitati. Ele sa fie oare de vina pentru ca - asa cum o remarca in alt interviu recent aparut in 22 - %ictionarul de idei literare a ca$ut in +ol iar 3io+rafia ideii de literatura n-a tre$it nici ea reactiiK 5u cred. 6ai de+raba ma +indesc ca amploarea operei a intimidatH e de inteles ca un critic de rind se descurca lesne cu un roman sau o placheta de versuri dar se poticneste cind are de-a face cu o lucrare strict speciali$ata, de proportii ciclopice. %estinul operelor de mare respiratie se infaptuieste pe durate lun+i7 trebuie sa treaca un timp pina cind conceptele de ba$a sa poata fi asimilate si sa devina productive. Impresia mea e ca acest timp al recoltei a inceput sa cur+a. 8ocmai de aceea mi se pare ca sin+uratatea pe care o resimte uneori cole+ul nostru nu e motivata. ;intem destui cei care-i admiram lucrarile si-i pretuim, dupa cuviinta, eforturile de o viata in slu"ba culturii romanesti. Foarte imbucurator e ca in rindurile noastre sporeste continuu numarul tinerilor. Chiar si aceasta modesta initiativa a .sociatiei de 'iteratura Comparata de a-l oma+ia cu oca$ia implinirii a ?0 de ani constituie o dovada in acest sens. 'eon )olovici7 imi asum statutul meu actual de calator strain prin tarile romane, in acelasi timp bucurindu-ma de o comunitate as spune bio+rafica cu domnul .drian 6arino - sintem amindoi ieseni in exil, dumnealui la Clu", eu la Ierusalim. intimplarea a facut sa descopar scrierile lui .drian 6arino inainte chiar de a avea drept de publicare. .u aparut citeva articole, imi amintesc foarte bine, semnate 6. .drian, iar eu, entu$iasmat de aceste texte, le-am semnalat cole+ilor mei ca am descoperit un tinar care promite. Iesenii care cunosteau mai bine miscarea literelor in Iasi m-au lamurit ca nu e chiar un tinerel debutant si m-au lamurit si asupra bio+rafiei de pina atunci a lui .drian 6arino - era, cred, prin (D0-(DE - si de atunci am urmarit cu consecventa tot ce a scris in acei ani, intr-un fel, pot sa marturisesc ca a fost unul dintre maestrii mei in istoria ideilor. ;-a intimplat sa fim, in acei ani, si in corespondenta, fara sa ne intilnim, in le+atura cu proiectul inceput la Iasi impreuna cu toti cole+ii mei7 %ictionarul literaturii romane de la ori+ini pina la 1>00. ;pre sfirsitul anilor (D0, intr-una din multele calatorii pe care le faceam la 3ucuresti, la 3iblioteca .cademiei, eram cu o cole+a si cu un cole+ in tren si vorbeam, bineinteles, de proiectul dictionarului la care lucram atunci. in fata noastra era o doamna foarte in virsta care ne asculta cu foarte multa atentie. %upa o ora-doua, ne-a intrebat7 &;inteti studenti la 'itereK& I-am raspuns ca am terminat, dar ne ocupam de literatura. &.ti au$it de .drian 6arinoK& &.m au$it, am citit tot ce a scris pina acum.& &E baiatul meu.& Era mama domnului .drian 6arino. Foarte in virsta, foarte vie in dialo+. 5e-a facut cu multa mindrie un fel de bio+rafie intelectuala a fiului ei, ce a publicat, la ce lucrea$a si cum a fost asistentul lui Calinescu si asa mai departe, trecind peste cei cincispre$ece ani ,eu stiam de acel hiatus-. 6i-am dat seama, +indindu-ma la aceasta intilnire, ca de fapt, ea construia un scenariu normal al evolutiei fiului ei. .sa ar fi trebuit sa fie si asa ar fi trebuit sa evolue$e. ai spun acest lucru pentru a semnala ca aceasta normalitate a mamei a devenit un mod de a trai al lui .drian 6arino, care, in ciuda tuturor constrin+erilor din afara, a tuturor piedicilor, a avut o foarte puternica idee de normalitate. 5ormalitatea insemnind circulatia libera a ideilor, circulatia libera a oamenilor, contactele intre culturi. .ceasta as spune ca e una dintre constantele intre+ii evolutii spirituale a lui .drian 6arino. %e aici poate si aceasta atractie spre compararea culturilor. . fost pentru mine, in toti acesti ani, ima+inea unui om liber, caruia ii poti pune tot felul de piedici, dar caruia nu ii poti lua acest spirit de libertate si de normalitate. Iar un om liber isi cunoaste bine si prime"diile si dusmanii si nu e de mirare ca domnul 6arino s-a ocupat si se ocupa de cen$ura. .cesta este pericolul cel mai mare7 cen$ura scrisului si cen$ura oamenilor. El a avut printre acesti adversari tot ce tine de provincialism, tot ce tine de i$olare culturala, tot ce tine de do+matism, fanatism, fie ca e ideolo+ic, fie ca e vorba de domeniul literar. . fost de la inceput, mai mascat sau mai deschis, un istoric al ideilor. imi amintesc chiar de primele sale articole, printre care unul despre ideea de Europa, &%escoperirea Europei de catre romani&, publicat in revista 'umea, pe care o scosese pe atunci Ivascu. Era o idee care acum mi se pare fireasca si dominanta. Important insa pe atunci era sa descoperi, sa arati traditia europeana a culturii romane, ideea de modernitate, de literatura universala, ceea ce facea domnul 6arino in acelasi spirit de deschidere spre dialo+, de normalitate. %upa 1>?> a incetat ima+inea - daca imi permiteti o comparatie din lumea din care vin - de maran al vietii intelectuale si a putut intr-un fel sa-si ridice vi$iera si sa intre in domeniul nu numai al ideilor literare si in cel cultural, ci si in domeniul politicii, din aceeasi perspectiva culturala si intelectuala, cu 200

aceleasi dominante ale unui spirit de libertate, de deschidere, antiprovincial. 2neori si dupa 1>?> a ramas, cel putin asa vad eu lucrurile, de la distanta, tot un fel de disident in plan spiritual, in sensul de a mer+e, uneori, in contra curentului, de a fi la fel de decis, cu orice risc, impotriva tuturor formelor de nationalism, de mistificare a istoriei de dra+ul ima+inii. . optat pentru aceasta forma pe care o numeste &neopasoptism& si in care personal ma re+asesc - m-am ocupat de perioada pasoptista, care inseamna europeni$are, entu$iasm constructiv si un spirit critic care incepe, totusi, acum in ciuda stereotipului ca n-ar fi existat spirit critic pasoptist. .s spune ca a fost, si poate ca a dorit mult timp sa fie, un fel de navi+ator solitar in domeniul ideilor si in lumea literara romaneasca, dar cautind, totusi, mereu spirite inrudite - si a avut sansa sa le +aseasca - s-a aflat intr-un permanent dialo+ cu profesorul !aul Cornea sub a carui influenta ne-am aflat si eu si cei pre$enti la aceasta masa. %e altfel, in locul nostru ar fi putut sa fie la fel de bine 6atei Calinescu, )ir+il 5emoianu, ;orin .ntohi, )ladimir 8ismaneanu sau Iordan Chimet, care s-au aflat, toti, intr-un fel de solidaritate si pretuire fata de intrea+a evolutie si intrea+a opera a lui .drian 6arino. Ceea ce remarc cu bucurie, pentru ca revin la intervale mai mari sau mai mici in Romania, este faptul unei schimbari, as spune, unei mutatii foarte importante, de care cei de aici nu-si dau seama. .bia acum cred ca spiritul lui .drian 6arino patrunde cu adevarat printre tineri, printre +eneratiile mai tinere, ceea ce imi aminteste de vorba unui umorist polone$7 &2nii intele+ mai +reu, la a doua +eneratie&. %upa ce m-am stabilit la Ierusalim mi s-a intimplat de citeva ori sa scriu despre cartile lui .drian 6arino. 6a mindresc cu deosebire cu un articol de o pa+ina pe care l-am scris foarte de mult ,intr-un fel de recunostinta si admiratie pentru faptul ca, in ciuda i$olarii in care traia in Romania, a fost unul dintre putinii care au mentinut prin acelasi spirit de normalitate contactul cu mine- in care am avut sin+ura sclipire profetica de cind ma aflu la Ierusalim. ;e chema 2n intelectual al viitorului si era despre .drian 6arino, pre$entat ca un model de intelectual asa cum cred ca va fi in viitor, nu numai deschis spre toate formele de cultura, un fenomen obisnuit in lumea libera, asa cum devine si aici, dar spre toate formele de expresie ale culturii. El este pre$ent la 3iblioteca 5obel si, in acelasi timp, propunea colaborari la reviste culturale, literare, pentru un public mai lar+ cu aceeasi convin+ere ca o cultura se poate manifesta foarte divers, ca poti fi deschis catre toate formele de expresie oriunde ar fi, impotriva pre"udecatilor etnice si +eo+rafice si a unui snobism academic fata de care a avut intotdeauna un fel de aler+ie. %e aceea spun ca a ramas pentru mine si pentru noi toti un om tinar, care cochetea$a putin cu batrinetea, dar nu trebuie sa ne lasam inselati, un om liber, pentru care cultura este o forma de viata. .drian 6arino7 .cum ma ocup, la sfirsitul vietii, numai de ideolo+ie pur si simplu. ;criu o carte care se cheama Cultura si libertate in Romania, carte fundamentala pentru constiinta mea. .m scris o mica placheta despre cen$ura in Romania, care este o comanda externa, de altfel. .cum o de$volt. Este foarte +reu de facut7 descoperirea ideeii de libertate, care a circulat la noi in secolele C)III si CIC si pe care o +asesti in corespondente, in memorii, in rapoarte de politie, in autobio+rafii, in rapoarte consulare. Este o munca destul de dificila. ;per sa o duc la bun sfirsit. 4 istorie a ideii de libertate7 libertatea asta este si politica, si sociala etc. - de +indire de expresie. %aca nu ne implicam, daca nu actionam, nu iese nimic. Cultura romana o facem noi. Credem in ea - o facemH nu credem - plecam in strainatate, ne luam o diploma. perfect* 5u contest, nu arunc cu piatra in nimeni, dar eu cred ca aceasta cultura romana are individualitati si este foarte departe de a-si fi de$valuit toate posibilitatile. 6atei Calinescu7 &6a bucur foarte mult ca am a"uns aici, alaturi de dumneavoastra, chiar daca la spartul tir+ului. )reau sa spun si eu citeva cuvinte neconventionale despre prietenul meu .drian 6arino. .m venit la Clu" nu direct din .merica, ci din 3udapesta, unde m-am intilnit cu ;orin .ntohi, care mi-a dat cartea-dialo+ pe care a facut-o cu .drian 6arino. .m venit cu trenul si am citit-o in tren. ;e citeste foarte usor, e o lectura foarte placuta, dar si complicata, pentru ca sint in carte multe idei, multe su+estii, e o carte cu adincimi care nu se vad la o lectura superficiala. !e .drian 6arino il cunosc demult. .m pastrat le+atura in toti acesti ani, el de la Clu" sau de unde reusea sa calatoreasca, eu de la 3loomin+ton sau unde mai calatoream. .vem o corespondenta destul de bo+ata, pe care am mentinut-o pina in 1>?> si, 20E

bineinteles, dupa aceea, cind ne-am reva$ut de mai multe ori, si-n .merica, si-n Romania. .m fost tot timpul bucuros si onorat de prietenia lui. I-am apreciat intotdeauna independenta si vointa sincera de a construi intr-o lume care se destrama. El se formase, de fapt, in alta lume, care se prelun+ea in cartile lui si in actiunea lui culturala. Era si este - cum spune in aceasta carte - un , un constructor. '-am simtit foarte apropiat si ii sint recunoscator ca ma numara printre prietenii lui.&

HORVATH ANDOR HENRY 8AC*UIER% LE PROFESSEUR OU DE L&INTERIORITE

enr1 AacBuier - the !rofessorH on interiorit1 Abstract7 8he article is a commemoration of the French professor enr1 AacBuier, settled in Romania durin+ the cominist re+ime, focussin+ on his idea of interiorit1. K !"#r$s7 enr1 AacBuierH interiorit1H modernism

.cte de m9moire, acte de comm9moration7 nous nous retrouvons au"ourd(hui sur les deux versants de ce Bu(on appelle l(9vocation du pass9 . %(un cot9, nos souvenirs, de l(autre, l(existence dans le temps de celui Bui fut notre professeur. !arlant de nos souvenirs, parlons-nous de lui ou de nous-memesK Est-il encore pour nous cet autre Bue nous avons autrefois connu sous le nom de enri AacBuier ou est-il d9"a autrement pr9sent a l(int9rieur de ces souvenirsK A(avoue, Buant a moi, Bue c(est effectivement dans son alt9rit9 Bu(il m(est apparu dans l(apres-midi d(un "our d(octobre de l(ann9e 1>D1. 8otalement autre non tellement par sa Bualit9 de professeur, mais de professeur franYais - soit parce Bue la r9alit9 de l(9tran+er, et d(autant plus celle de l(9tran+er vivant parmi nous s(9tait fait rare dans la soci9t9, soit parce Bue "(avais ressenti comme un v9ritable choc ce fait devenu par la suite banal de la socialisation. Cette alt9rit9, il n(en reste plus pour moi Bue le souvenir, a tel point elle s(est modifi9e au fil des ann9es. ;es cendres, comme on sait, reposent dans la terre Bu(il s(est choisie comme deuxieme patrie et sa m9moire reste, voila, vivante parmi nous. Il convient donc, a mon avis, de rappeler ici notre +ratitude a l(adresse des autorit9s roumaines et franYaises d(autrefois Bui, a l(issue de la @rande @uerre, avaient d9cid9 de faire venir des ensei+nants dans nos l1c9es et dans nos universit9s, avec notre reconnaissance, bien sur, devant la m9moire de celui dont la carriere acad9miBue, proprement roumaine, m9rite, autant par sa lon+9vit9 Bue par ses fruits, une mention a part dans les annales de notre institution. Car force nous est d(admettre, convenons-en, Bue si les chances d(une Roumanie francophone allaient plutZt s(a+randissant dans la p9riode de l(entre-deux +uerres, nous en trouverons les raisons principalement dans la Bualit9 de l(ensei+nement universitaire et dans le ra1onnement, a sa suite, de la culture franYaise. [tran+er au d9but, et Bui l(est ensuite de moins en moins7 ne serait-ce au fond l(une des d9finitions du p9da+o+ue, a fortiori celle du maitreK [tran+er avant tout par la distance Bu(impose la Bualit9 de son 20F

savoir, tout a la fois envoutant, 9ni+matiBue et avenantK [tran+er 9+alement par un presti+e Bui le rend en sa personne meme diff9rent et distant, ce presti+e Bui, curieuse contradiction, d9rive du savoir et s(1 ra"oute, pour embrouiller davanta+e, un bon moment, le re+ard des disciplesK 5e dirait-on pas, alors, Bue la marBue du vrai maitre est l(art de r9duire sinon d(9liminer la distance, en vous rapprochant du savoir et en se rapprochant de vous, dans un double mouvement par leBuel, votre concours aidant, vous receve$ en propre et les 9ni+mes recherch9es, et les honneurs Bui en accompa+nent la possessionK Rendre plus Bue familier ce Bui, au d9but, vous 9tait 9tran+er. %u maitre, ou de l(int9riorit9. /// Ae vous propose donc, en souvenir du professeur enri AacBuier, une breve interpr9tation du poeme Int9rieur de !aul )al9r1 - lu et comment9 "adis par lui au milieu de ces murs. Compos9 de huit vers, publi9 pour la premiere fois en 1>21, il est ins9r9 dans le volume intitul9 Charmes entre 'e vin perdu et 'e cimetiere marin. !aul )al9r1, Int9rieur 2ne esclave aux lon+s 1eux char+9s de molles chaines Chan+e l(eau de mes fleurs, plon+e aux +laces prochaines, .u lit m1st9rieux prodi+ue ses doi+ts purs Elle met une femme au milieu de ces murs Gui, dans ma reverie errant avec d9cence, !asse entre mes re+ards sans briser leur absence, Comme passe le verre au travers du soleil, Et de la raison pure 9par+ne l(appareil. !ar son titre meme le poeme renvoie a la peinture. 6ais, chose frappante, ce n(est pas un tableau statiBue. .u lieu d(une description, nous assistons a un r9cit mettant en scene des personna+es. Gui sont-ilsK &2ne esclave aux lon+s 1eux& - lit-on au d9but du poeme et c(est elle, en effet, Bui accomplit les premiers +estes et mouvements. 3ientZt elle introduit pourtant au Buatrieme vers un deuxieme personna+e7 &Elle met une femme au milieu de ces murs& et dans les Buatre vers Bui suivent c(est d9"a lui, ce deuxieme personna+e Bui domine la scene. 2ne esclave et une femme - la premiere, &aux lon+s 1eux char+9s de molles chaines& a1ant certains attributs ,notons en passant Bue &molles chaines& se rapportent a ses &1eux&-, tandis Bue la deuxieme n(en a point, elle reste donc sans d9finition aucune. ;ans etre nomm9, un troisieme personna+e est pr9sent dans le tableau. C(est celui Bui parle et Bui dit7 &mes fleurs&, &ma reverie&, &mes re+ards&. Est-ce le poeteK Rien n(interdit de le croire, meme si rien ne l(indiBue, sauf la direction Bue les +estes successifs impriment au r9cit. 5ous avons donc d(abord des notations Bui concernent les +estes de l(esclave ,&chan+e l(eau deJsJ fleurs&, s(affaire autour du &lit m1st9rieux&, fait apparaitre &une femme&-, ensuite les mouvements de cette derniere. Entre les deux personna+es il 1 a 9videmment diff9rence de r9+ime, de l(une a l(autre il 1 a donc pro+ression. 'eur nom ,esclaveJfemme- atteste d9"a cette disparit9 Bue les +estes Bu(ils accomplissent ne font Bue mettre en 9vidence7 l(esclave 9volue dans l(espace du concret, de la matiere, de l(9tant, tandis Bu(a la femme est r9serv9 le monde de l(esprit, de l(ima+inaire, de l(abstrait. 6ais a les re+arder de plus pres, on observe Bue les deux personna+es sont 9+alement irr9els, les deux re+istres op9rant de la sorte non entre le r9el et l(ima+inaire mais entre deux niveaux de ce dernier, l(une moins mat9rielle encore Bue l(autre. Car si l(esclave &plon+e aux +laces prochaines&, &prodi+ue ses doi+ts purs& &au lit m1st9rieux& et, pour parachever sa pr9sence, &elle met une femme au milieu de ces murs&, celle-ci ne fait Bue reprendre le relais puisBu(elle &errJeJ avec d9cence& dans la &reverie& de celui Bui parle et elle &passe entre JsJes re+ards sans briser leur absence&. %e l(apparence d(un int9rieur, meubl9 d(ob"ets usuels, on est conduit donc dans cet autre int9rieur, celui de l(ima+ination et de la pens9e, de la sub"ectivit9 pure, ou le monde est 9+al a lui-meme dans la parole. Et si le mot pur est le seul a fi+urer deux fois dans le poeme7 &ses doi+ts purs& ,0e vers-, &la raison pure& ,?e vers-, c(est comme s(il indiBuait la proximit9 des deux int9rieurs, leur essence immat9rielle commune, puisBue du &lit m1st9rieux& 9voBu9 dans le 20D

troisieme vers, l(ima+e +lisse facilement a la &reverie& du cinBuieme vers, confirmant notre sensation Bue les ob"ets n(ont d(autre fonction Bue celle de marBuer les dimensions d(un espace a1ant ses propres lois. En effet, les vers six et sept du poeme confirment la sensation d(un espace fort curieux7 'a femme !asse entre mes re+ards sans briser leur absence Comme passe le verre au travers le soleil )oila deux ima+es a la limite du compr9hensible et du coh9rent* 3riser l(absence ,du re+ard- 9Buivaut ici a capter l(attention, se faire remarBuer, tandis Bue le verre Bui passe au travers du soleil rench9rit, par l(inversion des termes, l(impression Bue nous donne normalement le ra1on du soleil Bui passe par le verre. '(usa+e, deux fois de suite, de ce Bue 8odorov appelle une &anomalie s9mantiBue& , investit ces deux vers d(une si+nification a la fois dense et provocatrice, destin9e a pr9parer la culmination atteinte dans le dernier vers7 Et de la raison pure 9par+ne l(appareil. 8ableau ou r9cit, tableau sous forme de r9cit, Int9rieur n(est, dans sa totalit9, Bue l(ima+e de cet appareil, celui de la raison, d9crit ou racont9, conform9ment a sa nature, dans son fonctionnement, c(est a dire dans cette pl9nitude pure de la conscience Bui exi+e, pour se voir et se savoir, la pr9sence de tous ces ob"ets r9els ou ima+inaires, peu importe, capables, a travers leur forme a eux de donner corps a elle, a la raison pure. )ision d(elle-meme par le truchement du monde ob"ectal, cette contemplation de soi s(identifie avec la forme po9tiBue en tant Bue telle, en conf9rant aux ob"ets une r9alit9 apparente afin Bue, pour le lecteur, recommence le "eu de la mise en scene des choses et de l(esprit, dans ce croBuis de la raison pure re+ardant d9filer devant elle les ima+es auxBuelles, pour devenir repr9sentation, la parole a pret9 un instant sa propre r9alit9. %oit-on voir dans ce poeme, dans une perspective strictement philosophiBue, un +lissement et une conversion du re+ard de l(ext9rieur vers l(int9rieur, ou, au contraire, une r9duction du monde ou tout n(est Bue ph9nomeneK 8out semble indiBuer Bue la lo+iBue du poeme va dans cette deuxieme direction . 2ne esclave, une femme7 est-ce Bue l(apparition des deux fi+ures f9minines comporte BuelBue connotation 9rotiBueK 4n serait tent9, a premier abord, de dire non, puisBue leur f9minit9 se r9duit visiblement a une simple pr9sence protectrice et b9ni+ne, id9ale, dirait-on, sans la moindre r9f9rence au topos traditionnel de compa+ne terrestre ou meme de 6use. 8outefois, leur pr9sence n(est pas, dans un sens plus lar+e, totalement d9nu9e de connotation 9rotiBue et non seulement sous une forme n9+ative ,&dans ma reverie errant avec d9cence&- ou allusive ,&lit m1st9rieux&- mais encore en tant Bu(affirmation de l(essence f9minine Bui, source et d9positaire de la fertilit9, recueille la pens9e et l(entoure de son assistance b9n9fiBue. .ussi impersonnelle et anon1me Bu(elle soit dans la fi+ure de celui Bui pense, de celui Bui parle, la pens9e, elle, habite dans le poeme le cerveau d(un homme, dont la pr9sence, il est vrai, se r9duit a la voix et au re+ard, mais Bui, pour etre che$ lui, se pro"ette a l(int9rieur de ce Bui le reYoit et le pr9serve. 4r, cet int9rieur n(est pas vide de vie humaine, comme pour si+nifier Bue la pens9e, dans sa puret9 meme, se trouve sous l(empire du charme f9minin. 4b9issante ou abstraite, cette f9minit9 n(est diff9rente finalement de la pens9e Bui la pense ,&la conscience consciente& - disait )al9r1 a propos de 'a Aeune !arBue- Bue pour illustrer la dualit9 primordiale du verbe et du su"et, de la repr9sentation et de la pens9e. Ae finirai cette anal1se par deux breves notations. !lus par sa tournure Bue par sa substance, le dernier vers du poeme semble renvo1er au vers Bui clZt 2ne soir9e perdue de 6usset7 &Et de la nei+e effacerait l(9clat&. Est-on en droit de parler de r9miniscence ou s(a+it-il de simple coincidence structurale de la phraseK ;ans trancher la Buestion, "e trouve asse$ curieux Bu(un tel 9cho puisse rapprocher le beau poeme de 6usset, profession de foi de son attachement a 6oliere, ou le vers cit9 n(est pas de la main de l(auteur, puisBu(il provient d(une po9sie d(.ndr9 Ch9nier, repris par ailleurs deux fois, comme dans une fantaisie musicale. Gue ces BuelBues notes ,&Et de la.&- suffisent-elles, oui ou non, a tracer la li+ne 6oliere-Ch9nier-6usset-)al9r1 - ou, dans le cas d(une r9miniscence directe, la li+ne Ch9nier-)al9r1 - reste pour l(instant, faute de preuve, simple h1pothese. 59anmoins, meme sous r9serve, cette 9ventuelle r9miniscence existe et, comme le vers en Buestion exalte la beaut9 f9minine, notamment celle du cou d(une "eune femme, certaines connotations d(Int9rieur peuvent s(en trouver renforc9es. Fi+ures f9minines et reverie7 le )erlaine de 6on reve familier nous vient tout naturellement a l(esprit. .ucune analo+ie 9vidente ne "ustifie ce rapprochement, sinon pr9cis9ment l(id9e, dans les deux 20M

poemes, d(une pr9sence f9minine floue, ind9termin9e et, pourtant, destinale. ;i la pens9e de )erlaine, tout en restant circonscrite par l(id9e du couple, 9lar+it les contours d(une reverie non pas po9tiBue, mais de poete, )al9r1, Buant a lui, en radicalise les termes a l(extreme, pour inscrire le reve dans l(abstraction verbale parfaite. %(Int9rieur au Cimetiere marin et a 'a Aeune !arBue, sans oublier, bien sur, les poemes de 5arcisse - le cercle est lar+e de cette po9sie de la conscience, si chere a )al9r1. )o1ons-1, puisBue l(occasion s(1 prete, un rappel au charme, a la po9sie donc, &a l(amiti9 - "e cite @9rard @ranel - Bui lie l(esprit a l(infini miroitement des si+nes& , a tout ce Bue repr9sente pour nous l(exercice fondamental de l(int9riorit9.

VASILE VOIA PROGRAMUL COMPARATIST AL LUI HUGO MELTZL DE LOMNITZ

8he comparatist pro+ram of u+o 6elt$l de 'omnit$ Abstract7 8he paper acclaims the first comparative literature "ournal, &.cta Comparationis 'itterarum 2niversarum&, founded b1 u+o 6elt$l in 1?MM, and discusses the comparative pro+rams initiated b1 him at the end of the 1>th centur1. K !"#r$s7 u+o 6elt$lH comparatismH comparative literar1 theor1H &.cta Comparationis 'itterarum 2niversarum&

in anul 1?M2, cand isi deschidea portile 2niversitatea din Clu", in epoca asadar a dualismului austroun+ar, este numit ca titular al Catedrei de limba si literatura +ermana un tanar de numai 2D de ani, nascut in 1?ED la Re+hinul ;ecuiesc si disparut din viata in 1>0? la 4radea7 u+o 6elt$l. Facuse studii stralucite la 'eip$i+ si eidelber+ si nu numai in filosofie si litere ,la 'eip$i+ in 1?DE studiase filosofia, avandu-l cole+, dupa afirmatia lui 6ircea !opa, chiar pe 5iet$sche-. 6ai tar$iu va deveni decan al Facultatii de Filosofie, iar in anul universitar 1?>EJ1?>F chiar rector al 2niversitatii din Clu". Cu spri"inul decanului corpului profesoral de atunci, polihistorul 3rassai ;=muel, 6elt$l pune ba$ele celei dintai reviste de literatura comparata din lume, incepand cu ianuarie 1?MM, cu titlul principal in ma+hiara &mss$ehasonlit\ Irodalomtbrt9nelmi 'apoQ& si cu alte numeroase titluri in limbi straine, 12 in total7 &Peitschrift fTr ver+leichende 'iteratur&, &Aournal de litt9rature compar9e& etc. 'a doi ani de la aparitie, respectiv in 1?M>, revista adopta titlul principal7 &.cta Comparationis 'itterarum 2niversarum& sub care si este de fapt cunoscuta in tratatele informate de literatura comparata, dar purtand in continuare si celelalte titluri in limbile respective. 6elt$l era convins ca prin adoptarea noului titlu imprima publicatiei sale un mai accentuat caracter stiintific si internationalist. %e mai multe ori revista a constituit obiectul de studiu al comparatismului ma+hiar, inca din anii 00 ai secolului CC, mai apoi, in anii D0, este de remarcat cercetarea lui @. 6. )a"da. Remarcam contributiile istoricilor literari :o$ma %e$sb si @aal @1br+1, de asemeni ale unor nu mai putin cunoscuti istorici literari si comparatisti, cum sunt 6ircea !opa si En+el :=rol1. !rofesorul 'iviu Rusu, cel care a introdus disciplina de literatura comparata la 2niversitatea &3abes-3ol1ai& din Clu"-5apoca, amintea 20?

adesea, in cadrul unui curs special, de aceasta publicatie. 5e face placere sa evocam numele fostului nostru profesor, acum, la aniversarea unui secol de la nasterea sa, cum la fel ne face placere sa invocam numele profesorului orst Fassel de la 8Tbin+en, care a preluat initiativa reeditarii revistei lui 6elt$l in beneficiul 2niversitatii din Clu"-5apoca si al stiintei, +est de restitutie si de aleasa semnificatie culturala. 5u intentionam sa reiteram bio+rafia revistei si a editorului ei principal, aceste chestiuni fiind, in +eneral, cunoscute, datorita istoricilor literari si comparatistilor amintiti, ci sa reflectam asupra pro+ramului ei, ca o anticipare, cum spuneam, a reeditarii revistei si repunerii ei in circulatie. inca in primul numar, din 1F ianuarie 1?MM, se face preci$area ca revista se vrea &intr-adevar un loc de intrunire al poetilor ,traducatorilor- si filosofilor tuturor natiunilor& ,p. 02- si ca se revendica de la @oethe, ca o activi$are a mesa"ului cuprins in conceptul de &Leltliteratur&, finalitatea ultima fiind de fapt o contributie la &o stiinta a viitorului aflata pe cale de a se naste7 literatura comparata& ,p. 02-. 5oua disciplina se raportea$a la cea inrudita, &die ver+leichende ;prachforschun+&, fiind inteleasa la universitatile +ermane ca &ver+leichende 'iteratur+eschichte&, cel putin de catre 6ori$ Carriere de la 2niversitatea din 6Tnchen. .cesta publica la 1?FE Lesen und Formen der !oesie, iar peste 00 de ani, la 1??E, cartea refacuta si completata %ie !oesie. Ihr Lesen und ihre Formen mit @rund$T+en der )er+leichenden 'iteratur+eschichte. in orice ca$, Carriere se axa pe constructia unei cercetari comparate a literaturii considerate ca o &stiinta in devenire&. 6elt$l mai avea in vedere si ideile lui L. ;cherer atunci cand aprecia disciplina in curs de afirmare ca &uriasa noastra stiinta a viitorului&. 'a 1?MM literatura comparata nu era o disciplina de invatamant si cercetare constituita ca atare. %enumirea plutea in aer, era a+reata la diferitele universitati europene si chiar in .merica, dar fara definirea obiectului si metodelor ei specifice de investi+are a fenomenului literar-spiritual. in contextul incert al secolului al CIC-lea si impulsionat de notiunea +oetheana, tanarul profesor editea$a asadar la Clu" cea dintai revista de literatura comparata din lume. !ro+ramul sau era unul extrem de atra+ator in Europa vremii si, cred, impreuna cu profesorul u+o %1serincQ de la 2niversitatea din .achen, indeosebi prin caracterul ei orientat supranational. %aca definim asta$i literatura comparata drept studiu al raporturilor literar-spirituale internationale, dar cu necesara perspectiva supranationala, pro+ramul lui 6elt$l se luminea$a mai bine si este mai bine pusa in evidenta actualitatea lui. in cuvintele lui %1serincQ, una dintre personalitatile marcante ale comparatismului international al $ilelor noastre, promotorul directiei de cercetare &Ima+olo+ie& si &Europaforschun+&, publicatia lui 6elt$l &a fost prima incercare de a uni toate inceputurile e$itante de pana atunci, de la erder si romantism, si de a le utili$a ca ba$a pentru constructia disciplinei& . incepand cu nr. IC ,1F mai 1?MM- 6elt$l incepe publicarea seriei de trei articole pro+ramatice cu titlul )orlUufi+e .uf+aben der ver+leichenden 'iteratur. %eoarece publicatia sa este definita drept un &pol1+lottes 4r+an&, drept o stiinta care se naste acum, trebuie sa i se fixe$e si sa i se preci$e$e sarcinile ,.uf+aben-, tocmai pentru ca ea dispune de un material urias ce trebuie supus comparatiei, completat, care sa creasca intensiv &pe cale directa si indirecta& ,p. 1M>-. !rimul principiu ar fi &die Vberset$un+sQunst&, notiune care revine mereu si care trebuie sa-si cristali$e$e pro+ramul in consonanta cu ideea de &Leltliteratur& si cu relatiile cu disciplinele conexe, estetica, filosofia, etnolo+ia si antropolo+ia. El vorbeste adesea de &'iteratur+eschichtsschreibun+& ,&scrierea istoriei literaturii&-, careia i-ar servi noua disciplina si care ar avea ca punct de plecare ceea ce 6elt$l numeste &die moderne induQtive !hilosophie&. El avansea$a chiar su+estia unei perspective interdisciplinare7 &Istoria in sensul cel mai lar+, anume asa-numita istorie universala, politica, teolo+ia, filolo+ia, s.a.m.d. detin intr-adevar privile+iul de a trece dincolo de istoria literaturii& ,p. 1MF-. !rin impunerea si extinderea principiului comparatiei se poate preconi$a o &reforma a scrierii istoriei literaturii& ,p. 1M>-. Ideea unei istorii literare nationale pe ba$e comparatiste era ceva nou in epoca lui 6elt$l, chiar daca asta$i principiul este depasit7 literatura comparata nu este remorca vreunei filolo+ii nationale tocmai pentru ca adopta principiul supranational. Ea poate sa fie un vehicul util scrierii istoriei literare, dar telurile urmarite sunt altele. in nr. 1FJ1F oct. 1?MM, 6elt$l publica cel de-al doilea articol-pro+ram consacrat acum &principiului poli+lotismului& ,des !rin$ips des !ol1+lottismus-. .ici el reia si nuantea$a ideea sa despre ceea ce numeste &arta traducerii& si &literatura care se traduce&, &unul din instrumentele cele mai importante si mai frumoase pentru reali$area inaltelor noastre teluri comparatiste& ,p. 00?-. %aca pentru @oethe 20>

traducerile repre$entau un &scop in sine&, pentru 6elt$l ele repre$inta &un mi"loc& ,p. 00?-, o etapa extrem de necesara pe drumul afirmarii principiului comparatist in studiul literaturii. !e lan+a principiul traducerilor pe care trebuie sa-l adopte toate natiunile in scopul promovarii valorilor reale in circuitul international, un alt instrument comparatistic, mult mai important, dupa parerea sa, trebuie sa fie principiul modern, enuntat de"a, al poli+lotismului, cu atat mai valabil cu cat &comparatia literara nu ramane suspendata la suprafata& ,p. 00>-. Comparatia adevarata presupune a avea in fata &in stare pe cat posibil nefalsificata& obiectele supuse examenului comparativ. !rincipiul traducerilor se limitea$a la circulatia indirecta a valorilor, pe cand cel al poli+lotismului la circulatia directa. Ideal ar fi ca studiile literare sa poata fi redactate si publicate intr-o revista de literatura comparata in limba de a carei literatura tine autorul respectiv. 'iteratura comparata nu i+nora specificul national al fiecarei literaturi ,das Rein-5ationale "eder 5ation-, pe care trebuie sa-l cultive chiar si in spatiul limitat al unei reviste &unde fiecare natiune este constransa sa efectue$e comparatii utile ,sau si numai frumoase- care pe o alta cale i-ar putea scapa* %evi$a noastra secreta suna dimpotriva7 sfanta si inviolabila sa fie nationalitatea ca individualitate a poporului*& ,p. 011-. ai acum 6elt$l formulea$a un principiu extrem de actual al comparatismului modern, pe care-l premer+e, atunci cand scrie ca )er+leichun+ ,comparatismul- nu admite criterii extraliterare de cate+orisire a literaturilor, cum ar fi ponderea politica a popoarelor7 &.Caci o rasa umana, fie ea politic oricat de neinsemnata, este si ramane oricum din punctul de vedere literarcomparativ la fel de importanta ca cea mai mare natiune.& ,p. 011-. 8oate literaturile sunt importante, europene si extraeuropene si, in functie de valorile promovate si reali$ate, pot sa intre in sfera literaturii comparate. 6elt$l nu accepta asadar principiul superioritatii vreunei literaturi nationale asupra altora. in secolul al CIC-lea, epoca formarii ideolo+iilor nationale si nationaliste, sovine, in care natiunile mari - si cea +ermana in special - aspirau la suprematie nu numai politica, ci si culturala. 6elt$l vorbea la Clu" de un &nesanatos principiu al nationalitatii& care formea$a &premisele principale ale intre+ii vieti spirituale a popoarelor europene moderne& ,p. 012-. 4r, poli+lotismul promovat de 6elt$l este opus nationalismului sau mono+lotismului extinse in filolo+iile nationale. 'iteraturile particulare puteau fi luate in considerare si recuperate pentru comparatism, conform acestui pro+ram, din perspectiva supranationala. telul urmarit nu era ster+erea sau disparitia diferentelor, ci cunoasterea si anali$a elementelor comunitare si a deosebirilor. otaratoare era chemarea spre o stiinta care, recunoscand literaturile nationale particulare, isi fixa drept sarcina speciala studierea lor comparativa si se intele+ea pe sine ca mi"loc de salvare in fata ratacirilor filolo+iilor nationale. !rin consideratii unilaterale cu privire la propriile literaturi particulare, aceste filolo+ii a"un+eau sa vehicule$e conceptii nestiintifice sau contribuiau, direct ori indirect, la actiuni de politica nationalista. Revista nu numai ca excludea din pro+ramul ei pre"udecatile sovin-nationaliste, ci isi fixa drept scop crearea a ceea ce editorul ei principal numea &un mic parlament poli+lot J.J cu privire la problemele cele mai diferite ,si practice- ale literaturii comparate& ,p. 01E-. 5u era vorba doar de un impuls si de adunarea de materiale, intrucat se considera necesara o discutie referitoare la, bunaoara, "ustificarea liricii patriotice si la limitele acesteia. 8otusi revista a facut concesii si s-a abatut de la principiile postulate supralicitand importanta limbii si literaturii ma+hiare in Europa pe considerentul i$olarii in care aceasta se afla. in numarul CCI) J 2? februarie 1?M?, 6elt$l publica cel de-al treilea si ultimul articol pro+ram, intitulat de data aceasta %er %eQa+lottismus. El numeste &%eQa+lott& &exact $ece literaturi moderne cu aparitii in Europa intr-adevar de domeniul literaturii universale& ,p. E>E-. 6ai intai intra in atentie cele trei mari limbi si literaturi europene - +ermana, france$a si en+le$a, urmate de italiana, spaniola, portu+he$a, olande$a, suede$a, islande$a si, adau+a 6elt$l in aceasta insiruire destul de arbitrara si, in orice ca$, insuficient informata, &aceea careia ii apartine in prima linie foaia noastra literara7 cea ma+hiara& ,p. E>E-, exemplificand cu !etbfi si Ebtvbs. 6ai adau+a alte literaturi in limbi europene, printre care si romana, care, dupa opinia neintemeiata a lui 6elt$l, &nu sunt nici literaturi populare inca, dar nici literaturi culte, asa cele mai multe de data mai recenta si de coloratura romantica, in ca$ul cel mai bun, in +eneral, naturalista& ,p. E>E-. .precierile excesive la adresa literaturii ma+hiare sunt, desi+ur, expresia obedientei tanarului profesor aflat in slu"ba statului austro-un+ar. 5u are o repre$entare clara despre ceea ce numeste Romanticismus, cu care literatura ma+hiara ar fi intrerupt, citandu-l tocmai pe !etbfi, aceasta literatura evoluand spre Classicismus. 6ai mult, !etbfi ar fi, 210

&alaturi de @oethe, liricul cel mai mare si mai universal cel putin al acestui secol& ,p. E>F-. Constient de aceasta exa+erare, intr-o nota adau+a7 &.ceasta "udecata suna deocamdata inca paradoxal, insa va ru+am sa reflectati la faptul ca, prin asta, nu ne +asim in Europa, in mod mai evident&. 6ai rau, nu pomeneste de alte literaturi europene importante, iar pe cea rusa o i+nora, deoarece din punctul de vedere al relatiei literar-comparative &aceasta este cu totul irelevanta&. .cestea sunt detaliile, aspectele mai mult sau mai putin esentiale. !rincipiile teoretice sunt insa foarte actuale. &%in punctul de vedere al literaturii comparate incetea$a complet importanta unei literaturi pe contul celorlalteH - ele sunt toate la fel de importante& ,p. E>D, subl. aut.-7 conditia spre a accede la sfera comparatismului este crearea acelor &produse apartinand spiritului&. !entru ca &Cine promovea$a literaturile straine, afirma 6elt$l, ,se intele+e de la sine numai aparitiile de prim ran+-, promovea$a in felul acesta si literatura propriei sale natiuni& ,p. E>D-. Convins ca deca+lotismul va avea &rolul conducator&, tine sa preci$e$e, nuantandu-si conceptia, ca acest rol il va avea numai din punctul de vedere al interesului economic, ceea ce nu presupune ca respectivele natiuni sa-si aro+e prioritati. 2n deca+lotism european si modern nu exclude literaturile asiatice. %ar pentru telurile literaturii comparate, acesta trebuie privit & ca instrumentul cel mai important pentru acele inalte scopuri comparativ-literare& ,p. E>?-. in interiorul acestui poli+lotism nu se "ustifica particularismul care franea$a &stiinta comparata la fiecare pas& ,p. F00- si 6elt$l deplora faptul ca tocmai in patria lui @oethe stiintei i se impune &un costum national&. 'a $ece ani de la fondarea revistei, 6elt$l afirma retrospectiv, ca o conclu$ie a parcursului si efortului sau, &identificarea ideii +oetheene de literatura universala cu cercetarea comparata a literaturii& ,vol. II, nr. 1-12J1??M-. El are acum constiinta clara a unei prioritati europene absolute si acest or+oliu, pe deplin motivat, tine tocmai de acele &lehrsUt$e& ,principii, te$e-, cum le-a numit el, adica de punctele pro+ram privitoare la domeniul literaturii comparate. 'a inceputul anului 1??D, revista lui 6elt$l isi incetea$a aparitia in conditii neclare. ;e prea poate ca 6elt$l sa fi resimtit concurenta intreprinderii lui 6ax :och, care din vara anului 1??? edita la 3erlin &Peitschrift fTr ver+leichende 'iteratur+eschichte&. Evenimentul il consemna 6elt$l insusi intr-o nota in care atra+ea atentia ca cel putin publicul cultivat sa nu faca confu$ie intre titlurile celor doua publicatii.

211

212