Originea si evolutia limbii romane Originea Limba si poprul roman s-a pe o larga baza teritoriala, cuprinzand Dacia Nord-Dunareana

( Oltenia, Banat, Transilvania, Sudul Moldovei) si Dacia Sud-Dunareana(Dobrogea, Moesia inferioara). Celelalte provincii(Maramures,Crisana,Basarabia,Bucovina) pana la Tisa in V si raul Bug in Est raman locuite de dacii liberi fiind assimilate uleriot. Leaganul romanizarii il reprezinta Transilvania, capital Sarmisegetuza Regia devenind Sarmisegetuza Ulpia Traiana, iar teritoriul primind numele de Dacia Felix. Transilvania reprezenta un puternic centru plitic si administrative. Romanizarea este procesul de adaptare la civilizatia si cultura romana; in Dacia a avut loc dupa razboaiele din 105-106 desfasurandu-se rapid datorita unor masuri administrative interioare. La inceputul romanizarii a existat fenomenul de bilingvism Limba romana s-a format la inceputul secolului VII, fiind latina popular vorbita in partea oriental a Imperiului Roman. Torna,torna,frate. Familia limbilor romanice Pe teritoriul Europei exista limbile indo-europene romanice,germanice,baltice, indice, greaca veche, albaneza, armeana. Familia limbilor romanice provenite din latina cuprinde: spaniola, iraliana , romana, franceza, portugheza, sarda ( Sardinia ) , catalane ( Catalonia Barcelona), reto-romana (N. Elvetiei ), longobarda (Franta), provensala ( Provence) si dalmata ( disparuta in secolul XVIII pe coasta Dalmatiei datorita stingerii populatiei ) Evolutia Evolutia a avut loc dupa legi fonetice in mod general sau intamplator:

In Maramures exista fenomenul de rotacism: Vocala-n-vocala -> r => bine-> bire Morfologia si sintaxa sunt mostenite din latina: a) Verbul cu cele 4 conjugari: 1) 2) 3) 4)

b) Substantivul cu cele 5 cazuri ( N, Ac, G, D, V) dispare ablativul c) Pronumele , adjectival, numeralul, prepozitia, adverbul, articolul Sintaxa este mostenita din latina, dar mult simplificata ( se modifica topica, predicatul nu mai este ultimul cuvant, se prefer raportul de coordonare ) Lexicul este in proportie de 60-65% mostenit din latina: a) Grade de rudenie mama,tata,fiu,fiica b) Nume de parti ale corpului: ochi, inima, piept, cap c) Nume de actiuni si procese omenesti: a creste, viata, moarte d) Nume de finite: om, barbat, muiere, femeie e) Nume de animale: urs, lup, caine, gaina etc. f) Nume de insusiri fizice si sufletesti : inalt,bun,rau g) Nume de plante: iarba, floare, pom h) Nume de alimente: sare, apa, paine i) Obiecte , locuinte casa, usa, masa j) Cuvinte referitoare la natura: natura, tara, apa, aer, astru , soare, luna, stea k) Notiuni de loc, timp, mod, culoare : negru, verde, albm rosu, zi, nopate, ieri. Fondul traco-dacic (autohton)/ strat al limbii romane a) Contine cca 250 cuv pastrate: -abur, brad, branza, gusa, manz, mos, tap, vatra, fericire, copil, caciula, copac, mazare, rata, viezure. b) Sufixe: esc, este, andru. c) Verbe: a se bucura, a cruta, a scapara d) Substantive proprii: Arges, Cris, Iasi, Jiu, Mures, Olt , Prut, Siret, Timis, Turda, Darmoxa, Nistru. Limba romana contine si cuvinte datoarte influentelor: 1) Slava: cleste, munca, boala, mila, cocos, deal, noroc, vorba, a iubi. 2) Maghiara : oras, gand, fel, chip 3) Turca: alai, cismea, ceulama, halva, cafea, caramea, baklava, ciubuc. 4) Neogreaca ( sec XVIII): ieftin, folos, prosop, tutun 5) Franceza ( sec. XIX ) : poezie, ide, geniu, a define, stil 6) Rusa ( sex XX): coopetativa, constitutie, comitet, comisie. 7) Engleza : baschet , fotbal, computer etc. 8) Germana: mester, maistru, surub, surubelnita, compass, sablon, stecher, snitel, strudel etc. Dialectele limbii romane: Limba romana are 4 dialecte: 1) Daco-roman: in N Dunarii, pe teritoriul Romaniei si al Rep. Moldova

2) Aroman (macedo-roman): alamaie, alauta 3) Megleno-roman 4) Istro-roman

Vorbite in S Dunarii (N Bulgariei, Grecia)

Aromana se mai vorbeste si in Dobrogea. Vorbitorii acestor dialecte s-au stability in zonele respective datorita procesului de transhumanta. Una feata multu musata eu omesc = O fata foarte frumoasa eu iubesc aromana. Dialectul presupune deosebiri in lexic si in structura gramaticala. Subdialectele limbii romane ( deosebiri de pronuntie si lexic ) Se mai numesc si graiuri intalnindu-se in diferitele zone geografice al tarii prin regionalism: a) Crisan: porodica, tenchi, croampa, scovarda, pasula, poncova, scoaca, a se betegi, hidede etc. b) Maramuresan: cocon, sin , zin , mamali cu bra cu la. c) Banatean: harbeica, slog, prountarea lui t ca c , pitoanca, piparca d) Oltenesc: dezacordul subiectului cu predicatul, gogonea, bidinea, tast , e pronuntat ca ( fusai), folosirea perfectului simplu. e) Moldovenesc: papusoi, perje, chipper, harbuz, zamos, pepene, patlagica, ciocan, chiatra, a se la , a fuji, nica, a se cacai f) Muntenesc: N Munteniei, S Transilvaniei reprezinta baza limbii romane literare: aspectul cel mai correct al limbii.