Fantana dintre Plopi Povestirea este o naratiune subiectivizata, in care atentia nu se focalizeaza asupra personajului ci asupra atmosferei, ori

asupra intamplarilor. Principalele caracteristici ale povestirii: 1. oralitatea: naratiunea se face la persoana I; se creaza aparenta de dialog intre narrator si receptor (aparenta de interpelare a lectorilor); 2. ceremonialul: dialogul este intretinut de un sistem de conventii (prete tul care declanseaza povestirea, formulele de adresare ect.); !. atmosfera: conte tual stimuleaza si alimenteaza asteptarea, sunt regizate tensiunea, suspansul etc. Povestirea "#antana dintre plopi$ face parte din romanul lui %. &adoveanu "'anu (ncutei$, realizat prin te)nica povestirii "in rama$ (prin procedeul insertiei, se include o povestire in interiorul alteia) sau a povestirii in povestire (un personaj al naratiunii principale intrerupe firul actiunii printr*o istorisire proprie, preluand astfel rolul de narator). "+apodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare$ dupa cum sustinea ,. +alinescu, "'anu (ncutei$ se constituie din noua povestiri ("Iapa lui -oda$, "'aralambie$, ".alaurul$, "#antana dintre Plopi$, "+ealalta (ncuta$, "/udet al sarmanilor$, "0egustor lipscan$, "1rb sarac$, "Istorisirea 2a)ariei fantanarul$), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica "rama$. In spatiul protector al )anului, "ca o cetate, cu ziduri groase si cu portile ferecate$, poposesc calatori din %oldova si din afara ei, dornici nu doar sa se odi)neasca si sa se ospateze din bucatele alese ale (ncutei, ci si sa povesteasca intamplari deosebite, pe care le*au trait direct sau la care au fost martori. In acest cadru legendar, oamenii se pretuiesc dupa rostirea memorabila a unei istorisiri iesite din comun: "+ine le spune mai frumos, acela are lauda mai mare." 3impul, omul si locul se contopesc intr*o unitate de viata, in care reconstituirea devine un muzeu viu al istoriei unui popor, istoria este traita ca varsta de aur. 3e)nica narativa din povestirea "#antana dintre plopi$ pastreaza regulile traditionale ale geniului: alcatuirea instantelor narative si a atmosferei specifice, introducerea in scena a personajului narator, principala modalitate de e punere este naratiunea care se imbina cu dialogul si cu secventele descriptive, faptele sunt relatate din perspectiva personajului narator in atentia cititorului se aduce un singur fapt (o trista veste de iubire care a avut rol de initiere pentru tanarul de alta data) iar interesul se concentreaza asupra situatiei. "#antana dintre plopi$ este a patra povestire din volum si are ca tema iubirea tragica a capitanului de mazili 0iculai Isac, devenit acum personaj 4 narator. (cesta evoca o intamplare trista, traita in tinerete. (stfel, intr*o toamna, 0iculai Isac pe drumurile sale prin tinutul &ucevei, face un popas la 'anu (ncutei, pentru a se ospata si pentru a se odi)ni. In timp ce se plimba pe malul raului %oldova, intalneste un grup de tigani, in care il remarca pe batranul 'asanac)e si pe frumoasa tigancusa %arga. +apitanul le da celor doi cate un ban de argint, dupa care, a doua zi, fata il cauta, pentru a ii arata pantofi pe care si ia cumparat cu banii primiti. +ei doi tineri petrec o noapte la fantana dintre plopi, unde promit ca se vor intalni in continuare, dar a doua intalnire are un final tragic. #ata demasca planul tiganilor de a*l omora si de a ii lua banii,iar capitanul avertizat reusind sa fuga calare, desi in incaierare isi pierde un oc)i. 3igancusa va plati pentru tradarea neamului sau fiind aruncata in fantana. 0eculai Isac, acum "un om ajuns la carunteala$, dar care "se tinea drept si sprinten pe cal$, a fost un tanar lipsit de e perienta vietii, nec)ibzuit, "un om buiac si ticalos$, cum se autocaracterizeaza. #antana dintre plopi devine in povestire un suprapersonaj si c)iar daca "s*a daramat ca

toate ale lumii$, Isac poate vedea cu oc)ii mintii si*l ajuta sa revada si trecutul. Povestirea este construita ca o sceneta, aducand in fata lectorilor o intamplare care antreneaza personaje putine. Placerea ascultarii se naste din aura nostalgica in care este invaluita, precum si din parfumul evocarii. 5esi deznodamantul este tragic, "#antana dintre plopi$ trebuie perceputa ca o pleduarie pentru iubire, curaj, generozitate, sacrificiu, valori umane ce pot fi identificate in opera lui %i)ail &adoveanu. In ceea ce priveste relatia dintre instantele comunicarii narative, te)nica povestirii "in rama$ presupune duplicarea instantei narative. (stfel, e ista un povestitor al naratiunii cadru, care asista ca martor la seara de la )an si care devine ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. (ceasta voce, care nareaza la persoana I, este purtatorul de cuvant al autorului (instante intradiegetice), care sunt personaje in naratiunea cadru, devin si ascultatori iar in povestirile pe care ei le relateaza au roluri diferite de narator 4 martor, personaj * narator. +apitanul 0eculai Isac devine din personaj ascultator, personaj narator, in momentul in care povesteste tragica intamplare traita in tinerete. (cesta relateaza la persoana I din perspectiva tanarului nestiutor, dar prezentarea faptelor este insotita de o analiza a acestora din perspectiva maturului. 6elatia dintre personajul 4 narator si ascultatori (legatura stransa, in dialog utilizandu*se atat persoana I cat si persoana a II*a) naratorul se adreseaza ascultatorilor, le solicita atentia implicandu*i in actul naratiei: "domnilor si fratilor ascultati ce mi sa intamplat 7$ iar ascultatorii cu care noi lectorii ne identificam, intervin, in final, cu intrebari si cu comentarii. In ceea ce priveste spatiul si cadrul povestirii 4 cadru, magia spunerii, a evocarii, a reprezentarii este amplificata de valuarea mitica a spatiului, a )anului, vazut ca o cetate ca un centrum mundi, in care oamenii se simt ocrotiti dar, si de caracterul magic al timpului povestirii (cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul povestirii, adica al naratorului anonim, care evoca toamna aurie; timpul povestit, al toamnei aurii cand se povestesc intamplarile; timpul evocat, al "celeilalte (ncute "). (sadar autorul foloseste procedeul insertiei sau al povestirii in urma, iar cele doua planuri ale naratiunii alterneaza. 0aratorul creaza atmosfera propice povestirii, evocarii, iar relatia directa dintre narator si ascultator se realizeaza printr*un veritabil ceremonial, precum si prin adresarea directa (relatarea se face la pers I , perspectiva fiind actoriala). 0aratiunii si evocarii li se adauga descrierea, care accentueaza atmosfera de legenda, si dialogul, care pune in evidenta oralitatea e primarii: constructii e clamative si interogative ("0u esti domnia ta prietenul meu 0eculai Isac, capitan de mazili8"), interjectii, constructii in vocativ ("7 asculta ce mi s*a intamplat 7$) limbaj popular ("singur ca un cuc"), ar)aic ("mazili$) regional ("buiac$, "imas$) etc. 9I0&3(03:;: +1%<0I+(6II 0(6(3I-:: 1) Autor: 9creeaza opera; 9isi alege modalitatile de e primare, te)nicile narative, persoanele narative carora le atribuie roluri, precum si naratorul, care este purtatorul sau de cuvant; 9este o instanta e tradiegetica; 9se adreseaza lectorilor concret; 9lui i se subordoneaza celelalte instante narative. 2) Narator: 9voce a autorului; 9instanta intradiegetica; 9in enuntarea de mesaje; 9lui i se subordoneaza personajele; 9in proza obiectiva: obiectiv, impartial, omniscient, omniprezent, nareaza la pers a III*a (pictoriala), )eterodiegetic; 9in proza subiectiva: subiectiv, stie atat cat stie personajul, nareaza la pers I (perspectiva actoriala) )omodiegetic. !) Personaje: principale, secundare, episodice; pozitive, negative; rotunde, comple e, mobile; statice, plate, unilaterale; protagoniste, auto77...; suprapersonaje, personaje lirice; marete; grotesti; fantastice, realiste, romantice, istorice, alegorice, etc.