UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII UNIVERSITARE DE DOCTORAT DRD. ADINA PINTEA COORDONATOR STIINTIFIC: Prof.

. Univ. Dr. VICTOR GRECU

CONOTATIA SI DENOTATIA

CONOTATIA SI DENOTATIA 1. Conotatia si denotatia valori ale semnului lingvistic Limba este perceputa ca un sistem de comunicare compus din semnificat si din semnificant. O problema insa este stabilirea naturii si a relatiei in care se regasesc cele doua componente. Una dintre cele mai pertinente viziuni, adoptata de semantica moderna este cea stabilita la inceputul secolului XX de Ferdinand de Saussure1. Dupa el, semnul lingvistic este reunirea solidara si arbitrara a imaginii obiectului numit, caruia el i-a spus signifi si dupa el i s-a mai spus designatul, denotatul) cu imaginea corpului fonetic al semnului, caruia el i-a spus signifiant semnificantul, designantul!. Stricto senso, acestia ar fi o imagine si un concept unite de o legatura psi"ologica asociativa. De obicei, ideea lui Saussure este redata grafic printr-o elipsa impartita orizontal in doua# o parte inc"ipuie semnificatul signifi), cealalta semnificantul signifiant)2 #

Semnificatul Semnificantul

Dar aceasta reprezentare nu corespunde, in opinia lui $. %oteanu, formulei lingvistului elvetian in care se spune clar ca semnificatul si semnificantul nu fac parte ca atare din semn. $on %oteanu presupune ca cei doi termeni tin locul cate unei perifraze# imaginea semnificatului& imaginea semnificantului. Obiectul denumit si corpul fonetic prin care se face denumirea se asociaza numai prin imaginile lor, intre corpul fonetic in calitate de realitate fizica si obiect in aceeasi calitate fiind un raport uzual, de deprindere sociala consacrata istoric'. (tapa imagine prin care

1. Ferdinand de Saussure, Scrieri de lingvistica generala, )ucuresti, *++, $on %oteanu -arcisa For.scu, /ngela )idu-0r1nceanu, Limba romana contemporana, vol. * 0ocabularul, 1234, p.'' 3 $bidem, p.',
1 2

trebuie sa treaca atat obiectul cat si corpul fonetic spre a se constitui in semn este obligatorie si e5plica incadrarea semnului lingvistic in semiotica. %onceptul saussurian al semnului lingvistic a fost adesea criticat si sunt de retinut teoriile conform carora lucrul numit, obiectul nu poate fi e5clus din discutia semnului. /tat 6sunetele7 pe care le producem cat si obiectele8 lucrurile despre care vorbim sint oglindite intr-o oarecare masura de entitati conceptuale. /ceste teorii sau concretizat intr-o formula cunoscuta sub numele de 6triung"iul Ogden - 9ic"ards7, dupa numele autorilor ei care au propus urmatoarea sc"ema# Referinta

Simbol

%orp fonetic!---------------------------Referent

Obiectul denumit!

Desi s-a afirmat uneori ca intre acest triung"i si semnul lingvistic asa cum a fost redat de Saussure nu ar fi prea mare deosebire, academicianul $on %oteanu a demonstrat ca triung"iul Ogden- 9ic"ards este cu totul altceva decat conceptul de semn lingvistic la Saussure din doua motive# 1. La Saussure, corpul fonetic al semnului reprezinta un obiect fizic special, dar un obiect fizic avand tot atatea drepturi de a fi considerat ca atare ca si obiectul denumit prin cuvant. 2. La Saussure, conceptul, imaginea obiectului, caruia Ogden si 9ic"ards ii spun referinta, nu e5ista separat de imaginea corpului fonetic., $on %oteanu concluzioneaza ca, in ciuda multor inconveniente care isi au originea in triung"iul Ogden- 9ic"ards, o ramura importanta a semanticii a avut de castigat din
4

$bidem, p.':

analiza referentiala, caci, daca lingvistica nu se ocupa de concepte, ea nu se poate dispensa de cunoasterea lor. -u putem vorbi despre lucruri decat prin semne verbale asociate cu imaginile lucrurilor. ;otusi, %oteanu retine teoria lui Ferdinand de Saussure ca fiind singura care contine reprezentarea semnului lingvistic, in timp ce triung"iul Ogden- 9ic"ards descrie raporturile care duc la semn. %onotatia si denotatia sunt valori ale semnului lingvistic, bazate fiecare pe alt raport# denotatia pe raportul dintre semn si obiect in genere& conotatia pe raporturi dintre semn si unele insusiri ale obiectului, intelese ca atribute ale acestuia. 0aloarea denotativa a a semnului leu, de e5emplu, e5clude orice referire la faptul ca animalul astfel numit este luat adesea drept o fiinta cu puteri fizica e5ceprionala, cu infatisare nobila, nici frumos, nici urat, nici rege al animalelor, ci numai un mamifer din familia felinelor. Folosit cu valoare conotatica, semnul leu trezeste in mintea noastra ideea de noblete, de maretie, cruzime, atribute ale felinei Panthera leo4. %onotatia se suprapune deci denotatiei ca o reprezentare suplimentara, avand in general origini variate, dar care se rezuma ca poroces la o asociatie de idei, datorata cand practicii, cand imaginatiei. <e de alta parte, adevarata problema rezida din modul de interpretare a celor doua domenii principale ale continutului semnatic al semnului# denotatia si conotatia. Dupa cum spunea $on %oteanu, daca ar fi intotdeauna net diferentiate, ar fi mai usor de stabilit si rolul conte5tului, dar de foarte multe ori ele se confunda. /cademicianul roman compara substantivele care denumesc obiecte concrete, caz in care distinctia se face clar, cu substantivele abstracte unde conotatia si denotatia sint apropiate, iar la verb se si confuna adesea din cauza nuantelor suplimentare introduse de mod, timp sau diateza, etc.. . Denotatie! Semnificatie! Sens Denotatia sau denotarea, desemnarea sau denumirea, este actul prin care unui obiect lucru, eveniment, fenomen, fiinta, actiune, idee! i se atribuie nume. -umele nu se atribuie in mod deliberat, ci numai in masura in care obiectele obliga pe oameni sa le numeasca, iar obiectele

$on %oteanu, Stilistica functionala a limbii romane, $, )ucuresti, (ditura /cademiei,12=', p. '4

lucrurile, evenimente, insusirile etc.! actioneaza asupra oamenilor in cele mai variate c"ipuri, in raport cu gradul de cultura si de civilizatie a unei comunitati lingvistice:. 6Deseori, cuvintele dintr-o limba nu reflecta atat realitatea inconjuratoare, cat interesele oamenilor care o vorbesc7 spune F.9 <almer in lucrarea sa Semantics , notand faptul ca esc"imosii au patru cuvinte diferite pentru 6 zapada7 6zapada pe pamant7, 6 zapada care cade7, 6 zapada care troieneste7, 6morman de zapada7! in timp ce membrii tribului >opi folosesc un singur cuvant, 6zburator7, pentru 6avion7, 6insecta7 si 6 pilot7. O consecinta a faptului ca denotatia este un act determinat de comple5itatea relatiilor dintre oameni si e5perientele lor ar fi dilema daca un cuvant denumeste esenta obiectelor sau o latura oarecare a lor, desc"izandu-se astfel discutia asupra semnificatiei. %ea mai simpla interpretare a semnificatiei este de a o considera obiectul# semnificatia cuvantului 6 ajiste7, este obiectul 6 ajiste7, semnificatia cuvantului 6masina este obiectul masina etc. Dar pentru ca un corp fonetic sa poata desemna ceva, este necesar ca intre el si obiectul sau obiectele desemnate sa se stabileasca o legatura constanta de substituire cu o imagine generala.= De aceea se si spune ca orice cuvant generalizeaza sau e5prima generalul. La randul lor, caracteristicile generale duc la gruparea obiectelor in clase pe care acestea le evoca, grupare care este intotdeauna insotita de e5cluderea caracteristicilor diferentiatoare ale obiectelor, pentru a retine astfel ceea ce le identifica. <articularizarea semnificatiei se face in si prin conte5te, iar procedeul consta in reorientarea cuvantului catre obiecte, privite sub una dintre infatisarile sau printruna dintre insusirile lor posibile cuprinse in semnificatie. %oteanu numeste acest proces actuali!are iar rezultatul constituie un sens definit de academician ca o semnificatie actualizata. ". Conotatia si denotatia! ti#uri de sens Datorit. unei mari variet.?i terminologice, se @nt1lnesc @n lucr.rile de semantic. formule ca# sens fundamental sau de baz.!, sens primordial, sens originar, sens
$on %oteanu -arcisa For.scu, /ngela )idu-0r1nceanu, Limba romana contemporana, vol. * 0ocabularul, 1234, p.'2
6 7

$bidem, p.'2-,+

principal, sens general, sens propriu, sens secundar, sens derivat, sens particular etc. Unele sens originar, principal, general Ai, respectiv, sens secundar sau derivat! sunt necesare studierii evolu?iei semantice, celelalte se utilizeaz. de preferin?. @n semantica sincronic., @n care mai apar sens denotativ, denominativ, conotativ. Foarte frecvent, formulele care con?in @ntr-un fel sau altul ideea de sens general sunt egale cu ceea ce se mai numeAte Ai semnifica?ie. Dup. calitatea lor general., sensurile sunt grupate @n trei mari tipuri, cu e5cep?ia celui gramatical. (le sunt# a.! sensuri denominative denotative, apelative sau cognitive! b.! sensuri conotative afective sau e5presive! c.! sensuri rela?ionale gramatical rela?ionale! %u privire la sensurile denotative trebuie spus c. @n orice structur. le5ical. se reflect. mai mult sau mai pu?in evident realitatea e5tralingvistic. la care limba se refer. @n mod obligatoriu. ;r.s.turile semantice nu sunt caracteristici fizice ale universului e5tralingvistic, ci are loc reflectarea @n plan lingvistic a acelor note ale realit.?ii concrete pe care limba le re?ine, le le5icalizeaz. Ai pe baza c.rora o limb. @Ai stabileAte propriul sistem de opozi?ii, diferit de o alt. limb.. Dup. cum spunea Ai %oteanu3, aAa se e5plic. de ce fiecare limb. are specificul ei semantic. Obiectul semanticii le5icale paradigmatice @l formeaz. @n general sensurile denotative de baz.! ale cuvintelor, care @n principiu nu ar fi condi?ionate conte5tual. <entru a combina sensurile cuvintelor @n enun?uri se consider. c. trebuie cunoscut @n prealabil sensul descriptiv denotativ! al cuvintelor, sensurile delimitate prin rela?iile lor paradigmatice dintr-o limb. dat. ceea ce ne-ar permite o anumit. alegere!. %unoaAterea sensurilor oric.ror cuvinte oblig. la raportarea corelarea! unei anumite forme la cu! o anumit. realitate e5tralingvistic. la care se refer. referent!2.

$on %oteanu, -arcisa For.scu, /ngela )idu-0r1nceanu, Limba romn contemporan. Vocabularul, ed. cit., p. 113. 9 -arcisa )idu-0r1nceanu, , -arcisa For.scu, Cuvinte i sensuri, )ucureAti, (ditura Btiin?ific. Ai (nciclopedic., 1233.
8

%a reflectare a unor factori e5tralingvistici Ai lingvistici, cuv1ntul implic. aspecte cognitive, un act de cunoaAtere at1t privitoare la limb., c1t Ai privitoare la limb.. /stfel este dat ca e5emplu cuv1ntul berjer" fiind important de Atiut c. @n acest caz se desemneaz. un obiect Ai nu o fiin?., ceea ce @nseamn. un nivel general de cunoaAtere a cuv1ntului, mult corectat dac. se Atie c. este Cun tip de fotoliu7. <entru a identifica un obiect din realitate ca fiind o CberDer.7 este necesar s. se Atie c. 6acest tip de fotoliu7 are 6p.r?i laterale @nalte pentru spriDinit capul, obraDii.7. De aceea, cunoaAterea relativ e5act. a datelor e5tralingvistice privind obiectul, referentul desemnat prin cuv1nt asigur. o utilizare adecvat. a lui. Sensul denotativ presupune o definire 6e5tern.7 , adic. str1ns legat. de e5tralingvistic printr-o direct. raportare la propriet.?ile clasei de obiecte aAa cum sunt v.zute de o anumit. comunitate social-istoric. dat., de e5emplu, vorbitorii limbii rom1ne actuale. Sensurile denominative apar @n foarte multe cuvinte @nso?ite de sensurile conotative. (le sunt @ns. Ai singure @n termenii te"nici, de strict. specialitate. De pild. acromatic are @n?elesul de 6lentil.8 sticl. care nu descompune raza de lumin. @n culorile spectrului.7 %1nd sensul denotativ ocup. singur con?inutul semantic avem monosemantism. Sensul denotativ este opus sensurilor conotative sau secundare. Unii lingviAti consider. c. @n cadrul unui cuv1nt polisemantic unul singur dintre sensuri este denotativ pur, d1nd ca e5emplu cuv1ntul c"#el care @nseamn. ui de c$ine, dar Ai ui de lu sau ui de vul e. (l denumeAte @n plus diverse dispozitive te"nice Ai fiecare din compartimentele unui bulb de usturoi. Semnifica?ia de ui de este unic. dac. se refer. la vulpe, lup sau alt animal din familia zoologic. a lui canis, iar celelalte valori nu sunt proprii. Denumirea unui dispozitiv mecanic prin c"#el se datoreaz. unei metafore pe care o putem reface uAor, iar denumirea @n acelaAi fel a unei p.r?i din c.p.?1na de usturoi nu difer. prin nimic de cea anterioar., fiind Ai ea tot o metafor.. La multe cuvinte, descoperirea denota?iei devine Ai mai grea din cauza polisemiei. % face este un verb cu at1tea conte5te posibile, @nc1t distan?a dintre a face m$ncare Ai a face o rostie d. impresia c. nu poate fi acoperit. de acelaAi sens denotativ. %u toate acestea verbul este interpretat ca indicator al unor ac?iuni sau activit.?i a c.ror direc?ie este complementul direct. 9egula 6fiecare

cuv1nt are un singur sens denotativ7 prezint. o mare importan?. pentru con?inutul semantic. O consecin?. este nuan?area conceptului de sens conotativ. %"iar conota?iile care-Ai pierd caracterul e5presiv ini?ial r.m1n tot conota?ii, devieri de la sensul denotativ.1+ %uvintele monosemantice, care leag. o anumit. form. de un anumit sens, au @n principiu numai sens denotativ, descriptiv sau sens propriu!, la cuvintele polisemantice, cu mai multe sensuri, numai unul dintre sensuri este denotativdescriptiv de obicei @nregistrat primul @n dic?ionare! Ai acesta reprezint. elementul relativ stabil al uzului unui cuv1nt11. (5ist. @ns. Ai sensuri conotative ne@nso?ite de o denota?ie. $nterDec?iile de e5emplu nu denumesc, ci evoc. bucuria, durerea, frica, @ntristarea, pl.cerea, suferin?a etc. (le nu reproduc caracteristici ale senza?iilor sau sentimentelor provocate, ele comunic. ceva, dar acestui ceva nu i se poate atribui dec1t valoarea unei conota?ii. En afara interDec?iilor, sensul conotativ se prezint. sub dou. aspecte# @ntr-un cuv1nt a c.rui e5presivitate este asigurat. fie pentru c. are forma de vocativ, fie pe aceea de imperativ, fie din alte motive. De e5emplu, @n m"iculi#"& prezen?a conota?iei se recunoaAte de la prima vedere, cu toate c., f.r. conte5t, nu se Atie e5act la ce stare sufleteasc. trebuie raportat. ea. Fecanismul lor este acela de @ndep.rtare de la un denotat. En operele Atiin?ifice, vorbirea preten?ioas. se foloseAte de sensul fundamental Ai de cuvintele monosemantice pentru precizia Ai claritatea comunic.rii1*, pe c1nd @n operele beletristice se aleg sensurile secundare, derivate cuvintele polisemantice, ceea ce confer. e5presivitate. Sensul relaional se red. de regul. prin unelte gramaticale. <repozi?ia cu aDut. la e5punerea ideii de asociere, privit. ca ad.ugare# c$nta#i cu to#ii, ca posesiune# isica cu clo o#ei nu rinde 'oareci, ca instrument# c"l"tore'te cu avionul, ca modalitate# a'tea t" cu sufletul la gur", dar nu e5prim. asocierea ca atare,
$orgu $ordan, 0ladimir 9obu, Limba romn contemporan, )ucureAti, (ditura Didactic. Ai <edagogic., 12=3, p. ,,. 11 -arcisa )idu-0r1nceanu, -arcisa For.scu, Cuvinte i sensuri, ed. cit.
10

12

0ictor 0. Grecu,, Limba romn contemporan, ed. cit., p. *,,.

necuprinz1nd nici una din tr.s.turile ei definitorii. Unii sunt de p.rere c. aceste cuvinte sunt 6cuvinte f.r. sens deplin7, c"iar dac. au fost c1ndva purt.toare de sens le5ical no?ional, cu timpul s-a pierdut# f.r. provine din lat. fores uA. pl.! Sens gramatical propriu-zis au toate cuvintele, dar deosebire de cel relativ, el este combinat cu denota?ia Ai conota?ia. $orgu $ordan Ai 0ladimir 9obu1' precizeaz. c. un cuv1nt ca lucre! are pe l1ng. sensul le5ical Ai sensuri gramaticale pers.$, prezent, indicativ, activ!. En concluzie, formulele generale de distribuire a sensurilor @n cuv1nt sunt# a.! sens denominativ denotativ!H sens gramatical b.! sens denominativ denotativ!H sens conotativ Hsens gramatical c.! sens conotativ d.! sens conotativ Hsens gramatical e.! sens rela?ional Se observ. o suprapunere par?ial. @ntre definirea tipurilor de sens la autori diferi?i# Sensurile conotative, conota?iile sau sensurile figurate unul sau mai multe! sunt varia?ii semantice mai mult sau mai pu?in independente, desprinse dintr-o anumit. denota?ie. Subiectivitatea lor e5ist. @n grade variate, fiind determinat., @n primul r1nd, de sfera de generalitate a uzului acelui sens sensurile secundare @nregistrate de dic?ionare sunt general admise& alte conota?ii pot lua naAtere numai @n anumite situa?ii de comunicare!. Se admite c. unul dintre sensuri este mai stabil, reprezent1nd denumirea sau denota?ia& toate celelalte sensuri numite Ai conota?i! sunt secundare @n raport cu primul, din care se dezvolt. direct sau indirect prin intermediul altui sens secundar!. Dezvoltarea sensurilor secundare se face prin deplas.ri semantice favorizate de modificarea unor componente, de cele mai multe ori condi?ionate conte5tual. Unele dintre sensurile secundare au un caracter figurat mai mult sau mai pu?in evident. Sensul propriu al cuv1ntului este acel sens din sfera semantic. a cuv1ntului care reflect. no?iunea. (l cuprinde tr.s.turile esen?iale, specifice ale obiectului sau clasei de obiecte reflectate @n no?iune. Din acest punct de vedere, sensul fundamental coincide cu sensul propriu al cuv1ntului.
13

$orgu $ordan, 0ladimir 9obu, o . cit., p. ,,.

Sensurile figurate sunt acelea care nu mai coincid cu no?iunea, sunt sensurile pe care vorbitorii sau scriitorii le folosesc pentru claritatea e5prim.rii sau pentru plasticitatea ei1,. Se @nt1lnesc @ns. Ai @n vorbirea comun. nu numai @n operele literare. En Atiin?a literaturii sensurile figurate ale cuvintelor au primit denumirea de tropi. Se deosebesc sensurile figurate apar?in1nd limbii comune Ai sensurile figurate apar?in1nd limbii literaturii artistice. %ele din limba literaturii artistice sunt de obicei individuale. /mbele tipuri de sensuri figurate se stabilesc @n societate sau @n g1ndirea unui individ, pe baza unor asocia?ii de idei, ele sunt o categorie istoric. Dac. sensul figurat poate fi crea?ia unui singur vorbitor, realizarea valorii figurative se face numai @n societate, @n condi?iile recep?ion.rii Ai interpret.rii @nc.rc.turii lui afective de c.tre ceilal?i vorbitori. Sensul figurat al cuv1ntului apare pe baza sensului propriu, ca urmare a evolu?iei societ.?ii, a puterii de abstractizare Ai contribuie la sporirea e5presivit.?ii limbii Ai plasticitatea imaginii artistice14. En Limba romn contemporan sensurile conotative sunt numite Ai afective sau e( resive Ai se g.sesc @n mod virtual @n denota?ie. Sc"imb.ri considerate devieri sau abateri de la denota?ie se realizeaz. prin tropi#1:# Sinecdoca )mbr"cat )n m"tase pentru ve'minte de m"tase!, metonimia# am cum arat un *rigorescu, un marghiloman!, dar Ai numele de plante ochiul boului, creasta-coco'ului! sau a animalelor croitor, lo "tar, #ig"nu') sau c"iar cuvinte omu'or pentru uvul", lingeblide, !g$r$ie-br$n!" pentru o persoan. linguAitoare, respectiv !g$rcit"! sau e5presii ca# a coace turta cuiva, a-i s"ri mu'tarul, a nu #ine e cineva cureaua. En cazul unora ca Ai @n e5presia 6mi-a fugit ochiul7, se observ. le5icalizarea tropilor prin generalizarea sensului modificat al cuvintelor care au suferit o metonimie, o sinecdoc. sau o metafor.. En Vocabularul romnesc contemporan autorii precizeaz. c. 6de cele mai multe ori, deosebirea dintre sensul denotativ al cuv1ntului Ai valoarea sa conotativ. este identificat. cu opozi?ia @ntre sensurile proprii Ai cele figurate71=. Sensurile figurate realizate prin metafor., metonimie Ai sinecdoc. sunt ec"ivalentele e5presive ale
0ictor 0. Grecu, op. cit., pp.*,,-*,4. $bidem, pp. *,=-*,3. 16 $orgu $ordan, 0ladimir 9obu, o . cit., pp. ,:-,=. 17 0asile Berban, $van (vseev, o . cit. p. 1,1.
14 15

denumirilor proprii, dar nu se confund. cu conota?ia deoarece aceasta include Ai o serie de valori de natur. intelectual-a5iologic. care reflect. conAtiin?a politic., filozofic., etic. Ai estetic. a vorbitorilor. %onota?iile nu sunt neap.rat sensuri distincte ale cuvintelor, ci numai componente ale sensului le5ical ce cuprind un c1mp vast de valori bine r.u, pozitiv, negativ, acceptabil, inacceptabil, frumos, ur1t care determin. gradul de anagaDare a insului la imperativele mesaDului!. %onsider1nd c. informa?iile din dic?ionarele care se refer. la valorile conotative sunt lacunare Ai inconsecvente autorii g.sesc diferite tipuri de conota?ii# a.! conota$ii stilistice care se refer. la apartenen?a cuvintele la cele trei stiluri fundamentale ale limbii, la sfera func?ional. a cuv1ntului de pild., monad", ontic, trancedental - filozofie!, la a5a temporal. 6@nvec"it7 sau 6ar"aizant7!, la r.sp1ndirea teritorial. 6popular7, 6regional7!, la raportarea la normele limbii literare, la frecven?a folosirii cuv1ntului cum este conota?ia 6rar7! Ai la caracterul nuan?ei afectiv-apreciative# de e5emplu, le5icul colocvial, mai ales familiar, poart. de regul. conota?ii negative cum este cazul cuvintelor# chiul, chi(, hodorog, a cotonogi etc.! sau raportarea la normele limbii literare acord. cuvintelor conota?iile de Ccorect7 Ai Cincorect. -uan?ele afectiv-apreciative formeaz. o gam. bogat. de valori conotative care redau diverse atitudini ale vorbitorului fa?. de obiectul denumit# de pild., pentru m$nc"u, t"rt"cu#" 6glume?7!, pentru t$r$tur" 6depreciativ7!. b.! conota$ii social!#olitice care rezult. din interpretarea Ai aprecierea denotatelor din punctul de vedere al concep?iei politice Ai filozofice dominant. @ntr-o anumit. epoc. a dezvolt.rii ei. %a e5emplu este dat, @n dic?ionarul lui ;iItin din 12+', cuv1ntul haiducii# din 6cunoscu?i @n urma "o?iei7 s-au dezvoltat 6bande de "o?i7, iar cuv1ntul dob1ndeAte o conota?ie negativ. care se va estompa @n dic?ionarele ulterioare. c.! conota$iile moral!etice care includ un vast sistem de aprecieri pe scara valorilor cuprinse @ntre polii 6bine7Ai 6r.u7, 6negativ7 Ai 6pozitiv7 etc. De pild., pentru dilentantism 6peiorativ7! - lips. de seriozitate. d.! conota$ii etno!geografice - informa?ii evocate Ai care se refer. la integrarea denotatului @ntr-o anumit. zon. sau arie cultural-geografic.. De e5emplu, doin" J 6c1ntec elegiac ti ic entru lirica noastr" o ular", e5prim1nd un sentiment de dor,

de Dale, de dragoste7 sau tarantela J 6dans popular italienesc, e5ecutat @ntr-un ritm vioi7. e.! conota$ii estetice - valori ataAate cuv1ntului care plaseaz. obiectul denumit pe scara a5iologic. @ntre categoriile frumos Ai ur1t, pl.cut Ai dezagreabil cum este @n defini?ia pentru rivighetoare J 6mic. pas.re c.l.toare, de culoare brun.-roAcat., ce c1nt. foarte frumos7. f.! conota$ii ale etic%etei verbale - pot fi numite acele nuan?e care diferen?iaz. formele de salut, adresare, rug.minte, interdic?ie etc. drag" - termen de afec#iune, dumneavoastr" -pronume de olite#e, pentru pers. a $$-a! - <aul Ficl.u propune o alt. clasificare a conota?iei dup. natura ei referen?ial., social., moral., afectiv.! Ai dup. gradul de generalitate individual., de grup restr1ns, profesional., na?ional., intzerna?ional.! De pild., fotoliu are conota?ia semantic. de destindere, confort, provenit. din conota?ia referentului. - ;ipurile de conota?ii amintite de $. %oteanu dup. Daponezul Kos"i"iIo $Iegami! se apropie mai degrab. de no?iunea de c1mp asociativ al lui Ferdinand de Saussure, respectiv al c1mpului semnifica?ional din lingvistica te5tului consider1nd conota?ia Ai denota?ia - valori ale semnului. En sc"imb, Sorin Stati citeaz. p.rerea lui Solomon Farcus c. 6grani?a dintre conota?ie Ai denota?ie e foarte greu de fi5at, e5ist. o continu. migra?ie a sensurilor conotative spre cele denotative7.13 O alt. problem. ce intereseaz. @n studiul cuvintelor rom1neAti este Ai sensul acestora abordat @n diferite rela?ii cu alte sensuri, rela?ii prin care se pun @n eviden?., de fiecare dat., at1t asem.n.rile c1t Ai diferen?ele. %omun este faptul c. se pune @n miAcare pentru vorbitor aDutat de consultarea defini?iilor de dic?ionar! un mecanism de selec?ie care permite alegerea unui sens @n raport cu alte cuvinte sau alte sensuri care i-ar putea lua locul @ntr-un anumit conte5t. %onte5tul poate fi @n?eles at1t ca enun?, c1t Ai ca variant. a limbii @n care e @ncadrat enun?ul respectiv. /stfel, la cuvintele monosemantice nu e nevoie de conte5t, la cuvintele polisemantice te5tul e absolut indispensabil. En cazul polisemiei, lingvistul Ai vorbitorul se afl. @n fa?a unei multiple posibilit.?i de selec?ie alegere! le5ical.. O corect. analiz. @n limb. Ai, implicit, corecta utilizare a sensurilor unui cuv1nt polisemantic @n vorbire oblig. ca

18

Sorin Stati, Interferene lingvistice, )ucureAti, (ditura Btiin?ific., 12=1.

acestea s. fie puse @n rela?ie pentru a se re?ine diferen?ele semantice, conte5tuale Ai stilistice. O interpretare mai comple5. trebuie dat. preferin?elor conte5tuale stricte manifestate de sensurile secundare conotative! @n limbaDul poetic. De pild., sensul conotativ al lui ro'u @n limbaDul poetic popular este de Cprospe?ime, s.n.tate7 Ai se actualizeaz. numai @n conte5tul obraDii. En acelaAi limbaD negru cap.t. sensul de Cstr.lucire7 numai @n conte5tele 6p.r, must.cioar.7. ;ot negru @n conte5te ca 6tin., p.m1nt7 semnific. impuritatea. %onte5tul con?ine astfel tot se este necesar pentru identificarea e5act. a sensurilor denota?ie Ai mai ales conota?ii!. En conte5t, sensurile se pot realiza mai aproape sau mai departe de dic?ionar, ceea ce va rezulta din e5plicarea tuturor cuvintelor. -u este suficient s. Atim, de e5emplu, c. modic @nseamn. Cmic, f.r. valoare7, ci trebuie s. re?inem din indica?iile dic?ionarului c. acest cuv1nt poate ap.rea numai @n anumite conte5te# pre?, sum.. En special sensurile conotative pot fi decodificate de receptorul mesaDului numai dac. are la dispozi?ie un conte5t. %ondi?ionarea conte5tului implic., de obicei, Ai m.rci stilistice speciale, vizibil @n grade diferite. En func?ie de tipurile de sensuri secundare, de rela?iile lor cu sensul principal, de delimitarea lor relativ precis. Ai - sau conte5tual polisemia a fost considerat. de maDoritatea lingviAtilor ca factor de ambiguitate @n limb. Ai implicit @n comunicarea lingvistic.. %oteanu, de pild., sus?ine c. toate sensurile secundare sunt figurate# a devora# despre animale! 6a m1nca cu l.comie7, despre oameni ironic! 6a @ng"i?i pe nemestecate7. /l doilea sens considerat e5plicit figurat de dic?ionar desemneaz. 6a consuma7, marcarea figurat. rezult1nd din faptul c. subiectul Ai obiectul sunt limitate# focul a devorat casa, +on a devorat o carte, )l devorea!" din ochi# ;oate sensurile se reunesc prin media componentelor# 6a consuma7 H 6@ntr-un anumit fel7. <entru a face delimitarea conota?iilor trebuie cunoscut. e5act denota?ia, @n raport cu care conota?iile se dep.rteaz. @n m.sur. mai mare sau mai mic.# dac. subiectul este tot Canimat7 sensul este tot a m1nca @ntr-un anumit fel!, conota?ia fiind doar marca Cironic7. Sc"imbarea total. a subiectului Ai a obiectului duce la delimitarea altor sensuri conotative pure!. <osibilitatea de a construi un enun? de tipul# atima )l devorea!", apropiat de

sensurile conotative pure, sporeAte e5presivitatea pentru c. dep.AeAte condi?iile indicate de dic?ionar. &. Numarul de conotatii in mesa' %antitatea de conotatie admisa in mesaD nu poate fi niciodata egala cu numarul de semne utilizate in mesaD ci cel mult cu numarul total de semne minus 1.12 $o %oteanu demonstreaza aceasta afirmatie foarte simplu# nici un mesaD nu se construieste fara cuvinte de legatura, fara unelte gramaticale, care sunt si ele semne, dar nu contin conotatii decat in mod e5ceptional. FesaDul are nevoie de un cadru denotativ minim, c"iar atunci cand este ermetic. $n mod spontan, orice cuvant trimite la referentul lui, daca, bineinteles, nu a fost ales de la inceput dintre termenii marcati argotic, la un limbaD regional etc. eprezentarea spontana, care coincide de obicei cu denotatia, trebuie eliminata cand termenul ne intereseaza pentru una dintre conotatiile lui.*+ O consecinta a acestui fapt este imposibilitatea de e5istenta reala a unui limbaD conotativ pur. Dupa cum observa $on %oteanu, limbaDul cel mai puternic marcat stilistic nu este decat dominat de conotatii, si nu complet denotativ. Daca un limbaD conotativ pur este imposibil, un limbaD denotativ pur este tot ata de imposibil in sistemul limbilor naturale si, asa cum conc"ide academicianul roman, 6el oate fi imaginat si chiar construit, dar ca limbaj artificial, algoritmic, univoc si limitat functional rin definitie.7

$on %oteanu, -arcisa For.scu, /ngela )idu-0r1nceanu, Limba romn contemporan. Vocabularul, ed. cit., p. ,1
19 20

$bidem, p. ,*

(I()IO*RA+IE -arcisa )idu-0r1nceanu, , -arcisa For.scu, Cuvinte i sensuri, )ucureAti, (ditura Btiin?ific. Ai (nciclopedic., 1233. $on %oteanu, Stilistica functionala a limbii romane, $, )ucuresti, (ditura /cademiei,12=', p. '4 $on %oteanu -arcisa For.scu, /ngela )idu-0r1nceanu, Limba romana contemporana, vol. * 0ocabularul, 1234, p.'2 -arcisa )idu-0r1nceanu, , -arcisa For.scu, Cuvinte i sensuri, )ucureAti, (ditura Btiin?ific. Ai (nciclopedic., 1233. $orgu $ordan, 0ladimir 9obu, Limba romn contemporan, )ucureAti, (ditura Didactic. Ai <edagogic., 12=3, p. ,,. 0ictor 0. Grecu,, Limba romn contemporan, ed. cit., p. *,,. Ferdinand de Saussure, Scrieri de lingvistica generala, )ucuresti, *++, Sorin Stati, Interferene lingvistice, )ucureAti, (ditura Btiin?ific., 12=1.