CAP.

I NOTIUNI
1. Def: O stiinta a stabilirii starilor de fapt necesare unei corecte incadrari juridice a
faptelor ilicite comise,prin elaborarea si folosirea metodelor tactice si mijloacelor tehnicostiintifice de cercetare,identificare,cunoastere si judecare a infractorului. ->elaborarea metodelor tactice si a mijloacelor tehnico-stiintifice necesare pt cercetarea,descoperirea si judecarea faptelor ilicite.

Obiectul de studiu al criminalisticii

2. Structura cursului de criminalistica

Plecnd de la obiectul i sarcinile criminalisticii, metodele specifice de cercetare criminalistic, dup unele criterii, ar putea fi grupate n: 1. Tehnica criminalistic care reunete totalitatea metodelor si mijloacelor tehnicostiintifice de descoperire a macro si microurmelor ce pri esc fapta, respecti autorul sau autorii. 2. Tactica criminalistic domeniu destinat sa formule!e reguli de organi!are i desfurare a acti it"ilor de anchet , procurare i e#aminare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului i a ictimei, ascultarea, prele area de obiecte, perche!i"ia, nscrisuri, 3. Metodica acte, etc. se ocup criminalisticii cu

stabilirea de mijloace specifice de

cercetare a infrac"iunilor n func"ie de natura lor - furt, omor, tlhrie, mit, nelciune, fals, accidente de munc sau de circula"ie, incendii, e#plo!ii, mrturii mincinoase, etc.

1.

et!de de cercetare criminalistica

metodele de cercetare a urmelor n sensul larg al cu ntului, n cadrul crora un loc de seam ocup procedeele specifice de cutare, fi#are i studiere a urmelor create cu prilejul s ririi infrac"iunii$ - metodele pri itoare la e#aminarea probelor materiale n procesul de identificare criminalistic$

- metode de efectuare a e#perimentelor, a erificrilor sau a e#amenelor comparati e pentru stabilirea mprejurrilor n care s-au comis infrac"iunile cercetate sau a altor date legate de s rirea acestora$ - metode tactice pentru ascultarea de persoane, urmrirea i arestarea infractorilor care se sustrag urmririi penale. %lt criteriu de clasificare: &etode tehnico-stiintifice &etode de tactica criminalistica &etode de pre enire a infractiunilor

2. Princi"iile criminalisticii:reguli fundamentale care gu

ernea!a modul de organi!are a sistemului judiciar si acti itatea desfasurata pe parcursul procesului penal.

a# Princi"iul le$alitatii ' fundamental pentru sistemul de drept. %cest principiu este stipulat atat in legea fundamentala cat si in normele penale.(onsta in faptul ca intreaga acti itate de cercetare criminalistica trebuie desfasurata in conformitate cu pre ederile legii$ b# Princi"iul aflarii ade%arului (onform dispo!. %rt. ) cod proc. Pen. ' * in

desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea ade arului cu pri ire la faptele cau!ei precum si cu pri ire la persoana faptuitorului.+ %flarea ade arului este re!ultatul unei acti itati comple#e de in estigare a faptelor si imprejurarilor concrete, obiecti e referitor la o anumita cau!a. (riminalistica pune la dispo!itie justitiei mijloace de cunoastere stiintifica a ade arului, descoperirea autorului faptei ilicite si strangerea probelor necesare in acest sens$ c# Pre&umtia de ne%in!%atie presupune ca cercetarea sa fie facuta in acest comandament,respecti probele obtinute criminalistic sa pri easca obiecti cercetarea si cu acceptarea probelor atat in acu!are cat si in aparare$ d# Sa%arsirea unei infractiuni determina m!dificar material in mediul inc!n'urat!r ' potri it acestui principiu toate faptele ilicite ale omului, ca de altfel toate acti itatile sale produc modificari care din punct de edere criminalistic se obiecti i!ea!a in urme ale infractiunii ,nu e#ista infractiuni fara urme-$

e# Princi"iul identitatii '

printre acti itatile pe care organele judiciare le desfasoara in

cadrul procesului penal, aflam acti itatea de identificare a persoanelor, obiectelor sau fenomenelor aflate in legatura directa, cau!ala cu faptele incriminate de legea penala,astfel acti itatea de identificare,duce la stabilirea identitatii$ f# Princi"iul celeritatii efectuarii in%esti$atiei ' cercetarea criminalistica trebuie sa se efectue!e de indata,pt a nu se produce modificari sau deteriorari ale probelor$

CAP. II ID(NTI)ICA*(A C*I INA+ISTICA

Def:.dentificarea in criminalistica, la fel ca in alte stiinte, este acti

itatea prin care se cauta atat insusirile comune ale obiectelor, fenomenelor sau fiintelor, cat si insusirile, caracteristicile care le deosebesc pe unele de altele, necesare pentru ordonarea lor in tipuri, grupe, subgrupe, iar apoi in ederea stabilirii deosebirilor indi iduale dintre ele, respecti in ederea identificarii finale. .dentitatea este ceea ce se afla la sfarsitul procesului de identificare. %ceasta identitate stabileste toate insusirile si deosebirile ce fac ca un obiect sau fiinta sa se distinga de toate celelalte asemanatoare lui, respecti sa fie ele insele. Sc!"ul final al procesului identificarii este stabilirea identitatii obiectelor sau fiintelor supuse e#aminarii. .dentificarea in criminalistica, dupa modul retinerii caracteristicilor esentiale este de trei feluri: dupa memorie dupa descriere dupa urmele lasate

a) Identificarea dupa memorie se reali!ea!a pe ba!a caracteristicilor esentiale ale unui obiect, fenomen ori fiinta, percepute anterior de o persoana in anumite conditii de loc si timp, retinute de persoana respecti a pana in momentul re ederii acelui obiect, fenomen sau fiinte,

moment in care persoana, pe ba!a caracteristicilor memorate anterior, poate face identificarea. Perceperea si retinerea caracteristicilor esentiale se poate face la o intalnire singulara cu obiectul sau fiinta ori in urma unor intalniri succesi e. (u ajutorul celor memorate in practica criminalistica sunt identificati infractorii a!uti la locul faptei de martori sau ictime, pot fi identificate obiecte disparute, pierdute sau furate si gasite ulterior. b) Identificarea dupa descrierea trasaturilor esentiale se reali!ea!a spre deosebire de identificarea dupa memorie, in mod direct, nemijlocit, respecti pe ba!a datelor descrise de alte persoane care au perceput nemijlocit un anumit fenomen , obiect sau fiinta. .n mod curent prin aceasta identificare se reali!ea!a descoperirea persoanelor care se sustrag urmaririi penale sau judecatii, condamnati care au e adat, animale sustrase, alte bunuri. /ste necesara o descriere initiala a trasaturilor sau caracteristicilor unui anumit obiect sau fiinta de catre persoana care a intrat anterior in contact cu obiectul de identificat iar apoi si alte persoane in ba!a acestei descrieri pot identifica obiectul sau fiinta. c) Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei sau in alte locuri este un procedeu des intalnit. 0rmele lasate de maini, de incaltaminte, de instrumente de spargere, de ehicule pot fi importante pentru identificarea obiectului creator ori fiintei care le-a creat in urma compararii care se face intre urmele descoperite si cele create e#perimental cu un asemenea obiect. .n criminalistica identificarea se reali!ea!a printr-un proces de e#aminare a caracteristicilor esentiale, proces care parcurge de la general spre particular doua fa!e principale. 1etinerea initiala a caracteristicilor generale ale obiectelor , fenomenelor sau fiintelor, care conduc apoi la gruparea si delimitarea in tipuri, grupe, subgrupe. .dentificarea si stabilirea identitatii obiectului sau fiintei care a creat urma. 2in grupa sau subgrupa stabilita pe ba!a caracteristicilor generale se compara mai multe obiecte stabilindu-se trasaturi care le deosebesc si care sunt proprii numai unui anumit obiect, fenomen sau fiinta. .n procesul e#aminarii om a ea asadar obiecte scop care trebuie identificate, precum si obiecte mijloc, care ser esc la identificarea primelor. .ntr-un proces de identificare e#ista un singur obiect scop si un obiect sau mai multe obiecte mijloc. .dentificarea se reali!ea!a prin e#aminarea intre ele in mod nemijlocit a obiectelor mijloc care au fost create de acelasi obiect mijloc. /ste necesar ca obiectele scop si obiectele mijloc sa aiba caracterisitici relati stabile pentru a putea fi utili!ate in procesul identificarii. /ste important a a ea in edere ca obiectele scop prin trecerea timpului sunt supuse unui proces de schimbare, transformare sau degradare, astfel ca este ne oie ca in momentul e#aminarii sa se tina seama de elementele care ar fi putut modifica sau degrada obiectul respecti , locul unde s-au aflat, conditiile atmosferice, inter entia unor factori e#terni-. .n procesul identificarii e#aminarea obiectelor se face prin aplicarea metodelor anali!ei si sinte!ei.

Prin analiza se stabilesc toate caracteristicile esentiale ale obiectelor supuse e#aminarii, iar apoi cu ajutorul sintezei or fi descoperite acele trasaturi care sunt caracteristice, proprii mai multora dintre ele. .n procesul e#aminarii pentru a putea reali!a identificarea se foloseste si metoda comparatiei, respecti anumite trasaturi retinute la unul din obiectele supuse studiului sunt comparate cu caracteristicile celorlalte obiecte asemanatoare pentru a se stabili care anume dintre toate caracteristicile retinute sunt comune obiectelor studiate si le fac sa se deosebeasca intre ele.

CAP. III I,+OAC( T(-NICO. STIINTI)IC( )O+OSIT( IN C(*C(TA*(A C*I INA+ISTICA

(ercetarea criminalistica presupune folosirea celor mai a ansate metode si mijloace tehnico-stiintifice. &ijloace tehnico-stiintifice sunt folosite de organele de urmarire penala pe teren si in laborator ,la e#aminarea locului faptei, perche!itii, reconstituiri etc$ la cercetarea urmelor, anali!a substantelor descoperite etc-. a) Mijloacele tehnico-stiintifice folosite pe teren se cuprind in dotarea autolaboratoarelor si in trusa criminalistica - laboratoarele criminalistice mobile sunt instalate pe un mijloc de transport , respecti autoturisme, microbu!e, salupe si elicoptere si sunt dotate cu aparate, dispo!iti e, truse, instrumente si substante care pot ser i la acti itati de cercetare criminalistica prin deplasarea la locul faptei si sunt impartite pe compartimente ,compartimentul truselor criminalistice, compartimentul fotografiei judiciare, compartimentul cu mijloace tehnice pentru intocmirea schitelor, desenelor, actelor procedurale, compartimentul detectoarelor de metale, cada re, radiatii etc, compartimentul de inregistrare fonica sau ideo, compartimenul pentru reali!area portretului prin desen ori compo!itie electronica, compartimentul cu echipament de protectie si inter entie-

- trusa criminalistica, care cuprinde aparate fotografice, camera ideo, accesorii pentru reali!area fotografiilor si filmarilor, compartimentul traseologic destinat descoperirii, fi#arii si ridicarii urmelor de maini, picioare, dinti, ale instrumentelor de spargere ale ehiculelor, aparatura pentru amprentare, e#ecutarea mulajelor, pentru ridicarea urmelor, compartimentul pentru protejarea urmelor si accesorii, compartimentul pentru ambalarea si conser area urmelor ridicate, compartimentul pentru masuratori si marcarea locului cercetat, - truse criminalistice speciali!ate in care enumeram trusa pentru marcarea cu substante fluorescente sau chimice a unor obiecte, trusa pentru testarea stupefiantelor, trusa pentru cercetarea e#plo!iilor si incendiilor, trusa pentru descoperirea si e#aminarea cada relor, trusa pentru rele area urmelor papilare latente, trusa odorologica. b - Mijloacele tehnico-stiintifice de laborator sunt cele necesare prelucrarii materialelor fotosensibile, e#aminarii anumitor urme descoperite, aparate pentru e#ecutarea fotografiilor de identificare, de comparatie. .n laborator instrumentele optice de e#aminare sunt lupa, microscopul optic si microscopul electronic. 3ot in conditii de laborator, prin folosirea anali!ei spectrale, pot fi studiate resturi de materiale, substante de diferite feluri ,cu care s-a scris, din care este confectionat un anumit obiect-. &ijloacele folosite pentru anali!a spectrala sunt spectografele, spectoscoapele si spectometrele. &etodele cromatografice folosite tot in conditii de laborator permit cercetarea unor cantitati foarte mici de materie. /#ista si alte metode de e#aminare, respecti anali!a prin luminiscenta si metode optice de anali!a.

CAP. I/ )OTO0*A)IA ,UDICIA*A

1. Def: 4otografia judiciara -> o ramura a criminalisticii care adaptea!a metodele si
mijloacele tehnice din tehnica fotografica la cerintele cercetarii faptelor ilicite. /laborea!a metode de fi#are a urmelor descoperite la locul faptei,metode de e#ecutare a fotografiilor care se fac cu oca!ia reconstituirii sau a perche!itiei,metode de reali!are a fotografiilor semnalmentelor de identificare,metode de studiere a materialelor trimise laboratoarelor de e#pertise etc.

2. Cate$!riile de f!t!$rafie 'udiciara:

A. )OTO0*A)IA ,UD. OP(*ATI/A: (uprinde foto e#ecutate de org de urm pen cu prilejul cercetarii locului faptei prin care se stabilesc locul faptei,imprejurimile si probele materiale gasite in !ona$

a# )!t!$rafia de !rientare: 5e e#ecuta in scopul stabilirii aspectului general al locului faptei,in ederea orientarii in teren,ulterior acel teren putand fi identificat$ Poate fi e#ecutata in functie de locul faptei ,loc deschis sau in interiorul unor imobile--> in ca!ul interiorului unui imob foto a pre!enta e#teriorul imob respecti e plus cate a elem din imediata lui apropiere pt a ajuta la identificarea lui$ -> cea e#ecutata intr-un loc deschis poate fi unitara ,cand locul fapteri si imprejurimile sale sunt incluse intr-o singura imagine- sau panoramica ,cand locul faptei se fotografia!a prin metoda circulara sau liniara de fotografiere-$ 6a foto panoramica circular se a alege un punct fi# dupa care se a fotografia circular doar prin schimbarea directiei ,de la stanga la dreapta sau ice- ersa- a#a obiecti ului ramanand aceeasi$ fotografiile se reali!ea!a pe segmente din aceeasi po!itie,prin rotirea aparatului foto dintr-o margine a terenului pana in cealalta,astfel incat fiecare po!itie sa redea o parte din intregul teren fara omiterea reunui element sau detaliu ,ulterior se prelucrea!a in laborator,imaginile succesi e fiind alaturate,astfel incat se obtine o imagine unica,cu continuitate,reali!andu-se imaginea de ansamblu al aacelui loc-$ 4oto panoramica liniara se reali!ea!a atunci cand locul faptei are o forma dreptunghiulara si e imposibil de cuprins intregul loc al faptei prin indepartare$se alege o a#a paralela cu !ona de interes ce urmea!a a fi fotografiata si se e#ecuta cate a cadre pe aceasta linie la o distanta care a permite asamblarea tuturor imaginilor fara a omite detaliile ,se foloseste in deosebi,cand se fotografia!a immobile de dimensiuni mari situate pe stra!i inguste-$ %tat in ca!ul fotografiei panoramice circulare cat si a celei liniare este absolute necesar ca pt fiecare po!itie de fotografiere,aparatul sa fie la aceeasi inaltime fata de sol si la aceeasi distanta fata de elementul7elementele fotografiate$

b# )!t!$rafia sc1ita: .nregistrea!a locul faptei i!olat de imprejurimi$ %cest gen de foto se poate e#ecuta pe sectoare sau din po!itii opuse $

/ste indicat ca aceste foto sa cuprinda unitati metrice de masura si placute cu numere7litere pt a putea descrie ulterior po!itia si amplasamentul probelor principale surprinse in campul infractional$ .n ca!ul in care locul faptei se afla in loc deschis -> lumina naturala,in ca! contrar-> iluminare artificiala ,de regula blit-$ %ceasta poate fi unitara ,cand foto se reali!ea!a dintr-o singura po!itie-,contrara ,cand se reali!ea!a din 8 po!itii diametral opuse-, incrucisata ,cand se reali!ea!a din 9 locuri diametral opuse,8 cate 8- si7sau pe sectoare ,modul de reali!are este acelasi ca si la fotografia panoramica-$

c# )!t!$rafia !b "rinci"ale: 5urprinde acele probe aflate la fata locului ,instrumente sau obiecte- de care autorul s-a folosit la sa arsirea infr, obiecte sau instrumente care poarta urmele infractorului sau sunt produs al sa arsirii infr$ 5e face la o distant relati e mica in asa fel incat sa fie surprins fiecare detaliu$ Obiectele sau instrumentele respecti e se fotografia!a separate de alte elemente,insa in corelatie cu alte obiecte sau urme din imediata apropiere$ Obiectul se fotografia!a cu urmarirea rele arii diferentelor de forma si marime cu alte obiecte in po!itia in care acesta a fost gasit$ /#ecutarea acestui tip de foto se face,in mod obligatoriu,plasand obiecti ul aparatului foto perpendicular pe con ergenta irtuala a punctului median-central al ob in litigiu,urmarindu-se redarea detaliilor urmelor si ale ob fotografiate separate$ Ob fotografiat poate fi ridica si ase!at intr-o po!itie prielnica pt fotografiere$

d# )!t!$rafia de rec!nstituire: 5e face de catre org de urm pen in scopul fi#arii locului respecti si a unor sec ente din procesul comiterii faptei care or fi reproduse artificial$ Prima foto de reconstituire -> fotografia locului reconstituirii in care se cuprinde intregul loc in care se a desfasura procesul de reproducere artificiala a sa faptei$ %8-a foto este cea a sec entelor reconstituirii si prin aceasta se redau cele mai importante momente ale reconstituirii,pre!entandu-se astfel,modul in care s-a comis fapta intr-o succesiune de imagini,care ulterior erifica daca se confirma7infirma anumite sustineri ale martorilor, ictimelor ori infractorilor$

e# )!t!$rafia de "erc1e&itie: (onsta in cuprinderea in imagini a acti itatii de perche!itie in momentul desfasurarii acesteia$ Prima foto este cea a locului perche!itiei care consta intr-o foto de orientare a locului perche!itiei cu imprejurimile acestuia$ Propriu !is,acestea sunt fotografii ale ob principale si se e#ecuta prin cuprinderea in imagini a locului sau a locurilor in care au fost ascunse ob sau pers descoperite .n mom in care sunt gasite anumite obiecte sau pers care interesea!a perche!itia se e#ecuta foto ascun!atorii ob sau a pers descoperite fara a fi cuprinse si imprejurimile locului respecti $ (ea de-a8-a foto care se e#ecuta este cea a ob descoperite si cuprinde fiecare ob sau pers in mod separat$ Ob sunt fotografiate prin metoda fotografierii la scara, si anume prin ase!area alaturi a unei rigle gradate care se fotografia!a impreuna cu acel ob$ .n ca!ul in care intre obiecte e#ista o anumita distante este si este important a fi fi#ate corelatia si distant dintre ob se efectuea!a foto in care este cuprinsa si o panglica gradate care indica distant dintre ob$

f# )!t!$rafiile semnalmentel!r: /ste acea foto care se foloseste pt inregistrarea prin imagini a pers care interesea!a cercetarea pen$ 4oto semnalmentelor se impart in foto de identificare a pers,foto de identificare a cada relor necunoscute si foto de urmarire ,detecti a-$ 4oto de identificare a pers consta in efectuarea a 8 foto bust ,fata:profil-$ Pers fotografiata nu trebuie sa poarte ochelari sau orice altce a care sa-. acopere capul$ foto din fara se e#ecuta in ederea redarii cu claritate a particularitatilor fetei,a modului de insertie a parului in jurul fruntii,a pre!entarii latimii si inaltimii fruntii,a e entualelor riduri,a formei si marimii sprancenelor,ochilor,nasului,gurii$ pers fotografiata trebuie sa fie,de preferat, barbierita si indifferent de se#,sa aiba parul strans pt a se putea fi#a trasaturile lor specifice$in anumite situatii,in care unele pers in mod obisnuit, poarta barba ,in ca!ul barbatilor- sau daca au un anumit fel de a-si purta parul,aceasta constituie elemente7trasaturi importante de infatisare,asadar este indicat sa li se e#ecute fotografii care sa fi#e!e aceste aspecte$

4oto din profil se e#ecuta de la aceeasi distant,pers urmand sa aiba urechea i!ibila,in acest sens putand fi redate forma nasului,conturul acestuiaa barbiei,proeminenta bu!elor si alte caracteristici ale pa ilionului urechii$deoarece o parte a pers poarta ocelari,este indicat sa fie efectuata o foto din fata si una din profil care sa fi#e!e si aceasta infatisare$ .n ca!ul e#ecutarii foto de identificare a cada relor necunoscute,cada rul trebuie pregatit efectuandu-se o toaletare a acestuia,respecti e se indepartea!a urmele de sange sau de alte substante prin spalarea acestuia,in ca!ul in care e#ista le!iuni la ni elul fetei care o deformea!a acestea sunt cusute,parul este pieptanat,ochii se deschid, iar bu!elor li se marchea!a conturul ;> se urmareste a se ajunge la redarea unei infatisari cat mai apropiate de cea pe care o a ea la mom in care era in iata,fiind recomandat ca fotografierea sa se faca dupa autopsiere cand corpul re ine la olumul si forma relati ,anterioara$ fotografierea cada relor se face de asemenea,fata:profil $ 4oto de urmarire sau detecti e se efectuea!a prin folosirea unor aparate camuflate,care crea!a impresia unor obiecte de u! personal ,stilouri,pi#uri,brichete,ceasuri etc.-care se declansea!a de regula automat ,e#.: la deschiderea unor usi,intrarea intr-un anumit spatiu,surprin!and astfel in imagini pers care incearca sa sa o anumita infr-$

2. )OTO0*A)IA D( (3A INA*( 4de e5"erti&e criminalistice#: %ceasta foto se e#ecuta numai de catre e#pertii criminalisti in scopul identificarii pers si ob dupa urmele create,in scopul scoaterii in e ident a unor caracteristici ce nu pot fi percepute cu ochiul liber sau pt ilustrarea de catre e#pert a conclu!iilor sale. Pt reali!area acestor foto sunt necesare cunostinte special de fotografie si o aparatura mai performanta decat cea folosita la efectuarea foto jud. operati a.

a# )!t!$rafiile sub radiatii %i&ibile: 4otografia de ilustrare are ca scop fi#area prin fotografiere a acelor trasaturi ale ob primate spre e#aminare care sunt i!ibile cu ochiul liber$ 5e fac in ederea obtiberii unei ilustrari despre starea obiectului primit de e#pert in ederea studierea sale in conditii de laborator si se efectuea!a in urmat scopuri: repre!inta o do ada a e#pertului despre starea in care a fost primit ob spre e#aminare si totodata foloseste e#pertului ca ob de comparatie cu foto de e#aminare pe care le obtine in procesul studiului de laborator a ob primit rele andu-se ce anume a putut fi descoperit folosind aparatura adec ata$ Foto de comparatie este folosita la identificarea pers si a ob dupa urmele create prin comparatia care se face intre foto care redau trasaturile urmelor descoperite la locul

faptei si foto care redau particularitatile urmelor create in mod e#perimental cu ob banuite ca fiind creatoare de urme$ dupa metoda folosita in comparatie aceste foto pot fi foto de comparatie prin ju#tapunere,foto de comparatie prin continuitate liniara,foto de comparatie prin suprapunere$ Foto realizate in scopul comparatiei prin juxtapunere trebuie e#ecutate in conditii de laborator,efectuandu-se cate o foto pt fiecare ob supus e#aminarii$in aceasta ariant de comparati e imaginea urmei create de ob scop a fi comparata pe rand cu foto obtinute pe cale e#perimentala$ Comparatia prin suprapunere este folosita cand se e#aminea!a semnaturi banuite a fi create prin copierea nemijlocita a unor semnaturi originale,foto fiind effectuate pe material fotosensibil po!iti transparent$ 2aca semnatura originala si cea ridicata de pe document prin fotografiere sunt identice prin suprapunere se poate demonstra ca aceasta a fost contrafacuta stiindu-se ca nu pot e#ista 8 semnaturi identice ale aceleiasi pers ;>copiate$ Foto de comparatie prin continuitate liniara consta in e#ecutarea unor foto a urmelor de la locul faptei cat si a celor create e#perimental in aceleasi conditii de contrast,intensitate,lumina la aceeasi scara$taindu-se ori!ontal pe aceeasi linie ambele foto si alaturandu-se partea stanga a unuia cu partea dreapta a celeilalte se obtine o imagine continua doar daca urmele redate in foto au fost create de acelasi ob$ Foto de umbre se ba!ea!a pe umbrele pe care le crea!a lumina pe supraf obiectului e#aminat$ Pt crearea unor asemenea umbre este necesar ca foto sa se e#ecute intr-o camera obscura unde lumina sa fie propagate asupra ob fotografiat sub un unghi ascutit,iar sursa se lumina sa trimita ra!ele parallel$ se crea!a astfel pe partile mai adanci umbre si aceste umbre sunt imprimate pe materialul fotosensibil astfel ca se pot edea anumite caracteristici ce nu pot fi obs cu ochiul liber$ Foto de contraste se ba!ea!a pe e#tragerea diferentei care e#ista intre o culoare si opusul ei$ /ste folosita in e#aminarea scrisurilor reali!ate cu creioane,ulterior inlaturate prin radiere,pt ca oricat de bine ar fi inlaturata substanta colorata raman particule minuscule de culoare$ Foto separatoare de culori se reali!ea!a prin utili!area filtrelor de culoare care lasa sa treaca prin ele culoarea lor si culorile complementare acestora si se utili!ea!a in ca!ul cercetarii adaugirilor in acte facute cu cerneala sau creioane care apparent apartin aceleiasi nuante$

b# )!t!$rafiile sub radiatii in%i&ibile: 5e folosesc pt e identierea a ceea ce nu se poate edea cu ochiul liber si se reali!ea!a prin fotografierea in ra!e ultra iolet,infrarosii,roentgen,gamma si beta$ %ceste foto presupun dotari deosebite si pot fi reali!ate doar de catre pers cu pregatire specifica$

CAP. / C(*C(TA*(A C*I INA+ISTICA A U* (+O*

.n acti itatea criminalistica s-a apreciat ca urmele pe care omul ori anumite obiecte, fiinte sau fenomene le lasa in mediul inconjurator sunt martori muti care nu mint. %u fost considerate ca urme numai acele modificari de suprafata sau de olum pe care le sufera un obiect care ine in contact cu un alt obiect redandu- i mai mult sau mai putin clar trasaturile obiectului respecti . .n sens mai larg, urma repre!inta oricare modificare sau schimbare creata in mediul inconjurator prin actiunea omului. .n acest sens larg al notiunii urmele pot fi clasificate: 1. Du"a natura si m!dul de f!rmare:

urme ce repre!inta modificari de olum sau suprafata a obiectului purtator si reproduc aspecte e#terioare ale obiectului creator urme formate din resturi de obiecte, obiecte, materiale organice sau anorganice urme olfacti e ,de mirossunete si diferite stari ,usa deschisa, lumina uitata aprinsa s.a.2. Du"a actiunea unui !biect asu"ra altui !biect:

urme statice. %ceste urme se crea!a prin actiunea unui obiect asupra altui obiect sub un unghi drept prin actiuni de apasare, compresiune, lo ire, tamponare, in asa fel incat obiectele sa nu alunece pe suprafata celuilalt.

urme dinamice. %ceste urme se formea!a prin alunecarea unui obiect pe suprafata altui obiect si ca re!ultat sunt imprimate, fie pe suprafata unuia dintre obiecte, fie pe olumul acestuia, anumite trasaturi din obiectul creator. 3. Du"a $radul de "lasticitate a !biectului "rimit!r de urma6 urmele "!t fi clasificate in:

urme de adancime. %cestea repre!inta modificari de olum a obiectului primitor care reda dimensiunile si unele caracteristici ale obiectului creator, dupa care se poate determina natura acelui obiect care l-a creat sau se poate chiar sa fie identificat. urme de suprafata. %cestea repre!inta o modificare de suprafata a obiectului primitor, redand mai multe sau mai putine trasaturi ale obiectului creator. %ceste trasaturi imprimate pe suprafata obiectului primitor sunt utile la determinarea naturii sau tipului obiectului creator cat si la identificarea acestuia. 0rmele de suprafata pot fi subclasificate in: - urme de stratificare, care se crea!a prin desprinderea de substanta de pe obiectul creator si aderarea acestuia pe suprafata obiectului primitor ,spre e#. urmele lasate de incaltaminte ca praf pe dusumea, parchet etc- urme de destratificare, care se crea!a prin detasarea de pe suprafata obiectului primitor si aderenta la suprafata obiectului creator a unei parti din substanta primului obiect de asa natura incat prin substanta dislocata de pe obiectul primitor sunt redate pe suprafata acestuia caracteristicile obiectului creator. 7. Du"a natura !biectului creat!r urmele "!t fi clasificate in: urme de maini6 de "ici!are6 de dinti6 de bu&e6 ale instrumentel!r de s"ar$ere6 ale mi'l!acel!r de trans"!rt etc.

A. Urmele de maini:
0rmele de maini sunt foarte importante pentru cercetarea criminalistica si se crea!a prin atingerea de catre om a obiectelor din mediul inconjurator cu partea anterioara a mainii, respecti cu palma. %ceste urme se crea!a pe obiectul primitor sub forma de urme de stratificare sau de destratificare si uneori sub forma urmelor de adancime in substante plastice sau pul erulente. Urmele de suprafata ,mai ales cele de stratificare- pot fi i!ibile sau in i!ibile ,latente-. Urmele de volum, de adancime, lasate de maini in substanae plastice sau pul erulente sunt intalnite foarte rar in cercetarea criminalistica si pot fi descoperite pe substante alimentare ,unt, untura etc- iar cele pe substante pul erulente pot fi intalnite cand substanta e formata din granulatii foarte fine ,pudra de talc, faina de grau etc- si cel mai adesea sunt i!ibile. 3ot i!ibile mai pot fi si urmele de maini care se crea!a prin desprinderea de pe suprafata mainii a unei

substante colorate ,cerneala, tus etc-. 3oate aceste urme i!ibile, de adancime sau de suprafata, pre!inta o mai mica aloare criminalistica pentru ca datorita suprafetei obiectului primitor si a substantei ce se depune pe obiectul primitor aceste urme nu intotdeauna sunt utile pentru identificarea obiectului creator datorita faptului ca nu sunt redate detaliile desenului papilar de pe maini. &ai utile sunt urmele de stratificare invizibile pentru ca in aceasta stare infractorul care le lasa nu le obser a si nici nu le distruge. /le sunt formate din substanta foarte fina re!ultata din transpiratia obisnuita a mainilor si redau pe suprafata obiectului primitor toate detaliile crestelor papilare, chiar numarul, marimea si forma porilor ce se afla pe desenul papilar. (ompo!itia acestor substante din care sunt formate urmele papilare consta din compusi organici si anorganici si datorita acestei compo!itii urmele latente se pastrea!a pe suprafata obiectului primitor timp indelungat astfel ca si dupa !ile sau saptamani uneori urmele lasate de desenul papilar pot fi folosite in procesul de identificare al persoanelor. .dentificarea persoanelor dupa urmele de maini are la ba!a arietatea reliefului papilar de pe partea anterioara a palmei care se pre!inta sub forma de ridicaturi ,care se numesc linii sau creste papilare- si adancituri ,santuri interpapilare-. %ceste linii papilare nu se schimba in decursul ietii persoanei si au de enit importante pentru identificarea persoanelor. Partea criminalisticii care se ocupa cu e#aminarea si clasificarea reliefului papilar dar si cu identificarea persoanelor dupa detaliile acestui relief poarta denumirea de dactiloscopie. Urmele de deget descoperite la locul faptei se numesc urme de deget, cele luate e#perimental sunt denumite impresiuni digitale, iar fotografiile reliefului papilar obtinute prin fotografierea urmelor sau a impresiunilor se numesc dactilograme. Proprietatile crestelor papilare (ercetarea criminalistica a desenului papilar pre!inta o deosebita importanta datorita unor proprietati specifice ale crestelor papilare. %cestea sunt: longevitatea crestelor papilare !durata lor de existenta). 2esenul papilar se formea!a in fa!a intrauterina prin luna a treia de sarcina si se definiti ea!a sub aspectul formei sale prin luna a sasea ramanand sub aceasta forma pe toata durata de e#istenta a persoanei, pana la descompunerea pielii dupa ce persoana decedea!a. fixitatea desenului papilar consta in mentinerea acelor trasaturi, detalii ale desenului papilar pentru toata iata persoanei. 5ingura modificare a desenului papilar consta in marimea acestuia corespun!atoare e olutiei persoanei pe parcursul ietii. unicitatea desenului papilar prin care se intelege ca fiecare persoana are desenul sau propriu in ce pri este detaliile acesteia si, mai mult, fiecare deget are desenul papilar diferit de toate celelalte degete. inalterabilitatea" adica imposibilitatea de a fi schimbat sau distrus prin actiunea persoanei daca prin aceasta incercare de distrugere nu e i!at si stratul dermic al pielii. Pentru stergerea completa a desenului papilar aceasta se poate reali!a doar daca este

atamat stratul dermic al pielii pentru ca altfel chiar dupa incercari de inlaturare pe cale fi!ica sau chimica desenul papilar a reaparut cu toate caracteristicile pe care le-a a ut. Cercetarea la fata locului a urmelor de maini consta in acti itati ale organului de urmarire penala care urmaresc descoperirea, e identierea urmelor latente, fi#area si ridicarea acestor urme iar apoi interpretarea lor. Cautarea urmelor de maini a incepe de obicei din locul prin care infractorul a patruns in perimetrul locului respecti , se e#tinde asupra intregului loc al faptei si a fi terminata cu locul prin care faptuitorul a parasit locul faptei. 5e urmareste a fi identificate obiectele apte de a primi si pastra asemenea urme, obiecte care au fost atinse sau folosite in timpul sa arsirii infractiunii. Pre!inta interes doar obiectele pe care pot ramane astfel de urme, respecti obiecte cu suprafata neteda , lucioasa ,mobila, sticla, faianta etc-. #escoperirea urmelor de maini se poate face prin iluminarea acelor obiecte cu ajutorul unei lanterne cu ra!e paralele sub un unghi ascutit. (hiar daca nu se pot obser a urme este potri it a se recurge la e#aminarea acestor obiecte intr-o camera obscura. 5e poate recurge si la folosirea ra!elor ultra iolete sau la pul eri!area obiectelor presupuse a fi purtatoare de urme cu anumite prafuri care trebuie sa fie formate din granule deosebit de fine , sa fie usor uleioase, grase, sa fie grele pentru aderenta mai eficace si sa aiba o culoare care sa ina in contrast cu culoarea obiectului presupus a fi purtator de urme. %ceasta acti itate se efectuea!a de specialisti criminalisti pregatiti de regula doar pentru aceste acti itati. << 2esenul papilar de pe degete este diferit de la o persoana la alta, iar cel de pe ultimele falange are anumite forme incat poate fi clasificat si subclasificat. Pentru clasificarea dactilogramelor criteriul folosit este delta. %ceasta repre!inta o forma de desen triunghiulara care se afla la locul de intalnire a cel putin trei sisteme de creste papilare. Prin sistem de creste papilare intelegem o grupa formata din mai multe creste care are aceeasi directie si forma de desfasurare. 2eltele in desenul papilar pot fi: delte negre cand sunt formate din doua creste papilare care se unesc intr-un punct si se continua cu o creasta. delte albe cand cele doua creste nu se intalnesc ci merg cel mult paralel.

%ceste delte albe si negre pot fi subclasificate in functie de delta ,de e#istenta, lipsa, numarul si po!itia deltelor in urmatoarele tipuri de dactilograme: a# desene "a"ilare care nu au delta (adeltice) . 6a acestea crestele ce merg aproape paralel cu santul fle#oral ,adancimea creata prin strangerea degetelor- se curbea!a din ce in ce mai mult pe masura apropierii de arful degetului ,se mai numesc si dactilograme sub forma de cercuri-. 2esenul papilar adeltic dupa desfasurarea deltelor sale poate fi subclasificat :

dactilograme papilare simple dactilograme piniforme sau pseudodeltice dactilograme adeltice cu bucla stanga dactilograme adeltice cu bucla dreapta adeltice bibuclate adeltica cu inceput de spirala ,cu spirala stanga jos, cu spirala stanga sus, cu spirala dreapta jos, cu spirala dreapta susdactil!$rame dextrodeltice sunt dactilograme ce au o singura delta situata in partea dreapta a desenului papilar. %ceste dactilograme de#trodeltice sunt formate din trei sisteme de creste papilare: primul paralel cu santul fle#oral ,regiunea ba!ala-, al doilea un grup de creste sub forma de laturi ,acest grup formea!a regiunea centrala a dactilogramei-, al treilea, un grup de creste ce ine si inconjoara regiunea centrala, intalnindu-se in partea dreapta cu regiunea ba!ala. 2upa configuratia desenului papilar din regiunea centrala de#trodelticele se impart in de#trodeltice cu laturi simple, de#trodeltice cu laturi gemene si de#trodeltice cu racheta.

b#

c#

dactil!$rame sinistrodeltice. %cestea se deosebesc de cele de#trodeltice pentru ca in raport cu delta sunt pe partea stanga si nu pe partea dreapta ca cele de#trodeltice. dactil!$rame bideltice sunt cele care pre!inta doua delte. 1egiunea ba!ala se aseamana a regiunea ba!ala a monodelticelor ,de#trodeltice sau sinistrodeltice-, doar regiunea centrala este formata din creste papilare diferite dupa modul de desfasurare, insa indiferent de aceasta in partea dreapta si in partea stanga a dactilogramei se formea!a cate o delta. =idelticele pot fi cu spirala stanga, cu spirala dreapta, cu cerc legat, cu cerc punctat, cu cerc dublu legat, o oidale sau elipsoidale etc. dactil!$rame desene "a"ilare care au mai mult de d!ua delte sau au asemenea caracteristici incat nu "!t fi incluse in nici ! clasificare. /#ista dactilograme cu trei, patru delte precum si ca!uri de sindactilie ,anomalia degetelor chiar din nastere si consta in lipirea a doua sau mai multe degete intre ele-, acestea fiind dactilograme e#ceptionale. 3ot aici mai pot fi incluse si acele desene ce se pre!inta sub forma de numeroase puncte sau cicatrici.

d#

e#

.n procesul e#aminarii dactilogramelor in scopul identificarii obiectului creator ,de la general la particular- se compara mai intai impresiunile gasite la locul faptei cu cele create e#perimental. .n e#amenul comparati se urmaresc unele detalii. %ceste detalii ale crestelor papilare necesare identificarii desenului papilar se studia!a de la stanga desenului catre dreapta si pot consta in inceput de creasta, sfarsit de creasta, bifurcatii, confluenta, anastomo!a, carlig, butoniera, de iere. %semenea detalii se pot afla in orice desen papilar. Pentru a stabili cu certitudine ca desenul de la locul faptei si cel e#perimental apartin aceleiasi persoane sunt necesare intre >8 - >? elemente de identitate.

Poroscopia este o metoda complementara de e#aminare a desenului papilar si este folosita atunci cand in desenul papilar de la locul faptei nu se gasesc suficiente detalii pentru a putea stabili obiectul creator ,cand urma este neclara sau se descopera doar fragmente de desen papilar-. .n asemenea situatii se foloseste microscopul pentru studierea porilor de pe crestele papilare. %ceasta metoda este folosita ca un mijloc ajutator in dactiloscopie deoarece porii in comparatie cu crestele papilare, sunt mai putin statici, pot fi acoperiti cu corpuri straine astfel ca ei isi pot schimba forma, dimensiunile, numarul si distanta dintre ei.

2. Urmele de un$1ii
0rmele de unghii sunt importante pentru cercetarea criminalistica doar cand sunt descoperite ca urme de adancime. %cestea se pot gasi pe diferite alimente, pe diferite substante plastice, pe corpul omenesc atat ca urme statice cat si ca urme dinamice. 0rmele statice pot ajuta la stabilirea cu apro#imatie a se#ului persoanei care le-a creat, a arstei, la stabilirea modului de sa arsire a infractiunii. 0rmele dinamice sunt mai putin utile pentru determinarea cu apro#imatie a arstei persoanei si a se#ului acesteia, dar ajuta la determinarea modului in care a fost sa arsita infractiunea.

C. Urmele de "ici!are
%ceasta categorie de urme poate fi la fel de importanta ca si cea a urmelor de maini, desi in mod obisnuit urme de acest fel de la locul faptei pre!inta prea putine detalii care sa interese!e cercetarea criminalistica. 0rmele pot fi lasate de incaltaminte sau de piciorul descult ,urme plantare- si acestea pot ajuta chiar la identificarea persoanei daca obiectul primitor a fost un sol cu o granulatie fina ori o substanta plastica ori alta substanta capabila sa pastre!e detaliile talpii. 0rmele lasate de piciorul incaltat sunt des intalnite la locul sa arsirii unei infractiuni si pot fi clasificate in urme de suprafata sau de adancime sau in urme statice sau dinamice. 6a fata locului urmele de picioare se descopera ca grupe de urme, urme i!olate sau sub forma cararii de urme. 0rmele descoperite se fi#ea!a prin fotografiere pentru ca pe aceasta cale nu se produce nici o modificare a acestora. 6a fotografierea fiecarei urme se foloseste metoda de fotografiere a detaliilor . %tunci cand urmele sunt de adancime se a folosi un i! or de lumina laterala pentru ca prin urmele create sa se redea si adancimea acelor urme. .n procesul erbal de cercetarea locului faptei se or trece si dimensiunile urmelor aratandu-se lungimea urmei, latimea urmei si latimea tocului, lungimea tocului, latimea arcadei si adancimea tocului. 5e mentionea!a apoi daca e#ista anumite detalii, particularitati determinate de folosirea incaltamintei. 6a urmele lasate de piciorul descult, dupa ce urma a fost fotografiata se or arata dimensiunile, marimea calcaiului, daca este orba de picior plat sau cu arcada pronuntata, unghiul de deschidere intre degete.

0rmele de adancime, fie ca sunt de incaltaminte sau create de piciorul descult, se mai fi#ea!a si prin mulare. &ulajele se fac din ghips, mai rar se foloseste parafina, ceara sau alte substante. Pentru reali!area mulajului este recomandabil ca in prealabil sa se faca toaleta urmei prin curatarea acesteia de e entuale pietricele, paie su alte corpuri straine, sa se absoarba apa din urma cu o para de cauciuc sau seringa ori hartie sugati a. 2aca urma de adancime este prea putin pronuntata e necesar ca in jurul ei sa se faca un mic gard din pamant sau din carton, apoi pasta de ghips se toarna treptat atat in lungul urmei cat si ori!ontal, iar pentru intarire se pot folosi bete subtiri sau bucati de sarma, dupa care se completea!a si restul pastei asa incat obtinem un mulaj mai re!istent. (ararea de urme are importanta la stabilirea directiei de circulatie a persoanei, a ite!ei de mers, a inaltimii persoanei, a greutatii si uneori chiar a arstei si a profesiunii acesteia. 2e asemenea, se poate stabili daca a dus in spate o greutate sau nu. Pentru stabilirea acestor elemente este importanta luarea in consideratie a urmatoarelor aspecte: lungimea pasului, care se socoteste de la calcaiul urmei lasata de un picior pana la calcaiul urmei lasata de celalalt picior$ unghiul pasului, care este redat de a#a longitudinala a talpii si directia de mers$ latimea pasului, care se calculea!a tragand imaginar cate o dreapta de la limitele urmei lasate de piciorul stang si de piciorul drept , iar perpendiculara pe cele doua paralele da latimea mersului.

D. Urmele de dinti
2intii se deosebesc de la o persoana la alta, iar urmele lasate de acestia ajuta la stabilirea numarului, latimii, distantei dintre ei, lungimii po!itiei si e entualelor defectiuni, reparatii, lipsa unora dintre ei. 0rmele lasate de dinti pot fi intalnite pe diferite alimente, fructe, di erse sortimente de bran!a, ca urme de adancime, iar sub forma de urme de suprafata pot fi intalnite in mod frec ent pe corpul ictimelor. %ceste urme pot pre!enta importanta pentru cercetarea criminalistica si odata descoperite se fi#ea!a prin fotografiere prin descrierea in procesul erbal de cercetare, iar cele de adancime si prin mulaje.

(. Urmele instrumentel!r de s"ar$ere

.nstrumentele folosite in spargeri sunt diferite obiecte care in mod obisnuit au o alta utili!are decat cea a spargerii. %ceste instrumente sunt folosite in reali!area spargerilor prin lo ire, apasare sau frecare. Prin lo ire in mod obisnuit instrumentele se folosesc in situatia cand locul unde acestea se aplica se afla la distante mari fata de locuri frec entate de om ori unde !gomotul este mare. %ceasta pentru ca prin lo ire se produc !gomote care ar atrage atentia si fapta ar putea fi descoperita. %tunci cand !gomotul produs este atenuat, instrumentele de spargere se folosesc.

Prin frecare se reali!ea!a spargeri cu ajutorul fierastraielor, bonfaierelor sau a pilelor. .n aceste situatii foarte rar se poate ajunge ca dupa urmele create sa poata fi stabilit obiectul creator insa aceste urme ajuta la stabilirea modului si tipului instrumentului folosit. .nstrumentele de apasare lasa in mod obisnuit urme mai utile cercetarii criminalistice pentru ca pe obiectele primitoare se imprima multe trasaturi ale instrumentelor de spargere care ajuta chiar la identificarea acestora. 2intre instrumentele de spargere special folosite de infractori poate fi amintita *balerina+ care este un burghiu special format din mai multe lamele de otel cu ajutorul caruia se reali!ea!a penetrarea caselor de bani. 2e asemenea, *gura de lup+ este un alt instrument folosit de infractori pentru taieri. 2intre instrumentele de spargere des folosit este toporul. %cesta lasa pe suprafata obiectelor primitoare din lemn urme sub forma de striatiuni paralele, care pot duce la identificarea obiectului creator. (lestele, daca este folosit, lasa si el urme dinamice pe obiectul asupra caruia a actionat, dar striatiunile acestea sunt mai putin i!ibile. .n ca!ul spargerilor pot fi intalnite si actiuni de iolare a plumburilor si a sigiliilor. Plumburile se aplica pe containere, agoane , colete etc si sunt in majoritate confectionate din plumb de forma rotunda cu doua orificii. (lestele cu care se strange plumbul are un simbol specific. .n ca!ul iolarii unui asemenea plumb raman diferite urme prin deformarea simbolului, dar mai ales raman urme pe sfoara introdusa prin cele doua orificii, prin scamosare si colorare in negru sau gri. 5igiliile au imprimata o stampila cu un anumit simbol sau denumire aplicata pe o substanta plastica care in momentul iolarii poate fi de!lipita de pe obiectul primitor prin incal!ire si apoi poate fi relipita in acelasi loc sau intr-un alt loc. %ceasta operatie se poate e#ecuta doar daca sigiliul a fost aplicat pe o substanta plastica in cantitate mai mare. 6a locul sa arsirii infractiunii pot fi descoperite urme ale instrumentelor de spargere pe diferite obiecte, ca de e#emplu pe !iduri, geamuri, usi, dulapuri, sisteme de incuiere etc. 2upa depistarea unor asemenea urme, acestea se fi#ea!a prin descriere in procesul erbal de cercetare la fata locului, prin fotografiere, filmare si, e entual, prin ridicarea de mulaje. 2escrierea acestora se face in detaliu cu mentionarea formei urmei, a dimensiunilor, a unor caracteristici si po!itia acestora unele fata de altele. 4otografiile care se e#ecuta sunt fotografii de detaliu. / entualele mulaje se fac prin folosirea de ceara rosie sau parafina dupa ce anterior aplicarii substantei urma a fost tratata cu glicerina pentru ca aderenta la urma sa fie cat mai mica.

). Urmele mi'l!acel!r de trans"!rt

%ceste urme pre!inta o deosebita utilitate pentru cercetarea criminalistica pentru ca in mod frec ent organele de urmarire penala intalnesc asemenea urme in accidentele de circulatie, in sustrageri, in accidente de munca, in ca!ul unor omoruri etc. 6a locul faptei mijloacele de transport pot lasa cele mai ariate urme. (el mai des intalnite sunt urmele lasate de rotile mijloacelor de transport care in in contact cu obiectele din jur. Pot fi lasate urme si prin pierderea unor piese a unor substante sau obiecte transportate. (ele mai importante pentru cercetarea criminalistica sunt urmele lasate de rotile auto ehiculelor pe traseul de circulatie si la locul e enimentului. 1otile auto ehiculelor sunt

imbracate in an elope din cauciuc, foarte rar in sine din fier ,la unele utilaje- sau in senile. %uto ehiculele care au rotile imbracate in pneuri de cauciuc pre!inta foarte multe particularitati atat in ceea ce pri este tipul, marimea si destinatia lor cat si in ce pri esc caracteristicile desenelor antiderapante de pe an elope. 2upa urmele lasate de an elopele auto ehiculelor se poate stabili tipul auto ehiculului respecti , se poate ajunge uneori chiar la identificarea sa si se poate determina directia de circulatie. .ntrucat desenul antiderapant de pe rotile auto ehiculelor se crea!a in momentul fabricarii an elopelor in serie, caracteristicile acestui desen ajuta la determinarea tipului auto ehiculului creator sau cel putin al unui grup de tipuri din care poate face parte auto ehiculul respecti . 2upa urmele lasate de an elope se poate determina daca auto ehiculul a fost un autoturism sau un autocamion, tonajul acestuia, ecartamentul. 2upa gradul de u!ura al an elopelor, dupa felul u!urii, dupa cicatricile de pe an elope redate in urma, dupa caracteristicile unor reparatii ale an elopei se poate identifica auto ehiculul creator, iar directia de circulatie se poate determina la unele auto ehicule dupa po!itia desenului antiderapant central, dupa configuratia acestuia ,aceasta directie nu e absoluta, cauciucurile putand fi puse si in ers-. &asinile mari au un desen antiderapant si pe marginea an elopei, care consta in plinuri si goluri si care pot ramane in urma de la locul faptei. (and se circula pe teren afanat si se crea!a urme de adancime si aceste plinuri si goluri lasa urme care interesea!a cercetarea criminalistica. 6a ite!e foarte mari aceste urme nu mai sunt perceptibile. 1otile auto ehiculelor lasa atat urme statice cat si urme dinamice. 0rmele statice se crea!a in mers obisnuit prin rularea obisnuita, iar urmele dinamice se crea!a in situatii de franare sau de derapare a rotilor in cursul circulatiei. .n functie de natura soselei pe care s-a circulat rotile pot lasa urme de suprafata sau de adancime. 0rmele de suprafata pot fi de stratificare dar si de destratificare. (ele mai des intalnite sunt urmele de stratificare cand pe sosea rotile lasa urme de praf desprinse de pe ele sau chiar din substanta lor ,ca!ul de creare a urmelor de franare-. 4i#area urmelor mijloacelor de transport la locul faptei, lasate de rotile auto ehiculelor, se face prin descrierea in procesul erbal, prin fotografiere, desene, prin mulare ,cele de adancime-. Pentru a fi descrise detaliat in procesul erbal urmele trebuie masurate. .n situatiile cand e#ista urme lasate de mai multe din rotile auto ehiculului se a masura latimea fiecarei urme in parte, indicandu-se carasteristicile desenului antiderapant central, apoi se a masura distanta dintre urmele lasate de rotile laterale socotindu-se aceasta distanta de la centrul unei urme la centrul celeilalte ,asa se stabileste ecartamentul masinii-. @u se recomanda calcularea acestor distante din marginile e#terioare sau interioare ale urmei, nici din e#teriorul unei urme pana in interiorul celeilalte, pentru ca nu totdeauna rotile au an elope de aceeasi marime. %ceasta depinde de presiunea aerului din an elopa, de greutatea si ite!a auto ehiculului. 2e asemenea, este importanta si temperatura aerului in mediul inconjurator in momentul crearii urmei. 2aca este posibil, se incearca si masurarea distantei dintre rotile din fata dupa urmele

descoperite la locul faptei. 6a iraje, in curbe, raman intacte si urmele lasate de rotile din fata care or fi urme in e#teriorul curbei. .n ca!ul unei deplasari in linie dreapta urmele rotilor din fata sunt distruse de urmele rotilor din spate, astfel ca doar acestea din urma or putea ajuta cercetarea criminalistica. 4oarte importante in identificarea auto ehiculului or fi si anumite semne particulare ale an elopei ,taieturi, crapaturi, lipituri etc-. %uto ehiculele lasa la locul faptei si alte categorii de urme, respecti uneori cad picaturi de ulei sau ben!ina. %ceste picaturi au o forma alungita, de para, cu partea mai bombata in sensul opus miscarii. 2e asemenea, auto ehiculul care trece prin balti de noroi arunca stropii sub forma de e antai deschis in directia miscarii. Ai aceste urme se fi#ea!a prin descrierea lor in procesul erbal, prin fotografiere si pot fi ridicate in ambalaj special cu mentiunile corespun!atoare. (arutele sunt ehicule care lasa si ele urme cu rotile care in ultima reme sunt rar imbracate cu sine metalice, fiind folosite mai mult rotile cu pneuri. 2imensiunile acestor pneuri sau sine metalice pot ajuta la stabilirea ehiculului, a dimensiunii acestuia. 4oarte rar or fi intalnite la carute pneuri noi, acestea fiind de regula u!ate, cu anumite imperfectiuni, moti pentru care identificarea este mult mai usoara. 2e altfel, multe carute au roti cu un usor joc pe osie astfel ca urmele lasate sunt mai serpuite. 2upa desenul antiderapant nu se a putea stabili cu preci!ie directia de mers pentru ca pneurile carutei sunt de multe ori cu desen di ers, de u!uri diferite, ase!ate normal sau in ers. Ba putea fi stabilita aceasta directie dupa urmele animalelor de tractiune, daca deplasarea s-a facut pe drumuri neasfaltate sau nepietruite. 5aniile lasa urme dinamice pe !apada sau pe sol si orice proeminenta sau adancitura de pe talpa lasa urme de striatiuni sau !garieturi. Pot fi importante pentru cercetarea criminalistica si, in ca!ul in care se gasesc, se descriu in procesul erbal, se fotografia!a sau se fi#ea!a prin mulare.

0. Urmele f!rmate din materie !r$anica

.n aceasta grupa de urme sunt cuprinse firele de par, petele fi!iologice si resturile alimentare. a) Firele de par descoperite la locul faptei pot pre!enta o mare importanta pentru aflarea ade arului in cau!a deoarece prin modul cum sunt stabilite ,ca lungime, forma, continut cercetat pe cale de laborator- ajuta la determinarea modului de sa arsire a faptei cat si chiar la identificarea autorului infractiunii. 2atorita grosimii ariate, a lungimii diferite, a formei e#terioare diferite si mai ales a structurii anatomice, firele de par ajuta prin e#amen de laborator la stabilirea daca acestea sunt de pro enienta animala sau umana, daca pro in de la o persoana tanara sau in arsta, femeie sau barbat, din ce regiune a corpului pro in, iar prin e#amen de laborator se determina grupa sanguina a persoanei de la care au ca!ut. 6a locul faptei firele de par pot fi gasite in mainile ictimei, pe hainele acesteia, pe re erul hainei, pe mansete, pe pantofi, pe dusumeaua din incaperi, iar cand locul comiterii faptei este in camp deschis, pe iarba, pe sol, pe obiecte aflate in apropierea ictimei.

2upa descoperirea acestora firele de par se introduc fie in plicuri fie in eprubete, specificandu-se locul in care a fost gasit, !iua, ora gasirii, persoana care le-a ridicat. 2aca se gasesc mai multe fire de par acestea se ridica separat. 4ire de par se mai pot descoperi si pe hainele, corpul agresorului, pe incaltamintea acestuia cu oca!ia efectuarii perche!itiei corporale sau domiciliare a persoanei banuite de sa arsirea faptei. (ercetarea firelor de par ridicate se reali!ea!a in conditii de laborator. Pe langa firele ridicate de la locul faptei de la ictima sau agresor trebuie trimise spre anali!a si fire de par recoltate de la persoana banuita si de la ictima ,prin taiere, smulgere si rupere-. .n conditii de laborator firul de par se studia!a initial pentru a edea daca este purtator de corpuri straine, daca e opsit sau decolorat, dupa care se stabileste grosimea firului de par, forma capatului firului de par ,taiat, rupt, coafat-. %poi se trece la e#aminarea radacinii firului de par, a bulbului, a papilei care este la radacina parului, a tulpinii ,tija- care este acoperita cu mai multe celule sub forma de sol!i cu partea rotunda spre arf. 5e e#aminea!a forma e#terioara a firului de par ,a radacinii si tulpinii-. 2upa forma sol!isorilor ce e#ista pe tulpina firului de par se poate stabili daca firul pro ine de la om sau animal. 5e face si o sectiune trans ersala pentru a se edea grosimea firului de par. %ici se a obser a canalul medular, cuticula si corte#ul, ca straturi ale firului de par si dupa caracteristicile acestor trei straturi se stabileste daca este par de om sau de animal, apoi cu apro#imatie arsta persoanei de la care pro ine. 5tudierea bulbului a putea sa determine grupa de sange. b) Pete fi&i!l!$ice: Petele de sange pot fi gasite la locul faptei sub forma de picaturi, balti, manjituri pe diferite obiecte, dare de sange. 4orma si cantitatea acestor urme pot conduce la stabilirea modului de comitere al infractiunii sau al faptei ilicite. Picaturile de sange or a ea intotdeauna forma rotunda daca au ca!ut in unghi drept, si forma alungita daca au ca!ut pe obiectul purtator intr-un unghi ascutit. %tunci cand picatura de sange a ca!ut sub un unghi drept pe obiectul primitor, de la cel mult >C cm, forma petei a fi rotunda. .n acelasi unghi, daca distanta de cadere a fost intre >C cm si >8D cm, forma a fi rotunda cu marginea dintata, dantelata$ in situatiile in care cad de la distante si mai mari, forma a fi stelata. /ste de retinut ca si natura obiectului primitor este importanta pentru forma petei de sange. (uloarea urmelor de sange este diferita in functie de timpul care s-a scurs de la momentul crearii petei si momentul descoperirii. .n prima ora de la enirea in contact cu o#igenul urmele au o culoare rosie, apoi rosu inchis daca au trecut 8 ' ) ore, rosu brun inchis dupa C ore, dupa >D ore sau mai mult culoarea de ine cenusie, iar dupa > - 8 !ile au culoarea erde. Ai aici este important mediul ambiant si obiectul purtator. 2aca urmele de sange se gasesc in stare fluida pe suprafata unor obiecte se ridica cu ajutorul unor tampoane de ata si se pun in borcane inchise pe care se fac mentiunile necesare. 2aca petele sunt uscate se ridica cu obiectul primitor, iar daca acest obiect este oluminos se recurge la ume!irea petei cu ajutorul unui tampon de ata imbibat cu apa o#igenata. %tunci cand sunt gasite pe par, iarba, obiecte de imbracaminte etc, acestea se taie sau se ridica si se ambalea!a in borcane asa cum au fost gasite. 2aca urmele sunt pe pamant se a ridica o cantitate de pamant imbibat cu sange.

.n cuprinsul procesului erbal se or consemna date pri ind po!itia, marimea, locul in care au fost gasite, starea acestora etc, cu mentiunea ca s-au descoperit si ridicat urme care par a fi de sange intrucat doar prin e#amen de laborator se a stabili daca urmele sunt de sange sau de alta substanta. Ai pentru aceste urme se or efectua fotografii judiciare sau or fi filmate. Urmele de lichid seminal constau in acele urme re!ultate din secretia glandelor se#uale masculine. .n ca!ul comiterii unor ioluri, acte de per ersiune, de coruptie se#uala sau mai rar in ca!ul unei sinucideri prin strangulare, la locul faptei sau pe hainele persoanelor implicate pot fi descoperite pete de sperma, acestea pre!entand utilitate pentru cercetarea criminalistica deoarece in urma anali!arii lor in conditii de laborator se poate determina cu apro#imatie arsta persoanei de la care pro ine lichidul seminal, daca aceasta sufera sau nu de anumite boli, daca poate sau nu sa procee!e. Prin anali!a de laborator se poate stabili si grupa de sange pe care o are persoana in cau!a. (autarea urmelor de lichid seminal trebuie facuta asupra corpului ictimei, pe coapse, in regiunea inferioara a trunchiului, in regiunea pubiana, aginala sau bucala, pe obiectele de lenjerie, pe asternuturile de pat, pe dusumele, pe co oare, sau pe hainele agresorului. .n functie de echimea lor, aceste urme pot fi gasite in stare fluida sau uscate. .n ca!ul cand sunt inca in stare umeda aceste urme au aspectul unor pete de culoare galbuie lipicioasa astfel ca pot fi confundate usor cu petele re!ultate din emulsiile pro enite din !ahar sau chiar cu cele de dulceata. 1idicarea urmelor fluide se face cu tampoane de ata ume!ite in apa distilata si ce ambalea!a in eprubete sau borcane. 2aca sunt descoperite pe perii pubieni se taie acesti peri si se introduc in eprubete cu mentionarea datelor obisnuite. .n stare uscata aceste urme pot fi gasite pe pielea ictimei sau a agresorului sau pe diferite obiecte si se pre!inta sub o forma lucioasa, transparenta. Pentru ridicare or fi ume!ite cu apa distilata. 2aca urmele se afla pe lenjerie sau pe alte tesaturi acestea sunt imbibate si tesatura este mai putin elastica, aspra la pipait si de culoare galbuie. 2e pe tesaturi nu se recomanda a fi ridicate ci se ridica cu tesatura care se plia!a incat cutele sa nu tra erse!e urma. Ai aceste urme se fi#ea!a prin descriere in procesul erbal si fotografiere. Pentru cercetarea criminalistica pot pre!enta importanta si urmele de sali a, urmele de transpiratie, urmele de urina, urmele de oma sau de e#cremente, prin anali!area acestora fiind posibil a se stabili persoana care le-a lasat ori anumite modalitati de comitere a unor fapte. c) Urmele de alimente si resturi de alimente. .n situatiile cind infractorul a petrecut mai mult timp la locul faptei se intampla ca acesta sa manance, sa bea si astfel lasa la locul faptei si alte urme care pot interesa cercetarea criminalistica. 0neori la locul faptei pot fi gasite alimente aduse de infractor si prin pre!enta lor, a resturilor din aceste alimente, se poate stabili cu apro#imatie timpul cat autorul a stat la locul faptei sau cand s-a produs fapta, studiindu-se gradul de in echire a alimentelor. Pe aceste alimente pot fi descoperite urme de maini, de dinti care sunt utile pentru cercetarea criminalistica. 1idicarea acestor urme se face in asa fel incat sa nu sufere modificari sau deformari, se ambalea!a si se trimit imediat pentru a fi studiate in conditii de laborator.

Urmele de fumat sau iluminat. 2upa felul tigaretelor, tigarilor, calitatea tutunului de pipa descoperit la locul faptei sub forma de scrum se poate aprecia preferinta autorului faptei pentru o categorie sau alta de tutun, iar scrumul re!ultat din arderea tigarilor ne poate oferi elemente pri ind calitatea tutunului. (u cat tutunul este mai de calitate lasa un scrum de culoare mai deschisa si mai fin. &ucurile de tigari pot transmite informatii despre modul de a le fuma ,in intregime, partial-, gradul ume!irii, timpul in care s-au fumat, elemente care pot constitui date in legatura cu obisnuinta persoanei de a fuma. Poate fi caracteristic pentru o persoana felul in care stinge tigara, daca o fumea!a in intregime sau partial, astfel ca modurile diferite de a fuma sau de a stinge tigara pot da elemente asupra numarului persoanelor care s-au aflat la locul faptei si asupra timpului cat a durat aceasta. 2upa urmele lasate de bu!e se poate ajunge la stabilirea grupei de sange si chiar a se#ului persoanei. .nfractiunile se comit mai mult noaptea, astfel ca de multe ori la locul faptei pot fi gasite surse de iluminat cum ar fi lumanari, chibrituri, lanterne. Pe aceste obiecte pot fi gasite urme de maini, de dinti sau de bu!e. 2e asemenea, ele pot demonstra ca fapta s-a petrecut in timpul noptii, perioada in care faptuitorul a stat in acel loc. Ai aceste urme se fi#ea!a prin descriere in proces erbal si fotografiere, dupa care sunt ridicate si supuse cercetarii. Urmele de praf pot fi gasite pe haine, pe corp, in stare de praf sau sub forma de pasta si pot fi de pro enienta minerala, egetala, animala. .n functie de pro enienta lor se poate stabili o gama intreaga de probleme ce interesea!a urmarirea, chiar profesia persoanei, locul prin care a trecut aceasta inainte de a ajunge la locul faptei. 0rmele de praf se cauta in mansete, in pantofi, in bu!unare, sub unghii, pe corpul persoanei. 2aca sunt sub forma de pasta acestea se cauta pe sau in incaltaminte, pe ciorapii purtati, pe gulerele camasilor, ale hainelor, sub unghii, intre degete, si de multe ori in compo!itia urmei or fi gasite si substante care sunt eliminate de corpul omenesc. 4i#area se face prin descriere in procesul erbal si fotografiere, iar ridicarea se face impreuna cu obiectul pe care s-a descoperit ori prin tamponare cu ata dupa care se ambalea!a si se trimit e#pertului pentru a se determina natura lor. Urmele olfacti e constau in mirosul indi idual al persoanelor care este determinat de substantele eliminate din corp prin intermediul porilor. 4iecare persoana are *buchetul+ sau personal, mai intens sau mai putin intens care este completat de alimentele consumate intr-o perioada de timp de persoana respecti a, de mediul in care aceasta traieste si de conditiile de igiena. %ceste mirosuri se imprima la locul faptei pe obiecte cu care persoana a enit in contact, fiind chiar raspandite in aer in limitele acelui loc. 2urata de e#istenta la locul faptei a acestor mirosuri este limitat. &irosurile pot fi atenuate, distruse de miscarea aerului, de precipitatiile din atmosfera, de caldura e#cesi a, de intrarea in acel camp a altor mirosuri pro enind de la persoane sau animale. 2upa durata e#istentei lor urmele olfacti e sau de miros sunt impartite in: proaspete ,pana la > ora-, medii ,8 ' ) ore-, echi ,peste ) ore-.

0rmele de miros, de regula, nu sunt perceptibile de om cu e#ceptia ca!urilor cand acestea sunt de o intensitate mai mare. (autarea urmelor de miros se reali!ea!a cu ajutorul cainelui de urmarire. 2istanta la care aceste urme pot fi percepute de cainele dresat special pentru aceasta este diferita fiind considerata o distanta scurta intre )D-CD m, medie intre CD-8DD m, lunga peste 8DD m. 2aca urmele de miros s-au creat dupa ploaie, acestea au o durata de e#istenta foarte mare, insa daca dupa crearea lor a inceput sa ploua aceste urme se distrug. Pentru a putea fi descoperite urmele de miros trebuie ca odata ajuns la fata locului organul judiciar sa ia masuri de conser are a acestora, in sensul impiedicarii patrunderii de persoane in perimetrul locului faptei. .n locuinte, o alta masura complementara este cea de e itare a creerii de curenti in incaperi. .n timpul descoperirii urmelor de miros cainele este insotit de persoana care ii cunoaste capacitatea si reactiile. (ainele si insotitorul patrund in perimetrul locului faptei in fa!a statica a cercetarii acestuia. Urmele de bu!e. Pentru cercetarea criminalistica, in ultima perioada, a de enit importanta si cercetarea urmelor de bu!e cu referire la particularitatile acestora prin ridurile lor coriale. 6iniile coriale ale bu!elor au caracteristici indi iduale pri ind durata de e#istenta a formelor si po!itiilor in ansamblul reliefului bu!elor. %ceste riduri ale bu!elor pot fi erticale si ori!ontale. 2atorita proprietatilor lor de a fi mereu umede bu!ele lasa urme mai mult sau mai putin i!ibile, urme care pot fi si de sali a, ruj sau alte substante. 0rmele de bu!e pot fi descoperite daca obiectul primitor are o suprafata neteda, curata si pre!inta interes pentru cercetare. 0rmele de bu!e pot fi statice sau dinamice, utile fiind doar cele statice si daca au fost create prin contactul dintre ele si obiectul primitor o singura data, altfel inter enind o suprapunere, urmele se acopera si isi pierd utilitatea. 0rmele de bu!e pot fi de adancime ,in ca!uri mai rare- sau de suprafata, in acest ca! fiind i!ibile sau in i!ibile. (autarea urmelor de bu!e se face prin identificarea obiectelor capabile sa poarte astfel de urme prin iluminare cu ra!e ultra iolete sau prin folisirea unor lupe pentru marirea imaginilor. / identierea acestor urme se face prin aceeasi metoda ca si la e identierea urmelor de maini, prin fotografiere si descriere in procesul erbal. Pentru e#perti!are trebuie luate urme de la persoanele suspecte care or fi comparate cu urmele ridicate de la locul faptei. 2upa e#aminare se poate stabili arsta persoanei care a creat urma, se#ul si care bu!a a creat urma.

". Urmele de incendii

.ncendiul este un fenomen prin care se produce arderea unuia sau mai multor substante, ardere care se reali!ea!a prin intermediul flacarilor. .n functie de cau!a care a pro ocat incendiul, de natura substantelor sau obiectelor care au ars, urmele ramase pot fi ariate si pot pre!enta interes pentru cercetarea criminalistica. .ncendiile sunt clasificate dupa caue!ele care le determina in: incendii naturale, incendii accidentale si incendii produse cu intentie de anumite persoane. .ncendiile naturale sunt determinate de electricitatea atmosferica care se manifesta prin fulger, trasnet, sau de ra!ele solare ori de autoaprinderi.

.ncendiile accidentale sunt produse de diferite acti itati cum ar fi mucuri de tigarete sau chibrituri aprinse aruncate neglijent, lampi sau sobe lasate sa se supraincal!easca, retele electrice defecte etc. .ncendiile intentionate se produc prin utili!area cu intentie a unor materiale inflamabile, a energiei electrice sau altor mijloace. 0rmele create in procesul desfasurarii unor incendii pot fi importante pentru cercetarea criminalistica care a stabili locul din care s-a declansat focul, urmele ramase dupa stingerea incendiului care pot fi resturi carboni!ate, semiarse, deformate etc. 1idicarea acestor urme se face dupa descrierea lor in procesul erbal si fotografiere prin ambalare in borcane curate ridicandu-se si mostre de cenusa sau funingine din mai multe parti ale locului in care s-a produs incendiul. 2aca e#ista banuiala ca sursa incendiului a fost un scurt circuit la instalatia electrica se cercetea!a cablurile acestei instalatii pe care se pot gasi locuri afumate sau locuri in care firele sunt topite.

I. Microurmele sunt

considerate a fi parti mici sau foarte mici ale urmelor forma si materie care pastrea!a unele din caracteristicile generale si indi iduale relati neschimbatoare ale acestora ori ale actiunilor fi!ice care le-au produs.

Prin studiul de laborator al acestora cu ajutorul unei aparaturi speciale se pot obtine date utile pentru descoperirea infractiunii respecti e si se poate ajunge chiar la descoperirea infractorului. &icrourmele pot fi clasificate dupa pro enienta in microurme: de natura animala, de natura egetala, de natura minerala. 2upa starea de agregare microurmele se pot pre!enta sub forma de pulbere, in stare fluida sau ascoasa. 0tilitatea cercetarii microurmelor este multipla, prin cercetarea acestora putand a fi stabilit modul de sa arsire a infractiunii, drumul parcurs de faptuitor sau ictima, durata scursa intre momentul comiterii faptei si momentul in care au fost lasate, uneori chiar si grupa sanguina. 2escoperirea si ridicarea microurmelor se face cu mare greutate datorita dimensiunilor lor. 6a cautarea microurmelor organul judiciar a folosi instrumente optice, surse de iluminare puternice, mijloace de accentuare a contrastelor, lupe, microscop de bu!unar. &icrourmele se cauta in cutele hainelor, la cusaturi, la locurile de imbinare a dusumelei sau a parchetului etc. Odata descoperite sunt fi#ate prin descriere in procesul erbal, prin fotografiere, iar ridicarea lor se face prin aspirare, cu pelicula ade!i a sau prin folosirea de instrumente ascutite.

CAP. /I 2A+ISTICA ,UDICIA*A

Def:=alistica judiciara este o parte a criminalisticii care se ocupa cu studiul armelor de

foc de mana, a munitiilor acestora, precum si cu e#aminarea urmelor create de armele de foc pe obiectele de tinta. 5pre deosebire de balistica generala, balistica judiciara nu studia!a toate armele de foc, capacitatea de bataie, po!itia de tragere etc ci studia!a fenomenele impuscaturii, urmele create prin impuscare, urmele create in legatura cu armele de foc si munitiile acestora. %rmele de foc au trei parti mai importante: amecanismul de dare a focului, care se compune din cutia de explozie saudetonatorul" inchizatorul care are rol de a fi#a cartusul in cutia de e#plo!ie, percutorulcare in momentul tragerii lo este capsa cartusului si din aceasta lo itura se aprinde pulberea din cartus iar ga!ele care se crea!a prin arderea sa elimina proiectilul pe canalul te ii$ ejectorul care are rolul de a arunca afara din arma, printr-o deschidere, a tubului cartusului$ gheara extractoare care dupa e#plo!ie prinde tubul ars al cartusului de ro!eta si-l trage afara din cutia de e#plo!ie. btea a, pe canalul careia este eliminat proiectilul dupa ce pulberea din cartus a luat foc in urma lo irii capsei. cpatul sau manerul armei, care are rolul de a usura utili!area armei, iar sub aspect criminalistic este o parte importanta intrucat de multe ori pe aceasta suprafata raman urmele digitale ale faptuitorului. 2in punct de edere criminalistic armele sunt clasificate in mai multe grupe: 1. #upa suprafata canalului te ii$ arme cu tea a neteda ,lisaarme cu tea a ghintuita

(a arme cu tea a neteda sunt cunoscute armele de anatoare cu alice, armele sporti e si unele re ol ere de productie eche. %rme cu tea a ghintuita sunt majoritatea armelor destinate apararii. Ehinturile sunt niste plinuri si goluri care strabat suprafata interioara a te ii sub forma unor linii paralele rasucite usor in forma de spirala, de obicei de la stanga spre dreapta si mai rar de la dreapta la stanga. %ceste ghinturi difera in functie de arma si sunt intre 9 si ?. /le au rolul de a imprima glontului o miscare elicoidala, o miscare in jurul a#ei sale. %ceasta miscare ajuta la pastrarea unei po!itii initiale de !bor cu arful inainte, la penetrarea cu usurinta a obstacolelor si la de! oltarea unei ite!e mai mari.

6a armele cu tea a ghintuita gloantele au un diametru usor mai mare decat diametrul te ii intre plinuri. Pe camasa glontului datorita urmelor lasate e#pertul criminalist poate sa determine tipul de arme. 6egat de caracteristicile te ii armei, glontul, de la iesirea din tea a si pana la locul de cadere, nu parcurge o linie dreapta ci o linie curba care in tot aspectul sau general pre!inta o fa!a ascendenta mai lunga si o alta descendenta mai scurta si mai pronuntata. 2upa aceasta traiectorie prin anumite calcule trigonometrice se poate stabili distanta de la care s-a tras. 8. #upa modul de actiune$ arme neautomate arme semiautomate arme automate

%rmele neautomate sau arme *foc cu foc+ se caracteri!ea!a prin aceea ca presiunea ga!elor ce re!ulta din ardere e folosita doar pentru eliminarea proiectilului pe canalul te ii, iar aruncarea tubului ars si reincarcarea cu un nou cartus se face manual. %rmele semiautomate folosesc presiunea ga!elor atat pentru eliminarea glontului pe canalul te ii cat si pentru aruncarea tubului ars si reincarcarea armei cu un nou cartus. %ceste arme sunt construite astfel incat inchi!atorul, dupa producerea e#plo!iei, sa cede!e presiunii ga!elor, si prin aceasta tubul ars este aruncat, iar la incetarea presiunii inchi!atorul re ine la loc, timp in care aduce un nou cartus din maga!ie. %rmele automate folosesc, ca si cele semiautomate, presiunea ga!elor atat pentru eliminarea proiectilului pe canalul te ii cat si pentru aruncarea tubului ars si reincarcarea armei cu un nou cartus. 2eosebirea consta insa in aceea ca primele au o astfel de constructie incat e ne oie sa apesi din nou pe tragaci, in timp ce la armele automate, in momentul in care in camera de e#plo!ie a ajuns un nou cartus, cuiul percutor actionea!a si se produce o noua e#plo!ie. 6a armele automate numarul focurilor ,cartuselor trase- depinde de durata tinerii degetului pe tragaci. .n aceasta categorie intra pistoalele automate, pustile mitraliera etc. %rmele automate au insa si un dispo!iti pentru a pune arma in po!itia *foc cu foc+ si atunci arma actionea!a ca o arma semiautomata. ). #upa lungimea te ii6 armele se im"art in: arme cu tea a lunga ,carabine, arme de anatoare, arme de tirarme cu tea a mijlocie ,pistoale automate, unele re ol ere de fabricatie echearme cu tea a scurta ,pistolete si re ol ere-

6ungimea te ii pre!inta importanta cu pri ire la preci!ia de bataie diferita si la traiectoria glontului ,pentru armele cu tea a lunga-$ armele cu tea a scurta interesea!a din punct de edere criminalistic pentru ca sunt usor de ascuns. %rmele de foc mai cunosc si alte categorii, respecti de arme de fabricatie proprie sau arme readaptate, modificate. %cestea din urma sunt arme produse de fabrica reali!ate in serie insa faptuitorul le taie fie patul fie tea a pentru a fi mai usor de ascuns.

CAP. /II C(*C(TA*(A C*I INA+ISTICA A ACT(+O* SC*IS(

.n acti itatea de !i cu !i actele scrise au o importanta deosebita. /le pot sa se pre!inte ca acte de identitate, diferite contracte, chitante, bilete de transport etc. Pot fi scrise pe suport de hartie, pe pan!a, metal, lemn s.a. insa cele mai des intalnite sunt cele scrise pe hartie. 3ot ca acte scrise pot fi socotite desenele, hartile de orientare in teren etc. Pentru studierea actelor scrise din punct de edere criminalistic trebuie indeplinite mai multe acti itati: trebuie ca actele scrise sa fie ridicate de la locul faptei ori de la persoanele care le detin sa se stabileasca daca actele respecti e au fost intocmite in conformitate cu cerintele legale sa se stabileasca care anume este materialul pe care s-a scris si ce fel de substanta de scris s-a folosit sa se stabileasca echimea scrisului si echimea actului e#aminat sa se stabileasca falsul in acte si tot aici mai este ne oie sa fie determinata si chiar identificata masina cu care au fost dactilografiate sau computerul ori imprimanta cu care au fost e#ecutate actele supuse e#aminarii sau persoana care a scris actul de mana.

.n legatura cu ridicarea si conservarea actelor trebuie sa e#aminam modul de ridicare a actelor intregi sau distruse ,prin rupere sau ardere-. (ele mai multe acte se ridica de la persoanele care le au in pastrare.

.ntotdeauna cand se ridica asemenea cate este necesar ca organul de urmarire penala sa nu le atinga direct cu mana, ci este recomandabil a fi prinse cu o penseta si introduse in plicuri de o marime corespun!atoare. @u este indicat ca actele sa fie supuse la noi plieri pentru ca se pot distruge e entualele urme sau se pot ascunde unele particularitati ale scrisului si este posibil a se crea urme noi. Plicul cu actele scrise se coase la dosar in asa fel incat sa nu fie cusut si actul propriu-!is. (u prilejul ridicarii se incheie un proces erbal care atesta aceasta operatiune, un e#emplar fiind inmanat persoanei de la care s-a ridicat actul, ca aceasta mai tar!iu sa poata solicita restituirea actului ridicat. (ercetarea actelor ridicate incepe cu e#aminarea aspectului e#terior al actului, apoi se erifica daca s-au indeplinit toate cerintele legale de intocmire a unui asemenea act, se e#aminea!a materialul suport, substanta de scris folosita, daca actul este semnat, datat, daca poarta stampila etc. .n situatia in care e#ista banuieli ca actul a fost falsificat se emit ersiuni cu pri ire la persoana care l-ar fi falsificat, prin ce modalitate, din ce cau!a. 5e mentionea!a daca se obser a deteriorari fi!ice, daca actul pre!inta urme de in echire sau de pastrare necorespun!atoare. .n cercetarea acestor acte sunt folosite lanterne cu ra!e paralele, cu ra!e in i!ibile. (and organele de urmarire penala trebuie sa ridice acte deteriorate, rupte, arse sau in proces de ardere, aceste acte se ridica asa cum sunt gasite prin folosirea unei pensete, iar dupa adunarea tuturor bucatilor de hartie ce sunt presupuse a fi parti componente ale actului se recurge la refacerea acestui act. =ucatele de hartie se asea!a pe un suport de sticla incepand cu bucatile ce au facut parte din colturile actului, apoi cele marginale iar la sfarsit cele de centru. @u este recomandat a fi lipite pe un suport pentru ca s-ar distruge urmele de pe suprafata acestora si s-ar impiedica studierea erso-ului actului. =ucatile odata ase!ate sunt acoperite cu alta placa de sticla iar apoi cele doua placi sunt lipite pe margine asa incat actul a putea fi studiat atat pe o parte cat si pe cealalta. %ctele gasite la locul faptei, respecti la domiciliul persoanei perche!itionate, in procesul arderii, trebuie sa se ia de urgenta masuri pentru a se impiedica acest proces. /ste contraindicat sa se arunce apa peste actul care arde ori sa fie acoperit cu diferite corpuri ci trebuie impiedicata alimentarea cu o#igen ,e entual prin aplicarea asupra actului a unui lighean, oale-. 2upa ce s-a oprit arderea trebuie ume!ita regiunea care a fost arsa cu apori de apa sau aerosoli de glicerina, adica aceste substante se or pul eri!a asupra actului. 2aca se constata ca actul este foarte fragil, dupa ume!ire se incearca a fi intins, insa daca nu re!ista se a lasa in aceasta stare. %ctele ridicate in stare de distrugere prin ardere se ambalea!a in cutii cu ata, urmand a fi transportate spre a fi studiate. Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca pe ce fel de material este scris actul, care este pro enienta si continutul sau chimic. .n situatia in care actele sunt scrise pe hartie, aceasta hartie a fi supusa unui comple# e#amen chimic, spectral si de asemenea a fi e#aminata cu atentie cerneala, creionul sau substanta folosita in scriere. /#amenul chimic are ca scop sa se stabileasca substanta de ba!a a hartiei, proportia compusilor, pro enienta, substantele ajutatoare, secundare, care dau hartiei o anumita elasticitate, luciu si colorit specific. 2e asemenea, se a e#amina actul spre a se edea daca suportul este hartie filigranata sau nu. .n afara de studierea materialului suport mai este necesar a se stabili si compo!itia chimica a substantei colorate utili!ata la scris. 3rebuie stabilita, in situatia actelor scrise de mana, compo!itia chimica a cernelii care poate sa pre!inte date despre timpul

apro#imati cand putea fi intocmit actul intrucat cernelurile se fabrica dupa anumite retete bine determinate, retete corespun!atoare unor anumite epoci de de! oltare tehnica. .n afara de compo!itia cernelii este importanta si stabilirea gradului de o#idare a scrisului precum si pre!enta in compo!itia sa a anumitor corpuri straine pro enite din mediul in care actul a fost intocmit sau pastrat. 0nele acte sunt scrise cu diferite creioane, de la creionul de grafit pana la cele colorate, iar componenta chimica a acestora este foarte ariata. (ompo!itia chimica a scrisului reali!at cu diferite instrumente de scris, indiferent de culoare, pre!inta utilitate pentru a putea fi cunoscut atat timpul apro#imati de reali!are a scrisului, cat si adaugirile in acte. (hiar un scris de aceeasi culoare poate diferi in ce pri este compo!itia chimica dupa perioada de fabricatie a instrumentului de scris, chiar daca sunt fabricate dupa aceeasi reteta.

1. Stabilirea %ec1imii actel!r scrise

5e face dupa trei criterii: dupa continutul spiritual al actului dupa materialul suport dupa substanta colorata utili!ata in scriere

a# C!ntinutul s"iritual sau de idei al unui act poate rele a in mod obisnuit perioada in care a fost elaborat. .ntr-o anumita epoca sociala sunt folositi pentru elaborarea diferitelor acte anumiti termeni, fie consacrati pentru asemenea acte, fie termeni care sunt mai des utili!ati in limbaj obisnuit din epoca data. %stfel se folosesc termeni care cu decenii inainte nu erau inca intrati in patrimoniul spiritual al societatii, fie pentru ca acestia au aparut datorita anumitor preocupari social-economice ale societatii, fie unii termeni aparuti in urma de! oltarii stiintifice si tehnice ,denumiri de produse, materiale-. 2e asemenea, elaborarea unor acte este legata de denumirea unor localitati sau stra!i, care inainte fie nu au e#istat, fie au purtat o alta denumire. 3otodata continutul de idei al diferitelor acte mai poate fi rele at si prin cu intele legate de anumite regiuni, pro incii ale tarii, si prin aceste cu inte se poate stabili cu apro#imatie echimea actului. b# Prin anali&a c1imica a actului6 a 1artiei si substantei cu care s.a scris , se poate stabili cu apro#imatie timpul cand actul putea fi scris, iar in situatiile cand anumite acte au fost elaborate cu multi ani inainte, iar in urma anali!ei hartiei si substantei de scris se constata ca acestea nu au fost inca fabricate ,in compo!itia respecti a-, se a do edi e ident ca este orba de un fals. Bechimea hartiei, in afara de anali!a chimica, mai poate fi determinata si prin e#aminarea culorii sale. (hiar in conditii de pastrare deosebita, prin trecerea anilor hartia se in echeste, schimbandu-si si culoarea, asa incat indiferent de nuantele initiale, prin in echire, hartia ia o culoare din ce in ce mai apropiata de cea galbena. Odata cu ingalbenirea hartia isi pierde si elasticitatea si, de asemenea, si nete!imea intr-o masura perceptibila.

Printre modalitatile de falsificare a unor documente sau acte, desi mai rar, se intalneste falsul prin inlaturare de text . .nlaturarea unui te#t se poate reali!a prin: ra!uire, radiere si corodare. %. Pentru a se reali!a o falsificare a unui act prin ra!uire, falsificatorul se foloseste de instrumente foarte ascutite sau intepatoare ,lame, bisturie, ace s.a.-. .n mod obisnuit un fals prin ra!iuire se a intinde pe dimensiuni mici, respecti se a limita doar la stergerea unui punct, irgule, litera sau cifre si foarte rar se or intalni ca!uri de ra!uire a unor cu inte intregi din acelasi act.

=. 1adierea se reali!ea!a prin stergerea cu diferite gume de sters sau cu ajutorul unor pulberi de granulatie fina a unor te#te, de obicei de dimensiuni mai mari in cuprinsul aceluiasi act. Fartia asupra careia s-a actionat prin ra!uire sau radiere a fi intotdeauna purtatoare a unor urme care ajuta la descoperirea falsului. .n primul rand, hartia pe suprafata careia s-a actionat isi a pierde luciul, a pre!enta usoare scamosari pentru ca fibrele de celulo!a din continutul ei sunt de!lipite unele de altele si astfel in acele locuri urmele pot de eni i!ibile chiar cu ochiul liber. .n plus, in !ona locului ra!uit sau radiat, hartia a and o grosime mai redusa de ine mai transparenta. 2escoperirea acestor urme se poate face, cand sunt mai e idente, chiar cu ochiul liber insa mai ales cu ajutorul lanternelor cu ra!e paralele, ra!ele sunt trimise sub un unghi ascutit asupra suprafetei hartiei. O alta metoda consta in plimbarea pe suprafata actului a unei pulberi de grafit ori negru de fum, aceste substante urmand a adera intr-o cantitate mai mare pe acea parte din suprafata hartiei care a suferit atamari prin radiere sau ra!uire. .n conditii de laborator radierea sau ra!uirea poate fi descoperita si cu ajutorul ra!elor ultra iolete deoarece suprafata hartiei fiind mai poroasa in locul asupra caruia s-a actionat, a reflecta sub alt unghi ra!ele si astfel se a e identia locul unde s-a actionat in ederea stergerii scrisului. (. .nlaturarea te#tului se poate face si prin corodare, adica prin spalarea lui cu diferite substante chimice. %ceasta folosire de substante chimice, de orice natura ar fi, contribuie doar la decolorarea scrisului, nu insa si la inlaturarea lui din substanta hartiei. 5crisul astfel sters nu mai poate fi citit in conditii obisnuite de lumina, insa in conditii de laborator cu ajutorul ra!elor in i!ibile a putea fi e identiat, citit si fi#at prin fotografiere.

2. Falsul prin acoperire de text este o alta metoda de falsificare a actelor. %coperirea de te#t, in scopul falsificarii unui act, se face numai in acele situatii cand falsificatorul urmareste sa cree!e banuiala ca acoperirea s-a facut intamplator, incidental sau in scop de corectura. %coperirea de te#t se reali!ea!a prin hasurare sau crearea unei pete de cerneala sau de alte substante pe o anumita parte din actul scris, acoperind astfel semnele sau cu intele nedorite de falsificator. 5ubstanta cu care se reali!ea!a falsul prin acoperire poate fi si cea folosita la intocmirea actului dar poate fi si de alta natura. Pentru cercetarea acestor falsuri trebuie a fi e identiat scrisul acoperit, iar aceasta se

poate reali!a numai in conditii de laborator. .nainte de inceperea cercetarii este recomandabil a se reali!a o fotografie a actului pri it in lumina puternica. Portiunile care sunt purtatoare atat ale scrisului cat si substanta care il acopera or fi e identiate in fotografia obtinuta ca parti mai putin e#puse deoarece in acele portiuni hartia actului a fi mai inchisa la culoare. 4alsul prin acoperire de te#t se mai e identia!a si prin folosirea ra!elor infrarosii. Pe cale chimica, in ederea descoperirii te#tului acoperit, se recurge la alegerea unei substante chimice care sa decolore!e numai substanta ce acopera te#tul, lasand substanta scrierii in culoarea initiala.

/.

Falsul prin imitare de text se poate reali!a prin imitare ser ila sau prin imitare prin copiere.

Imitarea ser%ila consta in copierea unui te#t scris de o alta persoana prin metoda suprapunerii. .n acest scop, faptuitorul urmareste cu insistenta trasaturile scrisului pe care il copia!a. .n asemenea situatii de copiere caracteristicile generale ale scrisului or apartine autorului scrisului copiat, insa in scrisul fals obtinut se or obser a urmatoarele caracteristici: pe tot traseul scrierii a e#ista acelasi grad de apasare. scrisul a fi uniform si in ce pri este latimea urmei lasate de instrumentul de scris. scrisul este usor tremurat, pentru ca cel care il e#ecuta, fiind marcat de ideea de a urmarii intocmai scrisul pe care il copia!a, are usoare tremurari de mana. in desfasurarea scrisului fals se intalnesc foarte des reluari de cu inte, corectari, spre a fi cat mai fidel scrisului original si, in functie de instrumentul de scris, pe erso-ul actului scris se or obser a puternice urme de adancime.

)alsificarea "rin c!"iere sau "rin imitare libera a unui scris !ri$inal se reali!ea!a dupa ce falsificatorul face mai multe e#ercitii in ederea atingerii acestui scop, e#ercitii de reali!are a scrisului persoanei pe care o copia!a. (opierea libera se face fie a and un act, un inscris intocmit de persoana pe care o copia!a, fie din amintire. %cestea sunt falsificarile folosite mai mult in ca!ul falsificarii prin imitare libera a semnaturilor. &etoda aratata de falsificare conduce la reali!area unui scris, care chiar daca se aseamana in trasaturile lui generale cu scrisul original, in detalii insa sunt pierdute sau lasate de falsificator elemente din propriul sau scris, elemente care trebuie studiate si folosite pentru a-l descoperi pe falsificator. .n acest scop se iau probe de scris de la persoana careia ii apartine scrisul original si de la cele banuite a fi falsificat acest scris. 4. 4alsificarea stampilelor poate fi reali!ata pe mai multe cai. 0nele acte se falsifica prin contrafacerea unei stampile dupa impresiunea lasata de stampila originala. (ontrafacerea se reali!ea!a prin confectionarea literelor, a semnelor con entionale sau a stemelor din stampila originala in diferite substante, insa oricat de perfect ar fi reali!ate stampilele false se or gasi in impresiunea lasata de stampila falsa, diferente de marime, de contur si de grosime a literelor, or fi descoperite diferente de distante intre semne,

intre acestea si alte simboluri, diferente intre detaliile din desenul stemei stampilei si detalii din stema stampilei originale. O alta metoda este transplantarea care se reali!ea!a prin transferul unei impresiuni a stampilei originale pe actul fals. 2aca la inceputuri acest transfer se reali!a cu ajutorul albusului de ou ori a cartofului crud sau a altor substante umede, acum acest transfer se poate reali!a cu ajutorul computerului. Prin metodele mai echi impresiunea reali!ata in urma transferului era foarte slab colorata, literele se distingeau cu mai mare greutate, insa transferarea cu ajutorul computerului face ca falsul sa fie foarte greu de descoperit.

2. Cercetarea actel!r scrise cu a'ut!rul masinii de

scris
(hiar daca in ultima perioada utili!area masinilor de scris se intalneste mult mai rar, totusi foarte multe acte scrise au fost redactate cu masina de scris, actele e#istand si a and utilitate in do edirea unor raporturi juridice. .n cercetarea actelor reali!ate prin folosirea masinii de scris trebuie determinata masina de scris folosita in sensul identificarii acesteia, pentru ca de multe ori identificandu-se masina a putea fi identificata si persoana care a folosit-o. .n procesul identificarii trebuie stabilit in primul rand tipul masinii de scris, care poate fi stabilit prin cunoasterea unor caracteristici ale acestor masini, cum ar fi conturul si marimea semnelor, pasul masinii, distanta dintre randuri. 5unt importante de descoperit si unele trasaturi indi iduale care se dobandesc in timpul utili!arii masinii de scris, respecti prin reali!area dactilografierii sau cu oca!ia unor reparatii ,prin inlocuirea unor elemente u!ate-. Prin folosirea frec enta se poate ajunge ca anumite litere sa se imprime in mod deplasat fata de restul semnelor sau dupa reparatie unele litere sa fie inlocuite cu altele care pro in de la o masina de alt tip sau o parte din corpul anumitor litere poate sa cada. Pe langa aceste particularitati ale masinii de scris care ne pot duce la identificarea acesteia, se a putea stabili si ce persoane au acces la acea masina, iar apoi se a cauta particularitatile de dactilografiere ale fiecarei persoane banuite. %stfel, este stiut ca persoanele cu e#perienta reali!ea!a o dactilografiere uniforma au obisnuinta incadrarii in pagina, iar literele sunt apasate cu aceeasi intensitate.

3. Identificarea "ers!anei du"a scrisul de mana

5crisul unei persoane este supus schimbarii pe parcursul ietii acesteia. Pentru inceput scrisul sufera modificari esentiale insa dupa un timp schimbarile de in mai putin semnificati e. 2upa primii ani de scoala scrisul de ine relati stabil in ceea ce pri este modul de formare a semnelor, gradul de apasare, obisnuinta de legare a literelor intre ele, marimea si inclinatia. 5crisul unei persoane oglindeste temperamentul acesteia, gradul de cultura, obisnuinta in scriere, precum si starea spirituala pe care persoana o are in momentul reali!arii scrierii. Pentru

ca scrisul unei persoane dupa cati a ani ramane stabil in trasaturile lui generale, se poate ajunge prin studierea lui la identificarea persoanei. In primul rand se studiaza trasaturile spirituale ale scrisului precum si caracteristicile sale grafice. Prin studierea trasaturilor spirituale se poate stabili daca un scris este in curs de formare, format sau neformat, iar dupa le#icul folosit, dupa arietatea de cu inte, modul de formare a fra!elor, ortografie, se poate stabili gradul de cultura a celui care a scris. 0neori prin studiul unor anumite cu inte care se refera la unele profesiuni mai deosebite sau la cu inte ce au aplicatie limitata intr-o anumita !ona sau tara, se poate deduce profesiunea autorului, regiunea din care pro ine, in ce conditii de loc si de timp si-a format bagajul de cunostinte. $$ %lementele grafice ale scrisului constituie caracteristici generale si caracteristici speciale" individuale ale scrierii& a# Caracteristicile $enerale sunt acele aspecte e#terioare ale scrisului care pot fi intalnite la mai multe persoane. 2intre acestea amintim gradul de apasare, marimea scrisului, inclinatia scrisului, coe!iunea sau continuitatea scrisului, directia randurilor.

b# Caracteristicile indi%iduale sunt cele care ajuta la identificarea persoanei pentru ca fiecare din aceste caracteristici repre!inta un mod propriu de a incepe scrierea, de a lega literele, de a efectua buclele. .n practica se intalneste si asa numitul scris deghizat reali!at cu cealalta mana decat cu cea cu care se scrie de obicei. 2eghi!area nu trebuie confundata cu copierea ser ila, prin deghi!are persoana incercand sa-si ascunda propriul scris. 6a adaugirile de te#t semnele grafice or fi mai inghesuite, substanta de scris deosebita, si se or obser a deosebiri in ce pri este forma literelor, marimea, inclinatia, forma de legare etc. 6a cercetarea actelor scrise de mana, pentru descoperirea faptuitorului, se or lua probe de scris libere si la cerere. (ele libere sunt acele scrieri, acte pe care le-a intocmit persoana banuita inainte de momentul intocmirii inscrisului cercetat ,cereri, declaratii, alte inscrisuri-, depuse la diferite organe, fara legatura cu actul care se cercetea!a. (ele la cerere se or scrie prin cuprinderea in fra!a a unor cu inte din actul incriminat. %ceste probe de scris precum si inscrisul de cercetat se or trimite e#pertului pentru a stabili daca scrisurile apartin uneia si aceleiasi persoane.

CAP. /III IN*(0IST*A*(A P(NA+A

/ identa sistematica a unor categorii de persoane, animale sau obiecte in scopul unei e entuale identificari ulterioare a acestora se reali!ea!a prin intermediul inregistrarii penale. Pentru reali!area acestei inregistrari sunt utili!ate fise speciale care se centrali!ea!a la ni el judetean si national. %ceasta inregistrare se face pentru e identa: persoanelor impotri a carora a inceput urmarirea penala, persoanelor condamnate, persoanelor disparute, cada relor neidentificate, animalelor si obiectelor pierdute sau furate, procedeele cele mai frec ente de sa arsire a infractiunilor.

.n tara noastra inregistrarea penala este alfabetica, pe ba!a semnalmentelor e#terioare, dactiloscopica, dupa antecedente penale, dupa procedeele aplicate la sa arsirea infractiunilor. .n decursul timpului, pentru inceput, inregistrarea s-a referit la recidi isti, acestia fiind marcati cu fierul rosu pe umar, prin imprimarea diferitelor litere care marcau infractiunea sa arsita, insa ulterior, apro#imati pe la anul >?DD, s-a renuntat la aceasta metoda intrucat era considerata barbara. 0lterior, pentru identificare se facea apel la persoane care au cunoscut anterior pe cel banuit, respecti pa!nici, codetinuti, insa si acest mijloc s-a do edit ineficient si plin de subiecti ism, nu de multe ori acestia fiind sugestionati sau autosugestionandu-se in a recunoaste o anumita persoana. %poi s-a propus sistemul de inregistrare antropometric, insa nici acesta nu a fost eficient, pentru ca unele proportii si particularitati ale corpului uman se schimbau in timp. 2e la aceste metode de inceput s-a ajuns la inregistrarea actuala in modurile aratate mai sus. Inre$istrarea alfabetica consta in folosirea unor fise pe care se inregistrea!a toate datele personale, inclusi daca numele a fost schimbat si cand anume, poreclele, numele folosit in familie, in cercul apropiat de prieteni, descrierea semnalmentelor e#terioare mai importante, antecedentele penale, fapta pentru care este in inuit. 4isa de inregistrare a fi completata si cu cea dactiloscopica, iar uneori si cu fotografia de identificare. 3ot in cadrul inregistrarii alfabetice a persoanelor se tine si e identa persoanelor disparute pentru care se trec aceleasi date, insa fisa este completata cu data, locul si imprejurarile disparitiei, ultimul domiciliu al persoanei disparute, cine a sesi!at disparitia, cine a efectuat ultimele cercetari, cine l-a a!ut ultima oara si in ce loc etc. Pentru cada re se trec locul si imprejurarile descoperirii cada rului, se#ul, arsta apro#imati a, cau!a mortii, descrierea imbracamintei si a obiectelor descoperite asupra sa,

le!iunile, e entualele tatuaje sau cicatrici, numarul dosarului, numele organului care a efectuat urmarirea. Inre$istrarea animalel!r si !biectel!r "ierdute sau furate se face numai atunci cand acestea au o anumita aloare, caracteristici bine determinate sau sunt gasite la locul faptei. Pentru fiecare se a completa o fisa care a cuprinde forma, olumul, culoarea, caracteristicile, e entual seria de fabricatie si numarul de in entar, daca asemenea elemente sunt descoperite, e entualele defecte, particularitati, adresa proprietarului, locul pierderii sau sustragerii. %nimalele se inregistrea!a in ordinea alfabetica cu trecerea denumirii lor, a arstei, culorii, defectelor de mers, de pri ire, obiceiuri, nume la care raspund, data si locul disparitiei lor, adresa proprietarilor. Inre$istrarea du"a "r!cedeele a"licate de infract!ri6 cunoscuta si sub denumirea de *modus operandi sistem+, prescurtat &O5. %ceasta inregistrare se face dupa modul de sa arsire de catre infractori a unor anumite infractiuni. %ceasta inregistrare se ba!ea!a pe faptul ca un anumit infractor, de regula, a folosi aceeasi metoda in comiterea in mod repetat a mai multor infractiuni, folosind aceleasi modalitati de spargere si patrundere ori aceleasi modalitati de comitere a unor crime, aceleasi modalitati de ascundere a obiectelor sustrase ,pot fi citate ca!uri de omoruri repetate sa arsite prin folosirea aceluiasi obiect contondent, de legare a ictimelor in acelasi mod, de pre!entare in fata persoanelor atamate prin folosirea acelorasi calitati: incasatori de ta#e, apa, ga!e etc-. 4iind folosit acelasi mod de operare si cunoscand ca acest mod de operare apartine uneia sau unora din persoanele cunoscute de organele de urmarire penala, erificarea a incepe cu acestea, de multe ori putandu-se stabili autorul. Inre$istrarea dactil!sc!"ica. .n pre!ent in diferite tari se aplica mai multe sisteme de inregistrare dactiloscopica, insa toate tin seama de raportul dintre delta si centrul desenului papilar. .ncercari de inregistrare dactiloscopica au fost facute inca de la jumatatea sec. GB.. iar primul ser iciu dactiloscopic din lume a fost fondat in >HI? la (alcutta ,.ndia-. .nregistrarea dactiloscopica principala este cea decadactilara si este caracteri!ata printro formula de ba!a a celor !ece degete ale unei persoane, dupa criteriile de impartire a dactilogramelor in tipuri. 5e mai foloseste si inregistrarea monodactilara. 2actilogramele se disting dupa e#istenta sau ine#istenta, numarul si po!itia deltelor. %cestea sunt dactilograme adeltice, de#trodeltice, sinistrodeltice, bideltice, trideltice, Juatrodeltice, amorfe. Pentru clasificarea dactilogramelor, degetele aratatoare de la ambele maini se notea!a cu litere majuscule de la tipul reliefului papilar pe care il au. 3oate celelalte degete se notea!a cu cifre. @otarea dactilogramelor se face in felul urmator: adelticele se notea!a cu % sau >, de#trodelticele cu 2 sau 8, sinistrodelticele cu 5 sau ), bidelticele cu = sau 9, tridelticele cu 3 sau C, Juatrodelticele cu K sau L, amorfele ,simianele sau danteliformele- cu O sau cu cifra D, iar cele nedefinite cu G cand sunt pe aratatoare si cu # daca sunt pe celelalte degete. 6ipsa unui deget se notea!a cu %m ,amputat-.

.ntr-o formula primara se or trece sub forma de fractie simbolurile dactilogramelor mainii drepte la numarator, iar cele ale mainii stangi la numitor. Ordinea de trecere in aceasta formula primara este urmatoarea: aratatorul, degetul mare, mijlociul, inelarul, cel mic. O astfel de formula pentru cele doua maini poate arata in felul urmator: %-98)C ,la numarator, mana dreapta- 7 5->8C9 ,la numitor, mana stanga-. Pe langa inregistrarea decadactilara e#ista si inregistrarea monodactilara ,unidigitalacare pri este inregistrarea faptuitorilor dupa urmele de degete i!olate, lasate la locul faptei, si care permite sa se erifice daca urmele de degete gasite la locul faptei au fost lasate sau nu de o persoana anterior inregistrata sau prin luarea ulterioara de la banuit a amprentelor digitale, dupa care se face compararea urmei gasite la locul faptei cu cea inregistrata anterior sau luata de la banuit.

CAP. I3 ID(NTI)ICA*(A P(*SOAN(+O* DUPA S( NA+ (NT(+( (3T(*IOA*( SAU DUPA (TODA PO*T*(TU+UI /O*2IT
%ceasta metoda de identificare, denumita diferit de autori, se foloseste pentru identificarea persoanelor disparute, a persoanelor care se ascund, a celor care sunt supuse urmaririi penale ori au fost condamnate, la identificarea cada relor necunoscute. 2escrierea semnalmentelor interesea!a intregul corp uman, cu rele area constructiei anatomice si a particularitatilor anatomice care se pot obser a. Pentru ca acti itatea de descriere prin aceasta metoda sa aiba utilitate, trasaturile care se descriu sunt grupate in: statice si dinamice. a) 'rasaturile statice au ca sfera de cuprindere particularitatile fi#e ale corpului care se afla fie in miscare, fie in repaus. %ceste trasaturi trebuie descrise cu referire la marimea corpului, marimea diferitelor parti ale acestuia, componentele fetei, cu rele area anomaliilor sau infirmitatilor e idente, atunci cand acestea e#ista.

2e regula, la descrierea trasaturilor statice ale unei persoane se incepe cu talia, constitutia fi!ica, forma capului si a fetei, caracteristici ale acestora. 'alia este apreciata in scunda, mijlocie, inalta. 3rebuie tinut cont de faptul ca de multe ori cel care face descrierea a raporta talia persoanei descrise in raport de talia sa. .n literatura criminalistica se aprecia!a ca o persoana cu inaltime sub >LD cm are o talie scunda, intre >LD si >?9 cm o talie mijlocie, iar peste >?C cm inalta. %ceste dimensiuni sunt folosite pentru aprecierea taliei la barbati, iar pentru femei se scad din aceste marimi C cm. Constitutia fizica se aprecia!a dupa de! oltarea sistemului osos, a musculaturii si a tesutului adipos. 2upa primele doua ,sistem osos si musculatura- persoana se aprecia!a ca fiind solida, mijlocie sau osoasa, iar dupa cea de-a treia ,tesut adipos- persoana poate fi grasa, mijlocie sau slaba. Marimea capului se aprecia!a prin raportare la marimea de ansamblu a corpului, acesta putand fi mic, mijlociu sau mare. Fata se aprecia!a dupa forma acesteia si poate fi o ala, patrata, dreptunghiulara, rombica, triunghiulara cu ba!a sus, triunghiulara cu ba!a jos. Parul a fi descris dupa culoare, grosime, insertiune frontala, pre!entare a firului de par. %stfel, un par poate fi negru, castaniu, roscat, blond, alb, gri!onat, carunt platinat. 4irul de par a putea fi apreciat ca fiind gros, mjlociu sau subtire. 4irul se poate pre!enta ca fiind drept, ondulat, carliontat. .nsertiunea frontala, respecti forma in care se delimitea!a partea cu par a capului de frunte, poate fi arcuita, ascutita sau dreapta. %tunci cand parul este ca!ut intr-o anumita proportie se a descrie si tipul de chelie, respecti parietala, frontala, tonsorala, totala. Fruntea a fi apreciata dupa latime, inaltime, profil sau alte particularitati. 6atimea fruntii este distanta dintre cele doua tample si in raport de marimea capului se a aprecia ca lata, mijlocie si ingusta. .naltimea consta in distanta de la insertiunea parului pana la radacina nasului si poate fi apreciata ca inalta, mijlocie si scunda. Profilul fruntii se poate pre!enta in raport de po!itia corpului ca fiind dreapta, conca a, con e#a, ondulata, a ansata sau oblica. (prancenele se descriu dupa contur si grosime. 2upa contur pot fi arcuite, drepte, unghiulare, serpuite, iar dupa grosime sunt apreciate ca subtiri, mijlocii, groase, iar o particularitate o constituie sprancenele imbinate. )chii se descriu dupa culoare, marime, proeminenta, distanta oculara si e entuale particularitati de pri ire. *asul se descrie dupa marime, contur, proeminenta, latime, po!itia ba!ei sale sau dupa radacina. %tunci cand e#ista, se descriu si particularitatile de culoare ale nasului. +ura se descrie dupa marime, po!itie, tinuta, contur. ,uzele se descriu dupa grosime, dupa proeminenta ,bu!a superioara in raport cu bu!a inferioara-, dupa particularitati sau e entuale malformatii.

#intii. 5e descriu aceia dintre dintii care se ad in timpul orbirii, respecti doar incisi ii si caninii. 6a acestia se descriu e entuale particularitati ,plombe, prote!e, lipsa unora, ruperea altora, e entuale materiale speciale de confectionare-. (a particularitate se descrie si felul in care se descopera gingiile in timp ce persoana orbeste sau rade. ,arbia poate fi descrisa dupa inaltime, latime, inclinatie, particularitati. 'enul se descrie dupa culoare ,alb, brun, negru, ro!, galben, roscat-, dupa pori, ec!eme, negi. -idurile fetei se descriu dupa forma si adancime, fiind mai importante cele frontale si oculare. Pavilionul urechii are cele mai multe detalii si este descris dupa aspectul general sub raportul marimii, formei si po!itiei fata de cap. 2upa o descriere a persoanei in raport de elementele aratate mai sus este necesar a se trece la pre!entarea e entualelor semne particulare ale persoanei, care au putut aparea datorita unor accidente, inter entii chirurgicale, tatuaje sau anomalii anatomice. b) 'rasaturile dinamice, denumite si trasaturi functionale, constau in unele elemente de indi iduali!are care au aparut datorita anumitor deprinderi ale omului. .n descrierea unei persoane interesea!a mai mult tinuta corpului, po!itia capului, mersul, mimica, pri irea, ocea, rasul, tusea. .inuta corpului este diferita de multe ori in raport de ocupatia unei persoane. %stfel, la persoane cu pregatire militara, sporti i, tinuta este dreapta, la persoane cu acti itate de birou ,functionari, profesori, bibliotecari- tinuta este aplecata cu umerii adusi inainte sau cu un umar mai jos decat celalalt. 2aca se retin anumite anomalii de tinuta acestea or fi importante pentru o mai usoara identificare. .inuta mainilor poate constitui un element de identificare pentru ca unele persoane tin mainile la spate, in bu!unare, gesticulea!a cu acestea cand orbesc, iti freaca mainile etc. .inuta capului poate fi dreapta, aplecata inainte sau in spate ori spre stanga sau spre dreapta. Pot fi retinute si anumite particularitati, ca de e#emplu miscarea capului ca tic ner os, tremurul capului etc. Mersul este un element care poate duce la identificarea unei persoane intrucat prin trecerea anilor acesta se stabili!ea!a pe anumite caracteristici. %stfel, la persoanele de mica statura sau la persoanele colerice ori sanguinice se a constata un mers grabit, cu pasi mici, cu o miscare ritmica a bratelor. Persoanele de statura masi a sau inalte au un mers lent cu pasi rari. /ocea este caracteristica pentru fiecare persoana si poate fi descrisa ca folosind o orbire clara sau neclara, grabita sau rara, cu sunete inalte sau joase, cu anumite defecte de

pronuntie, cu folosire de regionalisme, cu accent strain, cu e#primare peltica sau graseiata. /lement important poate fi si tusea folosita ca un tic. .n descrierea trasaturilor dinamice este importanta si mimica sau pantomima intrucat unele persoane isi formea!a in timp anumite obiceiuri de incretire a fruntii sau de miscare a gurii, care de in caracteristice si care e#prima, de multe ori, anumite atitudini sau stari sufletesti.

CAP. 3. P+ANI)ICA*(A U* A*I*II P(NA+( SI A ,UD(CATII

N!tiunea si im"!rtanta "lanificarii acti%itatii de urmarire "enala si a cercetarii 'udecat!resti O cerinta importanta, pentru a a ea eficienta in lupta impotri a faptelor ilicite, este aceea a organi!arii, a desfasurarii planificate a acti itatilor criminalistice care se derulea!a in cadrul in estigatiei pe parcursul procesului penal, in asa fel incat sa fie descoperite faptele comise si faptuitorii, iar judecarea acestora sa se faca mai aproape de momentul incalcarii legii penale. Prin planificarea urmaririi penale si a judecatii se intelege organi!area desfasurarii acestora pe ba!a unui plan, care sa se raporte!e la fapte reale, care sa cuprinda anali!e obiecti e, conforme cu principiile tacticii criminalistice, in reali!area unui singur obiecti ' stabilirea ade arului in cau!a. 2esigur ca aceasta planificare a cercetarii, a in estigarii, este diferita in cele doua fa!e ale procesului penal: daca in fa!a urmaririi penale inca nu e#ista probe administrate, ori numarul acestora este redus, poate inca nu este cunoscut faptuitorul ,sau faptuitorii-, in fa!a cercetarii judecatoresti deja sunt o suma de probe, faptuitorul este pre!entat, a fost audiat ,de regula-, e#ista o anumita po!itie a acestuia in raport cu fapta imputata. 3otusi, in aceasta a doua fa!a a procesului penal, operea!a pre!umtia de ne ino atie, probele trebuie readministrate, ori administrate probe noi la solicitarea acu!arii sau a apararii, pot apare situatii noi, alibiuri, probe care sa contra!ica probele din fa!a de urmarire penala sau sa le dea o alta aloare, asa incat necesitatea planificarii este de netagaduit. Prin urmare, fiind orba de o acti itate de stabilire a ade arului, desfasurarea acesteia trebuie facuta organi!at si nu poate fi lasata la jocul ha!ardului ori a inspiratiei de moment. .n notiunea de planificare a urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti se cuprind anali!a si aprecierea datelor pri itoare la fapta comisa, elaborarea ersiunilor si ordonarea acti itatilor care trebuie intreprinse in procesul administrarii probelor, precum si e entualelor termene pana la care trebuie indeplinite.

Principiile tactice criminalistice care operea!a in acti itatea de planificare a urmaririi penale si a judecatii sunt urmatoarele: principiul individualitatii, ceea ce presupune ca pentru cercetarea, respecti judecarea, fiecarei fapte penale sa se stabileasca un plan distinct, un drum concret de cercetare in functie de natura faptei, de imprejurarile in care s-a comis, de persoana faptuitorului etc. principiul dinamismului ,sau mobilitatii-, ceea ce inseamna ca planul initial nu este imuabil, el poate fi schimbat, modificat, completat in raport de noile situatii sau probe care apar in timpul cercetarii , deci organul de cercetare trebuie sa aiba aptitudinea de a adapta planul noilor imprejurari.

.ntreaga acti itate de planificare nu trebuie sa porneasca de la idei preconcepute, de la ambitii ale organului judiciar de a se remarca ori de a obtine un succes rasunator. .n practica sunt adeseori intalniti politisti, procurori, chiar si judecatori, care, de la inceput, fara a a ea probe, suspectea!a in mod subiecti pe cine a, dupa care banuielile sunt sustinute de imaginatie, de dorinta de a i se confirma opinia si de a se remarca, situatie in care acestia nu mai au ne oie de probe, iar anitatea lor poate duce la erori judiciare ireparabile. 6a faptele flagrante nu este necesara o planificare a cercetarii sau o elaborare a ersiunilor ori o erificare ulterioara a acestora, intrucat cel care a comis fapta este prins in timp ce o comitea. 5ingura acti itate de planificare, in aceste ca!uri, este pentru a lamuri circumstantele care il caracteri!ea!a pe faptuitor si a e entualului mobil al faptei. (lab!rarea si %erificarea %ersiunil!r

Bersiunile sunt presupuneri logice ale organului de cercetare cu pri ire la fapta in totalitatea ei, la modalitatea de comitere, la persoana care a comis-o, sau doar la unele aspecte ale acesteia. .n fa!a de urmarire penala, o data ce aceste ersiuni au fost elaborate, ele de in o pista de urmarit si de erificat pana la obtinerea confirmarii ori neconfirmarii acestora. 2aca in aceasta fa!a elaborarea ersiunilor apartine doar organului de cercetare, in fa!a de judecata, toti participantii la proces isi pot elabora ersiuni, respecti judecatorul, procurorul, aparatorul inculpatului sau celorlalte parti, precum si personal inculpatul, partea atamata, partea ci ila ori partea responsabila ci ilmente, fiecare dintre acestia putand urmari sa probe!e propria ersiune sau sa inlature ersiunea celuilalt. %cestea insa nu sunt ersiuni dintre cele care sa oblige organul de cercetare sa le erifice, insa potri it principiului dinamismului planificarii cercetarii, pot fi luate in considerare si erificate pentru a nu constitui moti de posibila eroare judiciara, daca ulterior se or confirma.

Bersiunile organului de cercetare pot pri i aspecte legate de latura obiecti a a infractiunii presupus a fi fost comisa, respecti la modul in care s-a comis fapta, la mijloacele folosite, la legatura de cau!alitate dintre actiunea presupusa si re!ultatul produs$ pot e#ista ersiuni cu pri ire la autorul comiterii faptei si daca acea persoana ,sau alta- a desfasurat actiunea$ pot e#ista ersiuni si cu pri ire la latura subiecti a, respecti daca fapta s-a comis intentionat ori din greseala, care a putut fi mobilul si scopul urmarit de faptuitor. /laborarea ersiunilor nu se face in abstract, doar prin folosirea unui proces de gandire, ci trebuie sa aiba la ba!a declaratii ale persoanelor care pot a ea, sau au, cunostinte despre fapta, e entuale urme gasite la locul faptei, declaratii ale ictimei etc., deci unele date concrete care pot fi punctul de pornire a unor presupuneri in care se foloseste logica, in mod cat mai obiecti . /ste recomandabil ca, de la inceput, sa se elabore!e mai multe ersiuni, care apoi sa fie erificate in paralel, prin anali!a comparati a a probelor, a faptelor re!ultate din probele e#istente. O erificare succesi a a ersiunilor este mai putin eficienta intrucat s-ar pierde din e entualele probe, iar reluarea erificarii de ersiuni care s-au aflat in asteptare, ar indeparta erificarea de momentul in care probele ar fi pre!ente, iar memoria celor care ar putea da relatii s-ar putea altera datorita trecerii timpului. 6a terminarea procesului de erificare a ersiunilor se a putea conclu!iona care din ele se confirma, care este cea ade arata, deci ersiunea de ine ade ar. 2e regula, din mai multe ersiuni se retine cea care se confirma prin probe, iar celelalte sunt inlaturate, insa uneori se pot confirma chiar doua sau mai multe ersiuni, fiecare e#primand un ade ar ,de e#. se poate confirma ersiunea ca G a lo it ictima aducand-o in stare de inconstienta, dar aceasta nu a sustras bunurile, acestea fiind sustrase de catre M care trecea dupa un anumit timp pe langa locul unde ca!use ictima si, fara sa stie ce s-a intamplat mai inainte, a profitat de starea in care se gasea ictima ' initial atat G cat si M fusesera banuiti a fi comis o talharie intrucat au fost a!uti de martori in apropierea locului faptei, fara a fi impreuna-. Planul activitatii de cercetare 0ltima etapa a acti itatii de planificare a urmaririi penale sau de cercetare judecatoreasca o constituie intocmirea unui plan concret sau a unei fise de lucru. Pentru organele de urmarire penala, astfel de planuri sunt aproape obligatorii si se intocmesc dupa modele generali!ate in ba!a e#perientei obsinute de aceste organe in decursul timpului si prin ordin ierarhic, fiind considerate deosebit de eficiente, dar si o posibilitate de erificare a acti itatii desfasurate. %ceste planuri au fost consacrate chiar ca si documente, fise, a and un continut rubricat pe probleme de lamurit, acti itati de intreprins, termene de e#ecutare, persoana nominali!ata a le e#ecuta. 2e regula, un plan al acti itatii de urmarire penala cuprinde notarea acti itatilor operati e care trebuie efectuate, elaborarea si erificarea ersiunilor, stabilirea imprejurarilor care urmea!a a fi do edite si a acti itatilor prin care se or administra probele necesare, modul de desfasurare, mijloacele, locul, termenul de reali!are, ordinea de efectuare a anumitor acti itati.

.n fa!a de cercetare judecatoreasca nu este cunoscuta o formularistica ori o obligati itate a intocmirii unui plan de desfasurare a acti itatii, aici predominand respectarea cadrului legal stabilit prin normele procesuale penale. (a orice acti itate insa, daca ea a fi organi!ata, reusita a fi cu atat mai posibila. Prin urmare, desi nu se impune obligatoriu o anume planificare, consideram ca ar fi recomandabil ca atat judecatorul, cat si ceilalti participanti la judecata sa aiba o acti itate organi!ata dupa cerintele concrete, sa-si intocmeasca fiecare un plan propriu, materiali!at in fisele de studiu, pe care sa se note!e problemele de urmarit, probele necesare, problemele de elucidat, erificarea inad ertentelor etc, in mod propriu si potri it a ceea ce fiecare considera important. .n ambele fa!e ale procesului penal, pana la elucidarea completa a cau!ei si la stabilirea ade arului, planul initial a putea fi completat sau chiar schimbat, in mod dinamic, in functie de elementele noi care pot aparea. Cercetarea l!cului fa"tei *otiune si importanta (ercetarea locului faptei este in primul rand o acti itate procedurala pre a!uta in art. >8I (.pr.pen., insa si o importanta acti itate de tactica criminalistica, desfasurata de organele de cercetare judiciara mai ales in faptele de o gra itate sporita cum sunt omuciderile, accidente de circulatie sau din domeniul minier, ioluri, talharii, sustrageri, distrugeri etc. %ceasta acti itate se reali!ea!a de obicei la inceputul cercetarii, a and ca scop cunoasterea nemijlocita a locului faptei, descoperirea, fi#area si ridicarea urmelor care s-au creat cu oca!ia sa arsirii faptei, cunoastere care se reali!ea!a imediat , direct si, de regula, in mod complet, uneori reali!andu-se chiar si ascultarea martorilor, a ictimei sau a faptuitorului. 5uma datelor obtinute prin aceasta acti itate este ba!a acti itatilor tactice ce se or desfasura in continuare in ederea elucidarii faptei si a stabilirii ade arului. Potri it art. >8I (.pr.pen. o asemenea acti itate procedurala se efectuea!a in situatia in care este necesara constatarea situatiei locului sa arsirii faptei, descoperirea si fi#area urmelor infractiunii, stabilirea po!itiei si starii mijloacelor materiale de proba si a imprejurarilor in care s-a comis fapta. 2in punct de edere criminalistic, prin locul faptei se intelege locul propriu !is al sa arsirii faptei, dar si !onele apropiate, precum si alte locuri importante cercetarii, cum ar fi locul in care fapta a fost pregatita, locul in care s-au produs urmarile faptei, caile de acces sau de retragere a faptuitorului, respecti intregul perimetru in care se afla probele materiale create cu oca!ia sa arsirii acelei fapte. Procedural, prin locul sa arsirii infractiunii, potri it art. )D alin. 9 (.pr.pen., se intelege locul unde s-a desfasurat acti itatea infractionala, in totul sau in parte, ori unde s-a produs re!ultatul acesteia. (ercetarea locului faptei poate fi dispusa de catre organul judiciar, moti at, atunci cand se aprecia!a ca este necesar a se efectua aceasta acti itate.

.n fa!a de urmarire penala dispunerea cercetarii se face prin re!olutie moti ata, iar in fa!a de judecata prin incheiere, de asemenea moti ata, in sensul aratarii necesitatii efectuarii cercetarii locului faptei.

Pregatirea cercetarii locului faptei %ceasta acti itate se face in doua etape: a) Pregatirea cercetarii locului faptei la sediul organului judiciar presupune mai mult masuri organi!atorice luate in ederea unei acti itati de cercetare a locului faptei in cele mai bune conditii. .n primul rand, imediat dupa ce a fost sesi!at despre comiterea unei fapte care constituie o anumita ,sau anumite- infractiuni, organul de urmarire penala, chiar fara sa isi erifice competenta, are indatorirea de a lua urmatoarele masuri: sa identifice persoana care a facut plangerea sau denuntul ,daca sesi!area s-a facut telefonic, erificarea este obligatorie pentru a se pre eni o e entuala de!informare si deplasarea inutila a echipei de cercetare-. sa se obtina date despre locul faptei, natura si gra itatea acesteia sa se dispuna masuri urgente cu pri ire la conser area locului faptei, la pa!a acestuia, pana la sosirea echipei de cercetare, prin intermediul organelor de politie locale ,sau cele mai apropiate-, cu pri ire la sal area ictimei ,sau ictimelor-, la identificarea martorilor, la identificarea faptuitorilor.

0rmatoarea etapa consta in erificarea competentei, in situatia in care se a considera competent organul de urmarire penala a trece la celelalte etape, iar atunci cand a constata ca nu este competent, a informa de urgenta organul de urmarire penala competent. (onstatand ca este competent sa efectue!e urmarirea penala, organul sesi!at a trece la constituirea echipei de cercetare din care fac parte procurorul, care conduce acti itatea de cercetare, lucratori din cadrul compartimentului judiciar si de cercetari penale, lucratori din cadrul organului de politie in sectorul de acti itate a carora s-a comis fapta, ofiterul criminalist, lucratori speciali!ati in domeniul tehnic ,pentru e entuale constatari tehnico-stiintifice-, daca este ca!ul, medicul legist si lucratorul care conduce cainele de urmarire. 3rebuie totodata, daca sunt cunoscuti, incunostintati de acti itatea care se a desfasura, partile atamate, ictimele, partile responsabile, faptuitorii, iar in masura in care acestia doresc, pot participa la cercetarea locului faptei. O alta masura ce trebuie luata este alegerea mijloacelor tehnico-stiintifice care se considera a fi necesare, respecti truse criminalistice, mijloace pentru efectuarea fotografiei judiciar- operati e, pentru filmat, mijloace de iluminat artificial, substante, materiale pentru

efectuarea de mulaje, aparate de inregistrat audio, detectoare, miniaspiratorul pentru ridicarea microurmelor, mijloace de ridicare, ambalare si transport a urmelor. %poi echipa constituita se deplasea!a, cat mai urgent la locul unde se cercetarea. b) Pregatirea cercetarii locului faptei la locul acesteia .n momentul ajungerii, organul judiciar trebuie sa erifice cum s-a asigurat pa!a locului faptei, daca urmele din perimetru au fost conser ate si daca s-au produs e entuale modificari in !ona. 3oate aceste constatari trebuie consemnate in scris si fi#ate prin fotografii judiciare sau filmare. .mediat, daca sunt ictime ranite si care au ne oie de ajutor medical, dupa acordarea primului ajutor , sunt trimise urgent, insotite de lucratori de politie, la cea mai apropiata unitate sanitara, pentru in estigatii si tratament. .n situatia in care aceasta masura s-a luat de organele de politie locale, sosite inainte la locul faptei, ori de alte persoane, se a consemna aceasta si se a fi#a locul in care s-a aflat ictima sau ictimele, cu cat mai multa fidelitate. /chipa de cercetare se a interesa daca au fost identificati martori ai e enimentului, daca a fost identificat si, e entual, retinut faptuitorul. 0rmea!a selectionarea si numirea martorilor asistenti, persoane capabile de a confirma ulterior daca acti itatea de cercetare a locului faptei s-a desfasurat in conformitate cu dispo!itiile legale. / ident ca acestia nu trebuie alesi din randurile persoanelor care or fi martori in cau!a, intrucat ei nu or putea a ea in proces ambele calitati. &artorilor asistenti li se a e#plica in ce consta acti itatea la care ei asista, ce scop are aceasta, drepturile pe care le au. 2upa obtinerea de informatii generale cu pri ire la fapta de la lucratorii de politie sositi primii la locul faptei, de la ictime, de la martori, de la faptuitor ,cand acestia se mai afla in acel loc-, date care trebuie notate sau inregistrate audio, procurorul ,sau in lipsa acestuia, la cau!e la care participarea procurorului nu este obligatorie- ori lucratorul de politie desemnat conducator al echipei de cercetare, a reparti!a sarcinile pentru fiecare membru al echipei de cercetare, potri it competentei si specialitatii acestora. %fectuarea cercetarii locului faptei Potri it sarcinilor stabilite, se trece apoi la cercetarea locului faptei cu respectarea normelor de procedura penala si a regulilor de tactica criminalistica. 2intre aceste reguli de tactica criminalistica, cele mai importante si cu aplicabilitate generala, indiferent de natura infractiunii, amintim urmatoarele: aefectuarea cercetarii cu celeritate, aceasta insemnand ca pentru a se pre eni pierderea, distrugerea sau degradarea urmelor, acti itatea de cercetare trebuie efectuata neintar!iat, cat mai aproape de momentul comiterii faptei si de sosirea echipei de cercetare intrucat urmele, care pot a ea importanta in cau!a, pot dispare sau sa fie deteriorate a face

prin aparitia unor fenomene meteorologice ,ploaie, ant, ninsoare, instalarea noptii etc- , prin inter entia unor persoane interesate ,faptuitorul se poate intoarce sa-si ia un obiect pierdut, care l-ar incrimina etc-, ori prin trecerea timpului ,martorii pot uita unele detalii importante- sau prin inter entia altor persoane ,curiosi care intra in perimetru distrugand, fara intentie, urmele-. befectuarea cercetarii sa se faca cu obiectivitate, respecti indiferent de ersiunile stabilite, toate urmele, fie ca ele confirma, fie ca infirma aceste ersiuni, trebuie cautate, ridicate si fi#ate, deci ele trebuie sa aiba aceeasi aloare pentru organul de cercetare. ccercetarea locului faptei trebuie sa fie deosebit de temeinica, adica sa se faca in amanunt, toate probele trebuie cautate cu insistenta si, chiar daca ar parea neinteresante in cau!a, sa fie ridicate, urmand ca doar dupa ridicarea tuturor probelor, in coroborare si cu alte probe sa se stabileasca importanta lor sau lipsa lor de importanta. 5uperficilitatea, increderea organului judiciar in e#perienta sa, poate duce la trecerea cu ederea peste anumite urme, considerate neimportante in acel moment, dar, ulterior, sa re!ulte necesitatea aprecierii si a acestora in ansamblul cau!ei, cand ele nu mai pot fi identificate. (onsemnarea tuturor aspectelor cercetarii, dar mai ales fi#area prin fotografiere sau filmare a tuturor !onelor cercetate, poate fi utila, datorita obiecti itatii imaginii, si atunci cand au aparut aspecte de superficialitate sau neglijenta. defectuarea cercetarii cu respectarea demnitatii persoanelor. 4iecare membru al echipei de cercetare trebuie sa desfasoare acti itatea cu bun simt, fara infatuare, cu respectarea demnitatii ictimei, a celor implicati sau a celor care asista. /ste de neadmis ca, in raport de tragismul a ceea ce s-a intamplat, sa se faca glume pe seama situatiei, a starii sau imbracamintii ictimei, a aspectelor de intimitate, sa se !ambeasca, sa se orbeasca tri ial, sa se pre!inte cetatenilor sau presei aspecte care ar le!a demnitatea celor implicati in fapta. e(ercetarea locului faptei trebuie efectuata planificat, in ba!a unei organi!ari intocmite in raport de fapta banuita ca s-ar fi produs, de locul faptei, de elementele importante in cercetare, stabilindu-se concret ce se a cauta, prin ce procedee si de catre cine din membrii echipei de cercetare. &odalitatea de efectuare a cercetarii locului faptei poate fi din e#terior spre interior sau in ers, alegerea ei fiind determinata de locul de e#aminat si de natura infractiunii, de locul in care aparent sunt concentrate urmele infractiunii si de interesul de a se ajunge mai repede la ele si a nu fi distruse aceste urme. (and locul infractiunii este un spatiu ast ,curti, gradini, terenuri agricole etc- acesta se imparte pe !one si se efectuea!a o cercetare simultana ori succesi a, in functie de numarul persoanelor folosite in echipa de cercetare. .n spatii restranse, limitate ,interiorul unei incaperi, un garaj etc- cercetarea se face printr-o e#aminare generala a locului, dupa care urmea!a o cercetare de amanunt a fiecarui obiect de la marginea incaperii spre centrul acesteia.

Pentru o desfasurare sistematica a cercetarii locului faptei se parcurg doua fa!e: statica si dinamica, ambele fiind insa parti componente ale cercetarii, care se interpatrund, constituind un proces unic, comple# al acestei acti itati. .n faza statica se desfasoara o acti itate de e#aminare atenta a locului faptei, in care se stabileste starea si po!itia mijloacelor materiale de proba, in nemiscare, deci fara a i se schimba po!itia reuneia dintre ele$ se efectuea!a fotografii judiciare ,de orientare, schita, ale obiectelor principale-, se inregistrea!a ideo, se fac masuratori a distantei dintre obiectele principale, dintre acestea si diferite urme sau locuri de acces, se ridica urme. .n faza dinamica se trece la e#aminarea urmelor, a obiectelor din perimetru, a corpului ictimei, de aceasta data fiind permisa atingerea acestora, ridicarea lor, schimbarea po!itiei, se ridica obiectele considerate corpuri delicte, se iau mulajele urmelor de adancime, se ridica urmele de maini etc, toate acestea fiind ulterior cercetate in conditii de laborator ,cand aceasta se impune-. 3oate aceste acti itati, este recomandabil, a fi fi#ate prin fotografiere sau filmare, dar mai ales se or consemna in procesul erbal. (olutionarea 0imprejurarilor controversate1 de la fata locului este o alta acti itate importanta in aceasta cercetare. 5e poate intampla ca in timpul cercetarii sa apara imprejurari negati e, contro ersate, determinate de anumite neconcordante intre situatia din teren si e enimentul presupus a se fi comis. %ceasta pentru ca, uneori, faptuitorul incearca simularea sa arsirii unei alte fapte, de catre alte persoane, in ideea de a scapa de raspunderea penala, astfel ca incearca sa lase la fata locului urme care ar induce ideea ca s-a sa arsit o alta infractiune si de catre o alta persoana. 5imularea perfecta a sa arsirii unei alte fapte este insa un lucru deosebit de rar si aproape imposibil, faptuitorul gresind adeseori si creind o discordanta intre urme sau probe, ceea ce unui lucrator cu e#perienta sau fler ii ridica imediat semne de intrebare. 5pre e#emplu, dupa comiterea unui omor, faptuitorul incearca sa cree!e ideea unei sinucideri prin span!urare, ictima fiind gasita atarnata de o sfoara, insa cei care efectuea!a cercetarea nu gasesc in apropiere nici un scaun sau alt obiect pe care ictima sa se fi putut urca spre a se span!ura$ ori, gestionarul constata ca prejudiciul cau!at din luarea de bunuri nu mai poate fi acoperit si inscenea!a un furt spargand o fereastra, deformand gratiile, insa cu prilejul cercetarii se poate constata ca bunurile care lipsesc nu puteau fi scoase prin acea fereastra fiind mai mari decat orificiul creat. Prin urmare, organele de cercetare or trebui sa identifice, sa ridice si sa fi#e!e toate probele de la fata locului, sa erifice apoi atat ersiunea comiterii faptei aparente, cat si ersiunea comiterii altor fapte banuite a se fi comis, efectuand chiar cu acel prilej reconstituiri care sa certifice care din ersiuni este cea reala. -eluarea si repetarea cercetarii locului faptei (u prilejul efectuarii cercetarii locului faptei pot ramane !one nein estigate si chiar urme importante nedescoperite, fie datorita unor cau!e obiecti e, de neinlaturat, fie datorita insuficientei, superficialitatii, unor greseli, necunoasterii in acel moment a intinderii locului faptei, astfel ca se adeste necesara o recercetare a acestui loc.

-eluarea cercetarii locului faptei este o acti itate tactica de continuare a unei cercetari efectuate anterior si care nu s-a putut finali!a datorita inter entiei unor factori obiecti i si care se a relua imediat ce cau!ele care au determinat intreruperea au disparut. %stfel de cau!e care determina intreruperea pot fi lasarea intunericului, iar urme importante nu ar putea fi luate decat la lumina !ilei, aparitia unor pericole de e#plo!ii, contaminari, incendiu, alunecari de teren, aparitia unor manifestari ostile din partea unor cetateni etc, necesitatea aducerii unui e#pert, a unor utilaje absolut necesare s.a. (onstatand aparitia unora dintre aceste cau!e, conducatorul echipei de cercetare dispune intreruperea cercetarii, stabileste concret, prin consemnare in proces erbal in ce stadiu s-a oprit cercetarea si ia masuri pentru pa!a locului faptei pana la reluarea cercetarii, dispunand si asupra masurilor de conser are a locului respecti . %ceeasi echipa de cercetare ,completata in situatiile in care se impune- a relua cercetarea, cu stabilirea precisa si consemnarea in procesul erbal a stadiului din care s-a reluat, a e entualelor modificari care s-au produs, a felului in care s-a reali!at pa!a locului faptei, in continuare desfasurandu-se acti itatea pana la finali!area ei. -epetarea cercetarii locului faptei este o acti itate mai rar intalnita, care se efectuea!a in situatiile in care cercetarea initiala s-a desfasurat ineficient, neglijent ori in conditii improprii, nefiind descoperite urme care in mod logic ori pentru erificarea unor ersiuni aparute trebuiau sa fie gasite si alorificate. O repetare a cercetarii locului faptei poate fi considerata si deplasarea instantei si a partilor din proces la locul faptei, efectuata uneori in fa!a de cercetare judecatoreasca, interesul acestei *cercetari locale+ fiind mai mult de a lua cunostinta in mod direct si de a intelege mecanismul comiterii faptei, in conditiile concrete din teren, de a erifica daca fapta se putea comite in acel loc si in modul in care s-a stabilit prin actul de sesi!are al instantei. /ficienta repetarii cercetarii este mult redusa pentru ca, de regula, multe urme de la locul faptei au disparut sau s-au degradat, au putut inter eni modificari ale locului faptei etc. Mijloace tehnice folosite pentru cautarea unor obiecte neaparente& (u oca!ia cercetarii locului faptei, in afara de obiectele i!ibile, care pot constitui urme ce interesea!a cercetarea criminalistica, precum si urmele latente, care se identifica prin folosirea mijloacelor tehnice pentru rele area acestor urme, e#ista interes pentru descoperirea unor obiecte ascunse de faptuitor sau a cada relor. (autarea obiectelor ascunse in pamant sau in constructii ori in interiorul altor obiecte se folosesc detectoare de metale, detectoare de cada re, sonde metalice simple, sonde electromagnetice, sonde stetoscopice, aparate 1oentgen portabile etc, precum si caini de urmarire special dresati pentru depistarea de cada re, de substante narcotice, to#ice etc. Fixarea rezultatelor cercetarii locului faptei

.ntreaga acti itate de cercetare a locului faptei a fi fi#ata prin procesul erbal de cercetare, schita locului faptei, fotografiile judiciare, inregistrarea ideo, precum si mulajele urmelor de adancime ,atunci cand acestea se gasesc-. Procesul erbal constituie mijlocul principal de fi#are a re!ultatelor cercetarii si in acesta se descrie intreaga acti itate desfasurata, in amanunt, cu aratarea persoanelor care au constituit echipa de cercetare, calitatea acestora, ce s-a descoperit cu prilejul cercetarii, cum s-a procedat pentru fi#area, ridicarea si conser area probelor etc. %cest proces erbal cuprinde o parte introducti a, in care se consemnea!a fapta cercetata, data comiterii ei, locul, ora la care a inceput cercetarea, limitele in care s-a efectuat cercetarea, starea atmosferica, ce persoane au facut parte din echipa de cercetare, date despre presupusul faptuitor, ce persoane au participat, martorii asistenti. 0rmatoarea parte a procesului erbal o constituie partea descripti a in care se consemnea!a in detaliu situatia locului faptei, prin pre!entarea orientati a in spatiu, particularitatile topografice, caile de acces, apoi descrierea amanuntita a obiectelor, urmelor, probelor materiale descoperite, locul in care s-au gasit, mijloacele tehnico-stiintifice care s-au folosit, e entualele particularitati ale cercetarii, obser atiile celor pre!enti la cercetare in calitate de martori asistenti, e#perti s.a., iar daca se i esc imprejurari contro ersate si acestea or fi mentionate, ordinea consemnarii fiind aceea a desfasurarii acti itatii si a descoperirii urmelor. .n partea finala se trec apoi ce obiecte sau urme au fost ridicate de la locul faptei, metodele folosite, ce fotografii au fost efectuate, ce s-a inregistrat audio sau ideo, ce masuratori fotografice s-au efectuat, ce schite, la ce scara, fiind apoi trecute persoanele care au fost de fata la efectuarea cercetarii, care or semna procesul erbal. Pe langa procesul erbal, ca mijloace secundare de fi#are a re!ultatelor cercetarii, sunt fotografia judiciara ,fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de detalii, masuratorile fotografice-, inregistrarea ideo, schita locului faptei, mulajele urmelor de adancime.

CAP. 3I ASCU+TA*(A P(*SOAN(+O*

1. C!nsideratii intr!ducti%e
5copul urmarit pe parcursul desfasurarii procesului penal este acela de a constata la timp si in mod complet acele fapte care constituie infractiuni,astfel incat orice persoana care a sa arsit o infractiune sa fie pedepsita conform ino atiei sale si nicio persoana ne ino ata sa nu fie trasa la raspundere,finalitate stabilita chiar prin art. > (.pr.pen. si care este reali!ata in momentul in care,ca urmare a comiterii unei infractiuni,organele judiciare,printr-o comple#a

acti itate de probatiune, reusesc sa stabileasca toate imprejurarile referitoare la fapta si faptuitor.

2. Ascultarea in%inuitului sau incul"atului

.n cadrul procesului penal, in inuitul sau inculpatul este persoana cea mai importanta, care cunoaste cel mai bine fapta sa arsita, care poate oferi cele mai multe date cu pri ire la aceasta, astfel ca in jurul lui se desfasoara toata acti itatea de administrare a probelor. 2eclaratiile in inuitului sau ale inculpatului, obtinute ca urmare a ascultarii de catre organele judiciare, constituie un mijloc de proba in cau!a, fie in apararea, fie in acu!area sa, deoarece unele fapte sunt cunoscute numai de el, iar altele, desi sunt cunoscute si de altii, el le cunoaste cel mai bine. %scultarea in inuitului sau inculpatului este acti itatea procesuala si de tactica criminalistica ce pre!inta o importanta deosebita intrucat, in cadrul ei, in inuitul sau inculpatul poate face marturisiri, complete sau partiale, cu pri ire la infractiunea pe care a sa arsit-o, la circumstantele legate de comiterea ei, putand totodata sa-si formule!e si apararea cu pri ire la circumstantierea faptei ori cu pri ire la ne ino atia sa. %scultarea in inuitului sau inculpatului se detasea!a, sub raportul importantei, de restul acti itatilor de strangere a probelor, repre!entand acti itatea cu frec enta cea mai ridicata, pentru ca, fie datorita naturii lor, fie datorita modului de sa arsire a infractiunilor, nu in toate cau!ele penale aspecte legate de fapta sau de faptuitor pot fi do edite prin inscrisuri, prin constatari tehnico-stiintifice sau e#perti!e, in schimb desfasurarea procesului penal, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, este de neconceput fara ascultarea celui in jurul caruia se a concentra intreaga acti itate a organelor judiciare si a partilor, purtatorul celor mai ample si utile informatii - in inuitul sau inculpatul. 6ipsa acestei acti itati are caracter de e#ceptie producandu-se doar in ca!ul cand in inuitul sau inculpatul este disparut ori se sustrage urmaririi penale sau judecatii. 5tabilirea ade arului intr-o cau!a penala depinde in buna masura de pregatirea profesionala, de iscusinta, de aptitudinile persoanei care efectuea!a urmarirea penala sau judecata, de rabdarea si obiecti itatea cu care se aduna probele necesare in cau!a, probe printre care se numara si declaratiile in inuitului sau inculpatului, re!ultat al ascultarii acestuia. Prin NascultareN se intelege Nactul procedural prin care in inuitul, inculpatul, celelalte parti din procesul penal, martorii sau e#pertii sunt chemati sa dea declaratii sau e#plicatii in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata in conformitate cu legea si cu respectarea regulilor de tactica criminalisticaN ,%laturi de termenul de ascultare se mai utili!ea!a termenul de audiere$ acesti termeni sunt sinonimi atat din punct de edere literar, cat si juridic.Prin NtacticaN se intelege, in mod obisnuit, acti itatea ce consta in Ntotalitatea mijloacelor utili!ate de cine a pentru a i!bandi intr-o actiuneN.

Prin tactica ascultarii invinuitului sau inculpatului se intelege acea acti itate criminalistica comple#a care consta in utili!area in conformitate cu dispo!itiile legale, in timpul ascultarii acestuia, a unor metode si procedee tactice specifice de obtinere a declaratiilor, de alorificare a mijloacelor de proba, in scopul aflarii ade arului in cau!a. Procesul formarii declaratiilor in constiinta infractorului Psihicul este forma cea mai inalta de adaptare la mediu si constituie o functie care este supusa, la randul ei, legilor de! oltarii . / olutia proceselor psihice se reali!ea!a in raport cu de! oltarea sistemului ner os si perfectionarea sa in timp. 6umea e#terioara este cunoscuta prin intermediul simturilor, care, cu toate ca sunt marginite atat ca numar, cat si ca posibilitati, permit o cunoastere adec ata a realitatii si o adaptare superioara la conditiile acesteia. (unoasterea, prin orice act al sau, se ba!ea!a pe un raport intre personalitatea subiectului si un obiect determinat$ acesta din urma este deopotri a perceput si recunoscut ca atare, ca obiect situat in spatiu, dar si ca semnificatie generala$ obiectul este, in acelasi timp, raportat la personalitatea subiectului, la interesele si instinctele sale biologice, la sfera constiintei sale psiho-sociale. &ultitudinea proceselor de natura psihica, incepand cu sen!atia si terminand cu gandirea si ointa, sunt re!ultatul functionarii mecanismelor de comple#itate crescanda a substantei ner oase. %ceste mecanisme ale scoartei cerebrale se conser a si sunt chiar apte de perfectionare numai atata reme cat sunt e#ersate prin functionare. Prin urmare, specifice psihologiei umane sunt procesele psihice comple#e, superioare, orientate si controlate de constiinta. Procesul de cunoastere, in desfasurarea sa, care a constitui ba!a procesului de formare a declaratiilor, consta in trei momente principale: perceperea, memorarea si reproducerea. Primul moment - perceperea - insumea!a sen!atiile si perceptiile. 5en!atiile sunt modalitati de reflectare in creierul omului a insusirilor i!olate ale obiectelor si fenomenelor din lumea reala, care actionea!a nemijlocit asupra organelor sale de simt, fiind cele mai simple procese psihice care semnalea!a ceea ce se intampla in jurul nostru sau in propriul organism. Perceptiile sunt re!ultatul actiunii unui stimul comple#, care, de obicei, actionea!a, concomitent asupra mai multor anali!atori, sunt modalitati de cunoastere, de reflectare a lumii inconjuratoare in constiinta omului. .ntreaga acti itate de percepere este diferita de la indi id la indi id, pentru ca in acest proces este importanta starea organelor de simt, actiunea unuia sau mai multor stimuli, intensitatea acestora, limitele sensibilitatii persoanei, e#perienta anterioara a celui care percepe,

cunostintele generale sau profesionale ale acestuia, starea generala a organismului in momentul perceperii etc. .n raport cu acesti factori, persoana care percepe selectea!a dintre stimulii din mediul inconjurator pe cel care accentuea!a unele aspecte ale obiectului sau fenomenului perceput in detrimentul altora, asa incat retine din ansamblul a ceea ce s-a intamplat doar ce i-a tre!it un mai mare interes, ce a inteles mai bine, ce a receptionat deplin in cadrul sensibilitatii sale. 3rebuie retinut, asadar, ca perceperea acelorasi obiecte sau fenomene in conditii similare de loc si de timp, este, de regula, diferita de la o persoana la alta. %l doilea moment al procesului de formare a declaratiilor - memorarea - consta in ordonarea in constiinta subiectului a celor percepute, respecti impresiile produse de realitatea imediata si receptata de persoana sunt pastrate ,conser ate- pentru o perioada de timp. %nsamblul procedeelor de intiparire ,memorare-, pastrare, reproducere si recunoastere a e#perientei dobandite anterior, constituie ceea ce in psihologie poarta denumirea de memorie. 3rebuie retinut ca insusirea de a intipari si conser a ceea ce s-a perceput este ariabila de la o persoana la alta, unele persoane a and capacitatea unei memorari mai rapide dar conser area informatiei sa fie mai de scurta durata, alte persoane putand sa memore!e mai greu, cu staruinte de durata in timp, dar, odata fi#ata informatia, pastrarea ei sa dure!e pe o perioada mai indelungata. 1eproducerea - ca ultim moment al formarii declaratiilor - consta in redarea, comunicarea erbala sau in scris a celor percepute, selectate si pastrate prin memorare. .n procesul reamintirii participa imaginile i!uale, auditi e si motorii, al caror grad de constienti!are poate fi diferit, iar calitatea reproducerii este determinata de masura in care perceperea, selectarea si ordonarea prin memorare se apropie de perfectiune, de capacitatea subiectului de a reda ceea ce a memorat, de e entualul interes al acestuia de a le reda corect sau deformat, cand poate inter eni nesinceritatea in cele ce se declara. Procesul psihologic al formarii declaratiilor este identic, pana la un punct, pentru toti participantii la proces, indiferent de po!itia lor procesuala, pentru fiecare e#istand un moment de perceptie a comiterii infractiunii, un moment de intiparire si conser are memoriala a celor receptate si un moment de reproducere, de comunicare in timpul ascultarii in fata organelor judiciare. Po!itia in proces a celui ascultat, interesul sau ori lipsa unui interes, pot determina o reproducere diferita a ceea ce s-a receptat si memorat. .n ceea ce il pri este pe inculpat, procesul de formare a declaratiei acestuia parcurge aceleasi momente in care faptuitorul percepe, memorea!a, iar apoi reproduce fapte si imprejurari, de fapt referitoare la propria acti itate infractionala pe care a desfasurat-o, de enind astfel un martor sui-generis al propriei cau!e. Procesul formarii declaratiei inculpatului este influentat de aspecte psihologice proprii ce apar pe parcursul desfasurarii acti itatii infractionale, anterioare, concomitente si posterioare

comiterii faptei concrete, care implica aparitia unor particularitati pri itoare la conditiile de perceptie, de memorare si reproducere a faptelor. (unoscand aceasta premi!a, precum si aspectele de ordin emotional si psihologic care jalonea!a orice proces de formare a declaratiei unui inculpat, organul judiciar -instanta, in fa!a de judecata, impreuna cu ceilalti participanti la ascultare- a putea alege procedeele tactice cele mai potri ite pentru ascultarea inculpatului in cau!a dedusa judecatii. .nculpatul este pre!ent intotdeauna la locul faptei, de enind sursa cea mai ampla de informatii referitoare la infractiunea sar arsita, la momentele care au precedat sau au succedat sa arsirea faptei. 2e regula, el se gaseste in conditii optime de a percepe si a memora fapta, atunci cand starile emotionale sunt moderate, de o intesitate medie si produc un efect stimulator asupra atentiei inculpatului, acti andu-i posibilitatea de receptare. 3rebuie stiut insa, ca in perceperea mai ampla sau mai restransa a e enimentelor, faptuitorul are o atentie diferita in raport cu forma de ino atie cu care sa arseste fapta, respecti daca actionea!a cu intentie sau din culpa. .n ipote!a comiterii unei fapte intentionate, infractorul este preocupat de atingerea unei anumite finalitati, asa incat scopul urmarit ii mobili!ea!a atentia, ceea ce are ca re!ultat receptarea unor multiple situatii care i se intiparesc in memorie. 5i aici pot insa apare diferentieri in functie de capacitatea intelectuala a fiecarui faptuitor, dar mai ales in raport de imprejurarea ca infractiunea a fost sa arsita dupa o prealabila chib!uire sau sub stapanirea unui impuls de moment. Eradul de de! oltare intelectuala diferit poate conduce la perceperea si memorarea doar a unor aspecte din ansamblul e enimentelor ori la receptarea mai ampla a derularii infractiunii. O hotarare spontana de a comite o infractiune, in opo!itie cu o premeditare in timp a comiterii acesteia, a a ea ca re!ultat o percepere a mai putine aspecte si drept urmare o declaratie a inculpatului cu ine#actitati, cu lacune, mai ales asupra imprejurarilor care au premers comiterii faptei, dar mult mai fidela cu pri ire la aspecte din timpul sa arsirii faptei$ premeditarea comiterii faptei a conduce la o receptare aproape egala a momentelor anterioare inceperii desfasurarii faptei cat si a celor din timpul e#ecutarii. Procesul formarii declaratiilor inculpatilor care au sa arsit fapta in stare de pro ocare ori in stare de depasire a limitelor legitimei aparari sau in stare de legitima aparare este puternic influentat de starea psihica deosebita, de tulburarea pricinuita de atitudinea agresi a a ictimei, retinandu-se e#agerat momentele anterioare comiterii faptei si mai putin momentele e#ecutarii actiunii sale infractionale. .n ce pri este receptarea si memorarea faptelor sa asite din culpa, aceste momente in procesul formarii declaratiilor inculpatilor sunt, de regula, mai putin precise, pre!inta unele lacune, tocmai datorita faptului ca atentia faptuitorului se afla la un ni el sca!ut, nu era acti ata de reun scop, totul petrecandu-se pe neasteptate si fara sa fi fost pre a!ut. (ele mai multe

informatii se or retine cu pri ire la momentele care au urmat comiterii faptei sau, uneori, la momentul in care s-a petrecut infractiunea. &omentul reproducerii, moment final in formarea declaratiei unui inculpat, nu pastrea!a aceleasi caracteristici cu momentele anterioare, pentru ca aici inter ine buna sau reaua credinta a faptuitorului, care a putea sa pre!inte e#act ceea ce a perceput si memorat ori a reda o arianta neconforma celor receptate, in ideea de a scapa de raspunderea penala ori de a-si usura situatia. %cest moment al reproducerii parcurge doua etape: reproducerea la ni el mintal si reproducerea prin e#teriori!are. .n prima etapa, faptuitorul, aflat in fata momentului ascultarii, desfasoara o intensa acti itate mintala de reamintire, de ordonare, de confruntare a celor retinute si de elaborare a ersiunii pe care o a pre!enta, de cantarire a ceea ce a spune, a sanselor de a fi cre!ut sau nu. Pentru ascultarea in fata instantei inculpatul a a ea in edere si faptul ca acum a declara in fata publicului, in care se or gasi si persoane de care este legat afecti ,rude, sotie, copii etc.-, ceea ce il determina la pregatirea sa si pentru aceste situatii emotionale. .n cea de a doua etapa se a desfasura reproducerea orala a celor receptate, memorate si Nprelucrate+ in mintea sa in etapa anterioara, declaratia sa fiind influentata si de stressul intalnirii cu instanta, de cadrul solemn din sala de de!bateri, de contactul psihologic care s-a putut reali!a. &omentul reproducerii orale constituie, de altfel, momentul ascultarii inculpatului, obtinerea declaratiei acestuia. Baloarea probanta a declaratiilor in inuitului sau inculpatului Pe parcursul procesului penal organele judiciare care efectuea!a urmarirea penala, iar mai apoi judecata, or cauta sa obtina declaratii cat mai comple#e si cat mai apropiate de ade ar. Baloarea care se atribuie declaratiei date de in inuit sau inculpat ca mijloc de proba in procesul penal a cunoscut o e olutie dintre cele mai sinuoase din cele mai echi timpuri si pana in pre!ent. .n dreptul roman, aloarea sa era deosebita, marturisirea ,recunoasterea fapteijustificand pe deplin condamnarea ,Nconfessus pro judicato estN- si, pentru a fi obtinuta, se recurgea la masuri de torturare prin care sa i se stoarca acu!atului marturisirea$ alteori astfel de masuri se aplicau condamnatului inainte de a fi e#ecutat pentru ca acesta sa numeasca si pe e entualii complici ori alte circumstante ale faptelor omise in timpul cercetarilor. Obtinuta in asemenea conditii, marturisirea era considerata Nregina probelorN, singura care conferea judecatorului ma#ima certitudine. .n e ul mediu, marturisirea comiterii faptei pentru care era cercetat se obtinea prin aceleasi modalitati de torturare, insa mult mai drastice si sadice, aloarea probanta a marturisirii fiind absoluta, ea singura fiind suficienta pentru pronuntarea unei condamnari, deci caracterul de regina a probelor se pastrea!a. .luminismul si 1e olutia 4rance!a aduc o schimbare in atotputernicia probanta a marturisirii, mijloacele de ascultare a celor in inuiti de sa arsirea unor fapte penale de enind mai umane, 2eclaratia 0ni ersala a 2repturilor Omului stabilind in art. ) ca Norice om are dreptul la iata, libertate si in iolabilitatea

persoaneiN, astfel ca este condamnata orice incalcare a demnitatii si personalitatii omului care ar aminti de obiceiurile primiti e ce trebuie repudiate sau reprimate. 3otusi, marturisirea facuta fara constrangere, era considerata suficienta din punct de edere al probatoriului, omitandu-se a se mai efectua si alte probe. .n pre!ent, declaratia in inuitului sau inculpatului nu are o aloare probanta deosebita, legea stabilind ca ea poate ser i la aflarea ade arului numai in masura in care este coroborata cu fapte sau imprejurari ce re!ulta din ansamblul probelor e#istente in cau!a ,art. LI (.pr.pen.-. %ceasta pre edere legala isi are justificarea in aceea ca in practica judiciara, de multe ori, in declaratiile lor, in inuitii sau inculpatii denaturea!a ade arul in mod oluntar sau in oluntar, respecti fie refu!a sa recunoasca infractiunile comise, fie recunosc fapte pe care nu le-au comis, datorita unor moti atii diferite ,teama, e#istenta unui interes material, dorinta de a descoperi un complice sau de a ascunde o fapta mai gra a etc-. Prin urmare, asa cum s-a afirmat in literatura juridica, marturisirea are o forta probanta conditionata, trebuind a fi coroborata cu celelalte probe e#istente in cau!a, precum si un caracter di i!ibil, prin faptul ca poate fi acceptata partial sau in intregime, dupa cum este confirmata sau infirmata de intreg probatoriul. 3otodata declaratia poate fi retractabila, respecti in inuitul sau inculpatul isi poate retrage declaratiile anterioare. .n conclu!ie, desi declaratiilor in inuitului sau inculpatului nu li se acorda legal o aloare probanta superioara altor mijloace de proba, acestea isi au aloarea lor particulara ori, cel putin, ajuta la cunoasterea po!itiei subiectului acti fata de fapta sa arsita. 1eglementarea procesuala a ascultarii in inuitului sau inculpatului

%cti itatea procesuala de ascultare a in inuitului sau inculpatului se reali!ea!a prin luarea interogatoriului si obtinerea de declaratii cu pri ire la fapta cercetata, acti itate de importanta deosebita in care organele judiciare trebuie sa respecte cu strictete pre ederile legale pre a!ute de art. LI-?9 (.pr.pen. pentru fa!a urmaririi penale si pre a!ute de art.)8))8C (.pr.pen. pentru fa!a cercetarii judecatoresti, aceste te#te legale cuprin!and regulile cu caracter tactic ce i!ea!a ascultarea. 1eguli tactice criminalistice de ascultare a in inuitului sau inculpatului trebuie aplicate doar in limitele cadrului legal stabilit de aceste dispo!itii procedurale care reglementea!a ascultarea. (adrul general de reglementare procedurala a ascultarii se completea!a si cu dispo!itiile art. 9, art. 8D8 si ale art. 8H? (.pr.pen. care stabilesc ca organele judiciare trebuie sa aiba rol acti si au obligatia de a strange probele necesare aflarii ade arului, probe care pot fi atat in fa oarea cat si in defa oarea in inuitului sau inculpatului, acesta trebuind sa fie ascultat in legatura cu in inuirea ce i se aduce. (el ce urmea!a a fi ascultat are dreptul ,si nu obligatiade a da declaratie, in ca! de refu! fiind aplicabile dispo!itiile art. )8C al. 8 (.pr.pen. .n 1omania, intr-o perioada anterioara, interogatoriul inculpatului se lua sub juramant, situatie care nu mai e#ista in pre!ent cand se pune accent pe respectarea dreptului la aparare si pe pre!umtia de

ne ino atie, astfel ca in inuitul sau inculpatul nu poate fi constrans nici moral sa-si recunoasca ino atia, sarcina do edirii faptelor si a ino atiei re enind organelor de urmarire penala. .n cuprinsul cursurilor uni ersitare, tratatelor ori a altor lucrari de studiu criminalistic, toti autorii se ocupa doar de ascultarea in inuitului sau inculpatului in fa!a de urmarire penala, fara a acorda interes sau spatiu tacticii ascultarii inculpatului in fa!a cercetarii judecatoresti, respecti in fata instantei de judecata. .nteresul cercetarii criminalistice presupune insa studierea tacticii ascultarii celui care este in inuit de comiterea unei fapte penale, pe intreaga durata a procesului penal. /ste ade arat ca ascultarea inculpatului este, in principiu, asemanatoare cu cea desfasurata in fa!a urmaririi penale ,de organele politiei si parchetului-, insa pre!inta nenumarate aspecte care o diferentia!a si o indi iduali!ea!a, procedeele tactice de ascultare a inculpatului primind o specificitate proprie. 2aca in timpul urmaririi penale ascultarea se reali!ea!a in biroul de ancheta, fara pre!enta altor persoane decat anchetatorul si in inuitul sau inculpatul ,cu asistarea de catre aparator doar in ca!urile pre a!ute de lege-, fara ca anchetatul sa cunoasca daca e#ista sau nu impotri a sa probe acu!atoare administrate, fara participarea celorlalte parti din proces, daca ascultarea sa se poate reali!a din punct de edere tactic asa cum anchetatorul doreste si considera necesar, in fa!a cercetarii judecatoresti, in fata instantei de judecata, conditiile ascultarii sunt cu totul diferite. .n aceasta noua fa!a, ascultarea inculpatului se face cu respectarea principiului publicitatii de!baterilor, in pre!enta publicului pre!ent in sala de judecata, a tuturor partilor din proces ,parte atamata, parte ci ila, parte ci ilmente responsabila, uneori in pre!enta coinculpatilor-, a aparatorului, cu solemnitate, cu respectarea riguroasa a unor norme procedurale ,art. )8)-)8C (.pr.pen.-, dupa ce inculpatul cunoaste toate probele administrate cu pri ire la fapta pentru care este trimis in judecata, probe de care a luat cunostinta cu prilejul pre!entarii materialului de urmarire penala de catre procuror ,art. 8CD-8C9 (.pr.pen.-, dupa ce anterior a mai fost ascultat in fa!a de urmarire penala si deja s-a obisnuit cu aceasta ascultare. .n plus, spre deosebire de urmarirea penala unde ascultarea se face, de regula, pentru fiecare declaratie, doar de o singura persoana ,politist sau procuror-, in fata instantei ascultarea se reali!ea!a prin acti itatea de interogare desfasurata de instanta, respecti de presedinte, de procuror, de aparator, de partile atamate, ci ile sau ci ilmente responsabile, de ceilalti inculpati ,personal sau prin aparator-, care pot pune intrebari atat prin intermediul judecatorului presedinte de complet - cat si direct, cu incu iintarea acestuia ,art. )8) (.pr.pen.-. 6ipsa preocuparilor pentru studierea tacticii ascultarii inculpatului in fata instantei de judecata a dus la o percepere eronata a acestui sector ast si important al criminalisticii, considerandu-se ca doar pe parcursul urmaririi penale sunt operante metodele elaborate de criminalistica. Bom obser a astfel ca unii autori intitulea!a capitolele cu acest obiect ca Nascultarea in inuitului sau inculpatuluiN, iar altii doar Nascultarea in inuituluiN. .n tratarea temei se de! olta tactica criminalistica a ascultarii in fa!a de urmarire penala, chiar si atunci cand se face referire la inculpati, punctul final al studiului fiind momentul terminarii urmaririi penale.

%cesta poate fi moti ul pentru care multi juristi au ramas in credinta ca aria de cuprindere a criminalisticii se limitea!a doar la fa!a de urmarire penala.

3. As"ecte "si1!l!$ice ale ascultarii

.nca de la inceputurile constituirii psihologiei stiintifice multi psihologi si-au dat seama de importanta aplicarii cunostintelor psihologice in administrarea justitiei si de aceea au consacrat acestei probleme un mare numar de studii si cercetari, prefigurand aparitia psihologiei judiciare, care are ca obiect Nstudierea nuantata si aprofundata a persoanei umane implicata in drama judiciara, in ederea obtinerii cunostintelor si a e identierii legitatilor psihologice apte sa fundamente!e obiecti area si interpretarea corecta a comportamentelor umane cu finalitate judiciara sau criminogena+. 6egatura intre psihologia judiciara si criminalistica este biuni oca, atat in aspectele teoretice, cat si in cele practice ale celor doua discipline, iar in ceea ce pri este tactica criminalistica a ascultarii in inuitului sau inculpatului, psihologia judiciara este indispensabila, ea oferind cunostintele psihologice necesare cu referire la potentialul psihologic al indi idului uman implicat in procesul penal - inculpatul, cat si al persoanelor ce concura la aflarea ade arului in cau!a, potri it competentelor pe care legea li le confera. 1eali!area ascultarii inculpatului presupune o acti itate comple#a, contactul direct dintre subiectii raportului procesual penal. .ntre acestia se produce in mod ine itabil si necesar o confruntare psihologica, un duel psihologic, in care, cu respectarea cerintelor legale, organele judiciare pot folosi metode si procedee tactice specifice, care pot fi dintre cele mai di erse, insa nu nelimitate. %stfel, procedeele utili!ate nu pot contra eni dispo!itiilor legale, fiind inter!isa utili!area unor procedee menite sa induca in eroare pe cel ascultat ori folosirea fortei in aflarea ade arului. 1eusita ascultarii inculpatului nu se poate reali!a fara a cunoaste elemente ce tin de firea, caracterul persoanei care este acu!ata de sa arsirea unei fapte penale, respecti trasaturile si caracteristicile psihice ale celui ascultat si in functie de acestea sa fie adoptate anumite tactici, strategii de ascultare. (adrul restrans al participarii la ascultare e#istent in timpul urmaririi penale ,lucrator de politie ori procuror, pe de-o parte, si in inuit sau inculpat - uneori asistat de catre aparator - pe de alta parte- este cu totul altul in fata instantei, la ascultarea in fa!a cercetarii judecatoresti$ in aceasta fa!a participa repre!entantul Parchetului in calitate de sustinator al acu!arii, partea atamata, partea ci ila, partea responsabila ci ilmente, personal ori prin aparator, inculpatul ,de regula asistat de catre aparator-, membrii completului de judecata. 1elatia interpersonala intre toti acesti participanti la ascultare, lupta de pe diferite po!itii, obiecti ul final ce trebuie reali!at - aflarea ade arului - necesita o anali!a a aspectelor

psihologice pri itoare la fiecare in parte ori la contactul direct ce inter ine in acest Nduel judiciarN. Psi1!l!$ia incul"atului Pers!ana a'unsa in fata !r$anel!r 'udiciare in calitate de in%inuit sau incul"at si careia i se im"uta sa%arsirea unei infractiuni6 trebuie cun!scuta sub as"ectul c!m"!nentel!r "si1!l!$ice ale "ers!nalitatii . tem"erament6 caracter6 a"titudini . "entru ca numai astfel se "!ate ale$e tactica "!tri%ita de ascultare a acestuia. &omentul luarii primei declaratii de organele de urmarire penala gaseste pe cel ascultat intr-o stare psihica caracteri!ata la infractorii primari printr-un ade arat soc, printr-o stare de abandonare in fata a ceea ce i se intampla, printr-o stare de teama pentru ceea ce a urma. 2etentia pre enti a determina pentru infractorul primar aparitia unei stari de deprimare fata de conditile in care se afla, este ingro!it de aparatul justitiei si inspaimantat de perspecti a unei condamnari care i-ar distruge cariera, familia. 2aca detentia durea!a, cel arestat se obisnuieste treptat cu situatia sa, e ident intr-o masura redusa, insa incepe sa imagine!e cum sa-si faca o aparare cat mai eridica, se autocon inge de lipsa sa de ino atie, de ino atia sa redusa ori cade intr-o stare de deprimare in care este capabil de a recunoaste orice fapta, chiar nesa arsita de el, se abandonea!a in fata situatiei in care a ajuns. .n cele mai multe ca!uri, infractorul isi concepe o ersiune proprie, si-o repeta pentru a o pre!enta anchetatorului, ajungand nu arareori sa creada in aceasta ersiune. .n timpul urmaririi penale, cel arestat isi stabili!ea!a trairile psihice, cauta sa imparta cu aparatorul sau sistemul de aparare pe care l-a gandit, are incredere in aparator. 3eama lui de organul de cercetare penala ,politist, procuror- se amplifica la constatarea raporturilor bune pe care le obser a, e entual, intre acesta si aparatorul sau in momentul inceperii unei noi audieri ,e#. politistul ori procurorul strange mana aparatorului, schimba amabilitati etc.-, aceste raporturi creandu-i con ingerea ca a fost tradat. %lteori insa aceste raporturi il fac sa creada ca a fi ajutat, ca e#ista sansa de a fi eliberat ori de a nu fi trimis in judecata. O data trimis in judecata si ajuns in fata instantei, inculpatul, stabili!at psihic, a fi supus unor reluari ale emotiilor initiale, insa de o intensitate mai redusa. (onstatarea e#istentei emotiei ce poate do edi ca e#ista neconcordante intre cele afirmate si cele petrecute in realitate, dintre ade ar si neade ar constituie elementul principal al tacticii criminalistice de derulare a ascultarii. %ceasta stare emoti a poate fi stabilita, obser ata, insa niciodata in chip total. .n psihologia judiciara s-a afirmat ca starile emoti e, de tensiune psihica sunt insotite de o serie de manifestari e#terioare cum ar fi: accelerarea batailor inimii, marirea presiunii sang ine, apar fenomene asodilatatorii ,congestionare- sau asocontrinctorii ,paloare- se accelerea!a si se dereglea!a ritmul respiratiei, se dereglea!a emisia ocala ,ragusirea, tremurul ocii-, sali atia se diminuea!a ,sen!atie de uscare a bu!elor si a gurii-, muschii scheletici se contracta sau se rela#ea!a subit, se schimba mimica si pantomimica ,agitatie cu miscari si gesturi ce nu mai corespund unei comportari normale a indi idului-, se intar!ie timpul de reactie sau de latenta la intrebari care contin cu inte critice ,afectogene-. %ceste modificari ori manifestari pot fi obser ate, intr-o anumita masura, de cei care participa la ascultarea inculpatului, dar si aceasta

in functie de e#perienta, pregatirea psihologica si insusirile nati e ale fiecaruia. .n practica se poate constata, la o simpla asistare in sala de judecata, preocuparea sau capacitatea magistratului in acest sens, manifestarile inculpatului, incercarile acestuia de a si le ascunde sau nu. %laturi de emotii, de manifestarile acestora ,mai sus aratate-, o alta categorie de probleme psihologice ce trebuie cunoscute se refera la incercarile inculpatului de a se pre!enta intr-o lumina cat mai fa orabila, de a ascunde ade arul ori de a da un alt sens ,e ident fa orabil lui- faptei sa arsite. Organul judiciar trebuie sa cunoasca faptul ca in fata instantei inculpatul poate refu!a de a da declaratii, sa nu recunoasca faptele ce i se retin in sarcina prin rechi!itoriu ,mentinandu-si po!itia de la urmarirea penala ori schimband-o, cand la urmarire a recunoscut faptele-, poate incerca sa in oce imposibilitatea de a-si aduce aminte, poate sa in oce diferite alibiuri, sa recunoasca fapte mai putin gra e in scopul ascunderii faptelor gra e, sa simule!e alterari ale mintii ,nebunie-, defectiuni ale unor organe de simt ,sur!enie, mutenie, orbire-, sa faca incercari de sinucidere ori de automutilare. 3oate aceste manifestari nu sunt greu de a fi surprinse, constatate, insa dificultatea este de a le interpreta corect. %ceasta sarcina, de o importanta ma#ima, re ine repre!entantilor autoritatilor judiciare, si in primul rand magistratului judecator, in estit in aceasta fa!a a cercetarii judecatoresti cu reali!area obiecti ului fundamental al oricarui proces, aflarea ade arului. @u mai putin importanta este si sarcina celorlalti participanti la proces: procuror, aparatorul inculpatului, partea atamata, parte ci ila, parte ci ilmente responsabila ,ori aparatorii acestora din urma-, fiecare putand sa le surprinda si sa le foloseasca in reali!area insarcinarii ori interesului ce il au in proces. As"ecte "si1!l!$ice "ri%ind "e ma$istratul "r!cur!r .n fa!a cercetarii judecatoresti procurorul participa, in majoritatea cau!elor penale, potri it normelor de procedura penala ,art. )>C-)>L (.pr.pen.-, e#ercitand rolul sau acti in ederea aflarii ade arului si a respectarii dispo!itiilor legale. 2esi legea nu atribuie in mod e#pres procurorului rolul de acu!ator in proces, totusi, practic, procurorul e#ercita acest rol si este receptat ca atare. .n aceasta fa!a, procurorul nu conduce ascultarea, dar participa la ea in mod acti , prin intrebarile ce le adresea!a inculpatului si care sunt puse prin intermediul presedintelui completului de judecata ,de regula-, cu aprobarea presedintelui putand uneori sa puna intrebarile si in mod direct ,art. )8) (.pr.pen.-. 4iind in estit cu o anumita calitate in proces si plecand de pe o alta po!itie decat procurorul de la urmarirea penala, procurorul care participa la fa!a de cercetare judecatoreasca cunoaste deja probele administrate in fa!a de urmarire penala, le aprecia!a aloarea probanta si, de multe ori, pre ede coordonatele ascultarii in instanta a inculpatului, aducandu-si contributia la aceasta acti itate. (a trasaturi psihologice, de personalitate a procurorului se impun a e#ista rabdarea, atentia, intelegerea, puterea de adaptare, corectitudinea, buna-credinta, puterea de a-si cunoaste si a-si controla trasaturile de personalitate de natura sa se repercute!e negati asupra ascultarii, cum ar fi, de e#emplu, ner o!itatea, superficialitatea, duritatea, supraaprecierea propriilor calitati, con ingerea neclintita in ino atia inculpatului, e#acerbarea rolului de acu!ator, impertinenta, aroganta.

0n bun procuror trebuie sa aiba sau sa dobandeasca unele calitati speciale ca: perspicacitatea, spiritul de obser atie, insistenta de buna-credinta, subtilitatea deductiilor si sinte!elor, rapiditatea sesi!arii unor relatii si forta argumentarii logice, a caror re!ultanta formea!a intuitia profesionala, iubirea de oameni, respectul fata de fiinta umana. %laturi de aceste aspecte, nu trebuie uitat a aminti si faptul ca, de regula, procurorul, datorita po!itiei pe care a ocupat-o peste 9C de ani in sistemul judiciar roman, are credinta ca este superior apararii, partilor din proces, chiar instantei de judecata, ceea ce ii confera o psihologie aparte, care nu poate decat sa prejudicie!e o corecta ascultare a inculpatului, in situatia in care nu isi intelege e#act rolul stabilit de lege - de participant in procesul de aflare al ade arului ,nu de confirmare a acu!arii- si de supra eghetor al respectarii dispo!itiilor legale. %ceasta psihologie a Osuperioritatii acu!ariiO s-a format pe temeiul con ingerii procurorului ca, fiind abilitat de lege sa decida trimiterea sau nu a unei persoane in judecata cu o incadrare juridica a faptei pe care tot el o stabileste, ceilalti participanti la proces trebuie sa se conforme!e celor stabilite de el, sa-i respecte opinia e#primata in ce pri este ino atia inculpatului pe care l-a trimis in judecata, pentru ca el repre!inta statul. (onsideram ca procurorul cat si aparatorul si partile din proces trebuie sa aiba o po!itie egala in fata instantei, iar tinuta procurorului si aparatorului sa fie egala in solemnitate ,prin purtarea robei- in toate etapele desfasurarii unui proces. 2easemeni, in fa!a de judecata, procurorul trebuie sa de ina o parte in procesul penal care sustine acu!area, egala apararii, pentru ca doar in acest fel drepturile inculpatului or fi pe deplin respectate. As"ecte "si1!l!$ice "ri%ind "e a"arat!r .n procesul penal, potri it art. 89 din (onstitutia 1omaniei, partile au dreptul sa fie asistate de un a ocat, ales sau numit din oficiu. .n ceea ce-l pri este pe inculpat, legiuitorul a stabilit ca asistenta sa juridica de catre un a ocat este obligatorie, cand acesta este minor, militar in termen, militar cu termen redus, re!er ist concentrat, ele al unei unitati militare de in atamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educati ori cand este arestat chiar in alta cau!a, in cau!ele in care legea pre ede pentru infractiunea sa arsita pedeapsa inchisorii de C ani sau mai mare sau cand instanta aprecia!a ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea ,art. >?> (.pr.pen.-. .n comparatie cu ceilalti participanti in procesul penal, psihologia a ocatului este diferita in functie de calitatea in care acesta participa in proces, respecti aparator al inculpatului, al partii atamate, al partii ci ile ori al partii ci ilmente responsabile. a# Psi1!l!$ia a"arat!rului incul"atului .nca din momentul alegerii ori desemnarii din oficiu pentru reali!area apararii unui inculpat, a ocatul a fi supus unor trairi psihologice diferite in functie de raportarea sa la fapta comisa de inculpat si la persoana acestuia.

.n fa!a de judecata aparatorul inculpatului poate studia dosarul cau!ei, anterior ascultarii, pentru a lua cunostinta de in inuirea care se aduce celui caruia ii a face apararea, a putea obtine date despre acesta spre a-i cunoaste personalitatea, po!itia pe care a adoptat-o in proces pana in acel moment, de recunoastere ori nerecunoastere a faptei imputate. Era itatea faptei comise de inculpat, antecedentele penale ale acestuia, e entuala publicitate facuta cau!ei in presa pot declansa in aparatorul acestuia atitudini diferite, de la resemnarea in fata in inuirii pana la indarjirea de a do edi ne ino atia clientului sau, chiar impotri a probelor administrate si pe care a a ut posibilitatea sa le anali!e!e. Oricare din aceste atitudini, o data imbratisate, conduc la derularea unor procese psihice de o deosebita intensitate, care or prejudicia acti itatea de aflare a ade arului. 0n aparator resemnat in fata in inuirii este, de obicei, cel care nu a putut ajunge la intelegerea egalitatii apararii cu acu!area, cu sentimentul ca munca sa este inferioara celei desfasurata de procuror, intimidat de acu!ator, de multe ori cu o pregatire profesionala, dar mai ales cu o capacitate psihica modesta. 5entimentul de abandonare, teama de a nu supara, dorinta de a nu se implica intr-o aparare care sa nu i!buteasca, frica de situatii conflictuale, determina adoptarea unei atitudini de apatie, marcata totusi de un stress emotional intens. 6a polul opus, aparatorul hotarat de a face apararea cu orice pret, fara a tine seama de ad ersar, de gra itatea faptei imputate inculpatului, a cauta cu febrilitate probatiuni fa orabile clientului sau, ba!andu-se pe o disproportionata incredere in sine, in cunostintele sale, in po!itia sa profesionala ,si uneori politica-, cautand chiar si influentarea opiniei publice prin inter iuri in mijloacele de informare in masa. Procesele psihice care se declansea!a in persoana unui asemenea aparator sunt, de obicei, paralele cu cele declansate in persoana clientului sau, sunt determinate de dorinta de a se remarca personal, dar in detrimentul apararii clientului sau. 5entimentele de simpatie ori antipatie ale aparatorului fata de inculpatul pe care il apara, generate de fapta sa arsita sau de persoana acestuia, trebuie inlaturate sau, cel putin, tinute sub control. .ndiferent de aprobarea sau de!aprobarea faptelor comise ori de profilul moral ori antecedentele faptuitorului, aparatorul trebuie sa-si infranga resentimentele si sa-i faca o aparare in limitele legii, deci mecanismul derularii proceselor psihologice trebuie sa fie echilibrat, fara sincope. 5arcina a ocatului ales de inculpat ,ori desemnat din oficiu- este de a-i face acestuia o aparare completa si competenta, in limitele legale. 2e la primul contact cu inculpatul, in fa!a de urmarire penala ,cand i-a fost aparator inca din aceasta fa!a- ori in fa!a cercetarii judecatoresti ,cand a fost ales doar in aceasta fa!a- a ocatul, fara a se identifica din nici un punct de edere cu inculpatul, a incerca a intelege si a e#plica atitudinea de ino atie ori de ne ino atie a acestuia. 2in perspecti a psihologica, deosebit de important este ca a ocatul sa aiba rabdarea de a asculta, o atentie trea!a, capacitate de intelegere ,atat a moti atiilor intime ale inculpatului, a personalitatii acestuia, cat si a mecanismelor de comitere a faptei-, sa do edeasca perspicacitate ,sesi!and e entualele NfisuriN in acu!are, nepotri iri intre probele administrate, omisiuni de probatiune-, buna-credinta, respect fata de ade ar, mobilitate in gandire si adaptabilitate la orice schimbare in mersul pre i!ibil al procesului. %specte de superficialitate, aroganta, e entuala resemnare in fata probelor considerate deosebit de concludente, suficienta, nerabdare, duritate sunt defectiuni psihice care nu isi au locul in persoana unui aparator. .n

aceeasi categorie trebuie cuprinsa si atitudinea aparatorului de a face o aparare cu orice chip, cautand probatiuni mincinoase, contrafacute ori contrafacandu-le, ori identificarea cu inculpatul pana la a crede ca-si apara propria cau!a. 2e asemenea, aparatorul inculpatului trebuie sa se considere egal cu repre!entantul acu!arii, si de pe aceasta po!itie sa procede!e la desfasurarea intregii aparari. % ocatul inculpatului, pe langa participarea la re!ol area laturii penale a cau!ei, trebuie sa fie bine pregatit si pentru disputa legata de re!ol area pretentiilor ci ile, respecti solutionarea laturii ci ile. %celeasi calitati psihice, dublate de cunostinte profesionale temeinice trebuie sa aiba drept re!ultat o corecta stabilire a pretentiilor ci ile ale partii ci ile.

b# Psi1!l!$ia a"arat!rului "artii %atamate si a "artii ci%ile Persoana care a suferit prin fapta penala comisa de inculpat o atamare fi!ica, morala sau materiala, daca participa la procesul penal, se numeste parte atamata, iar persoana atamata care e#ercita actiunea ci ila in cadrul procesului penal se numeste parte ci ila ,art. 89 alin. > si 8 (.pr.pen.-. .ndiferent de aceste calitati procesuale in care intelege sa participe in procesul penal, ictima infractiunii, prejudiciata in mai mare sau mai mica masura in integritatea sa fi!ica, in personalitatea ei ori in a utul ei, in momentul in care isi a angaja un aparator in proces, acesta trebuie sa posede cunostinte psihologice in ba!a carora sa aborde!e ictima si sa-i sustina interesele. 2e la primul contact cu aceasta, aparatorul trebuie sa incerce, prin luarea informatiilor despre felul in care s-a comis fapta, sa cunoasca persoana ictimei, gradul in care fapta inculpatului a afectat-o fi!ic, moral ori material, po!itia ei subiecti a fata de cele intamplate, gama de trairi ale ictimei in raport cu ce i s-a intamplat, cuprinsa intre sentimente de indarjire, dorinta de ra!bunare si pana la compasiune fata de inculpat, regret ca a ajuns in aceasta situatie. Pe langa aceasta, e entualele pretentii ci ile trebuind justificate si do edite in instanta, aparatorul a putea aprecia serio!itatea intinderii acestora ,respecti daca sunt e#agerate si nejustificate ori modice-. 2in toate aceste constatari, aparatorul poate cunoaste personalitatea ictimei, adaptandu-si apararea, felul in care a trebui sa o faca, respecti daca a pleca de la constatarea lipsei oricarei culpe a ictimei ori de la e#istenta unei culpe mai mari sau mai mici. (onsideram ca, e ident in functie de caracteristicile psihologice ale ictimei, sesi!ate in acest timp, aparatorul trebuie, de regula, sa e#plice de la inceput ictimei faptul ca si ea are sau nu are reo culpa , si aceasta in mod corect si deschis, pentru ca altfel, pe timpul derularii procesului, daca a incerca aceste e#plicatii ori ictima a obser a ca aparatorul ei accepta tacit o cat de redusa culpabili!are a saP>CQ, a inter eni susceptibilitatea ictimei care, adeseori, direct sau indirect, il a acu!a de Npacti!areN cu a ocatul inculpatului, simtindu-se tradata in interesele sale. 2in punct de edere al psihologiei judiciare, ictima trebuie inteleasa ca manifestanduse diferit in situatia in care participa in proces ca parte atamata, nea and pretentii ci ile si urmarind doar o cat mai aspra condamnare a inculpatului ori ajutarea acestuia spre a fi cat mai usor condamnat sau chiar achitat si situatii in care participa la proces ca parte ci ila, de aceasta data precumpanind interesul pecuniar. %paratorul trebuie sa inteleaga aceste aspecte psihice si

sa-si canali!e!e acti itatea in sensul dorit de ictima spre re!ol area, in limitele legii, a interesului acesteia. (u totul gresit a proceda atunci cand, identificandu-se cu ictima, cu durerea ei, cu prejudicierea ei, aparatorul a asigura ictima, de la inceput si apoi pe tot parcursul procesului, de dreptatea interesului sau, iar in final, dupa ce hotararea instantei nu i-a confirmat cererile, sa gaseasca culpe imaginare celorlalti participanti la proces. c# Psi1!l!$ia a"arat!rului "artii res"!nsabile ci%ilmente

Persoana chemata in procesul penal sa raspunda potri it legii ci ile, pentru pagubele pro ocate prin fapta in inuitului sau inculpatului se numeste parte responsabila ci ilmente ,art. 89 al. ) (.pr.pen.-. .n apararea acestei parti se pre!inta in proces fie un a ocat ales, in situatia in care aceasta calitate o are o persoana fi!ica, fie jurisconsultul unitatii ori un a ocat ales, cand este orba de o persoana juridica. 2esi ambii aparatori sunt persoane cu pregatire juridica, din punct de edere psihologic, e#ista, de regula, o diferentiere care isi are i! orul in contactele mai dese si repetate cu fa!a de cercetare judecatoreasca ale unui a ocat, in raport cu astfel de contacte mult mai reduse ale unui jurisconsult, speciali!area acestuia din urma fiind legata mai putin de desfasurarea unui proces penal. .n ceea ce pri este a ocatul, aparator al partii ci ilmente responsabile, acesta, in general, pre!inta aceleasi caracteristici psihologice cu aparatorul inculpatului, interesul partii pe care o apara fiind alaturat interesului inculpatului, astfel ca nu le om mai repeta, fiind e#puse anterior. Rurisconsultul societatii comerciale, care o repre!inta pe aceasta si care figurea!a in proces ca parte responsabila ci ilmente, de regula, se caracteri!ea!a prin aspecte de timiditate, de pasi itate in momentul ascultarii inculpatului, considerand in mod eronat ca rolul sau este subsidiar celui al aparatorului inculpatului. 5ituatiile in care jurisconsultul depaseste aceasta po!itie, se implica acti si cu buna-credinta in aceasta acti itate, do edeste perspicacitate, intelegere, dinamism, nu pot decat sa constituie un ajutor in aflarea ade arului, in e entuala diminuare a ino atiei inculpatului, care, corelati , a duce si la reducerea responsabilitatii ci ilmente a unitatii pe care el o repre!inta. As"ecte "si1!l!$ice ale "artii %atamate si ale "artii ci%ile 5tudierea sistematica a ictimei ,care in procesul penal poate figura in calitate de parte atamata sau parte ci ila- a fost ridicata in anul >ICL de catre =. &eldenson, care a propus chiar constituirea unei noi discipline stiintifice, denumita ictimologia. 2upa acest inceput, mai multi autori au preluat ideile si argumentatiile lui &endelson, de! oltandu-le ori criticandu-le, problematica psihologica a ictimei constituind preocupare constanta in psihologia judiciara.

5tarile psihice prin care trece ictima unei infractiuni sunt pro ocate de situatiile neasteptate, neobisnuite, de atmosfera conflictuala circumscrisa unor infractiuni , ceea ce pune ictima in stare de puternica emotie, frica, groa!a, disperare, manie, reducandu-i perceptia situatiilor in care a fost implicata, aducand-o in starea unor reactii de agitatie, de incapacitate de a reactiona, de puternica de!organi!are psihica. %ctiunea faptuitorului asupra ictimei, asupra bunurilor acesteia, fac posibila supunerea acesteia unor sen!atii corporale de durere care se repercutea!a si asupra psihicului celui atamat sau pagubit, ceea ce afectea!a si stocarea memoriala a informatiilor ducand la o retinere lacunara a e enimentelor sau la o alterare a ade arului faptelor comise impotri a sa. Perceptia si memorarea, fiind puternic afectate de starea emotionala cau!ata de fapta infractorului, conduc la retinerea partiala a filmului desfasurarii actiunii indreptate impotri a sa, asa incat, lipsind unele momente sau fa!e, partea atamata este instincti manata spre refacerea logica a intregului, de unde si consecinta unor denaturari care pot apare. 2istorsionarea receptarii si retinerii momentelor comiterii faptei conduc la pre!entarea denaturata a acesteia cu prilejul reproducerii, din cau!a unor imprejurari mai presus de ointa persoanei atamate ori dependente de ointa acesteia, alterarea ade arului celor intamplate putand a ea un caracter constient sau inconstient. 2enaturarea inconstienta, in oluntara se datorea!a, cel mai adesea, starii emotionale sub stapanirea careia persoana atamata a perceput faptele si consta in e#agerarea modului de comitere, a consecintelor produse, a prejudiciului fi!ic, moral sau material suferit. 5ensibilitatea redusa sau sporita a ictimei face ca, in timp, pericolul la care a fost e#pusa, in momentele comiterii faptei de catre inculpat, sa creasca in gra itate generand ca reactie o atitudine mult mai acu!atoare a ictimei fata de inculpat. 2enaturarea constienta, oluntara a celor intamplate este urmarea unei atitudini deliberate prin care, desi faptele sunt receptate in mod corect, se incearca inrautatirea situatiei infractorului, din moti e de ra!bunare pentru ceea ce s-a comis si de obtinere a unei po!itii care sa estompe!e e entuala sa contributie la sa arsirea actiunii infractionale generata de atitudinea sa pro ocatoare sau iolenta ori a unor relatii de dusmanie anterioare. .n esenta, s-a apreciat ca aceasta problematica se integrea!a fenomenului psihologic al frustratiei determinate de impactul pe care infractiunea il are asupra cursului firesc al ietii persoanei ictimei. %ceasta frustratie se ba!ea!a pe faptul ca, prin fapta inculpatului, ictimei i s-au cau!at suferinte morale sau fi!ice ori pagube materiale, ceea ce determina ictima, de regula, sa aiba tendinta de a de eni ra!bunatoare incercand sa pre!inte o stare de fapt e#agerata, in detrimentul inculpatului, pentru a-i ingreuna situatia din punct de edere penal ori pentru a obtine pe cale judecatoreasca despagubiri ci ile substantiale, ori sa incerce sa-si ascunda aportul ei la declansarea acti itatii ilicite a inculpatului, cum ar fi, de pilda, anumite acte de pro ocare, unele neintelegeri anterioare a ute cu inculpatul. @u este e#clus insa ca ictima sa fie deasupra acestor stari si, prin urmare, sa se pre!inte echilibrata psihic si obiecti a, pre!entand real starea de fapt. %lteori ictima a putea sa incerce denaturarea faptelor in sensul ajutarii inculpatului, e ocarii unor culpe ale ei

neconforme cu ade arul, aceasta pentru a determina reducerea raspunderii penale a inculpatului ori chiar inlaturarea acestei raspunderi, sorgintea acestei atitudini putand consta fie in sentimentele de rudenie sau de afectiune care o leaga de inculpat, fie in faptul ca i s-au acoperit daunele cu o suma mult mai mare de catre inculpat sau apartinatorii acesteia. .n ce pri este partea ci ila, care e#ercita actiunea ci ila in procesul penal si solicita despagubiri, problematica psihologica trebuie sa aiba in edere urmatoarele categorii de prejudicii care decurg din traume psihologice perene si care se acorda intr-o gama tot mai ampla de catre instantele judecatoresti in ultima perioada: - prejudicii constand in dureri fi!ice sau psihice $ - prejudiciul estetic ,in ca! de slutire fi!ica a ictimei-$ - prejudiciul de agrement ,compensatie la posibilitatile de persoane prin alterarea integritatii sale functional-fi!iologice-$ iata diminuate ale unei

- prejudiciul ju enil ,prejudiciu moral special suferit de catre o fiinta umana tanara care isi ede reduse sperantele de iata ori anumite agremente ale e#istentei-. 5fera prejudiciilor de ordin psihologic este mult mai asta in doctrina si practica judiciara a tarilor /uropei Occidentale si in %merica. Problematica psihologica a ictimei, constituita parte ci ila in procesul penal, a fost abordata de noi in tara si cu referire la finalitatea reali!arii repararii efecti e a prejudiciului, constatandu-se ca, daca infractorul este pedepsit prin aplicarea unei pedepse, statul este la randul sau NpedepsitN ,in sensul ca trebuie sa se ingrijeasca de detinut pe durata pedepsei asigurandu-i hrana, imbracamite si masuri educati e de reeducare-, doar partea ci ila este neglijata, in sensul ca primirea sumelor stabilite de instanta ca despagubiri ci ile depinde de starea materiala a inculpatului ori e entual a partii responsabile ci ilmente, de multe ori acoperirea efecti a a prejudiciului ci il stabilit fiind fara finalitate, in lipsa posibilitatilor de plata a celor obligati. Preocuparile pentru armoni!area si chiar unificarea legislatiei interne a tarilor europene in domeniul raspunderii ci ile pentru daunele morale au dus la elaborarea unor N1ecomandari asupra recuperarii prejudiciului moralN elaborate la (oloc iul tinut la 6ondra intre 8>-8C iulie >ILI, sub auspiciile (onsiliului /uropei, elaborandu-se o serie de indrumari in acest sens, do ada a interesului ce e#ista in tot mai mare masura cu pri ire la ictimele prejudiciate sub aspect moral. As"ecte "si1!l!$ice "ri%ind "e ma$istratul 'udecat!r

.n fa!a cercetarii judecatoresti, conducatorul acti itatii de ascultare a inculpatului este judecatorul - presedinte al completului de judecata ,art. 8IL, 8IH, )88-)8C (.pr.pen.-.

O suma de cunostinte profesionale temeinice, dublate de o gandire logica nu pot duce singure la stabilirea ade arului intr-o cau!a, tactica ascultarii unui inculpat fiind determinata si de personalitatea judecatorului magistrat, care este constituita nu numai din calitatile ca atare ale acestuia, ci si din capacitatea de adaptare a trasaturilor de personalitate a comportamentului celui care asculta, in fiecare situatie concreta. 0n bun judecator trebuie sa se caracteri!e!e printr-o gandire mobila, prin capacitatea de a stabili usor contactul psihologic cu persoana ascultata, prin obiecti itate in capacitatea de prelucrare si interpretare a declaratiilor date in fa!a de urmarire penala, prin capacitatea de controlare a sentimentelor de simpatie sau antipatie fata de cel ascultat si mai ales prin capacitatea de a nu-si forma idei preconcepute cu pri ire la ino atia sau ne ino atia inculpatului, trebuind sa aiba totodata si aprofundate cunostinte de psihologie practica, un deosebit simt al dreptatii. %cti itatea judecatorului de ascultare a inculpatului in instanta pre!inta o serie de aspecte psihologice, intre care si aspecte subiecti e ce tin de personalitatea magistratului. Prin urmare, si in acti itatea de cercetare judecatoreasca, chiar respectand pre ederile procedurale de asigurare a garantiilor legale, inter ine un anumit grad de subiecti itate, fapt care nu este daunator si nu afectea!a, in mare, administrarea justitiei, daca se reuseste cunoasterea acestor aspecte pentru a se putea actiona cu ma#imum de obiecti itate posibila. %ceasta subiecti itate, in sens psihologic si asa cum trebuie inteles termenul, inseamna tot ceea ce este legat de subiect, de personalitate deci, si implica acti itatea constienta, luciditatea etc., caracteristici care apar diferit la fiecare persoana, moti pentru care actionea!a sau reactionea!a in spatiul psihologic fiecare in felul ei. .ntr-un dosar penal, studiat la fel de aprofundat, tactica de ascultare a inculpatului, elementele ce par importante, planul de ascultare, obiecti ele de urmarit pot fi cu totul diferite de la un magistrat la altul si aceasta pentru ca din momentul studierii cau!ei se declansea!a o serie de procese psihice care tin de personalitatea fiecarui magistrat judecator, de calitatile percepti e, obser ati e, imaginati e si cele de gandire ale acestuia, de e#perienta sa anterioara in domeniu si de capacitatea de a alorifica aceasta e#perienta. %laturat acestora se declansea!a si spiritul de anali!a si sinte!a, precum si capacitatea de apreciere, care, si ele, sunt diferite de la o persoana si alta. .n timpul cercetarii judecatoresti, la ascultarea inculpatului, judecatorul, prin atributiile sale stabilite de lege, domina aceasta acti itate, pentru ca el conduce ascultarea, are si posibilitatea sa obser e, sa studie!e pe inculpat sub aspectul e#teriori!arii trairilor sale psihice. .nterpretarea corecta a acestor e#teriori!ari tine de e#perienta profesionala a magistratului, de cunostintele sale de psihologie judiciara, de inteligenta sa si de buna-credinta. 1eali!area unei bune ascultari a inculpatului, a and drept scop aflarea ade arului, necesita in persoana magistratului si o serie de alte insusiri, printre care si perse erenta lui de a erifica cu riguro!itate toate ariantele sustinute in aparare sau acu!are, pentru a putea e#clude orice posibilitate de eroare, perse erenta care trebuie dublata de o gandire limpede, mobila, neinghetata in proiect, o capacitate de a putea intelege ca nu doar arianta rechi!itoriului sau a inculpatului trebuie urmarita si erificata, ca poate e#ista si o alta arianta care poate fi cea ade arata. (onsideram ca, una dintre cele mai importante insusiri care ar trebui sa alcatuiasca personalitatea unui judecator, este cea de respect fata de fiinta umana, capacitatea de a

intelege omul in ansamblul sau ca suma de calitati si defecte, pentru ca judecata se face in primul rand cu pri ire la om, prin prisma persoanei sale si raportat la fapta sa arsita. %daptand la fa!a de judecata o clasificare a psihologiei judiciare in ce pri este tipurile psihologice ale persoanelor care efectuea!a ascultarea, om putea spune ca magistratii judecatori s-ar putea imparti, raportat la momentul ascultarii inculpatului, in: - tipul temperat, caracteri!at printr-un comportament firesc, echilibrat, care asculta cu atentie inculpatul, este rabdator, calm, analitic, oportun si eficient in inter entii, cu tactul corespun!ator situatiei, interesat de lamurirea aspectelor esentiale$ - tipul amabil, care se manifesta printr-o anumita transparenta in relatia cu inculpatul si jo ialitate, care creea!a o atmosfera destinsa, de castigare a increderii inculpatului $ - tipul autoritar, indi iduali!at printr-o atitudine rigida, gra a, cu accent de solemnitate, impunandu-si la modul imperati ointa in fata inculpatului, reali!and, de cele mai multe ori, o atmosfera de intimidare ce are ca efect lipsa de cooperare a inculpatului in audiere$ - tipul e#pansi in gestica, mimica, limbaj, e#teriori!at prin inter entii inoportune in desfasurarea ascultarii care se desconspira in intentiile sale, usor de obser at si studiat de catre inculpat, deseori comple#at de necesitatea afirmarii ori nerabdator si superficial$ - tipul cabotin, caracteri!at prin e#agerarea utili!arii procedeelor actoricesti, caruia ii place sa se auda, este preocupat de imaginea sa si nu de felul in care se desfasoara ascultarea$ - tipul patern, care se e#prima printr-un comportament bland in timpul ascultarii, cu intelegere si chiar compasiune fata de inculpat, interesat e#cesi de mobilul sa arsirii faptei, considerandu-se obligat sa faca aprecieri, sa dea sfaturi$ - tipul monoton, neinteresat, caracteri!at prin indiferenta fata de inculpat, de personalitatea acestuia, de faptele lui, plat in gandire, fara rol acti , apatic, modest intelectual si juridic, multumit de ascultarile anterioare de la urmarire, cu rare tresariri de personalitate. /ste insa de obser at ca, in multe ca!uri, magistratul judecator nu poate fi incadrat efecti in reunul dintre aceste tipuri, e#istand in manifestarile sale o combinatie intre aceste tipuri sau o schimbare, de la o cau!a la alta, a tipului in care ar putea fi incadrat. 2aca aceste schimbari se datorea!a dispo!itei momentane a persoanei magistratului, ba!ata pe factori e#teriori momentului ascultarii ,probleme de familie, de sanatate, neintelegeri la locul de munca, satisfactii personale ori insatisfactii etc.- magistratul nu pre!inta un echilibru psihic care sa-i confere posibilitatea de a efectua o buna ascultare. 2aca insa schimbarea este constienta, cu rol tactic in ederea adaptarii la tipul psihologic obser at sau intuit al persoanei ce a fi ascultata, aceasta a putea conduce la o reusita a ascultarii. Cate%a c!nsideratii "ri%ind "si1!l!$ia duelului 'udiciar in fa&a cercetarii 'udecat!resti

.n procesul penal, in fa!a de cercetare judecatoreasca, sfera mai larga de participanti la ascultarea inculpatului ,decat in fa!a de urmarire penala-, presupune in mod necesar o acti itate mai ampla, desfasurata in mod cone#, de pe po!itii diferite, de catre cei care sunt legal chemati la desfasurarea acestei acti itati. @otiunea de duel judiciar a fost mai putin utili!ata inainte de anul >IHI, in tara noastra nee#istand abordari ale problematicii psihologiei acu!atorului public si aparatorului, in pri inta Procuraturii asemenea studii nefiind posibile Ndin cau!a caracterului inchis al institutiei si a unei psihologii oficiale, caracteri!ate prin rigiditate, ignorandu-se ca in spatele functiei se afla totusi oameni cu personalitatea lor psihosociala si culturala distinctaO. 2e asemenea, a ocatul, cel ales sau numit, pentru asigurarea apararii inculpatului, a fost marginali!at si ignorat, desi nu s-a putut nega niciodata importanta si aloarea profesiunii lui, nee#istand ca atare nici preocupari pri ind psihologia acestuia. .n pre!ent egalitatea acu!arii si apararii in fata justitiei, de enind reala, necesita o tratare psihologica ca atare, in interactiune si interdependenta, rolul lor la aflarea ade arului fiind deosebit de important. .n acest duel judiciar nu trebuie uitata participarea si a celorlalte parti din proces: partea atamata, partea ci ila, partea ci ilmente responsabila, fiecare cu interesele ei, alaturate fie acu!arii fie apararii, intr-o anumita masura. 0rmarirea modului in care se desfasoara acest duel judiciar, dar si inter entia acti a in derularea acestuia, respectarea dispo!itiilor legale, orientarea lui, sunt atribute ale instantei de judecata in sistemul nostru de drept. .n ascultarea inculpatului, potri it principiului contradictorialitatii ce constituie fundamentul juridic al duelului judiciar, acest duel incepe in fa!a de adresare a intrebarilor si primire a raspunsurilor, care succede fa!a relatarilor libere, intrebari care se adresea!a prin intermediul presedintelui completului de judecata, ceea ce e#plica implicarea judecatorului in duelul judiciar. 1olul acti al judecatorului care conduce audierea are un impact psihologic asupra participantilor la ascultare, indiferent de po!itia pe care acestia o ocupa - de acu!atori ori de aparatori. (unoasterea trasaturilor de personalitate a judecatorului constituie o cerinta necesara, care poate fi de folos in reali!area colaborarii cu completul de judecata in indeplinirea mandatului pe care procurorul si a ocatul il au, respecti de acu!ator ori de aparator. /ste e ident, totodata, ca si judecatorul trebuie sa sesi!e!e profilul psihic al procurorului, al aparatorului, al partilor din proces, asa cum si partile din proces trebuie sa-si cunoasca reciproc acest profil, datorita interactiunii in care isi desfasoara acti itatea. 2ar, totusi, cea mai importanta cunoastere interpersonala, sub aspectele ei psihice, trebuie sa se reali!e!e intre repre!entantul acu!arii si cel al apararii, de multe ori aceasta fiind hotaratoare in castigarea duelului judiciar. Procurorul care, de regula, este sustinatorul actiunii publice, repre!entant al societatii ,in cau!ele in care actiunea penala se e#ercita din oficiu-, sustinator al acu!arii inculpatului, este inlocuit in aceasta din urma calitate de un a ocat in situatia proceselor in care actiunea penala

se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei atamate, de enind repre!entant al acu!arii, astfel ca o calitate in plus a a ocatului ar trebui sa fie mobilitatea lui psihica, garantie a reusitei sale in duelul judiciar. N!rme tactice le$ale de ascultare a incul"atului @ormele procedurale penale fi#ea!a cadrul ascultarii inculpatului in instanta ,art. )8))8C (.pr.pen.- pre a!andu-le pe cele mai importante, care au caracterul unor metode tactice. 6egiuitorul a pre a!ut doar aceste norme pentru ca nici nu putea si nici nu trebuia sa includa toate metodele tactice, deoarece, cu respectarea cadrului legal stabilit, ramane criminalisticii sarcina elaborarii de reguli si procedee tactice de ascultare a inculpatului. O prima norma procedurala este cea pre a!uta de art. )8) alin.> (.pr.pen. care stabileste ca ascultarea inculpatului este prima acti itate pe care instanta trebuie sa o desfasoare in cadrul procesului de aflare a ade arului. .n alin.8 al aceluiasi articol este pre a!uta apoi o dispo!itie legala cu caracter de norma tactica, respecti oferirea posibilitatii inculpatului de a relata liber tot ce stie despre fapta pentru care este trimis in judecata, fara a fi intrerupt si fara a i se citi ori a i se aminti continutul declaratiilor date in fa!a de urmarire penala, acesta in reali!area scopului de a se obtine o relatare spontana, cursi a si cat mai conforma cu realitatea. Pentru situatiile rare in care inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari, ori pentru situatiile in care e#ista contra!iceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, legiuitorul stabileste prin art. )8C alin.> (.pr.pen. o regula completatoare, respecti , presedintele, dupa terminarea relatarii libere, este indrituit a cere inculpatului e#plicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. 2aca inculpatul refu!a sa dea declaratii in fata instantei, potri it art. )8C alin.8 (.pr.pen., presedintele dispune sa fie citite declaratiile date de inculpat in fa!a de urmarire penala. O noua norma procedurala, cu caracter de procedeu sau regula tactica, este cea pre a!uta de art. )8) alin.8 te!a .. (.pr.pen., care stabileste ca, dupa terminarea relatarii libere, incepe fa!a de punere a intrebarilor si primire a raspunsurilor, intrebari care se pot pune de catre presedinte, de catre procuror, partea atamata, partea ci ila, partea ci ilmente responsabila, de catre ceilalti inculpati, precum si de catre aparatorul inculpatului a carui ascultare se face ,in situatiile in care ceilalti participanti la proces au aparatori, intrebarile sunt puse, de regula, de catre acestia-. .ntrebarile sunt puse prin intermediul presedintelui de complet, iar instanta are abilitarea sa respinga acele intrebari pe care nu le considera necesare in cau!a ,art. )8) alin.) (.pr.pen.-. Prin art. )8) alin.9 (.pr.pen. se mai stabileste ca inculpatul poate fi supus unei ascultari repetate ori de cate ori este necesar. O alta norma procesuala cu caracter tactic este si cea pre a!uta de art. )89 alin.> (.pr.pen., care, diferit de regula generala instituita prin art. ?> alin.8 (.pr.pen., pre ede ca la cercetarea judecatoreasca, cand sunt mai multi inculpati in aceeasi cau!a, fiecare este ascultat in pre!enta celorlalti. Obser am aici o deosebire de reglementare intre modalitatea stabilita pentru ascultarea in fa!a de urmarire penala si in fa!a cercetarii judecatoresti, in aceasta din

urma fa!a accentul punandu-se pe erificarea si completarea probelor administrate in fa!a de urmarire penala, erificare si completare care au loc in sedinta publica, cu participarea tuturor subiectilor oficiali si neoficiali ai procesului penal pre!enti la judecata, astfel ca ascultarea coinculpatilor se face in pre!enta tuturor, reali!andu-se publicitatea si contradictorialitatea sedintei de judecata. Pentru situatiile in care aceasta regula de principiu ar impiedica insa o buna ascultare, legiuitorul a pre a!ut prin art. )89 alin.8 (.pr.pen. ca atunci cand interesul aflarii ade arului o cere, instanta poate dispune ca unul sau unii dintre inculpati sa fie ascultati fara ca ceilalti sa fie de fata. %ceasta reglementare are si ea caracter tactic, permitand dispunerea, la cererea oricarui participant la proces sau din oficiu, a unei ascultari care sa aiba o mai mare eficienta. .n acest ca!, in sala de sedinta ramane doar inculpatul ce se asculta, ceilalti fiind indepartati din sala. (onsideram necesar ca pentru reali!area eficientei acestei ascultari separate, dupa ascultarea unui inculpat si introducerea pentru ascultare a altui coinculpat, cel anterior ascultat sa fie tinut separat de cei care inca nu au fost ascultati ,si apoi fata de cei deja ascultati- pentru a nu-si comunica ce au declarat ori a se pune de acord cu anumite aspecte ale faptei. .n ca!ul in care nu se reali!ea!a aceasta separare, ascultarea separata isi poate pierde utilitatea. %xemplificam in acest caz ascultarea realizata in dosarul 22345267 in care au fost trimisi in judecata un numar de 2 inculpati pentru comiterea infractiunii de incaierare& #in ascultarile inculpatilor efectuate in cursul urmaririi penale nu s-a putut stabili precis care dintre inculpati a aplicat lovitura care a cauzat decesul unei victime si care a aplicat lovitura care a produs vatamarea corporala grava a unei alte victime" toti cei sapte inculpati din primul grup fiind trimisi in judecata pentru incaierare in forma agravata prevazuta de art& 899 alin& 8 C&pen& In fata instantei s-a dispus ascultarea separata a inculpatilor luandu-se masuri si pentru ca cei indepartati din sala sa nu comunice intre ei " si" dupa o audiere care a durat peste sase ore " doar din cele declarate de inculpati s-a putut stabili cu precizie autorul uciderii victimei" respectiv a vatamarii corporale grave a celeilalte victime si actele de complicitate a restului inculpatilor& 'ot din aceasta ascultare s-a desprins si un alt aspect important privind incadrarea juridica a faptelor" respectiv modalitatea in care s-au comis faptele si vinovatia fiecarui inculpat" ulterior schimbandu-se incadrarea juridica din incaierare in infractiune de omor si vatamare corporala grava& Consideram ca" daca nu s-ar fi procedat la aceasta ascultare separata" rezultatul audierii ar fi fost departe de a contribui la aflarea adevarului& Pentru reali!area deplina a contradictorialitatii, legiuitorul a stabilit insa, prin art. )89 alin.) (.pr.pen., obligatia instantei ca, dupa ascultare, in pre!enta tuturor coinculpatilor, sa fie citite declaratiile luate separat, dupa care coinculpatii care nu au fost pre!enti, pot pune intrebari inculpatului ascultat separat. .n alin. 9 al art. )89 (.pr.pen. se mai instituie si posibilitatea ca inculpatul ascultat separat sa poata fi ascultat repetat in pre!enta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei. Pentru ca pot apare situatii in care inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari la care s-a referit in declaratiile anterioare date in fa!a de urmarire penala ori intre acele declaratii si declaratia data in fa!a cercetarii judecatoresti, e#ista neconcordante, contra!iceri ori se retractea!a total cele declarate anterior, s-au pre a!ut prin art. )8C (.pr.pen.

alte dispo!itii procesuale cu caracter tactic, respecti instanta sa ceara e#plicatii cu pri ire la neconcordantele i ite, putand da citire, daca e ca!ul, in intregime sau in parte, declaratiilor date anterior ,alin.>-, aceeasi citire a declaratiilor anterioare fiind facuta in mod obligatoriu atunci cand inculpatul refu!a sa dea declaratii in fata instantei ,alin.8-. 6ectura in instanta a declaratiilor scrise date anterior este mijlocul prin care se satisface principiul oralitatii judecatii. Prin necunoasterea sau nesocotirea acestor dispo!itii legale se mai practica uneori in instanta inceperea audierii inculpatului cu citirea declaratiilor sale date in fa!a de urmarire penala ori se renunta complet la audierea inculpatului pre!ent, inlocuind aceasta prin citirea declaratiilor anterioare. %ceasta practica, gresita din punct de edere procedural, este cu atat mai gresita din punct de edere al tacticii criminalistice, intrucat propriu-!is se e#clude o fa!a deosebit de importanta a procesului penal - ascultarea inculpatului in instanta.

7. Pre$atirea ascultarii incul"atului

Orice acti itate umana, cu cat este mai bine pregatita inainte de a se trece la desfasurarea ei, cu atat mai mult a duce la finalitatea dorita. 5i in ca!ul ascultarii inculpatului, o buna pregatire a acesteia a duce in mod negresit la obtinerea unor declaratii care sa contribuie hotarator la aflarea ade arului. @ecesitatea unei bune pregatiri a ascultarii inculpatului este de esenta reusitei in aceasta acti itate. %tentia indreptata spre studierea detaliata a faptei sa arsite, sub toate aspectele ei, trebuie corelata cu cunoasterea infractorului, a personalitatii acestuia, a mobilurilor care l-au determinat sa comita o asemenea fapta, a e entualelor situatii conflictuale anterioare, a contributiei ictimei infractiunii, a conditiilor concrete in care s-a desfasurat acti itatea infractionala. .n raport de toate aceste aspecte, se a putea stabili si tactica de pregatire in ederea ascultarii, modalitatea in care or fi studiate probele administrate in fa!a de urmarire penala, stabilirea importantei do e!ilor cau!ei, aspectele de natura psihologica care or trebui a ute in edere in derularea acestei acti itati. Pregatirea ascultarii inculpatului are o sfera ampla si este necesar a fi desfasurata sub mai multe aspecte:

a)

%tudierea dosarului cau!ei

&omentul sesi!arii prin rechi!itoriu a instantei cu judecarea unei cau!e presupune un ansamblu de probe administrate deja, ascultari ale inculpatului, martorilor, partilor atamate, partilor ci ile reali!ate in fa!a de urmarire penala ,ca!ul sesi!arii instantei prin plangere prealabila il om anali!a intr-un capitol urmator-. 5tudierea temeinica a tuturor actelor si probelor din dosar constituie o indatorire de prima importanta pentru magistrat. Prin acest studiu, cel care a efectua ascultarea poate sa obtina suficiente date cu pri ire la fapta ,sau faptele- pentru care inculpatul este trimis in judecata, precum si cu pri ire la persoana inculpatului. .n aceasta fa!a, studiul aprofundat, atent, trebuie sa duca in mod necesar la aflarea

modalitatii de comitere a faptei, a imprejurarilor concrete in care s-a comis, la contributia acti itatii inculpatului in cone#itate cu imprejurarile fa ori!atoare care au facilitat sa arsirea ei, iar in ca!ul cand e#ista mai multi inculpati contributia fiecaruia dintre acestia. %cest studiu trebuie facut cu obiecti itate, atat a probelor in acu!are, cat si a celor administrate in aparare, precum si asupra circumstantelor atenuante sau agra ante ale raspunderii inculpatului. .n timpul studierii probelor se impune a fi notate pe fisa de ascultare toate elementele importante cu pri ire la cau!a si la persoana inculpatului, aspectele neprobate ori cu un probatoriu insuficient, e entualele alibiuri in ocate, intrebarile ce se impun a fi puse, aspectele de lamurit, neconcordantele dintre declaratiile luate inculpatului in timpul urmaririi penale ori intre declaratiile acestuia si alte probe. 2eosebit de importanta in aceasta fa!a este si consultarea literaturii juridice si a practicii judiciare cu referire la infractiunea pentru care inculpatul este trimis in judecata, intrucat cu prilejul ascultarii or trebui lamurite aspecte ale continutului infractiunii, mai ales pri itoare la latura obiecti a si la latura subiecti a, de multe ori stabilirea corecta prin intrebari si raspunsuri a actiunii inculpatului in concret si a intentiei sau culpei ori a lipsei de ino atie cu care a actionat, determinand reusita acti itatii de infaptuire a justitiei. .n situatiile cand ascultarea urmea!a a se face cu pri ire la o infractiune intr-un anumit domeniu cu un aspect special, spre e#emplu o infractiune economica, comisa intr-un anumit sector producti , pregatirea ascultarii presupune studierea actelor normati e si a reglementarilor speciale referitoare la acel sector, cunoasterea sferei atributiilor de ser iciu ale inculpatului. .n acti itatea practica de pregatire a ascultarii regula este reali!area temeinica a acestei acti itati, studiul aprofundat, atent. @u putem insa sa nu aratam ca, uneori, aceasta pregatire se face superficial ori nu se face deloc, ajungandu-se ca direct, in sala de sedinta, fara a fi studiata cau!a, sa se procede!e la ascultare. 5ituatiile in care ascultarea nu este pregatita se pot datora increderii celui ce a efectua aceasta acti itate in e#perienta sa, in capacitatea sa de a sesi!a rapid aspectele cau!ei, lipsei de interes si de respect pentru acti itatea ce o desfasoara, lipsei de timp pentru a studia dosarele in situatiile unui rol deosebit de incarcat. .ndiferent de moti atie, consideram ca este de neacceptat o asemenea atitudine care duce la o acti itate de ascultare desfasurata la intamplare, fara eficienta, la prelungirea in timp a ascultarii, care nu rareori trebuie repetata, nu ca regula tactica, ci ca re!ultat al felului defectuos in care a fost pregatita. &agistratul care conduce ascultarea este necesar sa pregateasa cu minutio!itate aceasta ascultare. .n pregatirea ascultarii mai trebuie retinut si faptul ca judecatorii trebuie sa stie sa se pregateasca si in raport de cei care participa la ascultare, si care, in reali!area indatoririi pe care o au sau a interesului in proces, or pregati si ei ascultarea si or incerca sa rele e doar aspectele care le sunt fa orabile . %stfel, procurorul a pregati ascultarea pentru a mentine in inuirea si a demonstra ca aceasta este de netagaduit, iar inculpatul si aparatorul sau or cauta sa acredite!e ideea ne ino atiei inculpatului ori unei ino atii cat mai reduse a acestuia.

Prin urmare, fiecare proba administrata trebuie bine studiata pentru ca se poate incerca folosirea ei doar in parte, respecti e#ploatarea doar a unui anumit aspect care confirma acu!area ori o infirma, iar prin anumite intrebari care se or pune in timpul ascultarii, daca studiul a fost superficial, se poate ajunge la absoluti!area si de! oltarea e#agerata a acelui aspect, in reali!area interesului aratat. (unoasterea de la inceput a oricarei probe in amanuntime si in cone#iune cu toate probele din dosar fac ineficiente incercarile trunchierii ade arului, pentru ca, dupa fiecare intrebare cu pri ire la un aspect rupt din conte#t, se a putea continua - de cel ce conduce ascultarea - cu intrebari complementare care sa reconstituie intregul probei. %m putea e#emplifica sub acest aspect situatia in care, in declaratiile de la urmarire penala, inculpatul arata ca Nam primit de la coinculpat bunurile despre care stiam ca sunt sustrase, le-am alorificat si i-am remis coinculpatului contra aloarea pentru ca bunurile erau ale acestuia, eu neretinand nici o sumaO. 6a instanta inculpatul isi schimba declaratia aratand ca Nam primit de la coinculpat bunurile, le-am alorificat si i-am remis coinculpatului contra aloarea pentru ca bunurile erau ale acestuia, eu neretinand nici o suma+. (onsemnarea doar a acestei declaratii la instanta transforma recunoasterea infractiunii de tainuire in fa!a de urmarire penala intr-o fapta care nu mai intruneste elementele constituti e ale infractiunii, lipsindu-i sub aspectul laturii subiecti e cerinta esentiala subiecti a, respecti cunoasterea de catre faptuitor ca bunurile primite pentru alorificare pro in din sa arsirea unei fapte pre a!ute de legea penala. 4aptul insa ca declaratia de la urmarire a fost bine studiata, trebuie sa declanse!e imediat intrebarea cu pri ire la faptul daca cel ascultat a cunoscut pro enienta bunurilor ce le-a primit. .n ca!ul in care inculpatul a arata ca stia ca aceste bunuri au fost sustrase, nu se mai pun alte intrebari, iar daca a arata ca nu stia ori ca erau ale coinculpatului, se a intreba pentru ce moti la urmarire a declarat altfel, putandu-i-se citi si acea declaratie. 2aca insa presedintele completului de judecata nu sesi!ea!a schimbarea esentiala din declaratie, aceasta ar trebui sesi!ata de catre repre!enantul Parchetului pentru ca aparatorul inculpatului, chiar sesi!and, nu are interesul rele arii acestui aspect, ci, dimpotri a, a constui intreaga aparare pe acest aspect. Obser am, deci, ca o pregatire minutioasa a ascultarii trebuie sa fie facuta si de catre procuror, precum si de catre a ocat. 4iecare dintre ei isi pot intocmi fise de ascultare in care sasi note!e aspectele importante ce trebuie elucidate. %ctul de trimitere in judecata - rechi!itoriul - asea!a intr-o anumita ordine inculpatii ,atunci cand sunt mai multi coinculpati-, precum si martorii care se propun a fi audiati. ,1egula in actele de trimitere in judecata este ordonarea inculpatilor dupa gra itatea faptei retinute in sarcina lor, dupa ino atie, dupa antecedentele acestora, dupa faptul ca recunosc fapta, iar a martorilor de la cei care confirma in inuirea pana la cei care au fost propusi in aparare-. %tunci cand se face pregatirea ascultarii, apreciem ca fiind de o deosebita importanta faptul ca atat inculpatii, cat si martorii sa fie ase!ati in ordine tactica necesara aflarii ade arului in cau!a si sa nu se respecte intotdeauna ordinea propusa in rechi!itoriu. %stfel, dupa studiul declaratiilor inculpatilor, a antecedentelor lor ,atunci cand e#ista- judecatorul isi poate ordona succesiunea ascultarii acestora si altfel decat s-a propus de organul de urmarire penala. /ste recomandabil sa se inceapa cu cei fara antecedente penale, si dintre acestia cu cei care declara in concordanta cu conclu!ia generala ce se poate trage din ansamblul

probelor administrate in fa!a de urmarire penala, apoi cu inculpatii recidi isti care declara in acelasi sens, si, doar in final, cu cei care au declaratii ce nu se coroborea!a cu probele administrate, indiferent ca ansamblul probatiunii duce la confirmarea unei fapte sau la infirmarea comiterii ei, intrucat sarcina judecatorului este aflarea ade arului si nicidecum confirmarea unei in inuiri. 5e poate intampla ca, in ca!uri e#ceptionale, in timpul urmaririi penale inculpatul sa refu!e a face declaratii ori sa declare doar ca isi a face apararea in fata instantei de judecata, asa incat sa nu e#iste la dosar nici o po!itie a inculpatului de confirmare ori de infirmare a ino atiei sale. .n aceste situatii, pregatirea ascultarii trebuie sa se faca cu multa atentie, in amanuntime, cu pre ederea oricarora din po!itiile pe care le-ar adopta inculpatul. (hiar in situatiile in care la urmarirea penala inculpatul a recunoscut fapta ce i se imputa, aceasta nu trebuie sa duca la un studiu superficial al declaratiilor sale ori al probatoriului administrat, pentru ca nu rareaori in instanta acesta re ine la cele declarate, aducand o noua ersiune, pre!inta un alibi credibil, iar studiul insuficient al probelor, necunoasterea temeinica a dosarului pot duce la o ascultare ineficienta, cu greseli tactice, la indepartarea de ade ar. Ordinea studierii materialului de urmarire penala apartine, de asemenea, alegerii fiecaruia dintre cei care or participa la ascultare, legea nestabilind reo anumita prioritate. .n practica, din pacate, de multe ori se citeste rechi!itoriul, apoi e entual cate a declaratii de martori care sunt indicati a confirma in inuirea, considerandu-se, in acest fel, ca suficienta studierea dosarului. @ici in ce pri este aceasta ordine de studiu nu se pot da NreteteN, personalitatea fiecaruia, precum si e#perienta profesionala, determinand alegerea ordinii proprii. (onsideram totusi ca este indicat ca studiul sa inceapa cu citirea si anali!area declaratiilor martorilor, a partii atamate, a inculpatului, cu anali!a probelor stiintifice adminstrate in cau!a ,cand acestea e#ista- si doar apoi, dupa ce deja magistratul si-a format o conclu!ie, sa se studie!e referatul de terminare a urmaririi penale si rechi!itoriul pentru a se compara conclu!ia reiesita din probe cu actul de sesi!are a instantei.%ceasta ordine de studiere are si a antajul inlaturarii pericolului plecarii in studiu cu o parere preconceputa pri ind ino atia inculpatului, asa cum este rele ata in rechi!itoriu, si lasarii libere a posibilitatii de apreciere a probelor de catre magistrat. O data cu studierea fiecarei probe din dosar, a fiecarui act procedural intocmit, este recomandabil ca pe fisa de ascultare sa se note!e problemele ce trebuie clarificate ,mai ales ca unele dintre ele pot fi clarificate numai cu ajutorul inculpatului-, aceasta ajutand in mare masura la intocmirea planului de ascultare. %tunci cand problemele pentru care a fi ascultat inculpatul au legatura cu alte dosare, este recomandabil ca studiul sa fie e#tins si asupra acestora.

b) &unoasterea inculpatului
.ntr-o acti itate de ascultare bine pregatita, un rol hotarator pentru obtinerea unor declaratii corespun!atoare ade arului re ine cunoasterii personalitatii inculpatului si a trasaturilor psihice specifice acestuia, e ident alaturi de cunoasterea in concret a faptei sa arsite. 2e multe ori insa, preocuparea judecatorilor se opreste la studiul probelor pri ind fapta imputata inculpatului, considerandu-se in mod gresit ca ascultarea fiecarui inculpat nu

ridica probleme deosebite, toti fiind persoane care sunt in conflict cu legea penala si prin urmare nu se prea deosebesc. 1ealitatea insa este cu totul alta: fiecare inculpat este o persoana unica, irepetabila, cu trairi psihice specifice, cu conduite sau manifestari personale, tributar mai mult sau mai putin mediului in care s-a de! oltat si in care traieste, mai mult sau mai putin labil psihic. (unoasterea componentelor psihologice ale personalitatii -temperamentul, caracterul, aptitudinile- este deosebit de necesara, pentru ca acti itatea de ascultare, asa cum s-a aratat, constituie o lupta pe taram psihologic in care se incearca aflarea ade arului de catre instanta de judecata, iar inculpatul, de cele mai multe ori, este preocupat sa ascunda, ori cel putin sa diminue!e participarea sa la sa arsirea faptei. .n legatura cu personalitatea inculpatului trebuie sa se cunoasca, cel putin in linii generale, pregatirea lui profesionala, locul de munca, situatia familiala, preocuparile e#traprofesionale, prieteniile sale, gradul de cultura, temperamentul si caracterul sau, mobilul care l-a determinat sa comita fapta pentru care este trimis in judecata, starea sanatatii, iciile, antecedentele penale ,atunci cand e#ista-, felul in care inculpatul a conceput si a sa arsit fapta penala etc. 3oate aceste date se pot obtine de organul de urmarire penala si doar o mica parte pot fi obtinute de instanta de judecata. 2in dosarul cau!ei, instanta poate afla date in acest sens din e#trasul de ca!ier judiciar ,cu pri ire la e entualele condamnari anterioare, pentru ce fapte, persistenta in comiterea acestora-, din unele declaratii de martori, din declaratiile inculpatului ,ori coinculpatilor cand acestia e#ista-, din procesul - erbal de cercetare la fata locului ,intr-o masura mai redusa-, din ancheta sociala, care se efectuea!a doar pentru inculpatii minori, din Onotele de cunoastereO intocmite de catre lucratorul de politie in unele dosare in mod cu totul e#ceptional. %ceste relatii pe care lucratorul de politie le pre!inta in Onota de cunoastereO ar trebui sa fie deplin obiecti e, insa nu arareori ele contin aprecierea personala a politistului, influentata de e entualele situatii anterioare in care inculpatul a fost in relatii mai bune sau mai rele cu respecti ul lucrator. 6a dosar mai sunt atasate si Ocaracteri!ariO ale inculpatului emise de conducerea locului de munca in care inculpatul si-a desfasurat acti itatea, acesta fiind pre!entat ca o persoana plina de calitati, cu o buna comportare, muncitor sarguincios si corect, chiar si in situatii in care inculpatul este trimis in judecata pentru unele sustrageri de la acest loc de munca. (onsideram ca o lacuna in efectuarea urmaririi penale faptul ca nu e#ista preocupare pentru a oferi instantei date cat mai complete cu pri ire la persoana inculpatilor. .n lucrari de data recenta, cu caracter teoretic si indrumator mai ales pentru organele de urmarire penala, se specifica acti itatile pe care organele de urmarire penala le pot desfasura, cu posibilitatile lor multiple, pentru a se reali!a cunoasterea in inuitului sau inculpatului in fa!a de pregatire a ascultarii la urmarirea penala.

%stfel organul de urmarire penala poate obtine date despre in inuit pe cale indirecta, cat si in mod direct. %cti itatile indirecte prin care se pot obtine date pri ind temperamentul, caracterul si aptitudinile persoanei cercetate constau in in estigatii cu pri ire la persoana in inuitului, cercetarea la fata locului, studierea unor inscrisuri emanate de la in inuit, in estigatii pri ind comportarea in familie, la locul de munca, comportamentul dupa sa arsirea infractiunii. %poi acti itatile directe ale organului de urmarire penala prin care se pot obtine date despre personalitatea in inuitului sau inculpatului constau in efectuarea perche!itiei ,corporale, domiciliare-, constatarea atitudinii in timpul aplicarii sechestrului, in momentul retinerii ori arestarii. .n toate aceste acti itati organul de urmarire penala obser a si constata o multitudine de atitudini, de trairi ale inculpatului, poate obtine date de la orice persoana, iar in momentul in care face ascultarea a folosi cele mai potri ite reguli tactice. 2in pacate insa, toate aceste constatari ale organului de urmarire penala nu reies din actele intocmite. 5pre e#emplu, daca in timpul perche!itiei corporale efectuate la o surprindere in flagrant a comiterii unei infractiuni lucratorul de politie il obser a pe faptuitor ca tremura, transpira, plange etc. ori sta imperturbabil, iar apoi la efectuarea ascultarii deja stie cum sa procede!e tactic, toate aceste manifestari de atitudini nu apar niciodata in procesul- erbal de consemnare a efectuarii perche!itiei, cum, de altfel, niciodata nu re!ulta din dosar cum a decurs arestarea, unde s-a efectuat, mandatul de arestare nee#primand nimic in acest sens. 2e asemenea, la cercetarea locului faptei, organul de urmarire penala poate obser a manifestarile faptuitorului ,cand acesta este pre!ent-, poate lua relatii despre el de la orice persoana cu care ine in contact direct, insa nu om gasi nicicand in procesul- erbal reo mentiune despre aceste stari ale inculpatului si, cu totul intamplator, se a administra reo proba cu martori pentru a se do edi comportamentul faptuitorului. 5tiut fiind ca in fa!a cercetarii judecatoresti prima acti itate a instantei consta in ascultarea inculpatului, dupa care se administrea!a apoi toate celelalte probe, singura care poate oferi date folositoare pentru pregatirea ascultarii este acti itatea din fa!a de urmarire penala, pentru ca obtinerea unor probe in acest domeniu, dupa ascultare, de in ineficiente cu pri ire la tactica ce se putea adopta cu prilejul ascultarii.

c# Stabilirea m!dului de desfasurare a ascultarii si elab!rarea "lanului de ascultare

.n timpul studierii dosarului penal cu care instanta a fost in estita si pentru judecarea caruia s-a fi#at un termen la care se a proceda la ascultarea inculpatului ,sau a inculpatilor-, aceasta acti itate de ascultare este necesar a fi pregatita si organi!ata. Pregatirea in ederea ascultarii inculpatilor se a face de catre fiecare dintre cei ce or participa la ascultare ,judecatori, procurori, aparatori, parti in proces-, insa organi!area modului de desfasurare a ascultarii este in atributul judecatorului membru al completului de judecata. %scultarea nu se a face la intamplare, dupa inspiratia de moment a presedintelui completului de judecata, ci ea trebuie anterior organi!ata, respecti dupa studiul aprofundat al declaratiilor inculpatului date in fa!a de urmarire penala si a altor probe administrate in acea fa!a, se or stabili din punct de edere tactic cate a aspecte de urmarit, respecti problemele neclare ce trebuie lamurite ,spre e#emplu: inad ertentele pri ind momentul e#act al comiterii faptei re!ultate din declaratiile succesi e din fa!a de urmarire penala ale inculpatului si ale

unora dintre martori, date ce nu concorda etc.-, ce mijloace de proba pot sau trebuie folosite in timpul ascultarii ,inscrisuri, declaratii de martori, procese- erbale de reconstituire, fotografii judiciare etc.-, ordinea de ascultare in situatia e#istentei mai multor inculpati, daca or fi ascultati separat sau nu. 4ata de fa!a urmaririi penale in care cel ce organi!ea!a ascultarea poate asculta anterior martori, administra probe cu inscrisuri, ori efectua cercetari la fata locului, reconstituiri, iar abia apoi sa treaca la ascultarea in inuitului sau inculpatului, si aici a and posibilitatea citarii la date si ore diferite a e entualilor coinculpati, la ascultarea lor chiar si la locul comiterii faptei ,pentru crearea unui e entual soc psihic care sa-i determine sa recunoasca mai usor fapta- ori la locul de munca sau la domiciliul inculpatului ,in conditiile sale de iata obisnuite acesta fiind predispus la un contact psihologic mai usor-, in fa!a de cercetare judecatoreasca aceste posibilitati sunt ori limitate ori e#cluse. .n aceasta fa!a ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este legal stabilita prin normele procedurale, prima acti itate ce urmea!a a se desfasura fiind ascultarea inculpatului ori inculpatilor, apoi se asculta celelalte parti, dupa care se procedea!a la ascultarea martorilor, e#pertului ori interpretului, la administrarea altor probe. .nstanta poate dispune unele schimbari ale ordinii doar dupa ascultarea inculpatului ,art. )8> alin.) (.pr.pen.-, astfel ca organi!area acestei ascultari trebuie facuta anterior, cu mare atentie, pentru a-si rele a eficacitatea, fiind obligatoriu, deci, ca inculpatul sa fie ascultat inainte de administrarea oricarei probe. .n cadrul unei bune organi!ari tactice a acestei acti itati, in situatiile in care inculpatul, prin declaratile sale in fa!a de urmarire penala, a refu!at cooperarea ori a a ut o cooperare redusa in cele declarate cu pri ire la fapta ce i se imputa ori a negat comiterea ei, desi ansamblul probelor administrate in acea fa!a anterioara confirma sa arsirea faptei de catre el, la ascultarea sa in fata instantei este bine sa nu se insiste in mod deosebit, sa nu se incerce decat obtinerea unei declaratii sumare, pentru ca din punct de edere tactic nu s-ar obtine re!ultate, ci ar fi mai potri it sa se procede!e la ascultarea celorlalte parti, apoi a martorilor ,e entual a e#pertilor si interpretilor cand acestia sunt necesari in cau!a- si, dupa ce toate probele s-au administrat in pre!enta inculpatului, sa se procede!e la reascultarea inculpatului ,conform art. )8) alin.9 (.pr.pen.-, de aceasta data impunandu-se o ascultare amanuntita cu in ocarea aspectelor rele ate in fata sa, aceasta reascultare a and si a antajul ca, se a face dupa ce inculpatul a putut fi studiat de instanta in timpul administrarii probelor, s-au putut obtine date despre persoana sa, date care anterior primei ascultari nu era posibil a fi obtinute. 3ot in cadrul organi!arii si pregatirii ascultarii inculpatului, un loc important il ocupa planificarea felului in care urmea!a a se face ascultarea, aceasta urmand a se materiali!a in scris intr-un Nplan de ascultareN, Nschita de ascultareN sau Nfisa de ascultareN. .ndiferent de denumirea ce i se poate da, acest plan de ascultare trebuie sa fie dinamic, fle#ibil si sa se acomode!e cu realitatea faptelor, sa contina problemele de clarificat si succesiunea de abordare a lor, intrebarile de fond sau de amanunt la care a trebui sa raspunda cel audiat. .n ce pri este cerinta fle#ibilitatii planului de ascultare, trebuie preci!at ca , in nici o situatie, acest plan nu trebuie considerat ca este imuabil, ci intotdeauna trebuie sa e#iste disponibilitatea de a fi modificat in functie de desfasurarea ascultarii, de relatarile celui ascultat.

Planul de ascultare repre!inta pentru fiecare dintre cei care participa la aceasta acti itate ,judecator, procuror, a ocati, chiar si parti fara pregatire juridica- o e#presie a personalitatii fiecaruia. .n cele mai multe ca!uri este o schita cu diferite semne, notatii, sublinieri, care uneori poate fi inteleasa doar de cel care a intocmit-o. (onsideram ca nu se pot da NreteteN pentru intocmirea unui plan de ascultare, importanta fiind doar utilitatea acestuia. 5unt ca!uri cand persoana care a efectua ascultarea nu-si intocmeste scris nici macar aceasta schita, ba!andu-se pe o memorie deosebita, cu re!ultate cel putin la fel de bune ca si cele obtinute de alte persoane cu un plan intocmit in amanunt. %semenea ca!uri, insa, le consideram de e#ceptie si de aceea regula trebuie sa fie intocmirea unui plan de ascultare in care problemele de lamurit sa fie concret stabilite, mai ales in situatiile comple#e, cu arietate mare de probe, cu mai multi inculpati, cand s-au sa arsit mai multe infractiuni in concurs etc. . Planul de ascultare trebuie intocmit indiferent daca in fa!a de urmarire penala inculpatul a recunoscut sau nu fapta, pentru ca nu arareori in fata instantei inculpatul re ine partial sau total asupra acestei recunoasteri cu cele mai di erse moti atii ,nu a inteles ce i se imputa, nu a declarat cum s-a consemnat, a recunoscut pentru ca a fost iolentat etc.-. &ai ales pentru situatiile in care inculpatul nu a recunoscut fapta ,desi aceasta reiese din ansamblul probelor administrate- planul de ascultare trebuie sa fie intocmit in amanunt$ pentru situatiile in care se considera ca tactic este mai potri it sa nu se faca de la inceput o interogare in amanunt, se or intocmi doua planuri, cel pentru prima ascultare in mod mai sumar, si cel pentru reascultarea acestuia in detaliu ,putand fi completat si de! oltat dupa administrarea in fata instantei a tuturor probelor cau!ei-. .n cau!ele cu mai multi inculpati se or intocmi planuri de ascultare distincte pentru fiecare inculpat, cu abordarea specificului fiecarei ascultari in raport de contributia inculpatului in comiterea faptei, momentul in care si-a inceput acti itatea infractionala, recunoasterea sau nu a faptei, aspectele de personalitate ale inculpatului.

d# Alte acti%itati au5iliare de "re$atire a ascultarii

Pentru reali!area ascultarii inculpatului la termenul de judecata stabilit, acesta trebuie incunostiintat prin citarea sa ,citare care trebuie efectuata si fata de celelalte parti din proces-, stiut fiind ca, potri it art. 8I> alin.> (.pr.pen., judecata poate a ea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita ,nepre!entarea acestora nu impiedica insa judecata art. 8I> alin.8 (.pr.pen.-. @u om insista aici pe aspectele procedurale pri ind citarea inculpatului aflat in diferite situatii ,arestat, in stare de libertate, minor, militar etc.-, retinand doar ca, spre deosebire de fa!a de urmarire penala in care citarea se poate face pentru inculpat, coinculpati, parti atamate, martori, la date diferite, pentru a fi ascultati in locuri diferite, reali!andu-se astfel cerinta tactica de a nu le lasa timp sa se pregateasca, sa ia legatura, sa se puna de acord etc., in fa!a de cercetare judecatoreasca citarea tuturor trebuie facuta pentru acelasi termen si, doar daca procedura este indeplinita, se poate proceda la ascultare. 5i locul ascultarii in aceasta fa!a este, de regula, sediul instantei, in sala de de!bateri, loc accesibil oricarei persoane in reali!area principiului publicitatii care gu ernea!a intreaga acti itate de judecata. Prin e#ceptie, ascultarea sau mai ales reascultarea inculpatului se poate

reali!a la locul faptei ,cu prilejul efectuarii unei reconstituiri- ori la un alt loc ,localitatea in care domicilia!a ori la locul sau de munca,cu prilejul judecarii cau!ei cu publicitate largita-. 2e asemenea, instanta este datoare, in ca!uri e#pres pre a!ute de lege, sa asigure pre!enta unui a ocat pentru apararea inculpatului ,in ca!urile pre a!ute de art. >?> alin.8 (.pr.pen., precum si in cau!ele pentru care legea pre ede pentru infractiunea imputata inculpatului pedeapsa inchisorii de C ani ori mai mare sau cand instanta aprecia!a ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea art.>?> alin.) (.pr.pen. -. .n situatiile in care inculpatul nu cunoaste limba romana sau nu se poate e#prima, instanta trebuie sa ia masuri de a i se asigura un interpret. 2aca inculpatul este minor care nu a implinit >L ani, pentru audiere se a asigura pre!enta repre!entantului %utoritatii tutelare, a parintelui, a tutorelui sau curatorului ori a persoanei in a carei ingrijire sau supra eghere se afla. Pre!enta acestor persoane este indicata si din punct de edere tactic pentru crearea unui cadru de siguranta a celui ascultat si pentru a se e ita dificultatile ce pot apare pe parcursul ascultarii datorate , e entual, unui sentiment de frustrare, de insecuritate care prejudicia!a contactul psihologic.

8. Desfasurarea ascultarii incul"atului

%scultarea inculpatului, in intreaga sa desfasurare, parcurge trei etape principale, care, de altfel, sunt parti componente ale unui proces unic, ce se intrepatrund si se completea!a reciprocP>Q, in ansamblul sau aceasta fiind un mijloc de aflare a po!itiei inculpatului fata de fapta ce i se imputa, de cunoastere a inculpatului in ederea stabilirii elementelor de personalitate, a ino atiei sau ne ino atiei sale, a conditiilor in care s-a comis fapta. .n literatura de specialitate sunt stabilite trei etape ale ascultarii inculpatului, respecti etapa erificarii identitatii ci ile si a discutiilor prealabile, etapa relatarilor libere si etapa adresarii de intrebari si primire a raspunsurilor.

A. (ta"a %erificarii identitatii incul"atului si a discutiil!r "realabile /erificarea identitatii inculpatului este prevazuta de art& 856 C&pr&pen& in mod imperativ si consta in intrebari cu privire la nume" prenume" porecla" locul si data nasterii" numele si prenumele parintilor" cetatenia" studii" situatia militara" ocupatie" locul de munca" domiciliul" antecedente penale" starea civila !casatorit" necasatorit)" numarul copiilor" actul de identitate" averea& %ceasta cerinta de natura procesuala pre!inta interes pentru cercetarea criminalistica in sensul ca prin luarea acestor date se ajunge la obtinerea de relatii despre inculpat, care, chiar de mica intindere, pot contribui la cunoasterea acestuia, la stabilirea mediului in care isi petrece iata, unde munceste, e entualele incalcari anterioare ale legii penale, situatia sa familiala.

2upa erificarea identitatii inculpatului, potri it art. )88 (.pr.pen., presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului de sesi!are a instantei. .n practica, uneori, acest moment nu este respectat, citirea actului de sesi!are fiind facuta de presedintele completului de judecata, care, in continuare, isi indeplineste si obligatia de a e#plica inculpatului in ce consta in inuirea ce i se aduce. (onsideram ca respectarea dispo!itiei art. )88 (.pr.pen. nu este doar o obligatie de natura procesuala, ci are si caracter de norma tactica criminalistica, pentru ca in momentele erificarii identitatii inculpatului si citirii actului de sesi!are a instantei, sunt primele prilejuri, ce trebuie e#ploatate la ma#imum, in care se poate studia comportamentul inculpatului fata de situatia in care se afla, modul in care reactionea!a la in inuirea ce i se aduce, starea de liniste sau de agitatie pe care o traieste. %poi studiul a continua cand presedintele completului ii e#plica inculpatului in ce consta in inuirea, drepturile pe care le are in timpul procesului. Obser area atenta a inculpatului in aceste momente ajuta la stabilirea procedeelor tactice de ascultare, la usurarea reali!arii acestei ascultari. /ste de retinut ca in fata instantei nu e#ista o etapa a discutiilor prealabile ca in fa!a de urmarire penala, o posibilitate de a stabili in timp un contact psihologic, de a castiga increderea inculpatului, de a discuta lucruri ce nu au legatura cu cau!a, ci trebuie respectate intru-totul normele procesual penale aratate. 3otusi, am putea afirma ca, in sine, o asemenea etapa e#ista, insa ea nu se desfasoara prin discutii, ci prin obser area reciproca, dar mai ales din partea inculpatului. %rgumentam aceasta prin faptul ca inca inainte de inceperea procesului, inculpatul se afla, de regula, in sala de de!bateri, fie fiind adus in bo#a impreuna cu alti inculpati anterior inceperii de!baterilor, fie, daca este liber, enind in sala inaintea momentului in care cau!a sa ajunge pe rol. .n acest timp inculpatul asista la de!baterea altor cau!e, la ascultarea altor inculpati, percepe modalitatea in care instanta si procurorul desfasoara acti itatea judiciara, stabileste - dupa capacitatea sa de intelegere - personalitatea fiecaruia dintre cei cu care a eni in contact, felul in care acestia procedea!a la ascultare, manifestarile lor, poate cantari si aprecia cum trebuie sa se pre!inte in momentul in care a fi si el audiat. Prin urmare, este deosebit de important ca, stiind acest lucru, magistratii sa manifeste o atentie sporita pentru felul in care se e#teriori!ea!a in momentul desfasurarii cercetarii judecatoresti, in toate cau!ele, pentru ca de aceasta depinde stabilirea ulterioara, in timpul ascultarii inculpatului, a unui contact psihologic, de incredere ori neincredere, de teama ori liniste, de retinere sau nu in declararea faptei si a imprejurarilor in care s-a comis. 2e la primul contact cu inculpatul, si apoi pe tot parcursul ascultarii, trebuie sa se foloseasca un ton obisnuit, sa se cree!e o atmosfera linistita, calma, fara tensiune ner oasa sau de intimidare, care sa cree!e un cadru prielnic declararii ade arului. 2upa erificarea identitatii inculpatului si crearea cadrului aratat mai sus, dupa ce i s-a citit cuprinsul actului de sesi!are a instantei si s-au dat lamuririle necesare cu pri ire la in inuirea ce i se aduce, inculpatului i se cere sa declare tot ce stie cu pri ire la fapta si la in inuirea sa, din acest moment trecandu-se in etapa urmatoare. 2. Ascultarea relatarii libere

.n aceasta etapa inculpatul are posibilitatea de a se referi la fapta ,sau faptele- ce i se retin in sarcina prin rechi!itoriu, fara a fi intrerupt si fara a i se limita timpul de e#punere. 5pre deosebire de fa!a de urmarire penala, in care prima ascultare este, de regula, marcata de posibilitatea de a surprinde in inuitul cu aratarea faptei si a probelor, situatie pe care acesta fie nu o cunostea, fie nu se astepta sa fie cunoscuta de catre organul de urmarire penala, la ascultarea in fata instantei de judecata inculpatul cunoaste in inuirea, probele ce stau la ba!a ei, are e#perienta unor ascultari anterioare, este, mai intotdeauna, mult mai echilibrat psihic, conditii in care relatarea libera decurge in conditii superioare, de fluenta si calitate a e#primarii ,e ident ca aceasta a diferi in functie de pregatirea intelectuala a di ersilor inculpati-. /ste momentul in care presedintele completului de judecata, procurorul, aparatorii ,inculpatului, partii atamate etc.- au posibilitatea de a-l studia pe inculpat, de a-l obser a in reactiile sale e#primate prin gestica, modulatii ale orbirii, ritmul orbirii, descoperind trairile emotionale de satisfactie, multumire, mahnire, indignare, furie, spaima, frustrare. @u trebuie uitat insa ca, in aceasta fa!a, inculpatul poate eni bine fortificat psihic, pregatit, dupa ce si-a repetat de mai multe ori ce a spune, in urma unor consultari cu specialisti in domeniul juridic sau psihologic, si astfel sa masche!e ade aratele trairi emotionale, e#primand trairi neade arate care sa-i induca in eroare pe cei ce asculta. Pe langa aceasta obser are a inculpatului in ederea cunoasterii persoanei, care foloseste pentru alegerea celor mai utile procedee tactice de ascultare, inculpatul trebuie ascultat cu atentie si cu pri ire la continutul relatarii sale, notandu-se omisiunile, e!itarile, aspectele cu pri ire la care apar contra!iceri, alibiurile in ocate, toate aceste aspecte urmand a fi apoi lamurite in fa!a urmatoare a ascultarii. %titudinea inculpatului fata de in inuirea adusa poate sa imbrace una dintre urmatoarele forme: - sa recunoasca complet in inuirea si sa faca declaratii sincere, care, pentru cercetarea criminalistica si pentru stabilirea ade arului, sunt foarte pretioase$ - sa nu recunoasca in inuirea adusa si totodata sa faca declaratii sincere despre ne ino atia sa$ - sa recunoasca in intregime in inuirea, dar sa faca declaratii nesincere, fie pentru a-si acoperi alte fapte mai gra e, fie in ederea ascunderii altor infractiuni$ - sa nu recunoasca in inuirea si sa faca declaratii nesincere, propunand in acelasi timp administrarea unor probe false, prin care spera sa-si do edeasca ne ino atia$ - sa refu!e a face declaratii.

.ndiferent care dintre po!itiile de mai sus a fi adoptata de catre inculpat, pe langa cerintele de a nu fi intrerupt ori oprit, acesta nu a fi admonestat, intimidat, aprobat ori

de!aprobat, nu i se or face promisiuni de atenuare a raspunderii sale, ci se a pastra acelasi cadru solemn, de serio!itate, de calm, lipsit de duritate ori aroganta sau de o apropiere ori familiaritate ce nu isi au locul. Posibilitatea mentinerii acestui cadru propice ascultarii, e itarii sau inlaturarii acelor situatii nerecomandabile, o are presedintele completului de judecata care, potri it art.8IH (.pr.pen., poate lua masurile necesare in acest scop. 2e aceea, el trebuie sa manifeste ma#ima atentie si sa nu permita nici repre!entantului acu!arii, nici repre!entantului apararii, nici reuneia dintre parti sa inter ina in reun fel in aceasta fa!a ori sa-si manifeste atitudini de ostilitate sau de aprobare fata de inculpat sau de cele relatate de acesta. Oricare dintre participanti are aceeasi posibilitate, ca si instanta, de a-l studia pe inculpat, de a-si nota aspectele neclare din e#punere, omisiunile, contra!icerile, pe care sa le alorifice in continuarea procesului de ascultare. @u arareori in timpul relatarii sale cu pri ire la in inuirea ce i se aduce, inculpatul studia!a si el efectul celor declarate asupra instantei, procurorului, aparatorului, celorlalte parti, cautand sa obser e din mimica ori gesturi daca este cre!ut sau nu, daca este aprobat sau nu, uneori manifesta accese de nemultumire, de contestare a felului in care s-a efectuat urmarirea penala, re ine la recunoasterile facute in acea fa!a, alteori are atitudini lingusitoare, spasite, de castigare a simpatiei celor care il asculta. 5i in aceste situatii, o buna pregatire psihologica a celor care efectuea!a ascultarea a face ca atitudinea lor sa nu trade!e nimic din cele dorite de inculpat, sa nu se poata descoperi po!itia acestora fata de cele e#primate de el, prin pastrarea unei atitudini pline de echilibru. 3rebuie retinut ca persoanele care desfasoara acti itatea de ascultare a inculpatului sunt obligate a se conforma normelor procesual penale ,art. )8)-)89 (.pr.pen.- care constituie prin ele insele reguli tactice de ascultare, insa modul de aplicare a acestora poate diferi in functie de pregatirea profesionala, de personalitatea acestora, de talentul cu care le aplica. 4ata de regula aratata, ca inculpatul nu a fi intrerupt in timpul relatarii sale libere asupra in inuirii, trebuie aratat ca, prin e#ceptie, acesta poate fi totusi intrerupt din relatare atunci cand se indepartea!a de la obiectul ascultarii, atragandu-i-se atentia de a re eni la ceea ce constituie fondul problemei. .n situatia in care inculpatul este trimis in judecata pentru mai multe fapte in concurs sau pentru o infractiune continuata este necesar ca acesta sa declare cu pri ire la fiecare fapta sau moment al faptei si in acest scop, daca inculpatul nu relatea!a complet, poate fi pro ocat sa declare despre toate faptele. Pentru atitudinea inculpatului de refu! de a face declaratii cu pri ire la in inuirea ce i se aduce, aceasta etapa a relatarii libere lipseste, fiind suplinita procedural de dispo!itiile art. )8C alin.8 (.pr.pen. care pre ad ca instanta a dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior, insa ramane fara eficienta in ce pri este cercetarea criminalistica. In cauza in care inculpatii - tata si fiu - au fost trimisi in judecata pentru comiterea unei infractiuni de omor" acestia au refuzat sa dea in instanta vreo declaratie si imediat dupa

prezentarea invinuirii s-au intors cu spatele la instanta" spunand doar ca doresc sa fie judecati de un tribunal militar& In aceasta situatie !pe langa constatarea infractiunii de audienta conform art& 922 C&pr&pen) instanta a procedat la citirea declaratiilor inculpatilor date in faza de urmarire penala" insa din punct de vedere criminalistic nu s-a mai putut realiza nimic" retinandu-se doar atitudinea lor care ii caracteriza sub aspectul personalitatii infractionale& Probele administrate in cauza au demonstrat vinovatia inculpatilor & /ste total gresit procedeul unor magistrati judecatori care trec peste etapa relatarii libere intreband inculpatul doar daca recunoaste fapta sau nu, dupa care consemne!a po!itia inculpatului ,Nrecunosc fapta si o regretaN sau Nnu recunosc fapta N- si ii solicita se semne!e acest Nre!ultatN al ascultarii. 6a fel, este impotri a oricaror reguli de tactica criminalistica e#primarea de catre procuror a nemultumirii sau de catre aparator a satisfactiei fata de faptul ca inculpatul nu mai recunoaste fapta asa cum a declarat la urmarirea penala, iar o astfel de atitudine din partea unui membru al completului de judecata este de neadmis. 1eamintim ca si in aceasta etapa a relatarii libere trebuie apreciat daca aceasta se a face in fata celorlalti coinculpati ,in cau!ele in care e#ista mai multi inculpati- ori se a dispune ascultarea separata a fiecarui inculpat. %scultarea relatarii libere a fiecarui inculpat in pre!enta celorlalti se impune uneori cand inculpatul nu recunoaste fapta ,in timp ce ceilalti o recunoscpentru ca sa se cree!e si tensiunea psihica necesara care sa determine pe inculpat de a declara ade arul. .n momentele in care relatea!a, acest inculpat se a simti pri it, ascultat si de!aprobat de ceilalti coinculpati si trairile sale emotionale, in cele mai multe ca!uri, il or face sa-si re ina la o relatare a faptelor intamplate in mod real. 2aca totusi persista intr-o declaratie contrara, cu atentie se a putea obser a reactia celorlalti inculpati din care se poate trage conclu!ia daca, in ade ar, inculpatul este sau nu implicat in fapta. .n situatiile in care toti coinculpatii nu recunosc faptele este potri it din punct de edere al tacticii criminalistice ca fiecare sa fie ascultat separat in fa!a relatarii libere, solicitandu-i-se cat mai multe amanunte mai ales in situatiile in care in oca un alibi. %stfel a fi solicitat ca in relatarea sa libera sa dea cat mai multe date si detalii precise pri ind locul in care s-a aflat in timpul sa arsirii infractiunii, cum a ajuns in acel loc, cand a plecat, respecti ce persoane au cunostinta despre pre!enta sa acolo, daca a discutat cu ele, ce anume, cerandu-i-se si sa propuna probe in do edirea celor sustinute. .n situatiile in care inculpatul omite sa dea astfel de amanunte in timpul relatarii libere, aceste detalii ii or fi solicitate in etapa urmatoare de adresare a intrebarilor. Prin aceste relatari libere amanuntite in situatiile de nerecunoastere a in inuirii si de in ocare a unui alibi, interesul unei corecte acti itati criminalistice tactice este reali!at, pentru ca se or putea stabili jaloanele tactice ale unei acti itati judiciare iitoare prin care se a urmari lamurirea acestor aspecte obtinandu-se in final fie confirmarea ino atiei inculpatului, fie infirmarea acesteia. 1elatarea libera obtinuta in conditiile respectarii normelor procesuale si cu folosirea unor procedee tactice criminalistice, chiar si in situatiile in care declaratiile obtinute nu sunt sincere sau complete, pre!inta cate a a antaje pentru justa solutionare a cau!ei, respecti :

- posibilitatea cunoasterii sau infractiunea si a mobilului acesteia$

erificarii cu e#actitate a modului in care s-a comis

- obtinerea de date noi, de amanunt, despre fapta si imprejurarile in care s-a comis$ - studierea si cunoasterea inculpatului, a po!itiei acestuia in raport de fapta imputata$ - relatarea libera este, de regula, mai sincera decat relatarea din etapa ce urmea!a cand se raspunde la intrebari. C# Adresarea de intrebari si ascultarea ras"unsuril!r incul"atului %ceasta a treia etapa a ascultarii este cea mai importanta si repre!inta momentul de ma#ima incordare al ascultarii inculpatului, pentru ca acum se or pune intrebarile pregatite in urma studierii dosarului si se or primi raspunsurile inculpatului. 1eusita acestei acti itati a depinde in mare masura de capacitatea profesionala, de calitatile innascute ori dobandite, de rabdarea, perspicacitatea, initiati a si mobilitatea in gandire a celor care participa la ascultare. /ste ade arat insa ca intre participantii la ascultare ,judecatori, procurori, a ocati-, desi toti au aceeasi pregatire juridica, din punct de edere psihologic sau al pregatirii profesionale e#ista, totusi, unele diferente. (apacitatea profesionala este mai mult sau mai putin e identa in raport cu o singura cau!a, dar in ansamblu, si juristii, ca orice alta categorie socio-profesionala, pre!inta persoane mai bine pregatite sau cu o pregatire modesta, lucru care trebuie recunoscut. 2in pacate, acelasi dosar, datorita cunostintelor de specialitate mai ample sau mai reduse ale celor care il re!ol a, poate primi solutionari diferite, moti pentru care si legiuitorul a creat mai multe grade de jurisdictie, in ederea indreptarii e entualelor erori. 2aca s-ar considera ca toti participantii la acti itatea de infaptuire a justitiei sunt fara de greseala, instantele de control judiciar ar trebui inlaturate, insa ele e#ista si or e#ista pentru totdeauna. .n acti itatea de ascultare a inculpatilor, unele calitati care se cer judecatorului, procurorului sau a ocatului, pot fi innascute, altele dobandite pe parcursul ietii ori a acti itatii judiciare. %sa cum o persoana este dotata prin nastere cu un talent mu!ical, sporti etc., tot asa si un jurist poate sa aiba o inclinatie spre aceasta meserie ori calitati care sa-i asigure o mai mare reusita in acti itatea respecti a. 2e aceea, consideram ca se poate orbi si de calitati innascute pentru e#ercitarea unei profesii sau alteia, insa, in mod e ident ca acestea pot fi si dobandite sau de! oltate printr-o acti itate de pregatire, prin studiu aprofundat, atat a domeniului juridic, cat si a celui social, psihologic etc. . 1abdarea, perspicacitatea, initiati a, gandirea logica, intuitia sunt de regula calitati cu care omul se naste ori, prin efort de ointa si pregatire, le poate dobandi. 5e poate usor obser a in salile de judecata, judecatori, procurori, a ocati nerabdatori, impulsi i ori apatici, care cu greu sesi!ea!a aspectele importante ale cau!ei, nu pre!inta coerenta in gandire, nu intuiesc ce este esential sau nu in cau!a concreta, toate aceste deficiente a and ca re!ultat indepartarea posibilitatii de aflare a ade arului. %ceste lucruri, chiar

daca nu con in, trebuie rele ate si sa se incerce inlaturarea lor, pentru ca remea in care toti erau egali in inteligenta, instruire, capacitate profesionala si psihica este apusa. Pregatirea intrebarilor care urmea!a a fi puse inculpatului in aceasta fa!a este o acti itate laborioasa, bine gandita, iar intrebarile care se pun inculpatului trebuie sa indeplineasca cu necesitate cate a conditii: - sa fie clare si precise$ - sa fie formulate la ni elul de intelegere al celui ascultat$ - sa nu fie sugesti e $ - sa nu presupuna un raspuns scurt, afirmati inculpatului posibilitatea elaborarii unui raspuns propriu $ sau negati , ci sa ofere

- sa nu fie puse in asa fel incat sa se rele e ca instanta il considera pe inculpat ino at sau ne ino at$ - sa nu puna in incurcatura pe inculpat, mai ales cand acesta este bine intentionat si a declarat ade arul in etapa relatarii libere$ - sa fie pertinente aflarii ade arului. (laritatea si preci!iunea intrebarii ce se adresea!a inculpatului a impune un raspuns de aceeasi calitate, e entualele e#primari ambigue, alaturate intrebarii, justificand neincrederea in ade arul celor relatate, ceea ce a conduce la reluarea intrebarii, la atentionarea formularii de catre inculpat a unui raspuns concis. 0neori cel care adresea!a intrebarea ,fie judecator, procuror, aparator, parte- se simte dator sa faca o introducere, o pre!entare a ceea ce doreste sa intrebe, dupa care e#prima intrebarea$ alteori, dupa ce adresea!a intrebarea, incepe sa e#plice moti ele pentru care a pus aceasta intrebare si sa justifice importanta deosebita a ceea ce a intrebat. 2aca la aceste situatii se mai adauga si un stil de e#primare proli#, cu tonalitati ale ocii si gesturi nepotri ite, de multe ori se pierde esenta intrebarii, intrebarea nu mai este inteleasa ori nu mai este retinuta, sau in timpul e#plicatiilor inutile inculpatul poate sa-si pregateasca raspunsul, pier!andu-se astfel si spontaneitatea raspunsului ,pe langa timpul ce s-ar fi putut folosi pentru alte intrebari-. (alitatea unei intrebari de a fi formulata la ni elul de intelegere al celui ascultat este o conditie dintre cele mai necesare. Prin urmare, unui inculpat cu o pregatire scolara modesta i se or adresa intrebari prin folosirea unor cu inte obisnuite, u!uale si nu prin folosirea unei terminologii de specialitate. 5pre e#emplu, daca inculpatul in etapa relatarii libere a declarat doar ca a lo it ictima cu un par, a fi intrebat Nin ce parte a corpului ai aplicat lo iturile S+ si nu Nce !ona itala a craniului ai agresat-o: !ona occipitala, parietala, temporala S+. %stfel de intrebari, pe langa ca do edesc pretio!itate, infatuare, nici nu sunt folositoare acti itatii ce se desfasoara.

(onditia ca o intrebare sa nu fie sugesti a este de esenta ascultarii inculpatului$ sugerandu-i-se ce sa raspunda se a obtine acel raspuns, ceea ce e#clude obiecti itatea de care trebuie sa dea do ada cei care participa la ascultare . .n functie de gradul de sugestibilitate al intrebarilor, acestea se impart in: - intrebari determinati e, care sunt lipsite de elemente de sugestibilitate ,e#.N0nde se afla ictima S+-$ - intrebari incomplet sau complet disjuncti e, care contin elemente de sugestie in sensul ca inculpatul trebuie sa aleaga intre doua ariante e#primate ,e#.NBictima a ea sau nu cutit S+, NBictima dormea sau era trea!a S+-$ - intrebari implicati e, cu un mare grad de sugestibilitate in sensul ca prin intrebare i se sugerea!a direct o imprejurare la care probabil nici nu s-a gandit s-o e#prime in aparare ,e#.NBictima te-a lo it intai sau dumneata ai lo it prima data S+-. 5ugestia este cu atat mai mare cu cat s-ar pune o intrebare absolut implicati a ,e#. N@u-i asa ca ictima te-a lo it mai intai S+-. 5ugestibilitatea nu consta doar in cu intele folosite in formularea intrebarii, ci poate fi reali!ata prin tonul folosit, modulatia ocii, e#presia de pe fata celui care pune intrebarea. Prin urmare intrebarile trebuie formulate cu multa atentie, urmarindu-se e#cluderea sugestiei pe care ar putea sa o contina. 2e asemenea, conditia ca intrebarile sa fie astfel formulate incat sa nu impuna un raspuns scurt de genul NdaN sau NnuN, ci sa oblige pe inculpat sa elabore!e un raspuns mai amplu, se impune in ederea reali!arii unei ascultari corespun!atoare regulilor de tactica criminalistica. %sadar, inculpatul nu a fi intrebat N%i lo it S+, ci i se a adresa o intrebare de acest fel: N(e s-a intamplat in continuare, dupa ce ictima s-a intors S+. .nstanta nu trebuie sa-si e#prime anterior parerea cu pri ire la solutia care ar putea fi data in cau!a, prin niciunul dintre membri completului, aceasta constituind un moti de incompatibilitate in judecarea unei cau!e ,art. 9? alin.8 (.pr.pen.-, care atrage fie abtinerea ,art.CD (.pr.pen.-, fie recu!area ,art.C> (.pr.pen.-: %ceste dispo!itii ale (odului de procedura penala stabilesc obligatia judecatorilor din complet de a nu-si e#prima po!itia cu pri ire la ino atia sau ne ino atia inculpatului, obligatie ce trebuie respectata si cu prilejul adresarii de intrebari inculpatului, respecti prin felul in care sunt formulate, acestea sa nu de! aluie opinia judecatorului. ,O intrebare profund gresita este de genul: N%i impresia ca te trimitea in judecata daca nu esti ino at S+-. (onsideram necesar aici a rele a si faptul ca e#primarea opiniei de catre cei care participa la ascultare se poate face si cand se adresea!a o intrebare in mod corect, dar in timpul ascultarii raspunsului se adopta atitudini ce e#prima po!itia fata de continutul acestuia, respecti se afisea!a un !ambet ironic, se ridica sprancenele a mirare, se da din cap aprobati ori de!aprobati etc.

.nculpatului i se pot adresa intrebari in legatura cu in inuirea ce i se aduce, astfel ca cele care sunt e#terioare cau!ei, nefiind pertinente, or fi e#cluse, instanta fiind cea care le aprecia!a si, poate dispune in sensul respingerii acestora. %ceste cerinte pri ind intrebarile ce se pun trebuie sa fie respectate de toti participantii la acti itatea de ascultare a inculpatului, indiferent de po!itia sau interesul pe care il au in proces. Pentru respectarea acestei necesitati de ordin tactic criminalistic, presedintele completului de judecata, care conduce ascultarea inculpatului, a acorda atentie felului in care sunt formulate intrebarile de catre ceilalti participanti si in ca!ul in care a constata formulari care incalca cerintele de mai sus, fie a reformula intrebarea pe care o a pune inculpatului in sensul corect, fie a putea dispune respingerea ei ,in situatia in care intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de judecata-, ori a inter eni solicitand reformularea intrebarii sau o a respinge cerand inculpatului sa nu raspunda ,in situatia in care intrebarile se adresea!a in mod direct inculpatului de catre procuror, aparator, parti-. .n aceasta etapa se adresea!a intrebarile stabilite in planul de ascultare intocmit cu prilejul studierii dosarului, care se pot completa cu intrebari notate pe parcursul ascultarii libere ori re!ultate din unele raspunsuri ale inculpatului la intrebari anterioare ce i-au fost adresate sau generate de po!itia inculpatului si de problemele nou aparute in timpul ascultarii. O clasificare a intrebarilor ce se adresea!a inculpatului le imparte in trei categorii: - intrebari cu caracter general sau intrebari tema, care se refera la fapta ce constituie obiectul in inuirii sau imprejurarile cau!ei, pri ite in totalitatea lor$ intrebari problema, cu un caracter mai limitat decit cele dintai, care se pun pentru lamurirea unor aspecte care apar in timpul ascultarii si care se formulea!a pentru a restrange sfera raspunsurilor ce ar putea fi date de inculpat ,e#.N(um ati intrat in locuinta ictimeiN-$ - intrebari de detaliu prin care se urmareste preci!area unor anumite detalii pentru a se putea face erificarea celor declarate de inculpat in etapa relatarii libere ,sau in declaratiile date in fa!a de urmarire penala - ori pentru erificarea unor aspecte care au fost neglijate in ascultarile anterioare. %ceste intrebari de detaliu pot duce - daca sunt bine pregatite, sunt puse cu pricepere si la momentul oportun - la incurcarea inculpatului in propriile afirmatii ine#acte facute mai inainte. .ntrebarile de detaliu sunt de mai multe feluri: de completare, de preci!are, de control, ajutatoare, alternati e, suplimentare etc. 2intre aceste categorii de intrebari, cele cu caracter general ,sau intrebarile tema- sunt puse de presedintele completului de judecata care conduce ascultarea, intrebarile problema pot fi puse de oricare dintre participantii la ascultare, la fel ca si intrebarile de detaliu. 5ustinerea de mai sus se ba!ea!a pe normele de natura proceduala care confera presedintelui completului de judecata conducerea acti itatii ce se desfasoara in instanta. %sadar, presedintele completului trebuie, initial, sa lamureasca aspectele pri itoare la fapta care constituie obiectul in inuirii, la imprejurarile in care s-a comis si, daca in fa!a relatarii libere inculpatul nu a rele at aceste aspecte, el trebuie intrebat asupra lor. .ntrebarile problema sau de detaliu pot fi puse tot de presedintele completului de judecata, insa, datorita faptului ca acestea

se refera la unele aspecte de amanunt si ar putea fi omise sau nesesi!ate de catre presedinte, inter entia celorlalti participanti la proces se materiali!ea!a mai ales pe astfel de intrebari, care se considera a fi necesare in apararea sau acu!area inculpatului, rele ante sub aceste aspecte. Ordinea in care se pot adresa inculpatului intrebarile este stabilita de dispo!itiile art. )8) alin.8 (.pr.pen., respecti presedintele, apoi procurorul, partea atamata, partea ci ila, partea responsabila ci ilmente, ceilalti inculpati si aparatorul inculpatului a carui ascultare se face. .n timpul adresarii intrebarilor nu e#ista o ordine a punerii acestora in functie de categoria din care face parte intrebarea, ci acestea or fi puse in ordinea tactica gandita de fiecare participant la ascultare. 2aca in timpul adresarii intrebarilor, prin raspunsurile primite de la inculpat se i esc imprejurari noi care impun adresarea si a altor intrebari, oricare dintre partcipanti poate solicita presedintelui completului permisiunea de a adresa si alte intrebari, dupa care acesta, in respectarea dreptului la aparare a inculpatului ce se asculta, a trebui sa intrebe pe aparatorul inculpatului daca mai are si el de pus reo intrebare. .ntrebarile trebuie alese si folosite si in raport cu atitudinea inculpatului cu pri ire la in inuire, respecti de recunoastere a faptei, de nerecunoastere a in inuirii, de incercare de atenuare a ino atiei ori de refu!ul de a face declaratii. Prin urmare, cind se recunoaste fapta, se or mai pune intrebari de completare, de preci!are si de control pentru a se forma con ingerea deplina a instantei ca, in ade ar, fapta s-a comis in imprejurarile relatate. %tunci cand inculpatul neaga comiterea faptei ori incearca sa-i dea un nou continut, care ar putea duce la o calificare juridica diferita, intrebarile de completare, de preci!are si de control or fi puse spre a stabili in detaliu cele sustinute de inculpat, erificandu-se astfel eridicitatea po!itiei adoptate de acesta. Pentru situatia in care inculpatul refu!a sa dea orice declaratie si in etapa relatarii libere nu s-a putut obtine de la acesta nici o po!itie fata de fapta imputata, se a insista cu intrebari care sa-l pro oace pe inculpat ori se or pune intrebari care sa determine pe inculpat sa e#plice moti ele refu!ului de a da declaratii, care sa-l con inga de necesitatea intrarii in dialog. 2aca se a reusi ca inculpatul sa moti e!e pentru ce refu!a sa dea declaratii, a fi un prim pas care, folosit cu abilitate si cunoscand personalitatea si psihologia celui ascultat, a putea sa duca la continuarea ascultarii cu pri ire la fapta imputata. 5e pot intalni ca!uri in care inculpatul nu face declaratii, nu din ostilitate, ci pentru ca nu isi mai aminteste. .n aceasta situatie, trebuie reacti ata memoria inculpatului, in sensul de a-si aminti fapta. %ceasta se a face prin adresarea unor intrebari de natura sa-i mobili!e!e memoria, admitandu-se chiar intrebari de o minima sugestibilitate pentru inceput, dupa care, daca inculpatul incepe sa-si reaminteasca, conditiile pe care trebuie sa le intruneasca intrebarile or fi respectate. /ste e ident ca pot sur eni si alte situatii pentru ca inculpatii ajunsi in fata instantei pot a ea manifestari ce difera de la o persoana la alta, de la o situatie la alta, astfel ca intrebarile care se pun sau care sunt necesare pentru aflarea ade arului, in afara celor pregatite anterior, apar spontan, ca necesitate imediata, situatii in care calitatile personale ale celui ce efectuea!a ascultarea, cunostintele sale juridice si psihologice pot determina re!ultate diferite, chiar in situatii identice.

.n ascultarea inculpatului in instanta, mai ales in situatiile de nerecunoastere a in inuirii, de declaratii anterioare contradictorii, incomplete ,in fa!a de urmarire penala-, in situatiile in care e#ista suspiciuni cu pri ire chiar la declaratiile anterioare prin care s-a recunoscut fapta ori cand s-a refu!at a se face declaratii, sunt necesare a fi folosite unele procedee tactice de ascultare. %ceste procedee tactice se folosesc si in fa!a de urmarire penala, doctrina pre!entandu-le si de! oltandu-le pentru aceasta fa!a a procesului penal, insa, consideram ca ele isi gasesc aplicabilitate si in fa!a de judecata, e ident cu o anume specificitate. 1. Tactica ascultarii re"etate %scultarea repetata consta in reaudieri ale inculpatului cu pri ire la aceeasi fapta, la anumite imprejurari in care s-a comis, la amanunte considerate importante pentru lamurirea faptei in ansamblul ei. %ceasta reascultare se face la anumite inter ale de timp fata de prima ascultare, necesitatea ei fiind stabilita in planul de ascultare inca de la reali!area primei ascultari ori de enind necesara spontan ca re!ultat al administrarii unor alte probe. %scultarea repetata se ba!ea!a din punct de edere al normelor legale procedurale pe dispo!itiile art. )8) alin. 9 (.pr.pen., iar din punct de edere al tacticii criminalistice se a reali!a la termenul de judecata considerat cel mai potri it ,fata de derularea cercetarii judecatoresti- pentru a se obtine re!ultatul urmarit. .nca din etapa relatarii libere, inculpatul poate sa refu!e sa faca declaratii, sa declare in mod succint si sa nu rea sa detalie!e cele e#primate ,e#. Neu am ucis ictimaN sau Nnu eu am sustras bunurileN-, sa declare o ersiune elaborata pri itoare la fapta dar in care e ita implicarea sa, ori incearca sa acredite!e o ersiune care sa-i diminue!e raspunderea, sa omita unele imprejurari esentiale ori anumite amanunte care il incriminea!a etc., apoi in etapa intrebarilor si raspunsurilor sa e ite lamurirea oricaror aspecte sau sa refu!e sa raspunda. Pe langa atitudinea inculpatului, este posibil ca cei care participa la ascultare sa nu fi pregatit temeinic acesta acti itate, sa nu fi sesi!at anumite aspecte importante si acestea sa ramana nelamurite ori insuficient in estigate. .n aceste situatii se impune ca din punct de edere tactic sa nu se insiste in timpul primei ascultari ,situatiile in care inculpatul refu!a sa coopere!e, pre!inta faptele incomplet ori pre!inta noi ersiuni- si inca in acel moment sa se note!e in planul de ascultare necesitatea reaudierii in momentul in care s-au administrat si alte probe. %tunci cand se obser a, dupa terminarea ascultarii inculpatului, ca anumite aspecte nu au fost lamurite, de asemenea se a nota necesitatea reaudierii cu stabilirea precisa a ceea ce trebuie sa mai fie intrebat si lamurit. .n timpul derularii cercetarii judecatoresti, in timpul administrarii unei probe ,e#.ascultarea unui martor- poate apare e ident o nepotri ire intre cele relatate de inculpat la audierea sa in fata instantei sau o omisiune a lamuririi anumitor aspecte, ceea ce impune cu necesitate reascultarea inculpatului. /ste posibil ca si la o noua studiere a dosarului, inaintea unui termen de judecata, sa se constate ca unele amanunte declarate nu concorda, situatie care impune o repetare a ascultarii inculpatului.

(u prilejul reascultarii inculpatului pot fi lamurite aspectele sesi!ate, se poate completa declaratia cu cele omise la ascultarea primara in fata instantei, se pot erifica e entualele nepotri iri, contra!iceri intre cele relatate in declaratiile date in fa!a de urmarire penala si declaratia data in instanta. 2aca inculpatul a dat declaratii care nu reflecta ade arul, intre acestea or apare ine itabil neconcordante si cu toate incercarile inculpatului de a reproduce cele declarate anterior, se a incurca in detalii, pentru ca este imposibil sa le memore!e in intregime pe toate, astfel ca la repetarea ascultarii, efectul psihologic al acestei situatii il a face nu arareori sa re ina si sa declare ade arul. In acest sens tactic a procedat instanta dupa o prima audiere a celor opt inculpati trimisi in judecata pentru mai multe infractiuni de delapidare" complicitate de delapidare" fals s&a&" savarsite la date diferite" in participatii diferite& Pentru ca o parte din infractiuni nu erau recunoscute de catre unii inculpati" iar despre aceeasi fapta se prezentau versiuni diferite" dupa trecerea a mai multe termene si administrarea probelor necesare in cauza" instanta a hotarat ca parte din inculpati sa fie din nou ascultati" in pregatirea acestei ascultari intocmindu-se un plan minutios cu notarea tuturor aspectelor ce trebuiau clarificate si a intrebarilor corespunzatoare& In timpul desfasurarii acestei activitati s-a observat ca unii inculpati !cei carora li se imputau fapte mai grave si aveau calitatea de autori) declarau diferit de prima ascultare" omiteau anumite aspecte si relevau alte situatii& :bia dupa terminarea relatarii libere si a intrebarilor pregatite in planul de ascultare s-a adus la cunostinta inculpatilor existenta unor neconcordante intre declaratia primara si cea din acel moment" li s-a cerut sa explice aceste nepotriviri" autorul delapidarii incurcandu-se tot mai mult in explicatii si" dandu-si seama de situatie" a renuntat a-si mai sustine apararea !care consta in afirmatia ca nu el a dat din gestiune bunurile care au fost apoi comercializate de alti inculpati" primind o parte din banii obtinuti)& #e altfel" pe parcursul cercetarii judecatoresti desfasurate anterior aceste aspecte fusesera relevate partial de unii inculpati si de catre martori & %scultarea repetata poate fi dispusa de instanta atunci cand considera ca aceasta acti itate se impune, dar poate fi solicitata de procuror ori de partile in proces, instanta urmand a aprecia oportunitatea si necesitatea ei. Pentru situatiile in care la prima ascultare inculpatul a refu!at sa faca declaratii, a facut declaratii succinte ori a acreditat o ersiune noua a faptei, cu prilejul repetarii ascultarii este posibil ca acesta sa intre in dialog cu instanta, sa de! olte declaratiile rele and fapta cu amplitudine, aceasta in situatia in care pe parcursul cercetarii judecatoresti completul de judecata s-a manifestat in asa fel incat a castigat increderea inculpatului ,prin corectitudine, tinuta, profesionalism etc.-. 2e altfel, insasi ascultarea primara in instanta a inculpatului este o ascultare repetata, intrucat ea are loc dupa cel putin o ascultare a acestuia in fa!a de urmarire penala. &ai mult, chiar normele legale pre ad aceasta ascultare repetata a inculpatului atunci cand stabilesc ,sub sanctiunea nulitatii- prin art. )9> (.pr.pen. ca inculpatului i se acorda ultimul cu ant inainte de incheierea de!baterilor, prilej cu care acesta face, de regula, o ultima declaratie cu pri ire la fapta ce i se imputa.

2. Tactica ascultarii sistematice %scultarea sistematica presupune audierea inculpatului cu referire la desfasurarea cronologica a momentelor infractiunii, la inter entia unor alti participanti si la contributia concreta a acestora, la ordinea in timp sau in functie de gra itate a infractiunilor sa arsite de acelasi inculpat, cu e#plicarea e entualei legaturi intre acestea, la ordinea tactica a ascultarii inculpatilor in ca! de participatie . %scultarea sistematica trebuie sa caracteri!e!e, din punct de edere al tacticii criminalistice, orice ascultare a inculpatului in instanta, indiferent de po!itia adoptata de acesta, de recunoasterea ori nerecunoasterea faptei. &ai ales in cau!ele mai comple#e ori cu mai multi inculpati, acest procedeu tactic este indispensabil. O tactica bine stabilita impune o relatare libera amanuntita, apoi intrebari problema, care il obliga pe inculpat sa e#plice ori sa clarifice cum a conceput si a pregatit infractiunea, modul de desfasurare a acesteia, persoanele care au participat la acti itatea infractionala, contributia efecti a a fiecareia. .n situatiile in care inculpatului i se jalonea!a ascultarea prin intrebari bine pregatite si puse la momentul potri it, acestuia i se impune darea de e#plicatii logice si cronologice cu pri ire la toate aspectele ce pri esc in inuirea. 3ot ca necesitate tactica in cadrul ascultarii sistematice, in situatia cand celui ascultat i se imputa mai multe infractiuni comise la diferite inter ale de timp, cel care conduce ascultarea, in functie de cunoasterea elementelor de personalitate ale infractorului si ba!andu-se pe cunostintele psihologice acumulate, a stabili daca ascultarea a incepe in legatura cu infractiunea cea mai usoara sau cea mai gra a . Pentru e#istenta in cau!a a mai multor inculpati, ascultarea sistematica presupune e#plicatii ale fiecarui inculpat cu pri ire la propria sa acti itate infractionala, dar si, separat, e#plicatii cu pri ire la acti itatea fiecarui coinculpat. 2e asemenea, tactica ce urmea!a a se folosi in ordonarea ascultarii inculpatilor presupune adaptarea pentru fiecare situatie. .n ca!ul inculpatilor care nu recunosc faptele, inca din momentul studierii dosarului trebuie stabilita ordinea de ascultare ,care nu trebuie sa respecte ordinea fi#ata prin rechi!itoriu-, in sensul ca se a incepe ascultarea cu inculpatul care este mai labil psihic, deci trebuie cautata eriga cea mai slaba a grupului, care in declaratiile sale din fa!a de urmarire penala a rele at aspecte partiale referitoare la fapta, continuand apoi cu ceilalti coinculpati pana la cel care neaga total fapta si este cel mai puternic din punct de edere psihic. .n ca!ul in care majoritatea inculpatilor recunosc fapta si doar cati a sau numai unul se postea!a pe atitudinea de negare, ordinea ascultarii a ase!a la inceput pe cel care a relatat cele mai multe amanunte si a recunoscut complet fapta. .n situatiile in care inculpatul care nu recunoaste in inuirea este cunoscut din acti itatea anterioara a instantei, din judecarea de catre acelasi complet a altor cau!e, in care inculpatul respecti s-a mentinut pe po!itia de negare, indiferent de probatoriul administrat, este potri it din punct de edere tactic sa se inceapa ascultarea cu acesta, sa nu se insiste in mod deosebit, iar apoi sa se continue ascultarea cu ceilalti inculpati si, in timpul ascultarii acestora, sa fie urmarit ,fara ostentatie- spre a fi obser at care sunt reactiile sale de natura psihica, e#teriori!arile sale raportat la cele ce declara ceilalti ,in aceste situatii nefiind indicata ascultarea separata a inculpatilor-.

2aca inculpatii or fi ascultati separat, toti participantii la ascultare or putea obtine unele date, amanunte, detalii, care, fata de necunoasterea continutului declaratiei anterioare a unui coinculpat, or putea fi folosite in adresarea unor intrebari care sa con inga pe cel ascultat ca, in absenta sa, s-au rele at date importante in acu!area sa si astfel, de multe ori sa-l determine a considera ca nu mai are rost sa nege si drept consecinta sa recunoasca fapta. 3. Tactica ascultarii incrucisate .n fa!a de urmarire penala acest procedeu este des folosit pentru a infrange sistemul de aparare al in inuitului care, in mod nesincer, neaga in totalitate in inuirea si consta in ascultarea aceluiasi in inuit de catre doi sau mai multi anchetatori care s-au pregatit in mod special in acest scop, fiecare punand inculpatului intrebari in mod alternati , intr-un ritm sustinut. (onsideram ca se impune inlaturarea acestui procedeu din acti itatea de urmarire penala pentru ca, in esenta, acesta este un mod de constrangere psihica a in inuitului sau inculpatului care se asculta. %flat singur in camera de ancheta in fata mai multor persoane care se straduiesc sa-i do edeasca ino atia ,e entual asistat doar de a ocat-, cel anchetat, in conditiile aratate, suporta cu greu presiunea psihica la care este supus si pe care de altfel se mi!ea!a prin folosirea acestui procedeu, iar obtinerea de declaratii prin iolenta de natura psihica poate constitui infractiunea de cercetare abu!i a pre .art. 8LL (.pen. sau chiar de tortura pre .art.8L?7> (.pen. ,in raport de suferintele psihice la care este supus, de intensitatea si durata in timp a acestora-. .n fata instantei de judecata ascultarea incrucisata se poate reali!a la oricare ascultare a inculpatului insa are un continut si o desfasurare specifica. .n aceasta fa!a, la ascultarea inculpatului, participa judecatorul, procurorul, aparatorul inculpatului si uneori repre!entantii partilor ci ile, atamate, responsabile ci ilmente ori aceste parti personal. 4iecare participant la ascultare isi pregateste aceasta acti itate prin stabilirea intrebarilor ce se or pune pentru elucidarea aspectelor de interes, apoi in timpul ascultarii au posibitatea adresarii acelor intrebari ori a altora a caror necesitate apare in timpul desfasurarii ascultarii. @ormele procedurii penale nu permit insa adresarea de intrebari in alternanta rapida, ci fiecare a pune intrebarile dorite prin presedintele completului de judecata ori direct, cu permisiunea acestuia. 7. Tactica 9c!m"le5ului de %in!%atie9 %cest procedeu tactic consta in adresarea alternati a a unor intrebari care contin cu inte afectogene ,critice- pri itoare la fapta si la re!ultatele ei si a unor intrebari care nu au legatura directa cu cau!a si se foloseste cu re!ultate deosebite in ca!ul persoanelor mai sensibile. 2e la inceput trebuie preci!at ca in fa!a cercetarii judecatoresti prin acest procedeu tactic nu se urmareste stabilirea ino atiei inculpatului, in sensul de a-l determina sa recunoasca fapta ce i se imputa, ci scopul folosirii procedeului este altul: prin adresarea unor intrebari bine gandite se pot declansa in constiinta inculpatului procese psihice de remuscare, de cainta, de autonemultumire, de regret etc. ,atunci cand a sa arsit fapta si e ita sa o recunoasca- ori procese de re olta, de compatimire a ictimei, de dorinta de a oferi relatii pretioase care sa duca la stabilirea ade aratului autor ,atunci cand nu el este autorul faptei-.

Prin urmare, daca in timpul adresarii de intrebari inculpatului, despre care s-au luat relatii si se stie ca are un puternic sentiment patern, este sensibil la orice aspect pri ind proprii lui copii, i se adresea!a o intrebare de genul: N(um credeti ca au reactionat copiii ictimei cand au gasit-o moarta in locuintaS+ si apoi N5titi ca acesti copii si-au pierdut si mama in urma cu un anS (e credeti ca se a intampla cu ei acum S+, reactiile inculpatului nu or intar!ia sa apara in mimica, in gesturi, in tremuratul ocii, in orice alta e#teriori!are ce trebuie atent urmarite si corect interpretate. 2e o mare importanta este si tonul folosit de catre cel care pune intrebarile, atitudinea sa in general, care trebuie sa fie obisnuita, fara duritate, fara gesturi sau e#primari teatrale. Pe langa trairile intense ale inculpatului este necesar a se obser a si felul in care acesta a raspunde la astfel de intrebari, cursi itatea in e#punere care continua e#primarea anterioara din fa!a relatarii libere ori la raspunsurile la intrebarile anterioare, schimbarea ritmului e#primarii, ridicarea sau coborarea tonului, graba de a raspunde ori intar!ierea in a-si e#prima po!itia . 3oate aceste aspecte de natura psihologica pot conduce la crearea impresiei ca inculpatul ascultat a sa arsit sau nu fapta care i se imputa, chiar in situatiile in care cele declarate erbal sunt contrarii acestor stari. 2e regula, insa, inculpatul a e#prima si erbal ceea ce se poate obser a din atitudinile emotionale pe care le incearca. @u trebuie uitat totusi ca di ersitatea psihologica a oamenilor poate duce la e#teriori!ari diferite de la indi id la indi id in aceleasi conditii date, astfel ca nu trebuie absoluti!at, ci pri it cu atentie fiecare gest, cu stiinta ca nu intotdeauna manifestarea aparenta este si cea ade arata. (onclu!iile trase din e#teriori!arile in gestica, in mimica, in felul de e#primare trebuie pastrate in re!er a, fiind necesara confirmarea lor de cele ce declara inculpatul ori de ansamblul probelor care se administrea!a in cau!a. %xemplificam folosirea acestui procedeu printr-un caz practic& Inculpatul" trimis in judecata pentru infractiunea de omor calificat care consta in lovirea cu un cutit a propriului fiu" si care urmare leziunii toracice a decedat" in timpul ascultarii libere a relevat faptul ca cei doi fii !de 5; si 5< ani) l-au agresat" iar el" fiind bolnav si pensionat datorita starii de sanatate" s-a aparat de agresiunea acestora si in timp ce tinea cutitul in mana" victima s-a repezit spre el taindu-se in acest cutit& In faza intrebarilor si raspunsurilor" dupa cateva intrebari privitoare la starea lui de sanatate" felul in care era ingrijit de sotie !la care inculpatul a raspuns ca este grav bolnav si ca sotia il neglija" nu il ingrijea)" inculpatul a fost intrebat cine din familie tinea la el si il ingrijea cel mai mult !acest aspect rezulta din unele probe administrate in faza de urmarire penala)" moment in care inculpatul a inceput sa planga si a raspuns ca aceasta era victima" fiul sau pe care l-a omorat si care era singura lui nadejde& #upa acest moment inculpatul a revenit si a recunoscut ca victima il rugase anterior sa nu mai tipe !pentru ca nu-si gasea ochelarii) si el" fiind nervos" l-a lovit cu cutitul care se afla langa el pe masa din bucatarie& :ceasta declaratie era concordanta cu ansamblul probelor administrate in cauza & 8. )!l!sirea "r!bel!r de %in!%atie .n fata instantei acest procedeu se foloseste mai des in situatiile cand inculpatul nu recunoaste fapta sau o recunoaste partial, desi din ansamblul probelor administrate in fa!a de urmarire penala s-ar putea trage conclu!ia ino atiei acestuia. 1espectarea pre!umtiei de

ne ino atie impune instantei comandamentul de a nu considera pe inculpat ino at pana la pronuntarea hotararii, insa instanta are si obligatia de a administra toate probele pentru aflarea ade arului, asa incat in timpul ascultarii inculpatului a putea fi folosit si acest procedeu tactic, in limitele legale. %laturat acti itatii completului de judecata isi indeplinesc sarcinile si ceilalti paraticipanti la proces, indeosebi procurorul, partea ci ila si partea atamata fiind interesati in folosirea acestui procedeu, care, in cele mai multe ca!uri, are drept re!ultat recunoasterea faptei de catre inculpat. Pentru utili!area acestui procedeu tactic trebuie cunoscuta e#act po!itia de nerecunoastere a in inuirii de catre inculpat, po!itia re!ultata din declaratiile date de acesta in fa!a de urmarire penala, trebuie studiate temeinic toate probele din dosar cu aprecierea anticipata a alorii fiecareia dintre acestea si stabilirea tactica a momentului in care or fi pre!entate inculpatului, a ordinii de pre!entare, precum si intrebarile necesare ce or trebui puse raportat la fiecare proba. 2aca in fa!a de urmarire penala acest procedeu are calitatea de a putea surprinde inculpatul cu pre!entarea de probe deja administrate anterior ascultarii si care sa nu fie cunoscute de acesta, in fa!a cercetarii judecatoresti surpri!a pre!entarii unei probe este, in principiu, inlaturata. %ceasta pentru ca la terminarea urmaririi penale organul de urmarire trebuie in mod obligatoriu sa pre!inte inculpatului materialul de urmarire penala ,art. 8CD (.pr.pen.-, prilej cu care inculpatul ia cunostinta de continutul probelor administrate, le poate aprecia puterea probatorie, afla in ce masura in inuirea sa este do edita sau nu. Prin e#ceptie, aceasta pre!entare a materialului de urmarire penala nu a fi facuta in situatiile in care inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara ,art. 8C9 (.pr.pen.-, asa incat, in aceste situatii, daca inculpatul se a pre!enta in fata instantei de judecata spre a fi audiat, procedeul de pre!entare a probelor de ino atie a putea fi folosit cu mai mari sanse de reusita. @ici in aceste situatii nu trebuie uitat ca inculpatul poate studia dosarul la grefa instantei anterior primei audieri, astfel incat sa ajunga a cunoaste probele care il acu!a. 6iteratura juridica in materie recomanda pentru fa!a de urmarire penala ca probele de ino atie sa fie pre!entate dupa metodele: frontala si progresi a. Prima metoda presupune pre!entarea in mod neasteptat, de la inceput a probelor care do edesc ino atia, iar cea de-a doua metoda ,mai frec ent folosita- presupune pre!entarea in mod gradat a acestor probe, incepand cu cele mai putin importante, apoi a altora mai importante si sfarsind cu pre!entarea probelor celor mai puternice ,despre care in inuitul nici nu stia ca se afla in posesia organului de urmarire penala-. .n fata instantei de judecata aceste metode nu pot fi folosite, cel putin nu in aceasta acceptie, tocmai pentru ca probele se cunosc de catre inculpat. 3otusi, probele de ino atie pot fi folosite ca procedeu tactic in ederea aflarii ade arului in modul urmator: dupa ascultarea relatarii libere ,in care inculpatul nu recunoaste in inuirea sau o recunoaste in parte-, inculpatul a fi intrebat cu pri ire la imprejurarile do edite cu fiecare dintre probele care il incriminea!a, dupa care i se a arata ca in cuprinsul unei declaratii de martor ori a unei e#perti!e criminalistice etc. se confirma acti itatea infractionala ce i se imputa, solicitandu-i-se e#plicatii in acest sens.

(pre exemplu" inculpatul acuzat de un furt din locuinta unui cetatean " in faza de urmarire penala a negat a fi autorul acelei fapte" iar in instanta" dupa prezentarea invinuirii din rechizitoriu" a continuat sa nege savarsirea faptei& In dosar exista declaratia unui martor care afirma ca in seara respectiva a fost vizitat de inculpat" martorul locuind in acelasi imobil cu partea vatamata" apoi in raportul de constatare tehnica dactiloscopica s-a concluzionat ca urma papilara gasita in locuinta partii vatamate a fost creata de degetul inelar stang al inculpatului& In aceasta situatie" prin folosirea procedeului tactic de care ne ocupam" presedintele completului de judecata a intrebat pe inculpat daca il cunoaste pe martor" cand l-a vazut ultima data" daca in acea seara a fost in locuinta partii vatamate& Mentinandu-se pe pozitia de negare a faptei" inculpatul a raspuns ca nu il cunoaste pe martor" ca nu a fost in locuinta partii vatamate& In acest moment presedintele completului i-a adus la cunostinta ca martorul declara ca a fost vizitat de inculpat in seara comiterii faptei si ca raportul de constatare tehnica dactiloscopica a stabilit existenta unei urme papiliare care ii apartine pe un obiect din locuinta partii vatamate" in tot acest timp urmarind reactiile inculpatului si cerandu-i sa explice existenta acestor probe& In aceasta situatie inculpatul a inceput sa zambeasca si a raspuns ca nu are explicatii & 2in punct de edere tactic, e#ploatarea mijloacelor de proba in instanta trebuie reali!ata rational si la momentul oportun, Prin urmare, anterior momentului in care or fi folosite, declaratiile martorilor date in fa!a de urmarire penala trebuie temeinic studiate apreciindu-se aloarea lor. 2aca in acestea or fi sesi!ate discordante sau ine#actitati nu este potri it a fi folosite in reali!area acestui procedeu, pentru ca inculpatul ar putea sa le sesi!e!e si apoi sa profite de ele folosindu-le in fa oarea sa. Oricare dintre cei care participa la ascultarea inculpatului a putea alege anumite paragrafe din declaratiile martorilor audiati in fa!a de urmarire penala si apoi sa i le pre!inte in instanta solicitandu-i sa-si e#prime po!itia fata de ce acestia au afirmat despre comiterea faptei si, e entual, despre autorul acesteia. 5-a apreciat ca un impact deosebit asupra inculpatului pot a ea declaratiile prietenilor intimi sau ale persoanelor in care acesta are incredere sau fata de care acesta este atasat. 3inem sa preci!am ca judecatorului ii este cu desa arsire inter!is sa comente!e sau sa faca aprecieri in sensul ca aceste probe do edesc ino atia inculpatului, ci acesta trebuie doar sa rele e inculpatului e#istenta probelor si sa-i consemne!e cu e#actitate raspunsurile. 3actica pre!entarii probelor de ino atie poate fi utili!ata in instanta in orice cau!a, chiar daca este de presupus ca inculpatul ar cunoaste aceste probe . Practica a demonstrat ca nu intotdeauna inculpatii cunosc aceste probe, desi li s-a pre!entat materialul de urmarire penala. .n timpul pre!entarii acestui material, inculpatii, de regula, nu il studia!a indeajuns, sau doar semnea!a procesul- erbal care confirma ca au luat la cunostinta, uneori nu dau importanta unor probe, ori nu le inteleg puterea probatorie, cert este ca in fata instantei surpri!a pre!entarii unei probe poate sa e#iste. %lteori, desi inculpatul cunoaste proba, aplicarea procedeului poate sa-l determine sa renunte la po!itia sa anterioara, dandu-si seama ca instanta detine aceasta proba si ca nerecunoasterea sa ii a putea atrage o pedeapsa mai grea.

:. )!l!sirea mi'l!acel!r materiale de "r!ba &ijloacele materiale de proba sunt constituite din obiectele care contin sau poarta o urma a faptei sa arsite, obiectele care au fost folosite sau care au fost destinate sa ser easca la sa arsirea unei infractiuni, obiectele care sunt produsul infractiunii, precum si orice alte obiecte care pot ser i la aflarea ade arului. .n majoritatea ca!urilor aceste mijloace materiale de proba sunt supuse acti itatii distructi e a faptuitorului ori acti itatii de ascundere ori modificare, mai ales dupa ce infractorul isi da seama ca prin gasirea acestora a fi mai usor descoperit. 3otusi, pe parcursul cercetarii criminalistice, mare parte din acestea pot fi descoperite. .n fa!a urmaririi penale pre!entarea acestor mijloace materiale de proba se efectuea!a intotdeauna prin pre!entare directa ori, a and in edere aspectele de personalitate ale in inuitului, prin lasarea lor in !one i!ibile, ca fiind Nuitate din neglijentaN, mai ales obiectele compromitatoare si pe care acesta le credea bine ascunse, mi!andu-se pe surpri!a deosebita si reactia normala a faptuitorului care a recunoaste in acest fel mult mai usor fapta comisa. .ntre mijloacele materiale de proba ce or putea fi folosite se cuprind obiectele sau inscrisurile uitate sau pierdute de inculpat la locul sa arsirii infractiunii, bunuri care sunt ridicate de la domiciliul sau si care au apartinut persoanei atamate, instrumentele care au fost folosite sau puteau fi folosite la comiterea infractiunii, obiecte ridicate de la alte persoane carora le-au fost predate de inculpat si care apartineau partii atamate etc. .n fata instantei de judecata acest procedeu este mult mai rar folosit, tocmai pentru ca inculpatului i-a fost deja pre!entat mijlocul material de proba in fa!a urmaririi penale, surprinderea psihica nu se mai poate reali!a si, de regula, nerecunoasterea obiectului la urmarire nu se a schimba in fa!a cercetarii judecatoresti, inculpatul pregatindu-si in timp si e#plicatii in legatura cu acest aspect. (onsideram ca acest procedeu se poate folosi si in fata instantei, in anumite ca!uri si dupa o temeinica pregatire a tacticii de urmat. .n primul rand este necesar a se studia in amanunt caracteristicile respecti ului mijloc de proba, sa se stabileasca daca e#ista sau nu o legatura sigura intre acesta si infractiune ,prin erificarea alorii probante a mijlocului materialsi in ce masura obiectul respecti se poate do edi ca a apartinut inculpatului, ictimei etc. 2aca acest studiu conduce la conclu!ia eficientei pre!entarii mijlocului de proba respecti , in timpul ascultarii inculpatului, cu alegerea momentului tactic cel mai potri it, se a putea pre!enta respecti ul obiect, mi!andu-se nu pe surpri!a ederii obiectului, ci pe trairile psihice ce le poate declansa inculpatului, care, obser ate cu atentie, pot fi e#ploatate in continuarea ascultarii. .n practica am constatat ca, in multe ca!uri, pre!entarea dintr-o data a obiectului folosit pentru cau!area mortii ictimei pro oaca stari de agitatie, de disconfort psihic majoritatii inculpatilor, o e itare a pri irii acestui obiect. 1aspunsul la intrebarea referitoare la obiect se da fara a-l pri i, iar uneori inculpatul se grabeste sa dea un raspuns chiar fara a fi intrebat. .n situatiile in care inculpatul este o persoana mai putin sensibila, care prin declaratiile date anterior do edeste o anumita incrancenare in a-si mentine po!itia de nerecunoastere a

faptei si in cau!a e#ista un mijloc material de proba care ii apatine si cu ajutorul caruia s-a sa arsit fapta, se a putea proceda la o Neroare oitaN in sensul ca se a pre!enta inculpatului un alt obiect asemanator partial cu cel constituit ca si corp delict ,e#. un cutit- cerandu-i-se sa declare daca il cunoaste, daca ii apartine si daca stie unde a fost gasit, constatandu-se, de regula, in manifestarile inculpatului o stare de multumire, de linistire, ba!ata pe credinta ca s-a pierdut ade aratul obiect, declaratia sa de nerecunoastere fiind facuta cu adite accente de satisfactie. .mediat insa i se a pre!enta ade aratul obiect corp delict alaturand o intrebare scurta ,Ndar acesta S+-, reactia inculpatului e#primand aproape intotdeauna surpri!a, teama, uneori furia si insasi tonalitatea ocii a fi diferita. 3oate reactiile inculpatului in ambele momente trebuie atent urmarite si interpretate cu obiecti itate. 2in pacate, uneori, in instanta se pre!inta corpul delict urmarindu-se reactia salii, a celor care asista la de!bateri, fara a fi pri it inculpatul, reali!andu-se cel mult o acti itate de pre entie generala, care nu interesea!a acti itatea de ascultare criminalistica concreta. .n timpul citirii actului de sesi!are a instantei s-ar mai putea proceda la ase!area in !ona i!uala a inculpatului a mijlocului material de proba, dupa care sa se treaca la ascultarea inculpatului fara a se face nici o referire la acesta, urmarindu-se e entualele reactii emotionale ale acestuia. .n majoritatea ca!urilor se a constata ca, fara sa fie intrebat, chiar in fa!a relatarii libere, inculpatul se a simti dator sa faca anumite referiri la acest obiect, sa e#plice ce a in legatura cu pro enienta ori apartenenta acestuia, iar in ca!uri mai rare, cre!and ca tocmai acest obiect do edeste comiterea faptei, a re eni si a recunoaste fapta. ;. Ascultarea incul"atului des"re acti%itatea cel!rlalti "artici"anti la sa%arsirea infractiunii .n cau!ele cu mai multi inculpati se mai poate folosi ca procedeu tactic si ascultarea unui inculpat cu pri ire la acti itatea infractionala desfasurata de ceilalti inculpati. Pentru reusita acestui procedeu o prima cerinta consta din cunoasterea a cat mai multe date de natura psihologica despre fiecare dintre inculpati, despre contributia fiecaruia la sa arsirea faptei, despre atitudinea lor fata de fapta comisa, materiali!ata in recunoasterea ori nerecunoasterea acesteia. 5e a stabili apoi care dintre inculpati a fi primul ce se a asculta si ordinea in care se a proceda la audierea celorlalti. Pentru ascultarea inculpatilor in fata instantei, cu referire la aceasta ordine, se poate adopta una din urmatoarele ariante pe care le propunem: - inceperea ascultarii cu inculpatul care recunoaste cel mai complet si mai amanuntit fapta si apoi in descrestere pana la cel care nu recunoaste fapta$ - inceperea ascultarii cu inculpatul care nu recunoaste fapta si apoi, in crestere, pana la cel care recunoaste fapta in intregime . % antajele tactice ale primei ariante pot consta in aceea ca, fiind ascultat in pre!enta celorlalti coinculpati, sa-i determine implicit sa recunoasca si ei fapta ori sa duca la naruirea

esafodajului cladit in ideea nerecunoasterii si in credinta ca fapta sa nu a fi do edita. %ceasta tactica se a putea folosi doar atunci cand cei care nu recunosc faptele sunt infractori primari, cu o sensibilitate sporita, legati afecti intr-o anumita masura de catre cel care face recunoasterea. .n timpul ascultarii, ca procedeu tactic, se a cere inculpatului ce se audia!a primul sa faca referiri mai ales la acti itatea celorlalti inculpati, lasandu-se impresia ca persoana lui interesea!a mai putin instanta, astfel ca, de regula, cel audiat a orbi cu mai putine retineri, a rele a amanunte importante despre acti itatea infractionala a celorlalti coinculpati, in final fiind pro ocat spre a face si declaratii despre propria acti itate. 2e!a antajul audierii acestuia in pre!enta celorlalti coinculpati ar putea consta in unele retineri in declaratii, situatie care, imediat ce a fi sesi!ata, a impune dispunerea ascultarii separate. .n situatia in care se sesi!ea!a ca intre coinculpati a inter enit o intelegere anterioara cu pri ire la cele ce or declara, inca de la inceput ascultarea acestora se a face separat, iar in timpul ascultarii fiecaruia se poate lasa sa se inteleaga ca cel audiat anterior a declarat ade arul, lucru care poate sa-l determine pe cel ascultat sa declare cum s-a intamplat fapta, pentru ca el nu are de unde sa stie ce s-a declarat de catre cei ascultati mai inainte. Pentru cea de-a doua arianta propusa, potri it careia ascultarea se a incepe cu inculpatul care nu recunoaste fapta, regula tactica ce se impune este ascultarea separata si incitarea celui audiat sa declare despre acti itatea celorlalti, putandu-se chiar afirma ca acestia au recunoscut participarea lor. 5e poate obtine in acest fel o declaratie despre participarea coinculpatilor in care sa apara elemente care adesc pre!enta la fata locului a celui audiat, e entuala sa implicare. .n timp ce inculpatul relatea!a despre ceilalti, este recomandabil sa nu fie intrerupt, pentru ca asa, cre!and ca, in inuindu-i pe ceilalti, el ar putea sa scape, cel audiat ofera date care nu arareori il implica si pe el fara a-si da seama. 5esi!ate, aceste date or putea face obiectul intrebarilor ulterioare ce se or adresa inculpatului, intrebari care trebuie puse in asa fel incat sa i se dea sa inteleaga ca s-a desconspirat, situatie in care cel ascultat isi pierde increderea in el, isi da seama de greselile facute si poate sfirsi prin a recunoaste contributia sa la comiterea faptei. In cauza" inculpatii ,&/& si ,&%&" sot si sotie" au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de omor calificat constand in aceea ca au luat in intretinerea lor pe minora F& in varsta de 8 ani !in ideea ca ulterior sa o infieze) si dupa cateva luni au inceput sa o supuna unor maltratari prin bataie" scoaterea pe balcon in frig" ca pedeapsa" agresiuni repetate care au produs decesul minorei la data de 8 dec& 522;" cauza decesului stabilita medico-legal fiind expunerea la frig !constatandu-se si echimoze si escoriatii pe trupul minorei" care insa nu au cauzat decesul) Pentru ca inculpatii nu recunosteau fapta" iar martorii relatau doar aspecte indirecte referitoare la cauza" vazand-o doar anterior pe minora cu urme de lovituri si nimeni nu putea spune concret ce au facut inculpatii incat sa se produca decesul acesteia" instanta a hotarat ascultarea separata a inculpatilor incepand cu inculpatul ,&/&" din declaratiile anterioare rezultand ca acesta nu va recunoaste nimic& In timpul ascultarii inculpatul a aratat ca el nu a agresat-o pe minora si nici nu a expus-o la frig& Fiind intrebat de comportarea sotiei sale" de asemenea" a negat vreo agresiune a acesteia" cu precizarea ca uneori o mai lovea usor pe minora cand nu manca sau atunci cand plangea daca i se facea baie&

Constatand ca inculpatul nu va declara mai mult" s-a trecut la ascultarea separata a inculpatei care" initial" a declarat in acelasi sens& In momentul in care i s-a comunicat ca sotul ei afirma ca doar ea batea minora" inculpata" mai putin echilibrata psihic" a inceput sa declare despre violentele care le exercita sotul ei asupra minorei" tulburandu-se tot mai mult si declarand cum a lovit-o inculpatul pe minora in ziua decesului" cum a deschis geamul si a lasat minora in patul de langa fereastra !dupa ce tocmai fusese scoasa din baie)" desi afara era frig etc& In momentul in care" in prezenta amandurora" instanta le-a citit declaratiile date" auzind ce a spus inculpata despre el" inculpatul a inceput sa declare despre violentele la care a supus-o sotia lui pe minora" confirmand si vinovatia acesteia& (hiar daca se mentine in atitudinea de nerecunoastere a faptei, din cele declarate de el, in confruntare cu cele declarate de fiecare coinculpat, completul de judecata poate trage unele conclu!ii pri ind sinceritatea fiecaruia dintre coinculpati si, in coroborare cu restul probelor administrate, sa cree!e con ingerea justa de participare sau nu la sa arsirea infractiunii. .n acti itatea practica fiecare dintre cele doua ariante tactice se pot folosi cu ma#im de randament, insa alegerea ariantei trebuie indelung gandita si este necesar a a ea la ba!a o buna cunoastere a declaratiilor date in fa!a de urmarire penala precum si solide cunostinte de psihologie judiciara, la care trebuie intotdeauna si o mai mica sau mai mare do!a de talent pentru reali!area ascultarii. <. /erificarea 9alibiului9 si 'ustificarea =tim"ului critic= Prin NalibiN se intelege o proba prin care inculpatul do edeste justitiei ca in momentul sa arsirii infractiunii se gasea in alta parte. .n oricare fa!a a procesului penal, inculpatul caruia i se imputa sa arsirea unei fapte penale se poate apara in ocand imprejurarea ca in momentul cand s-a comis aceasta fapta el se afla intr-un alt loc si, prin urmare, nu putea sa comita fapta respecti a. %tunci cand se face o astfel de afirmatie, in declaratia inculpatului se preci!ea!a si locul concret in care s-a aflat, precum si probele cu care poate do edi aceasta sustinere. /ste ade arat ca in ocarea OalibiuluiO se regaseste mai rar in apararea pe care inculpatii si-o fac in fata instantei, insa totusi aceasta situatie apare, iar justificarea in ocarii acestei aparari doar la instanta consta in aceea ca au considerat ca instanta le a erifica atent cele sustinute. .n alte situatii se sustine ca doar mai tar!iu si-au amintit despre imprejurarea ca s-au aflat in alta localitate ori de persoanele care le-ar putea confirma apararea. @u in rare ca!uri, inculpatii care in fa!a de urmarire penala au negat comiterea faptei fara a da e#plicatii sau a moti a in reun fel ,dar uneori chiar si cei care au recunoscut fapta-, in fata instantei se postea!a pe po!itia de nerecunoastere a in inuirii, moti and ca in data respecti a se aflau intr-o alta localitate sau in aceeasi localitate, dar in alt loc.

4ata de aceasta afirmatie, instanta trebuie imediat sa procede!e la o gama e#tinsa de intrebari care sa faca posibila obtinerea a cat mai multe amanunte referitor la ceea ce se afirma. .nculpatul a fi solicitat sa numeasca localitatea sau locul respecti , sa arate precis cand a ajuns in acel loc, cu ce mijloc de transport, cu cine s-a intalnit pe drum, cu cine s-a intalnit in acea localitate, ce interes l-a determinat sa fie in acea localitate, orele la care s-a intalnit cu anumite persoane ,i se a cere si sa le numeasca-, cat a stat in localitate, cu ce s-a intors, cu cine s-a intalnit la intoarcerea in localitatea in care s-a intamplat fapta, de la cine a aflat de comiterea faptei etc. %bia dupa obtinerea acestor amanunte cat mai concrete si precise se a solicita indicarea probelor pe care intelege sa le propuna in do edirea afirmatiilor sale. Omiterea ascultarii in amanunt cu pri ire la aceasta aparare si incu iintarea, iar apoi administrarea probelor propuse, constituie o greseala tactica de multe ori ireparabila, pentru ca, dupa ce probele s-au administrat in fata inculpatului, la o e entuala reaudiere, acesta isi a jalona e#punerea pe cele afirmate de martorii propusi, nu se or mai putea depista nepotri iri de timp si de loc sau e enimente, asa incat, chiar daca in ade ar inculpatul a comis fapta, aceasta nu i se a mai putea retine in sarcina. (onsemnarea minutioasa a fiecarei etape, pe ore, minute, a fiecarui amanunt chiar aparent neimportant, constituie temeiul unei ascultari corecte a martorilor propusi care, cat de bine ar fi fost pregatiti, nu pot relata amanunte decat daca in ade ar au fost pre!enti si inculpatul si-a formulat o aparare sincera si corecta. In acest sens" inculpatul acuzat de comiterea unei infractiuni de talharie" constand in aceea ca a amenintat pe partea vatamata cu un pistol si i-a luat banii" dupa ce in faza de urmarire penala nu a recunoscut fapta" fara a da vreo explicatie" in fata instantei" mentinanduse pe aceeasi pozitie" a declarat ca in acea zi nu a fost in municipiul M& ci se afla la sora sa in orasul C unde a plecat de dimineata si a stat intreaga zi" propunand in aparare pe concubina sa& :udiata" martora !concubina) a declarat ca a fost toata ziua cu inculpatul in municipiul ( " asa incat alibiul invocat de inculpat nu a putut fi dovedit !in fata instantei de apel inculpatul si-a retras apelul" dandu-si seama ca apararea sa nu este credibila)& ) alta situatie de invocare si verificare a alibiului o desprindem dintr-un dosar in care doi inculpati au fost trimisi in judecata retinandu-se ca au comis o infractiune de furt calificat prin sustragerea unei vaci de la o ferma de animale& In timpul urmaririi penale ambii inculpati au recunoscut fapta aratand ca in timpul noptii s-au deplasat la acea ferma" au sustras animalul pe care l-au dus intr-un targ dintr-o localitate apropiata unde l-au vandut a doua zi& In fata instantei au revenit la recunoastere si au aratat ca nu au comis fapta" in acea noapte nefiind in localitate" unul afirmand ca a plecat cu doua zile inainte in jud& 'ulcea" iar celalalt a sustinut ca era in alta localitate si nu s-a aflat in acea perioada in localitatea in care se afla ferma& (-a procedat de indata la o ascultare amanuntita a fiecaruia cu privire la cele sustinute" asa incat s-a consemnat in declaratii ca inculpatul care sustinea ca se afla in jud& 'ulcea a plecat intr-o zi de joi cu autobuzul care avea plecarea in jurul orei 55 si care l-a dus la (ibiu de unde a luat trenul de ora 5="93 spre ,ucuresti" ca avea la plecarea din sat un cos cu flori !imortele - flori de paie) pe care dorea sa le vanda in 'ulcea " ce persoane l-au vazut in statia de autobuz& (-a consemnat si ora la care a ajuns la 'ulcea" ce a facut in continuare pana s-a intors si cine l-a vazut la intoarcere& Pentru celalalt inculpat s-a consemnat ce a declarat" respectiv ca se afla in localitatea Marpod " jud& (ibiu " unde era angajat la numitul P&I& la paza oilor" ca a stat in data respectiva" noaptea

si ziua urmatoare la oi in pasunea din afara satului& (-a mai consemnat si faptul ca la stana mai era si numitul #&+& " ca localitatea M se afla la 9;-9< >m& de localitatea in care s-a comis furtul" cum se poate ajunge dintr-o localite in alta " in cat timp etc& #upa aceste insemnari ale declaratiilor inculpatilor s-au admis probe in verificarea alibiului urmand a se asculta ca martori persoanele indicate in declaratii" s-a solicitat un orar al circulatiei autobuzelor din acea localitate la (ibiu& ?a termenul urmator nici unul dintre martorii primului inculpat nu au putut confirma plecarea in ziua indicata de acesta ci" legat de sarbatorile de Pasti" au precizat o alta data" dupa comiterea faptei cand" in adevar" inculpatul a fost vazut plecand din localitate cu cosul cu flori& Fiind reaudiat" inculpatul" care a constatat ca nu i se confirma apararea" a recunoscut fapta comisa impreuna cu celalalt inculpat" acesta din urma revenind si el si recunoscand comiterea faptei" mai ales ca la dosar existau probe privind prezenta celor doi in localitate in seara comiterii faptei& O3impul criticO repre!inta suma duratelor acti itatilor care au precedat sa arsirea infractiunii, a actiunilor care caracteri!ea!a sa arsirea infractiunii si imediat post-infractionala. Procedeul tactic al justificarii timpului critic se poate folosi in fa!a cercetarii judecatoresti in situatiile in care in fa!a de urmarire penala nu a fost folosit si fata de inculpatii care nu au recunoscut fapta, au in ocat un alibi, au dat declaratii cand de nerecunoastere a faptei, cand de recunoastere, au incercat sa acredite!e ino atia unei alte persoane. .ntrucat oricare dintre aceste situatii in ocate pot sa repre!inte ade arul in cau!a, la fel cum ade arul l-ar putea constitui si sa arsirea faptei de catre inculpat, instanta este datoare sa se edifice asupra ariantei ade arate inca de la ascultarea inculpatului. Prin folosirea acestui procedeu, inculpatului i se cere, de asemenea, sa declare in amanunt ce a facut in !iua in care s-a intamplat fapta, din momentul in care s-a tre!it, in ce locuri a fost, la ce ore ,chiar cu preci!area in minute-, persoanele care l-au insotit, cu care s-a intalnit, ce a discutat cu acestea. 5e or folosi la interogare intrebari precise, concise, referitoare la momente concrete, cerandu-se raspunsuri de aceeasi calitate, tocmai pentru a nu lasa inculpatului timp sa se gandeasca ori sa declare ambiguu. Pregatirea intrebarilor trebuie facuta din timp, cu stabilirea alternantei acestora si respectarea succesiunii temporale, ba!ata pe cunoasterea in amanunt, pe ore sau minute, a modului in care fapta s-a sa arsit si re!ulta din celelalte probe ale dosarului, respecti declaratiile martorilor, declaratia partii atamate, probele stiintifice ,e#.actul medico-legal care stabileste ora si data decesului ictimei-. 2in declaratiile inculpatului date in fa!a de urmarire penala se a alorifica orice amanunt de timp pe care acesta l-a dat. (onsemnarea celor declarate de inculpat nu trebuie sa omita nici un amanunt, chiar daca la o prima edere ar parea ca este lipsit de importanta. %cest procedeu presupune in continuare erificarea tuturor datelor furni!ate de inculpat in comparatie cu celelalte probe deja administrate in fa!a de urmarire penala, iar la administrarea lor din nou in fata instantei trebuie erificate toate datele care nu coincid. 5e a

putea obser a de cele mai multe ori ca o parte din cele afirmate de inculpat nu corespund realitatii, fie ca in timpul preci!at nu putea sa fie in acel loc, fie nu a ea timpul fi!ic sa ajunga dintr-un loc in altul, fie ca raman perioade de timp neacoperite, locuri in care nu a fost, persoane care nu confirma ca s-au intalnit ori confirma intalnirea lor la cu totul alta ora. Bor putea fi administrate noi probe pentru lamurirea unor aspecte, iar dupa stabilirea cu preci!ie a tuturor nepotri irilor se a proceda la o noua ascultare a inculpatului, prilej cu care i se pot rele a toate neconcordantele, solicitandu-i e#plicatii pentru fiecare. /ste momentul de incordare psihica ma#ima, inculpatul, in nenumarate ca!uri, a!andu-se Nprins+ in propriile afirmatii, cu intregul sistem de aparare descoperit, ceea ce il a determina fie la recunoasterea faptei, fie la incercarea unei noi ersiuni. .n acest ultim ca! trebuie erificata in acelasi mod si noua arianta a petrecerii timpului, cu rabdare, atentie, lucru care nu arareori a fi de!armant pentru inculpat. 5e cu ine a face mentiunea ca intre procedeul anali!at si procedeul erificarii alibiului nu e#ista identitate in sensul ca erificarea timpului critic se poate face pentru orice situatie de nerecunoastere ,sau recunoastere partiala- a faptei, in timp ce erificarea alibiului se face doar atunci cand se in oca o aparare concreta. >. C!nfruntarea 2in punct de edere procedural, confruntarea este un mijloc de proba si se efectuea!a in situatiile in care se constata ca intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cau!a e#ista contra!iceri si atunci cand se aprecia!a ca prin aceasta se or lamuri unele aspecte in interesul aflarii ade arului ,art.H? (.pr.pen.-. %scultarea in cadrul confruntarii se face cu pri ire la faptele si imprejurarile in pri inta carora declaratiile date anterior se contra!ic ,art HH (.pr.pen.-. &odalitatea in care se efectuea!a o confruntare trebuie sa se ba!e!e pe o tactica ce presupune abordarea criminalistica a desfasurarii ei, prin urmare constituie un procedeu de tactica criminalistica aplicabil la o ascultare repetata si simultana a celor care au mai dat declaratii in cau!a, indiferent in ce calitate. O confruntare se poate reali!a intre doi sau mai multi inculpati trimisi in judecata in aceeasi cau!a, pentru fapte comise in calitate de coautori, complici sau instigatori, intre inculpat ori inculpati si partea atamata sau ci ila, intre inculpat ori inculpati si martori ,sau martori-, dupa ce initial, in timpul cercetarii judecatoresti, au fost ascultati, iar intre declaratiile lor e#ista unele contra!iceri, neclaritati, neconcordante si acestea nu pot fi inlaturate pe ba!a e#aminarii altor mijloace de proba. (onfruntarea poate fi efectuata pentru lamurirea oricaror contra!iceri, chiar de o importanta mai redusa, insa este absolut necesara in situatiile cand neconcordantele ori contra!icerile din declaratii pri esc aspecte esentiale ale cau!ei care trebuie lamurite pentru aflarea ade arului, chiar daca e#ista unele mijloace de proba, pentru a se reali!a o cat mai buna do edire a unei corecte stari de fapt. (u prilejul confruntarii se pot obtine uneori noi date importante cu pri ire la unele aspecte ale cau!ei, care fie inca nu erau cunoscute, fie se prefigurau neclar din probatoriul administrat. 4olosirea acestui procedeu criminalistic al confruntarii pre!inta interes in acti itatea de ascultare a inculpatilor prin aceea ca este un nou prilej de a obtine date cu pri ire la aspectele psihologice si de personalitate ale celor ascultati, de a le erifica buna sau reaua credinta in legatura cu declaratia initiala ori cu declaratia data in timpul confruntarii, de a se crea un nou

moment in care cei care au omis fara rea credinta relatarea unor aspecte importante sa aiba posibilitatea, prin reacti area memoriei, sa le relate!e, iar pentru situatiile unor declaratii anterioare diametral opuse celorlalti ascultati, de a se crea un moment de incordare psihica in care cei nesinceri sa se autodemaste. 3rebuie stiut insa ca nu intotdeauna se poate obtine re!ultatul cel mai bun prin folosirea procedeului confruntarii intre inculpati. 2e aceea, inainte de a admite efectuarea unei confruntari se impune un studiu aprofundat al fiecareia dintre declaratiile celor ce or fi confruntati, stabilirea e#acta a contradictiilor din declaratii, notarea acestora, aprecierea cau!elor care au dus la relatarea diferita, contradictorie a unor imprejurari. .n situatiile in care acest studiu duce la conclu!ia unei omisiuni neintentionate ori a unei receptari eronate urmate de o relatare in acelasi sens, se a renunta la confruntare si se a efectua o ascultare repetata doar a celui care a dat acea declaratie, doar apoi, daca se constata mentinerea celor declarate anterior, sa se apele!e la efectuarea confruntarii. 3rebuie stabilit cu preci!ie care or fi cei intre care se a face confruntarea, asupra caror aspecte, prin adresarea caror intrebari, a ordinii acestora. Pentru ca reusita unei confruntari scade, de regula, direct proportional cu numarul crescut al inculpatilor care urmea!a a fi confruntati, in raport de problemele care trebuie lamurite prin folosirea acestui procedeu, se or stabili cu e#actitate persoanele intre care se a face confruntarea, pentru care imprejurare anume, fiind recomandabil sa se efectue!e confruntari doar intre doi inculpati pentru a se putea obser a si reactiile fiecaruia in raport cu relatarea celuilalt. O confruntare intre trei sau mai multi inculpati dispersea!a atentia celui care efectuea!a confruntarea si reduce sansa obtinerii re!ultatului dorit. Pregatirea confruntarii presupune si obtinerea de date despre personalitatea celor care or fi confruntati, aceste date fiind adeseori mai bogate decat in momentul audierii primare. 2esfasurarea cercetarii judecatoresti la termene succesi e de judecata a creat deja posibilitatea ca inculpatii sa fie mai bine cunoscuti, prima lor ascultare, apoi administrarea probelor testimoniale, au oferit suficiente date pentru a sti ce structura psihica are fiecare dintre inculpati, care sunt manifestarile si e#teriori!arile acestora. .n situatiile in care deosebirile de ordin psihologic ar aduce fata in fata inculpati cu dominante psihice de emoti itate, de nesiguranta, de frica, iar pe cealalta parte inculpati puternici din punct de edere psihic sau cu e#perienta in astfel de NinfruntariN ,recidi isti, persoane cu antecedente penale- ori persoane puternic legate afecti ,tata - fiu, soti etc.- ori persoane mult inegale prin pregatire intelectuala, statut social, po!itie interpersonala de ordin social ,sef-subaltern-, forta fi!ica, arsta ,major-minor-, confruntarea trebuie apreciata cu pri ire la utilitatea ei. 2aca nu se a tine seama de aceste aspecte si se a trece la efectuarea confruntarii, re!ultatele pot fi contrare celor urmarite, respecti se a putea intampla ca inculpati anterior sinceri sa de ina timorati, speriati, tematori, sa re ina la cele declarate cu buna-credinta si sa accepte ersiunea neade arata a celor care ii domina psihic ori fi!ic. 2e retinut ca inculpatii care au actionat in grup la comiterea unei fapte infractionale se cunosc intre ei, si-au stabilit anterior sarcinile, ierarhia in grupul infractional, sunt obligati material sau moral unul altuia, astfel ca aceste elemente, de multe ori, or influenta re!ultatele acestei acti itati. 2in punct de edere tactic, confruntarea trebuie sa se ba!e!e pe elementul supri!a. %dmiterea efectuarii confruntarii prin incheierea instantei si mai ales stabilirea aspectelor care or constitui obiectul confruntarii constituie o greseala tactica. 1olul acti de care trebuie sa dea

do ada instanta implica si lamurirea aspectelor contro ersate din declaratiile inculpatilor, iar in reali!area tactica a confruntarii instanta a putea dispune la acelasi termen de judecata efectuarea confruntarii si imediat sa procede!e la aceasta, desigur ca dupa ce in prealabil a pregatit minutios desfasurarea ei. .n acest fel, e entuala intelegere dintre inculpati nu a mai a ea loc, iar efectul psihologic a fi deplin. (onfruntarea, fiind o ascultare repetata si simultana a doua sau mai multor persoane, care urmea!a unei ascultari anterioare separate, determina o noua traire emotionala specifica acestui moment, care se adauga trairilor psihice din momentul unei ascultari obisnuite. (u prilejul confruntarii, tensiunea psihica a celor confruntati este intensificata datorita temerii fata de reactiile celui cu care este confruntat, sentimentelor de compasiune sau afecti itate fata de acesta, comple#ului de ino atie sau preocuparea de a nu fi in inuit pe nedrept, teama de a nu se descoperi ade arul ,in ca!ul celor nesinceri-, teama de a nu se desconspira ori a desconspira pe altul s.a. Pentru asigurarea unei confruntari eficiente este necesar ca presedintele completului de judecata, prin prerogati ele sale legale, sa asigure o atmosfera de calm, de echilibru, de obiecti itate, sa e ite orice incercare de intimidare a celor confruntati, fie din partea celui cu care este confruntat, fie din partea repre!entantilor acu!arii sau apararii. O data pregatita, potri it aspectelor aratate mai sus, se a trece la confruntarea propriu!isa. .n literatura de specialitate, a#ata mai ales pe efectuarea confruntarii in fa!a de urmarire penala, se considera ca pentru inceput se a introduce persoana considerata mai sincera sau cea care a solicitat e#pres sa se recurga la confruntare, aceasta pentru a a ea posibilitatea sa se obisnuiasca cu atmosfera creata, sa de ina mai ferma pe po!itia sa, cealalta persoana urmand a fi introdusa ulterior pentru a fi surprinsa de situatie si astfel sa e#iste o mai mare sansa de a re eni la declaratia initiala. 5ub un prim aspect, aceasta opinie nu poate fi primita pentru fa!a cercetarii judecatoresti pentru simplul moti ca o data cu strigarea cau!ei respecti e, partile trebuie sa fie pre!ente concomitent in sala de judecata, iar inculpatii ,daca sunt arestati- or fi adusi deodata de catre escorta, iar daca sunt liberi, sunt deja pre!enti in sala chiar inaintea luarii cau!ei lor. 5ub alt aspect, raportat la inculpati, si de altfel la intreaga desfasurare a judecatii, instanta nu poate porni cu idei preconcepute asupra ino atiei sau ne ino atiei reunui inculpat, respecti nu se poate considera ca unul sau altul dintre inculpati recunoscand fapta este mai sincer decat un altul care nu recunoaste fapta. %poi, o confruntare se desfasoara in scopul inlaturarii unor contradictii si este de presupus ca nu se cunosc cau!ele acestor contradictii, pentru ca altfel, stiind anterior arianta ade arata, confruntarea nu s-ar mai impune. 3otodata, nici in fa!a de urmarire penala si, cu atat mai mult in fa!a cercetarii judecatoresti, nu se poate permite ca un inculpat sa fie considerat nesincer si, in acelasi timp, cre!andu-l sincer pe un alt inculpat, sa-i cream o situatie a antajoasa.

Earantia aflarii ade arului prin inlaturarea contradictiilor din declaratiile date anterior de catre fiecare inculpat, se a putea reali!a doar in desfasurarea unei confruntari fara a antaje acordate reunui inculpat, in conditii de tratament identic. Pentru o buna desfasurare a confruntarii, inculpatii or fi in itati sa ramana in fata instantei, orientati spre aceasta, insa uneori pot fi ase!ati si fata in fata, iar instanta ii a putea obser a din lateral. % antajul primei po!itionari consta in aceea ca toti inculpatii confruntati pot fi pri iti cu atentie de catre instanta, spre a li se obser a modul in care reactionea!a in momentul audierii, insa aceeasi po!itie de!a antajea!a pe aparatorii inculpatilor ,raportat la actuala ase!are in salile de judecata a instantei, procurorului si aparatorilor- si a antajea!a pe repre!entantul Parchetului. (ea de-a doua po!itionare a inculpatilor pentru reali!area confruntarii ,fata in fata si lateral fata de instanta si aparatori- creea!a un a antaj pentru aparatori si de!a antajea!a pe repre!entantul Parchetului ,care a putea obser a doar pe unul dintre inculpati, celalalt fiind cu spatele-, iar pentru instanta diminuea!a posibilitatea de obser are. Pentru situatia actuala de ase!are in sala de judecata a instantei, a repre!entantului Parchetului si a repre!entantilor apararii, consideram ca inculpatii ce sunt supusi confruntarii or trebui ase!ati in po!itie laterala fata de instanta, cu fata spre aceasta, asa e#istand posibilitatea de a fi obser ati de catre toti participantii la ascultare. 2in punctul de edere al inculpatilor confruntati, po!itia cu fata la instanta, unul langa celalalt, este mai potri ita pentru ca acestia sa nu se influente!e, sa poata da raspunsuri fara a obser a reactia celuilalt. Po!itia inculpatilor fata in fata incomodea!a psihic, de regula, pe cel care este de rea credinta, acesta a and ne oie de mari eforturi pentru a-si controla e#presiile, gesturile si fluenta orbirii. 1eamintim ca aceasta po!itie nu a de!a antaja intotdeauna pe cel care nu declara sincer, ci uneori a crea un puternic disconfort psihic celui de buna-credinta, insa cu o labilitate psihica sporita in raport cu persoana cu care este confruntat. 2e aceea, interpretarea manifestarilor emotionale ale celor confruntati trebuie facuta corect, cu perspicacitate si rabdare. Primele intrebari adresate in cadrul confruntarii trebuie sa aiba caracter introducti , sa se refere la faptul daca inculpatii se cunosc, de cand, care sunt relatiile dintre ei. %poi se or adresa intrebarile pregatite in ederea lamuririi neclaritatilor si contradictiilor. %ceste intrebari se or adresa tuturor inculpatilor,urmand ca ordinea de primire a raspunsurilor sa fie cea stabilita anterior in planul de efectuare a confruntarii, potri it tacticii preconi!ate ,se or solicita raspunsuri de la inculpatul care anterior a fost cel mai cooperant, care a dat cele mai multe amanunte etc.-. /ste impotri a cerintelor tactice sa fie citite declaratiile anterioare ale inculpatilor pentru ca acestia sa sesi!e!e nepotri irile sau contradictiile intre cele declarate, iar la primirea raspunsurilor, oricare ar fi ele, cel care efectuea!a confruntarea nu trebuie sa afise!e reo atitudine de aprobare, de!aprobare, incredere ori neincredere, atitudini care pot sugestiona pe cei confruntati ori ii pot determina la tacere. Pe tot parcursul confruntarii nu trebuie pierdut din edere modul in care inculpatii reactionea!a la punerea intrebarii, la raspunsul dat de coinculpat, starile psihice prin care trece fiecare dintre cei confruntati.

2upa epui!area intrebarilor din planul de ascultare se or putea pune intrebari si de catre repre!entantul Parchetului, aparatori, celelalte parti sau chiar inculpatii confruntati pot sasi adrese!e intrebari, prin intermediul instantei, ori, atunci cand se aprecia!a chiar in mod direct. 2e preci!at ca dupa fiecare intrebare si dupa ce s-au primit raspunsuri la aceasta, se a proceda la consemnarea raspunsului in procesul erbal. 3oate aceste procedee tactice pre!entate mai sus pot fi utili!ate in ascultarea inculpatului in functie de cau!a penala concreta, dar mai ales in raport cu persoana care a fi ascultata, cu ansamblul particularitatilor psihice ale fiecarui inculpat. %numite procedee folosite in ascultarea unui inculpat cu cele mai bune re!utate pot fi ineficiente in ascultarea altui inculpat. 3otodata un procedeu poate fi folosit cu mai mari sanse de reusita intr-un anumit moment al desfasurarii cercetarii judecatoresti, dar acelasi procedeu poate duce la neobtinerea reunui re!ultat atunci cand este folosit intr-un alt moment al ascultarii. 4olosirea unuia sau altuia dintre procedeele tactice ramane intotdeauna la alegerea celui care efectuea!a ascultarea, la fel ca si combinarea acestor procedee, perspicacitatea, talentul si pregatirea profesionala determinand, in cele mai multe ca!uri, reusita sau nereusita acti itatii de ascultare. 2e o importanta deosebita, indiferent de procedeele folosite, este capacitatea magistratului de a asculta cu rabdare si atentie intreaga relatare libera precum si raspunsurile la fiecare intrebare. (el mai bine pregatit plan de ascultare, procedeele tactice cele mai eficiente, intrebarile cele mai potri ite pot sa nu duca la o reusita deplina a acestei acti itati daca magistratul nu are capacitatea de a asculta fara prejudecati, fara ener are, cu intelegere si discernamant tot ceea ce se declara de catre inculpat. Eraba si superficialitatea, tocmai in momentul primirii raspunsurilor de la inculpat, sunt deficiente majore care trebuie inlaturate de la orice ascultare. .n fa!a de urmarire penala se mai incearca in ascultarea in inuitilor sau inculpatilor, in mod e#perimental, folosirea unor tehnici de depistare a comportamentului simulat prin folosirea poligrafului, a detectorului de stres emotional in oce ,P%E.5./.-, a detectorului de stres emotional in scris, e#istand preocupari sub acest aspect si in unele lucrari de psihologie, psihologie judiciara, de tehnica criminalistica. Pe langa faptul ca re!ultatele obtinute in acest fel nu pot fi folosite ca mijloace de proba in justitie, nefiind pre a!ute ca atare in legislatia noastra penala si nici nu sunt pre a!ute printre modalitatile de ascultare a inculpatilor, aceste procedee au caracter tehnic si nu de tactica criminalistica. 5ingurul aspect ce retine atentia ar putea fi cel determinat de re!ultatul modului de in estigare a aspectelor de comportare psihiologica a inculpatului ce se inregistrea!a pe banda de hartie, inregistrare care poate fi interpretata in sensul conclu!ionarii ca cel ascultat a declarat ade arul sau nu. %ceasta conclu!ie ar putea fi folosita doar ca punct de plecare in adoptarea unuia sau altuia dintre procedeele de tactica criminalistica, e ident cu aloare relati a, pentru ca altfel, daca s-ar da credit total acestor tehnici de stabilire a emotiei ,ce se

considera tipica pentru un comportament simulat-, ar e#ista pericolul producerii unor erori judiciare. Prin urmare, in fata instantei de judecata re!ultatul in estigarii prin aceste tehnici de depistare nu se a lua in considerare ca mijloc de proba, dar poate a ea aloare pentru cunoasterea unor aspecte referitoare la personalitatea inculpatului care urmea!a a fi ascultat si la alegerea tacticii de ascultare cu cea mai mare eficienta.

:. Ca&uri "articulare de ascultare a incul"atil!r

2aca in majoritatea ca!urilor inculpatii ajunsi in fata instantei de judecata sunt ascultati potri it tacticii pre!entate in capitolele anterioare, e#ista si unele situatii in care anumite circumstante, mai ales legate de persoana inculpatilor, impun adoptarea unei tactici cu accente de particularitate. .n judecarea unor cau!e inculpatii ce urmea!a a fi audiati sunt persoane care au comis faptele in stare de recidi a, in timpul minoritatii, sunt afectati de anumite deficiente fi!ice ori psihice, nu cunosc limba romana in care se efectuea!a ascultarea, doar in instanta s-a e#tins in inuirea fata de ei ori cu pri ire la alte fapte sau cu pri ire la acte materiale ce intra in cuprinsul infractiunii pentru care initial au fost trimisi in judecata, sunt inculpati care urmea!a a fi ascultati in cadrul procedurii plangerii prealabile ori inculpati cu pregatire juridica. .n toate aceste situatii, ascultarea se a desfasura, in principiu, in cadrul tactic obisnuit pentru reali!area acestei acti itati, insa se impune o atentie deosebita raportat la ca!ul particular e#istent, cunoasterea in plus a aspectelor de personalitate ce caracteri!ea!a pe acesti inculpati, a normelor procedurale aplicabile, a cunostintelor mai ample ori mai reduse ale fiecarui inculpat cu pri ire la acti itatea la care a fi supus. .n cele ce urmea!a ascultare a unor inculpati. om de! olta cate a dintre situatiile speciale, particulare de

A. Tactica ascultarii incul"atil!r recidi%isti saucu antecedente "enale

.ntre inculpatii care se audia!a in fata instantei, o atentie speciala trebuie acordata inculpatilor care nu se afla la prima incidenta cu legea penala, respecti a inculpatilor recidi isti ori a inculpatilor cu antecedente penale. .nculpatii recidi isti sunt acei inculpati care au sa arsit una sau mai multe infractiuni intentionate, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, fie singura, fie

alternati cu amenda, dupa care au fost condamnati definiti pentru o alta infractiune intentionata la pedeapsa inchisorii mai mare de L luni, sau cel putin la trei condamnari de ma#im L luni, ori dupa e#ecutarea unor asemenea pedepse. .nculpatii cu antecedente penale sunt toti aceia care au suferit condamnari anterioare, fie prin aplicarea de pedepse ori de masuri educati e, ori de masuri de siguranta, chiar daca dupa inscrierea lor in ca!ierul judiciar, ulterior, au fost scosi din e identa pentru ca faptele pe care le-au sa arsit nu mai sunt pre a!ute de lege ca infractiuni, a inter enit reabilitarea, au sa arsit fapte penale in timpul minoritatii ori au sa arsit infractiuni din culpa. 3oti acesti inculpati, spre deosebire de inculpatii aflati la prima incidenta cu legea penala, prin faptul ca s-au mai aflat in fata instantei de judecata, fiind obisnuiti cu aceasta ascultare, pre!entand o anumita Ne#perientaN in materie de ascultare, a and cunostinte mai reduse sau mai ample cu pri ire la infractiunea ce li se imputa, la persoana celor care ii or asculta ,in situatiile in care au fost judecati de aceeasi judecatori- si-au creat o anumita abilitate in a-si face apararea, in a-si ascunde starile psihice prin care trec in momentul ascultarii, situatia lor de fosti condamnati generand si un interes sporit de a nu fi din nou condamnati ori de a primi o pedeapsa cat mai usoara. Prin urmare, ascultarea inculpatilor aflati in situatia de mai sus constituie un ca! particular de ascultare, cu aspecte specifice, care o diferentia!a de modalitatea comuna de ascultare. 5pecificul ascultarii in instanta a inculpatilor se pastre!a si in acest ca! particular de ascultare: respectarea publicitatii de!baterilor, a solemnitatii acestora, cunoasterea de catre inculpat a tuturor probelor dosarului, posibilitatea folosirii procedeelor tactice de ascultare etc. 2in punct de edere al psihologiei judiciare s-a constatat ca factorii preponderenti care isi aduc concursul la formarea personalitatii recidi istului sunt: factori de mediu ambiental negati , factori temperamentali, influente ce s-au e#ercitat asupra lui etc. O asemenea persoana care, de regula, este e#clusa din comunitatea in care traieste, ca o reactie fata de aceasta situatie, este usor predispusa la comiterea de acte infractionale, la alaturarea unor mici grupuri cu tendinte infractionale constituite din persoane de aceeasi factura. 1ecidi istul este, in general, un inadaptabil, un anituos, egocentric, imatur pe plan intelectual sau afecti , percepe realitatea din jur in mod deformat, considera ca societatea ii este un dusman, ceea ce il face sa se departe!e tot mai mult spre periferia ei. 2in perspecti a cercetarilor psihologice s-a mai stabilit ca recidi istii pro in in multe ca!uri din persoane care sunt incapabile de a se edea pe sine in mod realist, cu manifestari permanente de indeci!ie si incertitudine interioara, care pe plan subiecti sunt marcate de un sentiment de inferioritate, care, nefiind constient, generea!a o stare conflictuala intre el si restul societatii in care traieste. (u pri ire la aspectele psihologice care trebuie cunoscute in raport de persoana inculpatului se mai impune si retinerea faptului ca, de regula, un infractor recidi ist se pre!inta in fata instantei e#primand o anume siguranta, o liniste aparenta ba!ata pe faptul ca nu se teme de situatii necunoscute, deseori isi maschea!a ade arata stare psihica prin simularea stapanirii

de sine, a nedumeririi, a unei atitudini de protest sau re olta ori afisea!a o atitudine spasita, de recunoastere si regret incercand castigarea simpatiei instantei in speranta unei pedepse mai usoare. &ai intotdeauna inculpatii recidi isti isi pregatesc cu atentie declaratia pe care o or da in fata instantei, in situatiile in care nu or recunoaste fapta pregatindu-si argumente in acest sens sau alibiuri ori moti atii pentru faptul ca au recunoscut fapta in fa!a de urmarire penala ,au fost agresati, au inteles gresit ce au fost intrebati etc.-. .n situatiile in care s-au decis sa recunoasca fapta isi or pregati o e#punere cat mai fa orabila lor sau or incerca sa acredite!e ideea unei incadrari juridice mai usoare, trecutul lor infractional oferindu-le un minim de cunostinte cu pri ire la sistemul de probatiune, la incadrarea juridica a faptelor. %nterior primului termen de judecata inculpatii recidi isti sunt preocupati de aflarea de informatii despre persoanele care ii or asculta ,de la alti inculpati care au fost ascultati anterior in alte cau!e, de la rude, prieteni, aparator etc.-, pentru a se pregati in consecinta. 0neori inculpatul a fost judecat anterior de acelasi complet de judecata, situatie in care inculpatul deja cunoaste aceste persoane si isi a pregati po!itia si declaratia in consecinta, stiind ca a fi ascultat in amanunt sau superficial, ca i se or descoperi usor sau greu nepotri irile din declaratii, ca este potri it sa recunoasca sau nu fapta in ideea usurarii sau agra arii situatiei sale ce se a e#prima prin pedeapsa mai usoara sau mai grea care este posibil sa i-o aplice instanta. .n sala de de!bateri, inculpatul a fi mult mai preocupat de a studia cu atentie pe cel care conduce ascultarea ,dar si pe ceilalti participanti la judecata- urmarind felul in care procedea!a in alte cau!e ce se de!bat inaintea cau!ei sale, iar apoi urmarind ce impresie fac declaratiile sale si incercand sa deduca din e#presii, gesturi ori alte manifestari, succesul sau insuccesul celor declarate. 2in practica se poate obser a ca, de regula, inculpatii recidi isti pri esc instanta cu mai multa insistenta, sunt mai atenti, mai preocupati de ceea ce se desfasoara pe parcursul procesului, spre deosebire de infractorii primari care e ita sa pri easca spre instanta, fac declaratii sumare, repetand mereu regretul de a fi sa arsit o asemenea fapta. Inca de la introducerea in sala" inculpatul P&:& !trimis in judecata pentru mai multe infractiuni in stare de recidiva postcondamnatorie) dovedea mult interes pentru ce se intampla chiar si in alte cauze" iar la luarea cauzei sale s-a prezentat dezinvolt" a declarat in amanuntime aspectele privitoare la faptele care ii erau retinute in sarcina" cautand mereu privirea membrilor completului de judecata pentru a vedea ce impresie creeaza sinceritatea lui si modul in care se prezinta& #iferit insa s-a manifestat inculpatul /&I& care" fiind trimis in judecata pentru prima oara" in tot timpul ascultarii a privit in jos" neridicand privirea spre completul de judecata si" cand a fost invitat sa o faca" a reusit doar pentru scurt timp sa respecte aceasta cerere" in declaratie recunoscand fapta comisa si aratand ca regreta aceasta& Pregatirea ascultarii inculpatilor recidi isti trebuie sa tina seama de aceste aspecte de personalitate, studiul probelor din dosar urmand a se face cu si mai multa minutio!itate, cu pre ederea situatiilor posibile de reactie a acestora. 3rebuie stiut ca inculpatii recidi isti sunt in majoritatea lor impre i!ibili in atitudinile pe care le or adopta. (hiar daca in fa!a de urmarire penala acestia au recunoscut faptele, este foarte posibil ca in fata instantei sa re ina la cele declarate, nu arareori surprin!and pe cei care participa la ascultare cu pre!entarea unei

ariante noi, credibile, indelung gandite si pastrate tocmai pentru acest moment. (unoasterea amanuntita a tuturor probelor dosarului a putea fi o ba!a solida pentru reali!area unei ascultari corecte in orice situatie. (onsideram potri it ca judecarea cau!elor in care sunt trimisi in judecata inculpati recidi isti sa fie reparti!ata cu atentie, mai ales unor magistrati cu mai multa e#perienta, bine pregatiti profesional, a and cunostinte de psihologie judiciara, meticulosi in reali!area acti itatii de ascultare. 5tudierea probelor cau!ei trebuie sa se materiali!e!e prin notarea in planul de ascultare a tuturor datelor importante si necesare in ascultare, a ariantelor ce re!ulta din ascultarile anterioare, precum si a posibilelor ariante ce ar putea fi acreditate de inculpat, cu masurile care or trebui luate in fiecare dintre aceste pre i!ibile situatii. .n ceea ce pri este posibilitatea instantei de a cunoaste persoana inculpatului recidi ist, aceasta este limitata la datele de stare ci ila e#istente in dosar, la cele ce re!ulta din fisa de ca!ier judiciar si la cate a date ce ar putea re!ulta din e entuala nota de relatii intocmita de organele de politie de la domiciliul inculpatului, in situatia in care aceasta este depusa in dosar. Pregatirea ascultarii trebuie sa cuprinda studiul referitor la antecedentele penale ale inculpatului, respecti trebuie sa urmareasca cunoasterea a ce infractiuni a mai comis acesta anterior, care a fost atitudinea lui atunci la ascultarea in instanta, in ce fel a declarat acum in timpul urmaririi penale, ce atitudine a adoptat ,de recunoastere sau nerecunoastere a faptei-, care este gradul sau de instruire, din ce mediu pro ine, ce ocupatie a a ut, aceste din urma date putand fi desprinse din declaratiile inculpatului, din declaratiile de martori, confruntari, note de apreciere de la locul de munca etc. 3ot in cadrul acti itatii de pregatire a ascultarii, magistratul trebuie sa aprecie!e si sa stabileasca tactica cea mai potri ita de ascultare a inculpatului respecti . .n situatiile in care sunt mai multi inculpati ,unii recidi isti, altii fara antecedente penale ori toti sunt recidi istitrebuie stabilita ordinea de ascultare raportata la cerintele tactice pre!entate in capitolul anterior, de asemenea daca din punct de edere tactic este indicata ascultarea inculpatului in pre!enta celorlalti coinculpati sau se impune ascultarea separata. %scultarea in instanta a inculpatilor recidi isti sau cu antecedente penale se reali!ea!a prin parcurgerea acelorasi trei etape ca la ascultarea oricarui inculpat: erificarea identitatii ci ile a inculpatului, ascultarea relatarii libere, adresarea de intrebari si primirea raspunsurilor. Berificarea identitatii ci ile a inculpatului presupune ca deosebire fata de ceea ce se efectuea!a cu pri ire la orice inculpat, doar o atentie sporita la erificarea datelor personale ale inculpatului, aceasta pentru ca, de regula, inculpatii recidi isti sunt pre!entati in fata instantei in stare de arest, nu pre!inta acte de identitate si nu de putine ori, cand au fost prinsi, nu a eau asemenea acte fie ca le-au pierdut, fie ca nu s-au gasit. (hiar daca in practica, de multe ori, se trece cu usurinta peste aceasta etapa, importanta ei este co arsitoare pentru ca fara o identificare corecta se poate ajunge chiar la condamnarea unei alte persoane. 6uarea fiecarei

date de identificare poate inlatura o astfel de eroare, intrucat este putin probabil ca inculpatul sa retina toate datele de identitate ale unei alte persoane. 2e asemenea, in aceasta etapa, cu toata presupusa capacitate de disimulare a trairilor psihice de catre inculpatul recidi ist, e#ista posibilitatea obser arii si surprinderii unor aspecte de personalitate ale acestuia, care sa poata fi folosite ulterior in reali!area ascultarii. %scultarea relatarii libere a inculpatului recidi ist sau cu antecedente penale presupune aceleasi cerinte generale de a nu fi oprit, intrerupt, admonestat, aprobat ori de!aprobat in aceleasi conditii de solemnitate. %tentia sporita a celui care asculta, surprinderea oricarei reactii emotionale a inculpatului, starile prin care trece acesta, e entualele neconcordante dintre afirmatii constituie a antajul pe care il poate a ea magistratul ulterior in adresarea intrebarilor si castigarea duelului judiciar. .nculpatii care nu se afla la prima intalnire cu instanta de judecata relatea!a, de regula, succint faptele pe care le recunosc, fara a se pierde in amanunte, au chiar o usurinta in relatarea acestor fapte, dar si o anume iclenie in a rele a aspectele care le sunt fa orabile, trecand sub tacere imprejurarile care le-ar atrage o raspundere sporita. %lti inculpati elaborea!a ersiuni cat mai intortochiate si pline de amanunte inutile, tocmai pentru a deruta si a-i distrage atentia celui care asculta, in aceste situatii magistratul cu perspicacitate urmand sa retina doar ce considera important si in legatura cu cau!a, eliminand relatarile neimportante sau lipsite de rele anta, si, totodata, poate intrerupe relatarea si sa ceara ca inculpatul sa se re!ume la ceea ce interesea!a elucidarea cau!ei respecti e. In timpul ascultarii inculpatul a relatat prin cateva fraze toata contributia sa infractionala la comiterea faptelor retinute" lasand sa se inteleaga ca ceilalti coinculpati au gandit si au executat actiunile de incalcare a legii" nerelevand nici macar o intelegere anterioara cu privire la savarsirea acestor fapte. Cu totul diferit s-a prezentat un alt inculpat ascultat in aceeasi zi intr-un alt dosar acesta a inceput cu o lunga introducere referitoare la afacerile sale" la buna sa credinta" care l-a determinat sa incerce sa ajute partile vatamate in rezolvarea unor interese ale lor" a facut apoi referiri la faptele retinute dandu-le o interpretare proprie" folosind un limbaj pretios" cu multe completari adiacente" asa incat a fost necesara intreruperea acestuia si solicitarea de a reveni in concret la faptele care constituiau invinuirea& #upa o relatare scurta" la obiect" inculpatul s-a lansat in noi divagatii" necesitand o noua interventie a presedintelui completului de judecata& Consemnandu-i-se cele relatate cu privire la fapta pentru care a fost ascultat s-a constatat ca acestea au fost deosebit de succinte& 5esi!area in concret a acestor situatii tine de atentia, de buna studiere anterioara a dosarului cau!ei, de capacitatea nati a si de pregatirea profesionala a magistratului care, fara a se trada in reun fel ca a sesi!at anumite aspecte esentiale in timp ce se face relatarea libera, trebuie sa-si note!e ,sau sa memore!e- fiecare dintre cele sesi!ate. /ste recomandabil ca notarea sa nu se faca i!ibil sau ostentati ori prin e#primarea unor gesturi interogati e ori de neincredere, pentru ca infractorii recidi isti urmaresc, de obicei, tot ce se intampla in timpul declaratiei lor si surprind ca un anume lucru spus nu a fost cre!ut, astfel ca or a ea timp sa-si

gandeasca un raspuns la aceasta pana la terminarea relatarii libere, fiind apoi pregatiti pentru fa!a intrebarilor si raspunsurilor. 3recand in aceasta ultima etapa, pentru a obtine raspunsuri concrete, folositoare in acti itatea de stabilire a ade arului, inculpatilor recidi isti le or fi adresate intrebarile pregatite in planul de ascultare, precum si cele care au re!ultat din e#punerea facuta in timpul relatarii libere, procedeele tactice ce se or folosi urmand a fi alese in raport de persoana celui ce se asculta, de po!itia pe care a ales-o de recunoastere sau nerecunoastere a faptei pentru care este in inuit. 2e o mai mare eficienta se constata a fi folosirea procedeelor ascultarii repetate, folosirea ascultarii inculpatului despre acti itatea celorlalti participanti la sa arsirea faptei, iar in situatiile de totala nerecunoastere se or folosi procedeele justificarii timpului critic si al erificarii alibiului. 5e poate obser a in acti itatea practica ca procedeul ascultarii incrucisate nu duce la obtinerea unor re!ultate corespun!atoare, inculpatii recidi isti fiind greu de surprins, mai ales ca intrebarile care se pun de participantii la ascultare, pe de o parte nu pot fi alternate rapid, nu pot fi pregatite anterior in comun, inculpatii a and raga!ul gasirii raspunsului cel mai potri it ori chiar pot sesi!a cursul si succesiunea intrebarilor. 6a fel, folosirea tacticii Ncomple#ului de ino atieN nu aduce re!ultate in ce-i pri este pe inculpatii recidi isti, multi dintre acestia fiind persoane lipsite de afecti itate, mai mult sau mai putin inraite, cu obisnuinta situatiilor in care se afla, de cele mai multe ori fara regretul faptei sa arsite, a and chiar justificari personale pentru fapta pe care au comis-o. In timpul audierii inculpatului C&/& trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de talharie asupra unui minor" s-a relevat faptul ca banii luati acestui elev ii trebuiau pagubitului pentru a-si cumpara bilet de tren spre a se reintoarce acasa si ca erau ultimii bani ai acestuia& Inculpatul insa nu a fost impresionat" declarand ca nici el nu a avut bani pentru ca altfel nu ii lua si minorul tot s-a descurat si a plecat acasa& .n mod e ident, la ascultarea acestei categorii de inculpati trebuie folosita tactica ascultarii sistematice, procedeu care nu trebuie sa lipseasca din nici o ascultare. %scultarea repetata o consideram de cea mai mare eficienta in ascultarea infractorilor recidi isti care nu recunosc faptele ori le recunosc partial sau incearca sa acredite!e o arianta cat mai fa orabila lor, intrucat unele aspecte neconforme cu ade arul or putea fi sesi!ate cu mai multa usurinta comparand cele declarate la date diferite, la anumite inter ale de timp, chiar si cea mai elaborata ersiune pre!entata prima data fiind greu de reprodus in mod identic dupa un timp. &ai trebuie mi!at si pe faptul ca, intre prima si urmatoarea ascultare, inculpatul cauta noi justificari, noi ariante fa orabile sau care l-ar putea disculpa si acestea fie or fi pre!entate la urmatoarea ascultare ori or NscapaN in oluntar in intregime sau partial in timpul relatarilor sale. .nculpatii recidi isti, cunoscand ca situatia lor le a atrage o pedeapsa mai mare decat a coinculpatilor fara antecedente penale cu care au comis fapta, sunt doritori sa-si

usure!e propria situatie rele and o contributie mai mare a celorlalti in comiterea faptei. Pe aceasta se poate ba!a instanta folosind procedeul tactic al ascultarii inculpatului despre acti itatea celorlalti participanti, prilej cu care inculpatul a relata mult mai usor cum s-a comis fapta, cine a a ut initiati a comiterii ei ,acu!andu-l pe coinculpat, incercand sa-si do edeasca o culpa cat mai mica-. .n acest conte#t, prins de ideea de a spune ce au facut ceilalti, inculpatul recidi ist se a desconspira pre!entand amanunte pe care logic nu le-ar putea sti decat daca el ar fi comis fapta in modalitatea aratata. Inculpatii F&:& si ,&-& au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de omor deosebit de grav constand in aceea ca in noaptea de 97&38&5223 au intrat in locuinta victimei #&:& !in varsta de << de ani)" i-au aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente pentru a le spune unde tine valorile" cauzandu-i leziuni in urma carora victima a decedat !inculpatii i-au luat mai multe lucruri de valoare" inclusiv autoturismul din curte" si au parasit locul faptei)& Inculpatul F&:& a declarat in fata instantei ca el a lovit victima doar cu pumnii si ca inculpatul minor ,&-& " in lipsa lui din camera" a lovit victima de trei ori cu un cleste in zona craniana cauzandu-i decesul !potrivit #ecr& 956452<< minorului i se putea aplica o pedeapsa de maxim cinci ani internare in scoala de munca si reeducare" iar lui" conform art&5<7 C&pen& i se putea aplica o pedeapsa de pana la 93 ani inchisoare ori detentiune pe viata)& Incercand prin aceasta declaratie sa-si creeze o situatie cat mai usoara si sa arunce vinovatia doar in sarcina minorului" inculpatul s-a desconspirat prin cele declarate" pentru ca" daca lipsea din camera si nu a vazut ce a facut minorul" nu putea sa stie ca acesta i-a aplicat exact trei lovituri in cap si cu ce anume obiect" asa incat" in momentul in care a fost intrebat cu privire la aceste nepotriviri" inculpatul nu a putut sa se explice. %cest procedeu tactic da cele mai bune re!ultate in situatiile ,mai rare, in ade ar- cand inculpatul recidi ist a participat la comiterea faptei alaturi de un minor care nu raspunde penal ori fata de o persoana lipsita de discernamant, care nu sunt trimisi in judecata. .n aceste ca!uri a incerca sa arunce ina pe aceste persoane, e#plicand in amanunt ce ar fi facut acestea ,pentru ca oricum nu or fi pedepsite-, dar desconspirandu-si propria acti itate infractionala. (hiar daca nu au o prea mare eficienta, tocmai datorita lipsei capacitatii de a surprinde un infractor recidi ist, se a putea incerca folosirea procedeelor tactice de pre!entare a probelor de ino atie si a mijloacelor materiale de proba, iar efectul scontat a se reali!a a putea fi !druncinarea increderii inculpatului in po!itia sa de nerecunoastere a faptei, care ar putea declansa temerea ca fapta i se poate retine in sarcina si ca a primi o pedeapsa mai mare, ceea ce il a putea determina sa declare in conformitate cu ade arul. .n mod necesar, in situatia inculpatilor recidi isti care nu recunosc faptele, procedeele tactice ale erificarii alibiului ,cand este in ocat- si a justificarii timpului critic trebuie folosite in aceleasi conditii ca si la ascultarea oricarui inculpat, cu stiinta doar a trasaturilor de personalitate ale celui ascultat care poate influenta modul in care se or folosi aceste procedee. .ntre inculpatii recidi isti se pot intalni uneori si persoane obisnuite, cu un profil psihic normal, nerefractare la acti itatea de ascultare, chiar cu o anume sensibilitate, care au comis faptele spontan si care regreta repetarea sa arsirii actelor infractionale, fata de care se or folosi regulile tactice generale de ascultare.

(onsideram ca sta in profesionalismul si capacitatea magistratului de a alege si de a folosi cel mai oportun procedeu tactic de ascultare ori combinarea cea mai potri ita a unora dintre aceste procedee, ba!ata pe cunoasterea caracteristicilor psihologice ale inculpatului recidi ist aratate mai sus si a cau!ei concrete dedusa judecatii. 2. Tactica ascultarii min!ril!r

(hiar daca in marea lor majoritate infractiunile se sa arsesc de infractori majori, unele infractiuni sunt sa arsite si de infractori minori, fie singuri, impreuna cu alti minori ori impreuna cu infractori majori. %scultarea inculpatilor minori in fata instantei de judecata constituie o acti itate relati diferita de ascultare a inculpatilor in general, un ca! particular de ascultare, care justifica acordarea unei atentii speciale, o pregatire in amanunt a acestei ascultari, cu alegerea unei tactici de ascultare ba!ate pe o buna pregatire juridica si pe ample cunostinte de psihologie judiciara a celui care a reali!a ascultarea. %scultarea inculpatului minor este o acti itate comple#a, care presupune, printre altele, un contact direct, nemijlocit, in cadrul unui raport juridic procesual penal, intre minor, aparatorul acestuia, parintii minorului ca parti responsabile ci ilmente, procuror, parti atamate sau ci ile, repre!entantul autoritatii tutelare si instanta de judecata. .ntrucat obiectul acti itatii de ascultare consta in stabilirea e#istentei sau ine#istentei raportului juridic penal, raportul juridic procesual penal conduce la o confruntare pe teren psihologic intre persoana celui care a incalcat legea si autoritatea legala chemata sa stabileasca ade arul, confruntare care presupune stapanirea de catre organul judiciar a unor cunostinte temeinice de psihologie judiciara, cunostinte pri itoare la personalitatea celui ce urmea!a a fi ascultat, la gradul de inteligenta, de maturi!are, la modalitatile psihice de formare a declaratiilor, la po!itia anterioara in fata organelor de urmarire penala, toate fiind imperios necesare pentru stabilirea celei mai potri ite tactici criminalistice de ascultare. .nca de la inceput, trebuie retinut ca in cadrul categoriei largi de Nminori+ sistemul nostru juridic face o diferentiere in ce pri este raspunderea lor penala: astfel, minorii pana la arsta de >9 ani nu raspund penal, chiar daca ei sa arsesc o fapta pre a!uta de legea penala$ minorii care au arsta intre >9 si >L ani raspund penal numai daca se stabileste ca au sa arsit fapta cu discernamant ,acesta se stabileste prin e#perti!a medico-legala psihiatrica - art. II (.pag.-$ minorii care au arsta cuprinsa intre >L si >H ani raspund penal intrucat se presupune ca au discernamantul faptelor lor. 5tudiul conduitei delinc ente a minorilor a dus la e identierea unui Nprofil psihologicN al acestuia diferit de cel al unui infractor major, caracteri!at prin urmatoarele: - inclinatia catre agresi itate, fie latenta, fie manifesta, ce se ba!ea!a pe un fond de ostilitate, de negare a alorilor socialmente acceptate $

- instabilitate emotionala, generata de carente educationale si, in ultima instanta, de fragilitatea eului$ - inadaptarea sociala, pro enita din e#acerbarea sentimentului de insecuritate, pe care minorul cauta sa-l suprime, spre e#emplu prin schimbarea frec enta a domiciliului, agabondaj ori prin e itarea formelor organi!ate de iata si acti itate$ - duplicitatea conduitei, manifestata in discordanta dintre doua planuri: unul interior, ascuns, in care se gandeste si se pregateste infractiunea si celalat, e#terior, de relatie cu societatea, in care isi tradea!a de cele mai multe ori infractiunea$ - de!echilibru e#istential e#primat prin manifestari ale unor icii, per ersiuni etc. &ai trebuie stiut ca si la delinc entii minori procesul formarii declaratiilor parcurge aceleasi momente principale ca si la persoanele majore ,perceperea, memorarea si reproducerea-, insa la minori mai inter in si alti factori ca: e#perienta redusa de iata, bagajul de cunostinte limitat, emotionalitatea ridicata, subiecti itatea, fante!ia, sugestibilitatea, stransa legatura in psihicul minorului intre fictiune si realitate etc. 4ormarea psihica a unui minor este puternic influentata de e enimentele traite in familie, de modelul po!iti sau negati al parintilor, fratilor, rudelor, a prietenilor din anturaj, a colegilor de scoala, de munca, de parcurgerea sau nu a procesului educational scolar. Pe parcursul cresterii lor, minorii parcurg stadii si perioade care au caracteristici diferite pana la deplina maturi!are fi!ica, morala, emotionala si de dobandire a deprinderilor rationale. 2elinc enta minorilor, conflicul acestora cu normele legal-morale se caracteri!ea!a prin atitudini nefa orabile fata de legi, de munca, fata de parinti si de ei insisi, de alte persoane, o anume lipsa de respect fata de tot ceea ce ii inconjoara. (aracteristicile psihice specifice personalitatii minorului delinc ent trebuie bine cunoscute pentru buna organi!are si desfasurare a acti itatii de ascultare a acelor minori care, incalcand legea penala, or ajunge in fata instantei. (au!ele care determina aparitia unui comportament infractional in randul minorilor pot a ea natura interna, indi iduala, ori o natura e#terna, sociala. 2intre cau!ele de natura interna pot fi amintite afectiunile neuro-psihice, particularitati ale personalitatii in formare generate de influenta mediului familial, sentimentele de frustratie$ cau!ele e#terne pot consta in influenta colecti elor in care minorul se de! olta ,scoala , grup de prieteni etc.- care stabilesc anumite relatii sociale, economice, culturale, educationale si afecti e. 2in intalnirea si influenta, mai mare sau mai mica, a unora dintre acesti factori a re!ulta conduita delinc enta a minorului. %fectiunile de natura neuro-psihica, care pot determina intar!ieri in maturi!are, tulburari de ordin psihologic, pot a ea o cau!a genetica, insa pot apare si datorita unor situatii conflictuale intense sau de durata. 2e regula, intre infractorii minori se intalnesc multi subiecti

care pre!inta carente majore in de! oltarea lor psiho-intelectuala, cu o capacitate intelectuala redusa, ceea ce ii impiedica in intelegerea si anticiparea consecintelor faptelor pe care le sa arsesc. %ceasta este asociata, de ele mai multe ori, cu perturbari emotionale ale personalitatii generate si de mediul in care s-au de! oltat si traiesc, cu stari de dereglare a afecti itatii manifestate in sentimente de frustrare, instabilitate, indiferenta afecti a. 2atorita acestor factori legati preponderent de arsta minorilor, cu oca!ia audierii se pot i i ca!uri de denaturare a realitatii faptei prin declararea unor amanunte din imaginatie, declaratii de recunoastere a unor fapte pe care nu le-au sa arsit ,pentru a se face remarcati, admirati de colegi sau prieteni-, declaratii de ascundere a faptei sa arsite ,de teama de a nusi atrage ra!bunarea celor pagubiti, de rusinea sau teama de parinti-, declaratii prin care, datorita emotiilor traite la locul infractiunii, amplifica pana la denaturare anumite sec ente, iar pe altele nici nu le amintesc. (unoasterea aspectelor psihologice pri itoare la arsta inculpatului minor in general trebuie completata cu un studiu asupra minorului ce urmea!a a fi ascultat din care cel care a efectua audierea trebuie sa traga conclu!ii juste, clare pri itoare la tactica ce se impune a fi folosita. Persoana minorului poate fi cel mai bine cunoscuta din cuprinsul anchetei sociale care se efectuea!a in mod obligatoriu in fa!a de urmarire penala, insa si din alte probe administrate in cau!a ,declaratii, procese- erbale de confruntare, note de relatii etc.-. Pregatirea ascultarii minorului urmea!a aceleasi coordonate ca si ascultarea unui infractor major, insa cu un mai mare accent pe studiul comportamentului corespun!ator arstei acestuia. .n ederea ascultarii, in timpul studierii probelor administrate in fa!a de urmarire penala si a aspectelor de personalitate ale minorului, trebuie sa se incerce si stabilirea moti elor care ar putea determina un anumit comportament al acestuia atunci cand a fi ascultat si sa pre ada, pe cat posibil, atitudinea minorului in fata instantei. Potri it art .9H9 (.pr.pen., in fata instantei, la ascultarea minorului, trebuie sa participe autoritatea tutelara si parintii minorului, iar daca este ca!ul tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea careia se afla minorul, pe langa acestea instanta a and posibilitatea de a chema si alte persoane a caror pre!enta o considera necesara. %ceasta pre!enta a unor persoane ce se bucura de afectiunea minorului ori cu autoritate in fata acestuia dau un plus de incredere, de siguranta, dar si de respect si obligatia de a se destainui si de a spune ade arul. 2in pacate insa, in majoritatea ca!urilor, instanta nu are posibilitatea de a stabili si de a alege persoanele corespun!atoare care, prin pre!enta lor, sa contribuie la reusita procesului de ascultare a minorului. %ceasta pentru ca in fa!a de urmarire penala nu e#ista o preocupare pentru identificarea acestor Nalte persoaneN, citandu-se doar parintii, e entual tutorele, curatorul ,in situatiile in care acestia e#ista-, dar nicaieri nu se face orbire despre reo persoana de care minorul este legat afecti si care ar fi necesara alaturi de el. (hiar in cau!e in care minorul a comis faptele cu asentimentul parintilor sau acestia au alorificat bunurile obtinute de minor prin comiterea infractiunii, la instanta sunt citati acesti parinti, desi minorul a fost crescut de bunici,

este legat sufleteste de acestia. 2upa primul termen de judecata la care , de regula, s-a reali!at si audierea inculpatului minor, chiar daca instanta identifica persoane a caror pre!enta ar fi fost necesara, totul de ine tardi intrucat momentul ascultarii a trecut. &ai trebuie rele at si faptul ca daca in fa!a de urmarire penala infractorul minor poate fi ascultat fie la sediul organului de urmarire penala, fie la domiciliu, fie la locul de munca sau in atatura, in fa!a cercetarii judecatoresti ascultarea nu se poate reali!a decat in sala de de!bateri. (hiar daca sedinta de judecata nu este publica ,art.9HC alin.8 (.pr.pen.-, cadrul solemn, neobisnuit pentru minor, a putea determina retineri din partea acestuia. %scultarea propriu-!isa a inculpatului minor urmea!a si ea fa!ele oricarei ascultari: stabilirea identitatii ci ile si a discutiilor prealabile, relatarea libera si adresarea de intrebari si primire a raspunsurilor. (hiar daca din punct de edere procedural nu este pre a!uta o fa!a a discutiilor prealabile, in situatia minorilor, consideram, ca aceasta trebuie reali!ata ca cerinta a tacticii criminalistice. %propierea psihica de minor, precum si apropierea minorului de instanta se impune in interesul aflarii ade arului. %ceasta fa!a se a putea materiali!a printr-o stabilire a identitatii ci ile a minorului in cadrul unor intrebari mai ample cu pri ire la datele personale ,spre e#emplu: cand a fi intrebat asupra ocupatiei si se a raspunde ca este ele , se a continua cu intrebari pri ind scoala, materiile preferate, prietenii de la scoala$ cand a fi intrebat de numele parintilor se a putea continua discutia despre acestia, ce ocupatie au, unde lucrea!a, ce meserii au etc.-. %ceasta prelungire a discutiilor despre el si familia sa, despre preocuparile sale, despre colegi, prieteni a putea crea cadrul necesar stabilirii unei iitoare comunicari deschise, de apropiere, de incredere, bineinteles si prin folosirea unui ton adec at, cu rabdare si intelegere. O data stabilit contactul psihologic, dupa pre!entarea in inuirii se a putea trece la etapa urmatoare in care minorul a relata liber cu pri ire la fapta retinuta in sarcina sa. 2aca cerinta de a nu fi intrerupt este necesar a fi respectata pentru orice inculpat, pentru inculpatul minor aceasta a trebui respectata cu strictete. .n acest fel, fara a-l aproba sau a-l de!aproba, dar ascultat cu atentie, minorul se a elibera de emotii si, capatand incredere isi a face declaratia cat mai complet. .n situatia in care minorul se a indeparta de obiect se a putea inter eni spre a-l readuce la o relatare concreta, insa cu mult tact, fara schimbarea tonului, prin pastrarea aceleiasi atitudini. /ste posibil ca unii inculpati minori, datorita mediului in care au trait, influentei parintilor, faptului ca au fost pregatiti anterior ce sa declare, sa afise!e o atitudine de bra ada, obra!nica, situatie in care cei ce participa la ascultare s-ar putea sa fie deranjati de aceasta atitudine. Rudecatorului nu-i este permis sa e#prime reo atitudine de ener are ,care ar da satisfactie minorului-, insa pe un ton ferm, dar fara duritate, a trebui sa-l aduca la ordine pe inculpat, e#plicandu-i chiar ca o asemenea atitudine nu-i este fa orabila, iar apoi sa-l in ite sa-si continue relatarea cu pri ire la fapta, fara a face consideratii care nu si-ar a ea locul. Pentru etapa intrebarilor si raspunsurilor pregatirea anterioara a ascultarii poate fi hotaratoare in obtinerea ade arului. @u trebuie nici o clipa uitat ca minorii sunt mult mai

influentabili decat adultii. Prin urmare, intrebarile ce se or adresa acestora trebuie sa nu contina in nici un chip elemente de sugestibilitate, sa fie clare, precise, prin folosirea unor cu inte pe intelesul minorului. %legerea intrebarilor ce se or pune minorului trebuie sa se faca in functie de natura faptei si conditiile in care a fost sa arsita, de caracteristicile de personalitate ale minorului studiate si obser ate pana in acel moment, de po!itia pe care minorul o are in proces ,cu pri ire la fapta sau faptele ce i se imputa-. /ste potri it ca intrebarile sa fie ordonate in trei categorii, respecti intrebari referitoare la anumite acti itati care au a ut loc inainte de comiterea infractiunii, intrebari care urmaresc preci!area procesului concret al comiterii infractiunii si apoi intrebari referitoare la acti itati intreprinse de anumite persoane dupa sa arsirea faptei. 2aca desfasurarea audierii minorului impune, intrebarile or putea fi ordonate in succesiunea necesara pentru ascultarea in conditiile concrete, judecatorul fiind cel care a aprecia pe moment oportunitatea si necesitatea unor intrebari si a ordinii in care sa fie puse. .n cau!ele in care fapta sau faptele infractionale au fost sa arsite de inculpati majori impreuna cu inculpati minori, ascultarea acestora din urma este de preferat a se face separat, in toate situatiile in care, in urma studierii declaratiilor date in fa!a de urmarire penala se constata neconcordante intre acestea ori ca cel putin unul dintre inculpati a declarat opus celorlalti, in sensul de recunoastere ori nerecunoastere a faptei. %ceasta regula tactica isi are moti area in aceea ca minorul este mai usor influentabil, se poate teme de coinculpati, poate fi legat afecti de reunul dintre ei, poate a ea unele retineri si astfel se poate ajunge sa declare altfel decat ar declara cand este singur si nu simte presiunea morala a coinculpatilor. (hiar si atunci cand in fa!a de urmarire penala toti inculpatii au recunoscut faptele ,inclusi inculpatul minor-, in fata instantei se poate intampla ca unul sau mai multi sa re ina la recunoastere, uneori aruncand ina pe minor, care, potri it dispo!itiilor legale, a suporta o pedeapsa mai redusa. 2e aceea, consideram ca din punct de edere tactic nu este potri it sa se inceapa cu ascultarea minorului si apoi sa se continue cu ascultarea inculpatilor majori ,mai ales daca printre ei se afla si recidi isti-, ci sa se inceapa cu un inculpat major, iar in situatia cand acesta isi schimba atitudinea, in sensul ca nu recunoaste fapta ori ii da o alta interpretare, regula ascultarii inculpatilor unul in pre!enta celorlalti sa fie schimbata si sa se treaca la ascultarea separata. Pentru ca!ul in care intre cele declarate de inculpati e#ista contra!iceri si se impune efectuarea unei confruntari in care inculpatul minor a fi in opo!itie cu coinculpati majori, pregatirea acestei acti itati necesita in primul rand cantarirea aspectelor de natura psihologica in amanunt, alaturi de pregatirea obisnuita a unei confruntari. %spectele de personalitate legate de arsta celor ce or fi confruntati trebuie bine stiute pentru ca scopul urmarit prin confruntare sa fie atins si nu deturnat. .n pregatirea confruntarii trebuie stabilit daca minorul a re!ista psihic acestei acti itati, cu ce re!ultate. %tunci cand om constata ca minorul care a fi supus confruntarii are un psihic labil, este puternic influentat de coinculpatii majori, se teme de cei cu care a fi confruntat, este indicat a se renunta la aceasta acti itate. .n situatiile in care nu e#ista nici un indiciu ca minorul s-ar afla in aceste situatii si confruntarea se a putea desfasura in mod normal, consideram ca, totusi, se impune adoptarea unor masuri speciale de natura tactica, respecti po!itia in timpul confruntarii sa nu fie in nici un ca! fata in fata, pentru ca aceasta l-ar timora pe minor, ar putea fi supus obser arii unor semne, atitudini din partea celorlalti, po!itia optima fiind cea in care inculpatii nu se pot pri i ,toti cu fata

spre instanta sau, in ca!uri e#ceptionale, spate la spate, insa in asa fel ca minorul sa nu fie cu fata nici spre repre!entantul parchetului, nici spre aparator, apartinatori ori parti din proces-. .nculpatii minori pot fi ascultati prin folosirea oricarora din procedeele tactice pre!entate, insa nu trebuie pierdute din edere aspectele de natura psihologica ale acestei categorii de inculpati care dau particularitate ascultarii. C. Ascultarea incul"atil!r in cau&ele care se s!luti!nea&a c!nf!rm "r!cedurii "lan$erii "realabile 2e regula, punerea in miscare a actiunii penale si desfasurarea procesului penal se indeplineste din oficiu, afara daca prin lege se dispune altfel ,art. 8 alin. 8 (.pr.pen. si art. I alin. 8 (.pr.pen.-. 2e la aceasta regula, care consacra principiul oficialitatii, prin dispo!itiile art. 8?I - 8HL (.pr.pen. s-a instituit o e#ceptie - procedura plangerii prealabile - care presupune posibilitatea conferita de lege persoanei atamate de a opta intre a sesi!a sau nu organul competent in ederea tragerii la raspundere a faptuitorului. .n situatiile pre a!ute la literele b si c ale art. 8?I alin. 8 (.pr.pen, tactica ce se a folosi in ascultarea inculpatilor este cea obisnuita, despre care am facut referire anterior. 5ituatia pre a!uta la litera a din art. 8?I alin. 8 (.pr.pen, cand plangerea se adresea!a direct instantei de judecata, care a si solutiona cau!a, presupune tratarea in cadrul acestei lucrari ca un ca! particular de ascultare, pentru ca primul contact si prima ascultare a inculpatului a fi reali!ata de catre instanta, in aceasta procedura nee#istand o alta acti itate anterioara ca cea din fa!a de urmarire penala. Prin urmare, ascultarea inculpatului de catre instanta a fi o ascultare primara, in sala de de!bateri, cu publicitate, in pre!enta partii atamate, a repre!entatului Parchetului, a repre!entantilor apararii fiecareia dintre parti, intr-un cadru solemn. 6ocul ascultarii, conditiile in care se desfasoara, faptul ca este ascultat pentru prima data cu pri ire la in inuirea ce i se aduce, creea!a inculpatului anumite trairi psihice deosebite, stari de neliniste, de disconfort emotional. Pregatirea ascultarii, si apoi ascultarea propriu-!isa a inculpatului, trebuie sa se ba!e!e pe cunoasterea acestor premise, care sa fie e#ploatate la ma#imum in ederea aflarii ade arului. Fandicapul audierii inculpatului in cadrul acestei proceduri consta insa in aceea ca instanta nu poate obtine anterior nici un fel de date despre inculpat, despre personalitatea acestuia, nu are nici un indiciu cu pri ire la atitudinea pe care acesta o a adopta in fata in inuirii. &ai mult, instanta este lipsita si de posibilitatea pe care o au organele de urmarire penala, in cau!ele in care cercetarea primara este de competenta lor, de a se deplasa la locul

faptei, de a culege informatii, de a identifica martori, de a administra probe si, abia apoi, de a asculta pe inculpat. .n cadrul acestei proceduri, mai trebuie retinut ca cea care e#ercita rolul de acu!ator este partea atamata, datorita acestui fapt fiind interesata in do edirea in inuirii, insa, de regula, mai ales cand nu este asistata de un aparator, este mai putin pregatita in acest sens, ceea ce face ca posibilitatile de aparare a inculpatului, prin elaborarea unei ersiuni credibile pe care o pre!inta cu prilejul audierii, sa creasca. .nteresul partii atamate este mult mai ridicat, in aceasta procedura, fata de interesul sau in cau!ele in care actiune penala se pune in miscare din oficiu si participarea procurorului in instanta este obligatorie, pentru ca, in aceasta din urma situatie, procurorul este cel care a urmari do edirea in inuirii, partea atatmata a and un rol mult usurat, uneori a#at doar pe do edirea despagubirilor ci ile ,in situatia in care s-a constituit parte ci ila-. (u totul alt interes do edeste partea atamata in cau!ele in care, punand in miscare actiunea penala prin plangerea sa prealabila, iar procurorul nefiind obligat sa participe la judecare ,art. )>C (.pr.pen.-, sarcina do edirii in inuirii ii re ine doar ei, alaturi si de do edirea e entualelor pretentii ci ile ,pentru infractiunile pre .de art. >HD alin.> si >H9 alin.> (.pen.-. 1eusita unei ascultari corecte si eficiente se ba!ea!a doar pe pregatirea psihologica a celui care efectuea!a ascultarea, pe capacitatea acestuia de a sesi!a reactiile inculpatului, de a sti cum sa procede!e in ca!ul concret, de talentul cu care reali!ea!a aceasta acti itate. D. Ascultarea incul"atil!r in cau&ele care se s!luti!nea&a c!nf!rm "r!cedurii de 'udecare a infractiunil!r fla$rante O procedura speciala de urmarire si judecare este stabilita cu pri ire la infractiunile flagrante, respecti infractiunile descoperite in momentul sa arsirii, imediat dupa sa arsire, cand faptuitorul - imediat dupa sa arsire - este urmarit de persoana atamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune ,art.9LC-9?I (.pr.pen.-. @ormele procedurale stabilesc ca organul de urmarire penala sesi!at intocmeste un proces erbal in care consemnea!a cele constatate cu pri ire la fapta sa arsita, declaratiile in inuitului si ale celorlalte persoane ascultate, iar acest proces- erbal se citeste in inuitului precum si persoanelor care au fost ascultate ,art.9L? (.pr.pen-. 0rgenta acestei proceduri este deosebita: cercetarea trebuie finali!ata de organul de urmarire penala in termen de cel mult trei !ile, apoi, procurorul, primind dosarul a erifica lucrarile urmaririi penale si a putea dispune trimiterea in judecata ,sau scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi ori restituirea cau!eiin cel mult doua !ile de la primire, dosarul se a inainta instantei de indata, instanta a judeca aceasta cau!a in cel mult cinci !ile de la primirea dosarului, iar pentru e entualitatea administrarii de probe noi poate acorda termene care in total nu trebuie sa depaseasca !ece !ile ,e#ista si posibilitatea legala ca, atunci cand nu sunt intrunite conditiile pentru aceasta procedura speciala, sa se treaca la procedura obisnuita-.

Pentru fa!a de judecata procedura pre ede ,art.9?8 (.pr.pen.- ca inculpatul sa fie adus la judecata, precum si martorii, insa celelalte parti nu se citea!a. Rudecarea cau!ei se face ascultand pe inculpat, martorii pre!enti, precum si persoana atamata daca este de fata, judecata urmand a se face pe ba!a acestor declaratii si a lucrarilor din dosar ,art.9?) (.pr.pen.-. Pentru pregatirea si reali!area ascultarii inculpatilor in cadrul acestei proceduri trebuie cunoscute si unele aspecte de natura psihologica pri itoare la inculpatul aflat in aceasta situatie. .n primul rand, momentul surprinderii in flagrant declansea!a in constiinta infractorului o stare psihica deosebita. 3eama, spaima, frica, e entualele reactii de natura agresi a ale ictimei ori ale celor care l-au surprins comitand fapta, produc inculpatului o puternica agitatie interioara, uneori chiar o abandonare a ideii de a se apara, care pot conduce la retinerea partiala a filmului e enimentelor ori la retinerea doar a unor sec ente ale acestora. 5tarea psihica deosebita se mentine ca intensitate a trairilor si pentru etapele urmatoare, care se succed cu repe!iciune. 5tresul arestarii, al luarii declaratiilor, al trimiterii in judecata, il aduc pe inculpat la momentul ascultarii deosebit de agitat interior, in pre!entari dintre cele mai di erse : abandonat in fata in inuirii ori indarjit, necooperant, nemultumit de OnesansaO de a fi fost prins, uneori indignat de reactia agresi a a celor care l-au surprins comitand fapta s.a. . 3oate aceste aspecte trebuie pre a!ute de cel care conduce audierea, precum si de ceilalti participanti la aceasta acti itate, tactica aleasa pentru a se reusi intr-o buna ascultare fiind necesar a se jalona in functie de situatiile concrete ale momentelor sa arsirii faptei si de persoana infractorului. 0rgenta cercetarii penale si a judecatii creea!a un oarecare a antaj pentru reali!area ascultarii inculpatului in instanta, acesta a and foarte putin timp pentru a cantari si a stabili felul in care sa acredite!e o ersiune neade arata, este inca sub efectul psihic al prinderii sale in flagrant, de multe ori este de!armat moral. 2ar aceasta urgenta poate constitui si o piedica in reali!area unei audieri eficiente, intrucat prin cuprinderea declaratiei sale de la urmarire alaturi de declaratiile martorilor, ale partii atamate, apoi citirea acestor declaratii in pre!enta celor care au declarat, poate constitui pentru un inculpat abil premisele unei aparari ba!ate pe e entualele neconcordante pe care le poate sesi!a. .n plus, martorii, chiar citati cu mandat, nu intotdeauna se pre!inta spre a fi ascultati de instanta, iar partea atamata nici nu se citea!a ,art.9?8 alin.8 (.pr.pen.-, asa incat, in momentul ascultarii in instanta, in lipsa acestora, presiunea psihica la care ar fi fost supus inculpatul prin pre!enta acestora nu a mai e#ista. (unoscand toate aceste aspecte de natura procedurala dar si psihologica, cel care efectuea!a ascultarea trebuie sa pregateasca acti itatea de audiere cu deosebita atentie, sa nu poata fi surprins de atitudinile care ar putea fi adoptate de inculpat, mai ales ca urgenta efectuarii urmaririi nu a permite obtinerea de date cu pri ire la personalitatea infractorului. .n principiu, ascultarea inculpatului se a face potri it regulilor tactice obisnuite ale acestei acti itati, insa celeritatea judecatii necesita o pregatire superioara a ascultarii, o cunoastere in amanuntire a problematicii cau!ei, spontaneitate si capacitate de adaptare urgentei solutionarii cau!ei.

(. Ascultarea incul"atil!r cu anumite deficiente 4au&6 %a&6 %!rbire6 de natura "si1ica6 cu diferite 1andica"uri# .n acti itatea judiciara, persoanele cu anumite deficiente sunt intalnite mai ales in calitate de ictima pentru ca posibilitatile lor de a se apara, de a se proteja sunt diminuate datorita infirmitatii. .n ca!uri mai rare, aceasta categorie de persoane apare si in calitate de inculpat. Pentru ascultarea unor asemenea inculpati si alegerea tacticii potri ite si eficiente trebuie pornit de la cunoasterea trasaturilor comportamentale specifice acestora. 5tudiile psihologice au constatat ca aceste persoane, respinse de societate ,intr-o mai mare sau mai mica masura- ori puse in neputinta de a se integra, se manifesta uneori prin atitudini de frustrare sau de nepasare in fata justitiei, adopta o po!itie necu iincioasa, de indolenta, de obra!nicie, de apatie sau abandonare ori de re olta pentru ca au fost deferiti justitiei si nu considera ca ceea ce au sa arsit contra ine legii. @efunctionalitatea unora din simturi sau unele infirmitati de natura fi!ica, afectiunile psihice de care sufera conduc la o manifestare diferita a acestor persoane, astfel ca este necesara si o conduita corespun!atoare din partea organului judiciar, ascultarea trebuind sa se caracteri!e!e, pe langa cunoasterea acestor aspecte, prin multa rabdare, tact, pe incercarea de apropiere fata de acestea, intelegerea lor, pentru a le determina sa fie sincere in ceea ce declara. ?a ascultarea inculpatilor surdo-muti se a incerca inca din etapa pregatirii ascultarii sa se cunoasca ni elul de! oltarii psihice si al pregatirii lor intelectuale, iar daca aceasta nu re!ulta din dosarul cau!ei, in momentul inceperii ascultarii, al stabilirii identitatii ci ile, se a acorda timp purtarii unor discutii prealabile din care sa re!ulte aceasta. Obligatoriu acestor inculpati li se a asigura un interpret, chiar si in situatiile in care acestia pot comunica singuri datorita pregatirii lor in scolile de specialitate. .nterpunerea interpretului, intre inculpat si cel care efectuea!a ascultarea, este benefica prin aceea ca inculpatul poate fi mai incre!ator intr-o asemenea persoana care ii intelege handicapul de care sufera, il considera ca pe o persoana apropiata, asa incat, de cele mai multe ori, are o atitudine mai deschisa, cooperanta. @eajunsul tactic consta insa in reali!area mai lenta a ascultarii, in faptul ca nu se pot pune intrebari cu rapiditate, care sa nu permita inculpatului sa-si gandeasca raspunsul in situatiile in care acesta incearca ascunderea ade arului. %scultarea propriu-!isa, relatarea libera cu pri ire la fapta care se imputa inculpatului se desfasoara, de regula, mai greu, cu intreruperile necesare pentru ca interpretul sa e#puna instantei ce s-a declarat, aceasta lipsind-o de cursi itate, iar uneori de e#actitate, atunci cand OtraducereaO nu este deosebit de fidela.

%ccentul trebuie pus in aceasta ascultare pe intrebari, care trebuie sa fie foarte precise si clar e#primate, sa presupuna un raspuns cat mai scurt. .n ascultarea acestei categorii de inculpati, cei care participa la ascultare au mai mari posibilitati de a obser a pe inculpat si de a interpreta corect manifestarile acestora, e entuala stare de ner o!itate care il caracteri!ea!a, de regula, pe un asemenea inculpat, urmand a fi corect apreciata daca este determinata de handicap sau de ceea ce este intrebat. %celeasi aspecte trebuie a ute in atentie si in situatiile ascultarii unor inculpati nevazatori, cu deosebirea ca acestia, putand e#pune erbal si fiind mai deschisi comunicarii, or putea fi supusi procedeelor tactice obisnuite de ascultare, fara insa a se omite aspectele de natura psihologica determinate de afectiunea de care sufera. 3rebuie, de asemenea, retinut ca aceasta categorie de persoane, in lipsa capacitatii de a edea, au mult mai de! oltate celelalte simturi ,au!ul, pipaitul - cu preponderenta- si astfel ascultarea sa se a#e!e mai mult pe ceea ce acesti inculpati puteau percepe in acest fel. .nculpatii care pre!inta anumite afectiuni psiho-patologice sunt cu atat mai dificili in ce pri este ascultarea cu cat boala de care sufera este mai gra a sau intr-o forma mai a ansata. .n aceasta categorie intra inculpatii cu boli care le afectea!a partial discernamantul si care au responsabilitate penala. .n timpul urmaririi penale acesti inculpati sunt e#perti!ati medico-legal pentru a se stabili daca au discernamantul pastrat cu pri ire la fapta ce li se imputa, asa incat, cu prilejul pregatirii ascultarii pentru fa!a de judecata este imperios necesar a se studia cu atentie continutul acestui act si ar fi de preferat ca studiul sa se continue si cu pri ire la boala respecti a, la manifestarile acesteia, solicitandu-se chiar si sprijinul e#plicati al unui medic specialist. %scultarea inculpatilor cu afectiuni psihice a fi facuta cu accent mai ales pe relatarea libera, in timpul acesteia organul judiciar adoptand o atitudine de calm, intelegere, urmarind atent ce se declara precum si manifestarile inculpatului ce insotesc e#punerea. @u consideram recomandabil sa se insiste pe etapa intrebarilor, decat in ca!uri cu totul e#ceptionale si cand sunt absolut necesare, pentru ca, datorita bolii psihice, inculpatul reactionea!a adeseori cu ener are ori se retrage in tacere, considerand e#agerat ca i se pun intrebari pentru ca nu este cre!ut ori pentru ca i se rea raul. &agistratul care conduce ascultarea a putea cere si celorlalti participanti la ascultare sa procede!e in acest sens. (and intrebarile sunt absolut necesare, acestea or fi puse intr-o formulare cat mai simpla, pe intelesul inculpatului, a andu-se grija ca ele sa presupuna si un raspuns simplu, precis. .n fata instantei mai pot sa apara in calitate de inculpati persoane care, desi integre psihic, sunt afectate de diferite handicapuri ,lipsa unui membru, parali!ii partiale, cu cicatrici care le dau aspect grotesc etc.-. %ceste persoane, datorita afectiunii de care sufera, in majoritatea ca!urilor sunt cu mult mai irascibile, mai inraite decat o persoana sanatoasa, pentru ele e#istand credinta ca sufera destul de pe urma bolii, iar acum mai sunt supuse si raspunderii penale.

.nculpatii care au o varsta inaintata sunt inconstanti in declaratii, trecand prin stari psihice diferite, deseori fiind deceptionati, bla!ati$ mi!ea!a mult pe impresia pe care o face arsta lor. .n pregatirea si apoi in desfasurarea ascultarii acestor categorii de inculpati, trebuie tinut seama de toate aceste aspecte de personalitate, de trairi psihice specifice, de particularitatile fiecaruia, pentru ca daca s-ar proceda la o ascultare obisnuita, ca in ca!ul celorlalti inculpati, re!ultatul obtinut ar fi puternic iciat. &ai ales in aceste ca!uri, cunostintele magistratului in materia psihologiei judiciare, alegerea procedeelor tactice criminalistice potri ite or duce la reali!area unei ascultari de calitate. ). Ascultarea incul"atil!r care nu cun!sc limba r!mana %scultarea inculpatilor care nu cunosc limba romana se reali!ea!a prin mijlocirea unui interpret, acesta putand fi ori o persoana cu cetatenia romana, ori un cetatean strain. .nterpunerea interpretului intre inculpat si cel care efectuea!a ascultarea pre!inta a antajele si de!a antajele despre care am orbit la ascultarea inculpatilor surdo-muti. 5pre deosebire insa de acesti inculpati, care prin deficienta de a au!i si de a orbi sunt afectati in perceptia totala a ceea ce s-a intamplat, cel care nu cunoaste limba romana este ,de regula- in deplinatatea capacitatilor psihosen!oriale, cu un intelect obisnuit. .n pregatirea ascultarii acestei categorii de inculpati trebuie cunoscuta !ona si tara de pro enienta, particularitatile sistemului judiciar din acea tara ,fapta este incriminata sau nu, in ce fel este incriminata-, pentru ca in functie de aceste date se poate pre edea po!itia iitoare a inculpatului in timpul ascultarii: daca fapta comisa nu este incriminata in tara de origine a inculpatului acesta a adopta o atitudine de re olta, a fi necooperant la ascultare etc., iar daca fapta este incriminata si pedepsibila cu o pedeapsa mai mare, a adopta o po!itie obisnuita, chiar de recunoastere totala a acestei fapte, contactul psihologic din timpul ascultarii fiind mult mai usor de reali!at. /ste bine a se mai cunoaste gradul de instruire al inculpatului, tipul de educatie primit, faptul ca este pentru prima oara intr-o tara straina sau ca a trait si a muncit in mai multe tari, chiar religia careia ii apartine, ce limbi cunoaste, anturajul in care a trait in 1omania pana la comiterea faptei. .n cadrul discutiilor prealabile, inculpatului strain i se or e#plica drepturile si obligatiile pe care le are potri it legislatiei romane, urmarindu-se totodata, in timpul traducerii, daca a inteles, precum si starile psihice prin care trece, in ideea adoptarii tacticii de ascultare corespun!atoare. 1egulile criminalistice ale etapei relatarii libere or fi respectate, iar in etapa intrebarilor acestea trebuie formulate cu mai mare atentie, cu preci!ie si claritate.

0. Ascultarea incul"atil!r cu "re$atire 'uridica 0neori, in fata instantei de judecata ajung si inculpati care, desi nu au pregatire juridica, au lucrat in domeniul juridic ,grefieri, arhi ari, e#ecutori judecatoresti etc.- sau persoane cu pregatire juridica, care o perioada mai lunga sau mai scurta de timp au desfasurat ei insisi acti itati in care au efectuat ascultari ale unor persoane banuite, in inuiti, inculpati ,fosti lucratori de politie, a ocati, fosti procurori, fosti judecatori etc.-. 2e la bun inceput, cei care or proceda la ascultarea unor astfel de persoane trebuie sa aiba in edere ca acestea sunt cel mai greu de ascultat, pentru ca au cunostinte suficiente, iar uneori chiar mai ample decat cel care asculta, cunosc procedeele de ascultare, stiu sa-si ascunda mult mai bine trairile de natura psihica, stiu ce sa declare, cat sa declare si cum pot sa ajunga la o incadrare juridica mai fa orabila. /#perienta acestora in ascultare poate fi superioara e#perientei celor care ii asculta, la care se poate adauga o capacitate intelectuala deosebita. Pregatirea ascultarii se a face la cel mai inalt ni el atat de catre cel care asculta cat si de catre cel ascultat, castigator al duelului judiciar nefiind intotdeauna magistratul. % antajul in posibilitatea de pregatire a ascultarii apartine totusi magistratului, care are in fata toate probele dosarului, in timp ce inculpatul, in situatia ca este arestat, a pregati audierea dupa ceea ce a memorat. .n situatia in care inculpatul este in stare de libertate acest a antaj dispare pentru ca dosarul poate fi studiat de inculpat la grefa instantei, asa incat, deseori acesta obtine a antaj contra celor care il audia!a, moti at de interesul deosebit pentru propria sa cau!a, de care se a ocupa in mod deosebit, in timp ce magistratii, a and mai multe cau!e pe rol isi or dispersa atentia si studiul. 0n alt a antaj al inculpatului in raport cu instanta consta in faptul ca acesta, fiind adus cu alti inculpati in sala de de!bateri atunci cand este arestat, pana la luarea cau!ei lui, poate studia din punct de edere psihologic pe cel care conduce ascultarea, ii poate aprecia ni elul de pregatire profesionala, tactica pe care o adopta in alte cau!e. 6a fel, inculpatul aflat in stare de libertate a putea eni in sala de de!bateri oricand, reali!and acelasi studiu. 2in pacate, acestor aspecte nu li se acorda de catre magistrati importanta cu enita. (onsideram ca pentru e itarea acestor situatii se impune, din punct de edere tactic, sa se dispuna ca respecti ul inculpat, daca este arestat, sa fie adus doar in momentul in care se ia cau!a acestuia, iar pentru cel care se afla in stare de libertate sa fie identificat si sa nu i se permita accesul in sala de de!bateri decat in momentul luarii cau!ei sale. Poate parea o masura de precautie e#agerata, insa o consideram de importanta tactica. .ncrederea e#agerata in propriile capacitati, infatuarea, credinta magistratului ca este superior oricarei persoane care se pre!inta in fata sa, duc la re!ultate negati e cel mai adesea. .n etapa relatarii libere inculpatul trebuie urmarit cu mare atentie, in ederea surprinderii e entualelor neconcordante intre ce se declara si ceea ce a declarat in fa!a de urmarire penala,

precum si pentru a sesi!a modul in care isi pregateste o aparare fa orabila ori o stare de fapt potri ita pentru retinerea unei incadrari juridice cat mai usoare. %de arata OluptaO pentru aflarea ade arului se a da in etapa de adresare a intrebarilor si de primire a raspunsurilor, cand cel mai bine pregatit psihic si profesional a a ea castig de cau!a. .ntreaga acti itate de ascultare a acestor inculpati trebuie sa se desfasoare cu calm, dar si cu fermitate, fara nici o manifestare de simpatie sau antipatie legata de comunitatea de pregatire juridica intre cel ce asculta si cel ascultat. Ascultarea mart!rului6 e5"ertului si inter"retului. Ascultarea "artii %atamate6 a "artii ci%ile si a "artii res"!nsabile ci%ilmente. 2in punct de edere al procedeelor tactice de ascultare, in criminalistica acestea nu sunt diferite de ascultarea in inuitului sau inculpatului, astfel ca nu consideram necesar a face o tratare separata a acestora, ci facem trimitere la aspectele rele ate cu prilejul tratarii ascultarii in inuitului sau inculpatului.

CAP. 3II *(CONSTITUI*(A

1econstituirea este o acti itate procedurala si de tactica criminalistica prin care se reali!ea!a reproducerea unor fapte, sec ente ale acestora, in imprejurarile si locul comiterii lor, pentru erificarea probelor administrate in cau!a. %ceasta acti itate este determinata de e#istenta unor probe cu pri ire la fapta cercetata care au fost administrate deja, de e#istenta unor neclaritati asupra eridicitatii acestor probe, de e#istenta unor probe contradictorii, de necesitatea erificarii in fapt a ariantelor reiesite din probele administrate deja si de posibilitatea ca prin reconstituire sa fie obtinute noi probe. Prin efectuarea reconstituirii se a putea erifica daca persoana putea sa ada ori sa auda, sa intre printr-un anumit loc ori sa iasa, sa sara sau sa se ascunda in felul reiesit din probele administrate. .n accidentele de circulatie se a putea erifica daca auto ehiculul a depasit sau nu a#a mediana, daca e#ista sau nu o inclinatie a drumului, defectiuni in carosabil etc. 3otodata se a putea reali!a un studiu nemijlocit al locului faptei in aceleasi conditii care au e#istat la momentul comiterii faptei. Pentru efectuarea reconstituirii a trebui refacut locul faptei in asa fel incat sa fie identic sau foarte asemanator, conditiile de timp si de loc urmand a fi aceleasi ca atunci cand s-a comis fapta, iar anumite elemente or putea fi erificate e#perimental.

%cti itatea de reconstituire nu se a efectua atunci cand se pune in pericol iata, sanatatea sau a utul persoanei ori atunci cand se le!ea!a demnitatea si onoarea oamenilor. Prin urmare nu se or efectua reconstituiri in ca!ul unor coli!iuni de auto ehicule, incendii, si nici atunci cand s-au comis fapte de iol, de per ersiune sau coruptie se#uala. %tunci cand la comiterea faptei s-au folosit obiecte periculoase ,cutite, arme etc- la reconstituire astfel de obiecte nu se or da infractorului pentru a arata cum a procedat. Pregatirea si efectuarea reconstituirii Pregatirea reconstituirii se face dupa ce se stabileste scopul acesteia, conditiile in care a a ea loc ,care trebuie sa fie aproape identice, se con oaca participantii, se stabilesc obiectele, instrumentele si mijloacele necesare efectuarii reconstituirii si se stabileste modul in care a fi efectuata-. Bor fi citati si martori asistenti necesari a participa la reconstituire, iar uneori se or con oca e#perti ori specialisti pentru o anumita acti itate. .nainte de inceperea efectuarii, la locul reconstituirii se or intreba cei care au fost la locul faptei, daca s-au reali!at aceleasi conditii, aceeasi ase!are a obiectelor, consemnandu-se po!itia acestora si afirmatiile participantilor in procesul erbal. /fectuarea reconstituirii se face dupa ce locul acesteia intruneste toate conditiile si dupa ce celor care participa la reconstituire li se e#plica scopul acesteia, modul in care se a desfasura, locul in care se a afla fiecare si rolul pe care il au in reconstituire. 5e a trece apoi la efectuarea propriu-!isa, derulandu-se fiecare sec enta in parte din modul in care s-ar fi sa arsit fapta in realitate. Pentru erificarea posibilitatilor de obser are sau de comitere, fiecare persoana participanta a fi ase!ata in locul in care afirmati s-a aflat in momentul comiterii faptei si se a constata daca din locul respecti se putea percepe ce s-a relatat ori se putea desfasura actiunea in felul rele at. %ceasta acti itate se a repeta de mai multe ori pentru a se forma con ingerea ca in acest mod s-a petrecut fapta. Berificarea celor au!ite sau a!ute se reali!ea!a dupa ce conditiile de timp, i!ibilitate, iluminare, de distanta au fost create in mod similar. Persoanele care au declarat perceperea unei anumite fa!e de desfasurare a faptei sau intreaga fapta nu or putea fi inlocuite pentru ca fiecare persoana are o alta acuitate de perceptie atat auditi a cat si i!uala. 2oar in ca! e#ceptional ,boala sau deces- persoana poate fi inlocuita insa cu o persoana asemanatoare cu persoana inlocuita, respecti cu trasaturi psihice si fi!ice apropiate. 4i#area re!ultatelor reconstituirii se a face prin descrierea in procesul erbal de reconstituire, prin fotografiere, prin filmare sau prin inregistrare audio, acti itate care trebuie sa concreti!e!e in amanunt efectuarea reconstituirii cu mentionarea orei inceperii si a finali!arii acesteia, cu aratarea conditiilor de timp si de loc. (ercetarea la fata locului este o acti itate asemanatoare si totusi diferita de reconstituire pentru ca, desi se urmaresc rele area acelorasi imprejurari, in ca!ul cercetarii nu trebuie sa e#iste toate persoanele si obiectele care au fost in momentul comiterii faptei.

CAP. 3III P(*C-(?ITIA

Perche!itia este o acti itate tactica pe care organele judiciare o desfasoara pentru a descoperi si ridica documente, obiecte sau unele alori de interes pentru cau!a cercetata, dar si pentru a fi descoperite persoanele care se ascund sau care se sustrag urmaririi penale. .n mod aparent aceasta acti itate constituie o incalcare a drepturilor cetatenilor cu pri ire la libertatea de a folosi o locuinta sau un spatiu, cu pri ire la intimitatea persoanei, asa incat ea a trebui efectuata cu atentie, doar in situatiile in care este necesara si cand sunt suficiente temeiuri ca ceea ce se cauta se afla in posesia persoanei sau in locuinta acesteia. Pentru pregatirea perche!itiei trebuie ca organul de cercetare sa aiba suficiente referinte despre obiectele, alorile sau actele cautate, despre persoanele urmarite si despre locul in care acestea s-ar afla. 2in punct de edere tactic trebuie bine pregatita anterior si este recomandabil a fi intocmit un plan de desfasurare, iar efectuarea ei este indicata a se face dimineata. /fectuarea acestei acti itati trebuie tinuta in secret pana la momentul efectuarii pentru ca persoanele ce urmea!a a fi perche!itionate sa nu fie anterior pre enite, in ca! contrar fiind posibil ca ceea ce se cauta sa dispara si eficienta acti itatii sa fie compromisa. 2upa locul efectuarii perche!itiei, aceasta poate fi corporala, domiciliara, in locuri inchise sau accesibile publicului. O alta clasificare a acestei acti itati poate fi facuta in perche!itia persoanei, in perche!itia in incaperi si perche!itia in loc deschis. Perchezitia persoanei se efectuea!a asupra corpului persoanei, asupra imbracamintei, a bagajelor, a obiectelor de u! personal, a animalelor care insotesc persoana si a ehiculelor sau auto ehiculelor cu care aceasta se deplasea!a. Pregatirea perche!itiei, in situatiile in care se cunoaste persoana care urmea!a a fi perche!itionata, se face dupa mobili!area persoanelor care urmea!a sa participe la efectuare si ca martori asistenti si dupa ce s-au luat masuri ca persoana sa nu dispara sau sa nu doseasca obiectele care interesea!a cercetarea. 2esfasurarea perche!itiei se face in asa fel incat sa nu-i fie incalcate drepturile, sa i se respecte iata intima, pudoarea, efectuarea urmand a fi facuta de persoane de acelasi se# cu persoana perche!itionata. Pe timpul efectuarii perche!itiei organul judiciar trebuie sa aiba tinuta sobra, decenta, sa se abtina de a face aprecieri sau consideratii pri itoare la persoana perche!itionata, la obiectele sale de imbracaminte, sau la alte aspecte. %tunci cand se cauta anumite obiecte, initial se cere persoanei sa le predea si doar dupa refu!ul acesteia se a proceda la perche!itionare. Pentru a pre eni e entuala iolenta din partea persoanei perche!itionate aceasta trebuie ase!ata in po!itia cu mainile ridicate sprijinite de un perete, obiect de mobilier etc., in asa fel incat po!itia corpului sa aiba o inclinatie oblica, iar picioarele trebuie departate. .n situatia in

care perche!itia se efectuea!a intr-un loc deschis si in preajma nu sunt obiecte de sprijin se a cere persoanei sa stea in genunchi cu mainile ridicate. %ceste po!itii limitea!a posibilitatea reunui atac agresi din partea persoanei perche!itionate. Pentru inceput se a reali!a o palpare a hainelor, a bu!unarelor acestora si a intregului corp al persoanei perche!itionate pentru a fi descoperite e entualele arme si a se inlatura sursa reunui atac, apoi persoana este condusa la sediul organului unde se a efectua perche!itia propriu !isa prin cautare amanuntita asupra obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte. 5e a cauta, de asemenea, in bagajele persoanei, in automobilul cu care efectua deplasarea, in alimente, asupra e entualelor animale de companie. .n anumite situatii se or folosi detectoare sau chiar caini dresati. .n afara de cercetarea e#teriorului corpului acesta a fi cercetat si in interior, in orificiile naturale sau prin radiografiere. Perchezitia in incaperi este o acti itate mult mai comple#a si care trebuie mai bine pregatita. .n acest sens, a trebui cunoscuta anterior topografia incaperilor si stabilirea obiectelor care se cauta si a caracteristicilor acestora. /ste bine sa fie cunoscute cat mai multe date despre persoana care ar putea ascunde bunurile cautate, respecti arsta, pregatirea profesionala, temperamentul, anumite trasaturi de caracter. 4i#area datei si a orei efectuarii perche!itiei trebuie tinuta secret si anterior efectuarii acesteia trebuie stabilite si procurate mijloacele tehnice necesare, con ocarea e#pertului criminalist, a politistilor care participa la perche!itie si a martorilor asistenti. Pana la efectuarea perche!itiei este recomandabil a se asigura pa!a locului ce urmea!a a fi perche!itionat, in mod discret, pentru ca altfel obiectele cautate ar putea fi mutate sau sa dispara. /fectuarea perche!itiei a incepe cu solicitarea ca persoana sa pre!inte obiectele cautate, iar in ca! de refu! se a trece la cautarea acestora. 4iecare persoana care participa la perche!itie a primi sarcini precise cu pri ire la ceea ce trebuie sa efectue!e in acti itatea de perche!itie. Obiectele, care se cauta in situatia in care au fost ascunse, trebuie stiut in ce locuri e entuale ar fi putut fi ascunse. 2upa pregatirea profesionala persoanele ascund obiectele in locuri diferite, respecti tamplarul ascunde obiectele in mobila, intelectualul in carti, !idarul in !idul constructiei etc, astfel de cunostinte fiind folositoare pentru reusita perche!itiei. 0na din persoanele care fac parte din echipa de cercetare este recomandabil a nu participa la cautarea propriu-!isa ci a primi sarcina de a obser a persoana care se banuieste ca a ascuns bunul. %ceasta a putea obser a schimbari de fi!ionomie, stari de liniste sau neliniste ori incercari de indepartare de un anumit loc, in functie de faptul ca cei care cauta se apropie sau se departea!a de locul unde obiectul este ascuns. .n ba!a acestor obser atii se a insista la cautarea obiectelor in locurile care au generat o reactie din partea persoanei cercetate. .n momentul gasirii obiectului cautat se or reali!a fotografii ale ascun!atorilor si ale obiectelor descoperite. Perchezitia in loc deschis trebuie pregatita din timp in sensul cunoasterii topografiei locului si a caracteristicilor obiectelor ce urmea!a a fi cautate. %stfel de perche!itii se reali!ea!a in curti, gradini, terenuri culti ate, paduri etc.

/fectuarea perche!itiei se a reali!a prin cercetarea pe portiuni, pe fasii, prin folosire de detectoare, de caini dresati, in functie de ceea ce se cauta. .n timpul cercetarii trebuie obser ate e entualele suprafete proaspat sapate sau batatorite, locurile care crea!a impresia ca au fost acoperite sau care pre!inta semne de obiecte mutate. .n fa!a urmatoare se or e#ecuta fotografii, schite ale locului perche!itionat, se or descrie in proces erbal felul in care s-a desfasurat perche!itia si ce obiecte au fost descoperite. *idicarea de acte sau !biecte este o acti itate asemanatoare perche!itiei insa ea se deosebeste prin faptul ca organul judiciar are cunostinta la cine se afla obiectul sau actul cautat, iar persoana care il detine recunoaste acest lucru. Pentru ridicarea acestora, initial, se solicita pe cale de adresa ce anume act sau obiect urmea!a a fi predat aratandu-se caracteristicile acestuia si cerand a fi predat la organul judiciar. 2oar in situatia in care persoana nu da curs solicitarii se a proceda la ridicarea obligatorie in pre!enta martorilor asistenti. 6a ridicarea actului sau obiectului a trebui efectuata o erificare cu pri ire la autenticitatea acestuia, la starea sa de functionare, iar acti itatea de ridicare se a consemna intr-un proces erbal in care se trec toate detaliile cu pri ire la acti itatea efectuata si la starea actului sau obiectului ridicat.

CAP. 3I/ P*(?(NTA*(A P(NT*U *(CUNOAST(*(

Pre!entarea pentru recunoastere este o alta acti itate de tactica criminalistica care urmareste stabilirea identitatii unei persoane, animal sau obiect, de catre acele persoane care le cunosteau anterior. %ceasta acti itate se desfasoara prin acti itatea de e#aminare nemijlocita a obiectelor, animalelor sau persoanelor, respecti prin pre!entarea acestora pentru recunoastere persoanelor care fac recunoasterea, insa se poate face recunoasterea si numai dupa fotografiile acestora. %ceasta acti itate poate fi desfasurata in orice fa!a a procesului penal. Pentru reusita acestor acti itati organul judiciar trebuie sa in estighe!e persoana care face recunoasterea in sensul de a afla cum aceasta a cunoscut persoana, unde a a!ut-o, ce anume trasaturi sau particularitati a memorat. %poi este necesar ca persoana sau obiectul ce urmea!a a fi recunoscute sa fie pre!entate in grup de cel putin trei persoane sau obiecte, la persoane acestea trebuie sa fie de acelasi se#, de arsta apropiata, de aceeasi inaltime, de aceeasi culoare a tenului, cu obiecte de imbracaminte asemanatoare. Obiectele or fi pre!entate la fel in grup si acestea trebuie sa aiba caracteristici asemanatoare. .ntreaga acti itate de pre!entare pentru recunoastere se a desfasura in pre!enta martorilor asistenti, iar acti itatea a fi consemnata in procesul erbal la care se or atasa fotografiile judiciare efectuate.

Prezentarea pentru recunoastere a persoanelor se a face dupa ce persoana care a efectua recunoasterea a fi ascultata anterior si a preci!a dupa ce trasaturi sau acti itate ar putea descrie persoana, aratand distanta, lumino!itatea sau alte elemente pre!ente in momentul in care a receptionat persoana care a fi recunoscuta. Organul judiciar a trebui apoi sa constituie grupul in care a introduce persoana ce se urmareste a fi recunoscuta, careia i se lasa alegerea po!itiei in care se a ase!a in grup. Pentru corectitudinea desfasurarii acestei acti itati trebuie ca persoanele din grup sa fie apro#imati de aceeasi arsta, inaltime, cu imbracaminte asemanatoare, de acelasi se#, fara elemente de diferentiere ,cum ar fi persoane care poarta sau nu mustata, cu culori diferite ale parului, cu tunsuri diferite etc-. 5e a introduce apoi persoana care face recunoasterea, care a trebui ulterior sa justifice datorita caror elemente a identificat o anume persoana. /ste admisa si pre!entarea persoanelor in mod succesi persoanei care face recunoasterea, iar aceasta a putea sa preci!e!e a cata persoana din cele pre!entate este cea recunoscuta. Prezentarea cadavrului pentru recunoastere se efectuea!a in ca!urile in care, dupa sesi!area disparitiei unor persoane, se descopera cada re necunoscute. (ei care urmea!a a face recunoasterea or declara in prealabil cu pri ire la trasaturile si caracteristicile persoanei disparute, iar atunci cand au cunostinta or preci!a anumite elemente de identificare cum ar fi cicatrici, tatuaje, anumite malformatii etc. (ada rele ce urmea!a a fi identificate se pre!inta indi idual si dupa ce prin toaletare e entualele deformari, rani, au fost remediate in asa fel incat cada rul sa aiba o infatisare cat mai apropiata de cea care ar fi putut sa o aiba anterior. Persoana care recunoaste cada rul a trebui sa preci!e!e dupa ce anume trasaturi, caracteristici sau semnalmente a recunoscut si in ce masura aceste elemente se potri esc cu cele din descrierea anterioara. Prezentarea obiectelor si animalelor pentru recunoastere se reali!ea!a in aceeasi modalitate, respecti dupa o ascultare prealabila a persoanei, care a arata natura obiectelor, forma, dimensiunile, culoarea, gradul de u!ura sau anumite caracteristici specifice. Obiectul care a fi pre!entat pentru recunoastere se a alatura unui grup de alte obiecte asemanatoare, iar persoana a trebui sa identifice acest obiect. Pre!entarea animalelor pentru recunoastere este o acti itate cu o frec enta redusa, acestea putand fi recunoscute dupa culoare, arsta, obiceiuri, anumite semne accidentale sau facute in scop de identificare, dupa numele la care raspund. Persoana a declara anterior dupa ce elemente ar putea identifica animalul, iar apoi ii a fi pre!entat si daca il recunoaste a trebui sa arate in ba!a caror trasaturi a recunoscut respecti ul animal. 6a toate pre!entarile pentru recunoastere desfasurarea acestora a fi descrisa in procesul erbal caruia i se or atasa fotografiile efectuate in timpul acestei acti itati.

CAP. 3/ A*(STA*(A6U* A*I*(A P(*SOAN(+O* SI A 2UNU*I+O*

Arestarea consta in pri area de libertate a unei persoane in temeiul unei ordonante de retinere sau a unui mandat de arestare emis de organele competente. %ceasta lipsire de libertate nu poate fi luata decat impotri a unei persoane impotri a careia sunt suficiente date si temeiuri ca ar fi sa arsit o infractiune si e#ista pericolul ca persoana ar urma sa se sustraga urmaririi penale sau e#ecutarii unei pedepse, atunci cand persoana a fost condamnata printr-o hotarare definiti a. .n mod normal e#ecutarea unei arestari nu ar trebui sa ridice probleme atunci cand cel impotri a caruia se a efectua nu a manifesta impotri iri sau acesta nu a incerca sa se sustraga e#ecutarii. (and e#ista indicii sau banuieli ca a e#ista impotri ire la e#ecutare, organul judiciar a trebui sa pregateasca din timp arestarea prin culegerea de informatii despre persoana care urmea!a a fi arestata si locurile in care aceasta s-ar putea afla, fiind mobili!ate si persoane si tehnica necesara pentru a se reusi arestarea. %tunci cand se aprecia!a ca persoana se a ascunde sau a incerca sa fuga ori ca aceasta ar putea fi inarmata, din punct de edere tactic a trebui sa se procede!e la inconjurarea locului in care aceasta persoana se afla, dupa care sa i se adrese!e o cerere pentru a se preda. 2aca persoana da curs acestei cereri nu a e#ista nici o dificultate in e#ecutarea arestarii. .n ca! de refu! insa, a trebui ales momentul patrunderii in incapere sau locul in care aceasta persoana se afla, moment care se a ba!a pe cele cunoscute despre personalitatea celui urmarit, pe obiceiurile acestuia, pe e#istenta posibilitatii de opunere sau de atac. .n tot acest timp e entualele iesiri sau posibilitati de fuga or fi pa!ite in continuare. .n momentul patrunderii se or putea folosi ga!e lacrimogene, ga!e iritante, furtunuri cu apa, dar aceasta doar daca e#ista date certe ca respecti a persoana este inarmata sau deosebit de iolenta. 0neori, anterior incercarii de patrundere se or face incercari de negociere sau de con ingere a persoanei sa se predea, prin presiuni psihice care pot consta in aducerea unei persoane dragi care sa ii solicite a se preda. .n ca!urile in care arestarea trebuie efectuata fata de mai multe persoane care apartin unui grup infractional se poate alege tactica efectuarii arestarii in acelasi moment in toate locurile in care membrii grupului s-ar putea afla. Poate insa a fi apreciata ca utila tactic o arestare a acestora pe rand sau a numai o parte din ei atunci cand s-ar putea ca prin lasarea unora in libertate inca o perioada sa poata fi gasite bunuri, ascun!atori sau alte persoane care pot face parte din acelasi grup. Pentru aceasta din urma situatie cei asupra carora inca nu a operat arestarea or fi atent supra egheati pentru ca acestia sa nu dispara sau sa distruga e entualele mijloace de proba. Urmarirea "ers!anel!r si a bunuril!r este o acti itate tactica necesara pentru stabilirea locului unde sunt ascunse si pentru recuperarea lor.

0rmarirea persoanelor se a face in situatia cind acestea se sustrag de la urmarirea penala sau de la e#ecutarea pedepsei si nu se cunoaste locul in care se afla. 0rmarirea se a face doar dupa ce s-a stabilit ca persoana respecti a se ascunde, dupa care or fi culese informatii despre posibilele locuri de ascundere, despre persoanele care le-ar putea ascunde, despre ocupatia persoanei, e entualele sale icii sau boli. 0rmarirea a incepe de la domiciliul persoanei, a continua cu posibilele adrese din aceeasi localitate unde se gasesc rude sau cunoscuti, adresele din alte localitati unde s-ar putea ascunde. Pentru usurarea desfasurarii acti itatii si pentru ca persoana sa poata fi recunoscuta de catre e entuale persoane care au a!ut-o se or folosi si fotografii de identificare ale persoanei sau o schita cu portretul robot. =unurile sustrase sau disparute, dupa ce or fi identificate in caracteristicile acestora, or fi urmarite in urma descrierii acestora facuta de persoanele pagubite in sensul cautarii la domiciliul infractorului, la prieteni, cunostinte.