TERMOTEHNICA - INTRODUCERE. ISTORIC. NOIUNI FUNDAMENTALE.

1.1 INTRODUCERE Termotehnica este ramura tehnicii care studiaza utilizarea caldurii n scopuri industriale sau casnice. Denumirea de termotehnica provine din prescurtarea expresiei termodinamica tehnica. Termodinamica este stiinta energiei si a legilor ei de transformare sau, mai bine spus, stiinta "energiei termice", forma de energie ce nsoteste toate formele de energie, precum energia mecanica, electrica, magnetica, etc. Termodinamica opereaza cu legi ale naturii, cunoscute sub denumirea de Principii ale termodinamicii. Studiul oricarui domeniu ce apartine stiintelor termice impune considerarea Principiilor Termodinamice. Aceste principii au fost enuntate pe baza aspectelor macroscopice de comportare a materiei si sistemelor din natura, fapt ce le confera "credibilitate" de legi ale naturii, dar ele nu pot fi extrapolate la scara universului. Acest lucru a fost explicat clar si fundamentat stiintific de catre Ludowing Boltzmann n "respingerea" teoriei lui Rudolph Clausius, privind "moartea termica a universului", pe baza Principiului al II-lea al termodinamicii, care sustine "degradarea" formelor de energie a sistemelor termodinamice, ajungerea la "o stare de echilibru", cu atingerea unei valori maxime a entropiei sistemului. Ludowing Boltzmann a scris celebra relatie dintre entropie si probabilitate, care exprima tocmai ntelegerea limitarii aplicabilitatii Principiului al II-lea al termodinamicii la infinitatea universului, aici intervenind probabilitatea transformarilor de energie, n lumina pricipiului citat mai sus. 1.2 ISTORIC Principiul I al term 151j98b odinamicii a fost o forma precursoare legii conservarii energiei la procesele n care intervine miscarea termica a materiei. Acest principiu a fost enuntat pentru prima data de catre R.J. Mayer n 1842. La baza enuntului sau a stat observatia experimentala ca lucrul mecanic se poate transforma n caldura si invers. Descoperirea Pricipiului al II-lea al termodinamicii a fost legata de mbunatatirea masinilor termice. Ciclul Carnot a fost propus n anul 1824 de catre inginerul francez Sadi Carnot n scopul mbunatatirii randamentului motoarelor termice. Motorul imaginat de Carnot folosea drept agent termic gazul perfect, ce suferea transformari cvasistatice. Pricipiul al III-lea al termodinamicii a fost formulat mai nti de catre Nernst, n anul 1906 si si a fost denumit Teorema lui Nernst, ca apoi sa fie reformulat de catre Max Planck. Principiul al III-ea al termodinamicii se refera la modul cum se comporta entropia unui sistem n vecinatatea temperaturii de zero absolut. 1.3 NOIUNI FUNDAMENTALE 1.3.1 Sistem termodinamic Definitie Se numeste sistem terodinamic o parte a lumii materiale, delimitata de o granita reala sau imaginara, aflata n repaus sau n miscare. Sistemul termodinamic se afla n interactiune cu vecinatatea lui, care

poarta numele de mediu exterior si care poate fi constituit dintr-un sistem termodinamic adiacent sau mai ndepartat. n cursul interactiunii dintre sistemul termodinamic si mediul exterior au loc schimburi de energie si de masa.
Observatie Termodinamica tehnica are ca obiect de studiu sisteme termodinamice macroscopice, caracterizate prin dimensiuni finite, mult mai mari n comparatie cu microstructura materiei si n acelasi timp, mult mai mic dect structurile infinite ale universului.

Exemplu a) Aerul dintr-o ncapere reprezinta un sistem termodinamic, delimitat de granite reale si anume de elementele de constructie ale cladirii (pereti, tavan, pardoseala, etc.). Aerul din ncapere se afla, n anumite conditii, n interactiune cu sisteme termodinamice vecine reprezentate prin ncaperi vecine sau prin aerul atmosferic exterior cladirii. n cazul n care ne referim la sezonul rece, ntre sistemul termodinamic considerat si aerul atmosferic exterior, aflat la temperaturi coborte, are loc o interactiune de tip transfer de energie sub forma de caldura. b) Un fluid n curgere printr-o conducta reprezinta un sistem termodinamic n care peretii conductei poarta rolul de granite reale, iar cele doua sectiuni transversale, care delimiteaza calupul de fluid luat n considerare poarta rolul de granite imaginare. ntre acest sistem termodinamic si mediul exterior se poate stabili, n afara interactiunii de tipul transferului de substanta si o interactiune de tipul transferului de caldura. Clasificare

dupa modul de interactiune cu mediul exterior - sistem termodinamic izolat : este caracterizat prin lipsa oricarei interactiuni cu mediul exterior (nu exista schimb de energie sau de masa cu mediul exterior). Exemplu Un gaz aflat ntr-o incinta inchisa si izolata termic (fig. 1.3.1.1). Granitele acestui sistem termodinamic (gaz), reprezentate de peretii incintei, sunt perfect izolate, pentru a mpiedica transferul de energie sub forma de caldura ntre gaz si mediul exterior. n acelasi timp, peretii incintei sunt impenetrabili pentru materie, deci nu are loc transfer de masa ntre sistemul termodinamic si mediul exterior. Fig. 1.3.1.1 - sistem termodinamic deschis : este caracterizat att prin schimb de energie, ct si prin schimb de masa cu mediul exterior. Exemplu

Un fluid (lichid sau gaz) care curge printr-o conducta (fig. 1.3.1.2). Granitele imaginare ale sistemului termodinamic, reprezentate de cele doua sectiuni transversale, permit transferul de masa ntre sistemul termodinamic si mediul exterior. ntre fluidul considerat si mediul exterior poate avea loc un transfer de caldura, al carui sens depinde de raportul n care se afla temperatura sistemului termodinamic cu temperatura mediului exterior, dar nu are loc transfer de lucru mecanic.

Fig. 1.3.1.2 - sistem termodinamic nchis : este caracterizat doar prin schimb de energie (sub forma de lucru mecanic su caldura) cu mediul exterior, fara a mai avea loc si schimbul de masa. Exemplu Gazul aflat ntr-un cilindru, n interiorul caruia se deplaseaza etans si fara frecare un piston (fig. 1.3.1.3). Ca urmare a deplasarii pistonului ntr-un sens sau n celalalt, gazul aflat n cilindru schimba cu mediul exterior energie sub forma de lucru mecanic. ntruct peretii cilindrului, care reprezinta granitele sistemului termodinamic, nu sunt izolati termic, este de asemenea posibil transferul de energie sub forma de caldura ntre gaz si mediul exterior. Fig. 1.3.1.3 - sistem termodinamic adiabatic : este caracterizat de limitarea "comunicarii" cu mediul exterior, n sensul ca transferul de energie are loc doar sub forma de lucru mecanic. Exemplu Gazul aflat ntr-un cilindru izolat termic, n interiorul caruia se deplaseaza etans si fara frecare un piston (fig. 1.3.1.4). Diferenta din acest sistem si sistemul termodinamic nchis, prezentat anterior, este prezenta izolatiei termice, care face imposibil schimbul de caldura cu mediul exterior.

Fig. 1.3.1.4

dupa structura

- sistem termodinamic omogen : este caracterizat prin lipsa aceleasi valori ale proprietatilor fizice macroscopice (presiune, densitate, etc.) si prin aceiasi compozitie chimica (concentratia unui component, raport de amestec, etc.) n orice punct din interiorul granitelor sale. Un sistem omogen se mai numeste si faza.
Observatie Un sistem termodinamic omogen nu este obligatoriu monocomponent (alcatuit dintr-un singur component).

Exemplu Aerul dintr-o ncapere reprezinta un sistem termodinamic omogen, desi el este un amestec de mai multe gaze ( O2, N2, etc.). - sistem termodinamic eterogen : este caracterizat prin faptul ca este alcatuit din mai multe faze (mai multe zone omogene), cu proprietati fizice diferite.
Observatie ntre zonele omogene ce compun un sistem termodinamic eterogen exista planuri de separatie.

Exemplu Un vas n care fierbe apa sub presiune reprezinta un sistem eterogen, alcatuit din doua faze (zone omogene): lichid si vapori, fiecare dintre ele dintre ele cu proprietati fizice specifice, deci diferite de ale celeilalte faze. Sistemul se numeste bifazic; n cazul n care prezinta trei faze, este denumit sistem trifazic. 1.3.2 STARE TERMODINAMIC Definitie Prin stare termodinamica se ntelege o stare de echilibru, n care parametrii interni ai sistemului termodinamic si pastreaza valorile constante; aceasta este exprimata de valorile unor marimi fizice masurabile (presiunea, temperatura, volumul, densitatea, etc.). Daca sistemul termodinamic considerat este izolat de actiunea energetica a mediului exterior, atunci constanta parametrilor interni defineste starea de echilibru termodinamic intern. Daca sistemul termodinamic considerat se afla n interactiune cu mediul exterior, atunci atingerea starii de echilibru termodinamic presupune att echilibru intern, ct si echilibru extern.
Observatie

Starea de echilibru intern a unui sistem izolat se poate manifesta prin valori ale presiunii si temperaturii constante n timp si uniforme n ntreg sistemul. Dar, daca sistemul considerat se afla n interactiune cu mediul exterior, atunci atingerea starii de echilibru presupune, n plus, echilibru extern, exprimat prin necesitatea ca temperatura si presiunea lui sa fie egale cu temperatura si presiunea mediului exterior.

1.3.3 PARAMETRII TERMODINAMICI sI FUNCII DE STARE Definitie Parametrii termodinamici de stare sunt marimi macroscopice, care descriu starea de echilibru termodinamic a sistemului. Pentru fiecare stare de echilibru termodinamic, fiecare parametru termodinamic are o valoare anumita, bine definita. Clasificare - parametrii termodinamici de stare extensivi, care depind de masa sistemului termodinamic. Exemplu: volumul, entalpia, energia interna. - parametrii termodinamici de stare intensivi, care nu depind de masa sistemului termodinamic. Exemplu: presiunea, temperatura, densitatea. Definitie ntre parametrii de stare si compozitia fazelor se stabileste la echilibru o dependenta functionala, ce poarta denumirea de functie de stare a sistemului. 1.3.4 ECHILIBRU TERMODINAMIC Definitie Un sistem termodinamic se gaseste n stare de echilibru termodinamic daca marimile de stare nu se modifica atunci cnd l izolam de actiunile mediului exterior. De la aceasta izolare se exclud cmpurile de forte externe, ca de exemplu cmpul gravitational.
Observatie Starea energetica a unui sistem termodinamic, la un moment dat, este data de conditiile interioare ale acestuia (masa si energia sistemului) si de conditiile exterioare (care determina schimbul de energie ntre sistem si mediul exterior).

1.3.5 ECUAII DE STARE Definitie Ecuatia termica de stare stabileste legatura dintre parametrii intensive si cei extensive de stare ai unui system termodinamic omogen, de masa constanta, la care se iau n considerare numai interactiunile mecanice si termice cu mediul exterior. Forma ecuatiei termice de stare a unui sistem termodinamic omogen

Daca exprimam ecuatia pentru o cantitate constanta de substanta m, acesta devine

Daca exprimm ecuatia pentru un sistem termodinamic cu m = 1 kg, aceasta devine

unde

[kg/m]

Particularizarea ecuatiei termice de stare pentru gaze perfecte Gazul perfect reprezinta un concept theoretic, fara correspondent direct n realitate. Ipoteze simplificatoare: - gazul este alcatuit dintr-un numar foarte mare de molecule identice, perfect sferice, cu ntreaga masa concentrata n centrul de greutate; - volumul propriu al moleculeor este neglijabil n raport cu volumul total ocupat de gaz, ca urmare a starii avansate de rarefiere n care se afla gazul perfect; - fortele de interactiune moleculare sunt neglijabile datorita rarefierii pronuntate; - moleculele gazului executa o miscare aleatoare, dezordonata (browniana), traiectoriile lor ntre doua cioniri consecutive fiind rectilinii, ca urmare a absentei interactiunii dintre molecule; - ciocnirile dintre molecule sunt considerate perfect elastice, ceea ce face posibila aplicarea legii conservarii impulsului si energiei (energia cinetica medie moleculara este constanta). Forma explicita a ecuatiei termice de stare pentru gaze perfecte, scrisa pentru unitatea de masa ( m = 1 kg) [J/kg]

unde R este constanta caracteristica a gazului considerat [J/kg K], iar masic al gazului [kg/m]. 1.3.6 POSTULATELE TERMODINAMICII Primul postulat al termodinamicii (principiul general al termodinamicii)

este volumul specific

Un sistem termodinamic izolat ajunge ntotdeauna, dupa un interval de timp oarecare n starea de echilibru termodinamic si nu poate iesi niciodata de la sine din aceasta stare.

Daca un sistem izolat este scos din starea de echilibru termodinamic intern, el va reveni la conditiile starii de echilibru. Timpul de revenire se numeste timp de relaxare . Valoarea timplui de relaxare pentru o marime "z" se determina n functie de process, care poate fi: - cvasistatic, daca variatia parametrului z este mult mai mica dect viteza medie de variatie a acestui parametru in procesul de relaxare; - nonstatic (nestatic), daca procesul decurge rapid. Un proces reversibil este un proces n care trecerea sistemului se face de la starea initiala la starea finala, trecnd prin stari termodinamice de echilibru intern si extern. Procesele reversibile pot avea loc n ambele sensuri si trecnd prin aceleasi stari. Procesele reversibile sunt procese cvasistatice ideale. Al doilea postulat al termodinamicii (principiul zero) Doua sisteme aflate n echilibru termodinamic cu un al treilea sistem sunt n echilibru termodinamic ntre ele sau tranzitivitatea este o proprietate generala a relatiei de echilibru termic de stari.
Observatie Al doilea postulat permite introducerea notiunii de temperatura. Astfel, temperatura unui sistem este o proprietate care determina daca un sistem se afla sau nu n echilibru termic cu alte sisteme.

1.3.7 LUCRU MECANIC Definitie Lucru mecanic reprezinta o marime mecanica scalara ce exprima masura schimbului de energie pe calea interactiunii mecanice reciproce ntre corpuri (sau ntre sisteme de corpuri) si mediul ambiant. Definitia generala a lucrului mecanic este:

[J] Conventie de semne: lucru mecanic primit de un sistem este negativ, iar lucru mecanic cedat de sistem este considerata pozitiv. n termodinamica tehnica de interes sunt n special urmatoarele schimburi de energie sub forma de lucru mecanic: - lucru mecanic al variatiei de volum; - lucru mecanic de dislocare sau deplasare; - lucru mecanic tehnic sau util.

Lucru mecanic al variatiei de volum exprima schimbul de energie mecanica prin actiunea fortelor de presiune asupra suprafetei deformabile a sistemului termodinamic.

n cazul unui sistem macroscopic a carui suprafata S devine S' n urma unei deformatii elementare, lucru mecanic efectuat de fortele elementatre dF=pdS la deplasarea ntregii suprafete este:

unde,cu aproximatia unor infiniti mici de ordin superior

daca presiunea este constanta n ntregul volum si egala cu presiunea exterioara p'. ntr-o transformare finita, cvasistatica, lucru mecanic schimbat de sistem ntre o stare initiala 1 si o stare finala 2 se calculeaza cu expresia:

n cazul sistemelor omogene, pentru unitatea de cantitate de substanta, lucru mecanic elementar se exprima:

iar intr-o transformare finita:

Lucru mecanic este conditionat de legea de variatie a presiunii n functie de volum, adica de relatia p=f(v) astfel: - n procesele izocore (dV=o) L este nul; - n procesele de destindere (dV>0) L este pozitiv; - n procesele de comprimare (dV<0) L este negative. Lucru mecanic de dislocare Spre deosebire de sistemele nchise, n cazul sistemelor deschise , reprezentate cu ajutorul unui volum de control, granitele volumului de control sunt strabatute de debite masice, astfel ncat este nevoie de lucru mecanic pentru introducerea, respectiv evacuarea debitelor masice din sistem. Pentru a obtine o relatie pentru lucru mecanic de dislocare, sa consideram un element de fluid de volum V. Se considera ca elemental de fluid este sufient de mic, astfel inct sa putem considera ca are proprietati uniforme. n cazul unei curgeri cu variatii mici ale acceleratiei, forta aplicata asupra elementului de fluid va fi: F=pS Pentru a deplasa elmentul de fluid inauntrul volumului de control pe distanta x, lucru mecanic necesar este: Ld = F x =p S x

Lucru mecnic de dislocare semnifica schimbul de energie dintre un volum de fluid si volumul din amonte, care actioneaza ca un piston imaginar; la randul sau, volumul considerat consuma acest lucru mecanic pentru deplasarea fluidului din aval. Lucru mecanic de dislocare se considera poztiv la intrarea fluidului in sistem si negativ la evacuarea fluidului din sistem.

Pentru o cantitate de fluid egala cu unitatea , lucru mecanic de dislocare se exprima:

sau pentru o variatie elementara:

Lucru mecanic tehnic sau util reprezinta schimbul total de energie realizat pe calea interactiunii mecanice de un sistem termodinamic deschis, in cursul unei transformari de stare. In cazul unui fluid admis intr-o masina termica si sufera o transformare termodinamica, lucru mecanic total este egal cu lucru mecanic util si lucru mecanic folosit pentru deplasarea fluidului: L=Lt+Ld Pentru o transformare reversibila:

Lucru mecanic tehnic elementar efectuat de uniatea de cantitate de substana este:

de unde:

. 1.3.8 CLDURA Definitie Caldura reprezinta forma de schimb de energie dezordonata intre sistemul termodinamic si mediul exterior, care apare datorita existentei unei diferente de potential termic intre ele. Caldura este o marime de proces, astfel incat depinde de drum si nu admite diferentiala totala exacta:

Caldura se numeste sensibila, daca primirea sau cedarea ei de catre un corp ii provoaca acestuia o variatie a temperaturii. Cantitatea de caldura este egala cu produsul dintre masa corpului, variatia sa de temperatura si un coeficient, denumit caldura specifica masica, care depind de natura corpului.

Caldura se numeste latenta, daca primirea sau cedarea ei provoaca numai o variatie a starii de agregarea corpului la temperature constanta. Cantitatea de calduta latenta este egala cu produsul dintre masa corpului si caldura latenta specifica transformarii respective ( de topire, vaporizare, etc.)

Conventie de semne: Caldura primita de un sistem in decursul unui proces este pozitiva, iar caldura cedata de sistem este considerata negativa. 1.3.9 ENERGIA INTERN Definitie Energia interna U este o marime de stare care reprezinta energia stocata intr-un corp intr-o stare termodinamica oarecare. Energia interna include toate formele de energie microscopica, reprezentand suma totoror energiilor particuleleor din sistem: U=U0+Ucin+Upot+Umagn+........... unde Uo este enrgia interna proprie a meleculelor, adica partea din energia interna care nu se anuleaza la zero absolut:

Ucin si Upot reprezinta energia cinetica ( la nivel molecular), respective potentiala ( a moleculelor care complun sistemul). Energia interna este o marime extensiva , iar energia interna specifica este:

Energia interna fiind o marime de stare, energia interna admite difernetiala totala exacta:

cu conditia: 1.3.10 ENTALPIA

si

Definitie Entalpia H este o marime de stare care exprima, ca si energia interna , nivelul energetic al unui sistem termodinamic. Entaplia este o forma de energie definite prin relatia: H = U + pV Entalpia este o proprietate extensiva a sistemului; astfel entalpia masica este:

Termenul pV reprezinta: - lucru mecanic de deplasare la presiune constanta ( in cazul sistemelor inchise) - lucru mecanic de dislocare ( in cazul sistemelor deschise) Ca si energia interna, entalpia depinde doar de starea sistemului. , variatia elementara a entalpiei H=H(T,p) se exprima printr-o difernetiala totala exacta:

cu conditia: