Vitraliu Umbra ta, lovindu-se de ziduri, iar se sparge-n cioburi colorate.

Oh, de-aceea m-ai zrit n strad adunnd pierdutele-i ptrate. i s-o fac la loc, n ceasul nopii, peste geamuri i le-aez cu grij, verzi, albastre, galbene i roii, ncoifate-n cretet cu o sprij. Cnd te vei trezi, lipii de geamuri, arlechini din sticle colorate vor lsa prin ei s-i cad-n brae soarele, mereu la jumtate.