Date Management

I.
ECOLOGIE, PROTECIA MEDIULUI, DEZVOLTARE DURABIL, MANAGEMENT

1

I. ECOLOGIE, PROTECTIA MEDIULUI, DEZVOLTARE DURABILA,
MANAGEMENT

Asistam la o preocupare crescanda a omenirii fata de problemele tot mai
complexe ale protectiei mediului. Preocuparile sunt justificate de
agravarea fenomenelor de poluare avand adeseori tendinta de
globalizare (transformari vizibile ale regimului climatic, deteriorarea
stratului de ozon, despaduriri cu amploare fara precedent, fenomene de
desertificare si aridizare, grave eroziuni ale solului si instabilitatea
terenurilor, reducerea resurselor naturale, cresterea poluarii si
antropizarii unor importante ecosisteme), implicatii economice si sociale
deosebite, rezonante politice reflectate in doctrina unor partide, etc. In
acest context, asistam adesea la vehicularea unor termeni cum ar fi
ecologie, protectia mediului, dezvoltare durabila, managementul calitatii,
managementul mediului, in contextul atribuirii unor intelesuri evident
eronate.
Se confunda adesea ecologia cu protectia mediului sau sensurile
atribuite termenului de dezvoltare durabila dovedesc o abordare
restrictiva. Insusi termenul de dezvoltare durabila este contestat fiind
preferat cel de dezvoltare sustenabila sau dezvoltare viabila. Este util a
preciza de la inceput ce inseamna fiecare dintre termenii de mai sus. In
cele ce urmeaza vom incerca acest lucru.

I.1 Definitii

De la inceput trebuie diferentiati clar termenii de ecologie, respectiv
protectia mediului.
Ecologia este o stiinta biologica de sinteza ce studiaza prin excelenta
conexiunile ce apar intre organisme si mediul lor de viata, alcatuit din
ansamblul factorilor de mediu (abiotic si biotic), precum si structura,
functia si productivitatea sistemelor biologice si supra-individuale
(populatii, biocenoze) si a sistemelor mixte (ecosisteme). (1)
De subliniat faptul ca, daca ecologia este o stiinta, protectia mediului
este mai degraba un concept care trebuie sa se regaseasca in fiecare
domeniu de activitate (industriala, agricola, comerciala, de transport).
In sensul dat de legea mediului, protectia mediului este ansamblul
actiunilor de ocrotire si imbunatatire a mediului inconjurator, de protejare
si gospodarire judicioasa a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa, solul,
I. ECOLOGIE, PROTECIA MEDIULUI, DEZVOLTARE DURABIL, MANAGEMENT

2
flora, fauna si esantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale.
(2)
Imbinarea si corelarea aspectelor economice si de protectie a mediului
cu cele sociale, culturale, traditionale si de conservare a patrimoniului
istoric, combinata cu dezvoltarea unor mecanisme de productie similare
mecanismelor ce domina ciclurile naturale urmate de resursele naturale
regenerabile (cicluri inchise) conduc la un model de dezvoltare durabila.
Dezvoltarea durabila este acea dezvoltare care corespunde necesitatilor
prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a le
satisface pe ale lor. Conceptul a fost promovat si a reprezentat rezultatul
activitatii Comisiei Brundtland numita astfel dupa numele celei ce a
condus comisia, d-na Bo Harley Brundtland, ulterior devenita si Prim
Ministru al Norvegiei. (3)
Sensul de durabil care aparent este contrar dezvoltarii trebuie
interpretat ca o dezvoltare rationala facuta astfel incat sa poata fi
mentinuta pe timp indelungat, chiar permanent, continuu, deci durabil.
Conceptul de dezvolatare durabila este strans legat de utilizarea
durabila a resurselor naturale regenerabile. Asa cum ciclurile apei sau
vegetatiei (ambele reprezentand resurse regenerabile) sunt permanente
cu pastrarea si conservareaa cantitativa, la fel modelul de dezvoltare
durabila incearca sa transpuna ciclurile inchise naturale in cadrul unor
activitati umane, inclusiv in utilizarea durabila a resurselor naturale
regenerabile.
Prin utilizare durabila se intelege folosirea resurselor regenerabile intr-
un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al
acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile
generatiilor prezente si viitoare.
Desigur ca realizarea acestor obiective nu este posibila fara promovarea
unui management de mediu adecvat, componenta integrata in
managementul general al unei organizatii.
Managementul este stiinta organizarii si conducerii intreprinderii, dupa
unii autori. (4)
Dupa altii managementul este activitatea sau arta de a conduce.
Desigur, daca avem in vedere necesitatea existentei la un conducator a
unor calitati native cum ar fi capacitatea organizatorica sau de decizie,
managementul are si elemente specifice unor arte.
O definitie mai completa ar fi:
Managementul este ansamblul activitatilor de organizare si conducere
in scopul adoptarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor
microeconomice (relatiile economice la nivelul fiecarei intreprinderi).

3
Pentru ca in definitiile formulate mai sus am utilizat si notiunea de
ecosistem este bine sa o definim :
Ecosistemul este un fragment mai mare sau mai mic al biosferei,
alcatuit dintr-o componenta vie, reprezentata de plante si animale
(biocenoza) si una nevie (biotop) formand un ansamblu integrat, in
permanenta interactiune. (1)
Totalitatea ecosistemelor formeaza biosfera.
Biosfera mai poate fi definita ca totalitatea ecosistemelor si a
vietuitoarelor din geosferele care contin viata (hidrosfera, litosfera si
atmosfera, unde hidrosfera reprezinta componenta lichida a geosferei,
litosfera-componenta solida iar atmosfera componenta gazoasa).

I.2 Cadrul institutional specific protectiei mediului si conservarii
naturii

Pentru a putea vorbi despre managementul mediului in cunostinta de
cauza trebuie sa cunoastem principalele organisme cu atributii in
domeniul protectiei mediului cu rol de a elabora politici, strategii,
reglementari, organisme de care trebuie sa tina seama toate unitatile
economice cu impact asupra mediului.

I.2.1 Institutii semnificative la nivel global

O serie de organisme din domeniul protectiei mediului sunt constituite pe
langa Organizatia Natiunilor Unite.
Un organism important il constituie:
Comisia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabila (CNUDD).
Aceasta comisie s-a constituit dupa Conferinta O.N.U. pentru mediu
si dezvoltare (UNCED). Comisia are rolul de a urmari progresele
inregistrate pe plan mondial privind transpunerea in practica a
obiectivelor Agendei 21.
Agenda 21 este un document strategic sintetizand principalele
obiective in diverse domenii ce trebuie realizate in scopul tranzitiei
spre o dezvoltare durabila. Agenda 21 a fost adoptata de sefii de
state si guverne cu ocazia participarii la Conferinta Mondiala Mediul
si Dezvoltarea, care a avut loc la Rio de Janeiro in iunie 1992. Cu
aceasta ocazie fiecare tara participanta a pregatit un Raport National
privind Mediul si Dezvoltarea (Romania a prezentat si ea un astfel de
raport) cu evidentierea evolutiilor privind economia si mediul realizate
dupa Conferinta Omul si Mediul de la Stockholm din 1972.

4
La Rio s-au adoptat si alte documente importante si anume:
Declaratia sefilor de state si guverne participante
Semnarea conventiei cadru a ONU privind prevenirea modificarilor
climatice.
Semnarea conventiei cadru a ONU privind conservarea
biodiversitatii
Adoptarea unui document referitor la despaduriri
Desigur ca un document extrem de important a fost si Agenda 21,
chiar daca dupa unele pareri acest document fixeaza unele termene
nerealiste (de exemplu eradicarea saraciei pana in anul 2000-2005 ).
CNUDD se reuneste in fiecare an la New-York la nivel de ministri ai
economiei, mediului, finantelor, etc. Cu aceasta ocazie se analizeaza
si rapoartele anuale intocmite de fiecare tara. Exista inca multe
discutii asupra obiectivului de activitate al acestei comisii si al evitarii
suprapunerilor cu alte institutii ale ONU. Datele analizate indica
progrese modeste in ceea ce priveste promovarea obiectivelor
Agendei 21.
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (prescurtat in limba
engleza UNEP sau PNUE in franceza). Acest organism a luat fiinta
la scurt timp dupa conferinta mondiala Omul si mediul din 1972.
UNEP a avut ca scop promovarea cu precadere a unor proiecte de
mediu menite sa vina in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare. Nu
intamplator sediul acestuia se afla in Africa, la Nairobi, capitala
Kenyei. Este de altfel singurul sediu ONU aflat pe teritoriul african.
Printre proiectele prioritare finantate de UNEP sunt cele privind
sprijinirea promovarii legislatiei de mediu, protectia marilor si
oceanelor inclusiv a marilor fluvii, crearea unui sistem mondial de
supraveghere a mediului, promovarea unor moduri de productie
ecologica, etc.
O atentie speciala s-a acordat in ultimul timp Dunarii si Marii Negre
prin sustinerea corelarii dintre doua programe de mediu importante
(programul privind protectia mediului in bazinul Dunarii si cel privind
protectia mediului in bazinul Marii Negre). Din pacate acest organism
se confrunta cu dificultati financiare deosebite si fondurile de care
dispune sunt insuficiente. Peste aceasta situatie se suprapune si
necesitatea unei delimitari mai clare intre activitatile UNEP si
CNUDD.
Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

Desi acest program nu este dedicat direct problematicii mediului,
totusi el acorda o prioritate aspectelor de mediu in contextul unor

5
actvitati economice. Un important program PNUD in domeniul
mediului s-a derulat si in Romania in perioada 1991-1994 privind
controlul poluarii si al riscului industrial, in judetul Bacau. Cu aceasta
ocazie, printre alte elemente Agentia de Protectie a Mediului Bacau a
fost dotata cu un laborator mobil modern pentru controlul poluarii.
PNUD are o reprezentanta permanenta si in Romania, el
reprezentand si interesele UNEP si ale fondului mondial de mediu in
Romania.
Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI)
se implica si ea in sustinerea unor proiecte de mediu. Organizatia este
interesata in facilitarea transferului de tehnologie, crearea unor centre
regionale care sa faciliteze transferul de tehnologii, etc.. In acest
context ONUDI se implica in promovarea unor proiecte de transfer
tehnologic in cadrul unor conventii internationale din domeniul mediului.
Astfel, in Romania a finantat crearea secretariatului permanent al
Conventiei de la Viena si a Protocolului de la Montreal privind controlul
substantelor ce distrug stratul de ozon. Totodata, ONUDI a finantat
proiecte de introducere in Romania a unor tehnologii alternative fata de
cele actuale (care utilizeaza cloroflorcarbonii ce contribuie la
deteriorarea stratului de ozon). Astfel de proiecte s-au derulat la Arctic
Gaiesti, Tehnofrig Cluj, Bicapa Tarnaveni, etc.
Secretariatele Conventiilor Internationale din domeniul mediului.
Toate conventiile internationale din domeniul mediului, dispun de
secretariate tehnice permanente, care au rolul de a corela toate
actiunile intreprinse de diferitele tari in cadrul obligatiilor ce revin prin
semnarea si ratificarea acestor conventii de catre tarile respective.
Fondul Mondial pentru Mediu (GEF) este gestionat prin Banca
Mondiala si este constituit din donatii ale unor organizatii internationale
pentru acordarea unor fonduri nerambursabile tarilor ce promoveaza
proiecte de mediu ce intra in sfera de preocupare a GEF. Deciziile sunt
luate de un Consiliu al GEF format din reprezentanti ai diferitelor tari din
lume.
In afara oarganismelor de mai sus exista o serie de institutii finantatoare
internationale care se implica in sustinerea financiara a proiectelor de
mediu, precum si importante organizatii neguvernamentale
internationale.
Un astfel de exemplu este
Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii (UICN) organism
ce are menirea de a coordona pe plan international eforturile destinate
protejarii diversitatii biologice. Printre membrii UICN se numara si tara

6
noastra prin implicarea in mod deosebit a unor specialisti de prestigiu
de la Facultatea de Biologie a Univesitatii din Bucuresti.

I.2.2 Institutii europene in domeniul protectiei mediului

La nivel european se disting urmatoarele organisme importante:
Comisia Uniunii Europene. Acest adevarat guvern european exercita
atributii in domeniul mediului prin Directia Generala XI-Mediu, Control
Nuclear si Protectie Civila (DGXI). Daca Comisia UE poate fi asimilata
cu un ,,guvern european, DGXI reprezinta un adevarat ,,minister al
mediului european. Alaturi de DGXI este implicata in promovarea
proiectelor de asistenta externa inclusiv cele privind protectia mediului
(PHARE, LIFE, etc.) si Directia Generala I care coordoneaza politica
externa a Uniunii.

Agentia Europeana de Mediu de la Copenhaga.
Acest organism a fost creat in 1995 avand rolul de a asigura cooperarea
in domeniul mediului intre tarile U.E. cu precadere in domeniul
monitorizarii mediului. Si tarile asociate printre care si Romania
colaboreaza cu Agentia de la Copenhaga, dar pentru tarile asociate
diversele actiuni nu au caracterul de obligativitate pe care il au pentru
tarile membre U.E.. Una dintre actiunile si sarcinile cele mai importante
ale Agentiei, asa cum aminteam mai sus este realizarea unui sistem
unitar european pentru monitorizarea mediului. In acest context s-au
realizat rapoartele privind starea mediului in Europa componenta
importanta a procesului media pentru Europa. Sub aceasta denumire
se deruleaza actiunile decise de ministrii mediului din Europa, care se
intalnesc periodic pentru a analiza si a decide asupra masurilor ce
trebuiesc intreprinse in continuare. Bazele acestor reuniuni s-au pus la
Dobris in Cehia in anul 1991. Ulterior au avut loc reuniuni ale ministrilor
europeni ai mediului la Lucerna (1993), Sofia (1995) si Arhus (1998).
Reuniunea de la Dobris a fost precedata de alte doua reuniuni in 1990 la
Bergen (Norvegia) si Dublin (Irlanda). Rapoartele europene privind
starea mediului au menirea evidentiereii dinamicii calitatii mediului
european. S-a pus la punct o retea internationala informatica (EIONET)
la care este racordata si tara noastra prin Institutul de Cercetari si
Ingineria Mediului Bucuresti.
Consiliul Europei.
Alaturi de Comisia Uniunii Europene, Consiliul Europei are atributii in
domeniul mediului legate strict de conservarea naturii, ariile protejate,
biodiversitate,organizarea retelei Europene de arii protejate, etc. Sub

7
egida Consiliului Europei s-a organizat si Anul European al Conservarii
Naturii in 1995 dedicat protejarii zonelor naturale aflate in afara zonelor
protejate. Cu aceasta ocazie o atentie deosebita s-a acordat actiunilor
de educatie inclusiv cu sprijinul mass-mediei, sau a sensibilizarii
personalului a carei activitate era legata de natura, de spatii largi
(silvicultori, gospodarii apelor,agricultori etc).
Comisia Economica pentru Europa (CEE).
Acest organism a carui preocupari initiale erau de natura economica
s-a orientat din ce in ce mai mult spre abordarea problemelor de mediu
prin Comisia pentru Politica de Mediu. CEE s-a implicat in mod deosebit
si in actiunile legate de procesul Mediul pentru Europa, corelarea
actiunilor legate de promovarea unor Conventii internationale (Conventia
privind accesul populatiei la informatia de mediu). Pe langa Comisie
functioneaza si Secretariatul Permanent pentru Calamitati si Accidente
Industriale. Acest secretariat asigura coordonarea actiunilor de ajutoare
derulate de diverse state pe baza de voluntariat. Totodata secretariatul
asigura mobilizarea potentialilor voluntari in cazul unor accidente cu
impact semnificativ asupra mediului.
Un organism care merita a fi mentionat este Centrul Regional pentru
Mediu de la Budapesta (REC). Acesta este un organism
neguvernamental, creat cu participarea SUA, Japoniei, Comisiei U.E si a
Ungariei. Principiile care stau la baza activitatii acestei organizatii sunt
cuprinse in Carta REC semnata si de Romania .REC. sprijina si
finanteaza programe de mediu propuse de organizatiile
neguvernamentale (ONG) din tarile asociate la UE. Si ONG-urile din
Romania participa la proiecte finantate de REC. De altfel REC are o
reprezentanta si la Bucuresti. In ultimul timp conducerea REC a luat
masura de a se consulta mai intens cu guvernele din tarile membre. De
altfel, in Consiliul REC a fost reprezentata si Romania,o perioada
detinand chiar o functie de vicepresedinte, prin autorul acestei carti.

I.2.3 Cadrul institutional in domeniul protectiei mediului in
Romania

Este utila o scurta prezentare a institutiilor celor mai importante implicate
in protectia mediului in Romania. Marea majoritate a acestor institutii
s-au creat dupa 1989. Inainte de 1989 erau bine reglementate,
dispunand si de un cadru institutional adecvat activitatile de gospodarire
a apelor si a padurilor. La nivel central activitatea de gospodarire a
apelor era condusa de Consiliul National al Apelor iar cea de
gospodarire a padurilor de catre Ministerul Silviculturii. In domeniul

8
protectiei mediului nu a existat un minister. Activitatea era coordonata de
Consiliul National pentru Protectia Mediului, care reunea in rindurile sale
specialisti in domeniu, fara insa a avea o activitate permanenta. Existau
numai doi, trei specialisti cu activitate permanenta in cadrul fostului
Consilului National al Apelor care gira si unele aspecte de protectia
mediului. Pentru prima oara s-a format un departament al mediului in
decembrie 1989 dupa crearea Ministerului Apelor, Padurilor si Mediului
Inconjurator (MAPMI) prin reunirea Ministerului Silviculturii, Consiliului
National al Apelor si crearea unui nou departament, cel al mediului
inconjurator. Ulterior ministerul s-a numit Ministerul Mediului in perioada
iunie 1990 noiembrie 1992 si Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei
Mediului (MAPPM) incepand cu noiembrie 1992. Concomitent s-au
dezvoltat si o serie de organisme in teritoriu sau la nivelul altor institutii
care sa reflecte corespunzator noua activitate. In cele ce urmeaza vom
prezenta cateva din ele.
Parlamentul Romaniei.
La nivelul Parlamentului activitatile de protectie a mediului sunt
reprezentate la nivelul unei comisii de specialitate atat in Camera
Deputatilor, cat si in Senatul Romaniei. In Camera Deputatilor
problemele legate de promovarea legislatii de mediu sunt analizate de
catre Comisia pentru Administratie Locala, Ecologie si Amenajarea
Teritoriului iar in Senat de Comisia pentru Sanatate, Ecologie si Sport.
Cele doua comisii analizeaza si activeaza toate proiectele de lege in
domeniul mediului care sunt transmise Parlamentului inainte ca acestea
sa fie dezbatute in plen.
Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului are rolul de a
reglementa si controla toate activitatile cu impact asupra mediului. In
fig.1 se prezinta structura M.A.P.P.M. Unii se pot intreba ce cauta
mentionarea aparte a apelor si padurilor in denumirea ministerului ?
Apa si padurea sunt factori de mediu si ar trebui sa se regaseasca in
denumirea generica de Protectie a Mediului. In realitate atat apa cat si
padurea pe langa calitatea de factori de mediu au si calitatea de
resurse, care trebuie gestionate asa cum sunt gestionate si resursele
minerale (carbunele, petrolul, gazul metan, etc.). Ca resurse, apele si
padurile sunt gospodarite si sunt aducatoare de venituri. Departamentul
protectiei mediului are sarcina de a controla modul in care sunt
respectate legile mediului de catre toate institutiile inclusiv de catre
gospodarii apelor si padurilor.
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare
(C.N.C.A.N.). Aceasta comisie are ca sarcina principala reglementarea

9
si controlarea activitatilor nucleare, incepand de la aparatura de
labaorator care utilizeaza surse radioactive, pana la Centrala
Nucleara de la Cernavoda.
In ultima perioada comisia a preluat si activitatea de monitorizare a
radioactivitatii mediului. Este discutabila aceasta masura care a
condus la divizarea sistemului de monitorizare integrata a factorilor
de mediu preconizat de legea mediului. S-au creat astfel doua
institutii la nivel central, implicate in administrarea mediului,
M.A.P.P.M.si C.N.C.A.N. In conditiile in care pe de o parte se doreste
optimizarea numarului de ministere, pe de alta parte numarul
ministerelor este sporit prin separare C.N.C.A.N. din M.A.P.P.M. in
cadrul caruia era integrat pana de curand.
Comisia Nationala pentru Dezvoltare Durabila. Comisia recent
infiintata are ca scop corelarea eforturilor si actiunilor intre componenta
economica, sociala si de mediu, promovarea unei strategii a dezvoltarii
durabile in tara noastra si oferirea unui cadru adecvat pentru
monitorizarea promovarii unor obiective ale Agendei 21 adoptata la
Rio. In acelasi timp aceasta comisie trebuie sa indeplineasca rolul de
corespondent national al Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabila,
fiind una din sarcinile preconizate de Conferinta Mondiala de la Rio.
Pe langa institutiile prezentate mai sus, in cadrul diverselor ministere
exista compartimente specializate in domeniul protectiei mediului. De
altfel in acceptiunea actuala problemele de protectie a mediului trebuie
sa fie rezolvate in fiecare domeniu de activitate, prin intelegerea
importantei solutionarii problemelor de mediu si nu ca urmare a
conflictului cu autoritatile de mediu. Astfel de compartimente specializate
in domeniul mediului exista si la nivelul autoritatilor locale (primarii,
consilii judetene, municipale, orasenesti, etc.).
Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului are o serie de
organisme descentralizate in teritoriu. Pentru reglementarea si controlul
activitatilor cu impact asupra mediului in teritoriu exista 42 de Agentii
pentru Protectia Mediului (APM) in fiecare judet al tarii si in municipiul
Bucuresti.
Agentiile pentru Protectia Mediului (APM) emit acorduri si autorizatii
de mediu, controleaza respectarea acestora si a legislatiei de mediu de
catre unitatile economice si monitorizeaza calitatea factorilor de mediu.
Structura unui APM este prezentata in fig.2. In afara APM-urilor,
Ministerul Mediului mai are in subordine Administratia Rezervatiei
Biosferei Delta Dunarii (A.R.B.D.D.) cu sediul in Tulcea. A.R.B.D.D.
administreaza din punct de vedere ecologic pe baza unei legi speciale
si a unui program special de management o suprafata de cca 600.000
ha incluzand Delta Dunarii, sistemul lagunar Razim-Sinoee, Dunarea

10
pana la Cotul Pisicii si zona costiera pana la izobata de 20 m. Atat
APM-urile cat si A.R.B.D.D.sunt institutii publice finantate de la bugetul
de stat.
Compania Nationala Apele Romana (C.N.A.R.) are sarcina de a
administra unitar din punct de vedere cantitativ si calitativ apele de
suprafata (ape curgatoare si lacuri) cat si cele subterane. Limita de
administrare a C.N.A.R. se opreste la portile localitatilor. In acest sens
nu trebuie confundat C.N.A.R cu regiile Generale de Apa si Canal din
cadrul localitatilor, care cumpara apa de la C.N.A.R si apoi se ocupa cu
tratarea, distribuirea si epurarea apei in cadrul localitatilor. Pretul apei
brute cumparate de la C.N.A.R se justifica prin cheltuielile C.N.A.R
pentru amenajarea cursurilor de apa in vederea asigurarii constantei
debitelor (prin regularizari adeseori costisitoare) pe intreg timpul anului.
In teritoriu C.N.A.R are filiale organizate pe bazine hidrografice.
Instrumentul de conducere este Schema Cadru de Amenajare a
bazinului hidrografic care asigura corelarea intre toti utilizatorii de apa
din bazin (industrie, transporturi, energie, utilizatori orasenesti si
industriali de apa, agricultura, etc.).
Pentru a asigura integrarea cu autoritatile locale la nivelul judetelor
exista Sectii sau Exploatari de Gospodarire a Apelor. Aceasta corelare
cu autoritatile locale este deosebit de importanta in special in
organizarea activitatilor de aparare impotriva inundatiilor si a
fenomenelor meteorologice periculoase.
Regia Nationala a Padurilor (ROMSILVA). Coordonarea activitatilor
de gospodarire a padurilor la nivel national este asigurat de
ROMSILVA. Intreaga activitate de gospodarire a padurilor are la baza
amenajamentele silvice elaborate pentru intreaga tara. In teritoriu
Romsilva are in fiecare judet Directii Silvice si Ocoale Silvice. In prezent
se preconizeaza reducerea numarului de Directii Silvice prin comasarea
celor care gestioneaza suprafete mai reduse de padure. Totodata
autoritatile silvice gestioneaza si fondul cinegetic in limitele suprafetelor
silvice precum si flora specifica ecosistemelor forestiere.
Pentru a-si exercita atributiile MAPPM dispune de o serie de institute de
cercetare si proiectare. Astfel, in domeniul protectiei mediului MAPPM
este asistat in luarea deciziilor de Institutul de Cercetari si Ingineria
Mediului Bucuresti (ICIM). Pentru problemele specifice Marii Negre este
specializat Institutul Roman de Cercetari Marine (IRCM Constanta) iar
pentru aspectele specifice Deltei Dunarii si Rezervatiei Biosferei Delta
Dunarii, Institutul de Cercetari si Proiectari Delta Dunarii (I.C.P.D.D.
Tulcea). Deciziile tehnice ale MAPPM in domeniul gospodaririi apelor
sunt asigurate de ICIM-Bucuresti si AQUAPROIECT-Bucuresti
specializat in elaborarea schemelor cadru pentru amenajarea bazinelor

11
hidrografice si proiectarea lucrarilor hidrotehnice. De asemenea in
subordinea Departamentului Apelor se afla si Compania Nationala de
Meteorologie, Hidrologie si Gospodarirea Apelor (INMH). Pentru
elaborarea amenajamentelor silvice a politicilor si strategiilor de
gospodarire a padurilor, Departamentul Padurilor din MAPPM are in
subordine Institutul de Cercetari pentru Amenajamente Silvice (ICAS-
Bucuresti).
La nivelul agentilor economici exista compartimente specializate cu
protectia mediului, cu precadere acolo unde s-a introdus un sistem de
gestiune a mediului. Desigur, ca exista si alte institute de cercetari sau
institutii descentralizate locale care sunt strans implicate in protectia
mediului. Am aminti Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice
Bucuresti (ICPA) implicat in monitorizarea solurilor, Institutul de Igiena si
Sanatate Publica care urmareste impactul poluarii asupra sanatatii
oamenilor. In teritoriu sunt si alte unitati cu legaturi stranse cu
problemele de mediu (Directiile Agricole Judetene, Inspectoratele Politiei
Sanitare, Oficiile pentru Protectia Consumatorilor, etc.). Un rol stiintific
aparte revine Academiei Romane in special legat de ariile protejate, de
fundamentarea stiintifica a crearii acestora etc..

I.3 Politicile si strategiile de mediu ca instrumente de management
la nivel national si local

I.3.1 Politici de mediu in Romania

Prin politica de mediu intelegem in general obiectivele si prioritatile
stabilite de conducerea statului pentru exercitarea puterii si conducerea
societatii respectiv a activitatii publice. Fiecare guvern isi prezinta politica
in cadrul programului de guvernare pentru fiecare domeniu important de
activitate. De exemplu in programul de guvernare pentru perioada 1998 -
2000 la Capitolul II Politici de restructurare a economiei la subcapitolul
5 se afla cuprinse obiectivele politicii Guvernului in domeniul utilizarii
capitalului natural (5). Principalul obiectiv in domeniul utilizarii capitalului
natural consta in reevaluarea infrastructurii acestuia. In acest scop va fi
sprijinit procesul de decizie privind identificarea resurselor regenerabile
disponibile si evitarea supraexploatarii acestora.
Pentru a atinge aceste obiective principalele masuri sunt :
internalizarea graduala in costurile de productie, a cheltuielilor
aferente diminuarii si compensarii efectelor distructive asupra mediului
inconjurator;

12
utilizarea instrumentelor economice (taxe, impozite, tarife de utilizare)
pentru construirea stimulentelor de utilizare a capitalului natural;
alocarea de resurse financiare pentru consolidarea politicilor de mediu
si intarirea capacitatii administrative in vederea recuperarii intarzierii
inregistrate in armonizarea legislatiei cu reglementarile de mediu ale
Uniunii Europene, in special in domeniul apei, aerului si administrarii
deseurilor;
dezvoltarea resurselor umane si a implicarii organizatiilor
neguvernamentale;
facilitarea introducerii tehnologiilor care ocrotesc mediul inconjurator.

I.3.2 Strategia protectiei mediului in Romania

Prin strategie se intelege arta coordonarii actiunilor si a stabilirii
sarcinilor fundamentale pentru atingerea scopului sau a obiectivelor
politice.
In Romania au fost elaborate mai multe strategii dupa 1989 vizand
protectia mediului incepand cu Tezele in domeniul protectiei mediului (6)
(1990), Strategia protectiei mediului elaborata cu sprijinul Bancii
Mondiale (7) (1992), sau Strategia protectiei mediului in Romania (8)
elaborata in 1995. Aceasta din urma a fost si editata in conditii grafice
deosebite. Ea ramane pana in prezent lucrarea cea mai coerenta si
sistematica elaborata in exclusivitate cu ajutorul specialistilor romani din
Institutul de Cercetari si Ingineria Mediului, din alte institutii de
specialitate, a Agentiilor pentru Protectia Mediului sub coordonarea
Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului. Strategia cuprinde
trei parti importante. O prima parte se refera la starea mediului in
Romania ( de unde plecam si ce probleme exista).
A doua parte cuprinde obiectivele prioritare pe termen scurt, mediu si
lung, precum si caile si mijloacele prin care pot fi atinse aceste obiective.
Prioritatile au fost corelate cu cele europene, decurgand din Programul
de Actiune pentru Mediu in Europa Centrala si de Rasarit (9), Planul
Strategic de Actiune pentru bazinul Dunarii (10), Strategia protectiei
calitatii apelor Marii Negre (11), alte prioritati nationale, decurgand din
Conventiile Internationale la care Romania a aderat. Ultima parte
cuprinde o prezentare schematica a Programului National de Actiune in
domeniul Protectiei Mediului (PNAPM) (12), document important
prezentat in paragraful urmator.

I.3.3 Programul National de Actiune in domeniul Protectiei Mediului


13
La cea de a doua reuniune a ministrilor mediului din Europa de la
Lucerna (1993) s-a adoptat Planul de Actiune in domeniul Mediului
pentru Europa Centrala si de Rasarit. O sarcina stabilita cu aceasta
ocazie a fost aceea ca pentru fiecare tara in tranzitie sa se elaboreze un
Program National de Actiune corelat cu cel european. Daca in Strategia
Protectiei Mediului sunt cuprinse obiective generale si cai de atingere a
acestora, in PNAPM au fost detaliate aceste obiective prin programe de
investitie concrete. In acest sens au fost selectate 104 proiecte pe
termen scurt si 196 proiecte pe termen mediu din peste 1200 propuneri
avansate de APM-uri, autoritatile locale si ministere. Selectia s-a facut
pe baza unei scheme logice si a analizei cost beneficiu. Actiunea a fost
sustinuta de guvernul danez care a acordat asistenta stiintifica si
financiara specialistilor din I.C.I.M.-Bucuresti, unde de altfel se afla si
secretariatul permanent al PNAPM. . Programul se actualizeaza in
permanenta. In prezent lista de proiecte prioritare este unica (nu mai
exista proiecte pe termen scurt si mediu) cuprinzand 117 proiecte
prioritare. Selectia si actualizarea proiectelor este decisa de o Comisie
Interministeriala condusa de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei
Mediului.
In fiecare judet al tarii Agentiile Teritoriale pentru Protectia Mediului au
elaborat Strategii locale de mediu care au armonizat prioritatile la nivel
de judet cu cele la nivel national.
In judetul Bacau a fost realizat si un Plan Local de Actiune in domeniul
Mediului. In elaborarea acestui Plan Local de Actiune s-a beneficiat de
sprijin din partea specialistilor olandezi de la Agentia pentru Protectia
Mediului din Roterdam. Planul a avut si caracter de pilot pentru alte
judete. In prezent si in judetul Piatra Neamt se elaboreaza un astfel de
Plan de Actiune in domeniul Mediului.

I.4 Cadrul Legislativ in domeniul Mediului

I.4.l Legislatia interna in domeniul mediului

Toate institutiile si organizatiile implicate in protectia mediului trebuie sa
respecte cadrul legal existent la un moment dat. Cadrul legal este
reprezentat printr-o serie de reglementari cu prevederi in domeniul
mediului, incepand cu Constitutia Romaniei, Legea Cadru privind
Protectia Mediului in Romania (L137/1995), legile specifice, sectoriale,
hotararile de guvern, ordinele Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei
Mediului, regulamente, instructiuni si proceduri de aplicare.
Dupa Constitutia tarii, legea protectiei mediului este cea mai importanta
lege in domeniu. Ea este o lege cadru si stabileste principiile si obligatiile

14
generale in domeniu. Totodata in Legea Protectiei Mediului se apreciaza
necesitatea promovarii urmatoarelor 17 legi sectoriale:
a) legea gospodaririi apelor si a ecosistemelor acvatice (Legea Apelor);
b) gospodarirea fondului forestier (Codul Silvic);
c) desfasurarea activitatilor nucleare si asigurarea securitatii surselor
de radiatii inclusiv raspunderea civila pentru daune nucleare (Legea
desfasurarii in siguranta a activitatilor nucleare);
d) regimul pesticidelor (Legea privind producerea, utilizarea si
comercializarea substantelor fitosanitare);
e) gospodarirea lucrarilor de imbunatatiri funciare (Legea
imbunatatirilor funciare);
f) protectia fondului cinegetic si de vanatoare (Legea fondului
cinegetic);
g) ocrotirea albinelor si protectia florei melifere (Legea agriculturii);
h) regimul substantelor si al deseurilor periculoase (proiect);
i) gospodarirea deseurilor menajere, industriale si agricole (proiect);
j) piscicultura si pescuitul (proiect);
k) protectia atmosferei (proiect);
l) ariile protejate si monumentele naturii (proiect);
m) raspunderea pentru prejudiciile aduse mediului;
n) protectia litoralului si a zonelor costiere;
o) regimul privind asigurarea radioprotectiei;
p) gospodarirea si conservarea pajistilor;
q) gospodarirea obiectivelor de interes speologic, geologic si
paleontologic.
Primele sapte legi inclusiv legea cadru privind protectia mediului sunt
deja in vigoare. Celelalte se afla in faze mai mult sau mai putin avansate
de promovare. Desigur ca exista un numar important de alte
reglementari mai vechi sau mai noi, aflate in vigoare. In cele de mai sus
s-au prezentat pe scurt legile cele mai importante. Studierea detaliata a
acestora face obiectul unui numar important de lucrari. Printre acestea
amintim Dreptul mediului inconjurator (l3) autor profesor Daniela
Marinescu.

I.4.2 Legislatia internationala a mediului

Cunoscuta adesea si ca Legea internationala a mediului aceasta
reprezinta totalitatea conventiilor si acordurilor internationale in domeniul
protectiei mediului.
Romania este parte la un numar important de astfel de conventii. Printre
acestea le vom aminti numai pe cele mai importante:

15
Conventia cadru a Natiunilor Unite privind prevenirea modificarilor
climatice. Aceasta a fost semnata de sefii de state si guverne la Rio de
Janeiro in 1992 si ratificata de Romania in 1994;
Conventia cadru a Natiunilor Unite privind Conservarea
Biodiversitatii, semnata la Rio de Janeiro in 1992 de catre sefii de
state si guverne si ratificata de Romania in 1994;
Conventia de la Bassel privind transportul transfrontalier al deseurilor
toxice. Romania s-a confruntat cu nenumarate probleme de introducere
frauduloasa in tara a deseurilor toxice de care apoi s-a debarasat cu
mare greutate;
Conventia de la Geneva privind poluarea transfrontiera a aerului la
mare distanta. Conventia este insotita de o serie de protocoale privind
controlul emisiilor de bioxid de sulf sau oxizi de azot, etc., la care
Romania inca nu a aderat.
Conventia de la Viena privind protectia stratului de ozon. Romania a
ratificat aceasta conventie in 1993. Ea este completata prin Protocolul
de la Montreal si amendamentul de la Londra, ratificate de Romania.
Protocolul se refera la controlul substantelor care distrug stratul de
ozon (cu precadere cloroflorcarbonii). Un al treilea document
(amendamentul de la Copenhaga) nu a fost ratificat de Romania. El se
refera la o substanta mai putin semnificativa pentru Romania (bromura
de metil) folosita cu precadere in agricultura.
Conventia de la Berna privind protectia florei si faunei salbatice si a
habitatelor acestora.
Conventia CITES, privind prevenirea comertului ilegal cu specii de
flora si fauna periclitata. In acest sens exista o lista pe care sunt incluse
speciile periclitate.Tarile pot insa sa faca exceptarea in functie de
situatiile concrete existente. De exemplu Romania a solicitat exceptarea
ursului, lupului si a rasului.
Conventia de la Bonn, privind protectia pasarilor migratoare a fost
ratificata de Romania in 1997.
Conventia de la Ramsar, privind protectia zonelor umede ca habitat al
pasarilor calatoare. Conventia prezinta o importanta deosebita pentru
zona rezervatiei biosferei Delta Dunarii. De altfel rezervatia biosferei
Delta Dunarii se afla sub incidenta conventiei de la Ramsar, cat si a
altor doua conventii UNESCO - Omul si biosfera, respectiv Conventia
privind protectia patrimoniului natural universal.
Conventia de la Bucuresti, privind protectia Marii Negre. Conventia a
fost semnata de cele sase tari riverane la Bucuresti in 1992. Desi a fost
ratificata de tarile riverane, punerea ei in aplicare este ingreunata de

16
problemele economice cu care se confrunta tarile din regiune.
Secretariatul Permanent al Conventiei a fost stabilit la Istambul, dar se
intampina dificultati in demararea activitatilor acestuia si datorita unor
diferente de opinii privind regulamentul de organizare si functionare al
acestuia.
Conventia privind managementul durabil al apelor Dunarii a fost
semnata de 11 tari riverane Dunarii, inclusiv de Comisia Uniunii
Europene si a fost ratificata de suficiente tari pentru a intra in vigoare.
Secretariatul permanent al conventiei a fost stabilit la Viena, iar
activitatea este condusa de un Comitet Interimar. S-a creat astfel un
instrument eficace pentru managementul bazinului Dunarii.. Extrem de
utila este si experienta castigata in cadrul Programului de Mediu pentru
Dunare. In prezent activitatile acestuia din urma sunt preluate treptat de
Conventie.

I.5 Concluzii

In prezentul capitol s-a facut o scurta trecere in revista a unor notiuni
legate de ecologie, protectia mediului, dezvoltare durabila, management.
Totodata s-au prezentat pe scurt institutiile si organismele internationale
si nationale implicate in protectia mediului, exemple de instrumente de
management utilizate de acestea (politici, strategii, programe de
actiune), precum si aspecte legate de cadrul legislativ national si
international in domeniul mediului. In acest fel s-a dorit o familiarizare a
cititorului cu unele dintre aspectele necesar a fi cunoscute pentru a
putea aprofunda in cunostinta de cauza elementele specifice
managementului mediului, ce vor fi detaliate in capitolele urmatoare,
elemente comune unui numar mare de organizatii care pot diferi extrem
de mult una de alta.
II. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI. DOMENIUL DE APLICARE I
CERINE

17

II. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI.

II.1 Introducere

In primul capitol s-au prezentat pe scurt principalele institutii
internationale, nationale si locale implicate in protectia mediului, precum
si unele exemple ale unor elemente de management la care aceste
institutii apeleaza (politici, strategii, planuri de actiune, reglementari,
etc.).
Scopul acestei prezentari a fost de a introduce si familiariza pe cititor cu
diferite notiuni si denumiri de institutii care vor fi prezente in aceasta
lucrare.
In prezentul capitol vom lua contact cu o serie de aspecte definitorii
pentru un sistem de management al mediului inclusiv prezentarea
terminologiei specifice, definirea intelesului acesteia, a domeniului de
aplicare si a cerintelor unui sistem de management.
Toate institutiile si organizatiile sunt preocupate din ce in ce mai mult de
atingerea unor performante de mediu prin controlul impactului produs de
propria lor activitate asupra mediului si in acelasi timp de dezvoltarea
capacitatii lor de a demonstra altora aceste performante. Aceste
preocupari se inscriu in contextul unei legislatii din ce in ce mai stricte, a
dezvoltarii unor politici economice si a unor masuri destinate sa
incurajeze protectia mediului, al cresterii preocuparii partilor interesate
fata de problemele lagate de mediu si dezvoltarea durabile.
In scopul atingerii dezideratelor de mai sus nu sunt suficiente
,,analizele si ,,auditurile de mediu . Pentru a avea certitudinea ca
performantele sale satisfac si vor satisface cerintele legale cat si
propriile obiective in domeniul mediului, o inteprindere trebuie sa
realizeze aceste analize in cadrul unui sistem structurat de management
( dedicat unor aspecte de mediu ) integrat in ansamblul activitatilor de
management.
Acest sistem structurat de management al mediului face obiectivul unor
standarde internationale cuprinse in seria [ ISO 14000 ] standarde care
sintetizeaza pentru toti cei interesati elememtele specifice unui sistem
de management al mediului.
Este remarcabil faptul ca prevederile unui astfel de sistem de
management pot fi integrate si in structura altor cerinte de management,
pentru atingerea obiectivelor de mediu sau economice fixate.
CERINE

18
Un alt element remarcabil este gradul de generalitate al sistemului
prezentat, aplicabil tuturor organizatiilor, de orice tip si marime ,
adaptabil diverselor conditii geografice, culturale si sociale.
Cheia succesului unui astfel de sistem consta in asumarea
responsabilitatilor la toate nivelurile si functiile existente in cadrul
organizatiei, cu precadere la nivelul cel mai ridicat al conducerii
organizatiei. Scopul principal al unui sistem de management al mediului
este de a asigura ocrotirea mediului, de a preveni poluarea si de a
asigura un echilibru intre aceste elemente si necesitatile sociale si
economice. Aplicarea unui astfel de sistem permite organizatiei
respective sa stabileasca si evalueze eficienta procedurilor utilizate
pentru elaborarea politicii sale de mediu, sa se conformeze acestora si
sa demonstreze aceasta conformitate.
Aplicarea de catre o organizatie a unui sistem de mediu nu conduce
automat la obtinerea performantelor pe care si le-a propus organizaztia .
Este necesar ca organizatia sa apeleze la ,, cea mai buna tehnologie
posibila , (desigur daca si economic acest lucru este posibil ) cu
evidentierea tuturor costurilor si beneficiilor aduse de o astfel de
tehnologie.

II.2 Domeniul de aplicare a unui sistem de management de mediu.
Organizatii interesate in aplicare

Un astfel de sistem de management al mediului poate fi aplicat acelor
activitati si ,,aspecte de mediu pe care organizatia le poate controla si
influenta. Un astfel de sistem de management trebuia sa indeplineasca o
serie de cerinte astfel incat el sa permita organizatiei care-l aplica sa-si
formuleze politica si obiectivele de mediu in contextul respectarii
prevederilor legislative si tinand seama de datele referitoare la impactele
semnificative ,,ale activitatii sale asupra mediului. Un astfel de sistem
de management al mediului este aplicabil oricarei organizatii care
doreste:
a) sa transpuna in practica , sa mentina si sa imbunatateasca un sistem
de management de mediu;
b) sa se asigure de conformitatea cu politica de mediu pe care a
declarat-o;
c) sa demonstreze aceasta conformitate altora;
d) certificarea / inregistrarea sistemului de management de mediu de
catre un organism exterior;
e) sa realizeze o autoevaluare si o declarare a conformitatii cu
Standardul International ISO 14000.
CERINE

19

II.3 Definirea unor notiuni si termeni specifici unui sistem de
management al mediului

In cuprinsul prezentei lucrari, vom utiliza o serie de termeni, a caror
definitie o precizam mai jos :

II.3.1. Imbunatatire continua

Proces de dezvoltare, extindere a sistemului de management al mediului
pentru obtinerea imbunatatirii performantei globale in domeniul mediului,
in acord cu politica de mediu a organizatiei.
NOTA - Nu este necesar ca procesul sa aiba loc simultan in toate sectoarele de
activitate.

II.3.2. Mediu

Mediul inconjurator in care functioneaza o organizatie, care include
aerul, apa, pamantul, resursele naturale, flora, fauna, fiintele umane si
relatiile intre acestea.
NOTA - In acest context , mediul inconjurator se extinde din interiorul organizatiei
pana la sistemul global.

II.3.3. Aspect de mediu

Acel element al activitatilor, produselor sau serviciilor unei organizatii
care poate interactiona cu mediul.
NOTA - Un aspect de mediu semnificativ este acel aspect de mediu care poate avea
un impact semnificativ asupra mediului.

II.3.4. Impact asupra mediului

Orice modificare a mediului, daunatoare sau benefica, totala sau
partiala, care rezulta din activitatile, produsele sau serviciile unei
organizatii.

II.3.5. Sistem de management de mediu

CERINE

20
Componenta a sistemului de management general care include structura
organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile,
procedurile, procesele si resursele necesare pentru elaborarea,
transpunerea in practica, realizarea, analizarea si mentinerea politicii de
mediu.

II.3.6. Auditul sistemului de management de mediu

Proces de verificare sistematica si documentata, ce permite obtinerea si
evaluarea dovezilor obiective necesare pentru a evidentia daca sistemul
de management de mediu al unei organizatii este in conformitate cu
criteriile sistemului de management de mediu stabilite de aceasta
organizatie inclusiv comunicarea rezultatelor acestui proces conducerii
organizatiei.

II.3.7. Obiectiv de mediu

Telul general de mediu, rezultat din politica de mediu, pe care o
organizatie isi propune sa-l atinga si care este cuantificat acolo unde
acest lucru este posibil.

II.3.8. Performanta de mediu

Rezultate masurabile ale sistemului de management de mediu, legate
de controlul organizatiei asupra aspectelor sale de mediu, bazate pe
politica, obiectivele si tintele de mediu ale acesteia.

II.3.9. Politica de mediu

Totalitatea intentiilor si principiilor declarate de catre organizatie
referitoare la performanta globala de mediu si care constituie cadrul de
actiune si de stabilire a obiectivelor si tintelor de mediu ale organizatiei
respective.

II.3.10. Tinta de mediu

Cerinta detaliata de performanta, cuantificata daca este posibil,
aplicabila ansamblului sau unei parti a organizatiei, ce rezulta din
obiectivele de mediu si care trebuie sa fie stabilita si indeplinita pentru
atingerea acestor obiective.
CERINE

21

II.3.11. Parte interesata

Individ sau grup preocupat sau afectat de performanta de mediu a unei
organizatii.

II.3.12. Organizatie

Companie, societate comerciala, firma, intreprindere, autoritate sau
institutie, parte sau combinatie a acestora, publica sau particulara, cu
raspundere limitata sau orice alt statut juridic, cu propria sa structura
functionala si administrativa.
NOTA - pentru organizatiile cu mai multe unitati operationale, o unitate separata
poate fi definita ca o organizatie.

II.3.13. Prevenirea poluarii

Utilizarea unor procese, practici, materiale sau produse ce impiedica,
reduc sau controleaza poluarea, care pot include reciclarea, tratarea,
modificarea proceselor, mecanismele de control, utilizarea eficienta a
resurselor si inlocuirea materialelor.
NOTA - Beneficiile potentiale ale prevenirii poluarii includ reducerea impactului
daunator asupra mediului, imbunatatirea eficientei si reducerea costurilor.

II.4 Cerinte ale sistemului de management al mediului

II.4.1 Cerinte generale

Orice organizatie interesata in introducerea unui sistem de management
al mediului trebuie sa indeplineasca un set de cerinte pe care le vom
prezenta in continuare.
Implementarea unui sistem de management de mediu are ca obiectiv
imbunatatirea performantei de mediu. Este necesar ca organizatia sa
analizeze periodic si sa evalueze sistemul de management de mediu
pentru a identifica oportunitatile de imbunatatiri suplimentare ale
performantei de mediu.
Sistemul de management de mediu furnizeaza un mecanism structurat
pentru obtinerea unei imbunatatiri continue al carui ritm si intindere se
determina de catre organizatie in functie de contextul economic si de
CERINE

22
alte circumstante. Desi este posibila o imbunatatire a performantei de
mediu ca urmare a abordarii sistematice, ar trebui sa se inteleaga ca
sistemul de management de mediu este un instrument de lucru care
permite organizatiei sa atinga si sa controleze sistematic nivelul
performantei de mediu pe care si-l fixeaza. Stabilirea si functionarea
unui sistem de management al mediului nu determina in mod necesar
prin el insusi o reducere imediata a unui impact asupra mediului.
O organizatie are libertatea si flexibilitatea sa defineasca limitele de
aplicare si poate opta pentru implementarea sistemului in intreaga
organizatie sau in anumite unitati operationale ale sale, sau in activitati
specifice.
In cele ce urmeaza vom prezenta cerintele pentru un sistem de
management de mediu bazate pe procesul ciclic si dinamic planificare ,
implementare, verificare si analiza .
Sistemul permite unei organizatii :
a) sa stabileasca o politica de mediu corespunzatoare ;
b) sa identifice aspectele de mediu care rezulta din activitatile,
produsele sau serviciile sale, existente, anterioare sau planificate,
pentru a determina impactul semnificativ asupra mediului;
c) sa identifice prevederile relevante de ordin legislativ si reglementar;
d) sa identifice prioritatile si sa fixeze obiective si tinte de mediu
corespunzatoare;
e) sa stabileasca o structura si unul sau mai multe programe pentru a
pune in practica politica si pentru a-si atinge obiectivele si tintele
fixate;
f) sa faciliteze activitatile de planificare, control, monitorizare, actiuni
corective, audit si analiza pentru a se asigura ca politica de mediu
este respectata si sistemul de management de mediu ramane
corespunzator;
g) sa fie capabila sa se adapteze la schimbari.

II.4.2 Politica de mediu

Politica de mediu a unei organizatii trebuie sa fie definita de conducerea
organizatiei la cel mai inalt nivel. Ea trebuie sa precizeze clar obiectivele
si prioritatile organizatiei respective in domeniul mediului. Pentru a fi
eficienta politica stabilita trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte si
anume:
a) sa corespunda naturii, dimensiunilor si impactului asupra mediului al
activitatilor, produselor sau serviciilor organizatiei;
CERINE

23
b) sa includa un angajament de imbunatatire continua si de prevenire
a poluarii;
c) sa includa un angajament de conformitate cu legislatia si cu
reglementarile de mediu existente, precum si cu alte cerinte pe care
organizatia le-a adoptat.
d) sa ofere cadrul pentru stabilirea si analizarea obiectivelor si tintelor
de mediu;
e) este transpusa in practica, mentinuta si comunicata si dispune de o
baza de documente corespunzand intregului personal;
f) este disponibila pentru public.
Politica de mediu este elementul motor al implementarii si al imbunatatirii
sistemului de management de mediu al unei organizatii, in asa fel incat
sa poata mentine si imbunatati performanta de mediu. In consecinta,
politica de mediu ar trebui sa reflecte angajamentul conducerii
organizatiei la cel mai inalt nivel de a se conforma legilor in vigoare si de
a urmari imbunatatirea continua. Politica reprezinta baza pe care se
sprijina organizatia pentru a-si fixa obiectivele si tintele de mediu. Se
recomanda ca politica de mediu sa fie suficient de clara pentru a fi
inteleasa de partile interesate, atat in cadrul organizatiei cat si in
exterior, si ar trebui sa fie analizata si revizuita periodic pentru a reflecta
modificarea conditiilor si a informatiilor. Se recomanda ca domeniul sau
de aplicare sa fie clar identificat.
Conducerea organizatiei la cel mai inalt nivel ar trebui sa defineasca si
sa documenteze politica sa de mediu in contextul politicii de mediu al
oricarui ansamblu organizational caruia ii apartine si cu aprobarea
acestuia, daca el exista.

II.4.3 Planificarea

In scopul atingerii obiectivelor stabilite prin politica de mediu este
necesar ca organizatia sa identifice aspectele de mediu, prevederile
legale existente, obiectivele si tintele, precum si responsabilitatile si
termenele de realizare.

II.4.3.1 Aspectele de mediu
CERINE

24

In vederea evidentierii aspectelor de mediu organizatia trebuie sa
stabileasca si sa aplice permanent proceduri care sa permita
identificarea aspectelor de mediu legate atat de activitatile cat si de
produsele sau serviciile care pot fi controlate si influentate de organizatia
respectiva.
Prin aplicarea acestor proceduri se urmareste identificarea acelor
aspecte de mediu care au un impact semnificativ si care trebuie luate
in considerare la stabilirea politicilor si obiectivelor de mediu ale
organizatiei.
Toate aceste elemente trebuie sa fie permanent actualizate.
In continuare vom prezenta cateva aspecte legate de procesul de
identificare a aspectelor de mediu semnificative care ar trebui luate in
considerare cu prioritate de catre sistemul de management de mediu al
unei organizatii. Se recomanda ca in acest proces sa se tina seama de
costul si timpul necesar efectuarii analizelor si de disponibilitatea datelor
sigure. Informatiile furnizate deja in scopuri de reglementare sau in alte
scopuri se pot utiliza in cadrul acestui proces. De asemenea,
organizatiile pot lua in considerare gradul efectiv de control asupra
aspectelor de mediu considerate. Se recomanda ca organizatiile sa
determine aspectele de mediu in functie de intrarile si iesirile asociate cu
activitatile, produsele si/sau serviciile lor relevante, actuale si anterioare.
Se recomanda ca o organizatie in care nu exista un sistem de
management de mediu sa stabileasca, intr-o prima etapa, situatia sa in
raport cu mediul printr-o analiza de mediu preliminara. Scopul acestei
analize este de a lua in considerare toate aspectele de mediu ale
organizatiei ca baza pentru stabilirea sistemului de management de
mediu.
Organizatiile care au pus in practica un sistem de management de
mediu functional nu trebuie sa mai intreprinda o asemenea analiza.
Se recomanda ca aceasta analiza sa acopere patru domenii principale:
a) prevederile legislative si reglementare;
b) identificarea aspectelor de mediu semnificative;
c) examinarea tuturor procedurilor si practicilor de management de
mediu existente;
d) evaluarea actiunilor inteprinse in urma investigarii incidentelor
anterioare.
In toate cazurile, se recomanda sa fie luate in considerare conditiile
normale si anormale de functionare din cadrul organizatiei, precum si
situatiile de urgenta posibile.
CERINE

25
O abordare corespunzatoare pentru aceasta analiza de mediu
preliminara poate include liste de verificare, interviuri, masuratori si
inspectii directe, rezultate ale auditurilor anterioare sau alte analize care
depind de natura activitatilor organizatiei.
Se recomanda ca procesul de identificare a aspectelor de mediu
semnificative asociate activitatilor din unitatile operationale ale
organizatiei sa ia in considerare , daca este necesar , urmatorii factori :
1. emisii in aer ;
2. deversari in apa ;
3. gestionarea deseurilor ;
4. contaminarea solului ;
5. alte probleme referitoare la comunitate si la mediul local .
Se recomanda ca acest proces sa ia in considerare conditiile normale de
functionare, conditiile de oprire si de pornire, precum si impacturile
semnificative potentiale asociate situatiilor previzibile in mod normal sau
situatiilor de urgenta.
Procesul are drept scop identificarea aspectelor semnificative de mediu
asociate activitatilor, produselor sau serviciilor , si nu evaluarea detaliata
a ciclului de viata.
Organizatiile nu trebuie sa evalueze fiecare intrare de produs,
componenta sau materie prima. Ele pot selecta categorii de activitati,
produse sau servicii pentru a identifica acele aspecte susceptibile de a
avea un impact semnificativ.
Controlul si influenta asupra aspectelor de mediu asociate produselor
difera semnificativ in functie de pozitia pe piata a organizatiei. Un
contractant sau un furnizor al organizatiei poate avea o influenta relativ
scazuta , in timp ce organizatia responsabila de proiectarea produsului
poate modifica sensibil aspectele de mediu , prin schimbarea , de
exemplu , a unui singur material de intrare. Desi organizatiile pot avea
un control limitat al utilizarii si al eliminarii produselor lor , se recomanda
, totusi , daca este posibil , ca acestea sa aiba in vedere mecanisme de
manipulare si de eliminare corespunzatoare.
Aceasta prevedere nu are drept scop modificarea sau cresterea
obligatiilor legale ale unei organizatii.

II.4.3.2 Prevederi legale

Pentru realizarea unei planificari corespunzatoare, organizatia care
introduce un sistem de management de mediu , trebuie sa stabileasca si
mentina o procedura care sa identifice si sa permita accesul tuturor celor
CERINE

26
interesati la prevederile legale existente si la alte cerinte adoptate de
organizatie, aplicabile ,,aspectelor de mediu legate de activitatile ,
produsele si serviciile sale.
Iata cateva cerinte pe care organizatia le poate adopta:
a) coduri de buna practica in industrie ;
b) acorduri incheiate cu autoritatile publice ;
d) ghiduri fara caracter de reglementare.

II.4.3.3 Obiective si tinte

In cadrul procesului de planificare, organizatia trebuie sa detalieze
obiective si tinte bine documentate pentru fiecare nivel si functie
relevanta din cadrul organizatiei.
Cu ocazia stabilirii si analizarii obiectivelor sale, o organizatie trebuie sa
ia in considerare prevederile legale si alte cerinte, ,,aspectele de mediu
semnificative, optiunile sale tehnologice si cerintele sale financiare,
operationale, comerciale, precum si punctele de vedere ale partilor
interesate. Toate obiectivele si tintele de mediu trebuie sa fie coerente
cu politica de mediu, inclusiv cu angajamentul de a preveni poluarea.
Se recomanda ca obiectivele sa fie specificate si sa se stabileasca tinte
masurabile oriunde este realizabil, si unde este cazul, sa se tina cont de
masurile preventive.
La stabilirea optiunilor tehnologice, o organizatie poate lua in
considerare utilizarea celei mai bune tehnologii disponibile, daca este
viabila din punct de vedere economic, rentabila si adecvata.
Referirea la cerintele financiare ale organizatiei nu implica obligativitatea
utilizarii metodologiilor de contabilitate analitica si pentru aspectele de
mediu.

II.4.3.4 Programe de management de mediu

Pentru atingerea obiectivelor si tintelor de mediu, o organizatie trebuie
sa stabileasca si sa aplice permanent unul sau mai multe programe care
trebuie sa includa:
a) desemnarea responsabilitatilor la fiecare functie si nivel relevant ale
organizatiei pentru atingerea obiectivelor si tintelor;
b) mijloacele si termenele privind realizarea acestora.
In cazul unor proiecte care se refera la noi dezvoltari, precum si la
activitati, produse sau servicii noi sau modificate, programele trebuie
CERINE

27
schimbate astfel incat sa se asigure aplicarea managementului de mediu
pentru aceste proiecte.
Crearea si utilizarea unuia sau a mai multor programe constituie un
element cheie al succesului implementarii unui sistem de management
de mediu. Se recomanda ca programul sa descrie modul in care vor fi
atinse obiectivele si tintele fixate de catre organizatie si sa indice
termenele si personalul responsabil de punere in practica a politicii de
mediu a organizatiei. Se recomanda ca programul sa cuprinda o analiza
de mediu pentru activitatile noi.
Programul poate include, atunci cand este adecvat si realizabil,
consideratii asupra etapelor de planificare, proiectare, productie,
comercializare si eliminare. Aceasta analiza poate fi intreprinsa atat
pentru produsele, serviciile si activitatile existente, cat si pentru cele noi.
Pentru produse, acest program poate aborda proiectarea, materiile
prime, procesul de productie, utilizarea si eliminarea. Pentru instalatii
sau in cazul modificarilor importante ale proceselor, programul poate
aborda planificarea, proiectarea, constructia, punerea in functiune,
exploatarea si, la momentul corespunzator determinat de organizatie,
scoaterea din uz a instalatiei.

II.4.4 Transpunerea in practica si asigurarea derularii S.M.M.

II.4.4.1 Structura necesara si responsabilitati

Pentru a asigura eficienta managementului de mediu, atributiile,
responsabilitatile si nivelurile de decizie (autoritatea) trebuie sa fie
definite, sa dispuna de o documentatie corespunzatoare si sa fie
comunicate celor interesati.
Conducerea organizatiei trebuie sa furnizeze resursele necesare pentru
implementarea si controlul sistemului de management de mediu. Aceste
resurse cuprind resurse umane si calificari corespunzatoare, resurse
tehnologice si financiare.
Conducerea organizatiei la cel mai inalt nivel trebuie sa numeasca unul
sau mai multi reprezentanti care, in afara altor responsabilitati, trebuie
sa aiba definite atributiile, responsabilitatile si autoritatea pentru:
CERINE

28
a) a asigura ca cerintele referitoare la sistemul de management al
mediului sunt stabilite, transpuse si mentinute conform standardului
international ISO 14000;
b) a raporta conducerii organizatiei la cel mai inalt nivel, performanta
sistemului de management de mediu, pentru analizare si ca baza
pentru imbunatatirea acestui sistem.
Succesul implementarii unui sistem de management de mediu
presupune angajamentul intregului personal al organizatiei. In
consecinta se recomanda ca responsabilitatile in domeniul mediului sa
nu fie lasate numai responsabililor de mediu, ele putand fi atribuite si
altor structuri ale organizatiei, cum este conducerea operationala sau
altor functii implicate in probleme de mediu.
Se recomanda ca acest angajament sa porneasa de la nivelul cel mai
inalt al conducerii. In consecinta, conducerea organizatiei la cel mai inalt
nivel ar trebui sa stabileasca politica de mediu a organizatiei si sa
asigure implementarea sistemului de management de mediu. In cadrul
acestui angajament, se recomanda desemnarea unuia sau mai multor
reprezentanti cu responsabilitati si autoritati definite pentru
implementarea sistemului de management de mediu. In organizatiile
mari sau complexe, pot fi desemnati mai multi reprezentanti.
In inteprinderile mici si mijlocii aceste responsabilitati pot reveni unei
singure persoane. De asemenea, conducerea organizatiei la cel mai
inalt nivel ar trebui sa asigure alocarea resurselor la un nivel
corespunzator pentru ca sistemul de managemant de mediu sa-si poata
incepe activitatea si sa poata fi mentinut. Este important de asemenea
ca responsabilitatile cheie ale sistemului de management de mediu sa
fie bine definite si comunicate personalului implicat.

II.4.4.2 Instruire, constientizare si competenta

O prima cerinta pentru a asigura transpunerea in practica si functionarea
unui sistem de management de mediu este identificarea necesitatilor de
instruire. Intregul personal a carui munca poate avea un impact
semnificativ asupra mediului trebuie instruit in mod corespunzator.
Trebuie totodata sa se stabileasca si sa se mentina proceduri pentru ca
personalul de la toate nivelurile si din toate functiile relevante sa fie
constientizat de:
a) importanta conformitatii cu politica de mediu, cu procedurile si
cerintele sistemului de management de mediu;
CERINE

29
b) impacturile semnificative asupra mediului, reale sau posibile, ale
activitatilor lor si de efectele benefice aduse mediului prin
imbunatatirea performantei lor individuale;
c) atributiile si responsabilitatile lor in realizarea conformitatii cu politica
de mediu, cu procedurile si cerintele sistemului de management de
mediu, inclusiv cu cerintele referitoare la pregatirea situatiilor de
urgenta si a capacitatii de raspuns:
d) consecintele posibile ale abaterilor de la procedurile operationale
specificate.
Personalul ce indeplineste sarcini care pot avea impact semnificativ
asupra mediului trebuie sa aiba competenta necesara, fie prin educatie,
fie prin instruire corespunzatoare sau prin experienta profesionala.
Se recomanda ca organizatia sa stabileasca si sa mentina proceduri de
identificare a necesitatilor de instruire. De asemenea, se recomanda ca
organizatia sa solicite subcontractantilor care lucreaza in numele sau sa
demonstreze ca angajatii lor au instruirea necesara.
Conducerea organizatiei ar trebui sa determine nivelul de experienta,
competenta si instruire necesare pentru a asigura pregatirea necesara a
personalului, in special a celor insarcinati cu functii specializate in
managementul de mediu.

II.4.4.3 Comunicarea

Organizatia trebuie sa puna la punct o procedura de primire, de
documentare si de raspuns la informatiile si cererile pertinente ale
partilor interesate. Aceste proceduri pot sa se refere la modul in care se
desfasoara dialogul cu partile interesate si sunt luate in considerare
preocuparile acestora. De exemplu, in anumite situatii, raspunsurile la
preocuparile partilor interesate pot include o informare corespunzatoare
privind impactul semnificativ asupra mediului produs de activitatea
organizatiei in cauza. De asemenea se recomanda ca aceste proceduri
sa stipuleze modul in care se realizeaza comunicarea necesara cu
autoritatile publice, in cazul unor situatii de urgenta sau a aparitiei unor
probleme relevante.
In concluzie, organizatia trebuie sa stabileasca si sa aplice in
permanenta o serie de proceduri (referitoare la aspectele de mediu si
la sistemul de management al mediului) pentru a asigura:
a) comunicarea interna intre diferitele niveluri si functii ale organizatiei;
CERINE

30
b) primirea, asigurarea activitatii de documentare si transmiterea
raspunsurilor corespunzatoare la solicitarile pertinente ale partilor
interesate din exteriorul organizatiei.

II.4.4.4 Documentatia necesara in cadrul unui sistem de management al
mediului

In cadrul promovarii unui sistem de management al mediului este
necesara punerea la punct a unor documente care pot cuprinde printre
altele:
informatii despre proces;
diferite organigrame;
standarde interne si proceduri de operare;
planuri locale de urgenta sau interventie.
Aceste documentatii (informatii) pot fi realizate pe suport de hartie sau
electronic, ele urmand a fi folosite pentru:
descrierea elementelor esentiale ale sistemului de management de
mediu si interactiunea, legaturile existente intre aceste elemente;
descrierea (indicarea) modului in care poate fi accesata documentatia
conexa.

II.4.4.5 Controlul documentelor

In vederea verificarii modului in care o organizatie interesata in
introducerea managementului de mediu elaboreaza si pastreaza
documentele intr-un mod adecvat, este necesara instituirea unui sistem
de control al evidentei documentelor. Acest control nu reprezinta un
scop in sine. Preocuparea principala a organizatiei trebuie sa fie
transpunerea in practica a sistemului de management al mediului, de
obtinere a performantei de mediu si nu crearea unui sistem complicat de
control al documentelor.
Scopul realizarii unui astfel de sistem de control al documentelor de
catre o organizatie este acela de a se asigura ca:

a) acestea pot fi localizate;
b) sunt analizate periodic, revizuite atunci cand este necesar si aprobate
de persoane autorizate;
c) versiunile actualizate ale documentelor sunt disponibile in toate
locurile unde se efectueaza operatii esentiale pentru functionarea
eficienta a sistemului de management de mediu;
CERINE

31
d) documentele depasite sunt retrase prompt din toate punctele de
difuzare si utilizare sau sunt protejate in alt mod impotriva unei utilizari
neintentionate;
e) orice document depasit, pastrat in scopuri juridice si/sau pentru
informare este corect identificat.
Documentatia trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte. Astfel ea
trebuie sa fie lizibila, datata (cu datele de revizuire indicate) si usor
identificabila, mentinuta intr-un mod ordonat si arhivata pentru o
perioada precizata. Trebuie stabilite si actualizate proceduri si
responsabilitati pentru crearea si modificarea diferitelor tipuri de
documente.

II.4.4.6 Controlul activitatilor operationale

Organizatia trebuie sa identifice acele operatii si activitati care sunt
asociate aspectelor de mediu semnificative, corespunzator politicii,
obiectivelor si tintelor sale. Totodata, aceasta trebuie sa planifice aceste
activitati operationale inclusiv activitatea de intretinere, pentru a se
asigura ca acestea se realizeaza in conditii corespunzatoare.
Planificarea va trebui sa asigure:
a) stabilirea si punerea in aplicare a unor proceduri insotite de o
documentatie corespunzatoare care sa conduca la realizarea politicii
de mediu, obiectivelor si tintelor stabilite;
b) includerea in proceduri a criteriilor de operare;
c) stabilirea si mentinerea procedurilor referitoare la aspectele de
mediu semnificative, identificabile, la bunurile si serviciile utilizate de
organizatie si comunicarea catre furnizori si contractanti a procedurilor
si cerintelor relevante.

II.4.4.7 Pregatirea pentru situatii de urgenta si capacitatea de raspuns

Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri pentru a
identifica posibilele accidente si situatii de urgenta si a raspunde unor
astfel de situatii si pentru a preveni si a reduce impactul asupra mediului
care poate fi asociat acestor accidente.
Organizatia trebuie sa analizeze si sa revizuiasca, acolo unde este
necesar, procedurile de pregatire pentru situatii de urgenta si sa
intareasca capacitatea de raspuns a acestora, in special, dupa
producerea unor accidente sau aparitia unor situatii de urgenta. De
CERINE

32
asemenea, organizatia trebuie sa testeze periodic astfel de proceduri,
atunci cand acest lucru este posibil.

II.4.5 Verificarea si actiunea corectiva

II.4.5.1 Monitorizare si masurare

Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri insotite de
documentatia corespunzatoare pentru a monitoriza si a masura, in mod
regulat, caracteristicile principale ale operatiilor si activitatilor sale care
pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Aceasta activitate
trebuie sa includa pastrarea tuturor informatiilor care sa permita
urmarirea performantei, a controalelor operationale relevante si a
conformitatii cu obiectivele si tintele de mediu ale organizatiei.
Echipamentul de monitorizare trebuie etalonat si intretinut, iar
inregistrarile acestui proces trebuie pastrate in conformitate cu
procedurile organizatiei.

II.4.5.2 Neconformitate, actiune corectiva si actiune preventiva

Organizatia care promoveaza un sistem de management al mediului
trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri pentru definirea
responsabilitatilor, definirea treptelor de decizie, tratarea si analizarea
neconformitatii, adoptarea de masuri in vederea reducerii oricarui impact
produs, initierea si finalizarea actiunilor corective si preventive.
Orice actiune corectiva sau preventiva introdusa pentru eliminarea
cauzelor neconformitatilor existente sau posibile trebuie adaptata in
functie de importanta problemelor si trebuie sa fie proportionala cu
impactul produs asupra mediului.
Organizatia trebuie sa implementeze si sa pastreze orice modificari
aparute in cadrul procedurilor documentate rezultate ca urmare a unor
actiuni corective si preventive.
In consecinta, in timpul elaborarii si aplicarii procedurilor de investigare
si corectare a neconformitatii, se recomanda ca organizatia sa ia in
considerare urmatoarele elemente de baza:
a) identificarea cauzelor neconformitatii;
b) identificarea si punerea in practica a actiunii corective necesare;
c) introducerea sau modificarea controalelor necesare pentru evitarea
unei repetari a neconformitatii;
CERINE

33
d) inregistrarea in proceduri scrise a oricaror schimbari rezultate din
actiunile corective.
In functie de situatie, acestea se pot realiza rapid si cu un minim de
planificare formala, sau pot constitui o activitate mai complexa si pe
termen lung. Se recomanda ca documentatia asociata sa corespunda
nivelului actiunii corective.

II.4.5.3 Inregistrari

Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri de
identificare, pastrare si distrugere a inregistrarilor privitoare la mediu.
Aceste inregistrari trebuie sa includa evenimentele privind instruirea
personalului, rezultatele auditurilor si al analizelor:
Inregistrarile referitoare la mediu trebuie sa fie lizibile, identificabile si
trebuie sa permita regasirea informatiilor privind activitatea, produsul sau
a serviciului implicat. Inregistrarile referitoare la mediu trebuie sa fie
pastrate si retinute astfel incat sa poata fi regasite cu usurinta si trebuie
sa fie protejate impotriva oricarui risc de deteriorare sau pierdere.Durata
lor de pastrare trebuie stabilita si inregistrata.
Inregistrarile trebuie mentinute intr-un mod adecvat sistemului si
organizatiei, pentru a demonstra conformitatea cu cerintele impuse de
sistemul de management al mediului.
Se recomanda ca procedurile de identificare, de mentinere si de punere
la dispozitie a inregistrarilor sa se concentreze pe acele inregistrari
necesare aplicarii si functionarii sistemului de management de mediu si
pe acelea care arata in ce masura au fost atinse obiectivele planificate.
Inregistrarile referitoare la mediu pot include:
a) informatii despre legislatia de mediu sau alte cerinte;
b) inregistrarile reclamatiilor;
c) inregistrarile referitoare la instruire;
d) informatii asupra procedurilor aplicate;
e) informatii asupra produsului;
f) inregistrarile referitoare la inspectii, intretineri si etalonari;
g) informatii pertinente privind contractantii si furnizorii;
h) rapoarte cu privire la incidente;
i) informatii cu privire la pregatirea pentru situatii de urgenta si a
capacitatii de raspuns;
j) informatii despre aspectele semnificative de mediu;
k) rezultatele auditurilor;
CERINE

34
l) analizele efectuate de conducere.
Se recomanda ca informatiile confidentiale, referitoare la activitatile
organizatiei sa fie tratate corespunzator.

II.4.5.4 Auditul sistemului de management de mediu

Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina unul sau mai multe
programe si proceduri pentru realizarea periodica a auditurilor sistemului
de management de mediu, pentru:
a) a determina daca sistemul de management de mediu:
1. este conform dispozitiilor convenite pentru managementul de
mediu, incluzand cerintele Standardului International ISO 14000,
2. este adecvat implementat si mentinut;
b) a furniza conducerii organizatiei informatii referitoare la rezultatele
auditurilor.
Programul de audit al organizatiei, inclusiv termenele, trebuie sa tina
seama de importanta pentru mediu a activitatii si de rezultatele
auditurilor precedente. Pentru a fi suficient de cuprinzatoare, procedurile
de audit trebuie sa abordeze domeniul de aplicare, frecventa si tehnicile
de audit, precum si responsabilitatile si cerintele pentru conducerea
auditurilor si modul de raportare a rezultatelor.
Se recomanda ca programul si procedurile de auditare sa cuprinda:
a) activitatile si domeniile care fac obiectul auditului;
b) frecventa auditurilor;
c) responsabilitatile asociate realizarii si conducerii auditurilor;
d) comunicarea rezultatelor auditului;
e) competenta auditorului;
f) modul de conducere a auditurilor.
Auditurile pot fi realizate de catre membri ai personalului si/sau de catre
persoane din exterior alese de organizatie. In oricare situatie, se
recomanda ca persoanele care realizeaza auditul sa fie impartiale si
obiective.
II.4.6 Analiza efectuata de conducere

Pentru a sustine imbunatatirea continua, adaptarea si eficienta
sistemului de management de mediu si prin aceasta a performantei de
mediu, se recomanda conducerii organizatiei la cel mai inalt nivel sa
analizeze si sa evalueze sistemul de management de mediu la intervale
stabilite. Se recomanda ca domeniul acestei analize sa fie cuprinzator,
CERINE

35
desi nu este necesar ca toate elementele sistemului sa fie analizate in
acelasi timp, procesul de analiza putandu-se desfasura intr-o anumita
perioada de timp.
Se recomanda ca politica, obiectivele si procedurile sa fie analizate de
persoane care apartin nivelului de management care a participat si la
definirea lor.
Se recomanda ca aceste analize sa includa:
a) rezultatele auditurilor;
b) masura in care obiectivele si tintele au fost atinse;
c) continua adaptare a sistemului de management de mediu la
schimbarile de conditii si informatii;
d) preocuparile pertinente ale partilor interesate.

Analiza efectuata de conducere trebuie sa abordeze eventualele
necesitati de schimbare a politicii de mediu, a obiectivelor si altor
elemente ale sistemului de management de mediu, ca urmare a
rezultatelor auditurilor sistemului modificarii circumstantelor si in cadrul
procesului de imbunatatire continua.
III. PREZENTAREA ELEMENTELOR UNUI SISTEM DE MANAGEMENT AL MEDIULUI

36

III. PREZENTAREA ELEMENTELOR UNUI SISTEM DE
MANAGEMENT AL MEDIULUI

III. 1. Introducere

In capitolul II au fost prezentate cerintele principale ale unui sistem de
management al mediului privite prin prisma unei organizatii care doreste
sa beneficieze de un audit obiectiv in vederea obtinerii unei autoevaluari
sau autodeclarari privind aplicarea unui sistem de management de
mediu. Spre deosebire de modul de abordare din capitolul II , in
prezentul capitol se vor prezenta principalele elemente ale unui sistem
de management al mediului, vazute prin prisma unei organizatii, care
doreste sa introduca pentru prima oara un sistem de management al
mediului ( SMM ) care sa fie dezvoltat si consolidat in cadrul propriului
sistem de management general. Un astfel de SMM va asigura ordinea si
coerenta in cadrul organizatiilor respective si a preocuparilor acestora
fata de problematica mediului, alocarea resurselor, atribuirea
responsabilitatilor si evaluarea corecta si continua a diferitelor practici,
proceduri sau procedee interne menite sa asigure buna desfasurare a
activitatilor acestor organizatii. Un astfel de SMM este compatibil cu
conceptul de ,,dezvoltare durabila si poate fi adaptat oricarui cadru
organizatoric, social sau cultural. In cele ce urmeaza, pe langa
prezentarea elementelor unui SMM se vor oferi si sfaturi si recomandari
practice care sa contribuie la mai buna intelegere a sistemului, la
aplicarea si imbunatatirea lui continua precum si la introducerea si
sustinerea sa cat mai eficienta. Un astfel de sistem este esential pentru
intarirea capacitatii unei organizatii de a anticipa si raspunde obiectivelor
sale de mediu, de a garanta cerintele nationale si/sau internationale in
vigoare. In orice caz, nu trebuie uitat ca promovarea unui SMM este un
proces dinamic si interactiv iar structura, responsabilitatile, practicile,
procedurile, procedeele si resursele necesare pentru aplicarea politicilor,
obiectivelor si scopurilor din domeniul mediului pot fi coordonate si
corelate cu eforturile existente deja in alte domenii ( cum sunt activitatile
de exploatare, financiare, sanatate si protectia muncii sau cele de
management al calitatii ).
Orice manager care se hotaraste sa introduca sau sa dezvolte un SMM
trebuie sa respecte un numar minim de principii fara a se limita insa
numai la acestea. Cele mai importante sunt:
considerarea managementului de mediu drept una din
prioritatile majore ale organizatiei;

37
stabilirea si mentinerea comunicarii cu partile interesate, interne
sau externe;
determinarea cerintelor legale si a aspectelor de mediu asociate
activitatilor, produselor sau serviciilor organizatiei;
stabilirea angajamentului conducerii si a personalului privind
protectia mediului pe toata durata ciclului de viata al produsului
sau procesului;
stabilirea unui proces care sa permita atingerea nivelului de
performanta fixat;
asigurarea de resurse suficiente si corespunzatoare, inclusiv
instruirea, pentru a atinge nivelurile de performanta fixate in
mod continuu;
evaluarea performantei de mediu comparativ cu politica de
mediu a organizatiei si imbunatatirea acestora daca este
necesar;
stabilirea unui proces de management care sa permita
auditarea si analiza SMM pentru identificarea oportunitatilor de
imbunatatire a sistemului si a performantei de mediu rezultate;
incurajarea contractantilor si a furnizorilor in vederea stabilirii
unui SMM.
Prezentul sistem de management care face obiectul standardelor ISO
14000 poate fi aplicat oricarei organizatii, indiferent de marime, dar el
poate fi perfect aplicat si in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) a
caror importanta in cadrul mediilor de afaceri si in mod deosebit pentru
tara noastra este unanim recunoscuta.

III.2. Avantajele unui sistem de management al mediului.

Motivul principal pentru care se recomanda ca o organizatie sa introduca
un sistem eficient de management al mediului este cel al protejarii
sanatatii oamenilor si a mediului impotriva impacturilor potentiale ale
activitatilor, produselor sau serviciilor sale si pentru a contribui la
mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului.
Principalele avantaje ale introducerii unui SMM constau in obtinerea
unei competitivitati sporite pe o piata tot mai concurentiala, in buna
echilibrare si integrare a intereselor economice si a celor de mediu,
obtinerea unor beneficii din punct de vedere economic, precum si
incredintarea tuturor partilor interesate asupra faptului ca:

38
exista un angajament al conducerii privind indeplinirea
prevederilor propriei politici, a obiectivelor si tintelor sale de
mediu;
accentul este pus mai degraba pe prevenire decat pe actiunea
corectiva;
poate furniza dovada unei preocupari rezonabile asupra
problemelor de mediu si de conformitate la reglementari;
sistemele preconizate includ procesul de imbunatatire continua.
Am aratat ca un avantaj al introducerii unui SMM consta in obtinerea
unor beneficii din punct de vedere economic. Este bine ca aceste
beneficii sa fie identificate si evidentiate pentru a demonstra partilor
interesate si mai ales actionarilor avantajul pe care il are pentru o
organizatie aplicarea unui bun SMM. O astfel de actiune ofera
posibilitatea ca organizatia sa puna in evidenta legatura dintre
obiectivele si tintele de mediu si rezultatele financiare specifice precum
si utilizarea optima a resurselor acolo unde aduc cele mai mari beneficii
atat din punct de vedere financiar , cat si din cel al mediului.
Printre consecintele si beneficiile aplicarii unui SMM eficient putem
enumera:
asigurarea consumatorilor privind angajamentul pentru
introducerea unui management de mediu care se poate
demonstra;
mentinerea unor bune relatii cu publicul si autoritatile locale;
satisfacerea criteriilor investitorilor si imbunatatirea accesului la
capital;
obtinerea asigurarilor la un pret rezonabil;
imbunatatirea imaginii si cresterea actiunilor pe piata;
respectarea criteriilor de certificare ale vanzatorului;
imbunatatirea controlului asupra cheltuielilor;
limitarea incidentelor care implica responsabilitati;
demonstrarea unei preocupari rezonabile privind mediul;
conservarea materiilor prime si a energiei;
simplificarea demersurilor de obtinere a permiselor si
autorizatiilor;
incurajarea dezvoltarii si a participarii la definirea solutiilor
referitoare la mediu;
imbunatatirea relatiilor dintre industrie si autoritatile publice.


39
III. 3. Principiile de baza si elementele sistemului de management al
mediului.

III. 3. 1. Domeniu de aplicare . Generalitati

Elementele si indrumarile prezentate in acest capitol si care fac obiectul
standardului ISO 14004, sunt aplicabile oricarei organizatii, indiferent
de marime, tip sau nivel de maturitate, care este interesata in
dezvoltarea, transpunerea in practica si/sau imbunatatirea unui sistem
de management al mediului . In cele ce urmeaza se vor prezenta liniile
de ghidare privind dezvoltarea si transpunerea in practica a sistemelor
de management de mediu a principiilor de baza ale SMM precum si
coordonarea acestora cu alte sisteme de management. Toate aceste
imbunatatiri sunt destinate a fi utilizate pe baza de voluntariat ca un
instrument de management intern si nu pentru a fi utilizate drept criterii
de certificare, acreditare, inregistrare sau demonstrare catre alte parti
interesate a faptului ca in cadrul organizatiei in cauza se aplica un SMM.
Acestea din urma au facut obiectul capitolului II, respectiv al
standardului ISO14001.

III.3.2. Principiile de baza si elementele sistemului de management
al mediului.

Modelul preconizat pentru sistemul de managemant al mediului are la
baza o conceptie a unei organizatii care doreste sa subscrie la
urmatoarele principii de baza:
Principiul 1 - Angajament si politica.
Principiul 2 - Planificare.
Principiul 3 - Transpunerea in practica (Implementarea)
Principiul 4 - Masurarea si evaluarea.
Principiul 5 - Analiza si imbunatatire.
In acest context SMM-ul este privit ca o structura organizatorica ce
trebuie supravegheata continuu si analizata periodic pentru a conduce in
mod eficient activitatile legate de mediu ale unei organizatii ca raspuns
la modificarile factorilor interni si externi care influenteaza organizatia
respectiva. In figura 3.1. se prezinta modelul preconizat pentru sistemul
de management al mediului conform ISO 14000. In realitate, un astfel de
model este caracteristic pentru un sistem de reglare automat, ce poate fi
reprezentat ca o bucla cu reactie inversa, unde reactia inversa este
reprezentata de analiza si imbunatatirea continua (figura 3.2) .

40
Intr-un astfel de sistem se recomanda ca fiecare membru al organizatiei
sa accepte responsabilitatile legate de protectia mediului.

III.4. Principiul 1- Angajament si politica

Conform acestui prim principiu se recomanda ca organizatia sa-si
defineasca politica de mediu si sa-si asume angajamentul pentru
introducerea unui SMM propriu. Se recomanda ca organizatia sa
inceapa cu acele masuri ce aduc un beneficiu evident (de exemplu prin
concentrarea atentiei asupra conformitatii cu reglementarile existente,
controlul acelor surse de poluare ce pot angaja responsabilitati sau cu
utilizarea mai eficienta a materialelor si a materiei prime).
Pe masura ce organizatia va castiga experienta si SMM-ul va incepe sa
prinda contur, ea va putea introduce proceduri, programe si tehnologii
care sa-i permita imbunatatirea performantei de mediu.
Pe masura ce experienta va creste, consideratiile privind protectia
mediului pot fi integrate in toate deciziile de afaceri.

III.4.1.Angajamentul conducerii si exercitarea managementului

Angajarea conducerii organizatiei si angajamentul permanent al acesteia
in exercitarea managementului de mediu sunt esentiale pentru reusita
introducerii unui SMM. Aceasta inseamna ca pentru fiecare etapa a
dezvoltarii sau imbunatatirii unui SMM este necesara implicarea
conducerii la varf a organizatiei.

III.4.2. Analiza initiala de mediu

Situatia curenta a unei organizatii din punct de vedere al protectiei
mediului poate fi stabilita printr-o analiza initiala care poate include:
identificarea cerintelor legale si a diferitelor reglementari;
identificarea aspectelor de mediu ale propriilor activitati,
produse sau servicii pentru a le determina pe cele care au sau
pot avea un impact semnificativ asupra mediului si care implica
responsabilitati;
evaluarea performantei comparativ cu criteriile relevante,
interne sau externe, cu reglementarile, codurile de buna
practica, principiile si liniile directoare;
practicile si procedurile existente in domeniul managementului
de mediu:

41
identificarea politicilor si a procedurilor existente in activitatile
de aprovizionare si de contractare;
reactia in urma investigarii incidentelor precedente legate de
neconformitati;
oportunitatile de imbunatatire a competitivitatii;
punctele de vedere ale partilor interesate;
functiile sau activitatile altor sisteme de organizare care pot
imbunatati sau impiedica obtinerea performantei de mediu.
In toate cazurile de mai sus se recomanda luarea in considerare a
tuturor conditiilor de exploatare, inclusiv a incidentelor si a situatiilor de
urgenta ce pot apare. Se recomanda ca procesul si rezultatele analizei
initiale de mediu sa fie consemnate in documente corespunzatoare, sa
se faca in conditiile unei bune documentari si sa conduca la identificarea
oportunitatilor de dezvoltare a unui SMM. Mai jos se prezinta cateva
recomandari si sfaturi practice legate de analiza initiala de mediu.
O prima etapa importanta este de a stabili lista domeniilor ce trebuie
analizate. Aceasta poate include activitati, operatii specifice sau un
anumit loc al organizatiei.
Cateva tehnici curente pentru efectuarea unei analize includ:
chestionare;
interviuri;
liste de verificari;
masurari si examinari directe;
analiza inregistrarilor;
rapoarte.
Organizatiile, inclusiv intreprinderile mici si mijlocii (IMM) pot consulta
un numar de surse exterioare cum sunt:
agentii guvernamentale in legatura cu legile si permisele;
biblioteci sau baze de date locale sau regionale;
alte organizatii pentru schimb de informatii;
asociatii industriale;
principalele organizatii de protectie a consumatorilor;
fabricanti ai echipamentelor utilizate;
relatii de afaceri (de exemplu cu cei care transporta si elimina
deseurile);
asistenta profesionala.

III.4.3 Politica de mediu


42
O politica de mediu fixeaza pentru o organizatie sensul general al
directiei pe care trebuie sa o urmeze si stabileste principiile sale de
actiune. Ea fixeaza scopul ce trebuie atins, nivelul de responsabilitate
fata de mediu si performanta dorita fata de care vor fi evaluate toate
actiunile ulterioare ale organizatiei. Acest nivel serveste ca referinta
pentru evaluarea tuturor actiunilor ulterioare intreprinse de organizatie.
Un numar mare de organizatii internationale, inclusiv guverne, asociatii
industriale si grupuri de cetateni au elaborat o serie de principii avand
un caracter de indrumare. Aceste principii au ajutat organizatiile sa
defineasca continutul si domeniul general de angajare al lor pentru
realizarea obiectivelor de protectia mediului. De asemenea, ele ofera
diferitelor organizatii un set de valori comune. Astfel de principii pot
sprijini organizatia in dezvoltarea politicii sale de mediu, aceasta avand
un caracter de unicat pentru organizatia respectiva.
Responsabilitatea pentru stabilirea politicii de mediu ii revine in mod
normal conducerii la cel mai inalt nivel a organizatiei. Conducerea
organizatiei este raspunzatoare de aplicarea politicii si de punerea la
dispozitie a datelor care vor permite formularea sau modificarea
acesteia.
Se recomanda ca politica de mediu sa tina seama de urmatoarele
puncte:
misiunea organizatiei, viziunea, valorile si convingerile sale
esentiale;
cerintele partilor interesate si comunicarea cu acestea;
imbunatatirea continua;
prevenirea poluarii;
principiile fundamentale;
coordonarea cu alte politici organizationale (de exemplu in
domeniul calitatii, sanatatii si securitatii muncii);
conditiile locale sau regionale specifice; si
conformitatea cu regulamente, legi si alte criterii relevante
referitoare la mediu la care organizatia a subscris.
Totodata la definirea unei politici de mediu trebuie luate in considerare
cateva probleme cum ar fi:
1. Organizatia are o politica de mediu corespunzatoare activitatilor,
produselor si serviciilor sale?
2. Aceasta politica reflecta valorile si principiile fundamentale ale
organizatiei?
3. Aceasta politica a fost aprobata de conducerea la cel mai inalt nivel
si a fost numita o persoana investita cu autoritatea necesara pentru
supravegherea si aplicarea acestei politici?

43
4. Aceasta politica conduce la fixarea de obiective si tinte in domeniul
mediului?
5. Implica ea supravegherea tehnologiilor si a practicilor de
management ale organizatiei?
6. Care sunt angajamentele incluse in politica de mediu, de exemplu,
cele care sustin principiul imbunatatirii continue, prevenirea poluarii,
monitorizarea organizatiei, indeplinirea sau depasirea cerintelor
legale, luarea in considerare a asteptarilor partilor interesate?
Iata cateva exemple de angajamente ce pot fi incluse in politica de
mediu pe langa reglementarile specifice din domeniul mediului:
diminuarea oricarui impact negativ semnificativ asupra mediului
a noilor activitati prin utilizarea procedurilor integrate de
management al mediului si al planificarii;
punerea la punct a procedurilor de evaluare a performantei de
mediu si a indicatorilor asociati;
concretizarea conceptului privind ciclul de viata;
crearea produselor astfel incat sa se diminueze impactul lor
asupra mediului in productie, utilizare si eliminare;
prevenirea poluarii, reducerea deseurilor si a consumului de
resurse (materiale, combustibili si energie) si angajarea, atunci
cand este posibil, mai curand in recuperare si reciclare decat in
eliminare;
educare si instruire;
impartasirea experientei castigate in domeniul mediului;
implicarea partilor interesate si stabilirea unei bune comunicari
cu acestea;
munca pentru o dezvoltare durabila;
incurajarea furnizorilor si contractantilor in adoptarea unui
SMM.
III.5 Principiul 2 - Planificarea

Al doilea principiu de baza al unui SMM este cel al planificarii. Conform
acestui principiu se recomanda ca o organizatie sa stabileasca un plan
care sa permita satisfacerea politicii sale de mediu. Elementele unui
sistem de management de mediu legate de planificare includ:
identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impacturilor asociate;
cerintele legale;
politica de mediu;
criteriile interne de performanta;

44
obiectivele si tintele de mediu;
planurile de mediu si programul de management.

III.5.1. Identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impactului
asupra mediului

Pentru a realiza un plan eficient este necesara identificarea aspectelor
de mediu si evaluarea impactului asupra mediului asociat acestor
aspecte. In acest sens se recomanda ca politica, obiectivele si scopurile
de mediu ale organizatiei sa fie bazate pe cunoasterea aspectelor de
mediu si a impacturilor asupra mediului asociate activitatilor, produselor
sau serviciilor sale.
Identificarea aspectelor de mediu presupune un proces continuu care
determina impactul trecut, prezent si viitor asupra mediului ( benefic sau
nociv) al activitatilor unei organizatii. Acest proces include si
identificarea conditiilor impuse de regulamente, legislatie si afacerile
care influenteaza organizatia. De asemenea, el poate include
identificarea impactului asupra sanatatii si securitatii persoanelor,
precum si evaluarea riscurilor pentru mediu.
Iata cateva probleme de luat in consideratie la identificarea aspectelor
de mediu si la evaluarea impacturilor asupra mediului:
1. Care sunt aspectele de mediu ale activitatilor, produselor si serviciilor
organizatiei?
2. Activitatile, produsele sau serviciile organizatiei provoaca impacturi
negative importante asupra mediului?
3. Organizatia are o procedura pentru evaluarea impacturilor proiectelor
noi asupra mediului?
4. Amplasarea organizatiei necesita luarea in considerare in mod
deosebit a aspectelor de mediu, de exemplu zonele de mediu
sensibile?
5. Cum influenteaza modificarile deliberate sau dezvoltarea activitatii,
produselor si serviciilor aspectele de mediu si impacturile asociate?
6. Cat sunt de importante sau severe impacturile potentiale asupra
mediului datorate unei disfunctii a procesului?
7. De cate ori trebuie sa se produca o anume situatie pentru a avea un
impact asupra mediului?
8. Care sunt aspectele de mediu semnificative tinand cont de impacturi,
probabilitate, gravitate si frecventa?
9. Impacturile importante asupra mediului sunt locale, regionale sau
globale?

45
Legat de identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impactului
asupra mediului se impun cateva recomandari si sfaturi practice. Astfel,
va trebui sa avem in vedere faptul ca:
Relatia dintre aspectele de mediu si impacturile asupra mediului este
o relatie cauza-efect.
Un aspect de mediu se refera la un element al activitatii, produsului
sau serviciului unei organizatii care ar putea avea un impact benefic
sau nociv asupra mediului. De exmplu, ar putea implica o deversare,
o emisie, un consum sau o reutilizare a unui material, sau o poluare
sonora.
Un impact se refera la modificarea care se produce asupra mediului
ca rezultat al unui anumit aspect.
Exemple de impacturi sunt: poluarea sau contaminarea apei, sau
epuizarea unei resurse naturale.
Identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impacturilor asupra
mediului asociate acestor aspecte este un proces care poate fi tratat
in patru etape.
Etapa 1 -- Alegerea unei activitati, produs sau serviciu
Se recomanda ca alegerea activitatii, produsului sau serviciului sa
fie facuta in mare masura pentru a acoperi un domeniu important a
carui impact sa fie semnificativ si intr-o masura mai mica, pentru a fi
mai bine cunoscut.
Etapa 2 -- Identificarea aspectelor de mediu ale activitatii,
produsului sau serviciului
Identificarea unui mare numar de aspecte de mediu care pot fi
asociate activitatii, produsului sau serviciului ales.
Etapa 3 -- Identificarea impactului asupra mediului
Identificarea unui numar cat mai mare de aspecte al caror impact
asupra mediului este real sau potential, benefic sau nociv.

Exemple pentru cele trei etape sunt prezentate in continuare:

Activitate, produs sau
serviciu
Aspect de mediu asociat Impact
Activitate Manevrarea
substantelor periculoase
Posibilitatea unei scapari
accidentale
Contaminarea solului
sau a apei
Produs -- Produs rafinat Calitate si randament
sporit in utilizare
Conservarea
resurselor naturale

46
Serviciu Intretinerea
vehiculelor
Emisii sau evacuari de
noxe
Reducerea poluarii
aerului

Etapa 4 -- Evaluarea importantei impactului
Importanta impactului asupra mediului poate varia de la o
organizatie la alta. Cuantificarea poate ajuta evaluarea importantei
acestuia.
Evaluarea importantei impactului poate fi facilitata daca se vor lua in
considerare:
Efectele asupra mediului:
marimea impactului;
severitatea impactului;
probabilitatea de aparitie;
durata impactului.
Efectele economice:
existenta eventuala a prevederilor legale si a reglementarilor si
costurile aferente aplicarii lor;
dificultatea modificarii impactului;
costul modificarii impactului;
efectul modificarii asupra altor activitati si procedee;
preocupari ale partilor interesate;
efectul asupra imaginii publice a organizatiei.

III.5.2. Prevederi legale si alte cerinte

Se recomanda ca organizatia sa stabileasca, sa aplice si mentina
proceduri pentru identificarea, accesul si cunoasterea cerintelor legale
si a altor cerinte la care aceasta a subscris si care se refera in mod
direct la aspectele de mediu ale activitatilor, produselor sau serviciilor
sale.
Cateva probleme de luat in consideratie privind prevederile legale si alte
cerinte:
1. Cum identifica organizatia si cum poate avea acces la prevederile
legale si alte cerinte relevante?
2. Cum urmareste organizatia prevederile legale si alte cerinte?
3. Cum urmareste organizatia modificarile prevederior legale si a altor
cerinte?
4. Cum comunica organizatia personalului informatiile relevante asupra
prevederilor legale si a altor cerinte?

47

Sfaturi practice -- Prevederi legale si alte cerinte
Pentru a mentine conformitatea cu reglementarile din domeniu, se
recomanda ca organizatia sa identifice si sa inteleaga dispozitiile legale
care sunt aplicabile activitatilor, produselor sau serviciilor sale. Aceste
reglementari se pot prezenta sub mai multe forme:
reglementari specifice activitatii ( de exemplu, permise de
exploatare a locului);
reglementari specifice produselor sau serviciilor organizatiei;
reglementari specifice industriei din care face parte organizatia;
legi privind mediul in general; si
autorizatii, licente si permise.

Pentru identificarea reglementarilor din domeniul mediului si a
modificarilor aduse acestora pot fi consultate mai multe surse:
toate nivelurile guvernamentale;
asociatiile sau grupurile industriale;
bazele de date comerciale; si
serviciile profesionale.

Pentru a facilita urmarirea dispozitiilor legale, organizatia poate stabili si
actualiza o lista cu toate legile si reglementarile referitoare la activitatile,
produsele sau serviciile sale.

III.5.3.Criterii interne de performanta

Atunci cand standardele externe nu raspund necesitatilor organizatiei
sau atunci cand ele nu exista se recomanda sa se stabileasca si sa se
aplice prioritati si criterii interne de performanta. Atat criteriile interne de
performanta, cat si standardele externe ajuta organizatia sa-si
defineasca propriile obiective si tinte de mediu. Iata cateva exemple de
domenii in care o organizatie poate defini criterii interne de performanta:
sisteme de management;
responsabilitatile angajatilor;
achizitionarea, gestiunea bunurilor si cedarea activelor;
furnizori;
contractanti;
gestionarea produselor;

48
comunicari privind mediul;
relatii impuse de reglementari;
pregatire pentru situatii de urgenta si capacitate de raspuns la
incidente de mediu;
constientizare si instruire in probleme de mediu;
masurari si imbunatatiri de mediu;
diminuarea riscului legat de procesele specifice organizatiei;
prevenirea poluarii si conservarea resurselor;
proiecte esentiale;
schimbarea procedeelor;
gestionarea substantelor periculoase;
gestionarea deseurilor;
gestionarea apei ( de exemplu, ape uzate, de ploaie sau
subterane);
gestionarea calitatii aerului;
gestionarea energiei; si
transporturi.

III.5.4 Obiective si tinte de mediu

Pentru realizarea politicii de mediu a unei organizatii, se recomanda sa
se stabileasca o serie de obiective. Aceste obiective reprezinta telurile
generale si nivelul de performanta privind mediul pe care organizatia si
le-a propus in cadrul politicii sale de mediu. La stabilirea acestor
obiective, se recomanda ca organizatia sa ia in considerare atat
constatarile obtinute in analiza initiala de mediu, cat si aspectele
identificate si impactul asupra mediului asociat acestor aspecte.
Tintele de mediu pot fi detaliate si fixate pentru atingerea acestor
obiective, impreuna cu cadrul de timp preconizat. Se recomanda ca
aceste tinte sa fie precizate, cuantificabile si masurabile.
Dupa ce se fixeaza tintele si obiectivele, se recomanda ca organizatia
sa stabileasca indicatori masurabili ai performantei de mediu. Acesti
indicatori pot fi utilizati ca baza pentru un sistem de evaluare a
performantei de mediu si pot furniza o informatie privind sistemele
operationale si de management de mediu.
Obiectivele si tintele de mediu pot fi aplicate in general in toate
sectoarele unei organizatii, sau pot fi limitate la anumite locuri sau
activitati specifice. Se recomanda ca obiectivele si tintele sa fie definite
de niveluri corespunzatoare.ale conducerii. Obiectivele si tintele trebuie

49
analizate si revizuite periodic avandu-se in vedere consideratiile facute
de diferite parti interesate.
La stabilirea obiectivelor si tintelor de mediu vor trebui luate in
consideratie cateva probleme cum ar fi:
1. Cum reflecta obiectivele si tintele de mediu atat politica de mediu cat
si impacturile importante asupra mediului asociate activitatilor,
produselor sau serviciilor organizatiei?
2 Cum participa personalul responsabil cu realizarea obiectivelor si
tintelor de mediu, la dezvoltarea lor?
3 Sunt luate in considerare punctele de vedere ale partilor interesate?
4 Ce indicatori masurabili specifici au fost stabiliti pentru obiective si
tinte?
5 Obiectivele si tintele au fost analizate si revizuite cu regularitate
pentru a reflecta imbunatatirile dorite in domeniul performantei de
mediu?
Odata clarificate problemele formulate mai sus vor trebui avute in vedere
cateva recomandari privind stabilirea obiectivelor si tintelor de mediu.
Astfel, obiectivele pot include angajamentul de:
reducere a cantitatilor de deseuri produse si prevenirea
epuizarii resurselor;
reducere sau eliminare a deseurilor poluante din mediu;
concepere a produselor astfel incat sa se reduca la minimum
impactul lor asupra mediului in procesul de productie, utilizare
si eliminare;
controlul impactului asupra mediului produs de sursele de
materii prime;
limitare a oricarui impact negativ important asupra mediului al
activitatilor noi;
a promova actiuni de constientizare a angajatilor si a
colectivitatii cu privire la problemele de mediu.
Progresele obtinute in atingerea unui obiectiv pot fi masurate in general,
utilizand indicatori ai performantei de mediu cum sunt :
cantitatea de materii prime sau de energie utilizata ;
cantitatea de emisii, cum este CO
2
;
cantitatea de deseuri produse, raportata la cantitatea de produs
finit;
eficienta utilizarii materialelor si energiei;

50
numarul incidentelor de mediu (de exemplu,abateri de la limite);
numarul accidentelor de mediu ( de exemplu, degajari
neintentionate);
procent de deseuri reciclate;
procent de materiale reciclate, utilizate la ambalaje;
numar de kilometri efectuati de vehicule, pe unitatea de
productie;
cantitati ale unor poluanti specifici, de exemplu, NO
x
, SO
2
, CO,
HC, Pb, CFCs;
investitia in protectia mediului;
numarul de reclamatii;
suprafata de teren trasformata in habitat natural.
Un exemplu integrat:
Obiectiv: reducerea consumului de energie necesara in fabricatie.
Tinta: scaderea cu zece procente a consumului de energie fata de anul
precedent.
Indicator: cantitatea de combustibil si de electricitate utilizata pe
unitatea de productie.

III.5.5 Programe de management de mediu

In cadrul actiunii de planificare, se recomanda ca organizatia sa
elaboreze un program de management de mediu care sa cuprinda toate
obiectivele sale de mediu.
Programele de management de mediu, trebuie sa stabileasca grafice,
resurse si responsabilitati pentru atingerea obiectivelor si tintelor de
mediu ale organizatiei.
In cadrul furnizat de planificarea managementului de mediu, un program
de management de mediu identifica actiunile specifice, in ordinea
prioritatii lor in organizatie. Aceste actiuni se refera la procedee
specifice, proiecte, produse, servicii, locuri sau instalatii specifice.
Programele de management de mediu ajuta organizatia sa-si
imbunatateasca performanta de mediu. Ele ar trebui sa fie dinamice si
analizate cu regularitate pentru a reflecta schimbarile in obiectivele si
tintele organizatiei.
Cateva probleme avute in vedere la stabilirea programelor de
management de mediu:

51
1. Care este procesul prin care organizatia realizeaza programele de
management de mediu?
2. Procesul de planificare a managementului de mediu implica toate
partile responsabile?
3. Exista un procedeu pentru analizarea periodica a programului?
4. Cum trateaza acest program problemele legate de resurse,
responsabilitati, indeplinirea la timp si prioritati?
5. Cum raspund programele de management de mediu la politica de
mediu si la activitatile de planificare generala?
6. Sunt urmarite si revizuite programele de management de mediu?
Un exemplu privind cuprinsul si procesul de dezvoltare a unui program
de management de mediu se prezinta in continuare:

Angajament si politica Planificare Exemplu
Primul angajament din
politica de mediu
1)

Conservarea resurselor naturale
Obiectivul 1 Reducerea la minimum a
consumului de apa atunci cand
acest lucru este posibil tehnic si
este rentabil
Tinta 1 Reducerea consumului de apa in
locuri selectate cu 15% pe an,
fata de nivelul actual
Primul program
de mediu
Recuperarea apei
Actiunea 1 Instalarea unui echipament
pentru reciclarea apei utilizate la
spalare in Procesul A pentru
reutilizarea ei in procesul B
1) Acest proces ar trebui repetat pentru toate angajamentele din politica,
obiective si tinte.

III.6. Principiul 3. - Transpunerea in practica (implementarea)

Pentru transpunerea efectiva in practica a sistemului de management de
mediu se recomanda ca organizatia sa-si dezvolte capacitatile si
mecanismele de sustinere necesare indeplinirii politicii de mediu, a
obiectivelor si a tintelor sale


52
III.6.1 Generalitati

Capacitatile si mijloacele de sustinere ale oricaror activitati ale unei
organizatii evolueaza permanent in functie de schimbarile cerintelor
partilor interesate, de dinamica mediului de afaceri si de procesul
imbunatatirii continue. Pentru multe organizatii, transpunerea in practica
a managementului de mediu se poate aborda in etape si ar trebui sa se
bazeze pe nivelul de cunoastere si constientizare de catre personalul
acestora a cerintelor, aspectelor, asteptarilor si beneficiilor in privinta
mediului si pe disponibilitatea resurselor.
III.6.2 Asigurarea mijloacelor

III.6.2.1 Resurse umane, materiale si financiare

Se recomanda ca resursele corespunzatoare, umane, materiale (de
exemplu: utilitati, echipamente) si financiare, esentiale pentru
implementarea politicii de mediu a organizatiei si atingerea obiectivelor
avute in vedere, sa fie stabilite si puse la dispozitie. In alocarea
resurselor, organizatiile pot dezvolta proceduri pentru urmarirea
beneficiilor si a costurilor activitatilor de mediu si a celor legate de
mediu. Pot fi incluse si aspecte cum sunt cele legate de costul
controlului poluarii, de deseuri si de eliminare a acestora.
Este bine de avut in vedere cateva probleme privind resursele umane,
materiale si financiare:
1. Cum identifica si aloca organizatia resursele umane, materiale si
financiare necesare pentru atingerea obiectivelor si scopurilor sale
de mediu, inclusiv cele pentru noile proiecte ?
2. Cum urmareste organizatia costurile si beneficiile activitatilor de
mediu ?
Un caz aparte il constituie intreprinderile mici si mijlocii. Structura de
organizare si resursele de care dispun intreprinderile mici si mijlocii pot
impune anumite limite la transpunerea in practica a SMM. Pentru a face
fata acestor constrangeri intreprinderile mici si mijlocii ar trebui pe cat
posibil sa dezvolte o strategie de cooperare cu :
organizatiile reprezentand clienti mari, in scopul transferului de
tehnologii si know-how;
alte intreprinderi mici si mijlocii din lantul de aprovizionare sau
din bazele locale pentru definirea si rezolvarea problemelor
comune, participarea la transferul know-how, facilitarea
progresului tehnic, utilizarea in comun a unor facilitati si servicii,

53
stabilirea unei modalitati de a studia SMM, angajarea unor
activitati de consultanta in comun;
organizatii de standardizare, asociatii ale intreprinderilor mici si
mijlocii, camere de comert, pentru programele de instruire;
universitati si alte centre de cercetare pentru sprijinirea
productiei si inovatiilor.

III.6.2.2 Integrarea si armonizarea SMM in sistemul de management
existent

Pentru un management eficient al problemelor de mediu, se recomanda
ca elementele SMM sa fie concepute si realizate astfel incat acestea sa
fie integrate si armonizate in mod efectiv in elementele sistemului de
management existent.
Elementele sistemului de management general care pot sa faca
obiectul armonizarii si integrarii SMM sunt:
politicile de organizare;
alocarea resurselor;
controlul operational si documentarea;
sistemele de sustinere si de informare;
formarea si dezvoltarea;
organizarea si structura responsabilitatilor;
sistemele de apreciere si recompensa;
sistemele de masurare si monitorizare;
comunicarea si raportarea.
Cateva probleme care trebuie luate in considerare in procesul de
integrare si armonizare sunt:
1. Cum a fost integrat sistemul de management al mediului in procesul
de management general al intreprinderii?
2. Care este procesul pentru echilibrarea si rezolvarea conflictelor intre
mediu si alte obiective de afaceri si prioritati?

III.6.2.3 Raspunderi si responsabilitati

Se recomanda ca responsabilitatea pentru realizarea si eficienta SMM
sa fie atribuita unei (unor) persoane sau functie(i) cu suficienta
autoritate, competenta si resurse.

54
Conducerea operationala trebuie sa defineasca responsabilitatile in
mod clar si sa-si asume la randul ei responsabilitatea si raspunderea
pentru implementarea efectiva a SMM si obtinerea performantei de
mediu dorite. Angajatii de la toate nivelurile sunt raspunzatori pentru
indeplinirea responsabilitatilor lor in obtinerea performantei de mediu si
sustinerea sistemului de management general de mediu.
Iata cateva probleme care trebuie luate in considerare la atribuirea
raspunderilor si responsabilitatilor:
1. Care sunt responsabilitatile si raspunderile personalului care
gestioneaza, realizeaza si verifica activitatile ce afecteaza mediul si
daca acestea sunt definite si au o baza de documentare ?
2. Care este relatia dintre responsabilitatea in domeniul mediului si
performanta individuala si daca aceasta este analizata periodic ?
3. Cum se realizeaza responsabilitatea si raspunderea personalului?
In acest sens:
se obtine o formare, resurse si personal suficient pentru
implementare ?
se initiaza actiuni pentru asigurarea conformitatii cu politica de
mediu?
se anticipeaza, identifica si inregistreaza toate problemele de
mediu?
se initiaza, recomanda sau ofera solutii pentru aceste
probleme?
se verifica implementarea unor asemenea solutii ?
se controleaza activitatile viitoare pana cand orice deficienta
sau conditie nesatisfacatoare a fost corectata?
se obtine o instruire corespunzatoare pentru a actiona in situatii
de urgenta?
sunt cunoscute consecintele unei neconformitati?
sunt cunoscute raspunderile ce decurg in acest caz?
se incurajeaza actiunile si initiativele voluntare?

Pentru a asigura dezvoltarea si implementarea eficienta a unui SSM,
este necesar sa se atribuie responsabilitati corespunzatoare
personalului organizatiei. O abordare posibila pentru stabilirea
responsabilitatilor de mediu este indicata mai jos. Trebuie avut in
vedere faptul ca institutiile si companiile au structuri organizatorice
diferite si este deci necesar ca intelegerea si definirea
responsabilitatilor in domeniul mediului sa se bazeze pe procesele lor
concrete de munca.

55
Ceea ce urmeaza este un posibil exemplu de diferite responsabilitati de
mediu.

Exemple de responsabilitati de
mediu
Persoana(e) responsabila(e)
Stabilirea directiei generale Presedinte, Director executiv,
Elaborarea politicii de mediu Presedinte, director executiv,
manager general de mediu
Stabilirea obiectivelor, tintelor si
programelor de mediu
Managerii respectivi
Evaluarea performantei SMM Manager general de mediu
Asigurarea conformitatii cu
reglementarile din domeniu
Manager
Asigurarea imbunatatirii continue Toti managerii
Identificarea asteptarilor clientilor Departamentul de marketing si
vanzari
Identificarea asteptarilor furnizorilor Aprovizionare,
Elaborarea si mentinerea procedurilor
contabile
Manager financiar /contabilitate
Conformitatea cu procedurile stabilite Toata conducerea
NOTA -- In cazul SMM persoana responsabila poate fi proprietarul.

III.6.2.4 Constientizare si motivatie privind mediul

Conducerea la cel mai inalt nivel are un rol cheie in realizarea
constientizarii si motivatiei angajatilor, prin explicarea valorilor de mediu
si transmiterea, comunicarea catre intregul personal a angajamentului
propriu asumat prin politica de mediu. Acesta devine angajamentul
fiecarei persoane, care, in contextul participarii la valorile de mediu,
transforma un sistem de management de mediu existent pe hartie intr-
un proces real.
Toti membrii organizatiei ar trebui sa inteleaga si sa fie incurajati si
convinsi sa accepte importanta atingerii obiectivelor si tintelor de mediu
pentru care sunt responsabili si/sau raspunzatori. La randul lor, acestia
ar trebui sa-i incurajeze pe toti ceilalti membri ai organizatiei sa
raspunda in mod similar in vederea transpunerii in practica a unui
sistem SMM.

56
Motivatia pentru imbunatatirea continua a SMM poate fi sporita atunci
cand angajatilor li se recunoaste meritul in realizarea obiectivelor si
atingerea tintelor si sunt incurajati sa exprime sugestii care pot conduce
la imbunatatirea performantei de mediu.
Pentru a evalua eficienta unor astfel de actiuni ar trebui sa raspundem
la urmatoarele intrebari cum ar fi:
1. Cum a stabilit, sustinut si transmis conducerea la varf,catre salariati,
angajamentul organizatiei privind politica de mediu?
2. In ce masura angajatii inteleg, accepta valorile si importanta ocrotirii
mediului si participa la solutionarea problemelor de mediu ale
organizatiei?
3. In ce masura valorile de mediu acceptate servesc la motivarea
actiunilor responsabile privind ocrotirea mediul?
4. Cum recunoaste si apreciaza realizarile angajatilor sai in domeniul
mediului?

III.6.2.5 Cunostinte, competente si instruire

Cunostintele si competentele necesare realizarii obiectivelor de mediu
ar trebui identificate si evidentiate. Acestea ar trebui luate in
considerare la alegerea, recrutarea, instruirea, dezvoltarea
competentelor si formarea continua a personalului.
Instruirea corespunzatoare, adecvata realizarii politicilor, obiectivelor si
tintelor de mediu, ar trebui asigurata pentru intregul personal din
organizatie. Se recomanda ca angajatii sa aiba o baza de cunostinte
corespunzatoare, inclusiv prin instruirea privind cunostintele, metodele
si competentele cerute de indeplinirea sarcinilor proprii intr-un mod
eficient si competent si sa cunoasca impactul produs de activitatile lor
asupra mediului, atunci cand acestea sunt efectuate incorect.
De asemenea organizatia ar trebui sa se asigure ca subcontractantii si
colaboratorii acesteia care lucreaza pe teren au cunostintele si
competentele necesare realizarii muncii intr-o "maniera responsabila
fata de mediu".
Este necesar ca formarea si instruirea sa fie astfel facuta, incat toti
angajatii sa cunoasca cerintele reglementarilor corespunzatoare ,
standardele interne, precum si politicile si obiectivele de mediu ale
organizatiei. Nivelul si detalierea instruirii pot varia in functie de sarcina
fiecarui angajat.
Un program de instruire tipic cuprinde urmatoarele elemente:
identificarea necesitatilor de instruire a angajatilor;

57
elaborarea unui plan de instruire care raspunde necesitatilor
concrete;
verificarea conformitatii programului de instruire cu cerintele
organizationale sau reglementare;
instruirea grupurilor de angajati propusi;
asigurarea documentatiei necesare;
evaluarea modului in care s-au insusit cunostintele in cadrul
activitatii de instruire. In acest caz trebuie raspuns la
urmatoarele intrebari privind cunostintele, competenta si
eficienta activitatii de instruire:
1. Cum identifica organizatia necesitatile de instruire ?
2. Cum sunt analizate necesitatile de instruire pentru functii
specifice ?
3. Instruirea este dezvoltata, analizata si modificata daca este
necesar ?
4. Cum este asigurata documentatia necesara si urmarita
instruirea ?
Iata cateva exemple ale tipurilor de instruiri pe probleme de mediu care
pot fi asigurate de organizatie:

Tip de instruire Audienta Scop
Instruire pentru
constientizare privind
importanta strategica
a managementului de
mediu
Conducerea la cel
mai inalt nivel
Obtinerea angajamentului si
alinierii la politica de mediu a
organizatiei
Instruire pentru
constientizare privind
problemele de mediu
in general
Toti angajatii Obtinerea angajamentului
privind politica, obiectivele si
tintele de mediu ale
organizatiei si insuflarea unui
sentiment de respon-
sabilitate individuala
Cresterea
competentelor
Angajatii cu
responsabilitati in
domeniul mediului
Imbunatatirea performantei
in domenii specifice ale
organizatiei, de exemplu
exploatare, cercetare,
dezvoltare si inginerie
Conformitate Angajatii ale caror
actiuni pot afecta
conformitatea
Asigurarea conformitatii cu
cerintele interne si
reglementare


58

III.6.3. Actiuni de sprijinire in vederea punerii in practica a unui
SMM

III.6.3.1 Comunicare si raportare

Comunicarea presupune stabilirea proceselor de raportare interna si
atunci cand se doreste , externa, privind activitatile organizatiei legate
de mediu pentru:
a demonstra angajamentul conducerii in rezolvarea problemelor
de mediu;
a trata problemele referitoare la aspectele de mediu ale
activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei;
a constientiza importanta politicii, obiectivelor, tintelor si
programelor de mediu ale organizatiei;
a informa partile interesate interne sau din exterior cu privire la
sistemul de management de mediu al organizatiei si la performanta
sa de mediu, atunci cand este cazul.
Rezultatele monitorizarii SMM, auditurilor si analizelor efectuate de
conducere trebuie aduse la cunostinta celor care sunt responsabili
pentru atingerea unei anumite performante privind protectia mediului.
Furnizarea de informatii adecvate angajatilor organizatiei si altor parti
interesate au ca scop motivarea acestora si incurajarea publicului de a
intelege si accepta eforturile organizatiei pentru imbunatatirea
performantei sale de mediu.
Cateva probleme de luat in consideratie privind comunicarea si
raportarea:
1. Care este mecanismul de receptare si de raspuns la preocuparile
angajatilor ?
2. Care este mecanismul de receptare si de raspuns la preocuparile
altor parti interesate ?
3. Care este mecanismul de comunicare a politicii si a performantei
de mediu al organizatiei ?
4. Cum sunt comunicate rezultatele auditurilor si analizelor SMM
tuturor persoanelor interesate din organizatie ?
5. Care este mecanismul prin care se face accesibil publicului politica
de mediu ?
6. Comunicarea interna este adecvata sustinerii imbunatatirii
continue a problemelor de mediu ?

59
Pentru o mai buna intelegere si aplicare se prezinta cateva exemple si
sfaturi practice:
a) Elemente care pot fi incluse in rapoarte:
profilul organizatiei;
politica, obiectivele si tintele de mediu;
procesul de management de mediu (incluzand implicarea partilor
interesate si cunoasterea personalului );
evaluarea performantei de mediu (incluzand emisiile, conservarea
resurselor, conformitatea, serviciile care insotesc produsele si
riscurile);
oportunitati de imbunatatire;
informatii suplimentare, cum sunt glosarele;
prezentarea continutului.
b) Este important de retinut, atat pentru comunicare si raportare interna,
cat si externa, urmatoarele:
sa se incurajeze comunicarea reciproca;
informatia sa fie inteleasa si explicata in mod corespunzator;
informatia sa fie verificabila;
organizatia sa prezinte o imagine exacta a performantei sale;
informatia sa fie prezentata intr-o forma coerenta (de exemplu,
unitati similare de masura care sa permita compararea diferitelor
marimi in timp).
c) O organizatie poate comunica informatia legata de mediu in diferite
moduri:
in exterior, printr-un raport anual, prezentari reglementate,rapoarte
publice de stat, publicatii ale asociatiilor din industrie, mas-media,
publicitate;
organizarea de zile deschise, publicarea numerelor de telefon unde
pot fi adresate reclamatiile si problemele;
in interior, prin buletine informative, publicatii interne, reuniuni si
mesaje trimise prin posta electronica.

III.6.3.2 Activitatea de documentare si evidenta documentelor

Se recomanda ca procesele si procedurile operationale sa fie definite si
sa dispuna de documentatia corespunzatoare si atunci cand este
necesar actualizata. Organizatia ar trebui sa identifice si defineasca in
mod clar diferitele tipuri de documente care stabilesc si specifica
procedurile operationale si de control eficiente.
Existenta bazei de documente pentru SMM ajuta la constientizarea
angajatilor asupra a ceea ce este necesar de facut pentru realizarea

60
obiectivelor de mediu ale organizatiei si permite evaluarea sistemului si
a performantei de mediu.
Natura documentatiei poate varia in functie de marimea si
complexitatea organizatiei. In cazul in care elementele SMM sunt
integrate intr-un sistem de management general al organizatiei,
documentatia referitoare la mediu ar trebui integrata in documentatia
existenta.Pentru facilitarea utilizarii acesteia, organizatia poate lua in
considerare realizarea si mentinerea unui sumar al documentatiei
existente utilizabile pentru:
a confrunta politica, obiectivele si tintele de mediu;
a descrie mijloacele de realizare a obiectivelor si tintelor de mediu;
a evidentia rolurile cheie, responsabilitatile si procedurile;
a indica accesul la documentatia conexa si a descrie si alte elemente
ale sistemului de management de mediu al organizatiei, acolo unde
este cazul;
a demonstra ca elementele sistemului de management de mediu care
sunt adecvate organizatiei sunt implementate.

Un astfel de document rezumativ poate servi ca referinta la
transpunerea in practica si mentinerea sistemului de management de
mediu al organizatiei.
Urmatoarele aspecte trebuie avute in vedere:
1. Cum sunt identificate, documentate, comunicate si analizate
procedurile de management de mediu ?
2. Organizatia are un procedeu pentru dezvoltarea si mentinerea
documentatiei SMM ?
3. Cum este integrata documentatia SMM in documentatia existenta,
acolo unde este cazul ?
4. Cum au acces angajatii la baza de documente a SMM ,necesara
desfasurarii activitatilor lor profesionale ?

Inainte de a prezenta cateva sfaturi practice trebuie sa avem in vedere
ca toate documentele indiferent de suportul si locul unde se afla trebuie
sa fie utile si usor de inteles.
Toata documentatia ar trebui sa fie datata (inclusiv datele revizuirilor),
usor de identificat, organizata si pastrata o peroada de timp specificata.
Se recomanda ca organizatia sa se asigure ca :
documentele pot fi identificate dupa numele organizatiei,
departamentului, functiei, activitatii si/sau persoanei de contactat;

61
documentele sunt analizate periodic, revizuite daca este necesar si
aprobate de persoane autorizate inainte de aparitia lor;
versiunile curente ale documentelor importante sunt disponibile in
toate locurile unde se efectueaza operatii esentiale pentru
functionarea eficienta a sistemului;
documentele necorespunzatoare sunt retrase rapid din toate punctele
de difuzare si punctele de utilizare.

III.6.3.3 Controlul activitatilor si operatiilor desfasurate in cadrul SMM

Transpunerea in practica a SMM presupune stabilirea si mentinerea
unor proceduri de control pentru a te asigura ca politica, obiectivele si
tintele de mediu sunt indeplinite. Atunci cand se elaboreaza sau se
modifica aceste proceduri de control, se recomanda ca organizatia sa ia
in considerare acele operatiuni si activitati care au un impact semnificativ
asupra mediului. Astfel de operatiuni si activitati pot include:
proiectarea si ingineria activitatilor de cercetare si dezvoltare;
aprovizionarea;
contractarea;
manipularea si depozitarea materiilor prime;
procese de productie si de intretinere;
laboratoare;
depozitarea produselor;
transport;
marketing, publicitate;
service-ul pentru clienti;
achizitia, construirea sau modificarea cladirilor sau instalatiilor.

Aceste activiti pot fi impartite in trei categorii:
activitati pentru prevenirea poluarii si conservarea resurselor naturale
in cadrul noilor proiecte importante, a schimbarilor unor procese si
gestionarii resurselor, a proprietatii (achizitii, cesionari si gestiunea
proprietatii) sau a unor produse si ambalaje;
activitati curente de management destinate sa asigure conformitatea
cu cerintele interne si externe ale organizatiei si sa garanteze
eficacitatea si eficienta lor;
activitati strategice de management care sa anticipeze si sa raspunda
la schimbarile cerintelor de mediu.

III.6.3.4 Pregatirea pentru situatii de urgenta si a capacitatii de raspuns

62

Se recomanda ca un element important al activitatii de implementare a
SMM, elaborarea unor planuri si proceduri pentru situatii de urgenta care
sa asigure capacitatea de raspuns corespunzatoare in cazul aparitiei
unor incidente neprevazute sau accidentale.
In acest sens organizatia trebuie sa elaboreze si sa mentina proceduri
care sa trateze incidentele de mediu si situatiile de urgenta posibile.
Procedurile operationale si controlul ar trebui sa tina seama, acolo unde
este cazul de:
emisiile accidentale in atmosfera;
deversarile accidentale in apa sau pe sol;
efectele specifice determinate de evacuarile accidentale asupra
mediului si ecosistemului.
Se recomanda ca procedurile sa ia in considerare incidentele ivite sau
posibile ca urmare a:
conditiilor anormale de functionare;
accidentelor sau situatiilor de urgenta potentiale.

Astfel de planuri de urgenta includ:
modul de organizare in caz de urgenta si stabilirea responsabilitatilor;
lista a personalului de baza;
detalii privind serviciile de urgenta(de exemplu: pompieri, salubritate);
planuri de comunicare interna si externa;
actiuni intreprinse in diferite situatii de urgenta;
informatii privind materialele si substantele periculoase, incluzand
impactul potential al fiecareia asupra mediului si masurile care se iau
in cazul emisiei accidentale;
planuri de instruire si verificare a eficientei acestora.

III.7. Principiul 4 - Masurare si evaluare


Conform acestui principiu, se recomanda ca o organizatie sa masoare,
sa monitorizeze si sa evalueze performanta pe care o realizeaza din
punct de vedere al ocrotirii mediului. Masurarea, monitorizarea si

63
evaluarea sunt activitati cheie a unui SMM, care asigura ca organizatia
functioneaza in conformitate cu programul de management de mediu
stabilit.

III.7.2 Masurare si monitorizare

Se recomanda sa existe un sistem de masurare si monitorizare a
performantei reale fata de obiectivele si tintele de mediu ale organizatiei
in domeniile sistemului de management si a proceselor operationale.
Acesta include evaluarea conformitatii cu legislatia si reglementarile de
mediu existente. Rezultatele trebuie analizate si utilizate pentru
determinarea domeniilor in care s-a inregistrat un succes si identificarea
activitatilor care necesita actiuni corective si imbunatatiri.
Se recomanda sa se aplice procedee corespunzatoare pentru a asigura
fiabilitatea datelor. Astfel de procedee se pot referi la etalonarea
aparaturii, a echipamentului de incercare si probarea hardware-lui si
software-lui.
Identificarea indicatorilor corespunzatori si semnificativi pentru
performanta de mediu a organizatiei ar trebui sa fie un proces
permanent. Se recomanda ca astfel de indicatori sa fie obiectivi,
verificabili si reproductibili. Indicatorii ar trebui sa fie relevanti pentru
activitatile organizatiei, coerenti cu politica sa de mediu, practici,
eficienti din punct de vedere al costului si fezabili tehnologic.
In vederea realizarii unor masuratori si monitorizari corespunzatoare
trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte:
1. Cum este monitorizata curent performanta de mediu ?
2. Cum au fost stabiliti indicatorii specifici ai performantei de mediu in
functie de obiectivele si tintele de mediu ale organizatiei si care sunt
acestia?
3 Ce procese de control se aplica pentru etalonarea regulata,
masurarea esantioanelor si monitorizarea echipamentelor si
sistemelor ?
4 Care este procesul de evaluare periodica a conformitatii cu
prevederile legale si alte acorduri?

III.7.3 Actiune preventiva si actiune corectiva

In urma activitatilor de masurare, monitorizare si auditare, precum si a
altor analize asupra SMM care au la baza o serie de documente si la
randul lor constituie o noua baza de documentatie, trebuie identificate o

64
serie de actiuni cu caracter preventiv si corectiv. Conducerea
organizatiei trebuie sa se asigure ca aceste actiuni preventive si
corective se pun in aplicare si in acelasi timp este urmarita eficienta lor
in mod continuu.

III.7.4 Gestionarea inregistrarilor si a informatiilor referitoare la
SMM

Documentele constituie o dovada a functionarii continue a SMM si ar
trebui sa cuprinda :
prevederi legale si alte reglementari;
autorizatii;
aspecte de mediu si impactul asociat acestora;
activitati de instruire in domeniul mediului;
activitati de inspectie, etalonare si intretinere;
datele si inregistrarile din activitatea de monitorizare;
detalii referitoare la neconformitati: incidente, reclamatii si actiuni
intreprinse;
identificarea produselor: date privind componenta si caracteristicile
acestora;
informatii privind furnizorii si contractantii;
auditurile de mediu si analizele efectuate de conducere.

In acest fel poate rezulta o gama complexa de documente si informatii.
Gestionarea eficienta a acestor documente este esentiala pentru
implementarea cu succes a SMM. Elementele principale ale unei bune
gestionari a documentelor si informatiilor de mediu includ mijloacele de
identificare, strangere, clasificare, completare, pastrare, intretinere,
regasire, retinere si punere la dispozitie a informatiilor si documentelor
reprezentative ale SMM.
Iata cateva probleme de luat in consideratie pentru gestionarea
informatiilor si inregistrarilor:
1. Care sunt informatiile legate de mediu de care are nevoie organizatia
pentru o gestionare eficienta?
2. Ce capacitate are organizatia de a identifica si urmari indicatorii
cheie ai performantei de mediu precum si alte date necesare
realizarii obiectivelor sale ?
3. Cum asigura sistemul preconizat de gestionare a inregistrarilor
(informatiilor) organizatiei accesul angajatilor la informatia de care au
nevoie si cand au nevoie ?


65
III.7.5 Auditurile SMM

Se recomanda ca auditurile SMM sa fie realizate periodic pentru a
determina daca sistemul este conform masurilor planificate si este
corect implementat si mentinut.
Auditurile SMM pot fi realizate de membri ai personalului organizatiei si/
sau de participanti externi alesi de organizatie. In toate cazurile, se
recomanda ca persoana(persoanele) care efectueaza auditul sa o
poate face in mod obiectiv si impartial si sa aiba instruirea
corespunzatoare.
Frecventa auditurilor este determinata de natura activitatilor, in functie
de aspectele si impactul potential asupra mediului. Se recomanda ca
frecventa efectuarii auditurilor sa se stabileasca pe baza rezultatelor
auditurilor precedente.
Se recomanda ca raportul auditului sa fie difuzat conform planului de
audit.

III.8 Principiul 5 - Analiza si imbunatatirea continua


In conformitate cu acest principiu se recomanda ca o organizatie sa
analizeze si sa imbunatateasca continuu sistemul sau de management
de mediu, avand ca obiectiv imbunatatirea performantei sale globale de
mediu.
Se recomanda ca acest proces de imbunatatire sa aiba un caracter
continuu.

III.8.2. Analiza sistemului de management de mediu

Se recomanda ca la intervale adecvate, conducerea organizatiei sa
analizeze SMM pentru a asigura continua lui adaptare si eficienta.
Analiza SMM ar trebui sa fie destul de cuprinzatoare pentru a aborda
toate activitatile, produsele si serviciile organizatiei, incluzand impactul
acestora asupra performantei financiare si a competitivitatii organizatiei.
Se recomanda ca analiza SMM sa cuprinda :
analiza a obiectivelor, tintelor si performantei de mediu;
constatarile auditurilor SMM;

66
evaluare a eficientei acestuia;
evaluare a oportunitatii politicii de mediu si a necesitatii schimbarilor
din cadrul acesteia avand in vedere si modificarile aparute la nivelul
legislatiei specifice;
modificarea asteptarilor si cerintelor partilor interesate;
modificari ale produselor sau activitatilor organizatiei;
descoperiri in stiinta si tehnologie;
invataminte obtinute din incidentele de mediu;
preferintele pietei;
raportarea si comunicarea.
Iata si cateva probleme care ar trebui luate in consideratie privind
analiza SMM:
1. Cum este analizat periodic SMM ?
2. Cum sunt implicati angajatii in analiza SMM si in actiunile ce
urmeaza a fi intreprinse ?
3. Cum sunt luate in considerare punctele de vedere ale partilor
interesate in analiza SMM.

III.8.3 Imbunatatirea continua

Conceptul de imbunatatire continua face parte integranta din SMM.
Acest lucru se obtine printr-o evaluare continua a performantei de
mediu a SMM fata de politicile, obiectivele si tintele de mediu pentru a
identifica oportunitatile de imbunatatire (a se vedea figura 1).
Se recomanda ca procesul imbunatatirii continue sa cuprinda
urmatoarele actiuni:
identificarea zonelor in care sistemul de management de mediu poate
fi imbunatatit conducand la imbunatatirea performantei de mediu;
determinarea cauzei sau cauzelor de fond ale neconformitatilor sau
deficientelor;
elaborarea si implementarea unor planuri pentru actiuni preventive si
corective care sa raspunda acestor cauze;
verificarea eficientei actiunilor preventive si corective;
asigurarea documentatiei necesare pentru orice actiune de
imbunatatire a SMM;
realizarea compararii permanente cu obiectivele si tintele de mediu.
In acest sens, urmatoarele elemente ar trebui luate in consideratie:
1. Care este procesul prin care organizatia identifica actiunile
preventive si corective, precum si imbunatatirea continua ?

67
2. Cum verifica organizatia daca actiunile preventive si corective
precum si imbunatatirile sunt oportune si eficiente ?
Analiza efectuata de conducere trebuie sa abordeze eventualele
necesitati de schimbare a politicii de mediu, a obiectivelor si altor
elemente ale sistemului de management de mediu, ca urmare a
rezultatelor auditurilor sistemului, modificarilor circumstantelor si in
cadrul procesului de imbunatatire continua.
IV EVALUAREA PERFORMANTEI DE MEDIU

68

IV. EVALUAREA PERFORMANTEI DE MEDIU

In capitolele precedente am prezentat principiile si elementele
componente ale unui sistem de management al mediului ( SMM ) atat
din punct de vedere al unei organizatii care doreste sa promoveze un
astfel de sistem, cat si din punct de vedere al celei care doreste sa
demonstreze ca are introdus in activitatea sa de management general
un SMM. Scopul final al introducerii unui SMM este imbunatatirea
performantei sale de mediu. In acest context este necesar sa existe
instrumente clare care sa poata verifica performantele realizate si sa
contribuie la corectarea SMM astfel incat sa asigure o imbunatatire
continua a performantelor de mediu. Judecand prin prisma teoriei
sistemelor de reglare automata, relatia SMM - performanta de mediu -
instrumente de evaluare a performantei, se poate reprezenta grafic ca o
bucla de reglaj cu reactie inversa, unde reactia inversa o reprezinta
instrumentele de evaluare a performantei de mediu ( Fig.4.1. ).

S.M.M.
PERFORMANTA
DE MEDIU
REALIZATA
INSTRUMENTE
DE EVALUARE
A PERFORMANTEI
DE MEDIU
FIG 4.1

Printre instrumentele ce permit o verificare a performantei de mediu
amintim urmatoarele metode si procedee:
evaluarea performantei de mediu ( EPM );
auditul de mediu;
evaluarea ciclului de viata ( ECV );
reviziile de mediu.
In prezentul capitol ne vom ocupa de o metoda de verificare a
performantei de mediu numita prescurtat E.P.M. (evaluarea performantei
de mediu).

69
E.P.M. este un proces de management intern si un instrument destinat
sa furnizeze conducerii informatii sigure si verificabile, pe o baza
continua, pentru a determina daca performanta de mediu a organizatiei
respecta criteriile stabilite de conducerea organizatiei. Am subliniat
cuvintele ,,pe o baza continua deoarece vom vedea ca sunt si
instrumente de evaluare a performantei cu caracter periodic,
discontinuu.
E.P.M. poate fi folosit ca ajutor pentru:
identificarea aspectelor de mediu importante;
fixarea criteriilor de performanta interna;
evaluarea performantelor realizate comparativ cu criteriile de
performanta stabilite.
Cum am mai aratat, alaturi de E.P.M. exista si alte instrumente de
evaluare a performantei de mediu (audit, E.C.V. , reviziile de mediu).
E.P.M. este un instrument continuu de evaluare spre deosebire de audit
care se realizeaza periodic.
E.P.M. pune accent pe evaluarea performnatelor organizatiei, in timp ce
E.C.V. pune accent pe evaluarea aspectelor de mediu si a impactului
potential asociat produselor si serviciilor unei organizatii.

IV.1. Definitii specifice pentru E.P.M.

Termenii folositi in continuare au aceeasi semnificatie cu cei utilizati
pana in prezent, dar apar si unii termeni specifici noi cum ar fi:

indicator al starii mediului (I.S.M.)
Expresie specifica ce asigura informatii despre conditiile locale,
regionale, nationale sau globale ale mediului.

Nota - Regional se poate referi la un stat, provincie sau grup de state din cadrul
unei tari sau se poate referi la un grup de tari sau un continent, in functie de scara
fenomenelor de mediu pe care organizatia le alege.

criteriu de performanta de mediu
Obiectiv, tinta sau alt parametru al performantei de mediu fixat de
conducerea organizatiei si folosit in scopul evaluarii performantei de
mediu.
evaluarea performantei de mediu (E.P.M.)

70
Proces care usureaza deciziile conducerii legate de pereformanta de
mediu a unei organizatii prin alegerea indicatorilor, strangerea si
analizarea datelor, evaluarea informatiilor in functie de criteriile de
performanta de mediu, precum si raportarea, comunicarea, revizuirea si
imbunatatirea continua a acestui proces.
indicatorul performantei de mediu (I.P.M.)
Expresie specifica ce furnizeaza informatii despre performanta de mediu
a organizatiei.
Note:
1. Un I.P.M. care furnizeaza informatii despre performanta de mediu ale
operatiilor unei organizatii se numeste indicator de performanta operational.
2. Un I.P.M. care furnizeaza informatii despre eforturile conducerii de a influenta
performanta de mediu a unei organizatii se numeste indicator de performanta
a conducerii.

IV.2. Etapele procesului de evaluare a performantelor de mediu

E.P.M. este un poces de management intern care se bazeaza pe
folosirea indicatorilor si pe compararea performantei trecute si prezente
a organizatiei cu criteriile sale de performanta de mediu. In acceptiunea
standardului ISO 14031, procesul de evaluare a performantelor de
mediu urmeaza un model de management ce poate fi prezentat sintetic
prin: ,,Planifica - Realizeaza (efectueaza) - Verifica si actioneaza.
Comparativ cu cele cinci principii ale S.M.M. regasim principiul 2 -
planificarea, principiul 3 - implementarea (realizarea), principiul 4 -
evaluarea si masurarea, respectiv 5 - analiza si imbunatatire continua,
care se regasesc in etapa ,,verifica si actioneaza.
Detaliat, etapele procesului de evaluare a performantei de mediu sunt:
PLANIFICA
a) planificarea E.P.M.
b) alegerea indicatorilor E.P.M. (Procesul de alegere al indicatorilor se
poate referi atat la indicatorii existenti cat si la dezvoltarea unor
indicatori noi);
REALIZEAZA (EFECTUEAZA)
c) utilizarea datelor si informatiilor, care include:
1. colectarea datelor relevante pentru indicatorii alesi;
2. analizarea si transformarea datelor in informatii care sa descrie
performanta de mediu a organizatiei;

71
3. evaluarea informatiilor care descriu performanta de mediu a
organizatiei in comparatie cu criteriile de performanta de mediu
ale organizatiei;
4. raportarea si comunicarea informatiilor care descriu performanta
de mediu a organizatiei.
VERIFICA SI ACTIONEAZA
d) revizuirea si imbunatatirea E.P.M.
Schematic, aceste etape pot fi prezentate astfel (figura 4.2.):

REALIZEAZA (EFECTUEAZA)
c) Utilizarea datelor si informatiilor
c.1) Colectarea datelor relevante
pentru indicatorii alesi.
Date
c.2) Analizarea si transformarea
datelor in informatii care descriu
performanta de mediu a
organizatiei
Informatii
c.3) Evaluarea
informatiilor comparativ cu criteriile
de performanta ale
organizatiei
Rezultate
c. 4) Raportarea si
comunicarea
informatiilor
VERIFICA SI ACTIONEAZA
d) Revizuirea si imbunatatirea
E.P.M.
Fig 4.2.

In continuare vom utiliza doua categorii de indicatori pentru E.P.M.:
Indicatori de performanta de mediu ( I.P.M. )
Indicatori de stare a mediului ( I.S.M.)
Indicatorii de performanta de mediu la randul lor pot fi:
Indicatori de performanta a conducerii ( I.P.C.)
Indicatori de performanta operationali ( I.P.O.)
La nivelul unei organizatii exista o legatura stransa intre deciziile si
actiunile conducerii, performanta operatiunilor sale si starea mediului.

72
Acest fapt se reflecta si in fluxurile informationale sau materiale in
centrul carora se afla o anumita organizatie (figura 4.3.).

Angajamentul conducerii pentru implementarea E.P.M. este esential.
E.P.M. trebuie adaptata marimii, localizarii, tipului, necesitatilor si
prioritatilor organizatiei.
De asemenea E.P.M. trebuie sa fie eficient din punct de vedere al
costurilor si sa faca parte firesc din functiile si activitatile obisnuite ale
organizatiei.
Informatiile furnizate prin sistemul de E.P.M. ajuta o organizatie sa:
determine toate actiunile necesare pentru a se conforma criteriilor
sale de performanta de mediu;
identifice aspectele importante de mediu;
identifice ocaziile favorabile pentru un mai bun management al
aspectelor sale de mediu (de exemplu prevenirea poluarii);
identifice directiile in performanta sa de mediu;
creasca eficienta si eficacitatea organizatiei;
identifice ocaziile favorabile strategice.
ORGANIZATIA
PARTI
INTERESATE


73
Totodata raportarea si comunicarea interna si externa, contribuie la
realizarea mai buna a criteriilor de performanta si ajuta angajatii la
indeplinirea responsabilitatilor ce le revin.

IV.2.1. Planificarea E.P.M. (Planifica )

Ca si in cazul unui S.M.M. si in cazul introducerii unui sistem de E.P.M.
se aplica principiul 2, cel al planificarii.
O organizatie ar trebui sa-si bazeze planificarea E.P.M. (inclusiv
alegerea indicatorilor pentru E.P.M.) pe:
aspectele de mediu importante pe care le pot controla si asupra
carora pot fi de asteptat sa aiba o influenta;
criteriile sale de performanta de mediu;
opiniile partilor interesate.
In planificarea E.P.M., organizatia poate de asemenea tine seama de:
intreaga sa gama de activitati, produse si servicii;
structura sa de organizare;
strategia sa globala de afaceri;
politica sa de mediu;
informatiile necesare pentru respectarea cerintelor legale si altor
cerinte;
acordurile internationale de mediu importante;
beneficiile si costurile de mediu;
informatiile necesare pentru analiza influentelor financiare legate de
performanta de mediu;
nevoia de informatii solide referitoare la performanta sa de mediu de
la an la an;
informatii despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale de
mediu;
factori culturali si sociali.
Resursele financiare, materiale si umane, necesare realizarii E.P.M.
trebuie sa fie identificate si asigurate de catre conducere si limitate ( in
functie de posibilitati ) la acele prioritati ale E.P.M. carora conducerea le
acorda cea mai mare prioritate. In timp telul initial al E.P.M. poate fi
largit.
Este important de retinut ca E.P.M. poate fi utilizat si de catre o
organizatie care nu are introdus un S.M.M., in scopul identificarii
aspectelor de mediu importante si a criteriilor de performenta privind
mediul. Pentru identificarea aspectelor importante de mediu, o astfel de
organizatie trebuie sa tina seama de:

74
scara si natura utilizarii materialelor si energiei;
emisii;
riscuri;
starea mediului;
posibilitatea incidentelor;
cerinte legale de reglementare si de alt tip la care subscrie
organizatia.
In continuare vom prezenta cateva exemple privind posibile moduri de
abordare, pentru identificarea aspectelor de mediu ale unei organizatii
fara un S.M.M. in contextul E.P.M.:
identificarea activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei,
aspectele de mediu specifice, importanta lor relativa si impactul
potential referitor la aspectele de mediu importante;
utilizarea informatiilor importante despre starea mediului pentru a
identifica activitatile, produsele si serviciile organizatiei care pot avea
un impact asupra acesteia;
analiza datelor existente in cadrul organizatiei privind intrarile,
deversarile, reziduurile si emisiile de materiale si energie si evaluarea
acestor date din punct de vedere al riscului;
identificarea opiniilor partilor interesate si utilizarea acestor informatii
pentru a ajuta la stabilirea aspectelor importante de mediu ale
organizatiei;
identificarea activitatilor organizatiei care se supun reglementarilor de
mediu sau altor cerinte, pentru care ar putea fi stranse date de catre
organizatie;
luarea in considerare a proiectarii, dezvoltarii, fabricarii, distributiei,
utilizarii, reutilizarii, reciclarii si eliminarii produselor organizatiei cu
cele mai importante beneficii sau avantaje de mediu.
Indiferent daca o organizatie are introdus un S.M.M., planificarea E.P.M.
trebuie facuta in stransa corelatie cu criteriile de performanta de mediu.
In continuare iata cateva exemple de domenii si surse din care pot fi
selectate criteriile de performanta de mediu:
performanta actuala si trecuta;
cerinte legale;
standardele si cele mai bune practici recunoscute;
informatii si date de performanta existente in industrie si alte
organizatii din zona;
reviziile si auditurile de management;
opiniile partilor interesate;
cercetarea stiintifica.

75

IV.2.1.1. Alegerea indicatorilor pentru evaluarea performantei de
mediu

Indicatorii pentru evaluarea performantei de mediu (I.E.P.M.) trebuie sa
fie astfel alesi, incat sa constituie un mijloc de prezentare cantitativa sau
calitativa a datelor sau informatiilor intr-o forma mai utila si usor de
inteles. Ei trebuie sa ajute la transformarea datelor relevante in informatii
succinte care sa reflecte eforturile conducerii de a influenta performanta
de mediu a organizatiei, actiunile acesteia sau starea mediului. Numarul
I.E.P.M. relevanti trebuie sa fie suficient de mare, accesibili si sa reflecte
natura si dimensiunile actiunilor organizatiei. In functie de I.E.P.M. alesi
vom determina si datele relevante ce trebuie folosite. Pentru usurinta pot
fi folosite date deja existente, colectate de organizatie sau de catre altii.
I.E.P.M. pot fi exprimati sub forma de marimi directe sau relative,
precum si ca informatii clasate. De asemenea ei pot reprezenta valori
cumulate sau ponderate. Insumarea sau ponderea trebuie facuta cu grija
pentru a se asigura verificabilitatea, consistenta, comparabilitatea si
claritatea acestora.
Iata cateva exemple si caracteristici ale datelor utilizate pentru indicatorii
E.P.M.
Marimi directe sau calculate: date sau informatii de baza, cum ar fi
tone de contaminant emise.
Marimi relative sau calculate: date sau informatii comparate cu un alt
parametru care reflecta, de exemplu nivelul productiei, timpul,
localizarea sau calitatea mediului, cum ar fi tone de contaminant pe
tona de produs fabricat, sau tone de contaminant emise pe unitatea
de vanzare de productie.
Marimi sau valori indexate: date sau informatii raportate la unitatea de
produs sau prezentate sub o forma care sa faca o legatura intre
informatii si un anumit standard sau element de referinta, cum ar fi
emisiile de poluanti in anul curent exprimate ca procent din emisiile
dintr-un an de referinta.
Marimi cumulate: date sau informatii de acelasi tip, dar din surse de
emisie diferite, stranse si exprimate sub forma de valoare insumata,
ca de exemplu tone totale dintr-un contaminant dat emise in procesul
de fabricatie a unui produs intr-un an dat, determinata prin insumarea
emisiilor din mai multe instalatii care produc acel produs.
Marimi ponderate: date sau informatii modificate prin aplicarea unui
coeficient de pondere in functie de importanta acestora.
Am vazut ca exista mai multe tipuri de I.E.P.M.:


76
Indicatori pentru starea mediului ( I.S.M.).
Indicatori de performanta a conducerii ( I.P.C.).
Indicatori de performanta operationala ( I.P.O.).
I.E.P.M. trebuie astfel alesi incat conducerea sa dispuna de informatii
suficiente pentru a constata progresele inregistrate intr-o zona de
interes, comparativ cu criteriile de performanta de mediu, dar si pentru a
evidentia efectele asupra progresului realizat in alte zone de interes.
Exista diferite consideratii care stau la baza alegerii I.E.P.M. iar
stabilirea I.S.M., I.P.C. si I.P.O. se pot face pe baza unor aproximari
succesive. Uneori, datorita complexitatii aspectelor de mediu, este bine
sa se aleaga o combinatie de I.P.C. si I.S.M.
In cele ce urmeaza vom prezenta cateva exemple practice pentru
alegerea I.E.P.M. dintr-o serie de date, in functie de o situatie concreta a
unei organizatii care deverseaza ape uzate epurate intr-un lac, luand in
consideratie si categoriile de persoane interesate din interiorul sau
exteriorul organizatiei. Iata cateva exemple:
cantitatea totala de contaminant specifi deversat pe an ( grupuri
interesate posibile, comunitatea locala);
concentratia de contaminant din apa uzata (grupuri interesate posibil,
autoritatile legislative si de reglementare);
cantitatea de contaminant deversata pe produsul fabricat (grupuri
interesate posibile: conducerea si consumatorii);
modificarea cantitatii de contaminant deversata pe an in functie de
investitiile intr-o tehnologie mai curata sau evolutia procesului (grupuri
interesate posibile: conducerea si investitorii).
Indicatorii regionali, nationali si globali referitori la performanta de mediu
sau la dezvoltarea durabila sunt introdusi de agentiile guvernamentale,
organizatiile neguvernamentale si institutele de cercetare stiintifica.
Atunci cand aleg indicatorii pentru E.P.M. si strang datele, organizatiile
ar putea dori sa ia in considerare indicatorii introdusi de astfel de institutii
si sa analizeze compatibilitatea acestora cu informatiile care le sunt
furnizate.

IV.2.1.1.1. Alegerea indicatorilor de performanta a managementului
(I.P.C.)

In contextul E.P.M., managementul organizatiei presupune existenta
urmatoarelor componente:
politici;
resurse umane;

77
planificarea activitatilor, practicilor si procedurilor utilizate la toate
nivelurile;
decizii si actiuni asociate cu aspectele de mediu.
Masurile si deciziile conducerii organizatiei pot contribui la performanta
globala de mediu a organizatiei. I.P.C. trebuie sa furnizeze informatii
privind capacitatea organizatiei de a rezolva probleme referitoare la:
instruire, respectarea cerintelor legale, alocarea si utilizarea eficienta a
resurselor, costurile de mediu, cumparari-vanzari, dezvoltarea
productiei, activitatea de documentare, actiunea preventiva si corectiva.
De exemplu, I.P.C. pot fi folositi pentru a evidentia:
eficienta aplicarii diferitelor programe de management de mediu;
actiunile conducerii care influenteaza performanta de mediu a
activitatilor organizatiei;
capacitatile de management de mediu ale organizatiei, inclusiv
flexibilitatea de a se adapta la modificarile conditiilor, la realizarea
obiectivelor specifice, coordonarea eficienta sau capacitatea de
rezolvare a problemelor;
conformarea la cerintele legale si respectarea altor cerinte la care
organizatia subscrie;
costurile sau beneficiile financiare.
In plus, eficienta I.P.C. poate ajuta la:
prevederea modificarilor performantei;
identificarea cauzelor primare acolo unde performanta este depasita
sau nu respecta criteriile de performanta de mediu relevante;
identificarea ocaziilor oportune pentru actiunea preventiva eficienta.
Mai jos prezentam cateva exemple de I.P.C.
Daca interesul conducerii este de a evalua implementarea politicilor si
programelor in cadrul organizatiei I.P.C. posibili pot include:

numarul de obiective si tinte realizate;
numarul de unitati ale organizatiei care realizeaza obiectivele si tintele
de mediu;
numarul de actiuni reusite de prevenire a poluarii;
numarul de angajati care au sarcini referitoare la mediu in meseria pe
care o presteaza;
numarul de angajati care participa la programele de mediu (de ex.
initiative de propuneri de reciclare, depoluare, recompense si
recunoastere s.a.m.d.);
numarul de angajati instruiti fata de cei care necesita instruire;
numarul de persoane care au participat la actiuni de instruire;
nivelurile de cunostinte obtinute prin pregatirea participantilor;

78
numarul de sugestii de imbunatatire a mediului provenite de la
angajati;
rezultatele verificarilor cunostintelor angajatilor referitoare la
performantele de mediu ale organizatiei;
numarul de furnizori de servicii care au un sistem de management de
mediu implementat sau certificat;
numarul de produse destinate dezasamblarii, reciclarii sau reutilizarii;
numarul de produse cu instructiuni de utilizare si eliminare pentru
siguranta mediului.
Daca interesul conducerii este de a evalua eficienta sistemelor de
management in realizarea conformarii cu cerintele de mediu I.P.C.
posibili pot include;
gradul de conformare cu reglementarile;
gradul de conformare al furnizorilor de servicii cu cerintele si
asteptarile specificate de organizatie in contracte;
timpul necesar raspunsului sau corectarii incidentelor de mediu;
numarul de actiuni corective rezolvate si nerezolvate;
numarul de actiuni sau costurile referitoare la amenzi si penalitati;
numarul de audituri finalizate in functie de cele planificate;
numarul de constatari de audit pe perioade determinate de timp;
frecventa revizuirii procedurilor operationale;
nivelul de pregatire pentru interventie in caz de urgenta si exercitiile
de raspuns care demonstreaza promptitudinea planificata.
Daca interesul conducerii este de a evalua relatia dintre performanta de
mediu si cea financiara I.P.C. posibili pot include:
costurile (de exploatare si de capital) care sunt asociate aspectelor de
mediu ale produsului sau procesului;
raportarea investitiei pentru proiectele de imbunatatire a mediului;
economiile realizate prin reducerea utilizarii resurselor, prevenirea
poluarii sau reciclarea deseurilor;
beneficiul din vanzarile unui nou produs sau a unui produs secundar
destinat sa indeplineasca performanta si obiectivele de mediu;
fondurile de cercetare si dezvoltare utilizate in proiectele ce prezinta
importanta pentru mediu;
responsabilitatile de mediu care pot avea un impact material asupra
starii financiare a organizatiei.
Daca interesul conducerii este de a evalua rezultatele programelor sale
de mediu referitoare la comunitatile locale atunci I.P.C. pot include:
numarul de rapoarte de presa privind problemele referitoare la mediu;
numarul de programe educative de mediu sau materiale furnizate
comunitatii;

79
resursele alocate pentru a sprijini programele de mediu ale
comunitatii;
numarul de zone pentru care exista rapoarte de mediu;
numarul de zone cu programe pentru conservarea biodiversitatii;
numarul de initiative locale de curatenie sau reciclare, sponsorizate
sau auto-finantate;
evaluarile rezultate din observatiile comunitatii.

IV.2.1.1.2. Alegerea indicatorilor de performanta operationala ( I.P.O.)

I.P.O. trebuie sa furnizeze informatii despre operatiile (activitatile) unei
organizatii care se refera la:
intrari: materii prime sau resurse naturale prelucrate, reciclate,
reutilizate, energie si servicii;
modul de repartizare a intrarilor in vederea asigurarii derularii
operatiilor organizatiei;
proiectarea, instalarea, exploatarea (inclusiv evenimente, situatii
de urgenta si operatii neobisnuite) si intretinerea cladirilor si a
echipamentelor organizatiei;
iesiri: produse (de exemplu, produse principale, produse secundare,
materiale reciclate si reutilizate), servicii, reziduuri (de exemplu, solide,
lichide, periculoase, nepericuloase, reciclabile, reutilizabile) si emisii
(de exemplu, emisii in aer, efluenti in ape sau pe sol, zgomot, vibratii,
caldura, radiatii, lumina) rezultate din operatiile organizatiei;
modul cum sunt distribuite produsele rezultate din operatiile
organizatiei.
Schematic operatiile unei organizatii sunt prezentate in figura 4.4.

IESIRI
Materiale
Energie
Servicii
Utilitati
si
Echipamente
Produse
Servicii
Reziduuri
Emisii
ALIMENTARE DISTRIBUIRE
Fig.4.4.
INTRARI


80

In continuare prezentam cateva exemple de indicatori de performanta
operationali:
Daca interesul conducerii priveste performanta de mediu referitor la
materialele si materiile prime pe care le foloseste in operatiile
organizatiei, I.P.O. pot include:
cantitatea de materiale utilizate pe unitatea de produs;
cantitatea de materiale prelucrate, reciclate sau reutilizate;
cantitatea de materiale de ambalare evacuate sau reutilizate pe
unitatea de produs;
cantitatea de materiale auxiliare reciclate sau reutilizate;
cantitatea de materii prime reutilizate in procesul de productie;
cantitatea de apa reutilizata;
cantitatea de materiale periculoase utilizate in procesul de productie.

Daca interesul conducerii se refera la performanta de mediu privind
energia totala sau tipurile de energie utilizate sau eficienta energiei in
operatiile organizatiei I.P.O. posibili pot include:
cantitatea de energie utilizata pe an sau pe unitatea de produs;
cantitatea de energie utilizata pe serviciu sau client;
cantitatea din fiecare tip de energie utilizata;
cantitatea de energie pe care o economisesc unitatile prin programele
de conservare a energiei.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind serviciile
care vin in ajutorul activitatilor organizatiei atunci I.P.O. posibili pot fi:
cantitatea de materiale utilizate de furnizorii de servicii;
cantitatea de materiale reciclabile si reutilizabile folosite de furnizorii
de servicii;
cantitatea sau tipul de reziduuri generate de furnizorii de servicii.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la
utilitatile fizice si echipamentele organizatiei atunci I.P.O. posibili pot
include:
numarul de echipamente ale caror parti pot fi usor dezasamblate,
reciclate si reutilizate;
numarul de ore de functionare pe an pentru o anumita piesa din
echipament;
numarul de evenimente (de ex. explozii) sau operatii neobisnuite ( de
ex. inchideri) pe an;
suprafata totala de teren utilizata in scopuri de productie;
suprafata de teren utilizata pentru a produce o unitate de energie;

81
consumul mediu de combustibil al parcului de vehicule;
numarul de vehicule din dotare prevazute cu tehnologie de reducere a
poluarii;
numarul de ore de intretinere preventiva a echipamentului pe an.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind produsele
sau produsele secundare (de ex. alte materiale decat produsele
principale, incluzand materiale reciclate si reutilizate care sunt generate
si retinute pentru scopuri comerciale ulterioare) atunci I.P.O. pot
include;
numarul de produse introduse pe piata cu proprietati periculoase
reduse;
numarul de produse care pot fi reutilizate sau reciclate;
procentul din continutul unui produs care poate fi reutilizat sau
reciclat;
numarul de produse cu defecte;
numarul de unitati de produse secundare generate pe unitatea de
produs;
numarul de unitati de energie consumate in timpul utilizarii
produsului;
durata utilizarii unui produs;
numarul de produse cu instructiuni privind utilizarea si eliminarea
sigura din punct de vedere al mediului.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la
reducerea cantitatii de reziduuri generate de operatiile organizatiei
I.P.O. pot include:
cantitatea de reziduuri pe an sau pe unitatea de produs;
cantitatea de reziduuri periculoase, reciclabile sau reutilizabile
produse pe an;
cantitatea totala de reziduuri eliminate;
cantitatea de reziduuri stocata la fata locului;
cantitatea de reziduuri transformata in material reutilizabil pe an;
cantitatea de reziduuri periculoase eliminata datorita inlocuirii
materialelor.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind emisiile in
aer provenite din operatiile organizatiei I.P.O. pot include:
cantitatea de emisii specifice pe an;
cantitatea de emisii specifice pe unitatea de produs;
cantitatea de energie reziduala eliberata in aer;
cantitatea de emisii in aer avand potential de consum a ozonului;
cantitatea de emisii in aer avand potential de modificare a climei.

82
Daca interesul conduceri este peerformanta de mediu privind efluentii in
sol sau apa proveniti din operatiile organizatiei I.P.O. pot include:
cantitatea de material specific evacuata pe an;
cantitatea de material specific deversata in apa pe unitatea de
produs;
cantitatea de energie reziduala eliberata in apa;
cantitatea de material depozitata pe terenuri pe unitatea de produs;
cantitatea de efluent pe serviciu sau client.
Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la alte
emisii rezultate din operatiile organizatiei I.P.O. pot include:
zgomotul masurat intr-un anumit loc;
cantitatea de radiatii eliberate;
cantitatea de caldura, vibratii sau radiatii luminoase emisa.

IV.2.1.1.3. Alegerea indicatorilor de stare a mediului

Indicatorii de stare a mediului ( I.S.M.) furnizeaza organizatiei informatii
despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale ale factorilor de
mediu si vin in sprijinul:
identificarii aspectelor importante de mediu si a gestionarii
corespunzatoare a acestora;
evaluarii concordantei cu criteriile de performanta a mediului;
alegerii I.P.C. si I.P.O.;
stabilirii conditiilor generale fata de care sa se determine modificarile
necesare;
determinarea modificarii mediului in timp in functie de programul de
mediu aflat in desfasurare;
investigarea relatiilor posibile intre conditiile de mediu si activitatile,
produsele si serviciile organizatiei;
determinarea actiunilor corective necesare.
In general dezvoltarea unui sistem de I.S.M. este atributul unor
organizatii guvernamentale, a unor N.G.O.-uri sau institute de cercetare
stiintifica si nu a unor organizatii de afaceri individuale. Daca acestea
din urma pot totusi identifica sau stabili o legatura intre activitatea lor si
starea unor componente ale mediului, ele pot sa-si dezvolte proprii lor
I.S.M. si sa-si aleaga indicatorii de performanta a conducerii (I.P.C.) si
indicatorii de performanta operationali (I.P.O.) astfel incat sa stabileasca
o legatura intre eforturile conducerii, performanta operationala si starea
mediului. Iata exemplul unei organizatii care presteaza servicii in
domeniul transportului public si este situata intr-o zona unde calitatea
aerului este necorespunzatoare. Ea poate alege indicatorii de evaluare

83
a performantei de mediu in functie de obiectivul sau de a reduce
emisiile de la motoarele vehiculelor. In aceste conditii, indicatorii ce pot
stabili legatura intre activitati, efortul conducerii si starea mediului pot fi
urmatorii:

I.S.M.
concentratiile de contaminanti din aer asociate emisiilor motoarelor
vehiculelor.

I.P.O.
reducerea emisiilor motoarelor vehiculelor determinate de utilizarea
diferitelor tipuri de combustibili;
cantitatea totala de combustibili consumata;
eficienta combustibilului in functie de motorul vehiculului;
numarul de vehicule echipate cu sisteme de control al poluarii.

I.P.C.
suma de bani cheltuita pentru promovarea transportului public si
utilizarea sa;
numarul de ore de instruire a angajatilor in beneficiul utilizarii
transportului public;
eficienta eforturilor de reducere a consumului de combustibil, de
imbunatatire a intretinerii vehiculelor, de utilizare a unor combustibili
mai eficienti si a combustibililor alternativi.
Un alt exemplu se refera la cazul unei organizatii situate intr-o regiune
geografica, unde informatiile de mediu indica o reducere a posibilitatilor
de alimentare cu apa. Indicatorii care pot stabili o corelatie intre efortul
conducerii, activitate si starea mediului pot fi:

I.S.M.
nivelul apei subterane;
rata de scadere a nivelului apei subterane.

I.P.O.
cantitatea de apa utilizata pe zi;
cantitatea de apa utilizata pe unitatea de productie.

I.P.C.
suma de bani cheltuita pentru cercetare in vederea identificarii unor
noi metode de reducere a consumului de apa.
Este util de a prezenta cateva exemple de I.S.M., care prezinta interes
pentru organizatii guvernamentale, N.G.O.-uri sau institute de
cercetare:

84
proprietatile si calitatea principalelor cursuri de apa;
calitatea regionala a aerului;
speciile aflate in pericol;
temperaturile oceanelor;
concentratiile de contaminanti din tesuturile organismelor vii;
distrugerea ozonului;
modificarea globala a climei.
I.S.M. pot fi stabiliti pentru diferiti factori de mediu cum sunt aerul, apa,
solul, flora, fauna, fiintele umane sau pentru elemente de estetica,
patrimoniu si cultura.
In functie de aceste elemente putem prezenta o serie de exemple cum
ar fi:
Indicatori de stare a mediului pentru aer:
concentratia unui contaminant specific in aer in zonele alese
pentru monitorizare;
temperatura mediului in locurile aflate la o distanta specifica de
utilitatile organizatiei;
nivelurile de opacitate ale aerului in amonte si aval de utilitatile
organizatiei;
frecventa ceturilor fotochimice intr-o anumita zona;
nivelurile medii de zgomot masurate in perimetrul organizatiei;
mirosul masurat la o distanta specifica de utilitatile organizatiei.
Indicatori de stare a mediului pentru apa:
concentratia unui contaminant specific in apa subterana sau de
suprafata;
turbiditatea masurata intr-un curs adiacent utilitatii in amonte si
aval punctului de deversare a apei uzate;
oxigenul dizolvat in receptor;
temperatura apei intr-un curs de apa de suprafata adiacent utilitatii
organizatiei;
modificarea nivelului apei subterane;
numarul de bacterii coliforme pe litru de apa.
Indicatori de stare a mediului pentru sol:
concentratia unui contaminant specific in solurile de suprafata in
anumite zone din apropierea organizatiei;
concentratia de nutrienti din solurile adiacente utilitatii organizatiei;
refacerea terenului intr-o anumita zona;
suprafata de teren afectata agriculturii, turismului sau inundabila
dintr-o anumita zona;
suprafata arata si nefertila dintr-o anumita zona;
masura eroziunii solului de la suprafata dintr-o anumita zona.
Indicatori de stare a mediului pentru flora:

85
concentratia unui contaminant specific in tesuturile unei anumite
specii de plante care se afla in zona;
productivitatea in timp a terenurilor din zona apropiata;
populatia unei anumite specii de plante pe o anumita distanta fata
de utilitatile organizatiei;
numarul total de specii ale florei intr-o zona definita;
numarul si varietatea speciilor de plante cultivate intr-o zona definita;
masuratori specifice ale calitatii habitatului pentru anumite specii
din zona definita;
masura specifica a cantitatii de vegetatie dintr-o zona definita;
masura specifica a calitatii vegetatiei dintr-o zona definita.
Indicatori de stare a mediului pentru fauna:
concentratia unui contaminant specific in tesuturile unei anumite
specii de animale care se gaseste in zona locala sau regionala;
populatia unei anumite specii de animale pe o anumita raza fata
de utilitatile organizatiei;
masuratori specifice ale calitatii habitatului pentru anumite specii
din zona locala;
numarul total de specii din fauna locala.
Indicatori de stare a mediului privind populatia:
datele de longevitate pentru populatie;
incidenta bolilor specifice in principal printre persoanele sensibile,
din studiile epidemiologice efectuate in zona locala sau regionala;
rata de crestere a populatiei in zona locala sau regionala;
densitatea populatiei in zona locala sau regionala;
nivelurile de plumb in sange pentru copii din zona locala.
Indicatori de stare a mediului privind aspecte de estetica, patrimoniu
si cultura:
starea calitatii structurilor sensibile;
starea calitatii locurilor considerate protejate din vecinatatea
utilitatii organizatiei;
starea calitatii suprafetei cladirilor istorice din zona locala.


86

IV.2.2. Utilizarea datelor si informatiilor (realizeaza)

Etapele unui proces de utilizare a datelor si informatiilor pot fi descrise
sintetic prin schema din figura 4.5.

UTILIZAREA DATELOR SI INFORMATIILOR
- REALIZEAZA (EFECTUEAZA) -

INTRARI OPERATII EFECTUATE IESIRI
SURSE DE STRANGEREA DATE VERIFICATE
DATE DATELOR SI CORESPUNZATOARE
PENTRU E.F.M.

CONSIDERATII ANALIZAREA SI INFORMATII SUB
TEHNICE TRANSFORMAREA FORMA DE I.E.P.M.
DATELOR

PERFORMANTA
DE MEDIU SI EVALUAREA REZULTATE
CRITERII DE INFORMATIILOR
COMPARARE

INTERNA
RAPOARTE SI (ANGAJATI)
COMUNICARE
EXTERNA)

IV.2.2.1. Strangerea datelor

Datele necesare trebuie stranse regulat, sistematic, din surse
corespunzatoare, concordate cu planificarea E.P.M. Procedura de
strangere a datelor trebuie sa asigure credibilitatea acestora si sa fie
insotita de practici de control al calitatii acestora.
Datele pot fi stranse din urmatoarele surse:
monitorizare si masurare;
interviuri si observatii;
rapoarte regulate;
inregistrari de inventar si de productie;
inregistrari financiare si de contabilitate;
inregistrari de cumparare;
rapoarte de revizuire, audit sau evaluare de mediu;
inregistrari de instruire in domeniul mediului;
rapoarte stiintifice si studii;

87
agentii guvernamentale, institute academice si organizatii
neguvernamentale;
furnizori si subcontractanti;
clienti, consumatori si parti interesate;
asociatii de afaceri.

IV.2.2.2. Analizarea si transformarea datelor

Pentru a fi utile, datele trebuie analizate si transformate in informatii care
sa descrie performanta de mediu sub forma unor I.E.P.M. . Este necesar
sa fie analizate toate datele, cu luarea in considerare a aspectelor de
calitate, valabilitate, corectitudine, necesare obtinerii de informatii
credibile. Metodele de analiza pot include prelucrari prin calcul, metode
statistice, determinari de valori maxime sau minime, tehnici grafice,
indexari, cumulari ( insumari) de valori, ponderari.

IV.2.2.3. Evaluarea informatiilor

Informatiile exprimate sub forma de indicatori de evaluare a performantei
de mediu ( daca este posibil si de indicatori de stare a mediului ) trebuie
comparate cu criteriile de performanta de mediu iar rezultatele aduse la
cunostinta conducerii. In acest fel pot fi intelese cauzele care au condus
la nerealizarea performantei dorite.

IV.2.2.4. Raportare si comunicare

Informatiile privind performanta de mediu trebuie raportate si comunicate
partilor interesate.
Avantajele raportarii si comunicarii performantei de mediu pot include:
ajutarea organizatiei la realizarea criteriilor sale de performanta de
mediu;
cresterea interesului si dialogului privind politicile de mediu, criteriile
de performanta de mediu si realizarile relevante ale organizatiei;
demonstrarea existentei angajamentului organizatiei si a eforturilor
pentru imbunatatirea performantei de mediu;
sporirea raspunderii fata de preocuparile si problemele privind
aspectele de mediu ale organizatiei.
Raportarea si comunicarea se poate referi la personalul propriu sau la
cel din afara organizatiei.


88
IV.2.2.4.1. Raportarea si comunicarea interna

Conducerea trebuie sa se asigure ca informatiile corespunzatoare si
necesare care descriu performanta de mediu a organizatiei sunt
comunicate periodic in intreaga organizatie. Aceasta inseamna ca
angajatii, contractanti si alte persoane care au legatura cu organizatia isi
indelpinesc responsabilitatile, iar organizatia respecta criteriile de
performanta de mediu. O organizatie tine cont de aceste informatii in
revizuirea sistemului sau de mediu.

IV.2.2.4.2. Raportarea si comunicarea in exterior

Raportarea si comunicarea in exterior pot contribui la imbunatatirea
imaginii organizatiei in afaceri sau fata de comunitatile in care ea
actioneaza.
Exemple de informatii pe care o organizatie le poate include in
raportarea sau comunicarea catre partile interesate externe:
o declaratie a angajamentului organizatiei pentru E.P.M. ca parte a
managementului de mediu;
o descriere a activitatilor, produselor si serviciilor sale;
o declaratie a aspectelor sale importante de mediu si indicatorii
respectivi pentru E.P.M.;
informatii privind performanta realizata comparativ cu criteriile sale de
mediu;
actiuni care deriva din E.P.M.;
contributia managementului de mediu si a E.P.M. la succesul global al
organizatiei.

IV.2.3. Revizuirea si imbunatatirea evaluarii performantei de mediu (
verifica si actioneaza )

Evaluarea performantei de mediu a unei organizatii si rezultatele
obtinute, trebuie revizuite periodic, pentru a identifica ocaziile favorabile
de imbunatatire, fapt ce poate contribui la imbunatatirea performantei de
mediu in ansamblu.
Etapele de revizuire a E.P.M. si a rezultatelor sale pot include
inventarierea:
eficientei costurilor si beneficiilor realizate;
progresului efectuat pentru a indeplini criteriile de performanta de
mediu;
oportunitatii criteriilor de performanta de mediu;
oportunitatii indicatorilor alesi pentru E.P.M.;

89
surselor de date, metodelor de strangere a datelor si calitatii datelor.
Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere atunci cand
dorim sa revizuim mecanismul de evaluare a performantei de mediu:
E.P.M.-ul organizatiei:
furnizeaza informatiile corespunzatoare pentru a masura modificarile
in performanta de mediu a organizatiei?
furnizeaza informatii corespunzatoare si utile conducerii?
a fost implementata conform unui plan?
utilizeaza surse de date si raspunde de colectarea datelor?
analizeaza efectiv si evalueaza datele stranse?
este sustinuta de resurse adecvate?
este relevanta pentru criteriile de performanta de mediu a
organizatiei?
furnizeaza informatii pentru raportarea si comunicarea informatiilor
E.P.M.?
ia in considerare sau solicita intrari de la partile interesate atunci cand
este cazul?
da o valoare sporita organizatiei?
raspunde la modificarile din cadrul organizatiei si a starii mediului din
imprejurimile sale?
se adreseaza rezultatelor de mediu noi?
este bine integrata comparativ cu alte masuri de performanta
acceptate de organizatie?
Pentru o mai mare claritate iata cateva exemple de actiuni prin care
putem imbunatati un sistem de evaluare a performantei de mediu
(actioneaza):
imbunatatirea calitatii, credibilitatii si disponibilitatii datelor;
imbunatatirea capacitatilor analitice si de evaluare;
dezvoltarea sau identificarea de indicatori noi sau utili pentru E.P.M.;
modificarea domeniului de aplicare a E.P.M.

IV.3. Concluzii

Evaluarea performantei de mediu, alaturi de evaluare ciclului de viata,
auditul si revizia de mediu, reprezinta un instrument esential pentru
evaluarea performantei de mediu a unei organizatii. El sprijina
conducerea in luarea masurilor potrivite pentru corectarea si
imbunatatirea permanenta a performantei de mediu ale organizatiei. La

90
baza E.P.M. se afla stabilirea si utilizarea unor indicatori specifici care
reflecta performanta conducerii, a activitatii si a aspectelor de mediu ale
unei organizatii. In capitolele ce urmeaza vom prezenta si alte sisteme
ce permit punerea in evidenta a performantei de mediu a organizatiei
legate nu numai de activitatea acesteia dar si de produsele si serviciile
ei.
V. AUDITUL DE MEDIU

91
V. AUDITUL DE MEDIU

Auditul de mediu constituie un instrument util pentru verificarea si
sprijinirea procesului de imbunatatire a performantei de mediu.
De la inceput trebuie subliniat faptul ca in practica romaneasca a
protectiei mediului vom intalni alaturi de termenul de audit de mediu si
pe cel de bilant de mediu. Conform legii protectiei mediului (137/95)
bilantul de mediu este o procedura de a obtine informatii asupra
cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate anterioare si
anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra
mediului. Vom vedea ca auditul de mediu reprezinta o analiza mai
complexa cu luarea in considerare si a aspectelor de management, spre
deosebire de bilantul de mediu care se limiteaza la aspectele de mediu
si la impactul asociat acestora.
In continuare vom prezenta principiile generale ce stau la baza auditului
de mediu si care pot fi aplicate oricarui audit de mediu, precum si o serie
de definitii si cerinte.

V.1 Definitii

In contextul auditului de mediu vom utiliza mai frecvent urmatorii
termeni:
a) concluzie a auditului
apreciere sau opinie profesionala exprimata de catre un auditor asupra
subiectului audiat, bazata numai pe interpretarea pe care auditorul o da
constatarilor auditului
b) criterii de audit
politici, practici, proceduri sau cerinte fata de care auditorul compara
datele relevante pentru audit colectate referitoare la obiectul auditat
NOTA - Cerintele pot include standarde, ghiduri, cerinte organizationale specifice si
prevederi legale sau reglementari, dar fara a se limita la acestea.
c) data relevanta pentru audit (dovada)
informatie verificabila, inregistrari sau declaratii privind faptele
NOTE
1. Data relevanta pentru audit, care poate fi calitativa sau cantitativa, se utilizeaza
de auditor pentru a determina daca sunt indeplinite criteriile de audit.
V. AUDITUL DE MEDIU

92
2. Data relevanta pentru audit se bazeaza, de regula, pe interviuri, examinarea
documentelor, observarea activitatilor si a conditiilor, rezultatele existente ale
masuratorilor sau incercarilor, sau alte mijloace din domeniul auditului.
d) constatari ale auditului
rezultate ale evaluarii datelor de audit colectate si comparate cu criteriile
de audit convenite
NOTA: Constatarile auditului constituie baza raportului de audit.
e) echipa de audit
grup de auditori, sau un singur auditor, desemnat pentru efectuarea unui
anumit audit; echipa de audit poate include si experti tehnici, precum si
auditori in curs de formare.
NOTA: Unul dintre auditorii echipei de audit detine functia de auditor sef.
f) auditat
organizatie supusa auditarii
g) auditor de mediu
persoana calificata pentru efectuarea auditurilor de mediu.
NOTA: Criteriile de calificare pentru auditorii de mediu sunt prezentate in ISO14012.
h) client (solicitant)
organizatie care comanda auditul
NOTA: Clientul poate fi auditatul sau orice alta organizatie care are dreptul prin
reglementari sau prin contract sa comande un audit.
I) audit de mediu
proces sistematic si documentat de verificare a datelor de audit, obtinute
si evaluate in mod obiectiv, pentru a determina daca activitatile,
evenimentele, conditiile, sistemele de management de mediu stabilite
sau informatiile asupra acestora sunt in conformitate cu criteriile de audit
incluzand si comunicarea catre client a rezultatelor acestui proces.
j) auditor sef
persoana calificata pentru conducerea si efectuarea auditurilor de mediu
NOTA: Criteriile de calificare pentru auditorii sefi sunt prezentate in ISO 14012.
k) organizatie
companie, societate comerciala, firma, intreprindere, autoritate sau
institutie publica sau privata, parte sau combinatie a acestora, care are
propria sa structura functionala si administrativa
NOTA: definitie adaptata din ISO 14001:1996.
V. AUDITUL DE MEDIU

93
l) obiectiv al auditului de mediu
activitate, eveniment, conditie, sistem de management de mediu si/sau
informatiile aferente
m) expert tehnic
persoana care pune la dispozitia echipei de audit cunostinte specifice
sau rezultatul expertizei sale, dar care nu participa ca auditor

V.2. Cerinte ale auditului de mediu

Se recomanda ca un audit de mediu sa se concentreze pe un obiectiv
bine definit si sa aiba la baza o documentatie clara. De asemenea,
trebuie stabilita cu precizie si claritate partile sau partea careia ii revine
in responsabilitate obiectivul analizat. Este bine ca auditul sa se
efectueze numai daca, dupa consultarea clientului, auditorul sef
apreciaza ca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
informatiile referitoare la obiectivul auditului sunt suficiente si
adecvate;
exista resurse corespunzatoare pentru sustinerea procesului de audit;
persoana supusa auditului (auditatul) coopereaza in mod
corespunzator.

V.3 Principii generale necesar a fi respectate la realizarea unui
auditde mediu

V.3.1 Obiectivele in domeniul auditului de mediu

Se recomanda ca auditul sa se axeze pe obiectivele definite de catre
client. Pentru atingerea acestor obiective, domeniul auditului este
determinat de catre auditorul sef in urma consultarii cu clientul. Domeniul
prezinta intinderea si fixeaza limitele auditului.
Se recomanda ca obiectivele si domeniul sa fie comunicate auditatului
inainte de realizarea auditului .
V.3.2 Obiectivitate, independenta si competenta

Pentru garantarea obiectivitatii procesului de audit, a constatarilor si a
concluziilor acestuia se recomanda ca membrii echipei de audit sa nu fie
implicati in activitatile auditate. Pe intreaga durata a procesului, acestia
V. AUDITUL DE MEDIU

94
trebuie sa dea dovada de obiectivitate, de impartialitate si de
echidistanta fata de orice conflict de interese.
Utilizarea ca membri ai echipei de audit a personalului din interiorul sau
exteriorul organizatiei auditate este la latitudinea clientului. Se
recomanda ca membrii echipei alesi din interiorul organizatiei sa nu fie
subordonati ai celor ce raspund direct de obiectivul care urmeaza sa fie
auditat.
Este indicat ca membrii echipei de audit sa dispuna de un ansamblu
corespunzator de cunostinte, competenta si experienta pentru a-si
indeplini responsabilitatile auditului.

V.3.3 Profesionalism

In conducerea unui audit de mediu, se recomanda ca auditorii sa dea
dovada de preocupare, promptitudine, competenta profesionala si
discernamant.
Se recomanda ca relatiile dintre membrii echipei de audit si client sa fie
relatii de incredere si confidentialitate. Este indicat ca membrii echipei de
audit sa nu dezvaluie informatiile sau documentele obtinute in timpul
auditului, sau raportul final unei terte parti, fara aprobarea expresa a
clientului si, daca este cazul, fara aprobarea auditatului, in afara de
cazul in care acest lucru este cerut de lege.
De asemenea, se recomanda ca auditorul sef sa urmeze procedurile
care au in vedere asigurarea calitatii auditului.

V.3.4 Proceduri metodice

Un audit de mediu trebuie condus si realizat respectand prezentele
principii precum si procedurile elaborate pentru un anumit tip de audit.
Aceste proceduri si metodologii trebuie sa fie coerente.

V.3.5 Criterii, dovezi si constatari ale auditului

Se recomanda ca determinarea criteriilor de audit sa constituie o prima
etapa esentiala a auditului de mediu. Aceste criterii, cu un nivel de
detaliere adecvat, ar trebui sa fie convenite intre auditorul sef si client si
apoi comunicate auditatului.
Se racomanda ca informatiile adecvate sa fie colectate, analizate,
interpretate si inregistrate pentru a fi utilizate ca dovada de audit in
procesul examinarii si evaluarii pentru a determina daca sunt indeplinite
criteriile de audit.
V. AUDITUL DE MEDIU

95
Calitatea si cantitatea datelor relevante pentru audit ar trebui sa permita
auditorilor de mediu competenti, ce lucreaza independent unii de altii, sa
ajunga la o constatare similara, rezultata din evaluarea acelorasi date
relevante pentru audit fata de aceleasi criterii de audit.

V.3.6. Increderea in constatarile si concluziile auditului

Se recomanda ca procesul de audit de mediu sa fie astfel conceput incat
sa furnizeze clientului si auditorului nivelul de certitudine asteptat in ceea
ce priveste increderea in constatarile auditului si in toate concluziile
auditului.
In mod inevitabil, datele relevante colectate in timpul auditului de mediu
constituie numai un esantion al informatiilor disponibile, acest lucru fiind
partial datorat faptului ca un audit de mediu se efectueaza pe o durata
limitata, cu resurse limitate. Aceasta contribuie la crearea unui element
de incertitudine inerent unui audit de mediu si se recomanda ca toti
utilizatorii rezultatelor auditului de mediu sa fie constienti de aceasta
incertitudine.

V.3.7. Raport la audit

Constatarile auditului si/sau un rezumat al acestora, se recomanda sa
fie comunicate clientului intr-un raport scris. Se recomanda ca auditatul
sa primeasca o copie a raportului de audit, cu exceptia cazului in care
clientul exclude acest lucru.
Informatiile referitoare la audit care pot fi incluse in raporturile de audit
cuprind, fara a se limita la acestea, urmatoarele date:
a) identificarea organizatiei auditate si a clientului auditului;
b) obiectivele convenite si domeniul auditului;
c) criteriile convenite fata de care s-a realizat auditul;
d) durata auditului si datele la care a fost realizat;
e) identificarea membrilor echipei de audit;
f) identificarea reprezentantilor auditatului care participa la audit;
g) o declaratie privind natura confidentiala a continutului;
h) lista de difuzare a raportului de audit;
i) rezumatul derularii procesului de auditare incluzand toate obstacolele
intalnite;
j) concluziile auditului.
V. AUDITUL DE MEDIU

96
In acord cu solicitantul, se recomanda ca auditorul sef sa determine care
din punctele mentionate mai sus sa figureze in raport, precum si
eventualele puncte suplimentare.

V.4. Auditul sistemelor de management de mediu

Auditul SMM are drept scop ajutarea unei organizatii sa-si stabileasca si
atinga politicile, obiectivele, standardele si alte cerinte privind mediul. In
cele ce urmeaza vom prezenta o procedura de realizarea a auditului
unui SMM, asa cum se preconizeaza in ISO 14011. Fata de termenii
definiti pana in prezent, vom mai defini urmatoarea notiune:
auditul SMM proces metodic si documentat de verificare a datelor
relevante pentru audit, obtinute si evaluate in mod obiectiv,
urmarind sa stabileasca daca SMM-ul organizatiei corespunde
criteriilor de audit, inclusiv de comunicare a rezultatelor obtinute
catre solicitant.

V.4.1 Obiective, roluri si responsabilitati in cadrul auditului
sistemului de management al mediului (ASMM)

In prezentul paragraf vom prezenta in ce constau obiectivele auditului,
rolurile ce revin membrilor echipei ce efectueaza auditul, precum si
responsabilitatile si activitatile desfasurate de acestia in timpul
procesului de documentare a auditului. Pentru o mai buna intelegere se
va apela si la o serie de exemplificari.

V.4.1.1 Obiective ale auditului

Se recomanda ca un ASMM sa aiba definite precis obiectivele urmarite.
Obiective tipice pentru un audit sunt urmatoarele:
a) sa determine conformitatea SMM al unui auditat cu criteriile de
performanta stabilite, pentru auditul SMM;
b) sa determine daca SMM auditatului a fost implementat si mentinut
corespunzator;
c) sa identifice zonele de imbunatatire posibila in SMM al auditatului;
d) sa evalueze modul in care se realizeaza procesul de revizuire al
SMM, precum si capacitatea acestuia de a asigura in permanenta ca
SMM este adecvat si eficient;
V. AUDITUL DE MEDIU

97
e) sa evalueze SMM al unei organizatii atunci cand se doreste stabilirea
unei relatii contractuale cu un furnizor potential sau partener de joint
venture.

V.4.1.2 Roluri, responsabilitati si activitati in cadrul ASMM

In cadrul derularii unui proces de audit, partile implicate au diferite
atributii, pozitii diferite, deruland activitati diferite. In functie de rolul
ocupat in procesul de audit sunt stabilite responsabilitati specifice. In
continuare vom prezenta posibilele functii cu responsabilitatile si
activitatile asociate, intalnite in cadrul ASMM .

V.4.1.2.1. Auditor sef

Principala responsabilitate a auditorului sef este de a efectua si conduce
auditul in mod eficient respectand domeniul stabilit si in conformitate cu
planul de audit aprobat de solicitant. In plus ii pot reveni urmatoarele
responsabilitati si activitati:
a) sa consulte solicitantul si auditatul, daca este cazul, pentru a
determina criteriile si domeniul de audit;
b) sa obtina informatii si date relevante necesare pentru atingerea
obiectivelor auditului, cum ar fi detalii privind activitatile, produsele,
serviciile, locul si imprejurimile auditatului, precum si detalii ale
auditurilor precedente;
c) sa determine daca cerintele pentru un audit de mediu asa cum sunt
indicate in ISO 14010 de exemplu sunt respectate;
d) sa formeze echipa de audit tinand seama de posibilele conflicte de
interes si sa obtina acordul solicitantului asupra componentei
acesteia;
e) sa dirijeze activitatile echipei de audit in conformitate cu principiile si
liinile directoare prezentate in acest capitol (specifice standardului
ISO14010);
f) sa intocmeasca planul de audit de comun acord cu solicitantul, cu
auditatul si cu membrii echipei de audit;
g) sa comunice planul de audit final al echipei de audit, auditatului si
solicitantului;
h) sa coordoneze pregatirea documentelor de lucru, a procedurilor
detaliate si sa asigure informarea echipei de audit;
i) sa caute rezolvarea tuturor problemelor care apar in timpul auditului;
j) sa constate eventualul caracter inaccesibil al unui obiectiv si sa
explice acest lucru solicitantului si auditatului;
k) sa reprezinte echipa de audit in discutii cu auditatul inainte, in timpul
si dupa realizarea auditului;
V. AUDITUL DE MEDIU

98
l) sa semnaleze imediat auditatului orice neconformitate grava
constatata in timpul auditului;
m) sa redacteze pentru solicitant raportul de audit in mod clar si concis,
la termenul convenit in planul de audit;
n) sa formuleze recomandari pentru imbunatatirea SMM, daca
s-a convenit acest lucru in domeniul auditului.

V.4.1.2.2 Auditor

In cadrul responsabilitatilor si activitatilor sale, auditorul trebuie:
a) sa respecte instructiunile auditorului sef si sa-l sustina;
b) sa planifice si sa execute sarcinile care-i revin in domeniul de audit, in
mod efectiv si eficient;
c) sa stranga si sa analizeze suficiente date relevante pertinente pentru
audit, pentru a formula constatarile auditului si concluziile referitoare
la SMM;
d) sa pregateasca documentele de lucru sub indrumarea auditorului sef;
e) sa fundamenteze pe baza de documente fiecare constatare de audit;
f) sa asigure protectia documentelor referitoare la audit si restituirea lor
conform acordurilor stabilite;
g) sa contribuie la redactarea raportului auditului.

V.4.1.2.3 Echipa de audit

Procedeul de alegere a membrilor echipei de audit trebuie sa confere
siguranta ca acestia poseda experienta si atestarea necesare realizarii
auditului si sa tina seama de:
a) calificari (asa cum sunt definite de exemplu in ISO 14012);
b) sa contacteze auditatul pentru obtinerea cooperarii sale integrale si
pentru initierea procesului de audit;
c) sa defineasca obiectivele auditului;
d) sa aleaga un auditor sef sau o organizatie auditoare si , daca este
cazul, sa aprobe componenta echipei de audit;
e) sa asigure echipei de audit autoritatea adecvata si resursele pentru a
permite realizarea auditului;
f) sa consulte auditorul sef pentru stabilirea domeniului auditului;
g) sa aprobe criteriile pentru auditul SMM;
h) sa aprobe planul de audit;
i) sa primeasca raportul auditului si sa stalileasca distribuirea acestuia.
V. AUDITUL DE MEDIU

99

V.4.1.2.5 Auditat

In cadrul responsabilitatilor si activitatilor sale, auditatul trebuie:
a) sa informeze personalul propriu asupra obiectivelor si domeniului
auditului, dupa cum este necesar;
b) sa puna la dispozitia echipei de audit mijloacele necesare pentru a
asigura o buna desfasurare a auditului;
c) sa desemneze personalul responsabil si competent din propria
organizatie care sa insoteasca membrii echipei de audit pentru a-i
indruma la fata locului si a se asigura ca se tine seama de cerintele
referitoare la sanatatea si securitatea echipei;
d) sa permita accesul, la cererea auditorilor, la instalatii, la personalul
aferent si la informatiile si inregistrarile corespunzatoare;
e) sa coopereze cu echipa de audit in vederea atingerii obiectivelor
auditului;
f) sa primeasca un exemplar din raportul auditului, cu exceptia cazului
in care solicitantul se opune in mod expres.

V.4.2 Derularea si etapele procesului de auditare

Realizarea auditului presupune mai multe etape si anume: initierea
auditului, pregatirea auditului, realizarea auditului. In continuare vom
detalia aceste etape.

V.4.2.1 Initierea auditului

Aceasta etapa presupune stabilirea clara a domeniului si o examinare
preliminara a documentatiei.

V.4.2.1.1 Stabilirea domeniului auditului

Domeniul auditului descrie intinderea si fixeaza limitele auditului, in
spatiu si timp precizand de exemplu, locul, durata, activitatile
organizatiei, precum si modul de raportare. Domeniul este stabilit de
solicitant si auditorul sef. Se recomanda, in general, ca auditatul sa fie
consultat atunci cand se determina domeniul auditului. Orice modificare
ulterioara a domeniului auditului necesita un acord intre solicitant si
auditorul sef.
V. AUDITUL DE MEDIU

100
Resursele angajate pentru realizarea auditului trebuie sa fie suficiente
pentru acoperirea domeniului prevazut.

V.4.2.1.2 Examinarea preliminara a documentatiei

La inceputul procesului de audit, auditorul sef examineaza documentele
organizatiei, cum sunt declaratiile politicii privind mediul, programele,
inregistrarile sau manualele care permit sa se raspunda cerintelor SMM .
Pentru aceasta, se recomanda utilizarea tuturor informatiilor relevante
referitoare la organizatia auditata. Daca se considera ca documentatia
existenta nu corespunde necesitatilor auditului, solicitantul trebuie
informat. Nu este necesar sa se investeasca resurse suplimentare
inainte de a primi punctul de vedere al solicitantului.

V.4.2.2 Pregatirea auditului

Aceasta etapa presupune intocmirea unui plan, stabilirea
responsabilitatilor in cadrul echipei si pregatirea documentelor de lucru.

V.4.2.2.1 Planul de audit

Se recomanda intocmirea unui plan de audit flexibil pentru a permite
schimbari in functie de informatiile primite in cursul auditului si pentru a
permite o buna utilizare a mijloacelor si resurselor alocate.
Planul trebuie sa includa:
a) obiectivele si domeniul auditului;
b) criteriile pentru audit;
c) identificarea unitatilor functionale si organizationale care vor fi
auditate;
d) identificarea functiilor si/sau a persoanelor care lucreaza in cadrul
organizatiei auditate avand responsabilitati directe importante
referitoare la SMM;
e) identificarea acelor elemente ale SMM-ului auditatului care au
prioritate in audit;
f) procedurile care includ auditarea elementelor SMM, in functie de tipul
organizatiei auditate;
g) limbile folosite pentru realizarea auditului si a raportului (unde este
cazul);
h) identificarea elementelor de referinta;
V. AUDITUL DE MEDIU

101
i) perioada de timp prevazuta pentru realizarea principalelor activitati
ale auditului;
j) datele si locurile unde trebuie efectuat auditul;
k) identitatea membrilor echipei de audit;
l) calendarul reuniunilor care au loc cu conducerea auditatului;
m) cerintele de confidentialitate;
n) formatul, structura si continutul raportului de audit, data prevazuta
pentru finalizarea si distribuirea raportului;
o) cerintele pentru pastrarea documentelor.
Se recomanda ca planul de audit sa fie comunicat solicitantului,
membrilor echipei de audit si auditatului. Solicitantul trebuie sa analizeze
si sa aprobe acest plan.
Daca auditatul are de formulat obiectii asupra oricarei prevederi din
planul de audit, aceste obiectii trebuie aduse la cunostinta auditorului
sef. Se recomanda sa se ajunga la o intelegere intre auditorul sef,
auditat si solicitant, inainte de a incepe efectuarea auditului. Orice plan
de audit revizuit trebuie sa fie aprobat de partile interesate inainte sau in
timpul efectuarii auditului.

V.4.2.2.3 Documente de lucru

Documentele de lucru necesare pentru a usura investigatiile auditorului
pot include:
a) formulare pentru consemnarea dovezilor si a constatarilor auditului;
b) proceduri si liste de verificare destinate evaluarii elementelor SMM;
c) inregistrarile reuniunilor.
Se recomanda ca documentele de lucru sa fie pastrate confidential cel
putin pana la finalizarea auditului; documentele care contin informatii
confidentiale sau care se refera la proprietatea industriala trebuie sa fie
protejate in mod adecvat de catre membrii echipei de audit.

V.4.2.3 Realizarea auditului

Etapa de realizare a auditului presupune o prima reuniune de
deschidere, urmata de strangerea datelor relevante pentru audit
(dovezi), definitivarea principalelor constatari ale auditului si in sfarsit
reuniunea de inchidere.

V.4.2.3.1 Reuniunea de deschidere

V. AUDITUL DE MEDIU

102
Reuniunea de deschidere are urmatoarele scopuri:
a) sa-i prezinte pe membrii echipei de audit conducerii auditatului;
b) sa faca o trecere in revista a obiectivelor si a planului de audit si sa
stabileasca de comun acord un calendar de audit;
c) sa prezinte un sumar al metodelor si procedurilor care vor fi utilizate
pentru efectuarea auditului;
d) sa determine modurile oficiale de comunicare intre echipa de audit si
auditat;
e) sa confirme punerea la dispozitie a resurselor si a echipamentelor
necesare echipei de audit;
f) sa confirme data si ora reuniunii de inchidere;
g) sa incurajeze participarea activa a auditatului;
h) sa treaca in revista impreuna cu echipa de audit, procedurile de
urgenta si de protectie din locurile importante.

V.4.2.3.2 Strangerea datelor relevante (dovezilor)

Dovezile de audit trebuie stranse in numar suficient astfel incat sa
permita verificarea conformitatii SMM al auditatului cu criteriile auditului
SMM.
Se recomanda ca dovezile de audit sa fie stranse prin convorbiri, prin
examinarea documentelor si prin observarea activitatilor si a conditiilor in
care se desfasoara acestea. Neconformitatile fata de criteriile auditului
SMM trebuie inregistrate.
Informatiile obtinute in urma convorbirilor trebuie sa fie verificate cu alte
informatii ce provin din surse independente, cum sunt observatiile,
inregistrarile si rezultatele masuratorilor existente. Se recomanda ca
declaratiile neverificate sa fie inregistrate ca atare.
Membrii echipei de audit trebuie sa examineze baza programelor de
prelevare a datelor si a procedurilor, pentru a garanta eficienta
controlului calitatii prelevarilor si a procedurilor de masurare utilizate de
auditat ca parte a activitatilor SMM.

V.4.2.3.3 Constatari ale auditului

Se recomanda ca echipa de audit sa analizeze toate datele relevante
(dovezile) auditului pentru a determina neconformitatea SMM fata de
criteriile auditului SMM. Echipa de audit trebuie sa se asigure ca aceste
constatari ale neconformitatii au la baza o documentatie clara si precisa
si se bazeaza pe dovezile de audit.
V. AUDITUL DE MEDIU

103
Este bine ca toate constatarile auditului sa fie analizate impreuna cu
responsabilul auditatului pentru ca acesta sa ia cunostinta de toate
constatarile privind neconformitatea.

V.4.2.3.4 Reuniunea de inchidere

Dupa finalizarea etapei de strangere a dovezilor de audit si inainte de a
pregati raportul auditului, se recomanda ca membrii echipei de audit sa
tina o reuniune cu conducerea auditatului si cu responsabilii pentru
functiile auditate. Scopul principal al acestei reuniuni este de a prezenta
auditatului constatarile auditului astfel incat auditatul sa i-a la cunostinta
si sa inteleaga clar aceste constatari.
Este bine ca punctele de dezacord sa se clarifice daca este posibil
inainte de finalizarea raportului de catre auditorul sef. Deciziile finale
privind importanta si descrierea constatarilor auditului apartin auditorului
sef, desi auditatul sau solicitantul pot sa nu fie de acord cu aceste
constatari.

V.4.2.4. Raportul intocmit ca urmare a auditului

(raportul auditului)

V.4.2.4.1 Pregatirea raportului auditului

Toate constatarile auditului insotite eventual si de un rezumat al
acestora se recomanda sa fie consemnate intr-un raport scris care sa fie
pus la dispozitia clientului. Este bine ca si auditatul sa primeasca o copie
a acestui raport, cu exceptia cazului cand clientul exclude acest lucru.
Raportul auditului este pregatit sub conducerea auditorului sef care
raspunde de exactitatea acestuia si de intocmirea completa a acestuia.
Subiectele ce se trateaza in raportul auditului se recomnda sa fie cele
fixate in planul de audit. In cazul in care se dovedeste totusi o schimbare
in momentul intocmirii raportului, aceasta ar trebui sa faca obiectul unui
acord intre partile interesate.

V.4.2.4.2 Continutul raportului auditului

V. AUDITUL DE MEDIU

104
Raportul auditului trebuie sa fie datat si semnat de catre auditorul sef.
Asa cum am mai aratat, se recomanda ca raportul sa contina
constatarile auditului si/sau un rezumat al acestora cu referinte la datele
relevante (dovezile) care le sustin. In functie de acordul intervenit intre
auditorul sef si solicitant, raportul auditului poate contine urmatoarele
informatii:
a) denumirea si date de identificare privind organizatia auditata si
solicitantul;
b) domeniul, obiectivele si planul de audit care fac obiectul acordului
partilor interesate;
c) criteriile convenite si lista documentelor de referinta luate in
consideratie pentru realizarea auditului;
d) durata auditului si datele la care a fost realizat;
e) date de identitate a reprezentantilor auditatului care au participat la
audit;
f) date de identitate a membrilor echipei de audit;
g) o declaratie privind natura confidentiala a continutului sau;
h) lista de difuzare a raportului auditului;
i) un rezumat al procesului de audit cuprinzand dificultatile intalnite;
j) concluziile auditului, cum sunt:
conformitatea SMM cu criteriile pentru auditul SMM;
calitatea implementarii si mentinerii sistemului;
capacitatea procesului de revizuire efectuata de conducerea interna
a organizatiei de a asigura caracterul adecvat, eficienta si
imbunatatirae continua a SMM.

V.4.2.4.3 Difuzarea raportului auditului

Prima etapa in difuzarea raportului auditului o constituie transmiterea
acestuia catre solicitant care la randul sau stabileste modul de difuzare
in conformitate cu planul de audit. Se recomanda ca o copie a raportului
auditului sa fie transmisa la auditat cu exceptia cazului in care
solicitantul exclude acest lucru.
In acelasi timp orice alta difuzare in exteriorul organizatiei auditate
necesita aprobarea auditului.
Rapoartele auditului sunt proprietatea exclusiva a solicitantului, de
aceea trebuie sa se respecte caracterul lor confidential si sa fie protejate
in mod adecvat de catre auditori si de toti destinatarii raportului.
V. AUDITUL DE MEDIU

105
Finalizarea raportului auditului se recomanda a fi facuta la termenul
prevazut in planul de audit. Daca acest lucru nu se poate asigura in
intervalul de timp prevazut, este necesara informarea solicitantului si
auditorului in mod oficial, inclusiv asupra motivelor de intarziere, cu
fixarea unei noi date de finalizare.

V.4.2.4.4 Pastrarea documentelor

Toate documentele de lucru, proiectele rapoartelor si rapoartele finale
referitoare la audit trebuie pastrate conform acordului incheiat intre
solicitant, auditorul sef si auditat, in functie de cerintele specifice.

V.4.3 Incheierea auditului

Un audit se considera incheiat atunci cand toate activitatile care au fost
definite in planul de audit au fost indeplinite.

V.5 Criterii de calificare profesionala cerute auditorilor de mediu

In cele ce urmeaza vom prezenta criteriile de calificare necesare a fi
indeplinite de catre auditorii de mediu, asa cum sunt prevazute in
standardul international ISO 14012. In general auditorii interni trebuie sa
indeplineasca aceleasi criterii de calificare ca si cei externi, fara insa a fi
necesara respectarea in detaliu a tuturor criteriilor prezentate in
continuare. Anumite neconformitati se pot admite in functie de o serie de
factori precum:
marimea, natura si complexitatea organizatiei precum si impactul
acesteia asupra mediului;
nivelul de competenta profesionala si de experienta in domeniu, in
cadrul organizatiei.
Criteriile de calificare pe care le vom prezenta se refera la auditorii sefi si
la auditorii de mediu interni si externi. Modul in care se face alegerea si
alcatuirea echipelor de audit au fost prezentate in paragraful V.4.
Sensul termenilor utilizati in continuare este cel definit in paragrafele
precedente ale capitolului V. Fata da acestia vom mai preciza doi
termeni utilizati in cele ce urmeaza si anume:
V. AUDITUL DE MEDIU

106
diploma diploma recunoscuta la nivel national sau international,
sau orice calificare echivalenta, obtinuta in mod normal dupa
invatamantul secundar ca urmare a absolvirii unor studii autorizate de
cel putin trei ani, timp integral sau alt ciclu cu timp partial cu o durata
echivalenta.
invatamant secundar etapa a sistemului educativ national care
urmeaza dupa ciclul gimnazial si al carui sfarsit coincide cu intrarea la
universitate sau la o institutie similara.

V.5.1 Studii si experienta profesionala

Pentru a fi ales ca auditor, se recomanda ca acestia sa fie absolventi cel
putin ai invatamantului secundar sau al unuia echivalent. Totodata se
recomanda ca acestia sa aiba experienta profesionala corespunzatoare,
experienta care a contribuit la dezvoltarea aptitudinilor si a cunostintelor
intr-unul sau in ansamblul urmatoarelor domenii:
a) stiinte si tehnologii de mediu;
b) cunostinte tehnice si de mediu privind functionarea instalatiilor si
echipamentelor;
c) cerinte ale prevederilor legala, reglementarilor si altor documente
referitoare la mediu;
d) sisteme de management de mediu si standarde utilizate pentru
efectuarea auditurilor de mediu;
e) proceduri, procese si tehnici de audit.
Auditorii absolventi doar ai invatamantului secundar sau al unuia
echivalent, se recomanda sa aiba minimum cinci ani experienta
profesionala corespunzatoare. Acest criteriu poate fi modificat daca
auditorul a absolvit un ciclu recunoscut de pregatire post-secundara, cu
timp integral sau partial, al carui continut se refera la unele sau la toate
domeniile enumerate de la a) la e). Este bine ca orice reducere sa nu
depaseasca durata totala a pregatirii in aceste domenii, iar reducerea
totala sa nu depaseasca un an.
In ceea ce priveste auditorii care au obtinut o diploma se recomanda sa
aiba o experienta profesionala corespunzatoare de minimum patru ani.
Acest criteriu poate fi modificat prin absolvirea unui ciclu recunoscut de
pregatire post-secundara, cu timp integral sau partial, al carui continut
se refera la unele sau toate domeniile enumerate de la a) la e). Se
recomanda ca orice reducere sa nu depaseasca durata totala a pregatirii
in aceste domenii, iar reducerea totala sa nu depaseasca doi ani.

V. AUDITUL DE MEDIU

107
V.5.2 Formarea auditorilor

Pe langa criteriile prezentate in paragraful precedent, pentru a avea
certitudinea unei competente sporite in efectuarea auditurilor de mediu,
se recomanda ca auditorii sa posede atat un ciclu de instruire teoretica
cat si un ciclu de instruire si formare practica, fie in cadrul organizatiei de
care apartine auditorul fie in cadrul unei organizatii externe. Competenta
suplimentara astfel obtinuta se recomanda sa poata fi demonstrata prin
mijloace adecvate. Dovada cunostintelor capatate si evaluarea acestora
se poate realiza prin unele dintre urmatoarele metode:
interviuri cu candidatii;
analizarea lucrarilor scrise ale candidatilor;
analizarea lucrarilor scrise ale candidatilor;
discutii cu persoane pentru care au lucrat, cu colegi etc.;
simularea rolurilor de auditor;
o observare amanuntita a conditiilor reale de audit;
examinarea actelor doveditoare privind studiile, experienta si
formarea, asa cum sunt definite in prezentul Standard International;
luarea in considerare a certificatelor si calificarilor profesionale.

V.5.2.1 Instruirea (formarea) teoretica

Se recomanda ca instruirea teoretica sa se realizeze intr-unul dintre
domeniile mentionate in paragraful V.5.1 punctele a-e. Stabilirea unuia
sau altuia dintre domeniile de formare teoretica amintite, precum si
criteriile de evaluare a candidatului la functia de auditor pot fi modificate
prin examinari acreditate sau prin calificari profesionale
corespunzatoare.

V.5.2.2 Instruirea (formarea) practica

Formarea practica a unui auditor se poate realiza chiar prin participarea
acestuia sub controlul auditorului sef la un proces de audit. Un ciclu de
formare practica trebuie sa dureze cel putin 20 de zile lucratoare si sa
cuprinda mimimum patru audituri de mediu. Se recomanda ca in cadrul
unor astfel de actiuni, auditorul in formare sa se implice in totalitatea
proceselor de audit sub indrumarea auditorului sef. Totodata este
recomandabil ca acest ciclu de formare practica sa se desfasoare intr-o
perioada totala de timp de cel mult trei ani consecutivi. Odata formati se
V. AUDITUL DE MEDIU

108
recomanda ca auditorii sa pastreze toate actele doveditoare privind
studiile, formarea si experienta.

V.5.3 Aptitudini si competente profesionale

Pe langa o pregatire corespunzatoare se recomanda ca auditorii sa
posede calitati si aptitudini personale cum ar fi:
a) capacitatea de a-si exprima conceptiile si ideile clar, atat verbal cat si
in scris;
b) calitati cum sunt diplomatia, tactul si capacitatea de a asculta, care
contribuie la realizarea eficienta a auditului;
c) capacitatea de mentinere a independentei si obiectivitatii, care sa
permita indeplinirea corespunzatoare a responsabilitatilor de auditor;
d) calitati personale de organizare, necesare realizarii eficiente a
auditului;
e) capacitatea de a lua hotarari juste pe baza unor dovezi obiective;
f) capacitatea de a intelege obiceiuri si cultura tarii sau a regiunii in care
se realizeaza auditul.

V.5.4 Auditorul sef

Auditorul sef este un auditor care dovedeste o buna cunoastere a
problemelor, dispune de calitati personale si de aptitudini necesare
organizarii si conducerii efective si eficiente a procesului de audit si care
satisface si urmatoarele criterii:
fie:
participarea la intregul proces de audit pe o perioada echivalenta cu
cel putin 15 zile lucratoare, pe parcursul a cel putin trei audituri de
mediu complete; si
participarea in calitate de auditor sef, sub indrumarea auditorului sef
titular, la cel putin unul din cele trei audituri mentionate mai sus.
fie:
demonstrarea acestor aptitudini si calitati pentru conducerea
programului de audit prin intermediul interviurilor, observatiilor,
referintelor si/sau evaluarilor performantei sale in efectuarea unui
audit de mediu, in cadrul programului de asigurare a calitatii.
Se recomanda ca aceste criterii suplimentare pentru auditorul sef sa fie
indeplinite intr-o perioada de timp nu mai mare de trei ani consecutivi.
V. AUDITUL DE MEDIU

109

V.5.5 Mentinerea competentei auditorilor in timp si profesionalismul
in activitate

Pentru a-si mentine competenta in timp, este necesar ca amandoi
sa-si actualizeze periodic cunostintele in domeniile mentionate la
paragraful V.5.1. O obligatie extrem de importanta ce revine auditorilor
este respectarea unui cod deontologic corespunzator si sa dea dovada
in permanenta de profesionalism, prin respectarea liniilor directoare din
peragrafele V.2 si V.3 ale acestui capitol.

V.6 Concluzii

Cpitolul V a abordat principalele aspecte legate de auditul de mediu asa
cum sunt ele concepute in standardele ISO 14010, 14011 si 14012. Sunt
prezentate cerintele auditului de mediu, principiile generale, modul in
care se realizeaza auditul de mediu si etapele acestui proces precum si
criteriile de calificare profesionala cerute unui auditor sau auditor sef.
Este important de retinut ca pe langa o pregatire profesionala
corespunzatoare, auditorii trebuie sa dea dovada si de anumite aptitudini
si competenta profesionala si nu in ultimul rand de respectarea unui cod
deontologic corespunzator. Pentru ca solicitantii unui audit de mediu si
organizatiile auditate sa aiba o mai mare incredere in rezultatele
auditului, standardul ISO 14012 ofera si un cadru pentru un organism de
certificare a auditorilor.
Astfel, daca este necesara stabilirea unui organism care se asigure
certificarea auditurilor de mediu intr-un mod coerent, acesta ar trebui sa
fie independent si sa respecte urmatoarele indrumari:
certificarea sa fie facuta pe baza respectarii criteriilor prezentate in
capitolul V;
sa se stabileasca un proces clar de evaluare profesionala conform
mecanismului prezentat in paragraful V.5.2;
sa intocmeasca si mentina la zi un registru al auditorilor de mediu care
indeplinesc in permanenta criteriile de performanta prezentate in acest
capitol.
VI EVALUAREA CICLULUI DE VIATA

110

VI. EVALUAREA CICLULUI DE VIATA

Alaturi de evaluarea performantei de mediu si de auditul de mediu,
evaluarea ciclului de viata (E.C.V.) reprezinta o tehnica menita sa
contribuie la masurarea performantelor in domeniul mediului si la
reducerea impactului negativ asupra acestuia. E.C.V. este o tehnica
menita sa evalueze aspectele de mediu si impactul potential asociat cu
precadere unui produs sau serviciu. Tehnica consta conform
standardului ISO 14040 in:
realizarea unui inventar pentru intrarile si iesirile unui podus sau
serviciu;
evaluarea impactului de mediu potential asociat intrarilor si iesirilor
respective;
interpretarea rezultatelor analizei inventarului intrarilor si iesirilor,
precum si a impactului de mediu asociat in corelatie cu obiectivele
studiate.
E.C.V. studiaza aspectele de mediu si impactul asociat prin intermediul
ciclului de viata al produsului incepand de la achizitia materiilor prime,
continuand cu productia, utilizarea si eliminarea. In aceasta analiza
trebuie avute in vedere cu precadere categorii generale de impact care
se refera la utilizarea resurselor, sanatatea umana si consecintele
ecologice.
E.C.V. poate contribui la:
identificarea oportunitatilor de diminuare a impactului generat de
produse in diferite momente ale ciclului lor de viata;
luarea deciziilor corespunzatoare in industrie, organizatii
guvernamentale si neguvernamentale (de exemplu: planificarea
strategica, stabilirea prioritatilor, proiectarea sau reproiectarea
produselor sau a serviciilor);
selectarea indicatorilor relevanti pentru performanta de mediu,
inclusiv a tehnicilor de masurare;
imbunatatirea procesului de marketing (de exemplu: revendicari
referitoare la mediu, schema de ecoetichetare sau declaratia de
mediu a produselor).
Domeniul, limitele si nivelul de detaliere a unui E.C.V. depinde de
subiectul acestuia si de destinatia atribuita studiului respectiv. In acest
sens profunzimea si amploarea unui studiu de E.C.V. poate diferi
considerabil in functie de scopul acestuia. Totusi raman valabile in toate
cazurile principiile si cadrul stabilit in prezentul capitol, in conformitate cu

111
prevederile ISO 14040. Trebuie subliniat de la inceput faptul ca E.C.V.
nu trateaza aspectele economice sau sociale ale produsului. In acest
sens principalele limitari ale tehnicii E.C.V. sunt:
Natura alegerilor si prezumtiilor facute in cadrul E.C.V. (ex.: stabilirea
granitelor sistemului, selectarea surselor de date si categoriile de
impact) pot fi subiective.
Modelele utilizate pentru realizarea analizei inventarului sau pentru
evaluarea impactului sunt limitate de ipotezele facute si nu pot fi
disponibile pentru toate impacturile sau solicitarile potentiale.
Rezultatele studiilor de E.C.V. focalizate pe probleme globale sau
regionale pot sa nu fie corespunzatoare pentru solicitarile locale (de
ex.: conditiile locale pot fi prezentate inadecvat in cadrul unor conditii
regionale sau globale).
Precizia studiilor E.C.V. poate fi limitata de accesibilitatea sau
disponibilitatea datelor relevante, sau de calitatea datelor (de ex.:
discontinuitati, tipuri de date, agregari, valori medii, specificul zonei).
Lipsa unor dimensiuni temporale si spatiale in datele de inventar
utilizate pentru evaluarea impactului introduc incertitudinea in
rezultatele obtinute, aceasta incertitudine variind in functie de
caracteristicile spatiale si temporale ale fiecarei categorii de impact.
In general, informatiile dezvoltate in studiul E.C.V. ar trebui sa fie
utilizate ca parte a unui proces de decizie mai cuprinzator sau utilizate
pentru intelegerea unui context mai general si extins, inclusiv al unor
aspecte legate de comercializarea produselor analizate. Compararea
datelor diferitelor studii E.C.V. este posibila numai daca prezumtiile si
cadrul fiecarui studiu sunt aceleasi. De asemenea, aceste prezumtii
trebuie sa fie prezentate explicit din motive de transparenta.
In prezentul capitol vom prezenta cadrul, principiile si unele cerinte
metodologice pentru conducerea studiilor de E.C.V. Realizarea unor astfel
de studii nu au in nici un fel intentia de a crea anumite bariere comerciale
sau de a modifica diferitele obligatii legale sau de alta natura ale unor
organizatii.
In cele ce urmeaza vom defini principalii termeni utilizati in prezentul
capitol.
produs
ansamblu de unitati de procese materiale si energetice conectate care
indeplinesc una sau mai multe functii determinate.
NOTA: In intelesul acestei definitii termenul produs utilizat singur poate reprezenta si
un ansamblu de produse, un proces energetic sau un serviciu.
unitate de produs

112
cea mai mica parte a unui produs pentru care sunt colectate date cand
se efectueaza o evaluare a ciclului de viata
ciclu de viata
etape consecutive si intercorelate ale unui produs, de la achizitia
materiilor prime sau generarea resurselor naturale la eliminare finala
evaluarea ciclului de viata
interpretarea si evaluarea intrarilor, iesirilor si a impacturilor de mediu
potentiale asociate produselor prin intermediul ciclului de viata al
acestora
evaluarea impactului ciclului de viata
faza a evaluarii ciclului de viata cu scopul de a intelege si evalua
marimea si semnificatia impactului de mediu potential asociat unui
produs
interpretarea ciclului de viata
faza a evaluarii ciclului de viata in care rezultatele analizei inventarului,
ale evaluarii impactului sau a celor doua impreuna, sunt combinate
avand un scop si domeniu de aplicare bine definit, pentru a ajunge la
concluzii si recomandari concrete.
analiza inventarului ciclului de viata
faza a evaluarii ciclului de viata care implica interpretarea si
cuantificarea intrarilor si iesirilor, pentru un produs dat prin intermediul
ciclului sau de viata
intrare
material sau energie care intra intr-o unitate de proces
iesire
material sau energie care paraseste unitatea de produs

unitate functionala
performanta cuantificata a unui produs in scopul utilizarii ca unitate de
referinta in studiul de evaluare a ciclului de viata
alocare

113
delimitarea intrarilor sau iesirilor fluxurilor unei unitati de produs sau a
unui produs aflat in studiu.
declaratie comparativa
revendicari privind mediul referitoare la superioritatea sau echivalenta
unui produs fata de un alt produs concurent care indeplineste aceeasi
functie
flux elementar
material sau energie care intra in sistemul aflat in curs de studiu, care a
fost preluat din mediu fara o transformare anterioara datorata unei
activitati umane
parte interesata
individ sau grup preocupat sau afectat de performanta de mediu a unei
organizatii
practicant
persoana sau grup care conduce o evaluare a ciclului de viata
materie prima
material primar sau secundar care este utilizat pentru a realiza un
produs
limitele produsului
interfata intre un produs si mediu sau alte produse
transparenta
prezentare deschisa, cuprinzatoare si inteligibila a informatiei
deseuri
orice iesire a unui produs care este inlaturat

VI.1 Descrierea generala a evaluarii ciclului de viata

VI.1.1 Caracteristicile de baza ale E.C.V.
Metodologia de elaborare al unui studiu de E.C.V. trebuie sa tina seama
de respectarea unor principii si caracteristici de baza. Acestea pot fi:

114
Studiile E.C.V. trebuie sa trateze sistematic si adecvat aspectele de
mediu ale produselor, de la achizitia materiilor prime la eliminarea
finala.
Gradul de detaliu si desfasurarea in timp a studiului E.C.V. poate varia
intr-o gama larga, in functie de definirea scopului si a domeniului de
aplicare.
Domeniul de aplicare, ipotezele, descrierea calitatii datelor,
metodologiilor si rezultatele studiilor E.C.V. trebuie sa fie transparente.
Studiile E.C.V. ar trebui sa puna in discutie si sa asigure documentatia
necesara si sursele de date, care sa fie clare si communicate
corespunzator.
Necesitatea stabilirii unor prevederi, in cazul promovarii unor E.C.V.,
pentru respectarea confidentialitatii si drepturilor de proprietate
intelectuala.
Metodologia E.C.V. ar trebui sa fie deschisa in vederea includerii noilor
descoperiri stiintifice si a imbunatatirii in domeniul tehnologiei.
Aplicarea unor cerinte specifice studiilor E.C.V. care sunt utilizate
pentru a face declaratii comparative si care nu sunt accesibile
publicului.
Nu exista nici o baza stiintifica pentru reducerea rezultatelor E.C.V. la
un singur indicator general avand in vedere complexitatea si
schimbarile ce pot apare in sistemul analizat in diferite stagii ale ciclului
de viata.
Nu exista o metoda unica pentru realizarea studiilor E.C.V.
Organizatiile trebuie sa dea dovada de flexibilitate pentru a implementa
practic rezultatele E.C.V., bazat pe solicitarile si cerintele specifice ale
utilizatorului.

VI.1.2 Etapele E.C.V.

E.C.V. trebuie sa includa definirea clara a scopului si domeniului de
activitate, analiza inventarului intrarilor si iesirilor, evaluarea impactului si
interpretarea rezultatelor, urmand de exemplu schema prezentata in
figura VI.1.


115
Figura VI.1. Fazele unei E.C.V.

VI.2 Cadrul metodologic pentru elaborarea E.C.V.

O cerinta generala in procesul de E.C.V. este ca definirea scopului si
domeniului de activitate sa se faca in conformitate cu prevederile
specifice ale standardelor ISO 14000. In acest sens scopul si domeniul
de aplicare a unui studiu E.C.V. trebuie sa fie clar definite si concordate
cu obiectivul fixat.
Din studiul E.C.V. trebuie sa rezulte clar si fara ambiguitati motivele tinta
(cei carora se intentioneaza sa li se comunice rezultatul studiului). In
continuare prezentam modul de definire a domeniului studiului.

VI. 2.1 Domeniul studiului

Definirea
scopului si a
domeniului de
aplicare
Analiza
inventarului
intrarilor si
iesirilor
Evaluarea
impactului
asociat
Interpretarea
Aplicatii directe:
Dezvoltarea si
imbunatatirea
produsului
Planificarea
strategica
Procesul de
realizare a politicii
publice a
organizatiei
Marketing
Alte activitati


116
In definirea domeniului acoperit de studiul E.C.V. trebuie sa se ia in
consideratie si sa se descrie clar urmatoarele puncte:
functiile produsului sau, in cazul studiilor comparative, cele ale
produselor;
delimitarea limitelor produsului;
procedurile de alocare;
tipurile de impact, metodologia pentru evaluarea impactului, si
interpretatrea ulterioara care va fi data acestora;
cerintele referitoare la date;
ipotezele avute in vedere;
limitarile impuse;
cerintele referitoare la calitatea datelor initiale;
tipul de analiza critica, daca exista;
tipul si formatul raportului cerut pentru studiu.
Domeniul trebiue sa fie suficient de bine definit pentru a fi siguri ca
amploarea si profunzimea gradului de detaliere a studiului sunt
compatibile si suficiente pentru atingerea scopului declarat.
E.C.V. al produselor reprezinta o tehnica interactiva, astfel incat uneori
este necesar ca domeniul studiului sa fie modificat in timpul desfasurarii
acestuia, pe masura ce sunt colectate informatii suplimentare.

VI.2.1.1 Functia si unitatea functionala

Domeniul unui studiu de E.C.V. trebuie sa specifice clar functiile
sistemului (produsului) aflat in studiu. O unitate functionala reprezinta o
masura cantitativa a performantei intrarilor si iesirilor functionale ale
produsului. Scopul primar al stabilirii unitatii functionale este furnizarea
unui nivel de referinta la care sa se raporteze intrarile si iesirile. Aceasta
unitate comuna de referinta este necesara pentru a asigura posibilitatea
compararii rezultatelor E.C.V. Compararea rezultatelor E.C.V. este
deosebit de importanta atunci cand sunt evaluate diferite sisteme pentru
a fi siguri ca aceste comparari sunt efectuate utilizand o baza comuna.
Un sistem poate avea mai multe functii posibile iar functia selectata
pentru studii poate depinde de scopurile si domeniul studiului. In acest
caz unitatile functionale conexe trebuie sa fie definite si masurabile la
randul lor.
Este important de subliniat faptul ca termenul de unitate functionala i
se ataseaza intelesul de performanta. De exemplu unitatea functionala
pentru un sistem (produs) de vopsitorie poate fi definita ca marimea

117
suprafetei protejate prin alpicarea unei cantitati date de vopsea, pentru o
perioada de timp specificata.

VI.2.1.2 Limitele sistemului (produsului)

Inainte de inceperea studiului de E.C.V. trebuie stabilite clar limitele
sistemului analizat (interferentele acestuia), intrucat acestea determina
care dintre unitatile de produs trebuie sa fie incluse in cadrul E.C.V.
Exista o serie de factori care ajuta la determinarea limitelor sistemului
analizat printre care se pot include insasi intentia initiala care a
determinat studiul, ipotezele (prezumtiile) facute, anumite criterii
eliminatorii, datele si fondurile de care dispunem, grupurile tinta caruia i
se adreseaza studiul. Determinarea intrarilor si iesirilor, nivelul de
agregare al datelor de care dispunem, precum si modelarea sistemului
in ansamblu trebuie sa fie consecvente cu scopul studiului. Sistemul
(produsul, intrarile si iesirile) trebuie sa fie astfel modelat incat intrarile si
iesirile la interfata produsului sa reprezinte fluxuri elementare. Toate
criteriile utilizate pentru stabilirea produsului trebuie sa fie identificate si
justificate in descrierea domeniului studiului. Studiile E.C.V. in cadrul
carora se face o declaratie comparativa destinata a fi prezentata
publicului trebuie sa realizeze o analiza a fluxurilor materiale si
energetice, care trebuie de asemenea prezentate si justificate in
domeniul studiului.

VI. 2 .1. 3 Cerinte referitoare la calitatea datelor

Cerintele referitoare la calitatea datelor stabilesc in termeni generali
caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca datele necesare
pentru elaborarea studiilor. Cerintele referitoare la calitatea datelor
trebuie sa fie definite pentru a permite atingerea scopului si stabilirea
domeniului studiului E.C.V.
Cerintele privind calitatea datelor trebuie sa se refere la:
timp - asociat cu acoperirea geografica;
acoperirea geografica;
precizia, si reprezentativitatea datelor;
consecventa si reproductibilitatea metodelor utilizate in cadrul E.C.V.;
cat de complete sunt datele de care dispunem;
sursele datelor si reprezentativitatea acestor surse;
incertitudinea informatiei.

118
Atunci cand un studiu este utilizat pentru a realiza o declaratie
comparativa care este prezentata in public, cerintele referitoare la
calitatea datelor mentionatre mai sus trebuie sa fie satisfacute in mod
obligatoriu.

VI.2.1.4 Comparatia intre sisteme (produse)

In studiile comparative, trebuie sa fie evaluata echivalenta sistemelor
care sunt comparate inainte de interpretarea rezultatelor. Sistemele
trebuie sa fie comparate utilizand aceeasi unitate functionala sau
consideratii metodologice echivalente, cum sunt performanta, limitele
sistemului, calitatea datelor, procedurile de alocare a intrarilor si iesirilor,
regulile de luare a deciziilor in evaluarea intrarilor, iesirilor si in evaluarea
impactului. Orice diferente intre sisteme referitoare la acesti parametrii
trebuie sa fie identificate si prezentate in raportul studiului.
In cazul in care declaratiile comparative sunt prezentate in public,
aceasta evaluare trebuie sa fie condusa in conformitate cu procesul
analizei critice pe care il vom prezenta in paragraful VI.4.3.3. O alta
cerinta pentru declaratia comparativa prezentata in public este
obligativitatea realizarii unei evaluari a impactului.

VI.2.1.5 Analiza critica

Analiza critica este o tehnica care verifica daca studiul E.C.V. a indeplinit
cerintele prezentate in acest capitol referitoare la metodologie, date si
rapoarte. Necesitatea, modul in care se conduce o analiza critica, si cine
conduce analiza, trebuie sa se defineasca in domeniul studiului.
In general, analizele critice ale studiilor E.C.V. sunt optionale si pot
utiliza orice variante de analiza ce vor fi prezentate in paragraful VI.4.3.
O analiza critica trebuie sa fie realizata obligatoriu pentru studiile E.C.V.
utilizate pentru a face o declaratie comparativa prezentata in public si ea
trebuie sa foloseasca procesul analizei critice schitat in paragraful VI.
4.3.3.

VI.2.2 Analiza inventarului ciclului de viata

VI.2.2.1 Descrierea generala a inventarului ciclului de viata
Analiza inventarului implica o serie de proceduri pentru colectarea
datelor precum si pentru efecuarea calculelor in vederea cuantificarii
intrarilor si iesirilor unui produs. Aceste intrari si iesiri pot include aspecte

119
legate de utilizarea resurselor si a eliminarilor in aer, apa, sol asociate
produsului. Interpretarile care pot rezulta din aceste date, depind de
scopul si domeniul E.C.V. De asemenea, aceste date constituie baza
pentru intrarea in actiunea de evaluare a impactului ciclului de viata.
Procesul de desfasurare a analizei inventarului este iterativ. Pe masura
ce datele sunt colectate si se cunoaste mai mult despre sistem, pot fi
identificate cerinte noi, date sau constrangeri care pot impune
modificarea procedurilor de colectare a datelor astfel incat scopurile
studiului sa fie atinse. Uneori pot fi identificate probleme care impun
chiar revizuirea scopului sau a domeniului studiului.

VI.2.2.2 Procedurile pentru colectarea datelor si efectuarea calculelor
pentru cuantificarea intrarilor si iesirilor

Datele calitative si cantitative necesare realizarii inventarului trebuie sa
fie corelate pentru fiecare unitate de produs care se inscrie in limitele
stabilite pentru produsul analizat.
Procedurile utilizate pentru colectarea datelor pot varia in functie de
domeniu, unitatea de produs sau intentia declarata a studiului.
Colectarea datelor poate fi un proces consumator de resurse si intensiv.
Constrangarile practice intalnite in procesul de colectare a datelor
trebuie avute in vedere si prezentate in domeniul si documentatia
raportului studiului.
Cateva consideratii semnificative referitoare la alocarea si calculele
pentru cuantificarea intrarilor si iesirilor sunt prezentate mai jos:
Procedurile de alocare sunt necesare atunci cand avem de-a face cu
sisteme care presupun produse multiple (de ex.: produse multiple de
la rafinarea petrolului). Fluxurile de materiale si de energie ca si
eliminarile si evacuarile in mediu asociate, trebuie sa fie alocate
diferitelor produse in conformitate cu procedurile declarate, care
trebuie sa fie bine documentate si justificate.
Calcularea fluxului de energie ar trebui sa ia in consideratie diferitele
surse de combustibil si energie, inclusiv electricitate utilizate,
eficacitatea conversiei si distributiei fluxului de energie ca si intrarile si
iesirile asociate cu generarea si utilizarea fluxului de energie.

VI.2.3 Evaluarea impactului ciclului de viata


120
Faza evaluarii impactului unui produs de-a lungul intregului ciclu de viata
intentioneaza sa evalueze semnificatia impacturilor de mediu potentiale
utilizand rezultatele analizei inventarului ciclului de viata. In general,
acest proces implica asocierea datelor intrarilor si iesirilor cu impacturile
de mediu specifice in scopul intelegerii acestora. Nivelul de detaliere,
alegerea impacturilor evaluate si metodologiile utulizate depind de
scopul si domeniul studiului. Aceasta evaluare poate presupune un
proces interativ al analizei scopului si domeniului studiului E.C.V. pentru
a determina daca au fost atinse obiectivele studiului sau pentru a
modifica scopul si domeniul daca evaluarea indica ca acestea nu pot fi
realizate.
Faza de evaluare a impactului poate include printre altele:
repartizarea datelor referitoare la inventarul intrarilor si iesirilor pe
categorii de impact (clasificare);
caracterizarea si modelarea datelor inventarului in interiorul
categoriilor de impact (caracterizarea);
posibila asociere a rezultatelor in cazuri specifice si numai cand
aceasta actiune este semnificativa (aprecierea).

NOTA: Datele dinainte de apreciere ar trebui sa ramana disponibile.

Cadrul metodologic si stiintific al evaluarii impactului asociat ciclului de
viata al unui produs este inca in dezvoltare. Modelele pentru categorii de
impacturi se afla in diferite stadii de dezvoltare. Inca nu exista
metodologii general acceptate pentru a asocia consecvent si cu
acuratete datele inventarului cu impacturi potentiale specifice de mediu.
Exista subiectivitate in faza de evaluare a impactului ciclului de viata
legata de alegerea, modelarea si evaluarea categoriilor de impact.
Transparenta este determinanta pentru a asigura ca ipotezele
(prezumtiile) sunt descrise si prezentate clar in cadrul rapoartelor
efectuate in procesul de evaluare a impactului.

VI.2.4 Interpretarea ciclului de viata al produselor

Interpretarea este faza E.C.V. in care constatarile din analiza
inventarului intrarilor si iesirilor, precum si din evaluarea de impact sunt
combinate impreuna. In cazul studiilor inventarului ciclului de viata, sunt
luate in considerare numai constatarile analizei inventarului, consecvent
cu scopul si domeniul definit pentru a se ajunge la concluzii si
recomandari.

121
Constatarile interpretarii pot lua forma unor concluzii sau recomandari
pentru cei care iau decizii, in stransa corelare cu scopul si domeniul
studiului.
Faza de interpretare poate implica atat procesul iterativ de analiza si
revizuire a domeniului E.C.V., cat si natura si calitatea datelor colectate,
in stransa corelatie si consecvent cu scopul si domeniul studiului.
Constatarile fazei de interpretare ar trebui sa reflecte rezultatele oricarei
analize efectuate.
In masura in care se vor lua in considerare si alti factori cum sunt
performanta tehnica, aspectele economice si sociale, implicatiile de
mediu ale acestora vor putea fi reflectate la randul lor in constatarile
E.C.V., ulterior deciziilor bazate pe constatarile initiale, strict legate de
domeniul studiului E.C.V. Ele vor putea fi luate in considerare
suplimentar, in afara domeniului studiului E.C.V.

VI.3 Raportarea

Rezultatele unei E.C.V. trebuie sa fie impartiale, raportate complet si cu
acuratete audientei tinta careia ii sunt destinate. Tipul si formatul
raportului trebuie sa fie definit in etapa de stabilire a domeniului
studiului.
Rezultatele, datele, metodele, prezumtiile si limitarile trebuie sa fie
transparente si prezentate cu suficiente detalii pentru a permite cititorului
sa cuprinda complexitatea si modificarile inerente din studiul E.C.V.
Raportul trebuie de asemenea, sa permita ca rezultatele interpretate sa
fie utilizata intr-o maniera consecventa cu scopurile si domeniul studiului.
Cand rezultatele E.C.V. sunt comunicate catre o terta parte, interesata
alta decat destinatarul sau practicantul studiului, trebuie pregatit un
raport special pentru o terta parte. Acest raport constituie un document
de referinta si trebuie sa fie disponibil oricarei terte parti cu care se
comunica.
Raportul de terta parte trebuie sa acopere urmatoarele aspecte:
a) Aspecte generale:
1) Destinatarul E.C.V., practicantul E.C.V. (intern sau extern);
2) Datele raportului;
3) Declaratia ca studiul a fost realizat in conformitate cu cerintele
standardului international ISO 14040.
b) Definirea scopului si a domeniului;
c) Analiza inventarului ciclului de viata;

122
d) Evaluarea impactului ciclului de viata;
e) Interpretarea ciclului de viata:
1) Rezultatele;
2) Prezumtiile si limitarile asociate cu interpretarea rezultatelor,
metodologia si datele conexe;
3) Evaluarea calitatii datelor.
f) Analiza critica:
1) Numele si apartenenta celor care efectueaza analiza;
2) Rapoartele analizei critice;
3) Raspunsuri si recomandari.
In cazul realizarii unor declaratii comparative, trebuie ca in raport sa se
faca referire la urmatoarele probleme:
Analiza fluxurilor materiale si energetice pentru a justifica includerea
sau excluderea lor;
Evaluarea preciziei si reprezentativitatii datelor utilizate;
Cat de complete sunt datele de care dispunem;
Descrierea echivalentei sistemelor aflate in comparatie in
conformitate cu paragraful VI.2.1.4;
Descrierea procesului de analiza critica.

VI.4 Analiza critica

VI.4.1 Descrirea generala a analizelor critice

Procesul de analiza critica trebuie sa puna in evidenta ca:
Metodele utilizate pentru realizarea E.C.V. sunt in concordanta cu
cerintele prezentate in acest capitol, cerinte ce corespund prevederilor
stndardului ISO 14040;
Metodele utilizate pentru realizarea E.C.V. sunt corecte din punct de
vedere stiintific si tehnic;
Datele utilizate sunt corespunzatoare si rezonabile in relatie cu scopul
studiului;
Interpretarile reflecta limitarile identificate si scopul studiului;
Raportul studiului este tansparent si in concordanta cu cerintele
prezentate in acest capitul.
O analiza critica nu poate nici valida si nici verifica scopurile care sunt
alese pentru o E.C.V., sau utilizarile date rezultatelor E.C.V.

123
Domeniul si tipul de analiza critica dorita trebuie sa fie dafinit in etapa de
stabilire a domeniului studiului E.C.V.

VI.4.2 Necesitatea efectuarii analizei critice

O analiza critica poate facilita intelegerea si spori credibilitatea studiilor
E.C.V. de exemplu prin implicarea partilor interesate.
Utilizarea rezultatelor E.C.V. pentru a sustine anumite declaratii
comparative ridica probleme speciale si solicita obligatoriu o analiza
critica, din moment ce aceasta aplicatie este posibil sa afecteze partile
interesate care nu sunt implicate in studiul E.C.V. Pentru a micsora
probabilitatea neantelegerilor sau a efectelor negative asupra partilor
interesate externe, trebuie sa se efectueze analize critice ale studiilor
E.C.V., atunci cand rezultatele sunt utilizate pentru prezentarea unor
declaratii comparative.
Chiar daca a fost efectuata o analiza critica aceasta nu presupune in
mod automat ca declaratiile comparative bazate pe respectivul studiu
E.C.V. sunt in mod cert corecte sau aprobate.

VI.4.3 Domeniul analizei critice

Daca se realizeaza o analiza critica a unui studiu E.C.V., trebuie definit
inca in faza de stabilire a scopului si domeniului studiului si domeniul
analizei critice. Domeniul analizei critice trebuie sa identifice:
- de ce este in curs initierea unei analize critice;
- care este domeniul acoperit si pana la ce nivel de detaliu;
- cine este necesar sa fie implicat in acest proces.
De asemenea, va trebui ca in domeniul analizei critice sa se includa si
acordurile de confidentialitate referitor la continutul studiului de E.C.V.

VI.4.3.1 Participarea unui expert intern pentru efectuarea analizei critice

O analiza critica poate fi realizata folosind resurse interne ale
organizatiei. Intr-un astfel de caz, aceasta trebuie sa fie efectuata de un
expert intern, independent de studiul E.C.V.
Acest expert ar trebui sa fie familiarizat cu cerintele prezentului standard
si sa aiba pregatirea tehnica si stiintifica necesara.

124
O declaratie referitoare la analiza este pregatita de persoana care
conduce studiul E.C.V. si apoi este analizata la nivel intern de catre
expertul intern independent. De asemenea, declaratia referitoare la
analiza poate fi pregatita in intregime de catre expertul intern
independent.
Declaratia referitoare la analiza trebuie sa fie inclusa in raportul studiului
E.C.V.

VI 4.3.2 Participarea unui expert extern pentru realizarea analizei critice

O analiza critica poate fi realizata cu mijloace externe organizatiei. In
astfel de cazuri, aceasta trebuie sa fie realizata de un expert extern,
independent de studiul E.C.V.
Acest expert trebuie sa fie familiarizat cu cerintele prezentului standard
international si sa aiba pregatirea tehnica stiintifica necesara.
Ca si in cazul expertului intern, este pregatita o declaratie referitoare la
analiza de catre persoana care conduce studiul E.C.V. Uterior aceasta
este analizata de catre expertul extern independent. De asemenea,
declaratia referitoare la analiza poate fi pregatita in intregime de catre
expertul extern independent.
Declaratia referitoare la analiza, comentariile practicantului si orice
raspunsuri la recomandarile facute de cel care analizeaza, trebuie sa fie
incluse in raportul studiului E.C.V.

VI.4.3.3 Analiaza efectuata de partile interesate

Un expert extern independent este ales de catre beneficiarul initial al
studiului pentru a fi presedintele unei comisii de analiza. Bazandu-se pe
scopul, domeniul si bugetul disponibil, presedintele alege alte persoane
independente calificate pentru a efectua analiza.
Aceasta comisie poate include alte parti interesate afectate de
concluziile stabilite de studiul E.C.V., cum sunt agentiile
guvernamentale, organizatiile neguvernamentale sau concurentii.
Declaratia referitoare la analiza si raportul comisiei de analiza ca si
comentariile expertului si raspunsurile la recomandarile facute de cel
care analizeaza sau de comisia de analiza, trebuie sa fie inclusa in
raportul studiului E.C.V.


125
VI.5 Concluzii

Elementele prezentate in acest capitol se refera la mecanismul evaluarii
ciclului de viata al produselor, asa cum este el conceput in cadrul
standardelor internationale ISO 14000. Trebuie subliniat faptul ca acest
mecanism nu este inca bine pus la punct si multe aspecte cum ar fi
evaluarea impactului asociat unui produs sau inventarului intrarilor si
iesirilor acelui produs, mai trebuie studiate si precizate. De asemenea
trebuie subliniat faptul ca aspectele de mediu identificate in cadrul unei
astfel de analize, mai ales cand sunt insotite de declaratii comparative
pot crea mari prejudicii. De aceea ele trebuie bine fundamentate si
verificate intr-un spirit de deplina transparenta.

VII ETICHETELE SI DECLARATIILE DE MEDIU

126

VII. ETICHETELE SI DECLARATIILE DE MEDIU

Etichetele si declaratiile de mediu reprezinta unul dintre in strumentele
care contribuie la punerea in practica a unui sistem de management de
mediu si care face obiectul seriei de standarde internationale ISO
14000. Scopul acestui instrument de management este acela de a
furniza informatii despre un produs sau un serviciu legat de aspectele de
mediu cu caracter global sau specific al acestora. Clientii pot utiliza
aceste informatii pentru alegerea produselor sau serviciilor dorite. In
acelasi timp furnizorul produsului spera ca informatiile cuprinse in
eticheta sau declaratia de mediu sa influenteze clientul in favoarea
produsului sau serviciului sau. Daca eticheta sau declaratia de mediu
are acest efect favorabil, oferta si cererea pe piata a produsului sau
serviciului respectiv poate creste iar un numar sporit de clienti si
producatori pot raspunde prin imbunatatirea aspectelor de mediu ale
produselor sau serviciilor lor. In acest fel, acestia la randul lor vor putea
utiliza etichete sau declaratii de mediu, dovada a preocuparii si
contributiei lor la reducerea continua a impactului asupra mediului a
produselor si serviciilor pe care le asigura.
In final putem conclude ca obiectul global al etichetelor si declaratiilor de
mediu este de a incuraja cererea si procurarea acelor produse si servicii
care afecteaza cel mai putin mediul, prin comunicarea catre clienti a
unor informatii verificabile, precise si concludente privind aspectele de
mediu ale produselor si serviciilor, stimuland astfel preocuparile pentru
imbunatatirea continua a calitatii mediului.

VII.1 Definitii

In continuare vom atribui urmatorul inteles termenilor mai des folositi:
Eticheta sau declaratie de mediu - revendicare ce indica aspectele
de mediu ale unui produs sau serviciu. O eticheta sau declaratie de
mediu poate fi realizata sub forma unei informatii, a unui simbol sau al
unui desen aplicat pe un produs, ambalaj, buletin tehnic, publicatie de
specialitate, reclama sau material de publicitate.
Revendicare de mediu - eticheta sau declaratie care indica aspectele
de mediu ale unui produs sau serviciu si care poate lua forma unor
declaratii, simboluri, grafice, desene aplicate pe un produs, ambalaj,
buletin tehnic, publicatie de specialitate, reclama sau material de
publicitate.

127
Revendicare de mediu auto-declarata - revendicare de mediu care
este facuta de producator, importator, distribuitor, vanzator sau oricine
altcineva, fara implicarea unei a treia parti independente, in scopul de
a beneficia de avantajele unei astfel de revendicari.
Ambalaj - material folosait pentru a proteja sau acoperi un produs in
timpul transportului, stocarii, comercializarii sau utilizarii. Ambalajul
poate fi un obiect atasat fizic sau care sa includa un produs, in scopul
comercializarii produsului sau al comunicarii unor informatii despre
produs.
Revendicare calificata de mediu - o revendicare de mediu insotita
de o declaratie explicativa care explica limitele revendicarii.
In continuare vom prezenta principiile general acceptate si aplicabile
etichetelor si declaratiilor de mediu.

VII.2 Principii generale avute in vedere la elaborarea etichetelor si
declaratiilor de mediu

La elaborarea unor etichete si declaratii de mediu, trebuie avute in
vedere o serie de principii care pot fi aplicabile tuturor etichetelor si
declaratiilor de mediu.
PRINCIPIUL 1 - Etichetele si declaratiile de mediu trebuie sa fie precise,
verificabile si relevante
Utilitatea si eficienta etichetelor si declaratiilor de mediu depind de
masura in care reusesc sa furnizeze informatii concludente despre
aspectele de mediu ale unui produs sau serviciu. Etichetele si
declaratiile de mediu trebuie sa ofere informatii precise despre aspectele
de mediu ale unui produs sau serviciu. Baza activitatilor si aspectelor
tehnice utilizata pentru etichetele si declaratiile de mediu trebuie sa fie
verificabila. Etichetele si declaratiile de mediu trebuie sa furnizeze
informatii care sa fie relevante; ele trebuie sa se adreseze aspectelor de
mediu care au legatura cu circumstantele actuale ale extractiei
resurselor naturale, productiei, distributiei, utilizarii sau eliminarii
produsului sau serviciului. Periodic trebuie efectuata o revizie a bazei
tehnice utilizate la elaborarea etichetelor si declaratiilor de mediu.
Informatiile trebuie stranse cu o frecventa care sa fie corelata cu
etapele unor innoiri, modernizari sau inovatii. Etichetele si decalartiile de
mediu trebuie sa fie usor de inteles si sa nu induca in eroare potentialul
client pentru produsul sau serviciul respectiv.
PRINCIPIUL 2 - Procedurile si cerintele utilizate la elaborarea etichetelor
si declaratiilor de mediu nu trebuie sa fie pregatite,

128
adoptate sau aplicate in vederea crearii unor obstacole
inutile in comertul international.
PRINCIPIUL 3 - Realizarea etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie
sa aiba la baza o metodologie stiintifica care sa fie
suficient de aprofundata pentru a justifica revendicarea
exprimata si care sa produca rezultate precise si
reproductibile.
Informatiile care se utilizeaza pentru etichetele si declaratiile de mediu
trebuie stranse si evaluate folosind metode recunoscute si acceptate de
disciplinele stiintifice sau profesionale sau care pot fi verificate in mod
stiintific. Metodele trebuie sa respecte standardele care au fost
acceptate pe plan international (acestea pot include standarde
internationale, regionale sau nationale) sau pot fi metode industriale ori
comerciale care au fost supuse revizuirii (acolo unde exista astfel de
standarde sau metode). Metodele trebuie sa fie in concordanta cu
revendicarea si trebuie sa furnizeze informatii relevante.
PRINCIPIUL 4 - Elaborarea etichetelor si declaratiilor de mediu trebuie
sa ia in considerare, ori de cate ori este cazul, ciclul de
viata al produsului sau serviciului.
Ciclul de viata al unui produs sau serviciu variaza de la activitati
determinate de productia si livrarea materiilor prime sau generarea
resurselor naturale pana la eliminarea finala. Luarea in considerare a
ciclului de viata a unui produs sau serviciu permite unei parti interesate
in realizarea unor etichete sau declaratii de mediu sa tina cont de
varietatea factorilor care au impact asupra mediului, inclusiv identificarea
impactului potential, mai mare sau mai mic asociat acestora.
Considerarea ciclului de viata al unui produs sau serviciu ajuta la
identificarea caracteristicilor si criteriilor corespunzatoare si relevante
pentru etichetele si declaratiile de mediu sau pentru a determina
importanta unei revendicari de mediu. Masura in care ciclul de viata este
analizat poate varia in functie de tipul etichetei sau declaratiei de mediu,
natura, scopul si categoria de produs. Considerarea ciclului de viata
trebuie sa fie in concordanta cu principiile ISO 14040.

PRINCIPIUL 5 - Etichetele si declaratiile de mediu nu trebuie sa
impiedice activitatile de inovare care mentin sau au
potentialul sa imbunatateasca performanta de
mediu.
Ori de cate ori este posibil cerintele si revendicarile trebuie exprimate
prin evidentierea performantei produsului si nu prin caracteristici
descriptive. Aceasta metoda permite o flexibilitate maxima din punct de

129
vedere tehnic. Descrierea unor criterii de proiectare sau preferinta pentru
o anumita tehnologie trebuie evitate pentru a nu restrange sau descuraja
actiunile de imbunatatire ale produselor sau serviciilor care la randul lor
sa contribuie la o mai buna protejare a mediului.
PRINCIPIUL 6 - Orice fel de cerinte de tip administrativ sau informatii
referitoare la etichetele si declaratiile de mediu trebuie
sa se limiteze la acelea care sunt necesare pentru a
stabili conformarea cu criteriile si standardele
aplicabile etichetelor si declaratiilor.
Toate organizatiile indiferent de marime trebuie sa aiba posibilitatea sa
utilizeze in mod egal etichetele si declaratiile de mediu. Utilizarea nu
trebuie sa fie afectata de factori sau cerinte externe cum ar fi
complexitatea procedurilor, solicitarea unor informatii nerezonabile ori
cerinte administrative.
PRINCIPIUL 7 - Procesul elaborarii si dezvoltariii etichetelor si
declaratiilor de mediu trebuie sa includa consultarea
deschisa a partilor interesate prin intermediul unor
eforturi rezonabile facute pentru a realiza consensul
pe parcursul intregului proces.
In acest scop, dezvoltarea standardelor si criteriilor trebuie sa fie
accesibila tuturor partilor interesate. Partile trebuie invitate sa participe si
sa se implice in mod direct cu observatii adecvate. Partile pot participa in
mod direct sau folosind diferite mijloace cum sunt corespondenta scrisa
sau electronica. Comentariile trebuie sa primeasca raspuns intr-un mod
inteligibil.
Principiul 8 - Informatiile privind aspectele de mediu ale produselor si
serviciilor care prezinta importanta pentru eticheta sau
declaratia de mediu trebuie sa fie disponibile clientilor.
In final eficienta etichetelor si declaratiilor de mediu depinde de
capacitatea lor de a permite clientilor sa-si asume responsabilitatea
deciziilor lor pe baza informatiilor primite, inclusiv prin influentarea
clientilor la alegerea produselor si serviciilor. Acestea, la randul lor, sunt
legate de gradul de acceptare si intelegere al clientilor care au informatii
privind aspectele de mediu.
De aceea partile care utilizeaza etichete si declaratii de mediu au
responsabilitatea de a furniza clientilor informatii astfel incat acestia sa
inteleaga sensul oricarei revendicari, simbol sau termen. Aceasta se
poate realiza prin diferite mijloace cum sunt reclama, afisele explicative,
numerele de telefon si programele educationale. Informatiile furnizate
trebuie sa fie corespunzatoare naturii si revendicarii de mediu.

130
Principiul 9- Informatiile privind procedura, metodologia si orice criteriu
folosit pentru elaborarea etichetelor si declaratiilor de
mediu trebuie sa fie accesibile si furnizate la cerere tuturor
partilor interesate.
Informatiile trebuie sa includa principiile, evaluarile si conditiile limita
avute in vedere la elaborarea etichetelor si declaratiilor de mediu. Aceste
informatii trebuie sa fie suficiente si inteligibile pentru a permite clientilor,
clientilor potentiali si altor parti interesate sa evalueze si sa compare
etichetele si declaratiile de mediu in functie de principii si criterii
stiintifice. Aceste informatii trebuie de asemenea sa indice in mod clar
daca eticheta sau declaratia de mediu reprezinta o revendicare de
mediu autodeclarata sau se bazeaza pe validarea unei organizatii
independente.
Mijloacele de obtinere a acestor informatii trebuie sa fie facute
cunoscute clientilor si clientilor potentiali indiferent de locul unde este
fabricat produsul sau prestat serviciul. In unele situatii pot exista limitari
privind accesul la informatiile specifice din cauza caracterului
confidential al unor afaceri, drepturilor de proprietate sau altor restrictii
legale similare.

VII.3 Revendicarea de mediu autodeclarata

Conform definitiei prezentate in programul VII.1, o revendicare
autodeclarata poate fi facuta de producator, importator, distribuitor,
vanzator sau oricine altcineva care doreste sa beneficieze de o astfel de
revendicare. De exemplu o astfel de revendicare referitoare la un produs
sau serviciu poate lua forma unor declaratii, simboluri, sau desene
grafice pe etichetele produselor sau ambalajelor acestora, in cadrul unor
publicatii, buletine tehnice, promotionale, publicitare, reclame etc. In cele
ce urmeaza vom prezenta liniile directoare general valabile pentru
revendicarile de mediu autodeclarate (RMA) privind produsele si
serviciile.
VII.3.1 Obiectivele reglementarilor de mediu autodeclarate

Obiectivul general al etichetelor si declaratiilor de mediu consta in
comunicarea unor informatii legate de aspectele de mediu ale unor
produse sau servicii care sa fie verificabile, clare, nedescriptive si care
sa incurajeze cererea pentru acele produse sau servicii cu un impact
mai redus asupra mediului, stimuland indirect piata sa contribuie la
continua imbunatatire a calitatii factorilor de mediu.

131
Prin armonizarea utilizarii R.M.A. in conformitate cu prevederile
standardului ISO 14021 se poate sconta pe obtinerea urmatoarelor
avantaje:
declararea unor revendicari de mediu clare, verificabile si stimulative
(nu descurajatoare);
un potential sporit al mecanismului de piata de a stimula ameliorarea
conditiilor de mediu prin intermediul produselor, proceselor si
serviciilor de livrare;
prevenirea sau minimizarea unor revendicari lipsite de garantie;
reducerea gradului de confuzie existent pe piata;
diminuarea restrictiilor si barierelor existente in comertul international;
o mai buna posibilitate a cumparatorilor de a face o alegere in
cunostinta de cauza.

VII.3.2 Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca R.A.M.

O revendicare de mediu autodeclarata sau orice declaratie explicativa
trebuie sa indeplineasca cateva cerinte si anume:
sa fie clara si nedescurajanta;
sa aiba continut si sa fie verificabila;
sa fie relevanta pentru produsul sau serviciul respectiv si folosita
numai intr-un context sau imprejurari corespunzatoare;
sa fie specifica si clara in privinta aspectului particular la care se
refera revendicarea;
sa nu permita o interpretare gresita;
sa fie semnificativa din punct de vedere al impactului general de
mediu al produsului sau serviciului pe toata durata ciclului de viata;
sa fie prezentata intr-o forma care sa asigure ca revendicarea de
mediu si textul explicativ sa poata fi citite impreuna;
sa fie prezentata intr-o forma care sa nu creeze impresia ca
revendicarea este sustinuta sau certificata de o a treia parte
independenta (daca nu este asa).
O revendicare autodeclarata de mediu poate fi insotita de un simbol.

VII.3.2.1 Cerinte specifice pentru R.A.M.

Pe langa cerintele generale prezentate mai sus va fi necesar ca R.A.M.
sa indeplineasca si o serie de cerinte specifice:

132
informatia furnizata de o revendicare de mediu va specifica
imbunatatirea de mediu sau aspectul de mediu al produsului sau
serviciului;
o revendicare de mediu nu va sugera niciodata direct sau indirect o
imbunatatire de mediu care nu exista si nici nu va exagera beneficiul
pentru mediu legat de un aspect al produsului sau serviciului la care
se refera revendicarea;
o revendicare de mediu care este corecta in continut dar care poate
fi gresit interpretata de cumparator sau induce in eroare prin omiterea
factorilor relevanti nu trebuie facuta;
o revendicare de mediu fara text explicativ va fi facuta numai daca
este adevarata in toate imprejurarile fara texte explicative;
orice revendicare de mediu care implica o afirmare a unei
superioritati sau imbunatatiri prin comparatie va specifica si face
clara baza de comparatie. In particular, revendicarea de mediu va
pune in evidenta cat de recent a fost facuta imbunatatirea.
Comparatia va fi facuta pe baza unui standard existent sau a unei
metode test recunoscute. Totodata comparatia se va face cu
produse sau servicii avand functii similare, furnizate de acelasi
producator sau de catre un altul;
atunci cand revendicarea de mediu se bazeaza pe un aspect mai
vechi, revendicarea nu trebuie prezentata intr-un fel care sa-l faca pe
cumparator sa creada ca ea este bazata pe un produs sau proces
modificat recent;
o revendicare de mediu va trebui sa fie adevarata nu numai in
legatura cu produsul final dar si prin luarea in considerare a tuturor
aspectelor relevante pentru ciclul de viata al produsului respectiv;
un singur beneficiu referitor la mediu nu va fi reafirmat utilizand o alta
terminologie pentru a crea impresia existentei unui numar mai mare
de beneficii;
daca o revendicare de mediu se aplica numai produsului sau numai
ambalajului sau numai unor componente ale acestora ori legat de
prestarea unui serviciu sau a unui singur element al acestui serviciu,
acest lucru trebuie sa fie clar pentru cumparator;
o revendicare de mediu care are o relevanta minora sau nici-o
relevanta pentru un produs sau serviciu nu va fi facuta;
o revendicare de mediu bazata pe absenta unor componente sau
aspecte care nu au fost niciodata asociate cu o categorie de produs
nu trebuie facuta;
o revendicare de mediu trebuie sa fie relevanta pentru zona
geografica unde apare impactul de mediu avut in vedere;

133
o revendicare de mediu va face referire numai la un efect benefic
asupra mediului care exista sau este posibil sa se realizeze de-a
lungul ciclului de viata al unui produs sau serviciu.

VII.3.2.2 Cerinte in vederea verificarii R.A.M.

Procedura de verificare a R.A.M. presupune respectarea unor cerinte
cum ar fi:
metodologia de verificare trebuie sa fie astfel conceputa incat sa fie
reproductibila, repetabila si bazata pe elemente stiintifice clare;
o revendicare de mediu trebuie sa fie verificabila si sustinuta de
evidente corespunzatoare;
o revendicare de mediu care se refera la absenta unei substante
poluante se va face numai atunci cand respectiva substanta nu va
depasi prezenta unor urme comparativ cu o valoare precizata a
contaminantului respectiv.
Un element important care trebuie avut in vedere este evitarea unor
revendicari de mediu vagi sau lipsite de claritate si adresa precisa sau a
unor declaratii de mediu generale de tipul ,,benefic pentru mediu.
Exemple de revendicari de mediu care nu trebuie folosite sunt cele de
tipul: sigur din punct de vedere al mediului, prieten al mediului.
prieten al pamantului, nepoluant, verde, prieten al delfinilor sau al
animalelor, prieten al naturii, prieten al omului. Exemplele de mai sus
sunt ilustrative si nu sunt exhaustive. De asemenea trebuie evitata
utilizarea termenului de durabil, termen extrem de complex si inca aflat
in studiu pentru precizari.

VII.3.3 Termeni folositi uzual in R.A.M.

In cadrul unor revendicari de mediu se apeleaza la o serie de termeni
incetateniti. Astfel, legat de prelucrare si distributie apar si sunt folositi o
serie de termeni caracteristici cum ar fi:
Continutul de material reciclat.
Utilizarea unei cantitati reduse de resurse.
Energie recuperata.
Reducerea cantitatii de deseuri solide rezultate.
Legat de utilizarea unui produs se pot intalni adesea termeni cum ar fi:
Eficient din punct de vedere energetic.
Conservarea energiei.

134
Economisirea de energie.
Eficient din punct de vedere al consumului de apa.
Conservarea resurselor de apa.
Economisirea de apa.
Produs cu durata extinsa de viata.
Legat de durata de utilizare a unui produs pana in momentul cand
acesta devine practic un deseu pot fi intalniti urmatorii termeni in cadrul
unei revendicari de mediu:
Reutilizabil.
Reciclabil.
Proiectat pentru a fi dezasamblat.
Produs compostabil.
Produs degradabil/biodegradabil/fotodegradabil.

VII.4 Concluzii

Etichetele si declaratiile de mediu constituie un instrument important
pentru stimularea producatorilor de a fabrica produse astfel incat
impactul acestora asupra mediului, legat de etapa de fabricare,
comercializare, utilizare si eliminare ca deseu sa fie cat mai mic.
Folosirea etichetelor si declaratiilor de mediu presupune respectarea
unor criterii si principii bazate pe elemente stiintifice clare astfel incat sa
se stimuleze piata in vederea imbunatatirii permanente a aspectelor de
mediu legate de un anumit produs si serviciu.
VIII BIBLIOGRAFIE

135
VIII. Bibliografie

1. * * * Dictionar de ecologie, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1982

2. * * * Legea protectiei mediului, Nr.137/26.12.1995

3. Ioan JELEV Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si
Dezvoltare, Rio de Janeiro, Iunie 1992. Revista
Mediul Inconjurator, Vol.III, Nr.2, 1992.

4. * * * Mic Dictionar Enciclopedic, Ed. Enciclopedica,
Romania, Bucuresti, 1972.

5. * * * Programul de guvernare 1998 2000, Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, Nr.152, 1998.

6. * * * Tezele in domeniul protectiei mediului in
Romania, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei
Mediului, Bucuresti, 1990.

7. * * * Strategia protectiei mediului in Romania, Banca
Mondiala, Bucuresti, 1992.

8. * * * Strategia protectiei mediului in Romania
(coordonator tehnic dr.ing. Ioan Jelev), Ed.
Monitorul Oficial, Bucuresti, 1996.

9. * * * Program de actiune pentru protectia mediului in
Europa Centrala si de Est, editat de R.E.C.
Budapesta, 1993.

10.* * * Strategic Action Plan for the Danube River Basin,
1995-2005, Environmental Programme for the
Danube River Basin, Bucharest, Dec. 1994.

11.* * * Strategic Action Plan for the Rehabilitation and
VIII BIBLIOGRAFIE

136
Protetction of the Black Sea, 31 oct. 1996,
Istanbul.

12.* * * Program National de Actiune in domeniul
protectiei mediului M.A.P.P.M., Bucuresti, 1995.

13.* * * Standardul ISO 14010 14012, 14031, 14040.

14. Brian Rothery Standard ISO 9000 si ISO 14000, Ed. Class,
Bucuresti.

15. Costel NEGREI Operatori, politici, comunicare in managementul
mediului, Ed. Pro Transilvania, Bucuresti, 1997.

16. Joseph Cascio The ISO 14000 Handbook, C.E.E.M. Information
Services with A.S.Q.C. Quality Press.

Date Management

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Date Management

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

ECOLOGIE, PROTECIA MEDIULUI, DEZVOLTARE DURABIL, MANAGEMENT

S-ar putea să vă placă și