Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 4

2.4 DEFINIŢIA NOŢIUNILOR DE MEDIU, RESURSE NATURALE, POLUARE ŞI


PREJUDICIU

Noţiunea de mediu a fost definită în cadrul multor discipline, în sens:


• biologic;

• geografic;

• ecologic;

• social;

• uman.
În sensul legii, definiţia dată noţiunii de mediu trebuie să permită aplicarea
practică, eficientă şi funcţională a diferitelor reglementări care au ca obiectiv
protecţia mediului. În acest sens, definiţia trebuie să întrunească următoarele
condiţii:

• să fie clară şi lipsită de ambiguităţi;

• să fie cuprinzătoare şi pe cât posibil exhaustivă.


În România, cadrul juridic pentru protecţia mediului este asigurat prin Legea
protecţiei mediului Nr. 137/19951 al cărei conţinut actual este prezentat în tabelul 1.
Legea protecţiei mediului adoptă pentru noţiunea de mediu o definiţie extrem de
cuprinzătoare, evidenţiind caracteristicile dinamice ale acestuia, bazate pe o
multitudine de interacţiuni:

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexă

Mediu

Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul,
aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale,
calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

1
Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, publicată în M.O., Partea I, nr.304 din 30 decembrie 1995, a
fost republicată cu modificări în M.O., Partea I, Nr. 70/17.02.2000 a fost recent modificată şi
completată prin OU nr. 91/2002 publicată în M.O. Nr.465/28.06.2002
_________________________________________________________________________ 1
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 4

Tabelul 1
Structura actuală a Legii protecţiei mediului,
în forma amendată şi modificată de OU 91/2002
CAPITOLUL I Principii şi dispoziţii generale
1
CAPITOLUL I Evaluarea de mediu pentru anumite planuri şi programe
CAPITOLUL II Reglementarea activităţilor economice şi sociale cu impact
asupra mediului
Secţiunea 1 – Procedura de autorizare
Secţiunea a 2 a – Regimul substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase
Secţiunea a 21 a – Regimul deşeurilor şi al deşeurilor
periculoase
Secţiunea a 3 a – Regimul îngrăşămintelor chimice şi al
produselor de uz fitosanitar
Secţiunea a 4 a – Regimul activităţilor nucleare
2
CAPITOLUL III Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii
Secţiunea 1 – Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
Secţiunea a 2 a – Protecţia atmosferei
Secţiunea a 3 a – Protecţia solului, a subsolului şi a
ecosistemelor terestre
Secţiunea a 5 a – Protecţia aşezărilor umane
CAPITOLUL IV Atribuţii şi răspunderi
Secţiunea 1 – Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor pentru
protecţia mediului
Secţiunea a 2 a – Atribuţii şi răspunderi ale altor autorităţi
centrale şi locale
Secţiunea a 3 a – Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
CAPITOLUL V Sancţiuni
CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

O importanţă deosebită pentru protecţia mediului o are şi definiţia dată, în sensul


legii, noţiunii de resurse naturale. Legea protecţiei mediului clasifică resursele
naturale în trei categorii majore:
• neregenerabile;
• regenerabile şi
• permanente.

2
Toate articolele Secţiunii a 4 a „Regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii” din Capitolul III al
Legii 137/1995 au fost abrogate prin OU nr.91/2002
_________________________________________________________________________ 2
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 4

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexă


Resurse naturale
Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană:
resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol,
floră, faună sălbatică, şi permanente - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.

Deoarece poluarea sau deteriorarea mediului contravin normelor juridice prin


care se reglementează protecţia mediului, o importanţă deosebită o prezintă
definirea noţiunilor de poluare şi prejudiciu (sau daună sau pagubă) generate
asupra mediului.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexă


Poluare
Introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om, de
substanţe, de vibraţii, de căldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot
aduce prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, care pot dăuna bunurilor
materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop
recreativ sau în alte scopuri legitime.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexa


Prejudiciu
Efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau
mediului provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare, accidente ecologice sau
fenomene naturale periculoase.

Legea protecţiei mediului este o lege cadru şi ea este suţinută printr-o serie de
alte legi şi acte normative specifice.

2.5 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI

Aşa cum s-a arătat în Cap. 1, noţiunea de răspundere juridică în sens larg:
• este proprie tutror ramurilor de drept şi
• exprimă instituţionalizarea unui regim juridic prin care se urmăreşte ca
provocatorul unui prejudiciu adus unei părţi vătămate să fie sancţionat şi
obligat să repare prejudiciul pe care l-a cauzat.

_________________________________________________________________________ 3
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 4

În dreptul mediului, instituirea răspunderii juridice presupune definirea noţiunii de


prejudiciu (sau daună sau pagubă) adus mediului. Definiţia acceptată în sens larg
pentru dauna ecologică este: „acea vătămare care aduce atingere ansamblului
elementelor unui sistem şi care datorită caracterului său indirect şi difuz nu permite
constituirea unui drept la reparaţie”3.
Problema centrală care apare în acest sens este de a stabili cine este victima
daunei:
• omul sau
• mediul său.
În funcţie de răspunsul dat, se conturează concepţia asupra naturii daunei
ecologice. Aceasta presupune stabilirea prealabilă a statutului juridic al
elementelor naturale sau antropice care constituie mediul, pentru a stabili dacă sunt
bunuri protejate din punct de vedere juridic.
În accepţiunea modernă a dreptului mediului se recunoaşte fiecărui individ un
drept subiectiv la mediu, care permite o protecţie funcţională a componentelor
acestuia. Ca urmare, orice poluare constă într-o violare a acestui drept şi
constituie o culpă. În acest sens este importantă noţiunea de daună ecologică în
sens restrâns, respectiv prejudiciul cauzat mediului independent de leziunea
directă a unui interes uman. A doua categorie importantă o constituie pagubele
suferite atât de mediu cât şi de om.
Scopul instituirii răspunderii juridice în dreptul mediului este de a
instituţionaliza un regim juridic, prin care provocatorul unei pagube asupra mediului
sau “poluatorul” să fie sancţionat şi obligat să plătească pentru remedierea
pagubei pe care a produs-o.
Necesitatea introducerii unui regim specific de răspundere juridică în
dreptul mediului este determinată de cauze concrete. Reglementările din domeniul
mediului sunt constituite de ansamblul de norme şi proceduri care au ca scop
legiferarea protecţiei mediului. Eşecul conformării cu normele şi procedurile în
vigoare poate conduce doar la sancţiuni de ordin administrativ sau juridic. În schimb,
răspunderea juridică în dreptul mediului introduce suplimentar faţă de reglemetările
în vigoare în domeniu şi obligativitatea ca potenţialul poluator să plătească
pentru remedierea (până la o stare satisfăcătoare) sau compensarea pagubei
provocate mediului.

3
Mircea Duţu, Dreptul mediului, Editura Economică, 1996
_________________________________________________________________________ 4
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 4

Introducerea regimului de răspundere juridică în domeniul mediului prezintă o


serie de dificultăţi, legate în special de faptul că nu toate formele de pagube pot fi
remediate prin aplicarea răspunderii juridice în dreptul mediului. Suplimentar trebuie
îndeplinite următoarele condiţii:
• să existe unul sau mai mulţi poluatori identificabili;
• paguba să fie concretă şi cuantificabilă;
• să se poată stabili o legătură de cauzalitate între pagubă şi poluatorul/poluatorii
identificaţi.
Exemple:
a) de aplicare eficace, când paguba este provocată de:
• accidente industriale;
• o poluare graduală, cauzată de introducerea în mediu a unor substanţe sau
deşeuri periculoase provenite din surse identificabile.
b) în care aplicarea este dificilă, de tipul unei poluări extinse şi difuze, caz în care
este imposibilă stabilirea unei legături între efectele negative generate asupra
mediului şi anumiţi agenţi poluatori individuali:
• modificările climatice provocate de CO2 şi alte emisii;
• declinul zonelor împădurite, cauzat de ploile acide;
• poluarea aerului provocată de trafic.
Categoriile de răspunderi aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor legale
referitoare la protecţia mediului înconjurător sunt:
• răspunderea diciplinară;
• răspunderea materială;
• răspunderea civilă;
• răspunderea contravenţională;
• răspunderea penală.
Răspunderea disciplinară şi cea materială sunt guvernate de legislaţia muncii,
având la bază culpa salariatului care a săvârşit o abatere de la regulile instituite în
domeniul protecţiei mediului înconjurător şi în legătură cu atribuţiile de serviciu ce-i
revin.
Comunitatea Europeană urmăreşte instituirea unui regim coerent şi eficace de
răspundere juridică în dreptul mediului, fundamentat pe următoarele elemente:
• nu se aplică retroactiv;
• delimitarea sferei de cuprindere, prin:

_________________________________________________________________________ 5
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”
Curs 4

- stabilirea pagubelor care urmează a fi acoperite;


- stabilirea activităţilor care urmează a fi acoperite;
• stabilirea tipului răspunderii juridice, a apărării şi constituirea dovezilor;
• stabilirea celui răspunzător;
• stabilirea unor criterii pentru diferite tipuri de pagube;
• asigurarea unei decontaminări şi remedieri eficace a mediului;
• accesul la justiţie;
• legătura cu convenţiile internaţionale;
• securitatea financiară.
În România, reglementarea răspunderii juridice este realizată prin intermediul
Legii protecţiei mediului nr.137/1995*), Cap. IV - Atribuţii şi răspunderi şi Cap. V -
Sancţiuni.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. V Sancţiuni Art. 82


Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională
sau penală după caz.

_________________________________________________________________________ 6
Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”