FRIEDRICH WILHELM NIETZSCHE Morala de sclav si de

stapan
In Dincolo de bine si de rau, Nietzsche spune ca a descoperit dou tipuri fundamentale de
morala, morala de stapan si morala se sclavi. In toate civilizatiile superioare ele sunt combinate si
elemente din amandoua pot si gasite chiar in acelasi om. Dar este important sa le distingem. In morala
de stapan sau morala aristocrata bine si rau sunt echivalente cu nobil si vrednic
de dispret, iar epitetele sunt atribuite oamenilor si nu actiunilor. In morala de sclav standardul este
ceea ce este folositor si benefic societatii celor slabi si fara de putere. Calitati de mila, bunatate,
umilinta sunt preamarite ca virtuti, iar indivizii puternici si independenti sunt priviti ca periculosi si, prin
urmare, ca rai. Conform standardelor moralei scalvilor omul bun al moralei stapanilor tinde sa fie
considerat rau. Morala de sclav este astfel morala de turma Evaluarile ei morale sunt expresia
nevoilor turmei.
Acest punct d evedere este mult mai bine definit in lucrarea Genealogia moralei unde Nietzsche se
foloseste de conceptul resentiment. Omul superior isi creeaza propriile valori in conformitate cu
abundenta vietii si a valorilor sale. Pe de alta parte, cel umil si slab se teme de cei tari si puternici, si
incearca sa ii infraneze si sa ii supuna declarand valorile turmei ca absolute.
Revolta sclavilor in morala incepe cu resentimentul devenit creator si dand nastere valorilor(
genealogia moralei vol II p. 782). Acest resentiment nu este, desigur, recunoscut fatis de catre turma
si poate lucra pe cai ocolite si indirecte.
prin urmare, ceea ce vedem in istoria moralei este conflictul a doua atitudini sau viziuni morale. din
punctul de vedere al omului superior e posibil, intr-un sens, ca cele doua sa coexiste. Adica, ar putea
coexista daca turma, incapabila de ceva superior, s-ar multumi sa isi pastreze valorile pentru ea
insasi. dar, fireste, nu se multumeste cu asta. Ea nazuieste sa-si impuna propriiile valori ca valori
universale. Si conform lui Nietzsche acest lucru s-a realizat mai ales prin Vest, prin crestinism. Totusi
el nu neaga importanta crestinismului in desavarsirea omului dar, in acelasi timp el vede in crestinism
o expresie a resentimentului care este caracteristic instinctului de turma si a moralei de sclav.
Nietzsche nu sustine sistemul moral uniform si universal , in locul acestuia trb sa se impuna conceptul
gradarii intre diferitele tipuri de morala. Turma este binevenita sa aiba propriul ei set de valori cu
conditia sa fie privata de puterea de a le impune omului superior a carei chemare este s ainstituie
propriul set de valori care vor permite omului sa isi depaseasca conditia actuala.
In consecinta cand Nietzsche vb despre a fi dincolo de bone si de rau, ceea ce el are in vedere este
ridicarea dincolo de asa zisa morala de turma, care in opinia lui, ii aduce pe toti la un numitor comun,
favorizeaza mediocritatea si impiedica dezvoltarea omului superior. El nu vrea sa sugereze ca trb
renuntat la respectul fata de valori si ca orice urma de cumpatare trb inlaturata. Numai omul superior
poate trece dincolo de bine si de rau in sensul pe care il poarta acesti doi termeni in morala
resentinentului.