UNIVERSITATEA DIN BUCURE$TI

DEPARTAMENTUL DE NVATAMNT DESCHIS LA DISTANTA

Prof. univ. dr. FLORINA GRECU
L80F I
8I8008I 8I08lF
6F0l06I0F I
6F0M08F0l06I0F
(Preluat yi adaptat din
,Hazarde yi riscuri naturale
2006, ed. III - Florina Grecu)
BUCURE$TI, 2008
2

CUPRINS
TEMA I - PROBLEME FUNDAMENTALE
PreIat ............................................................................................................................. 3
Cuprins................................................................................................................................ 5
1. NOTIUNI, TERMENI, REPREZENTARE CARTOGRAFICA.............................. 7
1.1. Notiuni i termeni utili:ati n studiul fenomenelor extreme ................................... 7
1.2. Repre:entarea cartografic a ha:ardelor i riscului ............................................. 15
1.2.1. Relevanta hrtilor de risc ............................................................................. 15
1.2.2. Tipuri de hrti de risc ................................................................................... 17
1.3. Context istoric al cercetrilor. Relatia cu geomorfologia aplicat ....................... 21
ntrebri si exercitii de autoevaluare ........................................................... 25
TEMA II - HAZARDE $I RISCURI GEOLOGICE
2. HAZARDE $I RISCURI GEOLOGICE .................................................................... 29
2.1. Fenomene magmatice. Julcanii ............................................................................. 32
2.1.1. Sisteme magmatice ...................................................................................... 32
2.1.2. MorIologia aparatului vulcanic .................................................................... 34
2.1.3. Tipuri de activitate vulcanic ....................................................................... 35
2.1.4. Produsele activittii vulcanice ..................................................................... 37
2.1.5. Eruptiile vulcanice ....................................................................................... 38
2.1.6. Impactul activittii vulcanice asupra populatiei ........................................... 39
2.1.7. Rspndirea vulcanilor pe glob.................................................................... 42
2.1.8. Prevederea eruptiilor vulcanice ................................................................... 46
2.2. Fenomene seismice ............................................................................................... 46
2.2.1. Elementele unui seism ................................................................................. 47
2.2.2. Litologia si riscul seismic ............................................................................ 49
2.2.3. Tipuri genetice de seisme ............................................................................ 49
2.2.4. Msurarea seismelor .................................................................................... 51
2.2.5. Impactul Ienomenelor seismice asupra populatiei ....................................... 52
2.2.6. Cutremurele din Romnia ............................................................................ 55
2.2.7. Aspecte ale predictiei cutremurelor ............................................................. 62
2.2.8. Msuri de autoprotectie a populatiei ........................................................... 63
2.3. Impactul asupra populatiei exemple .................................................................. 65
ntrebri si exercitii de autoevaluare ........................................................... 71
TEMA III - HAZARDE $I RISCURI GEOMORFOLOGICE
3. HAZARDE $I RISCURI GEOMORFICE $I DE DEGRADARE A SOLURILOR... 75
3.1. Fenomene de risc geomorfic .................................................................................. 76
3.1.1. DeIinitie si clasiIicare .................................................................................. 76
4

3.1.2. Procese complexe de deplasare prin cdere ................................................ 78

3.1.2.1. Rostogolirile si cderile libere ........................................................ 78
3.1.2.2. Prbusirile si surprile .................................................................... 79
3.1.2.3. Avalansele ....................................................................................... 80
3.1.2.4. Impactul asupra populatiei ............................................................. 85
3.1.3. Procesele de deplasare prin suIoziune si tasare ........................................... 86
3.1.3.1. SuIoziunea ...................................................................................... 86
3.1.3.2. Tasarea ............................................................................................ 87
3.1.3.3. Impactul asupra populatiei ............................................................. 88
3.1.4. Alunecrile de teren ..................................................................................... 88
3.1.4.1. DeIinitie si semniIicatie social ..................................................... 88
3.1.4.2. Stadiul de evolutie si morIologia alunecrii de teren .................... 90
3.1.4.3. Cauzele alunecrilor de teren ........................................................ 91
3.1.4.4. Evolutia procesului de alunecare ................................................... 95
3.1.4.5. Viteza de alunecare ........................................................................ 96
3.1.4.6. ClasiIicri si tipuri de alunecri de teren ....................................... 96
3.1.4.7. Impactul asupra populatiei ............................................................. 102
ntrebri si exercitii de autoevaluare ............................................. 103
TEMA IV - EROZIUNEA HIDRICA PE VERSANTI
4. PROCESE HIDRICE DE VERSANT ....................................................................... 107
4.1. Ero:iunea hidric neconcentrat pe versanti ........................................................ 107
4.1.1. Eroziunea prin pictura de ploaie ................................................................ 108
4.1.2. Eroziunea prin curenti peliculari ................................................................. 109
4.1.3. Factorii care inIluenteaz eroziunea ............................................................ 113
4.1.4. Impactul asupra populatiei ........................................................................... 117
4.2. Ero:iunea prin curenti concentrati (ero:iune torential) ...................................... 119
4.2.1. Procese elementare ale aparitiei eroziunii torentiale-ravinatia .................... 119
4.2.2. ClasiIicarea Iormatiunilor de eroziune n adncime .................................... 122
4.2.3. Organismul (sistemul) torential ................................................................... 122
4.3. Alte procese de risc de degradare a solurilor ....................................................... 124
4.4. Impactul asupra populatiei exemple .................................................................. 127
4.5. Riscuri provocate de prbuiri i cderi de stanci .......................................... 127
4.6. Riscuri glaciare .................................................................................................... 131
4.7. Riscuri datorate alunecrilor de teren .............................................................. 132
4.8. Riscuri induse de cutremure ............................................................................... 132
ntrebri si exercitii de autoevaluare ........................................................... 133
5

Tema I
Probleme fundamentale
Obiective
Tema i propune:
S precizeze con[inutul principalelor no[iuni i termeni utiliza[i n studiul
fenomenelor extreme;
S stabileasc criteriile de clasificare a hazardelor i riscurilor;
S prezinte semnifica[ia reprezentrilor cartografice.
6

1. NOTIUNI, TERMENI, REPREZENTARE

CARTOGRAFICA
1.1. Notiuni yi termeni utilizati n studiul fenomenelor
extreme
Notiunile de risc, hazard, dezastru au Iost impuse n problematica global
a cercetrii stiintiIice de evolutia Ienomenelor cu consecinte grave si de
dezvoltarea civilizatiei. Cresterea pierderilor umane si materiale datorate unor
Ienomene naturale extreme a dus la aparitia de noi initiative stiintiIice pe
plan international: stabilirea tendintei de evolutie a acestor Ienomene n timp
si spatiu, precum si strategiile posibile de atenuare a lor.
Initial, abordarea Ienomenelor naturale extreme era orientat mai mult
spre analiza dezastrelor, respectiv a numrului de victime si a pagubelor
materiale; ulterior, analiza Ienomenelor naturale extreme au Iost privite si ca
parte integrant evolutiei Ienomenelor din natur, Iiind datorate atingerii sau
depsirii anumitor valori critice.
Numrul mare de victime si pagubele materiale au impus abordarea
global a acestor Ienomene si impunerea lor, treptat, ca obiect de studiu n
institute de nvtmnt. Initiativa n sesizarea acestor Ienomene globale a
revenit Academiei Nationale de Stiinte a S.U.A, conceptul Iiind propus de
presedintele acesteia, proI. Frank Press, membru de onoare al Academiei
Romne. AstIel, Adunarea General a Natiunilor Unite din 11.XII.1987 a
adoptat rezolutia 42/169, care a declarat anii 19901999 ,Deceniul Interna-
tional pentru Reducerea EIectelor si Dezastrelor Naturale (IDNDR).
Obiectivul initial al IDNDR de a reduce pierderile prin actiuni internationale,
mai ales n trile n curs de dezvoltare (pierderile de vieti omenesti, pagubele
materiale, disIunctionalittile sociale si economice) cauzate de dezastrele
naturale, a Iost ampliIicat n 1994, cnd n peste 120 de tri participante la
ConIerinta Mondial pentru Reducerea EIectelor Dezastrelor de la Yokohama
au adoptat o declaratie comun pentru o strategie viitoare de construire a
unei culturi a prevenirii. Peste 150 de state au stabilit comitete nationale
IDNDR, ceea ce arat interesul imens pentru aceste obiective. n Romnia
exist un organism de evaluare a dezastrelor (Comisia Guvernamental de
Aprare mpotriva Dezastrelor).
La 30 iulie 1999, Consiliul Economic si Social al O.N.U. adopt rezolutia
E/1999/L44 care prevede continuarea activittilor legate de reducerea eIectelor
Feaomeae
extreme -
feaomeae 4e
rIsc
8

dezastrelor naturale n cadrul programului international ISDR (Internatinal

Strategy fr Iisaster Peauctin). AstIel, IDNDR reprezint un punct de reper,
distingndu-se urmtoarele etape de abordare:
etapa preIDNDR, cnd cercetrile erau eIectuate la nivel individual
sau national;
etapa IDNDR, cnd se intensiIic cooperarea international stiintiIic
si organizatoric, iar la nivel national cercetrile sunt ndreptate spre prognoza
hazardelor;
etapa post IDNDR: cooperarea international se orienteaz spre
realizarea unor programe stiintiIice speciIice si complexe.
Primele cercetri stiintiIice n domeniul hazardelor naturale se pare c
au Iost Icute de Gilbert White ntre anii 1942 si 1956 (Gares si colab.,
1994).
Cele mai Irecvente dispute suport utilizarea notiunilor de ha:ara i
risc (geomorIologic), din motive care tin si de etimologia si perceptia acestora
n limbajul curent. n opinia noastr, analiza ha:araelr este oarecum sinonim
cu cea a fenmenelr ae risc, pentru c ele sunt potentiale Ienomene cu
eIecte grave negative asupra populatiei, adic sunt fenmene periculase,
motiv pentru care ele se utilizeaz si termenul de Ienomene periculoase.
Atunci cnd fenmenul sau ha:araul, depsind anumite valori critice n
dinamica lor, au produs daune societtii, ele sunt riscuri, scara de evaluare
cantitativ Iiind redat n Iapt prin aprecieri generale: risc mare, mediu, mic
etc.
La acestea se adaug un alt nteles al Ienomenelor de risc geomorIo-
logic, si anume semniIicatia negativ a acestora pentru dinamica relieIului,
adic un risc pentru (n) natur. n acest caz, Ienomenul respectiv are urmri
negative asupra populatiei n timp ndelungat, indirect, prin eIectele asupra
potentialului productiv al terenurilor, asupra strii de sntate etc.
Considernd cercetarea Iundamental a Ienomenelor predezastru ca
prioritar pentru reducerea urmrilor negative ale dezastrelor asupra populatiei,
sub egida UNESCO si a secretariatului IDNDR s-a elaborat un dictionar de
termeni n limbile englez, Irancez si spaniol cu scopul Iolosirii unui limbaj
stiintiIic unitar, n vederea elaborrii unor sinteze la nivel planetar. n acest
dictionar (1992) hazardul este un eveniment ameninttr sau prlalilitatea
ae aparitie ntr- regiune i ntr- periaa aat, a unui fenmen natural cu
ptential aistructiv. Dup DEX, hazard este mprejurarea sau concurs de
mprejurri (Iavorabile sau neIavorabile) a cror cauz rmne n general
necunoscut; ntmplare neprevzut, neasteptat, soart, destin.
Pornindu-se de la notiunea de hazard ca prlalilitatea ae aparitie a
unui fenmen, sunt necesare studii asupra valorilor extreme ale unui Ienomen,
n vederea calculrii probabilittii aparitiei acestora. n acest context,
Ienomenele extreme Iac parte din procesul natural de evolutie, semniIicnd
trecerea peste anumite praguri sau intervale critice, n care are loc trecerea
sistemului de la o stare la alta, respectiv de la starea de echilibru la cea de
dezechilibru.
Unii autori consider hazardul ca Iiind probabilitatea cu care orice
Ienomen care poate produce diIerite tipuri de pagube (materiale sau umane)
9

ntr-un spatiu bine deIinit, ntr-o perioad de timp, ambele considerate ca

Iiind reprezentative.
Clasificarea hazardelor se poate Iace dup mai multe criterii; cu ct
sunt luate n considerare mai multe criterii, cu att este mai diIicil de Icut
o clasiIicare: Cele mai utilizate criterii sunt:
dup caracteristici yi impact (Frampton si colab., 1996); caracte-
risticile si impactul unor Ienomene considerate hazarde naturale sunt notate
gradat.(Dup autorii citati, indicele 1 reprezint valoarea maxim, iar 5,
valoarea minim; dup alti autorii, valorile sunt inversate.) Rangul Iiecrui
hazard rezult din media tuturor variabilelor luate n calcul, si anume:
intensitate, durat, extinderea arealului, pierderi de vieti omenesti, eIecte
sociale, impact pe termen lung, viteza de declansare, maniIestarea de hazarde
asociate;
dup originea hazardului aceast clasiIicare tine cont de eveni-
mentul natural care st la baza hazardului si care este n esent relativ similar
cu clasiIicarea de mai sus. AstIel, se deosebesc: hazarde naturale determinate
de Ienomene naturale extreme mprtite la rndul lor n mai multe categorii
(meteorologice, hidrologice, geoIizice, geomorIologice); hazarde naturale
determinate de Ienomene naturale obisnuite (meteorologice, geoIizice, alte
tipuri); hazarde naturale determinate de agenti biologici (epidemii, invazii de
duntori etc.);
hazardele naturale pot fi clasificate dup fenomenul natural carac-
terizat drept fenomen extrem: hazarde geoIizice (meteorologice, climatice,
geomorIologice, geologice, hidrologice, complexe); hazarde biologice (Ilorale,
Iaunistice). Dup mediul n care se produc se deosebesc: marine, costiere si
insulare, continentale, complexe (care se desIsoar n cel putin dou medii)
(Burton, Kates si White, 1978);
dup mrimea suprafetei aIectate se deosebesc: hazarde naturale
globale, hazarde naturale regionale si hazarde naturale locale;
dup posibilitatea, viteza, precizia prognozei n timp util se pot
deosebi: hazarde naturale care pot Ii prognozate (cu precizie mare, cu precizie
medie, cu precizie mic) si hazarde naturale care nu pot Ii prognozate sau
sunt prognozate cu putin timp nainte de declansare;
dup frecvenfa ntr-un areal dat se deosebesc urmtoarele categorii:
Ioarte Irecvente, Irecvente, relativ Irecvente, Irecvent medie, rare si Ioarte
rare.
Dezastrul (din englez) natural, sinonim cu catastroI (lb. Irancez)
este deIinit n dictionarul IDNDR (1992) ca grav ntrerupere a functinrii
unei scietti, care cau:ea: pieraeri umane, materiale i ae meaiu, pe care
scietatea afectat nu le pate aepi cu resursele prprii. Dezastrele sunt
adesea clasiIicate n Iunctie de modul lor de aparitie (brusc sau progresiv)
sau de originea lor (natural sau antropic).
Cele dou deIinitii sunt n esent sinonime, att catastroIa ct si dezastrul
Iiind clasate dup pierderile umane, materiale si de mediu pe care le produc
ntr-o anumit arie (tabelul 1.1).
0IasIfIcarea
hatar4eIor
10

Una dintre problemele care stau n atentia specialistilor este stabilirea

limitelor de la care un hazard este un dezastru. Criteriile sunt n Iunctie de
scara la care se analizeaz Ienomenele. De exemplu, un Ienomen extrem este
un dezastru pentru un anumit grup de indivizi, n timp ce pentru altii el este
nregistrat ca un Ienomen ce poate Ii depsit prin resurse proprii. Situatia
este similar la nivelul statelor. Posibilitatea de a diminua eIectele negative
ale Ienomenelor extreme Iace ca dezastrul s aib valori mai reduse n statele
puternic dezvoltate, dect n statele slab dezvoltate.
Particularittile psihologice de percepere a riscului si rspunsului la
acesta pot Ii diIerite de la un popor la altul sau de la populatia rural la cea
urban, msurile de aprare mpotriva pericolelor transmitndu-se de la generatie
la generatie. AstIel, instruirea populatiei trebuie s tin cont de particularittile
psihologice, etnice si de grup n perceperea pericolelor.
Analiza Irecventei dezastrelor impune o perioad ndelungat de obser-
vatii, mai mare de 100 de ani. Tehnica de nregistrare a Ienomenelor extreme,
precum si comunicarea rapid a datelor prin mass-media, corelate cu explozia
demograIic constituie Iactori ce contribuie la considerarea dezastrelor ca
Ienomene cu Irecvent crescnde n perioada actual. Cele mai discutate sunt
cele legate de schimbrile climatice globale, desi dezastrele geomorIologice,
hidrologice sunt destul de Irecvente si cu eIecte mari.
Vulnerabilitatea dup dictionarul IDNDR (1992) este gradul de pierderi
(ae la 0 la 100 ) re:ultate ain ptentialitatea unui fenmen ae a prauce
victime i pagule materiale. Prin dinamica lor, Ienomenele naturale extreme
au un anumit potential de a produce victime sau pagube materiale. Rezult
de aici necesitatea studierii nu numai a hazardelor, dezastrelor, dar si a
vulnerabilittii, a potentialittii Ienomenelor naturale de a produce victime si
pagube materiale. Vulnerabilitatea este dependent de dezvoltarea social si
economic.
Un rol important n lucrrile de prevenire a declansrii Ienomenelor
extreme ce induc dezastre l au activittile de constientizare a riscului si
gestionarea acestuia. De aceea se impune utilizarea corect a unor notiuni ce
indic gradual eIectul negativ al hazardelor asupra populatiei (tabelul 1.2).
Talelul 1.1.
Dezastrele naturale cu cele mai mari pierderi economice n anul 2002
(Cornford, 2003, citat de Blteanu yi colab., 2004)
Data Tara/regiunea Fenomenul Victime
Pierderi economice
(mil. USD)
4 - 20 august Europa Inundatii 230 18.500
31 august - Coreea de N TaiIunul Rusa 50 4.500
6 septembrie si de S
iulie - august SUA, special Secet, valuri 3.300
de cldur
iunie Nebraska Inundatii 500 3100
iulie -decembrie China Secet 3000
26 - 28 august Australia Furtuna Jeanette 33 2.300
23 septembrie - Europa Central Uraganul Lili 8 2.000
3 noiembrie Occidental
11

Tabelul 1.2.
Principii ale teoriei analizei riscului
Notiuni de: sigurant - rata de stricciune - pericol - risc
(dup Alberto Mariano Caivano, 2003)
Nivelul ae sigurant S(t):
0 < S(t) < 1
S(t) = n(t) / N
unde
t - timpul de expunere la risc
n(t) evenimente pe care structura le poate
suporta raportate la timpul de ntoarcere
N numrul total de evenimente
Pata ae stricciune
A d (N-n(t)) / dt = - (d/dt) (N/n t)
Integrnd ntre 0 (Iaza initial) si t se
obtine:
1 dt = - 1 N / n(t) dt
- t = In (n(t)/ N) => e^ ( - t) = n(t)/
N
si deci S(t) = e^ ( - t)
Daca dezvoltm n serie exponentiala
Se obtine: e^ ( - t) = t/ ! +
t !-t /3! + .
Neglijnd termenii superiori se obtine:
S(t) = t
Factorul de contact k
Factrul ae aaun d
Magnitudinea daunei
D = k d
Pericolul P:
P = ( S(t))
Riscul R
R = P D = ( S(t))*k*d pentru care
se are
R = (- e - t ) *k*d
Nivel ae sigurant hiaraulic a unei constructii
sau a unei portiuni de teritoriu este probabilitatea
pe care o maniIest pentru o anumit tipologie
de evenimente (debite deIluente n albie cu timp
de ntoarcere prestabilit), Iar s survin o stric-
ciune sau un eveniment capabil s provoace
daune persoanelor sau lucrurilor
Nivelul de sigurant n acest caz este raportat la
timpul t de expunere (timp de ntoarcere) si poate
Ii reprezentat de raportul dintre numerele de
evenimente care pot Ii retinute n sigurant n si
numarul total de evenimente N ale caror subiect
poate fi structura
De aici se deduce c Iiind n(t) = N, => 0 =
= S(t) = 1
Pata ae stricciune este tendinta, pe unitatea de
timp de reIerint, de a nu avea eIicienta structurii
din cauza Iactorilor externi structurii (spre
exemplu, lipsa unei ntretineri a cursului de ap,
modiIicri n amonte sau n avale ce se reper-
cuteaz asupra regimului hidraulic etc.); este dat
de raportul dintre numrul de evenimente non-
garantate (N-n(t))
si numrul de evenimente garantate n(t) n
unitatea de timp t
Dezvoltnd, se obtine S(t) = e^ (- t)
iar siguranta S(t) => 0 pentru t => infinit
Siguranta S(t) ~ 1, pentru ~ 0 (deci trebuie
scazut pe ct posibil rata de stricciune pentru
Iiecare eveniment asteptat)
S(t) t
Acest algoritm ne confirm printre altele cum
nivelul de sigurant scade o data cu cresterea
timpului de expunere t si a ratei de stricciune
Este definit k factorul de contact (oameni si
bunuri in contact cu riscul)
Este definit d factrul ae aaun, adic nivelul
de daun asociat ratei de stricciune
Se obtine D magnitudinea daunei probabile
(cuantriIicarea probabilittii daunei)
Fiind P expresia nivelului pericolului precum si
Iactor complementar nivelului de sigurant, se
obtine nivelul de risc R, asociat secventei de
evenimente asteptate
Nivelul de risc R este dat de produsul dintre
nivelul de pericol P si magnitudinea probabilittii
daunei D n conditii de ntrebuintare si / sau
expunere.
Meto4e 4e
aaaIIt
a rIsc0I0I
12

n deIinirea practic a Ienomenelor extreme, a raporturilor acestora cu

mediul, se utilizeaz si alte notiuni, cum sunt:
periculozitatea Iactori de periculozitate sau periculosi, activi (de
ex., alunecri de teren).
potentialitatea Iactori potentiali, pasivi sau Iactori-rezerv (n
acceptiunea lui Panizza, 1990) (de ex., o Ialez, un versant abrupt etc.).
instabilitatea dependent de unele caracteristici geologice, climatice
etc.
n Iinal, ntre om si mediu exist dou mari categorii de rapoarte:
impact ambiental (asupra mediului) si risc ambiental (de mediu) (Iig. 1.1.)
Fig. 1.1. Raporturile dintre om si mediu (dup Panizza, 1990)
Mediu
Om
Potentialitatea
(Resurse)
Interventii
Antropice
Vulnerabilitatea Periculozitatea
Riscul de mediu
(ambiental)
Impact asupra
mediului
Riscul, dup DEX este posibilitatea de a ajunge ntr-o primejdie de a
avea de nIruntat un necaz sau de suportat o pagub; pericol posibil (din
limba Irancez risque). Dup dictionarul IDNDR riscul este deIinit numrul
psilil ae pieraeri umane, persane rnite, pagule asupra prpriettilr i
ntreruperii activittii ecnmice n timpul unei periaae ae referint ntr-
regiune aat, pentru un fenmen natural particular. Prin urmare, este produsul
dintre riscul speciIic si elementele de risc. Arealele cu diIerite grade de
vulnerabilitate includ elementele de risc, si anume: ppulatia, clairile i
cnstructiile ae inginerie civil, activittile ecnmice, serviciile pullice,
utilittile, infrastructura etc. supuse riscului ntr- arie aat.
Pe scurt, riscul este definit de pierderile produse ca urmare a unui
Ienomen natural extrem (inclusiv numrul de persoane decedate) pe un anumit
spatiu si ntr-un anumit timp. Fenomenele naturale extreme susceptibile de
dezastre sau calamitti au diIerite grade de vulnerabilitate (mic, medie,
mare). n consecint, majoritatea studiilor au n vedere cartarea vulnerabilittii
sau a expunerii terenurilor la risc.
O caracteristic a Ienomenelor extreme este caracterul aleatoriu. Din
aceast cauz este diIicil de stabilit cu precizie momentul declansrii si
dimensiunea acestora, precum si urmrile asupra mediului si populatiei.
ntre Ienomenele naturale extreme si populatie exist dou tipuri de relatii:
evolutia Ienomenelor spre valori extreme cnd populatia prezint doar
un anumit grad de vulnerabilitate, este susceptibil deci la pierderi umane
si economice;
8aort0rIIe
om - me4I0
13

producerea Ienomenelor extreme aIecteaz direct populatia, numrul

de morti si daunele economice Iiind apreciabile (Iig. 1.2).
Fig. 1.2. Relatiile dintre hazard, Ienomene extreme (F.E.) si elemente de risc (E.R.)
Hazard (F.E.)
Potentialitatea actiunii
VULNERABILITATE
Actiune direct
RISC
(sub 50 din E.R. aIectate)
DEZASTRU
(CATASTROF)
(peste 50 din E.R. aIectate
n special populatie si asezri)
Hazard (F.E.)
E.R.
E.R.
V
V
ELEMENTE DE RISC (E.R.)
populatie
asezri
bunuri materiale
resurse ce asigur calitatea
vietii (aer, ap, sol, hran
etc.)
activitti economice
constructii etc.
X
X
n concluzie, totalitatea cunostintelor despre Ienomenele extreme este
un concept aprut din necesitatea de a cuantiIica Ienomenele cu impact negativ
asupra omului, n vederea prevederii, prentmpinrii si combaterii lor.
n sens larg, se accept trei mari categorii de riscuri:
riscuri tehnogene, antropice;
riscuri sociale;
riscuri naturale; ecologice.
Sintagmele care deIinesc totalitatea Ienomenelor extreme naturale cu
impact negativ asupra populatiei sunt destul de ambigue si vehiculate n
literatura de specialitate sub Iorma: Ienomenele geograIice de risc; geograIia
riscurilor; riscurile naturale. DeIinirea Ienomenelor de risc ca Iiind geogra-
Iice ar justiIica includerea riscurilor din natur n preocuprile stiintelor
geograIice, Iiind clasiIicate n: riscuri geomorIologice, hidrologice, clima-
tice, biogeograIice, pedogeograIice. Tot n preocuprile geograIiei intr si
unele riscuri sociale si tehnogene.
Riscurile de origine geologic, datorate modiIicrilor din structura
intern a scoartei terestre sunt: seismele; eruptiile vulcanice submarine sau
terestre; tsunami, produse de cutremure sau de vulcani. Ele se caracterizeaz
prin dispersia unei mari energii avnd impact direct asupra populatiei si
asupra mediului, declansnd alte Ienomene extreme, cum ar Ii: alunecri de
teren, cderi de blocuri, avalanse, emisii poluante n atmosIer, perturbatii
majore n viata animalelor si a plantelor; modiIicri n reteaua hidrograIic,
n pnza de ap Ireatic; poluarea aerului, apei si solului.
Riscurile de origine strict geomorfologic vizeaz ansamllu ae
amenintri la resursele umane care vin ain instalilitatea caracteristicilr ae
suprafat ale Imantului (Gares si colab., 1994). DeIinitia exclude
cutremurele, partial vulcanii, dar nu si rspunsul Iormei de relieI la acestea.
n sens restrns riscurile geomorIologice sunt doar acelea induse de
modiIicrile Iormelor de relieI.
0IasIfIcarea
rIsc0rIIor
14

Caracteristici esentiale ale riscurilor geomorIologice sunt timpul variat

de maniIestare si dispersia mare n spatiu. Unele riscuri geomorIologice au
o intensitate maxim n timp scurt (alunecrile masive de teren), altele se
produc n timp ndelungat (eroziunea solului). Cele mai multe riscuri
geomorIologice sunt cele continue, dezastrul putndu-se produce dup o
evolutie ndelungat a proceselor. Ele au ns eIecte negative indirecte asupra
populatiei n timp ndelungat. Riscurile de origine geomorIologic sunt datorate
urmtoarelor procese: prbusiri, rostogoliri, cderi de roci si zpad; alunecri
masive de teren; curgeri de pmnt; eroziune hidric (acestea sunt incluse si
la riscuri hidrologice).
Hazardele geomorIologice au ca eIect imediat degradarea solului. De
aceea, n cursul de Iat, ele sunt prezentate cu alte hazarde si riscuri de
degradare a solului. Acestea din urm sunt incluse n unele clasiIicri ca
Iiind pedologice.
Fenomenele catastroIale sunt grupate n mod diIerit. Chardon (1990)
stabileste cinci tipuri majore dup urmtoarele criterii: supraIat, durat activ,
Irecvent, principalele eIecte (tabelul 1.3).
Talelul 1.3.
Tipologia geografic a catastrofelor naturale (dup Chardon, 1990)
Tipul de
catastrof
Giga
catastrofa
Explozii
vulcanice
Mega
catastrofa
Mari seisme
Eruptii vulc.
Secete Sahel
Mezo
catastrofa
Eruptii
vulcanice
Seisme
Valuri de frig
Oraje, tornade
Catastrofa
Mici seisme
Tornade
Ploi
exceptionale
Fenomene
localizate
punctual
Suprafata
afectat
De la 100 la
510mil.km
2
(supr. Terrei)
ntre 1 si
100 mil.km
2
De la 10000
la 1.000.000
km
2
ntre 100 si
10.000 km
2
Sub
100 km
2
Durata
efectelor
active
Mai multi ani
Mai multe
luni
Mai multe
spt. La mai
multe luni
De la spt-
mni la 1 sau
2 luni
De la cteva
zile la cteva
sptmni
Principalele
efecte
- relieI distrus si
creat
- perturbatii clima-
tice, hidrologice
- tsunami
- formare relief
- maree, tsunami
- alunecri teren
- modiIicri n geo-
si ecosisteme
- modiIicri de re-
lieI
- perturbatii ale
vietii animale si
vegetale
- maree
- inundatii
- alunecri de teren
- alunecri de teren
- inundatii
- modiIicri de re-
lieI si hidrograIie
- perturbatii eco-
logice si poluare
- modiIicri de re-
lieI si hidrograIie
- alunecri de teren
- curgeri de lave
- poluare
- modif. ecosis-
teme
Frecventa
pe planet
1/200-300
ani la
1/secol
5 la 10 pe
secol
1 sau mai
multe pe an
1 pe lun
zilnic
Exemple
Explz.vulcani
Tambora,
Krakatoa
Alaska (1964)
Mont St. Helen
(1970)
California (1906)
Mexic (1985)
Frig n Europa
si n SUA
(1956, 1985,
1987)
Seisme n
Guatemala
(1978)
Valteline (1987)
Frioul (1976)
Dauphine
(1985)
Columbia
(1985)
Mt.Pelee (1902)
15

Riscurile climatice se mpart la rndul lor n mai multe categorii:

Ienomene de risc cu declansare rapid (ciclonii tropicali, tornadele si trombele,
orajele nsotite de vnturi puternice si grindin, trsnetele, aversele, grindina),
Ienomene atmosIerice de risc cu vitez de aparitie intermediar (bruma,
chiciura, poleiul, nghetul, ceata, viscolul), Ienomene atmosIerice de risc cu
aparitie lent (secetele), Ienomene de risc datorate combinrii unor Iactori
meteorologici si nemeteorologici (avalansele, undele de maree).
Fenomenele hidrice de risc considerm necesar a Ii prezentate cu cele
atmosferice, ele Iiind, de cele mai multe ori, induse de maniIestrile
elementelor climatice, respectiv de precipitatii. Prezenta sau absenta apei
poate duce la hazarde cum sunt: inundatiile rurilor, inundatiile costale, salinizarea
(aceasta si la riscuri pedologice), desertiIicarea, seceta, Iurtuna etc.
La aceste tipuri de hazarde naturale se adaug incendiile (naturale) n
pduri, preerie, savan etc.
Diminuarea eIectelor hazardelor naturale tine de capacitatea economic
a societtii, dar si de gradul de educare si instruire n aceast directie.
*
Cercetarea global a riscului este orientat spre: sistematizarea si tipizarea
Ienomenelor de risc; cunoasterea Iactorilor de risc; gsirea unui sistem unic
al msurrii; stabilirea unor criterii si parametrii de apreciere; alegerea
nivelului admisibil al riscului; elaborarea hrtii riscului (metode si mijloace
de cartograIiere), nglobarea si studierea hazardelor naturale n planningul
teritorial etc.
Finalul IDNDR survine pe Iondul realizrii unei terminologii unitare
pentru studiul hazardelor naturale, desi exist nc discutii n acest sens, n
literatura de specialitate.
n ceea ce priveste clasiIicarea acestora sunt nc numeroase discutii,
Iiind elaborate diIerite clasiIicri care au la baz diIerite criterii, utilizarea
unuia sau altuia dintre criterii depinznd de scopul Iiecrui studiu dar si de
Iactori subiectivi, cum ar Ii specializarea cercettorului.
1.2. Reprezentarea cartografic a hazardelor yi riscului
1.2.1. Relevanta hrtilor de risc
Rdcinile Ienomenelor extreme, de risc, rezid n relatia dintre
asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei si protectia mediului.
Pornindu-se de la aceast aparent dihotomie exist nivele diIerite ale riscului
acceptabil n Iunctie de gradul de dezvoltare economico-social a teritoriului
respectiv. n trile dezvoltate, investitiile pentru scderea riscului pot con-
duce la asigurarea unui risc minim acceptabil. Strategia supravegherii riscului
const n alegerea nivelului de risc acceptabil cu eIecte minime, n care un
rol important revine att hrtii expunerii la risc, cu diIerite grade calitative
ale riscului, ct si corelatiei acesteia cu gradul de populare sau de utilizare
a terenului (imediat sau mai ndeprtat ca timp si spatiu).
16

Sistemul complex societate - mediu - tehnologie reactioneaz mpreun,

dar si singular la pragurile maniIestrii riscurilor. De aceea, sistemul teritorial,
bine sistematizat si organizat, trebuie s permit att Iunctionarea actual cu
riscuri acceptabile, ct si Iunctionarea n perspectiva dezvoltrii durabile cu
asemenea riscuri. AstIel de sisteme sunt diIicil de identiIicat si de prognozat
datorit numeroaselor variabile care i asigur Iunctionalitatea si raportrii la
scrile de supraIat si de timp.
Pepre:entarea riscului gemrflgic pe hrti nu constituie o preocu-
pare recent desi cele mai importante realizri apartin ultimelor dou decenii.
CartograIierea riscului geomorIologic a Iost legat la nceput de Ienomenele
extreme, cu eIecte catastroIale ce produceau modiIicri radicale n peisaj,
pierderi de vieti omenesti si pagube economice eruptii vulcanice, cutremure,
alunecri de mare amploare, taiIunuri, inundatii catastroIale si altele.
Constientizarea acestor Ienomene, att din perspectiva cauzelor ct mai ales
a eIectelor, a avut ca Iinalitate nIiintarea unor grupuri de specialisti la nivel
guvernamental si n cadrul unor organizatii si programe internationale.
n Romnia preocuprile n domeniu, initial izolate, au Iost axate mai
ales pe unitti de relieI restrnse si avnd metodologii variate. Necesitatea
acestor hrti a Iost semnalat de Cotet (1978). Treptat, hrtile de risc au Iost
elaborate n special n unittile studiate n detaliu ca teze de doctorat, Ir a
se Ii aplicat o metodologie unitar. Contributii semniIicative au avut: Schreiber
(1980), Blteanu (1983, 1992), Blteanu si colab. (1989, 1994), Grecu (1994,
1996, 1997, 2001, 2002), Cioac (2002) Sandu (1994, 1997), Florea (1998),
Dinu (1999), Constantin (1999), Grecu, Comnescu (1997, 1998), Cioac si
colab., (1993), Brndus, Grozavu (2001), Urdea (2000), Voiculescu (2002),
Armas si colab. (2003), Sorocovschi, editor (2002, 2003) etc. Hrtile de risc
ntocmite au vizat aproape exclusiv zone de deal si podis, cu un potential
agricol si de habitat mare (Subcarpatii Buzului, Podisul Transilvaniei, Podisul
si Subcarpatii Getici, Podisul Moldovei), precum si, partial, unitti montane.
Bogdan, Niculescu (1999) realizeaz o regionare a Ienomenelor climatice de
risc la nivelul trii.
La nivel international si mai ales n Europa, preocuprile sunt mult mai
numeroase. Ele se concretizeaz n hrti analitice bazate pe calculul unor
indici de risc si mai ales pe integrarea unui volum Ioarte mare de inIormatii
n sisteme inIormatice geograIice. Importanta practic a acestor materiale
cartograIice este tot mai mare si sunt vizate mai ales zonele montane din
climate umede, vulnerabile la alunecri masive, prbusiri catastroIale, avalanse
de mari dimensiuni si inundatii Irecvente. n plus mijloacele noi ca teledetectia
si sistemele de pozitionare global, au permis adevrate perIormante n ceea
ce priveste gradul de precizie al cartograIierii digitale, pe Iondul interogrii
unor baze de date imense rezultate din hrti, msurtori si observatii. n
anumite tri astIel de hrti sunt documente absolut necesare n amenajarea
teritoriului (Franta, Germania, Elvetia, Italia, Austria, Norvegia, Spania etc.).
O tendint relativ nou este diversiIicarea hrtilor de risc, gruparea lor
pe mai multe categorii tematice, pe tipuri de scri, n Iunctie de scop etc. De
altIel poate Ii realizat si o clasiIicare avnd la baz asemenea criterii.
arta I
rereteatarea
rIsc0I0I
eomorfoIoIc
17

Iatrit cmplexittii fenmenelr pe care se sprifin n elalrare i

pe care le rea prin intensitate, harta expunerii la risc gemrflgic este
una aintre cele mai pragmatice hrti, aar i mai imprtante pentru ainamica
fenmenelr. Aparent hart simpl prin graaatiile calitative ale fenmenului,
ea se relev ca hart ce pate fi cmparat cu cele gelgice sau pealgice,
ae exemplu, atunci cand sunt redate n culori.
n plus, harta poate Ii completat cu semne pentru gradul de pericu-
lozitate la un anumit tip de Ienomen extrem, pe Iondul general al unei
expunerii reduse sau medii la risc geomorIologic.
Hrtile de risc sunt hrti sintetice, rezultate din integrarea analitic si
sintetic a unui numr ct mai mare de variabile care s vizeze att elemente
naturale ct si sociale.
Discipline geograIice, ca geomorIologia, hidrologia, climatologia,
pedologia etc., s-au impus tot mai mult n ultimii 20 de ani n domeniul
stiintelor aplicate, n contextul proiectelor de amenajare si dezvoltare regional
n spatii ce cunosc o mare presiune antropic. n aceast directie, cunoasterea
ct mai precis a vulnerabilittii terenurilor impune si localizarea, delimitarea
spatial a arealelor cu diIerite grade de expunere. AstIel se deschide o alt
directie de cunoastere practic a relieIului si a mediului, n general, n care
hrtile dobndesc valente analitice si aplicative iar stiintele geograIice si
dovedesc latura utilittii sociale.
1.2.2. Tipuri de hrti de risc
Complexitatea problematicii legate de reprezentarea riscului, varietatea
Ienomenelor cu acest caracter, a metodelor de reprezentare si legendelor, a
scrilor ce impun adaptarea legendei, au conditionat alturi de importanta
practic, o grupare pe mai multe tipuri si subtipuri.
Principalele criterii de clasiIicare sunt aceleasi ca pentru clasiIicarea
tuturor hrtilor.
1. Iup cntinutul hrtii.
hrti partiale de risc (ale riscului generat de diIerite procese si
Ienomene ca: torentialitatea, alunecrile de teren, avalansele, inundatiile,
Ienomenele seismice, valurile marine etc.);
hrti generale de risc (ale expunerii la risc a tuturor terenurilor
dintr-un areal limitat, indiIerent de procesul sau Ienomenul care l gene-
reaz).
2. Metaa ae repre:entare.
hrti n metoda arealelor si Iondului calitativ;
hrti n metoda semnelor conventionale;
hrti n hasuri;
hrti n metode combinate;
hrti cu baz satelitar si Iotogrammetric.
3. Scara ae repre:entare.
planuri si hrti la scri mari;
hrti la scri medii;
hrti la scri mici.
II0rI 4e hr{I -
cIasIfIcare 40
4IferIte crIterII
18

4. Aplicalilitatea practic.
hrti inIormative (generale sau partiale, pe spatii largi, limitate la
bazine morIohidrograIice si subunitti de relieI sau chiar la regiuni admin-
istrative si istorice);
hrti si planuri Iolosite n amenajarea teritoriului (ale expunerii la risc
previzibil, ale localizrii prealabile a avalanselor, ale terenurilor inundabile
de regul la nivel de subdiviziune administrativ);
hrti si planuri Iolosite n proiectele de constructii (drumuri, ci
Ierate, baraje, cldiri etc.).
Exemple de hrti de risc.
Harta riscului la avalanse
Harta riscului la inundatii
Harta riscului la procese de versant
Harta riscului la eroziune
Harta riscului geomorIic
Harta riscului la temperaturi extreme
Harta riscului climatic
Harta general a expunerii terenurilor la risc (Grecu,1997) se bazeaz
pe parcurgerea ctorva etape: analiza potentialului morIodimamic, analiza
proceselor geomorIologice si reprezentarea cartograIic a acestora (Iig. 1.3.
A), regionarea morIodinamicii si Iactorilor de control ai acesteia si realizarea
hrtii expunerii la risc prin stabilirea n etapele anterioare a legendei.
Regionarea Iactorilor de risc, a proceselor geomorIologice actuale si
Iactorilor morIodinamici se realizeaz n etapa preliminar. Majoritatea hrtilor
de risc apeleaz la aceast etap prin redactarea hrtii Iinale. Harta are la
baz metoda arealelor si a hasurilor si presupune integrarea unui volum bogat
de inIormatie structurat n hrti analitice cum ar Ii procesele actuale, pantele,
densitatea Iragmentrii, solul, vegetatia si utilizarea terenurilor. n Iunctie de
speciIicul regional se poate apela mai mult la unele hrti dect la altele si se
pot introduce altele noi (de exemplu eroziunea solului). n plus harta necesit
si cartri la teren, inclusiv actualizarea bazei topograIice sub raportul limitei
pdurilor sau a altor elemente.
Legenda este structurat dup treptele majore ale relieIului (culmi,
versanti, albii) si detaliat n Iunctie de intensitatea si speciIicul Ienomenelor
ce au caracter de risc. La acestea se adapteaz hasuri sau nuante de culori ct
mai sugestive n Iunctie de intensitatea Ienomenului de risc (alb si hasuri
distantate n arealele cu risc slab sau absent si hasuri Ioarte dese n areale
erodate cu risc excesiv, suprapuse terenurilor cu pante mari, deIrisate, pe roci
moi etc.).
Asemenea hrti au Iost realizate la diIerite scri si n diIerite sisteme
teritoriale (fig. 1.3, 1.4, 1.5).
Harta expunerii la risc geomorfologic a teritoriului Romniei n scara
mic prezint Ioarte generalizant diIeritele grade calitative ale riscului (mic,
mediu, mare), perceptia real a riscului Iiind mult diminuat. Ea are n vedere
potentialitatea global medie de producere a Ienomenelor extreme totale n
scopul utilizrii terenurilor.
19

F
i
g
.

1
.
3

A
.

H
a
r
t
a

p
r
o
c
e
s
e
l
o
r
.

I
,

E
t
a
f
u
l

m
u
n
t
i
l

r
:
1
,

P
r
o
c
e
s
e

c
r
i
o
n
i
v
a
l
e
,

e
o
l
i
e
n
e

s
i

d
e

s
i
r
o
i
r
e
;

2
,

p
r
o
c
e
s
e

f
l
u
v
i
o
-
t
o
r
e
n
t
i
a
l
e
,

p
r

b
u
s
i
r
i

s
i

r
o
s
t
o
g
o
l
i
r
i
;

3
,

p
r
o
c
e
s
e

I
l
u
v
i
o
-
t
o
r
e
n
t
i
a
l
e
,
a
l
u
n
e
c

r
i
,

c
u
r
g
e
r
i

d
e

n
o
r
o
i
.

I
I
,

E
t
a
f
u
l

a
e
a
l
u
r
i
l

i

p

a
i

u
r
i
l

r
.

4
,

e
r
o
z
i
u
n
e

n

s
u
p
r
a
I
a
t

s
i

r
a
v
e
n
a
r
e
,

a
s
o
c
i
a
t
e

c
u

d
e
p
l
a
s

r
i

n

m
a
s

(
a
,

i
n
t
e
n
s
e
;

b
,

m
o
d
e
r
a
t
e
)
;

5
,

r
a
v
e
n
a
r
e

s
i
e
r
o
z
i
u
n
e

n

s
u
p
r
a
I
a
t

a
s
o
c
i
a
t
e

c
u

d
e
p
l
a
s

r
i

n

m
a
s

(
a
,

i
n
t
e
n
s
e
;

b
,

m
o
d
e
r
a
t
e
)
;

6
,

d
e
p
l
a
s

r
i

n

m
a
s

a
s
o
c
i
a
t
e

c
u

r
a
v
e
n

r
i

e
r
o
z
i
u
n
e

n

s
u
p
r
a
I
a
t

(
a
,

i
n
t
e
n
s
e
;

b
,

m
o
d
e
r
a
t
e
)
;

7
,
e
r
o
z
i
u
n
e

n

s
u
p
r
a
I
a
t

,

s
l
a
b

s
i

m
o
d
e
r
a
t

,

n
u
m
a
i

n

l
i
m
i
t
e
l
e

v

i
l
o
r
.

I
I
I
,

E
t
a
f
u
l

c
a
m
p
i
i
l

r
,

p

a
i

u
r
i
l

r

f

a
s
e

i

a
l

a
e
p
r
e
s
i
u
n
i
l

r

n
e
f
r
a
g
m
e
n
t
a
t
e
:

8
,

e
r
o
z
i
u
n
e

n

s
u
p
r
a
I
a
t

,

r
a
v
e
n
a
r
e
,
a
s
o
c
i
a
t
e

c
u

s
u
I
o
z
i
u
n
e
:

i
n
t
e
n
s
e

(
a
)
;

m
o
d
e
r
a
t
e

(
b
)
;

9
,

E
r
o
z
i
u
n
e

n

s
u
p
r
a
I
a
t

,

a
s
o
c
i
a
t

c
u

s
u
I
o
z
i
u
n
e
:

i
n
t
e
n
s
e

(
a
)
;

m
o
d
e
r
a
t
e

(
b
)
;

1
0
,

t
a
s
a
r
e

s
i

s
u
I
u
z
i
u
n
e

(
a
)
,

a
s
o
c
i
a
t

c
u

e
r
o
z
i
u
n
e
s
l
a
b

n

l
i
m
i
t
e
l
e

v

i
l
o
r

(
b
)
;

1
1
,

a
c
u
m
u
l
a
r
e

c
o
l
u
v
i
a
l

,

p
o
l
u
v
i
a
l

s
i

a
l
u
v
i
a
l

;

1
2
,

a
c
u
m
u
l
a
r
e

I
l
u
v
i
a
l

(
a
)
,

I
l
u
v
i
a
l

,

m
i
n
e
r
a
l

s
i

b
i
o
g
e
n

(
b
)
;

1
3
,

a
c
u
m
u
l
a
r
e

I
l
u
v
i
a
l

l
a

v
i
i
t
u
r
i
e
x
c
e
p
t
i
o
n
a
l
e
,

c
u

s
t
a
g
n

r
i

l
o
c
a
l
e

a
l
e

a
p
e
i
;

I
r

c
e
s
e

n
e
e
t
a
f
a
t
e

1
4
,

d
e
I
l
a
t
i
e

s
i

a
c
u
m
u
l
a
r
e

e
o
l
i
a
n

;

1
5
,

d
i
s
o
l
u
t
i
a

r
o
c
i
l
o
r

c
a
r
b
o
n
a
t
e
;

1
6
,

d
i
s
o
l
u
t
i
a

s

r
i
i
;

1
7
,

a
b
r
a
z
i
u
n
e
;

1
8
,

a
c
u
m
u
l
a
r
e
l
i
t
o
r
a
l

.

(
d
u
p

g
r
a
f
i
a

P

m
a
n
i
e
i
,

v
o
l
.

I
,

1
9
8
3
,

c
u

m
o
d
i
I
i
c

r
i
)
.
20

Fig. 1.3. B. Harta densittii asezrilor (nr. asezri/100 km

2
)
Fig. 1.3. C. Harta expunerii la risc geomorIologic a teritoriului Romniei (Scar mic)
1. risc mare; 2. risc moderat; 3. risc mic; 4. risc mare la inundatii; 5. risc mare la tasare
si suIoziune; 6. izoseisme
21

Fig. 1.4. Harta expunerii la risc geomorIologic a Podisului Hrtibaciu (Scar medie).
1. Culmi mpdurite Ir risc (a); culmi despdurite cu risc mic de ngustare (b).
2. Risc geomorIologic mare: datorat alunecrilor de tip glimee si proceselor complexe de
modelare a versantilor (a); datorat alunecrilor asociate cu ravenarea (b).
3. Risc geomorIologic moderat: prin reactictivarea alunecrilor proIunde si a obrsiilor
ravenelor (a), datorat proceselor de ravenare asociate cu alunecri (b).
4. Risc geomorIologic mic datorat reactivrii alunecrilor si splrii n supraIat.
5. SupraIete Ir risc actual.
6. Albii majore: cu risc mare la inundatii(a); cu risc actual mic (b).
7. Pozitia hrtii din Iigura 1.5.
Tinndu-se cont de potentialitatea producerii unor Ienomene singulare
(elementare) si de densitatea unor obiective sociale si economice, pe arealele
cu risc mic (redate cromatic) sunt incluse, prin metoda semnelor, si riscul la
procesele sau Ienomenele respective. Cmpiile Romniei, spre exemplu,
percepute ca avnd un risc mic la procese geomorIologice, prezint si areale
cu risc mare si Ioarte mare la suIoziune si tasare, n conditiile unei presiuni
antropice mari (Iig. 1.3 B si 1.3 C).
Pentru metodologia elaborrii hrtii riscului geomorIologic vezi editia I
(Fenmene naturale ae risc gelgice i gemrflgice, 1997, p. 103135).
1.3. Context istoric al cercetrilor.
Relatia cu geomorfologia aplicat
Studiul Ienomenelor de risc din Romnia, au Icut obiectul mai multor
studii mai ales pentru Ienomene climatice, hidrologice sau geomorIologice,
22

F
i
g
.

1
.
5
.

H
a
r
t
a

r
i
s
c
u
l
u
i

g
e
o
m
o
r
f
o
l
o
g
i
c

b
a
z
i
n
u
l

C
a
l
v
e
i

(
S
c
a
r

m
a
r
e
)
1
.
C
u
l
m
i

I

r
i
s
c

a
c
t
u
a
l
;

2
.

C
u
l
m
i

c
u

r
i
s
c

m
a
r
e

l
a

n
g
u
s
t
a
r
e

p
r
i
n

r
e
t
r
a
g
e
r
e
a

r
e
g
r
e
s
i
v

a

o
b

r
s
i
i
l
o
r

r
a
v
e
n
e
l
o
r
;

3
.

V
e
r
s
a
n
t
i

c
u

r
i
s
c

r
e
d
u
s
;
4
.

A
l
b
i
i

m
a
j
o
r
e

c
u

r
i
s
c

m
o
d
e
r
a
t

l
a

i
n
u
n
d
a
t
i
i
;

5
.

V
e
r
s
a
n
t
i

c
u

r
i
s
c

m
o
d
e
r
a
t
;

6
.

V
e
r
s
a
n
t
i

c
u

r
i
s
c

m
a
r
e
;

7
.

V
e
r
s
a
n
t
i

c
u

r
i
s
c

I
o
a
r
t
e

m
a
r
e
;
8
.

V
e
r
s
a
n
t
i

c
u

r
i
s
c

a
c
t
u
a
l

e
x
c
e
s
i
v
,

c
u

a
r
e
a
l
e

d
e
g
r
a
d
a
t
e
.
23

studii secventiale, n general asupra unui tip de hazard cu eIect regional, mai
putin asupra gestiunii lor. Pe plan international ns, Ienomenele de risc sunt
abordate si n cadrul unor programe interdisciplinare de evaluare si gestionare.
Riscurile sunt integrate n studiile de impact asupra mediului cu relevant
aplicativ .n acest context, caracterizarea riscului n vederea diminurii
eIectelor si a stabilirii nivelurilor de suportabilitate de ctre societate se
constituie n etap esential a evalurii si gestionrii Ienomenului ce induce
riscul respectiv. Este vorba de Iapt de o geomorIologie aplicat si integrat
cerintelor societtii umane De altIel, geomorIologia, geomorfologia dinamic
si cea aplicat coexist n majoritatea lucrrilor de anvergur pe plan mondial.
Citm n acest sens doar volumele:
- Applied Geomorphology. Theory and Practice, ed. John Wiley din
Marea Britanie, 2002.
- Les cours d
,
eau , Dynamique du systeme fluvial, de Jean Bravard, Fr.
Petit, Ed. Armand Colin, 2002 si alte editii.
- Geomorfologia aplicat, de M. Panizza, Ed. La Nuova Italia
Scientifcata, Roma, 2000 si alte editii.
- The Humain Impact on the Natural Environement de A. Goudie,
Ed.Blackwel, Oxford, UK, 1999) si alte editii, 2006.
- Sixth International Conference on Geomorphology, sept.7-11, 2005,
Zaragoza, Spania.
Pe plan mondial se acord o atentie special riscului datorat apei, inun-
datiilor, variatelor metode si mijloace de cercetare adaptate particularittilor
geograIice si geologice ale unor regiuni. Sunt elaborate acte normative.
(Dauphine, Risques et catastrophes, 2001; Sellan, Inondations en France:
1910-2004, 2004; Alberto Mariano Caivano, Rischio idraulico e idrogeologico,
2005, etc.)
Exist Centru European de Studiu a Hazardelor Geomorfologice (CERG)
care are ca presedinte pe Costanza Bonadonna de la Universitatea din Geneva
si care organizeaz la fiecare doi ani simpozione si cursuri intensive pentru
tinerii geografi (Natural hazard on built-up areas, Camerino, 2000; Concepts
to approach multiple hazards -Bonn, Germany, September 24-30, 2006)
Au aprut numeroase articole n reviste de specialitate care au avut
chiar si numere consacrate hazardelor (Geomorphogy vol 10/1994,
Gomorphologie relieI, processus, environnment, nr. 1, 2/2002)
Pe plan international scolile de geomorIologie dezvolt, n general,
problematica riscurilor la care este supus teritoriul trii respective.
Dintre articolele cu caracter aplicat mentionm:
Lee S., Choi J., Min K. (2002), Landslide susceptibility analyses and
verification of using the Bayesian probability model, Environmental Geol., 43
Castaldini Doriano, Barbieri Massimo, Bettelli Giuseppe, Capitani Marco,
Panizza Mario (2002), Geological and geomorphological studies in seismic
hazard assessment for territorial planning
Asch Van Theodor (2000), Integrated hazard assessment in the Turrialba
Catchement, Costa Rica, Natural hazards on buit areas.
FrohIeme aIe
ahor4rII
rIsc0I0I a
IIterat0ra 4e
secIaIItate
24

M. del Monte, P. Fredi, E.L. Palmieri, R. Marini, Contribution of

Quantitative Geomorphic Analysis to the Evaluation of geomorphological
Hazards: Case study in Italy, Applied Geomorphology, John Wiley, 2002.
Numeroase site-uri dezvolt tematica riscurilor si hazardelor naturale
(www.earthobservatory.nasa.gov/ Natural Hazards; www.unisdr.org;
www.actionaid.org; www.colorado.edu/hazards, www.landslides.usgs.gov;
www.disaster-info.net/SUMA; www.disaster.ceos.org; www.landslide.
dpri.kyoto-u.ac.jp/ICL.htm; www.oas.org/usde/ publications; www.risk.net;
www.riskworld.com ). O mare parte a acestora au caracter inIormativ, mai
putin de cercetare. Ele sunt ns utile pentru stabilirea dimensiunii globale a
impactului asupra populatiei n anumite perioade si n anumite teritorii.
n Romnia: www.hazardero.com; www.inundatii.go.ro.
n ceea ce priveste literatura de specialitate referitoare la hazarde si
riscuri, mentionm existenta n Romnia a unor cercetri bine documentate
axate pe hazarde naturale specifice teritoriului trii noastre, n mod particular
pentru hazarde de versant, riscuri climatice etc., publicate n Studii si cercetri
de geografie, Revue roumaine de gographie, Revista de geomorfologie,
analele universittilor, Comunicri de geografie, Riscuri i catastrofe editat
de Facultatea de geografie, Universitatea Babes-Bolyai (un colectiv n
coordonarea prof. Victor Sorocovschi). Dac initial (anii 1980 si 1990),
preocuprile se refereau la studiul fenomenologic al riscurilor din arii n care
autorii elaboraser teze de doctorat, n ultimul deceniu acestea au constituit
obiectul unor lucrri axate pe cercetri n teren dar si pe sincronizarea la
cercetrile mondiale n domeniu: Cotet (1978), Blteanu (1983,1992), Blteanu
si colab. (1989, 1994), Grecu (1994, 1996, 1997,1998, 2001, 2002, 2003,
2005), Sandu (1994, 1997), Cioaca (1993, 2002), Dinu (1999), Constantin
(1999), Brndus, Grozavu (2001), Mac, Petrea (2003), Urdea (2000), Schreiber
(1980), Voiculescu (2002), Surdeanu (2004), Armas si colab. (2003, 2005),
Radoane si Radoane (2004) Sorocovschi editor si autor (2002, 2003, 2004),
Floca (2005), Cheval (2003,2004), Haidu (2003), etc.
Pentru ultimii ani redm o grupare tematic, cu cteva exemplificri
(fr a avea caracter exhaustiv).
- probleme teoretice privind terminologia, metodologia cercetrii
fenomenelor extreme:
Mac, Petrea (2003), Sisteme geografice la risc, n Riscuri i catastrofe;
Blteanu (2004), Hazardele naturale i dezvoltarea durabila, Revista
geograIic.
Grecu ( 2006) Hazarde i riscuri naturale, Ed. Universitar.
Armas (2006), Risc i vulnerabilitate Metode de evaluare aplicate n
geomorfologie, Ed. Univ. Bucuresti.
- evaluarea yi analiza riscului environmental, studii regionale:
Irimus (2006) Hazarde i riscuri asociate proceselor geomorfologice n
aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Casa Crtii de stiint
Cluj-Napoca.
Voiculescu (2002) Fenomene geografice de risc n masivul Fgra,
Ed. Brumar, Timisoara.
Josan, Sabu (2004) Hazarde i riscuri naturale i antropice in bazinul
Barcului, Ed. Univ. Oradea.
25

Sandu, Blteanu coord. (2005), Hazardele naturale din Carpatii i

Subcarpatii dintre Trtu i Teleajen, Edit. Ars Docendi, Bucuresti.
Brndus C., Grozavu A. (2001)-Natural hazard and risk n Moldavian
Tableland, Revista de Geomorfologie, Asociatia Geomorfologilor din
Romnia, 3.
- analiza diferitelor fenomene de risc, a vulnerabilitfii:
Bogdan Octavia, Niculescu E. (1999) Riscurile climatice din Romnia,
Institutul de GeograIie, Bucuresti.
Armas Iuliana, Damian R., Sandric I., Osaci-Costache Gabriela (2003),
Julneralilitatea versantilr la alunecri ae teren n sectrul sulcarpatic al
vii Irahva, ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti.
Surdeanu V., Sorocovschi V. (2003), Phenomenes geographiques de
risque dans la depression de la Transylvanie, Riscuri si catastroIe, Ed. Casa
crtii de Stiint, Cluj Napoca.
Sever M., Diaconu D. (2006) nsiaeratii privina mrimea viiturilr
ain septemlrie 2005, pe cursul miflciu al raului Ialmita, Comunicri de
GeograIie, Vol. X, Ed. Universittii, Bucuresti
- cartarea yi cartografierea hazardelor yi a riscului; tehnici de evaluare:
Mac I., Rus I., Serban Gh. (2003), artgrafierea, alternativ n
evaluarea riscurilr naturale, Riscuri si catastroIe, Ed. Casa crtii de Stiint,
Cluj Napoca.
Grecu Florina, Grigore M., Comnescu Laura (2004), Geomorphological
risk in Romanian geographical research. A theoretical and applied view,
Anal. Univ. Bucuresti, vol. LIII.
Haidu I., Sorocovschi V., Imecs Z. (2003), Utili:area S.I.. pentru
estimarea riscului ae praucere a evenimentelr extreme. excesul ae umiaitate
i seceta ain ampia Transilvaniei, Riscuri si catastroIe, Ed. Casa crtii de
Stiint, Cluj Napoca.
ntrebri yi exercitii de autoevaluare
Fixati un punctaj pentru ntrebrile de mai jos:
1. Care este deosebirea ntre notiunile de hazard si risc?
2. Ce este dezastrul? (dar catastroIa?)
3. Care este importanta practic a reprezentrilor graIice si carto-
graIice a Ienomenelor extreme?
4. Ce hrti de risc credeti c sunt mai utile practicienilor si de ce?
5. Ce rol a avut societatea n impunerea cercetrilor n domeniul
Ienomenelor extreme?
6. n ce msur studiul Ienomenelor extreme se constituie n stiint?
7. Dati exemple de hazarde si riscuri utiliznd inIormatiile din
INTERNET.
n baza rspunsurilor Iaceti punctajul Iinal.
26

Test de autoevaluare
1. Analizati tabelul 1.1. si artati:
ce perioade ale anului sunt Iavorabile;
cauza si tipologia dezastrelor;
Irecventa anual si pierderile economice.
2. Analizati tabelul 1.3. si artati care caracteristici deIinesc tipul major
de catastroI.
27

Tema II
Hazarde yi riscuri geologice
Obiective
Tema i propune:
S defineasc con[inutul hazardelor i riscurilor datorate proceselor
endogene;
S descrie dinamica hazardelor;
S arate impactul hazardelor asupra popula[iei;
S exemplifice riscul produs n diferite areale i n timp istoric.
28

29

2. HAZARDE $I RISCURI GEOLOGICE

(FENOMENE DE RISC
DATORATE PROCESELOR ENDOGENE)
Procesele morIogenetice endogene se maniIest Iie n timp ndelungat,
cu viteze si intensitti foarte reduse, numite procese diastrofice (miscrile
tectonice), Iie n timp scurt, cu ritm si intensitate ridicate, cu deplasri
remarcabile de materie solid din interiorul Pmntului sau la supraIata sa -
procesele vulcanice i cutremurele. Cea de-a doua categorie de procese se
constituie n Ienomene de risc, datorit impactului direct asupra populatiei.
Datorit legturii directe cu structura intern a Pmntului ele sunt
denumite Ienomene geologice, generatoare de hazarde, riscuri si catastroIe
geologice. Din analiza ratei de sedimentare pe un milion de ani, s-a dedus c
pn n premezozoic s-au depus circa 100 m de sedimente, n Mezozoic circa
200 m, iar n Cainozoic, 300 m de sedimente. Aceste date, coroborate cu
aIirmatiile geoIizicienilor reIeritoare la cresterea activittii seismice si
vulcanice a Terrei, precum si cu cresterea densittii populatiei ne conduc la
concluzia c riscul la Ienomenele geologice va Ii din ce n ce mai mare, iar
Irecventa dezastrelor va creste dac nu se vor lua msuri de protectie a
populatiei, pe baza experientei nregistrate din producerea anterioar a acestor
Ienomene.
Sistemul tectonicii plcilor litosferice yi relatia cu dinamica endo-
gen. Teoria tectonicii plcilor este una dintre teoriile globale ce se bazeaz
pe cercetri interdisciplinare. A Iost emis n anii 1960, dar mbin cercetri
si idei mult mai vechi (teoria derivei continentelor a lui Wegener, 1912
publicat n 1915 si idei din secolul XIX) cu altele noi. Pe scurt este vorba
de Iaptul c partea exterioar a Pmntului este Iormat din portiuni solide
numite plci, care suport att uscatul ct si oceanul. Plcile au grosimi de
ordinul sutei de kilometri, Iiind sustinute de un strat subiacent al mantalei
astenosIera , care are o consistent ce permite deplasarea plcilor pe supra-
Iata sa. Plcile sunt antrenate n miscare de curenti de convectie din mantaua
terestr ,generati sub inIluenta unor diIerente de temperatur ntre diverse
puncte ale acesteia, n urma degajrii de cldur n procese de dezintegrare
radioactiv sau chiar de Iuziune nuclear (L. Constantinescu, 1992, p. 21).
Plcile tectonice se pot misca unele n raport cu altele, putndu-se Iie apropia
Iie ndeprta, alunecnd lateral Ir modiIicarea distantei dintre ele. LitosIera
oceanic prin miscare ntlneste litosIera continental producndu-se:
subductia, adic coborrea litosIerei oceanice sub cea continental, si
coliziunea celor dou prti care duce la ncretirea crustei terestre, deci la
orogenez. Fenomenul este nsotit de vulcani si cutremure, existnd o
dispunere a acestora dependent de dinamica plcilor (Iig. 2.1 a, b, c).
IectoaIca
IcIIor
I roceseIor
ea4oeae
30

F
i
g
u
r
a

2
.
1
a
.

H
a
r
t
a

p
l

c
i
l
o
r

t
e
c
t
o
n
i
c
e
31

F
i
g
u
r
a

2
.
1
b
.


P
r
i
n
c
i
p
a
l
e
l
e

e
l
e
m
e
n
t
e

a
l
e

t
e
c
t
o
n
i
c
i
i

g
l
o
b
a
l
e

(
d
u
p

L
.

C
o
n
s
t
a
n
t
i
n
e
s
c
u
,

1
9
9
2
)
32

2.1. Fenomene magmatice. Vulcanii

Vulcanul reprezint partea superioar terminal a unui sistem magmatic,
prin care materialul topit ajunge la supraIata terestr sub Iorm de lave, adic
de magme din care s-a degajat cea mai mare parte a Iractiunii volatile.
Formarea, prezenta si evolutia magmelor n litosIer (de la astenosIer
pn la supraIata terestr) sunt cunoscute sub numele de fenomene magmatice.
Termenul de magm este de origine greac (aluat) si a Iost introdus n stiint
de H. Vogelsang (18361874). Termenul de vulcan este de origine latin,
Vulcano fiind numele zeului focului la romani.
2.1.1. Sisteme magmatice
Sistemele magmatice prezint anumite particularitti n Iunctie de
repartitia lor pe orizontal, respectiv de repartitia geograIic pe Terra, si n
Iunctie de dezvoltarea lor pe vertical. Repartitia pe orizontal este strns
legat de tectnica plcilr, si anume de procesele de divergent dintre plci,
de-a lungul riIturilor dorsalelor oceanice (arii de acretie, de extindere sau de
crestere a plcilor) si de procesele de convergent si subductie, de apropiere
si nclecare a plcilor. n Iunctie de aceste arii, magmatismul are anumite
particularitti (Iigura 2.1c).
1. Magmatismul rifturilor este caracteristic dorsalelor oceanice si este
de natur bazic (bazalte ce provin din partea superioar a astenosIerei) sau
ultrabazic. Prin Iunctionarea riIturilor se Iormeaz crusta oceanic. Pe
continente, n lungul riIturilor apar vulcanii activi, dispusi liniar, cum este
cazul Riftului African.
Figura 2.1c. Corelatii ntre plcile tectonice majore, cutremure si vulcanii recenti
Zon de subductie
Zon de coliziune
Dorsala medie oceanic
Directia de deplasare a plcilor
Vulcani
Epicentre de cutremure
33

2. Magmatismul scuturilor este caracteristic scuturilor cu Iracturi

adnci; vulcanii punctiIormi, cu aparate centrale sau revrsri lineare, care
pot s acopere, uneori, supraIete ntinse cu lav intermediar si bazic. Podisul
Deccan, AIrica de Sud, regiunea Parana din Brazilia s.a. s-au Iormat prin
astIel de eruptii.
3. Magmatismul plcilor oceanice este legat de faliile transformate
adnci; se Iormeaz vulcani centrali, grupati n arhipeleaguri (Hawai), vulcani
centrali dispusi liniar (de la Hawai spre nordnord-vest), precum si linia de
eruptie submarin (Feroe, Islanda, Jan Mayen, Svalbard).
4. Magmatismul ariilor orogenice are magme ce provin din partea
inIerioar a tectonosIerei si se realizeaz n mai multe Iaze succesive ntr-un
ciclu orogenic: magmatismul initial, magmatismul sinorogen, magmatismul
postorogen, magmatismul Iinal.
Sistemul magmatic reprezint Iormele si spatiile pe care le ocup
magmele n ascensiunea lor de la baza cutelor pn la supraIat. El se ntinde
de la adncimi de 3040 km pn la supraIat, delimitndu-se (Iigura 2.2):
I - nivelul abisic, al batolitelor;
II - nivelul hipoabisic, al masivelor si canalelor de legturi, Iiloane
pegmatitice;
Figura 2.2. Prtile componente ale unui sistem magmatic:
1. batolit; 2. masiv; 3. lacolite; 4. lame intrusive; 5. Iiloane
pegmatitice; 6. canale de legtur; 7. apoIize, Iiloane
magmatice, stlpi nrdcinati; 8. aparate vulcanice; 9. produse
vulcanice (dup N. Lupei, 1979).
8Isteme
mamatIce
I reIa{Ia
c0 tectoaIca
IcIIor
34

III - nivelul subvulcanic, al lacolitelor;

IV - nivelul vulcanic extrusiv.
Tipuri de magme:
bazice, cu continut de SiO
2
mai mic de 52, caracterizeaz riIturile;
au Iluiditate mare; sunt Ioarte Iierbinti, cu temperaturi de 1000 1100C;
acide, cu continut de SiO
2
mai mic de 62, n zonele proIunde ale
scoartei continentale; au temperaturi de 600800C ; sunt mai vscoase de
1000 de ori dect cele bazice;
intermediare, cu un continut de SiO
2
de 5262; se Iormeaz deasupra
zonelor de subductie, n zonele marginale ale plcilor continentale.
2.1.2. Morfologia aparatului vulcanic
Vulcanii reprezint partea superioar, spre supraIata terestr, a unui
sistem magmatic. Lavele ies la supraIat prin zonele de minim rezistent
din scoart, reprezentate de Iracturile adnci si de regiunile unde scoarta este
mai subtire. n Iunctie de dispunerea si de complexitatea acestora, eruptiile
pot Ii:
centrale, produse la intersectii de Ialii sau prin perforarea depozitelor
geologice;
liniare, produse pe Ialii si Iracturi; dau nastere la sisteme vulcanice
alungite (insula vulcanic Surtsey de circa 800 m lungime, Iormat n 1963
1964 n sud-vestul Islandei);
areale, n lungul Ialiilor si pe Iracturi.
Aparatul vulcanic central are Iorma clasic a unui vulcan si este spe-
ciIic pentru vulcanii din zonele de subductie si din ,punctele Iierbinti. Este
constituit din: con, crater, cos si cuptor (Iigura 2.3).
Figura 2.3. Tipuri de aparate vulcanice
Strat vulcan
Con adventiv
Caldera
Crater
Curgeri de lave
Conul
Piroclastiste
Cosul
Vatr
Maar
Con vulcanic
nou
Curgere
de lav
Aparate vulcanice de tip Iisural
Ocean
Vulcan scut
35

Cnul vulcanic este realizat din suprapunerea succesiv a pnzelor de

lav si (sau) piroclastite, Iorma caracteristic Iiind cea de con cu versanti de
510 (lave bazice) si de 2445 (piroclastite sau lave acide). Unii vulcani
au si conuri adventive (Etna are sute de conuri adventine ce pornesc din
conul principal).
Craterul este microdepresiunea situat n partea superioar a conului si
cosului vulcanic, de Iorm circular cu diametru de sute de metri, n Iunctie
de lave: cele bazice dau cratere mai mari dect cele acide. Unii vulcani, n
special cei cu activitate linistit, au n crater lacuri de lav Iluid (vulcanul
Nyragongo din AIrica).
Coul vulcanic sau hornul este canalul de alimentare cu lav a vulcanului
si se dezvolt ntre cuptorul magmatic si crater, alungindu-se odat cu crearea
conului. n stadiile de inactivitate a vulcanului, cosul poate Ii umplut Iie cu
lav consolidat, Iie cu brecii vulcanice, care pot rmne n relieI dup
deprtarea conului vulcanic.
Cuptorul sau vatra vulcanului reprezint zona cu magm din interiorul
Pmntului care alimenteaz vulcanul. Adncimea la care se aIl diIer de la
5 km la 50 km.
Calderele sunt resturi ale unor aparate vulcanice centrale, de Iorma
unor cldri, a cror genez se datoreaz Iie eruptiei propriu-zise, Iie unor
procese posteruptie (prbusire, eroziune).
Eruptia vulcanic se realizeaz n dou etape: preeruptiv si eruptiv.
n etapa preeruptiv gazele (Iractiunea volatil a magmei) exercit presiuni
enorme nsotite de zgomote subterane si zguduiri; se Iormeaz cosul. Eruptia
se declanseaz prin expulzarea gazelor cu Iragmente solide de dimensiuni
mici si continu cu Iragmente solide de diIerite dimensiuni (de la cteva
kilograme la cteva tone de cenus vulcanic). n Iaza lichid, postparoxismic,
lava din crater curge peste conul vulcanic.
2.1.3. Tipuri de activitate vulcanic
Caracteristicile magmei (continut n SiO
2
si n gaze, temperatur)
determin modul de maniIestare a vulcanilor.
Tipurile clasice au Iost stabilite dup activitatea vulcanilor cu
caracteristici bine cercetate.
Tipul hawaian (vulcan scut = shield volcano) este o eruptie oceanic cu
lave bazice Ioarte Iluide; conul vulcanic are versanti lini (510) si prelungi
pe supraIete mari; nltimea absolut este de peste 5.000 m (de la baza
submarin); craterul este de tip calder, o depresiune de 2030 km n diametru.
Vulcanismul din Islanda are caractere similare (dup unii autori Iormeaz un
tip aparte). Sunt mai putin periculosi. Vulcani cu eruptie de acest tip sunt
Kilauea si Mauna Loa.
II0rI 4e
er0{II I
aarat0I
v0IcaaIc
36

Tipul strombolian (dup vulcanul Stromboli) are lave bazice obisnuite

care dau curgeri pe versantii conului, dar care se si proiecteaz n aer si cad
sub Iorm de bombe si lapii; conul vulcanului are pante mari, de
3040 si este alctuit din alternante de curgeri de lav si depuneri de bombe
si lapili; craterul are dimensiuni reduse.
Tipul vulcanian sau vezuvian are lave acide sau intermediare cu eruptii
explozive; n urma unei eruptii, lava se consolideaz ca un dop pe cosul
vulcanului care este antrenat la eruptia ulterioar; conul este Iormat din strate
de cenus, transIormate n tuIuri vulcanice si are versanti abrupti. Sunt
periculosi att prin caracterul eruptiei ct si prin repetarea eruptiei la intervale
lungi si neprevzute.
Tipul peleean (dup vulcanul Mont Pele, insula Martinica) se
caracterizeaz prin explozii puternice, eruptii de bombe, cenuse, ,nori
arztori. Eruptia din 1902, descris de A. Lacroix (citat de A. Rittmann,
1967), particularizeaz acest tip de eruptie. ncepnd din 1792 au avut loc
eruptii care nu au produs victime sau pagube materiale, permitnd dezvoltarea
orasului Saint Pierre. Lava vulcanului Iiind vscoas, nu curge peste versantii
craterului, ci se ntreste n crater, lund Iorma de stlp sau ac vulcanic. Prin
crpturile acului vulcanic si stratele conului ies gaze, vapori de ap
supranclziti si cenus vulcanic Iormnd nori arztori. La 8 mai 1902, nori
de Iumarole si nori arztori cu viteze de 150 m/s s-au rostogolit asupra
orasului, omornd toat populatia orasului n cteva minute (circa 28.000
30.000 de oameni). Alte eruptii imediate au ridicat acul vulcanic la 476 m.
Acest tip de eruptie a permis explicarea Iormrii domurilor vulcanice.
Caracterul catastroIal este dat de norii arztori.
Tipul Bandai San (vulcan japonez care a erupt dup 1000 de ani, n
1888, expulznd 1 km
3
roci) sau tipul Krakatoa (1883): se caracterizeaz
printr-o eruptie Ioarte violent, exploziv, de lave acide, care arunc n aer
,dopul din cos si partea superioar a conului. Eruptia vezuvian, spre
deosebire de acest tip, se maniIest prin curgeri de lav dup explozia de
cenus. Caracterul catastroIal este ntrit de eruptia dup perioade ndelungate
de mii de ani de inactivitate.
Eruptia ain arhipelagul Krakatoa s-a produs n centrul unei caldere
vechi care avea la supraIat trei insule vulcanice: Rakata, Danan, Perbuatan
si a nceput n mai 1883 prin seisme, cenus vulcanic, zgomote cu o durat
de 510 minute. Deasupra insulei s-a observat un nor circular. La 24 iunie
a Iost expulzat n aer craterul Perbuatan, urmnd o perioad de activitate mai
redus pn la 26 august 1883 (de la ora 13 pn seara, cnd zgomotele
subterane puternice anuntau catastroIa). Seara, eruptiile de cenus deas se
ridicau pn la 30 km, nsotite de blocuri de materiale. La 27 august (ora 10)
n Iaza paroxismal, a avut loc o explozie catastroIal, care a aruncat gaze,
vapori de ap, cenus si blocuri de lav pe o supraIat de un milion de kmp.
Valul seismic (tsunami) provocat de explozie (de circa 3070 m nltime) a
II0rI 4e
actIvItate
v0IcaaIc I
erIc0IotItate
37

omort circa 36 000 de oameni prin soc sau prin necare. SuIlul exploziei a
produs pagube materiale pn la 150 km deprtare, iar zgomotul s-a auzit
pn n Madagascar (la 4.775 km). n jurul vulcanului, pe 827.000 kmp,
cenusa vulcanic a Iormat un strat de 2 m, acoperind ca o platos apa
oceanului.
2.1.4. Produsele activittii vulcanice
n urma eruptiei vulcanice rezult trei grupe mari de produse: gazoase,
lichide vscoase, solide.
Emanatiile ae ga:e se compun n cea mai mare parte din vapori de
ap, dioxid de carbon, dioxid de sulI, azot, la care se adaug clor, acid azotic,
acid IosIohidric, acid clorhidric, cloruri de sodiu, Iier, potasiu. Temperatura
atinge 700800C la nceputul eruptiei. Cantittile de gaze degajate de o
eruptie vulcanic pot Ii Ioarte mari. De exemplu, n 1980, vulcanul St. Helens
din Muntii Cascadelor (S.U.A.) a emis 50.000 tone dioxid de sulI si 25000
tone acid clorhidric.
Principalele emanatii de gaze sunt:
a) fumarolele emanatii Iierbinti cu temperaturi mai mari de 200C,
bogate n ap, acid clorhidric, clor, azot si sulI, care se degaj din Iisurile
vulcanilor activi;
b) solfatarele emanatii de gaze cu temperaturi de 200100C, bogate
n hidrogen sulIurat, care prin reactia cu oxigenul atmosIeric depune cantitti
apreciabile de sulI;
c) mofetele emanatii reci, cu temperaturi sub 40C, bogate n dioxid
de carbon; Iormeaz izvoarele carbogazoase.
Produsele vulcanice lichide sunt lave ce pornesc din craterul vulcanic
sau din fisuri laterale situate pe conul su. Lavele bazice, Ioarte Iluide,
Iormeaz suvoaie, adevrati torenti cu viteze de ctiva metri pe secund,
lungimi de zeci de kilometri si ltimi de 12 km. Lavele intermediare au o
curgere Ioarte lent, datorit vscozittii ridicate. Curgerile de lav pot Ii
evitate pentru c se declanseaz dup Iaza paroxistic. De obicei, eruptia
unui vulcan ncepe prin expulzarea Iragmentelor de roci, gaze si vapori de
ap ce premerg accesul magmei spre supraIat. Eruptia continu cu revrsri
de lav. n Iaza de stingere predomin produsele gazoase. Cea mai mare
amploare o au curgerile de lav din zonele de riIt sau din ,punctele Iierbinti,
cum sunt vulcanii actuali din Islanda si din Hawai.
Produsele vulcanice solide sunt Iormate din cenus vulcanic,
Iragmente de lav aruncate n aer din care, prin acumulare, iau nastere rocile
piroclastice sau cineritele. Anual sunt aruncate n aer mai mult de 0,5 km
3
de asemenea Iragmente cu denumirea (dup dimensiunea diametrului):
blocuri, peste 1 m;
bombe, ntre 10 si 100 cm;
Fro40seIe
actIvIt{II
mecaaIce I
erIc0IotItatea
38

lapili, ntre 0,2 si10 cm;

nisip vulcanic, ntre 0,02 si 0,2 cm;
cenus vulcanic, material pulverizat Ioarte Iin.
Nrii ar:tri sunt gaze ncrcate cu particule Ioarte Iine de lav
incandescent care se deplaseaz spre baza versantului vulcanului cu viteze
de sute de km/or. Rezult din eruptiile laterale ale vulcanului.
2.1.5. Eruptiile vulcanice
De o deosebit important pentru stabilirea intensittii si amplorii riscului
datorat eruptiilor vulcanice este cunoasterea att a violentei vulcanilor dup
tipul eruptiei, precum si a succesiunii Iazelor eruptiei la Iiecare tip.
Cunoasterea particularittilor vulcanilor permite luarea unor msuri
preventive n vederea reducerii impactului negativ asupra populatiei, respec-
tiv deplasarea locuitorilor din zona imediat ntr-o zon cu vulnerabilitate
redus.
1. Vulcanii cu eruptie mixt, cu produse gazoase, solide, lichide, cu
magme de tip dacitic si andezitic, datorit Iazei preeruptive care se maniIest
prin zgomote subterane si zguduiri locale, permit n unele cazuri evacuarea
populatiei din zon.
2. Cei mai violenti sunt vulcanii de explozie, care expulzeaz cantitti
mari de sIrmturi rezultate si din conul si din craterul vulcanului n eruptie.
Au magme vscoase Iormate din dacite si riolite.
3. Vulcanii cu eruptii liniytite se alimenteaz din magme bazice (oIiolite,
bazalte), Iluide si sunt caracteristici vulcanilor din ariile oceanice (Hawai,
Japonia). Ei au un impact ceva mai redus asupra populatiei.
Din categoria vulcanilor cu explozie mixt yi violent se citeaz Vezuviul
si respectiv, Mont Pele (insula Martinica) si Krakatoa din Strmtoarea Sunde
ntre Jawa si Sumatera.
Vulcanul Vezuviu este cea mai veche eruptie consemnat de istorie; este
situat lng orasul Neapole (Muntele Somma). Plinius cel Tnr descrie astIel
primele eruptii:
anul 63 d.Ch. a avut loc un cutremur Ir eruptie vulcanic;
anul 79 d.Ch., 24 august, ora 1 (noaptea) eruptia ncepe printr-o
coloan nalt de gaze si produse vulcanice care s-au depus Iormnd un strat
gros de piatr ponce si cenus vulcanic. Cantitatea mare de precipitatii
atmosIerice a determinat transportarea produselor vulcanice sub Iorm de
noroi vulcanic. Aceasta a acoperit asezrile omenesti cu un strat gros de trei
metri. Spre sIrsitul eruptiei, bombele, lapilii si cenusa vulcanic s-au depus
peste noroiul vulcanic.
Activitatea vulcanului a continuat pn n anul 1136, dup care a urmat
o perioad de 500 de ani de liniste. Eruptiile sale au renceput din 1631 si
au continuat pn n zilele noastre.
39

Vezuviul este un vulcan activ cu perioade lungi de inactivitate ntre

eruptii puternice.
n cazul vulcanilor cu eruptie exploziv si mixt, producerea unor
catastroIe este neprevzut. Un exemplu l constituie vulcanul Mnt Ielee
din insula Martinica. Eruptia din 1792 nu a produs victime. Prin urmare,
activitatea economic a cunoscut o dezvoltare permanent, astIel nct s-a
Iormat orasul Saint Pierre. Eruptia din 1902 a dus la pierderea a circa 28.000
30.000 vieti omenesti, locuitori ai portului, n doar cteva minute.
Violenta vulcanului a Iost inIluentat de un dop de lav ntrit din gura
vulcanului, care a Iortat gazele s izbucneasc lateral. Norii arztori au Iost
transportati de vnt cu o vitez de 150 m/s deasupra orasului. Pn n 1929
si 1932 vulcanul s-a linistit, devenind din nou activ ulterior.
Vulcanul Krakatoa la eruptia din 26 august 1883 a aruncat n aer ntregul
aparat vulcanic, inclusiv dou treimi din insul cu un volum total de circa 18
km
3
. Praful vulcanic a nconjurat Pmntul pn n 1885. n regiunea coastei
din apropiere valurile au avut 70 m nltime. Ele s-au propagat pn la
coastele Americii cu o nltime de 40 cm.
Tipul linitit ae eruptie prezint lave Ioarte Iluide care se transIorm n
adevrati torenti de lav pn la 50 km, se solidiIic treptat. n momentul
eruptiei are loc o intensiIicare a emanatiilor de gaze, urmat de cresterea
volumului de lav n crater si de revrsarea lavei n exterior.
Vulcanul Mauna Loa are 10 200 m nltime, din care 6.000 m sub apa
oceanului. Diametrul de la baz este de circa 400 km. Craterul vulcanului are
5 km diametru, cu un lac de lav. Volumul ntregului con este de 400.000
km
3
.
Din categoria vulcanilor cu eruptii linistite fac parte cei care au format
insulele Azore, Ascension, Sf. Elena.
n insula Islanda cei 20 de vulcani au lave fluide, 78 sunt activi,
producnd azi pagube materiale nsemnate.
Pentru Romnia se citeaz vulcanii violenti riolito-dacitici de la Rosia
Montan (acum 1520 mil. ani). Cenusa vulcanic s-a ntins n Podisul
Transilvaniei dnd tuIurile vulcanice.
2.1.6. Impactul activittii vulcanice asupra populatiei
Impactul activittii vulcanice asupra omului se realizeaz prin:
a) suflul exploziilor si produsele activittii vulcanice;
b) cutremurele care nsotesc activitatea vulcanic;
c) valurile seismice (tsunami).
Suflul exploziilor este deosebit de periculos n cazul eruptiilor laterale,
cnd unda de soc se propag pe orizontal cu viteze de sute de km/or. Unda
produce distrugeri importante pe o raz de zeci de kilometri n jurul vulcanului.
De exemplu, vulcanul SI. Helens din nord-vestul S.U.A: explozia sa din
1980 s-a auzit pn la 300 km deprtare, iar suIlul exploziei a distrus peste
40

600 kmp de pdure pe o raz de 20 km. Explozia lui Krakatoa din 1883 s-a
auzit la peste 4.000 km deprtare, iar suIlul a provocat daune materiale pe
o raz de 150 km.
Explozia a Iost att de puternica, a avut o putere dubl dect bomba de
la Hirosima, nct a dus practic la distrugerea oricrei Iorme de viat n
triunghiul insulelor Krakatoa, precum si n areale ale insulele limitrofe Java,
Borneo si Sumatera, ce au fost devastate de valul tsunami nalt de 32-35 m,
format n timpul exploziei. Astfel ca explozia vulcanului Krakatoa a fost
supranumit catastrofa mileniului.
De asemenea, putem aminti si de explozia violent a vulcanului Tambora
(pe insula Sumbawa, situat la est de Jawa), n 1815, precum si cea a
vulcanului Katmai (Alaska) din 1912, ce a fost auzit pn la
1000 km, iar ploile acide ulterioare exploziei s-au resimtit pn la circa 1000
km.
Emanatiile de gaze inIluenteaz mediul pe distante mult mai mici.
EIectul nociv al emanatiilor de gaze se resimte doar n zona din imediata
apropiere a vulcanului. Actiunea lor se poate maniIesta treptat, n timp, prin
emanatiile de dioxid de sulI, acid clorhidric, acid sulIuric si alte gaze toxice
care sunt emise chiar n perioada de activitate linistit a vulcanului. Emanatiile
pot avea caracter catastroIal n cazul degajrii unui volum mare de gaze.
Gazele toxice eliminate de Vezuviu n 79 d.Ch. au omort peste 2.000 de
oameni, orasul Iiind acoperit cu un strat de cenus vulcanic de 2 m grosime.
Un exemplu mai recent este cel din Camerun, din 26 august 1986, ce
a avut loc n arealul lacului Nyos (circa 30 km
2
), cnd s-au produs asfixieri
de oameni si alte vietti, aIlate pe vi si supraIete joase. Cauzele accidentului
au Iost acumulrile lente de CO
2
, provenit din spatiul magmatic de adnc, n
cadrul lacului, de tip maar, ducnd la suprasaturare si o degazeificare brusca
ce a eliminat circa 80% din CO
2
, restul de 20 rmnnd n continuare n
lac.
Curgerile de lav desi spectaculoase nu constituie dect rar pericole
pentru viata oamenilor. Ele produc ns daune materiale importante. Etna, n
1929, a produs un suvoi de lav printr-o Iisur lateral care a acoperit orasul
Mascali, Icnd 1.500 de victime.
Scurgerile de lav produc putine victime omenesti, populatia avnd n
cele mai multe cazuri timp suficient pentru a fugi din calea lor. S-au luat si
unele msuri de deviere a scurgerilor de lav, prin realizarea unor diguri, prin
dinamitri sau bombe si prin jeturi de ap aruncate pe Iruntea scurgerii, ctre
locuri n care pagubele ar Ii mai reduse. Asemenea interventii au avut loc n
cazul vulcanilor Etna (1983), Vezuviu, Hawaii ()1935, 1942, 1960), Paricutin
(Mexic) etc.
Norii arztori sunt cele mai periculoase produse ale activittii vulca-
nice, producnd un nsemnat numr de victime. De exemplu, norii arztori
rezultati din eruptiile vulcanilor Mt. Pelle si La SouIriere (1902) din Antilele
Mici au Icut 30.000 de victime.
FrIacIaIeIe
eIemeate
v0IcaaIce 4e
Imact as0ra
o0Ia{IeI I
rIsc0I
41

Norii arztori nsotesc n mare parte activitatea vulcanilor, Iiind prezenti

si la Merapi (n Jawa, 1930 si 1967), avnd caracter de torenti incadendescenti,
St. Helens (S.U.A., 1980), unde norul arztor s-a rostogolit 30 km pe o
ltime de 20 de km, si Katmai (Alaska) din 1902.
Laharii Ienomene legate de eruptiile vulcanice Iormate din ap
amestecat cu produse ale eruptiei (cenus, lapili, nisip vulcanic) sunt
adevrati torenti de noroi ce antreneaz blocuri mari de roc ce se deplaseaz
cu repeziciune pe versanti si produc pagube deosebit de mari. Provenienta
apei este Iie din precipitatii, Iie din ghetari. Cum cea mai mare parte a
vulcanilor activi depsesc n altitudine limita zpezilor persistente, rezult c
laharii au o Irecvent mare pe Terra si un impact deosebit de puternic.
Se consider ca cel mai lung torent nregistrat a Iost la Cotopaxi (Ecuador,
n 877), de 300 km, apa provenind ndeosebi din topirea zpezii si ghetii de
deasupra vulcanului. De asemenea, sunt Irecvente n Kamceatka, Japonia si
Indonezia, unde se iau msuri de protectie mpotriva lahariilor periculoase
prin ridicare de diguri cu rolul de a le Irna pornirea si crearea de coline
artificiale, n cazul lahariilor joase, ce permit reIugiul rapid al populatiei.
Cel mai concludent exemplu l reprezint eruptia vulcanului cu ghetari
Nevada de Ruiz din Columbia de est din 14 noiembrie 1985, care constituie
cea mai mare catastroI vulcanic din istoria Americii de Sud, soldat cu
22.000 de morti. Biroul ONU pentru securitate n caz de catastroIe naturale
(UNDRO) a prevzut eruptia eminent a vulcanului nc din noiembrie 1984.
Eruptia propriu-zis a Iost premears de zgomote puternice si de cutremure
de circa 100 km, urmate de curgeri de lave care au topit masa de gheat ce
acoperea cupola muntelui.
Puhoaiele de noroi, piatr incandescent, copaci dezrdcinati au Ior-
mat mase enorme care au acoperit orasul Armero mpreun cu multe alte sate
pn la 40 km distant de vulcan.
Desi se stia cu un an nainte despre iminenta eruptie a vulcanului, totusi
urmrile au Iost dezastruoase datorit gradului mare de populare a zonei.
Echipa de vulcanologi era la Iata locului prezicnd nc din 13 noiembrie
dezastrul ce va urma.
Cderile de materiale - piroclastite modiIic aspectul regiunii pe
distante Ioarte mari. EIectele sunt devastatoare si de lung durat. De exemplu,
n Islanda au decedat 9283 oameni din cauza Ioametei si a bolilor provocate
de eruptia din anul 1783 care a acoperit cu lav sute de kmp de teren.
n Podisul Maya, n sec. III i. Ch., cultura mayas a Iost acoperit de
acumulrile de cenus, o supraIat de peste 8000 km
2
, ducnd la disparitia
ei; n 1943, n urma exploziei lui Paricutin supraIete ntinse de culturi agricole
(orez si trestie de zahar), pe circa 2500 ha, au fost acoperite si numeroase
animale au fost ucise.
Cutremurele de pmnt ce nsotesc activitatea vulcanic pot produce
mari distrugeri si pierderi de vieti omenesti. Orice eruptie este precedat de
42

cutremure. De altIel, 10 din seisme nsotesc eruptiile vulcanice si sunt

provocate de procesele de decompresiune. Impactul catastroIal asupra
populatiei este dat de caracterul lor superIicial, cutremurele producndu-se
pn la o adncime de 60 km. Seismele vulcanice care au precedat eruptiile
din Kamceatka si Hawai s-au situat la 6070 km adncime, Iocarele eruptive
de aici fiind cele mai adnci (H. Tazieff, 1966).
Tsunami valurile produse de explozia vulcanilor submarini prin
Iorta cu care izbesc uscatul produc imense daune umane si materiale. Sunt
Irecvente n Japonia (vezi si p. 60 si cap. Inundatiile costiere).
Cea mai mare catastroI este legat de eruptia lui Krakatoa (1883) cnd
valurile de 35 m nltime au izbit trmurile ducnd la 36000 morti n Sumatera
si Jawa. n urma eruptiilor vulcanice din ultimii 2000 ani s-au nregistrat
urmtoarele victime.
1. Indonezia n 6 eruptii 147000 victime;
2. America Central si de Sud n 4 eruptii 53.000 victime;
3. Italia si Islanda n 4 eruptii 34.000 victime;
4. Japonia si Filipine n 3 eruptii 18.000 victime.
2.1.7. Rspndirea vulcanilor pe glob
Zonele geotectonice ale Pmntului sunt: riIturile, zonele de subductie,
,punctele Iierbinti (Iigura 2.4). Cea mai mare parte a vulcanilor activi se
aIl n riIturile oceanice (peste 10.000 munti vulcanici n Oc. PaciIic). Vulcanii
care vin n contact direct cu populatia sunt cei de pe continente sau insule
(detin circa 87 din numrul vulcanilor activi).
Din numrul total al vulcanilor activi de 500, n zona de subductie sunt
situati 417, n lungul riItului est - aIrican 14, n zonele oceanice 63 (44 n
Oceanul Atlantic, 15 n Oceanul PaciIic si 4 n Oceanul Indian).
Cercul de Foc al Pacificului (62% din vulcanii activi ai globului).
Peninsula Kamceatka 390 vulcani recenti, 19 vulcani activi (Kliucev
4877 m);
Insulele Kurile 39 vulcani recenti, 33 activi;
Arhipeleagul Nipon si Insulele Ryu Kyu 58 vulcani recenti din care
37 activi;
Insulele Filipine 31 vulcani recenti din care 15 activi;
Arhipelagul Indonezian 122 vulcani recenti din care 69 activi;
Insulele Mariane 23 vulcani recenti din care 20 activi;
Malaezia si Polinezia 94 recenti din care 48 activi;
Noua Zeeland (numerosi vulcani recenti si activi);
Insulele Aleutine si Alaska 60 vulcani recenti din care 39 activi;
Muntii Cascadelor 15 vulcani recenti din care 7 activi;
America Central 60 de vulcani recenti din care 42 activi;
Muntii Anzi din America de Sud 60 vulcani recenti din care 47
activi;
Antarctica 16 vulcani recenti din care 10 activi.
43

Figura 2.4. Rspndirea vulcanilor pe glob

I. Cercul de Foc al Pacificului: a - Peninsula Kamceatka (1: Kliucev; 2. Bezmiani); b -
ins. Kurile (3: Alaid); c - arhipelagul nipon (4. Asama; 5. Fuji; 6. Sakurajima);
d - ins. Filipine (7. Taal; 8. Hibok-Hibok); e - arhipelagul indonezian (9. Krakatoa;
10. Merapi; 11. Kelud; 12. Tambora; 13. Lamington); I - Ins Mariane (14: Osima);
g - Noile Hebride (15. Benbow); h - Noua Zeland (16. Tarawera; 17. Taranaki); i - ins.
Aleutine si Alaska (18. Katmai); j - Muntii Cascadelor (19. Mt. Rainier; 20. Lassen Peak);
k - America Central (21. Orizaba; 22. Popocatepetl; 23. Colima; 24. Paricutin; 25. Mt.
Agna; 26. Irazu); 1 - Anzii Cordilieri (27. Tolima; 28. Nevado del Ruiz;
29. Cotopaxi; 30. Chimborazo; 31. Sangay; 32. El Misti; 33. Llullailaco; 34. Aconcagua; 35.
Maipu); m. Antarctida (36: Erebus; 37. Mt. Ross).
II. Antilele Mici (38.. La SouIriere; 39. Mt. Pelee).
III. Zona vulcanic a Oceanului Atlantic (40. Beerenergins, ins. Jan Mayen; 41-42. Hekla
si HelgaIell, Islanda; 43-44. Capelinhos si Fayal, ins. Azore; 45. Pico de Teide, ins. Canare;
46. Pico de Fuego, ins. Capului Verde; 47. Eons, ins. Tristan da Cunha; 48. ins. Ascension).
IV. Zona vulcanic mediteranean: a - Marea Tirenian (49. Vezuviu; 50. Etna);
b - Marea Egee (51. Santorin); c - Orientul Apropiat (52. Ararat; 53. Elbrus;
54. Demavend).
V. Zona vulcanic a Oceanului Indian (55. Karthala, ins. Comore; 56. Piton des Neiges,
ins. Runion; 57. Ross, ins. Kerguelen).
VI. Zona vulcanic a Oceanului PaciIic (58-59. Mauna Loa si Mauna Kea, ins. Hawai; 60.
Orohena, ins. Tahiti).
VII. Zona vulcanic din Africa (61. Kilimandjaro; 62. Kenya; 63. Nyiragongo;
64. Nyamlagira; 65. Ardoukoba; 66. Erta Ale).
Zona de subductie Antilele Mici 17 vulcani recenti din care
9 activi (Mt. Pele 1397 m).
Zona vulcanic a Oc. Atlantic cuprinde 44 vulcani
Zona vulcanic mediteranean cuprinde vulcani activi europeni: Etna,
Vezuviu, Stromboli din Marea Tirenian si Santorin din Marea Egee, precum
si vulcanii stinsi din Orientul Apropiat (Ararat 5165 m; Elbrus 5633 m;
Demavend 5604 m).
44

Zona vulcanic a Oc. Indian cuprinde vulcani activi.

Zona vulcanic a Oc. PaciIic cuprinde 15 vulcani activi situati deasupra
punctelor Iierbinti Mauna Loa 4170 m Hawai.
Zona vulcanic din Africa cuprinde 43 vulcani recenti din care 14 activi
(Kilimandjaro 5895 m; Kenya 5199 m).
Vulcanul Etna
Etna (3340 m) este unul dintre cei mai nalti si cunoscuti vulcani activi din
Europa. Prezint eruptii centrale de tip strombolian.
Cea mai devastatoare eruptie a Etnei a Iost cea din 1669, cnd rurile de
lava incandescent au acoperit sate ntregi, au trecut de zidurile orasului Catania
si s-au oprit n mare.
Figura 2.5. Harta curgerilor de lav ale vulcanului Etna ncepnd cu secolul XIV
Figura 2.6. Fisurile
aprute n timpul primei
Iaze a eruptiei sunt notate
cu a, b, c, d,, iar Iisurile
din cea de-a doua parte
a eruptiei sunt numero-
tate cu ciIre de la 1 la 7.
NE - partea de NE a
craterului, BN - Bocca
Nuova, SE - partea de SE
a craterului, TDF- Turnul
Filozofului, MO - Mon-
tagnola, RS - refugiul
Sapienza, RC - refugiul
Citelli.
Totusi, eruptiile sale din craterul central sunt relativ slabe, mai dese si mai
importante Iiind venirile de lave de pe crpturi laterale ale conului. Un exemplu
evident este eruptia din 1971, cnd un astIel de torent de lava a distrus observatorul
vulcanic. Eruptia s-a desIsurat pe parcursul a cteva luni (aprilie-iunie),
deosebindu-se doua Iaze de paroxism: 5 aprilie 7 mai si 7 mai 12 iunie, dup
cum reiese si din harta de mai jos.
45

Rurile de lav sunt vizibile si pe

imaginile din satelit, Iiind dovada speciIicului
activittii de tip strombolian ce caracterizeaz
vulcanii sicilieni.
Fig. 2.9. Imagine satelitar Landsat 7 ETM asupra
Etnei, 29 iulie 2001. Date preluate de pe: www.boris.
vulcanoetna.com, www.natinalgeographic.com/0202,
www.earth.esa.int/ew/volcanoes/etna
Figura 2.7. Nori de cenusa
si lava si ruri de lava n
apropierea ReIugiului
Citelli n timpul primei Iaze
de la eruptia din 1971.
FotograIii realizate n
aprilie 1971 de Giuseppe
Scarpinati.
Fig. 2.8. Activitatea permanent a Etnei reiese si prin emisiile de cenus si gaze, care au atins
nltimi de 1 500 - 2000 m n ianuarie 1972. n dreapta se observ conul Monti Rossi, craterul
principal al Ilancului eruptiei din 1669, care a eliberat un volum impresionant de lav ce a atins si
distrus si sudul orasului Catania. La poalele conului se aIla orasul Mascalucia, localizat la
300 - 400 m pe Ilancul sudic al vulcanului.
Activitatea Etnei const n eruptii violente, dar mici, care dau curgeri de
lav, dar si eruptii mici numai de gaze si vapori, ce alterneaz cu Iaze de calm,
dar cu activitate solIatarian.
46

2.1.8. Prevederea eruptiilor vulcanice

Prevederea momentului eruptiei vulcanice este deosebit de diIicil pentru
c Ienomenele anteeruptie sunt Ioarte diIerite n spatiu (de la vulcan la vulcan)
si n timp (chiar la acelasi vulcan). Studiile de predictie au la baz datele
unor observatoare vulcanologice, special dotate, situate n diIerite puncte ale
Terrei, cum sunt n S.U.A. (Hawai), Japonia (Aso), Italia (Ercolano lng
Vezuviu), etc. Sinteze realizate de cunoscuti vulcanologi (H. TazieII,
Yokoyama etc.) precizeaz c predictia vulcanologic se bazeaz pe studii
privind:
zonarea vulcanic;
fenomene geochimice;
fenomene geofizice;
schimbri topograIice.
Zonarea vulcanic si propune stabilirea vulnerabilittii terenurilor la
eruptii n Iunctie de pozitia vulcanului, orientarea produselor vulcanice, directia
dominant a vntului etc.
Fenomenele geochimice sunt considerate de unii specialisti ca Ieno-
mene clasice de urmrire a vulcanismului. De exemplu, un paroxism vulcanic
este anuntat de cresterea valorilor raportului sulI/clor de la 1 la 7-8.
Fenomene geoIizice care anunt eruptia unui vulcan sunt Ioarte diIerite:
cresterea temperaturilor n sol si a Iluxului termic, scderea rezistivittii
electrice a substratului, schimbri n cmpul geomagnetic sau gravitational,
activitate seismic local.
Schimbrile topograIice anterioare eruptiei, cum sunt ridicrile lente ale
terenului, se urmresc cu aparate speciale. Sunt mai diIicil de nregistrat
miscrile orizontale ale terenului.
ManiIestrile bazice cu vetre vulcanice putin adnci pot Ii prevzute
mai usor dect alte tipuri de vulcani prin Ienomenele care au loc naintea
eruptiei.
Pe baza inIormatiilor asupra Ienomenelor ce au loc naintea eruptiei se
poate aprecia n general momentul eruptiei, dar nu si intensitatea acesteia.
Datorit Iaptului c Iiecare vulcan are particularittile proprii, este diIicil
s se stabileasc reguli generale de supraveghere si msuri de protectie.
2.2. Fenomene seismice
Ansamblul de Ienomene legate de genez, transmiterea si eIectele
cutremurelor poart denumirea de seismism, domeniu al seismologiei (V.
Lzrescu, 1980).
Seismele sau cutremurele de pmnt sunt Ienomene naturale ce produc
unele dintre cele mai mari dezastre. n perioada 19701980, cutremurele au
provocat moartea a circa 450.000 de oameni si pagube materiale de peste 19
miliarde dolari. n perioada 19201950 au decedat peste 887.000 de oameni.
47

De aceea, se impune cercetarea stiintiIic predezastru a cutremurelor si

educarea populatiei pentru a suporta cu riscuri minime impactul produs de un
viitor seism.
De la nceput apreciem necesitatea explicrii unor termeni ntruct
seismele se maniIest pe supraIete extinse, ntr-un timp scurt.
Hazardul seismic este probabilitatea de aparitie a unui cutremur de o
anumit magnitudine, ntr-un anumit loc si timp. Este exprimat cu parametrii
ce caracterizeaz miscarea terenului n timpul cutremurului (acceleratia, viteza
sau deplasarea), precum si prin hrti de hazard seismic (,probabilitatea ca un
anumit nivel al acceleratiei maxime s Iie depsit ntr-un anumit interval de
timp N. Mndrescu, 1991, p. 94).
Riscul seismic este probabilitatea ca efectele sociale sau economice,
exprimate n bani sau victime s egaleze sau s depseasc valorile asteptate
la un anumit amplasament ntr-un anumit interval de timp (N. Mndrescu,
1991, p. 96).
Riscul seismic a Iost abordat de numerosi autori (dup anul 1970) si
depinde, local, si de Iormatiunile geologice de supraIat. Pentru timp
ndelungat riscul seismic se apreciaz prin perioada de revenire a unui cutremur
cu anumit intensitate sau magnitudine si prin calcularea energiei seismice
medii anuale si compararea ei cu energia eliberat pe an. Riscul seismic
creste atunci cnd energia seismic anual este mai mic dect energia seismic
medie.
2.2.1. Elementele unui seism
Dup deIinitia adoptat n general de nespecialisti, cutremurele sunt
zguduiri bruste ale scoartei terestre ntr-un timp scurt si cu intensitate variabil.
GeoIizic, seismele sunt solicitri elastice de scurt durat ale scoartei terestre,
care se propag cu viteze de peste 1 km/s. Microseismele au o intensitate
Ioarte redus si nu sunt simtite direct de om, dect sunt nregistrate cu ajutorul
seismograIelor. Macroseimele sunt simtite de om si au urmri asupra
constructiilor, n Iunctie de scara intensittii.
EIectele seismelor asupra populatiei, constructiilor si mediului sunt
rezultanta dinamicii terestre si implicit a elementelor ce deIinesc un seism.
Focarul seismic sau hipocentrul este locul din scoarta unde se produc
deranjamente, unde are loc socul initial. Se red n km ce indic adncimea
punctului. Dup adncimea Iocarelor cutremurele sunt: superIiciale sau
normale (pn la 6070 km sub supraIat); mijlocii sau intermediare (70300
km); de adncime (300700 km) (Iigura 2.10).
Epicentrul este punctul de la supraIata Pmntului situat deasupra
Iocarului pe prelungirea razei terestre, antiepicentrul Iiind antipodul epicen-
trului.
00aoaterea
eIemeateIor
0a0I seIsm
48

Pozitiile acestor puncte sunt date de coordonatele geograIice.

Timpul la origine arat momentul initierii cutremurului n hipocentru.
Durata msurat a seismului, de la cteva secunde pn la zeci de
secunde, este mai lung dect durata de producere n hipocentru datorit
timpului n care se transmit undele seismice.
Energia seismului, exprimat n lucru mecanic, se produce datorit
Iracturrii sau schimbrii volumului din scoarta terestr.
Elementele caracteristice ale seismului se stabilesc dup undele seis-
mice: prime sau longitudinale, secunde sau transversale si superIiciale (Iigura
2.11).
Figura 2.10. Elementele unui cutremur de pmnt si componentele
undelor seismice la observatorul seismic (dup Airinei, 1979).
Unghi de emergent
Focar H
Figura 2.11. Propagarea undelor seismice: a. unde longitudinale; b. unde
transversale; c. unde superIiciale (dup Longwell si Flint, citat de N. Lupei, 1979).
Vibratia undelor longitudinale
Vibratia undelor transversale
Directia de propagare a undelor
Vibratia undelor superIiciale
a.
b.
c.
Directia de propagare a undelor
Undele prime (cu simbolul P) se propag prin dilatri si comprimri
succesive pe directia lor de deplasare cu viteze mari de 47 km/s (in crust)
si 8,08,2 km/s (sub supraIata Moho), ajungnd ,primele la un observator.
Undele secunde (cu simbolul S) sunt unde transversale, propagndu-se
prin deIormri perpendicular pe directia lor de deplasare cu viteze de
24 km/s (n crust).
49

Undele prime si secunde se Iormeaz n hipocentru si se transmit spre

epicentru. Viteza lor creste proportional cu puterea a raportului rigiditate/
densitate a rocilor.
Undele superficiale rezult din interIerenta n epicentru a undelor
longitudinale si transversale. Sunt unde lungi (simbolul L) si au viteza
constant de 3,4 km/s. Se propag mai lent n Iormatiunile superIiciale, din
cauza rigidittii reduse a acestora.
Undele seismice se nregistreaz cu ajutorul unor aparate speciale
seismograIe, accelelograIe si seismoscoape existente n statia seismic.
Raza de propagare Iace cu dreapta epicentru hipocentru un unghi numit
unghi de emergent. Primul impuls al razei de propagare se descompune n:
componenta vertical (Z), componenta orizontal spre nord (N) si componenta
orizontal spre est (E).
Faza precursoare este dat de undele longitudinale si apoi de cele
secundare; Iaza principal a microseismului este dat de undele superIiciale;
ultima Iaz este cea de stingere sau Iinal, cu unde de tipul celor din Iaza
principal.
La macroseisme, cele mai distrugtoare sunt undele de supraIat, mai
ales pentru regiunile situate aproape de epicentru.
2.2.2. Litologia yi riscul seismic
Riscul seismic este diIerit n rocile necoezive si n cele coezive. Undele
seismice se propag cu vitez mai mare si pe spatii mai ntinse n rocile
compacte Iat de cele aInate.
n pietrisuri si nisipuri, desi viteza de propagare a undelor este mai
mic, seismele sunt mai distrugtoare. Dac se consider riscul la seisme n
roci cristaline compacte egal cu unu, atunci, n rocile putin coezive si necoezive
riscul va Ii de: 1 : 2,4 (n roci sedimentare cimentate); 1,4 : 4,4 (n nisipuri
umede); 4,4 : 11,6 (n rambleuri); 12 (n terenuri mlstinoase) (N. Lupei,
1979).
2.2.3. Tipuri genetice de seisme
Cutremure de origine tectonic. Peste 90 din cutremure sunt
datorate deplasrilor care au loc n scoarta terestr Iiind strns legate de
limitele dintre marile plci tectonice care sunt si ariile cele mai mobile. H.E.
Reid (1911) a explicat mecanismul aparitiei seismelor prin teoria destinderii
elastice, teorie completat cu cea a tectonicii plcilor. Pe scurt aceasta arat
c datorit miscrii regionale de IorIecare, rocile din cele dou prti ale unei
Ialii sunt deIormate elastic. Cnd se depseste rezistenta la IorIecare are loc
ruperea acestora si descrcarea brusc a energiei elastice acumulate, care
genereaz cutremure. La limitele dintre marile plci tectonice au loc deplasri
divergente (de-a lungul crestelor medio-oceanice), convergente (n zonele de
subductie) si de translatie (de-a lungul ariilor transIormate).
50

n Iunctie de particularittile morIologice si geologice de la limita plcilor

s-au separat 4 tipuri de zone seimice (Iigura 2.12).
SEISMELE:
normale
superIiciale
intermediare
de adncime
Figura 2.12. Repartitia cutremurelor pe Glob
1. Zona seismic a dorsalelor medio-oceanice se caracterizeaz prin
cutremure superIiciale cu magnitudini pn la 6 (pe scara Richter). Reprezint
circa 10 din cutremurele produse ntr-un anumit interval de timp. Focarele
sunt situate n valea riItului sau n creasta nvecinat. Activitatea vulcanic
intens este bazaltic si are un Ilux termic ridicat.
2. Zona seismic cu cutremure superficiale, fr vulcanism. Plcile
se deplaseaz lateral, Ir adaos sau consum de materie ca n cazul dorsalelor
si respectiv al zonelor de subductie. AstIel sunt regiunile Ialiei San Andreas
si Ialiei Anatoliana. n primul caz, sistemul Ialiei se aIl la limita plcilor
Nord American si Nord PaciIic; deplasarea plcilor se Iace cu circa
3,56,0 cm/an.
3. Zona seismic a foselor oceanice adnci este asociat zonelor de
subductie cu mecanismul accentuat din jurul PaciIicului. Hipocentrul
cutremurelor este la adncimi de 20700 km, dispus pe un plan cu nclinri
de 5560 dinspre ocean spre continent (planul BenioII). Magnitudinea
cutremurelor din ,Cercul de Foc al PaciIicului poate atinge sau depsi
valoarea 8 pe scara Richter.
4. Zona seimic continental se extinde lanturilor muntoase orogenice
tinere, unde energia este acumulat la contactul a dou sau mai multe plci
continentale. Cutremurele sunt n general superIiciale (n regiunile muntoase
nalte); cele cu adncime intermediar apar n Carpati.
5. Zonele relativ stabile sunt vechile scuturi ca: Scandinavia, Groen-
landa, partea de est a Canadei, nord-vestul Siberiei, Platforma Est-Euro-
pean, Pen. Arabic, o parte a Indiei peninsulare, prtile central si estic ale
Americii de Sud, AIrica (Ir regiunile RiItului Est-AIrican si Magrebului),
Australia.
6eaeta
seIsmeIor
I tectoaIca
IohaI
51

Cutremure de origine vulcanic. Circa 7 din cutremure preced,

nsotesc sau urmeaz eruptiile vulcanice. Ele sunt asociate n general vulcanilor
explozivi. ntre seismele tectonice si cele vulcanice nu exist o limit transant.
Seismele vulcanice ca si vulcanii se produc datorit tensiunilor eIectelor de
decompresiune. Ele sunt superIiciale, cele mai proIunde cutremure vulcanice
declansndu-se pn la 60 km adncime, unde se aIl Iocarele eruptive.
Seismele vulcanice au caracter local si sunt de mic energie. Seismele cu
hipocentrul ntre 1 si 10 km, uneori 20 km sub supraIat au aspectul unor
seisme normale (tip A, cu Iaze P si S); seismele adnci pn la 1 km, plasate
imediat sub crater, sunt cele mai Irecvente (tip B, Ir Iaze P si S separabile);
seismele cu Iocarul n dreptul dopului de lav al cosului (de explozie) prezint
un soc la nceput care se propag n toate directiile.
Cutremure datorate unor cauze locale (cutremure de prbuyire).
Prbusirile de stnci din regiunile muntoase, de-a lungul Ialezelor sau din
pesteri genereaz seisme de mic energie. Sunt cele mai putin Irecvente
(circa 3). n multe cazuri, cutremurele provocate de prbusirea tavanului
pesterilor sunt asociate unor Ialii active. Un exemplu concludent l constituie
seismul carstic din iulie 1963, care a provocat mari pagube orasului Skopje,
desi magnitudinea a fost de numai 6,3.
2.2.4. Msurarea seismelor
Msurarea seismelor se Iace utilizndu-se dou tipuri de scri: scara
intensittii si scara magnitudinii.
Intensitatea seismelor se apreciaz dup gravitatea distrugerii cldi-
rilor, constructiilor, dup tipul si amploarea deIormrilor supraIetei terestre
si dup reactiile populatiei la socul seismic.
Primele studii asupra urmrilor unui seism apartin lui Robert Mallet,
pentru cutremurul din 1857 care a aIectat sudul Italiei. S-a observat c eIectele
socului se diminueaz proportional cu cresterea distantei Iat de epicentru. n
1873, Rossi si Forel ntocmesc prima scar cu valori ntre I si X. Seimologul
italian Mercalli elaboreaz, n 1902, o scar tot cu 10 grade, modiIicat (n
1931) de Wood si Newmann ntr-o scar de 12 grade. n 1917, Mercalli,
Cancani si Sieberg au elaborat o alt scar, de 12 grade, modiIicat ulterior
de Rothe (n 1942) si de Richter (1956). Aceasta este cea mai utilizat scar
de intensitate, cunoscut sub denumirea de scara Mercalli ModiIicat CMMD
(sau MM) si prezint urmtoarele caracteristici:
Gradul I Nu este simtit. Psrile si animalele sunt nelinistite;
Gradul II Simtit numai de putine persoane care se gsesc n repaus,
n special la etajele superioare;
Gradul III Se simte de unele persoane din interiorul cldirilor;
Gradul IV- Se simte de mai multe persoane din interiorul cldirilor si
de unele aIlate n exterior;
Gradul V Se simte aproape de toat lumea. Multi sunt sculati din
somn;
Gradul VI Se simte de toat lumea, multi se sperie si Iug din locuinte,
unele mobile grele se deplaseaz;
FerIc0IotItatea
seIsmeIor
52

Gradul VII Cei mai multi oameni prsesc locuintele. Este perceput
si de persoanele aIlate la volan. Stricciuni considerabile n cldiri prost
construite;
Gradul VIII Casele se deplaseaz pe Iundatiile lor. Peretii usori sunt
aruncati n aIar. Unii pereti de crmid se prbusesc.
Gradul IX Panic general. Stricciuni considerabile si n structuri
special construite. Crpturi mari n teren.
Gradul X Sunt distruse cele mai multe structuri din crmid. Mari
alunecri de teren.
Gradul XI Putine cldiri din crmid rmn n picioare. Sunt distruse
poduri. Sinele de cale Ierat sunt ndoite puternic.
Gradul XII Distrugerea este aproape total. Obiectele sunt azvrlite n
sus. Au loc modiIicri ale relieIului.
n urma studiilor asupra intensittii cutremurelor se elaboreaz hrtile
seismice prin izolinii ce unesc puncte de egal intensitate seismic, numite
izoseiste (linii de sensibilitate sau culminatie seismic, dup I. Atanasiu,
1961).
Mrimea riscului la seisme este dat de intervalul cuprins ntre 2 izoseiste,
Iiind gradat de la epicentru spre distante din ce n ce mai mari, risc Ioarte
mare, risc mare, risc mediu, risc mic, Ir risc.
Magnitudinea (M) (magnitudine mrime) reIlect energia seismelor,
Iiind deci un criteriu de clasiIicare si msurare cantitativ, introdus pentru a
se evita erorile scrilor de intensitate. Notiunea de magnitudine a Iost introdus
de C. F. Richter n 1935, dezvoltat mpreun cu B. Gutenberg (n 1947) si
sintetizeaz n lucrarea ,Seismicitatea Pmntului (1954, citat de V.
Lzrescu, 1980).
Magnitudinea este o Iunctie logaritmic a energiei eliberate n zona de
Iocar a unui cutremur si este proportional cu ptratul amplitudinii maxime
nregistrate pe seismogram:
M = log A + B
Unde A component orizontal a amplitudinii maxime a deplasrii
solului n undele superIiciale; I constant ce red inIluenta caracterelor
structurale si litologice si distanta de epicentru. ntre energia unui cutremur
si magnitudine exist relatia:
Log E = A + BM
Scara de magnitudine Richter cuprinde valori ntre 1,3 si 8,6. Ultima
valoare corespunde unui seism de intensitatea XII si energia 10
2
6 : 10
2
7 ergi.
2.2.5. Impactul fenomenelor seismice asupra populatiei
Impactul Ienomenelor seismice asupra societtii umane vizeaz, pe lng
numrul de victime si valoarea pagubelor materiale, si aspecte grave, de
ordin psihic si social cu consecinte pe termen lung, diIicil de evaluat. n
consecint, Ienomenele naturale au si o component psihologic.
53

Fenomenele cu impact asupra populatiei au loc att n timpul seismului,

ct si post seism.
Zgomotul produs de cutremure este asemntor tunetului, zgomotului
produs de o crut n miscare pe un drum de piatr. Este mai puternic auzit
n regiuni montane dect n cele de cmpii aluvionare. Durata zgomotului
este diIicil de stabilit. EIectul su ns asupra populatiei este Ioarte mare
cnd este nsotit si de vibratiile pmntului.
Unele fenomene luminoase care apar att nainte si n timpul seismului
ct si dup seism sunt nc insuIicient explicate, asupra genezei lor emitndu-se
o serie de ipoteze. Unele din Ienomenele luminoase observate n timpul
seismului nu au legtur cu cutremurele. Incendiile sunt declansate de ruperea
conductelor de gaze si sunt Iavorizate si ntretinute de materialul din care
sunt construite locuintele, produse chimice, rezervoare de materiale inIlamabile
etc. n San Francisco distrugerile incendiilor reprezint circa 7580, astIel
nct cauza real a catastroIelor (cutremurul) apare mult diminuat.
Anumite fenomene particulare ale apei au Iost puse n evident de
asemenea nainte si dup cutremur. Cele care premerg cutremurele au impor-
tant n predictia cutremurelor. Mentionm astIel modiIicrile nivelului apei
Ireatice din puturi, determinat de dezechilibrul dintre greutatea coloanei de
Iluid si presiunea stratului acviIer. Dintre Ienomenele acvatice care nsotesc
seismul sau continu dup diminuarea vibratiilor terestre, valurile produse de
undele seismice la diIerite distante de epicentru pot avea eIecte catastroIale
asupra populatiei. Valurile seismice apar n lacuri situate la mai multe sute
de km de epicentru. Fenomenul a Iost explicat n 1955 de Anders Kvale
(citat de N. Mndrescu, 1991).
Tsunami (tsu port, nami val, n lb. Japoneza) sunt valuri nalte din
mri deschise si oceane produse de cutremure, eruptii vulcanice sau alunecri
submarine.
Dimensiunile acestor valuri sunt impresionante: 110 km distanta ntre
dou valuri; 1 m nltime (nesesizat de vapoare); 700 km/h vitez; scade
spre trm odat cu cresterea nltimii (la ctiva zeci de m) si a energiei.
Regiunile expuse la tsunami sunt puse sub observatii speciale. n Ocea-
nul PaciIic exist Sistemul de Alarm pentru Valuri Seismice (SSWWS) cu
observatoare seismice n: Berkeley, Tokio, Canada si statii de msurare a
valurilor pe coastele PaciIicului. Sistemul a Iost creat dup catastroIa produs
n Aleutine de tsunami la 1 aprilie 1946. n anii 1960 numeroase tri s-au
alturat sistemului astIel nct din 1965 Sistemul International de Avertizare
Tsunami are centrul n Honolulu. Sistemul are 69 statii seismice, 65 puncte
n care se msoar mareele si 101 puncte de rspndire a datelor n aria
Pacificului.
Valurile provocate de cutremurul din 1 noiembrie 1755 din Lisabona au
devastat coastele Portugaliei, Spaniei, Marocului si au condus la circa 60 mii
morti n Lisabona.
Miycrile (vibratiile) Pmntului n timpul cutremurului au cele mai
puternice eIecte indirecte asupra populatiei. Victimele omenesti si pagubele
materiale sunt determinate de avarii ale constructiilor, cum sunt: prbusirea
8Isc0I
ro40s
4e seIsme
54

cldirilor (partial sau total), a cosurilor, a corniselor, a balcoanelor, a

geamurilor, etc. La acestea se adaug si alte Ienomene ca incendii, inundatii,
boli, distrugerea recoltei etc.
n Chile, n mai 1960, n mai multe zile s-au succedat socuri de
magnitudini cuprinse ntre 7 si 8,7. Criza seismic a nceput la 21 mai ora
6:02, cu intensitatea VIII n arealul oraselor Concepcion (pe coast) si Chillian
(la 100 km de Concepcion, n interiorul trii). Al doilea soc s-a produs dup
o jumtate de or, populatia Iiind ns adunat n piete nu s-au mai produs
victime omenesti. Paroxismul s-a produs duminic 22 mai ora 15:00, o mare
parte din locuitorii orasului Concepcion se aIlau aIar din case, Iavorizat de
o vreme Irumoas. Au Iost distruse 58 622 locuinte din 352 421 cte erau n
arealul aIectat (Haroun TazieII, 1966).
Numrul victimelor a Iost diminuat de Iaptul c seismul s-a produs la
o or din timpul zilei pe timp Irumos. De asemenea, nainte de paroxism s-au
produs zguduiri care au scos populatia aIar din cldiri. Criza seismic a
continuat n urmtoarele 8 zile cu nc trei socuri de mare energie, dup care
au nceput replicile cu magnitudini de gradul 7. Orasele cele mai aIectate au
Iost Valdivia, Puerto Montt si Castro din Ins. Chiloe, unde seismul atinsese
intensitatea XI. De la N la S, ntre 38 si 45 grade latitudine sudic, seismul
a depsit n cele mai multe orase gradul VIII.
n Peru, la 31 mai 1970 s-a produs un cutremur cu magnitudinea 7,5 la
25 km de orasul Chimbote (n partea de nord). CatastroIa a Iost ampliIicat
de Iaptul c au Iost distruse numeroase baraje, apa din lacurile de acumulare
acoperind orase si sate situate n aval. Au murit circa 70 mii oameni si au
rmas Ir locuint peste 800000 persoane.
n China, la 28 iulie 1976, s-a produs un violent cutremur cu
magnitudinea 7,8 n epicentrul de la Tangshan din N-E Chinei. (circa
1 milion de locuitori). Au Iost distruse circa 85 din cldirile cu 2-8 etaje
si circa 90 din cldirile mici, orasul Iiind practic distrus. S-a apreciat c
victimele omenesti ar Ii Iost cuprinse ntre 600.000 si 800.000. Alte pagube
materiale, ca reteaua de ci Ierate (peste 500 km) si autostrzi (228 km)
scoase din circulatie, precum si avariile puturilor de alimentare cu ap, ale
retelei de telecomunicatii dau amploarea cutremurului. Primul soc major s-a
produs la ora 3:43, urmat de un al doilea soc n aceeasi zi.
n Romnia, la 4 martie 1977 (ora 21:21:56,2 secunde la Bucuresti), a
avut loc un distrugtor cutremur cu magnitudinea 7,2 cu epicentrul n Vrancea
si hipocentrul la 110 km adncime. Vibratiile seismice au produs importante
pagube materiale pe circa 35 din supraIata trii. Ele s-au simtit n vest pn
n Roma, n est pn la Moscova, n Bulgaria si Iugoslavia au produs victime
si pagube materiale. Numrul total al persoanelor decedate a Iost de 1570, iar
cel al accidentatilor de 11.275, din care 7576 n municipiul Bucuresti.
Distrugerile provocate de cutremur au cuprins teritoriul Subcarpatilor de
Curbur (localittile Vlenii de Munte, Cmpina, Valea Clugreasc, Boldesti,
Ceptura, Cerasu, Drajna etc.) si interIluviul Arges Colentina (cu mun.
Bucuresti, localittile Drsti, 30 Decembrie, Adunatii Copceni din lunca
Argesului, Mogosoaia si Otopeni de pe rul Colentina, Pasrea). n Bucuresti
55

au Iost avariate grav peste 100 blocuri si s-au prbusit 32 de blocuri. Distrugeri
mari au avut loc si n Craiova, mai ales n cartierele din lunca Jiului, Iiind
grav avariate 556 cldiri.
Avarii importante au Iost si n orasele Iasi, Brlad, n localittile Delesti,
Miclesti, Plopana, Dragomiresti (bazinul hidrograIic al Brladului), Ungureni,
Parincea, Ibesti, Liesti (lunca Siretului), Flciu (lunca Prutului).
Impactul seismului asupra mediului a Iost evident n dinamica versan-
tilor producndu-se mari alunecri si prbusiri de teren n Subcarpatii de
Curbur. Au Iost reactivate alunecrile vechi dar au aprut si multe alunecri
de amploare deosebit (la Albesti, Slon, Zbala si Dumitresti) sau pe areale
mai reduse. Materialele alunecate au barat cursul unor ruri. De exemplu,
lacul Iormat pe rul Zbala (n amonte de localitatea Nereju) a avut 2 km
lungime si 4 m adncime.
Economia national a Iost aIectat grav, valoarea distrugerilor depsind
2 miliarde de dolari.
Inventarul numrului de victime umane si materiale este strns legat de
dezvoltarea societtii n decursul istoriei, de evolutia tehnologiei, constructiei
de locuinte si de aparitia aglomerrilor urbane. Se consider c pn n
prezent au murit mai mult de 13 milioane oameni datorit cutremurelor de
pmnt.
n antichitate si n evul mediu timpuriu, inIormatii asupra distrugerilor
provocate de cutremure se gsesc n documente istorice si scrieri literare. n
Sicilia, n anul 400 n. Hr., datorit unui cutremur s-au surpat 7 mari temple.
Cornelius C. Tacitus (60-117 d.HR) arat c n anul 15 d. Hr., n Asia Mic
au Iost distruse de cutremur 12 orase vestite (Sades, Magnezia, EIes etc.).
Eruptia vulcanului Vezuviu din anul 79 d. Hr. a declansat un cutremur n
sudul Italiei.
n Evul Mediu, documentele istorice nu consemneaz multe seisme.
n sec. XIX si XX s-au nregistrat cutremure catastroIale. n perioada
18971914 au avut loc multe seisme, 71 seisme au depsit magnitudinea 8
(scara Richter).
Cele mai devastatoare cutremure dup 1450 relev Irecventa mare a
acestora n cercul seismic circumpaciIic si n cercul de seisme mediteraneene
(tabelul nr. 2.1).
2.2.6. Cutremurele din Romnia
n Romnia, cel mai mare risc seismic l are regiunea Vrancea. Ea se
nscrie n regiunile seismice legate de orogen, si anume lantului latudinal
alpino-carpato-himalayan. Instabilitatea de la Curbura Carpatilor este explicat
prin tectonica plcilor, si anume prin ,jocul unor plci si microplci
litosIerice. Spre Carpatii si Subcarpatii de Curbur, plcile sunt n miscare
convergent: placa eurasiatic, microplaca interalpin, microplaca moesic si
microplaca Mrii Negre. Dintre acestea, placa eurasiatic si microplaca Mrii
56

Data Locul Morti Magnitudine

1 2 3 4
1456 Napoli 30.000
1556 Sensi 830.000
1716 Alger 20.000
1755 Lisabona 60.000
1759 Baalbek 20.000
1783-1786 Calabria 60.000
1889 10 X Yakutat (Alaska) 8,6 R
1902 22 VIII 40N 77E 8,6 R
1905 4 IV Kangra (India) 19.000 8,6 R
1905 23 VII 49N 98E 8,7 R
1906 31 I Columbia 8,9 R
1906 18 IV San Francisco 700 8,3 R
1906 17 VIII Valparaiso 8,6 R
1906 28 XII Messina 82.000 7,5 S
1911 3 IX Tiansan 8,7 R
1915 13 I Avezzano (Italia) 30.000
1917 IV 29S 177V 8,6 R
1917 26 VI 15S 173V 8,7 R
1920 16 X Gansu 180.000 8,6 R
1923 1 IX Kwanto (Japonia) 140.000 8,2 R
1927 7 III Tango 3.000 7,9 R
1933 3 III Sanriku 3.000 8,9 R
1935 31 V Quetta (Belucistan) 30.000
1938 1 II 5S 130E 8,6 R
1939 25 I Concepcion (Chile) 25.000 8,3 R
1940 10 XI Bucuresti 1.000 7,6 R
1943 10 IX Tottori (Japonia) 1.400 7,4 R
1946 10 XI Ancash (Peru) 1.500 7,4 R
1948 28 VI Fukui (Japonia) 5.300 7,3 R
1949 5 Vm Ambato (Ecuador) 6.000 6,7 R
1950 15 VIII Assam 1.526 8,7 R, 8,6 S
Talelul 2.1
Seisme catastrofale din secolul XV pn n prezent
57

Continuare Tabelul 2.1.

1 2 3 4
1952 4 III Tokachi (Japonia) 600 8,6 R, 8,3 S
1953 9-13 VIII Ins. Ionice 500
7
1954 29 III Granada (Spania) 7 S proI. 640 km.
1956 9 VII Santoria (Thira Grecia) 53 7,7 S
1957 4 XII Altai (Mongolia) 20 8,6 R
1957 13 XII Kurdistan 2.000 7,25 S
1957 25 IV Tesalia (Grecia) 7,25 S
1960 29 II Agadr (Maroc) 10.000
1960 22 V Chile
(soc principal) 8,9 S, media
5-10.000 8,6 S
1965 28 III Chile 1.500
1970 31 V Peru 70.000 7,5 R
1976 28 VII Tangshan (China) 800.000 7,8 R
1977 4 III Romnia 1.570 7,2 R
1985 19-20 IX Ciudad de Mexico Mari pagube 8,1 R si 7,8 R
1988 7 XII Armenia 25.000 7R
1990 20 VI Iran 40.000-50.000 7,7
1990 16 VII Philippines, le de Luon 1.621 7,8
1991 19 X India (Nord) 2.000 7,0
1992 12 XII Indonezia le de Flores 2.500 7,5
1993 29 IX India (sud) 10.000 6,3
1995 16 I Japonia (Kob) 5.500 6,9
1995 27 V Ins. Sakalin 2.000 7,5
1997 10 V Iran (Nord) 1.560 7,5
1998 4 II AIganistan-Tadjikistan 2.400 6,1
1998 30 V AIganistan-Tadjikistan 4.000 6,9
1998 17 VII Papua Nouvelle-Guine 2.183 7,1
1999 25 I Columbia 1.185 6,3
1999 17 VIII Turcia 17.118 7,6
1999 20 IX Tawan 2.400 7,6
2001 26 I India 20.000 7,7
2002 25 III AIganistan (Hindu Kush) 1.000 6,1
2003 21 V Algeria (Algrois) 2.000-3.000 6,7
2003 26 XII Iran - Bam 26.000
58

Prognoza Produs
Zona seismic Magnitudinea Zona seisimic Magnitudinea Data
Oc. Indian 5,9 Sumatra 5,3 1.II
Oc. PaciIic 5,8 Ile. Mariane 6,6 3.II
Japonia 5,8 Honshu 5,4 3.II
M. Mediterana 3,6 Estul M. Mediterane 3,7 3.II
Turcia 4,1 Turcia 3,1 5.II
M. Egee 4,1 M. Egee 3,2 5.II
Oc. PaciIic 6,9 Ile. Mariane 5,3 7.II
Oc. PaciIic 6,9 Estul Honshu 5,2 7.II
Kazakhstan 4,2 Kazakhstanul Central 3,5 9.II
Oc. PaciIic 6,6 Ile. Bonin 6,3 9.II
Turcia 3,9 Turcia 3,4 9.II
Oc. PaciIic 7,2 Ile. Loyality 6,4 10.II
CoreIa|ie ntre predic|ia i producerea cutremureIor
n Iuna februarie 2005 (zoneIe seismice din Europa i Asia)
R
2
= 0,5017
0
1
2
3
4
5
6
7
8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
mag. cutremuruIui (oRichter)
m
a
g
.

e
s
t
i
m
a
t

(
o
R
i
c
h
t
e
r
)
Figura 2.13.
59

Prognoza Produs
Zona seismic Magnitudinea Zona seisimic Magnitudinea Data
Grecia 3,6 Sudul Greciei 3 10.II
Oc. PaciIic 7,1 Hokkaido 5 11.II
Grecia 3,6 Grecia 4,1 11.II
Turcia 3,6 Turcia 3,6 11.II
Oc. PaciIic 6,9 Indonezia 5,9 12.II
M. Egee 3,5 M. Egee 2,8 12.II
Oc. PaciIic 6,2 Vanuatu 5,4 13.II
Kamchatka 6,1 Lacul Baikal 3,6 13.II
China 5 Xingjiang 6,1 14.II
Turcia 3,5 Turcia 3,6 14.II
Turcia 4,3 Turcia 3,4 15.II
Kazakhstan/Uzbekistan 6,9 Hindu Kush 3,9 15.II
Turcia 3,9 Turcia 3,4 16.II
Kazakhstan/Uzbekistan 5,5 Kazakhstan 3,2 16.II
Kazakhstan/Uzbekistan 5,5 Kyrgyzstan 3,4 16.II
Indonezia 7,2 Indonezia 6 16.II
Turcia 3,7 Turcia 3,2 17.II
Turcia 3,7 Creta 4,3 17.II
Oc. PaciIic 7,2 Filipine 5,3 19.II
Indonezia 6,9 Nordul Sumatrei 5,4 20.II
Turcia 4,1 Turcia 3,2 20.II
M. Egee 4,1 Creta 4,7 20.II
Turcia 6,1 Creta 4,3 23.II
Turcia 6,1 Turcia 3,7 23.II
Turcia 3,9 Turcia 3,5 24.II
Grecia 3,9 Dodecanez 3,5 24.II
Fiji 6,9 Ile. Nicobar 5,6 24.II
Sumatra 5,5 Sumatra 5,3 24.II
Iran 5 Vestul Iranului 5,1 24.II
Iran 5 Iranul Central 4,8 24.II
Turkmenistan 5 Tajikistan 6,1 24.II
Fiji 7,6 Nordul Sumatrei 6,7 25.II
Kazakhstan/Kyrgyzstan 4,9 AIganistan/Tajikistan 5,3 1.III
(Date dup http://www.Iotonsas.ro/evaluarseismeeuropaasia.htm )
60

Negre acumuleaz energii n tendinta lor de subductie spre ,rdcinile

Carpatilor, pe planul de aIundare BenioII Periodic, aceste energii se descarc
provocnd vibratii ale scoartei terestre. O parte a energiei cinetice eliberate
din Iocarul Vrancea este transportat pe planuri de Ialii. Se poate admite c
la cutremurul din 4 martie 1977, energia a Iost ,transportat pe planuri de
Ialii n Depresiunea Loviste-Brezoi, unde a constituit un Iocar nou, eIemer,
care a aIectat orasele Rmnicu Vlcea si Craiova, situate la sud, avnd legturi
prin Iracturi crustaIe cu depresiunea amintit (N. Lupei, 1979, p. 235).
O sintez a cutremurelor din Romnia a Iost Icut pentru prima dat
de I. Atanasiu (1961). Acesta prezint si o clasiIicare dup numrul socurilor
puternice si dup pozitia Iocarelor.
Cutremurele monokinetice se caracterizeaz printr-o zguduire
puternic principal:
cutremure moldavice, datorate epicentrului Vrancea, cu hipocentrul
ntre 110 si 150 km;
cutremure transilvanice, cu Iocare ntre Mures si Trnava Mare (anii
1880, 1940);
cutremure prebalcanice, cu Iocare n Bulgaria dar care aIecteaz si
teritoriul Romniei;
cutremure banatice, arealele Vinga, Periam, canalul Bega.
Cutremurele polikinetice se caracterizeaz prin mai multe zguduiri:
cutremure danubiene, pe linia Vrset (Iugoslavia)-Moldova Nou;
cutremure fgrene, pe o directie oblic pe Muntii Fgras (n anii
1832, 1916, 1932);
cutremure pontice, pe o linie paralel cu trmul Mrii Negre (n anul
100 .Ch. a Iost distrus cetatea Bisone-Cavama; 1901, de gradul 10 n scara
Mercalli, distrugeri n sate din regiunea Cavama-Bulgaria).
Cutremurele din Banat sunt legate de Ialiile soclului cristalin ce-l
delimiteaz n blocuri a cror reechilibrare se realizeaz prin acumularea
unor energii care se elibereaz brusc dnd nastere la miscri ale scoartei
terestre. n perioada 19911992 s-au nregistrat seisme cu Iocare la sub
10 km: 12 iulie 1991, ora 13:30 - Banloc, Olbsenita 5,5 M; 15 august 1991
Voiteg 3,8 M (cu Ienomene luminoase); 2 decembrie 1991, ora 10:49
Voiteg 5,7 M; 2 martie 1992, ora 22:33 Masloc-Fibis 4,5 MD.
Cutremurele de pe teritoriul trii noastre au Iost consemnate n docu-
mente si cronici din secolul IV. Ulterior, literatura de specialitate prezint pe
cele mai dezastruoase (tabelul 2.2.):
1472, mari pagube mnstirii Neamt;
1677, prbusirea bisericii Brtia din Bucuresti,
1683, 9 august, s-a prbusit tumul mare al cettii Suceava;
1740, nregistrat la lasi, nsotit de zgomote subterane, de Iisuri ale
solului si de tsniri ale apei;
1790, n Banat, destul de puternic, s-au drmat multe case;
1802, 26 octombrie, s-a maniIestat la Bucuresti prin tsniri de ap si
gaze, prin ondulatii ale solului; s-au prbusit multe case si Tumul Coltei;
61

1829, un cutremur similar celui din 1802;

1838, 11 ianuarie, similar cutremurelor din 1802, 1829, nsotit si de
Ienomene luminoase;
1894, 31 august, epicentrul n zona Galati-Focsani, resimtit n toat
Moldova si Muntenia;
1912, 12 mai, epicentrul n Vrancea, zgomote subterane, a reactivat
falii din Muntenia si Moldova;
1913, 1 iunie, epicentrul n Bulgaria, s-a simtit n Dobrogea si n
partea de sud a Munteniei;
1916, iarna, epicentrul n Muntii Fgras, gradul VIII n scara Mer-
calli; s-au simtit zguduiri timp de mai multe luni (pe versantul sudic n
bazinul Argesului), n unele zile s-au produs 56 zguduiri;
1940, 10/11 noiembrie, epicentrul n Vrancea, intensitatea VIII-IX pe
supraIata dinspre Olt, Dunre si Iasi si maxime rzlete de X n scara Mercalli
la Loptari, Neculele, Petresti, Focsani, Panciu, Trgu Bujor. La Bucuresti
magnitudinea a Iost de gradul 7,6 n scara Richter, iar n regiunea Vrancea
de gradul 8. Hipocentrul a Iost la cel putin 150 km adncime. Harta seismic
a Romniei arat o dispunere aproape egal la nord si sud de epicentru,
izoseistele Iiind mai dese spre Carpati si mai distantate n Cmpia Romn
si Moldova (roci mai putin dure) (Iigura 2.14);
Figura 2.14. Harta seismic a Romniei (dup Ciocrdel si colab., 1965)
1977, 4 martie, epicentrul n Vrancea, hipocentrul la 110 km adncime,
magnitudine 7,2 n scara Richter la Bucuresti. Harta seismic arat o expunere
mai mare a prtii de sud si de sud-vest a Romniei, Iat de cutremurul din
1940.
n concluzie, harta riscului seismic pune n evident Iaptul c ntregul
teritoriu al trii este expus la cutremure cu magnitudine mai mare de gradul
6 n scara Richter (figura 2.15).
8Isc0I
Ia seIsme
a 8omaIa
62

Figura 2.15. Harta seismic a Romniei dup cutremurul din 4 martie 1977
Tabelul 2.2
Seisme 7 Richter, manifestate n Vrancea n perioada 10002000 (dup Cescu, 2001)
DATA ORA MAGNITUDINEA
15 august 1038 3,00 7,0
01 aprilie 1170 - 7,0
13 februarie 1196 7,00 7,3
10 mai 1230 7,00 7,1
1327 - 7,0
10 octombrie 1446 4,00 7,3
29 august 1471 10,00 7,3
24 noiembrie 1516 12,00 7,3
30 aprilie 1590 - 7,0
10 august 1590 20,00 7,0
08 noiembrie 1620 13,00 14,00 7,3
09 august 1679 1,00 7,3
11 iunie 1738 10,00 11,00 7,5
05 aprilie 1740 18,00 19,00 7,0
26 octombrie 1802 10,55 7,7
26 noiembrie 1829 1,40 7,0
23 ianuarie 1838 18,45 7,3
10 noiembrie 1940 1,39 7,4
04 martie 1977 21,21 7,2
31 august 1986 21,30 7,0
2.2.7. Aspecte ale predictiei cutremurelor
Predictia cutremurelor presupune precizarea timpului, locului si magni-
tudinii viitorului cutremur. Pentru constructii, sunt importante si prevederea
63

caracteristicilor miscrii terenului, precum si durata socului seismic n anumite

regiuni. Cercetrile privind predictia cutremurelor dateaz de la nceputul
acestui secol (A. Imamura, B.B. Galitin, H.F. Reid), unele rezultate
obtinndu-se abia n ultimele dou-trei decenii.
Cercetrile asupra prevederii cutremurelor au caracter interdisciplinar si
sunt de natur geologic, geoIizic, geochimic, biologic, geomorIologic.
Unele cercetri vizeaz Ienomene care anunt un seism ntr-un viitor apropiat,
altele, Ienomene care indic iminenta seismului la intervale scurte de timp (o
zi, o or, cteva minute).
n prima categorie se nscriu Ienomenele legate de cauzele seismelor,
cum sunt: modiIicri ale propriettilor Iizico-mecanice ale rocilor anterioare
rupturilor majore din litosIer; starea de stress din hipocentru care induce
perturbri ale presiunii si echilibrului Iizic al unor zcminte de petrol sau
gaze, si care modiIic compozitia chimic si concentratia gazelor dizolvate
n apa subteran; scderea anual, ntr-un timp ndelungat, a energiei seismice
dintr-o arie epicentral sau cresterea Irecventei seismelor dup un timp
ndelungat Ir seisme importante (teoria ,lacunei seismice).
n a doua categorie se nscriu fenomenele ce vizeaz iminenta unui
seism, ca Ienomene mareice nsotite de modiIicri rapide ale magnetismului
terestru si ale cmpului electric din roci si din atmosIer, modiIicri ale
vitezelor undelor prime si secunde ale microsistemelor, starea general de
agitatie a animalelor.
Din perspectiva riscului seismic intereseaz nu att metodele, mijloa-
cele sau procedeele de previziune utilizate de oamenii de stiint, ct alarma
sau informarea populatiei asupra iminentului seism. DiIicultatea rezid si n
caracterul ,probabil al predictiei, alarma Ials putnd provoca perturbri
economice si sociale.
2.2.8. Msuri de autoprotectie a populatiei
Un rol important n reducerea riscului seismic l are proiectarea con-
structiilor si instruirea populatiei cu privire la comportarea n situatii critice
att n Iamilie si n colectiv, ct si n cas si pe strad. Cunoasterea unor
msuri simple de autoprotectie diminueaz numrul de victime.
Prezentm n continuare aceste msuri (dup N. Mndrescu, 1991,
p. 102105) din dorinta de a le Iace cunoscute nu numai studentilor, ci si
altor cititori, tinndu-se cont de riscul mare la seisme pe care l are ntreaga
supraIat a Romniei.
nainte de cutremur. Se va avea grij ca discutiile purtate cu membrii
Iamiliei sau n cercul prietenilor cu privire la cutremure si la eIectul acestora
s Iie calme; nu se vor relata ntmplri tragice petrecute n timpul unor
cutremure anterioare.
Este recomandabil a se stabili un loc anume, cunoscut de toti membrii
Iamiliei, n care se vor aIla: o trus de prim ajutor, un aparat de radio cu
baterii, o lantern, o rezerv de mncare, de preIerint conservat sau
semipreparat, aIlat ntr-o stare ct mai apropiat de cea n care poate Ii
consumat, o rezerv de ap potabil. Dac spatiul permite pot Ii depozitate
pturi si mbrcminte clduroas.
64

Fiecare membru al Iamiliei trebuie s cunoasc tehnica acordrii primului

ajutor. Aceasta va Iace posibil att salvarea unor accidentati usor, ct si
economisirea timpului personalului medical solicitat de cazuri mult mai grave.
Toti membrii Iamiliei trebuie s cunoasc locul si modul de manevrare
a robinetelor de alimentare cu ap, gaze, precum si locul tabloului electric
pentru a putea Ii actionate, respectiv ntrerupte la nevoie. Obiectele grele nu
vor Ii pstrate pe etajere nalte, iar piesele de mobilier sau alte obiecte masive
care se pot rsturna n timpul cutremurului vor Ii ancorate. Este bine a se
stabili un punct de adunare a membrilor Iamiliei pentru a se sti imediat dac
cineva a rmas izolat si eventual are nevoie de ajutor.
n timpul cutremurului cel mai important lucru l reprezint pstrarea
calmului. Panica v poate expune unor riscuri att pe dumneavoastr ct si
pe cei din jurul dumneavoastr. ncercati s linistiti pe cei din jur si gnditi-v
tot timpul la consecintele Iiecrei actiuni pe care o veti ntreprinde. Dac v
aIlati n interiorul locuintei este mai bine s rmneti acolo. Asezati-v n
dreptul usilor dintre camere, lng pereti sau ntr-unul din colturile camerei
n care v aIlati. Stati departe de Ierestre, oglinzi si cosuri de Ium. ncurajati
pe altii s v urmeze exemplul. Urmriti atent obiectele care ar putea cdea
de pe etajere sau bibliotec. n cazul cldirilor cu mai multe etaje evitati
utilizarea liIturilor si nu alergati pentru a iesi din cldire, deoarece scrile se
pot rupe, prbusindu-se cu oameni cu tot. Dac ati rmas blocat n locuint,
deschideti aparatul de radio si lsati-1 s Iunctioneze, iar dac v aIlati n
aIara cldirilor pstrati o distant rezonabil pn la stlpii de sustinere a
conductorilor electrici sau de telegraI, balcoane, cornise sau alte ornamente
exterioare ale cldirilor, care n timpul cutremurului pot deveni adevrate
,proiectile. Nu alergati pe strzi. Dac este posibil, deplasati-v spre parcuri
sau alte terenuri neconstruite. Nu atingeti stlpii sau conductorii electrici
czuti la pmnt. n interiorul camerelor nu utilizati chibrituri, lumnri sau
alte surse de lumin cu Ilacr deschis nainte de a v convinge c nu sunt
scurgeri de gaze. Dac v aIlati la teatru, cinematograI sau magazine mari,
cu iesiri limitate, este deosebit de important s v pstrati calmul. Nu v
precipitati spre iesire, deoarece sute de persoane vor avea aceeasi intentie.
Dac trebuie s prsiti cldirea alegeti iesirea cu cea mai mare grij posibil.
Panica n asemenea mprejurri poate provoca mai multe victime dect socul
seismic. Acelasi calm trebuie pstrat si de persoanele care ar putea rmne
blocate sub drmturi. Este recomandabil n astIel de situatii a se semnala
prezenta prin lovituri n tevi sau n grinzi care pot Ii auzite de la distante
Ioarte mari.
Dac v aIlati ntr-un autoturism n miscare, opriti si rmneti n interiorul
acestuia pn la ncetarea miscrii terenului. Dac sunteti n autobuz, rmneti
pe loc pn ce soIerul opreste autobuzul.
Iup cutremur, cnd vibratiile au ncetat, veriIicati dac n apropierea
dumneavoastr se aIl cineva care are nevoie de ajutor. Acordati primul
ajutor; persoanele rnite grav vor Ii asezate conIortabil acolo unde se gsesc
pn la sosirea echipelor de salvare. Se vor controla instalatiile de ap, gaz
si electricitate. Cosurile de Ium se vor controla pe ntreaga lungime, pentru
65

a se constata dac sunt Iisurate sau crpate; uneori degradri aparent

nensemnate au Iavorizat declansarea unor incendii devastatoare. Nu se vor
aprinde chibrituri si nu vor Ii actionate comutatoare electrice nainte de a
veriIica prezenta gazelor. Nu se va utiliza toaleta pn nu aveti convingerea
c toate conductele de alimentare cu ap precum si canalizarea sunt intacte.
Se va utiliza rezerva de ap, cuburi de gheat din Irigider, conserve, Iructe
si legume. Se va consuma n primul rnd mncare proaspt si usor perisabil
si apoi conservele. Nu se va gti n spatii nchise dect dup examinarea
conductelor de gaz si a cosurilor de Ium. Folositi grtare sau Iaceti Ioc n
zone deschise. Nu se va Iolosi apa din reteaua de alimentare dect dup ce
autorittile au avizat acest lucru, deoarece prin spargerea unor conducte apa
s-ar putea contamina. Nu se va Iolosi teleIonul dect n situatia n care
solicitati ajutor. Se vor scoate de pe carosabil autoturismele proprii, pentru
a usura accesul masinilor de interventie ale pompierilor sau alte mijloace de
transport angajate n ndeprtarea molozului.
Adesea cutremurele puternice sunt urmate de postsocuri care pot Ii la
Iel de severe sau chiar mai puternice dect miscarea initial. De aceea, dup
ce ati ntrerupt gazul, apa si curentul electric va veti deplasa n ordine spre
zonele deschise (parcuri, grdini, stadioane) cele mai apropiate. Fiti receptivi
la solicitrile de ajutor care pot veni Iie din partea organelor de ordine, a
pompierilor, a membrilor grzilor de aprare civil sau organizatiilor sanitare,
dar nu ptrundeti n ariile devastate pn cnd nu vi s-a cerut acest lucru. Nu
rspnditi zvonuri. Acestea au eIecte deosebit de grave n situatii de dezastru.
Analize recente au artat c cei mai vulnerabili n caz de cutremur sunt copii
ntre 4 si 14 ani care nu sunt nici suIicient de puternici din punct de vedere
Iizic si nici destul de maturi pentru a ntelege riscurile secundare cum sunt
incendiile, exploziile, prbusirea unor elemente ale constructiilor, la care se
pot expune. De asemenea handicapatii si btrnii sunt la Iel de expusi. Acestor
categorii de persoane li se va acorda o atentie deosebit.
2.3. Impactul asupra populatiei - exemple
Ciudad de Mexico. La 19 septembrie 1985, a avut loc un puternic
cutremur marin, cu magnitudinea de 8,1 pe scala Richter, n estul Oceanului
Pacific, n fata litoralului vestic al Mexicului. Placa Pacifica se subduce sub
placa Caraibelor, n adncime, iar din timp n timp se produc cutremure.
Capitala Ciudad de Mexico, situat la 400 km de centrul seismic
submarin, a fost grav afectat de acest cutremur (s-au prbusit cldiri, au
izbucnit incendii, au murit 20.000 de persoane). n ziua urmtoare a avut loc
din nou un soc violent cu o magnitudine de 7,5 pe scala Richter. Factorii
determinanti pentru acest dezastru au Iost tipul de subsol, densitatea
constructiilor si amplitudinea locala a undelor seismice (orasul este construit
pe sedimentele lacului Texcoco, n prezent secat, astfel nct la un cutremur
orasul si pierde soliditatea brusc).
Iran yi Turcia. n 24 noiembrie 1976 s-a produs o noua catastroIa
seismic, n zona Asiei de Sud-Vest, n Turcia si Iran. Epicentrul s-a aflat n
zona orselului Muradiye din estul Turciei si a provocat moartea a aproximativ
5.000 de oameni. Evenimentul a fost cu att mai dramatic cu cat era o iarna
8Isc0I
Ia seIsm
66

Talelul 2.3.
Seisme cu magnitudinea > 5 Richter produse in zonele seismice active din Europa
yi Asia
Data Ora Magnitudinea Zona
26/12/2004 00:58 8.9 Sumatera (placa tectonica Indo-Australian)
04:21 7.3 Insulele Nicobar (plac tectonic Indo-
Australiana)
18:43 5.5 India Bangladesh
29/12/2004 13:20 5.7 Insulele Ryukyu
13:58 5.1 Estul Insulei Honshu
30/12/2004 13:29 5.2 Estul Insulei Honshu
09:40 5.3 Japonia
31/12/2005 01:12 5.3 Insulele Kurile
20:13 5.3 Estul Insulei Honshu
02/01/2005 00:24 5.3 Zona Baikal, Rusia
03/01/2005 18:51 5.5 Insulele Kurile
19:59 5.4 Insulele Kurile
07/01/2005 23:19 5.5 Insulele Fiji
08/01/2005 18:45 5.8 Insulele Sandwich
09/01/2005 22:12 6.1 Indonezia
10/01/2005 23:48 5.1 Dodecanese
11/01/2005 04:35 5.0 Dodecanese
12/01/2005 23:11 5.9 Andreanof
13/01/2005 17:36 5.5 Alaska
18/01/2005 14:09 6.3 Hokkaido
15:30 5.3 Hindu Kush
19/01/2005 06:11 6.8 Zona de coasta a Insulei Honshu
06:28 5.3 Kirghizistan
21:37 5.2 Kamceatka
20/01/2005 02:59 5.8 Insulele Kurile
14:16 5.4 Japonia
16:47 5.8 Indonezia
23/01/2005 22:36 5.8 Estul Marii Mediterane
25/012005 08:07 5.0 Granita Iran-Irak
11:39 5.1 Granita Iran-Irak
16:44 5.4 Turcia
27/01/2005 03:56 5.2 Insula Bonin (distana epicentral 9600 km Iat
de Bucuresti)
67

19:09 5.0 Insula Macquarie

27/01/2001 20:09 5.8 Indonezia
28/01/2005 06:06 5.7 Insulele Nicobar
15:46 6.2 Ecuador
29/01/2005 03:38 5.6 Insulele Nicobar
30/01/2005 03:44 5.7 Nicobar
01/02/2005 02:49 5.7 Sumatera
02/02/2005 06:28 5.7 Noua Guinee
09:00 5.3 Sumatera
04/02/2005 18:34 5.4 Honshu, Japonia
05/02/2005 03:34 6.6 Insulele Mariane
07/02/2005 18:41 5.3 Insulele Mariane
20:02 5.6 Noua Irlanda
08/02/2005 02:29 5.2 Estul Insulei Honshu
14:48 6.8 Insulele Vanuatu
09/02/2005 18:46 6.3 Insula Bonin (limita plcii tectonice Filipineze)
10/02/2005 16:53 6.4 Insulel Loyalty
12/20/2005 02:30 5.0 Hokkaido, Japonia
17:40 5.6 Insulele Volcano (distanta epicentral Iat de
Bucuresti 9.900 km)
13/02/2005 01:22 5.9 Indonezia
14/02/2005 18:55 5.4 Insulele Vanuatu
23:38 6.1 Kirghizistan Xinjiang (China)
16/02/2005 20:27 6.5 Tristan
17/02/2005 05:31 6.0 Indonezia
19/02/2005 00:04 6.5 Indonezia
20/02/2005 11:43 5.3 Insulele Andaman
05:08 5.3 Arhipelagul Filipine
21/02/2005 06:10 5.4 Nordul Insulei Sumatera
22/02/2005 02:25 6.3 Iran
03:20 6.1 Arhipelagul Filipine
23:14 5.9 Australia
24/02/2005 07:35 5.6 Sumatera
25/02/2005 13:31 5.6 Insulele Nicobar
20:40 5.3 Sumatera
23:04 6.1 Tadjikistan
ntinuare Talelul 2.3.
68

26/02/2005 12:56 6.7 Nordul Insulei Sumatera

14:25 5.2 Insulele Nicobar
27/02/2005 01:38 5.1 Iranul de Vest
27/02/2005 04:53 5.3 Insulele Fiji
28/02/2005 01:24 5.9 Sudul Pacificului de Est
01/03/2005 07:24 5.3 Chile zona Centrala
02/03/2005 02:21 5.3 Afghanistan - Tadjikistan
10:42 7.1 Marea Banda
03/03/2005 17:10 5.0 Nordul Insulei Sumatera
16:53 5.0 Sudul Iranului
04/03/2005 11;39 5.2 Sudul Arhipelagului Aleutine
19:05 6.1 Talaud, Indonezia
06/03/2005 05:21 6.3 Zemlya
04:40 5.5 Insulele Solomon
25/03/2005 - 6.0 Sudul Iranului
08/10/2005 - 7.6 Pakistan (87.000 de morti, 100.000 de raniti si
3,5 milioane de persoane Iara locuinte)
- 5.7 Turcia
- 5.9 Turcia
15/10/2005 - 7 Taipei Taiwan
16/10/2005 - 5.1 Tokio si mprejurimile capitalei, Japonia
17/10/2005 - 5.7 si 5.9 Marea Egee n largul coastelor vestice ale Turciei
12/01/2006 - 5.1 Pakistan Muntii Hindu Kush
31/03/2006 04:47 6 Vestul Iranului lantul muntos Zagros (66 morti,
1200 rniti)
- 4.7 Vestul Iranului
- 5.1 Vestul Iranului
18/09/2006 - 6.2 Indonezia
08/10/2006 - 5.9 Insula Sumatra
Dup datele preluate de pe:
http:// www. fotonsas.ro /evaluare_seisme_europa_asia.htm
ntinuare Talelul 2.3.
69

Talelul 2.4.
Seisme cu magnitudinea > 5

Richter produse n zona Vrancea (1977-2002)
Data Ora Adncimea H (km) Magnitudinea
04/03/1977 19:22 83.6 7.5
02/10/1978 20:28 154 5.1
31/05/1979 07:20 114 5.2
11/11/1979 15:36 142 5.2
01/08/1985 14:35 102 5.2
21/02/1986 05:39 25 5.4
30/08/1986 21:28 140 7.1
07/12/1986 14:17 15 5.6
30/05/1990 10:40 75 7
31/05/1990 00:17 88 6.3
12/07/1991 10:42 15 5.6
18/07/1991 11:56 18 5.6
19/07/1990 01:27 15 5.1
02/12/1991 08:49 15 5.5
13/03/1998 13:14 151 5.2
28/04/1999 08:47 143 5.4
30/04/1999 03:30 10G 5.0
06/04/2000 00:12 150 5.4
24/05/2001 17:35 150 5.3
22/01/2002 04:57 - 5.1
25/01/2002 10:07 128 4.8
16/03/2002 22:39 146 4.9
30/11/2002 08:15 160 5
Dup datele preluate de pe:
http:// www.fotonsas.ro/Cutremure % 20 nregistrate % 20 n % 20 Romania.htm
70

Talelul 2.5.
Statistica evenimentelor seismice inregistrate n Romnia n perioada 2000-2002
An Luna Nr. evenimente inregistrate Cutremure alarmante
2000 Apr. 06 apr. 03:14
2000 Oct. 14 oct. 17:40
2001 Jan. 1
2001 Feb. 10
2001 Mart. 26 04 Mart. 17:39
2001 Apr. 24
2001 May 27 20 Mai 07:02
2001 Jun. 13 24 Mai 20:36
2001 Jul. 20
2001 Aug. 7
2001 Sept. 17
2001 Oct. 30 17 Oct. 16:01
2001 Nov. 22
2001 Dec. 14
Total ev. nregistrate
n anul 2001 211
2002 Jan. 15 22 Ian. 06:57
25 Ian 12:07
2002 Feb. 28 03 Feb. 09:12
2002 Mart. 42 03 Mart. 14:14
2002 Apr. 57 17 Mart. 00:39
2002 May 60 03 Mai 21:32
2002 Jun. 70 29 Iun. 14:17
2002 Jul. 35
2002 Aug. 43 03 Aug. 15:40
2002 Sept. 57
2002 Oct. 91
2002 Nov. 68 03 Nov. 22:30
30 Nov. 10:16
2002 Dec. 46 30 Dec. 17:41
Total ev. nregistrate
n anul 2002 612
Date preluate de pe: http:// www.fotonsas.ro Statistica %20 Evenimente % 20 Seismice.htm
71

geroas, cu temperaturi de pn la 18 si Iurtuni de zpad. Actiunile de

salvare si aprovizionare a regiunii au Iost ngreunate de soselele devenite
impracticabile n urma declansrii si activrii alunecrilor de teren.
China. Lacul de acumulare XinIeng se aIla situat la circa 170 km nord-
est de orasul Guangzhou, din sudul Chinei, si este mprejmuit de un baraj
nalt de 105 m cu o lungime de 440 m. Dup umplerea lacului de acumulare,
n 1959 a nceput o serie de cutremure, al cror numr a nregistrat 250.000
n 1972. Ca urmare a acumulrii apei ntr-o Ialie, a ptruns apa, iar rezistenta
la fiecare s-a redus si tensiunile elastice acumulate n roc s-au putut elibera.
ntrebri yi exercitii de autoevaluare
1. Care sunt regiunile de pe glob cu risc mare la vulcani si cutremure?
2. Explicati cauzele acestei repartitii.
3. Care sunt Ienomenele vulcanice cele mai periculoase pentru
societate si de ce?
4. Pe baza hrtilor seismice ntocmiti harta expunerii la risc seismic
a teritoriului Romniei si artati cauzele.
5. Care sunt fenomenele seismice cele mai periculoase?
6. Cum se pot diminua eIectele negative asupra populatiei, economiei
si mediului ale vulcanilor si cutremurelor?
7. Care sunt cele mai dezastruoase Ienomene vulcanice si seismice
din ultimii cinci ani? inIormatii de pe INTERNET.
Figura 2.16.
Magni tudi nea estimata si produsa a
cutremureIor vrncene n prima parte a I unii
februarie 2005
0
1
2
3
4
5
1 ll 3 ll 11 ll 12 ll 13 ll 14 ll 16 ll
2005
m
a
g
.

(

R
i
c
h
t
e
r
)
Magnitudi nea esti mata Magni tudinea produsa
Magnitudinea estimat yi produs a
cutremurelor vrncene n prima parte a lunii
februarie 2005
72

Test de autoevaluare
1. Descrieti harta seismic a Romniei (Iig. 2.15). Artati riscul la seisme
n diIerite unitti mari de relieI si explicati cauza.
2. Explicati Iig. 2.13, ce concluzii se pot trage?
73

Tema III
Hazarde yi riscuri geomorfologice
Obiective
Tema i propune:
S defineasc con[inutul hazardelor i riscurilor geomorfologice;
S descrie dinamica hazardelor geomorfologice;
S arate impactul hazardelor geomorfologice asupra popula[iei;
S exemplifice riscul produs n diferite areale n timp istoric.
74

75

3. HAZARDE $I RISCURI GEOMORFOLOGICE

Prezentarea fenomenelor de risc geomorfic (geomorfologice) cu cele de
degradare a solurilor (putin Iortat le putem spune riscuri pedologice) este
justiIicat de relatia de interdependent care exist ntre aceste Ienomene. De
altIel, majoritatea Ienomenelor geomorIice vizeaz si calitatea solului. n
sens restrns, Ienomene strict geomorIice de risc sunt doar acelea care se
reIer la modiIicrile Iormei de relieI. De exemplu, eroziunea hidric pe
versanti care degradeaz solul este n egal msur un hazard geomorIic si
pedologic, iar srturarea solului depinde si de caracteristicile reliefului.
Probleme generale - definitii yi clasificare, categorii yi tipuri
de degradri
Degradrile de teren sunt modiIicri negative ale propriettilor Iizice si
chimice ale solurilor si maselor litologice (rocile din substrat, depozite de
cuvertur), ale caracterelor dimensionale si de Iorm ale relieIului datorit
unor procese geomorIologice si pedologice, avnd drept consecint diminuarea
sau suprimarea temporar sau deIinitiv a posibilittilor de utilizare optim
a Iondului Iunciar (Florea, 2003).
Degradrile de teren sunt generate de dou categorii de procese
Iizico-geograIice actuale:
procese geomorIologice (procese de alterare, procese gravitationale,
procese hidrice etc.);
procese pedologice (gleizare, pseudogleizare, podzolire excesiv).
Degradarea solurilor este un proces vechi, aprut odat cu agricultura.
Extinderea si impactul degradrii solurilor asupra mediului ambiant si asupra
societtii umane sunt n prezent alarmante. EIectele degradrii solurilor se
resimt n diminuarea capacittii de productie a ecosistemelor, n perturbarea
circuitelor biogeochimice ale carbonului, azotului, sulIului si altor elemente
chimice. Se stie c civilizatii nIloritoare s-au dezvoltat pe teritorii cu soluri
Iertile n India, Mesopotamia, Egipt., America Central. Din momentul n
care solurile s-au degradat si le-a sczut Iertilitatea, populatiile s-au strmutat
sau civilizatiile au pierit. Pn n prezent circa 2 miliarde de ha de teren,
cndva Iertile, au devenit neproductive prin degradarea solurilor. Rata curent
de degradare a terenurilor este de 57 milioane ha/an (Florea, 2003).
Consecinta acestui ritm alarmant va conduce la dezechilibre si degradri ale
FroceseIe
eomorfoIoIce
I 4era4area
terea0rIIor
76

mediului ambiant, la deteriorarea bazei de existent a omenirii si a resurselor

ei de hran, la subminarea dezvoltrii economice n ansamblul ei.
Considerate n planul general al modelrii relieIului procesele de
modelare a relieIului si solului sunt absolut normale. Raportate la activitatea
societtii de Iolosire a terenurilor ele exercit actiuni destructive devenind
astIel prcese ae aegraaare a terenurilr.
Aceste procese degradeaz terenurile Iie n conditii naturale de evolutie
(procese cu maniIestare energic continu sau sezonier procesele crionivale;
procese care capt intensitate excesiv doar accidental procese torentiale),
dar cel mai adesea datorit interventiei omului.
Exist dou mari tipuri de degradri:
degradri naturale
degradri antropice
De cele mai multe ori procesele naturale de degradare a terenurilor sunt
generate de activittile necorespunztoare ale omului (deIrisri, agrotehnic
inadecvat a terenurilor n pant, exploatarea improprie a terenurilor).
3.1. Fenomene de risc geomorfic`
3.1.1. Definitie yi clasificare
Riscul geomorIic reprezint ansamblul de amenintri datorate proce-
selor care conduc la modiIicarea caracteristicilor supraIetei terestre (a Iormelor
de relieI) si care au impact negativ asupra populatiei, procese exprimate
calitativ si cantitativ. Exist deci un risc geomorIic n natur, si un risc
pentru societate. Ambele pot aIecta populatia n diIerite grade att direct ct
si indirect prin dereglrile induse mediului de subzistent.
Procesele geomorIologice cu impact negativ asupra populatiei si me-
diului pot Ii clasiIicate dup mai multe criterii. Exist totusi dou mari tipuri
de procese, si anume procese de versant si procese de albie, la care se adaug
si alte tipuri ,speciale (eoliene, litorale, glaciare). Acestea din urm ntr n
parte n vederea proceselor provocate de Ienomenele atmosIerice sau chiar
hidrologice. De aceea Ienomene strict geomorIice de risc sunt cele care induc
modiIicri n Iormele de relieI si au impact asupra populatiei. Din aceast
perspectiv, procesele de versant se pot grupa n procese gravitationale (de
deplasare a maselor pe versant sub impusul gravitatiei) si procese hidrice de
versant (procese n care pe lng gravitatie intervine si apa). Ambele tipuri
de procese inIluenteaz si calitatea solului. La acestea se adaug meteorizatia.
n literatura de specialitate geomorIologic si geologic, n Iunctie de
criteriul utilizat, sunt deIinite mai multe tipuri de deplasare a maselor si,
implicit, mai multe tipuri de procese, cunoscute si sub denumirea de procese
gravitationale, ntruct sunt supuse Iortei de gravitatie (Iigura 3.1).
* Dup Grecu, Palmentala (2003), emrflgie ainamic, cu modiIicri.
77

mbinnd mai multe criterii, dar mai ales tinndu-se cont de criteriul
genetic, de complexitatea mecanismelor deplasrii, procesele de deplasare a
materialelor pe versanti (inclusiv interIluvii) pot Ii grupate n:
procese de deplasare prin cdere;
procese de deplasare datorit suIoziunii;
procese de deplasare prin tasare;
procese de deplasare prin alunecare (alunecrile de teren);
curgerile noroiose.
La acestea se adaug alte tipuri cu caracter particular, cum sunt procesele
derazionale, ncovoierea capetelor de strate, nisipurile curgtoare etc. (Iigura
3.2).
n sens restrns, eroziunea este doar procesul mecanic de desprindere
a particulelor. n cazul solului ns, eroziunea este Ienomenul de natur
mecanic de desprindere a particulelor de material de la supraIata terenului,
dar si de transportare si de depunere a acestora, procese care se produc
aproape simultan. Ca si n cazul altor procese geomorIologice, intensitatea si
ritmul eroziunii depind de caracteristicile agentilor si Iactorilor ce conduc la
declansarea eroziunii terenurilor, de caracteristicile mediului morIogenetic
(roc, vegetatie etc.), precum si de mecanismele interactiunii lor.
Eroziunea terenurilor pe versanti, care nu se reduce doar la eroziunea
proIilului de sol, este produs de: agenti naturali, cnd are loc independent
Fig. 3.1. Tipuri de deplasri gravitationale (dup Selby).
Surpare
Alunecare de blocuri
Desprinderea
stratelor
Alunecare la roci
Alunecarea deluviului
Curgerea deluviului
Alunecare rotational
FroceseIe
4e 4eIasare
I rIsc0I
78

de vointa societtii si nu poate Ii controlat dect prin msuri speciale de

prevenire(er:iune natural, nrmal); agenti antrpici (er:iune antrpic),
n special prin actiuni directe ale omului ce ar putea Ii controlate, dirijate si
care conduc de cele mai multe ori la accelerarea procesului (er:iunea
accelerat).
Agentii principali ce actioneaz prin eroziune pe versant sunt:
apa n urmtoarele Iorme n miscare: pictura de ploaie, pelicular,
concentrat,
gheata n deplasare;
apa marin prin curenti, valuri;
aerul prin vnt;
omul prin arat, spat etc.
Eroziunea, corespunztor Iiecrui agent, este clasiIicat n:
eroziune hidric pe versanti si n albii;
eroziune glaciar;
eroziune marin;
eroziune eolian;
eroziune antropic.
3.1.2. Procese complexe de deplasare prin cdere
Procesele de deplasare prin cdere sunt cunoscute si sub denumirea de
procese gravitationale sau ,pornituri prin cauze mecanice. Dup cantitatea
materialului si modul de deplasare, se deosebesc: deplasri individuale si
deplasri n mas (de mase materiale). n Iunctie de caracterul miscrii ele
pot Ii bruste si lente.
3.1.2.1. Rostogolirile yi cderile libere
Rostogolirile sunt procesele de miscare a particulelor datorit pierderii
echilibrului static ca urmare a actiunii concomitente a trei Iactori greutatea
Fig. 3.2. Clasificarea proceselor de deplasare
a maselor pe versanti (dup Chorley, 1985)
Curgere
Ruri
Curgeri noroioase
SoliIluxiune
Rostogoliri Creep
Alunecri
U
m
e
d
U
s
c
a
t
Rapide
D
e
p
l
a
s
a
r
e
ncet
P
a
n
t
a
79

masei materiale, panta si Iorta de gravitatie. Viteza de deplasare a materialelor

este direct proportional cu unghiul pantei. Desprinderea si miscarea se
realizeaz individual, pentru particule de diIerite dimensiuni, n Iunctie de
Iactorii mentionati mai sus. Tipul deplasrii este de rostogolire (Iigura 3.3).
Fig. 3.3. Procese de deplasare pe versanti si diIerite tipuri de conuri
A
B
Prbusiri (A) si rostogoliri (B)
Cmp de pietre
Panta grohotisului
depinde de constituientii
si
Con de
grohotis
Con de
dejectie
Con de
avalanse
Sisturi 2932
Calcare 3234
Granite 3437
Rostogolirea particulelor de roc se realizeaz astIel nct blocurile de
dimensiuni mai mari se distanteaz mai mult Iat de locul desprinderii si de
baza versantilor, iar cele Iine, mai putin. Se Iormeaz trena de grohotis (pe
versanti cu pante relativ uniIorme pe distante mari) si conurile de grohotis
sau Iormatiuni de rostogolire (formations dboulis, slide rock). Evolutia
ulterioar a conurilor de grohotis se Iace spre atingerea unui echilibru; n
acest caz sunt consolidate si acoperite cu o ptur Iin de materiale de
dezagregare si soliIicare. Se Iormeaz o unitate de racord ntre versantul
abrupt si partea relativ plan de la piciorul acestuia.
La Iormarea acestor trene contribuie si materialele rezultate prin cdere
liber, particul cu particul (de diIerite dimensiuni), deprinse din prtile
superioar sau medie ale versantului spre baza acestuia.
3.1.2.2. Prbuyirile yi surprile
Prbuyirile sunt deplasri brusce sub Iorm de cdere a particulelor
individuale cu dimensiuni mari sau a unor depozite, pe versanti cu declivitate
Ioarte mare (circa 90 grade) (Iigura 3.3). AstIel sunt:
prbusiri individuale cnd desprinderea si punerea n miscare se Iace
pentru particule de diIerite dimensiuni, proces similar cderilor libere;
prbusiri de mase si prbusiri de versant, cnd se prbusesc mase
mari de materiale sau portiuni de versant, termenul de prbusire aplicndu-se
acestui tip.
atar40I
4atorat
4eIasrIIor
ravIta{IoaaIe
80

Cauzele prbusirilor sunt nclinarea mare a stratelor, gradul ridicat de

diaclazare si Iisurare, adncirea rurilor, eroziunea lateral a rurilor sau
subsparea bazei versantului prin actiuni antropice etc. Prbusirile au loc de
obicei n roci puternic coezive care au Iost Iisurate si dezagregate. Exist si
prbusiri pe vertical a unor mase situate deasupra unor cavitti, cum sunt
pesterile sau minele, cavitti datorate unor exploatri subterane, a dizolvri
rocilor etc. (de exemplu, prbusirile de la Ocnele Mari, produse ca urmare
a exploatrii subterane a srii).
Surprile se produc de obicei n roci cu coezivitate redus, Iavorabile
mecanismelor de ntindere si IorIecare: marne, argile, loessuri. Are loc acolo
unde panta limit a Iost depsit de o anumit greutate datorit dislocrii
suportului initial, prin eroziunea bazei versantului. Sunt Irecvente pe malurile
concave ale rurilor, n sectoare de coturi ale acestora situate la baza
versantilor, n Ialezele marine, lacustre. n loessuri si depozite loessoide,
surprile se desIsoar n releu si duc la Iormarea teraselor de surpare.
3.1.2.3. Avalanyele
Avalansele sunt procese gravitationale reprezentate de masele de zpad
si gheat care alunec sau se rostogolesc la vale, mrindu-si n aval, volumul,
greutatea si viteza. Numele avaler a cobor; se Iolosea si termenul de
lavalan, care desemneaz curgerea n lant a materiei Iiind din aceeasi
categorie cu lava. Termenul de avalans sau lavin este Iolosit de oamenii de
munte pentru toate miscrile de zpad sau de gheat de mari proportii. Ca
si n cazul altor deplasri gravitationale exist Iactori potentiali si Iactori
declansatori ai avalanselor (Grecu, 1997).
Factrii ptentiali:
acumularea zpezii;
structura stratelor de zpad;
rezistenta pturii de zpad.
Factrii aeclanatri.
Iactorii potentiali cnd depsesc pragurile ce conduc dezechilibrarea
maselor de zpad;
vntul;
trepidatiile antropice;
cutremurele.
Grosimea zpezii proaspete este considerat Iactor esential n declan-
sarea avalanselor. Dup grosimea zpezii se consider c prezint un anumit
risc pentru:
turisti: 3050 cm;
ci de comunicatie: 4070 cm;
case: 70100 cm;
catastroI peste 110 cm.
Momentul deplasrii este n Iunctie de valoarea precipitatiilor si de
structura stratului de zpad. Vnturile puternice nsotesc sau premerg
avalansele. Sunt si situatii cnd nu vntul declanseaz avalansa.
81

Deci, riscul de avalans depinde de:

importanta precipitatiilor;
structura mantalei de zpad.
Temperatura aerului actioneaz indirect inIluentnd cderile mari de
zpad. Obisnuit, nu constituie un Iactor al avalanselor. Pentru avalanse,
dezechilibrul este dependent de limita de rupere a pturii de zpad
(figura 3.4).
Fig. 3.4. Curba intrinsec a dou tipuri de zpad
|kg/dm
2
|
N
T
|kg/dm
2
|
5
5
Z

p
a
d

n
m
u
i
a
t

p
a
d

p
r
o
a
s
p

Rezistenta pturii de zpad este determinat de actiunea Iortei de

gravitatie, materializat prin unghiul de pant. Pentru zpad, unghiul de
frecare static este de circa 50. Pentru zpada proaspt ns are valori de
90.
n straturile succesive de zpad depuse pe un strat preexistent, tensiunea
normal si tensiunea de IorIecare cresc proportional, coeIicientul de
proportionalitate Iiind egal cu tangenta pantei: = tg
Rezult c o zpad stabil pentru sarcini mici poate Ii instabil pentru
sarcini mai mari. Zpada pus n miscare se deplaseaz n Iunctie de unghiul
de Irecare cinetic (Irecare de alunecare). Pe versantii al cror unghi cu
orizontala este cuprins ntre unghiul de Irecare cinetic si unghiul de Irecare
static, zpada nu curge, dar, pus n miscare datorit unor cauze brutale, ea
nu se mai opreste.
Pe msur ce o mas de zpad coboar, lucrul mecanic al greuttii este
mai mare dect lucrul mecanic al Irecrii interne. O anumit cantitate de
energie eliberat rupe coeziunea zpezii si pune n miscare particulele
nvecinate. AstIel nct masa de zpad care coboar este din ce n ce mai
mare n aval, producndu-se o avalans.
82

Tipuri de avalanye
Exist mai multe tipuri de avalanse, n Iunctie de criteriul folosit.
1. Iup grsimea stratului ae :paa antrenat n micare:
avalanse de supraIat;
avalanse de adncime.
2. Iup calitatea :pe:ii:
avalanse cu zpad prIoas (pudroas) proaspt;
zpad viscolit;
zpad proaspt umed;
zpad n grunti rotunjiti, care se Iormeaz prin diageneza zpezii
proaspete.
L. Lliboutry (1965) prezint urmtoarele tipuri:
avalanse pudroase;
avalanse n plci care alunec pe versanti;
avalanse de zpad umed;
avalanse de primvar.
Putin modiIicate ca denumire, dar n esent utiliznd criteriul caracte-
risticilor zpezii, Gumuchian (1983, citat de Voiculescu, 2002) d urm-
toarea clasiIicare: avalanse de zpad recent, avalanse de zpad pudroas,
avalanse mixte, avalanse n plci, avalanse rezultate din topirea zpezilor de
primvar.
Alte clasiIicri au n vedere pe lng caracteristicile zpezii si alte
criterii, cum sunt cauza desprinderii, tipul de desprindere si tipul de depla-
sare, pozitia supraIetei de alunecare si Iorma traseului de deplasare, criterii care
se regsesc la deplasarea si a altor mase de materiale pe versanti (tabelul 3.1).
Diferentieri
Avalan ae :paa fr
ce:iune
- ruptur care pleac dintr-un
punct
Avalan ae funa
- supraIata de alunecare pe sol
Avalan ae :paa curgtare
Avalan ae :paa umea
Avalan ae cular
Avalan ae versant
- pn la piciorul versantului
Avalan prvcana pagule
crprale
- schiori si alpinisti
Tabelul 3.1
Clasificarea avalanyelor (dup Societe OFEEP, 1997, cf. Voiculescu, 2002)
Criteriul
Forma sprturii
Pozitia supraIetei de
alunecare
Miscarea
Umiditatea
Forma traiectoriei
Lungimea traiectoriei
Tipul pagubelor
Tip yi caracteristici
Avalan n plci
- ruptur de-a lungul unei linii,
muchie (linie de intersectie),
perpendicular pe supraIata de
alunecare
Avalan ae suprafat
- supraIat de alunecare n stratul
de zpad
Avalan puaras
Avalan ae :paa uscat
Avalan ae suprafat
Avalan ae vale
- pn n vale
Avalan prvcana pagule
materiale
- case, pduri, ci de comunicatie
83

Avalanyele de zpad prfoas, uscate, se produc n zpada proaspt,

Ir coeziune, la scurt timp dup cderea ei (Iigura 3.5). Frecventa lor este
Fig. 3.5. Schema dezvoltrii unei avalanse pudroase (dup Lliboutry, 1965)
AEROSOL
AER
COMPRIMAT
AER
IMOBIL
(p
A
)
w
h
(p)
v

maxim n mijlocul iernii, n Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt avalanse

Iie superIiciale Iie de adncime, Ioarte repezi. Avalansele de adncime sunt
speciIice regiunilor cu clim rece si uscat. Avalansele sunt periculoase nu
numai prin eIectul greuttii zpezii, ci si prin presiunea aerului care are
eIectul unui uragan. DiIerenta dintre coeIicientul cinetic si cel static este
Ioarte mare, din aceast cauz viteza zpezii creste rapid pe pant. Dup
Oechslin (citat de Lliboutry, 1965):
V = 64
h
m/s = 230
h
km/h.
Avalansele de acest tip sunt periculoase pentru c:
presiunea static exercitat n stratul de aer comprimat este mare
(0,1 atm);
Se citeaz avalansa Gastein din 1951, cnd victimele au prezentat rupturi
ale plmnilor datorate undei de soc cu o presiune de circa 3 atmosIere.
n Irontul avalansei se Iormeaz curenti ascendenti si contracurenti
deosebit de violenti.
- cnd avalansa loveste direct o constructie, presiunea de oprire poate
atinge valori Ioarte mari, de ordinul a mai multe tone pe metru ptrat;
- victimele sunt proiectate de ctre suIlu sau sunt asIixiate de zpada
pulverizat.
Avalanyele de zpad umed se Iormeaz n zpada mbibat cu ap,
zpad grea. Deplasarea are loc pe diIerite culoare cu o vitez de 30...80 km/
or (Iigura 3.6).
84

Fig. 3.6. Structura avalansei de zpad umed (dup Lliboutry, 1965)

Zpad proaspt
Zpad semidur cu boabe Iine
Zpad dur cu boabe Iine
Zpad curgtoare
Zpad dur
R
u
p
t
u
r
a
S
t
r
a
t
u
l

g
l
i
s
a
n
t

a
l

a
v
a
l
a
n
s
e
i
T
e
r
e
n
Stratul dur pe care
avalansa gliseaz
Stratul lubreIiant
VITEZA
FRONTULUI
85

Presiunea acestei avalanse este Ioarte mare putnd atinge 10...20 t/m
2
n
cazul acestui tip de avalans:
V = 116
h
m/s = 417
h
km/h.
Avalanyele n plci sau de rostogolire se produc dup trei-patru zile de
la cderea zpezii, cnd se Iormeaz o crust superIicial si o anumit
consolidare si datorit vntului. Mecanismul avalansei se aseamn putin cu
cel al alunecrilor (Iigura 3.7).
Fig. 3.7. Avalans n plci de zpad, (dup Lliboutry, 1965)
A
Locul de
desprindere Fisuratie
SupraIata de
alunecare
Peretele de
respingere
Peretele de
respingere
SupraIata de
alunecare
Fractur perpendicular
pe pant
Blocuri din ptura de zpad alunecat
Deplasarea este determinat de straturile de zpad care actioneaz ca
un lubriIiant.
Avalanyele de primvar se produc n zpezi mai grele si vechi, la
primele temperaturi ridicate de primvar. Sunt avalanse mari, de adncire,
care antreneaz si o parte din materialele de pe versanti. Viteza lor este:
V = 18
h
m/s.
Survin de obicei n locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse
dect la celelalte tipuri de avalanse.
3.1.2.4. Impactul asupra populafiei
Spre deosebire de cutremure si vulcani, unde Iactorul preventiv este
limitat, n cazul deplasrii materialelor pe versanti, msurile de prevenire si
de combatere sunt mult mai eIicace. Prbusiri si rostogoliri de roci se produc
pe tot globul unde versantii prezint conditii Iavorabile. Frecvent mare au
ns n regiunile Iavorabile nghet-dezghetului sau cu alternante puternice si
repetate de temperatur de la zi la noapte, care Iavorizeaz procesele
Iizico-mecanice de distrugere a rocii. Una din cele mai mari prbusiri se
citeaz a Ii cea din Muntii Pamir, din valea Bartango, n 1911. Masa de roc
deplasat a Iost de circa 4800 milioane metri cubi, care a barat rul crend
8Isc0I
I rocese
ravIta{IoaaIe
86

un lac de circa 75 km lungime si 262 m adncime. n tara noastr, tipic este

prbusirea unui pinten de munte care a barat valea Bicazului si a creat Lacul
Rosu, n 1837.
Avalansele constituie unele dintre Ienomenele cu cel mai ridicat risc
pentru societate, datorit impactului direct pe care l au asupra populatiei si
mediului. n Muntii Alpi se produc n permanent avalanse cu urmri
catastroIale, n decursul istorie sute de mii de oameni czndu-le victime. n
14 ani (19751989), n Muntii Alpi s-au nregistrat 1622 de morti datorit
avalanselor. Evolutia anual a numrului de victime n aceeasi perioad arat
c n iernile 19771978 si 19841985 au Iost cele mai multe victime
(147 si respectiv 180) (Iigurile 3.8, 3.9).
Avalanse cu urmri catastroIale se produc n toate regiunile montane cu
zpezi. n Carpatii Romnesti avalansele sunt putin cercetate, o cartare a
riscului la avalanse Iiind deosebit de util.
Fig. 3.8. Numrul de morti datorit avalanselor n Muntii Alpi (19751989)
Fig. 3.9. Numrul anual de morti datorit avalanselor n Muntii Alpi (19751989)
ELVETIA
413
FRANTA
452
GERMANIA
36
AUSTRIA
381
ITALIA
340
500
400
300
200
100
0
76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89
2000
1500
1000
500
0
100
123
147
102
100
109 106 103
140
180
146
85
123
58
Morti/Ani Cumul Alpi
3.1.3. Procesele de deplasare prin sufoziune yi tasare
3.1.3.1. Sufoziunea
SuIoziunea este procesul de ndeprtare a particulelor Iine din interiorul
rocilor aInate sau poroase de ctre apa ce circul prin roci. Termenul de
suIoziune semniIic a spa pe dedesupt, a submina si deriv de la latinescul
87

suffodio. A Iost introdus de Pavlov n 1898. n Iunctie de agentul principal

care determin suIoziunea exist dou tipuri principale:
suIoziune chimic;
suIoziune hidrodinamic.
Sufoziunea chimic este procesul de ndeprtare a particulelor Iine prin
ai:lvarea srurilr depuse pe porii rocilor si transIormarea lor n solutie. n
spatiile libere are loc migrarea particulelor Iine si accentuarea golurilor, apoi
tasarea acestora si Iormarea unor microdenivelri la supraIata terestr.
Sufoziunea hidrodinamic sau suIoziunea mecanic are ntelesul de
suIoziune n sens larg si este procesul de antrenare de ctre apa subteran
a celor mai Iine particule din masa rocilor nisipoase, atunci cnd n timpul
Iiltrrii se depseste o anumit vitez, numit vite:a critic. Este Irecvent
si n zona spturilor pentru constructii, n bazinele de decantare din industria
minier si cea energetic.
SuIoziunea hidrodinamic lent are loc n conditiile curgerii subterane
naturale, iar cea rapia si farte rapia, n cazul antrenrilor din spturi
pentru Iundatii sau n alte scopuri.
Procesul de suIoziune hidrodinamic apare si evolueaz n Iunctie de
caracteristicile rocilor (mrimea granulelor, porozitate, gradul de ndesire,
coeIicientul de neuniIormitate), de caracterul curgerii subterane, respectiv
de gradientul su hidraulic.
SuIoziunea hidrodinamic are loc n roci nisipoase sau n depozite de
nisipuri n amestec cu alte depozite mai grosiere sau mai fine.
Curgerea subteran depinde de viteza de Iiltrare. SuIoziunea are loc n
cazul unei curgeri turbulente a apei subterane si nu n curgerea laminar.
Jite:a critic ae filtrare este viteza care marcheaz trecerea de la curgerea
laminar la cea turbulent (tabelul 3.2). La viteze de Iiltrare mai mici dect
v
cr
curgerea este laminar si nu se produce antrenarea particulelor. La nisipuri,
viteza critic de antrenare a granulelor de nisip se reduce o dat cu micsorarea
diametrelor granulelor.
Coeficientul de neuniIormitate al nisipurilor si porozitatea inIluenteaz
direct intensitatea suIoziunii.
Tabelul 3.2
Cteva valori ale vitezei critice de filtrare (Maslov, citat de Florea, 1979)
d(mm) 1,00 0,50 0,10 0,05 0,01 0,005 0,001
v
cr
(cm/s) 0,00 7,00 3,00 2,00 0,50 0,120 0,020
3.1.3.2. 1asarea
Tasarea este miscarea lent eIectuat pe vertical n interiorul stratelor
de roci aInate sau clastice, sub Iorma compresiunii sau ndesrii impuse de
atar40I
4atorat
s0fotI0aII
I tasrII
88

greutatea proprie sau de o suprasarcin. Termenul este de origine Irancez

(tasser a nghesui, a comprima). Exist dou tipuri de tasare:
tasarea prin consolidare (de consolidare);
tasarea prin subsident.
Tasarea prin consolidare este cea mai cunoscut si are loc datorit
suprancrcrii prin constructii, alunecri, nruiri, cnd tasarea devine mai
activ. Fenomenul se produce atunci cnd indicele golurilor raportat la
greutatea materialelor pe unitatea de volum creste sau cnd greutatea se
mreste. Poate Ii calculat Iolosindu-se diIerite Iormule (Bncil, 1980, 1981;
Palmentola, Grecu si colab., 2003)
Tasarea de subsident are loc n cazul exploatrii apelor subterane, a
zcmintelor de petrol si de gaze, a srurilor (prin dizolvare n subteran).
Calcularea tasrii prin subsident se Iace Iolosindu-se aceeasi Iormul ca n
cazul tasrii prin consolidare considerndu-se c grosimea stratului deIormabil
este egal cu grosimea zonei asecate h, p
1
0 la partea superioar a stratului
deIormabil (a zonei asecate) si p
2
= Aq; n acest caz tasarea este dat de
Iormula:
S =
E
h q

2

Aq sarcina geologic generatoare a subsidentei daN/cm
2
.
Aq (
st
`
i
) h
n care:
st
este greutatea volumetric n stare saturat (tI/m
3
);

i
= greutatea volumetric n stare inundat;
h = grosimea stratului deformabil din cuprinsul zonei asecate (cm).
E = modul de compresivitate ponderat al stratelor din cuprinsul
zonei asecate (daN/cm
2
).
3.1.3.3. Impactul asupra populafiei
Cunoasterea mecanismului suIoziunii mecanice si al tasrii are impor-
tant practic deosebit, n special pentru amplasarea constructiilor, stabi-
litatea iazurilor de decantare etc. Exemple pot constitui galeriile eIectuate
pentru constructia metroului din Bucuresti si procesele de pe terasa Dunrii
la Brila, care aIecteaz cldirile.
3.1.4. Alunecrile de teren
3.1.4.1. Definifie yi semnificafie social
Notiunea de alunecare de teren deIineste att procesul de deplasare,
miscarea propriu-zis a rocilor sau depozitelor de pe versanti, ct si Iorma de
89

relieI rezultat. n sens restrns, strict, al notiunii, alunecrile de teren sunt

procese gravitationale, n general, rapide (pot Ii ns si lente)de modelare a
terenurilor n pant, la care masele sau materialele care se deplaseaz sunt
separate printr-un plan sau sisteme de plane de alunecare de partea stabil,
neantrenat n miscare. n limbajul popular din Romnia exist termeni prin
care se ncearc o separare a procesului (Iugitur, ruptur) de Iorma de relieI
rezultat glimee, tigli, iuti, Irmituri , acestia din urm preciznd si
caracteristicile morIograIice de ansamblu a corpului alunecrii de teren. Si n
literatura de specialitate de pe plan mondial termenii utilizati deIinesc att
procesul ct si Iorma de relieI rezultat: landslide englez, glissement de
terrain Irancez, erdrutsch german, A rus, frana italian (cu
sens mai larg, de deplasare a materialelor pe versanti).
Alunecrile de teren Iac parte din categoria proceselor de versant care
schimba geomorIometria major a versantului. Aceste modiIicri pot Ii:
de amploare ce nu aepete ptentialul ae modificare al versantului;
materialele se deplaseaz pe versant dintr-un loc n altul, schimbndu-i
morIograIia; noua calitate a sistemului nu contribuie la dezechilibre majore.
n plus, raporturile cu reteaua de ruri sunt indirecte, nu ajung n albia rurilor
dect prin intermediul altor procese; dereglndu-se echilibrul si ordinea
materialelor, ele pot Ii ns usor reluate de eroziunea hidric de pe versanti
si transportate n albii;
de intensitate si dimensiuni ce transleaz praguri ce conduc la
dezechilibre si la modiIicri majore ale morIologiei versantului. n acest caz,
alunecrile de teren intr n categoria hazardelor naturale, alturi de inundatii,
cutremure etc., producnd daune activittilor social-economice.
Alunecrile de teren sunt procese de versant extrem de complexe, relativ
putin studiate ca astIel de sisteme, procese care reclam cercetri inter-
disciplinare de mare specializare. Att pe plan mondial ct si n Romnia
exist o ampl literatur de specialitate ce vizeaz n general dou mari
domenii: geomorfologia si ingineria. Dac geomorIologii (geograIi sau
geologi) pun accent pe Iorma de relieI, incluzndu-se n mod necesar si
Ienomenele cauzale, precum si cele evolutive, inginerii studiaz alunecrile
de teren n legtur direct cu eIectele procesului asupra diIeritelor activitti
umane (constructii, utilizarea terenurilor etc.) si, n consecint, alegerea
msurilor optime de combatere. Alturi de cele dou mari domenii, se impun
cercetri pedologice, silvice, precum si msurtori si analize n teren, n
laborator, utilizarea GIS. Studiul alunecrilor de teren are o deosebit
important pentru dinamica versantilor att sub aspect stiintiIic Iundamental,
ct mai ales sub aspect practic-aplicativ.
Notiunea de alunecare de teren este deIinit de: procese Iizico-mecanice
premergtoare alunecrii (procesele cauzale anteprag geomorIologic), procesul
de alunecare propriu-zis si durata acestuia (translarea pragului), Iorma de
relieI (eIectul translrii pragului).
Primele observatii asupra alunecrilor de teren sunt legate de dezastrele
produse nc din antichitate.
0escrIerea
hatar40I0I
aI0aecrII
4e terea
90

Descrierea stiintiIic a procesului, rolul si locul su n dinamica

versantilor au stat n atentia teoreticienilor geomorIologi, atentie special
acordndu-li-se n secolul XX. Date Iiind varietatea mare a modului de
maniIestare a alunecrilor, precum si varietatea Iormelor rezultate, unele dintre
primele preocupri au Iost gsirea unor elemente comune de generalizare a
caracteristicilor si, implicit, a unor criterii de grupare care s permit
clasiIicarea lor (vezi capitolul lasificri i tipuri ae alunecri ae teren).
Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geomorIologie general, dar mai ales
cele de geomorIologia versantilor prezint dup o anumit schem
problematica alunecrilor de teren, problematic ce poate Ii grupat n dou
mari sectiuni cauze si Iorme, inclusiv clasiIicri dup morIologie.
3.1.4.2. Stadiul de evolufie yi morfologia alunecrii de teren
1. Obisnuit, n tratatele de geomorIologie se prezint elementele clare,
bine deIinite, care se observ n teren n primul stadiu de evolutie a alunecrii
de teren.
n cazul unor procese clasice, tipice, Iorma de relieI se deIineste prin:
rpa de desprindere, corpul alunecrii, Iruntea alunecrii si supraIata de
alunecare (Iigura 3.10).
Fig. 3.10. Elementele alunecrii de teren
Cornis principal
Cornis
secundar
SupraIat de alunecare
Fisuri de tractiune
Flanc
A
B
D
C
C
o
r
p
u
l
L
u
n
g
i
m
e
a

t
o
t
a
l

t
i
m
e
a
Adncimea alunecrii
Panta cornisei principale
Panta medie a masei alunecate
Panta terenului
Panta cornisei secundare
Rpa sau nia (crnia) ae aesprinaere a alunecrii se aIl n partea de
la obrsia arealului alunecat, situat n amonte pe versant; micromorIologia
rpei depinde de dinamica sa ulterioar, comportndu-se ca microversanti cu
altitudini si pante variante; la alunecrile proIunde, rpa poate atinge zeci de
metri; Iormarea rpei se realizeaz att deodat, pe toat lungimea, ct si
punctual, miscarea propagndu-se pe supraIete din ce n ce mai mari, n plus,
ea precede doar partial deplasarea masei de teren, cele dou elemente
91

producndu-se aproape concomitent. n Iunctie de crpturile preexistente,

de caracteristicile rocii si de evolutia ulterioar, rpa poate avea Iorm
rectilinie, semicircular, compus etc.
rpul alunecrii, supraIata de teren alunecat cu micromorIologie Ioarte
variat, prezint n general elemente morIometrice haotic dispuse; dup
elementele predominante de micromorIologie se deIinesc si tipuri de alunecri
n trepte, n brazde, movile, glimei etc.; ntre ondulrile longitudinale se
dispun microdenivelri negative cu exces de umiditate, uneori cu blti sau
mici lacuri, datorit stratului de roc impermeabil din patul alunecrii.
Fruntea alunecrii (frontul) este partea terminal situat n aval pe
versant, la diIerite altitudini relative. Picirul alunecrii ,reprezint intersectia,
din aval, dintre supraIata de alunecare si supraIata morIologic initial,
neaIectat de alunecare (Florea, 1979, p. 39).
Suprafata ae alunecare sau patul alunecrii se observ n sectiune
longitudinal, Iiind de dimensiuni aproximativ egale cu ale corpului alunecrii;
n lungul ei se produce deplasarea masei de teren, Iiind n general bine
delimitat. Sunt situatii cnd patul de alunecare este dat de un pachet de roci
de diIerite grosimi, cu caracteristici Iizico-mecanice ce Iavorizeaz deplasarea
materialelor. n concluzie, ca si rpa de desprindere, supraIata de alunecare
trebuie analizat de la caz la caz, n conditiile concrete ale terenului. n unele
studii, n supraIata de alunecare este inclus si rpa de desprindere, ca o
parte la zi, neacoperit de masa alunecat.
2. La alunecrile fixate, pe versantii n stadiu de echilibru dinamic,
elementele ce deIinesc o alunecare de teren sunt greu de identiIicat. Rpa de
desprindere si diminueaz panta, uneori este Iixat prin vegetatie arborescent.
Corpul alunecrii, prin reluarea n alte procese de versant, are o
micromorIologie modiIicat, vegetatia si solul rmnnd principalii indicatori
ai unui areal aIectat de alunecri.
3. La alunecrile reactivate, asociate cu juxtapunerea alunecrilor noi
peste cele vechi, este si mai diIicil cartarea generatiilor de alunecri si,
implicit, delimitarea elementelor alunecrii primare.
3.1.4.3. Cauzele alunecrilor de teren
Alunecrile de teren sunt procese geodinamice, de deplasare lent sau
rapid a unei prti din versant si care au loc n tendinta restabilirii echilibrului
natural al versantului.
Totalitatea Ienomenelor ce au loc naintea translrii pragului de alunecare
si care reprezint elementele cauzale ale sistemului alunecare, obisnuit se
mpart n:
potentiale, sau: naturale,
pregtitoare, antropice.
declansatoare.
92

Trebuie spus ns c ntre Iactorii pregtitori si cei declansatori nu exist

o delimitare dect de intensitate a actiunii, primii se constituie n Iactori de
declansare n momentul acumulrilor cantitative. Precipitatiile atmosIerice,
prin actiunea ndelungat se nscriu n categoria Iactorilor pregtitori.
Caracterul torential, dup perioadele de uscciune poate declansa alunecri
de mari proportii.
Factorii potentiali sunt grupati n: caracteristici ale substratului geo-
logic; relieIul panta versantului (figura 3.11), stadiul evolutiei (dinamica de
ansamblu) acestuia; umiditatea.
Fig. 3.11. Actiunea Iortei de gravitatie pe versanti: a, asupra unei particule;
b, pe o supraIat de alunecare posibil la adncimea z sau supraIata unui
mediu cu greutatea speciIic ; c, asupra unei mase de sol care se aIl pe
o supraIat neregulat de alunecare (dup Carson si Kirkby, 1972).
component n jurul pantei
m.g. sin

component
perpendicular m.g. cos
a
s
u
p
r
a
I
a
t

v
e
r
t
i
c
a
l
s
u
p
r
a
I
a
t

s
u
p
r
a
I
a
t

p
o
s
i
b
i
l

d
e

a
l
u
n
e
c
a
r
e
b
component
normal y z cos
2

c
s
u
p
r
a
I
a
t

component transversal
y.z. sin cos

z
centru de gravitate al masei
de alunecare posibil
directia componentei transversale
a greuttii
directia componentei
normale a greuttii
centru de curbur al supraIetei
de alunecare posibil
ModiIicarea propriettilor Iizico-mecanice ale rocilor n timp geologic
sau chiar n timp mai scurt, prin alterare, conduce la modiIicarea strii de
stabilitate. Dintre aceste proprietti, coeziunea, greutatea volumetric si
unghiul de Irecare intern prezint important deosebit. Determinarea
unghiului de Irecare intern si a coeziunii se Iace utilizndu-se relatia dat
de Coulomb:
= tg + c
93

Terzaghi completeaz relatia lui Coulomb, tinnd cont de presiunea

apei din pori. AstIel relatia Coulomb-Terzaghi are expresia:
= ( u) tg + c
n care u este presiunea apei n pori
u =
a
h
a

a
= greutatea specifica a apei;
h
a
nltimea echipotentialei duse n punctul a (de pe supraIata de
alunecare) (Iigura 3.12).
Fig. 3.12. GraIicele ecuatiei Coulomb-Terzaghi
Presiunea apei din pori depinde de nivelul apei subterane si de situatia
rocilor la excavare. Sub actiunea apei din pori se reduce rezistenta la IorIe-
care a rocilor si implicit cresc Iortele de alunecare. Reducerea rezistentei la
IorIecare se datoreaz creyterii umidittii n jurul supraIetei de alunecare.
Pe supraIata de alunecare se Iormeaz o past argiloas cu rol de lubreIiant.
Grosimea orizontului nmuiat variaz ntre 0,5 si 1 cm la unele argile pliocene
si ntre 1,5 si 2 cm la alte argile. Valorile mici ale h
a
determin valori reduse
si pentru presiunea apei din pori si invers. De exemplu, presiunea apei n
pori poate atinge 1 daN/cmp la nltime a echipotentialei de 10 m (M.N.
Florea, 1979).
Unghiul de Irecare intern depinde de continutul n Iractiunea argiloas
a rocilor moi (d < 2 ).El este n raport invers, n sensul c unghiul de
Irecare intern se reduce pe msura cresterii continutului n Iractiune argiloas.
De exemplu, pentru o crestere de la 20 la 80, unghiul intern poate s scad
de la 30 la 10.

u
)

t
g

c

a
r
g
i
l
e

c
daN/cm
2

d
a
N
/
c
m
2

u
)

t
g

n
i
s
i
p
u
r
i
O
u
a
h
a
h
a
a
Argile
SupraIata de alunecare
NH
2
94

n concluzie, rocile poroase, putin coezive, bogate n coloizi si care au

n interiorul lor o serie de crpturi, ce Iavorizeaz ptrunderea apei, sunt
cele mai Iavorabile alunecrilor. Din aceasta categorie Iac parte argilele si
marnele. Alternanta acestor roci cu altele determin, de asemenea, un potential
ridicat pentru alunecri.
RelieIul, prin declivitatea sa, este o cauz potential Ioarte important,
deplasarea materialelor pe versant Iiind determinat de valoarea unghiului de
pant, n strns corelare cu alti Iactori, n special antropici (greutatea
constructiilor, excavarea bazei versantului, deIrisri).
Dintre factorii determinanti, aeclanatori, cei mai activi sunt cei legati
de actiunea apei sub diverse forme. Precipitatiile atmsferice, prin actiunea
lor ndelungat, se nscriu n categoria Iactorilor pregtitori. Caracterul
torential, dup perioade de uscciune, conduce la declansarea unor alunecri
de teren.
Eroziunea apelor curgtoare exercitat asupra bazei versantului duce
de asemenea la micsorarea Iortelor de rezistent prin subminarea punctelor
de sprijin a taluzelor.
Cutremurele de mic magnitudine, dar cu Irecvent mare conduc la
reducerea strii de rezistent a versantilor prin aparitia Iisurilor de diIerite
dimensiuni; cele de magnitudine mare pot declansa alunecri, prbusiri de
dimensiuni apreciabile. Seismul din 4 martie 1977 cu magnitudinea 7,2 si
epicentrul n Vrancea a reactivat alunecri vechi, dar a si declansat importante
alunecri noi de teren de amploare deosebit la Albesti, Slon, Zbala,
Dumitresti. Materialele alunecate au barat cursurile unor ruri. De exemplu,
pe Zbala, n amunte de localitatea Nereju s-a Iormat un lac (temporar) de
2 km lungime si 4 m adncime. Dinamica versantilor a nregistrat paroxisme
evidente n relieI si nregistrate la scurt timp dup seism (Blteanu, 1979,
1983).
Exist o relatie direct ntre aparitia si evolutia alunecrilor de teren.
Cauzele permanente si cele temporare reduc rezerva de stabilitate a
versantului exprimat prin coeIicientul de sigurant () pn la pragul limit,
cnd starea de dezechilibru duce la declansarea procesului de alunecare de
teren.
Alunecrile datorate eroziunii bazei versantilor se propag de jos n
sus, de la baza versantilor spre partea superioar Iiind combinate de multe
ori cu procesele de prbusire (alunecri delapsive).
Actiunea apelor subterane genereaz cele mai Irecvente alunecri de
teren. Aceasta se maniIest prin: presiunea apei din pori; presiunea de Iiltrare
a apei subterane; suIoziune; modiIicarea propriettilor Iizico-mecanice,
reducerea mineralizatiei apei din pori; ridicarea nivelului apei subterane.
Alunecrile de teren sunt pregtite, dar pot Ii si declansate de diIerite
activitti ale omului, grupate n categoria cauzelor antropice, cum sunt
despduririle (Ir a Ii considerate o cauz absolut, ci numai n relatie cu
alte cauze), diIerite constructii, excavarea bazei versantilor, trepidatiile etc.
0a0teIe
aI0aecrIIor
4e terea,
4IaamIca
I evoI0{Ia
95

n concluzie, rmn ca importante pentru alunecrile de teren, ca dealtIel

pentru toate procesele de versant, cauzele datorate substratului geologic si
caracteristicilor climatice, accelerate de interventia omului.
Stabilitatea versantului se exprim prin coeIicientul de sigurant (),
care reprezint raportul dintre Iortele de rezistent si cele de alunecare.
Teoretic, coeIicientul de sigurant, care se consider Iat de centrul supraIetei
de alunecare (0), este dat de raportul dintre momentul Iortelor de rezistent
(M
r
) si momentul Iortelor de alunecare (M
a
):
= M
r
/ M
a
Cnd M
r
> M
a
atunci > 1 versantul este n echilibru stabil;
M
r
= M
a
atunci 1, stare de echilibru limit;
M
r
< M
a
atunci 1 versantul si pierde echilibrul.
3.1.4.4. Evolufia procesului de alunecare
Procesul de alunecare include trei faze:
Iaza pregtitoare, de alunecare lent, incipient(procese anteprag);
alunecarea propriu-zis (trecerea peste pragul geomorIologic);
stabilizarea natural (echilibrarea, procese postprag).
Durata si viteza de desIsurare a procesului de alunecare, n cadrul
Iiecrei Iaze, sunt diIerite (Iigura 3.13).
Fig. 3.13. Evolutia procesului de alunecare (dup Terzaghi)
time
t
2
t
1
a
b
c
D
1
O
1
2

D
2
n Iaza lent, aparitia procesului de alunecare este rezultatul reducerii
coeIicientului de sigurant de la o valoare supraunitar pn la mrimea
critic, respectiv 1, cnd se declanseaz alunecarea propriu-zis. Au loc
modiIicri progresive chiar n versanti considerati stabili, datorit unor cauze
96

interne sau externe. Viteza de alunecare din Iaza lent este un criteriu de
apreciere a evolutiei viitoare a procesului de alunecare Iiind n Iunctie de
cauzele care produc alunecarea, precum si de intensitatea acestora. n Iaza
lent, viteza creste progresiv. Alunecarea lent reprezint procesul incipient
de deplasare a materialelor, cnd ncepe s se Iormeze supraIata de alunecare.
Alunecarea lent este dat de segmentul 0a, iar mrimea deplasrii prin
alunecare de OD
1
, realizat n timpul t
1
. Alunecarea propriu-zis se desIsoar
ntr-un timp mult mai scurt, respectiv t
1
t
2
, deplasarea fiind foarte mare D
1
D
2
, n raport cu deplasarea din Iaza lent. Evolutia n timp este reprezentat
de curba ab. Faza postprag este dat de curba bc. n Iaza de stabilizare a
alunecrii se pot produce unele reactivri ale alunecrii.
Unele alunecri se declanseaz brusc, astIel nct raporturile dintre cele
trei Iaze ale procesului se modiIic.
n teren se observ elemente ce semnaleaz iminenta unei alunecri:
crpturi (mai ales cele de pe versanti cu pante mai mari, dispuse perpendicular
pe directia deplasrii), neregularitti ale terenului, izvoare, zgomote etc.
Declansarea alunecrii poate avea loc n diIerite pozitii de pe versanti: n
partea superioar (Iiind Iavorizat de crpturi); spre baza versantului, urmat
de desprinderea materialului si din amunte (Iavorizat de pnza Ireatic).
3.1.4.5. Jiteza de alunecare
Viteza de alunecare propriu-zis variaz n limite Ioarte mari de la
ctiva milimetri pe an la metri pe secuna. De exemplu, dup unele publicatii
din S.U.A. se admit: v ~ 0,3 m/s pentru alunecri rapide; v 1,5 m/an,
alunecri Ioarte lente. Dup Terzaghi, alunecrile obisnuite au viteze mai
mici de 0,3 m/h. L. Mller (1964) apreciaz c viteza de alunecare variaz
ntre 0,8 si 20 m/s. Dup viteza medie se admit, n general, trei mari categorii
(lente, repezi si bruste), diIerentiate n Iunctie de pant, la care structura
materialului si viteza sunt neuniIorme pe versant.
Pe profilul unui versant, viteza de alunecare variaz, de asemenea, de
la un punct la altul. n Iaza alunecrii propriu-zise, viteza de deplasare este
relativ uniIorma n partea superioar a versantului si se reduce cu adncimea
spre baza acestuia, datorit comprimrii bazei masei alunectoare.
Alunecrile tip prbusire au viteze de pornire si de oprire relativ egale.
In sectiune transversal se constat c viteza de alunecare este
neuniIorm, cu valori maxime n partea central si minime pe margini.
Observatiile eIectuate n areale cu alunecri asupra variatiilor diurne
ale alunecrilor de teren arat o sporire a miscrii n timpul zilei si o diminuare
a acesteia n timpul noptii.
3.1.4.. Clasificri yi tipuri de alunecri de teren
Inginerul Irancez Al. Collin Iace o prim clasiIicare a alunecrilor de
teren n anul 1846.Ulterior, preocuprile s-au diversiIicat si adncit, Iiind
impuse de practic (Heim, 1882; Howe, 1909; Almagia, 1910; Terzaghi,
97

1925; Ladd, 1935; Savarenski, 1937; Sharpe,1938; Emelianova, 1952; Varnes,

1958, citati de Zaruba, Mencl, 1974). La sIrsitul anilor 1960 se Ioloseau
deja circa 100 de clasiIicri. Aceast mare varietate a tipizrilor se datoreaz
conditiilor extrem de diversificate n care se produc, surprinse n diferite
regiuni ale globului.
Cunoasterea incomplet a mecanismului alunecrilor teren, precum si
varietatea cauzelor si Iormelor rezultate, combinarea diIeritelor criterii n
Iunctie de scopul propus Iac ca stabilirea unor criterii unanime de clasiIicare
s constituie nc un deziderat. Cele mai multe clasiIicri au ca scop
sistematizarea alunecrilor cartate n anumite unitti teritoriale, de aceea au
o important local, diIicil de aplicat la alte regiuni. Totusi, sistematizarea
acestor rezultate este deosebit de important, ea constituind material Iaptic
pentru generalizrile pe spatii extinse. Exist ns si ample preocupri teoretice
n acest sens (Surdeanu, 1998).
ClasiIicarea alunecrilor de teren trebuie s permit stabilirea poten-
tialului lor de evolutie, pe de o parte, precum si elaborarea msurilor de
stabilizare, pe de alt parte. De aceea criteriile de clasiIicare Iolosite mai des
n practic, ce conduc la gsirea solutiilor de stabilizare, sunt cele mai utilizate
si mai eIiciente.
1. Adncimea suprafetei de alunecare yi caracteristicile materia-
lelor deplasate
Stabilirea aaancimii suprafetei ae alunecare este elementul esential n
gsirea solutiilor optime pentru stabilizarea terenurilor aIectate de asemenea
procese. Atunci cnd supraIata de alunecare este la adncimi Ioarte mari,
stabilizarea ridic probleme de proiectare, precum si de executie si chiar
Iinanciare. De aceea, se iau n considerare alunecrile cu supraIata de alunecare
situat la ctiva zeci de metri.
Dup Collin (1846) asemenea alunecri sunt cele de supraIat si cele
adnci.
Savarenski (1937) precizeaz adncimea n metri, astIel:
alunecri de supraIat 1 m;
alunecri de mic adncime 15 m;
alunecri adnci 520 m;
alunecri Ioarte adnci ~ 20 m.
Util practicienilor din organizarea, sistematizarea si utilizarea terenurilor
este mbinarea acestui criteriu cu cel al tipurilr ae frmatiuni antrenate n
miscare (sol, depozite si roc) (Zaruba, Mencl, 1974; Posea si colab., 1976
etc.).
1) Alunecrile n ptura de sol au aspectul unor ondulri sau mici
brazde Iormate prin ruperea pturii nierbate, datorit umezirii puternice sau
dezghetului pturii superioare a solului ce se deplaseaz lent pe un substrat
Iie nghetat, Iie cu alte caracteristici Iizico-chimice. n conditiile climatice de
la noi din tar prezint Irecvent mare primvara si toamna.
II0rI
4e aI0aecrI
4e terea
I
erIc0IotItatea
98

Solifluxiunile (termen introdus de Anderson n 1906 pentru regiunile

polare)sunt alunecrile superIiciale, produse n ptura de sol, intrate n
literatura de specialitate ca procese ce desemneaz Iie numai procese tipice
pentru periglaciar, Iie toate procesele de deplasare a materialelor pe versanti
n care apa are un rol hotrtor, sau chiar pentru alunecri n general (n
unele lucrri din literatura Irancez, dup TuIescu, 1966). ,SoliIluxiunea este
deplasarea care aIecteaz o mas noroioas dezlipit de un substrat stabil. Ea
se reIer numai la materiale argiloase susceptibile de a se transIorma n noroi
prin cresterea continutului lor n ap lichid (Coque, 2000, p. 138).
SoliIluxiunile intr n categoria deplasrilor lente de pe versantii putin
nclinati (se pot produce si pe pante de sub 5 grade).
2) Alunecrile n formatiunile superficiale, n ptura de alterri pot
aIecta partial sau total proIilul depozitului, relund n deplasare si deluvii
vechi de alunecare; sunt destul de rspndite; ocup areale initial reduse, dar
ulterior extinse din ce n ce mai mult, pe pante medii din regiuni colinare.
Alunecrile n ptura de alterri (n sens restrns) prezint o rp de
desprindere de circa 13 m, corpul Iiind secventat de brazde de alunecare, iar
Iruntea nu este delimitat prin abrupturi. Alunecrile n deluviile vechi au
morfologii si morIometrii diIerite.
3) Alunecrile ce afecteaz roca n loc sunt Ioarte diIerite ca Iorm
(vezi Tipurile morfologice ale alunecrilor) si se produc Iie numai n strate
argiloase situate la supraIat, Iie n complex de strate care intersecteaz
strate marno-argiloase. De aceea se deosebesc: alunecrile de mai mic
adncime, care au n general Iorma de limb, corpul alunecrii avnd aspectul
unei curgeri sau de trepte, datorate nclecrilor din amonte; local se numesc
si iuti (Posea si colab., 1976); alunecrile masive de teren caracterizeaz
complexele de strate deplasate.
2. Criteriul pozitiei suprafetei de alunecare fat de structura
geologic
ClasiIicarea pe baza acestui criteriu a Iost elaborat tot de Savarenski
n anul1937.Raportate la structura geologic, alunecrile de teren sunt:
alunecri consecvente;
alunecri insecvente;
a lunecri asecvente.
Alunecrile consecvente sunt conIorme cu stratiIicatia (Iigura 3.14).
Sunt incluse si alunecrile de deluvii pe roca de baza. Cnd deluviul are doar
2 3 m, are loc o alunecare lamelar. n cazul alunecrilor n roci, acestea
se Iormeaz pe supraIete de stratiIicatie, pe Ialii sau linii tectonice, deci pe
supraIete de separatie care Iavorizeaz deplasarea. Forma supraIetei de
alunecare este n general n Iunctie de Iorma supraIetei de stratiIicatie si
Iorma relieIului de la contactul deluviului cu roca n loc. Frecvent este
Iorma plan.
Alunecrile insecvente se Iormeaz n structuri geologice avnd cderea
stratelor spre versant sau n Iormatiuni orizontale. SupraIata de alunecare
99

intercepteaz stratele sub diIerite unghiuri. Cnd se produc pe versanti abrupti,

se mbin cu procesul de surpare.
Alunecrile asecvente se Iormeaz n depozite nestratiIicate, att n
roci moi ct si n roci stncoase. n cazul rocilor dure, alunecarea este
Iavorizat de Iisuratie. Forma supraIetei de alunecare este cilindric-circular,
deci curbilinie si este conditionat de propriettile Iizico-mecanice ale rocii.
Se observ mai usor n partea superioar a versantului si mai diIicil n cea
inIerioar.
3. Criteriul vitezei de alunecare
Sharpe si Eckel (citati n Bncil si colab., 1981) prezint urmtoarele
tipuri de alunecri:
extrem de rapide (v > 3 m/s);
foarte rapide (3 m/s 0,3 m/min);
moderate (1,5 m/zi 1,5 m/lun);
lent (1,5 m/lun 1,5 m/an);
Ioarte lent (1,5 m/an 0,06 m/an).
Curgerile plastice sunt deplasri de teren extrem de lente. Nu au supraIata
de alunecare clar; deplasarea se realizeaz ca deIormare plastic ntr-o mas
cu grosimi mari.
4. Criteriul directiei de evolutie a alunecrii pe versant
Stabilirea alunecrilor dup modul de propagare a deplasrii are o
deosebit important practic, mai ales pentru msurile de combatere a
eventualelor reactivri.
Fig. 3.14. Tipuri de alunecri n Iunctie de structura geologic
Masa alunecat
a
SupraIata de
alunecare
Masa alunecat
SupraIata de
alunecare
SupraIata de
alunecare
Masa alunecat
b
c
Alunecri asecvente (a)
consecvente (b)
si insecvente (c)
100

Alunecrile delapsive (regressive) ncep la baza versantului si evolueaz

pe versant ntr-o directie opus celei de deplasare a acumulatului de alunecare;
au caracter regresiv si se datoreaz n special eroziunii bazei versantului.
Alunecrile detrusive (progresive sau de mpingere) se Iormeaz n partea
superioar a versantului, evolueaz n directia de deplasare a acumulatului, spre
baza versantului; au caracter progresiv. Uneori supraIata de alunecare se gseste
sub nivelul topograIic al bazei versantului ducnd la ridicarea Iundului vii prin
depozite deluvio-coluviale. Cele mai multe alunecri rmn ns suspendate pe
versanti, sub Iorma deluviilor de alunecare.
Comisia Suedez de Geotehnic a grupat alunecrile n Iunctie de directia
de evolutie a deplasrii, n alunecri regresive si alunecri progresive. n
Suedia, clasiIicarea alunecrilor dup acest criteriu este Iolosit si astzi, pentru
c el cuprinde ntr-o Iorm limitat si evolutia alunecrii, extrem de util n
special practicienilor, pentru aplicarea lucrrilor oportune de combatere.
5. Dup caracterul miycrii
Alunecri rotafionale: se Iormeaz n depozite omogene, alctuite n
special din argile sau sisturi relativ uniIorme. SupraIata de alunecare poate
Ii circular, caz n care masa alunecat nu este deIormat, sau necircular,
cnd masa alunecat este partial deIormat; au o lungime limitat si se produc
pe pante mai abrupte.
Alunecri de translafie: se dezvolt pe supraIete de stratiIicatie sau pe
o alt supraIat preexistent; sunt de obicei lungi si au loc pe pante line.
6. Criteriul morfologic (forma corpului de alunecare)
Alunecrile sunt prezentate dup aspectul pe care l au la supraIat,
realizat n urma procesului propriu-zis al deplasrii, n special de ctre
geomorIologi Cu unele mici diIerentieri de la autor la autor, dup morIologie
alunecrile de teren se ncadreaz n urmtoarele mari tipuri (TuIescu, 1966).
Mentionm c de cele mai multe ori arealele aIectate de alunecri mbrac
morIologii variate, totusi ele pot Ii grupate dup tipul predominant.
Tipuri elementare
Alunecri n brazde (superficiale) se produc numai n ptura de sol, la
sub 1m adncime; morIograIia este de brazde mici, nguste, nierbate, care
constituie materialul deplasat; ntre brazde apar supraIete denudate; se
deosebesc de ,crrile de oi prin caracterul haotic. Favorizeaz aparitia
unor alunecri mai proIunde prin infiltrarea apei prin arealele Ir vegetatie
(n conditii de substrat propice). n conditii de nghet-dezghet, la altitudini
sau latitudini superioare se dezvolt soliIluxiunile. Producndu-se numai n
ptura de sol, nu se datoreaz caracteristicilor rocii din substrat.
Alunecri lenticulare (lupe de alunecare) (loupes de glissement) se
produc n roci impermeabile de Ielul argilelor. Deplasarea antreneaz att
solul ct si roca n loc pn la circa 15 m, pe pante relativ reduse. Prezint
elemente clasice ale unei alunecri: cornisa sau rpa de desprindere, corpul
101

este dat de valuri scurte, lenticulare, etajate haotic . Deplasarea este lent si
n mai multe etape, avnd deci vrste diIerite n acelasi areal.
Alunecri n monticuli, movile sau glimee sunt alunecri proIunde,
cunoscute n diIerite regiuni ale trii sub denumiri locale, dup Iorma
caracteristic a unui element: movil, tiglaie, colin, monticul, glm, glimee
etc. Caracteristice sunt pentru Podisul Transilvaniei, unde au si Iost studiate
n detaliu. Termenul de glimee a Iost introdus n literatura de specialitate, la
cel de-al XXI-lea Congres international de geograIie (India, 1968) da ctre
Morariu si Grbacea (1968).La majoritatea arealelor cu glimee se conserv
elementele caracteristice alunecrilor: rpa de desprindere, corpul, Iruntea
etc. prin evolutia ulterioar a versantilor, n unele areale lipsesc sau sunt
Ioarte estompate unele elemente, n special cornisa, astIel nct glimeele se
extind pn spre interIluviu (Grbacea, 1964, 1992; Morariu, Grbacea, 1968;
Morariu si colab., 1964; Josan, 1979; Grbacea, Grecu, 1983; Grecu, 1982,
1983, 1985, 1992, 1997, 1999; Grecu, Josan, 1997; Grecu si colab., 2001;
Buzil, Munteanu, 1997 etc.).
Alunecri n trepte (pseudoterase) sunt alunecri cu supraIata de
alunecare la mari adncimi (5 30 m), ce se desIsoar pe lungimi
considerabile sub Iorm de trepte, pe pante relativ mari. Se pot conIunda cu
terasele rurilor, datorit Iormei caracteristice. Cornisa este bine pus n
evident, masa alunecat deplasndu-se pe o supraIat bine nmuiat, Ir
s-si deranjeze structura intern. Materialele deplasate pot avea duritti diIerite.
Fiind alunecri proIunde, de cele mai multe ori vechi, ele nu prezint un risc
prea mare dect atunci cnd sunt reactivate, mai ales n partea superioar,
spre cornisa de desprindere.
Alunecri curgtoare se produc n Iormatiuni argiloase marnoase
prin nmuiere puternic, Icnd trecerea spre curgerile noroioase. Sunt bine
puse n evident cornisa, corpul si Iruntea alunecrii. Corpul alunecrii se
detaseaz printr-un sant longitudinal pe ambele laturi si prezint numeroase
crpturi, santuri transversale, cu denivelri de 12 m.
Alunecrile-surpri se produc datorit eroziunii bazei versantului, cnd
are loc ruperea si cderea vertical a stratelor, nsotite de o mpingere ce
Iavorizeaz alunecarea pe un plan puternic umectat. Se extind n susul
versantului; microrelieI cu trepte si crpturi transversale. Sunt provocate si
de debleerea sau taluzarea terenurilor. n aceast categorie intr si alunecrile
sufozionale cu Irecvent mare n depozite loessoide.
Tipuri de alunecri complexe
Jersanfii de alunecare se caracterizeaz prin supraIata mare aIectat de
un singur tip de alunecri sau de mai multe tipuri. De asemenea acesti versanti
prezint stadii diIerite de evolutie, o etajare a alunecrilor; de cele mai multe
ori asemenea versanti sunt modelati de un complex de procese actuale, Iiind
greu de diIerentiat rolul Iiecruia n dinamica versantului.n arealele cu glimee
ns este evident rolul acestor alunecri ce se desIsoar pe sute de hectare
n crearea glacisului de alunecare, sau chiar a unor alte Iorme, cum sunt
nseurile sau interIluviile de alunecare (Florina Grecu, 1992).
102

Alunecrile de vale (termen introdus de V. Mihilescu, 1942) sunt

alunecri complexe ce cuprind ambii versanti, inclusiv obrsia rului; Iormeaz
un organism ce se deplaseaz n lungul vii; la precipitatii pot cpta aspectul
curgerii de noroi.
7. Criteriul vrstei miycrii (alunecrii)
Raportate la momentul, timpul, cnd s-a produs deplasarea, alunecrile,
existente n prezent ca Iorm de relieI, sunt:
alunecri actuale, contemporane, care sunt n general active;
alunecri vechi, numite si Iosile (la zi; acoperite)
8. Criteriul stabilittii
Determinarea stadiului dinamicii alunecrii de teren se raporteaz de
obicei la prezent, la momentul cartrii pentru c multe alunecri pot Ii
reactivate. De aceea se trece si anul pe hrti, pe IotograIii sau alte materiale
graIice si cartograIice. Dup acest criteriu se deosebesc:
alunecri active, nestabilizate;
alunecri inactive, stabilizate, Iixate.
9. Criteriul stadiului dezvoltrii
Acest criteriu poate Ii combinat cu criteriile ce vizeaz stabilitatea si
vrsta. Alunecrile de teren pot Ii: incipiente, avansate si epuizate.
Concluzii
Fiecare clasiIicare se bazeaz pe un singur criteriu.
Fiecare clasiIicare reprezint, de Iapt, si o anumit proprietate a
alunecrii. De aceea, n stabilirea caracteristicilor alunecrilor de teren trebuie
avute n vedere toate criteriile de clasiIicare. DeIinirea tipului simplu de
alunecare este greu de realizat, asa cum s-a observat si n prezentrile pe
criterii.
De exemplu, o alunecare cu supraIata de alunecare la adncimi mari,
sub Iorm de glimee, prezint o vitez de alunecare Ioarte lent. S-a Iormat
de la baza versantului si a evoluat regresiv pn spre cumpna de ape, contrar
directiei de nclinare a stratelor. Este o alunecare consecvent n Iaza Iinal,
Iormat pe un plan de stratiIicatie, este deci o alunecare de translatie. S-a
produs n timpul Pleistocenului deci este o alunecare veche, Iixat, stabil,
pe ansamblu, Iiecare glimee ns poate Ii aIectat de alunecri superIiciale.
Arealul cu alunecri este modelat n continuare de alte tipuri de procese, n
special de torentialitate, sporind riscul la reactivare.
3.1.4.7. Impactul asupra populafiei
Impactul alunecrilor de teren asupra societtii trebuie analizat att prin
urmrile directe, ce vizeaz n general declansarea si evolutia, ct si prin
urmrile indirecte, legate de Iormele de relieI create, Iorme a cror utilizare
n agricultur este diminuat datorit degradrii terenurilor, riscul
103

maniIestndu-se n timp ndelungat. Recunoasterea arealelor aIectate de

alunecri se Iace n primul rnd dup Iorma neregulat pe care o are proIilul
versantului si dup asociatiile vegetale care indic conditii ecologice variate.
Dintre tipurile de alunecri, cele de adncime pot atinge dimensiuni si
viteze apreciabile cu urmri imediate dezastruoase cnd se produc n arealele
locuite.
Cele mai Iavorabile roci pentru producerea alunecrilor sunt argilele
senzitive care Iavorizeaz deplasarea chiar la pante Ioarte reduse. Aceste
argile se gsesc n regiunile acoperite cu ghetari n Cuaternar. AstIel se
explic dezastrele Irecvente produse n trile nordice datorit alunecrilor de
teren. Exemplele sunt numeroase. n 1966, o alunecare produs n Norvegia
a aIectat 30 de localitti. Cutremurele slbesc coeziunea rocilor, declansnd
impresionante alunecri de teren. De exemplu, orasul Acobana din Peru a
Iost acoperit de alunecri si avalanse produse n urma cutremurului din 1946.
n tara noastr, cutremurul din 1977 a activat si reactivat alunecri de teren
n Carpatii si Subcarpatii de Curbur.
Alunecrile masive de teren de tip glimee sunt n general Iixate,
stabilizate, cu exceptia unor movile si a rpei de desprindere care sunt modelate
si n prezent prin alunecri surpri, eroziune n supraIat, ravinatie etc. n
general, sunt despdurite, linia de desprindere gsindu-se n vecintatea limitei
pdurilor si sunt Iolosite pentru psunat, viticultur, culturi de cereale si
pomi IructiIeri. Asezrile din arealele cu alunecri masive de teren prezint
o retea stradal neorganizat, casele Iiind dispuse printre valurile de alunecare.
Tipice sunt unele asezrile din Podisul Trnavelor (Romanesti, Heria etc.).
Asezrile situate n partea inIerioar a versantului, pe glacisul de alunecare
punctat cu movile Ioarte aplatizate, prezint o structur regulat. Expunerea
mare la risc se observ n crpturile produse n zidurile locuintelor sau ale
altor tipuri de constructii, chiar IortiIicate. n Podisul Hrtibaciului sunt tipice
localittile Saschiz, Movile, Corntel, din arealele cu alunecri ce au aceeasi
denumire. Rpa de desprindere este activ cu risc mare si Ioarte mare.
ntrebri yi exercitii de autoevaluare
01. Care este deosebirea ntre hazardele geologice (endogene) si cele
geomorIice?
02. Cum poate fi apreciat riscul la avalanse?
03. Care dintre hazardele geomorIice prezint un grad ridicat de risc?
04. Care sunt cauzele alunecrilor de teren? Cum pot Ii prevzute si
combtute riscurile datorate alunecrilor de teren?
05. Ce regiuni din tara noastr sunt expuse riscului la alunecri de
teren?
Imact0I
I rIsc0I
Ia aI0aecrI
104

Test de autoevaluare
1. Descrieti Iigura 3.4 si precizati Iorma si cauzele curbelor.
2. Desenati si descrieti Iigura 3.13. Cu ajutorul ei descrieti evolutia unei
alunecri cunoscute.
105

Tema IV
Eroziunea hidric pe versanti
Obiective
Tema i propune:
S defineasc con[inutul hazardelor datorate eroziunii hidrice (HEH);
S descrie dinamica HEH;
S arate impactul HEH asupra popula[iei;
S exemplifice riscul produs n diferite areale n timp istoric.
106

107

4. Procese hidrice de versant

4.1. Eroziunea hidric neconcentrat pe versanti
Eroziunea hidric pe versanti este desprinderea (transportul si depu-
nerea) materialelor datorate apei. Trebuie spus c triada eroziune-trans-
port-acumulare Iormeaz un sistem n care Iiecare subsistem nu poate Iunctiona
separat. Concret, nu exist transport Ir eroziune, sau depunere Ir transport.
Mai mult nc, orice material desprins a Iost supus n acelasi timp si unui
incipient proces de transport. Eroziunea hidric pe versanti este un proces
extrem de complex, ce se produce evolutiv, n mai multe stadii, de multe ori
greu de separat:
eroziunea picturii de ploaie cu energie cinetic mare pluviodenudare
(impact erosion);
eroziunea prin curenti peliculari eroziune n supraIat (sheet erozion);
eroziunea prin curenti concentrati eroziune torential (rill erosion,
gully erosion).
Procesul de eroziune pluvial, n sens larg, se desIsoar n trei etape:
desprinderea particulelor materiale din masa solului sau a rocii de
ctre picturile de ploaie, cnd solul nu este acoperit cu vegetatie, sau de
ctre apa ce se scurge pe pante;
antrenarea i transprtul particulelor de sol sau roc de ctre ap;
depunerea materialelor erodate si transportate de ap
n ceea ce priveste intensitatea procesului de eroziune, eroziunea pluvial
poate Ii accelerat si lent sau tolerabil.
Dup volumul de sol erodat, Zachar (1982) clasiIic terenurile aIectate
de eroziune n supraIat n: Ir eroziune (0,5 m
3
/ha. an), eroziune slab
(0,55 m
3
/ha. an), eroziune moderat(515 m
3
/ha. an), eroziune puternic
(1550 m
3
/ha. an), eroziune Ioarte puternic (5o 200 m
3
/ha. an), eroziune
catastroIic (peste 200m
3
/ha. an).
Pentru eroziunea n adncime, valorile sunt: sub 100 m
3
/km (Ir
eroziune), 100300 m
3
/km (eroziune slab), 3001.000 m
3
/km (moderat),
10003000 m
3
/km (puternic), 300010.000 m
3
/km (Ioarte puternic), peste
10.000 m
3
/km (eroziune exceptional).
0escrIerea
roces0I0I
4e erotI0ae
hI4rIc
e versaat
108

4.1.1. Eroziunea prin pictura de ploaie

Cele mai agresive asupra terenurilor sunt picaturile de ploaie cu energie
cinetica mare, din timpul ploilor torentiale. Selectarea ploilor torentiale se
Iace dup intensitatea medie a ploii pe durata produs n unitatea de timp:
it 0,254 + 5,08 t
-1
it = intensitatea medie pe durata ploii t (mm/min)
t = durata nucleului torential(min)
Intensitatea medie a ploii este invers proportional cu durata, astIel:
t(min) 5 15 30 60
it(mm/min) 1,25 0,59 0,42 0,34
Picturile de ploaie desprind particulele de sol si roc n urma impactului
cu supraIata terestr si le antreneaz mpreun cu stropii de ap pn la
nltimi de 6080 cm pe distante de pn la 11,5 m.
Caracteristicile picturii de ploaie
FotograIierea si Iilmarea picturii de ploaie n momentul impactului au
permis stabilirea parametrilor geometrici cu rol n desIacerea agregatelor de
materiale n teren. ntr-o ploaie mrimea si distributia picturilor sunt Ioarte
variate; diametrele picturilor variaz n general ntre 0,2 si 6 mm, predomin
ns cele de 1 mm. Majoritatea picturilor din nori nainte de cdere au
dimensiuni de 10.30 microni si viteza de naintare de ctiva centimetri pe
secund (10.20 cm/s). nltimea norului inIluenteaz granulometria picturii
de ploaie.
Forma si mrimea picturii de ploaie sunt interdependente. Picturile
relativ mici (cu diametrul sub 2,9 mm) au o Iorma aproape sIeric. Picturile
cu diametre mai mari de 2,9 mm au o baz turtit n partea de jos, datorit
Iortei de reactie a aerului. Picturile cu diametre mai mari, n cdere se sparg
n picturi mai mici. Majoritatea ploilor erozive cu caracter torential au picturi
cu diametre de 1.4 mm.
n timpul cderii energia potential (p.h) a unei picturi de greutate (p)
aIlat la nltimea (h) se transIorm n energie cinetic:
p h =
2
2
mV
Viteza de cdere liber a picturii de la nltimea h este V =
h g 2
greutatea picturii Iiind p= m.g, iar lucrul mecanic efectuat (p.h) se scrie:
2 2
2 2
mV
g
V
g m = , adic energia cinetic a picturii de mas m si
vitez
V. Energia cinetic reIlect agresivitatea ploii.
Denudarea datorat ploii
Procesul de eroziune datorat ploii ncepe cu desIacerea agregatelor prin
izbire, apoi are loc distensia si, ulterior, dispersia liantului dintre particule.
109

Aceste etape depind evident de caracteristicile chimice si Iizice ale granulelor,

ale liantului si de cantitatea de aer si ap din sol. Prin urmare, procesul
desIacerii particulelor de sol (prin contractie umIlare), se datoreaz
interactiunii hidromoleculare ap aer. Particulele de argil absorb apa datorit
legturii existente dintre hidrogen si oxigen sau hidrogen si OH. Structura de
condensator a particulelor de argil realizeaz un cmp electric n spatiul
dintre particule. La desIacerea particulelor de sol contribuie si aerul compresat
n pori, care reactioneaz prin eIectul de tensiune superIicial (dintre ap si
aer), precum si de tensiune interIatal (dintre ap si pmnt).
Valorile eroziunii e
u
sunt n raport invers cu panta, cu alte cuvinte la
pante din ce n ce mai mari, eroziunea este din ce n ce mai mic, astIel:
I(%) 5 10 20 30 50 100
e
u
500 470 420 400 350 250
Pentru conditiile din Romnia, agresivitatea se apreciaz cu indicatorul
rezultat din produsul dintre intensitatea medie pe 15 minute a nucleului
torential si rdcina ptrat a cantittii de precipitatii nregistrat pe durata
ploii.
I
15
= i
15
. p
0,5
n care: I
15
este indicatorul de agresivitate pluvial;
i
15
intensitatea medie a nucleului torential, 15 minute (mm/min);
p cantitatea de ap nregistrat pe durata ploii (mm).
Erozivitatea pluvial n timpul anului este dat si de indicele de
neuniIormitate a precipitatiilor (K
p
) dup Iormula propus de Fournier:
K
p
=p
2
/P
n care: p este cantitatea total de precipitatii czut n ziua cea mai
ploioas din lun (mm); P cantitatea total medie de ploaie czut n luna
respectiv(mm).
4.1.2. Eroziunea prin curenti peliculari
Pe supraIata versantului se Iormeaz n timpul ploilor torentiale o pelicul
de ctiva milimetri (uneori 20.30mm) din unirea siroaielor. Acest strat este
ncrcat cu agregatele de sol dezlipite, Iormnd un noroi transportat de curentii
cu turbulent accentuat. Antrenarea si depunerea materialului pe versanti
sunt similare celor din albii si depind de capacitatea de transport a curentului
n Iunctie de cantitatea de material din curentul de apa si capacitatea acestuia,
pe versant se delimiteaz urmtoarele segmente (figura 4.1.):
1, partea superioar a versantului, spre platoul interIluvial, cvasiorizon-
tal, de impact a picturilor de ploaie;
2, segment de eroziune n care are loc ncrcarea curentului cu materiale
solide, cu aluviuni, n care concentratia amestecului este mai mic dect
capacitatea de transport a curentului de apa;
FvoI0{Ia
roces0I0I
4e erotI0ae
hI4rIc
e versaat
110

3, un segment central, de echilibru dinamic, n care concentratia

amestecului este egal cu capacitatea de transport a curentului de apa
4, un segment inferior, spre baza versantului, de depunere, n care
capacitatea de transport se diminueaz, concentratia amestecului Iiind mai
mare dect capacitatea de transport.
Capacitatea de transport (K
t
) este dependent de pant si de debitul
lichid:
K
t
= k . I
1,67
. Q
R
1,67
n care: k este factor de sol, I = panta, Q
R
= debitul lichid
Eroziunea hidric pe versanti este controlat de legea gravitatiei.
Pentru estimarea eroziunii s-au utilizat mai multe Iormule, n Iunctie de
lungimea de scurgere (L), de panta terenului (I), de intensitatea ploii (i) si de
durata ploii. Unittile de msur si limitele de aplicabilitate diIer ns de la
o Iormul la alta, iar coeIicientul k include si inIluenta altor Iactori care
inIluenteaz eroziunea (Motoc si colab., 1975). AstIel de Iormule au Iost
elaborate pe baze experimentale, una dintre cele de nceput Iiind a lui Kornev,
1937):
E = k. I
0,75
L
1,5
i
1,5
Formula universal a eroziunii (Iormula Wischmeir, 1960) pentru
estimarea eroziunii medii anuale este mai complex si se prezint astIel:
E = k .L
m
.I
n
.S.C.C
s
n care: k este indicator erozional,
S indicator al erodabilittii solului,
C indicator al protectiei oIerite de culturi,
C
s
indicator al eIectului lucrrilor antierozionale.
Aceast Iormul a Iost adaptat de Motoc sub Iorma:
E = k . S . C . C
s
. L
0,3
. i
1,4
n care: E este eroziunea medie anual (t ha.an),
Fig. 4.1. Capacitatea de transport a curentilor peliculari pe versanti n corelatie cu
procesele dintr-un bazin versant.
Predomin
eroziunea
Predomin
transportul
Predomin
acumularea
1
2
3
4
d
x
E
r
E
d
A
c
c ~ K
t
c K
t
c K
t
Q
s
Q
R
0aacItatea
4e traasfer
a c0rea{IIor
eIIc0IarI
111

k = coeIicientul de agresivitate pluvial (Iigura 4.2),

S = coeficientul pentru erodabilitatea solului (tabelul 4.1),
C= coeIicientul privind inIluenta vegetatiei (tabelul 4.3),
C
s
= coeIicientul pentru inIluenta sistemului de cultur Iolosit
(tabelul 4.3),
L = lungimea versantului (m),
i = panta medie a versantului (%) (tabelul 4.4).
Fig. 4.2. Zonarea agresivittii pluviale
1 1,2
2 1,0
3 0,8
4 0,7
5 0,7
6 0,6
Valoarea coeficentului
de corectie pentru
erodabilitti n Iormula
de calcul a eroziunii
Soluri Ioarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune
Ioarte mic, Ir structur
Soluri puternic sau Ioarte puternic erodate, cu coeziune
mic, slab structurate
Soluri puternic sau Ioarte puternic erodate, cu coeziune
mijlocie sau slab si moderat erodate cu coeziune mic
Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune
mare, bine structurate, profil puternic dezvoltat
Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mijlocie,
proIil puternic dezvoltat, roc mam Iriabil
Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare,
structur Ioarte bun, proIil puternic dezvoltat, roc
mam Iriabil
Tabelul 4.1
Clasificarea solurilor n raport cu erodabilitatea
Caracterizarea solurilor Clasa
112

Talelul 4.3
Valorile coeficientilor C
s
si C
SpeciIicatie Pante versant ()
0-5 5-10 10-15 15-20 20-25 ~25
Sistemul de cultura CoeIicentul C
s
Culturi anuale din deal n vale 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Culturi anuale pe curba de nivel 0,50 0,60 0,70 0,75 0,80 0,85
Culturi n Isii - 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50
Culturi cu benzi nierbate - 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45
Culturi cu canale, valuri - - 0,18 0,21 0,24 0,25
Culturi cu terase bancheta - - 0,15 0,18 0,21 0,25
Culturi cu terase n trepte - - 0,05 0,08 0,10 0,15
Natura vegetatiei CoeIicentul C
Ogor negru cu rigole si siroiri 1,20
Ogor negru 1,00
Cereale pioase de toamn 0,15
Cereale pioase de primvar 0,20
Mazre, Iasole 0,30
Porumb, CartoI, SIecl 0,70
Culturi de protectie 0,25
Ierburi perene anul I 0,10
Talelul 4.2
Clasificarea terenurilor dup valoarea pantei (dup Motoc yi colab., 1975)
Grupa Clasa Denumirea terenului
Simbol Panta Simbol Panta Versant
I 0-5 A 0-2 Practic 0
B 2-5 Extrem de slab nclinat
II 5-12 C 5-8 Foarte slab nclinat
D 8-12 Slab nclinat
III 12-25 E 12-18 Mijlociu nclinat
F 18-25 Puternic nclinat
IV 25-50 G 25-35 Foarte puternic nclinat
H 35-50 Extrem de puternic nclinat
V Peste 50 I 50-70 Abrupt
J 70-100 Foarte abrupt
L Peste 100 Extrem de abrupt
113

ntinuare Talelul 4.3

Ierburi perene anul II 0,05
Pajisti puternic degradate 0,80
Pajisti moderat degradate 0,30
Pajisti bine ncheiate 0,05
Livezi pe terenuri degradate 0,70
Livezi pe curba de nivel 0,50
Vii din deal n vale 0,75
Vii pe curba de nivel 0,30
Pdure pe terenuri degradate 0,25
Pdure ncheiat 0,02
n cazul eroziunii potentiale E
p
nu se iau n calcul coeIicientii de vegetatie
si lucrrile de amenajare a versantilor:
E
p
= k.S.L
0,3
.i
1,4
Gradul de vulnerabilitate a terenului la eroziunea n supraIata (V
es
) tine
cont de eroziunea eIectiv si eroziunea potential (Grecu, Comnescu, 1998):
V
es
= (E / E
p
) .100
4.1.3. Factorii care influenteaz eroziunea
Morfografia yi morfometria versantului
Prezentarea Iormulelor de calcul a eroziunii impune luarea n analiz a
caracteristicilor de Iorm a versantului, precum si pe cele ce vizeaz n
special lungimea si gradul de nclinare a acestuia. Forma versantului actioneaz
de Iapt tot prin particularitti de nclinare, conIorm legii generale a gravitatiei.
Pentru versantii complecsi, asa cum s-a prezentat anterior, eroziunea este
diIerit dispus n diIerite sectoare, n Iunctie de capacitatea de transport a
curentului de ap.
La cantitti mari de precipitatii, capacitatea de inIiltrare a apei n sol se
reduce; prin unirea curentilor bidimensionali si a suvoaielor se Iormeaz o
pelicul de ap care antreneaz particulele desprinse, spre baza versantului.
Pelicula de ap se ngroas spre partea inIerioar a versantului, puterea de
eroziune Iiind ampliIicat si de curentii verticali Iormati datorit micro-
relieIului de pe versant.
Grosimea (nltimea sau adncimea) peliculei si viteza de scurgere sunt
diIerite n Iunctie de Iorma versantului si de intensitatea ploii.
n partea superioar a versantului, viteza medie a scurgerii superIiciale
este mai mic dect n aval. Pe versantii concavi, vitezele sunt mai mari n
partea superioar a versantului, iar pe versantii convecsi, vitezele sunt sczute
n partea superioar.
Pierderile de sol sunt mai reduse pe versantul concav, unde eroziunea
este mai mic, dect pe versantul convex. Pierderile totale de ap au valori
8oI0I
morfometrIeI
I morforafIeI
versaat0I0I a
4IaamIca
erotI0aII
e versaat
114

opuse celor de sol n raport de Iorma versantului. Pierderile de sol sunt

dependente deci de precipitatii si pant (Iigura 4.3), (tabelul 4.4).
Fig. 4.3. MorIograIia versantilor
A versant convex; B versant concav; C versant complex
Strat de sol
A
Roc la supraIat
Roc
Ru
Roc la supraIat
Strat de sol
Coluvii
Ru
Roc
Strat de sol
Roc la supraIat
Deluvii
Strat de sol
Roc
Ru
B
C
Tabelul 4.4
Influenta formei versantului asupra scurgerii yi eroziunii
Concav Drept Convex Concav Drept Convex
00-30 -00 0,50 -00 0,80 0,80 1,05
30-60 11,25 7,80 10,00 13,00 13,00 24,05
60-90 16,75 15,30 15,00 20,10 22,80 30,00
90-120 21,00 18,00 17,00 22,08 26,30 28,00
Total 49,00 41,60 42,00 55,3 62,90 83,10
Pierderea de sol. (eroz., t/ha)
Timpul ploii
simulate
(min.)
Pierderea de ap (scurgerea, mm)
115

Efectul lungimii versantului asupra eroziunii este mai mare la versantul

drept dect la cel convex.
Intensitatea eroziunii pe versantii complecsi depinde de mbinarea
sectoarelor simple; un versant complex se prezint ca o succesiune de segmente
de eroziune si de acumulare. La atingerea pantei de echilibru prin Iormarea
unei cuverturi de depozite particip ns si procesele gravitationale
Agresivitatea pluvial
S-a observat din cele expuse anterior c pentru Iormarea scurgerii pe
versanti trebuie ca ploaia czut s Iie mai mare dect suma pierderilor, iar
intensitatea s depseasc valoarea indicelui de inIiltratie n sol:
H > P, iar E 4 O ploaie torential sau o ploaie eroziv (eIicace) se
caracterizeaz printr-o cantitate H ~ 10 mm si printr-o intensitate
i ~ 0,4.0,5 mm/min. Intensitatea din timpul unei ploi poate Ii maxim,
eIicace, optimal sau medie.
nltimea cumulat a ploii este n Iunctie de timp.
Expozifia versantului
Expozitia versantului inIluenteaz intensitatea eroziunii prin cantitatea
de energie caloric, cu rol n diIerentierea nsusirilor Iizico-mecanice ale
solurilor. La latitudinile trii noastre, la diIerite declivitti au Iost calculate
valorile energiei receptionat de supraIata terestr.
Indicele de apreciere a eroziunii solului (e) n Iunctie de expozitie are
valorile:
expozitia indicele e
vestic 1,00
sudic 0,93 0,95
estic 0,73 0,75
nordic 0,70
Versantii cu expozitie sudic si vestic sunt mai expusi eroziunii dect
cei cu expunere nordic si vestic. n general, versantii nordici sunt mai
protejati de ctre vegetatia arborescent, datorit temperaturilor mai sczute.
n plus, pe versantii sudici, distrugerea agregatelor de sol este accelerat nu
numai de insolatie, ci si de Irecventa ciclurilor gelivale de nghet-dezghet.
AstIel, chiar dac scurgerile sunt diminuate, eroziunea este mai mare pe
versantii sudici dect pe cei nordici. n plus, expozitia versantului trebuie
corelat si cu tipul de sol si cu caracteristicile morIometrice si morIograIice
ale versantului (tabelul 4.5). De exemplu, la acelasi tip de versant dup
Iorm (versant drept), cu aceeasi expozitie (vestic), valorile eroziunii sunt
diIerite pe solurile cernoziomice si brune de pdure.
Jegetafia
Vegetatia cultivat sau spontan, ierboas sau lemnoas, n Iunctie de
densitate, consistent si durata protectiei inIluenteaz direct sau indirect
intensitatea eroziunii. Dup gradul de protectie, plantele cultivate se mpart
n:
116

Ioarte bune protectoare leguminoasele si gramineele Iurajere perene,

din al doilea an de Iolosint: lucerna, triIoiul, sparceta etc.;
bune protectoare cereale pioase, leguminoase si graminee Iurajere,
perene, n primul an de Iolosint si plantele Iurajere anuale: grul, secara,
orzul, ovzul, borceagul etc.;
mijlociu protectoare leguminoasele anuale: mazrea, Iasolea, soia,
bobul, nutul, etc.;
slab protectoare: prsitoarele cartoIul, sIecla, porumbul, Iloarea-soa-
relui si vita de vie.
n cursul unui an, eIectul de protectie a vegetatiei cultivate diIer n
Iunctie de Iazele de dezvoltare a culturii, pe aceast caracteristic se stabileste
de Iapt si Iactorul C din ecuatia universal a eroziunii. Aceste Iaze Iavorizeaz
sau nu att retinerea unei cantitti din precipitatii, ct si extinderea sistemului
radicular. De exemplu, rdcinile grului de primvar ptrund n pmnt
pn la 2 m, cele de Iloarea-soarelui pn la 2,75 m, cele de lucern pn la
6m (dup 12 ani) si pn la 18 m (lucerna de 6 ani).
Vegetatia lemnoas, si ne reIerim n special la pdure are acelasi rol de
protector a terenurilor prin sistemul radicular, dar si prin particularittile
sistemului Ioliaceu, prin structura pdurii, prin cantitatea litierei. Un rol
important l are pentru retinerea apei din precipitatii prin densitatea si
dimensiunea Irunzelor. Molidisurile pure retin circa 37 din cantitatea anual
de precipitatii, stejretele 22, pinetele 1315, mestecnisurile doar 9.
n ecosistemele de Iag normal constituite, scurgerile de supraIat sunt
Ioarte reduse (sub 2 din cantitatea ploii). Din aceast cauz, la Igetele cu
mult si strat de litier continuu, transportul de aluviuni este Ioarte redus,
ntre 0,006 si 0,226 mc pe hectar pe an. Comparativ cu ecosistemele de
molid, brad, larice aceste valori sunt mult mai reduse.
Tabelul 4.5
Influenta expozitiei yi formei versantului asupra eroziunii
Tipul de sol Expozitia
Forma Ecuatia
Eroz.pt. L
Indicele (e)
versantului eroziunii
si panta
stand. (m
3
)
Convex
Castaniu Vestic treimea E=7,52L
0,52
i
0,28
3839 1,00
deschis superioar
Nordic Idem E=7,76L
0,44
i
0,35
2716 0,70
Cernoziom
Vestic Dreapt E=7,71L
0,51
i
0,25
4225 1,00
carbonatic
Sudic Dreapt E=10,40L
0,45
i
0,25
3952 0,93
castaniu
Cernoziom
Vestic Dreapt E=5,13L
0,60
i
0,21
3939 1,00
levigat
Sudic Dreapt E=14,60L
0,43
i
0,19
3766 0,95
Brun de
Vestic Dreapt E=0,823L
0,79
i
0,44
4472 1,00
pdure
Estic Dreapt E=0,0636L
1,21
i
0,38
3255 0,73
117

Proprietfile fizico-chimice yi biologice ale solului

Solurile care aIecteaz inIiltratia, permeabilitatea precum si solurile care
rezist la dispersie prin impactul picturii de ploaie prezint proprietti ce
inIluenteaz eroziunea.
Solurile rezistente la eroziune sunt solurile care au un continut ridicat
de substante organice, de carbonat de calciu, de argil, solurile cu o bun
permeabilitate si o aInare mijlocie. Determinante pentru intensitatea eroziunii
sunt procentul de argil si nisip Ioarte Iin, procentul de nisip cu diametrul
particulelor mai mare de 0,10 mm, continutul de materie organic n straturile
de dezvoltare a plantelor, structura si permeabilitatea, pH-ul etc. Solurile cu
un continut ridicat de praf si srace n argil si materie organic sunt slab
rezistente la eroziune pentru c au o cantitate redus de liant.
Aceste caracteristici ale solului inIluenteaz valorile inIiltratiei apei n
sol.
4.1.4. Impactul asupra populatiei
Spre deosebire de alte procese geomorIologice, pluviodenudarea si
eroziunea n supraIat nu creeaz Iorme durabile de teren, eIectul acestor
procese se maniIest ns n eroziunea solului, respectiv n reducerea
potentialului productiv a terenurilor cu eIecte semniIicative de risc pentru
populatie prin diminuarea productiei vegetale si animale. Din aceast
perspectiv ele sunt Ienomene de risc.
Pe baza unor criterii Iizice si economice, potentialul productiv a
terenurilor agricole este grupat n cinci clase (la care se adaug terenurile
neproductive), utilizndu-se indicele de Iertilitate global (tabelul 4.6) (Bloi,
Ionescu, 1986).
Inaicele ae fertilitate global (F) reprezint potentialul productiv al
unui teren prin capacitatea natural de a Iurniza conditii de crestere si
dezvoltare normal plantelor. Pentru o Iertilitate optim F = 100.
Inaicele ae fertilitate global meaiu ponderat (F
m
) se determin dup
ecuatia:
S
1
F
1
+ S
2
F
2
+ +S
n
F
n
S = supraIata; F = clasa de fertilitate
F
m
=
S
1
+ S
2
+ +S
n
Zonele de Iertilitate ecologic sunt delimitate pe baza indicilor F sau
Fm:
Zona I de favorabilitate F
m
= 81 100
Zona II de favorabilitate F
m
= 61 80
Zona III de favorabilitate F
m
= 41 60
Zona IV de favorabilitate F
m
= 21 40
Zona V de favorabilitate F
m
= 20 0
118

Tabelul 4.6
Clasificarea potentialului productiv al terenurilor agricole
Elemente caracteristice
Terenurile respective au conditii Ioarte bune pentru
cresterea si dezvoltarea plantelor si de mecanizare
a tuturor lucrrilor agricole. Pot Ii cultivate
majoritatea plantelor de cultur din zona
bioclimatic respectiv, cu tehnologiile cele mai
moderne, investitii minime si randamente maxime.
Terenurile cu soluri care prezint pericol de
degradare, precum si cele n Iaz incipient de
degradare (pseudogleizare, gleizare, salinitaze,
alcalinizare, acidiIiere).Terenuri cu pante mici si
limitri minime datorate alctuirii granulometrice
si a ridicrii nivelului Ireatic. Sunt necesare lucrri
pentru prevenirea degradrilor si lucrri
agropedoameliorative.
Terenurile cu procese evidente de degradare.
Sortimentul plantelor de cultur este limitat de
conditiile climatice si de cele edaIice. Sunt
necesare lucrri de amenajare hidroameliorativ
si msuri agropedoameliorative. Terenul trebuie
sa prezinte cel putin o limitare sau un proces de
degradare cu o intensitate mijlocie.
Terenurile cu soluri afectate de limitri sau procese
de degradare puternice, terenuri cu pante mari,
aIectate de procese negative de intensitate mare.
Terenurile sunt la limita Iolosirii arabilului, Iiind
necesare msuri si lucrri complexe de amenajare
si ameliorare, iar pentru a Ii mecanizate este
necesar o sistem de masini cu tractoare pe senile.
Terenuri neindicate pentru a Ii arabile cu limitri
Ioarte severe, cu productii slabe si Ioarte slabe.
Se includ solurile mlstinoase, saline si alcaline,
cele excesiv scheletizate si prundisurile slab
soliIicate. Prezint limitri absolute, pante peste
35, alunecri active. Pentru amenajare si
ameliorare comport investitii mari, nemaiputnd
Ii ameliorate n conditii economice.
Se includ solonceacurile cu crust, soloneturile
Ir vegetatie, cele exclusiv mlstinoase,
Iitosolurile antropice, gropile de mprumut,
ravenele, rpele, torentii
Clasa Clasa de calitate a solurilor
I Terenuri de calitate Ioarte bun,
Ir restrictii F = 10081
II Terenuri de calitate bun cu
restrictii mici F = 8061
III Terenuri de calitate mijlocie, cu
restrictii mijlocii F = 6041
IV Terenuri de calitate slab,cu
restrictii severe F = 4021
V Terenuri de calitate Ioarte
slab, restrictii excesive F < 20
Terenuri neproductive
Exist mai multe clasiIicri ale msurilor si lucrrilor antierozionale,
care trebuie aplicate n complex si diIerentiat pe unitti naturale, respectiv pe
bazine hidrograIice. Unele msuri au caracter preventiv si aici sunt incluse
toate msurile de organizare a terenurilor pentru diIerite utilizri, iar altele
vizeaz lucrrile de combatere a eroziunii, diIerentiate n Iunctie de modul
de utilizare si de tipul eroziunii (n supraIat si n adncime).
119

4.2. Eroziunea prin curenti concentrati (eroziune

torential)
4.2.1. Procese elementare ale aparitiei eroziunii torentiale-
ravinatia
Scurgerea pelicular, n anumite conditii de pant se concentreaz de
cele mai multe ori n canale (santuri) de diIerite dimensiuni care rezist n
timp ca Iorm de relieI; cele cu adncimi si lungimi Ioarte reduse pot Ii
desIiintate prin lucrri agrotehnice simple. Dup dimensiuni si stadiu de
evolutie aceste canale sunt: rigola, ogasul si ravena.
ntr-un stadiu incipient al eroziunii se Iormeaz rigola, care poate Ii
nivelat prin arat. Rigola Iace trecerea ntre eroziunea pelicular si eroziunea
n adncime. De Iapt ntre aceste tipuri de eroziune, limita este conven-
tional, dat dup dimensiunile rigolelor. La ploi torentiale aceasta se
adnceste, trecnd ntr-un nou stadiu de evolutie ogaul (cu adncimi de
pn la 2-3 m). Ravena reprezint un stadiu mai naintat de evolutie a
Iormei(adncimi peste 2-3 m). Att ogasul ct si ravena pot Ii simple (cu un
singur canal) sau ramificate (cu dou sau mai multe canale) (Iigurile 4.4, 4.5,
4.6). Ravena simpl este alctuit din:
vrIul ravenei (rpa de obrsie) partea superioar, cu abrupturi
accentuate, extrem de activ prin naintarea spre amunte pe versant;
malurile ravenei, abrupte, cu procese intense de splare si surpri;
Iundul ravenei, de cele mai multe ori n trepte, care trdeaz Iie evolutia
pas cu pas n amonte si n aval, Iie roci cu duritate diIerit.
Ravena ramiIicat reprezint un stadiu de trecere spre torent. Poate avea
un bazin de receptie destul de mare (10001500 ha).
Panta, excesul de precipitatii si caracteristicile rocii impun att concen-
trarea apei, ct si succesiunea dintre eroziune, transport si acumulare n lungul
ravenei. Raportul dintre turbiditate si capacitatea de transport prezint un
mecanism asemntor cu cel prezentat la eroziunea pelicular si la ruri.
Procesul de eroziune capt intensitti si aspecte variate, cea mai activ
Iiind eroziunea ae obarie sau de la vrful ravenei.
Materialele erodate si trte de curentul de ap torential sunt redepuse
haotic pe patul ravenei, la diminuarea debitului. AstIel, eroziunea de fund se
maniIest cu intermitent si cu intensitate variate n lungul ravenei n Iunctie
si de substratul geologic. Pe malurile abrupte, neprotejate de vegetatie,
eroziunea de mal contribuie la lrgirea ravenei, dar si la aparitia unor praguri
n lungul acesteia din materialele provenite de pe maluri. De Iapt acest tip
de eroziune se combin cu surpri provocate de subsparea prin eroziunea
lateral a curentului de ap torential. Eroziunea de mal Iavorizeaz aparitia
unor rigole care prin evolutie pot genera noi ravene, aIluente, ducnd la
ramiIicarea ravenei primare.
O caracteristic a eroziunii prin ravenatie este dinamica extrem de activ
si modiIicarea morIograIiei si morIometriei.
FvoI0{Ia
erotI0aII
torea{IaIe
120

con aluvial
Fig. 4.4. Ravena
Fig. 4.5. ConIiguratia n plan a ravenelor
Raven sub Iorm
de bulb
Raven
zbrelit
Raven
paralel
Raven liniar Raven dendritic Raven compus
121

Pe terenurile n roci moi, slab consolidate, ravenele au adncimi mari

si un proIil transversal n V ascutit. n rocile dure ogasele si ravenele au
adncime mic si deschidere mare, Iundul Iiind spat n roc (cnd nu s-a
atins stadiul de echilibru). Rocile usor erodabile,ca nisipurile, loessurile si
depozitele loessoide, pietrisurile sunt supuse unor procese de eroziune n
adncime rapide, ravenele atingnd 2040 m, adesea asimetrice, cu maluri ce
ating 50 m. n rocile mijlociu erodabile (marne, argile, calcare, unele gresii)
eroziunea n adncime este relativ rapid (pot atinge 1530 m); deschiderea
este egal sau mai mare dect adncimea.
Pe terenurile Iormate n roci necoezive, proIilul transversal este trape-
zoidal datorit depunerii materialelor pe Iundul ravenei.
Fig. 4.6. Tipuri de ravene n Podisul Moldovei (dup M. Rdoane si colab., 1999)
Deleni-Iasi Cresti-Bujor-Galati
C
A
B
E
Cresti-Bujor-Galati
D
Todireni-Botosani
Sulita - Botosani
H
G
F
versant
albie
major
versant
Ceplenita-Iasi
Belcesti-Iasi
122

4.2.2. Clasificarea formatiunilor de eroziune n adncime

MicrorelieIul, morIograIia si morIometria Iormatiunilor de eroziune n
adncime sunt Ioarte variate, ceea ce determin utilizarea diIeritelor criterii
de clasiIicare, criterii ce pun n evident exact aceste caracteristici.
Dup criteriul adncimii se deosebesc:
ogayele, Iormatiunile cu adncime de 0,22,0 m (3,0 m): ogae mici,
20100 cm adncime, ogae mari, peste 100 cm adncime; ogae rare la
peste 30 m distant, ogae aese la 530 m distant, ogae foarte aese la sub
5 m distant;
ravenele, Iormatiunile cu adncimea de peste 2,03,0 m.
Ravenele se mpart tot dup anumite criterii:
dup adncime acestea pot fi: ravene mici cu adncimea de 25 m;
ravene mijlocii cu adncimea de 510 m; ravene mari cu adncimea de peste
10 m;
dup lungime, ravenele sunt: scurte pn la 300 m; lungi de
3001000 m; foarte lungi de peste 1000 m;
dup mrimea suprafetei ae receptie. ravene cu bazine mici, de sub
10 ha; ravene cu bazine mijlocii, de 1030 ha; ravene cu bazine mari, de
50100 ha; ravene cu bazine foarte mari, de peste 100 ha;
dup stadiul de dezvoltare: ravene active n stadiu incipient, ravene
active n stadiu evoluat, ravene stabili:ate partial, ravene stabili:ate total;
dup graaul ae torentialitate: ravene netorentiale cu sub 4 m
3
/ha.an
eroziune speciIic medie; ravene miflociu torentiale cu 432 m
3
/ha.an eroziune
speciIic medie; ravene excesiv torentiale, cu peste 32 m
3
/ha.an eroziune
speciIic medie.
Micromorfologia creat de eroziunea n adncime att la ogase ct si la
ravene, Iace ca acestea s Iie:
cu un singur canal de scurgere, drepte, neramificate, orientate pe linia
de cea mai mare pant (pe versanti de peste 25 grade);
ramificate, pe versantii ondulati, vluriti, evolueaz spre torenti.
Alte criterii de clasiIicare sunt similare cu cele utilizate la ruri: Iorma
proIilului transversal, proIilul longitudinal, raportarea la structura geologic
etc.
4.2.3. Organismul (sistemul) torential
Notiunea de torent vizeaz caracteristici geomorIologice si caracteristici
hidrologice, ambele dnd de Iapt continut sistemului torential. GeomorIologic,
torentul reprezint Iorma de relieI complex, creat prin procese de eroziune
n adncime, respectiv o vale ngust n Iorm de V ascutit, cu versanti
abrupti, vale ce primeste n partea superioar aIluenti torentiali (vi torentiale)
de diIerite dimensiuni (rigole, ogase). Hidrologic, torentul este un curs natural
de ap cu scurgere intermitent (rareori cu scurgere tot timpul anului), cu
bazin hidrograIic redus (sute sau cteva mii de hectare), pante relativ
123

accentuate ce Iavorizeaz cresterile rapide de debite si niveluri la ploi

torentiale.
Organismul torential Iormeaz un sistem, n care cele trei actiuni
eroziune, transport, acumulare se succed de la izvor spre vrsare pe sectiuni
bine deIinite n cele trei mari subsisteme componente (figura 4.7):
bazin
de
receptie
canal de scurgere
con de dejectie
con de dejectie
bazin
de
receptie
Fig. 4.7. Sistemul torential
subsistemul bazinul de receptie este partea superioar a torentului, n
care are loc concentrarea apei n Iormatiuni torentiale elementare; principala
Iunctie este eroziunea regresiv dar si cea de mal sau de Iund; Iunctia de
transport este diseminat n Iiecare Iormatiune elementar;
subsistemul canalul de scurgere este un canal n care s-au concentrat
apa si aluviunile erodate n subsistemul din amonte; Iunctia principal este
de a asigura transportul apei si aluviunilor, dar nu se exclud eroziunea si
unele depuneri;
subsistemul conul de dejectie (de depunere sau agestru dup Mihi-
lescu) reprezint partea terminal a sistemului torential, n care are loc
depunerea materialelor si evacuarea apei restante n sistem si chiar a unor
aluviuni.
AstIel, Iunctionalitatea sistemului este asigurat de Iunctia subsiste-
melor care se dispun n cascad. Analiza prin conceptie sistemic a
Iormatiunilor torentiale simple sau complexe Iace posibil separarea organis-
mului torential de cel al ravenelor.
Geneza, dinamica si evolutia organismului torential sunt strns legate
de cele ale Iormatiunilor elementare, putndu-se deosebi mai multe etape cu
limite tranzitorii.
Pe versant, n general n anumite puncte de inIlexiune, Iavorizate si de
unele mici denivelri (muscturi) si lipsa vegetatiei arborescente, are loc
ntr-o prim fa: concentrarea scurgerii de suprafat i airifarea ei spre
aval, crendu-se mai nti santuri cu lungimi reduse. Ogasul se adnceste si
se alungeste la Iiecare ploaie spre amunte si spre aval.
8Istem0I
torea{IaI
124

Spre aval are loc si deplasarea continu a micilor conuri de dejectie

pn la reducerea pantei cnd conul devine stabil. n amunte evolutia se
realizeaz prin eroziune regresiv, deasupra punctului de inIlexiune apar noi
rigole sau ogase, eroziunea de mal Iavoriznd aparitia unor ravene aIluente.
Cele trei subsisteme Iiind Iunctionale, prin procese complexe de versant si
albie, organismul se dezvolt n supraIat. Extinderea ns este limitat tocmai
de procesele de depunere din partea inIerioar, concomitent cu reducerea
pantei. Torentul si realizeaz proIilul de echilibru.
Evolutia descendent continu spre stingerea torentului; panta de
echilibru duce la limitarea eroziunii n adncime, la dezvoltarea eroziunii
laterale si deci la lrgirea Iundului, scderea capacittii de transport, depunerea
materialelor spre amunte, are loc deci aluvionarea canalelor dinspre aval spre
amunte, proces invers celui din Iaza de dezvoltare, concomitent se diminueaz
si pantele malurilor, organismul intr n Iaza pasiv de stingere total.
4.3. Alte procese de risc de degradare a solurilor
Procesele care conduc la scderea Iertilittii solurilor sau la geneza unor
soluri neIertile sunt considerate procese de risc pentru c indirect amenint
starea de sntate si de hran a populatiei. Din aceast perspectiv, pedologic
se deosebesc procesele dependente n cea mai mare parte de clim.
Lateritizarea are loc n conditiile climatice cu precipitatii bogate,
temperaturi ridicate si vegetatie Iorestier (clima de pdure umed ecua-
torial; clima tropical cu dou anotimpuri, cel umed mai extins ca timp;
clima subtropical umed); datorit cldurii si precipitatiilor, activitatea
bacterian intens duce la distrugerea total a vegetatiei moarte, cu repercusiuni
n diminuarea pn la absent a humusului. Oxizii de Iier insolubili (Fe
2
O
3
)
se acumuleaz sub Iorma argilelor rosii (laterita). Precipitatiile bogate duc la
splarea silicei din sol avnd loc un proces de desiliciIiere. Lateritizarea
conduce la Iormarea unui sol cu fertilitate foarte sc:ut n lipsa bazelor i
a humusului.
Gleizarea i pseudogleizarea se produc n conditii de roc, sol si
microrelieI care Iavorizeaz stagnarea temporar sau de durat mai lung a
apei la supraIata terenurilor n urma ridicrii nivelului apelor Ireatice aproape
de supraIat sau chiar aparitia la zi. Sursele excesului de ap sunt: precipitatiile
abundente, revrsrile periodice, cresterea nivelului rurilor si implicit a
pnzelor Ireatice care se alimenteaz din ele. Gleizarea este caracteristic
supraIetelor slab drenate, Iiind tipic pentru climatele umede si reci, arealelor
mlstinoase din climate continentale cu ierni reci. Sub materia organic
acumulat la supraIat (datorit temperaturilor sczute) se Iormeaz un orizont
de glei, situat de obicei n zona saturat cu ap Ireatic. Solurile gleice,
argiloase, au o Iertilitate Ioarte redus.
Solurile hidromorIe caracterizate prin aparitia si dezvoltarea gleizrii si
pseudogleizrii, prin aparitia orizonturilor gleizate si pseudogleizate, au
125

Iertilitate redus deoarece n mprejurrile mentionate substantele organice

nu pot Ii descompuse de oxidatie si activitatea bacterian. Gleizarea si
pseudogleizarea semniIic Iormarea si acumularea unor produsi de reducere
chimic, n primul rnd Iierul si manganul, care imprim orizontului respectiv
un colorit speciIic.
Solurile gleice, lcovistile si semilcovistile, solurile pseudogleice se
ntlnesc n cmpiile de subsident, acolo unde apele Ireatice sunt la mai
putin de doi metri adncime, n luncile rar inundabile si pe terasele inIerioare
ale marilor ruri, n microdepresiunile de tasarea loessului formate n domeniul
interfluvial al cmpiilor.
Salinizarea este procesul de acumulare n sol a unor sruri usor solubile.
Pe glob se asociaz cu regimul climatic de desert, pe supraIete slab drenate
si cu evapotranspiratie puternic. Salinizarea solului se produce ns si n
areale extradesertice cu conditii climatice si de relieI similare. Salinizarea
aIecteaz soluri din lunci, cmpii joase, cu ap Ireatic situat deasupra unui
nivel critic, ncrcat cu sruri provenite Iie din regiuni mai nalte, Iie din
areale cu sare. Majoritatea srurilor care se acumuleaz sunt cloruri, sulIati,
carbonati, nitrati, predominanti Iiind ionii de sodiul, calciul si magneziul.
Dup intensitatea salinizrii exist mai multe clase de salinitate: nesalinizat,
slab salinizat, moderat salinizat, puternic salinizat si Ioarte puternic salinizat.
Srurile solubile sunt Ioarte agresive, perturbnd cresterea plantelor si avnd
eIecte toxice asupra acestora. Salinizarea ca proces pedogenetic se mparte
n dou categorii: salinizarea primar si salinizarea secundar
Salinizarea primar a solurilor are loc pe Iormatiuni saliIere (sare si
brecia srii). SoliIicarea este dirijat de roca usor solubil, evolueaz spre
salinizarea puternic cu clorur de sodiu a ntregului proIil, rezultnd astIel
soluri speciIice ca soloneturi si solonceacuri. Salinizarea se transmite si asupra
terenurilor limitroIe datorit splrii solurilor si inIiltrrii apei n sol, dar si
asupra solurilor si aluviunilor din lunci. Prin salinizarea primar impus de
rocile carbonatice se Iormeaz rendzinele si pseudorendzinele. SoliIicarea
este dominat de excesul de ioni de calciu Iurnizati de roca parental. Prin
concretionarea periodic a srurilor la supraIat se produce ridicarea gradului
de calcizare si, implicit scderea Iertilittii acestora.
Salinizarea secundar a solurilor este rezultatul climatului cu nuante
semiaride din partea de sud-est a trii (precipitatiile sunt depsite de
evapotranspiratie, bilantul hidric este negativ). n aceste conditii climatice,
alterarea rocilor sporeste continutul n sruri a solului si a apelor Ireatice.
Circulatia capilar aduce n orizontul superior al solului sau la supraIat
sruri care precipit sub Iorm de eIlorescente.
Salinizarea secundar se maniIest n sezonul cald, n perioadele
secetoase, pe terenurile supraumectate din lunci si terase joase, din
microdepresiuni de tasare, din vile autohtone slab drenate. IntensiIicarea
mineralizrii, urmat de salinizarea secundar, conduce la Iormarea solurilor
salinizate si a srturilor (soloneturi si solonceacuri).
Desalinizarea i degradarea alcalin a solurilor are loc atunci cnd
nivelul apei Ireatice coboar si umezirea capilar Ireatic a orizontului
126

superior poate s nceteze si odat cu aceasta si acumularea de sruri solubile.

Continutul n sruri scade, are loc un proces de desalinizare, reactia solului
devine puternic alcalin. Argila si humusul, componente saturate n ioni de
sodiu sunt antrenate de apele de inIiltratie n orizontul inIerior. Pe msura
acumulrii argilei, acest orizont devine mai compact. Este un orizont
argiloiluvial natric si este speciIic soloneturilor.
Podzolirea intens este un proces care contribuie la deprecierea calittii
solurilor zonale. Pe terenurile mai putin nclinate din munti si dealuri, din
cauza circulatiei descendente a solutiei solurilor are loc eluvierea coloizilor
si a bazelor care nregistreaz o mrire a continutului de silice, si deci, a
acidittii. Iluvierea (acumularea) argilei n orizontul B care devine
impermeabil, Iace ca podzolirea s Iie secondat de pseudogleizare. Mediul
acid n care evolueaz solurile din etajul montan este ntretinut de procesele
de descompunere a litierei pdurii. Podzolirea puternic caracterizeaz ntreaga
clas a solurilor argiloiluviale.
Alte influente negative asupra solificrii i solului
Pe cale natural sau antropic, soliIicarea si ptura de sol pot Ii supuse
si altor inIluente negative, acestea conducnd la ntrzierea sau ntreruperea
pedogenezei, la deIormarea proceselor pedogenetice speciIice mediului
geograIic respectiv, la nlturarea sau amestecarea orizonturilor caracteristice
diIeritelor tipuri de sol, n Iinal la Iormarea de soluri cu Iertilitate redus, la
aparitia de soluri degradate. n acest mod rezult solurile neevoluate, trunchiate
sau desIundate, solurile organice si solurile poluate. Degradri de soluri produc
procesele de eroziune prin ap (pluviodenudarea, ablatia, siroirea si ravenarea)
si prin vnt (coraziunea si deIlatia), apoi procesele de acumulare (aluvierea,
coluvierea, acumularea eolian, bioacumularea).
InIluenta negativ a omului asupra soliIicrii si a calittii solurilor se
maniIest Iie direct prin diIerite lucrri tehnice (descopertri, desIundri de
terenuri, modelri) si prin poluare, Iie indirect, prin intensiIicarea proceselor
denudationale (eroziunea accelerat), nct eroziunea depseste ca ritm
procesele de Iormare si regenerare a solului. O Iorm grav de degradare a
solurilor este poluarea, care atrage diminuarea sau anularea nsusirilor utilitare
ale acestora. Poluarea solurilor poate s aib loc n moduri diIerite: prin
aplicarea inadecvat a ngrsmintelor chimice si a pesticidelor, prin deversri
de substante chimice, prin depozitarea necorespunztoare a deseurilor
industriale si menajere.
n legtur cu utilizarea terenurilor n diIerite scopuri se utilizeaz
termenii de Iactori limitativi ori restrictivi, sau mai simplu limitare sau
restrictie care nu trebuie conIundat cu degradarea solurilor. Limitarea
(restrictia) este o nsusire nativ a solului care restrnge utilizarea acestuia
ntr-un anumit scop sau pentru o anumit cultur. n cazul terenurilor cu
restrictii trebuie s se adapteze destinatia si Iolosinta terenului, precum si
cultura dac este cazul, tinndu-se cont de acesti Iactori limitativi. Factorii
restrictivi pot Ii absoluti (necorectabili) temperatura joas, panta mare,
caracterul intens bolovnos al solului sau restrictivi corectabili (care pot Ii
127

ameliorati prin diverse tratamente sau lucrri (aciditatea si srturarea solului,

excesul de ap). Spre deosebire de limitare degradarea solului este cauzat
de om care Ioloseste solul Ir a tine seama de restrictiile terenului respectiv
si deci de riscul de degradare. Nu trebuie conIundat un teren nativ slab
productiv cu un teren degradat care si-a diminuat potentialul productiv.
4.4. Impactul asupra populatiei
Riscul datorat proceselor geomorIice si de degradare a solului (Iigura
4.8) inIluenteaz direct capacitatea de sustinere a populatiei planetei prin
rezervele de hran. Se preconizeaz c ntre 1990 si 2030, populatia planetei
va creste anual cu circa 90 milioane de locuitori (3,6 miliarde n 40 de ani).
Or, la nivel planetar, pierderile anuale din cauza degradrii solului se
nregistreaz att n sectorul cultivrii plantelor, ct si n cel zootehnic. n
acest ultim sector, de exemplu, pierderile anuale n regiunile secetoase se
ridic la circa 23,2 miliarde dolari, la nivel planetar, pe continente, cele mai
mari pierderi sunt n Asia (8,3 miliarde dolari) si AIrica (7,0 miliarde dolari).
Si mai semniIicative sunt valorile supraIetei agricole pe cap de locuitor
care va cunoaste o continu scdere. n perioada 19501990 reducerea a Iost
de la 0,23 la 0,13 hectare pe cap de locuitor; n anul 2030 va ajunge la 0,08
hectare (Lester R. Brown, Hal Kane, 1996).
n Romnia, circa 7 milioane hectare sunt terenuri aIectate de procese
de degradare (47 din supraIata agricol). Din aceast supraIat, circa 3,1
milioane hectare prezint un risc de la mediu la Ioarte puternic. La acestea
se adaug 1,6 milioane hectare de terenuri cu pajisti montane cu risc mare
la procese de eroziune (S.A. Munteanu, 1991).
4.5. Riscuri provocate de prbuyiri yi cderi de stnci
Catastrofa de la Elm (Elm - localitate n Elvetia, n cantonul Glarus) s-a
produs la 11.09.1881, cnd n urma exploatrii unui sist (Iolosit la conIectionarea
tblitelor de scris) nceput n 1868, si realizat la o adncime tot mai mare n
munte (ajungndu-se pn la 20 m) si o ltime de 180 m, a avut loc o prbusire
mare de stnc. Datorit acestei metode de exploatat regiunea a fost dezechilibrat,
roca a nceput s crape ncet, continuu, aprnd crpturi la supraIata. Treptat n
cteva zile au nceput s se desprind si s cad stnci mai mici, prima cdere mai
mare Iiind o surpare de munte. n scurt timp blocuri mari de stnc prvlite au
umplut cariera; Ienomenul a continuat la un sIert de or de la prima manifestare
cnd s-a produs o surpare si mai mare, iar dup cteva minute s-a produs surparea
principal, care s-a apreciat ca avnd un volum de 10 mil. mc. Aceast mas
desprins din munte initial s-a ngrmdit la poalele acestuia si ulterior a fost
deviat lateral, pe vale, revrsndu-se jos, acoperind solul, distrugnd casele si
provocnd moartea a 115 persoane, care au fost ngropate n stratul gros de 5-50
m. Masa de stnci, bolovani si roci care aluneca avea o vitez de 180 km/h si s-a
oprit dup o distant de 1500 m. Ca urmare a undei de presiune creat oamenii au
Iost ridicati de vrtej n aer si trntiti la o mare deprtare, unii reusind sa scape n
acest fel.
FxemIe
4e rIsc0rI
eomorfoIoIce
128

H
A
R
T
A

R
I
S
C
U
L
U
I

L
A

E
R
O
Z
I
U
N
E

H
I
D
R
I
C
A
L
e
g
e
n
d
F

r
i
s
c

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

m
i
c

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

m
e
d
i
u

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

m
a
r
e

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

I
o
a
r
t
e

m
a
r
e

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

F
i
g
.

4
.
8
129

Fig. 4.9. Risc mare datorat alunecrilor de teren Breaza.

Fig. 4.10. Crpturi n peretii caselor datorate unui substrat instabil (Breaza).
130

Fig. 4.11. Stabilizarea rpei de desprindere a unei alunecri (Breaza),

(Se observ riscul la care sunt expuse casele).
Fig. 4.12. Reactivarea unor alunecri vechi si (crpturi n deluviu)
degradarea solului.
131

Cderile de stnci de la Arth-Goldau (Elvetia). Au avut loc n 1806 si

s-au soldat cu pierderea a 457 de vieti si distrugerea localittii Arth-Goldau. Cauza
producerii acestei prbusiri o constituie presiunea exercitat de apele interstitiale
din roc, n urma cantittilor ridicate de precipitatii czute.
Prbusirile sunt Irecvente n zonele montane, iar Alpii nu Iac exceptie. Un
alt exemplu este cel din Alpii Elvetiei, pe valea rului Ticino, ntre localittile
Giornico si Lavorggo, unde pe o lungime de 5 km s-au nregistrat prbusiri datorate
retragerii masive a ghetarilor, n urma crora versantii stncosi si-au pierdut
stabilitatea. Volumul de stnc dislocat a Iost de 500 mil. tone.
O alt surpare de stnci din 1584 cea de la Tour dAi, pe valea Rhonului
n Alpii Elvetiei a avut drept consecint distrugerea orasului Yvone si 300 de
morti. Iar n iulie 1987, o mas de roc de circa 40 milioane m
3
s-a prbusit n
valea Adda (n Alpi), cu o viteza de pn la 400 km/h, n numai 2 minute.
4.6. Riscuri glaciare
Mattmark reprezint un lac din Elvetia, localizat n Alpi. n 1965, n timpul
constructiei barajului pentru lacul de acumulare Mattmark, aIlat n apropierea
ghetarului Allaling mase de gheat s-au desprins din acesta si au czut peste
locuintele si atelierele muncitorilor, evenimentul fiind soldat cu 88 de morti.
Distanta de la surpare pn la tabra de barci era de 600 m; ca urmare a presiunii
atmosferice deosebite locuintele s-au prbusit nainte de a Ii acoperite de gheat.
n Anzii Peruani, n America de Sud, crestele abrupte ale muntilor, care
Irecvent depsesc 6000 m, sunt acoperite de gheat si zpad.
Muntele Huascaran (6768 m) se afl la nord de Lima, iar ghetarul din vrIul
sau are grosimi de mai multe sute de metri, Irecvent avnd loc prbusiri de mase
de gheat si zpad, care o iau la vale ca lavine. La 10 ianuarie 1962 s-a desprins
o mas de gheat si zpad, cu un volum de circa 3 mil. m
3
, care a czut vertical
de la o nltime de aproximativ 1 km, s-a sIrmat n particule mici si, sub forma
unui nor dens de gheat si zpad, a urmat cursul vii, antrennd si blocuri de
stnc si mase de pmnt, rezultnd o combinatie ntre o lavin si torente de
nmol. Dup ce a strbtut o diIerent de nivel de 4000 m si mreste volumul la
13 mil. m
3
, a distrus orasul Ranrahirca si sase sate, dup care a blocat valea unui
ru. Ulterior, masa de ap acumulat a rupt digul si un potop pustiitor s-a prvlit
la vale, ducnd la moartea a 4000 de oameni.
n 1970, alunecarea a Iost declansat de un cutremur, iar torentul de aluviuni,
lat de 1-2 km, si cu o viteza de 200 km/h a acoperit cu un strat gros (de peste 10
m) de nmol si grohotis orasul Yungay (18.000 de morti), Rio Santa, Ranrahirca
(aIectat si n 1962, alti 170 de morti) si s-a linistit dup ce a traversat Rio Santa la
80 m deasupra albiei rului pe versantul opus, unde a aIectat satul Matacoto.
Cutremurul care a declansat aceast catastroI s-a soldat n total cu 48.000 de
morti.
132

4.7. Riscuri datorate alunecrilor de teren

Alunecrile produse la 30 noiembrie 1977 la Tuve-Goteborg
Tuve este o suburbie a orasului costier Goteborg, din sudul Suediei; la
30.11.1977 n urma unui asa-zis cutremur Ioarte mare au Iost distruse complet 67
de case, au murit 8 oameni, iar 73 au Iost rniti. Acest cutremur, care a Iost declansat
de explozibilul Iolosit pentru un tunel aIlat la ctiva km, n scurt timp a determinat
producerea acestei alunecri de teren. Factorul Iavorizant al acestei alunecri a
Iost reprezentat de petrograIia regiunii: depuneri lsate de ghetarii din timpul erei
glaciare; deasupra se ntlneste asa-numita argil curgtoare depus initial ca sedi-
ment marin, avnd un continut initial de sare; la sIrsitul erei glaciare gheata s-a
topit, iar uscatul s-a ridicat, izostatic, cu 30 m. Argila curgtoare are o sensibilitate
deosebit la ap, dar si la perturbri mecanice, ca urmare a continutului initial de
sare, care treptat a Iost extras, prin ape freatice si precipitatii, Iormndu-se astIel
goluri. Prin urmare la aparitia celui mai mic Iactor declansator se produce o
Iluidizare a acesteia, cu urmri negative. Aceast alunecare de teren a Iost
devastatoare pentru orasul situat pe aceast Iundatie.
Lacul de acumulare Vajont 1963.Lacul de acumulare Vajont a Iost amenajat
pe valea Piave din Alpii Italieni, o vale ngust ca o prpastie unde avea s aib
loc, la ctiva ani dup constructia digului, una dintre cele mai mari catastroIe
provocate de alunecrile de teren. Consecintele alunecrii au Iost sumbre:
distrugerea localittii Longarone si a altor sase sate din valea Piave, la care se
aduga aproximativ 3000 de victime.
Lacul Vajont avea o lungime de 7 km, o ltime de 300 m si un volum de 150
mil. m
3
, iar zidul de dig n arc avea o nltime de 265 m.
nc din 1960, pe versantii din jurul lacului s-au observat Iisuri, mici prbusiri
de stnc si chiar miscri ale versantilor cu circa 0.4 m/s, toate acestea putndu-se
constitui ca niste mici semnale de alarm pentru catastrofa ce avea s se produc
ctiva ani mai trziu. PetrograIia regiunii se caracterizeaz prin prezenta stratelor
calcaroase din cretacic si jurasic, separate de strate intermediare de sisturi
marnoase, ce prezint o nclinare spre aval. Factorul declansator al alunecrii se
consider a Ii presiunea hidraulic artezian datorat apei de ploaie czute n
zona supraIetei de alunecare.
De pe malul sudic al lacului de acumulare, de pe un flanc al lui Monte Toc
(circa 2000 m nltime) s-a desprins materialul stncos cu un volum de 250 mil.
m
3
care a alunecat n bazinul de acumulare. S-a format un val de flux, cu o nltime
ce depsea zidul de acumulare cu 100 m, iar masele de apa au ptruns n vale, n
amonte de valea Vajont, dar n special n aval pn la valea lui Piave, npustindu-se
cu zgomot mai departe n aval. Ulterior s-a stabilit c masa stncoas a alunecat
de-a lungul unei supraIete de alunecare, care n aval, era mai ales n linie dreapt,
n timp ce pe pantele mijlocii prezenta o forma pregnant curb.
4.8. Riscuri induse de cutremure
La 16 decembrie 1920 n provincia chinez Gansu, un cutremur a declansat
uriase alunecri ale loessului, care au provocat moartea a 100 000-200 000 de
133

persoane. Cutremurul din anul 1556 din provincia chineza Shaanxi a determinat
fluidizarea versantilor de loess si prbusirea acestora, ceea ce a dus la moartea a
aproximativ 1 milion de persoane.
Sunt mentionate astIel de procese geomorIologice cu consecinte majore
asupra mediului nconjurtor si n Calabria, Italia, unde aceste alunecri datorate
unor cutremure au dus la bararea unor ruri si formarea lacurilor de acumulare.
ntrebri yi exercitii de autoevaluare
01. Care sunt Iactorii care inIluenteaz aparitia si evolutia proce-
selor torentiale?
2. Ce se ntelege prin eroziunea datorat picturii de ploaie si care
este semniIicatia acesteia ca Ienomen de risc?
3. Analizati si explicati hrtile de la capitolul 1. (Iig. 1.3,
Iig. 1.4, Iig. 1.5).
4. Analizati si explicati harta riscului eroziunii hidrice pe glob (fig.
3.22).
Test de autoevaluare
1. Utiliznd harta riscului la eroziune hidric (Iig. 4.8) artati:
repartitia teritorial a celor 5 clase de expunere la risc;
cauza repartitiei clasei respective de risc;
eIectul asupra altor componente de mediu;
msuri de combatere la nivel global.
Relafii financiar monetare internafionale
135

BIBLIOGRAFIE
Airinei $t. (1987) Geotermia cu aplicatii la teritoriul Pomaniei, Edit. StiintiIic
si Enciclopedic, Bucuresti.
Allison R.J. (ed.) (2002) Applied Geomorphology, John Wiley & Sons Ltd.,
Chichester, England, 480 p.
Armay I. (2006) Pisc i vulnerabilitate. metode de evaluare aplicate n
geomorfologie, Ed. Univ. Bucuresti.
Armay I., Damian R., $andric I., Osaci-Costache G. (2003) Julnerabilitatea
versantilor la alunecri de teren n sectorul subcarpatic al vii Prahova, Ed.
Romnia de Mine, 208 p.
Atanasiu Ion (1961) Cutremure de pmant din Pomania, Edit. Academiei,
Bucuresti.
Badea L., Bcoanu V., Posea Gr. (coord.) (1983) Relieful, n Geografia
Romniei, I, Geografia fi:ic, Ed. Academiei, Bucuresti.
Blteanu D. (1992) Natural hazard n Romania, Revue roumaine de geographie,
36, 4757.
Blteanu D. (2004) Hazardele naturale si dezvoltarea durabil, Pevista geografic,
Inst. Geogr., X, 36.
Blteanu D., Alexe R. (2001) Hazarde naturale si antropice, Ed. Corint,
110 p.
Blteanu D., Dinu M., Cioaca A. (1989) Hrtile de risc geomorIologic
(ExempliIicri din Subcarpatii si Podisul Getic), St.cerc. geol., geofiz., geogr.,
Geografie, XXXI, 913.
Blteanu D., Trandafir P., editori (2004) Ha:arde naturale i tehnologice n
Pomania, 1, Tornada de la Facaeni, 12.08.2002, Telegrafia, Bucuresti,
56 p.
Baulig H. (1940) Le profile dquilibre des versants, n Essais de Gomorphologie,
1950, Paris.
Baulig H. (1959) Morphomtrie, Ann.Geogr.,LXVIII, 369, sept.oct.
Bcoanu V., Donis I., Hrjoab I. (1974) Dictionar geomorfologic, Ed.
StiintiIic, Bucuresti.
136

Blan $t., Cristescu V., Cornea I. (coord.) (1982) Cutremurul de Pmant din
Pomania de la 4 martie 1977 n Carpatii i Subcarpatii Bu:ului, St. Cerc.
Geol., Geofiz., Geogr., Geografie, t.XXVI.
Bncil I. (coord.) (1980-1981), Geologie inginereasc, vol.I si II, Edit. Tehnic,
Bucuresti.
Bogdan O. (1994) Noi puncte de vedere asupra hazardelor climatice,
Lucr.Ses.St.An./1993, Inst. Geogr. 6871.
Bogdan O. (2003) Riscul de mediu si metodologia studierii lui.Puncte de vedere,
n Piscuri i catastrofe, vol. II, Ed. Casa Crtii de Stiint, Cluj Napoca, 27
28.
Bogdan O. (2004) Riscuri climatice implicatii pentru societate si mediu, Revista
Geografic, Inst.Geogr., X, 7381.
Bogdan O., Niculescu E. (1999) Riscurile climatice din Romania, Inst. Geogr.,
Bucuresti, 280p.
Brnduy C., Grozavu A. (2001) Natural hazard and risk in Moldavian Tableland,
Revista de Geomorfologie, Asociatia geomorIologilor din Romania, 3, 1524.
Bravard Yves (1990) Les avalanches a Chamonix (Haute-Savoie, France), Revue
de geographie alpine, t. LXXVIII, nr. 1,2,3.
Brown Lester R., Kane Hal (1996) Casa plin. Peevaluarea capacittii
Pmantului de a-i sustine populatia, Editura Tehnic, Bucuresti.
Brunet R., Ferras R., Thery H. (1998) Les mots de la gographie. Dictionnaire
critique, Reclus, Paris, 520 p.
Brunet R. (1970) Les phenomenes de discontinuite en gographie, Mem.doc., 7,
1967, Paris.
Cairano A.M. (2003) Pischio idraulico ed idrogeologico, Ed. EPC Libri, Roma.
Carson M.A., Kirkby M.J. (1972) Hillslope. Form and Processes, Campridge,
Univ. Press.
Castaldini D., Gentili B., Materazzi M., Pambianchi G., ed. (2003)
Geomorphological sensitivity and system response, VIII Italian Workshop on
Geomorphology, Camerino-Modena Apennines, July 4
th
9
th
, Proceedings,
Camerino, Italy, 178 p.
Cescu L. (2001) Cartea cutremurelor.Vrancea, Aurora, Bucuresti, 30p.
Chardon M. (1990) Quelques reflexions sur les catastrophes naturelles en
montagne, Rev. Geogr. Alpine, LXVIII, nr. 1, 2, 3.
Cheval S. (2002) DiIicultti si cerinte ale cercetrii hazardelor naturale, Comunicri
de geografie, vol. VI, Ed.Universittii din Bucuresti, 183188.
Cioac (2002) - Muntii Perani. Studiu geomorfologic, Ed. Fundatia Romnia de
Mine, 148 p.
Cioac A., Dinu M. (1998) Necesitatea reabilitarii unor teritorii aIectate de
alunecri din judetul Prahova, Anal Universitatii Spiru Haret, I / 1997, 49
56.
137

Cioac A., Blteanu D., Dinu M., Constantin M. (1993) Studiul unor cazuri de
risc geomorIologic n Carpatii de la Curbur, Studii i cercetri de geografie,
XL.
Ciulache S., Ionac N. (1995) Fenomene atmosferice de risc, I, Ed. StiintiIic,
Bucuresti, 180 p.
Ciulache S., Ionac N. (1995) Fenomene geografice de risc, Partea I, Ed.
Universittii din Bucuresti, 152 p.
Constantinescu Liviu, (1992) Sinergismul n cercetri geografice, Discurs de
recepie, Ed. Academiei.
Constantinescu Liviu, Enescu Dumitru (1985) Cutremurele din Jrancea n
cadrul tiintific i tehnologic, Ed. Academiei, Bucuresti.
Coque R. (2000), Gomorphologie, A.Colin, Paris.
Cornea,I., Drgoescu I., Popescu M., Visarion M. (1979) Harta micrilor
crustale verticale recente, St. Cerc. Geol. Geofiz. Geogr., Geofizica, t. 17, nr.
1.
Cotet P. (1978) O nou categorie de hrti, hrtile de risc, si importanta lor
geograIic, Terra, X(XXX), 3.
Crozier M.J. (1973) Techiniques for the morphometric analysis of landslips, Z.
Geomorph., 17.1.
Cruden D. M.,Varnes D.J. (1992) Landslaide Types and Processes, n Landslides:
Investigation and Mitigation, Washington, D.C.,Transp. Research Board.
Dauphine A. (1995), Chaos, fractales et dynamiques en geographie, Reclus, Paris.
Demeter T. (1998) Morfologia solurilor , Ed. Universittii din Bucuresti, 91p.
Dramis Francesco, Bisci Carlo (1998) Cartografia geomorfologica, Pitagora
Editrice, Bologna,216.
Florea M., (1998) Muntii Fgraului. Studiu geomorfologic, Ed. Foton, 114 p.
Florea N. (2003) Degradarea, protectia i ameliorarea solurilor i terenurilor,
Bucuresti, 312p.
Florea M.N. (1996) Stabilitatea iazurilor de decantare, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Florea M.N. (1979) Alunecri de teren i talu:e, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Florea N., Blceanu V., Rut C., Canarache A. (!987) Metodologia elaborrii
studiilor pedologice, Partea a IIIa Indicatorii ecopedologici, ICPA, Bucuresti.
Florea N., Vespremeanu Rodica, Parichi M., Orleanu C. (1999) Soil erosion
in Romania by type of land use, n vol. Vegetation land use and erosion
processes, Institute of Geography, Bucharest.
Florescu M. (1993) Teoria haosuluideterminist, Edit. Chiminform Data S.A.,
Bucuresti.
Funicello R. coord (1995) Memorie descrittive della carta geologica dItalia, La
Geologia di Roma. Il centro storico, vol. 1, 2, Roma.
Grbacea V. (1992) Harta glimeelor din Campia Transilvaniei, Studia Univ.
Babe-Bolyai, Geographia, Anul XXXVII, nr. 12.
138

Gares P., Scherman D., Nordstrom K. (1994) Geomorphology and natural

hazards, Geomorphology, 10.
Gytescu P., Zvoianu I., Bogdan Octavia, Driga B., Breier Ariadna, (1979)
Excesul de umiditate din Campia Poman de nord-est (1969-1973), Edit.
Academiei, Bucuresti.
Gentili B., Materazzi M., Pambianchi G., ed. (2000) Natural hazards on built
areas. Intensive Course, Universita di Camerino, Italy, 148 p.
Gleik J.(1991) La theorie du chaos.Vers une nouvelle science, Flammarion,Paris.
Grecu F. (1996) Expunerea la risc a terenurilor deluroase, Lucr. celei de-a doua
conferinte regionale de Geografie, 1994, Timisoara, p. 1824.
Grecu F. (1997a) Etapele ntocmirii hrtii expunerii la risc a terenurilor din
bazine hidrograIice de deal, Mem. Sect. St. Acad., Seria IV, XVII, 1994, 307
323.
Grecu F. (1997b) Fenomene naturale de risc, geologice i geomorfologice, Ed.
Universitatii din Bucuresti, 144 p.
Grecu F. (2002 b) Mapping geomorphic hazards in Romania: small, medium and
large scale representations of land instability, Gomorphologie. Relief,
Processus, Environnement, avril-juin, n
o
2, 197 206.
Grecu F. Palmentola G. (2003) Geomorfologie dinamic, Ed.Tehnic, Bucuresti,
392 p.
Grecu F. (2002 a) Risk-prone lands in Hilly regions: Mapping Stages, in vol
Applied geomorphology,ed. by Allison R.J., John Wiley & Sons,Ltd, Chichester,
4964.
Grecu F. (2003) Aspecte ale reprezentriicartograIice a Ienomenlor de risc
geomorfic, n Piscuri i catastrofe, vol. II, Casa Crtii de Stiint, Cluj Napoca,
p. 323332.
Grecu F. (2004) Ha:arde i riscuri naturale, editia a II-a, Ed. Universitar,
Bucuresti.
Grecu F., Comnescu L. (1998) Studiul reliefului. Indrumtor pentru lucrri
practice, Ed.Universittii din Bucuresti, 180p.
Grecu F., Comnescu L., Cruceru N. ( 2003) The perception of the geomorphic
risk in different territorial geosystems.Dynamics and applied significations,
Workshop on Geomorphological sensitivity and system response, Camerino
Modena, july 49, p. 8798.
Grecu F., Cruceru N. (2001) Harta expunerii la risc a teritoriului Romniei
(scara 1 : 3.000.000), Comunicri de geografie, vol. V, Ed. Universittii din
Bucuresti, 6372.
Grecu F., Grigore M., Comnescu L. ( 2004) Geomophological risk in Romanian
geographical research. A theoretical and applied view, Anal. Univ. Bucuresti,
LIII
Grecu F., Sandu M. (2000) The Hartibaciu Tableland.Geomorphological hazard,
Studia Geom.Carpatho-Balcanica, 34, 95 105.
139

Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1987) Harta proceselor geomorfologice

actuale, n Sinteze geografice, II, TUB.
Grigore M. (1979) Pepre:entarea grafic i cartografic a formelor de relief,
Ed. Academiei, Bucuresti.
Gueremy P. (1987) Gomorphologie et risques naturels. Rapport introductif, Rev.
de gomorphologie dynamique, 34, 99106.
Ianoy I. (1994) - Riscul n sistemele geografice, St. cerc. geografie, XLI.
Ichim I., Rdoane Maria (1986) Efectul barajelor n dinamica reliefului,
Ed. Academiei, Bucuresti.
Ichim I., Rdoane Maria, Dumitru D. (2000) Geomorfologie, Ed. Universittii
Suceava, Suceava..
Ielenicz M. (2003) Geomorfologie, Ed. Universitar, Bucuresti.
Ielenicz M., Viyan Gh. (2001) Bazinul superior al Provitei, observatii
geomorIologice, Studii i cercetri de geografie, XLVXLVI /19981999,
8593.
Ielenicz M.(1998) Le concept de discontinut en gographie,Rev.roumaine de
gographie, 42.
Ionit Ion (2000) Formarea i evolutia ravenelor din Podiul Barladului, Edit.
Corson, Iasi.
Irimuy A. (2006) Ha:arde i riscuri asociate proceselor geomorfologice n aria
cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Ed. Crtii de stiint Cluj-Napoca.
Josan N. (2002) Sisteme globale de mediu, Ed. Universittii din Oradea, 178p.
Josan N., Petrea, Rodica, Petrea, D. (1996) Geomorfologie general, Ed. Univ.
Oradea, Oradea.
Josan N., Sabu N. (2004) Ha:arde i riscuri naturale i antropice n ba:inul
Barcului, Ed. Univ. Oradea.
Koenig M., Heierli H. (1998) Marile catastrofe geologice, Ed. Saeculum,
Bucuresti.
Korvin G. (1992) Fractals Models in Earth Sciences, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Lzrescu V. (1980) Geologie fi:ic, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Leopold L.B., Wolman, M.G., Miller, J.P. (1964) Fluvial Processes in
Geomorphology, London.
Lliboutry L. (19641965) Trait de Glaciologie, vol.I,II, Masson, Paris.
Lupei N. (1979) Dinamica terestr, Edit. Albatros, Bucuresti.
Mac I., Petrea D. (2003) Sisteme geografice la risc, n Sorocovschi V., ed.,
Piscuri i catastrofe, II, Ed. Casa Crtii de Stiint, Cluj Napoca, 1326.
Mac I. (1996) Geomorfosfera i geomorfosistemele, Presa Universitar Clujean,
Cluj-Napoca.
Marinescu C.(1988) Asigurarea stabilittii terasamentelor i versantilor, Edit.
Tehnic, Bucuresti.
140

Mihai B., Sandric I. (2003) Anali:a pretabilittii reliefului n aria Jarful Cristianul
Mare, Poiana Puia (Masivul Postvarul), Comunicri de geograIie, VII,
p. 7380.
Mihilescu V.(1968) Geografie teoretic.Principii fundamentale,orientare
general n tiintele geografice, Edit. Academiei, Bucuresti.
Morariu T., Grbacea V. (1968) Dplacements massiIs de terrain de type ,glimee
en Roumanie, Revue roumaine de gologie, gophysique et gographie,
Gographie, t. 12.
Motoc M., Munteanu S., Bloiu V., Stnescu P., Mihai Gh. (1975) Ero:iunea
solului i metodele de combatere, Ed. Ceres, Bucuresti.
Munteanu S.A. (coord.) (1991, 1993) Amenafarea ba:inelor hidrografice torentiale
prin lucrri silvice i hidrotehnice, I, II, Edit. Academiei, Bucuresti.
Panizza M. (1995) Geomorfologia applicat, La Nuova Italia Scientifica, Roma.
Panizza M. (1990) Geomorfologia applicata al rischio e allimpatto ambietali.Un
esempio nelle Dolomiti (Italia), 1 Reunion Nacional de Geomorfologia, Teruel,
116.
Pech P. (1998) Gomorphologie dynamique, Lrosion la surface des continents,
A. Colin, Paris.
Petrea Dan (1998) Pragurile de substant, energie i informatie n sistemele
geomorfologice, Edit. Universittii din Oradea, Oradea.
Petrescu Justinian (1993) Terra. Catastrofe naturale, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Piyota, I., Zaharia, Liliana (2001) Hidrologie, Edit. Universittii din Bucuresti,
Bucuresti.
Podani M., Zvoianu I. (1971) Consideration sur les inundations catastrophiques
de Roumanie de lannee 1970, Rev. roum. geol., geophys., geogr.-Geographie,
t. 15, nr. 1.
Podani M., Zvoianu I. (1992) Cau:ele i efectele inundatiilor produse n luna
iulie 1991 n Moldova, St.cerc. geol., geofiz., geogr., Seria Geografie, XXXIX.
Posea Gr. (2001) Julcanismul i relieful vulcanic.Ha:arde, riscuri, de:astre.Pelieful
vulcanic din Pomania, Edit. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti.
Posea Gr., Ilie I., Grigore M., Popescu N. (1970) Geomorfologie general,Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti.
Prigogine I., Stengers Isabelle (1997) Intre eternitate i timp, Edit. Humanitas,
Bucuresti.
Rdoane Maria, Ichim I., Rdoane N., Surdeanu V. (1999), Pavenele.Forme,
procese, evolutie, Ed. Presa Univ. Clujean, Cluj-Napoca.
Rdulescu Dan (1976) Julcanii ast:i i n trecutul geologic, Edit. Tehnic,
Bucuresti.
Richards K. (1985) Rivers. Form and Process in Alluvial Channel, Methuen,
London and New York.
141

Rittman A. (1967) Julcanii i actualitatea lor, Edit. Tehnic, Bucuresti.

Sandu Maria (1994) Harta de risc geomorfologic a culoarului depresionar Sibiu-
Apold, Lucrrile Sesiunii StiintiIice anuale 1993, Academia Romn, Inst. de
GeograIie, Bucuresti.
Sandu Maria, Blteanu D. coord. (2005), Ha:arde naturale din Capratii i
Subcarpatii dintre Trotu i Teleafen, Ed. Ars Docendi, Bucuresti.
Scheidegger A.E. (1970) Theoretical Geomorphology, Springer-Verlag, Berlin,
Heidelberg, New York (vezi si ed. din 1991).
Scheidegger A.E. (1994) Hazards: singularities in geomorphic system,
Geomorphology, 10.
Scheidegger A.E. (1994) Hazards: Singularities n Geomorphic System,
Geomorphology, vol. 10, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Schreiber W. (1980) Harta riscului interventiilor antropice n peisajul geografic
al Muntilor Harghita, St. Cerc. Geol., Geofiz., Geogr., Geografie, t. XXVII,
nr. 1.
Schumm S.A., Lichty R.W. (1965) Time, space and causality in geomorphology,
Am. J. Sci., 263.
Seliverstov I.P., (1994) Problema riscului ecologic global, (n l. rus), Izvestia
Russcogo GeograIicescogo Obscestva, nr. 2.
Sever M., Diaconu D. (2006) Consideratii privind mrimea viiturilor din
septembrie 2005, pe cursul miflociu al raului Ialomita, Comunicri de
GeograIie, vol. X Ed. Universittii, Bucuresti.
Smiraglia C. (1992) Guida ai ghiacciali e alla glaciologia.Forme, flutuazioni,
ambienti, Ed. Zanichelli Bologna.
Sorocovschi V (2002) Riscurile hidrice, n Piscuri i catastrofe, I, Ed. Casa
Crtii de Stiint, Cluj Napoca, 5565.
Sorocovschi V., ed. (2002 yi 2003) - Piscuri i catastrofe, I, II, Ed. Casa Crtii de
Stiint, Cluj Napoca.
Sorocovschi V., ed. (2005) - Piscuri i catastrofe, IV, 2, Ed. Casa Crtii de Stiint,
Cluj-Napoca.
Strahler A.S. (1973) Geografia Fi:ic, Edit. StiintiIic, Bucuresti.
$elrescu M., Podani, M. (1993) Aprarea mpotriva inundatiilor, Edit. Tehnic,
Bucuresti.
Tazieff H. (1966) Modelarea natural a reliefului i ero:iunea accelerat, Edit.
Academiei, Bucuresti.
Trofimov M.A., Kotleakov V.M., Seliverstov I.P., Zainnllina (2000) Conceptia
social-economic a riscului acceptabil, Izvestia Russcogo Gheograficescogo
Obcestva, 3, 2228 (l. rus).
Tufescu V. (1966) Modelarea natural a reliefului i ero:iunea accelerat,
Ed. Academiei, Bucuresti.
Turcotte D. (1992) Fractals and Chaos in Geology and Geophysics, Cambridge
Univ.Press.
142

Vallario Antonio (1999) Frane e territorio.La frane nella morfogenesi dei versanti
e nelluso del territorio, Liguori Editore, Napoli.
Vlsan G. (1945) Procese elementare n modelarea scoartei terestre, Bucuresti.
Varnes D. J. (1984) Landslide hazard zonation: a reviewof principles and practice,
Publications de l UNESCO, Paris, Natural Hazards, 3, 963.
Varnes D. J. (1978) Slope Movement Types and Processes, Landslides and
Engineering Practice, H.R.B., Spec, Rep., nr. 29.
Velcea V. (1995) Piscuri naturale i tehnologice, Fac. de Geografia Turismului,
Sibiu.
Voiculescu M. (2002) Fenomene geografice de risc n Masivul Fgra, Brumar,
Timisoara, 232 p.
Ward R. (1978) Floods a Geographical Perspective, The Macmillan Press LTD,
London
Wite G.F. (ed.)(1974) Natural Hazards.Local, National, Global, Oxford. Univ.
Press, London, Toronto, New Zork
Young A. (1972) Slopes, Oliver & Boyd, Edinburgh.
Zaruba Q., Mencl V. (1974), Alunecrile de teren i stabili:area lor, Ed. Tehnic,
Bucuresti.
Zvoianu I. (1985) Morphometry of Drainage Basins, Ed. Elsevier, Amsterdam.
Zvoianu I., Dragomirescu S. (1994) Asupra terminologiei folosite n studiul
fenomenelor naturale extreme, St. Cerc. Geogr., t.XLI.
Zvoianu I., Podani M. (1977) Les inondation catastrophiques, Rev. roum. geol.,
geophis., geogr., Serie Geographie, XX.
Zvoinu I., Walling D.E., $erban P. (ed.) (1999) Vegetation Land Use and
Erosion Processes, Institute of Geography, Bucharest.
* * * (1991) Primer on Natural Hazard management in Integrated Regional
Development Planning, Departement of Regional Development and Executivev
Secretariat for Economic and Social Affairs Organization of American States,
Washington, D.C. http://www.oas.org/usde/publications/
* * * (1992) Internationally Agreed Glossary of Basic Terms Related to Disaster
Management, United Nation, Departement of Humanitarian Affair, IDNDR,
DHA, Geneva, 83 p.
* * * (1984) Accidente la constructii hidrotehnice, ISPH, Bucuresti.
http: // www.inundatii.go.ro
www. inIormatia.ro
www. ngm. com/0608
www. ngm. com/Katrina
www. coastal er.usgs.gov
www. nhc. noaa.gov
* * *2004 Crues du Gard 2002. retour dexperience, La Documentation Iranaise,
Paris.