GHB

Descriere
GHB ("drogul violului") este unul din flagelurile secolului. Este un produs
stupefiant pe care consumatorii il utilizeaza pentru favorizarea relatiilor sexuale
"fortate". Barbatii au constatat o relativa stimulare sexuala, iar femeile au
resimtit o sexualitate in deriva, constand in relatii multiple, involuntare, despre
care ele pastreaza o amintire instabila si neclara.
Produsul este de obicei pus in bautura partenerei, pe care "partenerul" vrea so
drog!eze.
"onsumatorii de GHB il apreciaza, in particular, ca drog "postpart#", utilizarea
devenind "festiva" si frecvent criminala, de unde si numele de "drogul
violului".
GHB are o structura foarte apropiata de G$B$ (acidul %amino butiric), un
puternic in!ibitor al sistemului nervos central.
GHB nu are proprietati afrodisiace efective, dar provoaca o dezin!ibare sexuala,
in legatura si cu efectul sau sedativ. GHB stimuleaza de asemenea creierul,
eliberand !ormonii de crestere excedentari, atat de apreciati de culturisti.
&n functie de consumator si doza, efectele GHB dureaza pana la '( ore, dupa
care se biotransforma pana la apa si dioxid de carbon, astfel incat prezenta lui nu
mai poate fi detectata.
Forme de prezentare si comercializare
GHB se prezinta sub urmatoarele forme)
lic!ida*
pulbere*
capsule*
granule.
Modalitati de consum
GHB poate fi dizolvat in apa sau intro bautura alcoolica. +izolvat intrun pa!ar
cu bautura alcoolica, nu imprima acesteia miros si in general nici gust (poate un
slab gust sarat), producand insa spuma.
Intoxicatia acuta
+ozele mai mari de ,mg-.g determina)
bradicardie mergand pana la asistolie*
depresie-stop respirator*
convulsii, posibil deces.
/ doza de 0,mg-.g este asociata cu intoxicatia acuta, iar o doza de (g a fost
asociata cu decesul.
1upradoza2ul se manifesta prin verti2 intens (asemanator efectului alcoolului),
greata, voma si apoi un somn profund.
Intoxicatia cronica
Semne de alarma ce releva abuzul de GHB:
modificari de personalitate*
tulburari de gandire*
pierderea placerii pentru activitatile obisnuite in trecutul apropiat*
comportament evaziv.
Efectele imediate sunt cele asemanatoare unei stari de ebrietate, la care se
adauga euforia, dezinhibarea. Efectele amnezice si anestezice dispar dupa
cateva ore.
+e curand, 3o!#pnolul, GHB si 4etamina, au devenit foarte populare in "part#
rave" sau in cluburile de noapte datorita efectului lor relaxant si amnezic. 1e
asociaza cu alcool, opiacee sau in!alare de vapori de substante nocive* in urma
acestor asocieri apar varsaturile incoercibile, cu urmari foarte periculoase,
producanduse c!iar decesul.
GHB consumat singur pe termen lung, nu provoaca un efect nociv cuantificabil.
5anifestarile sindromului de retragere apar rapid, in general dupa 06 ore de
la ultima doza. Printre acestea se pot numara)
anxietate*
neliniste*
insomnie*
tremor*
confuzie*
delir*
!alucinatii auditive tactile si vizuale*
ta!icardie, !ipertensiune arteriala*
greata, voma*
diaforeza.
7arful manifestarilor apare la 8( de ore, iar delirul poate persista pana la (9 de
ore.
ratamentul intoxicatiei acute
:ratamentul intoxicatiei acute cu GHB presupune sustinerea respiratiei (intubare
orotra!eala si ventilatie asistata in caz de necesitate) si medicatie simptomatica.
ratamentul intoxicatiei cronice
"5anagement"ul clinic al sindromului de retragere la GHB necesita
mentinerea balantei hidroelectrolitice in timpul dezintoxicarii (multi dintre
pacienti sunt anorexici si ignora !rana si apa, de aceea acestia ar trebui sa
primeasca intravenos fluide, electroliti, dextroza si tiamina).
:ot in cazurile severe se poate a2unge la rabdomioliza* in astfel de situatii este
indicata terapia !idroelectrolitica pentru a restabili fluxul urinar si sedative
pentru scaderea activitatii musculare. Benzodiazepinele cum ar fi lorazepam,
clordiazepoxid si diazepam sunt folosite pentru ameliorarea unora dintre
semnele si simptomele sindromului de retragere. Pot fi necesare doze crescute
de benzodiazepine pentru a controla agitatia. Barbituricele in combinatie cu
benzodiazepinele au fost utilizate cu succes in combaterea simptomelor din
sindromul de retragere.
Este recomandat controlul medicamentos al agitatiei psi!otice din cadrul
sindromului. Pacientilor la care se constata grimase, miscari tonicoclonice in
cadrul sindromului de retragere, li se poate administra divalproat sodic care
creste nivelurile GHB endogen* acesta creste insa, tranzitoriu, si nivelurile
transaminazelor.
5edicatia beta-blocanta poate fi administrata pentru controlul !iperactivitatii
autonome (cresterea alurii ventriculare, a tensiunii arteriale, diaforeza, tremor,
atacuri de panica). +esi aceasta este benefica pentru scaderea simptomelor
autonome, nu este eficienta in prevenirea delirului sau psi!ozei.
&n unele tari GHB este folosit pentru a ameliora simptomele de retragere la alte
droguri.