Sunteți pe pagina 1din 4

CUM SĂ EVITĂM GREŞELILE ÎN ANALIZA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI !

Pentru a evita greşelile frecvente întâlnite in analiza sintactică trebuie să ştim


următoarele:
1) Să recunoaştem locuţiunile adverbiale care sunt îmbinări de cuvinte
neanalizabile şi indivizabile:
- în adevăr, de fapt, în faţă, în spate, în dos, în mijloc, la mijloc;
- din nou, din greu, pe puţin, de asemenea;
- de aceea, până una alta, una peste alta;
- într-una, în două;
- de altfel, de-a latul, de+a lungul;
- zi cu zi, an de an, rînd pe rind, aşa şi aşa, când şi când, din când în când,
din vreme în vreme, din ce în ce, de voie, de nevoie, cu şosele cu momele;
- pe alese, pe negândite;
- calea-valea, harcea- parcea, târâş- grăpiş.

2) Să recunoaştem conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, precum şi rolul


lor coordonator sau subordonator, pentru a putea recunoaşte propoziţiile şi felul lor:
- că, să, ca să etc.- conjuncţii subordonatoare;
- pentru că, pentru ca să, de ciudă că, din cauză că, măcar să, chiar dacă,
din moment ce, o dată ce, de vreme ce, pe dată ce etc.- locuţiuni conjuncţionale
subordonatoare;
- şi, iar, dar, însă, ci, sau, ori, aşadar, prin urmare, de aceea, deci-
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare.

3) Să recunoaştem predicatele, observând în ceea ce le priveşte:


- dacă sunt sau nu exprimate prin locuţiuni verbale şi ce tip de locuţiune
este aceea;
- dacă sunt sau nu exprimate prin expresii verbale impersonale sau verbe
impersonale;
- dacă avem un predicat verbal sau unul nominal;
- dacă avem un predicat verbal exprimat prin verb la diateza pasivă,
verb tranzitiv sau intranzitiv, sau verb reflexiv;
- dacă predicatul este exprimat prin adverb predicativ sau interjecţie
predicativă.
1) În cazul predicatului nominal, nu trebuie să confundăm adjectivul participial, cu
funcţie de nume predicativ, cu un predicat verbal la diateza pasivă.
Ex: Eu am fost mulţumită de rezultatele elevilor la olimpiadă.
mulţumită- nume predicative exprimat prin adjective participial
Am fost primită bine de toată lumea.
primită- participiul verbului la diateza pasivă

Pentru a verifica participiul verbal al unui predicat pasiv validăm prezenţa


complementului de agent. În exemplul dat, substantivul “ lumea” are funcţia sintactică de
complement de agent alături de atributul pronominal “ toată”.

2) Nu trebuie pierdut din vedere caracterul tranzitiv sau intranzitiv, personal sau
impersonal , activ sau reflexiv al unui verb, deoarece:
a) verbul activ tranzitiv este regent pentru un complement direct şi cere o
completivă directă, pe când cel tranzitiv nu cere;
b) verbul reflexive cere întotdeauna un complement indirect sau o completivă
indirectă.
ex. Mă gândesc la el. (unde “ la el” este complement direct)
Mă gândesc că el va veni. ( propoziţia subordonată este completivă directă)
c) verbele impersonale ( trebuie, se cuvine, se cade, se pare, se zice, se poate) şi
expresiile verbale impersonale (e bine, e rău, e frumos, e plăcut etc.) cer întotdeauna o
propoziţie subiectivă.
ex. Trebuie să plec .
Se cuvine să fim respectuoşi.
d) verbul copulativ( predicatul nominal incomplet) cere după el o propoziţie
predicativă.
ex. Frumuseţea înseamnă să gândeşti frumos.

3) Trebuie subliniată importanţa regentului în determinarea unei propoziţii


subordonate, deorece:
a) La întrebarea ce? răspunde:
- completiva directă, când verbul regent este activ tranzitiv
Ex. Văd că ai înţeles. (ce văd?)
- subiectiva, când verbul regent este activ intranzitiv, personal sau
impersonal
Ex. Trebuie să muncim mai mult.
- predivativa, când verbul regent este copulativ
Ex. El a ajuns unde şi-a propus.
4) Nu trebuie să confundăm complementul circumstanţial de cauză cu acel
complement care răspunde la întrebarea de ce? , cu ajutorul căruia identificăm o
completivă indirectă. Facem, de aceea observaţia că întrebarea de ce? nu este totuna
cu din ce cauză?
b) Întrebarea de ce? se pune la un regent care este:
-un reflexiv, personal: Mă bucur că te văd.
-un nume predicativ: Sunt bucuros că te văd.
- un adjectiv cu valoare predicativă: Bucuros că te întâlnesc.
- un participiu predicativ (pasiv) : Sunt înştiinţat că vei veni.
- un participiu cu funcţie de atribut izolat: Supărat că n-ai venit, n-am mai ieşit
nici eu în oraş.
În exemplele de mai sus, întrebarea se referă la obiectul stării sau acţiunii din
regentă, nu la cauza ei.

5) Un alt aspect demn de semnalat este întreruperea coordonării de o subordonată


intercalată , adică fraza în care conjuncţia coordonatoare nu se analizează împreună
cu cea subordonatoare care îi urmează.
Ex. „ Nilă intrase în casă 1/ şi 2/ după ce se aruncase într- un pat 3/ începuse şi
el să geamă.”
1) „ Nilă intrase în casă „= propoziţie principală;
2) „ şi… începuse el”= propoziţie principală, în raport de coordonare cu
propoziţia 1;
3) „ după ce se aruncase în pat „= circumstanţială temporală, subordonată
propoziţiei 2
4) „ să geamă”= completivă directă, subordonată propoziţiei 2

Uneori între conjuncţia coordonatore şi cea subordonatoare de la începutul


frazei se pune virgulă.
Ex. „ Dar, dacă adevărul este pus în inima omului ca să-i arate calea ce duce la
fericire, fatalitatea a voit ca pasiunile materiei să învingă… ( Nicolae Filimon)

Intercalarea unei subordonate poate avea şi un aspect mai simplu, şi anume


intercalarea acesteia între termenii propoziţiei principale:
a) Între subiect şi predicat
ex. Câinele 1 /care latră 2/ nu muşcă1/.
b) Uneori se poate intercala între un complement şi verbul său regent
ex. „ Iar Linii 1/ de s-ar întâmpla 3/
Să vă-ntâlniţi vreodată,4/
Să-i spui 1/ că-s sănătos 2/…” ( George Coşbuc)
Trebuie, de asemenea, să facem diferenţa între propoziţiile intercalate şi cele
incidente. Cele din urmă, în analiză, vor fi izolate deoarece nu au nici o legătură
gramaticală cu celelalte şi nu vor fi numerotate în rând cu celelalte. Cele mai
frecvente astfel de propoziţii sunt cele care reprezintă intervenţia autorului în
vorbirea directă a unui personaj. Asfel de propoziţii se gaysesc atât intercalate în
mijlocul comunicării, cât şi la sfârşitul frazei.
Ex. „ – Mulţămim dumneavoastră, răspunseră ei toţi cu glas greoi şi gros;
bine- aţi venit.” ( Calistra Hogaş)

Pe lângă propoziţiile incidente există şi construcţii incidente, care pot ocupa


orice loc în frază: în adevăr, de fapt, desigur, de bună seamă, din nenorocire, din
fericire, mai ales, mai cu seamă etc.

În realizarea acestui material un rol esential l-au avut materialele postate pe site-ul
tuturor profesorilor, dacă-mi este permisă formularea, pe care-l consider un al doilea
„abecedar” care mi-a îndrumat de multe ori paşii în realizarea unei lecţii plăcute dar
mai ales utilă pentru elevii noştri!!!