Tudor Arghezi - Caligula

Dorm n umbra leganate lebezile-n puf de unda,

Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cte-o stea nsingurata cata-n aripi sa se-ascunda
Cte-o lebada-si ndreapta capul, ca un nenufar.
De pe pod, la miezul noptii, le arunca mna buna
Pinea, ce nutreste truda si trudeste visatorii.
Mini, lasati-le flamnde sa se-acopere cu luna
!ebezi, atteptati ca pinea sa v-o dea semanatorii.
"tea cu stea pe-ntinsul undei linistite pun clestar
"i printr-nsul zugravite lebedele par si luna.
Plngeri de viori si fluier cad n lac margaritar
"i se-aud din departare lovind unda cte una.
#n palatele aprinse, cu balcoane si unghere.
!iturghia bogatiei are si-asta-seara loc.
Cine-a scris, n ce odaie, fara pat si fara foc,
$mnul asta de izbnda, de iubire si durere%
&olositi-va de cntec, de lumina si de taina,
Cupe omenesti de goluri, pline-n viata cte-o clipa.
"i cenusa prin vapaie se-nvesmnta cu o haina
"i gaseste ca sa cada napoi, un fulg de-aripa.
Cntecul, lumina, taina, unda, - ntinsurile-albastre,
'oi le tinem, noi le strngem, cei cazniti, urti si goi.
Temeliile veciei orice-ati face-s ale noastre.
(oi, ntoarceti-va veseli si slaviti, ntru noroi.