)erapia comportamentala este una dintre cele mai eficiente metode de tratament
folosite in cazul copiiilor diagnosticati cu D!D, putand fi aplicata atat in cazul
copiiilor cu varste fragede, cat si al adolescentilor. *ulti dintre specialisti
argumenteaza ca terapia comportamentala dublata de tratament medicamentos
poate avea rezultate e/celente asupra pacientilor care se confrunta cu aceasta
conditie medicala.
In aplicarea terapiei comportamentale la copii si adolescenti se urmareste
incura4area atitudinii adecvate prin laude si rasplata. %e descura4eaza
comportamentul necorespunzator, nu prin pedepse, ci prin e/perimentarea
consecintelor care decurg in mod natural in urma acestei atitudini.
)erapia comportamentala folosita in tratarea copiiilor cu D!D este aplicata pe #
nivele5
1.=ducarea parintilor in ceea ce priveste aplicarea metodelor de terapie
comportamentala acasa.
".)ehnici de aplicare a terapiei comportamentale la clasa in vederea realizarii
procesului de invatamant in conditii optime.
#.+ecomandarea centrelor de educare speciale pentru copiii cu D!D.
Aplicarea terapiei comportamentale pentru copiii cu ADHD cu varsta de pana
la H ani
*etodele aplicate in terapia comportamentala se pliaza dupa nevoile fiecarui
pacient si sunt adaptate conform varstei si puterii de intelegere a acestora. stfel
metodele recomandate pentru copiii cu varste mai mici de & ani sunt urmatoarele5
incercati sa stabiliti o rutina a activitatilor zilnice desfasurate de copilul cu
D!D si informati'i in prealabil daca intervine o modificare in acest
program si, de e/emplu, daca urmeaza sa primiti vizita unei rude sau a unui
prieten?
oferiti'i copilului dumneavoastra instructiuni clare cu privire la activitatile
pe care trebuie sa le desfasoare si asteptarile dumneavoastra. ,entru mai
multa eficienta este recomandat ca aceste e/plicatii sa fie oferite chiar
inaintea inceperii activitatii respective?
puneti bazele unui sistem de recompense pentru comportamentul adecvat,
precum ingaduirea acestuia sa intreprinda activitatea sa preferata. =vitati
recompensarea cu mancare sau dulciuri?
recomandati copilului dumneavoastra activitati care sa solicite folosirea
intelectului, precum citit, puzzle, sau alte 4ocuri de acest gen, iar pentru a va
asigura ca acestea sunt finalizate, implicati'va chiar dumneavoastra activ?
stabiliti o limita de timp rezonabila pentru fiecare activitate desfasurata de
copilul dumneavoastra, chiar daca este vorba despre timpul de 4oaca sau baia
de seara. >eti observa ca in curand aceste activitati sunt transformate in
rutina, fapt e/trem de benefic pentru copiii diagnosticati cu D!D.
Aplicarea terapiei comportamentale pentru copiii cu varste intre .-:; ani cu
ADHD
*etodele recomandate pentru copiii cu D!D inscrisi in aceste limite de varsta tin
cont de faptul ca in aceasta perioada micutii incep perioada de scolarizare5
pe cat posibil incercati sa ii dati copilului mentiuni clare cu privire la
indeplinirea activitatilor zilnice, iar daca aceste activitati sunt comple/e sau
cu o durata mare in timp, stabiliti cu precizie cativa pasi care trebuie urmati?
stabiliti un sistem clar de recompensare a comportamentului adecvat, astfel
incat copilul cu D!D sa stie cu precizie la ce sa se astepte daca finalizeaza
o activitate sau daca isi imbunatateste comportamentul?
tineti cont de faptul ca pe masura ce copiii cresc devin tot mai constienti de
imaginea celor din 4ur vis'a'vis de propria persoana. ,rin urmare incercati sa
nu il certati in public sau cand persoane straine sunt in prea4ma. %tabilirea in
prealabil a consecintelor pentru comportamentul neadecvat este alternativa
ideala?
pastrati o relatie de comunicare deschisa cu profesorii copilului
dumneavoastra astfel incat eventualele probleme de comportament ale
acestuia sa poata fi rezolvate inainte de a deveni o problema?
da'ti dumneavoastra insiva un bun e/emplu in ceea ce priveste
comportamentul corespunzator. Copiii diagnosticati cu D!D au nevoie de
un model pe care sa il urmeze.
Aplicarea terapiei comportamentale la adolescentii diagnosticati cu ADHD
>arsta adolescentei poate fi inspaimantatoare pentru orice parinte, cu atat mai mult
in cazul celor care se confrunta cu D!D. %pecialistii sustin insa ca urmarea
recomandarilor facute de e/pertii in terapie comportamentala va poate a4uta sa
treceti cu succes peste aceasta perioada5
pe masura ce copilul dumneavoastra a4unge la varsta maturitatii este
recomandat sa ii incura4ati sa isi alcatuiasca propriul program precum si un
sistem de recompense pentru indeplinirea activitatilor zilnice. In acest fel,
adolescentul cu D!D va a4unge sa realizeze ca este propriul stapan,
precum si ca aceasta atitudine implica multa responsabilitate?
adolescentii sunt e/trem de sensibili in ceea ce priveste imaginea lor din
punctul de vedere al celorlalti. In plus, aceasta este perioada dezvoltarii
organismului si al pulsiunilor se/uale, asa ca incercati sa fiti cat mai
intelegatori?
pastrati in continuare o relatie de comunicare constanta cu personalul de la
scoala sau liceul unde este inscris copilul cu D!D pentru a depista in cel
mai scurt timp eventualele comportamente inadecvate ale adolecentului cu
D!D in cadrul institutiei de invatamant?
daca va stiti coplesiti de situatie, nu ezitati sa va adresati unui specialist.
ADHD
Autor) Dr. %imona %tiuriuc
Tul%urarea hiper&inetica cu deficit de atentie sau ADHD este o tul%urare
neurocomportamentala de dezvoltare. =ste caracterizata in principal de
coe-istenta pro%lemelor de atentie si a hiperactivitatii" fiecare comportament
aparind infrecvent singur si cu de%ut al simptomelor la virsta de A ani.
D!D este cea mai studiata si diagnosticata tulburare psihiatrica la copii, afectind
apro/imativ # ' &2 dintre toti copiii si diagnosticata la " ' 1(2 dintre scolari. =ste
o tul%urare cronica" iar #3 ' &32 dintre copiii diagnosticati continuind sa prezinte
simptome si in viata de adult. dolescentii si adultii cu D!D continua sa
dezvolte mecanisme de copiere pentru a compensa impedimentele.
)ulburarea este diagnosticata de la " pina la $ ori mai frecvent la baieti decit la
fete, desi studiile arata ca aceasta discrepanta se poate datora subiectivitatii
profesorilor.
Nici un test unic nu poate diagnostica copilul cu D!D. 6n medic specialist
psihiatru trebuie sa adune informatii asupra comportamentului copilului in medii
diferite. 6n medic pediatru sau psihiatru va incerca mai intii sa e/cluda alte
posibilitati pentru simptome. De e/emplu, unele situatii, evenimente sau conditii
medicale pot determina comportamente temporare la un copil care sa semene cu
D!D.
Controlul D!D implica de obicei com%inarea unor medicamente" modificarea
comportamentului" modificari ale stilului de viata si consiliere. %imptomele
sale pot fi dificil de diferentiat de alte tulburari, crescind posibilitatea ca boala sa
fie gresit diagnosticata.
Neatentia si comportamentul hiperactiv nu sunt singurele probleme la copiii cu
D!D. )ulburarea este descoperita unica doar la o treime dintre copii. *ulte
conditii coe/istente necesita altfel de tratamente si trebuie diagnosticate separat.
*etodele de tratament implica frecvent combinarea modificarii
comportamentale" modificari ale stilului de viata" consiliere si medicatie. %e
pare ca medicatia ar ameliora comportamentul daca este luata pe termen scurt, dar
nu schimba prognosticul pe termen lung. Iar terapia comportamentala este cea mai
eficienta strategie de control a D!D.
Cercetatorii au descoperit ca (32 dintre copiii diagnosticati cu D!D continua sa
aibe simptome in viata de adult. *ulti adulti totusi ramin netratati. dultii netratati
cu D!D au stiluri de viata haotice, pot fi dezorganizati si se pot baza pe
medicamente ne'prescrise si alcool pentru a depasi problemele. u frecvent
comorbiditati asociate psihiatrice cum este depresia" tul%urarea de panica"
tul%urare %ipolara" a%uz de su%stante si tul%urari de invatare.
Cauze si factori de risc)
Cauzele specifice ale D!D nu sunt cunoscute. =/ista totusi un numar de factori
care contribuie sau e/acerbeaza tulburarea. cestia cuprind factorii genetici"
dieta" factorii sociali si mediul fizic.
'actorii genetici)
%tudiile indica ca tul%urarea este inalt ereditara iar factorii genetici numara
AH2 . !iperactivitatea pare deasemeni sa fie o conditie primar genetica. %e crede
ca marea ma4oritate a cazurilor provin prin combinarea diferitelor gene, multe
dintre care afecteaza transportorii dopaminei.
Teoria evolutionista)
)eoria vinatorului vs. fermierului este o ipoteza propusa de )hom !artmann asupra
originilor D!D. ceasta propune ca hiperactivitatea poate fi un comportament
adaptativ la oamenii premoderni iar cei cu D!D retin unele caracteristici ale
vechiului vinator asociate cu societatea pre'agricola umana timpurie. Indivizii cu
D!D pot fi mai adaptati la a cauta si mai putin pentru a sta si calcula sarcini
comple/e. Indiciile arata ca hiperactivitatea poate fi benefica evolutionar in unele
forme de societati antice. In aceste societati persoanele cu D!D sunt considerate
a fi mai eficienti in indeplinirea de activitati precum vinatoarea sau imperecherea.
H varianta a genetica asociata cu D!D a fost gasita frecvent la populatiile
nomade si cele cu istoric de migratie.
'actori de mediu)
Cercetarile arata ca apro/imativ "32 dintre comportamentele D!D pot fi
atribuite factorilor de mediu. cestia cuprind consumul de alcool si fumatul in
timpul sarcinii si e-punerea la plum% in copilarie. +elatia dintre fumat si
D!D poate fi datorata nicotinei care determina hipo/ie in utero la fetus.
Complicatiile in timpul nasterii si sarcinii incluzind nasterea prematura pot 4uca
un rol. ,acientii cu D!D au rate ridicate de traumatisme craniene, totusi datele
actuale nu indica ca acestea ar cauza D!D. Infectiile in timpul sarcinii, la nastere
si in copilaria precoce sunt legate de riscul ridicat de a dezvolta D!D. cestea
cuprind diferite virusuri5 varicela" ru%eola" enterovirus si infectiile
streptococice.
=/punerea la insecticide organofosforate sau pesticide este asociata strins cu
riscul crescut de D!D la copii.
'actorii nutritionali)
%'a descoperit o legatura intre ingestia multor colorantii alimentari artificiali la
copii, conservantul benzoat de sodium si hiperactivitatea.
'actori sociali)
H*% sustine ca diagnosticul de D!D poate reprezenta o disfunctie familiala
sau o educatie inadecvata decit o psihopatologie individuala. lte cercetari arata
ca relatia cu parintii sau bonele au un profund efect asupra abilitatilor de auto'
reglare si atentie. 6n studiu pe copiii orfani arata ca un mare numar dintre acestia
prezinta simptome similare D!D. Cercetatorii au descoperit comportamente
tipice D!D la copiii care au suferit violenta si a%uz emotional.
6eurodiversitatea)
)eoria neurodiversitatii sustine ca dezvoltarea neurologica atipica este o diferenta
umana normala care trebuie tolerate si respectata ca orice alta diferenta umana.
Criticile sociale argumenteaza ca in timp ce factorii sociali pot 4uca un rol
important in dificultatea de a sta linistit sau de a se concentra la scoala la unii
copii, acestia nu au reusit sa se integreze asteptarilor sociale din numeroase motive.
Teoria constructiei sociale)
%ustine ca societatea determina unde se trage linie intre comportamentul normal si
anormal. *embrii acestei societati incluzind doctori, parinti, profesori si altii sunt
cei care determina care criterii de diagnostic sunt aplicate si numarul de oameni
afectati.
Stimularea minima)
Dupa aceasta teorie persoanele cu D!D au nevoie de activitate e/cesiva ca
autostimulare a statusului lor de e/citare minima anormala. ceasta teorie sustine
ca cei cu D!D nu se pot controla iar atentia lor poate fi cistigata doar prin stimuli
incon4uratori, care determina in schimb intreruperea capacitatii de atentie si
cresterea comportamentului hiperactiv. @ara o stimulare indea4unsa provenita din
mediu, un copil cu D!D isi va creea propria stimulare prin vorbit, mers in cerc,
etc. ceasta teorie e/plica de ce medicamentele stimulente au succes si induc un
efect calmant la dozele terapeutice la copiii cu D!D.
Semne si simptome)
Clasificare)
D!D poate fi observata in numeroase modele populationale. =ste o tulburare de
dezvoltare in care anumite modele precum controlul impulsurilor nu sunt
dezvoltate corect. Diagnosticul D!D nu implica totusi o %oala neurologica.
D!D este clasificata drept o tul%urare comportamentala a neatentiei alaturi
de tul%urarea opozitionist-sfidatoare si cea de conduita.
ADHD are trei su%tipuri)
#redominant hiperactiv-impulsiv)
' cele mai multe simptome sunt din categoria hiperactivitatii'impulsivitatii
' mai putin de ( simptome ale neatentiei sunt prezente desi neatentia poate fi
prezenta intr'un anumit grad.
#redominant neatent)
' ma4oritatea simptomelor sunt de neatentie si mai putin de ( simptome de
hiperactivitate'impulsivitate sunt prezente, desi hiperactivitatea'impulsivitatea pot
fi prezente intr'un anumit grad
' copiii cu acest subtip nu prezinta factorul de neintegrare sociala, pot sta linistiti
dar fara a fi atenti la ceea ce fac? de aceea copilul poate fi supravegheat dar fara ca
parintii sau profesorii sa'si dea seama de simptomele D!D.
Com%inat hiperactiv-impulsiv si neatent)
' ( sau mai multe simptome de neatentie si ( sau mai multe simptome de
hiperactivitate'impulsivitate sunt prezente
' cei mai multi copii cu D!D au tipul combinat.
6eatentia" hiperactivitatea si impulsivitatea sunt comportamentele cheie ale
D!D. %imptomele sunt in special dificil de definit deoarece este greu de
diferentiat unde incepe nivelul normal si patologic al neatentiei, hiperactivitatii si
impulsivitatii. ,entru a fi diagnosticate simptomele trebuie o%servate in doua
medii diferite pentru . luni sau mai mult si intr'un grad care este mai mare decit
la copiii de aceeasi virsta.
Simptomele predominant de neatentie pot include)
' a fi usor distras, pierde detaliile, uita lucruri si trece frecvent de la o activitate la
alta
' prezinta dificultate in a mentine atentia asupra unei sarcini
' devine plictisit de o activitate dupa doar citeva minute daca nu cumva este ceva
placut
' ii este dificil sa fie atent asupra organizarii si completarii unei activitati sau sa
invete ceva nou, ii este greu sa'si faca temele pentru acasa, pierde frecvent lucruri
' nu pare sa asculte cind i se vorbeste
' viseaza ziua, devine usor confuz si se misca incet
' are dificultati in a procesa informatii la fel de repede si precis ca altii
' se chinuie sa urmeze indicatiile.
Simptomele tipului predominant hiperactiv-impulsiv cuprind)
' se misca si sunt nelinistiti cind stau 4os
' vorbesc nonstop
' se 4oaca sau ating totul din 4urul lor
' au probleme in a sta la masa, scoala si noaptea in pat
' sunt mereu in miscare
' le este dificil sa indeplineasca activitati in liniste
' sunt nelinistiti,
' comenteaza mereu, chiar nepotrivit, isi arata emotiile fara constringere si
actioneaza fara a se gindi la consecinte
' le este dificil sa astepte pentru lucrurile pe care le vor sau rindul lor la 4ocuri.
Cei mai multi oameni prezinta unele dintre aceste comportamente, dar nu in gradul
in care ele interfera semnificativ cu serviciul, relatiile sau studiile, iar in a%senta
afectarii semnificative diagnosticul de ADHD nu este indicat. %imptomele pot
persista pina la adult la 4umatate dintre copiii diagnosticati cu D!D. =stimarile
sunt dificile deoarece nu e/ista criterii diagnostic oficiale ale D!D la adulti.
%emnele si simptomele pot fi diferite de cele din copilarie si adolescenta datorita
procesului de adaptare si a mecanismelor de evitare invatate in timpul procesului
de socializare.
Tul%urarile asociate ADHD)
D!D poate acompania si alte tulburari cum este an-ietatea sau depresia. stfel
de combinatii pot complica diagnosticul si tratamentul. Cercetarile sugereaza ca
depresia si D!D par a fi prevalente la copii pe masura ce inainteaza in virsta, cu
o rata ridicata la fete fata de baieti si o variatie a prevalentei in functie de subtipul
D!D. Cind o tulburare emotionala complica D!D este prudent sa se trateze
mai intii aceasta, desi raspunsul la tratamentul pentru D!D este mai rapid.
9nele dintre conditiile asociate cuprind urmatoarele)
- tul%urarea opozitionala-sfidatoare si tul%urarea de conduita, ambele
caracterizate de comportamente antisociale cum este incapatinarea, agresiunea,
iesiri temperamentale frecvente, mintitul sau furatul, aproape 4umatate dintre
pacientii cu D!D dezvolta aceasta tulburare in perioada de adult
- tul%urarea de personalitate %ordeline este considerata a fi asociata cu D!D
in proportie de -32
' tul%urarea primara a atentiei care este caracterizata prin neatentie si lipsa
concentrarii precum si dificultati de a sta treaz, acesti copii par a fi hiperactivi
pentru a nu adormi
' tul%urarile emotionale5 baietii diagnosticati cu subtipul combinat prezinta si o
tulburare emotionala
- tul%urarea %ipolara) aproape "&2 dintre copiii cu D!D au tulburare bipolara?
acesti copii pot demonstra agresivitate si probleme comportamentale mai severe
decit cei care au doar D!D
' tul%urarea an-ioasa este gasita frecvent la fetitele diagnosticate cu tipul neatent
al D!D
- tul%urarea o%sesiv-compulsiva este considerata a imparti o componenta
genetica cu D!D si multiple caracteristici.
Diagnostic)
Copiii se maturizeaza in rate diferite si au diferite personalitati, temperamente si
nivele de energie. Cei mai multi copii sunt distrati, actioneaza impulsiv si se
chinuie sa se concentreze la un moment sau altul. 6neori acesti factori normali pot
fi gresit interpretati drept simptome D!D. D!D apare de obicei timpuriu in
viata, intre #'( ani, si deoarece simptomele variaza de la copil la copil, tulburarea
poate fi greu de diagnosticat. ,arintii pot fi primii care sa observe lipsa interesului
pentru lucrurile obisnuite. @recvent profesorii observa cind copilul are probleme in
a urma regulile.
)ulburarea este diagnosticata de catre un psihiatru. )rebuie e/cluse alte boli, cauze
sau comorbiditati, necesita un e-amen fizic" imagistica radiologica si teste de
la%orator. *ulte dintre simptomele D!D apar din cind in cind la toate
persoanele, la pacientii cu D!D frecventa acestora este crescuta iar viata
pacientilor este afectata semnificativ.
%ase sau mai multe dintre urmatoarele semne de neatentie trebuie sa fie prezente
pentru cel putin ( luni pina in punctual cind sunt inadecvate pentru nivelul de
dezvoltare5
6eatentia)
' frecvent nu da atentie detalilor sau face greseli la scoala, munca sau alte activitati
' are frecvent probleme sa mentina atentia asupra sarcinilor sau sa se 4oace
' nu pare sa asculte cind i se vorbeste direct
' nu urmeaza instructiunile si nu poate termina temele de la scoala sau treburile
casnice date
' are probleme in a'si organiza activitatile
' evita sau nu vrea sa faca lucruri care necesita effort mental pentru o perioada
lunga de timp
' pierde lucruri necesare treminarii activitatilor incepute cum ar fi 4ucarii, creioane,
carti
' este distras usor
' uita frecvent activitatile zilnice.
Hiperactivitate)
' se 4oaca cu degetele sau cu picioarele in pamint, nisip, iarba
' se ridica din scaun cind este nevoie sa stea
' fuge sau se catara cind nu trebuie
' are probleme in a se bucura sau 4uca in activitati linistite
' este Bpe fugaB sau actioneaza ca Bcondus de un motorB
' vorbeste e/cesiv.
Impulsivitate)
' da raspunsuri e/plosive inainte ca intrebarile sa fie terminate
' are probleme in a'si astepta rindul
' intrerupe sa da buzna peste altii.
6nele semne care determina afectare sunt prezente inainte de virsta de A ani.
fectarea este prezenta la scoala si acasa. dultii cu D!D sunt diagnosticati sub
aceleasi criterii, stipulind ca semnele au fost prezente inainte de virsta de - ani.
%imptomele trebuie sa continue cel putin ( luni. )reuie sa determine un real
handicap in cel putin doua dintre domeniile de activitate ale copilului? in clasa, la
4oaca, acasa, in comunitate. Daca un copil pare a fi active la 4oaca dar nu si in alte
locuri problema poate sa nu fie D!D. ,oate sa nu fie D!D daca copilul este
hiperactiv la scoala si nu acasa.
Diagnostic diferential)
Conditiile medicale care trebuie e/cluse cuprind5 hipotiroidismul" anemia"
otravirea cu plum%" %olile cronice" afectarea auzului sau vederii" a%uz de
su%state" efecte adverse ale medicamentelor sau a%uzul copilului.
Ca si in alte probleme neurologice si psihologice relatia dintre ADHD si somn
este comple-a. )ulburarile primare ale somnului 4oaca un rol in prezentarea clinica
a simptomelor de neatentie si probleme comportamentale. *te tulburari de somn
sunt cauze importante care pot incude simptomele D!D.
cestea cuprind5
' deprivarea cronica de somn'adica somn insufficient pentru nevoile fiziologice
' somn fragmentat sau interrupt cauzat de apnea obstructive de somn sau tulburarea
miscarii periodice a membrelor
' narcolepsia si sindromul fazei intirziate a somnului.
Tratament)
#sihosocial)
%e recomanda ca tratament de prima linie la cei cu simptome usoare si de virsta
prescolara. )erapiile psihologice cuprind modelul psihoeducational" terapia
comportamentala" terapia cognitiv-comportamentala" psihoterapia
interpersonala" terapia de familie si educatia parentala si a copilului asupa
aptitudinilor sociale. Cea din urma terapie s'a dovedit a avea beneficii de termen
scurt. )erapia de familie s'a dovedit a fi de minim a4utor in tratamentul D!D,
desi este bine de amintit ca parintii copiilor cu D!D sunt mai predispusi la divort
decit ai celor fara tulburare, mai ales cind copiii sunt mai mici de 8 ani.
Medicatia)
Medicatia stimulanta este tratamentul medical de electie. =/ista un numar de
medicamente non'stimulante cum este atomo-etina care poate fi folosita drept
alternativa. Nu e/ista studii de comparatie a eficacitatii diferitelor medicamente. In
timp ce stimulentele si atomo/etina sunt in general sigure, e/ista efecte secundare
si contraindicatii ale folosirii lor. Medicatia nu este recomandata la copiii
prescolari" deoarece efectele adverse la aceasta populatie tinara sunt necunoscute.
=/ista putine date asupra efectelor pe termen lung ale efectelor secundare ale
medicatiei. %unt recomandate doar in cazuri severe.
4fectele adverse ale stimulantelor)
Cele mai raportate efecte adverse sunt scaderea apetitului" pro%leme ale
somnului" an-ietate si irita%ilitate. 6nii copii raporteaza dureri usoare de
stomac sau cefalee. Cele mai multe efecte secundare sunt minore si dispar in timp
sau daca doza este scazuta.
Medicatia actuala nu vindeca ADHD ci controleaza mai degra%a simptomele
atita timp cit este luata. *edicatia a4uta copilul sa fie atent si sa'si termine
temele. Nu este inca clar daca medicatia a4uta copilul sa invete sau amelioreaza
aptitudinile academice.
#rognostic)
Copiii diagnosticati cu D!D prezinta dificultati semnificative in adolescenta
indiferent de tratament. ,ersoanele cu D!D in copilarie sunt la risc de prognostic
negativ la adolescenta5 accidente auto" traumatisme" internari in spital
frecvente" activitate se-uala timpurie si sarcina la adolescenta. )ulburarea
persista la adulti #3 ' &32 dintre cazuri. Cei afectati vor dezvolta mecanisme de
copiere ca maturi pentru a compensa D!D din antecedente.
A descoperiri noi despre ADHD
autor5 Daniela 7anciu
#3 Noiembrie "31"
(
,e zi ce trece cercetatorii fac progrese in ceea ce priveste descoperirea
tratamentului pentru D!D, dar si in ceea ce priveste felul in care afecteaza copiii
si cum poate fi controlat mai usor. Din pacate este o boala greu de investigat ,de
aceea medicii fac eforturi pentru a gasi metode si tehnici utile de a evalua si
controla boala. Iata cateva descoperiri recenteG
Deficitul de atentie este un BdefectB neurologic si se caracterizea in principal prin
incapacitatea copilului de a se concentra pe o anumita activitate. =ste una dintre
cele mai frecvente tulburari comportamentale.
:. 9nii copii cu ADHD nu manifesta simptome clasice
Cand spui D!D te gandesti aproape instant la un copil permanent agitat,
impulsiv, incontrolabil etc. Desi acestea sunt semne clasice, este esential sa stii ca
nu toti cei care sufera de ea au tulburarea. *ai mult chiar, specialistii avertizeaza
ca unii dintre ei sunt chiar calmi. In acest fel, boala ramane nediagnosticata si
netratata afectand pe termen lung viata copilului.
;. 6u toti copiii impulsivi si hiperactivi au ADHD
celasi lucru este valabil si in sens invers. Nu toti copiii care sunt agitati si
impulsivi sufera de D!D. cestia sunt tratati adesea pentru o boala pe care nu o
au. ceste comportamente pot fi simptom al altor boli ca apneea de somn,
probleme de vedere, afectiuni ale auzului, stres sau traumele emotionale severe etc.
2. ADHD-ul poate fi diagnosticat mai devreme de 2 ani
,rescolarii au in general si in mod firesc o atentie scazuta si o putere de
concentrare slaba, astfel ca uneori medicii sunt ezitanti in a se pronunta cu privire
la diagnosticul de D!D la aceasta varsta.
Insa boala nu apare la varsta prescolara, debutul ei putand fi identificat mai
devreme de aceasta varsta. %emnele includ agresivitate e/cesiva, probleme in a se
concentra la sarcini si activitati simple si comportamente incontrolabile frecvente.
ceste reactii trebuie investigate cu atentie la medic.
3. Multi copii care ar tre%ui sa %eneficieze de medicatie nu o iau
,arintii se feresc sa administreze medicamente copiilor si au mari retineri cand
vine vorba de a da medicatie pentru D!D. Desi aceasta este absolut necesara si
utila (incepand cu varsta scolara), acestia sunt ingri4orati din cauza efectelor
secundare din ce in ce mai controversate.
Desi se numesc stimulente sau e/citante, ele a4uta la stimularea
neurotransmitatorilor din creier pentru a controla hiperactivitatea si impulsurile si
nu determina accentuarea lor.
*edicii sustin ca o doza administrata in proportii corecte il pune la adapost pe
copil de efecte secundare severe.
H. ADHD-ul nu se trateaza numai cu medicamente
ceasta tulburare nu este ca o durere de cap pentru care iei un medicament si trece.
In conduita terapuetica a bolii intra medicatia, dar si implicarea parintilor in a a4uta
copilul sa se descurce cat mai bine cu boala si sa aiba o copilarie fericita.
De asemenea, o parte importanta din tratament o constituie terapia
comportamentala la psiholog sau psihoterapeut.
In plus, mai e/ista o serie de tratamente alternative pentru D!D (arta,
acupunctura, dieta, biofeedbac< etc.) care pot contribui la controlarea eficiente a
bolii.
.. Copiii cu ADHD sunt predispusi accidentarilor
cesti micuti sunt mai predispusi sa se raneasca in mici accidente casnice sau de
4oaca. %pre deosebire de alti copii ei sunt incapabili sa se gandeasca de " ori inainte
sa actioneze si atunci sunt supusi mai adesea accidentarilor.
A. ADHD-ul apare adesea @la pachet@ cu o alta afectiune
Copiii bolnavi au si afectiuni asociate. =i nu sunt diagnosticati numai cu aceasta
boala. *a4oritatea au pe langa D!D si deficiente de invatare, boli mentale grave,
depresie, tulburare bipolara, sindrom )ourette etc.
Sindromul ADHD - deficitul de atentie sau tul%urarea hiper&inetica la copii
.umea pare sa aiba alta dimensiune pentru mamici atunci cand asteapta un copil.
Intreaga familie se rezuma la sarcina si la viitorul membru care va aparea in viata
ei. %anatatea bebelusului este cea mai importanta problema, iar temerile legate de
aceasta sunt impartasite de toate viitoarele mame. Insa, din pacate, sunt anumite
afectiuni care nu pot fi descoperite in timpul celor noua luni de sarcina. ,rintre
acestea se numara si sindromul D!D, o tulburare de comportament manifestata
prin deficit de atentie, impulsivitate si dificultati in desfasurarea unei misiuni, toate
acestea avand impact in dezvoltarea personala a copilului si in viata sa sociala.
$aietii sunt mai afectati
ceasta tulburare neurologica apare atat la copii, cat si la adulti. Cei mai afectati
sunt baietii comparativ cu fetele (raportul este D la #). =/ista studii care
demonstreaza ca aceasta afectiune debuteaza inca din copilarie. %tudiile arata ca in
prezent 1'" dintre scolarii dintr'o clasa de #3 de copii poate avea D!D. Desi la
unii copii simptomele dispar odata cu inaintarea in varsta, peste (32 dintre acestia
pot sa prezinte semne de boala si la varsta adulta.
Simptomele in sindromul ADHD
,utem vorbi despre prezenta D!D la un copil atunci cand acesta prezinta ( sau
mai multe semne de boala. In functie de acestea, afectiunea se imparte in mai
multe tipuri5
- ADHD cu deficit de atentie - copilul nu se concentreaza, nu asculta pana la capat
atunci cand i se adreseaza cineva, este negli4ent, nu finalizeaza sarcinile, nu
respecta instructiunile sau evita efortul intelectual sustinut.
- ADHD hiperactiv!impulsiv - micutul este mereu neastamparat si agitat fizic"
vor%este e-cesiv si de cele mai multe ori intrerupe o persoana in timp ce
aceasta vor%este.
- ADHD combinat apare la copiii care com%ina manifestarile de deficit de
atentie cu cele hiperactive.
Cauzele aparitiei ADHD
In prezent, cauzele e/istentei acestei boli raman un mister, desi e/ista cercetari in
acest scop. *ulti cercetatori sustin ca D!D are in proportie de 832 cauze
genetice, iar "32 este indus de factori de mediu, precum e/punerea la substante
neuroto/ice cum este plumbul. %'a demonstrat clinic faptul ca daca unul dintre
parinti prezinta simptomele D!D, atunci copilul are sanse de "32 de a avea
aceasta boala. De e/emplu, deficitul de atentie la copil poate aparea daca in timpul
sarcinii mama a consumat alcool sau tutun sau a fost supusa e/cesiv la stres.
lte cercetari medicale arata ca deficientele de atentie, perceptie si concentrare
apar din cauza functionarii deficitare a neurotransmitatorilor (substantele precum
dopamina care participa la transmiterea impulsurilor nervoase intre celulele
creierului, mai ales la nivelul lobului frontal). Cu a4utorul tomografiilor cu emisie
de pozitroni s'a constatat chiar ca acesti copii cu D!D au lobul frontal mai mic
decat copiii sanatosi.
lte cauze a aparitiei D!D sunt si problemele la nastere, precum traumatismele
cerebrale sau hipo/ia (scaderea cantitatii de o/igen).
Alimentatia recomandata in ADHD
Dieta recomandata in D!D are o foarte mare importanta pentru copiii bolnavi,
deoarece asigura acestora cantitatea necesara de grasimi, antio/idanti, fier si zinc,
substante esentiale pentru o buna functionare a creierului, pentru cresterea normala
a copiilor si pentru imbunatatirea calitatii vietii acestora.
7rasimile sunt considerate factorul cheie in remedierea sindromului D!D.
Dintre acestea cele mai bune sunt acizii grasi omega'#, care a4uta la reglarea
formatiunilor nervoase de la nivelul creierului si la dezvoltarea membranei
celulelor neuronale. ,rin urmare se recomanda consumul crescut de alimente cu
acizi omega'#5 galbenus de ou, spanac, menta, coriandru, patrun4el, busuioc, ulei
de nuca, seminte de rapita, ton proaspat, fructe de mare sau ulei de somon, pastrav,
macrou, sardine, hering si ansoa.
5&a demonstrat ca anumiti coloranti sintetici, arome sau conservanti alimentari
cresc riscul aparitiei -iperactivitatii"
Consumul de alimente cu continut de grasimi BbuneB trebuie suplimentat cu o
dieta ce contine multi antio/idanti. cestia prote4eaza celulele nervoase de radicalii
liberi, al caror numar este crescut in prezenta grasimilor. ntio/idantii sunt de mai
multe tipuri5 flavonoizi (gasiti in fructe, legume, vin rosu sau ceai), vitamina = (din
ulei de seminte de in, nuci, alune sau floarea'soarelui) sau seleniu (din fructe de
mare, ficat, ciuperci, oua, linte sau peste).
De foarte multe ori aparitia D!D este asociata cu o carenta de fier in copilarie.
De aceea, un consum de cereale integrale, caise uscate sau carne rosie este util
pentru prevenirea deficientelor cognitive la copii.
Copiii cu D!D care au urmat tratamente cu zinc au prezentat o ameliorare a
hiperactivitatii, impulsivitatii si tendintei spre izolare. De aceea, la acesti copii se
recomanda consumul de ficat, fructe de mare si cereale.
Consiliere si tratament in ADHD
%copul tratamentului in D!D este mentinerea sub control a simptomelor
copilului, pentru a limita impulsivitatea, tulburarile de atentie si hiper<inetismul si
de a il integra pe copil in mediul social, a4utandu'l spre calificarea sa profesionala
si prevenind multitudinea de cazuri de abandon scolar.
In +omania, tratamentul medicamentos pentru D!D este gratuit.
*edicamentele folosite sunt psihostimulante din clasa amfetaminelor care
actioneaza la nivelul sinapselor neuronale si contribuie la cresterea atentiei, la
autocontrol, la diminuarea nelinistii si la motivatia pentru randament.
+eusita tratamentului depinde foarte mult de terapia comportamentala, prin care
copiii sunt invatati sa isi controleze reactiile, sa aiba un program riguros stabilit, sa
respecte regulile atat acasa, cat si la scoala sau la gradinita si sa isi limiteze
comportamentul neadecvat. tunci cand boala se asociaza cu an/ietate, depresie
sau dependente se recomanda sedinte de psihoterapie, la care este utila participarea
inclusiv a parintilor, a familiei, a educatorului sau a profesorului, astfel incat
fiecare dintre acestia sa a4ute copilul sa treaca peste greutatile bolii.
Tul%urarea hiper&inetica cu deficit de atentie
Diagnostice si teste
6ltima actualizare5 "3 5 11 5 "313
In acest articol5
1. Cauze si diagnostice
". Diagnostice si teste
#. )erapii si tratamente
$. *edicamente si modalitati de administrare
&. +iscurile adminstrarii de medicamente
(. De retinutG
Cum este diagnosticat D!D
=valuarea unui copil suspectat de a avea D!D implica diferite discipline pentru a
oferi o analiza cuprinzatoare a evaluari medicale. )estele trebuie sa includa5 teste
de dezvoltare, de invatare si teste psihosociale. Intervievarea parintilor si copilului,
si de asemenea o discutie cu profesorul copilului este cruciala. H ancheta cu privire
la istoria familiei pentru probleme de comportament sau probleme sociale este de
asemenea imperativa.
In timp contactul direct de la persoana la persoana este considerat vital, de la bun
inceput a unei anchete, urmarirea anumitor studii poate fi realizata prin compararea
de chestionare standardizate aplicate parintilor si profesorilor , dar si dupa anumite
tratamente cu medicamente, terapie comportamentala sau alte abordari. De obicei
nu e/ista nicio constatare la o e/aminare fizica a pacientilor cu D!D, dar
anumite caracteristici psihice neobisnuite trebuie sa determine luarea in
considerare a consultarii cu un genetician din cauza problemelor comportamentale
sau a unor posibile simptome ale unui sindrom congenital (de e/emplu sindromul
alcoolismului fetal).
=ste D!D o boala care se mostenesteM
Cercetarile anterioare sustineau faptul ca D!D nu este o boala mostenita din
familie. Insa mai multe anchete efectuate recent au demonstrat ca acei copii care au
D!D, de obicei, au cel putin o ruda apropiata (copil sau adult), care, de
asemenea, are D!D. Cel putin o treime din parintii care au D!D vor produce
un copil cu D!D. Cu realizarea mai nou ca adultii pot avea, de asemenea,
simptome D!D, nu este nemaipomenit sa ai un parinte cu D!D. De cele mai
mu de multe ori diagnostigul parintilor este dat in acelasi timp cu cel al copiilor. In
sfarsit, mai multe studii au demonstrat o serie de gene care pot avea un rol in
modificarea neurochimiei creierului si care ofera o baza fiziologica pentru aceasta
tulburare si pentru faptul ca se mosteneste.
D!D este in crestereM Daca da, de ceM
Nimeni nu stie sigur daca prevalenta D!D in sine a crescut, dar este foarte clar
ca numarul de copii identificati cu aceasta tulburare si care apeleaza la un
tratament a crescut in ultimul deceniu. 6nul dintre motivele pentru care aceasta
rata a identificarii bolii a crescut si faptul ca oamenii apeleaza la un tratament
specializat se datoreaza, in parte, interesului mai mare din partea mass'media, care
a condus la o sensibilizare sporita a consumatorilor, precum si cunoasterea pe scara
larga a tratamentelor eficiente. De asemenea profesorii sunt mai bine instruiti sa
recunoasca starea si sugereaza familiei caute a4utor, in special in cazurile usoare. In
plus, criteriile de diagnostic de D!D sunt acum mult mai specific si mai concis
definite.
In prezent diagnosticul de D!D este mai putin stigmatizat social decat in trecut.
ceasta noua perspectiva a condus la intelegerea faptului ca D!D este o
tulburare biochimica si nu doar o lipsa de control a copilului de catre parinti Ca
atare, mai multi parinti sunt receptivi la terapia medicala pentru a trata aceasta
afectiune, mai degraba decat a recurge la metode mai putin eficace cum ar fi
educatia copilului prin disciplina severa. Interesant, cresterea prevalentei D!D
nu este doar un fenomen american, dar a fost observat, de asemenea si in alte tari.
Daca numarul de pacienti cu D!D a crescut cu adevarat sau mai degraba e/ista o
mai buna recunoastere si acceptare a D!D ca si boala ramane de vazut.
,oate fi detectat D!D prin radiografii ale creierului copiluluiM
numite testele neuroimagistice de cercetare au aratat faptul ca creierul copiilor cu
D!D difera destul de consistent de cel al copiilor fara tulburare, diferentele
aparand in anumite zone ale creiurului care sunt mai mici decat cele ale copiilor
normali. =/ista, de asemenea, o asimetrie intre emisferele dreapta si stanga. In
general, marimea creierului este cu &2 mai mica la copiii afectati de D!D, decat
la copiii fara aceasta tulburare. Cu toata ca aceasta diferenta este observata in mod
constant, e este una mult prea mica pentru a fi indea4uns ca sa fie pus diagnosticul
de D!D la o anumita persoana. In plus, se pare ca e/ista o legatura intre
capacitatea unei persoane de a acorda o atentie continua unei anumite activitati,
fapt ce reflecta activitate scazuta a creierului. .a persoanele cu D!D anumite
zone ale creierului cum ar fi cea care concentreaza atentia pare a fi mai putin
activa, ceea ce sugereaza ca e/ista un nivel mai mic de activitate in unele parti ale
creierului. =ste important sa se reitereze faptul ca aceste observatii de laborator nu
sunt inca suficient de consistente sau precise pentru a putea stabili sau confirma
diagnosticul de D!D sau pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului utilizat.
,oate fi un copil diagnosticat cu D!D chiar de la o varsta pre'scolara M
Diagnosticul de D!D la copii cu varste prescolare (sub & ani) este posibil de
oferit, dar este e/trem de dificil si ar trebui luata cu prudenta aceasta decizie de
catre e/perti bine instruiti in probleme neuro'comportamentale ale copiilor. H
varietate de probleme fizice, probleme emotionale, probleme de dezvoltare
(intarzieri in special la invatarea limbii), si anumite probleme de adaptare pot da
uneori impresia la aceasta varsta ca un copil sufera de D!D. Cu siguranta nu este
obligatoriu ca un copil de varsta prescolara care prezinta simptome de D!D
concrete sa fie plasat intr'o gradinita speciala. ,rimul tratament pentru copiii de
aceasta varsta care prezinta simptome D!D, nu este un medicament, ci mai
degraba terapie de mediu sau de comportament. cest tip de terapie poate fi cu
siguranta efectuat acasa de catre parinti. In cazul in care copilul este plasat intr'o
gradinita, ingri4itorii trebuie sa fie foarte bine instruiti in tehnici de terapie
comportamentala. )erapia cu a4utorul stimulentilor poate reduce comportamentul
opozitional si imbunatati interactiunea mama'copil, dar acest tratament este obicei
de utlizat in cazurile grave sau atunci cand un copil nu raspunde la interventiile de
mediu sau de comportament.
Care este impactul D!D asupra copiilor si a familiilor lorM
>iata poate fi grea pentru copii cu D!D. =i au de multe ori probleme la scoala,
nu pot termina un 4oc si au probleme in a'si face prieteni. De asemenea pot petrece
ore chinuitoare in fiecare noapte luptandu'se pentru a'si pastra cele invatate pentru
a doua zi la scoala. Conflictele din familie pot creste din cauza frustarii copilului
sau din cauza epuizarii parintilor. dolescentii au un risc crescut pentru a'si pierde
stima de sine , risca sa produca accidente si pot dezvolta adictie la tutun si alte
droguri . ,rogramele scolare pentru a a4uta copiii cu probleme legate de D!D
(abilitatile sociale si de formare comportament) nu sunt disponibile in foarte multe
scoli, in plus, nu toti copiii cu D!D pot beneficia de servicii speciale de
invatamant. ,entru a depasi aceste bariere, parintii pot cauta programe scolare, care
au o abordare a muncii in echipa care implica parintii, profesorii, psihologii scolari
dar si alti specialisti de sanatate mintala precum si medici. In plus, e/ista
tratamente si strategii de educatie parentala pentru parintii copiilor cu D!D.
Terapia comportamentala pentru ADD ? ADHD
)erapie comportamentala, de asemenea, cunoscuta sub numele de modificare a
comportamentului, a fost dovedit a fi un tratament foarte de succes pentru copii cu
DD ; D!D. =ste benefic in special in calitate de co'tratament pentru copiii care
iau medicamente stimulante si poate permite chiar sa reduca doza de medicament.
)erapia de comportament implica intarirea comportamentelor dorite prin
recompense si laude si in scadere comportamente problematice prin stabilirea de
limite si de consecinte. De e/emplu, o interventie ar putea fi faptul ca un profesor
recompenseaza un copil care are D!D pentru luarea de masuri mici, spre a ridica
o mana inainte de a vorbi in clasa, chiar daca copilul inca face un comentariu.
)eoria este ca recompensarea lupta spre schimbare, incura4eaza comportamentul
complet nou.
#otrivit Academiei Americane de #ediatrie" sunt trei principii de %aza pentru
orice a%ordare de terapie comportamentala)
Sta%ilesc o%iective specific) stabiliti obiective clare pentru copilul
dumneavoastra, cum ar fi ramaneti concentrat pe temele pentru o anumita perioada
de timp sau 4ocuri cu prietenii.
5feriti recompense si consecinte. Da copilul dumneavoastra o recompensa
specifica (consolidare pozitiva), atunci cand el sau ea prezinta comportamentul
dorit. Da'i copilului o consecinta (rezultat nedorit sau pedeapsa), atunci cand el sau
ea nu reuseste sa indeplineasca un obiectiv.
#astrati comportamentele folosind recompense si consecintele lor. 6tilizarea
recompensele si consecintele in mod constant pentru o lunga perioada de timp va
modela comportamentul copilului dumneavoastra intr'un mod pozitiv. Ca parinti,
puteti seta un program personalizat modificare de comportament pentru copilul
dvs. care are DD ; D!D, cu a4utorul de specialist de comportament, cum ar fi
un terapeut cognitiv'comportamentala. 6n terapeut cognitiv'comportamentala se
concentreaza pe solutii practice la problemele de zi cu zi. cest tip de terapeut
poate stabili un program de modificare comportamentala de recompense si
consecinte pentru copilul dumneavoastra acasa si la scoala si va spri4inim in
formarea comportamentului copilului dumneavoastra.
+abdarea este cheia cu terapia comportamentala, deoarece oamenii cu DD ;
D!D sunt de notorietate proverbiala in simptomele lor. Intr'o zi, copilul
dumneavoastra poate se comporte frumos, si urmatoarea, intra inapoi in vechile
tipare. 6neori poate parea ca in cazul in care formarea nu este de lucru. Cu toate
acestea, in timp, tratamentul comportamental va ameliora simptomele de D!D.
De formare a a%ilitatilor sociale
Deoarece copiii cu tulburare de deficit de atentie adesea au dificultati cu
interactiuni simple, sociale si de lupta cu stima de sine scazuta, un alt tip de
tratament care poate a4uta este de formare a abilitatilor sociale. In mod normal,
desfasurat intr'un cadru de grup, de formare a abilitatilor sociale este condus de
catre un terapeut care demonstreaza comportamente adecvate si apoi pune in
practica copiilor repetarea lor. 6n grup social de competente ii invata pe copii cum
sa BciteascaB reactiile celorlalti si cum sa se comporte mult mai acceptabil. 6n grup
social de competente ar trebui sa functioneze, de asemenea, la transferarea acestor
competente noi, in lumea reala.
,entru un grup social mergi la un psiholog specializat sau scolar sau la un Centru
de recuperare terapeutica DD;D!D.
ADD ? ADHD tratament si de a=utor)
Sfaturi pentru spri=inirea tratamentul copilului tau
Copiii cu DD ; D!D au adesea probleme cu traducerea a ce l'am invatat de la
un conte/t la altul. De e/emplu, acestea pot fi invatat cum sa va controlati iesirile
impulsive de la scoala, dar intrerupe nerabdator altele la domiciliu.
Coerenta este cheia
In scopul de a incura4a o schimbare pozitiva in toate setarile, copiii cu DD ;
D!D au nevoie de consistenta. =ste important ca parintii copiilor cu DD ;
D!D sa invate cum sa aplice tehnici comportamentale de terapie la domiciliu.
Copiii cu DD ; D!D sunt mult mai susceptibili de a reusi in completarea
sarcinilor atunci cand sarcinile apar in tipare previzibile si in locuri previzibile,
astfel incat acestia sa stie la ce sa se astepte si ce ar trebui sa faca.
9rmeze o rutina. =ste important sa se stabileasca un timp si un loc pentru
tot pentru a a4uta un copil cu DD ; D!D sa inteleaga si sa raspunda
asteptarilor. %tabilirea ritualuri simple si previzibile pentru mese, teme,
4ocuri, si pat.
'olositi ceasuri si cronometre. .uati in considerare introducerea de ceasuri
toata casa, cu unul mare in dormitorul copilului. ,ermite o multime de timp
pentru ceea ce copilul tau are nevoie sa faca, cum ar fi teme pentru acasa sau
pentru a fi gata in dimineata.
Simplificati programul copilului tau. =vitarea timpului inactiv este o idee
buna, dar un copil cu DD ; D!D poate deveni chiar mai distras si
BlichidatB, in cazul in care e/ista prea multe dupa'activitati e/trascolare.
Creati un loc linistit. sigurati'va ca copilul dumneavoastra are un spatiu
linistit, privat al lui sau ei. 6n pridvor sau dormitor poate lucra prea bine,
atata timp cat nu este acelasi loc in care copilul merge pentru un time'out.
Setati un e-emplu pentru o %una organizare. Configureaza casa ta intr'un
mod organizat. sigurati'va ca copilul dumneavoastra stie ca tot ceea ce
arela locul sau. @iti model de ingri4ire si organizare pe cat mai mult posibilG
Importanta dea lauda<
desea parintii obositi de comportamentele inadecvate ale copiilor fac greseli mari
uitand atunci cand acestia fac lucrurile corect sa si laudeG %i copiii primesc aceste
semnale ca un semn al atentiei captate si drept raspuns vor actiona inadecvat stiind
ca doar atunci parintele ii va da atentie. In consecinta faptul ca parintii nu lauda,
recompenseaza comportamentele positive ele vor fi din ce in ce mai putine
pierzand teren in fata celor negative la care sigur vor reactiona. Copii
DD;D!D au nevoie de atentie si intarirea faptului ca fac un lucru bun mult mi
mult decat ceilalti copii datorita faptului ca ei primesc foarte des critici, etichetari,
marginalizari.u nevoie sa fie laudati, sa primeasca atentie. Dupa ce se va stabili o
structura coerenta si de rutina, este important sa nu uitam ca copiii cu DD ;
D!D primesc de multe ori critici. @ii cu ochii in patru pentru comportamentul
bun'si lauda'l. .auda este importanta mai ales pentru copiii care au DD ; D!D,
deoarece ei au parte foarte putin de ea. 6n zambet, un comentariu pozitiv, o
imbratisare, sau alte recompense mici sociale sau materiale pot imbunatati
problemele copilului precum cele de5 atentie, de concentrare, si controlul
impulsurilor. .auda pozitiva va determina copilul pentru un comportament
adecvat si finalizarea sarcinii incepute, capitol la acre este deficitar, oferind in
acelasi timp cateva raspunsuri negative, cum ar fi posibil sa se schimbe
comportamentul inadecvat sau performanta slaba activitate. +ecompensa copilului
dumneavoastra pentru mici realizari, acestea vor duce la succese mai mari peacest
drum.
8ucrul cu scoala copilului dumneavoastra interventiile scolare sunt importante
in tratamentul DD ; D!D la copii. Ca un parinte, se poate lucra cu copilul tau si
profesorul lui sau ei de a pune in aplicare strategii practice de invatare speciala atat
in 1XY1XYinteriorul cat si in afara din salii de clasa. ,rofesorul va sti ca un
DD;D!D functioneaza mai bine la laude si nu la critici, ca va raspunde pozitiv
la o atingere recompensand'o cu un comportament pozitiv etc. Cercul de tratament
a copilului dvs. DD;D!D 5 familie? terapeut? scoala? mediul social trebuie
inchis altfel undeva va ramane mereu o mica portita deschisa catre un
comportament inadecvat.
D4'I6ITI4 SI #!4B46TA!4 J464!A8A
D!D (Deficit de atentie si tulburare hiper<inetica) este una dintre cele mai
frecvente tulburari comportamentale intalnite la copii si adolescenti. 6n procent de
&2 din copiii de varsta scolara prezinta simptome D!D (1'" din copiii dintr'o
clasa de #3).
D!D debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta. Desi la unii
copii simptomele D!D dispar odata cu inaintarea in varsta, in 4ur de (32 pot
prezenta simptome si la varsta adulta.
%imptomele copilului care ii pot duce cu gandul pe parinti la aceasta
tulburare sunt5 note si scoruri mici la testele de aptitudini, slabe abilitati de
organizare si planificare a actului de invatare, probleme de socializare, imagine de
sine negativa si impresia ca e respins de colegi.
CA9B4
Cauza e/acta a D!D este necunoscuta. In momentul de fata, se considera ca
etiologia este cel mai probabil de natura genetica. D!D se transmite genetic, de
la parinti la copii. 6n copil cu un parinte care prezinta simptome de D!D are
sanse in proportie de "&2 de a avea D!D. Istoricul familial de alcoolism si de
tulburari afective pare sa se asocieze cu un risc crescut de D!D
In afara cauzelor genetice e/ista si alti factori de mediu si medicali care pot
produce simptome asemanatoare celor prezente in D!D. %tudii epidemologice au
a4uns la concluzia ca ereditatea e/plica, in medie, ma4oritatea comportamentelor de
tip D!D pe care le manifesta copiii, in timp ce factorii de mediu nu e/plica decat
apro/imativ "32 din acest tip de comportament . Interactiunea parinte'copil este
considerata ca fiind un factor favorizant. 6n mediu familial stresant (evenimentele
din familie precum si aspectele particulare ale functionalitatii ei) contribuie la
instalarea simptomelor de D!D.
#ercep+ii gresite
In trecut, incertitudinea legata de cauzele D!D a creat un climat fertil pentru
diverse speculatii. u fost emise numeroase teorii ' printre care unele ii
invinovateau intr'o anumita masura pe parinti pentru comportamentul necontrolat
al copilului lor. 6lterior s'a stabilit ca aceste teorii sunt nefondate.
Iata cateva dintre cele mai frecvente perceptii cu privire la cauzele D!D, desi
acestea nu sunt documentate stiintific5
limentatia;dieta
titudinea parentala deficitara
6rmarirea e/cesiva emisiunilor )> sau preocuparea e/cesiva fata de 4ocurile
video
!ormonii
%tudiile riguroase, atent concepute, nu au reusit sa stabileasca relatia cauzala
dintre acesti factori si D!D si nici faptul ca vreunul dintre acesti factori
influenteaza simptomele D!D. De e/emplu, contrar convingerilor parintilor,
zaharul nu ii face pe copii semnificativ mai hiperactivi. De fapt, s'a constatat ca
nici o dieta nu amelioreaza simptomatologia specifica D!D. %imptomele nu au
fost ameliorate prin aplicarea unor anumite tehnici parentale. %'a constatat ca, de
fapt, frustrarea parintilor este un efect, si nu o cauza a D!D. =/cesul in urmarirea
programelor de televiziune si 4ocurile video reprezinta de fapt un simptom, si nu o
cauza a D!D. cestea constituie o forma de stimulare care ii a4uta pe copiii cu
D!D sa'si mentina concentrarea si sa'si controleze sentimentul interior de
agitatie prin intermediul unui mecanism similar celui care actioneaza in cazul
medicatiei.
devenit din ce in ce mai clar ca D!D este o tulburare neurobiologica care
necesita diagnostic si tratament medical.
'5!M4
Conform Diagnostic and %tatistical *anual of *ental Disorders (D%*'I>'
)+), simptomele D!D se impart in trei categorii5 inatentie , hiperactivitate si
impulsivitate , putand surveni si in forma combinata.
Tipul inatent
o Copilul inatent nu se poate concentra, face adesea greseli din
negli4enta, nu asculta pana la capat atunci cand i se adreseaza cineva,
nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile, evita efortul
intelectual sustinut.
Tipul hiperactiv-impulsiv
o %imptomatologia include neastampar, vorbire e/cesiva, agitatie fizica
in momente nepotrivite, intreruperea persoanelor care vorbesc si
dificultatea in a'si astepta randul.
Tipul com%inat
o simptomatologia cuprinde elemente specifice atat timpului inatent cat
si celui hiperactiv'impulsiv.
)oti copiii se comporta in moduri care ar putea fi interpretate ca inatentie,
hiperactivitate sau impulsivitate , simptome centrale ale D!D. De fapt, toti
visam cu ochii deschisi, ii intrerupem pe altii, raspundem neintrebati, ne pierdem
rabdarea sau suntem agitati, dar nu toti suferim de D!D.
%pecialiItii stabilesc diagnosticul de D!D numai atunci cand un copil5
manifestat comportamente inadecvate nivelului sau de dezvoltare.
*anifesta cel putin sase astfel de comportamente in mod constant, timp de
cel putin sase luni.
prezentat unele simptome inainte de varsta de sapte ani.
=ste afectat de aceste simptome in activitatile curente, in mai mult decat un
singur conte/t, de e/emplu la scoal si acasa.
,rezinta simptome care nu sunt e/plicate mai bine de o alta boala.
MA6I'4STA!4
Simptomele de inaten+ie
deseori ignora detaliile? greseste din negli4enta.
deseori isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la 4oaca.
deseori pare sa nu asculte atunci cand cineva i se adreseaza direct.
deseori nu respecta instructiunile? nu termina ceea ce a inceput.
deseori are dificultati in a'si organiza sarcinile si activitatile.
deseori evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut.
deseori pierde lucruri de care are nevoie.
deseori este distras de zgomote e/terioare.
deseori este uituc in activitatile cotidiene.
Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate
Hiperactivitatea
deseori se agita sau se foieste.
deseori trebuie sa se ridice de pe scaun.
deseori alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui.
deseori are dificultati in desfasurarea activitatilor de timp liber
nezgomotoase.
deseori este in miscare, parca ar fi animat de un motor.
deseori vorbeste e/cesiv.
Impulsivitatea
deseori raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete.
deseori are dificultati in a'si astepta randul.
deseori intrerupe sau deran4eaza alte persoane.
C5M5!$IDITAT4
*ulti copii cu D!D sufera si de alte boli care pot complica diagnosticul si
tratamentul. Cele mai frecvente afectiuni care pot coe/ista cu D!D sunt5
Diza%ilitatile de invatare
Dizabilitatile de invatare includ dizabilitati de citire, probleme la matematica
si la formularile scrise. ,acientii cu dizabilitati de 0nvatare obtin scoruri sensibil
mai mici decat cele considerate normale in conformitate cu varsta, scolarizarea si
nivelul de inteligenta. In plus, aceste caracteristici includ autoapreciere si abilitati
sociale reduse.
Tul%urarea opozi+ionismului provocator (5DD " #ppositional Defiant
Disorder ,i tul%urarea de conduit* (CD " Conduct Disorder
Conform *ational /nstitute of )ental Healt- (NI*!) din %6, copiii cu
D!D, 0n special bieJii, au un risc mai mare de a dezvolta doua tulburari
psihiatrice, tulburarea opozitionismului provocator si tulburarea de conduita .
o HDD se caracterizeaza printr'un comportament nesupus, sfidator,
negativ si ostil fata de formele de autoritate, care persista timp de cel
putin sase luni.
o CD se caracterizeaza printr'un comportament persistent de violare a
normelor sociale si a drepturilor altora.
o Deoarece in prezent nu e/ista tratamente aprobate pentru HDD sau
CD, parintii pot avea nevoie o sustinere suplimentara pentru a putea
controla aceste manifestari ale copiilor cu D!D.
Tul%ur*rile afective ,i an-ioase
Copiii cu D!D au risc mai mare de a dezvolta probleme privitoare la
an/ietate sau depresie , desi este posibil ca aceste tulburari afective sa nu se
manifeste inainte de adolescenta sau de varsta adulta. Indiferent de originea
tulburarilor, multi e/perti considera ca unele consecinte ale comportamentelor
cauzate de D!D pot sa produca prin ele insele an/ietate sau depresie si pot
reduce stima de sine. tunci cand sunt prezente, tulburarile afective sau an/ioase
necesita tratament specific, suplimentar fata de D!D.
47589TI4 SI T!ATAM46T
D!D este o tulburare cronica. .a unii pacienti simptomele bolii se
atenueaza vizibil Ii pot duce o viata activa in adolescenta si in timpul vietii adulte.
Cu toate acestea, la apro/imativ (32 dintre copiii cu D!D simptomele se vor
mentine si in perioada adulta. Chiar daca nu s'a elaborat o terapie care sa
Pvindece9 D!D, numeroase persoane afectate au posibilitatea unei
vieti satisfacatoare.
,racticile terapeutice curente In D!D sunt orientate asupra managementului
simptomelor printr'o combinatie de metode de tratament5
*odificarea comportamentului (incluzand antrenament si terapie)
*edicatia
)erapia combinata (medicatie si terapie comportamentala)
)ratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.
*edicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul
medicamentos D!D sunt5 medicul de familie, pediatrul, psihiatrul, neurologul.
%pecialistii care nu sunt abilitati sa prescrie tratament medicamentos dar pot acorda
servicii de psihoterapie si consiliere psihologica sunt urmatorii5 psihologul ' care
frecvent poate pune diagnosticul de D!D, psihoterapeutul comportamental,
asistentul social, specialistul in consiliere psihologica, terapeutul de familie.
%e va apela numai la persoane competente sa evalueze simptomatologia si sa
stabileasca diagnosticul corect de D!D. Diagnosticul nu poate fi pus in pripa, ci
doar dupa o atenta e/aminare a copilului si un interviu amanuntit cu parintii.
curatetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita o observare atenta pe
parcursul mai multor vizite repetate la specialist.
ADHD - ST9DI9 (traducere
%)6DI6 D!D
)raducere
D+. David +abiner, psiholog clinician pediatru, Director al Departamentului de
%tudii ,sihologice si Neurostiinte al 6niversitatii din Du<e
Cercetarile sale s'au focusat pe probleme variate raportate la D!D, pe impactul
pe care problemele legate de deficitul de atentie le au asupra achizitiilor academice
si a trainingului pe atentie.
PDesi tratamentul medicamentos si terapia comportamentala ofera ameliorarea pe
termen scurt a simptomatologiei pentru copii cu D!D, astfel de achizitii persista
rareori dupa ce tratamentul se tremina. Deoarece aceste tratamente sunt rareori
sustinute pe perioade lungi( cei mai multi copii nu urmeaza o terapie
medicamentoasa mai mult de un an, e/ista si persoane cu D!D care au primit
tratament eficient pe termen lung. cest lucru poate e/plica De ce tratamentele
actuale ofera numai beneficii limitate pe termen lung si de ce multe persoane cu
D!D au rezultate slabe ca adolescenti si tineri adulti, chiar daca acestia au fost
tratati eficient in copilarie. In mod evident sunt necesare tratamente care pot oferi
beneficii durabile.
Deoarece cunostintele in domeniul neurostiintelor legate de D!D au crescut
conducand la realizarea unui cadru teoretic care face posibil dezvoltarea unor
interventii durabile in acest domeniu.
In mod concret, s'a emis ipoteza ca anumite tipuri de e/periente pot ameliora N sau
cel putin diminua' unii dintre factorii neurologici care contribuie la dezvoltarea si
e/primarea D!D'ului. De fapt aceasta posibilitate a fost demonstrata in mai
multe studii. De e/emplu activitatea in domeniul neuro'feedba<'ului a demonstrat
modificari ale activitatii neuronale la persoanele care au urmat tratamentul. In mod
similar schimbari semnificative in activitatea neuronala au aparut la persoanele
care au urmat training pe meoria de lucru.
@ormele de neuro'feedba< , de formare a memoriei de lucru si alte forme de
training cognitiv computerizat sunt activitati disticte din e/perienta tipica de zi cu
zi si nu sunt in special de natura sociala. Cu toate acestea ele pot oferi posibilitatea
de a oferi copiilor stimulare, care poate imbunatati functionarea neuronala si
cognitiva in conte/tul relatie N copil. %i, pentru ca aceste activitati pot fi in mod
inerent placute si pot promova relatii pozitive intre parinti si copii, pot fi sustinute
in timp si astfel ofera copiilor e/periente care pot imbunatati functionarea lor
neuronala.
In teorie o astfel de interventie ar putea conduce la castiguri durabile in
tratamentul copiilor cu D!D, mai ales daca ese introdusa atunci cand copii sunt
mici si neuropalsticitatea este mare.
ceasta a fost premiza care sta la baza unui studiu e/trem de interesant si
important publicat recent in Surnalul )ulburarilor de tentie(!alperin et al, "31").
)raining pe functii e/ecutive , atentie si abilitati motorii5 6n studiu dovada a
conceptului la copii prescolari cu D!D. Sournal of ttention Disordes, published
online *arch &,"31". DHI513.11--;138-3&$-11$#&(81.)
,articipantii au fost "D de copiii cu varste cuprinse intre $'& ani diagnosticati cu
D!D si parintii lor. Copiii si parintii au participat la o interventie noua numita
=C!I,= ' )raining pe functiile e/ecutive, atentie si abilitati motorii.
=chipele au fost concepute pentru a P.....aplica frecvent si pe termen lung
stimulare pozitiva, datorata mediulu, si a proceselor neurodevelopmentale la
copiii cu D!DQ.
In mod specific, parintii au invatat sa se anga4eze in anumite activitati de 4oc cu
copilul lor. ceste activitati au solicitat tot mai mult abilitatile motorii si
neurocognitive ale copiilor. )eoria din spatele echipelor a fost ca a cestea ar
promova schimbari fundamentale in functionarea neuronala, care ar duce la
imbunatatiri de durata ale simptomelor D!D. utorii descriu acest lucru ca pe
un studiu de Pdovada a conceptuluiQ. Hbiectivele acestui studiu au fost de a afla
daca parintii au sentimente pozitive legate de e/perienta tratamentului , daca s'au
anga4at in mod regulat in a desfasura activitatile prescrise impreuna cu copilul si
daca e/ista o dovada preliminara a efectelor pozitive.
Ca atare, nu ae/istat nici un grup de control si nici o randomizare la conditii.
stfel chiar daca au fost identificate rezultate favorabile, acesta a fost un studiu
preliminar care nu a putut stabili eficienta noului tratament.
Interventiile specifice s'au realizat intr'un format de grup de D3 minute ( au avut
loc intre & si 13 reuniuni ale grupului) fiecare grup incluzand #'& familii. In fiecare
grup parintii si copiii au fost introdusi intr'un set presatabilit de 4ocuri care vizau o
serie de abilitati neurocognitive. De e/emplu pentru dezvoltarea capacitatii de a
se abtine in a raspunde impulsiv au fost propuse 4ocurile P %imon sa:s P si
P @reeze danceQ .
,entru a dezvolta abilitatile de memorie de lucru 4ocurile au inclus amintirea
listelor de cumparaturi sau identificarea Pcomorilor ascunseQ sub cupe. lte
abilitai cognitive care au fost vizate au fost cele vizul spatiale, abilitati de
planificare si organizare precum si cele de sustinere a atentiei.
Socurile pentru dezvoltarea abilitatilor motorii au inclus desemnea o componenta
de e/ercitii de tip aerobic .
Intre intalnirile de grup, parintii au fost instruiti sa'si pertreaca #3'$& minute
4ucand aceste 4ocuri cu copilul lor. %copul a fost de a oferi stimulare suficienta a
proceselor neuronale vizate de aceste 4ocuri, astfel ca aceste procese au fost in
mod repetata stimulate si consolidate.
6n accent in cadrul reuniunilor de grup a fost lucrul cu parintii pentru a identifica
si depasi dificultatile pe care le'au e/perimentat cu punerea in aplicare in mod
consecvent a 4ocurilor cu copilul lor in timpul saptamanii anterioare.
,arintii au invatat, desemenea 4ocuri noi au discutat despre abilitatile cognitive
vizate si au fost invatati cum sa creasca treptat nivelul de dificultate, astfel ca
abilitatile cognitive ale copiilor sa fie in mod constant stimulate. Importanta
e/ercitiilor aerobic regulate a fost deasemenea subliniata e/istand dovezi ca acest
lucru poate imbunatati functionarea cognitiva.
Comunicarea interver%ala" terapie pentru copiii cu autism
#1 *artie "313
In prezent sfera tulburarilor de dezvoltare acopera o gama tot mai larga de boli si
afectiuni, de le deficit de atentie; tulburare hiper<inetica (D!D) si pana la
formele severe de autism. In aceste conditii, metodele de tratament si terapie
pentru copiii diagnosticati cu acest tip de dizabilitati sunt tot mai diversificate.
stfel, in vreme ce cauzele care duc la aparitia tulburarilor din spectru autism
raman in continuare incerte, terapia pentru ameliorarea simptomelor vizeaza o
abordare comple/a, tratamentul medicamentos fiind dublat de terapii structurate,
comple/e care sa vina in intampinarea nevoilor fiecarui pacient.
,entru ca eficienta terapiilor structurate sa a4unga la un nivel optim este
recomandata folosirea metodelor stabilite de medicii specialisti in mod constant,
atat in cadrul sedintelor de tratament cat si acasa. stfel, de cele mai multe ori
parintii sunt rugati sa se implice activ, participand la programul de terapie al
copilului, precum si stabilind sedinte separate cu medicul specialist si terapeut in
vederea elaborarii unor metode eficiente de aplicare a diverselor terapii acasa.
In cazul copiilor cu tulburari din spectru autist capacitatea de socializare si folosire
a limba4ului sunt ariile de dezvoltare cele mai afectate. Diagnosticarea acestor
conditii medicale in cel mai scurt timp 4oaca un rol esential in tratarea si
ameliorarea disfunctiilor in ceea ce priveste interrelationarea si comunicarea cu
mediul incon4urator. In acest sens terapiile comunicationale, cat si comunicarea
interverbiala au capacitatea de a a4uta copiii autisti sa isi insuseasca o forma
proprie de comunicare pentru a se face inteles printre semenii sai, precum si pentru
a putea intelege limba4ul verbal sau nonverbal folosit de ceilalti.
Comunicarea interverbiala si terapia limba4ului in cazul copiiilor cu autism implica
folosirea unei game largi si comple/e de metode care sa ii a4ute pe acestia sa isi
insuseasca abilitati de comunicare interverbiala de baza, precum formularea unei
intrebari, raspunsul la o intrebare, sau chiar folosirea formulelor de politete.
Metodele terapiei interver%ale
In ceea ce priveste metodele folosite in aplicarea terapiei interverbale la copiii
diagnosticati cu autism, unii specialisti gasesc utila folosirea imaginilor ca forma
de e/teriorizare, in vreme ce altii considera ca imitarea sunetelor care alcatuiesc
limba4ul poate oferi rezultate optime. ,entru a stabili care este cea mai eficienta
forma de terapie pentru fiecare pacient medicii specialisti vor efectua in prealabil
un control medical amanuntit in vedere stabilirii formei de invatare la care copilul
reactioneaza cel mai bine.
Ceea ce trebuie sa inteleaga fiecare parinte a carui copil a fost diagnosticat cu
aceasta conditie medicala este faptul ca progresele vizibile oferite de acest tip de
tratament vor aparea dupa ani de terapie.
Tratament ADHD
in%hare
De Dr nan:a *andal, *D
Nu e/ist nici un remediu pentru atenJie Deficit Disorder hiperactivitate (D!D).
)erapie are drept scop de a reduce simptomele pentru a permite normale de
0nvJare Ii de creItere a copilului.
,rincipiile de baz de terapie includ medicamente Ii consiliere. lte pr i de terapie
includ accomodating copilului 0n sli de clas regulate i oferirea de spri4in de
familie Ii Comunitate.
Tipuri de medica+ie ADHD-
(1, ", #, $)
*edicamente folosite pentru D!D sunt cunoscute ca ps:chostimulants Ii
nonstimulants ca tomo/etine. cestea provin 0n forme verbale ca tablete, capsule,
lichide Ii, de asemenea, sub form de patch'uri de piele.
%timulente includ *etilfenidat (nume de marc +italin, Concerta, Da:trana),
De/troamphetamine'amfetaminei (dderall) Ii De/troamphetamine (De/edrine,
De/trostat).
ceste stimulente 0mbuntJi echilibrul deran4at nervoase mesagerii 0n creier numit
neurotransmiJtori. =le a4uta pentru a 0mbuntJi simptomele ma4ore de
hiperactivitate'impulsivitate Ii lips de concentrare.
Durata ac iunii de medica+ie ADHD
D!D medicaJie pot fi hotr1nd scurt, 0n cazul 0n care ac iunea dureaz
apro/imativ patru ore, sau hotr1nd lung, 0n cazul 0n care ac iunea dureaz 0ntre
ase i dousprezece ore.
*etilfenidat de e/emplu poate fi dat ca un patch c atunci c1nd este aplicat pe Iold
de mult ca un bandaid poate furniza medicamente 0n corp peste nou ore.
.ung hotr1nd preparate obicei ia timp pentru a 0ncepe acJiunea lor dar transporta
avanta4ul de a mai puJin frecvente de dozare.
ceste stimulente, cu toate acestea au tendinJa de a pierde eficacitatea lor 0n timp.
An plus toate copii nu beneficiaz la doze similare Ii administrarea dreapta uneori
poate dura.
4fectele secundare ale ADHD medica+ie
=fecte secundare comune includ pierdere 0n greutate Ii pierderea poftei de
m1ncare, tulburri de somn, iritabilitate spre sf1r itul ac iunii de medicamente etc.
6nii copii pot dezvolta >r4igemenele sau miIcrile sacadat efecte secundare Ii, 0n
unele creItere poate fi afectat.
ceste efecte secundare nu sunt permanente Ii pot fi inversate dup droguri este
oprit.
=/ist unele rapoarte de moarte subit la copii Ii adolescenJi folosind
ps:chostimulants. cest risc este ridicat 0n cele cu bolii subiacente inima sau
defect de inima.
An plus, *etilfenidat Ii De/amphetamine nu pot fi luate de femeile gravide, copii
sau persoane cu glaucom, hiperterioz (hiperactiv tiroidieni) Ii depresie sever.
6onstimulant ADHD medica+ie
Nonstimulant medicaJie pentru D!D include tomo/etine. cesta este ales
atunci c1nd stimulent droguri sunt ineficiente sau provoca reacJii adverse.
cest medicament trebuie s fie luat o dat sau de dou ori de zi cu zi Ii, de
asemenea, reduce an/ietatea.
=fecte secundare include pierderea poftei de m1ncare Ii greutate, greaJ Ii
somnolenJ. =fecte secundare rare includ probleme hepatice, depresie Ii g1nduri de
sinucidere.
Copiii care nu rspunde la aceste medicamente sunt prevzute alte medicamente.
cestea includ antidepresive Ii Clonidine (de fapt un medicament arterial).
)oate medicamente utilizate 0n D!D ar trebui s fie pstrate la 0ndem1na
copilului Ii administrat numai sub supravegherea unui adult.
Terapie comportamentale ,i consiliere pentru ADHD-
(1, ", #, $)
An afar de medicamente, copiii cu D!D adesea beneficieze de consiliere i
comportamental )erapie.
cest lucru poate fi 0mprtIit de ctre un instruit psiholog, psihiatru, professional
sntate mintal sau lucrtorul 0n domeniul social. cestea includ5
1. Comportamental )erapia'0n acest prinJii Ii 0ngri4itorii sunt predate strategii
pentru a face cu situaJii dificile. cestea pot include sisteme de recompens
Ii timeout.
". ,arental, familia Ii frate de formare'prinJii pot fi predate mai bine parental
abilitJi pentru a aduce comportamentul cele mai bune 0n copilului Ii de a
a4uta, de asemenea, face faJ cu probleme comportamentale. An mod similar
0ntreaga familie poate fi 0nvJat cum s spri4ine copilul cu D!D 0ntr'un
mod pozitiv. @amilia ma4ore Ii de calificare parental include rbdare, iubitor
Ii de 0ngri4ire pentru copil, pstr1nd lucrurile 0n perspectiv, apreciere,
organizarea, regularitatea orarele Ii evitarea schimbri ma4ore. Copilul ar
trebui s fie bine odihnit Ii situaJii dificile ar trebui anticipat 0n prealabil.
Instruc iunile pentru copil trebuie s fie pur Ii simplu formulate Ii uIor de
urmat.
#. ,sihoterapia este benefic pentru copii mai mari. Comportamente negativ
poate fi redus prin aceast metod.
$. bilitJi sociale de formare'copiii cu D!D pot fi predate diferite abilitJi
sociale pentru a le adapta mai bine 0n Comunitate.
&. Descoperi un talent'a4ut la acest copil simt bine despre ei 0nIiIi Ii, adesea,
0mbuntJeIte stima de sine Ii simptome D!D.
Comportamental )erapie este efort de echipa Ii trebuie s fie coordonat.
Alte terapii pentru ADHD
lte terapii alternative calmant s includ :oga Ii meditaJie.
Nu e/ist nici o dovad solid care anumite alimente dac e/ilat din dieta sau
adugate (cum ar fi vitamina, medicamente pe baz de plante, acizi graIi esenJiali
etc.) a4uta la reducerea simptome D!D. Cu toate acestea D!D copii trebuie s
se acorde o dieta sanatoasa echilibrat. %e recomand de a nu elimina nimic din
dieta copilului fr sfaturi medicale.
=/ercitiile regulate, de asemenea, se recomand persoane cu D!D. ,este ani
simptomele D!D reduce considerabil, dar niciodat complet poate merge mai
departe.
=ditat de aprilie Cas-in&?arbutt, .A Hons @CantabA
8ecturi suplimentare
Ce este D!DM
D!D cauze Ii factorii de risc
%imptome D!D
Diagnosticul D!D
Surse)
1. http5;;CCC.Ni*!.NI!.gov;health;,ublications;attention'deficit'
h:peractivit:'Disorder;complete'inde/.shtml
". http5;;CCC.ma:oclinic.com;!ealth;D!D;D%33"-&;D%=C)IHNR)reatme
nts'and'Drugs
#. http5;;CCC.CDC.gov;ncbddd;D!D;treatment.html
$. http5;;CCC.N!%.u<;conditions;attention'deficit'h:peractivit:'
Disorder;pages;treatment.asp/
)erapii si tratamente
6ltima actualizare5 "3 5 11 5 "313
In acest articol5
1. Cauze si diagnostice
". Diagnostice si teste
#. Terapii si tratamente
$. *edicamente si modalitati de administrare
&. +iscurile adminstrarii de medicamente
(. De retinutG
Care este rolul unei terapii alternative in tratarea D!DM
*edicina complementara si alternativa a fost luata considerare si incercata de mai
mult de 4umatate dintre persoanele care sufera de D!D. De multe ori, aceste
modalitati sunt utilizate fara o discutie prealabila cu medicul, dar este impoortant
ca parintii sa vorbeasca cu acesta deschis inainte de a aplica acest tratament pentru
a vedea care sunt riscurile. *etodele de medicinna complementara si alternativa
sunt metode de tratament care se bazeaza pe formare educationala, diete speciale si
terapie cu megavitamine, suplimente pe baza de plante si minerale, biofeedbac<
==7, <inetoterapie .,arintii ar trebui sa fie constienti de faptul ca astfel de
programe ar putea necesita un anga4ament financiar pe termen lung care nu poate
avea de rambursare din partea asigurarilor. H cercetare mai aprofundata in acest
domeniu va aduce mai multe date si o mai buna cunoastere a felului cum
functioneaza aceste suplimente.
Care sunt tratamentele comportamentaleM
In "331, cademia mericana de ,ediatrie, a recomandat medicilor ca atunci cand
se confrunta cu cazuri de D!D Bmedicii trebuie sa recomande medicamente
stimulatoare si;sau terapie comportamentala, in functie de gravitatea cazului.B *ai
multe forme de terapie comportamentala au fost gasite si si'au demostrat
eficacitatea mai mult sau mai putin in tratarea pacientilor D!D. ceste forme de
terapie includ5 tratamente individuale sau terapia prin 4oaca, psihoterapie pe termen
lung, psihanaliza, pregatire senzoriala de integrare si terapie cognitiv'
comportamentala. In timp, o forma de abordare fara medicamente si doar cu
terapie comportamentala, s'a demonstrat a fi oarecum eficienta pentru copii cu
D!D. %esiunile de terapie sunt efectuate de catre un medic specialist (psiholog)
si constau in consiliearea mamei si a cadrelor didactice in domeniul modelarii
comportamentului copilului. ,arintii si profesorii sunt invatati sa ia in considerare
comportamentul copilului lor in functie de tulburare, mai degraba decat sa
considere ca acel copil este pur si simplu rau. ,arintii sunt invatati sa acorde
atentie comportamentului adecvat si nu sa ignore comportamentele inadecvate, De
asemenea sunt invatati sa dea instructiuni clare si concise si sa stabileasca
programe eficiente de stimulare, cum ar fi sistemele de recompensa. dultii pot
gestiona comportamentul neadecvat, prin aplicarea de consecinte imediate,
specifice, si consistente (eliminarea privilegiilor). ,ractic, cele trei principii de
terapie comportamentala sunt5
1.%tabiirea unor obiective specifice
".6tilizarea recompenselor si a consecintelro immediate in functie de
comportament
#.,astrarea acestuii sistem de recompesne si consecinte pe termen lung?
,arintii pot a4uta la reglementarea comportamentului copilului lor prin fi/area unor
obiective specifice cum ar fi 5 mentinerea unui program zilnic, sa nu'l lase pe copil
sa fie distras de alte lucruri, stabilirea unor tinte mici si rezonabile, recompensarea
copilului dupa ce face ceva bun, verificand copilul daca a facut ceea ce trebuia sau
prin integrarea acestuia in sporturi care l'ar putea pasiona.
@oarte multi cred ca terapia comportamentala este cel mai bun pas pentru tratarea
D!D care aceasta se afla la primul nivel si se poate apela la aceasta metoda cand5
1.%imptomele de D!D sunt in stare incipienta?
". ,entru copii cu varsta precolara care ar putea prezenta simptome?
#. tunci cand familia prefera aceasta metoda de tramanent in dauna
medicamentelor.
Ce programe educationale au fost studiate si s'au dovedit a fi eficace in tratamentul
D!DM
Copii care sufera de D!D pot avea nevoie de o a4ustare a programului
educational inclusiv asistenta unui tutore si o camera speciala in care sa nu ii
distraga altceva atentia. 6nii dintre copii bolnavi de D!D pot avea un
comprtament normal alaturi de colegii lor la scoala. Cu toate acestea e/ista si copii
care au nevoie de a4utor pentru a finaliza o sarcina sau anumite teme specifice
pentru acasa astfel incat sa'si dezvolte cunostintele necesare pentru invatamantul
superior. )emele speciale, timp prelungit de lucru in clasa dar si un loc mai
apropiat de profesor pot a4uta de asemenea un copil care sufera de aceasta boala.
6n astfel de program individualizat trebuie discutat periodic de catre parinti cu
profesorii.
Care este rolul terapii alternative Dn Attention Deficit Disorder hiperactivitate
(ADHD(
C* (medicina complementara si alternativa) terapii sunt luate 0n considerare i ;
sau a 0ncercat 0n mai mult de 4umtate din pacien ii cu D!D. De mai multe ori,
aceste modalit i sunt folosite pe ascuns i este important pentru medicul curant
pentru a 0ntreba despre C* pentru a 0ncura4a comunicarea deschis i riscurile vs
recenzie. Feneficiile unei astfel de abordri. C* modalitati de tratament care
includ formarea viziunii, diete speciale i megavitamin terapie, suplimente pe baz
de plante i minerale, ==7 biofeedbac<, i aplicat <inetoterapie toate au fost
sus inut. Feneficiile oferite de aceste abordri, totuIi, nu au fost confirmate 0n
studii dublu'orb controlate de cercetare.
@amilii ar trebui s fie con tien i de faptul c astfel de programe ar putea necesita
un anga4ament financiar pe termen lung, care nu poate avea de rambursare de
asigurare ca o op iune. Cercetrile recente privind beneficiile acizilor gra i
polinesatura i specifice (=, i D!) %uplimentarea a demonstrat un beneficiu
terapeutic 0n mai multe studii bine concepute. Continuarea cercetrilor 0n acest
domeniu va pune sperm lumin asupra modului aceste suplimente func ioneaz.
Care sunt tratamentele comportamentale(
An octombrie "311, cademia mericana de ,ediatrie (,), Hrientarea lor 0n
practica clinic, reafirmat "331 recomandarea ca, atunci cand tratarea simptomelor
D!D' int, 9medicii ar trebui s recomande medicamente stimulatoare i ; sau
terapie comportament, , dup caz.Q *ai multe forme de interven ie
comportamental au fost gsite pentru a vedea eficacitatea putin sau deloc in
tratarea pacientilor D!D.
cestea individual inclus sau terapia prin 4oc, pe termen lung, psihoterapie,
psihanaliz, senzoriale'integrare de formare, i terapia cognitiv'comportamental.
)otuIi, o form de abordare non'medicamente, )erapia comportamentala, a fost
demonstrat a fi oarecum eficiente cu copii cu D!D. %esiunile de terapie sunt
efectuate de ctre un profesionist de sntate mintal (de e/emplu, un psiholog sau
asistent social) i constau din mam i formarea cadrelor didactice 0n
managementul comportamentului copilului. ,rin ii i profesorii sunt 0nv a i s ia
0n considerare comportamentul copilului lor 0n func ie de tulburare, , mai degrab
dec1t 9Fad ComportamentulQ sau rezultatul nu a reu it parentale ; predare
abilit ile.
%esiunile de du'te apoi pentru a preda adul ilor s acorde o aten ie la
comportamentul adecvat, ignora comportamentul neadecvat minor, pentru a da
direc ii clare i concise, i s stabileasc programe eficiente de stimulare, cum ar fi
sistemele simbolice sau punctul de recompens. dul i gestiona abaterile prin
aplicarea imediat, specific, i consecin ele consistente (eliminarea privilegiilor).
@undamental, cele trei principii de terapie comportament sunt
stabileasc obiective specifice,
ofer recompense i consecin e,
i s pstreze utilizarea recompense i consecin e pentru o lung perioad de timp.
,rin ii pot a4uta la comportamentul copilului lor, cu obiective specifice, cum ar fi5
(1) men inerea unui program de zi cu zi, (") pstrarea distragerile la un nivel
minim, (#) stabilirea unor obiective mici i rezonabile, ($) recompensarea
comportamentului pozitiv, (&) folosind diagrame i liste de verificare pentru a
men ine un copil 9pe sarcin,Q Ii (() activit i de constatare 0n care copilul va reu i
(sport, !obb:'uri).
*ul i simt c terapia comportament poate fi un prim nivel adecvat de tratament 0n
mai multe scenarii5
,acientul mai blande D!D
,entru copilul pre colar de varsta cu D!D'simptome suspecte
tunci c1nd familia prefer aceast abordare vs. medicament
#sihoterapia in ADHD
@ara tratament adecvat copilul poate ramane in urma la scoala si poate sa isi piarda
prietenii. Copilul are mai multe esecuri decat succese si este criticat de familie si
profesori care nu recunosc faptul ca are o problema.
Cercetarile demonstreaza clar ca medicatia poate imbunatati atentia, concentrarea,
comportamentul directionat spre un scop si abilitatile de organizare. *edicatia
include stimulente de tipul preparatelor de amfetamina si non' stimulente cum este
atomo/etina. %e mai utilizeaza guanafacina, clonidina si antidepresivele.
)ratamentul trebuie sa includa psihoterapia, antrenamentul abilitatilor sociale,
educatia parintilor, si modificarea programului educational al copilului.
,sihoterapia poate a4uta copilul sa isi controleze agresivitatea, sa moduleze
comportamentul social si sa fie mai productiv. ,sihoterapia poate de asemenea
copilul sa isi construiasca stima de sine, sa reduca gandurile negative si sa
imbunatateasca capacitatea de rezolvare a problemelor.
Tehnicile comportamentale in tratamentul ADHD
*odificarea comportamentala poate 4uca un rol important in tratamentul D!D. H
serie de cercetari arata ca efectele pozitive ale modificarii comportamentale sunt
mai eficace atunci cand tratamentul comportamental este combinat cu tratamentul
medicamentos.
%copul terapiei comportamentale in D!D este modificarea comportamentala prin
modificarea mediului fizic si social al pacientului.
*odificarile comportamentale includ5
' intarirea pozitiva' recompense si privilegii pe baza dezvoltarii
comportamentului dorit
' time'out' indepartarea intaririi pozitive pe baza performantei sau a
comportamentului problematic
' costul raspunsului' indepartarea recompenselor sau privilegiilor in cazul
aparitiei comportamentului nedorit sau problematic
' sistemul economiei recompenselor' o combinatie intre costul raspunsului si
intarirea pozitiva.
Conform liniilor directoare de tratament in D!D consilierea parintilor copiilor cu
D!D include5
' sedinte de psihoterapie de grup conduse de un terapeut cu e/perienta pentru
a imbunatati intelegerea problemelor comportamentale, a dificultatilor familiale si
a abilitatilor necesare pentru a gestiona modificarile comportamentale?
' mai multa structura si distrageri limitate pentru copii?
' un 4urnal zilnic al comportamentului tinta al pacientului, util pentru parinti
ca si pentru monitorizarea de catre clinician?
' psihoterapie pentru disfunctiile familiale provenite din problemele maritale
si parentale.
In plus adultii cu D!D pot beneficia de coaching. Coaching'ul in D!D
abordeaza problemele zilnice ale traiului avand D!D. %e lucreaza cu adultul cu
D!D pentru a'l a4uta sa duca la capat activitatile zilnice in maniera organizata.
Cautarea atentiei si ADHD
%unt situatii in care diagnosticul de D!D este pus acelor copii care de fapt cauta
atentia parintilor. =/ista multe comportamente care pot fi observate in timpul
interactiunilor de cautare a atentiei din partea altora care sunt in mod uzual asociate
D!D'ului5 supra'activitate, concentrare slaba si impulsivitate.
%pre deosebire de copiii cu D!D aceia care cauta atentia parintilot relationeaza
bine cu alti copii sau cu persoanele tinere si au abilitati bune ale limba4ului. In
general acesti copii au manifestari comportamentale numai in prea4ma parintilor,
carora cauta sa le atraga atentia.
In timp ce in tratamentul D!D psihoterapia este de durata lunga sau medie in
cazul copiiilor care doresc sa atraga atentia adultilor psihoterapia este in general de
scurta durata.
Cauzele deficitului de atentie sau ADHD
Hrice copil poate avea stari de lipsa de atentie, impulsivitate sau hiperactivitate,
dar copilul cu D!D prezinta aceste simptome si comportamente mai frecvent si
mai sever decat copiii de aceeasi varsta. D!D apare la #'&2 din copiii de
scaoala, incepe intotdeauna inaintea varstei de - ani si continua pana in perioada de
adult. D!D apare cu agregare familiala si apro/imativ "&2 din parintii copiilor
cu D!D au la randul lor D!D.