Sidney Sheldon Legaturi de snge Capitolul 1 ISTANBUL.

Smbata, 5 septembrie, ora 10

p.m. Statea asezat n ntuneric, singur, n spatele biroului lui Hajib Kafir, privind
prin fereastra prafuita nemuritoarele minarete din Istanbul. Era un barbat care
se si mtea acasa n cele mai importante capitale ale lumii, iar Istanbulul era un
ul din orasele sale preferate. Nu acea parte din Istanbul cunoscuta turistilor s
i anume strada Beyoglu sau barul Lalezab de la hotelul Hilton, vulgar si de proa
sta cal itate, ci acele locuri greu de gasit, stiute doar de musulmani: vals-uri
le si mi cile piete situate dincolo de souks si Telli Baba, cimitirul unde era ng
ropata do ar o singura persoana, iar oamenii veneau sa se roage pentru ea. Astep
ta nemisca t ca un vnator la pnda, un barbat calm si linistit, obisnuit sa-si domi
ne corpul s i emotiile, i Era galez, brunet, avnd trasaturile frumoase ale stramo
silor sai. O chii ageri, inteligenti, erau de un albastru intens. nalt de peste u
n metru optze ci, avea corpul agil si muschiulos al unui barbat ntr-o excelenta c
onditie fizica . n birou se simteau mirosurile specifice lui Hajib Kafir, tutunul
bolnavicios de dulce, cafeaua cu iz ntepator, uleiurile cu care si ungea corpul g
ras, unsuros. R hys Williams nu era constient de ele. Se gndea la telefonul pe ca
re l primise cu o ora n urma din Chamonix. ...Un accident ngrozitor! DomnuleWilliam
s, toti suntem zd robiti. S-a ntmplat att de repede, n-am avut nici o sansa sa-l sa
lvam. Domnul Roffe a murit pe loc..." Sam Roffe, presedintele companiei farmaceu
tice Roffe si Fiii", a doua ca marime n lume, o dinastie multimilionara care nconj
ura ntregul glob. Era imposibil sa te gnd esti la Sam Roffe ca la un om mort. ntotd
eauna vioi, plin de viata si energie, un om vesnic n miscare, traindu-si viata n a
vioanele care l duceau la fabricile si bi rourile companiei mprastiate prin toata
lumea, unde rezolva probleme care altora le dadusera multa bataie de cap, crea n
oi concepte, obligndu-i pe toti sa lucreze mai mult, mai bine. Chiar daca se casa
torise si avea un copil, l interesa doar u n singur lucru, afacerile. Sam Roffe a
fost faimos si extraordinar. Cine-l va pu tea nlocui? Sam Roffe nca nu-si alesese
un succesor legal Nu planuise ca va muri l a cincizeci si doi de ani. si imagina
se ca va avea suficient timp pentru asa ceva . Dar acum timpul lui se terminase,
n birou luminile s-au aprins brusc, iar Rhys Wi lliams ntoarse capul spre usa, or
bit pe moment. - Domnule Williams! N-am stiut ca sunteti aici. Era Sophie, una d
in secretarele companiei care lucra pentru Rhys Williams ori de cte ori acesta se
afla n Istanbul. Era o turcoaica de vreo douazeci si cinci de a ni, cu o fata at
ragatoare si un corp suplu, senzual, plin de promisiuni. i facuse cunoscut lui 1
Rhys ntr-un mod subtil si vechi de cnd lumea ca este dispusa sa-i satisfaca orice
dorinta, n orice moment, dar Rhys nu-i acorda atentie. - M-am ntors sa termin nist
e scrisori pentru domnul Kafir, spuse ea; apoi adauga n cet: as putea sa va ajut
cu ceva? Se apropie de birou si Rhys simti n aer mirosul puternic al unui animal
salbatic n calduri. - Unde este domnul Kafir? Sophie ridica din umeri cu parere d
e rau. - Astazi nu se mai ntoarce, spuse ea netezindu-si partea din fata a rochie
i cu pa lmele minilor moi, agile. Pot sa fac ceva pentru dumneavoastra? Ochii lui
Sophie erau negri si umezi. - Da, spuse Rhys. Gaseste-l. - Nu stiu unde ar pute
a... ncepu ea ncruntndu-se. - ncearca la Kervansaray sau la Mermara. Mai degraba la
primul local, pentru ca acolo dansa una dintre amantele lui Hajib Kafir. Desi, cn
d e vorba de Kafir, nu poti fi sigur niciodata, se gndi Rhys. S-ar putea chiar sa
fie acasa, lnga nevasta lui. Sophie ncerca sa-si ceara scuze. - Voi ncerca, dar ma
tem... - Explica-i ca daca nu va fi aici ntr-o ora, va fi dat Expresia de pe fat
a lui Sophie se schimba imediat.
- Voi face tot ce pot, domnule Rhys, spuse ea ndreptndu-se spre usa. - Stinge lumi
na. ntr-un fel, n ntuneric i venea mai usor sa ramna cu gndurile lui. Chipul lui Sam R
offe i aparea mereu n fata ochilor. Mont Blancul ar fi trebuit sa fie usor de urca
t n a ceasta perioada a anului, la nceputul lui septembrie. Sam ncercase si nainte d
ar fu rtunile l-au mpiedicat sa ajunga n vrf. - De data asta voi pune n vrf drapelul
cu emblema companiei, i promisese lui Rhys n gluma. Apoi telefonul primit cu putin
timp n urma, tocmai cnd se pregatea sa paras easca hotelul Pera Palace. Si acum a
uzea vocea agitata de la celalalt capat al f irului. .....Treceau de-a curmezisu
l unui ghetar... Domnul Roffe a alunecat, iar coarda cu care era legat s-a rupt.
.. A cazut ntr-o crapatura imensa..." Rhys vedea corpul lui Sam lovindu-se deghea
ta nemiloasa, alunecnd n jos prin crapa tura fara fund dintre ghetari. Se stradui
sa-si alunge aceasta scena din minte. Apartinea trecutului. Acum trebuia sa se ng
rijeasca de prezent. Moartea lui Sam R offe trebuia anuntata membrilor familiei,
iar acestia erau mprastiati prin toata lumea. Trebuia pregatita o declaratie pen
tru presa. Vestea va trece ca o unda de soc prin cercurile financiare internatio
nale. Compania se afla n mijlocul unei c rize financiare si era vital ca impactul
mortii lui Sam Roffe sa fie minimalizat ct mai mult posibil. Asta va fi treaba l
ui Rhys. Rhys Williams l-a ntlnit pe Sam Roffe cu noua ani n urma. Rhys avea atunci
douazeci si cinci de ani si era managerul comercial al unei mici firme de medic
amente. E ra sclipitor, plin de initiativa si pe masura ce compania si largea afa
cerile rep utatia lui Rhys devenea tot mai cunoscuta. I se oferi un post la Roff
e si Fiii" d ar cnd el refuza, Sam Roffe cumpara firma pentru care lucra Rhys si
trimise dupa el. Chiar si acum si- amintea de prima lor ntlnire, de forta coplesito
are a prezent ei lui Sam Roffe. - Locul tau este aici, la Roffe si Fiii", l infor
ma Sam Roffe. De aceea am cumpara t instalatia asta, de pe vremea bunicii, pentr
u care lucrai. Rhys se simti magulit si enervat n acelasi timp. - Si daca nu vrea
u sa ramn? Sam Roffe i zmbi si i spuse confidential: - Vei vrea. Tu si cu mine avem
ceva n comun, Rhys. Amndoi suntem ambitiosi. Vrem s a stapnim lumea. ti voi arata cu
m. Cuvinte magice, promisiunea unei sarbatori pentru aprigul vnator care se afla n
su fletul" tnarului de atunci, pentru ca el stia ceva ce Sam Roffe nu banuia: nu
exi sta un Rhys Williams. Era un mit creat din disperare, saracie si deznadejde
. Se nascuse lnga minele de carbuni din Gwent si Carmarthen, n vaile rosii din Tar
a Galilor, unde nvelisul de gresie si zacamintele de calcar si carbune ncreteau pa
mnt ul verde. A crescut ntr-o lume de basm n care pna si numele proprii erau poezie:
Br econ, Pen-y Fan, Penderyn, Glyncorrwg si Maesteg. O tara a legendelor unde c
arbu nele ascuns adnc n pamnt a fost creat acum 280 milioane de ani, unde cndva copa
ci pu ternici dominau peisajul, nct o veverita putea calatori de la Brecon Beacons
pna la mare fara macar sa atinga pamntul. Dar a venit revolutia industriala, iar
frumos ii copaci verzi au fost taiati pentru a alimenta focurile lacome din indu
stria f ierului. Baiatul crescu nconjurat de eroi din alte timpuri si dintr-o alt
a lume. Robert Fa rrer a fost ars pe rug de biserica catolica pentru Ca a refuza
t sa faca juramntul celibatului si sa-si abandoneze sotia; King Hywel cel Bun a a
dus legea n Tara Ga lilor n secolul al zecelea; fiorosul cavaler Brychen, care a a
vut doisprezece bai eti si douazeci si patru de fete si a respins cu ntelepciune
toate atacurile mpotr iva mparatiei. Un tinut al povestilor pline de glorie. Dar n
u totul era glorie. T oti stramosii lui Rhys au fost mineri, iar el, de copil, o
bisnuia sa asculte cee a ce spuneau tatal si unchii lui despre iadul de sub pamnt
. Discutau despre vremu rile ngrozitoare cnd nu exista de lucru,, cnd bogatele mine
de carbuni din Gwent si Carmarthen au fost nchise datorita luptei nversunate dint
re companii si mineri, i ar minerii au fost corupti de saracia care le rodea amb
itia si mndria, saracie ca re chinuie sufletul unui om si-l stoarce de putere obl
igndu-l sa se supuna. Cnd minele functionau era un altfel de iad. Cea mai mare par
te a familiei lui Rhy s a murit n mina. Unii au murit n maruntaiele pamntului, alti
i si-au scuipat plamnii ani n sir. Putini au trecut de treizeci de ani.
Rhys obisnuia sa-i asculte pe tatal sau si pe unchii mai n vrsta discutnd despre tr
ecut, despre prabusirile din mina, despre schilozi, despre greve; discutau desp
r e vremurile bune si despre cele rele dar baiatului i se pareau la fel. Toate e
ra u groaznice. Gndul ca va trebui sa-si petreaca restul vietii n ntunericul de sub
pa mnt l ngrozea pe Rhys. Stia ca va trebui sa scape de acest destin. La doispreze
ce ani fugi de acasa. Parasi vaile de carbune si pleca pe coasta la Sully Ranny
Bay si Lavernoock, unde se adunau turistii bogati si unde tnarul aduc ea si cara
bagaje, se facea folositor ajutnd doamnele sa coboare pe potecile abru pte care d
uceau spre plaja, ducea cosurile grele pentru picnic, mna un carucior c u un pone
i sau muncea la parcul de distractii de la Whitmore By. Era doar la cteva ceasuri
de casa dar distanta nici macar nu putea fi masurata. O amenii de aici pareau v
eniti dintr-o alta lume. Rhys Williams nu-si imaginase ni ciodata ca ar putea ex
ista oameni att de frumosi si podoabe att de stralucitoare. Fiecare femeie i se pa
rea ca arata ca o regina, iar barbatii erau toti eleganti si manierati. Asta era
lumea careia vroia sa-i apartina si era capabil de orice pentru a ajunge o part
e din ea. Pe la vrsta de paisprezece ani Rhys Williams reusise sa puna deoparte d
estui bani pentru a putea calatori la Londra. Ajungnd acolo si petrecu primele tre
i zile pli mbndu-se prin imensul oras, cascnd gura la tot ce vedea, asimilnd nsetat
privelisti incredibile, zgomote, mirosuri. si gasi prima slujba ntr-un magazin de
manu-1 factura unde se ocupa cu livrarea pr oduselor. n magazin mai erau nca doi f
unctionari, fiinte superioare, si o femeie c are facea ca inima tnarului galez sa
cnte ori de cte ori se uita la ea. Barbatii l t ratau asa cum era destinat sa fie
tratat, ca pe un gunoi. Era o curiozitate pent ru ei. Se mbraca ciudat, avea mani
ere grosolane si vorbea cu un accent de nenteles . i pronuntau numele n fel si chip
cu toate ca el le repeta mereu pronuntia corect a. Fetei i se facu mila de el.
Se numea Gladys Simpkins si si mpartea micul apartamen t din Tooting cu nca alte tr
ei fete. ntr-o zi i permise lui Rhys sa oconduca acasa si l invita la o ceasca de c
eai. TnarulRhys era coplesit de nervozitate. Se gndea c a urma sa aiba loc prima l
ui experienta sexuala, dar cnd si puse bratul n jurul lui Gladys, aceasta l privi o
clipa mirata, apoi izbucni n rs. - N-o sa capeti asa ceva, i spuse ea, dar ti dau un
sfat, daca vrei sa ajungi cin eva, cumpara-ti niste haine mai ca lumea, fa-ti p
utina educatie si nvata cum sa te porti. Privi atenta fata slaba, pasionata a tnar
ului, i studie ochii de un albastru inten s, apoi spuse cu blndete. - Vei arata bi
ne cnd vei creste mai mare. Daca vrei sa a jungi cineva... Acesta a fost momentul
cnd Rhys Williams s-ainventat pe sine nsusi . Adevaratul Rhys Williams era un bai
at lipsit de educatie, ignorant, fara prega tire, fara cei sapte ani de acasa, f
ara trecut, fara viitor. Daravea imaginatie, inteligenta si o ambitie salbatica.
Era suficient. Rhys ncepu cu imaginea a ceea ce vroia sa fie, ca cine de fapt in
tentiona sa ajunga. Cnd se privea n oglinda nu -l vedea pe baiatul stngaci, neglije
nt care vorbea cu un accent ciudat; imaginea din oglinda l arata civilizat, manie
rat si plin de succes. ncetul cu ncetul, Rhys nc epu sa-si potriveasca existenta cu
imaginea din mintea lui. Urma o scoala la ser al, si petrecu sfrsiturile de sapta
mna n galeriile de arta. Bntuia bibliotecile publi ce, mergea la teatru si de acolo
de sus studia mbracamintea celor din fotoliile d e orchestra. Mnca ct mai putin pe
ntru ca o data pe saptamna sa poata merge la un re staurant bun unde copia cu ate
ntie felul n care mncau ceilalti. Observa, nvata si n u uita nimic. Era ca un buret
e, stergea trecutul si absorbea viitorul. ntr-un singur an Rhys nvatase destul pen
tru a-sida seama ca Gladys Simpkins, print esa lui, era o fatade rnd, banala, cu
mult sub gusturile lui. Pleca de la magazin ul de manufactura si se angaja ca fu
nctionar ntr-o farmacie, una dintr-o retea ca re apartinea aceleiasi firme. Avea
aproape saisprezece ani, nsa arata mult mai n vr sta. Era nalt si bine dezvoltat. Fe
meile au nceput sa se intereseze de acest galez brunet si dragut, istet si galant
. n farmacie deveni imediat preferatul clientil or, mai ales al celor de sex femi
nin ; care asteptau la rnd pna cnd Rhys era liber sa se ocupe de ele. Se mbraca bine
, vorbea corect si stia ca facuse un drum lung de la Gwent si Carmarthen, dar cnd
se privea n oglinda nu era satisfacut. Calatori a pe care intentiona sa o faca nc
a nu se terminase.
Peste doi ani Rhys Williams deveni managerul farmaciei n care lucra. ntr-o zi mana
gerul retelei de farmacii din zona i spuse: - Acesta este doar nceputul, Williams
. Daca vei continua sa muncesti la fel de mu lt, ntr-o zi vei ajunge sa administr
ezi mai multe farmacii. Rhys aproape i rse n nas. Sa crezi tu ca asta poate fi o cu
lme a ambitiei! Rhys con tinua sa-si urmeze scoala. Studia probleme de conducere
si administrare a afacer ilor, marketing si legile comerciale. Vroia mai mult.
Imaginea din oglinda l arat a n plin succes; nsa Rhys simtea ca este abia la nceputu
l drumului. Sansa lui de a promova se ivi ntr-o zi cnd n farmacie intra un agent co
mercial al unei firme, care urmari cum Rhys stia sa-si foloseasca farmecul pentr
u a face doamnele sa cumper e medicamente de care nu aveau nevoie. nainte de a pl
eca, i spuse: - ti pierzi vremea aici, pustiule. Ar trebui sa lucrezi pentru o fir
ma mai mare. - Va gnditi la una anume? ntreba Rhys. - Asteapta sa-i vorbesc sefulu
i meu despre tine. Peste doua saptamni Rhys era ang ajat ca agent comercial al un
ei mici firme de medicamente. Era unul din cei cincizeci de agent i ai firmei, d
ar cnd Rhys se privi n oglinda lui speciala stiu ca nu e adevarat. N u concura dect
cu el nsusi. Se apropia tot mai mult de imaginea din oglinda, de pe rsonajul pe
care l crease. Un barbat inteligent, cultivat, distins si fermecator. Ceea ce ncer
ca sa faca parea imposibil. Toata lumea stia ca trebuie sa te nasti c u aceste c
alitati; nu puteau fi create. Dar Rhys reusi. Deveni ceea ce-si dorise . Calator
i prin toata tara vnznd produsele firmei, discutnd si ascultnd. Se ntorcea la Londra
plin de initiative practice si avansa repede pe treptele succesului. La trei ani
dupa angajarea sa, Rhys ajunse director comercial. Si sub conducerea sa atenta
si priceputa firma ncepu sa se extinda. Patru ani mai trziu Sam Roffe intra n viata
lui.-Recunoscuse ambitia din Rhys. - mi semeni, i spuse Sam Roffe. Noi vrem sa st
apnim lumea. ti voi arata cum. Sam Roffe a fost un mentor stralucit. n urmatorii no
ua ani, sub supravegherea lui Sam Roffe, Rhys Williams devenise un om valoros al
companiei. Pe masura ce trec ea timpul, i se dadea o tot mai mare responsabilit
ate, sa reorganizeze diferitel e sectoare, sa nlature defectiunile tehnice n indif
erent ce parte a lumii se produ ceau, sa coordoneze ramuri ale companiei Roffe s
i Fiii", sa creeze si sa puna n ap licare noi planuri. Pna la urma Rhys Williams a
junse sa cunoasca mai multe despre afacerile companiei dect oricine altcineva, cu
exceptia lui Sam Roffe. Rhys Will iams, devenea succesorul logic al lui Sam Rof
fe. ntr-o dimineata cnd Rhys si Sam R offe se ntorceau de la Caracas cu avionul com
paniei, un Boeing 707-320 transforma t ntr-un apartament luxos, unul din flotila
de opt avioane ale companiei, Sam Rof fe l lauda pe Rhys pentru o afacere foarte
profitabila pe care acesta o ncheiase c u guvernul din Venezuela. - Vei primi o p
rima grasa pentru asta, Rhys. Acesta i replica linistit. - Nu vreau o prima, Sam.
Vreau niste actiuni si un loc de director n conducere. O merita si amndoi stiau a
sta. Dar Sam i raspunse: - mi pare rau. Nu pot schimba regulile, nici macar pentru
tine. Roffe si Fiii" est e o companie privata. Nimeni n afara familiei nu poate
fi n conducere si nu poate detine actiuni. Rhys stia, binenteles. Participa la toa
te ntrunirile directorilor, dar nu ca membr u. Era un strain. Sam Roffe era singu
rul urmas direct al familiei Roffe. Ceilalt i urmasi erau femei, verisoarele lui
Sam. Barbatii cu care se casatorisera condu ceau compania. Walther Gassner, car
e se casatorise cu Anna Roffe; Ivo Pa-lazzi c asatorit cu Simonetta Roffe; Charl
es Martel, sotul Helenei Roffe. Si Sir Alee Ni chols a carui mama a fost nascuta
Roffe. Asa ca Rhys a fost obligat sa ia o hotarre. Stia ca merita sa fie n conduc
ere, ca n tr-o zi ar trebui saajunga presedintele ei. Deocamdata nu se putea, dar
lucruril e se puteau schimba. Rhys se hotar sa ramna, sa astepte si sa vada ce se
va ntmpla. Sam Roffe l nvatase sa aiba rabdare. Iar acum Sam Roffeera mort. Luminil
e din birou se aprinsera din nou si Hajib Kafir aparu n cadrul usii. Kafir era di
rectorul comercial al firmei pentru Turcia. Un barbat scund, oaches, care si purt
a diamantele si pntecul gras ca pe niste ornamente. Arata nengrijit, ca un om care
s-a mbracat n graba. Deci Sophie nu l-a gasit ntr-un club de noapte. Ei, da
, se gndi Rhys. Un efect secundar al mortii lui Sam Roffe. Coitus interruptus. -
Rhys! exclama Kafir. Dragul meu prieten, iarta-ma! N-am stiut ca esti nca n Ista n
bul! Trebuia sa prinzi un avion, iar eu am avut niste probleme urgente... - Stai
jos, Hajib. Asculta-ma atent. Vreau sa trimiti patru telegrame codificate . Vor
merge n tari diferite. Vreau sa fie nmnate personal de mesagerii nostri, ntele gi?
- Binenteles, spuse Kafir uimit. nteleg foarte bine. Rhys i arunca o privire ceasul
ui de mna subtire, din aur, marca Baume Mercier, de la ncheietura minii. - Posta d
in New York e nchisa acum. Trimite telegramele de la Yeni Posthane Cad. Vreau sa
plece peste treizeci de minute. i nmna o copie a telegramei pe care o compusese. -
Oricine discuta despre asta va fi concediat imediat. Kafir privi telegrama si oc
hii i se marira. - Dumnezeule! Nu se poate! exclama el ngrozit. Cum, cum s-a putu
t ntmpla asa ceva? - Sam Roffe a murit ntr-un accident, i raspunse Rhys. Acum, n sfrsi
t, Rhys si permise sa se gndeasca la ceea ce ncercase sa elimine din gndu rile sale;
Elizabeth Roffe, fiica lui Sam. Avea douazeci si patru de ani. Cnd o ntlnise prima
data, era o pustoaica de cincisprezece ani, care purta proteza pentru dinti, er
a extraordinar de timida si de grasa, o rebela singuratica. De-a lungul anilor,
R hys urmari transformarea ei ntr-o tnara deosebita, care mostenise frumusetea mam
ei si inteligenta si forta tatalui. Ajunsese foarte apropiata de Sam. Rhys stia
ct de mult o va afecta vestea mortii tatalui ei. stia ca va trebui sa o anunte pe
rs onal. Doua ore mai trziu Rhys Williams se ndrepta spre New York cu unul din avi
oanele co mpaniei. Anna Roffe Gassner stia ca nu are voie sa tipe din nou, altfe
l Walther se va ntoa rce si o va ucide. Se ghemui ntr-un colt al dormitorului, tre
murnd din tot corpul, fara sa se poata controla si si astepta moartea. Ceea ce ncep
use ca un basm frumo s se transformase n groaza si teroare. De foarte mult timp nc
erca sa evite adevaru l: barbatul cu care se casatorise era un maniac criminal.
Anna Roffe nu iubise pe nimeni nainte sa-l ntlneasca pe Walther Gassner, nici pe ma
ma ei, nici pe tatal ei, nici pe ea nsasi. Anna a fost un copil fragil si bolnav
i cios, care suferea de ameteli. Nu-si putea aminti o perioada cnd sa nu fi fost
pr in spitale sau nconjurata de surori sau specialisti adusi din toate colturile
lum ii. Pentru ca tatal ei era Anton Roffe de la Roffe si Fiii" cei mai buni doc
tori erau adusi la patul ei din Berlin. Dar dupa ce o examinau si i faceau diferi
te te ste, plecau fara sa stie mai multe dect atunci cnd venisera. Nu reuseau sa-i
puna un diagnostic. Anna nu a putut sa mearga la scoala ca alti copii, iar cu t
impul a ajuns foarte retrasa, crendu-si o lume a ei, plina de vise si fantezii, u
nde nimanui nu i se p ermitea sa intre. si picta propriile tablouri de viata, deo
arece culorile realita tii erau prea stridente ca ea sa le accepte. Cnd ajunsese
la optsprezece ani, ame telile au disparut la fel de misterios cum au aparut. Da
r i pecetluisera existent a. La vrsta la care majoritatea fetelor se logodesc si s
e casatoresc, Anna nu fus ese nca sarutata de nici un baiat. ncerca sa se convinga
ca nu-i pasa. Era multumi ta sa traiasca n viata ei imaginara, departe de toti s
i de restul lumii. Cnd trecu de douazeci de ani, fu asaltata de petitori, era o m
ostenitoare care purta unul din ; cele mai prestigioase nume din lume si multi b
arbati erau dornici sa prof ite de averea ei. Primi cereri n casatorie de la un c
onte suedez, un poet italian si omultime de printi din tari sarace. Anna i refuza
pe toti. La aniversarea a t reizeci de ani, tatal ei suspina: Voi muri fara sa-
mi vad nepotii". La treizeci si cinci de ani Anna pleca la schi n Kizbhel, n Austri
a si acolo l ntlni p e Walther Gassner, instructor de schi si cu treisprezece ani m
ai tnar ca ea. Cnd Anna l-a vazut prima data pe Walther, pur si simplu i s-a taiat
respiratia. C obora pe prtia abrupta de la Hahnenkamm si era cea mai frumoasa im
agine pe care A nna o vazuse vreodata. Se apropie de capatul prtiei ca sa-l vada
mai bine. Arata ca un tnar zeu, iar Anna era multumita doar sa-l priveasca. O sur
prinse privindul tinta.
- Nu schiezi, gndiges Frulein? Anna clatina din cap neavnd ncredere n vocea ei, iar e
l i zmbi. - Atunci da-mi voie sa te invit la masa. Anna intra n panica si o lua la
fuga ca o scolarita. Din acel moment Walther Gass ner nu o mai lasa n pace. Anna
Roffe nu era o fata proasta. Era constienta de fap tul ca nu era nici frumoasa,
nici sclipitoare, ca era o femeie stearsa si care, n afara numelui, nu avea nimic
altceva de oferit unui barbat. Dar ea stia ca sub aceasta fatada obisnuita se a
scundea o tnara frumoasa, sensibila, cu sufletul ncar cat de dragoste, poezie si m
uzica. Poate pentru ca nu era o frumusete, Anna avea un respect deosebit pentru
frumos. Obisnuia sa viziteze marile muzee si sa petreaca ore n sir privind cu och
i mari tablourile si sculpturile. Cnd l-a vazut pe Walther Gassner i s-a parut ca
toti z eii s-au trezit la viata pentru ea. A doua zi Anna si lua micul dejun pe
terasa hotelului Tennerhof cnd se trezi cu Wa lther Gassner lnga ea. Arata ntr-adev
ar ca un tnar zeu. Avea un profil regulat, pro nuntat, iar trasaturile fetei erau
puternic marcate, dar n acelasi timp delicate, pline de sensibilitate. Era foart
e bronzat, cu dinti albi si egali. Avea parul blond si ochi de un cenusiu nchis.
Sub hainele de schi Anna vedea miscndu-i-se mus chii pieptului si ai picioarelor
si simti cum i se strnesc simturile. si ascunse mi nile n poala ca sa nu-i vada pete
le de pe piele. - Ieri dupa-amiaza te-am cautat pe prtii, spuse Walther. Anna nu
putea vorbi. Dac a nu stii sa schiezi, te nvat eu, spuse el zmbind si adauga: nu-i
nevoie sa-mi pla testi. O lua cu el pe prtia de la Hausberg, prtia ncepatorilor, p
entru prima ei lectie. Da r imediat amndoi si-au dat seama ca ea nu avea nici un
talent pentru schi. si pier dea mereu echilibrul si cadea, dar insista sa ncerce d
in nou si din nou pentru ca se temea ca Walther o va dispretui daca nu va reusi,
nsa, dupa a zecea cazatura, Walther o ajuta sa se ridice si i spuse blnd: - Ai fos
t facuta sa te ocupi cu lucruri mai importante. - Ce fel de lucruri? ntreba ea ne
cajita. - ti voi spune diseara la cina. n seara aceea au cinat, apoi au luat micul
dejun mpreuna, apoi din nou prnzul si ci na. Walther si neglija clientii. Lipsea d
e la lectiile de schi pentru ca sa o con duca n sat. O invita la cazinoul Der gol
dene Greif", o plimba cu sania trasa de ca i, o duse la cumparaturi si n excursii
si ramase cu ea ore n sir pe terasa hotelul ui discutnd despre nimicuri. Anna era
vrajita. La cinci zile dupa ce s-au cunoscut, Walther i lua minile n ale sale si s
puse: - Anna, Hebchen, vreau sa ma casatoresc cu tine. Stricase totul. O scosese
afara din lumea ei de basm si o adusese la realitatea cruda - cine era si ce I
era. O virgina urta de treizeci si cinci de ani, un premiu pentru vnatorii de zest
re. ncercase sa plece, dar Walther o opri. - Ne iubim, Anna. Nu poti fugi de aces
t adevar. l asculta mintind-o, l asculta spunndu-i:N-am mai iubit pe nimeni altcine
va" si sim plifica lucrurile pentru ca dorea cu disperare sa-l creada. l chema n c
amera ei s i ramasera acolo discutnd, iar Walther i povesti viata lui si Anna brus
c ncepu sa-l creada spunndu-si surprinsa: este de fapt povestea vietii mele. Ca si
ea, Walther nu a avut pe cine sa iubeasca. A fost un strain n aceasta lume pentr
u ca s-a nascut bastard, asa cum Anna a fost o straina datorita bolii. Ca s i ea
, Walther era dornic sa-si ofere dragostea. Fusese crescut ntr-un orfelinat s i cn
d ajunsese la treisprezece ani, iar nfatisarea lui placuta fusese remarcata de to
ata lumea, femeile de la orfelinat au ; nceput sa se foloseasca de el, aducndul no
aptea n , camerele lor, lundu-l n pat si nvatndu- l cum sa le satisfaca. Ca raspl ata
primea mncare mai multa, bucati de carne si deserturi facute din zahar adeva rat
. Primea orice dar nu iubire. Cnd Walther ajunse destul de n vrsta pentru a putea f
ugi de la orfelinat, descoperi ca viata n libertate nu era cu nimic deosebita de
cea cu care fusese obisnuit. F emeile vroiau sa se foloseasca de nfatisarea lui,
sa-l poarte ca pe o insigna; ni mic mai mult. i ofereau bani, haine, bijuterii, c
adouri si att.
Anna si dadu seama ca Walther trecuse prin aceleasi dezamagiri ca si ea, era ceal
alta jumatate pe care o asteptase. Casatoria lor a fost o ceremonie facuta fast
la primaria orasului. Anna sperase ca tatal ei sa fie ncntat. Dar acesta i facu o
scena cumplita. - Esti o proasta nfumurata, urla el. Te-ai maritat cu un afurisit
de vnator de zes tre. L-am verificat. Toata viata a trait de pe urma femeilor, d
ar pna acum nu a g asit nici una att de cretina ca sa se marite cu el. - nceteaza!
tipa Anna. Nu ntelegi! Dar Anton Roffe stia ca ntelege prea bine motivele lui Walt
her Gassner. i ceru gin erelui sa se prezinte n biroul sau. Walther privi admirati
v peretii acoperiti cu lambriuri, tablourile vechi si spus e: - mi place aici. -
Da, sunt convins. Arata mult mai bine ca un orfelinat. Walther l privi taios, dev
enind brusc precaut. - Ce vreti sa spuneti? - Hai sa terminam ct mai repede. Ai f
acut o greseala. Fiica mea nu are bani. Ochii lui Walther l priveau patrunzator.
- Ce anume ncercati sa spuneti? - Nu ncerc sa-ti spun nimic. ti spun pur si simplu.
Nu vei obtine nimic de la Anna , pentru ca Anna nu are nimic. Daca te-ai fi int
eresat mai bine ai sti ca Roffe s i Fiii" este o companie privata. Asta nseamna c
a actiunile firmei nu pot fi vndute . Traim confortabil si att. Nu exista o zestre
mare, de care sa te folosesti. Scotoci n buzunar, scoase un plic si l arunca pe b
irou n fata lui Walther. - Asta te va despagubi pentru cheltuielile facute. Vreau
sa dispari din Berlin pn a la ora sase. Nu vreau ca Anna sa mai auda vreodata de
tine. - Nu v-a trecut prin minte nici macar pentru o clipa ca m-am casatorit cu
Anna p entru ca m-am , ndragostit de ea? l ntreba Walther calm. - Nu, spuse Anton
caustic. Dar tie? - Sa vedem pretul meu pe piata, spuse el dupa un moment. Desch
ise plicul si numara banii. Ridica privirea spre Anton Roffe. - Ma evaluez la ma
i mult de douazeci de mii de marci. - E tot ce primesti. Considera-te norocos. -
Sunt, spuse Walther. Daca vreti sa stiti adevarul, cred ca sunt un om foarte n
orocos. Multumesc. Puse banii n buzunar cu un gest neglijent si apoi iesi din bir
ou. Anton Roffe rasufla usurat. Se simtea putin vinovat si dezgustat de ceea ce
facu se, dar fusese singura solutie. Anna va fi nefericita aflnd ca o parasise so
tul d ar era mai bine sa se ntmple acum dect mai trziu. Va avea grija sa ntlneasca pe
cineva potrivit, de vrsta ei, care cel putin o va respecta daca nu va fi capabil
sa o i ubeasca. Cineva care sa fie interesat de ea si nu de banii si numele ei.
Cineva care sa nu poata fi cumparat cu douazeci de mii de marci. Cnd Anton Roffe
ajunse acasa Anna alerga sa-l ntmpine, cu ochii n lacrimi. El o lua n brate, o strnse
la piept si i spuse: - Anna, liebchen, totul va fi n regula. l vei uita... Anton p
rivi peste umarul ei si l vazu pe Walther Gassner n pragul usii. Anna i arata un de
get spunndu-i: - Uite ce mi-a cumparat Walther! Asa-i ca este celmai frumos inel
pe care l-ai v azut? A costat douazeci de mii de marci. Pna la urma parintii Anne
i au fost obligati sa-l accepte pe Walther Gassner. Drep t cadou de nunta le-au
cumparat un frumos conac n Wannsee, plin demobila frantuze asca, combinata cu ant
ichitati, ca-napele confortabile, un birou Roentgen n bibli oteca si rafturi de c
arti care acopereau peretii. Partea superioara era mobilata cu piese elegante da
neze si suedeze din secolul al optsprezecelea. . - E prea m ult, i spuse Walther.
Nu vreau nimic de la ei si nici de la tine. Vreau "sa fiu c apabil sa-ti cumpar
singur lucrurile frumoase pe care ti le doresti, liebchen. W alther i zmbi ca un
baietel necajit. Dar eu nu am bani. - Binenteles ca ai; replica Anna. Tot ce am ti
apartine.
- Oare? ntreba Walther cu un surs ncntator. La insistentele Annei - pentru ca Walthe
r parea sa nu aiba nici un chef sa discu te despre bani - ea i explica situatia e
i financiara. Avea un credit la banca din care puteau trai confortabil, dar cea
mai mare parte a averii ei era investita n actiunile companiei Roffe si Fiii". Ac
tiunile nu puteau fi vndute fara aprobarea unanima a tuturor celor din conducere.
- Ct valoreaza actiunile tale? ntreba Walther. Anna i spuse. Lui Walther nu-i vene
a sa creada. i ceru sa-i repete suma. - Si nu poti vinde actiunile? - Nu. Varul m
eu Sam nu va accepta sa vindem actiuni ale firmei. El detine majori tatea actiun
ilor. ntr-o zi... Walther si exprima dorinta de a lucra pentru companie. Anton Rof
fe era mpotriva. - Cu ce poate contribui un schior lenes la firma noastra? ntreba
Anton Roffe. Dar pna la urma ceda de dragul fiicei sale, iar lui Walther i se ofe
ri o slujba n administratie. Se dovedi a fi foarte priceput si avansa rapid. Cnd t
atal Annei mu ri peste doi ani, Walther Gassner a fost facut ; membru n conducere
a companiei. Anna era foarte mndra de el. Era sotul si amantul perfect pentru ea.
ntotdeauna i aducea flori si mici cadouri, parea multumit sa ramna serile acasa cu
ea, doar ei doi. Fericirea Annei era imensa, aproape de nesuportat. ; Ach, dank
e, lieber Gott, obisnuia sa spuna cnd nu o putea auzi nimeni. Anna nvata sa gateas
ca pentru a-i putea pregati lui Walther mncarurile preferate. Facea choucroute, u
n strat crocant de varza murata si cartofi piure peste care p unea cotlet de por
c afumat si crnaciori. Pregatea file din carne de porc fiert n b ere si condimenta
t cu chimion pe care l servea cu un mar copt n cuptor, decojit si umplut cu mici b
oabe de agrise. - Esti cea mai buna bucatareasa din toata lumea, i spunea Walther
, iar Anna rosea de mndrie. n al treilea an al casatoriei lor Anna ramase nsarcinat
a. Primele opt luni ale sarcinii au fost ngrozitoare,dar Anna suporta totul feric
ita . Altceva o nelinistea. A nceput ntr-o zi imediat dupa masa de prnz. Se apucase
sa tricoteze un pulover pen tru Walther si gndurile i-o luasera razna, cnd pe nea
steptate auzi vocea lui Walth er: - Dumnezeule, Anna! Ce faci aici singura n ntune
ric? Dupa-amiaza se transformase n noapte. Anna privi puloverul din poala ei si si
dadu seama ca nu se atinsese de el. Cum de trecuse att de mult timp? Unde i fuses
e min tea? Apoi Anna mai trai si alte experiente similare si ncepu sa se ntrebe da
ca ace asta alunecare spre nimic nu era o prevestire, un semn de rau augur ca vi
ata ei era pe terminate. Nu credea ca se teme de moarte, dar nu suporta gndul ca l
va par asi pe Walther. Cu patru saptamni nainte de a trebui sa nasca,Anna pierdu
din nou notiunea timpulu i, se mpiedica si cazu rostogolindu-se pe scarile ce duc
eau la etaj. Se trezi la spital. Walther era lnga patul ei, tinnd-o de mna. - M-ai
speriat ngrozitor. Brusc Anna intra n panica. Copilul! Nu mai simt copilul. ntinse
minile n jos. Abdome nul ei era plat. - Unde-i copilul meu? Walther se apleca si o
strnse n brate. Doctorul spuse: - Ati avut gemeni, doamna Gassner. Anna ntoarse ca
pul spre Walther, iar ochii lui notau n lacrimi. - Un baiat si o fetita, liebchen.
Anna ar fi putut muri pe loc de bucurie. Simti o dorinta irezistibila de a-i ti
n e n brate. Trebuia sa-i vada, sa-i simta lnga ea, sa-i strnga la piept. - Vom dis
cuta despre asta cnd veti fi mai puternica, spuse doctorul. Doar cnd va v eti simt
i mai bine. O asigurau ca se simte tot mai bine, dar Anna era nspaimntata. Ceva se
ntmpla cu ea si nu ntelegea ce anume. Walther venea, o tinea de mna, apoi si lua ram
as bun, iar
ea l privea surprinsa si vroia sa-i spuna: Dar abia ai venit..." Privea nsa ceasul
si trecusera deja trei sau patru ore. Habar n-avea ce se ntmplase n acest timp. si
amintea vag ca ntr-o noapte i fusesera adusi copiii, dar apoi adormise. Nu-si am i
ntea prea bine si se temea sa ntrebe. Nu avea importanta. Vor fi -doar ai ei cnd W
alther o va duce acasa. Acea zi minunata sosi, n sfrsit. Anna si parasi camera de l
a spital ntr-un scaun cu rotile, cu toate ca insistase ca se simte destul de pute
rnica pentru a merge sin gura. De fapt se simtea foarte slabita, dar era att de ncn
tata ca urma sa-si vada c opiii, nct nimic nu o mai interesa. Walther o duse n casa
si se pregatea sa o urce la etaj n dormitorul lor. - Nu, nu! spuse ea. Du-ma n ca
mera copiilor. - Trebuie sa te odihnesti acum, draga mea. Nu esti nca destul de p
uternica... Ea nu mai asculta ce-i spune, se dezlipi din bratele lui si fugi spr
e camera cop iilor. Jaluzelele erau trase, iar n camera era ntuneric; ochii ei tre
buira sa se obisnuia sca o clipa. Era att de plina de entuziasm, nct simtea ca amet
este. Setemea ca va l esina. Walther veni n spatele ei. i vorbea, ncercnd sa-i expli
ce ceva dar indiferent despre ce-i vorbea nuputea fi important. Pentru ca ei era
u acolo. Dormeau amndoi, fiecaren leaganul lui, iar Anna se apropi e ncet ca sa nu-
ideranjeze si ramase asa, privindu-i cu ochii mariti,Erau cei mai frumosi copii
pe care i vazuse vreodata. Chiar de acum putea sa-si dea seama ca baietelul vaave
a trasaturile frumoase ale lui Walther si parul lui blond. Fetita era o papusica
adorabila cu par moale, auriu si o fata mica, triunghiulara. Ann a se ntoarse sp
re Walther si spuse nabusindu-se: - Sunt att de frumosi. Sunt... sunt foarte feric
ita. - Haide, Anna, sopti Walther. O cuprinse cu bratele si Anna simti n el o pof
ta apriga care o tulbura si pe ea. Nu mai facusera dragoste de mult timp. Walthe
r avea dreptate. Mai trziu vor avea destul timp pentru copii. Pe baiat l numira Pe
ter, iar pe fetita Brigitta. Doua miracole ncntatoare pe care e a si Walther le co
ncepusera, iar Anna si petrecea tot timpul n camera lor, jucndu-s e cu ei, vorbindu
-le. Chiar daca nu puteau sa o nteleaga, stia ca i simt dragostea . Cteodata, n mijl
ocul unei zile, se ntorcea si l vedeape Walther n pragul usii, veni t acasa de la b
irou, iar Anna si dadea seama ca ntr-un fel trecuse nca o zi. - Vino lnga noi, spune
a ea. Jucam un joc. - Ai pregatit cina? o ntreba Walther, iar Anna se ; simtea br
usc vinovata. Va tre bui sa-i acorde maimulta atentie lui Walther si mai putina
copiilor, dar n ziua u rmatoare se ntmpla acelasi lucru. Gemenii erau ca un magnet
caruia nu-i rezista, A nna nca liubea foarte mult pe Walther si ncerca sa-si diminu
eze sentimentul de vino vatie spunndu-si ca gemenii sunt si o parte din el. n fiec
are noapte, de ndata ce W alther adormea, Anna se strecura din pat, se furisa n ca
mera copiilor si ramnea ac olo privindu-i pna dimineata. Apoi se ntorcea n dormitor n
ainte ca Walther sa se tre zeasca. Odata, n mijlocul noptii, Walther intra n camer
a copiilor si o surprinse. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici? - Nimic,
dragul meu, doar... - Du-te napoi n pat! Niciodata nu-i mai vorbise asa. A doua zi
la micul dejun Walther i spuse: _ Cred ca ar trebui sa ne luam o vacant a. Ne va
face la amndoi bine sa plecam undeva. - Dar, Walther, copiii sunt prea mici sa c
alatoreasca. - Ma gndeam sa plecam doar noi doi. - Nu pot sa-i parasesc, spuse An
na clatinnd din cap. Walther i lua mna si i spuse: - Vreau sa uiti copiii. - Sa uit
copiii? spuse ea socata. - Anna, ti amintesti ct de bine ne-am simtit mpreuna nainte
de a ramne nsarcinata? Ce bine ne-am distrat? Ct de bucurosi eram, doar noi doi, f
ara nimeni altcineva n jur ul nostru?
Iar Anna pricepu. Walther era gelos pe copii. Saptamni si luni treceau n graba. Wa
lther nicimacar nu se apropia de copii. De ziu a lor de nastere Anna le cumpara
cadouri minunate. Walther reusea mai tot timpul sa ramna n oras, pentru a rezolva
diferite afaceri. Anna nu mai putea sa se lase pacalita. Adevarul era ca pe Walt
her nu-l interesau copiii. Anna simtea ca proba bil e si vina ei, pentru ca ea e
ra prea interesata de ei. Obsedata era cuvntul fo losit de Walther. i ceruse sa co
nsulte un doctor, iar Anna acceptase pentru a-i f ace placere. Dar doctorul era
un tmpit. n momentul n care ncepu sa-i vorbeasca, Anna l ignora, lasndu-si mintea sa s
e ndeparteze de prezent pna cnd l auzi spunndu-i: - Consultatia s-a terminat, doamna
Gassner. Ne ntlnim saptamna viitoare? - Binenteles. Nu s-a mai ntors niciodata. Anna
simtea ca era problema lui Walther, dar si a ei. Daca greseala ei era ca si iubea
copiii prea mult, a lui Walther era ca nu-i iubea destul. Anna nvata sa nu vorbe
asca despre copii n prezenta lui Walther, dar abia astepta c a el sa plece la bir
ou pentru a se ntoarce n camera lor si a se juca cu ei. Doar c a acum nu mai erau
bebelusi. Si- au sarbatorit deja a treia aniversare si Anna p utea sa vada cum v
or arata ca adulti. Peter era nalt pentru vrsta lui, iar corpul lui era puternic s
i atletic ca al tatalui sau. Anna l tinea n brate si i fredona: - Of, Peter, ce le
vei face tu sarmanelor fete? Sa fii dragut cu ele, fiul meu d rag. Nu vor avea n
ici o sansa. Iar Peter i zmbea rusinat si o mbratisa. Apoi Anna se ntorcea spre Brig
itta. Brigitta se facea cu fiecare zi tot mai frumo asa. Nu semana nici cu Anna,
nici cu Walther. Avea parul auriu si o piele delica ta ca portelanul. Peter ave
a temperamentul aprig al tatalui sau si cteodata Anna trebuia sa-i traga cte o pal
ma usoara peste sezut, dar Brigitta era un nger. Cnd Wa lther nu era prin preajma
Anna lepunea discuri sau le citea. Cartea lor preferat a era 101 Marchens". O ba
teau pe Anna la cap sa le citeasca povesti despre capcau ni, spiridusi, vrajitoa
re,chiar daca le stiau pe de rost, iar la culcare Anna le cnta un cntec de leagan:
Schlaf, Kinderlein, schlaf, Der Vater hutt die Schaf... Anna se ruga ca timpul
sa mblnzeasca atitudinea lui Walther, ca el sa se schimbe. Se schimba ntr-adevar, d
ar n rau. Detesta copiii. La nceput Anna si spuse ca se ntmpla asa pentru ca Walther s
i dorea toata dragostea ei doar pentru el, ca nu vroia sa o mparta cu nimeni altc
ineva. Dar ncetul cu ncetul si dadu seama ca nu era vorba de dragostea pentru ea. W
alther o ura. Tatal ei avusese dreptate. Walther se casat orise cu ea pentru ban
ii ei. Copiii erau o amenintare pentru el. Vroia sa scape de ei. Tot mai des i vo
rbea Annei despre vnzarea actiunilor. - Sam nu are nici un drept sa ne opreasca!
Am putea lua toti banii si sa plecam unde vrem. Doar noi doi. Anna l privi nmarmur
ita. - Ce facem cu copiii? Ochii lui sclipeau febril. - Nu. Asculta-ma. Pentru b
inele nostru va trebui sa scapam de ei. Trebuie. n acel moment Anna ntelese ca Wal
ther eranebun. Se ngrozi. Walther concediase toti servitoriicu exceptia unei feme
i care venea sa faca curatenie o data pe saptamna. Iar Anna si copiii erau singur
i cu el, la cheremul lui. Avea nevoie de ajutor. Poate ca nu era prea trziu pentr
u a fi vindecat. n secolul al cincisprezecelea neb unii erau adunati si nchisi pen
tru totdeauna n case situate pe apa, Narrenschiffe, corabii ale nebunilor, dar as
tazi datorita medicinii moderne, trebuia sa existe o posibilitate de a-l ajuta p
e Walther. Acum, n aceasta zi de septembrie, Anna se cuibarise pe podeaua din dor
mitorul ei unde Walther o nchisese si astepta ca el sa se ntoarca. Stia ce trebuie
sa faca. P entru binele lui, al ei si al copiilor. Anna se ridica nesigura pe p
icioare si s e ndrepta spre telefon. Ezita o secunda apoi ridica receptorul si nce
pu sa formeze 110, numarul politiei. i raspunse o voce straina. - Hallo. Hier ist
Notruf der Polizei. Kann ich ihnen helfen? - Ja, bitte. Anna simti ca se sufoca
. Ich... O mna aparu din spatele ei si i smulse receptorul, trntindu-l n furca. Anna
se retra se ctiva pasi. - Te rog, scnci ea, nu ma lovi. Walther se apropie de ea
cu ochi stralucitori, vorbindu-i att de blnd nct ea nu-l nte
legea. - Liebchen, nu am de gnd sa te lovesc. Te iubesc, nu ntelegi? O atinse, iar
ea simti furnicaturi pe piele. - Nu vrem ca politia sa vina aici, nu-i asa? Ann
a clatina cu putere din cap, prea terorizata pentru a putea vorbi. - Anna, copii
i sunt cei care ne creeaza probleme. Vom scapa de ei. Eu... Se auzi soneria de l
a intrare. Walther se opri nehotart. Soneria se auzi din nou. - Rami aici, ordona
el. Ma ntorc. Anna l privi cum iese din camera, incapabila sa se miste. Walther trn
ti usa n urma lui si ea auzi zgomotul cheii care ncuia usa. Ma ntorc", i spusese el.
Walther Gassner cobor repede scarile, ajunse la usa de la intrare si o deschise.
Un barbat mbracat n uniforma gri a mesagerilor i ntinse un plic sigilat. - Un mesaj
important pentru domnul si doamna Walther Gassner. - Da, spuse Walther. l iau eu
. nchise usa, privi plicul din mna lui si l deschise. Citi ncet mesajul dinauntru. C
u regret va informam ca Sam Roffe a murit ntr-un accident de alpinism. Va rugam s
a fiti prezenti la Zurich vineri la amiaza la o ntrunire de urgenta a conducerii
. Era semnat Rhys Williams". Capitolul 3 ROMA Luni 7 septembrie; ora 6 p.m. Ivo
Palazzi statea n mijlocul dormitorului sau cu sngele siroindu-i pe fata. - Mamma m
ia! Mi hai rovinato! - nca n-am nceput sa te ruinez, tu mizerabil figlio di putana
! urla Donatella. Erau amndoi goi n marele lor dormitor din apartamentul de pe Via
Montemignaio. Don atella avea cel mai senzual, excitant corp pe care Ivo l vazus
e vreodata, si chia r si acum cnd propriul lui snge i curgea pe fata datorita terib
ilelor zgrieturi pe c are i le facuse ea, simti cum i se strnesc simturile. De, ce
frumusete! Era n ea o decadenta inocenta care l nnebunea. Avea chipul unui leopard
, pometi nalti, ochi nc linati, buze pline, rotunde, buze care l muscau si l sugeau
si - dar mai bine sa n u se gndeasca la asta acum. Apuca ceva alb ce atrna pe un s
caun ca sa-si opreasca sngele de pe fata si si dadu seama prea trziu ca e propria l
ui camasa. Do natella era asezata n ; mijlocul imensului lor pat dublu, tipnd la e
l. - Sper sa-ti curga tot sngele! Cnd voi termina cu tine, desfrnatule, nu va ramne
des tul nici pentru un gatino sa-si faca treaba! Pentru a suta oara Ivo Palazzi
se ntreba cum de ajunsese n aceasta situatie imposi bila. Se laudase ntotdeauna ca
este cel mai fericit dintre oameni si toti prieten ii lui erau de acord cu el. P
rietenii lui? Toata lumea! Pentru ca Ivo Palazzi nu avea dusmani. Pe vremea cnd e
ra holtei Ivo era u n roman fara nici o grija pe lumea asta, un Don Giovanni inv
idiat de jumatate di n barbatii Italiei. Filozofia lui de viata se rezuma la o s
ingura fraza: Farsi on ore con una donna" - Onoreaza-te cu o femeie. Asta l tinea
ocupat. Era un adevara t romantic. Mereu se ndragostea si si folosea noua iubire
pentru a o uita pe ultim a. Ivo adora femeile si pentru el toate erau ! frumoase
, de la putane, care practicau vechea meserie pe Via Appia, pna la mane chinele d
e moda care se plimbau tantose pe Via Coridotti. Singurele fete care nu -i place
au erau americancele. Prea independente" pentru gustul lui. Si apoi, ce puteai a
Stepta de la o natiune a carei limba era att de lipsita de romantism nct Gi useppe
Verdi era tradus Joe Green? Ivo reusea ntotdeauna sa aiba cam o duzina de fete n d
iferite etape de pregatire. Existau cinci etape, n etapa numarul unu erau fetele
pe care tocmai le cunoscuse. Acestea primeau zilnic telefoane, flori si ; volume
subtiri de poezie erotica. n etapa numarul doi se aflau cele carora le trimitea
mici cadouri, esarfe Gucci, cutii de portelan umplute cu ciocolati Perugina. Cel
e din etapa trei primeau bij uterii, haine si erau duse la cina la El Toula sau
Taverna Flavia. n urmatoarea e tapa fetele mparteau patul cu Ivo si erau delectate
cu formidabilele lui aptitudi ni de amant. O ntlnire cu Ivo era o opera de arta.
Apartamentul lui de pe Via Marg utta, frumos decorat, se umplea de flori, garofa
ni sau papaveri, muzica putea fi
arii din opere, clasica sau rock n functie de preferintele fetei. Ivo era si u n
bucatar extraordinar, iar una din ; specialitatile lui purta un nume potrivit po
llo alia I cacciatora, puiul vnatorului. Dupa cina, sampania racita n prealabil, u
rma sa fie bauta n pat... Ah,, da, Ivo adora etapa a patra. Dar etapa a cincea er
a probabil cea mai delicata. Consta dintr-un discurs de ram as bun care le rupea
inima, un cadou generos si un arrivederci spus cu lacrimi n ochi. Dar acestea ap
artineau trecutului. Acum Ivo Palazzi arunca o scurta privire n ogl inda de deasu
pra patului si se ngrozi cnd si vazu fata plina de snge si zgrieturi. Ar ata de parca
l-ar fi atacat o masina de treierat. - Uite ce mi-ai facut! striga el. Cara, st
iu ca nu ai vrut. Se apropie de pat ca sa o ia n brate pe Donatella. Bratele ei m
oi zburara n jurul lui si n timp ce el ncepu sa o strnga la piept, ea si nfipse unghii
le lungi si ascuti te n spatele lui gol si l zgrie ca o pisica salbatica. Ivo tipa
de durere. - Urla! striga Donatella. Daca as avea un cutit , ti-as taia cazzo si
ti-as vr-o n gtul tau mizerabil. - Te rog, implora Ivo. Te vor auzi copiii. - Sa au
da! se rasti ea tipnd. E timpul sa afle ce fel de monstru este tatal lor. Ivo fac
u un pas spre ea. - Carissima... - Sa nu ndraznesti sa ma atingi! Mai bine ma cul
c cu primul marinar sifilitic si beat pe care l ntlnesc pe strada dect sa te las sa
te apropii de mine. Ivo se ndrepta, jignit n orgoliul lui. - Nu asa vorbeste mama
copiilor mei. - Vrei sa vorbesc frumos? Vrei sa te tratez altfel dect ca pe un vi
erme ce esti? Vocea ei se ridica tot mai sus. Atunci da-mi ceea ce vreau! Ivo pr
ivi nervos spre usa. - Carissima - nu pot. Nu am. - Atunci, fa rost, striga ea.
Ai promis! Devenea isterica din nou si Ivo si zise ca ar fi mai bine sa dispara ct
mai repede de acolo nainte ca vecinii sa cheme din nou carabinierii. - mi trebuie
timp ca sa adun un milion de dolari, spuse el mngietor. Dar - voi reus i. si puse
pe el n graba chilotii si pantalonii, ciorapii si pantofii n timp ce Donate lla se
plimba furioasa prin camera, snii ei magnifici, mari si fermi leganndu-se n aer si
Ivo se gndi din nou: Dumnezeule! Ce femeie! Ct de mult o ador! ntinse mna dup a cam
asa patata de snge. N-avea timp sa o schimbe. O mbraca, simtind cum i se lipe ste
de spate si piept materialul rece si lipicios. i arunca o ultima privire n ogl ind
a. Mici dre de snge nca se prelingeau din taieturile adnci cu care Donatella i gre bl
ase fata. - Carissima, suspina el. Cum i voi explica asta sotiei mele? Sotia lui
Ivo Palazzi era Simonetta Roffe, mostenitoarea ramurii italiene a comp aniei Rof
fe si Fiii". Cnd o ntlnise, Ivo era un tnar arhitect. Firma lui l trimisese s a supra
vegheze niste transformari la vila Roffe din Porto Ercole. n clipa n care S imonet
ta daduse ochii cu el, zilele lui de burlac s-au terminat. Ivo ajunsese cu ea n e
tapa a patra chiar din prima seara si se trezi nsurat peste foarte putin ti mp. S
imonetta era la fel de hotarta pe ct era de frumoasa si stia ce vroia: l vroia pe I
vo Palazzi. Astfel Ivo se transforma dintr-un burlac fara griji n sotul unei frum
oase mostenitoare. Renunta la ambitiile de arhitect fara nici un regret si intra
n afacerile companiei primind un birou magnific n EUR, acea parte a Romei ca re nc
epuse a fi construita, cu att de mari sperante, pe vremea nefericitului Duce. De
la nceput, Ivo a fost un succes. Era inteligent, nvata repede si toata lumea l ador
a. Era imposibil sa nu-l adori pe Ivo. Zmbea tot timpul si se purta fermecator. P
rietenii lui l invidiau pentru vesnica lui buna dispozitie si se ntrebau cum reuse
ste. Raspunsul era simplu. Ivo pastra partea ntu necata a existentei sale bine as
cunsa. De fapt, era un om cu sentimente foarte p uternice, capabil de ura, puter
nica si schimbatoare, capabil de crima. Casatoria cu Simonetta nflorea. La nceput
se temuse ca va fi o sclavie care i va uc ide barbatia, dar pna la urma se dovedi
ca temerile lui nu erau ntemeiate. Pur si
simplu si fixa un program mai auster, reducnd numarul prietenelor si totul merse l
a fel ca pna atunci. Tatal Simonettei le cumpara o casa frumoasa n Olgiata, o pro
prietate uriasa la do uazeci si cinci de kilometri de Roma, pazita bine de porti
nchise si gardieni n un iforma. Simonetta era o sotie admirabila. l iubea pe Ivo s
i l trata ca pe un rege, nimic m ai mult dect ceea ce Ivo simtea ca merita. Simone
tta avea doar un mic defect. Cnd devenea geloasa se transforma ntr-o salbatica. Od
ata l suspectase pe Ivo ca o luas e cu el ntr-o calatorie n Brazilia pe una din cum
paratoare. Ivo fusese de-a dreptu l indignat de acuzatia ei. nainte ca cearta sa
se termine, toata casa arata ca sc ena unui macel. Nici o farfurie sau o bucata
de mobila nu au mai ramas intacte s i cea mai mare parte s-au spart de capul lui
Ivo. Simonetta l alergase prin casa cu un satr n mna, amenintnd ca l va ucide apoi se
va omor si pe ea si lui Ivo i-a treb uit toata puterea pentru a-i smulge cutitul
. Au ajuns sa se zvrcoleasca si sa se lupte pe podea si n cele din urma Ivo i sfsie
hainele facnd-o sa-si uite supararea. Dupa acel incident Ivo deveni foarte discre
t. i spuse cumparatoarei ca nu mai poate face alte calatorii cu ea si avu grija
c a nici cea mai marunta suspiciune sa nu planeze asupra lui. Stia ca este cel m
ai norocos om din lume. Simonetta era tnara, frumoasa, inteligenta si bogata. Le
pl aceau aceleasi lucruri, aceiasi oameni. O casatorie perfecta, iar Ivo se ntreb
a ct eodata n timpce transfera cte o fata din etapa doi n trei, si pe alta din patru
n ci nci, de ce continua sa fie necredincios. Apoi ridica din umeri si si zicea f
ilozo fic: cineva trebuie sa le faca fericite si pe femeile astea. Ivo si Simone
tta erau casatoriti de trei ani cnd Ivo o ntlni pe Donatella Spolini nt r-o calatori
e de afaceri pe care o facu n Sicilia. A fost mai mult dect o explozie, dect o ntlnir
e, doua plan ete apropiindu-se si ciocnindu-se. n timp ce Simonetta avea corpul z
velt si ginga s al unei femei sculptate de Manzu, Donatella avea trupul unei fem
ei pline, senz uale, parca desprinsa din picturile lui Rubens. Avea un chip cu t
rasaturi alese, iar ochii ei verzi, mocnind de pasiuni, l ardeau pe Ivo. Au ajuns
n pat la o ora dupa ce s-au ntlnit, iar Ivo care ntotdeauna se laudase cu talentele
lui de amant, descoperi ca era un elev n comparatie cu Donatella. i permisese sa
se ridice spre n altimi care nu banuise ca exista si corpul ei i facea niste lucru
ri la care el ni ci nu visase. Era un corn al abundentei si al placerii fara sfrs
it si n timp ce Iv o zacea n pat, cu ochii nchisi, savurnd senzatii incredibile, sti
a ca ar fi un pros t sa-i dea drumul. Asa ca Donatella deveni amanta lui Ivo. Si
ngura conditie pe care o pusese a fost ca el sa scape de celelalte femei din via
ta lui, exceptnd sotia. Ivo accepta fer icit. Asta se ntmplase acum opt ani si n tot
acest timp, nu a fost niciodata necred incios nici sotiei, nici amantei. Sa sat
isfaci poftele a doua femei pline de pas iune ar fi dat gata orice om obisnuit,
dar n cazul lui Ivo se ntmpla exact contrari ul. Cnd facea dragoste cu Simonetta se
gndea la trupul plin de rotunjimi al Donate llei si i se strneau si mai mult simtu
rile. Iar cnd facea dragoste cu Donatella se gndea la snii tineri si jucausi si la
micul culo care apartineau sotiei sale si s e comporta ca un salbatic. Indiferen
t cu care dintre cele doua femei era, simtea ca o nseala pe cealalta. Iar asta se
adauga placerii lui. Ivo i cumpara Donatellei un frumos apartament pe Via Montem
ignaio si si petrecea c u ea fiecare clipa libera. si aranja sa plece pe neastepta
te ntr-o calatorie de af aceri si n loc sa paraseasca orasul, ramnea n pat cu Donate
lla. Se oprea la ea n dru m spre birou si apoi venea din nou pentru siesta de dup
a-amiaza. Odata cnd Ivo pl eca cu vaporul la New York mpreuna cu Simonetta i cumpar
a Donatellei un bilet si i aranja o cabina cu un etaj mai jos. Au fost cele mai e
xcitante cinci zile din vi ata lui Ivo. n seara cnd Simonetta l anunta ca este nsarc
inata, Ivo se simti incredibil de ferici t. O saptamna mai trziu Donatella l anunta
si ea ca este nsarcinata, iar Ivo se sim ti n al noualea cer. De ce, se ntreba el,
sunt oare zeii att de generosi cu mine? C u toata modestia de care era capabil,
Ivo se gndea cteodata ca nu merita marile pl aceri care i cadeau pe cap. La timpul
potrivit Simonetta nascu o fetita, iar o saptamna mai trziu Donatella na scu un ba
iat. Ce si-ar mai putea dori un barbat? Dar zeii nca nu terminasera cu I
vo. n scurt timp Donatella l informa ca este din nou nsarcinata, iar n saptamna viito
are Simonetta l informa acelasi lucru. Noua luni mai trziu Donatella i darui lui I
v o un alt baiat si Simonetta ; i prezenta o noua fiica. Patru luni mai trziu amndo
ua ; femeile au ramas nsarcinate n acelasi timp si au nascut n aceeasi zi. Ivo aler
ga ca un nebun de la Salvator Mundi unde Simonetta era n chinurile facerii la cli
ni ca Santa Chiara unde era internata Donatella. ; Se repezea de la un spital la
altul, conducndu-si masina pe Raccordo Anulare, f acndu-le cu mna fetelor care" st
ateau n fata tarabelor de la marginea drumului, sub umbrele roz, asteptndu-si clie
ntii. Ivo ; conducea prea repede ca sa le vada fet ele, dar le ; iubea pe toate
si nu le dorea dect binele. Donatella nascu din nou un baiat, iar Simonetta o ; a
lta fata. Cteodata Ivo si dorea sa fi fost invers. Era o ironie a soartei ca sotia
i nascuse doar fete, iar amanta doar baieti, pentru ca nu avea urmasi legali car
e sa-i mos teneasca locul n conducerea companiei. Totusi, era un om multunmit. Av
ea trei ; copii din lucrari efectuate n afara si trei copii din lucrari efectuate
nauntru. i adora pe toti si se purta minunat cu ei, amintindu-si zilele lor de na
stere, zil ele onomastice. Fetitele se numeau Isabella, Benedetta si Camilla. Nu
mele baieti lor era Francesco, Carlo si Luca. Pe masura ce copiii cresteau, viat
a se complica tot mai mult pentru Ivo. Socotin d sotia, amanta si cei sase copii
, Ivo trebuia sa faca fata la opt zile de naste re, opt zile onomastice si fieca
re sarbatoare religioasa la care participa de do ua ori. si lua toate masurile nct
copiii sa mearga la scoli diferite. Fetele erau ns crise la Saint Dominique de pe
Via Cassia, iar baietii erau la Massimo, o scoala iezuita din EUR. Ivo le cunos
tea si le fermeca profesorii, i ajuta sa-si faca te mele, se juca cu ei, le aranj
a jucariile rupte. Era nevoie de toata agerimea si iscusinta lui ivo pentru a pu
tea manevra doua familii si a le tine separat, darr eusi. Ivo ajunsese un tata e
xemplar, sot si amant. De Craciun ramnea acasa cu Sim onetta, Isabella, Benedetta
si Camilla. De Befana, n sase ianuarie, Ivo se mbraca n Befana, vrajitoarea, si of
erea cadouri si, bomboane de zahar fiilor sai, France sco, Carlo si Luca. Sotia
si amanta lui erau frumoase, copiii lui erau isteti si ncntatori, iar el era mndru
de toti. Viata era minunata. Si apoi zeii i-au ntors spatele. Ca si n cazul tuturo
r marilor dezastre si acesta se declansa fara nici un avertis ment. n acea dimine
ata Ivo facu dragoste cu Simonetta nainte de micul dejun, apoi se gra bi la birou
unde muncise de zor. La ora unu si informa secretarul -barbat, la ins istenta Si
monettei - ca si va petrece-amiaza la o ntlnire de afaceri. Zmbi gndindu-se la placer
ile care l asteptau. Ivo ncOnjura zona de constructii care bloca strada Longo Teer
e, unde de saptesprezece ani tot faceau un mtrou, trecu podul spre Cors o Francia
si treizeci de minUte mai trziu ajunse la garajul sau de pe Via Mornemi gnaio. n
secunda n care Ivo deschise usa apartamentului, stiu ca se ntmplase ceva ngr ozitor.
Francesco, Carlo si Luca se ngramadeau n jurul Donatelei plgnd n hohote si pe masura
ce el se apropia de ea, l privea cu atta ura ntiparita pe fata nct Ivo si zise ca pro
babil gresise apartamentul. Stronzo! urla ea. Ivo privi n jur uimit. Qarissima, c
opii - ce s-a ntmplat? Ce-am facut? -hatella se ridica n picioare. " uite ce ai facu
t, spuse ea aruncndu-i un numar al revistej ogg". Priveste! . Uluit, Ivo ridica d
e jos revista. Pe prima coperta vazu o fotografie a lui cu Simonetta si cele tre
i fete. Sub fotografie scria: jpaoye di Famiglia". i iesise cu totul din minte. C
u multe luni nainte reviSta i ceruse permisiunea de a scrie despre el si ca Un pro
st acceptase. Dar nici nu-i trecuse prin cap ca va aparea pe prima coperta. si pr
ivi copiii si amanta Care plngea si spuse: Va pot explica... - Colegii lor de sco
ala le-au explicat deja, tipa ascutit Donatelia. Copiii mei au venit acasa plngndp
entru ca toata lumea le spune bastarzi! - Cara, eu... - Proprietarul si vecinii
ne trateaza de parca am fi leprosi. Nu mai putem iesi din casa cu capul sus. Tre
buie sa plec de aici.
Ivo o privi cu ochii mari, socat. - Ce vrei sa spui? - Plec din Roma si iau copi
ii cu mine. - Sunt si ai mei! striga el. Nu poti face asa ceva. - ncearca sa ma o
presti si te omor! A fost un cosmar. Ivo se uita la cei trei fii ai lui si la iu
bita lui amanta str ignd ca o isterica si se gndea: Nu mi se poate ntmpla mie. Dar D
onatelia nca nu term inase cu el. - nainte sa plecam, l anunta ea, vreau un milion
de dolari. Bani gheata. Era att de ridicol nct Ivo izbucni n rs. - Sau milionul sau i
dau un telefon sotiei tale. Asta se ntmplase acum sase luni. Donatelia nu-si puses
e n aplicare amenintarea nu nca - nsa Ivo stia ca o va face. Cu fiecare saptamna dev
enea tot ; mai insistent a. i telefona la birou si i spunea: - Nu-mi pasa cum faci
rost de bani. Dar aduna-i ct mai repede! Nu exista dect un singur mod n care Ivo a
r fi putut obtine o suma att de mare. Daca si vindea actiunile de la Roffe si Fiii
". Dar Sam Roffe bloca orice tentativa, Sa m Roffe i periclita casatoria si ; vii
torul. Sam Roffe trebuia lamurit. Atunci cnd cunosteai anumiti oameni totul era p
osibil. Ceea ce-l durea cel mai mult pe Ivo era ca Donatella - amanta lui scumpa
si pasionata - nu-l lasa nici macar sa o atinga. I se permitea sa-si viziteze c
opiii n fiecare zi, dar n dormitor intrarea i era interzisa. - Dupa ce mi dai banii,
promisese Donatella, ti dau voie sa faci dragoste cu mine. Din cauza disperarii,
Ivo i telefonase n acea dupa amiaza si-i spusese: - Vin acum. Am aranjat totul. V
a face dragoste cu ea si o va calma mai trziu. Dar nu se ntmpla asa. Reusi sa o de
zbrace si cnd au fost amndoi goi i spusese adevarul: - Nu am nca banii, cara, dar n c
urnd... Si atunci Donatella l ataca asemeni unui animal salbatic. Ivo se gndea la t
rei lucruri n timp ce se ndeparta cu masina de apartamentul Donate llei cum i spune
a acum lund-o spre nord pe aglomerata Via Cassia, n drum spre casa lui din Olgiata
. si privi chipul n oglinda de la bord. Nu mai sngera, dar zgrieturil e erau cumplit
e si ncepusera sa se decoloreze. si privi camasa patata de snge. Cum i va explica Si
monettei semnele de pe fata si de pe spate? ntr-un moment de nesabu inta se gndi nt
r-adevar sa-i marturiseascaadevarul, dar apoi alunga repede aceasta idee care i t
recuse prin minte. Ar fi fost posibil - doar posibil - sa se spoved easca sotiei
sale ca ntr-o clipa de alienare mintala se culcase cu o alta fata si o lasase nsa
rcinata si poate - poate ar fi scapat nejupuit de viu. Dar trei copi i? Pe o per
ioada de trei ani? Viata lui nu mai valora nici ct o moneda de cinci c enti. Nu a
vea cum evita ntoarcerea acasa, pentru ca invitasera oaspeti la cina, i ar Simone
tta l astepta. Ivo era prins n capcana. Casatoria lui se terminase. Doar San Genna
ro, sfntul miracolelor, l mai putea salva. Privirea lui Ivo fu atrasa de un semn d
e la marginea soselei. Apasa brusc frnele, iesi din autostrada si opri m asina. T
reizeci de minute mai trziu, Ivo intra pe portile casei din Olgiata. Ignornd priv
irile mirate ale paznicilor care se holbau la fata lui facuta bucati si la camas
a plina de snge, Ivo conduse masina pe aleea care serpuia, o lua la stnga si opri
n fata casei. Deschise usa de la intrare si pasi n sufragerie. Simonetta si Isabe
l la, fiica lor cea mare, erau n camera. Simonetta si privi socata sotul. - Ivo! C
e s-a ntmplat? Ivo zmbi stnjenit, ncercnd sa ignore durerea pe care i-o provoca acest
efort si spus e rusinat: - Ma tem ca am facut o mare prostie, cara. Simonetta se
apropie de el studiindui zgrieturile de pe fata, iar Ivo vazu cum i se ngusteaza
ochii. Cnd vorbi, vocea i era de gheata . - Cine te-a zgriat? - Tiberio, anunta Ivo
si scoase de la spate un motan urt, mare si gri care scuipa nervos si care apoi
sari din minile lui si o lua la fuga. L-am cumparat pentru I
sabella, dar afurisitul m-a atacat n timp ce vroiam sa-l pun n cusca lui. - Povere
amore mio! ntr-o secunda Simonetta era lnga el. Angelo mio! Hai sa urcam sus, sa
te ntinzi. Voi chema doctorul. Sa-ti pun niste iod. Sa... - Nu, nu! Ma simt bine,
spuse Ivo curajos. Sari ca ars cnd ea si puse bratele n jur ul lui. Ai grija! Cred
ca m-a zgriat si pe spate. -Amore! Ct de mult suferi! - Nu, nu doare chiar att de
mult. Ma simt bine. si nu mintea. Se auzi soneria de la intrare. - Ma duc sa vad
cine e, spuse Simonetta. - Nu, ma duc eu, spuse Ivo repede. Astept... niste hrti
i importante de la birou. Se ndrepta grabit spre usa si o deschise. - Signor Pala
zzi? - Si. Un mesager mbracat ntr-o uniforma gri i ntinse un plic. nauntru se afla te
legrama de la Rhys Williams. Ivo o citi rapid. Ramase mult timp n pragul usii. Ap
oi respira adnc si urca sus sa se pregateasca pentru oaspetii de la cina. Capitol
ul 4 BUMOS Luni; 7 septembrie, om 3 p.m. Pe pista de concurs situata la periferia
plina de praf de lnga capitala Argentine i se nghesuiau peste cincizeci de mii de
spectatori veniti sa asiste la campionat ul de masini clasice. O cursa cu 115 t
ure pe un circuit de peste sase mii de kil ometri. Cursa se desfasura deja de pa
tru ore, pe un soare fierbinte, razbunator si din cele treizeci de masini care s
e aliniasera la start ramasesera n concurs d oar cteva. Multimea urmarea o cursa i
storica. Niciodata pna acum nu mai avusese lo c o astfel de ntrecere. Toate numele
care devenisera legenda erau astazi pe trase u: Chris Amon din Nua Zeelanda si B
rian Redman din Lancanshire. Italianul Andea d i Adamici ntr-un Alfa Romeo tip 33
si Carlos Maco din Brazilia ntr-un Mach Formula 1. Erau prezenti de asemenea csti
gatorul belgian Jacky Icks si suedezul Reine Wi sell ntr-o masina BRM. Pista arat
a ca un curcubeu turbat plina de vrtejurile rosii, verzi, negre si albe ale autom
obilelor Ferrari, Brabhams, McLaren M19-A si Lotus Formula 3. Pe masura ce un tu
r istovitor i urma celuilalt, gigantii ncepeau sa dispara. Chris Amon era pe locul
al patrulea cnd i s-au blocat supapele si l lovi lateral pe Bri an Redman nainte d
e a-si putea controla masina, nsa amndoi pierdusera deja. Reine W isell i era n pri
ma pozitie, Jacky Ickx urma ndeaproape i BRM-ul lui. La o cotitur a cutia de vite
za a BRM-uIui se I dezintegra, iar bateria si echipamentul electr ic au luat foc
. Masina ncepu sa se roteasca, iar Ferrari-ul lui Jacky Ickx fu pri ns n vrtej. Mul
timea era n delir. Trei masini i-au depasit pe restul concurentilor. ultimele cin
ci minute, cnd ncepu sa-si faca loc n fata. Ajunse n pozitia a zecea, apoi a saptea,
a cincea. Venea p uternic din urma. Multimea l urmarea pe pilotul francez care l
ajunse pe Nils Nils son. Cele trei automobile zburau pe pista cu peste 280 kilom
etri pe ora. O vitez a foarte periculoasa pentru pistele curbate de la Brands Ha
tch sau Watkins Glen, dar pe pista grosolana din Argentina era sinucidere curata
. Un arbitru n rosu ap aru pe margine cu un indicator pe care scria cinci ture".
Ferrari-ul francez ncerca sa depaseasca Matra lui Nilsson pe partea exterioara a
pistei, dar Nilssonaccelera, blocndu-i drumul. Se apropiau de o masina germana af
lata pe partea interioara a pistei si cu multe ture n urma lor. Masina lui Nilss
o n ajunse n dreptul celei germane. Francezul ramase n urma si se strecura n asa fe
l n ct masina lui era situata n spatiul ngust din spatele masinii germane si a Matre
i l ui Nilsson. Pilotul francez accelera brusc si si forta masina printre celelal
te d oua, obligndu-le sa se dea la o parte, tsnind nainte pe locul doi. Multimea ca
re si tinuse respiratia, ncepu sa strige ncntata. A fost o manevra periculoasa, stra
lucit executata. Acum Amandaris era n frunte, urmat de Martel pe locul al doilea
si Nilsson n pozit ia a treia. Amandaris observase miscarea francezului. Francezu
l e bun, si zise A mandaris, dar nu destul de bun ca sa ma bata. Amandaris avea d
e gnd sa cstige curs a. n fata lui aparu indicatorul pe care scria doua ture". Curs
a era aproape termin ata si era a lui. Din coltul ochiului observa Ferrari-ul ne
gru si auriu ncercnd s a l ajunga ; din urma. Pentru o clipa zari fata pilotului, m
urdara de praf, ncorda
ta si hotarta. Amandaris suspina. i parea rau ca trebuia sa o faca dar nu avea de
ales. Cursele de automobile nu erau un joc pentru sportivi, erau un joc pentru cs
tigatori. Cele doua masini se apropiau de capatul nordic al , ovalului, unde er
a o curba s trnsa, cel mai periculosviraj al circuitului, locul celor mai multe a
ccidente. Am andaris i arunca nca o privire rapida pilotului francez, apoi apuca s
i mai strns vo lanul. Pe masura ce cele doua masini se apropiau de curba, Amandar
is si ridica i mperceptibil piciorul de pe accelerator astfel nct Ferrari-ul trecu
putin n fata. V azu pilotul privindu-l scurt, speculativ. Acum francezul era peac
eeasi linie cu el, caznd n capcana. Multimea urla.Jorje Amandaris astepta pna n clip
a n care Ferrar i-ul negru si auriu ajunse n plina curba depasindu-l pe ; partea e
xterioara. n ace l moment Amandaris accelera, pornind spre dreapta taindu-i drumu
l francezului, asa nct singura sansa care i ramneaacestuia era sa se retraga n bordur
a. Amandaris vazu expresia de panica si groaza depe chipul francezului si spuse n
cet Salud. n acel moment nsa acesta ntoarse volanul masinii sale direct n Surtees-ul
lu i Amandaris. Lui Amandaris nu-i venea sa creada. Ferrari-ul vroia sa se izbe
asca de el. Mai era doar un metru distanta ntre cele doua masini si la viteza ace
ea A mandaris trebui sa ia o hotarre ntr-o fractiune de secunda. Cum si-ar fi putu
t dac ineva seama ca pilotul francez era nebun de legat? Printr-un reflex rapid
Amanda ris rasuci puternic volanul spre stnga, ncercnd sa evite bolidul de metal ca
re se r epezea spre el, frna brusc, iar masina franceza trecu pe lnga el la ctiva c
entimetr i, gonind spre finis. Pentru o clipa masina lui Jorje Amandaris se ridi
ca n sus, apoi scapa de sub control nvrtindu-se si se napusti pe pista rostogolindu
-se de ma i multe ori pna cnd se transforma ntr-un jet de flacari rosii si negre. D
ar atentia multimii se ndrepta spre Ferrari-ul francez care trecea victorios lin
ia de sosire. Spectatorii strigau nnebuniti, alergnd spre masina, ncon-jurnd-o, apla
udnd. Pilotul se ridica ncet si si scoase ochelarii de protectie si casca. Avea pa
rul de culoarea griului, taiat scurt si trasaturile fetei i erau ferme, pu ternic
e. O femeie de o frumusete rece, clasica. Corpul i tremura dar nu din cauza obose
lii ci a excitarii, a momentului cnd l privise n ochi pe Jorje Amandaris si l trimis
ese la moarte. La microfon prezentatorul anunta tipnd: - Cstigatoare este Hlne Roffe
-Martel, din Franta, pe un Ferrari. Doua ore mai trziu Hlne si sotul ei Charles era
u n apartamentul lor de la hotelul Ri tz din Buenos Aires, ntinsi pe jos n fata cam
inului, iar Hlne era goala deasupra lui n clasica pozitie Diligence de Lyon n timp c
e Charles spunea: - Nu, pentru Dumnezeu! Te rog, nu-mi face asta. Te rog! Dar im
plorarile lui nu faceau dect sa o excite si mai mult si ncepu sa-l faca sa s ufere
privind cum i curg lacrimile pe obraz. Sunt pedepsit fara nici un motiv, se gndi
Charles. Nici nu ndraznea sa se gndeasca la ce i-ar fi facut Hlne daca ar fi af lat
despre mrsavia pe care o comise. Charles Martel se casatorise cu Hlne Roffepentru n
umele si banii ei. Dupa ceremoni e ea si pastra numele mpreuna cu al lui si si past
ra si banii. Cnd Charles descoper i ca facuse o afacere proasta era deja prea trzi
u. Charles Martel era un avocat nensemnat la o mare firma de la Paris. Asa o ntlni
pe Hlne Roffe. I se ceruse sa duca niste documente n sala de conferinte unde avea l
oc o ntrunire. n camera se aflau cei patru avocati de baza ai firmei si HlneRoffe. C
har les auzise de ea. Toata lumea n Europa auzise de ea. Era mostenitoarea averii
Rof fe. Era o ; femeie plina de temperament, neconventionala, iar ziarele si re
viste le o adorau. Era campioana de schi; si pilota propriul ei Learjet, particip
ase la o expeditiede alpinism n Nepal, conducea masini si cai de curse ; si schim
ba bar batii la fel de usor cum si schimba garderoba. Fotografia ei aparea mereu n
Paris M atch" si Jours de France". Era acum aici pentru ca si aranja divortul. A
l patrulea sau al cincilea - Charles Martel nu era sigur, si de fapt nici nu-l i
nteresa. F amilia Roffe nu facea parte din lumea lui. Charles i nmna hrtiile superio
rului sau, nervos, nu pentru ca Hlne Roffe era n camera abia daca se uita la ea - c
i din cauza prezentei celor patru mariavocati. Repr ezentau Autoritatea si Charl
es Martel era un om care respecta Autoritatea. Era d e fapt un om retras, multum
it sa traiasca ct mai modest, locuia ntr-un mic apartam ent n Passy si se ocupa n sp
ecial de mica lui colectie de timbre. Charles Martel nu era un avocat stralucit,
ci doar unul competent, meticulos, pe
care te puteai baza. Avea un mod de a fi rigid si teapan. Avea n jur de patruzec
i de ani, nu se putea spune ca avea un fizic atragator si era departe de a fi si
mpatic. Cineva spusese despre el ca are personalitatea nisipului ud si aceasta
d escriere nu parea incorecta. Deci i-a fost foarte mare surpriza cnd a doua zi d
up a ce o ntlnise pe Hlne Roffe, fusese chemat n biroul lui Michel Sachard, seful fir
mei , care i spuse: - Hlne Roffe vrea sa te ocupi personal dedivortul ei. Vei ncepe
imediat. Charles ramase nmarmurit. ntreba: - De ce eu, domnule Sachard? Sachard l p
rivi drept n ochi si i raspunse: - Nu pot sa-mi imaginez. Ai grija sa fie multumit
a. Pentru ca se ocupa de divort ul ei, Charles a trebuit sa o ntlneasca foarte des
. Prea des, dupa parerea lui. i telefona si l invi ta la cina n vila ei de la Le Ve
sinet, ca sa discute despre divort sau l lua cu ea la opera sau la casa ei din De
auville. Charles i tot explica ca este un divort s implu, dar Hlne insistase ; ca e
l sa-i spuna asa, desi el se simtea cumplit de jen at, l asigura ca are nevoie de
sfaturile lui. n saptamnile care au urmat primei lor ntlniri,Charles ncepu sa banuia
sca faptul ca Hln era interesata de el la modul romantic. Nu-i venea sa ; creada.
Era un nimeni, iar ea era o membra a uneia dintre cele mai mari familii, nsa nu-l
lasa sa aiba n ici cea mai mica umbra de ndoiala n privinta intentiilor ! ei. - M
a voi marita cu tine, Charles. Nici nu-i trecuse prin cap sa se nsoare. Nu se sim
tea bine n compania femeilor. Si apoi, nu o iubea pe Hlne. Nu era sigur nici mac ar
daca o placea. Agitatia si atentia care o urmau peste tot l faceau sa se rusin e
ze. Ajunse si el n centrul atentiei din cauza celebritatii ei si nu era obisnuit
cu asa ceva. Era de asemenea dureros de constient de contrastul dintreei. Felul
ei bombastic de a fi irita natura lui conservatoare. Hlne stabilea moda si era un
simbol al fascinatiei n timp ce el - ei bine, el era un simplu avocat, obisnuit s
i destul de n vrsta. Nu putea ntelege ce anume vazuse Hlne la el. Nimeni nu putea. P
entru ca participarii ei la cursele de masini i se facea o mare publicitate, se
zvonea ca Hlne Roffe era o adepta a miscarii de eliberare a femeilor. De fapt ea d
ispretuia aceasta idee si conceptul de egalitate i se parea o tmpenie. Nu vedea
d e ce li s-ar permite barbatilor sa devina egali femeilor. Barbatii erau bineve
ni ti, cnd avea nevoie de ei. Nu erau teribil de inteligenti, dar puteau fi nvatat
i s a aduca si sa aprinda tigari, sa deschida usi si sa dea satisfactii n pat. Er
au e xcelente animale de casa, se mbracau si se spalau singuri si stiau sa folose
asca toaleta. O specie amuzanta. Hlne Roffe avusese de-a face cu playboys, aventur
ieri, magnati si baieti de bani g ata. Dar niciodata nu avusese un Charles Marte
l. Stia exact ce era el: nimic. O bucata de plastilina. o provocare fascinanta.
Intentiona sa-l transforme, sa-l m odeleze, sa vada ce putea sa faca cu el. n mom
entul n care Hlne Roffe se hotarse, Cha rles Martel nu mai avu nici o sansa. S-au ca
satorit la Neuilly si au plecat n lun a de miere la Monte Carlo unde Chark pierdu
virginitatea si iluziile. Planuia s a ramna la firma de avocati. - Nu fi prost, i
spuse mireasa. Crezi ca vreau sa fiu casatorita cu un functionar ? Vei lua part
e la afacerile familiei. ntr-o zi vei conduce compania. Noi doi o v om conduce. Hln
e aranja ca Charles sa lucreze la Paris n ramura franceza a companiei Roffe si Fi
ii". i raporta tot ce se ntmpla, iar ea l ndruma, l ajuta si i spunea ce sugestii sa f
ca. Charles avansa rapid. n curnd ajunsese sa conduca afacerile din Franta ale co
m paniei si deveni membru n conducere. HlneRoffe l schimbase dintr-un avocat obscur n
t r-un conducator al uneia dintre cele mai mari corporatii din lume. Ar fi trebu
it sa fie n extaz. Dar Charles se simtea mizerabil. Din primul moment al casatori
ei , ; Charles descoperi ca este dominat total de sotia lui. ; Ea i alegea croito
rul , pantofii si camasile. l facu saintre n foarte exclusivul Jockey Club. Hlne l tr
ata pe Charles ca pe un gigolo. Salariul lui i era trimis ei, iar el primea o alo
cati e jenant de mica. Daca Charles avea nevoie de bani n plus, trebuia sa-i cear
a. l o bliga sa-i dea socoteala despre tot ce facea si era tot timpul la cheremul
ei. i placea sa-l umileasca. i telefona la birou si i ordona sa-i aduca imediat ac
asa o cutie cu crema de masaj sau altceva la fel de ; stupid. Cnd ajungea ea era n
dormi
tor, goala, asteptndu-l. Hlne era o nesatula. Charles locuise cu mama lui pna mplinis
e treizeci si doi de ani si aceasta murise de cancer. Fusese bolnava foarte mul
t timp, iar el avusese grija de ea. Nu i-a ramas timp sa iasa cu fete n oras sau
s a se casatoreasca. Mama lui a fost o povara pentru el si, cnd a murit, ; Charle
s s-a gndit ca se va simti usurat. n loc de astasimtea doar ca pierduse ceva. Nu-l
i nteresau femeile sau sexul. ntr-o izbucnire de candoare i explicase Hlnei sentime
nte le sale cnd aceasta adusese vorba despre casatorie pentru prima data. - Libid
oul meu... nu e prea grozav, spuse el. - Sarmanul Charles. Nu-ti face probleme n
privinta sexului. O sa-ti placa, i spuse ea zmbind. Dar Charles detesta amorul fiz
ic. Asta nsa parea sa-i faca si mai multa placere s otiei sale. Rdea de ; slabiciu
nea lui si l forta sa faca lucruri dezgustatoare car e l faceau sa se simta degrad
at si bolnav. Actul n sine era destul de pervers. nsa pe Hlne o interesau experiment
ele. Charles nu stia niciodata la ce sa se astepte din partea ei. Odata cnd tocma
i avea un orgasm i pusese gheata zdrobita pe testicule, Iar alta data i introduses
e un capat de fir electric n anus. Charles se temea de Hlne. l face a sa simta ca ea
este barbatul si el femeia. ncerca sa-si salveze mndria dar din pacate nu exista
domeniu n care Hlne sa nu-i fie superioara. Avea o mintei extraordinara. Stia la fe
l de multe ca si el despre legi si mult mai multe despre afaceri. Petrecea ore n
sir discutnd d espre companie cu el. De acest subiect nu se satura niciodata. - Gn
deste-te la toata puterea aceea, Charles! . Roffe si Fiii" ar putea ajuta sau d
istruge mai mult de jumatate din tarile lumii. Eu ar trebui sa conduc compania.
Stra-strabunicul meu a fondat-o. E parte din mine. Dupa o astfel de izbucnire, d
e obicei Hlne era plina de pofte sexuale, iar Charles era obligat sa o satisfaca n
feluri la care nici nu ndraznea sa se gndeasca. Cu vr emea ajunsese sa o dispretui
asca. Singura lui dorinta era sa plece sa scape de e a. Dar pentru aceasta avea
nevoie de bani. ntr-o zi lua prnzul cu prietenul sau Ren Duchamps. Acesta i vorbi de
spre o posibilit ate de a face bani. - Un unchi de-al meu care avea o mare vie n
Burgundia tocmai a murit. Via se va v inde - zece mii de acri de Appellation dor
igine contole. Eu am prioritate, contin ua Ren Duchamps, pentru ca e familia mea.
Nu am destui bani ca sa intru singur n a facere, dar daca intri si tu am putea sa
ne dublam suma ntr-un an de zile. Cel pu tin arunca o privire. Pentru ca Charles
nu ndraznea sa recunoasca n fata prietenilor ca nu are nici un b an, se duse sa -
priveasca dealurile rosii din Burgundia. Ramase profund impresio nat. Ren Duchamp
s i spuse: - Vom pune fiecare doua milioane. ntr-un an de zile vom cstiga patru mil
ioane. Patru milioane de franci! Asta nsemna libertate. Ar putea sa plece ntr-un l
oc unde Hlne sa nu-l gaseasca. - Ma voi mai gndi, promise Charles. Si se gndi. Zi si
noapte. O sansa imensa. Dar cum? Charles stia ca i-ar fi fost imposibil sa mprum
ute bani fara ca Hlne sa nu afl e. Toate erau pe numele ei, casa, tablourile, masi
nile, bijuteriile. Bijuteriile ... acele frumoase, inutile ornamente, pe care le
tinea ascunse n seiful din dorm itorul ei. ncetul cu ncetul o idee prinse viata n m
intea lui. Ar putea sa ia bijute riile, una cte una si apoi sa le nlocuiasca cu co
pii ale lor si sa mprumute bani pe cele adevarate. Dupa ce si-ar fi facut afacere
a cu via, pur si simplu ar fi sch imbat din nou bijuteriile. Si i ramneau destui b
ani ca sa dispara. Charles i telefona lui Ren Duchamps si i spuse cu inima batnd de
fericire. - M-am hotart sa intru cu tine n afacere. Prima parte a planului sau rl
teroriza pe Charles. Trebuia sa deschida seiful si sa fure bijuteriile Hlnei. Anti
cipnd acest lucru groaznic, abia mai reusea sa se miste. Se purta ca un autom at,
fara sa vada sau sa auda ce se ntmpla n jurul lui. De fiecare data cnd o auzea p e
Hlne, ncepea sa transpire. Ea si facea probleme din cauza lui, mai ales ca si minil e
lui Charles ncepura sa tremure. Chema doctorul sa-l consulte, dar acesta nu gas
i nimic. - Pare sa fie doar putin ncordat. o zi sau doua n pat l vor linisti. Hlne l p
rivi lung pe Charles, zacnd gol n pat si zmbi. - Multumesc, doctore. n clipa n care d
octorul iesi pe usa, Hlne ncepu sa se dezbrace. - Nu, nu ma simt prea n forma, prote
sta Charles. - Eu da, replica Hlne. Nici cnd nu o mai urse att de mult. n saptamna urma
toare lui Charles i se oferi un prilej favorabil. Hlne pleca la Garmi sch - Parten
kirchen sa schieze cu niste prieteni. Se hotar sa-l lase pe Charles l a Paris. -
Vreau sa stai acasa n fiecare seara, i spuse Hlne. ti voi telefona. Charles o urmari
pornind n viteza la volanul unui Jensen rosu si n momentul n care disparu la orizon
t se grabi spre seif. O urmarise deseori deschizndu-l si stia ce a mai mare parte
a combinatiei. i lua o ora ca sa descopere cifrul n ntregime. Cu mi ni tremurnd de n
ervozitate deschise usa seifului. Acolo, n cutii de catifea, sclip ind ca niste s
telute-n miniatura se afla libertatea lui. Gasise deja un bijutier, un anume Pier
re Richaud, un maestru al copiilor false. Charles i explicase mult si nervos de c
e anume dorea sa copieze bijuteriile, dar Richaud i spusese deschis : - Domnule,
fac copii pentru toata lumea. Nimeni nu mai poarta astazi bijuterii a devarate p
estrada. Charles i dadea cte o bucata la copiat, iar cnd aceasta era gata nlocuia bi
juteria d in seif. Cea adevarata o depunea la Creditul Municipal, casa de amanet
a statulu i. Operatia dura mult mai mult timp dect prevazuse Charles. Putea sa d
eschida seiful doar cnd Hlne nu era acasa si cteodata apareau ntrzieri la copiat. Dar
veni si ziua c d putu sa-i spuna prietenului sau Ren Duchamps: - Mine ti voi da bani
i. Reusise. Era co-proprietarul unei vii imense. Iar Hlne nu banuia absolut nimic.
ncepu sa citeasca n secret despre vita de vie. Si de ce nu? Nu era el acum un neg
u stor de vinuri?nvata despre diferitele soiuri de vinuri: cabernet sauvignon era
v inul principal, dar pe lnga el se mai gaseau: gros cabernet, merlot, malbec, p
eti t verdot. Sertarele din biroul lui erau pline de lucrari referitoare la pamnt
si pastrarea vinului. Se informa despre fermentare, taierea si altoirea vitei d
e vi e. si mai afla ca cererea de vin pe piata mondiala este n continua crestere.
Se ntlnea n mod regulat cu partenerul sau. - Va fi chiar mai bine dect ma asteptam,
i spuse Ren lui Charles. Pretul la vinuri a crescut fantastic. : Vom cstiga trei s
ute de mii de franci la tonna pentru primul cules. Mai mult dect visase Charles!
Strugurii erau aur rosu. Charles ncepu sa-si cumpere prospecte de calatorie pentr
u Venezuela si Brazilia. nsesi denumirile acestea i s unau n urechi ca niste cuvint
e magice. Singura problema era ca existau foarte put ine locuri n lume unde firma
Roffe si Fiii" sa nu aiba birouri, locuri unde Hlne sa nu-l gaseasca. Sidaca l-ar
fi gasit l-ar fi ucis cu siguranta. Era convins n mod pervers, Charles ncepu sa g
uste tratamentul jignitor pe care i-l aplica Hlne. Cnd l obliga sa-i faca lucruri ru
sinoase, Charles se gndea: Voi pleca n curnd, fii convin sa. Ma voi mbogati pe banii
tai si n-o sa ai ce sa-mi mai faci. Ea i ordona: Mai repede acum, sau Mai tare",
sau Nu te opri", iar el o multumea supu s. Si zmbea n gnd. Charles stia ca pentru
vita de vie lunile cele mai importante erau n primavara si n vara, deoarece strugu
rii se culegeau n septembrie si trebuiau sa aiba o perioad a de timp, foarte bine
echilibrata, de soare si ploaie. Prea mult soare le ardea aroma, iar prea multa
ploaie o ndeparta cu totul. Iunie ncepu splendid. Charles c ontrola vremea din Bu
rgundia n fiecare zi, apoi de doua ori pe zi. Era ntr-o febra a nerabdarii, doar ct
eva saptamni l mai desparteau de mplinirea visului sau. Se hot arse pentru Montego B
ay. Firma Roffe si Fiii" nu avea birouri n Jamaica, i-ar fi fo st usor sa-si piar
da urma acolo. Nu s-ar fi apropiat de Round Hill sau Ocho Rios , unde s-ar fi pu
tut ntlni cu prietenii Helenei. si va cumpara o casa mica pe dealu ri. Pe insula vi
ata era ieftina. Si-ar fi putut permite servitori, mncare buna si
, n felul lui modest, o viata de lux. Si deci n acele prime zile din iunie Charles
Martel a fost un om foarte fericit. Actuala lui viata era o rusine, dar el nu t
raia n prezent. traia n viitor, pe o in sula tropicala din Caraibe, inundata de so
are si mngiata de vnt. n cincisprezece iunie ncepu sa ploua marunt n Burgundia. Apoi nc
epu sa ploua mai tar e. Ploua n fiecare zi, n fiecare saptamna, pna cnd Charles nici
nu mai ndrazni sa mai urmareasca buletinul meteorologic. Ren Duchamps i telefona. -
Daca se opreste la mijlocul lui iulie recolta mai poate fi nca salvata. Luna iul
ie se dovedi a fi cea mai ploioasa din istoria Frantei. Pe la nti august C harles
Martel pierduse deja fiecare banut pe care l furase. Niciodata n viata lui nu-i fu
sese att de frica. - Plecam n Argentina luna viitoare, l informa Hlne. M-am nscris la
un raliu. Charles o urmari cum zboara pe pista si nu se putu opri sa nu se gndeas
ca: daca m oare, sunt liber. Dar era Hlne Roffe-Martel. Viata o distribuisenrolul d
e cstigatoare, asa cum pe el l distribue n cel de nvins. Cstigarea cursei o excitase p
e Hlne mai mult ca niciodata. S-au rentors la apartamen tul lor de la ; hotelul din
Buenos Aires si l forta pe Charles sa se dezbrace si sa se culce pe covor cu bur
ta n jos. Vaznd ce tine n mna cnd se aseza calare peste e l, ; Charles ncepu sa strige
: - Te rog, nu! Cineva batu la usa. - Merde! spuse Hlne. Astepta n liniste dar cioc
anitul se repeta. Cineva spuse: - Seor Martel? - Rami acolo! ordona Hlne. Se ridica,
nvrti n jurul corpului ei zvelt si solid un capot de matase, se ndrepta s pre usa s
i o deschise, n fata ei se afla un mesager ntr-o uniforma gri care tinea un plic s
igilat n mna. - O telegrama importanta pentru Senor si Seora Martel. Hlne lua plicul
si nchise usa. l deschise si citi mesajul dinauntru. Apoi l citi ncet ca o data. - C
e s-a ntmplat? ntreba Charles. - Sam Roffe a murit, spuse ea. Si zmbi. Capitolul 5 L
OADRA Im, 7 septembrie, ora 2 p,m, Clubul Whites era situat pe strada St. James,
lnga Picadilly. Construit n secolul al optsprezecelea ca un club pentru jocurile
de noroc, Whites era unul dintre ce le mai vechi din Anglia si cel mai exclusiv.
Membrii clubului si nscriau fiii nca d e la nasterepentru a-i putea face membri, l
ista de asteptare fiind lunga de tre izeci de ani. Fatada clubului era simbolul
discretiei. Ferestrelemari, arcuite, dadeau spre st rada St. James si erau n asa
fel facute nct sa-i multumeasca pe cei dinauntru mai m ult dect sa satisfaca curioz
itatea celor de afara. Cteva trepte duceau la intrarea principala, dar pe lnga mem
brii si invitatii lor foarte putini oameni treceau de acea usa. Salile din club
erau spatioase si impr esionante, slefuite de bogata nfatisare a trecutului. Mobi
la era veche si confort abila - canapelede piele, etajere pentru ziare, mese de
o valoare inestimabila, fotolii tapitate pe care au stat o jumatate de duzina de
prim-ministri. n club ex ista o camerapentru jocul de table cu un camin mare n sp
atele unui gratar din bro nz si o scara curbata care ducea la sala de mese de la
etaj. Aceasta sala se ntin dea de-a Lungul ntregii cladiri si n ea se afla o masa
imensa de mahon la care se puteau aseza treizeci de persoane si nca cinci mese pe
margini. La orice masa de prnzsau cina n aceasta camera se gaseau unii dintre cei
mai influenti oameni din lu me. Sir Alec Nichols, membru al parlamentului, era a
sezat la una din mesele din colt lund prnzul cu un ; invitat al sau, Jon Swinton.
Tatal lui Sir Alec a fost ; baro net ca si bunicul si strabunicul lui. Toti au f
ost membri ai clubului. Sir Aiec era un barbat subtire, palid, de aproape cinciz
eci de ani, cu o fata aristocrati ca, inteligenta si un zmbet placut. Tocmai sosi
se cu masina de la proprietatea lu
i dinGloucestershire si era mbracat ntr-o jacheta sport si pantaloni largi, iar n p
icioare purta mocasini. Oaspetele lui avea un costum n dungi cu o camasa n carour
i, tipatoare, o cravata rosie si parea cu totulnepotrivit n aceasta atmosfera li
n istita, de bogatie. - Chiar ca ti se face cinste aici, spuse Jon Swinton, vorb
ind cu gura plina, n ti mp ce mesteca ultima bucata dintr-un cotlet mare. Sir Ale
e l aproba. - Da. Lucrurile s-au schimbat de cnd Voltaire a i spus: Englezii au o
suta de reli gii si doar un singur fel de sos". Jon Swinton ridica privirea, - C
ine-i Voltaire? Sir Alee i raspunse jenat. - Un francez. -Aha! Jon Swinton nghiti
restul de mncare cu o nghititura de vin. Puse jos cutitul si fur culita si si sters
e buzele cu un servetel. - Ei bine, Sir Alee. A venit timpul sa discutam putin s
i despre afaceri. Alee Nichols i spuse ncet. - V-am informat acum doua saptamni, do
mnule Swinton, ca voi rezolva problema. Am nevoie de putin mai mult timp. Un che
lner se apropie de ei purtnd n mna o mica piramida de cutii din lemn cu trabu curi.
Le aseza cu pricepere pe masa lor. - Nu zic nu, spuse Jon Swinton. Examina aten
t inscriptiile de pe cutii, fluieraadmirativ, trase afara mai multe trabuce pe c
are le puse n buzunarul de la piept, apoi si aprinse unul. Nici chelnerul, nici Si
r Alee nu au reactionat la aceasta ncalcare a bunelor mani ere. Chelnerul se aple
ca n fata lui Sir Alee si duse cutiile la o alta masa. - Stapnii mei au fost foart
e ngaduitori cu tine, Sir - ntre noi doi fie vorba, nu sunt niste tipi simpaticiat
unci cnd se supara. Nu vre i sa se dea la tine, ntelegi la ce ma gndesc? - Nu am ba
nii nca. Jon Swinton rse tare. - Ia nu te mai preface, prietene! Mama a fost o Rof
fe, nu? Ai o ferma de o suta de acri, o casa aratoasa n Knightsbridge, un Rolls-R
oyce si unafurisit de Bentley . Deci nu traiesti din ajutorul desomaj. Sir Alee
privi n jurul sau, ndurerat si i raspunse: - Nu pot dispune cum vreau de ele. Eu...
Swinton i facu cu ochiul si spuse: - Pariez ca de nevestica aia dulce poti sa di
spui, nu? Are niste ghiulele, a-ntia , ha? Sir Alee rosi. Numele lui Vivian pe bu
zele acestui tip era un sacrilegiu. Alee s e gndi la Vivian asa cum o lasase n dim
ineata asta, dormind ca un copil. Aveau dor mitoare separate, si una dintre cele
mai mari bucurii ale lui Alee Nichols era s a o viziteze" pe Vivian n dormitorul
ei. Cteodata, cnd se trezea mai devreme, intra n camera ei n timp ce ea dormea si p
ur si simplu se holba la ea. Treaza sau dormin d, eracea mai frumoasa fata pe ca
re o vazuse vreodata. Dormea goala, iar corpul ei moale, plin de rotunjimi,iesea
pe jumatate afara dintre cearceafuri. Era blo nda,cu ochi mari, de un albastru
palid, si o piele catifelata. Vivian fusese o a ctrita nensemnata cnd Sir Alee o ntl
nise pentru prima data, la un bal de binefacere. Ramasese fermecat de nfatisarea
ei, dar ceea ce-l atragea spre ea era felul ei d e a fi natural si spontan. Avea
cu douazeci de ani mai putin dect Sir Alee si o ; imensa pofta de viata. n timp c
e Alee era timid si nchis n el nsusi, Vivian era foa rte sociabila si vioaie. Alee
nu reusise sa si-o scoata din minte, dar i-au treb uit doua saptamni pentru a-si
aduna curajul de ; a-i telefona. Spre surprinderea si ncntarea lui, Vivian accepta
imediat invitatia. Alee o duse la o piesa de teatr u la Old Vie apoi la cina la
Mirabelle. Vivian locuia ntr-un mic apartament, dest ul de jalnic, situat la sub
solul unei cladiri din Notting Hill, iar cnd Alee o co nduse acasa ea i spuse: - N
u vrei sa intri nauntru? Alee ramase toata noaptea si nt reaga lui viata se schimb
a. A fost singura data cnd o femeie reusise sa-l satisfa ca. Nu mai traise niciod
ata o astfel de I experienta. Vivian avea un corp de zei
ta, par auriu, matasos si adncimi umede pulsnd de dorinti pe care Alee le explora
pna ramase secatuit de puteri. Se excita doar gndindu-se la ea. Si mai era ceva. l
facea sa rda, l facea sa prinda viata. si batea joc de Alee pent ru ca era timid si
greoi, si lui i placea la nebunie. Era cu ea att de des ct i perm itea ea. Cnd o lua
la o petrecere Vivian era ntotdeauna n centrul atentiei. Alee s e simtea mndru dar
gelos pe tinerii care se adunau n jurul ei, si nu putea sa nu s e ntrebe cu cti di
ntre ei se culcase, n serile cnd nu erau mpreuna, pentru ca Vivian iesea cu altcine
va, Alee devenea nebun de gelozie. Pornea cu masina spre apartam entul ei, o par
ca ntr-un loc ascuns si de acolo urmarea la ce ora venea acasa si cu cine. Alee s
tia ca se poarta ca un prost, dar nu se putea abtine. Era bine pr ins de ceva pr
ea puternic pentru a se putea elibera. si dadea seama ca Vivian nu era potrivita
pentru el, ca nici nu se putea pune pro blema casatoriei. Era un baronet, un mem
bru respectat al parlamentului, cu un vi itor stralucit n fata lui. Facea parte d
in dinastia Roffe, era n consiliul de cond ucere al companiei. Vivian nu provenea
dintr-un mediu care sa o ajute sa intre n lumea lui Alee. Tatal si mama ei au fo
st niste mediocri artisti de rmusic-hall, jucnd n teatrele de provincie. Vivian nu
avea nici un fel de educatie, doar ceea c e prinsese de pe strazi sau din culis
e. Alee stia ca traia n promiscuitate si ca era superficiala. Vicleana, dar nu de
osebit de inteligenta. Si totusi ramnea obse dat de ea. Se lupta cu sine nsusi, nce
rca sa nu o mai ntlneasca, dar nu avea sens. S e simtea fericit lnga ea si mizerabi
l fara ea. n cele din urma i ceru mna pentru ca trebuia, iar cnd Vivian accepta, Sir
Alee se extazie de fericire. Tnara mireasa se muta n casa familiei, veche si frum
oasa, construita de Robert Ada ms n Gloucestershire, un conac georgian cu coloane
si lungi alei ntortocheate. Era asezata n mijlocul unui domeniu de o suta de acri
de verdeata, un parc de vnatoar e si ; pruri cu pesti. Interiorul casei era ametit
or. Holul imens de la intrare avea podeaua din piatra si peretii din lemn pictat
Existau sfesnice vechi, mese acoperite cu marmura si cu ncrustatii din lemn auri
t, scaune de mahon. Biblioteca avea rafturi originale , construite n secolul al o
ptsprezecelea direct n pereti, o pereche de mese Henry Holland si scaune Thomas H
ope. Sufrageria era o combinatie de Heppiewhite siChip pendale, cu un covor Wilt
on si o pereche de candelabre de sticla Waterford. O sa la de mese uriasa, la ca
re se puteau aseza patruzeci de oaspeti si o camera de f umat. La etajul al doil
ea se gaseau sase dormitoare, fiecare cu un camin propriu , iar la etajul al tre
ilea locuiau servitorii. La sase saptamni dupa ce s-a mutat n casa, Vivian i spuse:
- Hai sa plecam de aici, Alee. O privi nedumerit. - Vrei sa pleci la Londra pen
tru cteva zile? - Vreau sa ma mut napoi n Londra. Alee privi pe fereastra pajistea
verde unde se jucase cnd era copil, gigantii pla tani si stejari si i raspunse ezi
tnd: - Vivian, e att de mare linistea aici, eu... - Stiu, scumpule. Tocmai asta nu
pot suporta, afurisita de liniste! Saptamna urmatoare s-au ntors la Londra. Alee
avea n oras o casa cu patru etaje, situata n Wilton Crescent, cu o sufragerie drag
uta, un birou, o sala de mese imensa si n spatele casei o fereastra mare dad ea nt
r-o gradina cu o cascada, statuete si banci albe. La etaj se afla un dormito r m
agnific si alte patru mai mici. Vivian si Alee au dormit mpreuna doua saptamni, ap
oi ntr-o dimineata Vivian i spuse: - Te iubesc, Alee, dar sa stii ca sforai. Alee
nu stia. Zau ca va trebui sa dorm singura. Nu te superi, asa-i? Alee nu se supar
a, dar suferi cumplit. i placea sa-i simta corpul moale n pat, lip it de al lui. ns
a n adncul sufletului Alee stia ca el nu o excita sexual pe Vivian, asa cum o exci
tau alti barbati. De aceea nu-i dorea n pat lnga ea. Asa ca spuse: - Binenteles, dr
aga mea, te nteleg. La insistentele lui Alee, Vivian ramase n dormitorul mare iar
el se muta ntr-unui din cele mici. La nceput, Vivian aparea n galeria vizitatorilor
din cladirea parlamentului n zilel e cnd Alee urma sa vorbeasca. El ridica ochii
si o privea cu o mndrie greu de desc ris. Era fara ndoiala cea mai frumoasa dintre
cele care stateau acolo. Si apoi ve
ni ziua cnd Alee si ncheie cuvntarea, privi spre Vivian si vazu doar scaunul gol. Al
ee se nvinovatea pe sine pentru neastmparul din ea. Prietenii lui erau mai n vrsta d
ect Vivian, prea conservatori pentru ea. O ncuraja sa-si invite prietenii acasa si
i aduse si pe ai lui. Rezultatul a fost dezastruos. Alee continua sa-si spuna ca
Vivian se va linisti si se va schimba cnd va avea un copil. Dar ntr-o zi, cumva -
Alee nici nu vroia sa stie cum - Vivian facu o infe ctie vaginala si i se extir
pa uterul. Alee si dorise att de mult un fiu! Vestea l d arma, nsa Vivian nu suferi d
eloc. - Nu-ti face probleme, scumpule, spuse ea zmbind. Au scos incubatorul, dar
au las at jucaria. Alee o privi lung apoi se ntoarse si pleca. Vivian adora sa fa
ca cumparaturi. Cheltuia cu nepasare pe orice, haine, bijuteri i, masini iar Ale
e nu avea sufletul sa o opreasca. si spunea ca crescuse n saracie , era flamnda dup
a lucruri frumoase. Vroia sa i le ofere. Din nefericire nu-si pu tea permite. Sa
lariul lui se consuma pe taxe. Averea lui erau actiunile de la Rof fe si Fiii",
dar acelea nu se puteau vinde, ncercase sa-i explice lui Vivian dar pe ea nu o in
teresa. Discutiile de afaceri o plictiseau. Asa ca Alee o lasa sa c ontinue. Ale
e afla pentru prima data despre jocurile de noroc cnd Tod Michael, proprietaru l
clubului Tod, un ; tripou rau famat din Soho, trecu sa-l vada. - Am chitantele s
otiei dumneavoastra, n valoare de o mie de lire, Sir Alee. A avu t un ghinion mput
it la ruleta. Alee ramase socat. Plati chitantele si avu o discutie cu Vivian n a
cea seara. - Nu ne putem permite, i spuse el. Cheltuiesti mai mult dect cstig eu. V
ivian era chinuita de remuscari. - mi pare rau, ngeras. Fetita a fost foarte rea.
Se apropie de el, si puse bratele n jurul lui, se lipi de el, Iar Alee uita sa mai
fie suparat. Petrecu o , noapte memorabila cu ea. Acum era sigur ca nu vor - ma
i fi alte probleme. Doua saptamni mai trziu Tod Michaels i facu din ; nou o vizita
. De data asta chitan tele valorau cinci mii; de lire. Alee se nfurie. - De ce i-
ai acordat credit? vru el sa stie. - E sotia dumneavoastra, Sir Alee, i raspunseM
ichaels prietenos. Cum am ndrazni no i sa o refuzam? - Eu... eu... va trebui sa f
ac rost de bani, spuse Aiec. Nu am att de multi bani gheata n acest moment. - Va r
og! Considerati-I un mprumut. Puteti plati cnd doriti. Alee suspina usurat. - Sunt
eti foarte generos, domnule Michaels. Abia peste o luna Alee afla ca Vivian juca
se si pierduse nca douazeci si cinci de mii de lire si ca lui i se pretindea o do
bnda cu o rata de zece procente pe sapt amna. Se ngrozi. Nu exista nici o modalitat
e ca el sa adune" attia bani. Nu avea ni ci macar ce sa vnda. Casele, antichitatil
e, masinile, toate apartineau companiei. Furia lui o sperie pe Vivian att de mult
, nct i promise ca nu va mai juca. Dar era prea trziu. Alee se trezi n minile rechinil
or. Nu conta cti bani le dadea, tot nu re usea sa-si plateasca datoria. Se ridica
cu fiecare luna, n- loc sa devina mai mica , si mergeaasa de aproape un an de zil
e. Cnd huliganii lui Tod Michaels au venit pentru prima data sa-i ceara banii, Al
ee i ameninta ca se va adresa politiei. - Am relatii n cele mai nalte cercuri, spus
e Alee. Barbatul rnji. - Eu n cele mai joase. Acum Sir Alee se trezi asezat la ace
easi masa cu acest tip groaznic, fiind oblig at sa-si nghita mndria si sa implore
o amnare. - Am platit deja mai mult dect am mprumutat. Nu pot... Swinton i replica:
- A fost doar dobnda, Sir Alee. nca n-ai platit suma principala. - Asta-i jecmanea
la. Ochii lui Swinton se ntunecara. - i voi transmite sefului mesajul, spuse el ri
dicndu-se. Alee spuse repede:
- Nu! Stai jos. Te rog. ncet, Jon Swinton se aseza din nou. - Nu folosi astfel de
cuvinte. Ultimul care a ndraznit, a ramas cu genunchii batu ti n cuie. Alee citis
e despre asa ceva. Fratii Kray inventasera aceasta pedeapsa pentru vic timele lo
r. Iar oamenii cu care Alee avea de-a face erau la fel de cruzi si barb ari. Sim
ti cum i se ridicaun nod n gt. - Nu am vrut sa spun asta, zise Alee. Doar ca... eu
nu mai am bani lichizi. Swinton scutura scrumul de la trabuc n paharul de vin al
lui Alee si i spuse: - Ai o gramada de bani n actiuni, nu-i asa? Alee, copilas sc
ump? - Da, dar nu se pot vinde nici transfera. Nu folosesc nimanui daca compania
nu d evine publica. Swinton trase din trabuc. - Si nu devine publica? - Depinde
de Sam Roffe. Am... am ncercat sa-l conving.. - Mai ncearca. - Spune-i domnului M
ichaels ca si va primi banii. Si va rog, nu ma mai persecutat i. Swinton se holba
la el. - Te urmarim, zau? Pai, Sir Alee, mic vierme, vei stii cnd vom ncepe sa te
urmarim . Grajdurile ti vor arde si vei mnca frigarui din carne de cal. Apoi ti va
arde si casa. Si poate si sotia ta, zmbi el. Ai mncat vreodata pasarica de muiere
fripta? Alee pali brusc. - Pentru Dumnezeu! - Glumesc, l linisti Swinton. Tod Mi
chaels e prie-tenul tau. Si prietenii se ajut a ntre ei, nu? Discutam despre tine
la ntlnirea de azi dimineata. Stii ce-a zis sef u? A zis: Sir Alee, e un tip de t
reaba. Daca nu are bani, sunt sigur ca se va gndi la un alt mod de a-si plati dat
oria." Alee se ncrunta. - Ce fel de mod? -Ei bine, nu e chiar asa de greu pentru
cineva istet ca tine. Ai o mare companie de medicamente,nu? Faci lucruri ca si c
ocaina, spre exemplu. Fie ; vorba ntre no i, cine va stii daca din greseala vei nc
urca niste transporturi? Alee l privi cu ochii mariti de spaima. - Esti nebun. Eu
... nu pot face asa ceva. - E surprinzator ct de multe pot face oamenii atunci cnd
trebuie, spuse Swinton jo vial. Apoi se ridica n picioare. Sau aduci banii sau ti
vom indica unde sa trimiti marfa. si stinse trabucul n farfuria lui Sir Alee. - T
ransmite-i salutari lui Vivian, Sir Alee. Pa! Jon Swinton pleca. Sir Alee ramase
singur, nconjurat de lucruri familiare, confortabile, lucruri car e faceau parte
din viata lui si care acum erau amenintate. Singurul obiect strai n era obscenu
l capat de tigara din farfuria lui. Cum de le permisese sa intre n v iata lui? Ac
ceptase sa fie manevrat ntr-o pozitie n care era dominat de lumea inte rlopa. Iar
acum stia ca vroiau mai mult dect doar bani. Banii erau doar momeala p rin care l
-au prins n cursa. Doreau de fapt legaturile lui cu firma de medicament e. Vor nce
rca sa-l oblige sa lucreze pentru ei. Daca se afla ca era n minile lor, o pozitia
va face capital politic din asta. Propriul lui partid i va cere sa demisi oneze.
Cu tact si n liniste. l vor forta sa ceara Chiltern Hundreds, un post n care i se p
latea un salariu simbolic de o suta de lire pe an, platite de Coroana. Nu puteai
fi membru al parlamentului daca te platea Coroana sau guvernul. Asa ca l ui Ale
e nu i se va mai permite sa devina parlamentar. Motivul nu putea ramne secr et. V
a ajunge rusinea familiei. Daca nu reusea sa faca rost de o mare suma de ba ni.
Discutase de mai multe ori cu Sam Roffe, cerndu-i sa faca compania publica, s a l
ase actiunile sa fie cotate pe piata. - Nici nu te gndi la asa ceva, i spusese Sam
. n secunda n care vor intra n companie, vor ncepe sa ne dea sfaturi. Si pna sa ne da
m seama vor prelua consiliul si apoi nt reaga companie. Ce importanta are pentru
tine, Alee? Ai un salariu imens, un cre dit nelimitat. Nu ai nevoie de bani. Pen
tru o clipa Alee fu tentat sa-i spuna ct de mare nevoie avea de bani. Dar nu a
vea sens. Sam Roffe era un fanatic al companiei, un om fara mila. Daca ar fi afl
at ca Alee a compromis ntr-un fel Roffe si Fiii", l-ar fi dat afara fara sa clip
ea scar Nu, Sam Roffe era ultima persoana la care ar fi apelat dupa ajutor. Alee
er a n pragul ruinei. Portarul de la receptie se ndrepta spre masa lui Sir Alee u
rmat de un mesager n un iforma gri, cu un plic sigilat n mna. - Imi pare rau, Sir A
lee, se scuza el, dar omul acesta insista sa va predea pers onal un document imp
ortant. - Multumesc, spuse Sir Alee. Mesagerul i ntinse plicul, iar portarul l cond
use la usa. Alee ramase mult timp cu plicul n-mna, apoi se hotar si l deschise. Citi
mesajul de trei ori apoi Strnse hrtia n mna si ochii lui se umplura de lacrimi. Cap
itolul 6 rie, ora 11 a.m. Avionul particular Boeing 707-320 se apropia de aeropo
rtul Kennedy alunecnd afara din traficul de zbor. A fost o calatorie lunga si dif
icila, iar Rhys Williams e ra extenuat, nu reusise sa doarma nici o clipa. Zbura
se de prea multe ori cu Sam Roffe n acest avion. Prezenta lui se simtea peste tot
. Elizabeth Roffe l astepta. Rhys i trimisese o telegrama din Istanbul, anuntnd-o d
oa r ca va sosi a doua zi. Ar fi putut sa o informeze despre moartea tatalui ei
la telefon, dar ea merita mai mult. Avionul ajunse pe pista ndreptndu-se spre aero
gara. Rhys avea foarte putine bagaj e si fu condus rapid prin vama. Afara, cerul
era cenusiu si mohort, anticipnd iarna. La ie sire l astepta o masina care urma sa
-l conduca la casa lui Sam Roffe din i Long I siand, unde se afla Elizabeth. Tot
timpul drumului Rhys ncerca sa repete n minte cuvintele pe care i le va spune pen
tru a atenua lovitura, dar n momentul n care Elizabeth deschise usa uita totul. De
fiecare data cnd o vedea, Rhys era surprins, de frumusetea ei. Mostenise tras at
urile frumoase ale mamei, ochii negri ncadrati de gene lungi, dese, pielea alb a
si parul de un negru stralucitor. Corpul ei avea forme pline si ferme. Acum pu r
ta o bluza de matase crem deschisa la gt si o fusta plisata de jerse gri iar n pi
cioare pantofi cafenii, eleganti. Nu mai ramasese nici o urma din fetita stngace
pe care Rhys o ntlnise acum noua ani. Elizabeth devenise o femeie inteligenta, pri
etenoasa, cu totul inconstienta de frumusetea ei. Acum i zmbea, ncntata sa-l vada.
- intra, Rhys, spuse ea si l conduse n biblioteca cu peretii acoperiti de lambriur
i de stejar. A venit si Sam cu tine? Nu exista nici un mod de a spune adevarul
cu blndete. Rhys rasufla adnc si spuse: - Sam a avut un accident grav, Liz. Urmari
cum i dispare culoarea din obraji. Ast epta ca el sa continue. - A murit. Elizab
eth ramase nemiscata. Cnd reusi sa vorbeasca Rhys abia auzi ce-i spunea. - Ce...
ce s-a-ntmplat? - nca nu stim toate amanuntele. Urca pe Mont Blanc. S-a rupt coard
a de siguranta. A cazut ntr-o crapatura dintre ghetari. - Au gasit...? ntreba ea nc
hiznd ochii pentru o clipa. - O crapatura fara fund. Fata ei se facu alba ca varu
l. Rhys simti ca se ntmpla ceva cu ea. - Liz, ti-e rau? Ea i zmbi vioaie si i spuse:
- Nu. Ma simt foarte bine. Nu vrei un ceai sau ceva de mncare? Rhys o privi uimit
, vru sa spuna ceva, apoi ntelese. Liz era ntr-o stare de soc. V orbea tare, fara
sens, iar ochii i erau neobisnuit de luminosi si ficsi. - Sam a fost un atlet gro
zav, spuse ea. i-ai vazut trofeele. Cstiga ntotdeauna, n u-i asa? Stii ca a mai ur
cat pe Mont Blanc? - Liz... - Binenteles ca stii. Doar ai fost cu el, nu-i asa, R
hys? Rhys o lasa sa vorbeasca, sa se anestezieze singura mpotriva durerii, sa-si
const ruiasca o armura de cuvinte care sa-ndeparteze momentul n care va trebui sa
faca f
ata suferintei. Pentru o clipa, n timp ce o asculta, si aminti de fetita vulnerabi
la pe care o cunoscuse, prea sensibila si timida pentru ase putea proteja de re
a litatea brutala. Acum era periculos de agitata si ncordata si fragilitatea ei l n
gr ijorau pe Rhys. - Da-mi voie sa chem un doctor, spuse el. ti poate da ceva...
- Oh, nu. Ma simt foarte bine. Daca nu te superi, as vrea sa ma ntind putin. Sunt
cam obosita. - Vrei sa ramn cu tine? - Multumesc. Nu va fi nevoie. l conduse pna l
a usa si cnd el se pregati sa intre n masina se auzi strigat. - Rhys! Se ntoarse. -
Multumesc ca ai venit. isuse Cristoase! Dupa plecarea lui Rhys Williams, Elizab
eth Rofferamase ore ntregi n pat, privind t inta tavanul, urmarind formele, schimb
atoare pictate de soarele palid al lui sep tembrie. Si durerea veni. Nu luase ni
ci un calmant, pentru ; ca si dorea suferinta, l-o da tora lui Sam. Va fi n stare
sa o suporte, pentru ca era fiica lui. Asa ca ramase n tinsa n pat, toata ziua si
toata noaptea, fara sa se ; gndeasca la nimic si n acela si -timp gndindu-se la toa
te, amintindu-si, retraind trecutul. Rse si plnse si ; si imagina ca era o stare de
isterie. Nu avea importanta. Nu o auzea nimeni. n mijlo cul noptii, i se facu br
usc foame si cobor n bucatarie unde devora un sandvici mar e, apoi voma. Nu se sim
tea cu nimic mai bine. Durerea ramnea la fel de puternica. Parca toti nervii i era
u pe jaratic. Mintea ei continua sa se ntoarca n trecut, tr ecutul petrecut alatur
i de tatal ei. Prin fereastra de la dormitor urmari cum ra sare soarele. Putin m
ai trziu unul dintre servitori batu la usa dar Elizabeth nu avea nevoie de nimic.
Telefonul suna iar inima ei tresari si ntinse mna sa apuce receptorul gndindu-se:
e Sam! Apoi si aminti si si retrase mna. Nu-i va mai telefona niciodata. Nu-i va ma
i auzi vocea. Nu-l va mai vedea. o crapatura fara sfrsit. Fara sfrsit. Elizabeth r
amase ntinsa, lasnd trecutul sa o cuprinda, amintindu-si totul. Capitolul 7 Naster
ea lui Elizabeth Rowane Roffe a fost o dubla tragedie. Cea mai mica a fost ca ma
ma ei a murit pe masa de operatie. Cea mare, ca a nascut o fetita. Timp de noua
luni de zile pna a iesit din bezna pntecului mamei ei, Elizabeth a fo st cel mai a
steptat copil din lume, mostenitor al unui imperiu colosal, gigantul multimilion
ar, compania Roffe si Fiii". Patricia, sotia lui Sam Roffe, era o bruneta de o f
rumusete exceptionala. Multe femei au ncercat sa se marite cu Sam Roffe, datorita
pozitiei lui n societate, pre stigiului si averii lui. Patricia se casatorise cu
el pentru ca se ndragostise. S e dovedi a fi cel mai gresit motiv. Sam Roffe cau
tase un aranjament pentru aface rile lui, iar Patricia se potrivea perfect cu pr
etentiile lui. Sam nu avea nici timpul, nici temperamentul necesar pentru a fi u
n om al familiei. Nu exista loc n viata lui pentru nimic altceva dect pentru Roffe
si Fiii". Se dedicase n mod fanat ic companiei si astepta acelasi lucru din part
ea celor din jurul sau. Patricia e ra importanta pentru el doar prin contributia
pe care si-o aducea la imaginea co mpaniei. Pna cnd ea realiza ce fel de casatori
e facuse, era deja prea trziu. Sam o distribuise ntr-un rol si ea l juca stralucit.
Era gazda perfecta, era sotia perfe cta. Nu primea iubire din partea sotului ei
si cu timpul nvata sa nici nu o mai o fere. l servea pe Sam si ajunsese o angajat
a a firmei ca oricare secretara. Era d e serviciu douazeci si patru de ore pe zi
, pregatita sa plece oriunde Sam avea n evoie de ea, capabila sa fie ani-matoare
a unui mic grup de conducatori ai lumii sau sa serveasca o cina de specialitati
la peste o suta de persoane si asta chia r daca afla doar cu o zi nainte, cu fete
de masa apretate si bogat brodate, pahar e stralucitoare din cristal de Baccara
t, tacmuri de argint. Patricia era unul din bunurile companiei, o investitie netr
ecuta pe nici o lista. Se straduia sa ramna frumoasa, facea exercitii de gimnasti
ca si tinea un regim spartan. Avea o tinut a perfecta, hainele ei erau create de
Norell la New York, Chanel la Paris, Hartn ell la Londra si tnara Sybil Connolly
la Dublin. Bijuteriile ei le inventa Jean S chlumberger n Bulgaria. Viata ei era
ncarcata, plina, lipsita de bucurii si iubire
. Ramnnd nsarcinata, lucrurile se schimbasera. Sam Roffe era ultimul din dinastia R
offe si Patricia stia cu cta disperare si dore a un fiu. Se baza pe ea. Si acum ea
ajunsese regina-mama, ocupata cu bebelusul d in pntecul ei, tnarul print care ntr-
o zi va mosteni mparatia. Cnd Patricia fu dusa n sala de nasteri, Sam i apuca mna si i
spuse: multumesc. Treizeci de minute mai trziu murea de embolie si singurul lucr
u bun n moartea ei a fost ca nu a stiut ca si-a dezamagit sotul. Sam Roffe si facu
loc pentru nmormntarea sotiei n agenda lui de lucru cumplit de ncar cata, apoi si ndr
epta atentia spre problema fetitei. La o saptamna dupa ce s-a nascut, Elizabeth a
fost dusa acasa si pusa n bratele un ei doici, prima dintr-o lunga serie de doic
i si guvernante. n primii cinci ani de viata, Elizabeth si vazu foarte rar tatal.
Era ca o pata ntunecata care mereu sos ea si pleca. Sam calatorea tot timpul si E
lizabeth era o pacoste pe care trebuia s-o care dupa el, ca pe un bagaj n plus. nt
r-o luna Elizabeth se trezea traind la proprietatea din Long Island care avea al
ei de bowling, teren de tenis si pisci na. Cteva saptamni mai trziu, bona i mpacheta
hainele si zbura cu avionul la vila din Biaritz. Aici erau cincizeci de camere,
treizeci de acri de pamnt si Elizabeth s e ratacea tot timpul. n plus, Sam Roffe m
ai detinea un apartament luxos n Beekman Place si o vila pe Cos ta Smeralda n Sard
inia. Elizabeth calatorea n toate aceste locuri manevrata din ca sa n apartament s
i apoi n vila, si crescu nconjurata de eleganta si bogatie. Dar se simtea tot timp
ul ca o straina care intrase din greseala la o petrecere frumoas a organizata de
necunoscuti lipsiti de iubire. Pe masura ce crestea ncepu sa-si dea seama ce nsea
mna a fi fiica lui Sam Roffe. Er a o victima a companiei exact ca si mama ei. Da
ca nu avea o viata de familie ast a se datora faptului ca nu exista familie, doa
r niste nlocuitori care lucrau pe b ani si figura distanta a barbatului care i era
tata, care nu parea deloc interesa t de ea ci doar de companie. Patricia fusese
capabila sa accepte situatia dar pe ntru copilul ei viata era o tortura. Elizab
eth simtea ca nimeni nu o doreste, ni meni nu o iubeste si nu stia cum sa faca f
ata disperarii din ea; ajunsese sa cre ada ca era vina ei ca nimeni nu o iubea. n
cerca cu nversunare sa cstige afectiunea tatalui ei. Cnd ncepu scoala, obisnuia sa-i
faca n clasa desene si acuarele copilar esti, scrumiere nclinate pe care le pastr
a cu strasnicie asteptnd ca tatal ei sa s e ntoarca din calatoriile sale ca sa-i f
aca o surpriza, sa-l multumeasca, sa-l au da spunndu-i: sunt foarte frumoase, Eli
zabeth. Esti foarte talentata. Cnd el venea acasa, Elizabeth i oferea cadourile ei
, iar tatal sau, dupa ce le aru nca o privire absenta, clatina din cap spunnd: -
Niciodata nu vei ajunge un artist, nu-i asa? Cteodata Elizabeth se trezea n mijloc
ul noptii si cobora scarile n spirala ale apar tamentului lor din Beekman Place s
i trecnd prin holul mare ct o pestera, intra n biroul tatalui ei. Pasea n camera goa
la de parca ar fi intrat ntr-un lacas sfnt. A ceasta era camera lui unde lucra si
semna documente importante, de unde si conduc ea imperiul. Se apropia de masa eno
rma acoperita cu piele si si freca minile de ea . Apoi se aseza n scaunul de piele
din spatele mesei. Aici se simtea lnga tatal ei . Ca si cum daca ar fi fost n acel
asi loc, daca ar fi stat n acelasi scaun ar fi p utut deveni o parte din el. Purt
a cu el conversatii imaginare, iar el asculta in teresat si atent n timp ce ea si
golea sufletul n fata lui. ntr- o noapte pe cnd ea s tatea la biroul lui, n ntuneric,
luminile s-au aprins brusc. Tatal ei aparu n pragu l usii O privi pe Elizabeth a
sezata n scaunul lui, mbracata doar ntr-o camasa de no apte si spuse: - Ce faci aic
i singura n ntuneric? Apoi o lua n brate si o duse sus n patul ei, iar Elizabeth ram
ase treaza toata noa ptea gndindu-se la cum o tinuse tatal ei. Dupa aceea Elizabe
th cobora n fiecare noapte n biroul lui asteptnd ca el sa vina, d ar el nu mai apar
u niciodata. Nimeni nu discutase cu Elizabeth despre mama ei, nsa exista un portr
et al Patrici ei Roffe, frumos pictat, n sala de primire si ea obisnuia sa-l priv
easca ore n sir . Apoi se ntorcea spre oglinda. Urta. I s-au fixat proteze pentru d
inti si arata c a un balaur. Nu-i de mirare ca nu-i pasa de mine, se gndea Elizab
eth. De la o zi la alta deveni foarte gurmanda si ncepu sa se ngrase. Pentru ca aj
unses
e sa descopere un adevar minunat: daca era grasa si urta nimeni nu se va astepta
sa semene cu mama ei. La doisprezece ani urma cursurile unei scoli particulare,
foarte selecte din Eas t Side, Manhattan. Sosea la scoala ntr-un Rolls-Royce, int
ra n clasa, se aseza, re trasa si tacuta, ignornd pe toata lumea din jurul ei. Nic
iodata nu a ridicat mna s a raspunda la o ntrebare. Si cnd era ntrebata, parea ca ha
bar n-are ce i se cere. n curnd profesorii ei s-au obisnuit sa o lase n pace. Discu
tau despre Elizabeth ntre ei si erau n unanimitate de acord ca este cel mai rasfat
at copil pe care l-au va zut vreodata. ntr-un raport confidential prezentat direc
toarei, diriginta lui Eli zabeth a scris: Nu am reusit sa facem nici un progres n
privinta elevei Elizabeth Roffe. Se tine l a distanta de colegii ei si refuza s
a participe la activitatile din clasa. Nu si -a facut nici un prieten n scoala. N
otele ei sunt nesatisfacatoare dar este greu de spus daca aceasta se datoreaza f
aptului ca nu depune nici un efort sau pentru ca este incapabila sa nvete. Este a
roganta si egoista. Daca nu ar fi vorba despr e tatal ei care este unul din prin
cipalii binefacatori ai scolii, v-as recomanda sa o dati afara." Raportul era fo
arte departe de realitate. Adevarul era ca Elizabeth Roffe nu ave a nici un scut
, nici o armura mpotriva cumplitului sentiment de singuratate care o domina. Era
adnc constienta de lipsa ei de merite si i era frica sa-si faca prie teni, temndu-s
e ca acestia vor descoperi ct de fara valoare si antipatica este ea. Nu era aroga
nta, era doar patologic de timida. Simtea ca nu apartine aceleiasi lumi n care tr
aia tatal ei. Nu-si gasea locul nicaieri. Detesta sa fie dusa la sc oala n Rolls-
Royce pentru ca era sigura ca nu merita. n clasa stia toate raspunsur ile, dar nu
ndraznea sa vorbeasca, pentru a nu atrage atentia asupra ei. i placea sa citeasca
si ramnea treaza pna noaptea trziu devornd carti. Obisnuia sa viseze c u ochii desc
hisi si oh! ce ; fantezii ncntatoare i treceau prin cap! Era la Paris c u tatal ei
si se plimbau prin Bois ntr-o caleasca trasa de cai, el o ducea n birou l lui, o s
ala imensa cam ct catedrala Saint Patrick si diferiti functionari intra u cu hrtii
la semnat, dar el i alunga si spunea: Nu vedeti ca sunt ocupat acum? Vor besc cu
fiica mea, Elizabeth." Ea si tatal ei schiau n Elvetia, cobornd pe o panta abrupt
a, unul lnga celalalt, ia r vntul nghetat se napustea spre ei, el cadea brusc si st
riga de durere pentru ca s i rupsese un picior iar ea i spunea Nu-ti face probleme
, tata! Am eu grija de tine ." Pornea singura pna la spital si spunea Repede, tat
a este ranit" si o duzina de barbati n halate albe l duceau ntr-o ambulanta straluc
itoare, ea era pe patul lui s i l hranea probabil ca avea bratul rupt, nu picioru
l, mama ei intra n camera, era n ca n viata, iar tatal ei i spunea: Nu te pot primi
acum, Patricia. Elizabeth si cu mine avem de discutat." Sau erau n vila lor splen
dida din Sardinia, servitorii erau plecati si Elizabeth i pregatea cina. El mnca d
in tot ce i gatea, ea si i spunea Esti o bucatareasa mult m ai buna ca mama ta, El
izabeth." Scenele pe care si le imagina cu tatal ei se terminau toate la fel. Se
auzea son eria, un barbat nalt care l domina pe tatal ei intra n camera, venind sa
o implore pe Elizabeth sa se marite cu el, iar tatal ei o ruga: Elizabeth, nu m
a parasi. Am nevoie de tine. Si ea era de acord sa ramna. Dintre toate casele n ca
re si petrecuse copilaria, vila din Sardinia i era cea mai draga. Nu era cea mai m
are, dar era cea mai colorata, cea mai prietenoasa. Si Sa rdinia o ncnta pe Elizab
eth. Era o insula tulburatoare, nconjurata de stnci, situata cam la 250 kilometri
de coasta italiana, cu un peisaj ametitor de munti, mare s i pamnt acoperit de ve
rdeata. Enormele ei stnci vulcanice au fost aruncate afara c u mii de ani n urma,
litoralul vast se ntindea ct vedeai cu ochii, iar Marea Tireni ana nrama insula ca
un chenar albastru. Pentru Elizabeth insula avea propriile ei miresme, mirosea b
riza dinspre mare si padurile, se simtea mirosul macchiei albe si galbene, legen
dara floare pe care Napoleon o iubise att de mult. Apoi erau tufisurile corbeccol
a,-nalte de aproape d oi metri si care aveau un fruct rosu cu un gust asemanator
fragilor, guarcias, s tejari gigantici a caror scoarta era exportata pe continen
t pentru a se face dop uri pentru sticlele de vin. i placea sa asculte stncile car
e cntau, misteriosii bolovani gigantici cu gauri n ei
. Cnd suflau vnturile prin gauri, stncile emiteau un sunet sinistru, taios, ca un b
ocet al sufletelor pierdute. Si vnturile suflau mereu. Elizabeth crescu cu-noscnd
u-le pe fiecare. Mistralul, po nente, tramontane, grecate si levante. Vnturi blnde
si vnturi aprige. Si apoi mai e ra temutul scirocco, vntul cald care venea din Sa
hara. Vila familiei Roffe era asezata pe Costa Smeralda, deasupra portului Cervo
, sus pe o stnca de unde se vedea marea, nconjurata de ienupari si maslini salbati
ci cu fructe amare. Privelistea portului ti taia respiratia, iar n jurul lui, pres
arate pe dealurile verzi, o adunatura de case tencuite si de pietre amestecate nt
r-o ne bunie de culori semannd cu desenul unui copil. Vila era tencuita n ipsos si
avea nauntru grinzi de ienupar, imense. Era construit a pe mai multe nivele, cu
camere mari, confortabile, fiecare cu un balcon si un camin propriu. Sufrageria
si sala de mese aveau pereti din sticla care ofereau o priveliste panoramica a i
nsulei. O scara ducea la cele patru dormitoare de la e taj. Mobila se asorta per
fect cu mprejurimile. Mese lungi, rustice, banci, scaune de paie, usoare. La fere
stre atrnau draperii cu ciucuri din lna alba care fuseser a tesute de mna pe insula
, iar podelele erau decorate cu faianta din Sardinia si Toscana. Baile si dormit
oarele aveau pe jos carpete locale din lna, colorate n mod traditional cu vopsele-
vegetale. Casa scnteia de picturi, o combinatie de impres ionisti francezi, maest
ri italieni si pictori naivi Sardo. La intrare atrnau port retele lui Samuel Roff
e si a Tereniei Roffe, stramosii lui Elizabeth. Locul pe care Elizabeth l iubea c
el mai mult n casa era camera din turn aflata sub acoperisul nclinat. Se ajungea l
a ea pe o scara ngusta de la etajul al doilea si Sam Roffe o folosea ca birou, nau
ntru se gasea o masa mare si un scaun rotativ. P eretii erau acoperiti cu raftur
i de carti si harti, cea mai mare parte apartinnd imperiului Roffe. Usile de stic
la dadeau ntr-un mic balcon construit deasupra une i stnci verticale si de acolo p
rivelistea facea sa ti In acea casa, cnd avea treisprezece ani, Elizabeth descope
ri originea familiei ei si pentru prima data n viata ei simti ca apartine cuiva,
ca era o parte din ceva . Totul a nceput n ziua cnd Elizabeth a gasit Cartea. Tatal
ei plecase la Olbia iar E lizabeth plimbndu-se prin casa, ajunsese la camera tur
n. Nu o interesau cartile de pe rafturi, pentr u ca aflase demult ca erau volume
tehnice despre produse farmaceutice, despre co rporatii multi-nationale si legi
internationale. Stupide si plictisitoare. Cteva erau manuscrise rare si acestea
erau pastrate sub sticla. Exista un volum de med icina n latina intitulat Circa I
nstants" scris n Evul Mediu si un altul De Materia M edica". Pentru ca Elizabeth
studia latina la scoala era curioasa sa vada unul di n aceste volume, asa ca des
chise cutia de sticla. n spatele lor, bine ascuns, se afla un alt volum. Elizabet
h l scoase afara. Era gros, legat n piele rosie, si nu avea nici un titlu . Intrig
ata, Elizabeth l deschise. Si parca i se deschise o usa spre o alta lume. Era bio
grafia stramosului ei, Samuel Roffe, scrisa n engleza si tiparita pe foi veline.
Nu exista autor sau data, iar Elizabeth era sigura ca volumul trebuie s a aiba m
ai mult de o suta de ani, pentru ca paginile erau ngalbenite de vreme. Da r nu as
ta avea importanta.. Povestea dinauntru era importanta, povestea care i dadea vi
ata portretelor care atrnau pe peretii de la intrare. Elizabeth vazuse acele pict
uri de sute de ori: u n barbat si o femeie din alte vremuri, mbracati n haine ciud
ate. Barbatul nu era f rumos, dar chipul lui arata putere si inteligenta. Avea p
arul blond, pometi nalti slabi si ochi albastri stralucitori si ageri. Femeia era
o frumusete. Par negru , trasaturi perfecte si ochi de carbune. Purta o rochie
de matase alba si o mant ie pe spate. Doi straini care nu nsemnau nimic pentru El
izabeth. Acum nsa, singura n camera din turn, citind Cartea, pentru ea Samuel si T
erenia Ro ffe se trezeau la viata. Elizabeth simti ca este dusa napoi n timp, ca t
raieste n g hetoul din Cracovia n anul 1853, mpreuna cu Samuel si Terenia. Citind p
agina cu pa gina, Elizabeth afla ca stramosul ei, Samuel, fondatorul companiei R
offe si Fiii" a fost un romantic si un aventurier. Si un ucigas. Capitolul8 Cea
mai timpurie amintire a lui Samuel Roffe, citi Elizabeth, era uciderea mamei
lui n pogromul din 1855 cnd Samuel avea cinci ani. Se ascunsese n pivnita unei mic
i case de lemn pe care familia Roffe o mpartea cu alte familii din ghetoul din Cr
acovia. Cnd zarva de pe strazi s-a potolit n sfrsit, dupa multe ore chinuitoare, s
i ngurul sunet care se mai auzea era plnsul supravietuitorilor. Samuel si parasi c
u frica ascunzatoarea si porni pe strazile ghetoului sa-si caute mama. Baiatului
i se paru ca ntreaga lume era n flacari. Cerul era rosu de la cladirile din lemn
ap rinse care ardeau de ambele parti si peste tot se vedeau nori grosi de fum. B
arb ati si femei si cautau nnebuniti familiile sau ncercau sa-si salveze magazinele
, ca sele si putinele lucruri pe care le posedau. n Cracovia, la mijlocul secolul
ui al nouasprezecelea exista o brigada de pompieri, dar era interzisa evreilor.
Aici, n ghetoul situat la marginea orasului, trebuiau sa se lupte cu focul folosi
ndu-s e doar de apa pe care o scoteau din fntni si o multime de oameni si trimiteau
galet ile cu apa din mna n mna pentru a stinge flacarile. Samuel vazu moarte oriun
de si nto rcea capul, corpuri mutilate de barbati si femei, azvrliti ca niste papus
i rupte; femei si copii dezbracati si violati, sngernd si gemnd. Samuel o gasi pe m
ama lui ntinsa pe strada, inconstienta, cu fata plina de snge. C opilul ngenunche ln
ga ea si inima i batea sa-i sparga pieptul. - Mama! Ea deschise ochii, l vazu si nc
erca sa vorbeasca, nsa Samuel stia ca era pe moarte. Vroia cu disperare sa o salv
eze, dar nu-si dadea seama cum si n timp ce i stergea sngele de pe fata, si dadu sea
ma ca era prea trziu. Apoi Samuel urmari cum groparii sapa cu grija pamntul de sub
corpul mamei lui; er a mbibat de sngele ei si conform Scripturii trebuia ngropat mp
reuna cu ea pentru a s e putea ntoarce la Dumnezeu ntreaga. n acel moment Samuel se
hotar sa se faca doctor. Familia Roffe locuia mpreuna cu alte-opt familii ntr-o ca
sa de lemn ngusta cu trei etaje. Tnarul Samuel traia ntr-o camera mica cu tatal lui
si matusa Rachel; niciod ata n viata lui nu avusese o camera proprie, nu dormise
si nu mncase singur. Nu-si amintea sa fi existat un moment cnd sa nu fi auzit voc
i n jurul lui, dar Samuel n u rvnea la un loc al lui pentru ca nici nu stia ca exi
sta asa ceva. ntotdeauna tra ise ntr-un labirint aglomerat. n fiecare seara Samuel
si rudele lui ca si prietenii sai erau ncuiati n ghetou de a rieni, asa cum evreii
si nchideau n tarc caprele, vacile si gainile. La apusul soarelui portile imense d
in lemn masiv erau nchise si ncuiate cu o cheie mare de fier. La rasaritul soarelu
i se deschideau din nou, iar negustorilor evr ei li se permitea sa intre n Cracov
ia, ca sa-si faca afacerile cu arienii, dar er au obligati sa se ntoarca n ghetou n
ainte ca soarele sa apuna: Tatal lui Samuel venea din Rusia, fugind de un progro
m din Kiev si se oprise n Cr acovia unde si ntlnise sotia. Era un barbat grbovit, car
unt, cu fata obosita si plin a de riduri, un negustor ambulant de maruntisuri ca
re vindea pe strazile nguste a le ghetoului articole de galanterie, podoabe fara
valoare si unelte. Micutului S amuel i placea sa hoinareasca pe strazile crpite cu
piatra, aglomerate si pline de freamat. l ncnta mirosul pinii proaspat coapte amest
ecat cu cel al pestelui prajit, al fructelor, al rumegusului si al pielii. l amuz
au strigatele comerciantilor am bulanti care si prezentau marfa si tonul jignit,
suparat al femeilor care se trgui au cu ei. Comerciantii ambulanti vindeau o vari
etate uluitoare de marfuri: pnzetu ri si dantela,"tesaturi groase si subtiri, pie
i si carnuri, legume si ace de cus ut, sapun si pui jumuliti, luminari si nastur
i, siropuri si pantofi. n ziua cnd Samuel mplini doisprezece ani, tatallui l lua cu
el n oras pentru prima da ta. Ideea de a trece de portile interzise, de a vedea C
racovia, locul unde trai au arienii, l umplu de emotie si nerabdare. La ora sase
dimineata, Samuel, mbracat n singurul lui costum, astepta n ntuneric lnga tatal sau n
fata portilor imense, nconjurat de o multime zgomotoasa, barbati cu furgonete, ca
rucioare si remorci. Aerul era rece si proaspat, iar Samuel se cuibari mai bine n
vestonul sa u facut din lna. I se paru ca au trecut ore ntregi pna cnd un soare por
tocaliu si fac u aparitia la orizont, iar multimea rabdatoare ncepu sa se miste. Ct
eva momente ma i trziu, portile de lemn se deschisesera ncet sinegustorii se revar
sara prin ele c a un suvoi de furnici,ndreptndu-se spre oras.
Pe masura ce se apropiau de orasul minunat, fabulos, inima lui Samuel batea tot
mai tare. n fata lui se vedeau fortificatiile care se naltau deasupra Vistulei. Ap
uca mai strns mna tat alui sau. Se afla ntr-adevar n Cracovia, n mijlocul temutilor g
oyimi, oamenii care i nchideau n fiecare seara. Arunca priviri scurte, speriate spr
e fetele trecatorilo r si se minuna ct de diferit aratau. Nu purtau payves, suvit
e de par de-a lungul urechilor si nici bekeches, vestoane lungi, negre, iar cei
mai multi erau fara b arba. Samuel si tatal lui s-au plimbat pe Plante spre . Ry
neK, piata plina"de freamat, au trecut de biserica cuturnuri gemene, Sfnta Ma ria
. Samuel nu mai vazuse ; niciodata atta splendoare. Noua lume era plina de min un
atii. n primul rnd, sentimentul excitant al libertatii si al spatiului care-i ta i
a respiratia. Casele de pe strazi erau separate una de alta si nu nghesuite, iar
cele mai multe aveau o mica gradina n fata. Cu siguranta, si zise Samuel, toti ce
i din Cracovia erau milionari. Samuel l nsoti pe tatal lui la mai multi furnizori,
dela care cumpara marfuri pent ru comertul sau. Cnd caruciorul se umplu, el si b
aiatul se ntorsesera spre ghetou . - Nu mai putem ramne putin? l ruga Samuel. - Nu,
fiule. Trebuie sa mergem acasa. Samuel nu vroia sa mearga acasa. Iesise din ghe
tou pentru prima data n viata lui si era cuprins de; o exaltare att de puternica, n
ct aproape se sufoca. ; Existau oa meni care puteau trai asa, liberi sa se plimbe
pe unde vroiau, liberi sa faca ce vroiau... De , ce nu se nascuse si el n afara
portilor? Dar imediat se rusina p entru gndurile lui neloiale. n noaptea aceea, Sa
muel ramase treaz mult timp, gndindu-se la Cracovia, la casele frumoase cu flori
si gradini verzi. Trebuia sa gaseasca un mod de a fi liber. Ar fi vrut sa discut
e cu cineva despre ce simtea, dar nu era nimeni care sa-l ntele aga. Elizabeth pu
se jos Cartea, se lasa pe spate si ncerca sa-si imagineze singuratate a lui Samue
l,i exaltarea si nemultumirea lui. ncepnd cu acel moment, Elizabeth se identifica
cu el, simtind ca este o parte din trecut, iar trecutul o parte din ea. Sngele lu
i curgea si n venele ei. O domina un simtamnt ametitor; apartinea unei lumi deoseb
ite. Auzi masina tatalui ei oprind n fata vilei si puse ; Cartea la locul ei. Nu
reusi sa o mai citeasca ct timp ramase n Sardinia, nsa cnd se ntoarse la New York Car
tea e ra ascunsa n geamantanul ei. Capitolul 9 Dupa vremea calduroasa din Sardini
a, New York-ul parea a fi Siberia. Strazile er au acoperite de zapada si noroi,
iar vntul care batea dinspre East River era glac ial; lui Elizabeth nu-i pasa. Tr
aia n Polonia, ntr-un alt secol, urmarind cu sufle tul la gura aventurile lui Samu
el Roffe. n fiecare dupa-amiaza ntorcndu-se de la sc oala, Elizabeth se grabea sa a
junga n camera ei, ncuia usa si scotea Cartea. Se gnd ise sa o comenteze cu tatal e
i, dar se temea ca i-o va lua. ntr-un mod neasteptat si minunat, batrnul Samuel i d
adu curaj sa nfrunte singuratate a. Lui Elizabeth i se parea ca ei doi se aseaman
a foarte mult. Samuel fusese si el un singuratic. Nu avea cu cine vorbi. Ca si m
ine, si zise Elizabeth. Si pentru ca erau aproape de aceeasi vrsta - desi i despart
ea un secol - Elizabeth se ident ifica cu el. Samuel vroia sa devina doctor. Doa
r trei doctori aveau permisiunea sa se ngrijeasca de miile de oameni ngramaditi ntr
e hota-rele ghetoului, lipsit de igiena si plin de epidemii; si dintre cei tr ei
cel mai prosper era doctorul Zeno Wal. Casa lui se ridica lnga vecinii mai sar a
ci ca un castel n mijlocul unei mahalale. Avea trei etaje si prin ferestre se ve
deau perdele albe, curate si apretate, omobila lustruita si eleganta. Samuel sil
imagina pedoctor nauntru tratndu-si pacientii, ajutndu-i, vin-decndu-i; facnd ceea c
e Samuel tnjea sa faca si el. Cu siguranta, daca cineva ca doctorul Wal s-ar fi i
nteresat de el, si zicea Samuel, l-ar fi putut ajuta sa devina doctor. Dar pentr
u Samuel doctorul Wal era la fel de inaccesibil ca si aerienii care locuiau n Cra
covia, n afara zidului interzis. Din cnd n cnd Samuel l zarea pe doctorul Wal trecnd
pe strada, discutnd nfocat cu cte coleg de al lui. ntr-o zi, plimbndu-se prin fata ca
sei Wal,usa de la intrare se d
eschise si doctorul iesi mpreuna cu fiica lui. Era cam de vrsta lui Samuel si cea
mai frumoasa fiinta pe care el o vazuse vreodata. n momentul n care Samuel o privi
, stiu ca ea va fi sotia lui. Nu-si dadea seama cum i va reusi acest miracol nsa
e ra convins ca trebuie sa ncerce. De atunci, n fiecare zi, Samuel gasea cte un mot
iv pentru a se apropia de casa ei, spernd sa o revada. ntr-o dupa-amiaza, ratacind
pe lnga casa, Samuel auzi acordurile unui pian si stiu ca ea este cea care cnta;
Trebuia sa o vada. Privind n jur ca sa fie sigur ca nul observa nimeni, se apropi
e decladire. Muzica venea de sus, chiar de deasupra c apului sau. Samuel facu un
pas napoi, studiind peretii. Existau destule locuri de apucat cu mna pentru a se
putea catara si fara nici o clipa de ezitare porni n su s. Etajul al doilea era m
ult mai sus dect si nchipuise el si pna sa ajunga la fereas tra se afla deja la pest
e trei metri de pamnt. Privi n jos-si simti cum l cuprinde ameteala. Muzica se auze
a mai puternic acum si parca ea cnta pentru el. ntinse mna si se trase lnga fereastr
a. ncet si ridica fata astfel nct sapoata vedea peste pervaz . Se trezi privind ntr-u
n salon splendid mobilat. Fata era asezata n fata unui pia n alb - auriu, cntnd, ia
r n spatele ei, citind o carte ntr-un fotoliu confortabil, s e afla doctorul Wal.
Samuelnu-l baga n seama. Nu avea ochi dect pentru imaginea su perba de la ctiva pas
i n fata lui. O iubea! Va face ceva neobisnuit si ndraznet pen tru ca ea sa ; se nd
ragosteasca de el. Vai, Samuel era att de prins de fanteziile lui nct si pierdu echi
librul si cazu n gol. Striga si vazu doua chipuri uimite nainte de a plonja la pamn
t. Se trezi pe masa de operatii a doctorului Wal, ncabinetul lui spatios dotat cu
du lapioare de medicamente si o multime de aparate chirurgicale. Doctorul Wal i
puse se sub nas o bucata de vata ce mirosea ngrozitor. - Asa-i mai bine, spuse do
ctorul Wal. Ar trebui sa ti scot creierul, dar ma ndoies c ca ai unul. Ce planuiai
sa furi, baiete? - Nimic, i raspunse Samuel indignat. - Cum te numesti? - Samuel
Roffe; Degetele doctorului i cercetau ncheietura minii drepte, iar baiatul tipa di
n cauza durerii. - Hm. Ti-ai rupt ncheietura, Samuel Roffe. Poate ar trebui sa ch
emam politia sa o puna la loc. Samuel ofta. Se gndi la ce s-ar ntmpla daca politia
l-ar duce acasa. Matusa Rachel ar fi distrusa; tatal lui l-ar omor. Dar, ceea ce
era mult mai important, cum va mai putea spera acum sa cstige mna fiicei doctorulu
i Wal? Era un criminal, un om m arcat. Simti o smucitura brusca, cumplit de dure
roasa la ncheietura minii si l priv i pe doctor socat. - Acum e n regula, spuse doct
orul Wal. Ti-am pus-o la loc. Apoi ncepu sa-i puna o atela pe mna. Locuiesti n mprej
urimi, Samuel Roffe? - Nu, domnule. - Nu te-am mai vazut dnd trcoale casei? - Ba d
a, domnule. - De ce? De ce? Daca i spunea adevarul ar fi rs de el. - Vreau sa ajun
g doctor, i scapa lui Samuel fara sa se poata abtine. Doctorul Wal se uita la el n
marmurit. - De aceea te-ai urcat pe zidul casei ca un hot? Samuel se trezi ca i s
pune toata povestea. ncepu cu mama lui care murise pe strazi, i povesti despre tat
al lui, despre vizita la C racovia si nemultumirea de a fi nchis ntre zidurile ghe
toului ca un animal. i martu risi si ce simtea pentru fiica lui. i spuse totul, ia
r doctorul l asculta n tacere. Chiar si pentru urechile lui Samuel povestea suna d
estul de ridicol; cnd termina , sopti: - Mie... mi pare rau. . Doctorul Wal l privi
mult timp, apoi i spuse: - Si mie mi pare rau. Pentru tine, pentru mine, pentru n
oi toti. Fiecare om este un prizonier, dar cea mai mare ironie a soartei este sa
fii prizonierul unui alt om.
Samuel ridica ochii, nedumerit. - Nu nteleg, domnule. Doctorul suspina. - ntr-o zi
vei ntelege. Se ridica si se ndrepta spre biroul lui, alese o pipa pe care o umpl
u metodic si n cet. - Ma tem ca este o zi proasta pentru tine, Samuel Roffe. Cu u
n chibrit si aprinse pipa, apoi sufla n el si se ntoarse spre baiat - Nu pentru ca
ti-ai rupt ncheietura. Se va vindeca. Dar va trebui sa-ti fac ceva care nu se va
vindeca att de repede. Samuel l privi atent cu ochii mari. Doctorul Wal se aseza ln
ga el si cnd ncepu sa vo rbeasca vocea lui era foarte blnda. - Foarte putini oameni
au un vis al lor. Tu ai doua Si ma tem ca va trebui sa l e distrug pe amndoua. -
Eu nu... - Asculta-ma atent, Samuel. Nu vei putea niciodata sa ajungi doctor -
nu n lumea n care traim noi. Doar trei dintre noi au permisiunea de a practica med
icina n ghe tou. Sunt foarte multi doctori priceputi aici, care asteapta ca unul
dintre noi sa se retraga sau sa moara pentru a-i putea lua locul. Nu ai nici o s
ansa. Absol ut nici una. Te-ai nascut ntr-un moment nepotrivit, ntr-un loc nepotri
vit. Ma ntele gi, baiete? - Da, domnule, spuse Samuel nghitind n sec. Doctorul ezit
a, apoi continua. - Despre cel de-al doilea vis al tau - ma tem ca este la fel d
e imposibil de rea lizat. Nu ai nici o sansa de a te casatori cu Terenia. - De c
e? ntreba Samuel. Doctorul l privi surprins-, - De ce? Din aceleasi motive din cau
za carora nu poti ajunge doctor. Traim dupa anumite reguli, conform traditiilor
noastre. Fiica mea se va casatori cu cineva din clasa ei, cu cineva care si va pu
tea permite sa-i ofere stilul de viata n care a fost crescuta. Se va casatori cu
un om care are o profesiune, un avocat, un d octor sau un rabin. Tu - ei bine, t
rebuie sa ti-o scoti din cap. - Dar... Doctorul l conducea la usa. - Sa fii atent
la atela aceea. Sa pastrezi bandajul curat. . - Da, domnule, spuse Samuel. Mult
umesc. Doctorul Wal l studie pe baiatul blond, inteligent din fata lui. - La reve
dere, Samuel Roffe. n dupa-amiaza urmatoare Samuel suna la usa casei doctorului W
al. Acesta l urmarea pe fereastra. Stia ca ar fi trebuit sa-l trimita la plimbare
. - Lasa-l sa intre, i spuse el servitoarei. Dupa aceea Samuel veni n casa Wal de
doua sau de trei ori pe saptamna. Facea difer ite comisioane pentru doctor si n sc
himbul lor era lasat sa urmareasca cum doctor ul si trata pacientii, cum muncea n
laboratorul sau, amestecnd si preparnd diferite medicamente. Baiatul observa, nvata
si retinea absolut tot. Avea un talent nnascut . Doctorul Wal simtea cum creste
sentimentul sau de vinovatie, pentru ca stia ca ntr-un fel l ncurajeaza pe Samuel, l
ncurajeaza sa-si doreasca imposibilul; si totus i n-avea inima sa-l trimita acas
a. Din ntmplare sau cu un scop anume, Terenia era mereu prin preajma cnd Samuel ven
ea la ei. Cteodata, Samuel o vedea trecnd prin fata laboratorului sau plecnd de aca
sa si odata chiar se ciocni de ea n bucatarie; inima ncepu sa-i bata att de repede,
nct se temu ca va lesina. Terenia l studie lung, cu o privire meditativa, apoi ncli
na scurt din cap si pleca. Cel putin l observase! Primul pas. Restul era doar o p
rob lema de timp.. Nu exista nici cea mai mica ndoiala n mintea lui- Samuel. Asa e
ra s cris. Terenia deveni o parte importanta a visurilor de viitor ale lui Samue
l. Cnd va visase pentru el, acum visa pentru amndoi. Si ntr-un fel va reusi sa plec
e din acest ghetou ngrozitor, din aceasta nchisoare ordinara, urt mirositoare si mu
lt pre a aglomerata. Dar acum succesul lui nu va mai fi doar al lui, ci al lui s
i al ei . Chiar daca era imposibil. Elizabeth adormi citind despre Samuel. Dimin
eata cnd se trezi ascunse cu grija Ca rtea si se pregati de scoala. Nu putea sa s
i-l scoata pe Samuel din minte. Cum r eusise sa se casatoreasca cu Terenia? Cum
scapase din ghetou? Cum ajunsese faimo s? Elizabeth ardea de curiozitate si o ir
itau ntreruperile lecturii si ntoarcerea n
secolul douazeci. Una din clasele pe care Elizabeth trebuia sa o urmeze era cea
de balet si o dete sta. mbraca jupa roz, se privea n oglinda si ncerca sa se convin
ga ca are un corp voluptuos. nsa ima ginea din oglinda numintea. Era grasa. Nicio
data nu va fi balerina. La putin timp dupa ce mplini paisprezece ani,profesoara e
i de balet, Madame Nettu rova, anunta ca peste doua saptamni clasa ei va da un re
cital de ; dans n sala de spectacole, iar elevii puteau- sa-si; invite parintii.
Numai gndul ca va aparea p e scena n fata publicului o nspaimnta grozav pe Elizabeth
. Nu va putea trece prin asa ceva. Un copil traversa strada prin fata unei masin
i. Elizabeth l vazu si l smulse din g hearele mortii. Din nefericire, doamnelor si
domnilor, degetele ei de la picioa re fusesera zdrobite de rotile masinii si ea
nu va putea dansa n aceasta seara. O servitoare neglijenta uitase o bucata de sa
punpe scari. Elizabeth aluneca, caz u rostogolindu-se pe scari si si fisura un so
ld. Nimic grav, a spus doctorul. Sev a vindeca peste trei saptamni. Nici vorba de
asa noroc. n ziua recitalului Elizabeth era perfect sanatoasa si ntr -o stare de
isterie. Batrnul Samuel o ajuta din nou. Elizabeth si aminti ct de sper iat fusese
el, nsa s-a ntors sa-l nfrunte pe doctorul Wal. Ea nu l va dezamagi pe Sa muel. Va t
rece cu fruntea sus peste acest chin. Elizabeth nici macar nu-i pomenise tatalui
ei de recital. rugase de mai multe or i sa vina la sedintele de la scoala, dar
totdeauna el fusese prea ocupat. n aceasta seara, n timp ce Elizabeth se pregatea
sa plece la recitalul de balet, t atal ei se ntoarse acasa. Lipsise din oras zece
zile. Trecu pe lnga dormitorul ei, o vazu si spuse: - Buna seara, Elizabeth. Te-
ai ngrasat cam mult. Ea rosi si ncerca sa-si suga abdo menul. - Da, tata. Sam Roff
e vru sa spuna ceva, apoi se razgndi. - Cum mai merge scoala? - Bine, multumesc.
- Nici o problema? - Nu, tata. - Bine. Un dialog pe care l purtasera de sute de o
ri de-a lungul anilor, o litanie fara s ens care parea a fi singurul lor mod de
a conversa. Cum - mai - merge - scoala - bine - multumesc - nici - o - problema
- nu - tata - bine. Doi straini discutnd despre vreme, fara sa se auda sau sa le
pese de pare rea celuilalt. Ei bine, unuia dintre noi i pasa, se gndi Elizabeth. D
e data asta nsa Sam Roffe ramase n usa, privindu-si fiica cu o expresie gnditoare n
tiparita pe fata. Era obisnuit sa se ocupe de probleme concrete si cu toate ca si
dadea seama ca aici exista o problema, habar n-avea n ce consta, iar daca cineva
i-ar fi spus, Sam Roffe ar fi replicat: Nu vorbi prostii,Elizabeth nu duce lips
a de nimic." Cnd tatal ei se pregatea sa plece, Elizabeth se auzi spunnd: - Clasa.
.. clasa mea de balet da un recital. Voi dansa si eu. Nu vrei sa vii, nu -i asa?
Chiar n timp ce rostea cuvintele se ngrozi. Nuvroia ca el sa-i vada stngacia. De c
e i-a spus? Dar de fapt stia de ce. Pentru ca ea era singura eleva ai carei pari
n ti nu vor fi n sala. Oricum nu are importanta, si I zise singura, pentru ca el t
ot nu va veni. Clatina din cap furioasa pe ea nsasi, apoi se ntoarse. n spatele ei,
incredibil, l auzi pe tatal ei spunnd: - Ba da. As vrea sa vin. Sala de spectacol
e era plina de parinti, rude,prieteni, urmarind dansul elevilor acompaniati de d
oua piane de o parte si de alta a scenei. MadameNetturova state a n picioare pe o
latura a scenei, numarnd bataile n timp ce copiii dansau, atragndu -si atentia par
intilor. Cteva dansatoare erau remarcabil de gratioase, si aratau semne de adevar
at talent . Altele treceau prin aceasta ncercare hotarte sa nlocuiasca chemarea cu
abilitatea . Programul tiparit anunta trei fragmente muzicale din Coppelia", Cen
usareasa" si
inevitabil Lacul lebedelor". Piesa de rezistenta urma sa fie solo-urile, cnd fiec
a re copil si avea momentul lui de glorie, singur pe scena. n spatele scenei, Eliz
abeth era grozav de agitata. Se tot uita prin perdeaua late rala si de fiecare d
ata l vedea pe tatal ei n al doilea sir de scaune, chiar n ; ce ntru, si se gndi ct d
e cretina fusese sa-l invite aici. Pna acum, n timpul recitalul ui, Elizabeth reus
ise sa se faca pierduta undeva n spate, ascunsa de celelalte da nsatoare. Dar acu
m urma solo-ul ei. Se simtea grosolana n juponul ei, venita parc a de la circ. Er
a sigura ca toata lumea va rde de ea cnd va aparea pe scena, iar e a l invitase pe
tatal ei sa asiste la aceasta umilinta! Singura ei consolare era ca solo-ul nu d
ura dect sase secunde. Madame Netturova nu era tmpita. Se va termin a att de repede
nct nici nu o vor baga n seama. Tatal ei trebuia doar sa ntoarca capu l n alta parte
si numarul ei va fi deja terminat. Elizabeth privea cum dansau celelalte fete s
i i se parea ca sunt ca Markova, Max imova, Fonteyn. Tresari cnd o mna rece o apuc
a de umarul gol si Madame Netturova s uiera printre dinti: - Pe vrfuri, Elizabeth
. Tuurmezi. Elizabeth ncerca sa spuna Da, doamna", dar gtul i era att de uscat ca nu
-si auzi voce a. Cei doi pianisti ncepura tema muzicala pentru solo-ul ei. Ea nsa
ramase teapana , incapabila sa se miste si Madame Netturova sopti enervata: Trec
i pe scena!"Eliz abeth simti un ghiont n spate si se trezi pe scena, goala pe jum
atate, n fata a o suta de straini ostili. Nu ; ndrazni sa-l priveasca pe tatal ei.
Nu-si dorea dect sa ; termine ct mai repede cu acest chin. Ceea ce trebuiasa faca
era foarte simpl u, cteva plies si jetes si vreo doua sarituri. ncepu sa execute
pasii, straduinduse sa o faca n ritmul muzicii, ncercnd sa-si imagineze ca este zve
lta, nalta si spri ntena. Cnd termina se auzira cteva aplauze politicoase din parte
a publicului. Eliz abeth privi n jos, spre rndul al doilea, si acolo era tatal ei,
zmbind mndru si apla udnd - aplaudnd-o pe ea; o schimbare neasteptata se produse n e
a. Muzica se oprise. nsa Elizabeth continua sa danseze, facnd plies si jetes, salt
uri si pasi de balet , plutind entuziasmata, uitnd de sine nsasi. Cei doi pianisti
erau zapaciti, nu st iau ce sa faca, apoi au nceput sa cnte ncercnd sa tina ritmul
cu ea. n spatele scenei Madame Netturova dadea din mini furioasa, facndu-i semne di
sperate. Dar Elizabeth nu era constienta de ea, traind un moment de extaz. Singu
rul lucru care avea im portanta pentru ea era ca se afla pe scena si dansa pentr
u tatal ei. - Sunt sigura ca ntelegeti, domnule Roffe, ca aceasta scoala nu poate
tolera un a stfel de comportament. Vocea doamnei Netturova tremura de indignare
. Fiica dumne avoastra a ignorat pe toata lumea si s-a pus n evidenta de parca, d
e parca ar fi I fost un star. Elizabeth simti cum tatal ei se ntoarce si o prives
te, dar nu ndrazni sa ridice oc hii. Stia ca ceea ce facuse era de neiertat, dar
nu se putuse abtine. Acolo pe s cena ncercase sa creeze ceva minunat pentru tatal
ei, ncercase sa-l impresioneze, sa-l faca sa o bage n seama, sa fie mndru de ea. S
a o iubeasca. Acum l auzi spunnd: - Aveti perfecta dreptate, doamna Netturova. Voi
avea grija ca Elizabeth sa fie pedepsita n mod corespunzator. Madame Netturova i
arunca lui Elizabeth o privire ncarcata de triumf si spuse: - Multumesc, domnule
Roffe. Va las sa hotarti dumneavoastra. Elizabeth si tatal ei stateau n fata scoli
i. Nu-i mai adresase nici un cuvnt de cnd plecasera din biroul doamnei Netturova. E
lizabeth ncerca sa compuna n minte un dis curs pentru a fi iertata - dar ce mai pu
tea spune? Cum l-ar putea face pe tatal ei sa nteleaga de ce facuse ceea ce facus
e? Era un strain si ei i era frica de el. l auzise varsndu-si mnia pe cei care facea
u greseli sau nu-i respectau ordinele. A cum ea astepta ca mnia lui sa se dezlant
uie. El se ntoarse spre ea si i spuse: - Elizabeth, hai sa mergem la Rumpelmayers"
sa mncam o crema de ciocolata! Elizabeth izbucni n plns. n acea noapte zacu n pat, c
omplet treaza, prea stimulata de ceea ce se ntmplase pentru a putea dormi. si inter
preta si si reinterpreta toata seara n minte. Entuziasmul ei era parca prea mare p
entru a-l putea suporta. Pentr u ca de data asta nu era una din fanteziile ei..S
e ntmplase cu adevarat, era ceva real. Se vedea pe ea si pe tatal ei, asezati la o
masa de la Rumpelmayers" nconju rati de animale mari, mpaiate, ursi, elefanti, le
i si zebre. Elizabeth comandase
o crema de banane care se dovedi absolut enorma, iar tatal ei nu o certase. Vorb
ea cu ea. Nu acel cum - mai - merge - scoala - bine -multumesc - nici - o - pro
b lema - nu - tata - bine. Ci o conversatie adevarata. Tatal ei i povestea despre
r ecenta calatorie la Tokyo, unde gazda lui i servise ca desert special furnici
si greieri trasi n ciocolata si cum el fusese obligat sa le mannce pentru a nu-si
pie rde prestigiul. Cnd Elizabeth nghiti si ultima lingura din crema de pe farfuri
a ei, tatal ei o ntre ba pe neasteptate: - De ce ai facut-o, Liz? Stia ca totul s
e va strica acum, ca va fi certata si i va spune ct de dezamagit es te de comporta
rea ei. Spuse: Am vrut sa fiu mai buna dect toate celelalte, dar nu mai ndrazni sa
adauge: pentru tine. El o privi un timp care i se paru foarte lung, apoi rse. -
Oricum, ai reusit sa-i uimesti pe toti, si n vocea lui se simtea mndria. Elizabeth
rosi puternic si l ntreba: - Nu esti suparat pemine? n ochii lui aparu o lumina pe
care ea nca nu o vazuse. - Pentru ca ai vrut sa fii cea mai buna? Asta nseamna ca
esti un Roffe! Se ntinse si i strnse mna afectuos. Ultimul gnd al lui Elizabeth naint
e de a adormi fu : Tatal meu ma iubeste, ma iubeste cu adevarat. De acum ncolo vo
m fi mereu mpreuna . Ma va lua cu el n calatoriile sale. Vom discuta despre o gram
ada de lucruri si vom fi buni prieteni n dupa-amiaza urmatoare secretara tatalui
ei o -informa ca s-au luat masurile nec esare pentru a fi trimisa la un pension n
Elvetia. Capitolul10 Elizabeth era nscrisa la International Chateau Lemand" o sc
oala de fete situata n s atul Sainte-Blaise lnga lacul Neuchatel. Vrsta fetelor var
ia de la paisprezece la optsprezece ani. Era una din cele mai bune scoli din exc
elentul sistem education al al Elvetiei. Elizabeth o ur din toata inima. Se simte
a exilata. Fusese trimisa de acasa si era o pedeapsa cumplita pentru ca nu facus
e nici o crima. n acea seara magica simtise ca se apropie de ceva minunat , l desc
operise pe tatal ei si el o descoperise pe ea si urmau sa devina prieteni . Dar
acum tatal ei era mai departe ca niciodata. Elizabeth putea afla ce face tatal e
i citind ziarele si revistele. Apareau frecv ent articole despre el, fotografii
ale lui mpreuna cu un prim ministru sau un pre sedinte de stat, deschiznd o noua f
abrica de medicamente n Bombay, escaladnd munti. Elizabeth lipea toate articolele n
tr-un album pe care l cerceta mereu cu atentie. l ascunse lnga cartea despre Samuel
. Elizabeth ramase distanta fata de celelalte eleve. Cteva locuiau cte doua-trei n
ac eeasi camera, dar ea ceruse sa ramna singura. i scria lungi scrisori tatalui ei
, a poi le rupea pe cele care erau prea sentimentale. Din cnd n cnd primea cte un bi
lete l de la el si pachete de la cele mai scumpe magazine trimise de secretara l
ui. L ui Elizabeth i era cumplit de dor de tatal ei. Urmau sa se ntlneasca la vila
lor din Sardinia cu ocazia Craciunului si pe masura ce se apropia acest moment a
steptarea devenise de nesuportat. si facu o lista de hotarri importante pe care si
le nota cu grija: Nu fi o pacoste. Fii interesanta. Nu te plnge de nimic, mai al
es de scoala. Nu-l lasa sa vada ct esti de singura. Nu-l ntrerupe cnd vorbeste. Fii
mbracata elegant, chiar si la micul dejun. Rzi ct mai mult ca sa vada ct esti de fe
ricita. nsemnarile erau o rugaciune, o litanie, o ofranda facuta zeilor. Daca va
face tot ceea ce si propusese, poate - poate... si aici hotarrile ei deveneau fant
ezii.; V a face observatii inteligente despre Lumea a Treia si despre cele nouas
prezece tari n curs de dezvoltare, iar tatal ei va spune Nu banuiam ca stii lucru
ri att de interesante. Esti o fata f oarte isteata, Elizabeth." Apoi se ntorcea sp
re secretara lui si i spunea: Nu cred ca mai e nevoie sa o trimitem napoi la scoal
a. De ce sa nu o tin aici lnga mine?" O rugaciune, o litanie.
Un avion Learjet, apartinnd companiei o lua pe Elizabeth de la Zurich si o duse pn
a la aeroportul din ; . Olbia, unde o astepta o limuzina. Elizabeth se aseza pe
bancheta din spate, n liniste, straduindu-se sa-sitina genunchii apropiati pentr
u a nu-i simti cumtremura. Nu conteaza ce se va ntmpla, si zise ea hotarta, nu-l vo
i lasa sa ma vada plngnd. Nu trebuie sa stie ctde dor mi-a fost de el. Masina o duc
ea pe autostrada lunga, ce nconjuramuntele, apoi o lua pe drumul scur t care se t
ermina n vrf. Drumul acesta o nspaimnta ntotdeauna. Erafoarte ngust si abru pt, muntel
e de o parte si oprapastie cumplita de cealalta parte. Masina se opri n fata case
i, iar Elizabeth iesi afarandreptndu-se spre intrare, apo i o lua la fuga ct derepe
de o duceau picioarele. Usa se deschise si Margherita, m enajera, o astepta zmbin
d. - Bine ati venit, domnisoara Elizabeth. Capitolul 11 Elizabeth si adusese Cart
ea cu ea. Ramase n holul de la intrare studiind tabloul c are l nfatisa pe Samuel R
offe; lnga el era Terenia. Simtea prezenta lor, de parca a cestia s-ar fi trezit
la viata. Dupa mai mult timp, Elizabeth se ntoarse si urca scara pna n camera din t
urn, lund Cartea cu ea. si petrecu ore ntregi n acea camera, c itind si recitind si
de fiecare data era tot mai aproape de Samuel si Terenia, s ecolul care i despart
ea disparnd... n urmatorii ctiva ani, citi Elizabeth, Samuel p etrecu multe ore n la
boratorul doctorului Wal, ajutndu-l sa amestece alifii si med icamente, nvatnd la c
e folo- seau. Si mereu pe undeva, prin casa, obsedanta, frumo asa Terenia. Doar
vaznd-o era de ajuns ca visul lui sa ramna neclintit. Samuel se n telegea bine cu d
octorul Wal, nsa cu mama Tereniei era alta poveste. Era o scorp ie cu limba ascut
ita, o snoaba si l ura pe Samuel. ncerca sa stea ct mai departe de ea. Samuel era f
ascinat de medicamentele care pu- teau vindeca oamenii. Exista un pa pirus cu 81
1 retete folosite de egipteni n anul 1550 .e.n. Probabilitatea vietii l a nastere
era atunci de cincisprezece ani si Sa- muel ntelese de ce, cnd citi n ret ete: bali
ga de crocodil, carne de soprla, snge de lilieci, saliva de camila, ficat de leu,
picior de broasca, pulbere de unicorn. Semnul Rx de pe fiecare reteta e ra o vec
he rugaciune adresata lui Horae, zeul egiptean al vindecarii. Pna si cuvnt ul chim
ie" deriva din vechiul nume al Egiptului, pamntul lui Kahmi sau Chemi. Samu el af
la ca preotii - doctori erau numiti magi. Spiteriile din ghetou si chiar din Cra
covia erau foarte primitive. Majoritatea s ticlelor si borcanelor contineau prod
use medicinale, netestate, unele nefolosit oare, altele daunatoare. Lui Samuel i
devenira foarte cunoscute. Exista ulei de r icin, calomel si purgativ, compusi a
i iodului, codeina si ipeca. Se puteau cumpa ra leacuri pentru tuse convulsiva,
colici si febra tifoida. Pentru ca nu se luau nici un fel de precautii igienice,
era ceva obisnuit sa gasesti alifiile si lic hidele pline cu insecte moarte, gnd
aci, excremente de sobolani, bucati de pene si fire de par. Majoritatea pacienti
lor care luau aceste remedii ori mureau de bol ile pe care le aveau, ori din cau
za medicamentelor. Se tipareau mai multe reviste dedicate noutatilor din domeniu
l spiteriei, iar Sa muel le citea avid pe toate. si discuta teoriile cu doctorul
Wal. - E la mintea oricui, spuse Samuel foarte sigur de el, ca trebuie sa existe
un r emediu pentru fiecare boala. Sanatatea este ceva natural, boala este nefir
easca. " - Poate, spuse doctorul Wal, dar cei mai multi dintre pacientii mai nu
vor sa nce rce noile medicamente. Si cred ca au dreptate. Samuel devora putinele
carti ale doctorului Wal referitoare la farmacie. Si dupa ce le citi si reciti s
e simti nemultumit de ntrebarile fara raspuns care se gase au ntre acele coperti.
Samuel era nflacarat de revolutia care avea loc n medicina. Ctiva oameni de stiinta
credeau ca este posibil sa neutralizeze cauza unei maladii prin dezvoltarea une
i rezistente care sa distruga boala. Doctorul Wal ncerca o data. Lua sngele unui
p acient bolnav de difterie si l injecta unui cal. Cnd calul muri, doctorul Wal re
nu nta la experimente. Dar tnarul Samuel era sigur ca el se aflase pe drumul cel
bun . - Nu va puteti opri acum, spuse Samuel. Stiu ca trebuie sa reuseasca. Doct
orul Wal clatina din cap. - Vorbesti asa pentru ca ai saisprezece ani, Samuel. Cn
d vei ajunge de vrsta mea n
u vei mai fi sigur de nimic. Dar Samuel era convins ca avea dreptate. Vroia sa c
ontinue experimentul, dar pen tru aceasta avea nevoie de animale de si acestea e
rau foarte putine, cu exceptia pisicilor vagaboande sau a sobolanilor. Orict de m
ici erau dozele pe care le inj ecta Samuel, toate animalele mureau. Sunt prea mi
ci, si zicea Sanuel mi trebuie un animal mai mare. Un cal sau o vaca poate o oaie.
Dar unde sa le gaseasca? n dupa-amiaza, trzie, cnd Samuel ajunse acasa vazu un cal
batrn si un carucior n fata intrarii. Pe una din laturile caruciorului scria cu l
itere groase: Roffe si Fiii ". Samuel privi fara sa-si cread ochilor, apoi alerg
a n casa sa-l gaseasca pe tat al lui. - P 3l , acel cal de afara, spuse el, de un
de l ai? Tatal lui zmbi mndru. -Am facut un trg. Putem sa mergem pe mai multe strazi
daca avem un cal. Poate pes te patru sau cinci ani vom mai putea cumpara unul.
Ia, gndeste-te! Vom avea doi c ai. La att se ridica ambitia tatalui sau, sa aiba d
oi cai amarti, care sa traga caruci oare pe strazile aglomerate ale ghetoului din
Cracovia. Lui Samuel i venea sa plng a. n acea noapte, dupa ce toata lumea a adorm
it, Samuel se duse n grajd si examina ca lul care se numea Ferd. Era cu siguranta
unul dintre cele mai amarte exemplare. O iapa foarte batrna, schioapa si spetita
de munca. Era ndoielnic ca va putea sa se miste mai repede dect tatal lui. Dar nu
conta. Pentru Samuel era important ca ac um si avea animalul de laborator. Va put
ea sa faca experiente pe el, fara sa-si m ai bata capul cu sobolani si pisici. B
inenteles, va trebui sa aiba mare grija. Ta tal nu va trebui sa afle niciodata cu
ce se ocupa el. Samuel mngie gtul calului. - Intri n afaceri, l informa el pe Ferd.
Samuel si improviza propriul lui laborator, ntr-un colt al grajdului. Crescu o cul
tura de microbi de difterie ntr-o cratita de supa. Cnd supa se nchise l a culoare,
puse o parte din ea ntr-un alt vas si o subtie, mai nti dilund-o si apoi n calzind-o.
Umplu o seringa si se apropie de Ferd. - ti amintesti ce ti-am spus? sopti Samue
l. Ei bine, a venit ziua cea mare. mplnta acul n pielea de pe umarul calului, asa c
um l vazuse pe doctorul Wal. Ferd l p rivi cu repros si l stropi cu urina. Samuel e
stima ca i va trebui cam saptezeci si doua de ore culturii sa se dezvolte n Ferd.
Apoi Samuel planuia sa-i dea o doza mai mare. Si mai trziu nca una. Daca teoria an
ticorpilor era justa, fiecare doza v a crea o rezistenta mai puternica a sngelui
la boala. Samuel si va avea vaccinul. Dupa aceea va trebui sa gaseasca o fiinta u
mana pe care sa-l testeze, dar asta n u va fi dificil. O victima a acestei boli
va accepta cu siguranta posibilitatea de a-si salva viata. n urmatoarele doua zil
e Samuel si petrecu aproape fiecare clipa cu Ferd. - N-am mai vazut pe cineva car
e sa iubeasca un animal att de mult, spunea tatal l ui. Nu se mai desparte de el.
Samuel mormai un raspuns. Se simtea vinovat pentru ceea ce facea, dar stia ce s
ar fi putut ntmpla daca spunea adevarul. Deocamdata, tatal lui nu trebuia sa stie
nimic. Lui Samuel nu-i ramnea dect sa extraga destul snge din Ferd ca sa faca o fio
la sau doua de ser, si nimeni nu ar banui nimic. n dimineata celei de a treia zi
le, cea importanta, Samuel se trezi auzind vocea t atalui sau n fata casei. Se sc
ula din pat, se grabi la fereastra si privi afara. Tatal lui statea n strada lnga
carucior, zbiernd ct l tinea gura. Nici urma de Ferd. Samuel arunca n graba cteva hai
ne pe el si alerga n strada. - Momser! tipa tatal lui. Escroc! Mincinos! Hot! Sam
uel si croi drum prin multime a care se adunase n jur. - Unde e Ferd? ntreba el. -
Ma bucur ca ma ntrebi, ofta tatal lui. A murit. A murit pe strada ca un cine. Samu
el ngheta. - Mergeam foarte ncet. mi vad de afacerile mele, nu o grabesc, ntelegi, n
u dau cu b iciul, si nu o mping, cum fac alti comercianti. Si cum si arata ea recu
nostinta? S e duce dracului! Cnd l prind pe acel gonif care mi-a vndut-o, l omor.
Samuel se ntoarse distrus. Nu murise doar Ferd Murisera si visele lui Samuel. Oda
ta cu Ferd se ducea si speranta de a scapa de ghetou, de a-si cstiga libertatea,
de a construi o casa frumoasa pentru Terenia si copiii lor. Dar un dezastru si
mai mare urma sa se ntmple. A doua zi dupa ce Ferd muri, Samuel afla ca doctorul W
al si sotia lui au aranjat casatoria Tereniei cu un rabbi. Lui Samuel nu-i venea
sa creada. Terenia i apart inea lui! Alerga la casa doctorului. i gasi pe domnul
si doamna Wal n salon. Se ndr epta spre ei, inspira adnc si le spuse: - Trebuie sa
fie o greseala. Terenia se va casatori cu mine! Amndoi l privira cu gurile cascate
. - Stiu ca nu sunt destul de bun pentru ea, se grabi sa adauge, dar nu va fi fe
ri cita dect cu mine. Rabinul e prea batrn pentru ea... - Nebbich! Afara! Afara! u
rla mama Tereniei, ct pe ce sa faca apoplexie. Saizeci de secunde mai trziu, Samue
l se trezi n strada, cu amenintarea sa nu mai p una niciodata piciorul n casa. n mi
jlocul noptii Samuel avu o lunga discutie cu Dumnezeu. - Ce vrei de la mine? Dac
a nu pot sa o am pe Terenia, de ce m-ai facut sa ma ndra gostesc de ea? Nu ai nic
i un fel de sentimente? ridica el vocea nemultumit si ti pa. Nu ma auzi? Iar cei
lalti din mica casa i-au raspuns tipnd si ei. - Te auzim toti, Samuel. Pentru num
ele lui Dumnezeu, taci din gura si lasa-ne sa dormim! n dupa-amiaza urmatoare doc
torul Wal trimise dupa Samuel. Fu condus n salon unde e ra adunata toata familia.
- Se pare ca avem o problema, ncepu doctorul Wal. Fiica noastra poate fi o domni
s oara foarte ncapatnata. Nu stiu din ce motiv, dar te place. Eu nu i-as spune iub
ir e, Samuel, pentru ca nu cred ca tinere ca ea stiu ce nseamna iubirea. Totusi r
efu za sa se casatoreasca cu rabinul Rabinowitz. Ea crede ca vrea sa se marite c
u ti ne. Samuel o privi pe furis si vazu ca Terenia i zmbeste. Simti ca plesneste
de ferici re. Dar nu mult timp. Doctorul Wal continua: - Ai spus ca o iubesti pe
fiica noastra. - D... d... da, domnule, se blbi Samuel, apoi ncerca din nou, mai t
are. Da, domnule . - Atunci da-mi voie sa te ntreb ceva, Samuel. Vrei ca Terenia
sa-si petreaca res tul zilelor maritata cu un comerciant ambulant? Samuel vazu i
mediat capcana, dar nu avea cum sa scape de ea. O privi din nou pe Terenia si sp
use ncet: - Nu, domnule. - Aha. Atunci vezi care este problema. Nimeni dintre noi
nu vrea ca Terenia sa s e marite cu un comerciant ambulant. Tu esti comerciant,
Samuel, nu-i asa? - Nu voi fi ntotdeauna, domnule Wal! Vocea lui Samuel era pute
rnica si sigura. - Si ce anume vei fi? se rasti doctorul Wal Vii dintr-o familie
de comercianti, vei ramne comerciant. Nu voi permite fiicei mele sa se marite cu
vreunul dintre e i. Samuel se uita la cei trei din fata lui, cu mintea confuza.
Venise aici ngrijorat si disperat, ajunsese pe culmile fericirii si acum era aru
ncat din nou n prapast ie. Ce vroiau de la el? - Am ajuns la un compromis, spuse
doctorul Wal. ti vom acorda sase luni ca sa dov edesti ca esti mai mult dect un co
merciant. Daca la sfrsitul acestei perioade de t imp nu poti sa-i oferi Tereniei
nivelul de viata pentru care a fost crescuta, se va marita cu rabinul Rabinowitz
. Samuel l privi cu ochi mari nspaimntati. - Sase luni! Nimeni nu putea ajunge la s
ucces n sase luni. Si, mai ales, nu cineva care traia n ghetoul din Cracovia. - Ai
nteles? ntreba doctorul Wal. - Da, domnule. Samuel ntelegea prea bine din pacate. s
i simti stomacul de plumb. N-avea nevoie de o solutie, avea nevoie de un miracol
. Familia Wal nu s-ar fi multumit dect cu un
ginere care sa fie doctor, rabin sau care sa fie bogat. Samuel examina repede c
ele trei variante. Legea i interzicea sa devina doctor. Rabin? Trebuia sa ncepi sa
nveti de la treisprezece ani pentru a ajunge rabin, iar acum el avea aproape opt
sprezece. Bogat? Nici vorba. Chiar daca ar fi lucrat douazeci si patru de ore pe
zi, vnzndusi marfa pe strazile ghetoului pna la nouazeci de ani, tot ar fi ramas s
arac. Fam ilia Wal l pusera n fata unei ncercari imposibile. Probabil s-au lasat ndu
plecati de Terenia permitndu-i sa-si amne casatoria, dar n acelasi timp pusesera ni
ste condit ii care stiau ca sunt nerealizabile pentru Samuel. Terenia era singur
a care cred ea n el. Avea ncredere n faptul ca el va ajunge la un fel de faima sau
avere n sase luni. E si mai nebuna ca mine, si zise Samuel disperat. Timpul zbura.
Zilele lui Samuel treceau ajutndu-l pe tatal sau. n momentul n care u mbrele nserar
ii se lasau pe zidurile ghetoului Samuel se grabea spre casa, nghitea n graba ceva
si apoi se punea pe lucru n laboratorul sau. Facu sute de feluri dif erite de se
ruri pe care le injecta n soareci, pisici si cini si toate animalele mu reau. Sunt
prea mici, se gndea disperat Samuel. Am nevoie de un animal mai mare. Dar nu ave
a nici unul si timpul trecea n goana. De doua ori pe saptamna Samuel pleca la Crac
ovia pentru a se aproviziona cu marfa pe care el si tatal lui o vindeau pe straz
i. Statea la rasaritul soarelui, naunt rul portilor, nconjurat de alti comercianti
, dar nu-i vedea si nu-i auzea. Mintea lui era ntr-o alta lume. ntr-o dimineata cnd
statea asa, visnd cu ochii deschisi, o voce striga: -Tu! Jidan! Misca! Samuel si
ridica privirea. Portile erau deschise, iar caruciorul lui bloca drumul . Unul d
intre paznici i facea semne sa plece. Totdeauna erau doi paznici de servi ciu la
porti. Purtau uniforme verzi si insigne speciale si erau narmati cu pistoa le si
ciomege mari. De cureaua unuia dintre paznici atrna cheia imensa care nchide a si
deschidea portile ghetoului. De-a lungul ghetoului curgea un mic ru peste ca re s
e ridicase un pod de lemn. Peste pod era garnizoana politiei unde paznicii g het
oului si aveau postul. De mai multe ori Samuel vazuse cum un evreu nenorocit e ra
tras peste pod. O calatorie fara ntoarcere. Evreii trebuiau sa se ntoarca n ghet o
u la apusul soarelui. Dupa nchiderea portilor, oricine era gasit n afara lor era a
restat si deportat ntr-un lagar de munca. Era cosmarul oricarui evreu sa fie gas
it afara din ghetou dupa ce soarele apunea. Amndoi paznicii trebuiau sa ramna de s
erviciu toata noaptea, patrulnd prin fata por tilor; dar cei din ghetou stiau ca
dupa ce portile se nchid unul dintre ei dispar ea n oras cautnd diferite placeri. C
hiar nainte de ivirea zorilor se ntorcea ca sa-s i ajute colegul sa deschida gheto
ul pentru o noua zi. Cei doi paznici care apareau de obicei se numeau Paul si Ar
am A Paul era un tip destul de simpatic, mereu jovial. nsa Aram era cu totul altf
el. Era un animal oac hes, nalt si gros, cu brate puternice si cu un corp ca un b
utoi de bere. Era unul dintre cei care haituiau evreii si, cnd el era de serviciu
, toti evreii care ple cau n oras si aranjau afacerile ca sa se ntoarca devreme pen
tru ca nimic nu-l ncnta m ai mult pe Aram dect sa nchida un evreu afara, sa-l ciomag
easca pna cadea n nesimtir e si sa-l traga de-a lungul podului pna la nspaimntatorul
post de politie. Era chiar Aram cel care tipa acum la Samuel sa-si miste carucio
rul. Se grabi sa treacasi sa se ndrepte spre oras, nsa simti ochii lui Aram arzndu-
i spatele. Perioada de sase luni se micsora rapid la cinci, apoi la patru si tre
i. Nu era z i sau ora n care Samuel sa nu se gndeasca la o solutie pentru problema
lui, muncin d nfrigurat n laborator. ncerca sa discute cu negustorii bogati, dar p
utini aveau t imp de el, si cei care aveau i dadeau sfaturi nefolositoare. - Vrei
sa faci bani? Economiseste fiecare banut, baiete, si ntr-o zi vei avea des tui c
a sa-ti cumperi un magazin ca al meu. Era usor pentru ei sa vorbeasca asa - majo
ritatea se nascusera n bogatie. Samuel segndi sa o ia pe Terenia si sa fuga. Dar u
nde? La sfrsitul calatoriei i ast epta un alt ghetou, iar el va fi tot un nebbich
fara un ban n buzunar. Ceasul se nvrtea neiertator si din cele trei luni ramasesera
doar doua, apoi una s ingura. Singura consolare a lui Samuel era ca n aceasta pe
rioada i se permisese s a o vada pe mult iubita Terenia de trei ori pe saptamna,
binenteles n prezenta unei
nsotitoare, si de fiecare data cnd o vedea, Samuel se ndragostea tot mai mult. Era
un sentiment dulce -amar deoarece cu ct o vedea mai des, cu att se apropia mai mu
lt de momentul n care o va pierde. - Vei gasi o cale, l mbarbata ea. Ramasesera doa
r trei saptamni, iar Samuel nu era mai aproape de rezolvarea situatiei ca atunci
cnd ncepuse. Trziu, ntr-o noapte, Terenia veni sa-l vada la grajdul lui. l mbratisa si
i spuse: - Hai sa fugim, Samuel. Niciodata nu o iubise mai mult ca n acel moment.
Era gata sa se compromita, sa re nunte la parintii ei, la viata minunata pe car
e o dusese pna atunci. El o tinu strns n brate si i spuse: - Nu putem. Oriunde vom m
erge, voi fi tot un comerciant ambulant. - Nu-mi pasa. Samuel se gndi la casa ei
frumoasa, cu ncaperi spatioase si multi servitori, si ap oi la camera mica, ncarca
ta, pe care o mpartea cu tatal si matusa lui, si i spuse: - Mie mi pasa, Terenia. E
a se ntoarse si pleca. n dimineata urmatoare Samuel l ntlni pe Isaac, un fost coleg d
e scoala, care mergea pe strada tragnd dupa el un cal. Calul avea doar un ochi, s
uferea de colici, era schiop si surd. - Neata, Samuel. - Buna, Isaac. Nu stiu un
de pleci cu calul asta amart, dar mai bine grabeste-te. Nu arata de parca ar mai
rezista mult timp. - Nici nu e nevoie. O duc pe Lottie la o fabrica de clei. Sam
uel privi animalul cu un interes crescnd. - Nu cred ca ti vor da multi bani pe ea.
- Stiu. Nu vreau dect ctiva florini ca sa-mi cumpar un carucior, Inima lui Samuel
ncepu sa pompeze mai repede. - Cred ca te pot scuti de un drum. Schimb carucioru
l meu pe calul tau. n mai putin de cinci minute au ncheiat afacerea. Acum lui Samu
el nu-i ramnea dect sa -si construiasca un alt carucior si sa-i explice tatalui sa
u cum de reusise sa-l piarda pe cel vechi si cum de ajunsese n posesia unui cal c
are abia si tragea pic ioarele. Samuel o duse pe Lottie n hambarul unde l tinuse si
pe Ferd. La o examinare mai at enta calul avea o nfatisare si mai deprimanta. Sa
muel l mngie si i spuse: - Nu te necaji, Lottie, noi doi vom intra n istoria medicini
i. Cinci minute mai trziu lucra deja la un nou ser. Din cauza aglomerarii si lips
ei de igiena din ghetou, epidemiile erau frecvente. Ultima napasta era o febra c
are producea tuse convulsiva, glanda umflata si o m oarte dureroasa. Doctorii nu
-i cunosteau cauza si nici nu stiau cum sa o trateze . Tatal lui Isaac se mbolnav
i. Cnd Samuel auzi se grabi sa vorbeasca cu Isaac. - Doctorul tocmai a plecat, sp
use baiatul plngnd. A spus ca nu mai e nimic de facu t. De sus de la etaj se auzea
u sunetele pe care le producea tusea distrugatoare ce parea sa nu se mai opreasc
a. - Vreau sa faci ceva pentru mine, spuse Samuel. Adu-mi o batista a tatalui ta
u. Isaac se holba la el. - Una folosita. Si ai grija cum o tii n mna. E plina de m
icrobi. O ora mai trziu Samuel se ntoarse la grajd si razui cu grija continutul ba
tistei nt r-o oala plina cu supa. Lucra toata noaptea si toata ziua urmatoare, in
jectnd mici doze de substanta apoi doze mai mari, luptndu-se cu timpul, ncercnd sa s
alveze viata tatalui lui Isaac. ncercnd sa salveze propria sa viata. n anii care au
urmat Samuel s-a tot gndit daca lui Dumnezeu i s-a facut mila de el sau de sarma
nul cal, dar Lottie supravietui dozelor mai mari, iar Samuel obtinu prima sa ser
ie de antitoxina. Urmatorul pas era sa-l convinga pe tatal lui Isaa c sa-l lase
sa o foloseasca. Dupa cum se dovedi nici nu fu nevoie de prea multa convingere.
Cnd Samuel ajunse la casa lui Isaac, aici era plin de rude, care l jeleau pe omul
care murea la eta j. - Mai are doar foarte putin, i spuse Isaac. - Pot sa-l vad?
Cei doi tineri urcara la etaj. Tatal lui Isaac era n pat, cu fata rosie din cauza
febrei. Fiecare convulsie a tusei i provoca spasme care l lasau tot mai slabit. E
ra evident ca murea ncet si chinuitor. Samuel si lua inima n dinti si i spuse: - Vr
eau sa discut cu tine si cu mama ta. Nici unul din cei doi nu aveau ncredere n sti
cluta lui Samuel, dar alternativa era moartea. Si-au asumat un risc pentru ca or
icum nu aveau ce pierde. Samuel i injecta bolnavului serul sau. Ramase lnga pat as
teptnd trei ore, dar nu ap aru nici o schimbare. Serul nu avea nici un efect. Dim
potriva, crizele de tuse p arca erau si mai frecvente. n cele din urma Samuel ple
ca, evitnd sa priveasca n och ii lui Isaac. A doua zi Samuel pleca la Cracovia sa
cumpere marfa. Era nerabdator sa se ntoarca pentru a afla daca tatal lui Isaac ma
i traieste. n toate pietele era aglomeratie si nghesuiala si i se paru ca tine o v
esnicie pna apuca sa-si faca cumparaturile. Era deja trziu dupa masa cnd Samuel si u
mplu caruciorul ndreptndu-se apoi spre gheto u. Mai avea cam doi kilometri pna la p
orti cnd se ntmpla nenorocirea. Una dintre rot i se rupse n doua, iar marfurile lui
se mprastiara pe asfalt. Samuel era ntr-o teri bila dilema. Trebuia sa gaseasca o
alta roata, dar-nu ndraznea sa-si lase carucio rul nesupravegheat. n jurul lui se
strnsesera deja o multime de oameni, privind av izi la produsele rasturnate pe jo
s. Samuel vazu un politist n uniforma care se ap ropia de el - un arian - si stiu
ca e pierdut. i vor lua totul. Politistul si facu loc prin multime si se ntoarse s
pre baiatul speriat. - Caruciorul tau are nevoie de o alta roata. - Da... da, do
mnule. - Stii unde sa gasesti una? - Nu, domnule. Politistul scrise ceva pe o bu
cata de hrtie. - Du-te aici. Spune-i de ce ai nevoie. - Nu-mi pot parasi carucior
ul. - Ba da, poti, spuse el aruncnd o privire celor din jur. Voi ramne aici. Grabe
stete! Samuel fugi tot drumul. Urmnd indicatiile de pe bucata de hrtie ajunse la u
n fiera r si, cnd i explica situatia, acesta i gasi o roata potrivita. Samuel plati
din pun ga mica pe care o avea la el. i mai ramasesera sase guldeni. O lua din n
ou la goana pna la locul unde si lasase caruciorul, nvrtind roata n fata l ui. Politi
stul era nca acolo, iar multimea disparuse. Nimeni nu se atinsese de cu mparaturi
le lui. Cu ajutorul politistului aranja roata si o fixa bine, dar mai t recu nca
o jumatate de ora. Porni din nou spre casa. Se gndea la tatal lui Isaac. l va gasi
mort sau viu? Era nerabdator, Mai avea doar un kilometru pna la ghetou. Samuel v
azu zidurile naltndu-se n departare. Si, n timp ce privea, soarele apunea la orizont
, iar strazile nefamiliare se ntunecau. Cu toata agitatia din acea zi Sam uel uit
ase de timp. Soarele nu se mai vedea, iar el era n afara portilor! ncepu sa alerge
, mpingnd caruciorul greu n fata lui, cu inima batndu-i n piept. Portile gheto ului e
rau nchise. Samuel si aminti de toate povestile ngrozitoare despre evreii car e ram
asesera afara din ghetou peste noapte. Daca de garda era Paul, paznicul pri eten
os, atunci poate avea o sansa. Daca era Aram - Samuel nici nu ndrazni sa se gn dea
sca. Bezna se lasa tot mai grea, cu-prinzndu-l ca o ceata ntunecata, si ncepu sa pl
oua usor. Samuel se apropia de zidurile ghetoului, mai avea doua colturi si b ru
sc portile uriase aparura n fata lui. Erau nchise. Samuel nu mai fusese niciodata n
chis pe dinafara. Era de parca pe neasteptate via ta se ntorsese pe dos si el tre
mura de groaza. Era izolat de familia lui, de lume a lui, de tot ceea ce cunoste
a. ncetini, apropiindu-se prudent de porti, uitndu-se dupa paznici. Nu se vedea ni
ci unul. ncepu sa spere ntr-o minune. Paznicii fusese ra chemati urgent n alta part
e. Va gasi o cale de a deschide portile, sau va esca lada zidul fara sa fie vazu
t. Ajungnd lnga porti un paznic iesi din ntuneric. - Hai, continua, vino mai aproap
e, i ordona el. n bezna Samuel nu-i putea vedea fata. nsa recunoscu vocea. Era Aram
. - Si mai aproape. Vino aici. Paznicul l privi cu un rnjet subtire ntiparit pe chi
p. Baiatul ezita. - Asa, l chema Aram ncurajator. - Continua sa mergi.
ncet Samuel veni lnga gigant, stomacul l durea si simti ca-i plesneste capul. - Dom
nule, spuse Samuel. Va rog, lasati-ma sa va explic. Am avut un accident.... Aram
ntinse pumnul lui ct un jambon, l apuca pe Samuel de guler si l ridica n aer. - Jida
n prost si mputit, croncani el ncet. Crezi ca-mi pasa de ce esti afara? De c ealal
ta parte a portilor ti e locul! Stii ce se va ntmpla cu tine acum? Samuel clatina d
in cap terorizat. - ti spun eu. Saptamna trecuta am primit un nou decret. Toti jid
anii prinsi afara din ghetou dupa apusul soarelui sunt trimisi n Silezia. Zece an
i de munca silnica . Ce zici? Lui Samuel nu-i venea sa creada. - Dar eu, eu n-am
facut nimic. Eu... Cu mna dreapta Aram l lovi peste gura, apoi l lasa sa cada la p
amnt. - Sa mergem. - Unde? ntreba Samuel. - La postul de politie. Dimineata vei fi
trimis cu restul lepadaturilor. Scoalate. Samuel ramase jos, incapabil sa gndeas
ca. - Eu... eu trebuie sa intru sa-mi iau ramas bun de la familia mea. Aram rnji.
- N-o sa-ti duca dorul. - Va rog, l implora Samuel. Lasati-ma cel putin sa trimi
t un mesaj. Zmbetul disparu de pe fata lui Aram. l examina pe Samuel cu o privire
amenintatoar e. Apoi i vorbi: - Am zis sa te scoli, jidan mputit. Daca mai trebuie
sa spun o data ti sparg ouale . ncet Samuel se ridica n picioare. Aram l apuca de b
rat ntr-o strnsoare de fier si l tr ase dupa el spre postul de politie. Zece ani de
munca silnica n Silezia! Nimeni n u s-a ntors vreodata de acolo. Privi spre barba
tul care i tinea bratul ducndu-l pe drumul spre postul de politie. - Va rog, nu fa
ceti asta, se ruga Samuel. Lasati-ma sa plec. Aram l apuca si mai strns, iar lui S
amuel i se paru ca sngele nu-i mai curge prin b rat. - Cerseste, spuse Aram. mi pl
ace sa aud un jidan cersind. Ai auzit de Silezia? Ve i ajunge tocmai la timp ca
sa prinzi iarna. Dar, nu-ti face probleme, e placut s i cald n minele de sub pamnt
. Si cnd plamnii ti se vor nnegri de carbunele negru, vei ncepe sa-i scuipi afara si
te vor lasa sa mori n zapada. naintea lor, peste pod, abia vizibila din cauza plo
ii se nalta cladirea dezolanta care servea drept post de politie. - Mai repede! s
puse Aram. Pe neasteptate Samuel si dadu seama ca nu poate permite nimanui sa-i f
aca asa cev a. Se gndi la Terenia, la familia lui si la tatal lui Isaac. Nimeni n
u va dispune de viata lui. Trebuia sa scape cumva, sa se salveze. Treceau peste
podul ngust, iar rul curgea zgomotos, umflat de ploile iernii. Mai erau doar treiz
eci de metri . Indiferent ce planuia sa faca, trebuia sa o faca acum. Dar cum sa
scape? Aram avea o arma la el si chiar fara ea paznicul urias l-ar fi pututucid
e cu usurinta . Era aproape de doua ori ct Samuel si mult mai puternic. Au ajuns
deja de cealal ta parte a podului, iar postul de politie era chiar n fata lor. -
Grabeste-te, mri Aram, tragndu-l pe Samuel. Mai am si alte lucruri de facut. Erau a
proape de cladire si Samuel auzi rsetele celor dinauntru. Aram l apuca mai b ine d
e mna si ltrase pe baiat pe ultimii zece metri. Nu-i mai ramneau dect cteva secu nde.
Samuel si baga mna dreapta n buzunar si cauta saculetul cu cei sase guldeni. D ege
tele l gasira si inima ncepu sa-i bata mai repede. Scoase cu grija saculetul di n
buzunar si l arunca jos. Cazu pe pietre scotnd un clinchet de monede. Aram se opri
brusc. - Ce-i asta? - Nimic, raspunse Samuel repede. Aram privi n ochii lui Samu
el si rnji. Tinndu-l de mna facu un pas napoi, privi n jos si vazu saculetul cu bani.
- Nu vei avea nevoie de ei acolo unde mergi, spuse Aram. Se apleca sa ridice sa
culetul si Samuel se apleca n acelasi timp. Aram smulse sac
uletul cu bani. Dar Samuel nu se apleca dupa el. Mna lui prinse una dintre cele m
ai mari pietre care erau pe jos si, ridicndu-se, l lovi pe Aram n ochiul drept, cu
toata puterea, transformndu-l ntr-o masa rosie si continua sa loveasca din nou si
din nou. Vazu cum se zdrobeste nasul uriasului, apoi gura lui, pna cnd toata fata
deveni de nerecunoscut. Iar Aram ramnea n picioare, ca un monstru orb. Samuel l pr
i vi, speriat de moarte, incapabil sa mai loveasca. Apoi, ncet, corpul gigantului
nc epu sa se prabuseasca. Samuel privi n jos, cu ochii holbati, paznicul mort, ne
ven indu-i sa creada ceea ce facuse. Auzi vocile celor din postul de politie si
brus c si dadu seama ca este ntr-un mare pericol. Daca l prindeau acum, nu-l vor ma
i tri mite n Silezia. l vor jupui de viu si-l vor atrna n piata orasului. Pedeapsa p
entru lovirea unui politist era moartea. Iar Samuel omorse unul. Va trebui sa ple
ce ct m ai repede. Ar putea ncerca sa treaca peste granita, dar atunci ar ajunge u
n fugar haituit toata viata lui. trebuia sa existe o alta solutie. Privi n jos la
cadavr ul fara fata si stiu ce avea de facut. Se apleca si-l cauta prin buzunar
e pna gas i cheia care deschidea portile. Apoi, luptndu-se cu greata, ncepu sa-l tr
aga spre marginea rului. Mortul parea sa cntareasca o tona. Samuel continua sa-l t
raga urma rit de glasurile care veneau din postul de politie. Ajunse la marginea
rului. Se opri un moment pentru a-si trage rasuflarea, apoi mpinse corpul peste m
alul abrup t al digului si l privi cum se rostogoleste n apele nvolburate ale rului.
O mna i rama se atrnnd lnga mal, dar apoi fu dus de curent. Samuel ramase hipnotizat
, ngrozit de ceea ce facuse. Ridica piatra cu care l lovise si o arunca n apa. Dar
pericolul nca nu trecuse. Se ntoarse si alerga pna la celalalt capat al podului, sp
re portile nc hise ale ghetoului. Nu se vedea nimeni. Cu degete care tremurau pus
e cheia n laca t si o ntoarse. mpinse portile masive de lemn. Nu se ntmpla nimic. Era
u prea grele p entru a le putea deschide singur. Dar n noaptea aceea nimic nu era
imposibil pent ru Samuel. Era mnat de o forta care l facu sa le deschida. si duse
caruciorul nauntr u, nchise portile n urma lui si alerga spre casa, mpingnd carucioru
l. Locatarii case i erau adunati n sufragerie si, cnd Samuel intra, l privira de pa
rca ar fi vazut o fantoma vie. "- Te-au lasat sa treci! - Nu... nu nteleg, se blbi
tatal lui. Am crezut... n graba Samuel le explica ce se ntmplase si privirile lor ng
rijorate fura cuprinse d e groaza. - Of, Doamne! ofta tatal lui. Ne vor ucide pe
toti. - Nu, daca ma ascultati, spuse Samuel. Le explica planul lui. Cincispreze
ce minu te mai trziu Samuel mpreuna cu tatal lui si doi vecini au ajuns la portile
ghetoul ui. - si daca celalalt paznic se ntoarce? sopti tatal lui. - Va trebui s
a riscam, spuse Samuel. Daca e aici, voi lua vina asupra mea. Samuel mpinse porti
le si se strecura afara, asteptndu-se sa fie lovit. Rasuci chei a n broasca. Acum
portile ghetoului erau nchise pe dinafara. Samuel si lega cheia n jurul taliei, si
facu ctiva pasi spre stnga portilor. o clipa mai trziu o frnghie al uneca n jos peste
zid ca un sarpe gros. Samuel se apuca de ea n timp ce de cealalt a parte a zidul
ui tatal lui si ceilalti l trageau n sus. Cnd ajunse deasupra zidulu i Samuel facu
un nod la capatul frnghiei si l fixa ntr-o teapa, apoi ncepu sa coboar e. Cnd atinse
pamntul, elibera frnghia. - Of, Doamne! bolborosi tatal lui. Ce se va ntmpla la rasa
ritul soarelui? Samuel l privi si i raspunse: - Vom lovi n porti, cerndu-le sa ne de
a drumul afara. A doua zi de dimineata ghetoul roia de politisti n uniforma si so
ldati. Trebuiau sa gaseasca o anumita cheie ca sa deschida portile negustorilor
care tipau nauntr u. Paul, cel de-al doilea paznic, marturisi ca si parasise postu
l si ca si petrecu se noaptea n Cracovia. Acum era arestat. Dar asta nu rezolva mi
sterul disparitiei lui Aram. n mod obisnuit disparitia unui paznic att de aproape
de ghetou ar fi fo st o scuza perfecta-pentru un pogrom. Dar politistii erau ncur
cati datorita porti lor nchise. Din moment ce evreii erau n siguranta, nchisi n ghet
ou, era evident ca n u l-au putut ataca ei. Pna la urma au ajuns la concluzia ca
probabil Aram a fugit cu una dintre numeroasele sale prietene. S-au gndit ca a ar
uncat pe undeva cheia , care trebuie sa-l fi stnjenit, si au cautat-o peste tot,
dar nu au gasit-o. Nic i n-aveau cum sa o gaseasca pentru ca era ngropata adnc sub
casa lui Samuel.
Extenuat fizic si psihic, Samuel cazuse pe pat si adormise imediat. Se trezi cnd
cineva striga la el si lscutura. Primul lui gnd a fost: Au gasit corpul lui Aram.
Au venit sa ma ia. Deschise ochii. Isaac statea lnga el ntr-o stare de isterie. -
S-a oprit, tipa el. Tusea s-a oprit. Este o braha! Vino la noi acasa. Tatal lui
Isaac statea n pat. Febra disparuse miraculos, iar tusea se oprise. Sam uel se ap
ropie de patul lui si batrnul i spuse: - As mnca niste supa de pui. Samuel ncepu sa
plnga. ntr-o singura zi luase o viata si salvase o alta. Vestea despre tatal lui I
saac facu nconjurul ghetoului. Familiile altor muribunzi asediasera casa lui Samu
el," rugndu-l sa le dea din serul magic. i era imposibil sa faca fata cererilor. P
leca la doctorul Wal. Acesta auzise ce facuse Samuel, dar era sceptic. - Vreau s
a vad cu ochii mei, spuse el. Fa o fiola si o voi ncerca pe unul din pac ientii m
ei. Avea de unde sa aleaga, iar doctorul l alese pe cel care i se paru ca este ma
i ap roape de moarte. n douazeci si patru de ore, pacientul si reveni. Doctorul Wa
l se duse la grajdul unde Samuel si amenajase laboratorul si i spuse: - Merge, Sam
uel. Ai reusit. Ce ti doresti ca zestre? Samuel l privi si i raspunse obosit: - Un
cal. Anul 1868. a fost nceputul companiei Roffe si Fiii". Samuel si Terenia s-au
casatorit, iar zestrea primita de Samuel a constat din sa se cai si un laborator
mic, bine dotat. Samuel si largi sfera experimentelor. ncep u sa prepare medicame
nte din ierburi, iar n scurta vreme vecinii veneau doar la e l sa cumpere leacuri
pentru orice boala. Faima lui Samuel se raspndi. Celor care nu-si puteau permite
sa plateasca, Samuel le spunea: - Nu-i nimic. Luati-le oricum. Iar Tereniei i sp
unea: - Medicina exista pentru a vindeca oameni, nu pentru profit. Firma lui con
tinua sa se dezvolte si n curnd i putu spune Tereniei: - Cred ca a venit vremea sa
deschidem o mica spiterie unde sa vindem alifii, pra furi si alte lucruri pe lnga
retete. Pravalia a fost un succes de la nceput. Bogatii care refuzasera sa-l aju
te veneau acum la el sa-i ofere bani. - Vom fi parteneri, spuneau ei. Vom deschi
de un lant de magazine. Samuel discuta propunerea cu Terenia. - Ma tem de parten
eri. Este afacerea noastra. Nu-mi place ideea ca strainii sa s tapneasca o parte
din vietile noastre. Terenia era de acord. Pe masura ce afacerea se dezvolta si
se extindea n tot mai multe pravalii, oferte le de bani cresteau. Samuel continua
sa le refuze. Cnd socrul lui l ntreba de ce, S amuel replica: - Nu lasa niciodata
o vulpe mblnzita n cotetul de gaini. ntr-o zi i se va face foame . Dupa cum nfloreau
afacerile asa nflorea si casatoria dintre Samuel si Terenia. li se nascu cinci ba
ieti: Abraham, Joseph, Anton, Jan si Pitor. Dupa nasterea fieca rui copil Samuel
deschidea o noua spiterie, fiecare mai mare dect cea dinainte. L a nceput Samuel
angajase un om ca sa lucreze pentru el, apoi doi si n curnd avea de ja mai mult de
doua duzini. ntr-o zi Samuel primi vizita unui reprezentant guvernamental. - Vom
ridica unele restrictii referitoare la evrei, i spuse el lui Samuel. Am dor i sa
deschideti o spiterie n Cracovia. Si Samuel o facu. Trei ani mai trziu prosperase
ndeajuns pentru a-si construi prop ria cladire n Cracovia si pentru a-i cumpara T
ereniei o casa frumoasa n oras. n sfrs it Samuel si mplinise visul de a scapa din ghe
tou. Dar avea visuri care depaseau orasul. Pe masura ce baietii cresteau, Samuel
le angaja profesori si fiecare baiat nvata o limba straina diferita. - A nnebunit
, spunea soacra lui. A ajuns batjocura vecinilor, i nvata pe Abraham si Jan englez
a, pe Joseph germana, pe Anton franceza si pe Pitor italiana. Cu cine vor vorbi
ei? Nimeni de aici nu vorbeste limbile astea barbare. Baietii vor aju
nge sa nu se nteleaga ntre ei! Dar Samuel se multumea sa zmbeasca si i spunea rabdat
or: - Face parte din educatia lor. El stia cu cine vor vorbi baietii lui. Cnd aju
nsera adolescenti, baietii calatorisera deja, n mai multe tari mpreuna cu ta tal l
or. Cu fiecare calatorie Samuel punea bazele viitoarelor sale planuri. Cnd A brah
am mplini douazeci si unu de ani, Samuel aduna toata familia si o anunta: - Abrah
am va pleca sa traiasca n America. - America! striga mama Tereniei. E plina de sa
lbatici! Nu-ti voi da voie sa-l tr imiti acolo pe nepotul meu. Baiatul ramne aici
, unde e n siguranta. n siguranta. Samuel se gndi la pogromuri, la Aram si la uciga
sul mamei lui . - Va pleca n strainatate, declara Samuel hotart. Se ntoarse spre Ab
raham. Vei desch ide o fabrica n New York si vei raspunde de afacerile noastre di
n America. - Da, tata, i raspunse Abraham mndru. Samuel se ntoarse spre Joseph: - Cn
d vei mplini douazeci si unu de ani, vei pleca la Berlin. - Iar eu, spuse Anton,
voi pleca n Franta. La Paris, sper. - Ai grija cum te porti, mormai Samuel. Arien
ele de acolo sunt foarte frumoase. Se ntoarse spre Jan: - Tu vei pleca n Anglia. P
itor, cel mai mic, spuse entuziasmat: - Iar eu voi pleca n Italia, tata. Mai am m
ult de asteptat? Samuel rse si i raspunse: - Nu vei pleca n seara asta, Pitor. Va t
rebui sa astepti pna mplinesti douazeci si unu de ani. Si astfel toate s-au aranja
t. Samuel si nsoti fiii n aceste tari si i ajuta sa-si po rneasca fabricile si birou
rile. n urmatorii sapte ani aparura ramuri ale familiei Roffe n cinci tari straine
. Deveneau o dinastie, iar Samuel si avocatul sau aran jara n asa fel, nct fiecare
companie, desi independenta, era n acelasi timp subordon ata companiei - mama. -
Fara straini, l avertiza Samuel pe avocatul sau. Actiunile nu trebuie sa fie dect n
minile familiei. - Asa va fi, l asigura avocatul. Dar daca fiii tai nuvor putea v
inde actiunile, S amuel, cum vor reusi sa se descurce? Sunt convins ca vrei ca e
i sa traiasca conf ortabil. - Vom aranja sa traiasca n case frumoase. Vor avea sa
larii mari si conturi n banci , dar restul banilor trebuie investiti n afaceri. Da
ca vreodata vor dori sa vnda a ctiunile, hotarrea trebuie sa fie unanima. Majorita
tea actiunilor vor apartine fi ului meu cel mare si urmasilor lui. Vom ajunge ma
ri. Vom ajunge mai mari ca fami lia Rothschield. Peste ani profetia lui Samuel d
eveni realitate. Afacerile cresteau si prosperau. cu toate ca familia era foarte
mprastiata, Samuel si Terenia au avut grija sa ra mna ct mai unita posibil. Fiii s
e ntorceau acasa pentru zilele de nastere si sarbat ori. Vizitele erau mai mult d
ect ocazii festive. Baietii se retrageau cu tatal lo r si discutau afaceri. si ave
au propriul lor sistem de spionaj. Cnd unul dintre ei auzea despre un nou medicam
ent, trimitea n graba curieri celorlalti si ncepeau sa -l fabrice singuri, fiind a
stfel tot timpul naintea concurentei. Cu timpul baietii s-au casatorit si au avut
copii, daruindu-i nepoti lui Samuel. Abraham plecase n America n 1891. Sapte ani
mai trziu se casatori cu o americanca si n 1905 se nascu primul nepot al lui Samue
l, Woodrow, al carui fiu se va numi S am. Joseph se casatori cu o nemtoaica si e
a i nascu doi copii, un baiat si o fata, An na. Anna se casatori cu germanul Walt
her Gassner. n Franta, Anton se nsura cu o fr antuzoaica cu care avu doi baieti. U
nul se sinucise. Celalalt se casatori si avu o fata, Hlne. Ea se marita de mai mul
te ori, dar nu avu nici un copil. Jan, la Lo ndra, se casatori cu o englezoaica.
Singura lor fiica se marita cu un baronet nu mit Nichols si avu un fiu pe care
l-au botezat Alee. La Roma, Pitor se nsura cu o italianca, si ea i nascu un baiat
si o fata. Cnd fiul lui la rndul sau se casatori , sotia i-o darui pe Simonetta, c
are se ndragosti si se casatori cu un tnar arhite ct, Ivo Palazzi. Acestia erau ur
masii lui Samuel si ai Tereniei.
Samuel trai destul timp pentru a vedea cum se schimba lumea. Marconi crea telegr
aful, iar fratii Wright si-au lansat primul aeroplan la Kitty Hawk. Afacerea Dr
e yfus capta atentia tuturor, iar amiralul Peary ajunse la Polul Nord. Modelul T
a l lui Ford intra n productie; aparura lumina electrica si telefonul. n domeniul
me dicinii microbii care produceau tuberculoza, tifos, malarie au fost izolati
si mb lnziti. Roffe si Fiii" la mai putin de o jumatate de secol dupa ce fusese fo
ndat, deveni un imperiu multinational care nconjura globul. Samuel si un cal amart
au creat o dinastie. Cnd Elizabeth termina de citit Cartea, poate pentru a cince
a oara, o puse napoi n d ulapul ei de sticla. Nu mai avea nevoie de ea. Era o part
e din ea, asa cum Cartea devenise o parte di n viata ei. Pentru prima data n viat
a, Elizabeth stia cine era si de unde venise. Capitolul 12 La cea de-a cincispre
zecea aniversare a zilei ei de nastere, n al doilea trimestr u din primul an de l
a pension, Elizabeth l ntlni pe Rhys Williams. Venise la scoala sa-i aduca un cadou
din partea tatalui ei. - A vrut sa vina personal, i explica Rhys, dar a trebuit
sa plece. Elizabeth ncerca sa-si ascunda dezamagirea, nsa Rhys observa imediat. Tr
istetea si durerea care i se citeau pe chip l-au emotionat. Sub imboldul momentu
lui o ntreb a: Ce zici daca noi doi am lua cina mpreuna? O idee groaznica, se gndi
Elizabeth. Se vedea intrnd cu el ntr-un restaurant: el, i ncredibil de atra-gator
si curtenitor, iar ea cu proteza pentru dantura sidurdul ie. - Multumesc, nu, sp
use ea batoasa. Am de... denvatat. Dar Rhys refuza sa accepte raspunsul ei. si ami
ntide zilele lui de nastere petrec ute n singuratate. Ceru permisiunea directoare
i de a o lua pe Elizabeth n oras. Se urcara n masina lui Rhys si pornira spre aero
port. - Neuchtel e n cealalta directie, spuse Elizabeth. Rhys o privi si o ntreba c
u pref acuta inocenta: - Cine a spus ca mergem la Neuchtel? - Unde mergem? - La M
axim. Este singurul loc n care poti sa-ti sarbatoresti cei cincisprezece an i. Au
zburat la Paris ntr-un avion particular si aupetrecut o seara superba. Cina a fo
st excelenta. A nceput cu pat de foie gras, trufandale, supa de homar, rata l'or a
nge, gustoasa si crocanta, apoi salata speciala Maxim si s-a terminat cu sampan
ie si tort. Rhys o plimba cu masina pe Champs-Elyses si s-au ntors n Elvetia trziu,
aproape de miezul noptii. A fost cea mai placuta seara pe care Elizabeth o trais
e vreodata. Rhys reusise s a o faca sa se simta interesanta si frumoasa si fuses
e o experienta de neuitat p entru ea. Cnd Rhys o lasa la scoala ea i spuse: - Nu s
tiu cum sa-ti multumesc. Eu... niciodata nu m-am simtit att de bine. - Multumeste
-i tatalui tau, zmbi Rhys. A fost ideea lui. Dar Elizabeth stia ca nu e adevarat.
Ajunse la concluzia ca Rhys Williams este cel mai minunat barbat pe care l ntlnise
pna atunci. Si fara ndoiala cel mai atragator. n noaptea aceea se culca gndindu-se
l a el. Apoi se scula si se aseza la masa mica de la fereastra. Lua o foaie de hr
ti e, un creion, si scrise: Doamna Rhys Williams. Ramase mult timp privind cu oc
hii pierduti aceste cuvinte. Rhys ntrziase cu douazeci si patru de ore de la ntlnire
a cu o actrita frantuzoaica s plendida, dar nu-si facea probleme. Au ajuns la ac
elasi Maxim si ntr-un fel Rhys nu putu sa nu se gndeasca ca seara petrecuta cu Eli
zabeth fusese mult mai interes anta. Era o persoana care va trebui luata n consid
eratie, ntr-o zi. Elizabeth nu stiu niciodata cine era mai raspunzator de schimba
rea care ncepu n ea - Samuel sau Rhys Williams, nsa deveni mult mai atenta cu ea nsa
si. i scazu pofta de amnca ncontinuu, iar corpul i deveni zvelt si mladios. ncepura s
a-i placa sportur ile si parca nici scoala nu i se mai parea att de groaznica. Fa
cu un efort si se m
prieteni cu celelalte fete. Nu le venea sa creada. O invitasera deseori pe Eliza
beth la petrecerile lor tinute n pijama, dar ea le refuzasentotdeauna. Pe neastep
t ate, aparu la una din ele, ntr-o seara. Petrecerea se desfasura ntr-o camera loc
uita de patru fete si cnd Elizabeth si facu intrarea, camera era ticsita de cel pu
tin doua duzini de baieti, toti n pijamale sau halate. Una dintre fete si ridica o
chii si exclama: - Uite cine a venit! Faceam pariu ca nu vei aparea. - Sunt... s
unt aici. n aer se simtea aroma ntepatoare a tigarilor. Elizabeth stia ca multe fe
te fumeaza marijuana, dar ea nu ncercase niciodata. Gazda, o frantuzoaica pe nume
Rene Tocar , veni spre ea, tragnd dintr-o tigara scurta si groasa. Trase adnc n pie
pt, apoi io ntinse lui Elizabeth: - Fumezi? Era mai degraba o afirmatie dect o ntre
bare. - Binenteles, minti Elizabeth. Lua tigara, ezita un moment, apoi o puse ntre
buze si trase din ea. Simti cum fat a i se nverzeste, plamnii se revolta, dar reu
si sa zmbeasca si sa rosteasca: - Placut. n clipa n care Rene se ntoarse, Elizabeth s
e prabusi pe o canapea. Pentru un moment i se paru ca ameteste, apoi i trecu. De
dragul experientei mai trase un fum. ncepu sa se simta curios de usoara. Elizabet
h auzise si citise despre efectele mariju anei. Se presupunea ca te scapa de inh
ibitii, te face sa te simti alt om. Mai tr ase un fum adnc n piept si simti o senz
atie de plutire, de parca ar fi fost pe o a lta planeta. Putea sa vada fetele di
n camera si sa le auda vorbind, nsa imaginea era estompata, iar sunetele vocilor
le auzea n surdina si de foarte departe. Lumi nile pareau foarte puternice si nchi
se ochii. n acel moment ncepu sa pluteasca n spa tiu. O senzatie foarte placuta. Se
vedea pe sine nsasi purtata de curent deasupra acoperisului scolii, sus, tot mai
sus, peste Alpii nzapeziti ntr-o mare de nori p ufosi. Cineva i striga numele, adu
cnd-o pe pamnt. Deschise ochii cu parere de rau. Rene o privea ngrijorata. - Te simt
i bine, Roffe? Elizabeth i zmbi fericita, multumita, si i raspunse destul de neclar
: - Ma simt minunat! Si n starea de euforie n care se gasea, marturisi: n-am mai f
um at niciodata marijuana. Rene se holba la ea. - Marijuana! Asta-i o Gauloise. D
e cealalta parte a satului era scoala baietilor, iar colegele lui Elizabeth se f
urisau la ntlniri cu oriceprilej. Nu vorbeau dect despre baieti. Despre corpul lor
, despre marimea penisului, despre ce le permiteau baietilor sa le faca si ce le
faceau ele. Cteodata lui Elizabeth i se parea ca e nchisa ntr-o scoala plina de ni
mfomaniace demente. Viata sexuala era obsesia lor. Unul din jocurile lor prefer
a te se numea frolage. O fata se dezbraca complet si se ntindea pe spate pe pat n
timp ce o alta fata o mngia de la sni la coapse. Rasplata era o prajitura cumparata
din sat. Zece minute de frolage nsemna o prajitura. La sfrsitul celor zece minute
fata de obicei avea un orgasm, dar daca nu, cea care administra froage-ul conti
nua si cstiga o bucata n plus. Un alt divertisment sexual mult apreciat se gasea n
salile de baie. Scoala era fo arte mare, cu bai vechi care aveau dusuri flexibi
le de mna ce puteau fi scoase di n crligul din perete. Fetele stateau n cada, dadea
u drumul la dus si apoi n timp ce apa calda tsnea afara si mpingeau capatul dusului n
tre picioare si l frecau ncet nain e si napoi. Elizabeth nu ngaduia nici froage-ul, n
ici capul dusului, nsa necesitatile ei sexua le deveneau tot mai puternice. Cam p
e vremea asta facu o descoperire cutremurato are. Una din profesoarele lui Eliza
beth era o tnara mica de statura, subtire si se num ea Chantal Harriot. Nu mplinis
e nca treizeci de ani si arata ca o scolarita. Era f oarte draguta si cnd zmbea dev
enea chiar frumoasa. Era cea mai simpatica dintre p rofesoare, iar Elizabeth se
simtea foarte legata de ea. Ori de cte ori Elizabeth era nefericita se ducea la d
omnisoara Harriot si i spunea problemele ei. Domnisoa
ra Harriot stia sa asculte. Lua mna lui Elizabeth, o mngia, i dadea sfaturi si o cea
sca de ciocolata. Elizabeth se simtea imediat mult mai bine. Domnisoara Harriot
preda franceza si de asemenea un curs de moda, n care punea ac centul pe stil, p
e armonia culorilor si mai ales pe importanta accesoriilor. - Sa nu uitati fetel
or, le spunea ea, cele mai elegante rochii din lume arata ja lnic daca nu aveti
accesoriile necesare. Accesorii" era cuvntul de ordine al domnisoarei Harriot. Cnd
Elizabeth zacea n baie, se trezea gndindu-se la domnisoara Harriot, la privirea e
i atunci cnd stateau de vorba, la felul cum i mngia mna tandru si cu blndete. Cnd Eliza
beth se afla la alte cursuri, mintea i zbura tot la domnisoara Harriot am intindu
-si momentele cnd profesoara o mbratisa, consolnd-o si atingndu-i snii. La ncep ut, El
izabeth crezu ca aceste atingeri sunt ntmplatoare, dar erau tot mai frecvent e, si
de fiecare data domnisoara Harriot o privea ntrebator de parca ar fi astept at u
n raspuns. n mintea ei Elizabeth si-o imagina pe domnisoara Harriot cu sni fru mos
i, picioare lungi si se ntreba oare cum arata goala. Si atunci mintea lui Eliz ab
eth pricepu adevarul surprinzator. Era lesbiana. Nu o interesau baietii pentru c
a i placeau fetele. Nu prostutele care erau colege le ei de clasa, ci o persoana
sensibila si ntelegatoare cum era domnisoara Harri ot. Elizabeth si imagina un tab
lou n care ele doua erau n pat tinndu-se de mna si mngi du-se. Elizabeth citise si auz
ise destule despre ele ca sa stie ca viata nu le e ra usoara. Societatea nu le a
ccepta. Lesbienele erau considerate o crimampotriva naturii. Dar ce era asa de mo
nstruos, se ntreba Elizabeth, daca iubeai pe cineva cu tandrete si din adncul sufl
etului? Avea vreo importanta daca era un barbat sau o femeie? Nu dragostea n sine
era cea care conta? Era mai bine sa ai o casatorie heterosexuala lipsita de iub
ire dect una homosexuala plina de ntelegere? Elizabeth se gndi ct de ngrozit va fi ta
tal ei cnd va afla adevarul despre ea. Ei bi ne, va face fata. Va trebui sa-si re
gndeasca viitorul. Nu va avea niciodata o via ta normala precum celelalte fete, u
n sot si copii. Oriunde va merge, va fi ntotde auna aratata cu degetul, traind la
marginea societatii. Ea si domnisoara Harriot - Chantal - vor gasi un mic apart
ament undeva sau poate o casuta. Elizabeth o v a decora superb n culori pastel, c
u toate accesoriile potrivite. Vor avea mobila frantuzeasca, eleganta, tablouri
dragute. Tatal ei o va ajuta - nu, nu trebuie s a se astepte la ajutor din parte
a tatalui ei. Mai mult ca sigur ca nu-i va mai v orbi niciodata. Elizabeth se gnd
i la garderoba ei. Chiar daca era lesbiana era hotarta sa nu se mbr ace ca ele. Fa
ra pantaloni, costume sau palarii barbatesti. Acestea erau pentru femeile schilo
dite sufleteste precum clopoteii leprosilor. Ea va arata ct mai fem inina. Elizab
eth lua hotarrea sa devina o bucatareasa excelenta pentru a-i pregati domni soare
i Harriot -Chantal - mncarurile preferate. si imagina cum ele doua vor fi n ap arta
mentul lor sau ntr-o casa mica, delectndu-se cu o cina pe care ea, Elizabeth, o pr
egatise. Mai nti supa de praz si cartofi, apoi o salata, pe urma poate, crevet i s
au homar, iar la sfrsit nghetata pentru desert. Dupa cina se vor ntinde pe podea n f
ata focului din camin, privind cum cad fulgii de zapada. Fulgi de zapada. Dec i
va fi iarna. Elizabeth refacu rapid meniul. n loc de supa de praz cu cartofi va p
regati una de ceapa. Iar desertul va fi un sufleu. Va trebui sa nvete cum sa-l pr
egateasca. Apoi ele doua se vor aseza n fata focului si si vor citi poezii. T.S. E
liot sau poate V.J.Rajadhon. Timpul este dusmanul iubirii, Hotul care scurteaza
Toate clipele noastre nsorite. Atunci nu am nteles De ce ndragostitii si masoara fer
icirea n zile, nopti si ani, Pentru ca iubirea nu se poate masura dect n bucurii, s
uspine si lacrimi. Oh, da, Elizabeth vedea anii lungi pe care ele doua i vor petr
ece mpreuna, iar tre cerea timpului facea ca aceasta imagine sa se topeasca ntr-o
lumina aurie, stralu citoare. Elizabeth adormise.
Elizabeth asteptase sa se ntmple ceva, dar cnd se ntmpla o lua prin surprindere. ntr-o
noapte se trezi auzind cum cineva intra n camera ei si nchide usa ncet. Elizabeth
deschise ochii. Vazu o umbra miscndu-se n lumina lunii si venind spre ea. O raza c
azu pe chipul domnisoarei Harriot - Chantal. Inima lui Elizabeth ncepu sa bata c
u putere. Chantal sopti: - Elizabeth! Stnd lnga pat si dezbraca halatul. Nu avea ni
mic pe dedesubt. Elizabeth nghiti n sec. Se gndise deseori la acest moment, dar acu
m, cnd venise clipa hotartoare, intra n p anica. De fpt, nu stia exact ce ar trebui
sa faca si cum. Nu vroia sa se faca de rs n fata femeii pe care o iubea. - Privest
e-ma, i ordona Chantal cu glas ragusit. Elizabeth se supuse. Privirea ei hoinari
pe trupul gol al lui Chantal. n carne si oase nu era chiar ceea ce-si imaginase E
lizabeth. Snii aratau ca niste mere ofilite si atrnau putin. Avea pntecele umflat,
iar sezutu l parea - Elizabeth nu gasi alt cuvnt - suspendat. Dar nu asta era imp
ortant. Conta ce se afla nauntru, sufletul unei femei curajoas e care ndrazneste s
a fie diferita de toti ceilalti, care nfrunta ntreaga lume si vr ea sa-si petreaca
restul vietii mpreuna cu Elizabeth. - Da-te mai ncolo, mon petit ange, sopti ea.
Elizabeth facu cum i se spuse, iar p rofesoara se baga n pat lnga ea. Mirosea pute
rnic, a nmor-mntare. Se ntoarse spre Elizabeth, o mbra tisa si i spuse: - Oh, chrie, ct
de mult am visat acest moment. Si o saruta pe Elizabeth pe buze, f ortndu-si lim
ba n gura ei, gemnd des si zgomotos. Era fara ndoiala cea mai neplacuta senzatie pe
care Elizabeth o traise vreodata. Ramase nemiscata din cauza socului. Degetele
lui Chantal - ale domnisoarei Harri ot - se plimbau pe corpul lui Elizabeth strngn
du-i snii, miscndu-se ncet pe abdomenul ei pna la coapse. Si tot timpul buzele ei er
au pe gura lui Elizabeth, salivnd ca un animal. Deci asta era. Venise momentul ma
gic. Daca ne vom contopi, tu si cu mine, mpreun a vom face un univers care sa cla
tine stelele si sa cutremure cerul. Minile domnisoarei Harriot se miscau n jos, mngi
nd coapsele lui Elizabeth, ajungnd la locul dintre picioare. Repede Elizabeth ncer
ca sa-si evoce imaginea cinei la lum ina lumnarilor, a sufleului, a serilor petre
cute n fata focului din camin si a ani lor de fericire pe care i vor petrece mpreun
a; dar fara succes. Mintea si corpul e i se mpotriveau; si simtea corpul violat. D
omnisoara Harriot gemu: - Oh, chrie, vreau sa fac dragoste cu tine. Si tot ce Eli
zabeth gasi sa-i raspunda a fost: -Avem o problema. Una din noi nu are accesorii
le necesare. Elizabeth ncepu sa rda si sa plnga isteric, regretnd frumoasa imagine c
u lumnari care murise si chicotind pentru ca era sanatoasa, normala si tocmai afl
ase ca este u n om liber. A doua zi Elizabeth ncerca vrful dusului. Capitolul 13 n
vacanta de Pasti din ultimul ei an de scoala, cnd mplinea optsprezece ani, Elizab
eth pleca la vila din Sardinia sa petreaca zece zile. nvatase sa conduca si pentr
u prima data era libera sa exploreze insula dupa bunul ei plac. Se plimba de-a
l ungul plajei si vizita micile sate de pescari. nota n piscina din vila, sub soar
el e cald al Mediteranei, iar noaptea ramase n pat ascultnd sunetele triste ale vnt
ulu i care trecea printre stnci. Se duse la un carnaval n Tempio, la care tot satu
l se mbracase n costume nationale, traditionale. Ascunse de mastile de domino, fet
ele i invitau pe baieti sa danseze, si toata lumea se simtea libera sa faca lucru
ri p e care cu alta ocazie nu ar fi ndraznit sa le faca. Un baiat putea sa-si nchi
puie ca stia cu cine facuse dragoste n acea seara, nsa n dimineata urmatoare nu mai
era sigur. Pleca cu masina pna la Punta Murra si urmari cum oamenii frigeau iezi
la focuri n aer liber. Localnicii i-au oferit seada, un aluat cu brnza de capra s
i acoperit c
u miere fierbinte. Bau deliciosul selememont, vinul alb al regiunii, care nu put
ea fi baut n alta parte a lumii fiind prea delicat pentru a fi transportat. Unul
din locurile pe care i placea sa le viziteze era hanul Leul rosu din Porto C erv
o. Un mic local la subsol, cu zece mese si un bar demodat. Elizabeth boteza acea
scurta vacanta Zilele Baietilor. Fii de bogatasi roiau n ju rul ei, invitnd-o la n
ot, calarie si petreceri. Era prima miscare din ritualul mper echerii. - Toti sun
t numai buni de nsuratoare, o asigura tatal ei. Pentru Elizabeth toti erau niste
cretini. Beau prea mult, vorbeau prea mult si o mngiau nendemnateci. Era sigura ca n
u o doreau pentru ea nsasi, pentru ca ar putea f i inteligenta sau frumoasa, ci p
entru ca era o Roffe, mostenitoarea unei dinasti i. Lui Elizabeth nici nu-i trec
ea prin cap ca se facuse o frumusete, era mai uso r de crezut n adevarul trecutul
ui dect n imaginea din oglinda. Baietii beau si mncau cu ea si ncercau s-o atraga n p
at. Simteau ca Elizabeth este virgina si o anumita aberatie a orgoliului masculi
n l facea pe fiecare baiat sa a junga la concluzia ca daca o va scapa pe I Elizab
eth de virginitate, ea se va ndragosti nebuneste de el si va fi sclava l ui pentr
u totdeauna. Refuzau sa renunte. Oriunde o invitau pe Elizabeth serile s e termi
nau la fel. - Hai sa ne culcam mpreuna. Si ntotdeauna ea i refuza politicos. Nu sti
au ce sa mai creada despre ea. Stiau ca este frumoasa, deci credeau ca e o proas
ta. Nu le trecuse prin cap ca ar putea fi mai inteligenta dect ei. Cine a m ai au
zit ca o fata sa fie si frumoasa si inteligenta? Asa ca Elizabeth continua sa ia
sa n oras cu baieti ca sa-i faca placere tatalui e i, dar toti o plictiseau. Rhys
Williams aparu la vila, iar Elizabeth ramase surprinsa de ct de ncntata si fer ici
ta era sa-l vada din nou. Era chiar si mai atragator dect si amintea ea. Rhys paru
bucuros sa o ntlneasca. - Ce s-a ntmplat cu tine? - Nu nteleg! - Te-ai uitat n oglind
a n ultimul timp? - Nu, spuse Elizabeth rosind. El se ntoarse spre Sam. - Daca bai
etii nu sunt toti surzi, prosti sau orbi, am o presimtire ca Liz nu va ramne mult
timp cu noi. Noi! Lui Elizabeth i placu sa-l auda vorbind asa. Ramase n preajma l
or ct mai mult timp, servindu-le bauturi, facndu-le mici comisioane, fericita doar
sa-l priveasc a pe Rhys. Cteodata uitau de ea si ncepeau sa discute despre afacer
i. Elizabeth as culta fascinata. Vorbeau despre fuziuni, fabrici noi, produse ca
re au avut succe s si altele care au dat gres. Vorbeau despre concurenta, strate
gii si contrastra tegii. Toate i se pareau infernal de complicate. ntr-o zi, pe cn
d Sam lucra n camera din turn, Rhys o invita la prnz. l lua cu ea la L eul rosu si
vazu cum i fulgera cu privirea pe cei de la bar. Se minuna ct de natur al se purta
Rhys. Se simtea n elementul lui oriunde s-ar fi aflat. Auzise o expre sie n spani
ola pe care nu o ntelesese pna acum, cnd l privea pe Rhys. Un om liber n pr opria-i p
iele. Erau asezati la o masa din colt,, acoperita cu o pnza ecosez rosu cu alb, mn
cau mu saca de cartofi, beau bere si povesteau. Rhys o ntreba cum mai merge scoal
a. - Nu e chiar asa de rau, marturisi Elizabeth. nvat ct de putine stiu. Rhys zmbi.
- Putini ajung att de departe. Termini n iunie, nu-i asa? Elizabeth se ntreba de u
nde stie. - Da. - Te-ai gndit ce vei face apoi? O ntrebare pe care si-o pusese si
ea de mai multe ori. - Nu. Nu prea. - Nu vrei sa te mariti? Pentru o secunda ini
ma lui Elizabeth nceta sa mai bata. nsa si dadu seama ca e o ntr ebare generala.
- nca nu am gasit pe nimeni. si aminti de domnisoara Harriot si de serile placute n
fata focului, de fulgii de zapada si o pufni I rsul. - -Secret? - Secret! Ar fi
vrut sa-i poata spune, dar nu-l cunostea ndeajuns. Adevarul era, si dadu sea ma El
izabeth, ca de fapt nu-l cunostea deloc pe Rhys. Era un strain fermecator s i bi
ne facut, caruia i se facuse odata mila de ea si o dusese la Paris cu ocazia une
i zile de nastere. Stia ca avea o minte sclipitoare si ca tatal ei se baza p e i
nteligenta lui. Dar nu stia nimic despre viata lui personala sau despre felul lu
i de a fi. Urmarindu-l Elizabeth simti ca este un barbat cu mai multe fete, c a
emotiile pe care le scoate la iveala le ascund pe cele adevarate si se ntreba d a
ca cineva ajunsese sa-l cunoasca. Rhys Williams a fost responsabil pentru faptul
ca Elizabeth si-a pierdut virgini tatea. Ideea de a se culca cu un barbat i se
paru din ce n ce mai interesanta. n parte da torita unei puternice nevoi fizice ca
re cteodata o surprindea pe neasteptate si o purta pe valurile nemplinirii, o dure
re surda care nu o parasea. Dar mai era si curiozitatea, dorinta de a sti cum e.
Binenteles, nu se putea culca cu oricine. T rebuia sa fie cineva deosebit, cinev
a care sa-i fie drag, cineva caruia sa-i fie draga. ntr-o smbata seara tatal lui E
lizabeth organiza o petrecere la vila. - Pune-ti cea mai frumoasa rochie, i spuse
Rhys, ! vreau sate prezint tuturor. Emotionata, Elizabeth se considerase parten
era lui hys. Cnd acesta aparu, avea ln ga el o frumoasa blonda, o printesa italian
a. Elizabeth se simti att de jignita s i tradata, nct parasi petrecerea la miezul -
noptii si se culca cu un pictor rus, barbos si beat, numit Vassilov. Toata ntmpla
rea a fost de scurta durata si dezastruoasa. Elizabeth era prea nervoa sa si Vas
silov prea beat nct ei i se paru ca totul nu avea nici nceput, nici mijloc , nici c
apat. Preludiul a constat din Vassilov dndu-si jos pantalonii si lasndu-s e moale
pe pat. n acel moment Elizabeth fu foarte tentata sa o ia la goana nsa era hotarta
sa-l pedepseasca pe Rhys pentru perfidia lui. Se dezbraca si se tr spre pa t. O cl
ipa mai trziu, fara nici un avertisment, Vassilov era deja n ea. O senzatie ciudat
a. Nu era ceva neplacut, dar nici nu se cutremura pamntul. Simti cum trupu l lui
Vassilov tremura brusc si peste o secunda sforaia deja. Elizabeth ramase n tinsa,
dezgustata de ea nsasi. i venea greu sa creada ca s-au scris poezii si car ti des
pre asa ceva. Se gndi la Rhys si i veni saplnga. n liniste, se mbraca si pleca acasa.
Cnd pictorul i telefona a doua zi dimineata, ! Elizabeth o ruga pe menajera sa-i
s puna ca nu e acasa. A doua zi se ntorcea la scoala. Pleca napoi ntr-un avion al c
ompaniei nsotita de tatal ei si de Rhys. Avionul, con struit pentru a transporta
o suta de pasageri, fusese transformat ntr-o nava de lux. Avea doua dormitoare ma
ri sifrumos decorate, fiecare cu o baie dotata cu c ele necesare, un birou confo
rtabil, o sufragerie n-mijlocul "avionului, plina d e tablouri si o mica bucatari
e. Elizabeth se gndea la acest avion ca la covorul f ermecat al tatalui ei. Cei d
oi barbati au discutat despre afaceri mai tot drumul. Cnd Rhys facu o pauza, el s
i Elizabeth au jucat o partida de sah. Reusi sa cstige Rhys i spuse: - Sunt profun
d impresionat. Elizabeth rosi de placere. Ultimele luni ale scolii au trecut foa
rte repede. Venise vremea sa se gndeasca la viitorul ei. si aminti de ntrebarea lui
Rhys. Stii ce vrei sa faci cu viata ta? nc a nu era sigura. Dar din cauza lui Sa
rriuel, Elizabeth era fascinata de afaceril e familiei si stia ca si-ar fi dorit
sa participe la ele. nca nu-si dadea seama c um. Poate, la nceput, l-ar fi putut
ajuta pe tatal ei. Nu uitase ce i se spusese despre mama ei, ce gazda minunata f
usese ea, ct de nepretuita a fost pentru tatal ei. Va ncerca sa ia locul mamei ei.
Acesta va fi nceputul. Capitolul 14 Mna ambasadorului suedez i framnta sezutul n tim
p ce Elizabeth se straduia sa-l igno
re, dansnd n jurul camerei, zmbind, ochii ei examinnd expert oaspetii mbracati elegan
t, orchestra, servitorii n livrea, bufetul ncarcat de mncaruri exotice si vinuri a
l ese, si si zise cu satisfactie: Este o serata reusita. Se aflau n sala de dans a
proprietatii lor din Long Island. Erau prezenti peste d oua sute de invitati, t
oti importanti pentru firma Roffe si Fiii". Elizabeth deve ni constienta ca amba
sadorul si lipea corpul de al ei, ncercnd sa o excite. i atinse urechea cu limba sop
tindu-i: - Esti o dansatoare minunata. - Si dumneavoastra, i raspunse Elizabeth c
u un zmbet, apoi gresi pasul si l calca p e degetele de la picior cu tocul ascutit
al pantofului. Ambasadorul tipa de dure re, iar Elizabeth exclama chinuita de r
emuscari: - mi pare rau, domnule ambasador. Dati-mi voie sa va ofer o bautura. l p
arasi si si croi drum spre bar, trecnd eleganta printre oaspeti, privind atenta n j
ur, controlnd ca totul sa fie n ordine. Perfectiune - asta era ceea ce-si dorea ta
tal ei. Elizabeth organizase deja apro ape o suta de astfel de serate, dar nca nu
nvatase sa se relaxeze. Fiecare dintre ele era un eveniment deosebit, o premiera
, cu o multime de lucruri care puteau s a nu reuseasca. Si cu toate astea niciod
ata nu se simtise mai fericita. Visul ei din copilarie de a se apropia de tatal
ei, de a-l face sa aiba nevoie de ea, de venise realitate. Acceptase sa se adapt
eze faptului ca nevoile lui erau imperson ale, ca valoarea ei pentru el se baza
pe ct de mult putea contribui la succesul c ompaniei. Acesta era singurul criteri
u dupa care Sam Roffe judeca oamenii. Eliza beth reusise sa umple golul care se
crease dupa moartea mamei ei. Devenise gazda petrecerilor, pe care le dadea tata
l ei. Dar pentru ca Elizabeth era o fata foa rte inteligenta devenise mai mult d
ect att. Participa la ntlnirile de afaceri ale lu i Sam, n avioane, n hoteluri din str
ainatate, n fabrici, la ambasade si palate. l ur marea pe tatal ei cum si exercita
puterea, punnd n joc miliarde de dolari pentru a cumpara si a vinde, pentru a demo
la si a construi. Roffe si Fiii'' era un imens c orn al abundentei si Elizabeth
observa cum tatal i lasa pe prietenii firmei sa di spuna de belsugul acesteia si
cum le refuza orice marinimie dusmanilor. Era o lu me fascinanta, plina de oamen
i interesanti, iar Sam Roffe i domina pe toti. n timp ce Elizabeth examina sala de
dans, l vazu pe Sam stnd la bar, sporovaind cu Rhys, un prim ministru si un senat
or din California. Tatal ei o vazu si i facu cu mna. ndreptndu-se spre ei si aminti d
e un anumit moment, cu trei ani n urma, cnd ncep se ! totul. Elizabeth se ntorsese a
casa chiar n ziua absolvirii. Acasa, n acel moment nsemna apa rtamentul din Beekman
Palace n Manhattan. Rhys era acolo mpreuna cu tatal ei. Eliz abeth stia ca va fi
prezent. Purta imagini ale chipului sau n locuri secrete ale memoriei si, ori de
cte ori se simtea singura, deprimata sau descurajata, le scot ea la iveala ncalzin
du-se la vederea lor. La nceput totul i se paruse fara speran ta. O scolarita de
cincisprezece ani I si un barbat de douazeci si cinci. Acei z ece ani puteau la
fel de bine sa fie si o suta. Dar, printr-o minunata alchimie matematica, la opt
sprezece ani diferenta i se parea mai putin importanta. Era c a si cum ea mbatrnea
mai repede dect Rhys, ncercnd sa-l ajunga din urma. Amndoi barbatii se ridicara n pi
cioare cnd ea intra n biblioteca unde discutau aface ri. Tatal ei spuse neatent: -
Elizabeth! Ai sosit acum? - Da. - Aha. Deci scoala s-a terminat? - Da. - Bine.
Si la att se redusese primirea ei. Rhys veni spre ea zmbind. Parea sincer bucuros
sa o vada. - Arati minunat, Liz. Cum a fost absolvirea? Sam ar fi vrut sa fie pr
ezent, dar nu a reusit sa-si faca timp. i spunea ceea ce tatal ei ar fi trebuit s
a-i spuna. Elizabeth era furioasa pe ea nsasi pentru ca se simtea ndurerata. Nu pe
ntru ca tat al ei nu ar fi iubit-o, si spunea ea, ci pentru ca el era dedicat une
i lumi din c are ea nu facea parte. El ar fi acceptat cu siguranta un fiu n aceas
ta lume; o fa ta i se parea straina. Nu intra n planurile firmei.
- V-am ntrerupt, spuse ea, ntorcndu-se spre usa. - Asteapta putin, spuse Rhys. Se nt
oarse spre Sam. Liz a venit acasatocmai la timp . Ne poate ajuta la dineul de smba
ta seara. Sam si ntoarse privirile spre Elizabeth, studiind-o obiectiv, evalundu-i
posibilele merite. Semana cu mama ei. Avea aceeasi frumusete, aceeasi eleganta n
aturala. U n licar de interes aparu n ochii lui Sam. Pna acum nu-i trecuse prin ca
p ca fiica lui ar putea fi un bun de pret pentru Roffe si Fiii". - Ai o rochie d
e seara? Elizabeth l privi surprinsa: - Eu... - N-are importanta. Du-te si cumpar
a-ti una. Stiicum sa organizezi un dineu? Elizabeth nghiti n sec si spuse: - Binent
eles. Nu era acesta avantajul de a urma cursurile unui pension n Elvetia? Te nvata
u cum sa te porti n societate. - Binenteles ca stiu cum sa organizez un dineu. - n
regula. Am invitat un grup din Arabia Saudita. Vor fi cam... se ntoarse spre Rhys
. Rhys i zmbi lui Elizabeth spunnd: - Patruzeci. Cu ctiva mai multi sau mai putini.
- Lasati totul n seama mea, spuse Elizabeth plina de ncredere. Dineul a fost un cu
mplit dezastru. Elizabeth instruise bucatarul sa pregateasca crabi pentru primul
fel de mncare, urmat de cassoulets, I servit cu vinuri vechi. Din nefericire n ca
ssoulets se I afla carne de porc, iar arabii nu s-au atins ni ci de crustacee, n
ici de carnea de porc. Si nu beau nici bauturi alcoolice. Oas petii se holbau la
felurile de mncare, fara sa mannce nimic. Elizabeth, asezata n capul mesei, fata n
fata cu tatal ei, ngheta de rusine,murind pe dinauntru. Rhys Williams a fost cel
care a salvat seara. ! Disparu n birou pentru cteva momen te si vorbi la telefon.
Apoi se ntoarse n salon si distra oaspetii cu povesti amu zante, n timp ce servitor
ii au nceput sa curete masa. n scurt timp, un convoi de camionete s-a oprit n fata
casei si ca printr-un mirac ol, pe masa au aparut o multime de noi feluri de mnca
re. Cus - cus, miei en broc hette, orez, platouri cu pui fripti si cu peste, urm
ate de bomboane, brnza si fru cte proaspete. Toata lumea mnca cu pofta, cu excepti
a lui Elizabeth. Era att de ne cajita, ca nu putea nghiti nimic. De fiecare data cn
d ridica ochii spre Rhys, aces ta se uita la ea cu o privire conspirativa. Eliza
beth n-ar fi putut spune de ce, dar se simtea umilita de faptul ca Rhys nu numai
ca asistase la esecul ei, dar o si salvase. Cnd seara se termina si ultimul dint
re oaspeti plecase cu parere de rau, era aproape dimineata. Elizabeth, Sam si Rh
ys se aflau n sufragerie. Rhys t urna niste brandy.' Elizabeth inspira adnc si se n
toarse spre tatal ei. - mi pare rau pentru dineu. Daca nu ar fi fost Rhys... - Su
nt convins ca vei reusi mai bine data viitoare, spuse Sam categoric. Si Sam avu
dreptate. ncepnd cu acel moment, cnd Elizabeth organiza un dineu sau o p etrecere,
fie ca era pentru patru persoane sau pentru patru sute, studia oaspeti i, afla c
e le place si ce nu le place, ce mncau, ce beau, si ce fel de distracti i le plac
eau cel mai mult. Tinea un catalog cu dosare referitoare la fiecare per soana. O
aspetii erau flatati sa descopere ca vinul lor preferat, sau whisky-ul s i trabu
cele favorite erau oferite la masa, iar Elizabeth era capabila sa discute despre
munca lor n cunostinta de cauza. Rhys era prezent la cea mai mare parte a acesto
r petreceri si ntotdeauna sosea cu cte o fata frumoasa. Elizabeth le detesta pe to
ate. ncerca sa le copieze. Daca Rh ys venea cu o fata cu parul prins n crestet, El
izabeth l purta la fel. ncerca sa se mbrace la fel ca prietenele lui, sa se comport
e ca ele. Dar nimic nu parea sa-l impresioneze pe Rhys. Nici macar nu o baga n se
ama. Nemultumita, Elizabeth se hot ar sa ramna ea nsasi. n dimineata cnd mplini douaze
ci si unu de ani, cobornd la micul dejun, l auzi pe Sam spunndu-i: - Rezerva niste
bilete de teatru pentru seara asta. Apoi supeu la Douazeci si un u. Elizabeth se
gndi: Si-a adus aminte, si se bucura imens.
Apoi tatal ei adauga: - Vom fi doisprezece. Vom studia noile contracte cu Bolivi
a. Nu spuse un cuvnt despre aniversarea ei. Primise telegrame de la cteva foste co
leg e si asta a fost tot. Pna la ora sase seara cnd sosi un enorm buchet de flori.
Eli zabeth era sigura ca este de la tatal ei. Dar biletul spunea: O zi frumoasa
pentr u o domnisoara frumoasa." Era semnat Rhys". Tatal ei pleca pe la ora sapt
e seara ndreptndu-se spre teatru. Observa florile si spuse absent: - Ai un admirat
or? Elizabeth era tentata sa-i spuna: Sunt un cadou de ziua mea de nastere", dar
ce s ens ar fi avut! Daca trebuie sa-i amintesti cuiva pe care l iubesti ca este
ziua ta de nastere, atunci totul e inutil. l urmari pe tatal ei plecnd si se ntreb
a ce va face n restul serii. nsemna ca se matu rizase, ca era libera, ca devenise
femeie. Ei bine, venise ziua magica, iar ea n u se simtea cu nimic altfel dect ac
um un an. De ce nu-si putuse aminti? Si-ar fi amintit oare daca ar fi fost baiat
? Majordomul intra n camera sa o ntrebe cnd va lua cina. Lui Elizabeth nu i era foam
e. Se simtea singura si parasita. Stia ca si plnge de mila, dar era mai mult dect a
ce asta zi nesarbatorita. Regreta toate zilele ei nesarbatorite din trecut, dure
rea de a creste singura, fara mama, fara tata, fara cineva caruia sa-i pese de e
a. La ora zece seara, se mbraca ntr-un halat si ramase n sufragerie n ntuneric, n fata
fo cului din camin. Apoi auzi o voce: - La multi ani! Luminile se aprinsera si n
cadrul usii aparu Rhys Williams. Veni spre ea spunnd m ustrator: - Nu asa se sar
batoreste o zi de nastere. De cte ori mplineste o fata douazeci si unu de ani? - E
u... eu credeam ca ar trebui sa fii cu tata n seara asta, spuse Elizabeth tulb ur
ata. - Am fost. A pomenit ca esti singura acasa, mbraca-te. Mergem sa cinam. Eliz
abeth clatina din cap. Refuza sa-i accepte mila. - Multumesc, Rhys. Nu... mi-e f
oame. - Dar mie mi este foarte foame si detest sa mannc singur. ti dau cinci minut
e sa-t i alegi o rochie de seara sau te iau pe sus asa cum esti. Au luat cina ntr
-un restaurant din Long Island si au mncat hamburgeri, chili, au b aut bere si au
discutat. Elizabeth se gndi ca aceasta seara este mult mai reusita dect cea de la
Maxim. Toata atentia lui Rhys era ndreptata asupra ei, iar Elizabe th ntelese de
ce era att de al dracului de iubit de femei. Nu doar pentru ca era b ine facut. S
e vedea ca i plac femeile, ca se simte bine n compania lor. O facu pe Elizabeth sa
se simta deosebita, de parca ar fi vrut sa fie cu ea mai mult dect c u oricine a
ltcineva. Nici nu-i de mirare, se gndi Elizabeth, ca toate femeile se n dragostesc
de el. Rhys i povesti cte ceva din copilaria lui din Tara Galilor si ceea ce-i sp
unea sun a minunat si aventuros. - Am fugit de acasa, spuse el, pentru ca simtea
m o nevoie n mine de a vedea totul , de a face totul. Vroiam sa ajung ca aceia pe
care i vedeam. Eu nu eram destul d e bun pentru mine nsumi. Poti sa ntelegi asa ce
va? Oh, da. Si nca cum! - Am muncit n parcuri si pe plaje, iar ntr-o vara m-am anga
jat sa plimb turisti pe Rhosili ntr-o luntre pescareasca si... - Stai putin, l ntre
rupse Elizabeth, ce este Rhosili si cum arata o luntre pescare asca? - Rhosili e
ste un ru rapid, tumultuos, plin de vrtejuri periculoase. Luntrea pesca reasca est
e o veche canoe facuta din lemn strunjit si piei de animale care datea za din pe
rioada pre-romana. N-ai fost niciodata n Tara Galilor, nu-i asa? Elizabeth scutur
a din cap. - Sunt sigur ca ti-ar placea. Elizabeth iubea deja acele locuri. - n V
alea of Neath exista o cascada care este una dintre cele mai frumoase locuri din
lume. Si exista multe altele pe care merita sa le vizitezi: Aber-Eiddi, Cae rbw
di, Porthclais, Kilgetty si Llangwn, spuse el, iar cuvintele i se rostogoleau
de pe buze ca ntr-un cntec bine ritmat. Este un tinut primitiv, salbatic, plin de
surprize magice. - Si cu toate astea ai plecat din Tara Galilor. Rhys i zmbi si sp
use: - Datorita poftei de viata din mine. Vroiam sa stapnesc lumea. Dar nu-i mai
spuse ca aceasta pofta nca mai exista n el. n urmatorii trei ani, Elizabeth i deveni
indispensabila tatalui ei. Preocuparea ei principala era sa-i faca viata ct mai
confortabila, astfel nct el sa se poata conc entra la ceea ce era de o importanta
vitala: afacerile. Detaliile vietii lui de zi cu zi au fost lasate n ntregime pe s
eama lui Elizabeth. Angaja si concedia serv itori, deschidea si nchidea casele du
pa nevoile tatalui ei si era gazda perfecta a tuturor dineurilor si petrecerilor
. Mai mult dect att, deveni ochii si urechile lui. Dupa o ntlnire de afaceri, Sam o n
tr eba pe Elizabeth care sunt impresiile n legatura cu un om sau i explica de ce a
num e actionase ntr-un anumit fel. Elizabeth l urmarea cum lua decizii care afecta
u vi ata a mii de oameni sau implicau sute de milioane de dolari. Auzi conducato
ri de state cerndu-i lui Sam Roffe sa deschida o fabrica, sau implorndu-l sa nu nch
ida u na. Dupa una din aceste ntruniri, Elizabeth spuse: - Este de necrezut. Parc
a... parca ai conduce o tara ntreaga. Tatal ei rse si i explica: "- Roffe si Fiii"
au un venit mai mare dect trei patrimi din tarile lumii. n calatoriile pe care le
facea alaturi de tatal ei, Elizabeth se rentlni cu ceilalt i membri ai familiei, v
erisorii ei, soti si sotii. Ca adolescenta se ntlnise cu ei cu prilejul diferitelo
r sarbatori, cnd ei venisera la una dintre case, sau cnd ea i vizitase n timpul dife
ritelor ei vacante. Simonetta si Ivo Palazzi din Roma fusesera ntotdeauna cei mai
amuzanti. Erau desc hisi, prietenosi, iar Ivo Palazzi o facea pe Elizabeth sa s
e simta femeie cu ade varat. Era conducatorul ramurii italiene a firmei Roffe si
Fiii" si se descurcase foarte bine. Oamenilor le placea sa faca afaceri cu Ivo.
Elizabeth si amintea ce -i spusese o colega de clasa cnd se ntlnise cu Ivo. - Stii
ce-mi place la verisorul tau? Are farmec si e foarte galant. Apoi erau Hlne Roffe-
Martel si sotul ei Charles, de la Paris. Elizabeth nu o nteles ese niciodata prea
bine pe Hlne, si nici nu se simtea n largul ei lnga ea. Hlne era dr aguta cu ea, dar
exista n ea o anumita raceala de care Elizabeth nu putuse trece niciodata. Charle
s era conducatorul ramurii franceze a firmei. Era competent, di n ceea ce auzise
de la tatal ei, i lipsea nsa forta necesara. ndeplinea ordine, dar nu avea initiat
ive. Sam nu-l nlocuise pentru ca ramura franceza era foarte profi tabila. Elizabe
th banuia ca Hlne Roffe-Martel era n mare parte responsabila de aces t succes. Lui
Elizabeth i placeau verisoara ei din Germania Anna Roffe si sotul ei Walther Gass
ner. Elizabeth si amintea de brfele din familie ca Anna Roffe s-ar fi casato rit c
u cineva care nu apartinea clasei ei sociale. ; Walther Gassner era conside rat
ca o oaie neagra, un vnator de zestre care se casatorise cu o femeie urta, cu mult
i ani mai n vrsta dect el, doar pentru banii ei. Elizabeth nu considera ca veri soa
ra ei era urta. Anna i se paruse ntotdeauna o persoana timida, sensibila, retra sa
si putin speriata de viata. Walther Gassner i placu imediat. Avea trasaturile cl
asice ale unui,star de cinema, dar nu i se parea a fi nici arogant, nici minci n
os. Parea ntr-adevar foarte ndragostit de Anna si Elizabeth nu dadu crezare zvonu
rilor teribile care circulau pe seama lui. Dintre toti verisorii, Alee Nichols e
ra preferatul ei. Mama lui fusese o Roffe, casatorita cu Sir George Nichols, bar
onet. Lui Alee i cerea ea sfatul cnd avea dif erite probleme. ntr-un fel, poate din
cauza sensibilitatii si tandretei lui, i se paruse a fi egalul ei, si acum Eliz
abeth si dadea seama ca aceasta nsemnase un ma re compliment pentru el. O tratase n
totdeauna de la egal la egal, mereu gata sa-i dea sfaturi sau sa-i ofere ajutoru
l. Elizabeth si amintea ca ntr-un moment de nea gra disperare se hotarse sa fuga de
acasa. si facuse valiza, apoi sub impulsul mom entului, i telefonase lui Alee la
Londra ca sa-si ia ramas bun. Era n plina confer inta, dar veni la telefon si vor
bi cu Elizabeth mai mult de o jumatate de ora. ! Cnd termina, Elizabeth se hotar s
a-l ierte pe tatal ei ! si sa-i mai dea o sansa. Sotia lui nsa era ceva cu totul
deosebit. n timp ce Alee era generos si grijuliu,
Vivian era egoista si nepasatoare. O preocupa doar persoana ei. Acum ctiva ani, cn
d Elizabeth si petrecu un week-end la casa lor din Gloucestershir e,- pleca singu
ra la un picnic. ncepu sa ploua si se ntoarse acasa mai repede. Int ra prin spate,
si tocmai se ndrepta spre sufragerie, cnd auzi voci din birou, voci care se certa
u. - M-am saturat sa mai fac pe doica, spunea Vivian. Poti sa-ti iei pretioasa v
eri soara si sa o amuzi cum vrei. Plec la Londra. Am o ntlnire... - Sunt sigur ca
ai putea sa o amni, Viv. Copilul mai ramne doar o zi si ea... - mi pare rau, Alee.
Am chef sa ma culc cu cineva si o voi face n seara asta. - Pentru Dumnezeu, Vivia
n! - Oh, mannca-ti-o! Nu ncerca sa-mi opresti viata, n acel moment nainte ca Elizabe
th sa se poata misca, Vivian iesi vijelios din birou. O privi scurt pe Elizabeth
si spuse vesel a: - Te-ai ntors asa repede, scumpo? apoi urca n graba scarile. Al
ee veni pna la usa si spuse cu blndete: - Intra, Elizabeth. n sila, pasi n birou. Fa
ta lui Alee era rosie de rusine. Elizabeth ar fi vrut sa-l consoleze cumva, dar
nu stia cum. Alee se ndrepta spre masa mare din camera, si a lese o pipa, o umplu
cu tutun si o aprinse. Apoi spuse: - Trebuie sa o ntelegi pe Vivian. - Alee, nu-i
treaba mea, i replica Elizabeth. - ntr-un fel este. Facem parte din aceeasi famil
ie. Nu vreau sa o judeci aspru pe Vivian. Lui Elizabeth nu-i veni sa creada. Dup
a scena incredibila la care asistase, Alee si apara sotia. - Cteodata, ntr-o casato
rie, continuase Alee, sotul si sotia au necesitati diferit e. Alee se opri stngac
i, cautndu-si cuvintele. - Nu vreau sa o consideri vinovata pe Vivian pentru ca e
u... eu nu pot sa-i sati sfac acele nevoi. Vezi tu, nu e vina ei. Elizabeth nu s
e putu opri sa nu ntrebe: - Se... se ntlneste cu alti barbati? - Ma tem ca da. Eliz
abeth se ngrozi. - De ce nu o parasesti? Alee i zmbi trist. - Nu o pot parasi, drag
a mea. O iubesc. A doua zi Elizabeth se ntoarse la scoala. De atunci se simtise m
ai apropiata de A lee dect de toti ceilalti. n ultimul timp Elizabeth si facea prob
leme din cauza tatalui ei. Parea preocupat s i ngrijorat de ceva, iar Elizabeth h
abar n-avea despre ce poate fi vorba. Cnd l ntre ba, el i spuse; - Doar o mica probl
ema pe care trebuie sa o rezolv. ti voi povesti mai trziu. Deveni foarte ascuns si
Elizabeth nu mai avu acces la documentele lui personale. ntr-o zi i spuse: - Plec
mine la Chamonix, sa fac putin alpinism. Elizabeth se bucura. Stia ca tata l ei
avea nevoie de odihna. Slabise, devenise palid si tras la fata. - Voi face prega
tirile necesare pentru tine, spuse Elizabeth. - Nu e nevoie. Am aranjat deja. Ni
ci asta nu i se potrivea. Plecase la Chamonix a doua zi dimineata. Atunci l vaz u
se pentru ultima data. Sam Roffe nu va mai putea fi vazut niciodata. Elizabeth z
acea n dormitorul ntunecat, amintindu-si trecutul. Moartea tatalui ei i se parea i
reala, poate pentru ca fusese un om att de plin de viata. Era ultimul care mai pu
rta numele de Roffe. Cu exceptia ei. Ce se va ntmpla cu com pania acum? Tatal ei d
etinuse majoritatea actiunilor. Se ntreba cui i le lasase. Afla raspunsul n dupa-a
miaza urmatoare. Avocatul lui Sam o cauta acasa. - Am adus cu mine o copie a tes
tamentului tatalui tau. Nu-mi place ca te deranje z n aceste momente de durere, d
ar m-am gndit ca ar fi mai bine daca ai afla imedia t. Esti mostenitoarea tatalui
tau. Ceea ce nseamna ca detii majoritatea actiunilo r firmei Roffe si Fiii". Eli
zabeth nu vru sa-si creada urechilor. Doar nu se asteptau ca ea sa conduca co
mpania? - De ce? ntreba ea. De ce eu? Avocatul ezita, apoi spuse: - Pot sa vorbes
c deschis? Tatal tau a fost un om relativ tnar. Sunt sigur ca nu s e astepta sa m
oara att de repede. Cu timpul, sunt convins ca si-ar fi facut alt t estament, num
ind pe altcineva n fruntea companiei. Probabil nca nu se hotarse, spus e el ridicnd
din umeri. Nu putem sti ce intentii avea. nsa ceea ce conteaza este c a acum cont
rolezi compania. Va trebui sa hotarasti ce vrei sa faci cu ea, cui vr ei s-o O s
tudie un moment, apoi continua: - Niciodata pna acum nu a mai existat o femeie n c
onducerea firmei, dar... ei bine , cel putin pentru moment, vei lua locul tatalu
i tau. Vineri, ia Zurich, se va t ine o sedinta a consiliului de conducere. Vei
putea participa? Sam s-ar fi asteptat la asa ceva din partea ei. La fel si batrnu
l Samuel. - Voi fi acolo, spuse Elizabeth. PARTEA A DOUA Capitolul 15 PORTHvALJA
Miezuri; 9 septembrie; miezul noptii In dormitorul unui mic apartament nchiriat
pe Rua dos Bombeiros, una din aleile l aturalnice si periculoase din Alto-Estori
l, se filma o scena de film. n camera er au patru oameni: un operator, iar pe pat
cei doi actori ai scenei, un barbat cam de treizeci de ani si o tnara blonda cu
un corp extraordinar. Nu avea nimic pe e a dect o funda rosie legata la gt. Barbat
ul era puternic, cu umeri de luptator. Av ea un falus urias. Cea de-a patra pers
oana era un spectator, asezat n spate, cu o palarie neagra cu boruri mari si oche
lari fumurii. Operatorul se ntoarse spre spectator ntrebndu-l din privire si acesta
aproba printr -o miscare a capului. Operatorul apasa pe un buton si aparatul po
rni. Le spuse actorilor: - n regula. Motor. Barbatul ngenunche peste fata si aceas
ta ncepu sa-l mngie. Cnd penisul lui crescu exc lama: - La dracu! E imens. - Baga-i-
l, i ordona operatorul. Barbatul aluneca peste fata si si puse penisul ntre picioar
ele ei. - ncet, iubitule, spuse ea cu o voce pitigaiata si plngareata. - Prefa-te
ca-ti place. - Cum? E mare ct un afurisit de pepene. Spectatorul se apleca nainte,
pentru a ved ea fiecare miscare. Fata spunea: - Of, Doamne, ce bine e! Nu te gr
abi, scumpule. Spectatorul respira tot mai greu , holbndu-se la scena din fata lu
i. Fata asta era a treia si era mult mai draguta dect celelalte. Acum se zvrcolea
dintr-o parte n alta, scotnd mici gemete. - Oh, da, icni ea. Nu te opri! Apuca sol
durile barbatului si ncepu sa-l traga spre ea. Barbatul se misca mai rep ede si m
ai tare. Fata era tot mai agitata si si nfipse unghiile n spatele gol al ba rbatulu
i. " - Oh, da, acum, acum. Operatorul privi spre spectator, iar acesta dadu din
cap, ochii lucindu-i n spate le ochelarilor. - Acum! striga operatorul spre barba
tul din pat. Fata prinsa n frenezia momentului, nici macar nu-l auzi. n timp ce pe
chip i aparea un extaz salbatic, iar corpul ei ncepu sa tremure, minile uriase ale
barbatului s e strnsera n jurul gtului ei, taindu-i respiratia. Ea l privi mirata,
apoi n ochii ei aparu teroarea ntelegerii. Spectatorul se gndi: Acesta este momentu
l. Acum! isuse! Ce ochi are! Erau dilatat i de groaza. Se lupta sa se elibereze
din minile de fier, dar nu reusi, nca mai tr aia orgasmul care acum se combina cu
spasmele violente ale mortii. Trupul spectatorului era umed de transpiratie. Exc
itarea era de nesuportat. n mom entul culminant al placerii, fata murea, ochii ei
holbndu-se n ochii mortii. Era a tt de frumos. Brusc se termina. Spectatorul ramas
e acolo, extenuat, tremurnd n convulsiile place
rii, respirnd adnc. Fata fusese pedepsita. Spectatorul se simtea Dumnezeu. Capitol
ul 16 Cartierul general al firmei Roffe si Fiii" ocupa saizeci de acri nSpre tten
bach n p artea de vest a orasului Zurich. Cladirea administratiei era o construct
ie de do uasprezece etaje din sticla dominnd un grup de alte cladiri: centre de c
ercetare, uzine de productie, laboratoare experimentale, sectoare ale planificar
ii si ram ificatii de sine. Era creierul vastului imperiu Roffe si Fiii". Holul
de la intrare era foarte modern, decorat n verde si alb, cu mobila daneza. n spate
le unui birou de sticla se afla o receptionera, iar cei care primeau permi siune
a de a intra n adncurile cladirii erau nsotiti de un ghid. n partea dreapta din spat
ele holului se gaseau ascensoarele, cu o cabina personala folosita doar de prese
dintele companiei. n aceasta dimineata, ascensorul special fusese folosit de memb
rii consiliului de conducere. Sosiseran urma cu cteva ore din diferite parti ale l
umii, cu avionul, t renul, elicopterul si limuzina. Acum erau adunati n sala de s
edinte, o ncapere eno rma, cu tavanul foarte nalt si cu peretii acoperiti cu lambr
iuri de stejar. Pe o masa laterala se gaseau gustari si bauturi, dar nimeni nu a
vea chef sa mannc e. Toti erau ncordati, nervosi, fiecare ocupat cu gndurile sale.
Kate Erling, o elvetianca eficienta, cam de ; patruzeci de ani intra n camera: -
Masina domnisoarei Roffe tocmai a sosit. Ochii ei se plimbara prin camera, asi g
urndu-se ca totul este n ordine: stilouri, carnete de nsemnari, o carafa de argin t
umpluta cu apa n fata fiecarui scaun, trabuce, tigari, scrumiere si chibrite. K
ate Erling fusese secretara personala a lui Sam Roffe timp de cincisprezece ani
. Faptul ca el murise nu era un motiv ca ea sa nu mai fie la fel de eficienta. D
adu din cap satisfacuta, apoi se retrase. Jos, n fata cladirii administratiei, E
lizabeth Roffe ' cobora dintr-o masina. Pur ta un costum negru si o bluza alba.
Nu era deloc machiata. Arata mult mai ; tnara dect de douazeci si patru de ani, pa
lida si ndurerata. Presa o astepta. ndreptndu-se spre cladire se trezi nconjurata de
televiziune, radi o si reporteri de la ziare, cu aparate de filmat si microfoan
e.- Sunt de la L'Europeo", domnisoara Roffe. Ne puteti da o declaratie? Cine va
pre lua conducerea companiei acum cnd tatal... - Priviti aici, va rog, domnisoara
Roffe. Le puteti zmbi cititorilor nostri? - Associated Press", domnisoara Roffe.
Care este testamentul tatalui dumneavoastr a? - New York Daily News". Nu era ta
tal dumneavostra un alpinist experimentat? S-a a flat cum..,? - Wall Street Jour
nal". Puteti sa ne spuneti ceva despre problemele financiare... ? - Sunt de la T
imes". Vrem sa scriem un articol despre... Elizabeth si croi drum spre holul clad
irii, escortata de trei garzi, trecnd prin m area de reporteri. - nca o fotografie
, domnisoara Roffe... n sfrsit ajunse la ascensor, iar usile se nchisera. Respira a
dnc si tremura de indig nare. Sam era mort. De ce nu o lasau n "pace? Cteva momente
mai trziu, Elizabeth intra n sala de sedinte. Alee Nichols o ntmpina p rimul O mbrat
isa timid si i spuse: - mi pare att de rau, Elizabeth. A fost un soc pentru noi tot
i. Vivian si cu mine am ncercat sa-ti telefonam... - Stiu. Multumesc, Alee. Multu
mesc pentruscrisoarea ta. Ivo Palazzi veni spre ea si o saruta pe amndoi obrajii.
- Cara, ce se mai poate spune? Te simti bine? - Da, sigur. Multumesc, Ivo. Eliz
abeth se ntoarse. - Buna, Charles. - Elizabeth, Hlne si cu mine am fost distrusi. D
aca pot face... - Multumesc... Walther Gassner se apropie de Elizabeth si i spuse
stngaci: - Anna si cu mine vrem sa ne exprimam durerea fata de ce s-a ntmplat cu t
atal tau. Elizabeth nclina usor din cap, cu fruntea sus.
- Multumesc, Walther. Nu vroia sa fie aici, nconjurata de tot ceea ce i amintea de
tatal ei. Ar fi vrut sa o ia la fuga, sa fie singura. Rhys Williams statea n pic
ioare, putin mai departe de ceilalti, urmarind fata lui Elizabeth si gndindu-se:
Daca nu se opresc, va izbucni n lacrimi. Se apropie inte ntionat de ea, ntinse mna
si spuse: - Buna, Liz. - Buna, Rhys. l vazuse ultima oara cnd i adusese vestea mort
ii lui Sam. I se paru ca au trecut an i de atunci. Sau secunde. Trecuse de fapt
o saptamna. Rhys era constient de efortul lui Elizabeth de a ramne calma. - Acum c
a toata lumea este prezenta, ce-ar fi sa ncepem? spuse Rhys, zmbindu-i pen tru a-i
da puteri. Nu va tine mult. Elizabeth i surse recunoscatoare. Barbatii si luara lo
cul obisnuit la masa mare, dr eptunghiulara. Rhys o conduse pe Elizabeth n capul
mesei si trase scaunul pentru ea. Scaunul tatalui meu, se gndi Elizabeth. Sam sta
tea aici prezidnd aceste ntrunir i. Charles ncepu sa vorbeasca: - Din moment ce nu
avem.... se opri si se ntoarse spre Alee. Mai bine ncepe tu. Alee privi n jur. Ceil
alti si murmurara aprobarea. - Foarte bine. Alee apasa pe un buton din fata lui s
i n camera intra KateErling cu un bloc notes n mna. nchise usa dupa ea, se aseza pe
un scaun cu stiloul pregatit. - Cred ca datorita circumstantelor, putem sa ne li
psim de formalitati. Fiecare d intre noi a suferit o mare pierdere. Dar - si o p
rivi pe Elizabeth cerndu-si iert are - lucrul esential acum este ca Roffe si Fiii
" sa prezinte o imagine publica ct mai puternica. - D'acord. Am primit destule lo
vituri din partea presei n ultimul'timp, bombani C harles. Elizabeth l privi scurt
si ntreba: - De ce? Rhys ncerca sa-i explice. - Compania are de rezolvat acum o m
ultime de probleme neobisnuite, Liz. Suntem i mplicati n procese, suntem supusi i
nvestigatiilor unei comisii de ancheta a-guver nului si cteva banci fac presiuni
asupra noastra. Nici unul dintre aceste lucruri nu este bun pentru imaginea noas
tra publica. Oamenii cumpara produse farmaceuti ce pentru ca au ncredere n compani
a care le fabrica. Daca le pierdem ncrederea nseam na ca i-am pierdut si de client
i. -- Nu avem probleme care sa nu poata fi rezolvate, o asigura Ivo. Cel mai imp
ort ant lucru acum este reorganizarea companiei - Cum? ntreba Elizabeth. - Vinzin
du-ne actiunile pe piata, replica Walther. - n felul acesta putem plati datoriile
fata de banci, adauga Charles, si ne ma ra mn destui bani... Nu-si mai termina p
ropozitia. Elizabeth l privi pe Alee. - Si tu esti de aCord? - Toti suntem de aco
rd, Elizabeth. Ea se lasa pe spatarul scaunului, gndindu-se. Rhys lua de pe maSa
niste documente , se ridica si i le aduse lui Elizabeth, - Am pregatit toate doc
umentele necesare. Nu trebuie dect sa semnezi. Elizabeth privi hrtiile din fata ei
. - Daca semnez ce se va ntmpla? - Exista peste o duzina de agentii de bursa inter
nationale care sunt pregatite s a formeze un consortium pentru a stabili pretul
actiunilor, i explica Charles. Ga ranteaza vnzarea la un pret cu care vom fi toti
de acord. La o oferta att de mare vor fi achizitii facute de institutii, ca si de
cumparatori particulari. - Adica, banci si societati de asigurari? - Exact, spu
se Charles. - Iar ei si vor aduce oameni loi n consiliul de conducere? -Asa se obi
snuieste... Deci, de fapt, ei vor controla Roffe si Fiii", continua Elizabeth.
Noi vom rarnne n consiliul de conducere, se grabi sa adauge Ivo Elizabeth se ntoars
e spre Charles. - Ai spus ca un consortium este gata sa preia actiunile? - Da, a
proba Charles. - Atunci de ce nu au facut-o pna acum? El o privi, surprins. - Nu n
teleg. - Daca toata lumea este de acord ca cel mai bun lucru pentru companie est
e sa o trecem din minile familiei n minile strainilor, de ce nu s-a facut pna acum?
Urma o liniste stnjenitoare. Ivo i explica. - Trebuie sa se faca prin vot unanim,
cara. Toata lumea din consiliul de conduce re trebuie sa fie de acord. - Cine nu
a fost de acord? ntreba Elizabeth. Linistea dura si mai mult de data as ta. Rhys
o ntrerupse. - Sam. Brusc Elizabeth si dadu seama ce o deranjase din momentul n ca
re pusese piciorul n aceasta ncapere. Toti si exprimasera condoleantele, socul si d
urerea provocate de moartea tatalui ei, si n acelasi timp domina o atmosfera de m
ultumire, un sentime nt de -ciudat, cuvntul care i veni n minte era victorie. Prega
tisera documentele pe ntru ea, totul fusese bine organizat. Nu trebuie dect sa se
mnezi. Dar daca ceea c e ei vroiau era bine pentru companie, de ce se mpotrivise
tatal ei? Puse ntrebarea cu voce tare. - Sam si avea ideile lui, i explica Walther.
Tatal tau putea fi foarte ncapatnat. Ca si batrnul Samuel, si zise Elizabeth. Nu la
sa niciodata o vulpe mblnzita n cotetul de gaini. ntr-o zi i se va face foame. Iar S
am nu dorise sa vnda. Trebuie sa fi a vut motive ntemeiate. - Crede-ma, cara, va f
i mult mai bine sa lasi toate astea pe seama noastra. Nu nt elegi lucrurile astea
, spuse Ivo, - As vrea sa le nteleg, spuse Elizabeth ncet. - De ce sa-ti bati capu
l cu asa ceva? remarca Walther. Cnd actiunile tale se vor vinde, vei avea o enorm
a suma de bani, mai mult dect vei fi vreodata capabila sa cheltuiesti. Poti pleca
oriunde, sa te bucuri de viata. Ceea ce-i spusese Walther era logic. De ce ar t
rebui sa se implice? Nu avea dect sa semneze hrtiile din fata ei si apoi putea ple
ca. Charles i spuse nerabdator: - Elizabeth, ne pierdem timpul. Nu ai de ales. n a
cea clipa Elizabeth stiu ca are de ales. Asa cum si tatal ei a avut de ales. A r
fi putut sa plece si sa-i lase sa faca ce vor cu compania sau ar putea ramne si
sa afle de ce erau att de dornici sa-si vnda actiunile, de ce faceau presiuni asu
pra ei. Simtea n aer nerabdarea lor. ,Ca pe o prezenta fizica. Fiecare din acea c
amera dorea sa o faca sa semneze. i arunca o privire lui Rhys ntrebndu-se ce gndest
e el. Pe chipul lui nu se putea cit i nimic. Elizabeth o privi pe Kate Erling. F
usese secretara lui Sam de foarte mu lt timp. Ar fi vrut sa poata vorbi cu ea ntr
e patru ochi. Toti o urmareau pe Eliz abeth asteptnd raspunsul ei afirmativ. - Nu
voi semna, spuse ea. Nu acum. Toti au ramas socati. Apoi Walther ntreba palid ca
un mort: - Nu nteleg, Elizabeth. Binenteles ca trebuie! Totul este aranjat. - Wal
ther are dreptate, spuse Charles suparat. Trebuie sa semnezi. . Toti au nceput sa
vorbeasca n acelasi timp ntr-o furtuna confuza si furioasa de c uvinte, care se nd
repta spre Elizabeth. - De ce nu semnezi? vru sa stie Ivo. Elizabeth nu-i putea
spune: Pentru ca tatal meu nu a vrut sa vnda actiunile. Pent ru ca ma grabiti sa
o fac. Simtea ceva, din instinct poate, ceva ce nu era n-regu la, si era hotarta s
a afle adevarul. Asa ca spuse doar: - As vrea sa am mai mult timp sa ma gndesc. B
arbatii s-au privit unii pe altii. - Ct timp, cara? ntreba Ivo. - Nu stiu nca. As v
rea sa nteleg mai bine ce se ntmpla... - La dracu'! exploda Walther. Noi nu putem..
. Rhys l ntrerupse ferm: - Cred ca Elizabeth are dreptate. Ceilalti s-au ntors spre
el. Rhys continua: - Ar trebui sa o lasati sa aiba o imagine exacta a problemel
or companiei si apoi
sa se hotarasca. Toti au ramas pe gnduri. - Eu sunt de acord, spuse Alee. - Domni
lor, nu are nici o importanta daca suntem sau nu de acord, spuse Charles cu amar
aciune. Elizabeth detine controlul actiunilor. - Cara, avem nevoie de o hotarre ct
mai repede, spuse Ivo. - O veti avea, le promise Elizabeth. Toti o priveau aten
t, fiecare ocupat cu gndurile sale. Unul dintre ei si spunea n gnd: of, Doamne. Si e
a va trebui sa moara. Capitolul 17 Elizabeth era coplesita. Fusese deseori n cart
ierul general al tatalui ei de la Zurich, dar ntotdeauna ca v izitatoare. Puterea
i apartinuse lui. Iar acum i apartinea ei. Privi n jurul ei la biroul imens si se
simti ca o impostoare. Camera fusese decorata magnific de Ern st Hohl. La un cap
at cabinetul Roentgen iar deasupra un peisaj de Millet. Mai ex ista un camin si n
fata lui o canapea din piele de caprioara, o masa de cafea si patru scaune. Pe
pereti se aflau pictori celebrii: Renoir, Chagall, Klee si doua tablouri de Cour
bet. Tablia biroului era din lemn de mahon masiv. Lnga el pe o c onsola, un compl
ex de comunicatii - telefoane cu linii directe la celelalte cart iere generale a
le firmei, un computer, o masina de scris mare si multe altele. D easupra mesei
atrna portretul lui Samuel Roffe. O usa ascunsa ducea la un vestiar cu mbracaminte
si lenjerie. Cineva luase hainel e lui Sam si Elizabeth i fu recunoscatoare. Int
ra apoi ntr-o baie faiantata, cu o cada de marmura. Pe pereti se gaseau prosoape
turcesti, colorate si noi. Dulapio rul cu medicamente era gol. Toate obiectele t
atalui ei fusesera ndepartate. Proba bil, Kate Erling. Elizabeth se ntreba, ntr-o d
oara, daca Kate nu fusese ndragostita de Sam. Apartamentul, administrativ cuprind
ea o sauna mare, o sala de gimnastica complet dotata, o frizerie si o sala de me
se n care puteau ncapea o suta de persoane. Cnd aici se aflau oaspeti straini, n ara
njamentul floral din mijlocul mesei se punea steagul tarii lor. n plus, mai exist
a o sala de mese privata, ai carei pereti erau decorati cu fresc e. Kate Erling i
explica lui Elizabeth: - n timpul zilei sunt doi bucatari de serviciu, iar noapt
ea doar unul: Daca sunt mai mult de doisprezece oaspeti pentru prnz sau cina, buc
atarii trebuie anuntati cu doua ore nainte. Acum Elizabeth statea asezata la biro
ul acoperit de mormane de hrtii, statistici, rapoarte si nu stia de unde sa nceapa
. Se gndi la tatal ei stnd n acest scaun si si mti din nou durerea chinuitoare a un
ei imense pierderi. Sam era asa de priceput, att de inteligent. Ce mare nevoie ar
avea acum de el! Elizabeth reusise sa se ntlneasca pentru cteva clipe cu Alee naint
e ca acesta sa se n toarca n Anglia. - Nu te grabi sa iei o hotarre, o sfatui el. N
u-i lasa sa faca presiuni asupra ta . Deci el i ntelesese sentimentele. - Alee, cr
ezi ca ar trebui sa las compania sa devina publica? Alee i zmbi si i raspunse stngac
i: - Eu asa cred, fata draga, dar eu trag spuza pe turta mea, nu? Actiunile noas
tre nu ne folosesc la nimic atta timp ct nu le putem vinde. Iar asta depinde de ti
ne acum. Elizabeth si aminti de aceasta conversatie stnd singura n biroul imens. Er
a tot mai tentata sa-i dea telefon lui Alee. Nu trebuia dect sa spuna: M-am razgnd
it". Si ap oi pleca. Nu apartinea acestui loc. Se simtea foarte nepotrivita. Pri
vi la numeroasele butoane de pe consola. Lnga unul era scris Rhys Williams. El iz
abeth se gndi un moment, apoi apasa pe buton. Rhys era asezat n fata ei, urmarind-
o atent cu privirea. Elizabeth stia exact la ce se gndea, la ce se gndeau toti. Ca
n-avea ce cauta aici. - Ai aruncat o bomba la ntrunirea de astazi, spuse Rhys. -
mi pare rau daca am suparat pe cineva. Rhys zmbi rautacios:
- Suparat" nu e cuvntul potrivit, i-ai pus pe toti ntr-o stare de soc. Toti se ast
e ptau sa fie o problema de cteva minute. Materialul pentru publicitate si presa
er a deja pregatit. O studie un moment. Ce te-a facut sa nu vrei sa semnezi, Liz
? Cum sa-i explice ca era doar un presentiment, o intuitie? Ar rde de ea. Si totu
si Sam refuzase sa faca compania publica. Trebuia sa afle de ce. De parca i citis
e gndurile Rhys spuse: - Stra-stra-bunicul tau a nfiintat aceasta companie ca o af
acere familiala, ca sa -i tina deoparte pe straini. Dar atunci era o companie mi
ca. Lucrurile s-au schi mbat. Suntem una dintre cele mai mari producatoare de me
dicamente din lume. Indi ferent cine va sta n scaunul tatalui tau va trebui sa ia
toate hotarrile decisive. E o responsabilitate al dracului de mare. Ea l privi si
se ntreba daca acesta este modul lui Rhys de a-i spune sa se dea la o parte. - M
a vei ajuta? - Stii bine ca te voi ajuta. Elizabeth respira usurata, realiznd ct d
e mult contase pe el. - Primul lucru pe care ar trebui sa-l facem, spuse Rhys, a
r fi sa-ti prezint uzi na de aici. Cunosti structura companiei? - Nu prea bine.
Ceea ce nu era adevarat. Elizabeth participase la destule ntlniri ale lui Sam, mai
ales n ultimii ani, pentru a stii destule despre cum functiona Roffe si Fiii". D
a r vroia sa auda prezentarea din punctul de vedere al lui Rhys. - Aici se produ
ce si altceva pe lnga medica-' mente, Liz. Facem preparate chimice , parfumuri, v
it-amine, spray-uri de par si pesticide. Fabricam cosmetice si ins trumente bio-
electronice. Avem o ramura ; care se ocupa de alimente si o alta de nitrati. Eli
zabeth stia toate astea, dar l lasa sa continue. - Publicam reviste pentru doctor
i. Producem adezive, agenti de protejare si exp lozive plastice. Elizabeth si dad
u seama ca devenea tot mai prins de ceea ce i povestea, auzea tonu l mndru din voc
ea lui si n mod ciudat si aminti de tatal ei. - Roffe si Fiii" detine fabrici si m
ulte alte companii n peste o suta de tari. Fie care din ele raporteaza direct n ac
est birou. Se opri, ca sa se asigure ca ea ntel esese. Batrnul Samuel a intrat n af
aceri cu un cal si o eprubeta. Din astea s-au f acut astazi saizeci de fabrici r
aspndite pe tot globul, zece centre de cercetare si o retea de mii de farmacii. A
nul trecut, doar n Statele Unite s-au cheltuit pe ste paisprezece miliarde de dol
ari pe medicamente, iar noi suntem principalii fu rnizori pe piata americana. Si
totusi Roffe si Fiii" aveau probleme cu bancile. Ceva nu era n regula. Rhys facu
mpreuna cu Elizabeth un tur al cartierului general al companiei. De fap t, ramur
a din Zurich era formata din douasprezece fabrici, cu saptezeci si cinci de clad
iri raspndite pe o suprafata de saizeci de acri de pamnt. Un ntreg microcos mos car
e se sustinea singur. Au vizitat cladirile industriale, departamentele de cercet
are, laboratoarele toxicologice, depozitele. Rhys o duse pe Elizabeth ntrun studi
o unde se faceau filme pentru cercetare si pentru publicitate. - Folosim aici ma
i mult film, i spuse Rhys, dect cele mai mari studiouri din Holly wood. Au trecut
prin departamentul de biologie moleculara si centrul lichid unde cinci zeci de r
ezervoare uriase din metal inoxidabil atrnau de tavan, pline cu lichide gata de mb
uteliere. Au vazut camerele n care se comprimau tabletele, unde prafuril e se tra
nsformau n pilule cu stampila Roffe si Fiii" pe ele, apoi erau mpachetate, etichet
ate, fara sa le atinga cineva. Unele se puteau obtine doar pe baza de ret eta, a
ltele se vindeau liber. Asezate la distanta de celelalte cladiri, se aflau cteva
constructii mai mici. Ac estea apartineau oamenilor de stiinta: chimisti, biolog
i, patologi. - Aici lucreaza mai mult de trei sute de cercetatori, i spuse Rhys.
Cei mai multi Au deja doctoratul. Vrei sa vezi o camera de o suta de milioane de
dolari? Elizabeth aproba, curioasa. Se afla ntr-o cladire izolata din caramida,
pazita de un politist n uniforma. Rhys i arata permisul lui de trecere si li se da
du voie sa intre ntr-un coridor lung c
are avea n capat o usa de otel. Politistul folosi doua chei pentru a deschide usa
. Rhys si Elizabeth intrara nauntru.-Camera nu avea ferestre. Din podea si pna n t
a van erau etajere cu tot felul de sticle, borcane si eprubete. - De ce i se spu
ne camera de o suta de milioane de dolari? ntreba Elizabeth. - Pentru ca att ne-a
costat sa o mobilam. Vezi toate recipientele de pe rafturi? Nici unul nu are un
nume, doar numere. Sunt produsele care nu au reusit. Esecuri le. - Dar o suta de
milioane... - Pentru fiecare medicament care reuseste sunt cel putin o mie care
ajung n camer a aceasta. La unele medicamente se lucreaza pna la zece ani, apoi s
unt abandonate . Un singur medicament poate costa ntre cinci sau zece milioane de
dolari n perioa da de cercetare, nainte sa aflam ca nu are nici o valoare sau ca
ne-a luat-o cine va nainte. Nu aruncam nici unul din aceste produse pentru ca din
cnd n cnd tineri ce rcetatori se ntorc la vechile descoperiri si pot sa faca ceva d
in ceea ce se gase ste aici. Sumele de bani erau nsa coplesitoare. - Hai, spuse R
hys, ti voi arata acum Camera Pierderilor. Se afla ntr-o alta cladire, nepazita, c
ontinnd ca si cealalta camera doar rafturi cu sticlute si borcane. - Si aici pier
dem o avere, spuse Rhys, dar asa ne-am planificat. - Nu nteleg. Rhys se ndrepta sp
re un raft si ridica o sticluta pe care scria Botulism". - Stii cte cazuri de bot
ulism au fost n Statele Unite n anul trecut? Douazeci si ci nci. Dar ne-a costat m
ilioane de dolari ca sa avem acest medicament n stoc. Lua o alta sticluta, la ntmpl
are. Aici este un antidot mpotriva turBarii. Aceasta camera este plina de medicam
ente pentru boli rare - muscaturi de serpi, plante otravit oare. Le livram gratu
it armatei si spitalelor, sub forma de ajutor social. - mi place aceasta generozi
tate, spuse Elizabeth. Si batrnului Samuel i-ar fi plac ut, se gndi ea. Rhys o con
duse n camera n care se faceau capsulele, unde sticlele erau duse spre o uriasa cu
rea de transmisie. Pna au traversat ncaperea, sticlutele erau deja steri lizate, u
mplute cu capsule, etichetate, li se punea vata deasupra si erau sigila te. Totu
l facut de masini automate. Mai exista o fabrica de prelucrarea sticlei, un cent
ru arhitectural pentru viito arele constructii, o ramura care se ocupa de cumpar
area de teren pentru noile cl adiri. ntr-o alta cladire o multime de oameni tradu
ceau prospecte n cincizeci de l imbi si le tipareau la o tipografie proprie. Unel
e departamente i aminteau lui Elizabeth de cartea lui George Orwell 1984". Ca mer
ele sterile erau scaldate n lumini sinistre, ultraviolete. Camerele nvecinate e ra
u vopsite n diferite culori - alb, verde sau albastru - iar muncitorii purtau u n
iforme de aceeasi culoare. De fiecare data cnd intrau sau ieseau dintr-o ncapere,
trebuiau sa treaca printr-o camera speciala de sterilizare. Muncitorii n costum e
albastre erau nchisi toata ziua. nainte de a mnca, de a se odihni sau a se duce l
a toaleta, trebuiau sa se dezbrace, sa intre ntr-o zona de neutralizare, sa-si ia
alte haine si inversau procesul atunci cnd se ntorceau. - Cred ca aici ti se va p
area interesant, spuse Rhys. Paseau pe coridoarele gri ale unuia dintre centrele
de cercetare. Au ajuns la o usa pe care scria Accesul interzis". Rhys mpinse usa
si intrara nauntru. Trecura de o noua usa si Elizabeth se trezi ntr-o ncapere cu o
lumina slaba plina de sute de custi cu animale. n camera era foarte cald si umed
si se simti de parca ar fi in trat ntr-o jungla. Pe masura ce ochii i se obisnui
au cu lumina slaba vazu ca n cus ti se gaseau maimute, hamsteri, pisici si soarec
i albi. Multe animale aveau umfl aturi n diferite parti ale corpului. Unele aveau
capul ras si erau ncoronate cu e lectrozi implantati n creierul lor. Multe tipau
si scoteau sunete nearticulate, nvr tindu-se prin cusca lor, n timp ce altele erau
tepene si nemiscate. Zgomotul si d uhoarea erau de nesuportat. Un fel de ; iad.
Elizabeth se apropie de o cusca n ca re se gasea o singura pisicuta alba. Creieru
l i era descoperit, nfasurat ntr-un aco peris de plastic prin care treceau o multim
e de fire. - Ce... ce se ntmpla aici? ntreba Elizabeth. Un tnar nalt, cu barba, care
scria ceva n carnetelul lui n fata custii i spuse:
- Testam un nou tranchilizant. - Sper sa functioneze, spuse Elizabeth fara vlaga
. S-ar putea sa am nevoie. Apoi iesi din camera nainte sa i se faca rau. Rhys era
lnga ea cnd au iesit pe cori dor. - Nu te simti bine? Elizabeth respira adnc. - Eu
... ma simt bine. E necesara o astfel de camera? Rhys o privi si i replica: - Ace
ste experiente salveaza foarte multe vieti. Mai mult de o treime din oameni i ca
re s-au nascut dupa 1950 traiesc datorita medicamentelor moderne. Gndeste-te la a
sta. Si Elizabeth se gndi. iii-au trebuit sase zile ca sa faca turul cladirilor i
mportante si cnd Elizabeth termina, era extenuata iar capul i se nvrtea din cauza i
mensitatii complexului. Si si dadea seama ca vizitase doar una din uzinele Roffe.
Existau uzini mprastiate n toata lumea. Datele si cifrele erau ametitoare. E nevo
ie de la cinci pna la zece ani pentru a scoate pe piata un nou medicament si din
doua mii de compusi testati obtinem n medie cam trei produse...." Si ... Firma Rof
fe si Fiii are trei sute de oameni care lucreaza aici doar pentru c ontrolarea ca
litatii." Si ... n ntreaga lume Roffe si Fiii raspunde de peste o jumatate de milion
de angajat i..." Si.....venitul nostru anul trecut a fost de..." Elizabeth ascu
lta, ncercnd sa digere cifrele incredibile pe care Rhys i le arunca n fata. Stiuse
ca firma era mare, dar mare" era un cuvnt att de anonim. Tradus n oame ni si bani d
evenea uluitor. n noaptea aceea, Elizabeth zacnd n pat si aminti toate l ucrurile pe
care le auzise si le vazuse si se simti teribil de nepotrivita. Ivo: -Crede-ma,
cara, e mult mai bine sa lasi lucrurile n seama noastra. Nu nteleg i despre ce es
te vorba. Alee: Cred ca ar Trebui sa vinzi, dar eu mi trag spuza pe turta mea. Wa
lther: De ce sa-ti bati capul cu asa ceva? Poti sa pleci unde vrei si sa te bu c
uri de banii tai. . Toti aveau dreptate, se gndi Elizabeth. Ma voi retrage si i v
oi lasa sa faca ce vor cu compania. Locul meu nu e aici. n momentul n care lua ace
asta hotarre, se simti adnc usurata. Adormi aproape'imediat . Ziua urmatoare, vine
ri, era nceputul unui week-end. Cnd Elizabeth ajunse la birou, trimise dupa Rhys s
a-i anunte decizia ei. - Domnul Williams a trebuit sa plece la Nairobi seara tre
cuta, o informa Kate Er ling. Mi-a spus sa va anunt ca se ntoarce marti. Nu va po
ate ajuta altcineva? Elizabeth ezita. - As dori sa vorbesc cu Sir Alee. - Da, do
mnisoara Roffe, apoi Kate adauga cu o nota de ezitare n voce. Azi diminea ta a so
sit un pachet pentru dumneavoastra, de la politie. Contine lucruri person ale al
e tatalui dumneavoastra pe care le-a avut la el la Chamonix. Numele lui Sam o fa
cu sa traiasca din nou acea pierdere cumplita sfsietoare. - Politia s-a scuzat ca
nu a putut preda pachetul mesagerului trimis. Era deja n drum spre dumneavoastra
. Elizabeth se ncrunta. - Mesagerul meu? - Omul pe care l-ati trimis la Chamonix
sa ridice pachetul. - N-am trimis pe nimeni la Chamonix. Probabil era o ncurcatur
a birocratica, se gnd i ea. Unde e pachetul? - L-am pus n birou. Acolo se afla o v
aliza si o geanta diplomat cu o cheie legata de ea. Probabil do cumente ale comp
aniei. l va lasa pe Rhys sa se descurce cu ele. Apoi si aminti ca era plecat. Ei b
ine, se hotar ea, va pleca si ea n acest week-end. Se uita la gean ta diplomat si
se gndi: poate sunt nauntru hrtii personale ale lui Sam. Mai bine sa verific. Kate
Erling o anunta la interfon: - mi pare rau, domnisoara Roffe. Sir Alee nu este la
birou. - Lasa-i un mesaj sa ma sune, te rog. Voi fi la vila din Sardinia. Lasa
acelasi
mesaj domnilor Palazzi, Gassner si Martel. Le va spune ca pleaca, ca pot sa vnda
actiunile, ca pot sa faca ce vor cu compani a. Abia astepta acest lung week-end.
Vila era un refugiu, un adapost linistitor und e va putea sa se gndeasca la ea s
i la viitorul ei. Evenimente neobisnuite s-au ar uncat asupra ei cu violenta si
rapiditate, nct nu a avut posibilitatea sa le prive asca de La o anumita distanta.
Accidentul lui Sam - mintea lui Elizabeth sari pe ste cuvntul moarte; mostenirea
actiunilor de control ale companiei; presiunile di n partea familiei de a face
compania publica. Si compania nsasi. Extraordinara ba taie de inima a unui imperi
u a carui putere nconjura ntreAga planeta. Era prea mul t, nu putea sa le faca fat
a. Cnd zbura spre Sardinia n dupa-amiaza acelei zile, Elizabeth avea cu ea geanta
dip lomat a tatalui ei. Capitolul 18 De la aeroport Elizabeth lua un taxi. Nu er
a nimeni la vila pentru ca fusese nchi sa, iar ea nu anuntase ca vine aici. Intra
si se plimba ncet prin camerele famili are si se simti de parca nu ar fi plecat
niciodata. I se paru ca putinele aminti ri placute ale copilariei ei se afla aic
i. Era o senzatie ciudata sa se gaseasca singura n acest labirint n care totdeauna
se miscau o multime de servitori, prega tind mncare, curatnd, lustruind mobila. A
cum era doar ea. Si ecourile trecutului. Lasa geanta diplomat a lui Sam jos la p
arter si si cara sus valiza. Obisnuita de ani de zile, se ndrepta spre dormitorul
din centru, apoi se opri. Camera tatalui ei era la capatul coridorului. Elizabet
h se ntoarse si se ndrepta spre ea. Deschis e ncet usa pentru ca, desi mintea ei ac
ceptase adevarul,, un instinct puternic o facu sa se astepte sa-l gaseasca acolo
pe Sam, sa-i auda glasul. Camera era goala, binenteles, si nimic nu se schimbase
de cnd o vazuse ultima data . Aici se aflau un pat dublu, mare, un scrin frumos,
o masa, doua scaune tapitat e, confortabile si o canapea n fata caminului. Eliza
beth si puse jos valiza si se apropie de fereastra. Obloanele de fier erau nchise
si draperiile trase. Le desch ise larg si lasa sa intre aerul proaspat de munte,
placut si racoros, amintind d e venirea toamnei. Va dormi n aceasta camera. Eliz
abeth se ntoarse jos si intra n biblioteca. Se aseza ntr-un scaun de pieLe, fre cndu
-si minile de marginile lui. Aici statea Rhys cnd discuta afaceri cu tatal ei. Se
gndi la Rhys si si dori sa fie aici, lnga ea. si aminti de seara cnd o adusese napo i
de la cina lor din Paris, si cum ea se dusese n camera ei si scrisese: Doamna Rh
ys Williams". Sub imboldul momentului Elizabeth se aseza la masa, lua un stilou
si scrise ncet: Doamna Rhys Williams". Privi aceste cuvinte si zmbi. - Ma ntreb, zi
se ea cu voce tare, oare cte idioate fac acelasi lucru n clipa asta? l alunga pe Rh
ys din gnd, dar el ramase nca undeva ascuns n mintea ei, linistind-o. Se ridica si
hoinari prin casa. Explora bucataria mare, demodata, care avea o so ba cu lemne
si doua cuptoare. Deschise frigiderul. Era gol. Ar fi trebuit sa anticipeze asta
, pentru ca vila f usese nchisa. Cu frigiderul gol i se facu brusc foame. Cauta p
rin dulapuri. Gasi doua conserve de peste, un borcan de Ness-cafe si un pachet d
e biscuiti. Daca va ramne aici pe toata perioada week-end-ului, va trebui sa se o
rganizeze. Dect sa i asa n oras pentru fiecare masa, mai bine sa cumpere de mncare
la micile piete din Cala di Volpi, ca sa aiba rezerve pe mai multe zile. n sopron
se afla de obicei u n Jeep, iar acum se ntreba daca nca mai este la locul lui. Ie
si prin spatele bucat ariei, deschise usa care ducea la sopron si vazu ca Jeep-u
l era acolo. Elizabeth se ntoarse n bucatarie si cauta pe un perete ascuns de un d
ulap cheile de la Jeep . Le gasi si se ndrepta din nou'spre sopron. Daca nu are b
enzina? Baga cheia n con tact si apasa pe butonul de pornire. Imediat motorul se
trezi la viata. Deci ace asta problema era rezolvata. Dimineata va pleca n oras s
i si va face cumparaturile . Se ntoarse napoi n casa. Trecnd prin holul placat cu gre
sie, auzi ecoul propriilor p asi, un sunet gol, singuratic. Ar fi vrut ca Alee s
a o sune si chiar n timp ce se gndea la asta se auzi telefonul. Se ndrepta spre el
si ridica receptorul. -Alo. - Elizabeth. Alee a telefon. Elizabeth izbucni n rs. -
Ce e asa de amuzant?
- Nu m-ai crede daca ti-as spune. Unde esti? - n Gloucester. Elizabeth simti brus
c nevoia de a-i spune, de a-l informa despre hotarrea ei priv ind compania. Dar n
u la telefon. - Vrei sa faci ceva pentru mine, Alee? - Stii bine ca da. - Poti s
a vii pna aici? As vrea sa discut ceva cu tine. Urma doar o mica ezitare, apoi Al
ee spuse: - Binenteles. Nici un cuvnt despre alte angajamente pe care va trebui sa
le amne sau ct de incomo d era sa zboare pna acolo. Doar binenteles". Acesta era Al
ee. Elizabeth se forta sa spuna: - Adu-o si pe Vivian. - Ma tem ca nu va putea v
eni. Ea... hm, are niste probleme de rezolvat n Londra. Voi sosi mine dimineata'.
E bine asa? - Perfect. Spune-mi la ce ora vii si te astept la aeroport. - Ar fi
mult mai simplu daca as lua un taxi. - Cum vrei. Multumesc, Alee. Dupa ce puse t
elefonul jos, Elizabeth se simti mult mai bine. Stia ca luase o hotarre justa. Se
afla n pozitia de conducatoare a companiei doar pentru ca Sam murise nainte de a
desemna un urmas. Se ntreba cine va fi viitorul presedinte al companiei. Consiliu
l va trebui sa hot arasca. Se gndi din punctul de vedere al lui Sam si numele car
e i veni n minte era cel al lui Rhys Williams. Ceilalti erau competenti n domeniul
lor, dar Rhys e ra singurul care cunostea operatiile internationale ale companie
i. Era sclipitor de inteligent si foarte eficace. Singura problema era ca Rhys n
u putea fi prese dinte. Pentru ca nu era un Roffe sau casatorit cu o membra a fa
miliei, nu putea nici macar sa fie n consiliul de conducere. Elizabeth intra n hol
si vazu geanta diplomat. Ezita. Nu mai avea nici un sens sa o deschida. Ar pute
a sa i-o dea lui Alee mine dimineata. Totusi, daca era ceva p ersonal n ea... Duse
geanta n biblioteca, desfacu cheia lipita de ea si o deschise . n mijlocul ei era
un plic mare. Elizabeth l lua si l deschise, nauntru se afla un teanc de hrtii tipa
rite, prinse ntr-un dosar pe care scria: DOMNUL SAM ROFFE CONFIDENTIAL EXEMPLAR U
NIC Era probabil un raport, dar pentru ca nu avea nici un nume trecut, Elizabeth
nu putea sa-si dea seama cine l facuse. ncepu sa frunzareasca hrtiile, citind tot
mai atenta, apoi se opri. Nu-i venea sa creada. Duse dosarul lnga un fotoliu, si a
runc a pantofii, si ghemui picioarele sub ea si ncepu sa citeasca cu atentie. De d
ata asta citi fiecare cuvnt si ncetul cu ncetul se ngrozi tot mai tare. Era un docum
ent surprinzator, raportul unei anchete facute ca urmare a unor ntmpla ri petrecut
e anul trecut. n Chile, o uzina chimica a companiei a explodat si tone de substan
te otravitoare s-au mprastiat pe o suprafata de zece kilometri patrati. Zece oame
ni au fost ucis i si sute au fost internati n spitale. Animalele au murit, iar ve
getatia era otra vita. ntreaga regiune a fost evacuata. Procesele intentate compa
niei au nsemnat pi erderi de sute de milioane de dolari. Dar lucrul cel mai ngrozi
tor era ca explozi a a fost intentionata. n raport se spunea: Ancheta guvernului
chilian a tras concl uzia ca a fost un accident de munca. Atitudinea oficiala pa
re a fi: compania est e bogata, oamenii sunt saraci, deci compania trebuie sa pl
ateasca. nsa nu exista nici o ndoiala ca a fost un act de sabotaj provocat de o pe
rsoana sau persoane le cunoscute care au folosit exploziv plastic. Datorita atit
udinii oficiale din ace asta tara, totul va fi imposibil de dovedit." Din pacate
Elizabeth si amintea foarte bine acest incident. Ziarele si revistele au prezent
at cu lux de amanunte ororile accidentului, cu fotografii ale victimel or, iar p
resa internationala a atacat compania acuznd-o de neatentie si indiferen ta fata
de suferintele umane. Daunase foarte mult imaginii companiei. Urmatoarea parte a
raportului se ocupa de cele mai importante proiecte de cercet are ale firmei Ro
ffe si Fiii" la care oamenii de stiinta muncisera ani ndelungati. Era vorba despr
e patru proiecte, fiecare dintre ele de o valoare inestimabila. m preuna costaser
a mai mult de cincizeci de milioane de dolari. De fiecare data o
firma farmaceutica rivala le-o luase nainte, folosind o formula identica. Raportu
l continua: Un incident izolat ar fi putut fi considerat drept coincidenta. ntr-
un domeniu n care o multime de companii lucreaza la produse identice este inevita
bi l ca rezultatul muncii sa prezinte asemanari. Dar patru astfel de incidente nt
r-o perioada de cteva luni, ne obliga sa tragem concluzia ca cineva dintre angaja
tii firmei a dat sau a vndut materialul de cercetare unei firme rivale. Din cauza
na turii secrete a experimentelor si datorita faptului ca se faceau n laboratoar
e af late la mari distante unul de celalalt, foarte bine pazite, ancheta noastra
indi ca o persoana sau mai multe care au acces la documentele secrete ale firme
i. Con cluzia noastra este ca indiferent cine este raspunzator de aceste acte de
sabota j, trebuie sa se afle la cel mai nalt nivel al conducerii." Dar raportul n
ca nu se terminase. O mare cantitate de toxine au fost etichetate gresit si expe
diate. nainte de a pu tea fi reperate au cauzat mai multe morti si o publicitate
dezastruoasa pentru f irma. Nimeni nu reusise sa afle de unde au aparut etichete
le false O toxina mortala disparuse dintr-un laborator extrem de bine pazit. Pes
te o ora cineva strecura informatia presei, iar ziarele au publicat articole car
e au strni t panica. Umbrele dupa-amiezii se transformasera de mult n noapte, iar
aerul era tot mai re ce. Elizabeth ramase cu totul absorbita de documentele din
mna ei. Cnd n birou se f acu ntuneric, aprinse o lampa si continua sa citeasca despr
e toate ntmplarile monst ruoase ale anului trecut. Nici macar tonul sec, concis al
raportului nu putea ascunde tragedia. Un lucru e ra sigur. Cineva ncerca n mod me
todic sa discrediteze sau sa distruga compania Roff e si Fiii". Cineva din condu
cerea companiei. Pe ultima pagina era o nsemnare scrisa de tatal ei. Presiuni n pl
us pentru a ma det ermina sa vnd? Ticalosul trebuie prins." Acum Elizabeth si amin
ti ct de ngrijorat fusese Sam, cum pastra totul ct mai secret. Nu mai stia n cine sa
aiba ncredere. Privi din nou prima pagina. Exemplar unic". Elizabeth era sigura
ca raportul fusese ntocmit de o agentie speciala. Deci proba bil nimeni nu stia d
e existenta acestui raport n afara de Sam. Si acum ea. Persoa na vinovata nu banu
ia ca a devenit suspecta. Aflase oare Sam cine era? i ceruse s ocoteala naintea ac
cidentului? Elizabeth nu avea cum sa afle adevarul. Stia doar ca exista un trada
tor. Cineva din conducerea companiei. Nimeni altcineva nu ar fi avut posibilitat
ea sau capacitatea de a provoca distru geri la nivele att de diferite. De aceea r
efuzase Sam sa faca publica compania? O data compania vnduta, nu se mai puteau fa
ce anchete n secret, fiecare raport fiind prezentat unui grup de straini. Elizabe
th se gndi la ntlnirea consiliului de conducere,,si cum s-au straduit sa o l amurea
sca sa vnda. Toti. Brusc se simti foarte singura n casa. Sunetul strident al telef
onului o facu sa t resara. Se ndrepta spre el si l ridica. -Alo? - Liz? Rhys. Tocm
ai am primit mesajul tau. Era bucuroasa sa-i auda vocea dar si aminti de ce vrois
e sa vorbeasca cu el. Sa-i spuna ca intentioneaza sa semneze documentele, ca acc
epta ca firma Roffe si Fiii " sa devina publica. n cteva ore, nsa, totul se schimba
se. Elizabeth arunca o privi re prin hol, studiind chipul batrnului Samuel. El nte
meiase aceasta companie si se luptase pentru ea. Tatal ei o dezvoltase, ajutnd la
transformarea ei ntr-un gigant, traise doar pentru ea, dedicndu-i-se cu trup si s
uflet. - Rhys, spuse Elizabeth, as vrea sa ntrunim consiliul de conducere marti.
La ora doua. Vrei sa aranjezi ca toata lumea sa fie prezenta? - Marti la ora dou
a, repeta Rhys. Altceva? Elizabeth ezita. - Nu. Nimic altceva. Multumesc. Elizab
eth nchise ncet telefonul. Avea de gnd sa lupte. Urca pe munte alaturi de tatal ei.
Nu privi n jos, i tot spunea Sam, dar Elizabeth nu-l asculta si n fata ei aparu o
prapastie fara fund. Un bubuit puternic de tun et si un fulger napraznic se napu
sti asupra lor. Lovi coarda lui Sam si o aprins
e, iar Sam ncepu sa cada n imensitatea spatiului de sub ei. Elizabeth privi cum co
rpul tatalui se rostogoli, ncepu sa strige, dar tipetele ei erau acoperite de vu
i etul furtunii. Brusc, Elizabeth se trezi, camasa de noapte i era leoarca de tra
nspiratie, inima i batea salbatic. Afara se auzeau tunete si privind spre fereast
ra vazu ca toarna cu galeata. Vntul batea ploaia n dormitor prin usile deschise al
e balconului. Eli zabeth sari repede din pat, alerga la usi si le nchise bine. Se
uita afara la nor ii de furtuna care acopereau cerul, la fulgerele care luminau
orizontul, dar nu le vedea. Se gndea la visul ei. Dimineata furtuna depasise ins
ula, lasnd n urma o ploaie marunta.. Elizabeth spera ca vremea sa nu ntrzie sosirea
lui Alee. Dupa citirea raportului simtea o nevoie disperata de a vorbi cu cineva
. ntre timp se gndi ca ar fi bine sa ascunda acel do cument ntr-un loc sigur. n came
ra din turn exista un seif. Acolo va pastra raportu l. Facu o baie, mbraca o pere
che de pantaloni si un pulover si cobor n biblioteca s a ia raportul. Dar acesta d
isparuse. Capitolul 19 Camera arata de parca trecuse uraganul prin ea. Furtuna d
eschisese usile n timpul noptii, iar vntul si ploaia facusera ravagii, mprastiind t
oate lucrurile. Cteva pa gini ale raportului zaceau pe covorul umed, dar restul d
isparusera, probabil dus e de vnt. Elizabeth iesi afara si privi n jur. Nu existau
hrtii pe pajiste, dar vntul putea s a le fi mprastiat dincolo de stnci. Cu sigurant
a asa se ntmplase. Singurul exemplar. Va trebui sa afle numele anchetatorului anga
jat de Sam. Poate Kate Erling stia ceva. Dar acum Elizabeth nu era convinsa ca S
am avusese ncrede re n,Kate. Totul devenise un joc periculos n care nu puteai avea n
credere n nimeni. Va trebui sa se miste cu foarte mare atentie. Brusc si aminti ca
nu exista mncare n casa. Ar putea face cumparaturi la Cala di Vo lpe si s-ar pute
a ntoarce nainte de venirea lui Alee. si scoase din dulap impermeab ilul si o esarf
a pentru par. Mai trziu, cnd se va mai opri ploaia, va cauta prin mp rejurimi foile
lipsa din raport. Se ndrepta spre bucatarie, lua ; cheile Jeep- u lui de la locu
l lor. Iesi prin spate si intra n sopron. Elizabeth porni motorul si manevra cu g
rija masina afara din sopron. O ntoarse si porni pe alee, frnnd usor din cauza supr
afetei umede. La capatul aleii o lua spre dreapta pe drumul ngust de munte car,e
ducea la micul sat Cala di Volpe situat n vale. La ora aceasta nu circulau alte m
asini pe drum, dar rareori trecea cte o ma sina pe aici pentru ca erau putine cas
e construite att de sus. Elizabeth privi n j os spre stnga ei si vazu ca marea era
neagra si agitata, umflata de furtuna din t impul noptii. Conducea ncet pentru ca
aceasta parte a drumului era foarte periculoasa. Era ngust a, cu doua benzi taia
te n munte de-a lungul unei prapastii imense. Pe banda inte rioara era piatra stnc
oasa a muntelui, iar pe cea exterioara o cadere de sute de metri pna la mare. Eli
zabeth se tinu-ct mai aproape de banda interioara, frnnd pent ru a mpiedica avntul ma
sinii pe panta abrupta. Masina se apropia de o curba periculoasa. Automat Elizab
eth apasa piciorul pe frn a ca sa ncetineasca Jeep-ul. Frnele nu functionau. Nu ntel
ese imediat. Elizabeth apasa din nou, mai tare, mpingnd cu toata puterea ped ala pn
a la podea, inima zvcnindu-i n piept pe masura ce masina cstiga viteza. Lua cu rba
si se misca tot mai repede, lund-o la goana n jos pe drumul abrupt, tot mai re ped
e cu fiecare secunda. Apasa din nou frnele. Nu mai existau. n fata aparu o alta cu
rba. Lui Elizabeth i era frica sa-si ia ochii de pe drum si sa priveasca la cadra
nul ce indica viteza, dar din coltul ochiului putu sa vada acul urcnd n sus si snge
le i ngheta n vine. Ajunse la curba, derapa n jurul ei, mult p ea repede. Rotile din
spate alunecara spre marginea prapastiei, apoi tractiunea cauciucurilor din fat
a facu ca masina sa plonjeze nainte, repezindu-se pe panta a brupta. Nimic nu o m
ai putea opri acum, nici o bariera, nici un control. Era o c ursa a groazei n car
e o asteptau alte curbe mortale. . Mintea lui Elizabeth cauta cu disperare un mo
d de a scapa. Se gndi sa sara. Risca o privire scurta la cadranul vitezei. Mergea
cu peste o suta de kilometri la or
a si cstiga viteza cu fiecare clipa, blocata ntre stnca muntelui si prabusirea n spa
tiu. Va muri. Si ntr-o revelatie de moment si dadu seama ca este defapt ucisa si
c a si tatal ei fusese ucis. Sam citise raportul si disparuse. Iar acum ea l urma
. Nu banuia cine ar putea fi ucigasul ei, cine i detesta att de mult pentru a face
u n lucru att de groaznic. Ar fi suportat mai usor daca ar fi fost vorba de un s
tra in. Dar era cineva pe care ea l cunostea, care o cunostea pe ea. n fata ochilo
r i a parura diferite chipuri. Alee... Ivo... Walther... Charles... Era unul dint
re ei . Cineva din conducerea companiei. Moartea ei va fi considerata un acciden
t, ca si a lui Sam. Elizabeth plngea n tace re, lacrimile amestecndu-se cu stropii
de ploaie, dar nu era constienta de ce se ntmpla cu ea. Jeep-ul ncepu sa patineze p
e suprafata umeda, iar Elizabeth se strad uia sa tina rotile pe drum. Stia ca e
doar o problema de secunde nainte de a se r asturna peste stnca, uitnd de toate. Co
rpul i devenise teapan, iar minile i erau amor tite pentru ca tinea strns volanul. A
cum nu mai era nimic n univers dect ea, gonind n jos, urletul vntului tragnd de ea, s
punndu-i Hai, vino cu mine", lovind masina, nce rcnd sa o mpinga n prapastie. Jeep-ul
derapa din nou, iar Elizabeth lupta cu disper are sa-l ndrepte, amintindu-si ce
fusese nvatata: Condu n derapare, totdeauna n direc tia deraparii", iar rotile din
spate s-au ndreptat si masina porni din nou n cursa infernala. Elizabeth arunca o
noua privire spre cadranul vitezei... o suta trei zeci de kilometri la ora. Se nd
repta spre o curba serpuita, periculoasa si stia c a de data asta nu va mai reus
i sa treaca de ea. Ceva ngheta n mintea ei si parca un val subtire se puse ntre ea
si realitate. Auzi vocea tatalui ei: Ce faci aici singura n ntuneric?" si o ridica
n brate ducnd-o n pat si era pe scena dansnd, nvrtindu-se, nvrtindu-se, iar Madame Ne
urova urla la ea sau era vntul? si Rhys era inga ea spunndu-i: De cte ori mplineste o
fata douazeci si unu de ani?" Si Elizabeth se gndi: nu-l voi mai vedea niciodata
pe Rhys" si i urla num ele, iar valul disparu, nsa cosmarul ramase. Curba serpuit
a era tot mai aproape s i masina se ndrepta spre ea ca un glont. Se va prabusi. S
a se ntmple ct mai repede, se ruga ea. n acea clipa, n dreapta, chiar naintea curbei,
Elizabeth vazu o mica poteca taiata n munte. Trebuia sa ia o hotarre ntr-o fractiun
e de secunda. Habar n-avea unde duce a poteca. Stia doar ca urca, ca i va ncetini
viteza, i va da o sansa de ; scapare. Risca. n ultimul moment, n timp ce Jeep-ul aj
ungea n dreptul potecii, Elizabeth nvrti puternic volanul spre dreapta. Rotile din
spate ncepura sa patineze, dar cele di n fata erau deja pe pietris si miscarea ra
pida le dadu destula forta ca sa traga masina. Acum masina se napustea n sus, iar
Elizabeth se lupta cu volanul ncercnd s a pastreze Jeep-ul pe poteca ngusta. Trece
a pe Inga un sir subtire de copaci, iar crengile lor o loveau fara mila sfsiindu-i
fata si minile. Privi nainte si vazu cu groaza n fata ei Marea Tireniana. Poteca d
ucea de cealalta parte a stncii. Nici ai ci nu era n siguranta. Se apropia tot mai
mult de marginea prapastiei si viteza masinii era prea mare p entru a putea sar
i. Capatul stncii era chiar n fata ei, iar marea la sute de "metr i n jos. n timp ce
Jeep-ul se napustea spre prapastie, patina ngrozitor si ultimul lucru pe care El
izabeth si-l aminti fu un copac care aparu n fata ei, apoi o expl ozie care cutre
mura universul. Dupa aceea totul n jurul ei ramase nemiscat, devenind alb, calm s
i tacut. Capitolul 20 Cnd deschise ochii era ntr-un pat de spital si prima persoan
a pe care o vazu a fos t Alee Nichols. - Nu exista nimic de mncare n casa, sopti e
a si ncepu sa plnga. Alee o privi ndurerat, o mbratisa si spuse emotionat: -Elizabet
h! Iar ea rosti ned eslusit: - E n regula, Alee. Ma simt destul de bine. Ceea ce
nu era tocmai adevarat. Tot corpul i era plin de vnatai si julituri, dar e ra n via
ta, si nu-i venea sa creada. si aminti de cursa infernala si sngele i ngheta n vine.
- De ct timp sunt aici? Vocea ei era slaba si ragusita. - Te-au adus acum doua zi
le. De atunci ai fost mereu inconstienta. Doctorul spun e ca este un miracol. Du
pa cum afirma toti cei care au vazut locul accidentului ar fi trebuit sa fii moa
rta. O echipa de salvare a ajuns imediat acolo si te-au
adus aici. Ai trecut printr-un soc teribil, ai al dracului de multe vnatai, dar s
lava Domnului, nimic nu e rupt. O privi mirat si spuse: - Ce faceai acolo pe po
teca aceea de munte? Elizabeth i povesti si vazu cum ochii lui se umplu de groaza
pe masura ce traia alaturi de ea fiecare moment al cursei. Repeta mere u Of, Do
amne". Cnd ea termina, Alee era palid. - Ce accident stupid si ngrozitor! - Nu a f
ost un accident, Alee. El o privi surprins: - Nu nteleg. Cum ar fi putut? El nu c
itise raportul. Elizabeth spuse: - Cineva a umblat la frne. Alee clatina sceptic
din cap. - De'ce ar face cineva asa ceva? - Pentru ca... dar nu-i putea spune. N
u nca. Aveancredere n Alee mai mult dect n oric ine altcineva, dar-nu era pregatita s
a vorbeasca. Nu nainte de a se simti mai put ernica, nu nainte de a avea timp sa s
e gndeasca. - Nu stiu, spuse ea vag, dar sunt convinsa ca cineva a facut-o. l priv
i si vazu cum i se schimba expresia fetei. De la nencredere la mirare si apo i fu
rie. - Ei bine, vom afla, spuse el cu voce hotarta. Ridica receptorul si peste cte
va mi nute vor bea cu seful politiei din Olbia. - Aici Sir Alee Nichols. As... d
a, se simte bine, multumesc... Multumesc, i voi t ransmite. Va telefonez n legatur
a cu Jeep-ul pe care l conducea. Puteti sa-mi spun eti unde este acum?... Vreti s
a-l tineti acolo? Si as dori sa aduceti un foarte bun mecanic. Voi fi acolo ntr-o
jumatate de ora. Puse jos receptorul. E n garajul politiei. Plec imediat. - Vin
cu tine. El o privi surprins. - Doctorul a spus ca trebuie sa stai n pat cel puti
n nca o zi sau doua. Nu poti... - Vin cu tine, insista ea cu ncapatnare. Patruzeci
si cinci de minute mai trziu, El izabeth, cu corpul plin de vnatai si umflaturi, i
esi din spital n ciuda protestelor doctori lor si se ndrepta spre sediul politiei n
sotita de Alee Nichols. Luigi Ferraro, seful politiei din Olbia era un sardinian
de vrsta mijlocie, oache s, cu o burta mare si picioare strmbe. Lnga el se afla de
tectivul Bruno Campagna, mult mai nalt dect seful lui. Campagna era un barbat musc
hiulos, n jur de cincizeci de ani, aratnd ca un politist foarte priceput. Urmarea
alaturi de Elizabeth-si A lee cum un mecanic examineaza dedesubtul masinii ridic
ata n sus de o macara hidra ulica. Aripa dreapta si radiatorul erau lovite si str
icate de copacii de care se ciocnisera. Elizabeth simti ca lesina vaznd starea n c
are era Jeep-ul si se sprij ini de Alee. - Esti sigura ca te simti bine? - Da, m
inti ea. Era fara vlaga si foarte obosita. Dar trebuia sa vada cu ochii e i. Mec
anicul si sterse minile pe o crpa si veni spre grupul lor. - Nu se mai fac astfel d
e masini, spuse el. Slava Domnului, si zise Elizabeth. - Orice alta masina ar fi
fost n bucati acum. - Si frnele? ntreba Alee. - Frnele? Functioneaza perfect. Elizab
eth simti dintr-odata cum lumea din jurul eidevine ireala. - Ce? Ce vreti sa spu
neti? - Frnele functioneaza foarte bine. Accidentul nu le-a afectat. Asta am vrut
sa s pun cnd am zis ca nu se mai construiesc... - Dar e imposibil, l ntrerupse Eli
zabeth.' Frnele nu functionau la Jeep. - Domnisoara Roffe crede ca cineva a umbla
t la ele, explica Ferraro. Mecanicul clatina din cap. - Nu, domnule, spuse el si
se ntoarse la Jeep ; aratnd cu degetul sub el. Exista doar doua feluri n care se p
oate fregare - pr
ivi spre Elizabeth, scuzati-ma, signorina - n care frnele pot fi scoase din fun ct
ie. Se pot taia legaturile sau se poate desuruba aceasta piulita, spuse el in di
cnd cu mna o bucata de metal, si astfel se pierde lichidul din frne. Puteti ved ea
ca legaturile sunt solide si am controlat rezervorul cu lichid. Este plin. Ferra
ro i spuse lui Elizabeth plin de ntelegere: - mi dau seama cum cineva de conditia d
umneavoastra a putut... - Un moment, l ntrerupse Alee, ntorcndu-se spre mecanic. Nu
s-ar putea ca cineva sa fi taiat legaturile si apoi sa le fi nlocuit, sau sa fi s
cos lichidul si apoi sal puna la loc? Mecanicul clatina din cap, ncapatnat. - Domn
ule, de aceste legaturi nu s-a atins nimeni, si lua crpa si sterse cu grija uleiul
din jurul piulitei care tinea lichidul. - Vedeti aceasta piulita? Daca cineva a
r fi desurubat-o, s-ar vedea urme proaspe te. Va garantez ca nimeni nu s-a atins
de ea n ultimele sase luni. Nu e nici o pr oblema cu aceste frne. Va arat imediat
. Se ndrepta spre perete si apasa pe un buton. Se auzi un huruit si macaraua hidr
au lica cobor Jeep-ul pe podea. Intra n masina, porni motorul si merse napoi. Cnd aj
uns e la zidul din spate, schimba n viteza nti si apasa pe accelerator. Masina porn
i sp re detectivul Campagna. Elizabeth deschise gura sa tipe si n aceeasi clipa J
eep-u l se opri la ctiva centimetri de el. Mecanicul ignora privirea pe care i-o
arunca detectivul si spuse: - Vedeti? Frnele acestea functioneaza perfect. Toti s
e uitau la Elizabeth si ea s tia ce le trece prin minte. Dar asta nu schimba cu
nimic spaima pe care o traise cobornd pe drumul abr upt. Si acum si amintea cum ap
asase pe pedala si nu se ntmplase nimic. Si totusi me canicul politiei dovedise ca
frnele functionau. Doar daca nu era si el amestecat. Asta nsemna ca si seful poli
tiei era amestecat. Devin paranoica, si zise Elizabet h. - Elizabeth..., spuse Al
ee dnd din mini. - Cnd eu am condus acest Jeep, frnele nu functionau. Alee o studie
un moment, apoi i spuse mecanicului: - Sa presupunem ca cineva a umblat ntr-adevar
la frne. Cum altfel ar fi putut sa l e scoata din functie? - Ar fi putut uda dis
cul de frnare, spuse detectivul Campagna. Elizabeth l privi interesata. - Ce s-ar
fi ntmplat daca ar fi facut asa ceva? Campagna i explica: - Cnd papucii de frnare ar
fi apasat discul, acesta ar fi patinat. Mecanicul aproba. - Are dreptate. Doar c
a..., se ntoarse spre Elizabeth. Frnele functionau cnd ati po rnit motorul? Elizabe
th si aminti ca folosise frnele pentru a iesi din sopron si mai trziu cnd aju nsese
la primele curbe. -"Da, spuse ea, functionau. - Atunci aceasta este explicatia,
spuse mecanicul triumfator. Frnele s-au udat n p loaie. - Stati putin, se opuse Al
ee. De ce nu s-ar fi putut sa le fi udat cineva nainte ca ea sa porneasca? - Pent
ru ca, i explica mecanicul rabdator, daca cineva le-ar fi udat nainte ca ea sa ple
ce, frnele nu ar mai fi functionat defel. Seful politiei se ntoarse spre Elizabeth
. - Ploaia poate fi foarte periculoasa, domnisoara Roffe. Mai ales pe aceste dru
mu ri de munte nguste. Asa ceva se ntmpla destul de des. Alee o privea pe Elizabeth
, nestiind ce sa mai faca. Ea ,se simtea ca o proasta. A fost totusi un accident
. Nu-si dorea dect sa plece ct mai repede de aici. Se ui ta la seful politiei si s
puse: - mi pare rau... ca v-am creat attea neplaceri. - Va rog. Am fost ncntat sa...
adica e neplacut ca ne-am ntlnit n astfel de circumsta nte, dar sunt ncntat ca am pu
tut sa va ajut. Detectivul Campagna va va conduce napo i la vila. Alee i spuse lui
Elizabeth:
- Sa nu te superi, fata draga, dar arati nfiorator. Deci, vreau sa te bagi n pat s
i sa rami acolo cteva zile. Voi comanda la telefon cumparaturile necesare. - Si d
aca ramn n pat cine va gati? - Eu, declara Alee. n acea seara i pregati cina si i-o
servi la pat. - Ma tem ca nu sunt un bucatar grozav, spuse el vesel, punnd tava n
fata ei. Un adevar spus doar pe jumatate, se gndi Elizabeth. Alee era un bucatar n
grozitor. Fiecare fel de mncare era fie ars, fie nefiert, fie prea sarat. Dar ea
reusi sa mannce, n parte pentru ca i era foarte foame si apoi nu dorea sa-l jigneas
ca pe Ale e. Ramase cu ea, discutnd nimicuri. Nici un cuvnt despre faptul ca se fa
cuse de rs la politie. Si ea l iubi pentru asta. Cei doi au petrecut urmatoarele d
oua zile la vila. Elizabeth n pat, iar Alee agitn du-se n jurul ei, ; pregatind toa
te mesele, citindu-i. n acel timp lui ' Elizabeth i se paru ca telefonul sunase t
ot timpul. Ivo si Simonetta sunau n fiecare zi sa ntrebe de sanatatea ei, apoi Hlne
si Charles, Walther. Pna si Vivian suna. Toti s-a u oferit sa vina sa stea cu ea.
- Ma simt ntr-adevar mult mai bine, le spuse ea. Nu exista nici un motiv sa va f
aceti probleme. Ma ntorc la Zurich peste cteva zile. Rhys Williams o suna. Elizab
eth nici nu-si daduse seama ct de mult i lipsea, pna nu -i auzi vocea. - Am auzit c
a te-ai hotart sa concurezi cu Hlne, spuse el. nsa n vocea lui se simtea n grijorarea.
- Te nseli. Eu fac curse doar pe drumuri de munte si totdeauna n jos. Era incredi
bil ca ajunsese sa si glumeasca. - Ma bucur ca n-ai patit nimic, Liz, zise Rhys.
Tonul pe care o spusese ca si cu vintele i-au mers la inima. Se ntreba daca era
cu vreo femeie acum si cine era. Probabil una foarte frumoasa. S-o ia dracul - S
tii ca ai aparut pe prima pagina a ziarelor? o ; ntreba Rhys. - Nu. - Printr-un .
miracol, mostenitoarea scapa din ghearele mortii. Doar la cteva sapta mni dupa ce
tatal ei, cunoscutul..." Poti scrie singura urmarea. Au mai discutat nca vreo jum
atate de ora, apoi dupa ce nchise Elizabeth se simti m ult mai bine. Rhys parea s
incer interesat de ea si mai ales ngrijorat. Se ntreba d aca le face pe toate feme
ile sa fie asa. Era o trasatura a farmecului sau. si am inti cum sarbatorisera zi
lele ei de nastere mpreuna. Doamna Rhys Williams. Alee i ntra n dormitor. - Arati
ca o pisicuta care a gustat din borcanul de smntna! -Zau? Rhys reusea ntotdeauna sa
o faca sa pluteasca n al noualea cer. Ar trebui sa-i spu n lui Rhys despre rapor
tul confidential, se gndi ea. Alee aranja ca unul din avioanele companiei sa-i du
ca la Zurich. - Nu-mi- place deloc ca trebuie sa plecam att de repede, spuse el c
erndu-si iertar e, dar sunt cteva hotarri foarte importante de luat. Zborul la Zuri
ch s-a desfasurat fara ntmplari deosebite. La aeroport i asteptau o m ultime de zia
risti. Elizabeth facu o scurta declaratie n legatura cu accidentul e i, apoi Alee
o conduse spre o limuzina care i astepta si pornira spre cartierul g eneral al c
ompaniei. Elizabeth se gasea n sala de conferinte mpreuna cu ceilalti membri ai co
nsiliului de conducere si Rhys. Sedinta dura de trei ore, iar aerul era statut d
in cauza t rabucelor si a tigarilor. Elizabeth nca. resimtea experienta prin care
trecuse, o durea ngrozitor capul. - Nimic serios, domnisoara Roffe. Cnd comotia v
a trece, vor disparea si durerile de cap. Privi n sala la chipurile ncordate si fu
rioase. - Am hotart sa nu vnd, le spuse Elizabeth. O considerau capricioasa si ncap
atnata. Daca ar sti ct de aproape fusese de accepta rea hotarrii lor. Acum nsa era i
mposibil. Cineva din aceasta camera era un dusman. Daca ea va renunta, va fi vic
toria lui.
Toti au ncercat sa-i schimbe hotarrea, fiecare n felul sau. Alee folosea ratiunea.
- Roffe si Fiii" are nevoie de un presedinte cu experienta, Elizabeth. Mai ales
a cum. Pentru binele tau, ca si pentru al nostru al tuturor as vrea sa nu te Imp
li ci n asa ceva. Ivo si folosi farmecul. - Esti o tnara frumoasa, carissima. Toata
lumea e a ta. De ce vrei sa ajungi scla va unui lucru att de plictisitor, cum su
nt afacerile, cnd ai putea trai liber, dis trndu-te, calatorind... . - Am calatori
t deja, spuse Elizabeth. Charles folosi logica franceza. - Detii controlul firme
i ca urmare a unui teribil accident, dar asta nu nseamna c a trebuie sa ncerci sa
conduci compania. Avem probleme importante. Tu vei reusi s a le agravezi. Walthe
r vorbi pe sleau. - Compania are destule necazuri. Nu-ti dai seama ce fel de nec
azuri. Daca nu vin zi acum, altadata va fi prea trziu. Elizabeth se simtea asedia
ta. i asculta pe toti, studiindu-i, evalund ceea ce i spu neau. Fiecare si baza moti
vatia pe interesul companiei - si totusi unul dintre ei se straduia sa o distrug
a. Un lucru era clar. Toti vroiau ca ea sa se retraga, sa-i lase sa vnda actiunil
e s i sa aduca straini n conducere. Elizabeth stia ca n momentul n care ar fi facut
asa ceva, sansele ei de a afla cine este tradatorul se reduceau la zero. Atta ti
mp ct ramnea aici, nauntru, exista posibilitatea sa afle cine sabota compania. Va r
amne doar att ct va fi necesar. Nu-si petrecuse ultimii trei ani alaturi de Sam far
a sa fi nvatat ceva despre lumea afacerilor. Cu ajutorul ; personalului experimen
tat pe care el l angajase, va continua sa duca mai departe ideile tatalui ei. Ins
iste ntele celor din conducere de a o face sa se retraga o determinau sa fie si
mai nc apatnata n hotarrea ei de a ramne. Venise vremea sa ncheie aceasta sedinta. - A
m luat o hotarre, spuse Elizabeth. Nu am de gnd sa conduc singura compania. Sun t
constienta de faptul ca am foarte multe de nvatat. Stiu ca pot conta pe ajutoru l
vostru. Vom lua fiecare problema pe rnd. Era asezata n capul mesei, nca palida din
cauza accidentului, aratnd fragila si lip sita de aparare. Ivo si arunca neputinc
ios bratele n sus. - Nu poate nimeni sa o faca sa nteleaga? Rhys se ntoarse zmbind s
pre Elizabeth: - Nu ne ramne altceva de facut dect sa acceptam hotarrea domnisoarei
. - Multumesc, Rhys, spuse Elizabeth privind spre ceilalti membri ai conducerii.
nc a un lucru. Din moment ce iau locul tatalui meu, cred ca cel mai bine ar fi s
a o facem n mod of icial. Charles se holba la ea. - Adica, vrei sa ajungi presedi
nta? - De fapt, i aminti sec Alee, Elizabeth este deja presedinta. Ne face hatrul
de a ne lasa sa ne descurcam ct mai elegant. Charles ezita apoi spuse: - Bine. Pr
opun ca Elizabeth Roffe sa fie numita presedinta a firmei Roffe si Fiii ". - Sus
tin propunerea, spuse Walther. Si propunerea fu unanim acceptata. o perioada nep
rielnica pentru presedinti, se gndi ei trist. Att de multi sunt asas inati. Capito
lul 21 Nimeni nu era mai constient dect Elizabeth de enorma responsabilitate pe c
are sio asumase. Atta' timp ct ea conducea compania, locurile de munca a mii de oa
meni d epindeau de ea. Avea nevoie de ajutor, dar nu stia n cine sa aiba ncredere.
Alee, Rhys si Ivo erau cei n care ar fi ndraznit, dar nca nu era pregatita. Era pr
ea devr eme. Trimise dupa Kate Erling. - Da, domnisoara Roffe? Elizabeth ezita,
nestiind cum sa nceapa. Kate Erling lucrase pentru tatal ei mult i ani. Ea ar tre
bui sa cunoasca curentele care treceau pe sub suprafata nselator de calma. Ar tre
bui sa cunoasca activitatile din interiorul companiei, sentiment
ele lui Sam, planurile lui. Kate Erling ar putea fi un aliat puternic. - Tatal m
eu a cerut sa i se faca un raport confidential, Kate. Stii ceva despre el? Kate
Erling se ncrunta concentrndu-se, dar apoi clatina din cap. - Nu a discutat cu min
e aceasta problema, domnisoara Roffe. Elizabeth ncerca altfel. - Daca tatal meu a
r fi dorit o ancheta confidentiala, cui i s-ar fi adresat? De data asta raspunsu
l veni fara nici o ezitare. - Departamentului securitatii. Pentru nimic n lume Sa
m nu li s-ar fi adresat lor. - Multumesc, spuse Elizabeth. Nu exista nimeni cu c
are sa poata discuta. Pe biroul ei se afla un raport financiar la zi; Elizabeth l
citi si fu cuprinsa d e panica. Trimise dupa revizorul companiei. Se numea Wilt
on Kraus. Era mai tnar d ect se asteptase Elizabeth. Inteligent, ager, cu un aer d
e usoara superioritate. De la scoala Wharton, si zise ea, sau poate Harvard. Eliz
abeth ncepu direct. - Cum se poate ca o companie ca Roffe si Fiii" sa aiba dificu
ltati financiare? Kraus o privi si ridica din umeri. Era clar ca nu era obisnuit
sa dea socoteala unei femei. Spuse binevoitor. - Pai, ncercnd sa rezumam n cuvinte
de o silaba... - Sa ncepem, i raspunse Elizabeth taios, cu faptul ca pna acum doi
ani firma s-a fi nantat singura. Urmari cum expresia de pe figura lui se schimba
, n ncercarea de a se adapta noii s ituatii: - Da... da, doamna. - Atunci cum de a
m ajuns att de ndatorati bancilor? Kraus nghiti n sec si spuse: - Acum ctiva ani am t
recut printr-o perioada de expansiune deosebit de costisitoa re. Tatal dumneavoa
stra ! si ceilalti membri ai conducerii au considerat ca ar fi mai ntelept sa mpru
mute banii de la banci sub forma unor mprumuturi pe scurta durata. Avem angajamen
te de plata la mai multe banci care se ridica la suma de sase sute cincizeci mil
ioane dolari. Cteva din aceste mprumuturi au ajuns la termenul de predare. - L-au
depasit, l corecta Elizabeth. - Da. L-au depasit. - Platim o rata, plus un procen
t, plus o dobnda ca penalizare. De ce nu am platit mprumuturile depasite si nu am
redus din rata celorlalte? Kraus ramase cu gura cascata. - Pentru ca... hm... da
torita anumitor ntmplari nefericite din ultimul timp, circu itul financiar al comp
aniei este mult mai slab dect am anticipat. n conditii norma le ne-am adresa banci
lor pentru a cere o amnare a platii. Pe de alta parte datori ta problemelor actua
le, rezolvarea litigiilor, esecurile din laboratoarele noast re experimentale si
... Elizabeth ramase la locul ei studiindu-l, ntrebndu-se de partea cui era. Privi
din nou cifrele din fata ei, ncercnd sa stabileasca unde anume se gresise. Extras
ul d e cont arata un declin subit n ultimele trei trimestre datorat n mare parte d
ifici lelor plati cauzate de procesele civile trecute n coloana Cheltuieli Deoseb
ite". Cu ochii mintii, Elizabeth vazu explozia dinChile, norul chimicalelor otra
vitoar e tsnind n aer. Auzea urletele victimelor. O duzina de oameni morti. Sute d
usi la spitale. Si n cele din urma toata suferinta si mizeria umana se reduceau l
a bani, la Cheltuieli Deosebite. si ridica privirea spre Wilton Kraus. - Dupa cum
rezulta din raportul dumneavoastra, domnule Kraus, problemele noastre sunt doar
temporare. Suntem Roffe si Fiii". Nici o banca din lume nu risca daca ne mprumut
a bani. Venise rndul lui sa o studieze. Aerul lui ncrezut disparuse, nsa acum era f
oarte pr udent. - Trebuie sa ntelegeti, domnisoara Roffe, ncepu el precaut, ca rep
utatia unei firm e de medicamente e la fel de importanta ca si produsele ei.
Cine mai spusese asta? Tatal ei? Alee? si aminti. Rhys. - Continua. - Problemele
noastre devin prea cunoscute. Lumea afacerilor e o jungla. Daca con curenta banu
ieste ca suntem vulnerabili, ne ataca, spuse el, apoi ezita putin si adauga: si
acum asta fac. Ne ataca. - Cu alte cuvinte, replica Elizabeth, bancherii concure
ntei cu bancherii nostri. _ Kraus i zmbi admirativ. - Exact. Bancile au o cantitat
e limitata de fonduri alocate mprumuturilor. Daca s unt lamuriti ca A este mai pu
tin riscant ca B... - Si au fost lamuriti? Kraus si trecu nervos degetele prin pa
r. - De la moartea tatalui dumneavoastra am primit mai multe telefoane de la Her
r J ulius Badrutt. El este n fruntea consortiului de banci cu care am lucrat. - S
i ce doreste Herr Badrutt? Elizabeth banuia ce urmeaza. - Vrea sa stie cine va f
i noul presedinte al firmei Roffe si Fiii". , - Dumneata stii cine este noul pre
sedinte? ntreba Elizabeth. - Nu, doamna. - Eu sunt. l privi cum ncearca sa-si ascun
da surpriza. - Ce crezi ca se va ntmpla cnd Herr Badrutt va afla? - Ne va pune la z
id, i scapa lui Wilton Kraus. - Voi ncerca sa vorbesc cu el, spuse Elizabeth. Se l
asa pe spate n scaun si zmbi. N u doresti o cafea? - Hm... sunteti foarte amabila.
Da, multumesc. Elizabeth l privi cum se relaxeaza . Simtise ca fusese supus unui
test si ca i trecuse. - As.dori sfatul tau ntr-o problema, spuse Elizabeth. Daca
ai fi n locul meu, domn ule Kraus, ce ai face? Aerul de superioritate aparu din n
ou. - Ei bine, spuse el ncrezator, e foarte simplu. Roffe si Fiii" poseda valori
enorme. Daca s-ar vinde o parte importanta a actiun ilor am putea cu usurinta sa
facem rost de bani destui pentru a ne plati mprumutu rile. Elizabeth stia acum d
e partea cui era el. Capitolul 22 HAMBURG. \Wri, lodomUie, ora 2 am. Vntul batea
dinspre mare, iar aerul diminetii era racoros si umed. n partea numita Reeperbahn
a orasului Hamburg strazile erau pline de cei care venisera sa traia sca experi
enta placerilor interzise n aceasta cetate a pacatului. Reeperbahn sati sfacea im
partial toate gusturile. Bauturi, droguri, fete sau baieti - la un anum it pret
se gaseau de toate. Barurile tipator luminate se aflau pe strada principala n tim
p ce n Grosse Freihei t se prezentau spectacole obscene de strip-tease. Putin mai
departe,. Herbertstr asse era destinata doar pietonilor si de fiecare parte a s
trazii erau aliniate p rostituate, la ferestrele apartamentelor lor, prezentndu-s
i marfa n camasi de noap te transparente care nu ascundeau nimic. Reeperbahn era
o piata imensa, o macela rie cu produse umane n care puteai alege orice fel de ca
rne daca aveai cu ce sa p latesti. Pentru cei puritani, sex simplu, stil misiona
r; pentru cei care prefera u varietatea exista cunnilingus, analingus si sodomie
, n Reeperbahn puteai sa-ti cumperi o fata sau un baiat de doisprezece ani sau sa
te bagi n pat cu o mama si fiica ei. Daca gusturile tale se ndreptau ntr-o alta di
rectie, puteai urmari o fe meie servita de o Mare Dama sau puteai fi biciuit pna
ajungeai la orgasm. Puteai nchiria o baba fara dinti care sa-ti ofere fellatio pe
o alee aglomerata sau ti p uteai I cumpara o orgie ntr-un dormitor cu oglinzi cu
att de i multe fete si baiet i cti ti cerea libidoul. Reeperbahn se mndrea ca are de
oferit oricui ceva. Trfe ti nere n fuste scurte si bluze strnse patrulau pe trotua
re ! oferindu-si serviciile n egala masura barbatilor, femeilor si cuplurilor. Op
eratorul se plimba ncet pe strada, tinta a numeroase fete si multor baieti pute r
nic rujati. i I ignora pna ajunse n dreptul unei fete care nu arata sa aiba mai m
ult de optsprezece ani. Era blonda. Se sprijinea de un perete vorbind cu o prie
tena. Se ntoarse spre barbatul care se apropia si i zmbi. - Vrei un grup, liebchen?
Prietena mea si cu mine te vom distra de minune. Barbatul o studie, apoi spuse.
- Doar tu. Cealalta fata ridica din umeri si pleca. - Cum te cheama? - Hildy. -
Vrei sa joci n filme, Hildy? o ntreba operatorul. Fata l examina cu ochi reci. - H
err Gott! Doar n-o sa ma iei cu vechea poanta Hollywood? El i zmbi linistind-o. -
Nu, nu. E o oferta serioasa. Un film porno. l fac pentru un prieten al meu. - Te
costa cinci sute de marci. Plata nainte. - Gut. Imediat regreta ca nu ceruse mai
mult. Ei bine, va gasi ea o cale de a scoate o prima n plus de la el. - Ce trebui
e sa fac? ntreba Hildy. Hildy era nervoasa. Era tolanita pe pat, goala, ntr-un mic
apartament saracacios si i urmarea pe cei din camera gndindu-se: ceva nu e n regul
a. Instinctele ei se as cutisera pe strazile din Berlin, Munchen si Hamburg. Se
obisnuise sa aiba ncreder e n ele. Era ceva n oamenii acestia, ceva n care ea nu ave
a ncredere. Ar fi vrut sa plece nainte de a ncepe totul, dar i platisera deja cinci
sute de marci si i-au pro mis ca va mai primi cinci sute daca va face o treaba b
una. Sigur ca va face o tr eaba buna. Era o profesionista si era mndra de munca e
i. Se ntoarse spre barbatul gol de lnga ea. Era puternic si bine dezvoltat, nu ave
a par pe corp. Pe Hildy o d eranja fata lui. Era prea batrn pentru acest gen de f
ilme. nsa spectatorul care st atea n spatele camerei o tulbura cel mai mult. Acest
a purta un palton lung, o pal arie cu boruri largi si ochelari fumurii. Hildy n-
ar fi putut spune nici macar d aca era barbat sau femeie. Nu-i placea atmosfera.
Era de rau augur. Hildy si pipa i funda rosie legata la gt ntrebndu-se de ce i cerus
era sa o poarte. Operatorul spus e: - n regula. Suntem gata. Motor. Aparatul de f
ilmat porni. Lui Hildy i se spuse ce sa faca. Barbatul de lnga ea er a ntins pe sp
ate. Hildy si ncepu munca. ncepu cu o calatorie n jurul lumii, folosindu-si cu price
pere limba si buzele pe u rechile si gtul barbatului,- apoi porni n jos, pe piept,
stomac, burta, excitndu-l. Dupa ce ajunse la picioare, l ntoarse pe burta si porni
calatoria napoi, miscndu-s e ncet, expert, gasind toate zonele erotice, exploatndu-
le. Barbatul era gata preg atit. - Intra n ea, spuse operatorul. Barbatul o ntoars
e si se aseza peste ea, despartindu-i coapsele, fortndu-si penisu l enorm n ea. Hi
ldy si uita toate temerile. Era grozav. - Mai tare, leibchen, striga ea. Barbatul
era adnc n ea, miscndu-se nainte si napoi, iar Hildy ncepu sa se miste n acel si ritm
ca si el. n spatele camerei spectatorul se apleca nainte, urmarind fiecare moment.
Fata de pe pat nchise ochii. Strica totul! - Ochii! striga spectatorul. - Offne
die Augenl indica operatorul. Surprinsa, Hildy deschise ochii. Privi bar batul d
e deasupra ei. Era bun. i placea genul acesta de sex. Se misca tot mai repede si
ea i raspundea. De obicei nu ajungea la orgasm, doar c u prietena ei. Cu clientii
se prefacea ntotdeauna, oricum nu-si dadeau seama Dar operatorul o prevenise ca
d aca nu are orgasm nu va primi nici o prima. Asa ca acum se straduia sa se ; re
laxeze gndindu-se la toa te lucrurile frumoase pe care va putea sa si le cumpere
cu banii primiti si simti cum se apropie de extaz. - Schneller, striga ea. Schne
ller. Corpul ei ncepu sa tremure. -Ah, jetzt! tipa e a.
Spectatorul dadu din cap iar operatorul striga: - Acum! Minile barbatului -s-au r
idicat spre gtul fetei. ! Degetele lui enorme s-au nchis p este trahee si au nceput
sa strnga. Ea privi n ochii lui, vazu ce se afla acolo si o cuprinse teroarea. nce
rca sa urle, dar nu putea respira. Se zbatea disperata sa se elibereze, corpul e
i zvcnind n spasmele placerii si mortii. Nuputea scapa. Spectatorul privea, sorbin
d clipa mortii si a iubirii, regalndu-se urmarind ochii fetei, bucurndu-se de pede
apsa ei. Corpul fetei mai tremura o singura data apoi ramase nemiscat. Capitolul
23 ii Luni, 4- oonbAej om 10 a.m. Cnd Elizabeth ajunse la birou, pe masa o astept
a un plic sigilat pe care scria con fidential" cu numele ei deasupra. l deschise.
n el se afla un raport de la unul di n laboratoare. Era semnat Emil Joeppli. Era
plin de termeni tehnici, iar Elizabe th l citi fara sa priceapa nimic. Apoi l cit
i nca o data. Si nca o data. De fiecare data mai rar. Cnd n sfrsit ntelese despre ce e
ste vorba, i spuse lui Kate: - Ma ntorc peste o ora. Si pleca sa-l gaseasca pe Emi
l Joeppli. Era un barbat nalt, n jur de treizeci si cinci de ani cu o fata subtire
, pistruiat a si un cap complet chel, n afara unei suvite de par rosu. Se foia ne
rvos de parc a nu era obisnuit sa aiba vizitatori n micul sau laborator. - Am cit
it raportul, i spuse Elizabeth. Sunt multe lucruri pe care nu le nteleg. N u vrei
sa mi le explici? Nervozitatea lui Joeppli disparu pe loc. Se apleca nainte pe sc
aunul lui, sigur d e el si ncepu sa vorbeasca repede: - Am facut experiente cu o
metoda de inhibare a diferentei colagenilor, folosind mucopolysaccharide si tehn
ici de blocare a enzimei. Colagenul, binenteles, este proteina de baza fundamenta
la a tuturor tesuturilor conective. - Binenteles, spuse Elizabeth. Nici macar nu n
cerca sa nteleaga partea tehnica a ceea ce-i explica Joeppli. Stia n sa ca proiect
ul la care lucra putea ntrzia procesul de mbatrnire. Un proiect extrem de captivant.
l asculta n liniste, gndindu-se cum ar revolutiona acest proiect vietile barbatilo
r si femeilor de pe ntreaga planeta. Dupa opinia lui Joeppli nu exista nici un mo
t iv ca oamenii-sa nu traiasca pna la o suta sau o suta cincizeci de ani. - Nici
macar nu ar trebui facute injectii, i spunea Joeppli. Cu aceasta formula, ingredi
entele ar putea fi luate oral sub forma de pastila sau capsula. Posibilitatile e
rau ametitoare. Va nsemna o adevarata revolutie sociala. Si milia rde de dolari p
entru Roffe si Fiii". Ar produce singuriaceste pastile si ar vinde licenta si al
tor firme. Nu exista nici o persoana peste cincizeci de ani care s a nu-si dorea
sca o astfel de pastila, care sa-l mentina tnar. Lui Elizabeth i vene a greu sa-si
ascunda entuziasmul. ' - Ct de mult ai naintat cu acest proiect? - Dupa cum am sc
ris n raport, fac teste pe animale de patru ani de zile. Toate re zultatele din u
ltimul timp au fost pozitive. Sunt aproape gata sa fac -teste pe fiinte umane. L
ui Elizabeth i placu daruirea lui. - Cine mai stie despre acest proiect? - Tatal
dumneavoastra stia. Este un proiect din seria Dosar Rosu. Strict secret. Asta nse
amna ca eu i raportez doar presedintelui companiei si unui singur membru din cond
ucere. i Elizabeth simti cum o trece un fior pe sira spinarii. - Carui membru? -
Domnul Walther Gassner. Un moment Elisabeth ramase tacuta. - De acum ncolo, spus
e ea, vreau sa-mi raportezi doar mie. Nu vei discuta despre acest proiect dect cu
mine. . Joeppli o privi surprins. -Da, domisoara Roffe. - Ct de curnd poate ajung
e produsul pe piata?
- Daca totul merge bine, peste optsprezece -douazeci si patru de luni. - Bun. Da
ca ai nevoie de ceva - bani, ajutor n plus, materiale - anunta-ma. Vrea u ca totu
l sa mearga ct mai repede. - Am nteles, domisoara Roffe. I Elizabeth se ridica si n
aceeasi clipa Emil Joeppli sari n picioare. - Ma bucur ca v-am cunoscut, zmbi el,
apoi adauga timid: L-am admirat pe tatal d umneavoastra. - Multumesc, spuse Eli
zabeth. Sam stiuse despre acest proiect. A fost acesta un alt motiv pentru care
refuzase sa vnda? Cnd ajunse la usa, Emil Joeppli spuse: - Va ajuta enorm oamenii!
- Da, replica Elizabeth. Binenteles ca i va ajuta! - Care este procedura n cazul u
nui Dosar Rosu? Kate Erling o ntreba: - De la nceput? - De la nceput. - Da. Dupa cu
m stiti, avem mai multe sute de noi produse n diferite stadii de exp erimentare.
Ele... - Cine le autorizeaza? - Pna la o anumita suma de bani conducatorii diferi
telor departamente care sunt i mplicate. - Ce suma de bani? - Cincizeci de mii d
e dolari. - Si dupa aceea? - Trebuie sa primeasca, aprobarea consiliului de cond
ucere. Binenteles, un proiec t nu ajunge n categoria Dosar Rosu daca nu trece de t
estele initiale. - Adica pna nu se ajunge la concluzia ca ar putea fi realizat? nt
reba Elizabeth. - Exact. . - Cum este protejat? - Daca este un proiect important
, toata munca se transfera ntr-un laborator foart e bine pazit. Toata documentati
a este scoasa din fisierul general si este pusa nt r-un fisier special denumit Do
sar Rosu. Doar trei persoane au acces la acest fis ier. Cercetatorul care lucrea
za la proiect, presedintele companiei si un membru al conducerii. - Cine hotaras
te cine va fi acel membru? ntreaba Elizabeth. - Tatal dumneavoastra l-a ales pe W
alther Gassner. n momentul n care Kate rosti ac este cuvinte si' dadu seama de gres
eala ei. Cele doua femei s-au privit. - Multumesc, spuse Elizabeth. Asta e tot.
Elizabeth nu scosese un cuvnt despre pr oiectul oeppli. Si totusi Kate stia la ce
se referea Elizabeth. existau doua posibilitat i. Fie ca Sam a avut ncredere n ea
si i-a spus de proiectul Joeppli, fie ca ea afl ase pe alte cai. Pentru cineva
anume. Era ceva prea important pentru a lasa luc rurile la voia ntmplarii. Elizabe
th va verifica singura securitatea proiectului. S i trebuia sa vorbeasca cu Walt
her assner. ntinse mna spre telefon, apoi se opri. e xista o varianta mai buna. Trz
iu n acea dupa-amiaza Elizabeth se ndrepta ntr-un av ion de pasageri spre Berlin.
Walther Gassner era nervos. Erau asezati ntr-un separeu, sus, n sala de mese la Pa
p illon" de pe Kurfurstendamm. n trecut ori de cte ori Elizabeth vizitase Berlinul
, Walther insistase ca ea sa ia masa acasa mpreuna cu Anna si cu el. Acum nu pome
ni se asa ceva. Sugerase sa se ntlneasca la restaurant. Si venise fara Anna. Walth
er Gassner era tot starul de cinema, dragut si bine facut, dar stralucirea apare
nta ncepuse sa paleasca. Pe fata lui aparusera semnele ncordarii, iar minile i se m
iscau ncontinuu. Era ntr-o stare d tensiune nervoasa. Cnd Elizabeth l ntreba des pre
Anna, Walther i raspunse destul de vag. - Anna nu se simte prea bine. Nu a putut
veni. - E ceva serios? - Nu, nu. si va reveni. Acum e acasa, se odihneste. - i voi
telefona si .... - Mai bine nu o deranja. Era o conversatie enigmatica si care
nu-i semana acelui Walther pe care Elizabet
h l considerase ntotdeauna deschis si ndraznet. Aduse vorba despre Emil Joeppli. -
Avem mare nevoie de proiectul la care lucreaza spuse Elizabeth. - Va fi o mare r
eusita, aproba el. -I-am cerut sa nu-ti mai raporteze si tie, i spuse Elizabeth.
Minile lui Walther a u ramas brus; nemiscate. Parca ar fi fost un mecanism strica
t, privi pe Elizabet h si ntreba: - De ce ai facut asta? - Nu are nici o legatura
cu tine, Walther. As fi facut acelasi lucru cu indifere nt'care alt membru al c
onducerii daca ar fi stiut de acest proiect. Vreau sa fac doar cum cred eu ca es
te mai bine. , - - nteleg, spuse el dnd din cap. nsa minile i ramasera nemiscate. Ai
acest drept, binenteles. Se stradui sa zmbeasca si Elizabeth ntelese ct de mult l cos
ta acest efor t. Elizabeth, continua el, Anna are foarte multe actiuni n companie
. Nu le poate vinde pna nu aprobi tu. Este ... este foarte important. Eu... - mi p
are rau Walther. Nu pot lasa sa se vnda actiunile acum. Minile lui au nceput brusc
sa se miste din nou. Capitolul 24 Herr Julius Badrutt era un barbat slab, fragil
, semannd cu un calugar, n costum ne gru. Arata ca un baston desenat de un copil,
cu brate si picioare ascutite si o schita de fata neterminata deasupra corpului.
Statea teapan la masa din sala de conferinte a companiei, fata n fata cu Elizabe
th. Alti cinci bancheri erau lnga el . Toti purtau costume negre cu veste, camasi
albe si cravate nchise la culoare. L ui Elizabeth i se parea ca nu erau mbracati
ci erau trasi n uniforma. Privind fete le reci, indiferente, din jurul mesei, Eli
zabeth avu o presimtire rea. nainte de n ceperea discutiilor, Kate adusese o tava
cu cesti de cafea si prajituri delicioa se, proaspat coapte. Barbatii refuzasera
. Asa cum au refuzat si initiativa lui E lizabeth de a lua prnzul. Era un semn ra
u, si zise Elizabeth. Venisera aici sa-si primeasca banii care i mprumutasera. Eliz
abeth ncepu. - n primul rnd vreau sa va multumesc tuturor ca ati acceptat sa veniti
aici astazi . S-au auzit murmure politicoase, fara nteles,Elizabeth respira adnc.
- V-am chemat aici sa discutam despre o prelungire a termenelor mprumuturilor, p
e care vi le datoreaza Roffe si Fiii". Julius Badrutt clatina din cap cu miscari
scurte, smucite. -mi pare rau, domisoara Roffe. Noi v-am informat deja... - N-am
terminat, spuse Elizabeth privind n sala. Daca as fi n locul dumneavoastra, domni
lor, si eu as ' fi refuzat. S-au holbat la ea, apoi s-au ntors unul spre altul !
privindu-se mirati. Elizabet h continua. - Daca ati fost ngrijorati pentru aceste
mprumuturi ct timp tatal meu conducea comp ania -iar el a fost un excelent om de
afaceri, de ce ati prelungi termenul pentr u o femeie care este lipsita de exper
ienta n afaceri? Julius Badrutt i spuse sec: - Cred ca ati raspuns singura la ntreb
are, domnisoara Roffe. Nu avem intentia sa ... - Nu am terminat, l ntrerupse Eliza
beth. Acum toti o fixau cu privirile, mai atenti. Elizabeth i ! privi pe fiecare
pe rnd, asigurndu-se ca o asculta. ; Erau bancheri elvetieni, admirati, respectati
si in vidiatide colegii lor mai putin norocosi din alte parti ale lumii. Erau a
plecati n fata, ascultnd atent, atitudinea lor de nerabdare si plictiseala schimbnd
u-se n u na de curiozitate. - Cunoasteti toti firma Roffe si Fiii" de foarte mult
timp, continua Elizabeth. Su nt sigura ca toti l-ati cunoscut pe tatal meu si ca
l-ati respectat. Au urmat murmure de aprobare din partea tuturor. - mi nchipui ca
v-ati necat cu cafeaua de dimineata cnd ati aflat ca eu i-am luat lo cul. Unul di
ntre bancheri zmbi, apoi ncepu sa rda tare, spunnd: - Aveti dreptate, domnisoara Rof
fe. Nu vreau sa maconsiderati nepoliticos, dar c red ca vorbesc, si n numele cole
gilor mei recunoscnd - care au fost cuvintele dumneavoastra - daca n
e-am necat cu cafeaua de dimineata. Elizabeth zmbi cu candoare. - Nu va consider v
inovati, domnilor. n locul ; dumneavoastra as fi procedat la fe l. Un alt bancher
rosti raspicat: - Sunt curios sa stiu, domnisoara Roffe, din moment ce toti sun
tem de acord cu rezultatul acestei ' ntlniri - si nalta minile ntr-un gest expresiv -
atunci ; de ce a m venit aici? - Sunteti aici, spuse Elizabeth, pentru ca n aceas
ta camera se afla unii dintre c ei mai mari bancheri din lume. Nu pot crede ca a
ti ajuns att decunoscuti doar 'pentru ca ati privit totul n cifre si dolari. Daca
ar fi adevarat, atunci oricare dintre conta bilii dumneavoastra ar putea sa va c
onduca bancile. Sunt convinsa ca o banca nsea mna mai mult dect att. - Binenteles, m
urmura un alt bancher, dar noi suntem oameni de afaceri, domisoara Roffe si... -
Iar Roffe si Fiii" este o afacere. O afacere rentabila. Nu mi-am dat seama ct de
mare este pna nu m-am asezat n scaunul tatalui meu. N-am stiut nimic despre ct de
multe vieti a salvat aceasta companie pe ntreg globul. Sau despre enormele contr
ibutii aduse medicinii sau cte mii de oameni depind de aceasta companie pentru as
i cstiga pinea. Daca... Julius Badrutt o ntrerupse: - Toate acestea sunt vrednice d
e lauda, dar mi se pare ca ne ndepartam de miezul problemei. ntelegca vi s-a suger
at sa vindeti actiunile firmei, atunci veti ave a destui bani ca sa ne onorati mp
rumuturile. Prima lui greseala, se gndi Elizabeth. nteleg ca vi s-a sugerat. Suges
tia fusese facuta n cadrul unei sedinte a consiliului de conducere, iar tot ce se
spunea acolo era strict confidential. Cineva dintre cei prezenti vorbise . Cine
va care ncercase sa faca presiuniasupra ei. Era foarte hotarta-sa afle cine, dar pn
a atunci mai trebuia sa astepte. - Vreau sa va pun o ntrebare, spuse Elizabeth. D
aca vi se platesc mprumuturile, a re importanta de unde anume vin banii? Julius B
adrutt o studie, mintea lui adulmecnd ntrebarea, cautnd o capcana. n cele di n urma
spuse: - Nu. Nu, din moment ce ne primim banii. Elizabeth se apleca n fata si spu
se cu t oata convingerea: - Deci nu conteaza daca va platim din vnzarea actiunilo
r unor straini sau din pro priile noastre resurse. Toti stiti ca Roffe si Fiii"
nu-si va nceta activitatea. N u astazi. Si nici mine. Si de fapt niciodata. Nu va
cer dect favoarea de a mai ast epta putin. Julius Badrutt si umezi buzele uscate s
i i spuse: - Credeti-ma, domnisoara Roffe, suntem plini de ntelegere. Ne dam seama
Ca ati tr ecut printr-o perioada de mare suferinta, dar nu putem... - Trei luni
, spuse Elizabeth. Nouazeci de zile. Timp n care veti primi dobnda de p enalizare,
binenteles. n sala se facu liniste. Dar o liniste cu semnificatii negative. Eliza
beth o vedea pe fetele lor reci, ostile. Se hotar sa-si joace ultima carte. - Nu.
.. nu stiu daca este corect din partea mea sa - va deconspir asa ceva, spus e ea
ezitnd n mod voit, si va rog sa pastrati ct mai secrete aceste informatii. Privi n
jur si vazu ca le captase din nou atentia. - Roffe si Fiii" este pe punctul de a
revolutiona ntreaga industrie farmaceutica, spuse ea apoi facu o pauza pentru a
mari suspansul. Compania se pregateste sa sc oata pe piata un produs care se va
vinde mai bine dect oricare alt medicament de pe piata actuala. Elizabeth simti s
chimbarea din atmosfera. Julius Badrutt musca primul din nada. - Ce... ce fel...
de? Elizabeth clatina din cap. - mi pare rau, domnilor. Poate ca deja am spus pr
ea multe. Nu pot dect sa afirm c a este cea mai mare inventie din istoria farmaci
ei. Va cere o expansiune ; formi
dabila a firmei. Va trebui sa ne dublam, poate chiar sa ne triplam instalatiile.
Si binenteles vom cauta mijloacele pentru o noua finantare. Bancherii se uitau u
nul la altul, schimbnd n tacere semnale ntre ei. Linistea a fos t ntrerupta de Herr
Badrutt. - Daca v-am da o extindere de nouazeci de zile, n mod logic ne-am astept
a sa fim considerati principalii bancheri ai firmei n toate viitoarele tranzactii
. - Binenteles. Un alt schimb de priviri pline de ntelesuri. Parca ar fi tobele di
n jungla,-si zis e Elizabeth. - ntre timp, continua Herr Badrutt, avem asigurarea
dumneavoastra ca la sfrsitul c elor nouazeci de zile vor fi onorate toate notele
de plata? -Da. Herr Badrutt ramase tacut privind n gol. Apoi o privi pe Elizabeth
, se uita n jur, primind semnalele lor tacute si spuse: - n ce ma priveste, sunt d
ispus sa accept. Nu cred ca o ntrziere - cu dobnda de pena lizare - va fi o miscare
gresita. Unul dintre bancheri aproba dnd din cap. - Daca tu crezi ca merita... S
i se rezolva. Capitolul 25 Elizabeth simtea ca traieste n centrul unui uragan. To
tul ateriza pe biroul lui Elizabeth, rapoarte ale sutelor de departamente de l a
cartierele centrale, de la fabricile din Zair, de la laboratoarele din Groenla
nda, de la birourile din Australia si Tailanda, din toate cele patru colturi ale
lumii. Rapoarte despre produse noi, vnzari, proiecte statistice, campanii de pub
licitate, programe experimentale. Trebuiau luate hotarri privind construirea de
noi fabrici, vnzarea celor vechi, fo rmarea unor noi companii, angajarea si conce
dierea directorilor executivi. Eliz abeth primea statul expertilor n fiecare faza
a afacerilor, dar toate hotarrile fi nale trebuia sa le ia singura. Asa cum, cndv
a, ele fusesera luate de Sam. Era rec unoscatoare acum pentru cei trei ani ct luc
rase alaturi de el. Stia mult mai mult e despre companie dect si nchipuise si n acel
asi timp mult prea putin. Sfera ei de a ctivitate era coplesitoare. Elizabeth si
imaginase compania ca un fel de mparatie, dar erau o serie de mparati i conduse de
! viceregi, iar biroul presedintelui era camera tronului. Fiecare dintre veriso
rii ei raspundea de propriul sau domeniu, nsa pe lnga acesta supravegheau afaceril
e firmei de peste oceane, asa ca toti calatoreau foarte mu lt. n curnd Elizabeth si
dadu seama ca are o problema speciala. Era o femeie ntr-o lume a barbatilor, si
nu era un lucru lipsit de importanta. Niciodata nu crezuse cu a devarat ca barba
tii erau de acord cu mitul inferioritatii femeii, dar n curnd si da du seama ca gre
sise.e. Nimeni nu afirma ceva concret si nici nu se purtau cu sup erioritate fat
a de ea, nsa era o problema care aparea zi de zi. Era o atitudine n ascuta din ve
chi prejudecati si nu puteau scapa de ea. Barbatilor nu le placea s a primeasca
ordine de la o femeie. Erau jigniti de faptul ca o femeie le poate p une sub sem
nul ntrebarii judecata, ca ncearca sa le mbunatateasca ideile. Si pentr u ca Elizab
eth era tnara si atragatoare, lucrurile erau si mai dificile. Se strad uiau sa o
faca sa simta ca locul ei este acasa, n pat sau n bucatarie, iar problem ele serio
ase ale afacerilor trebuie lasate n grija lor, a barbatilor. Elizabeth planifica n
fiecare zi ntlniri cu conducatori ai diferitelor departamente . Nu toti erau osti
li. Ctiva erau adevarate animale de prada. O fata frumoasa stnd la biroul presedin
telui era o provocare a orgoliului masculin. Se ntelegea usor ce le trecea prin m
inte: Daca ma culc cu ea o voi putea domina. Versiunea adulta a baietilor din Sa
rdinia. Barbatii umblau dupa femeia din Elizabeth. Ar fi trebuit sa se ocupe mai
mult de mintea ei, pentru ca n cele din urma cu ajutorul ei Elizabeth i controla
pe toti. i-au subestimat inteligenta si asta a fost marea lor greseala. Au calcu
lat gresit capacitatea ei de a-si exercita autoritatea si aceasta a fost o alta
eroare.
Si mai ales nu au luat n considerare puterea ei, iar aceasta a fost cea mai mare
greseala a lor. Era un Roffe, urmasa batrnului Samuel, sngele tatalui ei i curgea p
rin vine si le mostenise fermitatea, energia si curajul. n timp ce barbatii din
jurul ei ncercau sa o foloseasca, Elizabeth se folosi de ei . Le capta cunostinte
le, experienta si discernamntul pe care le-au acumulat si se folosea de ele. Lasa
barbatii sa vorbeasca si i asculta. Punea ntrebari si si amin tea raspunsurile. El
izabeth nvata. n fiecare seara Elizabeth pleca acasa cu doua serviete pline de dos
are care trebu iau studiate. Cteodata lucra pna la patru dimineata. ntr-o seara un
fotograf reusi sa faca un instantaneu n timp ce Elizabeth iesea din cladire, urma
ta de o secretara care i cara cele doua serviete. A doua zi fotografia aparu n mai
toate ziarele. Sub ea scria: O mostenitoare care lucreaza." Elizabeth devenise
peste noapte o celebritate internationala. Povestea" unei fet e tinere si frumoa
se care mosteneste o corporatie multi-miliardara era irezistib ila. Presa nu las
a sa-i scape o astfel de ocazie. Elizabeth era draguta, intelig enta si traia cu
picioarele pe pamnt, o combinatie foarte rara atunci cnd era vor ba de celebritat
i. Accepta sa discute cu I presa ct mai des posibil, ncercnd sa ref aca imaginea co
mpaniei si presa aprecia efortul ei. Cndnu stia raspunsul la o ntre bare a unui re
porter, nu se sfia sa ridice telefonul si sa ntrebe. Verisorii ei v eneau la Zuri
ch o data pe saptamna pentru sedinte de lucru si Elizabeth si petrece a ct mai mult
timp cu ei. i ntlnea mpreuna si separat. Vorbea cu ei si i studia,cautnd un punct de
reper pentru a afla care din ei permisese ca oameni inocenti sa moar a ntr-o I ex
plozie, care vnduse secrete concurentei, care ncerca sa distruga firma. Unul dintr
e verisorii ei. Ivo Palazzi cu amabilitatea si irezistibilul lui farmec. Alee Ni
chols, un gentilmen corect, un om blnd, care ntotdeauna o ajutase pe Elizab eth. C
harles Martel, un barbat speriat, dominat. Iar oamenii care se tem pot, face lu
cruri periculoase atunci cnd sunt obligati. Walther Gassner. Baiatul frumos. Pe d
inafara placut si prietenos. Dar cum era pe dinauntru? Se casatorise cu Anna, o
mostenitoare, care era cu treisprezece ani mai n vrsta ca el. Se casatorise din dr
agoste sau pentru bani? Cnd Elizabeth era cu ei, i urmarea, i asculta si isonda. Adu
se vorba despre explozia din Chile si le studie fetele, discuta despre brevetele
pe care Roffe ; si Fiii" le pierdusera n favoarea altor firme, si mentiona proce
sele civile care amenint au firma. Nu afla nimic. Oricine ar fi fost, era prea d
estept pentru a se da singur de gol . Va trebui sa i se ntinda o cursa. Ticalosul
trebuia prins asa cum scrisese si t atal ei la sfrsitul raportului. Va gasi o mo
dalitate. Elizabeth era din ce n ce mai fascinata de modul de operare a lumii far
maceutice. Vestile proaste erau raspndite cu generozitate. Daca exista un raport
ca un pacie nt murise ca urmare a unui tratament cu medicamente produse de o fir
ma -concuren ta, ntr-o jumatate de ora cel putin o duzina ,de oameni dadeau telef
oane n jurul l umii. Apropo, ai auzit ce s-a ntmplat cu...?" Desi la suprafata toat
e companiile erau n cele mai bune relatii unele cu celelalt e. Conducatorii celor
mai mari firme se ntlneau n mod regulat pentru a se informa r eciproc despre progr
esele n domeniu, iar la una din aceste ntlniri a fost invitata si Elizabeth. Era si
ngura femeie prezenta. S-a discutat despre problemele lor co mune. Presedintele
uneia dintre cele mai mari companii, un tap batrn si plin de sine, c are o urmari
se peElizabeth toata seara, i spuse: - Restrictiile guvernamentale devin pe zi ce
trece tot mai lipsite de ratiune. D aca un geniu ar inventa i aspirina mine, guv
ernul nu ar aproba-o, i zmbi el superio r lui Elizabeth. Si stii, micuta doamna, d
e cnd avem aspirina? Micuta doamna replica: - Din secolul patru .e.n., cnd Hipocrat
e a descoperit salicin n coaja copacului de salcie. El se holba la ea, zmbetul i mu
ri pe buze si i spuse:
- Exact. Apoi disparu. Conducatorii companiilor erau toti de acord ca una dintre
cele mai mari probleme ale lor erau firmele imitatoare care furau formula unor
medicamente de succes, le schimbau numele si le aruncau pe piata. Firmele serioa
se pierdeau din cauza lor sute de milioane n fiecare an. n Italia nici macar, nu e
ra nevoie sa fure. Italia este una din tarile care nu ar e o lege a brevetelor c
are sa poata proteja noile medicamente, i povesti -unul dintre manageri lui Eliza
beth. Pentru o I mita de cteva sute de mii de lire, oric ine poate cumpara formul
ele si le poate apoi arunca pe piata sub alt nume. Noi c heltuim milioane de dol
ari n cercetare - iar ei obtin toate profiturile. - Doar n Italia? ntreba Elizabeth
. - n Italia si n Spania e cel mai rau. n Franta si Germania nu e chiar att de groaz
ni c. Anglia si America sunt cele mai corecte. Elizabeth privi n jur, la toti ace
sti barbati indignati si se ntreba daca unii din tre ei nu sunt implicati n furtur
ile de la Roffe si Fiii". Lui Elizabeth i se parea ca si petrece majoritatea timp
ului n avioane. si tinea pas aportul n sertarul de sus al mesei de birou. Cel putin
o data pe saptamna primea u n telefon disperat din Cairo, Guatemala sau Tokyo si
n cteva ore se trezea ntr-un a vion mpreuna cu ctiva sefi de departamente chemati sa
rezolve o problema urgenta. Elizabeth se ntlnea cu managerii si familiile lor n or
ase ca Bombay sau n avanpostur i ndepartate cum ar fi Puerto Vallarta si ncetul cu n
cetul Roffe si Fiii" primi un c ontur mai clar si mai concret. Nu mai era doar o
multime impresionanta de rapoar te si statistici. Un raport venit din Guatemala
nseamna Emil Nunoz si sotia lui g rasa si fericita si cei doisprezece copii ai l
or; Copenhaga nseamna Nils Bjorn ca re traia mpreuna cu mama lui handicapata; Rio
de Janeiro nseamna o seara petrecuta cu Alessandro Duval si metresa lui extraordi
nar de frumoasa. Elizabeth tinea n mod regulat legatura cu Emil Joeppli. i telefon
a ntotdeauna pe li nia ei privata, sunndu-l la micul sau apartament din Aussersihl
. Era foarte atent a chiar si la telefon. - Cum mai merg lucrurile? - Putin mai n
cet dect ma asteptam, domnisoara Roffe. - Ai nevoie de ceva? - Nu. Doar de timp.
Am o mica problema, dar cred ca am rezolvat-o acum. - Bine. Suna-ma daca ai nevo
ie de ceva indiferent de ce. - Binenteles. Multumesc, domnisoara Roffe. Elizabeth
nchise. Simtea ca ar trebui s a-l oblige sa termine mai repede, pentru ca timpul
cerut bancilor se apropia de sfrsit. Avea o nevoie disperatade ceea ce pregatea
Emil Joeppli, dar fortndu-l nu ar fi ajun s la nici un rezultat asa ca si pastra n
erabdarea. pentru ea. Elizabeth stia ca e xperimentele nu vor putea fi terminate
pna la data promisa bancherilor. Dar avea un plan. Intentiona sa-l lase pe Juliu
s Badrutt sa afle secretul, sa-l duca n la borator ca sa l vada cu ochii lui. Ban
cile i vor da tot timpul de care ; va avea nevoie. Elizabeth muncea tot mai mult
si mai aproape deRhys Williams, cteodata pna noaptea trziu. Deseori erau singuri si
atunci luau cina n apartamentul dincladirea compan iei sau n elegantul apartament
pe care Elizabeth si-l cumparase n Zurich. Elizabe th era constienta mai mult ca
niciodata de puternicul magnetism pe care-l emana Rhys; dar daca el se simtea a
tras de ea, avea grija sa-si ascunda foarte bine s entimentele. Era ntotdeauna po
liticos si prietenos. Ca un unchi, si zise Elizabeth si ntr-un fel cuvntul unchi" s
una peiorativ. Ar fi vrut sa se bazeze mai mult pe el, sa aiba mai multa ncredere
, dar stia ca trebuie sa fie foarte atenta. De mai multe ori se trezi gata-gata
sa-i marturiseasca lui Rhys despre ncercarile de a sabota compania si mereu ceva
o retinea sa spuna adevarul. Nu era pregatita sa discute cu nimeni. Nu nainte de
a sti mai multe. Elizabeth avea tot mai mare ncredere n ea nsasi. La o sedinta priv
ind vnzarile, disc utau despre un nou ! sampon de par care se vindea foarte slab.
Elizabeth l ncercas e si stia ca este superior multor produse similare de pe piat
a. - Drogheriile ne napoiaza stocuri ntregi, se plnse ; unul dintre managerii raspu
nz atori de vnzari. Nu reuseste sa prinda pe piata. Avem nevoie de mai ; multa pu
blicitate.
- Am depasit deja bugetul pentru publicitate, se opuse Rhys. Va trebui sa gasim
o alta modalitate. Scoteti-l din drogherii, spuse Elizabeth. Toti au ntors capul
spre ea. - Poftim? - E prea la ndemna. Se ntoarse spre Rhys. Cred ca ar trebui sa c
ontinuam campania d e publicitate, dar vindeti-l doar saloanelor de coafura. Fac
eti-I ceva deosebit, greu de procurat. Asta-i imaginea pe care va trebui sa o da
ti produsului. Rhys se gndi o clipa, apoi aproba din cap si ; i spuse: - mi place
ideea. Hai sa ncercam. Peste noapte samponul a nceput sa se vnda ca pinea calda. Apo
i, Rhys o lauda: - Nu esti doar o fata draguta, spuse el zmbindu-i. Aha, deci ncep
use si el sa-si d ea seama! Alee Nichols era singur n sauna clubului cnd usa se de
schise si un barbat intra n c amera plina de aburi, purtnd un prosop n jurul taliei
. Se aseza pe banca de lemn, lnga Alee. - Cald ca-n cazanele iadului, nu-i asa Si
r Alee? Alee se ntoarse. Lnga el era Jon Swinton. - Cum ai intrat aici? Swinton i f
acu cu ochiul. - Le-am spus ca ma astepti, spuse el privind n ochii lui Alee. Ma
asteptai, nu-i asa Sir Alee? - Nu, replica Alee. Ti-am spus ca am nevoie de timp
. - Ne-ai spus ca micuta verisoara si va vinde actiunile si ne vei da banii. - S-
a..., s-a razgndit. - Hm, atunci mai bine lamureste-o! - ncerc. E o problema de...
- E o problema de ct de mult rahat o sa mai nghitim de la tine, spuse Joe Swinton
apropiindu-se de el, fortndu-l pe Sir Alee sa alunece pe banca. Nu vrem sa ne pu
rtam dur cu tine pentru ca e bine sa ai un prieten n parlament. Stii la ce ma gnd
esc, nu? Dar exista o limita. Se apleca spre Alee si acesta aluneca mai departe
. Ti-am facut o favoare. A venit timpul sa ne-o platesti. Ve i aranja o ncarcatur
a de droguri pentru noi. - Nu! Este-imposibil, spuse Alee. Nu pot. Nu exista nic
i... Brusc Alee se trezi nghesuit la capatul bancii, chiar lnga recipientul de met
al n c are se aflau pietrele fierbinti. - Ai grija, spuse Alee. Eu... Swinton i ap
uca bratul lui Alee, l rasuci, apropiindu-l ! de pietrele ncinse. Alee simti cum i
se prlea parul de pe mna, n secunda urmatoare tot bratul i fu apasat de pietre, iar
el ncepu sa urle de durer e si cazu n nesimtire la podea. - Vei gasi tu o cale. M
ai vorbim. - Nu! Capitolul 27 B6RUM. Si. Anna Roffe Gassner nu stia ct de mult va
mai rezista. Ajunsese prizoniera n propria ei casa. Cu exceptia femeii care vene
a sa faca cura t, cteva ore pe saptamna, Anna si copiii erau singuri, ramasi compl
et la dispoziti a lui Walther. Nu se mai straduia sa-si ascunda ura. Anna tocmai
era n camera cop iilor ascultnd mpreuna cu ei unul din discurile lor preferate. Wa
lther intra furios n camera.- M-am saturat de asta, tipa el. Si facu praf discul,
n timp ce copiii se ghemuira de frica. Anna ncerca sa-l linisteasca. - mi pare... m
i pare rau, Walther. N-am stiut ca esti acasa. Pot sa fac ceva pentr u tine? El
veni spre ea cu ochii n flacari si i spuse: - Anna, vom scapa de copii. De fata cu
ei! si puse minile pe umerii ei. - Ce se ntmpla n casa asta trebuie sa ramna secretul
nostru. Secretul nostru. Secretul nostru. Secretul nostru.
Anna simti cum aceste cuvinte i zvcnesc n cap, iar bratele lui au nceput sa o strnga
pna si pierdu rasuflarea. Lesina. Cnd Anna si reveni era ntinsa n pat. Roletele erau t
rase. Se uita la ceasul de lnga p at. Ora sase seara. Casa era linistita. Prea li
nistita. Primul ei gnd au fost cop iii si o trecu un fior de groaza. Se ridica di
n pat. cu picioarele tremurnd si me rse mpiedicndu-se pna la usa. Era ncuiata pe dina
fara. si apasa urechea de tablia usi i, ascultnd. Ar fi trebuit sa auda zgomotul f
acut de copii. Ar fi trebuit sa vina sus sa o vada. Daca mai puteau veni. Daca m
ai erau nca n viata. Picioarele i tremurau att de puternic, nct abia putu merge pna la
telefon. Spuse ncet o rugaciune, apoi ridica receptorul. Auzi tonul. Ezita, ngrozi
ta de ce i-ar putea face Walther daca ar prinde-o. Fara sa-si mai dea timp de gnd
ire, Anna forma 110 . Minile i tremurau att de puternic nct forma un numar gresit. Ap
oi altul. ncepu sa ho hoteasca. i ramasese att de putin timp. Luptndu-se cu isteria
care o cuprindea, si f orta degetele sa se miste ncet. Auzi telefonul sunnd" la cel
alalt capat si o voce masculina spuse: - Hier ist der Notruf der Polizei. Anna n
u putea vorbi. - Hier ist der Notruf der Polizei. Kann ich ihnen helfen? - Ja! u
n hohot pitigaiat. Ja, bitte! Ict bin n grosser Gefahr. Bitte schicken sie jemand
en. Waither aparu n fata ei, i smulse telefonul din mna si o mpinse pe pat. Trnti jos
rec eptorul, respirnd greu, rupse firul care iesea din perete, apoi se ntoarse sp
re An na. - Copiii, sopti ea. Ce-ai facut cu copiii? Walther nu-i raspunse. Biro
ul central al politiei din Berlin se afla pe Keithstrasse la numarul 2832 ntr -un
cartier cu cladiri obisnuite. Numarul de urgenta de la departamentul Delikt am
Mensch era echipat cu un sistem automat de nregistrare si construit n asa fel nct un
abonat nu putea sa se deconecteze de la sistem,daca nu era si electronic dec on
ectat de la panoul de comanda. n acest fel fiecare telefon putea fi "depistat, in
diferent ct de scurta era convorbirea. Era un echipament sofisticat de care dep a
rtamentul era foarte mndru; La cinci minute dupa telefonul Annei Gassner, detecti
vul Paul Lange intra n birou l sefului sau, cu un casetofon n mna. - As dori sa asc
ultati, spuse el si apasa pe un buton. O voce metalica masculina spuse: - Hier i
st der Notruf der Polizei. Kann ich ihnen helfen?" Apoi o voce de femeie, speria
ta: Ja! Ja, bitte! Ich bin n grosser Gefahr. Bitte schicken s"ie jemanden." . Apo
i se auzi sunetul unei bufnituri, un declic si tonul disparu. Maiorul Wagem an si
ridica ochii spre detectivul Lange. - Ati depistat de unde telefona? - Stim de
la care resedinta, replica cu grija detectivul Lange. - Atunci care-i problema? n
treba nerabdator maiorul Wageman. Trimite o masina sa cerceteze. - Vreau o aprob
are n scris, spuse Lange si puse o foaie de hrtie n fata maiorului. - Scheiss! Maio
rul Wageman l privi tinta. Esti sigur? - Da, domunle. Maiorul privi din nou bucat
a de hrtie. Telefonul era pe numele Gassner Walther. C onducatorul ramurii german
e a-firmei Roffe si Fiii", unul din-gigantii industrial i ai Germaniei. Nu era n
evoie sa discute implicatiile actiunii lor. Doar unui idiot i puteau scap a. O si
ngura miscare gresita si amndoi se vor trezi n strada, cautndu-si o alta slu jba. M
aiorul Wageman se gndi o clipa apoi spuse: - n regula. Verifica. Vreau sa te duci
personal acolo. Si sa te porti de parca ai umbla pe oua. ntelegi? - nteleg, domnul
e. Proprietatea Gassner era n Wannsee,- un cartier select din sud-vestul Berlinul
ui. Detectivul Lange o lua pe drumul mai lung care trecea prin Clayalle, pe lnga
cla direa CIA, ascunsa n spatele unui gard de fier. Trecu de Cartierul General al
Arm atei Americane, apoi o lua pe dreapta pe soseaua care cndva fusese considera
ta ce
a mai lunga din Germania, legnd Prusia de Est de hotarul Belgiei. La dreapta se a
fla Podul Unitatii unde spionul Abel a fost schimbat cu pilotul american Gary P
o wers. Detectivul Lange parasi autostrada si o lua pe colinele mpadurite din Wan
ns ee. Casele erau frumoase, impresionante. Duminicile, detectivul Lange si aduce
a cteOda ta aici sotia, doar ca sa priveasca casele si mprejurimile. Gasi adresa p
e care o cauta si porni pe aleea care ducea la casa Gassner. Casa r eprezenta ma
i mult dect doar bogatie: reprezenta putere. Dinastia Roffe era destu l de putern
ica pentru a face sa cada guverne. Maiorul Wageman avusese dreptate: va trebui s
a fie foarte atent. Ajunse n fata casei, cobor din masina, si scoase palaria si apa
sa pe sonerie. Astep ta. Urma linistea grea a unei case care este parasita. Stia
ca asa ceva era impo sibil. Mai suna o -data. Nimic dect aceeasi liniste deprima
nta. Se gndea daca sa m earga n spatele casei, cnd pe neasteptate usa se deschise, n
prag statea o femeie. De vrsta mijlocie, urta, mbracata ntr-un halat sifonat. Detec
tivul Lange o lua drept menajera. si scoase legitimatia. - As dori sa vorbesc cu
doamna Walther Gassner. Va rog sa-i spuneti ca o cauta d etectivul Lange. - Eu s
unt doamna Gassner. Lange se stradui sa-si ascunda surpriza. Nu arata deloc ca o
doamna. - Am primit un telefon la politie cu putin timp n urma, ncepu el. l privea
cu ochi goi, cu fata lipsita de expresie. Lange simtea ca nu se descurca cum ar
trebui d ar nu-si dadea seama de ce. I se parea ca i scapa ceva important. - Dum
neavoastra ati telefonat, doamna Gassner? ntreba el. - Da, raspunse ea. A fost o
greseala. Vocea ei avea o tonalitate moarta, ndepartata, care l deranja. si aminti
vocea ascu tita, isterica de la telefon, doar cu o jumatate de ora n urma. - mi pe
rmiteti sa ntreb ce fel de greseala? Ezitarea ei dura doar o secunda. - A fost...
am crezut ca-mi lipseste o bijuterie. Am gasit-o ntre timp. Numarul de telefon e
ra pentru crima, viol, mutilare. - nteleg, spuse el ezitnd, vrnd sa intre n casa, !
sa descopere ce anume ascundea ac easta femeie, Dar nu putea face nimic altceva.
Multumesc, doamna ! Gassner. mi pa re rau ca v-am deranjat. Ramase n fata casei,
nemultumit, privind cumse nchide usa. ncet ,se urca n masina si pleca, n spatele usi
i, Anna se ntoarse. Walther i spuse blnd: - Te-ai descurcat foarte bine, Anna. Acum
mergem napoi sus. Se ntoarse spre scari, iar ea scoase de sub faldurile halatului
o pereche de foar feci si i le nfipse n spate. Capitolul 28 Duminica; 4- noiembHe
, Este o zi perfecta, si zise Ivo Palazzi, pentru a vizita Villa d'Este cu Simone
tt a si cele trei fete frumoase. n timp ce Ivo hoinarea prin legendarele gradini
Tiv oli, brat la brat cu sotia lui, privind cum fetele alearga de la o fntna la al
ta, se ntreba ntr-o doara daca Pirro Ligorio, cei care construise aceste fntni pentr
u st apnii sai, familia D'Este, se gndise vreodata ct de mult se vor bucura de ele
milio anele de vizitatori. Villa d'Este era la o mica distanta la nord de Roma,
asezat a sus, pe dealurile Sabine. Ivo venea deseori aici, pentru ca i facea o pl
acere d eosebita sa stea n vrful scarilor si sa priveasca n jos spre multimea de fntn
i, fieca re cu o forma deosebita, fiecare diferita de celelalte. n trecut Ivo- o
adusese aici pe Donatella si pe cei trei baieti. Si ct de mult lea placut! Gndindu
-se la ei Ivo se ntrista. Nu o mai vazuse si nici nu vorbise cu D onatella din ac
ea dupa-amiaza ngrozitoare. nca si amintea foarte bine zgrieturile pe care i le facu
se. Stia prin cte remuscari trecea ea acum si ct de mult tnjea dupa el. Ei bine, nu
-i strica sa sufere putin, asa cum suferise si el. n mintea lui o auzea pe Donate
lla vorbind si aceasta spunea: - Haideti. Pe aici baieti. O auzea att de clar, de
parca totul ar fi fost real. O auzea spunnd. - Mai repede, Francesco! Ivo se ntoa
rse si Donatella era n spatele lui cu cei trei baieti venind spre el si
Simonetta. Primul gnd al lui Ivo a fost ca venise din ntmplare aici, dar n clipa n c
are vazu expresia de pe chipul ei si dadu seama ca se nselase, Putana ncerca sa reu
neasca cele doua familii, ncerca sa-l distruga! Ivo a fost la naltimea situatiei.
Se comporta ca un nebun. Striga la Simonetta: - Vreau sa-ti arat ceva. Repede,
hai sa plecam. Si si trase familia n jos pe scarile de piatra, mpingnd turisti, arun
cnd priviri disp erate peste umar. Sus Donatella si baietii se apropiau de trepte
. Ivo stia ca da ca l vad baietii, totul e pierdut. Nu trebuia dect ca unul din ei
sa strige Tata" s i putea sa se si nece n fntni. O grabi pe Simonetta si pe fete, f
ara sa le lase nici o clipa de odihna, nelndraznind sa se opreasca nici o secund
a. - ncotro ne grabim? gfi Simonetta. De ce mergem asa repede? - E o surpriza, spus
e Ivo vesel. Vei vedea. Risca o privire n spate. Donatella si cei trei baieti dis
parusera pentru moment. n fata lor era un labirint cu un sir de scari care cobora
si un altul care urca. Ivo alese scarile care urcau. - Haideti, le striga el fe
telor. Cine ajunge prima sus primeste surpriza. - Ivo! Sunt extenuata! se plnse S
imonetta. Nu neputem odihni o clipa? Ivo o privi socat. - Sa ne odihnim? Asta ar
strica surpriza. Grabeste-te! Apuca bratul Simonettei si o tr dupa el pe scari, !
cele trei fete alergnd n fata lo r. Ivo abia mai respira., Asa le-ar trebui, si zis
e Ivo cu amaraciune, sa fac un i nfarct acum si sa mor pe loc. Afurisite femei!
Nu poti avea ncredere n nici una. O omor pentru asta. si imagina cum o strngea de gt
pe Donatella. Era dezbracata. El se urca peste ea si ea ncepea sa strige pentru a
-i cere iertare. Gndindu-se la aceasta ' scena Ivo si mti cum se excita. - Nu ne
putem opri? implora Simonetta. - Nu Aproape am ajuns! Erau deja la un nivel supe
rior. Ivo arunca o privire speriata napoi. Donatella si baietii nu se vedeau. - U
nde ne duci? vru sa stie Simonetta. - Vei vedea, spuse Ivo isteric. Urmeaza-ma!
Le conduse spre iesire. Isabela, fata cea mare, spuse: - Plecam? Dar abia am aju
ns! - Mergem ntr-un loc mai frumos, spuse Ivo suflnd greu. ntoarse capul. Donatella
si baietii tocmai urcau scarile. - Mai repede fetelor! O clipa mai trziu Ivo si
una din familiile sale ieseau pe portile de la Villa d'E ste, alergnd spre masina
lor din piata mare. - Nu te-am vazut niciodata asa, gfi Simonetta. - Nu m-am simt
it niciodata asa, spuse Ivo sincer. Porni motorul nainte ca toate u sile masinii
sa se fi nchis si pleca n goana din parcare de parca l-ar fi urmarit diavolii din
iad. - Ivo! i mngie mna Simonettei. - Acum puteti sa va relaxati. Si drept rasplata
- va duc la prnz la Hassler. Erau asezati la fereastra, privind Scarile Spaniole
iar n departare se vedea clad irea glorioasa a catedralei Sfntul Petru. Simonetta
si fetele s-au distrat de minune. Mncarea era delicioasa. Ivo parca mnca hrtie. Mini
le i tremurau att de puternic, nct abia putea tine cutitul si furculita. N u voi mai
rezista mult, se gndi el. Nu-i voi permite sa-mi distruga viata. Nu se ndoia ca a
ceasta era intentia Donatellei. giuoco e stato fatto. Jocul se t erminase. Daca
nu va gasi o modalitate de a-i da Donatellei banii, el e terminat . Trebuia sa f
aca rost de ei. Indiferent cum. Capitolul 29 PARiS. Luni 5 noiembrie, om 6 p,m, n
clipa n care Charles Martel ajunse acasa, simti ca nu este n regula ceva. Hlne l ast
epta si lnga ea se afla Pierre Richaud, bijutierul care facuse copiile dupa biju
t
eriile furate. Charles ramase n pragul usii, ntr-o stare de soc. - Intra, Charles,
spuse Hlne. n vocea ei se simtea ceva care imediat l ngrozi pe Char les. Cred ca tu
si domnul Richaud va cunoasteti deja. Charles se holba la ea stiind ca indiferen
t ce va spune, se terminase cu el. Bij utierul studia podeaua, jenat si era evid
ent ca nu se simtea n largul lui. - Stai jos, Charles Era un ordin. Charles se as
eza, si Hlne continua.' - Esti acuzat, mon cher mari, de o crima numita ! furt. Mi
-ai furat bijuteriile si le-ai nlocuit cu niste imitatiifoarte nereusite, facute
de domnul Richaud. Spre marea lui rusine Charles se trezi ca face pe el, ceva ce
nu i se mai ntmplase de cnd era copil. Rosi. Ar fi vrut cu disperare sa poata plec
a din camera, macar pentru o clipa, ca sa se spele. Nu, de fapt vroia sa plece s
i sa nu se mai ntoar ca niciodata. Hlne stia totul. Nu avea importanta cum aflase.
Nu va exista nici scapare, nici mi la pentru el. Era oribil ca Hlne descoperise ca
furase de la ea. Ha, ce va fi cnd v a descoperi si motivul! Ce va fi cnd va afla
ca el intentionase sa foloseasca ban ii pentru a scapa de ea! Iadul va avea o no
ua semnificatie. Nimeni nu o cunostea pe Hlne asa ca Charles. l va distruge, fara s
a clipeasca, l va transforma ntr-un clo chard, unul din acei vagabonzi tristi care
dormeau pe strazile Parisului mbracati n zdrente. Viata lui seschimbase ntr-un emm
erdement, un torent de rahat. - Ai crezut cu adevarat ca ai putea scapa facnd cev
a att de stupid? l ntreba Hlne. Charles nu scoase un cuvnt. Simtea cum pantalonii sunt
tot mai uzi, dar nu ndrazn ea sa priveasca n jos. - L-am convins pe domnul Richau
d sa-mi relatezetoate amanuntele. Lui Charles i er a frica sa se gndeasca cum. - A
m copii ale chitantelor pentru banii pe care i-aifurat de la mine. Te pot bag a
la nchisoare pentru urmatorii douazeci de ani, spuse Hlne, apoi facu o pauza. Da ca
vreau. Cuvintele ei l-au facut pe Charles sa intre si mai tare n panica. Experie
nta l nvat ase ca o Hlne generoasa nseamna o Hlne periculoasa. Charles se temea sa o pr
iveasca. Se ntreba ce anume i va cere. Ceva monstruos, cu siguranta. Hlne se ntoarse
spre Pierre Richaud. - Nu vei spune nimanui nimic pna nu am ajuns la o hotarre. -
Binenteles, doamna Roffe-Martel, binenteles, binenteles, spuse el blbindu-se, apoi pr
ivi plin de speranta Usa. Pot sa...? Hlne dadu din cap si Pierre Richaud o lua la
fuga. Hlne l urmari plecnd, apoi se ntoarse brusc spre sotul ei si ncepu sa-l studieze
. Miro sea frica lui. Si nca ceva. Urina. Zmbi. Charles facuse pe el de frica. l nva
tase bi ne minte. Hlne era multumita de Charles. Casatoria ei mergea de minune. l s
farmase s i acum era creatia ei. Inovatiile pe care le adusese firmei erau stralu
cite, pen tru ca toate venisera de la Hlne. Ea conducea o mica parte din Roffe si
Fiii" prin sotul ei, dar nu era suficient. Era un Roffe. Avea o avere personala
imensa; cas atoriile ei o facusera si mai bogata. Dar nu banii o interesau. O in
teresa condu cerea companiei. Planuise sa-si foloseasca propriile actiuni, ca sa
cumpere alte le, sa cumpere dobnda celorlalti. Discutase deja cu ei. Erau de aco
rd cu ea, sa f ormeze un grup minoritar. Mai nti Sam istatuse n cale, iar acum Eliza
beth. nsa Hlne nu avea de gnd sa o lase pe Elizabeth sau pe oricine altcineva sa o mp
iedice sa obtin a ceea ce-si dorea. Se va folosi de Charles pentru a reusi. Si d
aca ceva nu merg ea cum trebuie, el va fi tapul ispasitor. Acum, binenteles, treb
uia pedepsit pentru aceasta petite rvolte. i privi fata si i s puse: - Nimeni nu fu
ra de la mine, Charles. Nimeni. Esti un om terminat. Dar poate ma hotarasc sa te
salvez. Charles ramase tacut, dorindu-si sa o vadamoarta, ngrozit de ea. Ea veni
spre el, iar coapsele eii atinsera fata. Spuse: - Vrei sa te salvez, Charles? -
Da, raspunse el cu voce ragusita. Hlne se dezbraca ncet cu o privire pofticioasa pe
chip. - Atunci asculta-ma. Roffe si Fiii" este compania mea. Vreau actiunile de
contro l. El ridica spre ea o privire de cine si spuse: - Stii ca Elizabeth nu v
rea sa vnda.
Hlne ramase goala n fata lui, un animal magnific, gata sa se repeada asupra prazii.
Atunci trebuie sa faci ceva cu ea. Sau sa-ti petreci urmatori douazeci d e ani n
nchisoare. Nu-ti face probleme. ti voi spune eu ce trebuie sa faci. Dar mai nti, ha
i aici, Charles! Capitolul 30 n dimineata urmatoare, la ora zece, telefonul priva
t al lui Elizabeth ncepu sa sun e. La celalalt capat al firului era Emil Joeppli.
Elizabeth i daduse numarul pent ru ca nimeni sa nu stie de discutiile lor. - As
dori sa va vorbesc, spuse el si n voce i se simtea entuziasmul. - Vin peste cinci
sprezece minute. Kate Erling o privi surprinsa, iesind din birou cu paltonul pe
ea. - Aveti o ntrunire... - Contramandeaza totul pentru o ora, spuse Elizabeth si
pleca. n cladirea destinata cercetarilor un paznic narmat i examina le gitimatia.
- Ultima usa pe stnga, domnisoara Roffe. Elizabeth l gasi pe Joeppli singur n labor
atorul lui. O saluta ncntat si fericit. - Am terminat testele finale noaptea trec
uta. Functioneaza. Enzimele opresc comp let procesul de mbatrnire. Priviti! O cond
use spre o cusca n care se aflau patru iepuri tineri, agili si plini de vit alita
te. Lnga ei era o alta cusca cu alti patru iepuri, mai linistiti, mai maturi . -
A cinci suta generatie care a primit enzima, spuse Joeppli. Elizabeth statea n fa
ta custii. - Par sanatosi. Joeppli zmbi. - Acestia fac parte din'grupul de contro
l. Arata spre cusca din stnga. Aceia sunt cetateni n vrsta. Elizabeth privi cu ochi
i mari iepurii plini de viata, zburdnd n cusca ca niste iep urasi nou nascuti si n
u-i veni sa creada. - Vor trai mult mai mult dect ceilalti, i spuse Joeppli. Impli
catiile acestui experiment erau coplesitoare. Lui Elizabeth i venea sa topai e de
fericire. - Cnd... cnd vei fi pregatit sa faci teste pe fiinte umane? - Tocmai ac
um mi fac ultimele nsemnari. Dupa aceea, cel mult n trei sau patru sapta mni. - Emil
, nu discuta cu nimeni despre asta, l avertiza Elizabeth. Emil aproba dnd din cap.
- Nu voi discuta, domnisoara Roffe. Lucrez singur. Sunt foarte atent. ntreaga du
pa-amiaza se consumase cu o ntlnire a consiliului de conducere, care se d esfasura
se destul de bine. Walther nu aparuse. Charles adusese din nou n discutie subiect
ul vnzarii actiunilor, nsa Elizabeth nu acceptase. Dupa aceea Ivo deveni d in nou
un tip fermecator, la fel ca si Alee. Charles parea neobisnuit de ncordat. Elizab
eth ar fi vrut sa stie de ce. _ i invitase pe toti sa ramna n Zurich si sa cineze c
u ea. Foarte atenta, Elizabeth a duse vorba despre problemele mentionate n raport
, asteptnd o reactie de orice fel, dar nu reusi sa observe nici un semn de nervoz
itate sau de vinovatie. Si toti c ei care puteau fi implicati, cu exceptia lui W
alther, erau asezati la masa cu ea . Rhys lipsise si de la ntrunire si de la cina
. - Am o problema urgenta, i spusese el. Elizabeth se ntreba daca nu e vorba de vr
eo fata. Era constienta ca ori de cte ori Rhys ramnea sa lucreze trziu cu ea, trebu
ia sa ren unte la o ntlnire. Odata, cnd nu reusise sa anunte la timp ca va ntrzia, fa
ta aparuse la birou. O roscata superba, cu un corp care o facu pe Elizabeth sa s
e simta ca un baiat. Fata era foarte furioasa pentru ca fusese obligata sa astep
te si nu s e deranja sa-si ascunda nemultumirea. Rhys o condusese la ascensor, a
poi se ntors ese. - mi pare rau, spusese el. Elizabeth nu se putuse abtine: - E fe
rmecatoare, spusese ea dulce. Cu ce se ocupa?
- Chirurg specializat n operatii pe creier, i raspunsese Rhys sincer, iar Elizabet
h izbucnise n rs. A doua zi nsa Elizabeth afla ca ntr-adevar fata aceea superba era
chirurg. Dar mai erau multe altele. Elizabeth le detesta pe toate. Ar fi vrut s
a-l nteleag a mai bine pe Rhys. l cunostea pe omul de lume Rhys Williams ; ar fi v
rut sa-l cu noasca pe cel care se ascundea. De mai multe ori Elizabeth se gndise
ca Rhys ar t rebui sa conduca compania, nu sa primeasca ordine de la ea. Oare cu
m se simte el n aceasta situatie? se ntreba Elizabeth. n seara care urma cinei cu m
embrii familiei, dupa ce acestia au plecat sa prinda trenuri si avioane ca sa aj
unga acasa, Rhys intra n biroul lui Elizabeth unde ea lucra mpreuna cu Kate. - M-a
m gndit ca n-ar fi rau sa-ti dau o mna de ajutor? spuse el vesel. Fara sa dea nici
o explicatie de ce si unde fusese plecat. Si de ce ar explica? s i zise Elizabet
h. Nu trebuie sa-mi dea socoteala. S-au apucat de lucru si timpul a zburat foart
e repede. Elizabeth l urmari pe Rhys aplecat peste niste hrtii, examinndu-le rapid
cu ochi ageri si vioi. Gasise cteva puncte slabe n unele contracte importante, car
e scapasera avocatilor firmei. Apoi Rhys se ndrepta, se ntinse si si privi ceasul.
- Nu se poate! E trecut de miezul noptii. Ma tem ca trebuie sa va parasesc. Am o
ntlnire. Voi veni mai devreme mine dimineata si voi termina de verificat aceste co
ntracte. Elizabeth se ntreba daca ntlnirea era cu chirurga sau cu alta. ncerca sa nu
se gndeasca. Ce facea Rhys Williams cu viata lui personala era treaba lui. - mi p
are rau, spuse Elizabeth. Nu mi-am dat seama ca e att de trziu. Poti sa pleci . Eu
si Kate vom termina aceste contracte. - Atunci, ne vedem dimineata. Noapte buna
, Kate. - Noapte buna, domnule Rhys. Elizabeth l urmari plecnd, apoi se concentra
din nou asupra documentelor. Ar fi vr ut sa-i spuna despre ; progresele lui Emil
Joeppli, sa se bucure mpreuna cuel, da r ceva o retinu. n curnd, si zise ea. Pe la
ora unu noaptea terminasera. Kate Erling o ntreba: - Asta e tot domnisoara Roffe?
- Da. Cred ca ajunge pentru astazi. Multumesc Kate. Vino mai trziu mine. Elizabet
h se ridica si si dadu seama ca ntepenise stnd pe scaun. - Multumesc. Pna mine dupa-m
asa va fi totul batut la masina. Elizabeth si lua paltonul si poseta si amndoua au
pornit spre usa. Au iesit pe cor idor si s-au ndreptat spre ascensorul special c
are astepta, cu usile deschise. Amn doua au intrat nauntru. Tocmai cnd Elizabeth se
pregatea sa apese pe buton, auzira telefonul sunnd n birou. - Raspund eu, domniso
ara Roffe, spuse Kate Ering. Mergeti nainte. Si iesi din asce nsor. Jos n hol, pazn
icul de noapte privi pupitrul de control si vazu cum se aprinde o luminita rosie
care ncepu sa coboare. Era semnalul de la ascensorul privat. Asta n semna ca domn
isoara Roffe cobora. Soferul ei astepta ntr-un scaun, frunzarind o r evista. - Vi
ne sefa, spuse paznicul. Soferul se ntinse si se ridica lenes n picioare. Sunetul
alarmei sparse linistea din hol. Ochii paznicului s-au ntors spre panoul de contr
ol. Lumina rosie se misca n salturi, tot mai repede, indicnd coborrea ascen sorului
. Acesta scapase de sub control. - Dumnezeule mare! mormai paznicul. Alerga spre
ascensor, deschise o usa si trase de - Bine. un mner ca sa activeze trnele de sig
uranta. Lumina rosie continua sa coboare n vite za. Soferul veni si el lnga panoul
de control. Vazu expresia de pe chipul paznicu lui. - Ce se ntmpla? - Fugi! tipa
paznicul. Se va prabusi!
Au luat-o la fuga spre peretele cel mai ndepartat. Holul ncepuse sa vibreze dator
ita vitezei cu care cobora cabina liftului, iar paznicul se ruga: Doamne, fa sa
nu fie nauntru, si n timp ce cabina trecea prin dreptul holului auzi urletele dina
untru. O secunda mai trziu, se auzi un bubuit puternic, iar cladirea" tremura de
parca a r fi fost lovita de cutremur. Capitolul31 Otto Schmied, inspector-sef a
l departamentului de criminalistica din cadrul poli tiei din Zurich era asezat l
a biroul lui cu ochii nchisi, inspirnd adnc aer n piept, n maniera yoga, ncercnd sa "se
calmeze, ncercnd sa-si controleze furia. n metodele de lucru ale politiei existau
reguli att de clare, att de evidente ca ni manui nu-i daduse prin cap sa le treaca
n manualul de politie. Se presupunea ca t oata lumea, le cunoaste, erau consider
ate la fel de obisnuite ca mncatul, dormitu l, respiratul. Spre exemplu, cnd se ra
porta un accident fatal, primul lucru pe ca re anchetatorul trebuia sa-l faca -
cel dinti lucru, cel mai simplu, cel mai evid ent, care bate la ochi, care-nu-tre
buie-scris-pe-tabla este sa se deplaseze la l ocul accidentului. Nimic mai eleme
ntar. Si totusi pe biroul inspectorului-sef se afla un raport al comisarului Max
Hornung care contrazicea toate metodele eleme ntare de lucru ale politiei. Ar f
i trebuit sa ma astept la asa ceva, si spuse ins pectorul cu amaraciune. De ce su
nt oare surprins? Comisarul Hornung era albatrosul inspectorului Schmied, oaia l
ui neagra si - ins pectorul Schmied erau un mare admirator al lui Melville-balen
a lui alba, Moby Di ck. Inspectorul trase din nou adnc aer n piept si expira ncet.
Apoi, doar usor calm at, lua n mna raportul comisarului Hornung si l citi din nou d
e la nceput. BRANDTOUR OFFIZIER REPORT Miercuri, 7 noiembrie ORA: 1: 15 A.M. SUBI
ECT: Apel de la pupitrul central de comanda despre un accident la cladirea a dmi
nistrativa a firmei Roffe si Fiii". TIPUL ACCIDENTULUI: Necunoscut CAUZA ACCIDEN
TULUI: Necunoscuta NUMARUL PERSOANELOR RANITE SAU MOARTE: Necunoscut ORA: 1: A.M
. SUBIECT: al doilea mesaj venit de la pupitrul central de comanda al firmei Rof
fe si Fiii" TIPUL ACCIDENTULUI: Prabusirea ascensorului. CAUZA ACCIDENTULUI: Nec
unoscuta NUMARUL PERSOANELOR RANITE SAU MOARTE: O femeie, moarta Am nceput imedia
t ancheta , la 1: 35 A.M. am obtinut numele administratorului cladirii si de la
el numele arhitectului care a construit-o. 2:30 A.M. Am gasit arhitectul. si sarb
atorea ziua ; de nastere la restaurantul La Puce". El mi-a dat numele companiei
care a instalat ascensoarele n I cladire, Rud olf Schatz, A.G." La 3:15 A.M. i-am
telefonat acasa domnului Rudolf i Schatz si i-am cerut sa-mi g aseasca imediat
planurile pentru ascensoare. Am cerut de asemenea documentele pr ivind bugetul t
otal, mpreuna cu estimarile preliminare, cele finale si costul fin al al lucrarii
. Am cerut de asemenea un inventar complet al tuturor materialelor mecanice si e
lectrice folosite. Ajuns aici Inspectorul Schmied simti obisnuitul tic nervos di
n obrazul stng. Insp ira adnc de mai multe ori si continua sa citeasca. 6:15 A.M.
Documentele cerute au fost aduse la sediul politiei de sotia domnului Schatz. Du
pa ce am examinat bugetul preliminar si costul final al lucrarii pot sa raportez
ca: a nu au fost folosite materiale necorespunzatoare pentru construirea ascens
oarel or. b din cauza reputatiei firmei nu se pune problema unei lucrari superfi
ciale ca f iind cauza accidentului. c sistemele de siguranta construite n ascenso
are au fost cele potrivite. d concluzia mea este'deci ca motivul prabusirii nu a
fost un accident. P.S. Deoarece telefoanele pe care le-am dat de la politie au
avut loc n timpul no ptii, dimineata devreme este posibil sa primiti unul sau dou
a telefoane de la pe rsoanele pe care s-ar putea sa le fi sculat din somn.
Inspectorul Schmied trnti" salbatic raportuLpe birou. Este posibil!", S-ar putea
sa -i fi sculat din somn!" Toata dimineata inspectorul-sef a fost sub tirul a ju
mat ate din guvernul elvetian. Ce-si imagineaza el ca conduce - un gestapou? Cum
ndrazneste sa-l scoale pe prese dintele unei respectabile firme de constructii s
i sa-i ordone sa trimita docume nte n mijlocul noptii? Cum ndrazneste sa conteste
integritatea unei firme cunoscut e, ca aceea a lui Rudolf Schatz? Si asa mai dep
arte. Dar ceea ce era ametitor si att de incredibil - era ca Hornung nici macar n
u apar use la locul accidentului dect cu paisprezece ore mai trziu! Pna cnd ajunsese
el, v ictima fusese scoasa din cabina, identificata si trimisa la autopsie. Vre
o sase alti comisari au examinat scena accidentului, au pus ntrebari martorilor s
i s-au ntocmit rapoartele. Cnd inspectorul-sef Schmied termina de citit raportul c
omisarului Max Hornung, l chema imediat n biroul sau. nsasi nfatisarea comisarului M
ax Hornung era un blestem pentru inspectorul-sef. M ax Hornung era scund si ndesa
t, cu o privire melancolica, chel, cu o fata alcatui ta de un spiridus poznas si
neatent. Capul ; i era prea mare, urechile prea mici, iar gura i arata ca o stafi
da n mijlocul unei budinci. Comisarul Max Hornung avea cu cincisprezece centimetr
i mai putin dect cereau standardele rigide ale politie i, era cu sase kilograme m
ai usor si miop fara speranta. Iar, ca sa le puna capa t la toate, era arogant.
Toti ceilalti politisti simteau n intimitate acelasi luc ru fata de comisarul Hor
nung: l detestau. De ce nu-l dai afara? l ntrebase sotia pe inspectorul-sef si aces
ta aproape o lovi se. Motivul pentru care Max Hornung facea parte din politia di
n Zurich era ca el sin gur contribuise la venitul national al Elvetiei mai mult
dect toate fabricile de ciocolata si ceasuri adunate la un loc. Max Hornung era c
ontabil, un geniu matem atic cu o memorie enciclopedica a problemelor fiscale, u
n instinct pentru tertip uri si chitibusuri si o rabdare care l-ar fi facut si p
e Iov sa plnga de invidie. Max fusese functionar la Betrung Abteilung, departamen
tul care investiga fraude fiscale, nereguli n vnzari de actiuni sau n tranzactii ba
ncare, intrarea si iesire a valutei din Elvetia. Max Hornung a fost cel care a o
prit contrabanda cu bani m urdari n Elvetia, care a dat de urma a miliarde de dol
ari ascunsi n scheme financi are ilicite si i-a trimis la nchisoare pe unii dintre
cei mai respectati oameni d e afaceri din lume. Indiferent ct de siret erau ascu
nse averile amestecate si rea mestecate, trimise la Seychelles pentru a li se pi
erde urma, transferate si re-t ransferate printr-un complex de corporatii fictiv
e, Max Hornung reusea ntotdeaun a sa le depisteze. Pe scurt devenise teroarea com
unitatii financiare din Elvetia .. Mai mult dect orice pe lumea asta, elvetienii
pun mare pret pe discretie. Iar cu un Max Hornung lasat liber, nu mai exista dis
cretie. Salariul de cine de paza financiar al lui Max era o nimica toata. I se of
erise mi ta n valoare de milioane de franci, conturi bancare, un castel la Cortin
a d'Ampez zo, un iaht si o multime de femei frumoase,De fiecare data mita a fost
refuzata si autoritatile nstiintate imediat. Lui Max Hornung nu-i pasa de bani.
Ar fi put ut ajunge miliardar doar folosindu-se de priceperea sa financiara la b
ursa, dar aceasta idee nici macar nu-i trecea prin cap. Pe Max Hornung nu-l inte
resa dect u n singur lucru: sa-i prinda pe cei care neglijau corectitudinea finan
ciara. Ah, da, mai exista nca o dorinta care ardea n sufletul lui Max si care pna l
a urma se d ovedi o binecuvntare pentru ; comunitatea financiara. Din motive pe c
are nimeni n u le ntelegea, Max Hornung vroia sa fie politist. Se vedeape el nsusi
ca un fel de Sherlock Holmes sau I Maigret, cercetnd neobosit un labirint de eni
gme, stnd la pn da nendurator pentru a prinde criminalul n brlogul sau. Cnd unul din c
onducatorii lu mii financiare a Elvetiei auzi din ntmplare despre ambitia lui Max
Hornung de a de veni copoi, stabili imediat o ntlnire cu ctiva prieteni influenti s
i n douazeci si p atru de ore lui Max i se oferi o slujba de comisar n cadrul poli
tiei din Zurich. Lui Max nu-i veni sa creada ca daduse norocul peste el. Accepta
cu rvna si ntreag a lume financiara trase un suspin colectiv de usurare, apoi si r
elua activitatile secrete. Inspectorul-sef Schmied nu a fost consultat. A primit
doar un telefon de la unul dintre cei mai puternici oameni politici ai Elvetiei
si i s-au dat in
structiunile necesare si asta a fost tot. Sau, ca sa fim mai exacti, acesta a fo
st nceputul. Pentru inspectorul-sef a fost nceputul unui cosmar care nu prezenta
n ici un semn ca se va termina n curnd. Se straduise din toate puterile sa-si nghit
a nemultumirea de a avea un comisar - lipsit de experienta si antrenament - trim
is cu forta n brigada lui. Presupunea ca trebuie sa fi existat motive politice fo
ar te ntemeiate pentru o astfel de miscare nemaipomenita. Foarte bine, era dispus
sa coopereze, ncrezator n faptul ca va face fata situatiei. ncrederea i se zdrunci
na n clipa n care Max Hornung se prezenta n biroul lui. nfatisarea lui era destul de
ri dicola. Dar ceea ce l-a ametit pe inspectorul-sef privind acest nod de om, a
fos t atitudinea lui de superioritate. Parea sa spuna: a sosit Max Hornung, nu
va ma i faceti probleme si relaxati-va. Sperantele inspectorului-sef despre o co
operare usoara s-au spulberat. ncearca o alta metoda. Se stradui sa-l ascunda, tr
ansferndu-l de la un departament la altul , folosindu-l pentru lucruri lipsite de
importanta. Max lucra la sectia amprente , la cea de furturi si persoane dispar
ute. Dar mereu venea napoi, ca un cine credi ncios. Exista o regula ca fiecare pol
itist trebuia sa lucreze ca Brandtour Offizier, ca ofiter de serviciu noaptea, t
imp de o saptamna, o data la douasprezece saptamni. Fara exceptie, de fiecare data
cnd Max era de serviciu, se ntmpla ceva important si n timp ce inspectorul-sef mpreu
na cu ceilalti politisti alergau cu limba scoasa d upa urme, amprente si marturi
i, Max rezolva cazul. Era-enervant. Nu stia absolut nimic despre metodele de luc
ru ale politiei, criminologie, balis tica, psihologie criminala - toate lucruril
e pe care un politist cu experienta s e presupunea ca le stie - si totusi contin
ua sa rezolve cazuri si sa zapaceasca pe toata lumea. Inspectorul sef Schmied aj
unsese la concluzia ca Max Hornung est e cel mai norocos om din lume. De fapt nu
, era vorba de noroc. Comisarul Max Hornung rezolva cazuri exact n acel asi fel c
um contabilul Max Hornung depistase sute de scheme ingenioase pentru a pacali ba
ncile si guvernul. Max avea o minte ca're urmarea un fir pna-n pnzele alb e. Nu-i
trebuia dect un capat de unde sa porneasca, ceva care sa nu se potriveasc a cu re
stul si odata ce apuca acel capat de fir ncepea sa-l desclceasca pna cnd un p lan st
ralucit sau o crima perfecta erau date la iveala. Faptul ca Max Hornung avea o m
emorie fotografica i nnebunea pe colegii lui. Max si amintea imediat, indiferent ce
vazuse sau auzise vreodata. Un alt argument mpotriva lui, daca mai era nevoie de
unul, erau deconturile lui, o rusine pentru ntreaga divizie de politie. Prima da
ta cnd si prezentase o chitanta de decont, Oberleutnant-ul l chemase la el n birou s
i i spusese cu blndete: - Max trebuie sa fi facut o greseala cu cifrele astea. Ca
si cum l-ai informa pe Fischer ca a facut o greseala stupida sacrificndu-si r egi
na. Max clipi des din ochi. - O greseala n cifrele mele? - Da. De fapt mai multe,
spuse Oberleutnant-ul aratnd cu degetul hrtia din fata lu i. Transport prin oras,
optzeci de centi. ntoarcere, optzeci de centi. l privi pe Max si spuse: costul un
ei calatorii cu taxiul este de cel putin treizeci si patr u de franci un drum. -
Da, domnule. De aceea am luat autobuzul. Oberleutnant-ul deschise gura si se ho
lba la el. - Autobuzul? Nici unui politist nu i se cerea sa calatoreasca cu auto
buzul daca lucra la un c az. Nu se mai pomenise asa ceva. Singurul raspuns care i
trecu prin minte a fost: - Ei bine, nu-i necesar. Adica... sigur, nu vreau sa nc
urajam cheltuielile, dar a vem un buget destul de mare. Si, Hornung, nca ceva - a
i fost plecat pe teren timp de trei zile. Ai uitat sa-ti treci mesele. - Nu, Her
r Oberleutnat. Am baut doar cafea dimineata si mi-am pregatit singur prn zul lund
cu mine o gentuta cu mncare. Acolo am trecut doar cinele. Asa era. Trei mese de s
eara, total: saisprezece franci. Probabil mncase la bucata ria saracilor. Oberleu
tnant-ul i replica rece: comisar Hornung, acest departament exista de o suta de a
ni si sper sa mai functioneze nca o suta de ani. Anumite tr aditii trebuie respec
tate. Flutura sub nasul lui Max decontul lui. Gndeste-te la colegii tai. la chita
nta, refa-o si ntoarce-te.
- Da, Herr Oberleutnant. mi ... pare rau ca am gresit. - Nu-i nimic, esti nca nou
aici, spuse Oberleutnant-ul generos. Treizeci de minute mai trziu comisarul Max H
ornung se ntoarse cu chitanta refacuta . Scazuse cheltuielile cu trei centi. Acum
, n aceasta zi de noiembrie, inspectorul-sef Schmied tinea n mna raportul lui H orn
ung n timp ce autorul se afla n fata lui. Comisarul Max Hornung era mbracat ntrun c
ostum albastru deschis, pantofi maron si ciorapi albi. n ciuda hotarrii interi oar
e, a respiratiei de calmare yoga, inspectorul-sef se trezi urlnd la el. - Ai fost
de serviciu cnd s-a anuntat accidentul. Era treaba ta sa anchetezi si t u apari
la locul accidentului cu paisprezece ore mai trziu. ntreaga politie din No ua Zeel
anda putea fi adusa aici si trimisa napoi n acest timp. - Oh, nu, domnule. Timpul
de zbor din Noua Zeelanda la Zurich este ... - Of, taci din gura! Inspectorul-se
f Schmied si plimba minile prin parul des, ce ncaruntea repede, gndind u-se la ce sa
-i spuna acestui om. Nu-l puteai insulta, nu puteai sa te ntelegi cu el. Era un i
diot, ntepat cu noroc. - Nu voi tolera incompetenta n departamentul meu, se rasti
la el. Cnd ceilalti pol itisti au venit la birou si au citit raportul toti au ple
cat la locul accidentul ui. Au chemat o ambulanta, au dus cadavrul la morga, l-a
u indentificat - stia ca vorbeste prea repede si se stradui sa se calmeze. Pe sc
urt, Hornung, au facut c eea ce trebuie sa faca un politist bun. n timp ce tu sta
teai aici la birou, sculnd u-i din somn pe cei mai importanti oameni din Elvetia,
chiar n mijlocul noptii. - Am crezut... - Sa nu mai crezi! De dimineata mi tot ce
r scuze la telefon din cauza ta. - A trebuit sa aflu ... - Hornung, cara-te de a
ici! - Da, domnule. Este n regula daca ma duc la nmormntare? Va avea loc astazi. -
Da! Du-te!. - Multumesc, domnule. Eu... - Pleaca odata!! Doar peste treizeci de
minute inspectorul-sef reusi sa respire din nou normal. Capitolul 32 La biroul d
e pompe funebre din Sinfeld se strnsese foarte multa lume. Biroul se a fla ntr-o c
ladire veche de piatra si marmura, bogat ornamentat si cuprindea o cam era de pr
egatire si un crematoriu. n capela, directorii executivi si angajatii f irmei Rof
fe si Fiii" ocupau primul rnd de scaune. Mai n spate erau prietenii, repre zentant
ii comunitatii si presa. Comisarul Hornung statea jos n ultimul rnd, gndindu -se ca
moartea este ilogica. Omul ajungea n floarea vrstei si atunci cnd avea cel m ai mu
lt de oferit, avea pentru ce sa traiasca, murea. Era ineficient. Cosciugul era d
in mahon acoperit cu flori. O paguba inutila, se gndi Max Hornung. Cosciugul era n
chis. Max ntelegea de ce. Preotul vorbea cu o voce de sfrsit de lum e ... moartea n
mijlocul vrejii, nascut n pacat, cenusa cenusei" Max nu era atent. i studia pe ce
i din capela. Domnul a dat, Domnul a luat si oamenii au nceput sa se ridice si sa
se ndrepte spre iesire. Serviciul religios se terminase. Max se posta lnga usa si
cnd un barbat si o femeie s-au apropiat, facu un pas n fat a femeii si ntreba: - D
omnisoara Roffe? As putea sa discut cu dumneavoastra? Comisarul Max Hornung era
asezat la o masa cu Elizabeth Roffe si Rhys Williams nt r-un separeu al unei Kond
itorei vis--vis de biroul de pompe funebre. Prin fereast ra vedeau cum cosciugul
este pus ntr-un furgon mortuar. Elizabeth ntoarse capul. O chii ei erau bntuiti de
spaime. - Despre ce este vorba? ntreba Rhys. Domnisoara Roffe a declarat deja tot
ce stie unui ofiter de politie. - Domnul Rhysr Williams? ntreba Max Hornung. Doa
r cteva detalii care au ramas nela murite. - Si nu puteti astepta? Domnisoara Rof
fe a trecut prin foarte... Elizabeth si puse mna pe cea a lui Rhys. ' - E n regula.
Daca va pot ajuta cu ceva... se ntoarse spre Max. Cu ce va pot ajuta , domnule H
ornung?
Max se uita tinta la Elizabeth si pentru primadata n viata lui ramase fara cuvint
e. Femeile eraupentru Max niste creaturi la fel de straine de parca ar fi venit
de pe o alta planeta. Erau ilogice si imprevizibile, dominate mai mult de react
i ile emotive dect de cele rationale. Nu puteau fi calculate. Max a avut putine p
of te sexuale n viata lui, pentru ca era un om al mintii, dar era capabil sa apre
cie ze logica precisa a sexului. Ceea ce-l excita era constructia mecanica a uno
r pa rti miscatoare care se potriveau unele n altele si care functionau ca un ntre
g. As ta era pentru Max poezia iubirii. nsasi dinamica miscarii. Max era de parer
e ca p unctul de vedere al poetilor era total gresit. Emotiile erau inexacte si
dezordo nate, o pierdere de energie care nu putea misca nici cel mai mic graunte
de nisi p, n timp ce cu ajutorul logicii puteai misca lumea. Ceea ce-l surprinde
a pe Max era faptul ca se simtea n largul sau lnga Elizabeth. Si asta l nelinistea.
Nici o f emeie nu avusese un astfel de efect asupra lui. Ea parea sa nu-l gasea
sca urt, ri dicol, ca alte femei. Se forta sa-si desprinda ochii de la ea, ca sa
se poata co ncentra. - Aveti obiceiul sa lucrati pna seara trziu, ; domnisoara Rof
fe? - Da, se ntmpla de multe ori. - Ct de trziu? - Depinde. Cteodata pna la zece. Alte
ori pna la miezul noptii sau chiar si dupa ace ea. - Deci, e ca un fel de program
? Adica, cei din juruldumneavoastra stiu de aceste ramneri trzii n cladire? - Cred
ca da, spuse Elizabeth studiindu-l mirata. - n seara cnd s-a prabusit ascensorul,
dumneavoastra, domnule Williams si Kate Erl ing ati lucrat mpreuna pna trziu? - Da.
- Dar nu ati plecat plecat mpreuna? - Eu am plecat mai devreme, spuse Rhys, am a
vut o ntlnire. Max l privi pentru o cli pa, apoi se ntoarse spre Elizabeth. - La ct t
imp dupa domnul Williams ati plecat dumneavoastra si Kate Erling? - Cam peste o
ora, cred. - mpreuna cu Kate Erling? - Da. Ne-am luat paltoanele si am iesit pe c
oridor, vocea lui Elizabeth tremura. Ascensorul ne astepta. Trenul expres spre m
oarte, - Ce s-a ntmplat apoi? - Am intrat amndoua nauntru. Telefonul din birou a ncep
ut sa sune. Kate - domisoar a Erling - a spus: ! Raspund eu" si s-a pregatit sa
iasa afara. Dar eu asteptam un telefon de la mare distanta pe care l-am cerut ma
i devreme, asa ca i-am spus ca ma duc eu sa raspund. Elizabeth se opri iar ochii
i se umplura de lacrimi. - Am iesit din ascensor. Ea m-a ntrebat daca doresc sa
ma astepte iar eu i-am spu s: Nu, poti sa pleci". Ea a apasat pe buton. Cnd am vr
ut sa deschid usa de la biro u am auzit tipetele..., nu mai putea continua. Rhys
se ntoarse furios spre Max Hornung. - Ajunge! Vreti sa ne spuneti despre ce este
vorba? Este vorba despre o crima, se gndi Max Hornung. Cineva ncercase sa o ucida
pe Eliz abeth Roffe. Max se concentra amintindu-si ce aflase despre firma Roffe
si Fiii" n ultimele patruzeci si opt de ore. O companie cu probleme, obligata sa
plateasca sume astronomice pentru daune n procese civile, necata ntr-o campanie de
publicita te ndreptata mpotriva ei. si pierdea clientii si datora enorme sume de b
ani bancilo r care devenisera nerabdatoare. O companie coapta pentru o schimbare
. Presedinte le ei, Sam Roffe, care detinuse actiunile de control, murise. Un al
pinist experi mentat care murise ntr-un accident. Actiunile au trecut fetei lui,
Elizabeth Roff e, care aproape ca murise ntr-un accident de masina n Sardinia si c
are acum scapas e ca prin urechile acului de un ascensor care fusese verificat d
e curnd. Cineva i planuia moarte. Comisarul Max Hornung ar fi trebuit sa fie un om
fericit. Gasise un capat de fir . nsa acum o ntlnise pe Elizabeth Roffe si ea nu e
ra doar un nume, o ecuatie ntr-un joc matematic. Era ceva foarte deosebit la ea.
Max simtea nevoia sa o apere, sa
o protejeze. - Am ntrebat,... spuse Rhys. Max l privi si spuse vag: - Hm... doar ct
eva ntrebari de rutina, domnule Williams. Se ridica. - Va rog sa ma scuzati. Avea
cteva probleme urgente de rezolvat. Capitolul33 Inspectorul-sef Schmied a avut o
dimineata plina. O demonstratie politica n fata cladirii Iberia Air Lines, trei
oameni erau retinuti pentru cercetari. Un incend iu de natura dubioasa la fabric
a de hrtie din Branau. Se pornise o ancheta. O fat a fusese violata n parcul Platz
spitz. Un jaf la Guebelin si altul la Grima. Si pa rca astea nu erau destule, co
misarul Hornung se ntorsese si capul i era plin de o teorie fara sens. Inspectorul
-sef Schmied se porni din nou sa-si ventileze plamni i. - Tamburul cablului de la
ascensor era crapat. Cnd a cazut, s-au ntrerupt toate si stemele de siguranta. Ci
neva... - Am vazut rapoartele, Hornung. Ceva destul de normal. - Nu, domnule. Am
studiat prospectele despre acel tambur. Ar fi trebuit sa mai r eziste nca cinci
sau sase ani. Inspectorul-sef simti ticul nervos din obraz. - Ce vrei sa spui? -
Cineva a umblat la ascensor. De ce nu putea Hornung spune: cred ca cineva a umb
lat la ascensor. Dupa parerea mea, cineva a umblat la ascensor. Oh, nu! Cineva a
umblat la ascensor. - De ce ar face cineva asa ceva? - Tocmai asta vreau sa afl
u. - Vrei sa te ntorci la Roffe si Fiii"? Comisarul Hornung l privi pe seful sau f
oarte surprins. - Nu, domnule. Vreau sa plec la Chamonix. Orasul Chamonix se afl
a asezat la saizeci si patru de kilometri de Geneva, la 10 37 metri deasupra niv
elului marii, n regiunea numita Haute-Savoie, ntre masivul Mo nt Blanc si lantul d
e munti Aiguille Rouge, avnd una dintre cele mai superbe pano rame din lume. Comi
sarul Hornung era total absent la decorul din jurul lui n timp ce cobora din tren
n gara Chamonix, ducnd cu el o servieta uzata de mucava. Facu semn taxiului sa o
ia din loc si porni pe jos spre sediul politiei, o cladire mica situata n p iata
din centrul orasului. Max intra n cladire simtindu-se imediat acasa si savu rnd di
n plin camaraderia placuta pe care o mpartea cu ceilalti colegi politisti di n ntr
eaga lume. Era unul dintre ei. Sergentul francez din spatele biroului ridica pri
virea si ntreba: - On vous pourrait aider? - Oui. Max era ncntat. Si' ncepu sa vorbe
asca. Max ; aborda n aceeasi maniera toate limbile straine: trecea cu nonsalanta
prin desisul verbelor neregulate, timpuri verbal e, participiu, folosindu-si lim
ba ca o secera. n timp ce vorbea, expresia de pe fata sergentului se schimba de l
a mirare la stupoare. De-a lungul a sute de ani poporul francez si dezvoltase org
anele vorbirii pentru a cr ea acea muzica glorioasa care este limba franceza. Si
acum acest om care statea n fata lui reusea sa o tra nsforme n zgomote oribile, d
e nenteles. Sergentul nu mai rabda: - Ce ncercati sa spuneti? - Cum adica? replica
Max. Vorbesc n limba franceza. Sergentul se apleca n fata si ntreba cu o curiozita
te aroganta: - O vorbiti acum? Idiotul nu-si cunoaste propria-i limba, se gndiMax
. si scoase legitimatia si i-o nt inse sergentului. Acesta o citi atent de doua or
i, ridica privirea sa-l studieze pe Max si apoi o mai citi o data. Era tragere d
e inima i napoie legitimatia si l ntreba: - Cu ce va pot ajuta?
- Anchetez un accident de alpinism care a avut loc acum doua luni. Victima se nu
mea Sam Roffe. - Ah, da. mi amintesc. - As vrea sa vorbesc cu cineva care mi poat
e da mai multe informatii despre ce sa ntmplat. - Atunci cautati echipa de salvamo
nt. Se numeste Socit Chamoniarde de Secours en M ontagne. O veti gasi n Place du Mo
nt Blanc. Telefonul lor este cinci-trei-unu-sas e-opt-noua. Sau puteti obtineinf
ormatii de la clinica. Se afla pe Rue du Valis. Numarul de telefon este cinci- t
rei-zero-unu-opt-doi. Mai bine vi le scriu, spus e el si apuca un stilou. - Nu e
ste nevoie, i raspunse Max. Socit Cha- ; moniarde de Secours en Montagne, Pla ce du
MontBlanc, cinci-trei-unu-sase-opt-noua. Sau clinica din Rue du Valis, cin ci-t
rei-zero-unu-opt-doi. Sergentul ramase cu gura cascata mult timp dupa ce Max ple
case. Socit Chamoniarde de Secours era condusa de un tnar brunet cu nfatisare atleti
ca, as ezat n spatele unui birou vechi de pin. Ridica privirea si primul lui gnd f
u spera nta ca acest vizitator ciudat sa nu vrea sa urce pe munte. - Cu ce va po
t ajuta? - Comisar Max Hornung, spuse el prezentndu-si legitimatia. - Ce pot sa f
ac pentru dumneavoastra, domnule Hornung? - Anchetez moartea unui om numit Sam R
offe. Omul din spatele biroului suspina. - Ah, da. mi placea foarte mult domnul R
offe. Un accident nefericit. - Ati vazut cum s-a ntmplat? Tnarul clatina din cap. -
Nu. Am urcat cu echipa de salvare de ndata ce am primit mesajul lor, dar nu am m
ai putut face nimic. Corpul domnului Roffe cazuse ntr-o crapatura dintre ghetar i
. Nu va fi niciodata gasit. - Cum s-a ntmplat? - Erau patru alpinisti! Ghidul si d
omnul Roffe au fost ultimii. Dupa cte am nteles traversau o morena acoperita de gh
eata. Domnul Roffe a alunecat si a cazut. - Nu purta echipamentul necesar? - Bin
enteles. I s-a rupt coarda. - Se ntmpla deseori asa ceva? - Doar o data. Zmbi de mic
a sa gluma, apoivaznd privirea politistului, adauga repe de: alpinistii cu experi
enta si controleaza ntotdeauna echipamentul, dar totusi se pot ntmpla accident e. Ma
x ramase o clipa pe gnduri. - As vrea sa vorbesc cu ghidul. - Ghidul obisnuit al
domnului Roffe nu a urcat n acea zi. - Oh? De ce? ntreba Max clipind des din ochi.
- Dupa cte mi amintesc, era bolnav. n locul lui a urcat un alt ghid. - Aveti numel
e lui? - Daca asteptati un minut, ma duc sa-l caut. Tnarul disparu pentru cteva cl
ipe, ap oi se ntoarse cu o bucata de hrtie. - Se numeste Hans Bergman. - Unde l pot
gasi? - Nu e din partea locului. se uita la bucata de hrtie. Vine dintr-un sat n
umit L esgets. Cam la saizeci de kilometri de aici. nainte de a pleca din Chamoni
x, Max se opri la receptia hotelului Kleine Scheidegg " si discuta cu functionar
ul de acolo. - Ati fost de serviciu cnd domnul Roffe a fost aici? - Da, spuse fun
ctionarul.'Accidentul a fost un lucru groaznic, groaznic. - Domnul Roffe a fost
singur aici? - Nu. A venit cu un prieten. Max facu ochii mari. - Un prieten? - D
a, Domnul Roffe a rezervat locuri pentru amndoi. - Mi-ati putea spune numele prie
tenului? - Sigur, spuse receptionerul si trase de sub masa un registru mare ncepnd
sa ntoarc a paginile. Se opri, puse degetele pe o pagina si spuse: - Ah, am gasi
t...
Trei ore i-au trebuit lui Max pentru a ajunge n Lesgets conducnd un Volkswagen, ce
a mai ieftina masina de nchiriat pe care o gasise si fu ct pe ce sa treaca de ace
a localitate. Nici macar nu i se putea spune sat. Locul consta din cteva magazine
, o locuinta alpina, un magazin universal cu o singura pompa de benzina n fata us
i i de la intrare. Max parca masina n fata locuintei si intra. Cam sase barbati e
rau asezati n fata focului si discutau ntre ei. Conversatia nceta cnd Max intra n cam
era. - Scuzati-ma, spuse el. l caut pe Herr Hans i Bergman. - Pe cine? - Hans Ber
gman. Ghidul. Vine din acest sat. Un batrnel cu fata ca o harta a anilor sai scui
pa n foc si spuse: - Domnule, cineva si-a batut joc de tine. Eu m-am nascut n Lesg
ets. N-am auzit pna acum de Hans Bergman. Capitolul 34 Era prima zi cnd Elizabeth
se ntorcea la lucru, la o saptamna dupa moartea lui Kate Erling. Elizabeth intra n
holul de la parter, tremurnd si raspunse ; mecanic saluturilor paznicului si port
arului. La capatul holului vazu muncitorii nlocuind cabina sfarmata a asce nsorulu
i. Se gndi la Kate Erling si si imagina teroarea prin care aceasta trecuse plonjnd
douasprezece etaje spre moarte. Stia c a niciodata nu va mai fi capabila sa se u
rce n acel ascensor. Cnd intra n birou, posta i fusese deja deschisa de Henriette, c
ea de-a doua secreta ra, si acum seebarii, sau adresndu-le diferitelor departamen
te. Sub mormanul de hr tii se afla un plic sigilat pe care scria Elizabeth Roffe
personal". Elizabeth lu a un cutitas si taie plicul la capat. Scoase din el o fo
tografie de 0 pe 10. E ra un portret al unui copil mongoloid cu ochii umflati si
un cap diform. De fo tografie era prins un biletel: Acesta este frumosulmeu fiu
John. Medicamentele ta le l-au facut asa. Te voi ucide." Elizabeth scapa din mna
fotografia si biletul si realiza ca tremura toata. Henrie tte intra n camera cu
un dosar. - Documentele acestea sunt gata de semnat, domnisoara - vazu privirea
lui Elizab eth. S-a ntmplat ceva? -Te rog cheama-l pe domnul Williams aici. Ochii
ei s-au ntors spre fotografia de pe birou. Roffe si Fiii" nu puteau fi respo nsab
ili pentru ceva att de nfricosator. - A fost vina noastra, spuse Rhys. Un transpor
t de medicamente a fost etichetat gresit. Am reusit sa aducem napoi cea mai mare
parte dar - Rhys si ridica neputinc ios minile. - Cnd s-a ntmplat asta? - Acum aproap
e patru ani. - Cti oameni au fost afectati ? - Cam o suta. Vazu expresia de pe fa
ta ei si adauga repede. Au primit compensari . Nu toti au ajuns astfel, Liz. Uit
e, suntem foarte atenti. Luam toate masurile de prevedere, dar oamenii sunt supu
si greselii. Se mai ntmpla. Elizabeth se uita cu ochii mari la copilul din fotogra
fie. - Este oribil. - Nu ar fi trebuit sa-ti arate fotografia, spuse Rhys trecndu
-si minile prin parul des, negru. Stiu ca nu e momentul potrivit, dar avem lucrur
i mai importante de discutat. Elizabeth se ntreba ce ar putea fi mai important. -
Da? - Comisia federala a luat o hotarre n privinta sprayurilor noastre cu aerosoli
, n d oi ani de zile sprayurile cu aerosoli vor fi interzise complet. - Cum ne va
afecta aceasta decizie? - Foarte rau. nseamna ca va trebui sa nchidem fabrici pri
n toata lumea si sa pierd em una dintre cele mai profitabile ramuri ale noastre.
Elizabeth se gndi la Emil Joeppli si la experimentele la care lucra, dar nu spus
e nimic. - Altceva?
- Ai vazut ziarele de dimineata? - Nu. - Sotia unui ministru din Belgia, doamna
Van den Logh, a luat niste pastile de B enexan. - Unul din medicamentele noastre
? - Da, contraindicat n cazuri de hipertensiune. Prospectul contine un avertismen
t foarte clar. Ea l-a ignorat. Elizabeth simti cum i se ncordeaza tot corpul. - C
e s-a ntmplat cu ea? - E n coma, spuse Rhys. S-ar putea sa moara. Articolul din zia
r mentioneaza faptu l ca este un medicament al firmei noastre. Si acum din toata
lumea primim refuzu ri de a mai cumpara medicamentul. Comisia de ancheta ne-a a
nuntat ca va cerceta cazul, dar asta va mai dura un an de zile. Pna termina ei, p
utem nca vinde. - Vreau sa fie retras de pe piata. - Nu exista nici un motiv pent
ru asa ceva. E un medicament al naibii de bun si.. . - Au mai suferit si alti oa
meni din cauza lui? - Sute de mii de oameni au fost ajutati de acest medicament,
Liz, spuse Rhys pe un ton de gheata. Este unul dintre cele mai bune medicamente
alenoastre... - Nu mi-ai raspuns la ntrebare. - Doar cteva cazuri izolate, da. Da
r... - Vreau sa fie retras de pe piata. Acum. Rhys ramase n fata ei luptndu-se cu
furia din el, apoi spuse: - Bine. Vrei sa stii ct va costa compania? - Nu, raspun
se Elizabeth. - n regula. Pna acum ai auzit doar vestile bune. Cele rele sunt ca b
ancherii vor s a discute cu tine. Acum. ti cer banii. Elizabeth era singura n biro
u gndindu-se la copilul mongoloid, la femeia care zace a n coma la spital din cauz
a unui medicament produs de Roffe si Fiii". Elizabeth e ra constienta ca astfel
de tragedii se ntmplau si cu alte companii farmaceutice. n ziare apareau aproape zi
lnic astfel de articole descriind cazuri similare, dar n ici unul nu o marcase a
tt de mult. Se simtea responsabila. Era foarte hotarta sa a iba o discutie cu sefi
i de departament care se ocupau cu masurile de siguranta p entru a vedea daca nu
pot fi aduse mbunatatiri. Acesta este frumosul meu fiu John . Doamna van den Log
h este n coma. S-ar putea sa moara. Bancherii vor sa discute cu tine. Acum. ti cer
banii. Simtea ca se sufoca de parca totul se nchidea n jurul ei dintr-odata. Pent
ru prima oara Elizabeth se ntreba daca va fi n stare sa reziste. Greutatile eraupr
ea mari si se adunau n jurul ei mult prea repede. Se ntoarse n scaunul ei ca sa pri
veasca portretul lui Samuel care atrna n spatele e i. Arata att de competent, att de
sigur de el. Dar ea l cunostea ! ndoielile si nes iguranta, cumplita disperare n c
aretraise attia ani. Si totusi pna la urma reusise. Va supravietui si ea. Era un R
offe. Observa ca tabloul era putin ntr-o parte. Probabil din cauza prabusirii asc
ensoru lui. Elizabeth se ridica ca sa-l ndrepte. n timp ce l aranja, crligul de care
era fi xat iesi afara si tabloul cazu jos. Elizabeth nici macar nu se uita la e
l. Prive a tinta locul unde atrnase tabloul. Lipit de perete se afla un mic micro
fon. Era ora patru dimineata si Emil Joeppli lucra nca. n ultimul timp devenise un
obicei. Chiar daca Elizabeth Roffe nu i ceruse un termen limita, Joeppli stia ct
de import ant este acest proiect pentru companie si se straduia sa-l termine ct m
ai repede. Auzise si el zvonurile tulburatoare despre Roffe si Fiii". Vroia sa f
aca tot cei statea n putinta pentru a ajuta compania. Fusese buna cu el. Primea u
n salariu frumos si era complet liber. i placuse Sam Roffe si i placea si fiica lu
i. Elizabe th Roffe nu va sti niciodata, dar aceste ore peste program erau darul
lui pentru ea. Era aplecat peste biroul lui, verificnd rezultatele ultimului exp
eriment. Er au chiar mai bune dect se asteptase. Statea acolo, concentrndu-se, far
a sa fie con stient de mirosul fetid al animalelor din custi, de umiditatea gret
oasa din came ra sau de ora trzie. Usa se deschise si paznicul din schimbul de no
apte, Sepp Noi an, intra n camera. Noian detesta acest schimb. Noaptea exista cev
a sinistru n lab oratoarele experimentale. Mirosul animalelor l mbolnavea. Noian se
ntreba daca anim alele pe care le ucideau aici aveau suflete care se ntorceau ca
sa bntuie -coridoa
rele. Ar fi trebuit sa mi se plateasca un spor pentru fantome, se gndi el. Toata
lumea din cladire plecase de mult acasa. Cu exceptia acestui afurisit de om de s
tiinta care-si cerceta custile cu iepuri, pisici si hamsteri. - Ct mai rami, doct
ore? ntreba Noian. Joeppli ridica privirea vazndu-l doar acum pe Noian. - Poftim?
- Daca mai rami aici pot sa-ti aduc un sandvici sau altceva. Ma duc pna la bufet s
a mannc ceva repede. - Doar cafea, te rog, spuse Joeppli si se ntoarse la grafice
le sale. - Voi ncuia usa pe dinafara nainte sa plec, spuse Noian. Nu stau mult. Jo
eppli nici macar nu-l auzi. Zece minute mai trziu usa de la laborator se deschi s
e si o voce spuse: - Muncesti prea mult, Emil. Joeppli ridica privirea, surprins
. Cnd vazu cine i vorbeste se ridica n picioare, a gitat si spuse: - Da, domnule. S
e simtea flatat ca acest om trecuse sa-l vada. - Proiectul tineretii, strict sec
ret, nu-i asa? Emil ezita. Domnisoara Roffe i spusese ca nimeni nu trebuia sa sti
e de acest proi ect. Dar, binenteles, asta nu-l includea si pe vizitatorul lui. D
oar el l adusese la companie. Asa ca Emil Joeppli zmbi si i raspunse: - Da, domnule
. Strict secret. - Foarte bine. Asa si trebuie sa ramna. Cum merge? - Minunat, do
mnule. Vizitatorul se apropie de una din custile cu iepuri. Emil Joeppli l urma.
- Doriti sa va explic ceva? Barbatul zmbi. - Nu. mi sunt cunoscute datele, Emil. n
timp ce vizitatorul se pregatea sa se ntoar ca atinse o farfurie de mncare, goala,
de pe marginea mesei si aceasta cazu jos. - mi pare rau. - Nu-i nimic, domnule.
O ridic eu. Emil Joeppli se apleca, iar ceafa paru sa-i explodeze ntr-o ploaie de
sageti rosi i si ultimul lucru pe care l vazu a fost podeaua care alerga spre el
. Sunetul insistent al telefonului o trezi pe Elizabeth Se ridica adormita nca si
p rivi la ceasul de pe noptiera. Ora cinci dimineata. Bjbi dupa telefon si ridica
re ceptorul. O voce disperata spuse: - Domnisoara Roffe? Sunt seful securitatii
de la uzina. A explodat unul din labo ratoare. Este complet distrus. Elizabeth
se trezi imediat. - A fost ranit cineva? - Da. Unul dintre cercetatori a ars de
viu. Nu era nevoie sa-i spuna cine. Capitolul 35 Comisarul Max Hornung se gndea. n
biroul de politie masinile de scris zdranganeau, se auzeau voci certndu-se si te
lefonul suna ncontinuu, dar Max nu-vedea si nu auz ea nimic. Avea capacitatea de
concentrare a unui computer. Se gndea la statutul f irmei Roffe si Fiii", asa cum
l stabilise batrnul Samuel, pastrnd controlul n familie . Ingenios, si zise Max. Si
periculos. i amintea de tontina, de planul de asigurar i conceput de bancherul it
alian Lorenzo Tonti n 1695. Fiecare membru al Jontinei depunea o suma egala de ba
ni si pe masura ce un membru murea, ceilalti i mostenea u partea. S-a dovedit a f
i un motiv foarte puternic pentru a elimina ct mai multi membri,Ca si n cazul firm
ei Roffe si Fiii". Era prea mare tentatia de a lasa fami lia sa mosteneasca acti
uni ; valornd milioane de dolari si apoi sa le spui ca nu pot vinde actiunile dac
a nu sunt toti de acord. Max aflase ca Sam Roffe nu fusese de acord. Era mort. E
lizabeth Roffe ne era de acord. Si scapase ca prin minune de doua ori din gheare
le mortii. Prea multe accidente. Comisarul Ma x Hornung nu credea n accidente. Se
duse sa-l vada pe inspectorul-sef Schmied. Inspectorul-sef asculta raportul lui
Max Hornung referitor la accidentul de alpi nism al lui Sam Roffe si bombani: -
Deci cineva a ncurcat numele ghidului. Nu-i un motiv ca'sa anchetezi o crima, H
ornung. Nu n departamentul meu.
Micul politist continua plin de rabdare. - Cred ca lucrurile sunt mai complicate
. Roffe si Fiii" are mari probleme interna tionale. Poate cineva a crezut ca dac
a scapa de Sam Roffe aceste probleme se vo r rezolva. inspectorul-sef Schmied se
lasa pe spate si l studie pe Hornung. Era convins ca t eoriile acestuia , nu val
oreaza nimic. Dar ideea de a-l sti plecat l umplea de ncnt are. Absenta lui Hornung
ar fi nsemnat o crestere a moralului n ntregul departament . Si mai era ceva ce tr
ebuia luat n considerare: oamenii pe care Max Hornung voia sa-i ancheteze. Nici m
ai mult, nici mai putin dect puternica familie Roffe. De regula, inspectorul-sef
i-ar fi ordonat lui Max Hornung sa ramna la un milion de kilometri de ei. Daca i e
nerva si cum s-ar fi putut sa nu-i enerveze! - ei aveau destula influenta pentru
a-l a zvrli din politie. Nimeni nu va putea sa-l condamne pe inspectorul-sef Sch
mied. N u fusese el obligat sa-l accepte pe Max Hornung? Asa ca i spuse: - Cazul
este al tau. Lucreaza la el ct timp vrei. - Multumesc, spuse Max fericit. n timp c
e Max traversa coridorul ndreptndu-se spre biroul lui, se lovi de un medic legist.
- Hornung! Pot sa-ti mprumut memoria pentru o clipa? Max clipi des. - Poftim? -
Patrula fluviala tocmai a scos o fata din apa. Vrei sa te uiti la ea? Max nghiti n
sec si spuse: - Daca asta doriti? Aceasta parte a muncii de politie nu-i placea
lui Max, dar simtea ca e de datori a lui sa i faca fata. Fata era asezata n serta
rul de metal de la morga. Blonda si foarte tnara. Corpul i era umflat de apa, era
goala si n jurul gtului avea legata o funda rosie. - Sunt urme ale actului sexual
chiar nainte de moarte. A fost strangulata si apoi - aruncata n ru, spuse medicul l
egist. Nu are apa n plamni. Nu avem amprentele ei. A i mai vazut-o vreodata? Comis
arul Max Hornung privi fata si spuse: - Nu. Pleca n graba ca sa prinda autobuzul
pna la aeroport. Capitolul 36 Dupa ce comisarul Max Hornung ateriza pe aeroportul
Costa Smeralda n Sardinia, nch irie cea mai ieftina masina pe care o gasi, un Fia
t 500 si porni spre Olbia. Spr e deosebire de restul Sardiniei, Olbia era un ora
s industrial, periferia fiind o zona urta, plina de mori si fabrici, unde-se afla
gunoiul orasului si un giganti c cimitir al masinilor, cndva frumoase, ajunse ac
um doar vechi gramezi nefolosito are. Fiecare oras din lume. si are deseurile sal
e automobilistice, se gndi Max. Mo numente ale civilizatiei. Max ajunse n centrul
orasului si se opri n dreptul unei cladiri pe care scria: QUES TURA Dl SASSARI CO
MMISSARIATO Dl POLIZIA OLBIA". n clipa n care intra, Max simti c a apartine aceste
i institutii, ca se afla printre colegi. si arata legitimatia se rgentului de la
intrare si peste cteva minute fu condus n biroul sefului politiei, Luigi Ferraro.
Ferraro se ridica n picioare, cu un zmbet prietenos pe buze. Dispa ru n clipa n care
si vazu vizitatorul. Exista ceva n Max care interzicea cuvntul polit ist". - Pot s
a va vad legitimatia? ntreba politicos inspectorul Ferraro. - Binenteles, spuse Ma
x si i-o arata. Ferrarro o examina pe ambele parti, foarte atent, apoi i-o dadu n
apoi. Concluzia lui imediata a fost ca n Elvetia era mare saracie de politisti. S
e aseza pe scaun ul din spatele biroului sau si spuse: - Cu ce va pot ajuta? Max
ncepu sa explice ntr-o italiana fluenta. Problema era ca i-au trebuit lui Ferr ar
o cteva minute pna sa-si dea seama n ce limba vorbea Max. Cnd n sfrsit pricepu, ridi c
a ngrozit mna si l opri: - Basta! Vorbiti engleza? - Binenteles, i replica Max.
- -Atunci va implor, sa vorbim n engleza! Cnd Max termina ce avea de spus, Ferraro
l lamuri: Gresiti, signore. Va asigur ca ne pierdem timpul. Mecanicii mei au ver
ificat dej a Jeep-ul. Toata lumea a ajuns laconcluzia ca a fost un accident. Max
dadu din cap, fara sa se lase impresionat. W-Bu nca nu m-am uitat la el. - Foart
e bine. Este ntr-un garaj public, la vnzare. Unul din oamenii mei va va duce acolo
. Ati dori sa vedeti scena accidentului? Ma x clipi des. - De ce? Detectivul Bru
no Campagna a fost ales drept escorta. - Am verificat deja masina. A fost un acc
ident, spuse Campagna. - Nu, replica Max. Jeep-ul era n coltul unui garaj, cu par
tea din fata nca crestata si mproscata cu se va verde uscata. - nca nu am avut timp
sa lucrez la el, le explica mecanicul. Max se plimba n jurul Jeep-ului, examinndu
-l. - Cum au fost stricate frnele? ntreba el. Mecanicul si nalta minile n sus. - Gesi!
ca unul! Sunt mecanic de douazeci si patru de ani, signore, spuse el nerv os. Eu
nsumi am examinat Jeep-ul. Ultima data cnd cineva a umblat la aceste frne a fost cn
d masina a iesit din fabrica. - Cineva a umblat la ele, insista Max. - Cum? morm
ai mecanicul. - nca nu stiu, dar voi afla, l asigura Max plin dencredere. Arunca o
ultima privire Jeep-ului, apoi se ntoarse si parasi garajul. Inspectorul-sef al p
olitiei. Luigi Ferraro se uita la Campagna si vru sa stie: - Ce ai facut cu el?
- N-am facut nimic. L-am dus la garaj, s-a purtat ca un prost n fata mecanicului,
apoi mi-a spus ca vrea sa mearga singur la plimbare. - Incredibil! Max statea p
e plaja zgindu-se la apele albastre ale marii, fara sa vada nimic. Se concentra,
mintea lui era ocupata cu formarea unui ntreg din mai multe bucati. E ra de parca
lucra la un gigantic joc de puzzle. Fiecare bucata si avea locul ei d aca stiai
unde sa o pui. Jeep-ul era o parte mica dar importanta a jocului. Frnele au fost
examinate de e xperti. Deci accepta faptul ca nimeni nu umblase la ele. Pentru c
a Elizabeth con dusese masina si pentru ca cineva i dorea moartea, accepta de ase
menea faptul ca cineva umblase la frne. Nu se vedea nici o urma. Totusi cineva re
usise. Max avea de-a face cu cineva inteligent. Asta facea lucrurile mult mai in
teresante. Max pasi pe nisipul plajei, se aseza pe o stnca, nchise ochii si ncepu d
in nou sa s e concentreze, lund la rnd bucatile, miscndu-le, disecndu-le,rearanjnd jo
cul de puzz le. Douazeci de minute mai trziu ultima bucata cazu la locul ei. Max
deschise larg oc hii si se gndi admirativ. Bravo! Trebui sa ma ntlnesc cu omul care
s-a gndit la asta . Dupa aceea comisarul Max Hornung se mai opri n doua locuri, m
ai nti undeva lnga Olbi a si apoi n munti. Dupa care lua cursa de dupa-amiaza spre Z
urich. ' Biletul cel mai ieftin. Capitolul 3 7 Seful securitatii de la Roffe si
Fiii" i spunea lui Elizabeth: - S-a ntmplat totul att de repede, domnisoara Roffe. N
u am putut face nimic. Pna cnd am pus nfunctie echipamentul contra incendiilor, ntre
gullaborator era scrum. Gasisera ramasitele carbonizate ale corpului lui Emil Jo
eppli. Nu se putea sti daca formula lui fusese luata din laborator nainte de expl
ozie.- Cladirea laboratorului era sub paza permanenta, nu-i asa? - Da, noi... -
De ct timp raspunzi de securitatea departamentului? - De cinci ani. Eu... - Esti
concediat. Seful securitatii vru sa protesteze, apoi se razgndi.
- Da, am nteles. - Cti oameni ai la dispozitie? - Saizeci si cinci. Saizeci si cin
ci! Si nu l-au putut salva pe Emil Joeppli. - Le dau un preaviz de douazeci si p
atru de ore, spuse Elizabeth. Vreau saplece toti de aici. - Domnisoara Roffe, nu
credeti ca sunteti nedreapta? Elizabeth se gndi la Emil Jo eppli si la formula d
e o imensa valoare care fusese furata si la microfonul care fusese ascuns n birou
l ei. Avea toate motivele din lume ca sa fie nedreapta. - Dispari, i spuse ea. n f
iecare clipa a diminetii Elizabeth se stradui sa uite imaginea corpului carbon i
zat al lui Emil Joeppli si a laboratorului sau plin de animale arse. ncerca sa n
u se gndeasca la ce nsemna pierderea formulei pentru companie. Exista posibilitate
a ca o companie rivala sa breveteze formula si Elizabeth nu putea face nimic. E
r a o jungla. Cnd concurenta crede ca ai ajuns ntr-un punct slab, si ia toate masur
il e ca sa te termine. Dar de data asta nu era o companie rivala. Acum era vorba
de un prieten. Un prieten periculos. Elizabeth aranja ca o agentie de securitat
e profesionista sa se ocupe imediat de firma Roffe si Fiii". Se va simti mult ma
i bine nconjurata de straini. Telefona la spitalul din Brussel sa ntrebe despre st
area doamnei van den Logh, so tia ministrului belgian. Era nca n coma. Nu stiau da
ca va trai. Elizabeth se gndea la Emil Joeppli, la copilul mongoloid, la sotia mi
nistrului be lgian cnd Rhys intra n birou. O privi si ntreba cu blndete: - E chiar a
tt de grav? Ea aproba dnd din cap. Rhys se apropie de ea si o studie. Arata obosit
a, secatuita de puteri. Se ntreba ct va mai putea rezista, i lua minile n ale lui si i
spuse tandru: - As putea face ceva pentru tine? Da, totul, se gndi Elizabeth. Av
ea o nevoie disperata de Rhys. Avea nevoie de put erea lui, de ajutorul si iubir
ea lui. Ochii lor s-au ntlnit si aproape i se cuibar i n brate, dorind sa-i spuna c
e se ntmplase, ce nca se ntmpla. - Nu ai aflat nimic despre doamna van den Logh? Si c
lipa magica trecu. - Nu, i raspunse ea. - N-ai primit nici un telefon n legatura c
u articolul din Wall Street Journal"? - Ce articol? - Nu l-ai vazut? - Nu. Rhys
trimise n biroul lui dupa o copie. Articolul enumera toate problemele recent e al
e firmei dar ideea principala era ca aceasta companie avea nevoie de cineva cu e
xperienta care sa o conduca. Elizabeth puse jos ziarul. - Ct de mult ne va afecta
? Rhys ridica din umeri. - Raul este deja facut. Ei nu fac dect sa informeze opin
ia publica. Pierdem tot m ai multe piete de desfacere. Noi... Se auzi interfonul
. Elizabeth apasa pe buton. - Herr Julius Badrutt pe linia doi, domnisoara Roffe
. Spune ca este ceva urgent. Elizabeth si ridica privirea spre Rhys. Pna acum amnas
e mereu ntlnirea cu bancherii. - Fa-mi legatura, spuse ea ridicnd receptorul. - Bun
a dimineata, Herr Badrutt. - Buna dimineata. La telefon vocea lui suna uscata si
fragila. Sunteti libera du pa-masa? -- Hm, eu... - Bun. E bine la ora patru? El
izabeth ezita. - Da, la ora patru. La telefon se auzi o tuse seaca si Elizabeth s
i dadu seama ca Herr Badrutt si dreg ea glasul. - mi pare rau pentru domnul Joeppl
i, spuse el. Numele lui Joeppli nu fusese menti onat presei cnd au fost date info
rmatii despre explozie. Elizabeth puse ncet receptorul jos si vazu ca Rhys o priv
este.
- Rechinii au simtit mirosul sngelui, spuse el. - Da? Toata dupa-amiaza suna tele
fonul. Alee telefona primul. - Elizabeth, ai vazut articolul din ziarul de dimin
eata? - Da,, raspunse Elizabeth. The Wall Street Journal" exagereaza. Urma o pau
za apoi Alee spuse ; - Nu vorbesc despre Wall Street Journal" ci despre Financia
l Times" unde-a aparut un articol de fond despre Roffe si Fiii". Nu ne este delo
c favorabil. Telefonul m eu suna ncontinuu. Primim foarte multe anulari de comenz
i. - Te sun mai trziu, Alee, promise Elizabeth. - Apoi i telefona Ivo. - Carissima
, pregateste-te pentru o veste rea. Sunt gata pregatita, si zise Eliza beth, - Ce
s-a ntmplat? - Acum cteva ore a fost arestat un ministru italian. Pentru primire d
e mita. Elizabeth presimti ce va urma.- Continua. - N-a fost vina noastra, spuse
Ivo scuzndu-se. Ministerul s-a facut tot mai lacom si a ajuns neglijent. "L-au p
rins la aeroport, n timp ce ncerca sa scoata bani di n Italia. Au aflat ca banii v
in de la noi. Chiar daca Elizabeth era pregatita, parca nu-i venea sa creada. -
Dar de ce l-ai mituit? - Ca sa putem face afaceri n Italia, i raspunse p'ractic Iv
o. E un mod de viata ai ci. Crima noastra nu este ca l-am mituit pe ministru, ca
ra - ci ca ne-am lasat p rinsi. Elizabeth se rezema de spatarul scaunului, capul
i se nvrtea. - Si acum ce se va ntmpla? - ti sugerez sa ne ntlnim ct mai repede cu av
atii companiei, dar nu-ti face proble me. n Italia doar saracii merg la nchisoare.
Charles suna din Paris, vorbind disperat. Presa franceza se ocupa n exclusivitat
e de Roffe si Fiii". Charles i sugera sa vnda ct mai repede compania, pna mai nseamna
c eva. - Clientii nostri si pierd ncrederea, spuse Charles. Fara ea, ramnem fara c
ompanie. Elizabeth se gndi la telefoanele primite, la bancheri, la verisorii ei,
la presa. Se ntmplau prea multe si prea repede. Cineva se_ grabea. Trebuia sa afle
cine. Elizabeth avea nca numele ei n agenda personala. Maria Martineil. O italian
ca nalta , cu picioare lungi, colega cu Elizabeth la pensionul din Elvetia. ntr-o
perioada si-au scris destul de regulat. Maria ajunsese manechin si i scrisese lui
Elizabe th ca s-a logodit cu un ziarist italian din Milano, l-au trebuit cincis
prezecemi nute ca sa o gaseasca pe Maria. Dupa ce-au schimbat saluturile de rigo
are, Eliza beth ntreba: - nca esti logodita cu acel ziarist? - Sigur. n minutul n ca
re si primeste divortul, ne vom casatori. - Vreau sa-mi faci o favoare, Maria. -
Spune. n mai putin de o ora Maria o suna. - Am obtinut informatia pe care mi-ai c
erut-o. Bancherul care a ncercat sa scoata bani din Italia a fost anume compromis
. Tony mi-a spus ca cineva a anuntat poli tia. - si a reusit sa afle cine? - Un
tip pe nume Ivo Palazzi. Comisarul Max Hornung a facut o descoperire interesanta
. Explozia de la laborato r nu numai ca a fost cauzata deliberat, dar a fost pro
vocata de un exploziv numi t Rylar X, conceput special pentru armata si pentru n
imeni altcineva. Ceea ce-l intriga pe Max era faptul ca se fabrica la una din uz
inele Roffe si Fiii". LuiM ax i trebui doar un telefon pentru a afla la care. Uzi
na de lnga Paris. Exact la ora patru p.m. Herr Julius Badrutt si aseza corpul colt
uros ntr-un scaun si spuse fara nici o introducere: - Indiferent ct de mult am vre
a sa va ajutam, domnisoara Roffe, n primul rnd suntem responsabili fata de actiona
rii nostri.
Exact genul de afirmatie, se gndi Elizabeth, pe ; care bancherii o serveau vaduve
lor si orfanilor nainte de a-i scoate din casa pentru neplata ipotecii. Dar de d
a ta asta ea era pregatita pentru Herr Badrutt. - ... consiliul de administratie
al bancii mi-a cerut sa va informez ca banca si cere mprumutul napoi. - Mi s-a spu
s ca am nouazeci de zile la dispozitie, zise Elizabeth. - Din nefericire, noi su
ntem de parere ca nu mai putem astepta. Va informez de a semenea ca toate celela
lte banci au ajuns la aceeasi decizie. Daca bancile refuzau sa o ajute nu mai ex
ista nici o sansa sa pastreze compania privata. - mi pare rau, ca va aduc vesti a
tt de proaste, domnisoara Roffe, dar am simtit ca trebuie sa v-o spun personal. -
Stiti, binenteles ca Roffe si Fiii" este nca o companie foarte puternica si sanat
oasa. Herr Badrutt dadu din cap. - Binenteles. Este o companie grozava. - Si tot
usi nu vreti sa mai asteptati. Herr Badrutt o privi un moment apoi spuse: - Banc
a este de parere ca problema este doar managementul, domnisoara Roffe. Dar ... B
adrutt ezita. - Dar nu credeti ca cineva ar fi capabil sa conduca compania? - Ma
tem ca aveti dreptate. Badrutt se pregati sa se ridice. - Dar daca altcineva ar
fi presedintele companiei? Badrutt clatina din cap. - Am discutat aceasta posib
ilitate. Nu credem ca vreunul dintre actualii membrii ai consiliului de conducer
e are capacitatea de a... - Ma gndeam la Rhys Williams . Capitolul 38 Sergentul T
homas Hiller de la politia fluviala de pe Tamisa nu era n forma. i era somn, se si
mtea plin de pofte trupesti si umezeala l patrunsese pna la oase ; si nici macar n
u-si dadea seama care dintre ele este cea mai groaznica. i era somn pentru ca log
odnica sa, Fio, tinuse treaz toata noaptea certndu-se cu e l; i era foame pentru c
a atunci cnd n sfrsit se saturase sa mai urle la el, ntrziase d eja si nu mai avu tim
p sa mannce nimic: era n calduri pentru ca refuzase sa-l lase sa o atinga ; si era
ud din cap pna n picioare pentru ca salupa pe care calatorea era lipsita de confo
rt, iar vntul batea ploaia n cabina timonei unde se afla el. n zile ca acestea avea
i afurisit de putine de vazut si afurisit de putine lucruri de facut. Politia fl
uviala de peTamisa supraveghea o distanta de aproximativ o suta de kilometri de-
a lungul fluviului de la Dartford Creek pna la Staines Brid ge si de obicei serge
ntului Hiller i placea meseria lui. Dar nu cnd era ntr-o pasa att de proasta. Sa le
ia dracu pe toate femeile! Se gndi la Fio, la cum arata ea n pat, goala, cu buzele
tuguiate si snii balanganindu-se n timp ce tipa la el. si pri vi ceasul. nca o juma
tate de ora si tura asta nfioratoare se va termina. Salupa se ntoarse si porni napo
i spredebarcaderul Waterloo. Acum singura lui problemaera ce sa faca mai nti: sa d
oarma, sa mannce sausa-i traga una lui Fio. Poate toate trei deodata, se gndi el.
Se freca la ochi ca sa-si alunge somnul si si ntoarse priviri le spre rul murdar si
umflat de ploaie. Parca aparu de nicaieri. Arata ca un peste mare, alb, plutind
cu burta n sus si p rimul gnd al sergentului Hiller a fost: daca-l tragem la bord
o sa puta groaznic. Era cam la zece metri de tribord si salupa se ndrepta n direc
tia lui. Daca deschi dea gura, afurisitul asta de peste i va ntrzia iesirea din tur
a. Vor trebui sa se opreasca si sa-l agate si fie l vor trage lnga salupa, fie l vo
r lega cu un cablu, Indiferent ce vor face, va ajunge trziu la Fio. Ei bine,nu tr
ebuia sa raporteze. Daca nu l-ar fi vazut? Daca... ; Se ndepartau tot mai mult. S
ergentul Hiller striga: - Comisare, un peste pluteste la douazeci grade tribord.
Pare a fi un rechin. Motorul diesel si schimba brusc ritmul si salupa ncetini. Co
misarul Gaskins veni ln ga el. - Unde? ntreba el. Acum torma ntunecata disparuse, a
scunsa de ploaie. - E pe acolo.
Comisarul Gaskins ezita. Si el era nerabdator sa ajunga acasa. Ar fi vrut sa ign
ore afurisitul asta de peste. - E destul de mare pentru a crea probleme navigat
iei? Sergentul Hiller se lupta cu sine nsusi si pierdu. - Da, spuse el. Asa ca sa
lupa fluviala ntoarse si porni ncet spre locul unde obiectul fusese vazut . Aparu
din nou pe neasteptate, chiar sub prova si amndoi politistii priveau nem iscati c
u ochii mariti. Era trupul unei fete tinere. Era goala cu exceptia unei funde ro
sii legate de gtul umflat. Capitolul39 n momentul n care sergentul Hiller si comisa
rul Gaskins pescuiau din Tamisa corpul fetei ucise, de cealalta parte a Londrei
Comisarul Max Hornung intra n holul de marmura gri si alba al Noului Scotland Yar
d. Doar faptul ca trecuse de usile nalt e l facu pe Max Hornung sa se umple de mndr
ie. Toti apartineau aceleiasi fraternit ati. Lui Max i placeau foarte mult englez
ii. Singura lui problema era capacitatea lor de a comunica cu el. Englezii si vor
beau limba att de ciudat. Politistul de la intrare l ntreba: - Cu ce va pot ajuta,
domnule? - Am o ntlnire cu inspectorul Davidson. - Numele, va rog? Max repeta ncet,
ct mai clar. - Inspectorul Davidson. Politistul l privi cu interes: - Numele dumn
eavoastra este inspectorul Davidson? -Numele meu nu este inspectoru l Davidson.
Numele meu este Max Hornung. Politistul l ntreba pe un ton de scuza: - ertati-ma,
domnule, nu vorbiti engleza? Cinci minute mai trziu, Max se afla n biroul inspecto
rului Davidson, un barbat sol id, de vrsta mijlocie, rosu la fata si cu dinti gal
beni, neregulati. O figura ti pic britanica, se gndi Max fericit. - La telefon at
i spus ca va intereseaza informatii referitoare la Sir Alee Nicho ls, un posibil
suspectntr-o crima. - E unul din alti sase. Inspectorul Davidson se holba la el.
Max ofta. Repeta nca o data ceea ce spusese, rar si ncet. - Aha! Inspectorul se gn
di o clipa. Uite ce vom face. Va trimit la departamentul de Caziere CriminaleC-P
atru Daca acolo nu exista nimic despre el, vom ncerca la C-Unsprezece si C-Treisp
rezece. Numele lui Sir Alee Nichols nu aparea n nici unul din ele. Dar Max stia d
e unde s a obtina informatia de care avea nevoie. Putin mai devreme n acea dimine
ata Max le telefonase ctorva persoane importante ca re lucrau n City, centrul fina
nciar al Londrei. Reactiile lor au fost identice. Cnd Max si spuse numele acestia
intrasera ntr-o sta re de trepidatie, pentru ca toti cei care faceau afaceri n Cit
y aveau ceva de asc uns, iar reputatia lui Max de razbunator al finantelor, era
internationala. n mom entul n care Max le spuse ca vrea informatii despre altcinev
a, s-au dat peste cap sa-l ajute. Max petrecu doua zile vizitnd banci si companii
financiare, organizatii care ofer eau credit si birouri de statistica. Nu-I int
eresa sa vorbeasca cu oamenii de ac olo; l interesau computerele lor. Max era un
geniu al computerelor. Statea n fata ' consolei si cnta la clape ca un virtuoz. In
diferent ce limba fusesera nvatate computerele, Max le vorbea pe toate . Discuta
cu computerele digitale, cu cele cu limbaj obisnuit sau cu limbaj nalt. Se simtea
n largul lui cu FORTRAN si FORTRAN IV, cu giganticul IBM 370, PDP 10 s i LL si A
LGOL 68. Cunostea COBOL, programat pentru afaceri, BASIC, folosit de po litie, r
apidul APL, care conversa doar n diagrame si grafice. Max discuta cu LISP si APT
si puse ntrebari unitatilor aritmetice si CPV, iar imprimantele i raspunde au la nt
rebari cu o viteza de -unsprezece sute de rnduri pe minut. Giganticele com putere
si-au petrecut viata absorbind informatii, depozitndu-le, analizndu-le, neu itnd n
imic si acum i le aruncau lui Max, soptindu-i secretele lor n forma unor cif re o
bscure.
Nimic nu mai era sfnt, nimic nu mai putea fi tinut ascuns. Pastrarea secretelor n
civilizatia de astazi este o iluzie, un mit. Fiecare cetatean era demascat, secr
etele sale cele mai intime date n vileag, asteptnd' sa fie citite. Oamenii sunt t
r ecuti n dosare daca au o polita de asigurare, un carnet de conducere sau un con
t la banca. Se afla pe liste daca si platesc taxele, cer ajutor de somaj sau bene
fi ciaza de ajutor de social. Intra n memoria computerelor daca au o boala, si pla
tes c ipoteca pentru casa sau detin un automobil, o bicicleta. Computerele stiu
daca au fost n spital, daca si-au facut serviciul militar, au permis de pescuit s
au d e vnatoare si daca au cerut pasaport, telefon. Computerele nu' uita daca ai
fost casatorit, divortat sau daca te-ai nascut. Daca cineva stia unde sa caute s
i daca avea rabdare, toate datele i stateau la di spozitie. ntre Max Hornung si co
mputere exista un raport minunat. Nu rdeau de accentul lui M ax, de felul n care a
rata, se comporta sau se mbraca. Pentru computere Max era unu rias. i respectau in
teligenta, l admirau si l iubeau. i ofereau fericite secretele l or, mpartind cu el
delicioasele brfe despre ct de prostuti pot fi muritorii. Max si computerele state
au la taclale ca niste vechi prieteni. - Hai sa discutam despre Sir Alee Nichols
. Si computerele au pornit imediat, i-au oferit lui Max o schita matematica a lu
i Sh Alee, desenata n cifre, coduri binare si diagrame. n doua ore Max avea un tab
lo u complex al acestui om, un buletin de identitate financiara. Copii ale chita
ntelor bancare, cecuri anulate si note de plata se desfasurau sub ochii lui Max.
Primul lucru care i-a atras atentia lui Max au fost o serie de c ecuri pentru s
ume mari de bani, toate facute la purtator si ncasate de Sir Alee N ichols. Unde
s-au ; dus acesti bani? Max cauta daca erau trecuti la cheltuieli de afaceri sau
personale sau la plata taxelor. Negativ. Se ntoarse din nou la lista de cheltuie
li: un cec la clubul Whit e's", o nota de plata la macelarie, neplatita...o roch
ie de seara,... dentistul, neplatit... o rochie de la Yves Saint Laurent la Pari
s... o nota de plata de la Elefantul Alb", neplatita... coaforul... patru rochii
de la Yves Saint Laurent.. .. salariul servitorilor... Max puse o ntrebare compu
terului de la centrul de carnete de conducere. Afirmativ. Sir Alee are un Bentle
y si un Morris. Lipsea ceva. Nu exista nota de plata de la mecanicul auto. Max l
e ceru computerelor sa-si caute bine n memorie. n sapte ani nu exista nici o nota
de plata ' pentru un mecanic auto. Am uitat ceva? au ntrebat computerele. Nu, rep
lica Max, n-ati uitat nimic. Sir Alee nu avea nevoie de mecanic. si repara singur
masinile. Pentru cineva care este un bun mecanic nu e nici o problema sa aranje
ze ca un ascensor sau un Jee p sa se prabuseasca. Max Hornung se cufunda n tainel
e cifrelor prezentate de prie tenii sai cu rvna unui egiptolog care traduce un se
t de hieroglife nou descoperit e. Gasi si alte mistere. Sir Alee cheltuia mult m
ai mult dect cstiga. Un capat de fir. Prietenii din City ai lui Max erau oameni cu
multe relatii si n cercuri diferite. n doua zile Max afla ca Sir Alee mprumutase b
ani de la Tod Michaels, patronul unu i club din Soho. Max se ntoarse la computere
si continua cu ntrebarile. Ele l-au ascultat si i-au r aspuns. Da, l avem pe Tod
Michaels. Trimis de mai multe ori n judecata dar niciodata conda mnat. Suspect de
santaj, trafic de droguri, prostitutie si mprumut cu camata. Max se deplasa pna n
Soho si puse alte ntrebari. Descoperi ca Sir Alee nu practica jocuri de noroc. So
tia lui nsa da. Cnd Max termina, nu mai exista nici o ndoiala n mintea lui ca Sir Al
ee Nichols era santajat. Avea note ; de plata neachitate, i trebuiau bani ct mai r
epede. Actiunil e sale valorau milioane, daca le-ar fi putut vinde. Sam Roffe l mp
iedicase, iar ac um Elizabeth Roffe. Sir Alee Nichols avea un motiv pentru crima
. Max l verifica pe Rhys Williams. Masinile au ; ncercat, dar informatiile erau pr
ea putine.
Computerele l-au informat pe Max ca RhysWilliams este de sex masculin, nascut n T
ara Galilor, n vrsta de treizeci si patru de ani. Director executiv al firmei Rof
f e si Fiii". Un salariu de optzeci de mii de dolari pe an plus primele. Un cont
b ancar la Londra cu un sold de douazeci si cinci de mii de lire si un cont cur
ent de opt sute de lire. Majoritatea lucrurilor cumparate din contul curent si c
u c artile de credit erau pentru femei. Rhys Williams nu avea cazier. Fusese ang
ajat la Roffe si Fiii" cu noua ani n urma. Nu e destul, si zise Max. Se parea ca R
hys Williams ncearca sa se ascunda de compu tere. Max si aminti cum o aparase pe E
lizabeth cnd el ncercase sa-i puna ntrebari im ediat dupa -nmormntarea lui Kate Erlin
g. Dar o aparase pe ea sau se aparase pe sin e nsusi? La ora sase seara Max si cum
para un bilet pentru Roma, evident cel mai ieftin. Capitolul40 Ivo Palazzi si pet
recuse aproape zece ani construind cu grija si pricepere o comp licata viata dub
la de care nu stiau nici cei mai buni prieteni ai sai. Lui Max si prietenilor sa
i nu i-au trebuit dect douazeci si patru de ore pentru a o descoperi. Max purta d
iscutii cu computerul din cladirea Anagrafe unde se pas trau statisticile si adm
inistratia orasului. Vizita computerele de la SID si tre cu si pe la cele de la
banca. Toate l-au ntmpinat cu bunavointa. Povestiti-mi despre Ivo Palazzi, le spus
e Max. Cu placere, au replicat ele. Si conversatia ncepu. O nota de plata de la m
agazinul Amici... o alta de la coaforul lui Sergio de pe via Condotti... un cost
um ; albastru de la Angelo... flori de la Carducci... do ua rochii de seara de l
a Irene Galitzine... pantofi de la Gucci... o poseta Gucc i... note de plata pen
tru gospodarie. Max continua sa citeasca ce iesea pe imprimanta, ; examinnd, miro
sind. Ceva nu er a n regula. Erau taxe scolare pentru sase copii. Ati facut o gre
seala? ntreba Max. Scuze. Ce fel de greseala? Computerele de la Anagrafe mi-au sp
us ca Ivo Palazzi este nregistrat ca tatal a t rei copii. Ati verificat cele sase
taxe? Da. Ati aratat ca adresa lui Ivo Palazzi este n Olbia? Corect. Dar platest
e un apartament n Via Montemignaio? Da. Exista doi Ivo Palazzi? Nu. Doar unul. Do
ua familii. Trei fete de la sotia lui. Trei baieti de la Donate lla Spolini. Cnd
a terminat, Max stia gusturile amantei lui Ivo, vrsta ei, numele coaforului si nu
mele celor trei copii ; nelegitimi. Stia ca Simonetta este blonda si Donatell ab
runa. Stia ce numar poarta amndoua la rochii, sutien, pantofi si ct au costat fi e
care. Printre cheltuieli cteva lucruri i-au atras atentia lui ; i Max. Sumele era
u mici , dar ieseau n evidenta ca niste semnale luminoase. O chitanta pentru un s
trun g, o rindea si un fierastrau. Lui Ivo Palazzi i placea sa lucreze cu minile.
Max s e gndi ca probabil un arhitect trebuie sa stie cte ceva despre ascensoare. I
vo Palazzi a cerut de curnd un mare mprumut de la banca, l-au informat computerel
e pe Max. L-a primit? Nu. Banca i-a cerut consimtamntul sotiei. Si-a retras cerer
ea. Multumesc. Max lua autobuzul pna la centrul EUR unde seafla giganticul comput
er al politiei. Ivo Palazzi are cazier? Afirmativ. Ivo Palazzi a fost condamnat
pentru asalt cu bataie, la vrsta de douaz eci si trei de ani. Victima a ajuns la
spital. Palazzi a facut doua luni de nchis oare. Altceva? Ivo Palazzi are o amant
a pe Via Montemignaio. Multumesc. Stiu. La politie exista mai multe plngeri ale v
ecinilor mpotriva lor. Ce fel de plngeri? Tulburarea linistii. Certuri, tipete. ntr
-o noapte ea a spart toate farfuriile. E ste ceva important? Foarte important, s
puse Max. Multumesc. Deci Ivo Palazzi era
un om plin de temperament. La fel ca si Donatella Spolini. S-a ntmplat ceva ntre e
a si Ivo? l ameninta sa-l dea n vileag? De ce cerusepe neasteptate un mprumut mare
de la banca? Ct de ; ' departe poate merge un barbat ca Ivo Palazzi pentru a-si p
roteja casatoria, familia, modul sau de viata? Un ultim lucru i atrasese atentia
micului comisar, Sectia financiara a politiei i platise lui Ivo Palazzi o mare su
ma de bani. Era o recompensa, un procentaj al banilor gasiti la bancherul pe car
e Ivo l predasepolitiei. Daca Ivo Palazzi era a tt de disperat sa faca rost de ban
i, de ce altceva era capabil? Max si lua ramas bun de la computere si cu avionul
de prnz pleca la Paris. Capitolul 41 Costul unei calatorii cu' taxiul de la aerop
ortul Charles de Gaulle pnan zona cate dralei Notre Dame este de saptezeci de fran
ci, fara bacsis. Costul unui bilet de autobus pe linia 351, care ducea n aceeasi
zona este de sapte franci si jumatate , si bacsisul nu e necesar. Comisarul Max
Hornung lua autobuzul. Se instala la u n hotel ieftin si ncepu sa dea telefoane.
Vorbi cu oamenii care tin n minile lor secretele cetatenilor Frantei. n mod normal
francezii sunt si mai suspiciosi dect elvetienii, dar cu Max Hornung au cooperat
plini de entuziasm: Din doua motive. n primul rnd, pentru ca Max Hornung era un ta
lent n domeniul sau, admirat foarte mult si era o onoare sa cooperezi cu el. n al
doilea rnd, erau ngroziti de el. Nu existau secrete pentru Max. Barbatul maruntel
, aratnd ciudat si cu un accent caraghios, dezbraca pe toata lumea pna la piele. B
inenteles, i-au spus ei lui Max. Sunteti binevenit folositi computerele noastre.
Dar totul sa ramna confidential, de acord? - De acord. Max trecu pe la Inspector
atul de Finante, Creditul ! yonez si Asigurarile Nation ale si palavragi cu comp
uterele care tineau evidenta taxelor. Vizita computerel e de la Jandarmeria de p
e Rosny-sous-Boispe cele de la Prefectura de Politie din Ile de la Cit. Au nceput
cu mici brfe ca ntre prieteni. Cine sunt Charles si Hlne Roffe-Martel? ntreba x. Char
les si Hlne Roffe-Martel locuiesc pe Rue rancois Premier numarul 5 n Vesinet, s -au
casatorit pe 24 mai 1970 la primaria din Neuilly, fara copii, lne divortata de tr
ei ori, numele de fata Roffe cont 3ncar la Creditul Lyonez de pe Avenue Monta ig
ne pe , nunele Hlne Roffe-Martel, n valoare de douazeci mii de franci. Cheltuiel i?
Imediat. O nota de plata de la libraria Marceau pentru carti... o nota de plata
de la dentist pentru o lucrare la caninul lui Charles Martel... note de plata d
e la spital pentru Charles Martel.... nota de plata a doctorului pentru un consu
l t pentru Charles Martel. Care este diagnosticul? Poti astepta? Trebuie sa vorb
esc cu un alt computer. Da, sigur. Max astepta. Masina, care cunostea diagnostic
ul doctorului, ncepu sa vorbeasca. Am aflat. Cont inua. Stare nervoasa. Altceva?
Cteva vnatai si contuzii pe coapse si fese. Explicatia? Nici una. Continua, te rog
. O nota de plata pentru pantofi de barbati... o palarie de la Rose Valois... p
ate u de ficat de la Fauchon... salonul-de coafura Carita... un dineu de opt per
soan e la Maxime... un halat barbatesc de laSulka... Max opri computerul. Ceva l
deranja. Ceva n legatura cu notele de plata. Realiza i mediat despre ce i era vor
ba. Toate erau semnate de doamna Hlne Roffe-Martel. Nota de plata pentru hainele b
arbatesti... restaurantul - toate conturile erau pe nu mele ei. Interesant. Apoi
urma primul capat de fir. O companie pe numele de Belle Paix cumparase un timbr
u fiscal pentru teren. Unul dintre propietarii firmei se numea Charles Dessain.
Iar numarul asigurarii lui Charles Dessain era acelasi cu al lui Charles Martel.
Un mic secret. Povesteste-mi despre Belle Paix, ceru Max. Belle Paix este propr
ietatea lui Ren Duchamps si Charles Dessain cunoscut ca Char les Martel. Ce face
la Belle Paix? Detine o vie. La ct se ridica capitalul firmei?
La patru milioane franci. De unde si-a luat Charles Martel partea lui de bani? D
e la Chez ma Tante. Casa matusii tale? Pardon. O expresie din argoul francez. Nu
mele corect este Creditul Municipal. Es te via profitabila? Nu. Au dat faliment.
Max avea nevoie de mai multe. Continua sa vorbeasca cu prietenii lui, cercetnd,
lingusindu-se, punnd ntrebari. Computerul de la asigurari i marturisi lui Max ca e
xista o nstiintare n dosar cu privire la o posibila frauda de asigurare. Max simt
i ceva delicios trezindu-se n el. Povesteste-mi despre frauda, ceru el. Si au ncep
ut sa vorbeasca asa ca doua femei care brfesc pe deasupra rufelor puse la uscat.
'Cnd Max termina, i facu o vizita unui bijutier pe nume Pierre Richaud. ntr-o jumat
ate de ora Max stia deja pna la ultimul franc cte bucati din bijuteriile lui Hlne Ro
ffe-Martel i -au fost copiate. Putin peste doua milioane de franci, su ma pe car
e Charles Martel o investise n vie. Deci Charles Dessain-Martel a fost d estul de
disperat pentru a fura bijuteriile sotiei. Ce alte acte disperate a mai comis o
are? Mai exista un punct care l interesa pe Max. S-ar fi putut sa aiba o foarte m
ica i mportanta, dar Max, metodic cum era, si-l nregistra n memorie. Era o nota de
plata pentru cumpararea unor bocanci de alpinist. Max era confuz pentru ca alpi
nismul nu se potrivea cu imaginea sa despre Charles Dessain-Martel, un barbat att
de do minat de sotia lui nct nu-i permitea nici macar un cont la banca si era obl
igat sa fure pentru a face o investitie. Nu, Max nu-l vedea pe Charles Martel ur
cnd muntii. Se ntoarse la computerele sale. Nota de plata pe care mi-ati aratat-o
ieri, de la magazinul sportiv Timwear. As dori specificari. Imediat. Si raspunsu
l aparu pe ecran. Nota de plata pentru bocanci. Numarul 36. O marime pentru pici
orul unei femei. Deci Hlne Roffe-Martel era alpinista. Sam Roffe fusese ucis pe mu
nte. Capitolul 42. Rue Armengaud era o strada linistita din Paris marginita de c
ladiri cu un etaj s au doua, fiecare avnd un acoperis nclinat. Dominndu-si vecinii,
la numarul 26 se af la o cladire moderna cu opt etaje, construita din sticla, o
tel si piatra, cartie rul general al Interpolului, unde se gaseau informatii ref
eritoare la activitati criminale internationale. Comisarul Max Hornung discuta c
u un computer n imensul subsol al cladirii, dotat cu aer-conditionat, cnd cineva i
ntra si i spuse: - Sus.se prezinta un film special. Nu vrei sa-l vezi? Max ridica
privirea si spuse: - Nu stiu. Ce fel de film? - Hai sa vezi. Peste douazeci de
persoane erau asezate n camera mare de proiectie de la etajul a l treilea. Lucrat
ori ai Interpolului,, inspectori de politie de la Suret, detecti vi n haine obisnu
ite si din loc n loc cte un politist n uniforma. n partea din fata a camerei, chiar
lnga ecran, statea Rne Almedin, asistent al Inte rpolului, sivorbea. Max intra si
gasi un scaun liber n ultimul rnd. Ren'Almedin spunea: - n ultimii ani am auzit tot
mai multe zvonuri ; despre filme speciale, de fapt f ilme pornografice n care la
sfrsitul actului sexual victima este ucisa n fata apa ratului de filmat. Niciodata
nu au existat dovezi ca astfel de filme se fac ntr-adevar. Motivul este, cred fo
arte clar. Filmele n-au fost facute pentru public. Au fost facute pentru a fi ar
atate celor bogati care si satisfac placerile n acest mod sadic. Ren Almedin si scoa
se,cu grija ochelarii. - Dupa cum am spus, n-au fost dect zvonuri si speculatii.
Dar acum lucrurile s-a u schimbat. Peste ; cteva clipe veti vedea un astfel de fi
lm. Cei din sala s-au miscat tulburati. - Acum doua zil, la Paris, un barbat cu g
eanta diplomat a fost lovit de o masina care apoi a disparut de la locul acciden
tului. Omul a murit n drum spre spital. E
ste nca neidentificat. Cei de la Suret au gasit o bobina cu un film n geanta diplom
at si au trimis-o laboratorului, unde a fost developat. . Facu un semn si lumin
ile se stinsera. ncepu filmul. Fata blonda nu putea sa aiba mai mult de optspreze
ce ani. Era ceva ireal sa priv esti o fata n floarea tineretii facnd fellatio, ana
lingus si alte acte sexuale cu barbatul puternic, fara par, de lnga ea. Aparatul
de filmat se apropie pentru a arata n prim plan penisul enorm intrnd n ea, apoi se n
departa pentru a-i arata fata. Max Hornung nu-i mai vazuse chipul. Dar vedea cev
a care i era cunoscut. Ochii lui priveau tinta panglica pe care fata o a vea lega
ta la gt. O funda rosie. Unde? ncet, fata de pe ecran ajungea la punctul c ulminan
t. n momentul extazului degetele barbatului i-au nconjurat gtul si au nceput sa strng
a. Privirea fetei se schimba de la placere la groaza. Se lupta salbatic s a scap
e,'dar degetele lui strngeau tot mai tare, pna cnd fata muri. Aparatul prezen ta un
prim plan al chipului ei. Filmul se termina. Brusc luminile s-au aprins. M ax si
amintise. Fata pescuita din ru la Zurich. La cartierul general al Interpolului v
eneau raspunsuri din toate partile Europei . Sase crime similare au avut loc n Zri
ch, Londra, Roma, Portugalia, Hamburg si Pa ris. I Ren Almedin i spunea lui Max. D
escrierile se potrivesc perfect. Victimele sunt toate blonde, tinere: sunt stra
ngulate n timpul actului Sexual, iar corpurile lor sunt goale cu exceptia unei Pa
nglici rosii n jurul gtului. Avem de-a face cu o crima n masa. Cineva care are pas
a port si este destul de bogat pentru a calatori mult pe banii lui sau pe banii
un ei firme. n birou intra un barbat mbracat n haine simple. - Am avut noroc. Pelic
ula este fabricata de o mica ntreprindere din Brusel. Acest lot de pelicule a avu
t probleme cu colorul de aceea le-a fost usor sa-l identif ice. Vom primi o list
a cu cumparatorii. - As vrea sa vad lista cnd o primiti, spuse Max. - Binenteles,
spuse Rene Almedin, studiindu-l pe micul politist. Niciodata nu mai vazuse unul
ca el. Si totusi. Max Hornung a fost acela care a stabilit legatura ntre crime. -
Va datoram recunostinta, spuse Almedin. Max l privi si clipi des. - Pentru ce? nt
reba el. Capitolul 43 Alee Nichols n-ar fi vrut sa vina la acest banchet, dar nu
dorea sa o lase singu ra pe Elizabeth. Trebuiau sa vorbeasca amndoi. Banchetul s
e tinea la Glasgow, un oras pe care Alee l ura. Afara i astepta masina care sa-i d
uca la aeroport de ndata ce vor reusi sa plece fara sa jigneasca gazdele. Alee vo
rbisedeja dar mintea i era n alta parte. Era ncordat sinervos si l durea stomacul. C
ineva avusese proasta inspiratie sa serveasca haggis. Alee abia se atinse de mnca
re. Elizabeth, asezata lnga el, l ntreba: - Nu te simti bine, Alee? - Ba da, o lini
sti el, batnd-o usor pe mna. Speech-urile se apropiau de sfrsit cnd u n chelner veni
lnga Alee si i sopti: - Scuzati-ma domnule. Sunteti cautat la telefon. Puteti vor
bi din birou. Alee l urma pe chelner afara din sala mare pna n biroul din spatele r
eceptiei. Ridi ca receptorul: - Alee? Vocea lui Swinton spuse: - Acesta este ult
imul avertisment. Legatura se ntrerupse. Capitolul 44 Ultimul oras de pe agenda l
ui Max Hornung a fost Berlinul. Computerele, prieteni i lui, l asteptau. Max disc
uta cu Nixdrof, computerul special la care se avea acc es doar cu o discheta cod
ificata. Vorbi cu computerele de la Allianz si Schuffa si cu cele de la Bundeskr
imalamt d in Wiesbaden, unde erau stocate toate datele referitoare la activitate
a criminal a din Germania. Cu ce te putem ajuta? l-au ntrebat.
Povestiti-mi despre Walther Gassner. Si au facut-o. Cnd au terminat, viata lui Wa
lther Gassner se desfasura sub ochii lui Max n frumoase simboluri matematice; Ma
x l vedea la fel de clar de parca ar fi privit o fotografie. i cunostea gusturile
l a mbracaminte, vinuri, mncare, hoteluri. Un frumos instructor de schi care trais
e de pe urma femeilor si se casatorise cu o mostenitoare mult mai n vrsta dect el.
Un lucru i se paru curios lui Max: un cec anulat pentru un doctor Heissen, n valo
are de doua sute de marci. Pe cec era scris: Pentru consultatie". Ce fel de con
su ltatie? Cecul fusese ncasat la banca Dresdner din Dusseldorf. Cincisprezece mi
nut e mai trziu Max vorbea cu directorul bancii. Da, sigur, directorul l cunostea
pe doctorul Heissen. Era un valoros client al bancii. Ce specialitate avea? Psih
iatru. Dupa ce puse jos receptorul, Max se lasa pe spate cu ochii nchisi si se gnd
i. Un c apat de-fir. Ridica receptorul si forma numarul doctorului Heissen ! din
Dusseld orf. O secretara tfnoasa i spuse lui Max ca doctorul nu poate fi deranjat
. Dar Max insista si pna la urma doctorul Heissen veni la telefon si l informa nep
oliticos ca niciodata nu discuta despre clientii sai si ca nu-i trece prin cap s
a o faca la telefon. ; i trnti telefonul n nas. Max se ntoarse la computere. Povesti
ti-mi despre doctorul Heissen le ceru el. Peste trei ore Max vorbea din nou cu d
octorul Heissen la telefon. - V-am mai spus, se rasti el, daca doriti informatii
despre unul din clientii me i va trebui sa veniti la biroul meu cu o mputernicir
e de la tribunal. - Acum nu pot calatori pna la Dusseldorf, i explica Max. - E pro
blema'dumneavoastra. Altceva? Sunt un om foarte ocupat. - Stiu ca sunteti. Am n f
ata mea taxele pe venitul dumneavoastra din ultimii cinc i ani. -Si? - Doctore,
nu vreau sa va creez neplaceri. Dar ascundeti n mod ilegal douazeci s i cinci la
suta din venitul dumneavoastra. Daca asa preferati, pot sa atentionez autoritati
le fi nanciare din Germania si sa le spun unde sa caute. Ar ncepe cu depozitul de
la b anca din Munchen sau cu contul bancar din Basel. Urma o pauza lunga apoi d
octorul ntreba: - Cum ati spus ca va numiti? - Comisarul Max Hornung de la politi
a judiciara din Elvetia. O alta pauza. Doctorul ntreba politicos: - Ce anume dori
ti sa aflati? Max i spuse. Odata doctorul Heissen pornit nu mai era chip sa fie o
prit. Da, binenteles, si-l amintea pe Walther Gassner. Venise la cabinet fara sa
fie programat si insistase sa vorbeasca cu doctorul. nsa refuzase sa-si spuna num
ele. Folosise pretextul ca vrea sa discute despre problema unui prieten. - Binent
eles, imediat mi s-a parut ciudat, i marturisi doctorul Heissen lui Max. E ste si
ndromul clasic al oamenilor care nu vor sau se tem sa vorbeasca despre pro bleme
le lor. - Care a fost problema lui? ntreba Max. - Spunea ca prietenul sau este sc
hizofrenic -ucigas si ca probabil va ucide pe c ineva daca nu va fi oprit. M-a nt
rebat daca exista vreun tratament care l-ar pute a ajuta. Spunea ca n-ar suporta
sa-si vada prietenul nchis ntr-un azil de nebuni. - Ce i-ati spus? - i-am spus ca
n primul rnd ar trebui sa-i examinez prietenul, ca anumite boli min tale pot fi t
ratate cu medicamente sau tratamente psihiatrice si terapeutice, ia r altele sun
t incurabile, i-am atras atentia ca ntr-un caz ca acela pe care mi la descris el,
s-ar putea ca tratamentul sa dureze mai mult timp. - Ce s-a ntmplat apoi? - Nimic
. Asta a fost tot. Nu l-am mai vazut niciodata. As fi vrut sa-l fi putut ajuta.
Parea nnebunit. Venirea lui la mine a fost ca un strigat de ajutor. Aseman ator c
u criminalul care scrie pe peretele din apartamentul victimei: Opriti-ma nai nte
sa ucid din nou". Mai era un lucru care l nemultumea pe Max. - Doctore, ati afirm
at ca n-a vrut sa-si spuna numele si totusi v-a dat un cec p
e care l-a semnat. - Uitase sa aduca bani cu el, i e'xplica doctorul. A fost foar
te necajit din acea sta cauza. Pna la urma a trebuit sa scrie un cec. Asa am ajun
s sa-i cunosc numele . Mai doriti sa stiti ceva, domnule? Ceva l nelinistea pe Ma
x, un capat de fir, atrnnd amagitor, pe care nu reusea sa pu na mna. Dar va reusi s
a-l prinda - ntre timp, terminase cu computerele. Restul dep indea de el. Cnd Max
se ntoarse la Zurich a doua zi, l astepta pe birou o telegrama a Interpolul ui. Co
ntinea lista cu cei care cumparasera pelicula-de film folosita si la acel film s
pecial. Pe lista erau opt nume. Printre ele firma Roffe si Fiii". Inspectorul-se
f Schmied l asculta pe comisarul Max Hornung facndu-si raportul. Nu exista nici o n
doiala. Norocosul comisar cazuse din nou pe un caz important. - Este unul dintre
cei cinci oameni, spunea Max. Toti au un motiv si toti au avu t posibilitatea. n
ziua n care ascensorul s-a prabusit, toti au fost prezenti la Z urich. Oricare d
intre ei ar fi putut fi n Sardinia n timpul accidentului de masina . Inspectorul-s
ef Schmied se ncrunta. -Nu. - Spui ca sunt cinci suspecti. n afara de Elizabeth Ro
ffe n consiliul de conducere mai sunt doar patru membri. Cine-i celalalt suspect?
Max clipi des si spuse rabdator: - Omul care a fost la Chamonix cu Sam Roffe, cn
d acesta a fost ucis. Rhys William s. Capitolul 45 Doamna Rhys Williams. Lui Eli
zabeth nu-i venea sa creada. Parea ireal. Ceva dintr-un vis fericit al ad olesce
ntei. Elizabeth si aminti cum scrisese n caietul ei de nenumarate ori Doamna Rhys
Williams, Doamna Rhys Williams. Privi n jos la verigheta de pe deget. Rhys o ntreb
a: - La ce te gndesti zmbind asa? Rhys era asezat n fata ei ntr-un scaun confortabil
din luxosul Boeing 707-320Se af lau la peste zece mii de metri altitudine, unde
va deasupra Atlanticului, mncau ca viar si beau Don Perignon. Totul parea o imagi
ne din La Dolce Vita nct Elizabeth i zbucni n rs. Rhys zmbi. - Am spus ceva amuzant?
Elizabeth clatina din cap. l privi minunndu-se de ct de atragator arata. Sotul ei.
- Sunt doar fericita. . El nsa nu va sti niciodata ct de fericita. Cum sa ndrazneas
ca sa-i spuna ct de mult n semna aceasta casatorie pentru ea? N-ar ntelege deoarece
pentru Rhys nu era o cas atorie ci o propunere de afaceri. Dar ea l iubea pe Rhy
s. l iubea dintotdeauna. Ar fi vrut sa-si petreaca restul vietii cu el, sa-i faca
copii, sa-i apartina doar lui si el doar ei. Elizabeth l privi din nou si se gndi
: dar mai nti am de rezolvat o mica problema. Va trebui sa-l fac sa se ndragosteasc
a de mine. Elizabeth l ceruse n casatorie pe Rhys n ziua ntlnirii cu Julius Badrutt.
Dupa plecar ea bancherului, Elizabeth se pieptana cu grija, si aranja tinuta si nt
ra n biroul l ui Rhys. Inspira adnc si spuse: - Rhys... vrei sa te nsori cu mine? V
azu privirea surprinsa de pe chipul lui si nainte ca el sa vorbeasca, se grabi s
a continue, ncercnd sa para ct mai eficienta si rece. - Va fi doar un aranjament pe
ntru afaceri. Bancile sunt dispuse sa ne extinda mpr umutul daca devii presedinte
le firmei. Si singurul mod n care poti ajunge presedi nte - spre rusinea ei vocea
i se poticni - este sa te casatoresti cu un membru a l familiei, si eu... eu se
pare ca sunt singura disponibila. Era rosie n obraji. Nu-I putea privi. - Binente
les nu va fi o casatorie adevarata, continua Elizabeth n sensul ca - adic a - est
i liber sa vii si sa pleci dupa cum vrei. El o privea, fara sa o ajute. Elizabet
h ar fi vrut sa-l auda spunnd ceva. Orice.
- Rhys... - mi cer scuze. M-ai luat prin surprindere, spuse el, apoi zmbi. Nu se ntm
pla n fieca re zi ca un barbat sa fie cerut n casatorie de o fata frumoasa. Rhys i
zmbea, poate ncercnd sa iasa din aceasta farsa fara sa o jigneasca. mi pare ra u Eli
zabeth, dar... - n regula. Facem afacerea. Iar Elizabeth simti brusc ca o imensa
povara i cade de pe umeri. Pna atunci nu-si daduse seama ct de importanta era aceas
ta casatorie. si asigura timpul necesar pen tru a descoperi dusmanul, mpreuna cu R
hys vor putea opri toate lucrurile groaznic e care se ntmplau. Dar exista nca un lu
cru pe care trebuia sa-l clarifice. - Vei fi presedintele companiei, spuse ea, d
ar controlul actiunilor mi va ramne mi e. Rhys se ncrunta. - Daca eu conduc compani
a... - O vei conduce, l asigura Elizabeth. - Si atunci actiunile de control... -
Ramn pe numele meu. Vreau sa fiu sigura ca nu se vor vinde. - nteleg. Elizabeth ve
dea ca nu e de acord. Ar fi vrut sa-i spuna ca ajunsese la o hotarre. Compania va
deveni publica, pentru ca membrii consiliului de conducere sa-si po ata vinde a
ctiunile. Cu Rhys presedinte, lui Elizabeth nu-i mai era teama de str ainii care
vor aparea la conducere. Rhys va fi destul de puternic ca sa-i tina la distanta
. Dar pna atunci trebuia sa afle cine ncerca sa distruga compania. si dorea cu disp
erare sa-i spuna toate ace ste lucruri, dar stia ca nca nu venise vremea. Asa ca
spuse doar: - n afara de actiuni, vei controla compania n ntregime. Rhys ramase lin
istit, studiind-o n tacere destul de mult timp. - Cnd ai vrea sa te mariti? ntreba
el n cele din urma. - Ct mai repede posibil. Cu exceptia lui Anna si a lui Walther
, toti ceilalti au venit la Zurich, la casa torie. Alee si Vtviah, Hlne si Charles
, Simonetta si Ivo. Pareau sa fie ncntati pent ru ea si bucuria lor o facu sa se s
imta ca o excroaca. Ea nu facuse o casatorie, ea facuse o afacere. Alee o strnse n
brate si i spuse: -ti doresc numai lucruri minunate. - Multumesc, Alee. Ivo o fel
icita ncntat. - Carissima, tanti auguri e figli maschi. Sa gasesti bogatii este vi
sul unui sara c, dar sa gasesti iubirea este visul regilor" - Cine a spus asta? n
treba Elizabeth zmbind. - Eu, declara Ivo. Sper ca Rhys stie ct e de norocos. - i r
epet tot timpul, i raspunse Elizabeth glumind. Hlne o lua deoparte. - Esti plina de
surprize, ma chre. Habar n-am avut ca exista ceva ntre voi. - S-a ntmplat pe neaste
ptate. Hlne o studie cu ochi reci, precauti. - Da. Sunt convinsa. Apoi se ndeparta.
Dupa ceremonie a urmat o receptie la Baur-au-Lac. La suprafata era o sarbatoare
vesela, dar Elizabeth intuia ceva n comportarea celorlalti. n sala era ceva nefas
t , ca un blestem, nsa Elizabeth nu-si dadea seama de unde anume vine. Stia doar
ca cineva din camera o detesta. O simtea n adncul ei, dar cnd privi n jur vazu doar
zmb ete si fete prietenoase. Charles ridicnd paharul n cinstea ei... Elizabeth prim
is e raportul facut cu ocazia exploziei de la laborator. Explozivul este fabrica
t d e fabrica ta din mprejurimile Parisului. Ivo, un zmbet fericit pe fata... Banc
herul care a fost prins ncercnd sa scoata bani i din Italia a fost denuntat de cin
eva politiei. De Ivo Palazzi. Alee? Walther? Care dintre ei? Elizabeth continua
sa se ntrebe. n dimineata urmatoare se tinu o sedinta a consiliului de conducere s
i Rhys Willia ms fu ales presedinte n unanimitate. Charles fu cel care puse ntreba
rea care state a pe buzele tuturor. - Acum ca ai ajuns sa conduci compania ni se
va permite sa ne vindem actiunile? Elizabeth observa ncordarea din sala. - Actiu
nile de control ramn n mna lui Elizabeth, i informa Rhys. Este hotarrea ei.
Toti s-au ntors spre Elizabeth. - Nu vindem, anunta ea. Cnd Rhys si Elizabeth au r
amas singuri, el i spuse: - Vrei sa plecam la Rio pentru luna de miere? Elizabeth
l privi cu inima zvcnind. Dar Rhys adauga practic: - Directorul nostru de acolo n
e ameninta cu demisia. Nu ne putem permite sa-l pi erdem. Mi-am planificat sa pl
ec mine acolo ca sa aranjez lucrurile. Va fi putin c iudat daca plec fara mireasa
. Elizabeth dadu din cap. - Da, binenteles. Esti o proasta, si zise n gnd. A fost id
eea ta. E doar un aranjament, nu o casatori e. Nu ai nici un drept sa astepti ce
va de la Rhys. Si totusi, o voce n sufletul e i spunea: cine stie ce se poate ntmpl
a? Cnd au cobort din avion la aeroportul Galeao, aerul era surprinzator de cald si
El izabeth si dadu seama ca la Rio era vara. Un Mercedes 600 i astepta. Soferul e
ra u n tnar n jur de douazeci de ani, slab si cu pielea maslinie. Rhys l ntreba: - U
nde e Luis? - Luis este bolnav, domnule Williams. Va voi conduce eu. - Spune-i l
ui Luis ca-i doresc sa se vindece ct mai repede. Soferul i studie n oglinda retrovi
zoare si spuse: - i voi transmite. O jumatate de ora mai trziu treceau pe esplanad
a, deasupra tiglelor colorate, dea lungul soselei largi care se ntindea pe lnga pl
aja Copacabana. Se oprira n fata m odernului hotel Printesa Sugarloaf si imediat
bagajele fura scoase din masina si duse n apartamentul lor imens cu patru dormito
are, o frumoasa sufragerie, o buca tarie si o terasa uriasa care dadea spre golf
. Apartamentul era plin de flori n v aze de argint, sampanie, whisky si cutii cu
ciocolata. nsusi directorul hotelului i conduse spre apartament. - Daca pot face c
eva pentru dumneavoastra -orice ar fi - sunt personal la dispoz itia dumneavoast
ra douazeci si patru de ore pe zi si iesi nclinndu-se. - Sunt foarte prietenosi, s
puse Elizabeth. Rhys rse si i replica: - Au de ce. Hotelul e al tau. Elizabeth sim
ti ca roseste. - Ah. Eu... eu n-am stiut. - Ti-e foame? - Nu, nu. - Putin vin? -
Da, multumesc. Pna si n urechile ei vocea ei i suna pompoasa si lipsita de natural
ete. Nu prea sti a cum ar trebui sa se comporte sau la ce sa se astepte de la Rh
ys. Devenise brus c un strain si ea era teribil de constienta de faptul ca erau
singuri ntr-un apar tament facut pentru luna de miere a tinerilor casatoriti, ca
era trziu si n curnd v or trebui sa se culce. l urmari pe Rhys cum deschide cu dexte
ritate o sticla de sampanie. Facea totul as a de lin si de calm, cu siguranta de
sine a omului care stie exact ce vrea si cu m sa obtina ceea ce vrea. Dar ce vr
oia Rhys? Rhys i aduse un pahar de sampanie si l ridica pe al sau: - Pentru nceputu
ri! spuse el. - Pentru nceputuri! repeta Elizabeth. Si un sfrsit ct mai fericit, ad
auga ea n gnd. Au baut. Ar trebui sa spargem paharele, si zise Elizabeth. Asa se fa
ce cnd' sarbatoresti ce va. nghiti repede restul sampaniei. Erau la Rio, n luna de
miere si l dorea pe Rhys. Nu doar pentru acum ci pentru tot deauna. Telefonul sun
a. Rhys l ridica si vorbi destul de putin. Cnd termina l puse jos si i spuse lui Eli
zabeth: - E trziu. Ce-ar fi sa te pregatesti de culcare? Lui Elizabeth i se paru
ca ntrebarea lui Rhys ramasese cumva n aer, atrnnd greu. - Bine, spuse ea cam fara v
laga. Se ntoarse si intra n dormitor unde baietii de serviciu de la hotel le-au de
pus ba
gajele. n mijlocul camerei trona un imens pat dublu. O camerista le despachetase
lucrurile si le facuse patul. De o parte se afla camasa de noapte de matase a lu
i Elizabeth, de cealalta parte o pijama barbateasca albastra. Ezita un moment,
a poi ncepu sa se dezbrace. Goala, se aseza n fata oglinzii si se demachie. si puse
u n prosop n jurul capului si intra n baie, dadu drumul dusului si si sapuni ncet c
orp ul, simtind apa calda trecndu-i peste sni, stomac, coapse, ca niste degete cal
de s i umede. Tot timpul se stradui sa nu se gndeasca la Rhys, dar nu se putea gnd
i la altceva. Se gndi la bratele lui pe corpul ei, la trupul lui lipit de al ei.
Se casatorise cu Rhys pentru a salva compania sau folosise compania ca o scuza p
entru ca l dore a att de mult? Nici ea nu stia. Dorinta i se transformase ntr-o nev
oie care i ardea corpul. De parca fetita de cincisprezece ani l asteptase n toti ac
esti ani si far a sa-si dea seama asteptarea se transformase ntr-o senzatie de nfo
metare. Iesi de sub dus, se usca cu prosopul moale, si puse pe ea camasa de noapt
e de matase tran sparenta, si lasa parul pe spate si se baga n pat. Ramase ntinsa n
pat, gndindu-se la ce se va mtmpla, ntrebndu-se cum va fi si inima i batea tot mai ta
re. Auzi un zgomo t si si ridica privirea. Rhys era ,n pragul usii. Complet mbraca
t. - Plec n oras, spuse el. Elizabeth se ridica n pat. - Unde... unde pleci? - O p
roblema de afaceri de care trebuie sa ma ocup. Si pleca. Elizabeth ramase treaza
toata noaptea, nvrtindu-se si zvrcolindu-se n pat, stapnita d e emotii contradictori
i, spunndu-si ca i este recunoscatoare lui Rhys, care respec ta ntelegerea lor, sim
tindu-se ca o proasta pentru ca sperase, furioasa pe el pen tru ca o respinsese.
Soarele rasarise deja cnd Elizabeth l auzi ntorcndu-se. Pasii lui veneau n dormitor,
iar Elizabeth nchise ochii, prefacndu-se ca doarme. Auzi respiratia lui Rhys cnd e
l veni lnga pat. Ramase n picioare, lnga ea, privind-o mult, mult timp. Apoi se ntoa
r se si intra n cealalta camera. Cteva minute mai trziu Elizabeth adormise. Diminea
ta trziu au luat micul dejun pe terasa, iar Rhys era prietenos si foarte v orbare
t. i povesti despre Rio n timpul Carnavalului dar nu sufla un cuvnt despre un de si
petrecuse noaptea si Elizabeth nu-l ntreba. Un chelner le lua comanda pentru micu
l dejun si ea observa ca un altul i servi. Nu se mai gndi la ei, nici la came rist
ele care intrau si ieseau tot timpul din apartamentul lor. Elizabeth si Rhys se
aflau la fabrica Roffe si Fiii" de la periferia orasului, as ezati n biroul direc
torului executiv, Sehor Tumas, uh barbat de vrsta mijlocie, cu o fata de broscoi
care transpira abundent. Acesta vorbea cu Rhys. - Trebuie sa ntelegeti. Roffe si
Fiii" mi este draga ca propria-mi viata. Este fami lia mea. Cnd voi pleca de aici
va fi ca si cum as pleca de acasa. O parte din ini ma mi va fi sfsiata. Mai mult d
ect orice pe lume mi doresc sa ramn aici, spuse el ste rgndu-si fruntea. Dar am prim
it o oferta mai buna de la o alta companie si trebui e sa ma gndesc la sotia, cop
iii si soacra mea. ntelegeti, nu? Rhys era rezemat comod de spatele scaunului, cu
picioarele ntinse neglijent n fata lui. - Binenteles, Roberto. Stiu ct de mult nseam
na aceasta companie pentru tine. Ai pet recut multi ani aici. Totusi, un om treb
uie sa se gndeasca si la familia lui. - Multumesc, spuse Roberto, recunoscator. S
tiam ca pot conta pe tine, Rhys. - Cum ramne cu contractul pe care l-ai semnat? T
umas ridica din umeri. - O bucata de hrtie. O vom rupe, nu? Ce sens are un contra
ct daca omul este nefer icit? Rhys aproba dnd din cap. - Tocmai de aceea am venit
pna aici. Roberto, ca sa te facem fericit. Tumas suspina. - Oh, ma tem ca e prea
trziu. Am promis deja ca voi lucra pentru cealalta compani e. - Stie aceasta com
panie ca vei face nchisoare? l ntreba Rhys pe un ton de conversat ie. Tumas casca g
ura. - nchisoare? - Da, continua Rhys. Guvernul Statelor Unite a cerut fiecarei c
ompanii care face
afaceri peste ocean sa prezinte o lista cu toate mitele pe care le-au platit n u
ltimii zece ani. Din pacate, Roberto, esti implicat pna peste cap. Ai ncalcat cteva
legi. Noi aveam de gnd sa te protejam - dar daca nu mai vrei sa lucrezi pentru n
oi, nu mai exista nici un motiv sa o facem, nu-i asa? Toata culoarea disparuse
din obrajii lui Roberto. - Dar... dar am facut-o pentru companie, protesta el. N
u faceam dect sa ma supun ordinelor primite. Rhys dadu din cap plin de ntelegere s
i simpatie. - Binenteles. Poti sa explici asta guvernului cu ocazia procesului ta
u. Rhys se ridica n picioare si i spuse lui Elizabeth. - Cred ca ar fi mai bine sa
plecam. - Stai putin, tipa Roberto. Nu poti pleca acum. -ncurci lucrurile, Rober
to. Tu es ti cel care vrea sa plece. Tumas si stergea fruntea din nou, iar buzele
i se contractau ntr-un spasm nervos. Se ndrepta spre fereastra si privi afara. n nc
apere se facu liniste. n cele din urma , fara sa se ntoarca, Roberto spuse: - Si d
aca ramn, voi fi protejat? - Pna-n pnzele albe, l asigura Rhys. Erau n Mercedes, iar
soferul slab si cu pielea maslinie i ducea napoi n oras. - L-ai santajat, declara E
lizabeth. Rhys o aproba. - Nu ne putem permite sa-l pierdem. Avea de gnd sa plece
la o companie rivala. St ie multe despre afacerile noastre. Ne-ar fi tradat. El
izabeth l privi si si zise ca mai are multe de nvatat, mai ales de la el. n seara ac
eea au luat cina la Mirander si Rhys se purta fermecator si impersonal. De parca
se ascundea n spatele unui zid de cuvinte, construind un paravan de vor be goale
pentru a-si ascunde simtamintele. Elizabeth ar fi vrut sa ramna singura cu Rhys.
Cnd au terminat cina era deja trecut de miezul noptii si ea spera ca se vor ntoar
ce la hotel. n loc de asta el i spuse: - Vreau sa-ti arat ceva din viata de noapte
de la Rio. Facura turul cluburilor de noapte si peste tot Rhys era bine cunoscu
t. Indiferen t unde intrau Rhys era imediat n centrul atentiei, fermecnd pe toata
lumea. Au fos t invitati sa se aseze la mesele altora si grupuri de oameni venea
u la masa lor. Elizabeth si Rhys n-au fost lasati nici o clipa singuri. Lui Eliz
abeth i se par u ca este o manevra intentionata, ca Rhys i punea anume pe acesti
oameni ntre el s i ea. nainte au fost Prieteni, dar acum erau - ce? Elizabeth stia
doar ca aparuse o bariera nevazuta, care i despartea. De ce anume se temea Rhys?
La cel de-al patrulea club de noapte, unde au fost invitati la masa unor priete
n i ai lui Rhys, Elizabeth se saturase deja pna peste cap de ei. ntrerupse convers
at ia dintre Rhys si o frumoasa spaniola: - nca n-am avut prilejul sa dansez cu s
otul meu. Sunt sigura ca ne vei scuza. Rhys si ridica repede ochii, surprins, apo
i se scula n picioare. - Ma tem ca mi-am neglijat mireasa, le spuse el celorlalti
vesel. i lua mna lui El izabeth si o conduse pe ringul de dans. Ea se tinea teapa
na si el i privi fata, a poi spuse: - Esti nervoasa. Da, avea dreptate, dar era n
ervoasa pe ea nsasi. Ea era cea care stabilise reguli le si acum se supara ca Rhy
s nu avea de gnd sa le ncalce. Dar, de fapt, era mult m ai mult dect asta. Nu stia
ce simte Rhys pentru ea. Respecta ntelegerea lor dintrun sentiment al onoarei, sa
u doar pentru ca nu-l interesa persoana ei? Trebuia s a afle. - mi pare rau pentr
u acesti oameni, Liz, dar sunt oameni de afaceri si, ntr-un fel sau altul, ne pot
fi de ajutor. Deci si daduse seama ce simtea ea. i simtea bratele n jurul ei, corp
ul lipit de al ei. Se gndi; e asa de bine. Totul la Rhys era potrivit si bine pen
tru ea. Erau fa cuti unul pentru altul. O stia. Dar stia el oare ct de mult l dore
a? Mndria n-ar fi lasat-o niciodata sa se dea de gol. Si totusi trebuia sa simta
si el ceva. Eliz abeth nchise ochii si se apropie si mai mult de el. Timpul se op
rise n loc si nu m ai existau dect ei doi, muzica si magia acestei clipe. Ar fi da
nsat toata viata n bratele lui Rhys. Se relaxa si se darui cercetarii lui si clip
ei de vraja. Simt
i pe coapsa excitarea lui. deschise ochii si ridica privirea spre el. Vazu n ochi
i lui ceea ce nu mai vazuse niciodata, o dorinta,o nevoie puternica la fel ca a
ei. Cnd i vorbi, vocea lui Rhys era ragusita. - Hai sa ne ntoarcem la hotel. Eliza
beth nu putea scoate nici un sunet. Cnd o ajut a sa-si puna haina, degetele lui a
rdeau pielea ei. n masina au stat departe unul de celalalt, ferindu-se sa se atin
ga. Elizabeth se simti n flacari.i paru o eternitate drumul pna la hotel. Nu credea
ca mai poate ast epta nici macar o secunda. Usa se trnti n spatele lor si n aceeas
i clipa s-au mbrati sat cu o foame salbatica, tandra, care i facu pe amndoi sa trem
ure. Era n bratele l ui si Rhys o saruta cu o ferocitate pe care nu i-o banuise n
iciodata. O ridica n brate si o duse n dormitor. Nu puteau scapa de hainele lor de
stul de repede. Ne p urtam ca niste copii, se gndi Elizabeth si se ntreba de ce as
teptase Rhys att de mu lt timp. Dar acum nu mai avea importanta. Nu conta dect gol
iciunea lor si atinger ea corpului lui peste al ei. Erau n pat, explorndu-se si nu
se mai saturau sa se mn gie, sa se atinga, sa-si sarutetrupurile arznd de dorinta.
Cnd nici unul nu mai rez ista Rhys o acoperi cu trupul lui si intra ncet n, miscndu
-se adnc si tare, iar ea r aspunse ritmului sau, ritmului universului si totul n j
ur zvcnea mai repede si mai repede, scapnd de sub control pna cnd urma explozia exta
zului, apoi pamntul deveni nemiscat si linistit din nou. Se tineau strns n brate si
Elizabeth si spuse n gnd, fericita: Doamna Rhys Williams. Capitolul 46 - Scuzati-m
a, doamna Williams, spuse Henriette la interfon, dar a venit un anume comisar Ho
rnung care vrea sa va vada. Spune ca e ceva urgent. Elizabeth se ntoarse si l priv
i mirata pe Rhys. Tocmai se napoiasera de la Rio cu o seara nainte si erau n birou
doar de cteva minute. Rhys ridica din umeri. - Spune-i sa-l trimita nauntru. Sa af
lam ce este att de important. Cteva clipe mai trziu cei trei erau asezati n biroul l
ui Elizabeth. - De ce ati vrut sa ma vedeti? ntreba Elizabeth. Max Hornung nu pie
rdu vremea. Spuse direct: - Cineva ncearca sa va ucida. Urmarind cum lui Elizabet
h i dispare culoarea din obraji, Max se simti sincer nec ajit, ntrebndu-se daca n-a
r fi existat totusi o modalitate mai plina de tact de ai spune adevarul. - Despr
e ce dracu" vorbesti? ntreba Rhys. Max continua sa se adreseze lui Elizabe th: -
Au existat deja doua atentate la viata dumneavoastra. Probabil ca vor fi si al t
ele. - Eu... trebuie sa fie o greseala, se blbi ea. . - Nu, doamna. Prabusirea asc
ensorului trebuia sa va ucida. Elizabeth l privi n tacere cu ochi negri consternat
i si mai era ceva n ei, bine asc uns, dar Max nu-si dadea seama ce anume. - La fe
l si Jeep-ul. Elizabeth se trezi din amorteala. - Gresiti. A fost un accident. J
eep-ul era ntr-o perfecta stare. Politia din Sard inia l-a verificat foarte atent
. - Nu. - Am vazut cu ochii mei, insista Elizabeth. - Nu, doamna, l-ati vazut ex
aminnd un Jeep. Nu era al dumneavoastra. Amndoi se uitau la Max cu ochii mariti. M
ax continua. - Jeep-ul pe care l-ati condus nu a ajuns n acel garaj. L-am gasit nt
r-un cimitir de automobile din Oblia. Surubul care nchidea cilindrul fusese desfa
cut si lichid ul de frna se scursese afara. De aceea n-au functionat frnele. Aripa
din fata era lovita si se vad nca zgrieturile de la crengile copacilor. Laborator
ul a verificat . Se potrivesc. Cosmarul reveni. Elizabeth se cutremura, de parca
portile groazei s-ar fi deschi s brusc si traia din nou teroarea coborrii pe dru
mul abrupt. - Nu nteleg, spuse Rhys, cum putea cineva... Max se ntoarse si-l privi
. - Toate Jeep-urile arata la fel. Pe asta s-au bazat. Cnd sa lovit de copac n loc
s a se prabuseasca n mare, au trebuit sa improvizeze ceva. Nu-si puteau permite
ca sa examineze cineva Jeep-ul, pentru ca totul trebuia sa arate ca un accident.
Se
asteptau sa ajunga pe malul marii. Probabil ca ar fi ucis-o acolo, dar o echipa
de ntretinere era prin apropiere, a gasit-o si a adus-o la spital. Cei care au p
lanuit accidentul au facut rost de un alt Jeep, l-au lovit si l-au zgriat si au f
acut schimbarea nainte de venirea politiei. - De ce spuneti mereu ei"? - Indifer
ent cine a planuit aceste accidente, a fost ajutat. - Cine... cine mi doreste moa
rtea? ntreba Elizabeth. - Aceeasi persoana care l-a ucis si pe tatal dumneavoastr
a. Elizabeth traia brusc ntr-o lume ireala, ca si cum nimic din toate astea nu pu
tea u sa se ntmple. Totul era doar un cosmar care va disparea n curnd. - Tatal dumne
avoastra a fost ucis, continua Max. I s-a dat un ghid fals care l-a ucis. Dar el
nu a plecat la Chamonix singur. Era nca cineva cu el. Cnd Elizabeth vorbi, vocea i
era o soapta Pierduta. -Cine? Max l privi pe Rhys si spuse: - - Sotul dumneavoas
tra. Cuvintele i sunau ca un ecou n urechi. Veneau de foarte departe, pierzndu-se s
i rea parnd si Elizabeth se ntreba daca nu ajunsese sa-si piarda mintile. - Liz, s
puse Rhys. Nu am fost lnga Sam cnd a fost ucis. - Dar ati fost cu el la Chamonix,
domnule Williams, ! insista Max. - Este adevarat. Rhys i vorbea lui Elizabeth. Am
plecat nainte ca Sam sa porneasca pe munte. Ea se ntoarse sa-l priveasca. - De ce
nu mi-ai spus? Rhys ezita o clipa, apoi paru ca ia o hotarre. - Era ceva despre
care n-am putut sa vorbesc cu nimeni. n ultimul an cineva sabot a compania. Totul
era organizat foarte inteligent, ca sa para o serie de accidente. Dar am observ
at un anumit tipar al accidentelor, i-am spus lui Sam si am hotart sa angajam o
agentie straina de companie care sa faca o ancheta. Elizabeth stia ce urma si av
u n acelasi timp un sentiment de bucurie si vinovatie . Rhys stiuse tot timpul de
spre raport. Ar fi trebuit sa aiba mai multa ncredere n el si sa nu-si pastreze te
merile doar pentru ea. Rhys se ntoarse spre Max Hornung. - Sam Roffe a primit un
raport care i confirma banuielile. Mi-a cerut sa vin cu e l la Chamonjx ca sa-l d
iscutam. M-am dus. Am hotart ca totul sa ramna doar ntre noi doi pna vom afla cine e
ste responsabil de aceste accidente. Rhys se opri. Cnd con tinua, n vocea lui era
o nota de amaraciune. Evident cineva aflase de acel raport . Sam a fost ucis pen
tru ca cineva stia ca l vom descoperi. Raportul lipseste. - A fost la mine spuse
Elizabeth. Rhys o privi surprins. Se afla printre lucruri le personale ale lui S
am. Apoi Elizabeth se ntoarse spre Max. Raportul indica fap tul ca este vorba des
pre cineva din consiliul de conducere al firmei, dar toti a u actiuni ale compan
iei. De ce ar vrea cineva sa o distruga? Max i explica: - Nu ncearca sa o distruga
, doamna Williams, ncearca doar sa creeze destule proble me pentru a determina ba
ncile sa-si ceara mprumutul. Au vrut sa-l forteze pe tata l dumneavoastra sa vnda
actiunile si sa faca compania publica. Indiferent cine es te n spatele acestor ac
cidente, nu a obtinut ceea ce-si dorea. Viata dumneavoastr a este nca n pericol. -
Atunci va trebui ca politia sa o protejeze, spuse Rhys. Max clipi des si spuse
pe un ton inexpresiv: - Nu va faceti probleme, domnule Williams. N-am scapat-o d
in ochi din clipa n car e s-a casatorit cu dumneavoastra. Capitolul 47 B6RUAI. Lu
ni; 1 decembrie, om 10 a.m. Durerea era de nesuportat si l chinuia deja de patru
saptamni. Doctorul i lasase ni ste medicamente, nsa lui Walther Gassner i era teama
sa le ia. Trebuia mereu sa ve gheze ca Anna sa nu ncerce sa-l ucida din nou sau s
a ncerce sa scape. r Ar trebui sa fiti n spital, i spuse doctorul. Ati pierdut foar
te mult snge... - Nu! Era ultimul lucru pe care Walther si-l dorea. Chemase docto
rul companiei p entru ca stia ca nu va raporta nimic. Walther nu-si putea permit
e ca politia sa-
si bage nasul peste tot. Nu acum. Doctorul cususe n tacere rana deschisa, cu ochi
i plini de curiozitate. Cnd termina, l ntreba pe Walther: -Nu doriti sa trimit o s
ora, domnule Gassner? - Nu. Sotia mea... sotia mea ma va ngriji. Aceasta se ntmplas
e acum o luna. Walther i telefona secretarei spunndu-i ca avusese un accident si c
a ramne acasa. Se gndi la acel moment teribil cnd Anna ncercase sa-l ucida cu foarfe
cele. Se ntorse se tocmai la timp ca sa primeasca lovitura n umar si nu n inima. Ap
roape lesinase din cauza durerii si a socului, dar ramasese destul de constient
pentru a o tr pe Anna pna n dormitor unde o ncuiase pe dinauntru. Si tot timpul Anna
strigase: Ce-ai facut cu copiii? Ce-ai facut cu copiii?" De atunci Walther o tin
ea n dormitor. i pregatea singur mesele. I le ducea sus pe o tava, descuia usa si
intra. Anna statea ghemuita ntr-un colt si soptea: Ce-ai facut cu copiii?" Cteodat
a deschidea usa dormitorului si o gasea cu urechea lipita de perete, astep tnd sa
auda zgomotele facute de fiul si fiica lor. Casa era goala acum, cu except ia l
or. Walther stia ca i ramasese foarte putin timp. Gndurile i-au fost ntrerupte de u
n zgomot slab. Asculta. Apoi l auzi din nou. Cineva se misca prin holul de la eta
j. Nu putea sa fi intrat nimeni n casa. nchisese cu mna lui toate usile. Sus, Frau
Mendier stergea praful. Lucra cu ziua si astazi venise doar pentru a d oua oara n
casa, Nu-i placea. Cnd venise miercurea trecuta, Hprr Gassner o urmase prin casa
de parca s-ar fi asteptat sa fure ceva. Cnd ncercase sa urce la etaj pen tru a fa
ce curatenie, el o oprise suparat, i daduse banii si o expediase. Era cev a n felu
l n care se purta care o nspaimntase. Astazi, nu se vedea nicaieri. Gott sei Dank.
Erau Mendler intra n casa cu cheia p e care o luase saptamna trecuta si urca la et
aj. Casa era anormal de linistita si ea trase concluzia ca nimeni nu era n ea Fac
u curatenie ntr-unul din dormitoare si gasi pe jos niste maruntis si o cutiuta de
aur cu pilule. Porni prin hol spre celalalt dormitor si ncerca sa deschida usa.
Era ncuiata. Ciudat. Se ntreba daca s e pastra ceva valoros nauntru. Apasa din nou
pe clanta si o voce de dincolo de us a sopti: - Cine e? i Frau Mendler si trase r
epede mna de pe clanta, speriata, - Cine e? Cine e acolo? - Frau Mendler, femeia
de serviciu. Vreti sa va fac curat n dormitor? - Nu se poate. Sunt ncuiata nauntru.
Vocea era 'mai puternica acum si isterica. Aj uta-ma! Te rog! Cheama politia! S
pune-le ca sotul nostru a ucis copiii nostri. M a va ucide si pe mine. Grabeste-
te! Pleaca de aici nainte ca el... O mna o ntoarse pe Frau Mendler si aceasta se tr
ezi uitndu-se la fata lui Herr Gass ner. Arata palid ca un cadavru. - De ce te-ai
furisat aici? ntreba el. O tinea strns de brat si o durea. - Eu... nu m-am furisa
t, spuse ea. Astazi e ziua cnd fac curatenie. Agentia... - Am spus agentiei sa nu
te mai trimita aici. Eu... Se opri. Telefonase ntr-adevar agentiei? Intentionase
sa o faca, dar durerea era att de puternica, nct nu-si mai amintea. Frau Mendler l
privi n ochi si se nfiora de c e vazu acolo. - Nu mi-au spus nimic, l informa ea. E
l ramase nemiscat, ascultnd daca nu se aud zgomote din spatele usii. Liniste. Se n
toarse spre Frau Mendler. - Pleaca. Sa nu te mai ntorci. Femeia se grabi sa iasa
din casa. Nu o platise, dar avea cutiuta de aur cu pilul e si monezile pe care l
e gasise pe jos. i parea rau de sarmana femeie din spatele usii. Ar fi vrut sa o
poata ajuta, dar nu-si putea permite sa se amestece. Avea cazier la politie. La
Zurich, comisarul Max Hornung citea un telex de la Interpol din Paris. Gasit fac
tura pentru pelicula de film folosita de Roffe si Fiii". Agentul care a cumparat
nu mai lucreaza la companie. ncercam sa dam de urma lui! Va vom tine la curent!
Sfrsitul mesajului. La Paris politia pescuia din Sena trupul unei fete goale. Era
blonda si tnara. Pu rta o funda rosie n jurul gtului.
La Zurich, Elizabeth Williams se afla sub supravegherea permanenta a politiei. C
apitolul 48 Pe biroul lui Rhys se aprinse lumina alba a telefonului personal. Fo
arte putine persoane aveau acest numar. Rhys ridica receptorul. - Alo? - Buna di
mineata, dragul meu. Vocea aspra, ragusita i era cunoscuta. - N-ar trebui sa-mi d
ai telefon. - Nu-ti faceai probleme pentru asa ceva, rse ea. Sa nu-mi spui ca Eli
zabeth te-a m blnzit deja. - Ce vrei? ntreba Rhys. - Vreau sa te vad dupa-masa. - E
imposibil. - Nu ma supara, Rhys. Sa vin la Zurich sau... - Nu. Nu te pot ntlni ai
ci. Ezita. Voi veni acolo. - Asa-i mai bine. La locul nostru, chri. Si Hlne Roffe-M
artel nchise. Rhys puse ncet receptorul jos si ramase pe gnduri. n ceea ce-l privea,
avusese o av entura scurta cu o femeie tulburatoare si se terminase deja de mul
t timp. Dar Hlne nu era genul de femeie care sa-ti dea drumul usor. Se plictisea d
e Charles si a cum l voia pe Rhys. Noi doi am face o echipa perfecta" i spusese ea
si Hlne Roffe-Mar tel era o femeie foarte hotarta. Si foarte periculoasa. Rhys aju
nsese la concluzi a ca trebuie sa plece la Paris. Va trebui sa o faca sa nteleaga
o data si pentru totdeauna ca nu va mai exista nimic ntre ei. Cteva clipe mai trzi
u intra n biroul lui Elizabeth si ochii ei se luminara. l mbratis a si i sopti: - Ma
gndeam la tine. Hai sa plecam acasa si sa ne facem de cap toata dupa-amiaza. Rhy
s zmbi. - Ai ajuns o maniaca sexuala. Ea l strnse si mai tare n brate. - Stiu. Nu-i
asa ca-mi sta bine? - Ma tem ca va trebui sa plec la Paris dupa-masa, Liz. Ea nce
rca sa-si ascunda de zamagirea. - Sa vin cu tine? - N-are sens. E doar o problem
a de afaceri minora. Ma ntorc seara. Si vom cina trz iu. Cnd Rhys intra n micul hote
l familiar de pe malul stng al Senei, Hlne era deja n sufra geria unei camere, astep
tndu-l. Rhys nu stia ca ea sa fi ntrziat ' vreodata. Era or ganizata, eficienta, ex
traordinar de frumoasa, inteligenta si o amanta minunata; si totusi ceva i lipsea
: Hlne era o femeie fara suflet. Exista n ea multa cruzime, un instinct al criminal
ului. Rhys vazuse barbati raniti de ea. Nu avea de gnd s a ajunga una din victime
le ei. Se aseza la masa. - Arati foarte n forma, dragul meu. Casatoria ti prieste.
Elizabeth are grija de t ine n pat? Rhys i zmbi pentru ca ntepatura sa nu fie prea
dureroasa. - Nu-i treaba ta. Hlne se apleca nainte si i lua o mna. , - Ah, dar este,
chri. Este treaba noastra. ncepu sa-i mngie mna iar el si aminti de ea n pat. O tigroai
ca, salbatica, priceputa s i nesatula. si retrase mna. Ochii ei l privira rece. - S
pune-mi Rhys, cum te simti ca presedinte al companiei? Aproape ca uitase ct de am
bitioasa era, ct de lacoma. si aminti de discutiile lor l ungi de alta data. Era o
bsedata de ideea de a lua conducerea firmei. Tu si cu mi ne Rhys, daca Sam ar di
sparea, am putea ; ajunge sa o conducem. Chiar si n moment ele de iubire fizica s
e gndea doar la asa ceva. Este compania mea, iubitule. Sngel e lui Samuel Roffe mi
curge n ; vene. E a mea. Fa dragoste cu mine, Rhys. Puterea o excita pe Hlne. Si pe
ricolul. - De ce ai vrut sa ma vezi? ntreba Rhys. . - Cred ca a venit vremea ca t
u si cu mine sa facem niste planuri. Te cunosc pre a bine, continua ea rautacioa
sa. Esti la fel de ambitios ca si mine. De ce ai fo st umbra lui Sam att de multi
ani cnd ai primit attea oferte de a conduce alte comp anii? Pentru ca stiai ca ntr
-o zi vei ajunge sa conduci Roffe si Fiii". - Am ramas pentru ca mi-a placut Sam
. Hlne rnji. - Binenteles, chri. Si acum te-ai nsurat cu fermecatoarea lui fiica.
Hlne lua din poseta o tigara subtire, neagra si o aprinse cu o bricheta de platina
. - Charles mi-a spus ca Elizabeth a aranjat sa pastreze actiunile de control s
i c a refuza sa-vnda. - E adevarat, Hlne. -Te-ai gndit, nu... ca daca va avea un acc
ident, tu vei mosteni totul. Rhys o privi mult timp fara sa spuna un cuvnt. Capit
olul 49 n casa din Olgiata, Ivo Palazzi privea ntr-o doara pe fereastra de la sufr
agerie cn d vazu o priveliste cumplita. Pe alee venea Donatella si cei trei fii a
i sai. Si monetta era sus, tragnd un pui de somn. Ivo iesi n graba pe usa si pleca
sa-si ntlne asca cea de-a doua familie. Era att de furios ca ar fi fost n stare sa
ucida. Se p urtase att de minunat cu aceasta femeie, fusese asa de generos si ndra
gostit si ac um ea ncerca sa-i distruga cariera, casatoria, viata. O privi pe Don
atella cobornd din Lancia Flavia, masina pe care i-o daruise. Ivo si zise ca nicio
data nu arata se mai frumoasa. Baietii coborra din masina, mbratisndu-l, sarutndu-l.
Of, ct de mult i iubea Ivo! Si Doamne, cum spera ca Simonetta sa nu se trezeasca!
-Am venit sa vorbesc cu sotia ta, spuse Donatella batoasa. Se ntoarse spre baiet
i . Haideti! - Nu, striga Ivo. - Si cum ai de gnd sa ma opresti? Daca nu o vad as
tazi, o voi ntlni mine. ivo era ncoltit. Nu avea cum sa scape. Si totusi stia ca nu-
i poate permite ei sa u oricui altcuiva sa distruga tot ce cladise cu atta truda.
Ivo se considera un o m cinstit si detesta ceea ce trebuia sa faca. Nu doar pen
tru el, ci pentru Simon etta si Donatella si toti copiii sai. - ti vei primi bani
i, promise Ivo. Da-mi cinci zile. ' Donatella i privi ochii. - Cinci zile, spuse
ea. La Londra, Sir Alee Nichols lua parte la o dezbatere furtunoasa n parlament.
Fuse se ales sa tina o cuvntare importanta n legatura cu grevele muncitorilor care
para lizau economia britanica. Dar i venea greu sa se concentreze. si amintea mer
eu de telefoanele pe care le primise n ultimele saptamni. Ei reuseau sa-l gaseasca
oriun de s-ar fi aflat, la club, la frizer, restaurante, ntlniri de afaceri. Si d
e fieca re data Alee trntea telefonul. Stia ca ceea ce-i cer nu este dect nceputul.
Odata a juns pe minile lor, vor gasi o cale sa-i ia actiunile si vor stapni o buc
ata dintr -o gigantica companie farmaceutica n care se fabricau medicamente de to
ate feluri le. Nu putea permite asa ceva. i telefonau de patru sau cinci ori pe z
i pna cnd ner vii lui erau ct pe ce sa cedeze. Ceea ce-l ngrijora pe Alee acum era c
a n aceasta z i nu primise nici un telefon. Se asteptase la un telefon la micul d
ejun, apoi la prnzul luat la Wite's". Dar nu-l cauta nimeni si avea simtamntul ca
aceasta tacere era prevestitoare de rau mai mult chiar dect amenintarile, ncerca s
a-si alunge di n minte aceste gnduri n timp ce se adresa parlamentului. - Nici un
om nu a fost un prieten mai de nadejde al muncitorilor dect eu nsumi. Mu ncitorii
sunt forta acestei tari. Ei sunt cei care fac productive fabricile si m inele no
astre. Ei sunt adevarata elita a tarii, coloana vertebrala care face Ang lia put
ernica printre celelalte natiuni. Facu o pauza. Totusi, vine o vreme n des tinul
fiecarei natiuni cnd anumite sacrificii sunt necesare... Vorbea din obisnuinta. S
e ntreba daca i ndepartase considernd totul doar un bluff. L a urma urmei, nu erau d
ect niste amarti de huligani. El era Sir Alee Nichols, baro net, membru al parlame
ntului. Ce i-ar putea face? Probabil nu va mai auzi de ei. De acum ncolo l vor las
a n pace. Sir Alee si termina cuvntarea n mijlocul unor aplauz e furtunoase venite d
in bancile din spate. Tocmai se pregatea sa plece cnd un asistent veni spre el si
i spuse: - Am un mesaj pentru dumneavoastra, Sir Alee. : - Trebuie sa mergeti ac
asa ct mai repede. A avut loc un accident... Cnd Alee ajunse acasa, Vivian era dus
a n ambulanta. Doctorul era lnga ea. Alec-frna brusc si iesi alergnd nainte ca masina
sa se opreasca. Arunca o singura privire fe tei albe, inconstiente a lui Vivian
si se ntoarse spre doctor. - Ce s-a ntmplat? Doctorul spuse neajutorat: - Nu stiu,
Sir Alee. Am primit un telefon anonim ca a avut loc un accident. Cnd a m ajuns a
ici am gasit-o pe Lady Nichols ntinsa pe podeaua din dormitorul ei. Iar.
.. genunchi i erau batuti n cuie n podea. Alee nchise ochii, luptndu-se cu greata. Si
mti cum fierea i urca n gt. - Binenteles, vom face tot posibilul, dar Cred ca ar fi
bine sa fiti pregatit. Sar putea sa nu mai poata umbla niciodata. Alee se sufoca
. si ntoarse privirea spre ambulanta. - A primit calmante foarte puternice, spuse
doctorul. Nu cred ca va va recunoast e. Alee nu-l auzi. Se urca n ambulanta si se
aseza pe un scaunel, privindu-si sotia , fara sa-i pese de usile din spate care
se nchideau, de sunetul sirenei si de a mbulanta care se pusese n miscare. Lua min
ile lui Vivian. Ea si deschise ochii. - Alee, vocea i era o soapta ragusita. Ochii
lui Alee s-au umplut de lacrimi. - Of, draga mea, draga mea. - Doi barbati... p
urtau masti... m-au pus jos... mi-au rupt picioarele... Nu voi mai putea dansa :
niciodata. Voi fi schiloada, Alee... O sa mai tii la mine? El si ngropa capul n u
marul ei si plnse. Erau lacrimi ale disperarii si agoniei si mai era ceva ce nici
el nu ndraznea sa recunoasca. Se simtea usurat. Daca Vivian va fi o schiloada, v
a putea sa aiba grija de ea si nu-l va mai parasi pentru nimeni altcineva. nsa A
lee stia ca nca nu se terminase. nca nu renuntasera la el. Acesta era doar un aver
tisment. Singura modalitate de a scapa de ei era sa le dea ceea ce-si doreau . Ct
mai repede, capitolul 50 Exact la amiaza, cartierul general al politiei din Zur
ich primi un telefon impor tant. Se facu legatura cu biroul inspectorului-sef, S
chmied, care, dupa ce termi na de vorbit, l cauta pe comisarul Max Hornung. - S-a
terminat, i spuse el lui Max. Cazul Roffe a fost rezolvat. Au descoperit cr imin
alul. Du-te la aeroport. Abia ai timp sa prinzi avionul. Max clipi des. - Unde m
a duc? - La Berlin. Inspectorul-sef Schmied i telefona lui Elizabeth Roffe. - Am
vesti bune, spuse el. Nu veti mai avea nevoie de garda de corp. Criminalul a fos
t prins. . Elizabeth se trezi strngnd telefonul. n sfrsit, va afla numele dusmanului
ei fara ch ip. - Cine? ntreba ea. - Walther Gassner. Masina mergea n viteza pe au
tostrada ndreptndu-se spre Wannsee. Max era pe bancheta din spate, lnga maiorul Wag
eman si alti doi politisti erau n fata. L-au asteptat pe Max la aeroportul Tempel
hof si maiorul l informa pe Max despre ntreaga situatie . - Casa este nconjurata, d
ar va trebui sa avem mare grija cum ne miscam. o tine os tatica pe sotia lui. -
Cum ati ajuns la Walther Gassner? ntreba Max. - Prin dumneavoastra. De aceea m-am
gndit ca ar trebui sa fiti prezent la arestar e. ' - Prin mine? ntreba Max, mirat
. - Ne-ati spus despre psihiatrul pe care l-a vizitat. Am avut o banuiala si am
tr imis descrierea lui Gassner altor psihiatri si am aflat ca i vizitase pe cei m
ai multi, cerndu-le ajutorul. De fiecare data a folosit alt nume, apoi a disparut
. S tia ct este de bolnav. Sotia lui ne-a dat telefon acum cteva luni, cerndu-ne aj
utorul, dar cnd unul dintre oamenii mei s-a deplasat pna acasa la ei, ea l-a trimi
s napoi. Ieseau de pe autostrada, erau doar la cteva minute de casa. - n aceasta di
mineata, continua maiorul, am primit un telefon de la femeia care f ace curateni
e, Frau Mendler. Ne-a spus ca lucrase la casa Gassner luni si ca vor bise cu doa
mna Gassner printr-o usa ncuiata. Doamna Gassner i-a spus ca sotul ei le omorse co
piii si ca intentiona sa o ucida si pe ea. Max clipi des.
- Asta s-a ntmplat luni? Si femeia nu v-a dat telefon pna astazi? - Frau Mendler ar
e un cazier lung la politie. i era frica sa vina la noi. Noaptea trecuta i-a pove
stit prietenului ei ce s-a ntmplat si s-au hotart sa ne sune dimin eata. Au ajuns l
a Wannsee. Masina opri la distanta de resedinta Gassner, n spatele unei camionete
. Din ea cobor un om care veni spre maiorul Wageman si Max. - Este nca n casa, domn
ule maior. Oamenii mei au nconjurat locul. - Nu stiti daca femeia este nca n viata?
Omul ezita. - Nu. Toate jaluzelele sunt trase. - n regula. Sa facem totul ct mai
repede si n liniste. Toata lumea sa fie pregatita . Peste cinci minute ncepem. Omu
l pleca n graba. Maiorul Wageman scoase din masina un mic walkie-talkie. ncepu rap
id sa dea ordine. Max nu-l asculta. Se gndea la ceva ce maiorul i spusese cu cte va
clipe n urma. Ceva ce nu avea nici un sens. Dar acum nu era momentul sa-l ntreb e
. Oamenii se pregateau sa se apropie de casa, folosindu-se de tufisuri si copac
i. Maiorul Wageman se ntoarse spre Max. - Vii, Hornung? Lui Max i se paru ca o ntr
eaga armata se furisa prin gradina. Ctiva aveau pusti te lescopice si purtau vest
e anti-glont; altii purtau masti pentru gaze lacrimogene . Operatia se desfasura
cu o precizie matematica. La un semnal al maiorului Wage man, grenade cu gaze l
acrimogene au fost aruncate la parter si prin geamurile de la etaj si n acelasi t
imp usile din fata si din spate au fost sparte de oameni p urtnd masti de gaze. n
spatele lor veneau alti politisti cu armele scoase. Cnd Max si maiorul Wageman au
trecut de usile de la intrare, holul era plin de fu m ntepator, care disparea ra
pid prin usile si ferestrele deschise. Doi politisti l aduceau pe Walther Gassner
, cu minile puse n catuse. Purta un halat si pijama, er a nebarbierit, cu fata num
ai piele si os si ochii umflati. Max l privi atent, vazndu-l pentru prima oara. Pa
rca nu era real. Celalalt Walther Gassner era cel adevarat, cel din computere, a
carui viata o cunostea din simbo luri matematice. Care era umbra si care era pe
rsoana vie? - Herr Gassner, sunteti arestat, spuse maiorul Wageman. Unde e sotia
? Walther Gassner i raspunse ragusit: - Nu este aici! A plecat. Eu... De sus se a
uzi sunetul unei usi sfarmate si imedi at cineva striga: - Am gasit-o. E ncuiata n
camera ei. Politistul aparu pe scari, ajutnd-o pe Anna Gassner sa coboare. Avea p
arul cleios" si fata plina de dungi si pete. Plngea n ho hote. - Oh, slava Domnulu
i! spuse ea. Slava Domnului ca ati venit! Cu blndete, politistul o ajuta sa coboa
re spre grupul care se afla n enormul hol. Cnd Anna Gassner si ridica privirile si s
i vazu sotul, ncepu sa urle. - E n regula, Frau Gassner, o linisti maiorul Wageman
. Acum nu va mai poate face rau. - Copiii mei, tipa ea. Mi-a ucis copiii! Max ur
marea fata lui Walther Gassner. Se uita tinta la sotia sa, cu o expresie d e nep
utinta ntiparita pe chip. Arata darmat si fara viata. - Anna, sopti el. Oh, Anna!
- Aveti dreptul sa nu vorbiti sau sa cereti un avocat, spuse maiorul Wageman. Pe
ntru binele dumneavoastra, sper ca veti coopera cu noi. Walther nu-l auzea. - D
e ce a trebuit sa-i chemi, Anna? ntreba el. De ce? Nu eram noi fericiti mpreuna ?
- Copiii sunt morti, tipa Anna Gassner. Sunt morti. Maiorul Wageman l privi pe Wa
lther Gassner si-l ntreba: - Este adevarat? Walther aproba dnd din cap, ochii i er
au ncetosati si nvinsi. - Da... Sunt morti. - Ucigasule! Ucigasule! tipa strident
sotia lui. - Am dori sa vedem corpurile, spuse maiorul Wageman. Unde sunt? Walth
er Gassner plngea acum, iar lacrimile i se rostogoleau pe obraji. Nu putea v
orbi. - Unde sunt? ntreba din nou maiorul Gassner. Max i raspunse: - Copiii sunt ng
ropati n cimitirul Saint Paul. Toata lumea din camera se ntoarse si se uita la el.
- Au murit la nastere, acum cinci ani, le explica el. - Ucigasule! urla din nou
Anna Gassner. S-au ntors si au vazut nebunia stralucindu-i n ochi. Capitolul 51 Z
URJCf I. 3oi, 4- decembrie, om 8 p.in. Noaptea rece de iarna se lasase peste ora
s, alungind amurgul. ncepuse sa ninga, o pulbere usoara batuta de vnt care acopere
a strazile. n cladirea firmei Roffe si F iii", luminile din birourile goale stral
uceau n ntuneric ca niste luni palide, , g albene. n biroul ei, Elizabeth lucra sin
gura, asteptndu-l peRhys sa se ntoarca de la Geneva , unde plecase la o ntlnire de a
faceri. Ar fi-vrut ca el sa vina mai repede. Toat a lumea plecase de mult timp d
in cladire. Nu si-i putea scoate din cap pe Walthe r si pe Anna. si aminti de Wal
ther, asa cum l vazuse prima data, un tnar frumos, fo arte ndragostit de Anna. Sau
doar prefacndu-se. i venea greu sa creada ca Walther e ra raspunzator pentru toate
acele accidente groaznice. Biata Anna, se gndi Elizab eth. ncercase de mai multe
ori sa-i telefoneze, dar nimeni nu raspunsese la apelu rile ei. Va pleca la Berl
in, ca sa o ajute, att ct va putea. Telefonul suna si, o sperie. l ridica. Era Alee
, iar Elizabeth se bucura auzindu-i vocea. - Ai auzit despre Walther? ntreba Alee
. - Da. E oribil. Nu-mi vine sa cred, - Sa nu crezi, Elizabeth. Ei i se paru ca
nu aude bine. - Poftim? - Sa nu crezi, Walther nu este vinovat. - Politia a spus
... - Au facut o greseala. Walther a fost prima persoana pe care Sam si cu mine
l-am verificat. Nu era implicat. Nu este cel pe care l cautam. Elizabeth facu och
ii mari, simtindu-se confuza. Nu este cel pe care l cautam. Spu se: - Nu... nu nte
leg despre ce vorbesti. Alee continua ezitnd: - E ciudat ca-ti spun la telefon, E
lizabeth, dar n-am avut nici o sansa sa vorbe sc cu tine ntre patru ochi. - Sa-mi
vorbesti despre ce? ntreba Elizabet. - n ultimul an, spuse Alee, cineva sabota co
mpania. A fost o explozie la fabrica din America de Sud, s-au furat brevete, med
icamente periculoase au fost eticheta te gresit. Nu e acum timp ca sa ti le expl
ic pe toate. M-am dus la Sam si i-am s ugerat sa ceara unei agentii sa investigh
eze cine se afla n spatele acestor accid ente. Ne-am nteles sa nu discutam cu nime
ni despre asta. Pentru Elizabeth, pamntul se oprise n loc si timpul nghetase. Un se
ntiment ametitor de deja vu i bloca mintea. Cuvintele lui Alee veneau din telefon
dar ea auzea vo cea lui Rhys. Rhys i spunea: cineva sabota compania. Era ceva fo
arte inteligent, n ct parea o serie de accidente. Dar am vazut un anumit tipar. M-
am dus la Sam si a m hotart sa angajam o agentie sa investigheze. Vocea lui Alee
continua: - Cnd au terminat raportul, Sam l-a luat cu el la Chamonix. Am discutat
despre el la telefon. Elizabeth auzea vocea lui Rhys: Sam m-a rugat sa vin la C
hamonix, ca sa discut c u el... Ne-am hotart sa ramna ntre noi doi pna cnd vom afla c
ine este raspunzator de tot ce se ntmpla. Brusc, Elizabeth nu mai putea respira. Cn
d vorbi, se stradui ca vocea sa-i sune ct mai normal. - Alee, cine... cine mai st
ia de raport n afara de tine si Sam? - Nimeni. Tocmai asta e. Dupa cum mi-a spus
Sam, raportul arata ca indiferent c ine este vinovat, nu poate fi dect din cadrul
conducerii companiei. Din conducerea companiei. Iar Rhys nu-i spusese nimic des
pre vizita lui la Chamo
nix, pna cnd comisarul nu adusese vorba despre ea. ntreba ncet, siiindu-se sa pronun
te cuvintele: - I-ar fi spus Sam lui Rhys despre raport? - Nu. De ce? Nu exista
dect un mijloc prin care Rhys ar fi putut afla ce este n raport. Furndu-l . Plecase
la Chamonix doar pentru un singur scop. Sa-l ucida pe Sam. Elizabeth n u mai au
zi ce-i spunea Alee. Urechile i tiuiau. Scapa receptorul din mna, capul i se nvrtea
si se lupta cu groaza care punea stapnire pe ea. Mintea i devenise o serie de imag
ini tulburi, haotice. Cnd avusese accidentul de masina, lasase un mesaj p entru R
hys, ca va pleca n Sardinia. n noaptea cnd ascensorul se prabusise, Rhys nu venise
la ntlnirea consiliului de conducere, dar aparuse mai trziu, cnd ea si Kate l ucrau
singure. M-am gndit sa va dau o mna de ajutor. Si apoi, nu peste multa vreme pleca
se din cladire. Sau nu plecase? ntreg corpul i tremura. Nu putea fi dect o gr eseal
a cumplita. Nu Rhys. Nu! Un tipat al mintii ei. Elizabeth se ridica de la biroul
ei si, cu picioarele tremurnd, trecu prin usa de legatura n biroul lui Rhys. n ncap
ere era ntuneric. Aprinse luminile si privi nesig ura n jur, nestiind nici ea ce a
nume cauta. Nu vroia sa scotoceasca dupa dovezi a le vinovatiei lui Hhys, vroia
sa gaseasca dovezi ale inocentei lui. Nu suporta gn dul ca omul pe care l iubea, b
arbatul care o tinuse n brate si facuse dragoste cu ea, era un criminal cu snge re
ce. Pe biroul lui Rhys era o agenda. Elizabeth o deschise, ntorcnd paginile pna n se
ptem brie, n sfrsitul de saptamna, cnd avusese loc accidentul de masina. Pe calendar
era marcat Nairobi. Va trebui sa-i controleze pasaportul sa vada daca, ntr-adeva
r, pl ecase acolo. ncepu sa caute prin birou dupa pasaport, simtindu-se vinovata,
stiin d ca ntr-un fel trebuia sa existe o explicatie. Sertarul de jos al biroulu
i lui Rhys era ncuiat. Elizabeth ezita. Stia ca nu are nici un drept sa cotrobaie
printre lucrurile lui. Era o violare a ncrederii, trec erea unor granite interzi
se, de unde nu se mai putea ntoarce. Rhys va afla si ea va trebui sa-i explice de
ce o facuse. Apuca un cutitas de scrisori de pe birou si sparse ncuietoarea, mpra
stiind aschii de lemn pe jos. n sertar se aflau nsemnari si memorii. Le ridica. Ma
i era o scrisoare adresata lui Rhys, cu scrisul unei femei. Pe timbru se vedea c
a fusese trimisa cu cteva zile n urma de la Paris. Elizabeth ezita o clipa, apoi o
deschise. Scrisoarea era de l a Hlne. Cheri, am ncercat sa-ti telefonez. Trebuie s
a ne ntlnim ct mai urgent ca sa ne facem planurile...". Elizabeth nu termina de cit
it scrisoarea. - Se uita cu o privire fixa la raportul furat care era n sertar. D
OMNULUI SAM ROFFE CONFIDENTIAL EXEMPLAR UNIC Simti cum camera se nvrte si se apuca
strns de marginea biroului. Ramase asa mult t imp, cu ochii nchisi, asteptnd sa-i
treaca ameteala. Ucigasul ei avea o fata acum. Si era fata sotului ei. Linistea
fu ntrerupta de sunetul telefonului. Lui Elizabeth i trebui mult timp ca sa-si dea
seama de unde vine zgomotul. ncet, se ntoarse n biroul ei. Ridica recepto rul. Era
paznicul din hol, care i spunea vesel: - Am vrut sa vad daca mai sunteti n cladir
e, doamna Williams. Domnul Williams toc mai urca la dumneavoastra. Ca sa puna la
cale un nou accident! Viata ei era tot ce mai ramasese ntre el si controlul comp
aniei. Nu putea da ochi i cu el, nu putea sa se prefaca ca totul este n regula. n
clipa n care ar fi vazuto si-ar fi dat seama. Trebuia sa scape. Intrnd n panica, El
izabeth si apuca rapid p oseta si paltonul si iesi din birou. Se opri. Uitase cev
a, Pasaportul! Trebuia s a plece ct mai departe de Rhys, undeva unde sa nu o poat
a gasi. Se ntoarse grabita n birou, gasi pasaportul si o lua la fuga pe coridor, c
u inima zvcnindu-i n piept. Ascensorul privat arata ca cineva urca. Opt... noua...
zece... Elizabeth porni n fuga pe scari, alegnd sa-si salveze viata. Capitolul 52
ntre Civitavecchia si Sardinia circula un feribot care transporta pasageri si au
t omobile! Elizabeth urca la bord ntr-o masina nchiriata, pierzndu-se printre celel
al te masini. Aeroporturile aveau liste cu pasagerii, dar acest vapor urias era
ano nim. Elizabeth era unul dintre sutele de pasageri care calatoreau spre Sardi
nia,
pentru o scurta vacanta. Era sigura ca nu o urmarise nimeni si totusi era cupri
nsa de o frica inexplicabila. Rhys ajunsese prea departe, pentru ca sa mai poata
fi oprit. Ea era singura care l putea demasca. Iar el va trebui sa scape de ea.
Cnd Elizabeth fugise din cladire, nca nu stia ncotro se ndrepta. Stia doar ca va tre
bui sa disparadin Zurich si sa se ascunda undeva, ca nu va fi n siguranta, pna cnd
Rhys nu va fi prins. Sardinia. Primul loc care i trecu prin minte. nchiriase o ma
sina, se oprise la o cabina telefonica de pe soseaua care ducea n Italia si ncer
ca sa vorbeasca cu Alee. Nu era .acasa. i lasa un mesaj sa o sune n Sardinia. Nu r
eusise sa vorbeasca nici cu comisarul Hurnung si i lasa si lui un mesaj unde po a
te fi gasita. Va sta la vila din Sardinia. Dar de data asta, nu va fi singura. P
olitia va fi acolo ca s-o protejeze. Cnd feribotul ajunse la Olbia, Elizabeth des
coperi ca nu va fi necesar sa mearga la politie. O asteptau n ! persoana detectiv
ului Bruno Campagna, pe care l cunoscu se n biroul sefului politiei, Ferraro. Camp
agna a fost cel care o dusese sa vada Jeepuldupa accident. Acesta se grabi spre
masina lui Elizabeth si i spuse: - ncepeam sa ne facem probleme, doamnaWilliams. E
lizabeth l privi surprinsa. - Am primit un telefon de la politia din Elvetia, i ex
plica Campagna, cerndu-ne s a avem grija dedumneavoastra. Am urmarit toate aeropo
rturile si Vapoarele. Elizabeth se simti recunoscatoare. Se retrase de la volan
pe locul alaturat si na ltul 'efectiv urca la volan. - Unde ati dori sa asteptati
- la sediul politiei sau vila? - La vila, daca cineva ar putea sta cu mine. N-a
s vrea sa ramn singura! - Nu va faceti probleme, o linisti Campagna. Avem ordine
sa va pazim foarte bine . n noaptea aceasta voi ramne cu dumneavoastra si vom avea
nca o masina pe aleea di n fata vilei. Nimeni nu va ajunge n apropierea dumneavoa
stra. ncrederea pe care o degaja o facu pe Elizabeth sa se relaxeze. Campagna con
ducea repede si cu pricepere, trecnd prin strazile ntortocheate din Olbia, ndreptndu
-se sp re drumul de munte care ducea la Costa Smeralda. Fiecare loc pe lnga care
treceau i aducea aminte de Rhys. - Ati... ati primit ceva vesti despre sotul meu?
ntreba Elizabeth. Campagna i arunca o privire scurta, plina de mila, apoi si ntoars
e,ochii spre drum. - ncearca sa se ascunda, dar nu va ajunge departe. Se spera ca
pna dimineata va fi arestat. Elizabeth stia ca ar trebui sa se simta usurata, n s
chimb simti doar o durere cum plita. Rhys era cel despre care discutau, Rhys car
e era vnat ca un animal. Crease pentru ea acest cosmar ngrozitor si acum era prins
n propriul lui cosmar, ncercnd s a-si salveze viata, asa cum o obligase si pe ea s
a lupte! Si ct de mult crezuse n el! Se cutremura. Campagna ntreba: - Va este frig?
- Nu. Ma simt bine. Era bntuita de friguri. Un vnt cald trecu suiernd prin masina,
ncordndu-i nervii. Mai nti crezu ca e doar imaginatia ei, pna cnd Campagna spuse: - M
a tem ca va veni scirocco. Va fi o noapte plina. Elizabeth ntelegea la ce se r ef
era. Scirocco putea . nnebuni oamenii si animalele. Vntul cald venea din Sahara, f
ierbinte, uscat si c u fire de nisip, scotnd un sunet macabru, patrunzator, care
avea un efect sinistr u, de dezechilibrare a nervilor. Procentul de crime era nto
tdeauna mai ridicat n t impul scracco-ului, iar judecatorii erau mai toleranti cu
ucigasii. O ora mai trziu, din ntuneric, vila aparu n fata lor. Campagna o lua pe
alee, intra n sopronul gol si opri motorul. nconjura masina si i deschise usa lui E
lizabeth. - As vrea sa stati n spatele meu, doamna Williams, spuse el. E mai sigu
r asa. - Bine, replica Elizabeth. S-au ndreptat spre usa principala a vilei cufun
date n ntuneric. - Sunt sigur ca nu este aici, dar mai bine sa nu riscam, spuse Ca
mpagna. Dati-mi , va rog, cheile. Elizabeth i le ntinse. O mpinse usor de o parte
a usii, vr cheia si deschise usa cu o mna iar cu cealalta apuca revolverul. Intra s
i aprinse luminile. Imediat ntreg ul hol fu scaldat ntr-o lumina puternica.
- As vrea sa-mi aratati casa, spuse Campagna. Sa nu uitati nici o camera. O.K.?
Au nceput sa se plimbe prin casa si peste tot pe unde intrau Campagna aprindea lu
minile. Cauta prin toate dulapurile si colturile asigurndu-se ca ferestrele si u
s ile sunt bine nchise. Nu era nimeni altcineva n casa. Dupa ce s-au ntors n sufrage
ri a de la parter, Campagna spuse: - Daca nu aveti nimic mpotriva, as vrea sa sun
la politie. - Binenteles, spuse Elizabeth. l conduse n birou. Campagna ridica rece
ptorul si for ma un numar. Peste o clipa vorbea. - Detectivul Campagna. Suntem l
a vila. Voi ramne aici peste noapte. Puteti trimit e o patrula la capatul aleii.
Asculta un moment, apoi spuse n telefon: se simte b ine. Doar putin obosita. Sun
mai trziu. Puse receptorul jos. Elizabeth se aseza ntr-un fotoliu. Era ncordata si
nervoasa, nsa stia ca mine va fi si mai rau. Mult mai rau. Ea va fi n siguranta, da
r Rhys va fi mort sau n nchisoare . ntr-un fel, n ciuda a tot ce facuse, nu suporta
sa se gndeasca la asta. Campagna o studia ngrijorat. - Nu mi-ar strica o ceasca de
cafea, spuse el. Nu doriti si dumneavoastra? - Ba da. Ma duc sa o pregatesc, sp
use si dadu sa se ridice. - Ramneti aici, doamna Williams. Sotia mea spune ca fac
cea mai buna cafea din lu me. Elizabeth reusi sa zmbeasca. - Multumesc. Se aseza
la loc, recunoscatoare. Nu-si daduse seama ct de obosita era. Pentru pri ma data
, Elizabeth recunoscu n sinea ei ca pna si n timpul conversatiei cu Alee spe rase c
a e vorba de o greseala, ca exista o explicatie, ca Rhys era nevinovat. Ch iar s
i n timp ce fugea, se gndise ca Rhys n-ar fi putut face toate acele lucruri g roaz
nice, ca nu putea sa-l fi ucis pe tatal ei si apoi sa faca dragoste cu ea si sa n
cerce sa o ucida. Ar trebui sa fie un monstru. Asa ca pastrase n ea o mica fl aca
ra a sperantei. Se stinsese n clipa n care Campagna i spusese: ncearca sa se ascunda
, dar nu va ajunge departe. Se spera ca pna diminea ta va fi arestat". Nu mai sup
orta sa se gndeasca la toate astea, dar nu reusea sa se gndeasca la altc eva. De cn
d planuia Rhys sa preia compania? Probabil din clipa n care ntlnise fetita de cinci
sprezece ani, singura si necajita, ntr-un pension din Elvetia. Atunci se hotarse s
a-l pacaleasca pe Sam - prin fiica lui. Si ct de usor i-a fost. Cina la Maxim si
lungile discutii prietenesti de-a lungul anilor, si farmecul, of, acel incredibi
l farmec! Avusese foarte mare rabdare. Asteptase pna cnd ea devenise feme ie si ce
a mai mare ironie a soartei era ca nici macar nu-i facuse curte. Ea i fac use lui
. Ct de mult trebuie sa fi rs de ea. El si Hlne. Elizabeth se ntreba daca erau amndoi
implicati, se ntreba pe unde poate fi Rhys acum, si daca politia l va ucide daca l
va gasi. ncepu sa plnga fara sa se mai poata controla. - Doamna Williams... Campag
na era lnga ea cu o ceasca de cafea n mna. Beti asta. Va veti simti mai bine. - mi..
. mi pare rau, si ceru scuze Elizabet. De obicei nu ma port asa. - Cred ca va desc
urcati destul de bine, spuse Campagna, blnd. Elizabeth lua o nghititura de cafea.
Pusese ceva n ea. l privi si el zmbi. - Mi-am zis ca un strop de Scotch nu v-ar fac
e rau. Se aseza lnga ea tinndu-i comp anie n tacere, i era recunoscatoare. N-ar fi p
utut sa ramna singura. Nu pna n-ar fi aflat ce s-a ntmp lat cu Rhys, nu pna n-ar fi s
tiut daca mai traieste sau a murit. si terminacafeaua . Campagna si privi ceasul.
- Masina politiei va sosi aici ntr-o clipa. n ea vor fi doi oameni care vor face d
e paza toata noaptea. Eu voi ramne la parter. Ar fi bine daca v-ati culca si at i
ncerca sa dormiti. Elizabeth se nfiora. - N-as putea dormi. Dar, chiar n timp ce s
punea aceste cuvinte, corpul i fu strabatut de moleseala. Ca latoria lunga, terib
ila tensiune nervoasa n care traia de atta timp si spusera cuvn
tul. - Poate n-ar fi rau sa ma ntind putin, spuse ea. i venea greu sa pronunte cuv
intel e. Elizabeth era n pat luptndu-se cu somnul. Parca nu era cinstit ca ea sa d
oarma, n t imp ce Rhys era vnat. l vazu mpuscat pe o strada ntunecata si o trecura fi
ori. ncerca sa-si tina ochii deschisi, dar erau ca niste greutati si n clipa n care
se nchiser a, simti ca se scufunda, tot mai jos, ntr-o perna moale a inexistentei
. Mai trziu se trezi la auzul tipetelor. Capitolul 53 Elizabeth se ridica n pat cu
inima batndu-i salbatic, nestiind ce anume o trezise. Apoi auzi din nou. Un tipa
t ascutit, sinistru, care venea de undeva de afara, u n sunet facut de cineva n a
gonia mortii. Elizabeth se ridica si se mpiedica pna la fereastra si privi afara, n
noapte. Un peisaj parca pictat de Daumier, luminat de luna rece a iernii. Copac
ii erau negri si dezolanti, crengile le erau smulse de un vnt salbatic. Jos, n dep
artare, marea era un cazan n fierbere. Tipatul se auzi din nou. Si din nou. Si El
izabeth si dadu seama ce este. Rocile c are cntau. Scirocco-ul batea prin ele, facn
d acest zgomot patrunzator, care parea sa nu se mai opreasca. si acoperi urechile
cu minile, dar sunetul persista, Elizabeth porni spre usa dorm itorului si ramas
e surprinsa ca se simte att de slabita. Mintea i era ncetosata din cauza extenuarii
. Iesi pe coridorul de sus si porni n jos pe scari; Era ametita de parca fusese d
rogata. ncerca sa-l strige pe Campagna, dar nu avea voce. Contin ua sa coboare sc
arile, luptndu-se sa-si pastreze echilibrul. Striga putin mai tar e numele lui Ca
mpagna. Nu primi nici un raspuns. Elizabeth ajunse mpiedicndu-se n sufragerie. Nu e
ra acolo . Trecu dincamera n camera, tinndu-se de mobila ca sa nu cada. Detectivul
Campagna nu era n casa. Elizabeth era singura. Elizabeth ramase n holul de la int
rare, cu mintea confuza, fortndu-se sa gndeasca. Detectivul iesise sa vorbeasca cu
cei din masina de patrula. Binenteles, asta era explicatia. Se ndrepta spre usa d
e la intrare, o deschise si privi afara. Nimeni nu era n fata casei. Doar noaptea
neagra si vntul care urla. Speriata, Eliz abeth se ntoarse si intra n birou. Va te
lefona la politie si va afla ce s-a ntmplat. Ridica receptorul, dar nu se auzi nim
ic. Telefonul era scos din functie. n acea clipa s-au stins toate luminile. Capit
olul 54 La Londra, la spitalul Westminster, Vivian Nichols si reveni, n timp ce er
a dusa p e masa de operatii. Operatia dura opt ore. n ciuda a tot ce ncercasera, d
octorii n u au reusit prea multe, nu va mai putea merge niciodata. Se trezi ntr-o
durere cu mplita, soptind la nesfrsit numele lui Alee. Avea nevoie de el, avea n
evoie sa-l stie lnga ea, sa-i promita ca nca o mai iubeste. Personalul spitalului
nu l-a putut gasi pe Alee. La Zurich, n sala comunicatiilor de la politia judicia
ra, se primi un mesaj din A ustralia. Cel care cumparase filmul pentru compania
Roffe si Fiii" fusese gasit n Sydney. Murise de infarct cu trei zile n urma. Inter
polul nu reusise sa obtina ni ci un fel de informatii n legatura cu cumpararea pe
liculei. Asteptau instructiuni . La Berlin, Walther Gassner era asezat ntr-o sala
de asteptare a unui sanatoriu di ntr-o frumoasa suburbie a orasului. Era acolo,
nemiscat de aproape zece ore. Din cnd n cnd, o sora sau un asistent se opreau sa v
orbeasca cu el, oferindu-i de mncat sau de baut. Walther nu era atent la nimic di
n jurul sau. O astepta pe Anna a l ui. Va fi o lunga asteptare. La Olgiata, Simo
netta Palazzi asculta vocea unei femei la telefon. - Ma numesc Donatella Spolini
, spuse vocea. Nu ne-am ntlnit niciodata dar avem foa rte multe n comun. Va propun
sa ne ntlnim la prnz la Bolognese". n Piazza del Popolo. Sa zicem, mine la ora unu, e
bine asa? Simonetta avea aranjata o alta ntlnire pe mine, dar adora misterele. - V
oi veni, spuse ea. Cum va voi recunoaste? - Voi veni cu cei trei fii ai mei. La
vila ei de la Vesinet, Hlne Roffe-Martel citea biletul pe care l gasise pe camin
ul din sufragerie. Era de la Charles. O parasise, fugise de ea. Nu ma vei ; mai
vedea niciodata", scria pe bilet, Nu ncerca sa ma gasesti". Hlne l rupse n bucati. l v
vedea. La Roma, Max Hornung era la aeroportul Lec I nardo da Vinci. De doua ore
ncerca s a trimita un mesaj n Sardinia, dar din cauza furtunii sistemul de comuni
catii n u mai functiona. Max se ntoarse n biroul de zboruri pentru a vorbi din nou
cu mana gerul aeroportului. - Trebuie sa ajung n Sardinia, spuse Max. Credeti-ma
, e o problema de viata si mo arte. - Va cred, signore, i spuse managerul. Dar nu
va pot ajuta cu nimic. Sardinia e nc hisa. Aeroporturile sunt nchise. Nici macar
vapoarele nu mai circula. Nimic nu mai poate intra sau ie si din aceasta insula,
pna nu trece scirocco. - Si cnd va fi asta? ntreba Max. Manageru se ntoarse sa stud
ieze uriasa harta a vre mii de pe perete. - Se pare ca va mai tine cel putin nca
douasprezece ore. Elizabeth Roffe nu va mai fi n viata peste douasprezece ore. Ca
pitolul55 ntunericul era ostil, plin de dusmani invizibili care asteptau sa o lov
easca. Si acum Elizabeth si dadu seama ca este la cheremul lor. Campagna o aduses
e aici pen tru a fi ucisa. Era omul lui Rhys. Elizabeth si aminti explicatia lui
Max Hornung despre schimbarea Jeepului. Indiferent cine a facut-o, a fost ajutat
De cineva care cunostea insula. Si ct de convingator a fost Campagna. Urmaream t
oate aeropo rturile si vapoarele. Pentru ca Rhys stiuse ca va veni aici ca sa se
ascunda. Un de ati dori sa asteptati - la sediul politiei sau la vila? Campagna
nu avusese d eloc intentia sa o duca la politie. Si nici nu telefonase acolo. l
anuntase pe Rh ys. Suntem la vila. Elizabeth stia ca trebuie sa fuga, dar nu mai
avea putere. Se lupta sa-si tina o chii deschisi, iar bratele si picioarele si
le simtea grele. Brusc, si dadu seama de ce. i drogase cafeaua. Elizabeth se ntoars
e si se ndrepta spre bucatarie. Desch ise un dulap si cotrobai pna gasi ceea ce ca
uta. Lua o sticla de otet, varsa cteva picaturi ntr-un pahar de apa si se forta sa
-l bea. Imediat ncepu sa vomite n chiuv eta. Peste cteva minute se simtea mai bine,
dar era nca foarte slabita. Creierul r efuza sa-i functioneze. De parca toate ci
rcuitele s-ar fi ars, pregatindu-se pen tru ntunericul noptii. - Nu, si spuse ea c
u salbaticie. Nu vei muri asa. Vei lupta. Vor trebui sa te uci da. Vorbi tare ca
sa se auda. - Rhys, vino si omoara-ma, dar vocea nu-i era dect o soapta. Se ntoar
se si porni spre hol cautndu-si drumul n instinct. Se opri lnga portretul lu i Samu
el, n timp ce afara vntul straniu gemea lovindu-se de casa, strignd la ea, rznd de ea
, amenintnd-o. Ramase asa, singura n ntuneric, ncercnd sa aleaga ntre erorile di n jur
ul ei. Putea sa iasa afara, n necunoscut si sa ncerce sa scape de Rhys sau pu tea
ramne aici si sa lupte cu el. Dar cum? Mintea parca vroia sa-i spuna ceva, dar er
a nca ametita de drog. Nu se putea conc entra. Ceva n egatura cu un accident, si am
inti si spuse tare. - Trebuie sa arate ca un accident. Elizabeth, trebuie sa-l o
presti. Vorbise Samuel? Sau auzise cuvintele n mintea ei ? - Nu pot. E prea trziu.
Ochii i se nchideau si fata i era lipita de tabloul rece. Ar fi att de bine sa poa
t a dormi. Dar era ceva ce trebuia sa faca. ncerca sa-si aminteasca ce anume, dar
i tot scapa. Nu lasa ca lucrurile sa arate ca un accident. Fa sa arate ca o crim
a. Atunci, c ompania nu-i va apartine niciodata. Elizabeth ntelese ce avea de fac
ut. Intra n birou. Ramase acolo un moment, apoi lu a n mna o lampa de birou si o ar
unca n oglinda. Auzi cum se sfarma amndoua. Ridica u n scaun mic si l lovi de peret
e pna cnd crapa. Se ndrepta spre rafturile cu carti si ncepu sa rupa pagini si foi mpr
astiindu-le prin camera. Rupse firul telefonului ca re oricum, nu mai functiona.
Sa vedem ce va explica Rhys politiei, se gndi ea. Nu
se va lasa ucisa att de usor. Un vnt puternic trecu brusc prin camera ridicnd hrtiil
e de jos, apoi disparu. Eliza beth si dadu imediat seama ce se ntmplase. Nu mai era
singura n casa. La aeroportul Leonardo da Vinci, lnga zona unde se ncarcau bagajel
e, comisarul Max Hornung urmarea cum aterizeaza un elicopter. Pna ce pilotul desc
hise usa, Max er a deja lnga el. - Ma puteti duce pna n Sardinia? Pilotul se holba
la el. - Ce se ntmpla? Tocmai am dus pe cineva acolo. E o furtuna ngrozitoare. - Ma
duceti? - O sa va coste triplu. Max nu ezita. Se urca imediat n elicopter. n timp
ce decolau, Max se ntoarse spre p ilot si ntreba: - Cine a fost pasagerul pe care
l-ati dus n Sardinia? - Se numea Williams. ntunericul devenise aliatul lui Elizab
eth ascunznd-ode ucigas. Acum era prea trziu sa fuga. Trebuia sa si gaseasca un lo
c unde sa se ascunda. Urca la etaj, punnd di stanta ntre ea si Rhys. n capul scaril
or ezita, apoi se ntoarse spre dormitorul lui Sam. Ceva sari la ea din ntuneric si
aproape tipa, dar nu era dect umbra unui cop ac batut de vntul care se misca la f
ereastra. Inima i batea att de tare nct Elizabeth era sigura ca Rhys o aude de jos. n
trzie-l, i spunea mintea. Dar cum? si simtea capul greu. Totul era estompat. Gndeste
-te! si zise ea. Ce ar fi facut batrnul Samuel? Se duse la dormitorul de la capat
u l coridorului, lua cheia din usa ' si o ncuie pe dinafara. Apoi ncuie si celelal
te usi, ! porti ale ghetoului din Cracovia, si Elizabeth nu stiaprea bine de ce
fa ce asa ceva. apoi si aminti ca l ucisese pe Aram si ca ei nu trebuie-sa o prind
a. Vazu fascicolul de lumina al unei lanterne urcnd ncet pe scari si tresari. Rhys
v enea dupa ea. Elizabeth ncepu sa urce scarile ce duceau la camera din turn si
la jumatatea drumului genunchii i-au cedat. Aluneca jos si restul drumului se tr n
min i. Ajunse n capul scarilor si se chinui sa stea n picioare. Deschise usa de la
cam era din turn si intra. Usa, spuse Samuel. ncuie usa. Elizabeth ncuie usa, nsa s
tia ca asta nu-l va mpiedica pe Rhys sa intre. Cel putin va trebui sa sparga usa,
se gndi ea. O noua violenta pe care va trebui sa o expli ce. Moartea ei va arata
a crima, mpinse mobilele spre usa, miscndu-se ncet, de parc a ntunericul ar fi fost
o mare apasare care o tragea n jos. mpinse o masa, apoi un dulap, construindu-si
o jalnica fortareata mpotriva mortii. De la etajul de dedes upt auzi o trosnitura
si peste cteva momente alta, apoi nca una. Rhys spargea usil e dormitoarelor, cau
tnd-o. Semne de violenta, urme pentru politie. l pacalise asa cum o pacalise si el
. Dar ceva o deranja. Daca Rhys voia ca totul sa arate ca un accident, de ce spa
rgea usile? Se apropie de balcon si privi pe geam, ascultnd cn tecul nebun al vntul
ui, plngndu-i moartea. Dincolo de balcon era doar o prapastie pn a la marea nspumata
. Nu exista scapare din aceasta camera. Rhys va trebui sa aj unga aici pentru a
pune mna pe ea. Elizabeth cauta prin jur dupa o urma, dar nimi c nu-i putea folos
i, si astepta ucigasul n ntuneric. Ce mai astepta Rhys? De ce nu spargea usa? Sa i
sparga usa. Ceva nu era n regula. Chiar daca i valua corpul de a ici si-l va duce n
alta parte, Rhys nu va putea explica violenta din casa, oglin da, usile. Elizab
eth ncerca sa se puna n locul lui Rhys, sa nteleaga ce plan ar putea avea car e sa
explice tot ce s-a ntmplat, fara ca politia sa-l suspecteze de crima. Nu exis ta d
ect o singura modalitate. Si chiar n timp ce se gndea, Elizabeth simti mirosul fumu
lui. Capitolul 56 Din elicopter Max vedea coasta Sardiniei nvaluita ntr-un nor den
s de vrtejuri de pr af rosu. Pilotul striga la el peste zgomotul motorului: - Fur
tuna e si mai puternica. Nu stiu daca voi putea ateriza. - Trebuie, tipa Max. ia
-o spre Porto Cervo. Pilotul se ntoarse sa-l priveasca pe Max. - Asta-i n vrful afu
risitului de munte! - Stiu, spuse Max. Poti sa o faci?
- Sansele noastre sunt de saptezeci la treizeci. - Pentru? - mpotriva. Fumul se s
trecura n camera pe sub usa, urcnd de jos prin scndurile de la podea si u n nou sun
et se adauga tipatului ascutit al vntului. Suieratul flacarilor. Acum El izabeth
stia, gasise raspunsul, dar era prea trziu ca sa-si salveze viata. Era pr insa n c
apcana. Binenteles, nu mai conta ca usile, oglinzile, mobila au fost spart e, pen
tru ca peste cteva minute nu va mai ramne nimic din casa. Totul va fi distru s de
foc, asa cum fusese distrus si laboratorul lui Emil Joeppli, iar Rhys va av ea u
n astfel de alibi nct nimeni nu-l va putea acuza. O nvinsese. i nvinsese pe toti. Fum
ul patrundea tot mai puternic n camera -galben, necator, facnd-o pe Elizabeth sa se
sufoce. Vazu cum flacarile ncep sa mngie canatul usii, caldura venind tot mai a pr
oape de ea. Furia i dadu putere sa se miste. Prin fumul orbitor si cauta drumul sp
re usile balconului. Le deschise si pasi pe balcon. n clipa n care usile s-au desc
his, flacarile din coridor au patruns n camer a aruncndu-se asupra peretilor. Eliz
abeth statea pe balcon, inspirnd lacoma aerul proaspat, iarvntul se repezea asupra
ei. Privi n jos. Balconul se proiecta n afara pe peretele cladirii, o mica insula
atrnnd deasupra unui abis. Nu exista speranta, nu exista scapare. Doar daca... El
izabeth privi n sus spre acoperisul nclinat de deasupra ei. Daca ar putea sa ajung
a pe acoperis si pe urma de cealalta parte a casei care nu ardea n ca, ar putea a
vea o sansa. si ntinse bratele n sus, ct de mult putu, dar nu reusi sa ajunga la str
easina acoperisului. Flacarile veneau mai aproape, nconjurnd camera. Exista doar o
mica sansa. Elizabeth nu avea ce pierde. Se forta sa intre n camer a luminata de
flacari si plina de fum, tinndu-si mna la gura. Apuca scaunul din sp atele biroul
ui tatalui ei si l tr pe balcon. Luptndu-se sa-si pastreze echilibrul, p ozitiona sc
aunul si se ridica pe el. Degetele ei ajungeau acum la acoperis, dar nu gaseau n
imic de care sa se prinda. Scotoci orbeste, fara sens, cautnd ceva de care sa se
agate. nauntru flacarile ajunsesera la draperii si dansau prin toata camera, atacn
d carti le, covorul, mobila, ndreptndu-se spre balcon. Brusc, degetele lui Elizabe
th au ga sit o tigla iesita n afara. Bratele i erau de plumb; nu era sigura ca se
va putea ridica. ncepu sa se traga n sus, iar scaunul aluneca ncet pe sub ea. Cu to
ata puter ea care i mai ramasese, se trase n sus si ramase acolo. Urca pe peretii
ghetoului luptndu-se sa ramna n viata. Continua sa se traga si sa nainteze ncet pna cnd
se trezi pe acoperisul nclinat, respirnd greu. Se forta sa se miste, ct mai ncet n s
us, cu cor pul presat de acoperisul nclinat, constienta ca o singura alunecare o
va trimite n abisul de sub ea. Ajunse n vrful acoperisului si se opri ca sa-si trag
a rasuflare a si sa stabileasca unde se afla. Balconul de care tocmai scapase er
a n flacari a cum. Nu se mai putea ntoarce napoi. Privind n jos spre cealalta parte
a casei, Elizabeth vazu balconul unuia dintre d ormitoare. Acolo flacarile nca nu
ajunsesera. Dar Elizabeth nu stia daca va fi c apabila sa ajunga pna acolo. Acop
erisul se nclina abrupt, tiglele nu erau bine fix ate si vntul se napustea asupra
ei. Daca va aluneca, nimic nu o va mai putea op ri. Ramase pe loc, nghetata, temnd
u-se sa ncerce. Si atunci, ca printr-un miracol, cineva aparu la acel balcon, si
era Alee, care privea n sus, strignd calm: - Poti sa o faci, fata draga. O nimica t
oata. Iar inima lui Elizabeth zvcni de fe ricire. - ia-o ncet, o sfatui Alee. Doar
cte un pas. Nu-ti fie teama. Iar Elizabeth porni n jos spre el, alunecnd ncet, cent
imetru cu centimetru, nelasnd o tigla din mna pna nu apuca alta. Parca nu se termin
a. Tot timpul auzea vocea lui Alee, ncurajnd-o, chemnd-o. Aproape ajunse, la doi pa
si de balcon. O tigla se desp rinse si ea ncepu sa alunece n jos. - Tine-te, strig
a Alee. Elizabeth gasi o alta tigla si se tinu cu disperare de ea. Ajunse la cap
atul aco perisului, sub ea nu era dect un spatiu infinit. Va trebui sa se arunce
pe - balc onul pe care era Alee. Daca gresea... Alee o privea, plin de ncredere.
- Nu privi n jos, spuse el. nchide ochii si lasa-ten jos. Te voi prinde.
ncerca. Respira adnc o data, apoi nca o data. Stia ca va trebui sa lase tigla din mn
a si totusi nu ndraznea. Degetele ei nghetasera. - Acum! striga Alee si Elizabeth
se lasa sa cada simtind cum aluneca n spatiu, ap oi brusc, fu prinsa de bratele
lui Alee care o trasera spre siguranta balconului . nchise ochii usurata. - Bravo
! spuse Alee. Si Elizabeth simti la cap teava pist olului. Pilotul elicopterului
zbura deasupra insulei ct de jos ndraznea, plutind deasupra crestelor copacilor, n
cercnd sa evite rafalele de vnt. Chiar si la acea altitudine, vehementa furtunii e
ra periculoasa. n fata, pilotul vazu vrful muntelui. Max l vaz u n acelasi timp. - U
ite-I, striga Max. Pot sa vad si vila. Dar mai vedea si altceva care-i ngheta snge
le n vene. - E n flacari. Pe balcon, Elizabeth auzi zgomotul elicopterului si ridi
ca privirea. Alee nu-l b aga n seama. O urmarea pe Elizabeth cu ochii ndurerati. -
Pentru Vivian. A trebuit sa o fac pentru Vivian. ntelegi, nu-i asa? Trebuiau sa
te gaseasca n flacari. Elizabeth nu-l auzea. Nu se gndea dect ca Nu e Rhys. Nu e Rh
ys". Tot timpul Alee o pacalise. Alee l ucisese pe tatal ei si ncercase sa o ucida
si pe ea. Furase rapor tul si l acuzase pe Rhys. O speriase ca sa fuga de Rhys p
entru ca stia ca va veni aici. Elicopterul disparuse din vedere n spatele unor co
paci. Alee spuse: - nchide ochii, Elizabeth. - Nu, striga ea salbatic. Vocea lui
Rhys se auzi dintr-odata venind de jos. - Arunca arma, Alee. Amndoi s-au ntors sa
priveasca jos, iar pe pajiste, n lumina flacarilor, i-au vazut pe Rhys si pe insp
ectorul Ferraro si o multime de politisti narmati cu mitralier e. - S-a terminat,
Alee, striga Rhys. Da-i drumul! Unul dintre politisti care avea o arma telescop
ica spuse: - Nu pot trage n el daca ea nu se misca. Misca-te" se ruga n gnd Rhys. P
entru Dumnezeu, misca-te". Din spatele copacilor aparu Max Hornung alergnd spre R
hys. S e opri vaznd tabloul de deasupra. Rhys i spuse ; - Am primit mesajul. Am aj
uns prea trziu. Priveau tinta amndoi la cele doua figuri de pe balcon, papusi lumi
nate din spate de flacarile careardeau cealalta parte a vilei. Vntul biciuia casa
transformnd-o n tr-o torta imensa, luminnd muntele din apropiere, facnd din noapte
un infern. Elizabeth privi chipul lui Alee si acesta era o masca a mortii, privi
nd n jur cu ochii goi. Se retrase de lnga ea spre usa balconului. Jos politistul s
puse: - L-am prins si si ridica arma. Trase o data. Alee se clatina, apoi disparu
pe usa balconului. Elizabeth ramase singura pe balcon. Striga: - Rhys! Dar el a
lerga deja spre ea. Apoi totul se petrecu ca ntr-un caleidoscop care se misca rep
ede. Rhys o ridica n brate si o duse jos n siguranta, iar ea se agata de el, parca
neputnd sa-l tina de stul de aproape de ea. O aseza pe iarba, tinnd-o strns la pie
ptul lui, soptindu-i: - Te iubesc, Liz. Te iubesc, draga mea. i asculta vocea mngin
d-o. Nu putea vorbi. l privi n ochi si vazu toata dragostea si s uferinta din lume
si erau att de multe cele pe care vroia sa i le spuna. Se simte a vinovata din c
auza banuielilor ei. Nu-i va ajunge tot restul vietii ca sa-l iubeasca ndeajuns.
Era prea obosita ca sa se gndeasca la asta, la tot ce se ntmplase. De parca toate s
e petrecusera cu altcineva, ntr-un alt loc, ntr-un alt timp. Singurul lucru impor
tant era ca ea si Rhys erau mpreuna. Simti bratele lui putern
ice n jurul ei, unde vor ramne pentru totdeauna. Capitolul 57 Pasea spre un colt i
ncandescent al iadului. Fumul era tot mai gros, umplnd camer a de himere care dan
sau n fata lui. Focul sari la Alee dezmierdndu-i parul, iar tr osnetul flacarilor
deveni vocea lui Vivian, chemndu-l spre ea cu un irezistibil cn tec de sirena. si n
lumina stralucitoare, Alee o vazu. Era ntinsa n pat, cu frumosul ei corp dezgo li
t si avea doar o funda rosie n jurul gtului, aceeasi funda pe care o purtase cnd el
facuse prima data dragoste cu ea. i pronunta numele cu voce senzuala. n tot ace s
t timp ea l dorise doar pe el, nu pe ceilalti. Alee se apropie si ea sopti: - Tu
esti singurul pe care l-am iubit. Iar Alee o crezu. Fusese obligat sa o pedepsea
sca. Dar o facuse inteligent - alt ele platisera pentru pacatele ei. Lucrurile ng
rozitoare pe care le nfaptuise au f ost doar pentru ea. Venind mai aproape, o auz
i pe Vivian soptind din nou: - Tu esti singurul pe care l-am iubit. Alee stia ca
este adevarat. ntinse minile spre el si Alee se prabusi lnga ea. O mbratisa si deve
nira un singur t rup. Era n ea, era ea. Si de data asta era capabil sa o satisfac
a. Simti o placer e att de mare, nct ajunse o insuportabila durere a splendorii. Ca
ldura corpului ei l mistuia si el ', privi minunndu-se cum funda rosie de la gt se
; preschimba ntr-o limba de foc. n clipa urmatoare o grinda aprinsa cazu peste el,
transformndu-l ntrun rug n flacari. Alee muri ca si celelalte fete. n plin extaz. S
FRSIT