ISTORIC ACCES ZONA- METROU

n mai 1991, se d n exploatare staia Antilopa, nume dat dup fabrica de nclminte din
acea zon, actuala Pantelimon, i segmentul dintre Republica i Antilopa, care deocamdat
are un singur fir. La sfritul anului 1992, se d n exploatare staia Basarab 1, construit
ntre staia Crngasi i staia Gara de Nord, ambele purtnd numele grilor pe care le
deservesc.
BULEVARDUL 1 DECEMBRIE 1918
Numit dupa Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezint Ziua Naional a Romniei celebrat
anual ca zi naional din 1990. Srbtoarea comemoreaz Adunarea de la Alba Iulia i
unirea provinciilor Transilvania, Banat, Criana, Maramure i Stmar cu Regatul Romniei.
CARTIERUL PANTELIMON
Pantelimon este un cartier situat n partea de est a Bucuretiului, n Sectorul 2.
Cartierul Pantelimon este numit dup artera sa principal, care i trage numele de la
oraul nvecinat Pantelimon, la rndul lui denumit dup sfntul Pantelimon, patronul unei
foste mnstiri aflate acolo. Principalul obiectiv din cartier este National Arena cel mai
mare stadion de fotbal din Romnia.
Cartierul s-a extins peste teritoriul fostei comune Pantelimon-Dobroeti, nghiind n
ntregime satul Mrcua, care aparinuse acestei comune. n satul Mrcua se afl fosta
mnstire Mrcua, care avea un azil psihiatric, devenit n perioada comunist Spitalul de
Recuperare a forei de munc. La spitalul Mrcua a fost internat Mihai Eminescu.
[1]






PARCUL TITAN
Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut i ca Parcul Titan sau Parcul IOR) este un parc din Bucureti, din
Sectorul 3. Acronimul unuia dintre numele alternative ale parcului, IOR, provine de la numele fabricii
ntreprinderea Optic Romn, aflat n vecintate.
Parcul IOR actualmente Parcul Alexandru Ioan Cuza este situat n partea central-estic a
Bucuretiului, n sectorul 3, n perimetrul delimitat de strzile Camil Ressu, Liviu Rebreanu,
Cmpia Libertii, C-tin Brncui, Baba Novac i Nicolae Grigorescu. Este locul de recreere
pentru locuitorii cartierelor Titan, Dristor.
Cu o suprafa de aproximativ 85 Ha, este unul dintre cele mai mari parcuri din Bucureti.
Amenajarea parcului a nceput n 1965 i s-a terminat cinci ani mai trziu. nainte de amenajare,
seciunea dinspre Str.Baba Novac purta denumirea de "Reconstrucii", iar sectorul dinspre
Bd.Camil Ressu (fost Ion ulea) se chema "Flax".
n acest parc se afl Biserica "Pogorrea Sfntului Duh" construit din lemn n stil maramurean
nt5.

PARCUL STICLARIEI
Fostul Parc al Sticlriei (Sticlrie/Sticlarilor) este un caz deja clasic n peisajul Bucuretilor, n
care un teren aproape imposibil de utilizat n scopuri imobiliare este transformat n spaiu verde.
Conform povestirilor localnicilor mai btrni din cartierul vecin Pantelimon, Parcul Sticlarilor a
fost amenajat n interiorul fostei exploatri de nisip (siliciu) care a aprovizionat n trecut fabrica
de sticl din imediata vecintate, Stiteh. Exploatarea a fost declarat nchis atunci cnd
spturile (de aproximativ 10 metri adncime) au ajuns la pnza freatic. Aducerea la zi a
stratului acvifer s-a concretizat mai apoi n micul lac din partea central a parcului, care
nconjoar i o mic insul, alimentat practic din izvoare naturale.

Dac la nivelul anului 2008, podul de acces pe insul era dotat cu frumoasele balustrade roii,
astzi accesul se prezint anost i chiar periculos. Tot pe calea fierului vechi au mers cel mai
probabil i cele cteva bncue din poiana aflat n vestul parcului. Singurul contact al Parcului
Sticlarilor cu restul domeniului public latura estic de la Strada Ion ahighian este definit de
un gard simplu din grilaj metalic.




mprejurimile Parcului Sticlarilor se constituie n cea mai mare parte din spaii industriale (ntre
care unul abandonat chiar fabrica de sticl), n timp ce pe partea nord-estic avem Spitalul
Malaxa, ai crui pacieni obinuiau odat s se recreeze n aceast oaz intim de verdea.
Parcul Sticlarilor a fost total ocolit de campania de reabilitare din ultimii ani a spaiilor verzi din
Sectorul 2 al capitalei, semn c acesta ar putea face parte dintr-o proprietate privat.
re anii 1994-1996.
PARCUL MORARILOR
Este cel mai mare parc din cuprinsul cartierului Pantelimon, o oaz de verdea ntr-o mare de
blocuri gri. Aproximativ n centrul parcului este un lac, LACUL MORARILOR, strbtut de un
pod acoperit cu piatr cubic.
Un prcule cochet, plin de flori n cele trei anotimpuri fr zpad, cu locuri de joac pentru
copii, cu mese pentru table, ah i alte jocuri, cu o zon special pentru cini, spaiu amenajat cu
aparate pentru sport i nelipsitele chiocuri cu dulciuri i alte minuni atractive pentru copii. Din
pcate accesul cu bicicleta este interzis n acest parc. Din noiembrie 2013 a fost dat n
folosin fntna cu numele Sfntul Nicolae apa din aceast fntn este potabil i vine dintr-
un pu de la 208 m adncime. Mai este una asemntoare n Parcul Bucur Obor.



























ZONA FAUR
SC Faur SA reprezinta un ansamblu industrial aflat la periferia estica a Capitalei, specializat in
realizarea si repararea de material rulant (totalitatea vehiculelor care traverseaza o cale ferata,
vagoane, locomotive etc).


In trecut, platforma s-a numit Malaxa sau 23 august. 20.000 de angajati trudeau acolo
inainte de Revolutie, iar in martie 2010, numarul angajatilor a ajuns la doar 400, potrivit
unorsurse documentare.

Adresa Faurului este B-dul Basarabia, nr. 256, sector 3. Uzinele se afla in vecinatatea
statiei de metrou Republica. Ansamblul de cladiri ocupa 90 de hectare.
-Aici gasim diverse firme, laboratoare, hale, cladiri de serviciu, locuinte samd; doar
o parte din ele sunt functionale. De asemenea, unele imobile au fost renovate recent.

Istoria uzinelor este legata de industriasul roman de origine greaca Nicolae Malaxa, care a
dezvoltat incepand cu anii 1920 atelierele de reparare si productie de locomotive.
In 1921, el a achizitionat un teren la marginea Bucurestiului, unde construieste un atelier
de reparatii pentru locomotive, care ii poarta numele. In 1928, se construieste prima
locomotiva Malaxa, iar in urmatorii cinci ani, alte 100 de locomotive. Incepand cu anii
treizeci, Malaxa inaugureaza si alte proiecte, precum uzina de tevi Republica.



Uzina Republica, 180 de hectare si 200.000 tone de tevi pe an

Capacitatea fabricii era de 200.000 tone tevi pe an, cea mai mare din tara. In urma cu 10
ani, uzina a fost vanduta de catre APAPS unor firme rusesti. Cumparatorii au promis ca vor
investi 4,7 milioane euro in urmatorii 3 ani. In noiembrie 2003, angajatii l-au sechestrat pe
reprezentantul firmelor care au cumparat uzina, cerand plata salariilor restante. Cei 1.000
de angajati ai uzinei de tevi aveau de primit salarii restante de 30 milioane lei. In 22
noiembrie 2003, APAS a hotarat anularea contractului de vanzare-cumparare, in urma
nerespectarii obligatiilor contractuale de catre cumparator. In noiembrie 2008, firma
indiana Maharashtra Seamless a castigat licitatia pentru vanzarea utilajelor liniei de
fabricatie a tevilor petroliere a uzinei Republica, aflata in faliment, la pretul de pornire de
6,21 milioane euro. Utilajele au ajuns la o unitate de productie in India. Ele au contribuit la
majorarea capacitatii de productie a Maharashtra Seamless.

Ansamblul de cladiri ce compun uzinele Malaxa a fost realizat de arhitectul Horia
Creanga in stil modernist. Tot el a realizat si arhitectura uzinei Republica.



Malaxa, sub regimul comunist si in modernitate

Dupa venirea la putere a comunistilor in Romania, uzinele au ramas pentru un timp sub
controlul lui Malaxa, deoarece a acordat sprijin financiar partidului socialistilor. Malaxa a
emigrat in SUA la finele anilor 40. In anii 60, ansamblului Malaxa i s-au adaugat cladiri
noi si a fost redenumit 23 august. Dupa caderea lui Ceausescu, uzinele au primit
denumirea de astazi: Faur.


Nicolae Malaxa, "inger si demon" industrial

Malaxa s-a nascut la 23 decembrie 1884, in orasul Husi, judetul Vaslui si a murit in 1965, in
New Jersey. El a fost unul dintre cei mai importanti antreprenori si industrialisti ai
Romaniei interbelice. Dincolo de calitatile sale de industrias, personalitatea lui Malaxa
ramane una controversata.

Malaxa a urmat scoala primara si liceul la Iasi si apoi studii superioare de inginerie la
Politehnica din Karlsruhe, Germania. La varsta de 37 de ani, Malaxa era deja un inginer
priceput, respectat si totodataunabilantreprenor.

Industriasul a infiintat la 3 august 1921 pe un teren de la periferia Capitalei un atelier de
fabricare de material rulant. Acolo, veneau la service locomotive si vagoane de cale
ferata.
AfacerileprosperauvertiginospentruMalaxa.

Intre 1923-1927, Malaxa infiinteaza din temelii o uzina langa Halta Titan. El beneficiaza de
prevederile unei legi care sustine dezvoltarea industriei Romaniei. Malaxa semneaza
un contract cu CFR, pentru constructia de locomotive romanesti. Riscurile erau enorme.

Cu un avans de la CFR, Malaxa a utilat uzina cu 82 masini-unelte germane, punand bazele
celei mai performante fabrici de material rulant din Europa. Malaxa a angajat cu contract
180 de muncitori germani calificati, pe o perioada intre sase luni si un an, pentru a
construi locomotive. Acesti angajati germani ii instruiau si pe angajatii romani, care
urmau sa le ia locul, precizeaza sursele istorice.

In 1928, fabrica a intrat in functiune. Pe portile ei a iesit prima locomotiva cu abur
Malaxa. Muncitorii romani i-au inlocuit pe cei germani. Incepand cu 1931, fabrica de
locomotive Malaxa a inceput fabricarea de automotoare echipate cu motoare Diesel
tip Ganz si transmisii Mylius cu patru si cinci trepte. Malaxa a sfidat criza economia
globala din anii 30 si in 1933 a livrat locomotiva cu numarul 100. Locomotivele din seria
151.001 romanesti erau din cele mai puternice la nivel european si au avut un succes
remarcabil al Targul International de la Milano din 1940. Pe baza succesului constructiei de
locomotive la uzinele Resita si Malaxa, incepand cu 1930, in tara noastra nu s-a mai
importat nicio locomotiva. Malaxa era pe cai mari.



Malaxa, de la locomotive la automobile

Malaxa are si alte merite. Malaxa a fost primul autoturism romanesc construit in 1945 la
Resita in fabricile lui Malaxa. Proiectul a fost condus de celebrul inginer Petre Carp. Masina
avea un motor cu trei cilindri in stea, cu racire fortata cu aer si 30 de cai putere. Viteza
maxima era de 120 km/h. Malaxa oferea un confort sporit pentru cei sase pasageri ai sai si
consuma zece litri de benzina la suta de kilometri. Productia masinii a fost oprita cand
sovieticii au hotarat sa transfere asamblarea in URSS, fiind placut impresionati de
performantele automobilului Malaxa.

Nicolae Malaxa le-a dat legionarilor doua senilete direct de pe linia de productie in timpul rebeliunii din
1941, fapt care a condus la confiscarea uzinelor de catre statul roman

In uzina de tevi Republica, Malaxa este primul care folosit procedeul american de laminare
Stiefel. In intervalul 1937-1938, Malaxa a infiintat Fabrica de munitii de artilerie si
armament.

In numai 12 ani, uzinele Malaxa au reusit sa evolueze de la un simplu atelier de reparat
locomotive, la un gigant industrial respectat in Europa si nu numai. Uzina organizata de
Malaxa era conceputa astfel incat sa isi schimbe rapid productia industriala de serie. Azi
putea construi echipamente industriale pentru industria chimica, iar maine, trecea la
industria chimica. Uzinele erau extrem de flexibile.
In 1937, la Belgrad si in 1940, la Milano, Malaxa prezenta cele mai noi tipuri de
automotoare romanesti.

Industriasul s-a ingrijit si de problemele sociale ale angajatilor, oferindu-le salarii mai mari
decat in alte fabrici, asistenta sociala si medicala, echipamente de lucru si masa la cantina.

Uzinele Malaxa au construit sub licenta 126 senilete Renault UE. Malaxa le-a oferit
legionarilor doua senilete in timpul rebeliunii din 41, fapt ce a determinat confiscarea
uzinelor de catre statul roman.

Dincolo de activitatea de industrias, Malaxa a fost actionar si la uzinele Astra Arad, Unio
Satu Mare, Industria Optica Romana Bucuresti, Uzinele si Domeniile de Fier din Resita. La
finele anilor 30, din concernul Malaxa faceau parte, printre altele, actuala uzina Faur,
uzinele Republica, Tohan Zarnesti si Magazinele Unite de Fierarie din Galati.

Unii istorici, precum Ioan Scurtu, sustin ca Nicolae Malaxa s-a imbogatit din afaceri cu
statul. In acei ani, 98% din productie era livrata catre stat, iar profiturile variau intre 300%-
1.000%. Malaxa avea o relatie buna cu regele Carol al II-lea, iar o parte din profituri
reveneau la rege sub forma de donatii caritabile si actiuni.

Constantin Argetoianu spune ca Malaxa si-a constituit un fond de rulment al coruptiei.
Anecdota sa ii vizeaza pe Malaxa si Carol al II-lea. Primul i-ar fi inmanat regelui o servieta
cu 100 milioane lei si i-ar fi spus: Majestate, industria grea va este profund recunoscatoare
pentru tot ce ati facut si va rugam sa primiti aceasta suta de milioane de lei ca o modesta
contributie pentru operele de asistenta ale Palatului.



Malaxa si politica

Malaxa a ajutat tineretul talentat sa se faca remarcat in Europa, oferindu-i
numeroase burse de studiu. El a fost insa un simpatizant al miscarii legionare si a
finantat aproape toate partidele, inclusiv Garda de Fier si PCR-ul. Industriasul a fost
prieten cu filozoful Nae Ionescu si cu ajutorul acestuia s-a apropiat de cercurile politice
germane si mediul legionar. Si cum cui pe cui se scoate, cu ocazia unei vizite in Germania lui
Hitler, Ionescu a primit mandat de la Malaxa sa negocieze un import de minereu de fier. Din
aceasta afacere, Malaxa a avut numai de castigat si i-a platit lui Nae Ionescu integral
locuinta de la Baneasa, unde filozoful a murit la 15 martie 1940.

In decursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Malaxa a fost acuzat ca a colaborat cu
legionarii si i-au fost sechestrate fabricile (mai 1941). In urma raidurilor de bombardament
aliate, inainte de 23 august 44, in zona Bucurestiului, Malaxa a decis sa mute in spatele
frontului o parte din industria producatoare de armament, in vecinatatea Haltei CFR Sibiel,
langa padurea Barcul Rosu. In momentul arestarii maresalului Ion Antonescu, la 23 august
1944, care a fost executat, constructia halelor de productie fusese aproape finalizata,
productia urmand sa inceapa in cel mai scurt timp.

Malaxa a fost simpatizat de comunisti deoarece a avut de suferit de pe urma lui
Antonescu. El a putut sa mute sute de milioane de dolari in bancile din SUA. Uzinele
Malaxa au fost redenumite Uzinele 23 august si dupa 89, societatea Faur SA. Comunistii
le-au transformat intr-un simbol al luptei muncitorilor contra exploatatorilor capitalisti.



Visul"american"

Malaxa a emigrat in 1948 in SUA, la New York. El a fost condamnat la moarte in
contumacie de comunisti pentru crime de razboi, deoarece productia de armament din
timpul razboiului a fost considerata in folosul agresiunii contra URSS.

Malaxa a cerut drept de rezidenta permanenta in SUA. In 1948, Richard Nixon, viitor
presedinte al SUA si pe atunci senator republican, a incercat sa inainte o lege care sa ii
permita lui Malaxa sa aiba drept de sedere in SUA, dar Congresul nu a acceptat solicitarea.
Malaxa a obtinut cetatenia americana, dar nu s-a mai bucurat de succesul antreprenorial de
altadata. El infiinteaza in 1951 compania Western Tube in orasul natal al lui Nixon, care nu
produce insa nimic.

In urma unor dezvaluiri legate de trecutul sau politic, americanii au vrut sa-l expulzeze pe
Malaxa, dar nu au reusit. Nicolae Malaxa a murit in anul 1965, in New Jersey.

"A fost omul si inginerul care a avut cutezanta, priceperea si simtirea patriotica sa
demonstreze lumii vocatia industriala a romanilor pe care strainii ii considerau sau ii
vedeau a fi numai plugari si pastori", a spus un colaborator de al lui Malaxa.



Averea lui Malaxa, marul discordiei

Fiica lui Malaxa, Irina, s-a maritat in 1946 cu savantul George Emil Palade. Ei au plecat in
SUA, unde Palade urma sa isi definitiveze studiile. Acolo au avut doi copii, Georgia si Philip.
Dupa 1989, nepotii lui Malaxa, Georgia Palade Van Dusen si Philip Palade si Loreen Ellen
Malaxa (sotia unui nepot decedat), din SUA, au cerut Romaniei titluri de peste 310 milioane
dolari la Fondul de despagubiri Proprietatea, in schimbul tuturor proprietatilor confiscate.
ANRP le-a oferit in septembrie 2006 titluri de despagubire mostenitorilor lui Malaxa, care
vor fi apoi convertite in actiuni la Fondul Proprietatea, in valoare de 1,080 miliarde lei sau
360 milioane dolari.

Despagubirile pentru urmasii lui Malaxa au fost acordate pentru Uzinele Faur (fosta uzina
Malaxa SAR), pentru Uzina Republica (fosta Uzina de Tuburi si Otelarii) si pentru
Combinatul Siderurgic Resita (fostele Uzine si Domenii de Fier din Resita). Mostenitorii au
vrut sa obtina un folos si de pe urma restituirii pentru Uzinele Tohanul Vechi din Brasov, cu
productie de arme si biciclete, iar suma se invartea in jurul valorii de 10 milioane euro.



Malaxa versus Auschnitt

Historia ilustreaza rivalitatea dintre mogulii Malaxa si Auschnitt intr-un amplu material.
In 1939, Auschnitt dispare de la masa de poker, unde juca alaturi de Malaxa si burghezi, iar
cel din urma nu este strain de situatie. Max Auschnitt ajunge sa fie acuzat ca a pus in pericol
productia de armament a tarii. Malaxa, partener al industriasului evreu, scapa ca prin
urechile acului. Printre industriasii vremurilor, se numara Nicolae Malaxa, Max Auschnitt,
Ion Gigurtu, Oscar Kaufman, Nicolae Shapira, Ion Bujoiu, Dumitru Mociornita si L.
Margulies.

Dupa urcarea lui Carol al II-lea pe tron, la 8 iunie 1930, si mai ales dupa iesirea din criza
economica din 1929-1933, statul (guvernul) s-a implicat masiv in sprijinirea marilor
intreprinderi prin comenzi, credite si achizitionarea produselor fabricate. Intre cei care au
profitat cel mai mult de aceasta politica s-au aflat Nicolae Malaxa si Max Auschnitt (cu
variantele Auschnit, Ausnit, Ausnitt), membri de baza ai camarilei regale. UzineleMalaxa
din Bucuresti, Uzinele si Domeniile Resita, Trustul Titan-Nadrag-Calan obtineau profituri
uriase, din care se infruptau din belsug regele Carol al II-lea, Elena Lupescu, Ernest
Urdareanu si alti apropiati ai Casei Regale. La aceasta situatie s-a ajuns in timp, dupa
manevre mai mult sau mai putin subtile, scrie Historia.

Se pare ca Auschnitt a fost compromis de Ernest Urdareanu si Nicolae Malaxa. Urdareanu
era nemultumit de cotizatiile lui Auschnitt la Palat. El l-a creionat pe antreprenor ca fiind
un zgarcit in fata regelui.

Scindarea de Malaxa s-a datorat viziunilor diferite privind politica economica a Romaniei.
Malaxa dorea sa colaboreze cu Germania. Auschnitt considera insa ca relatiile economice cu
nazistii reprezentau un grav pericol pentru tara noastra, iar fabricile romanesti riscau sa
ajunga pe mainile Reich-ului.

Urdareanu l-a acuzat pe Auschnitt de proasta gestiune si chiar frauda, determinandu-l sa
demisioneze din C.A.-ul Societatii Resita, lucru pe care l-a si facut la 18 august. Auschnitt a
fost acuzat apoi de fals in documente publice si alte grozavii. A inceput urmarirea penala
impotriva infractorului.

La 7 noiembrie, Max Auschnitt a fost arestat si depus la inchisoarea Vacaresti. Originea
etnica era cea de evreu. Un rol in mazilirea lui Auschnitt a avut si presa controlata de
cenzura, care a relatat pe larg ilegalitatile comise de industrias. Max Auschnitt, constient
de abuzurile sale, isi pregatise un pasaport pentru a pleca definitiv din tara, cu concursul
unor cetateni straini.

In timp ce suveranul dorea sa-l distruga pe Auschnitt, ar fi vrut ca Malaxa, implicat in
numeroase scandaluri de coruptie, sa fie salvat. Malaxa a facut tot ce a putut pentru a nu
veni ca martor la procesul lui Auschnitt. Prima oara s-a declarat bolnav, apoi a plecat la
Londra. In data de 13 martie 1940, zi cu ghinion, Max Auschnitt a fost condamnat la sase
ani de puscarie. El a facut insa recurs la CA Bucuresti.
Max Auschnitt i-a oferit lui Malaxa un imens pachet de actiuni, pentru a-l sustine, dar s-a
pacalit: Curtea de Apel a respins recursul si sentinta a ramas batuta in cuie.

Auschnitt a fost imbracat in straie vargate, urcat intr-o duba si trimis la Doftana. Cata ura
si cat venin in sufletele bandei Carol, Urdareanu, Malaxa ca sa maltrateze asa pe cel ce juca
poker cu regele acum un an si umplea pe toti cu daruri si parale!, scria la 9 iulie 1940
Constantin Argetoianu.

Dupa abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940, a urmat revizuirea unor procese,
printre care si al celui intentat lui Auschnitt. La 3 iulie 42, acesta a fost eliberat si a reluat
relatiile cu fostul rege si cu Malaxa. Si-a continuat business-ul, dar cu atentie, pana a plecat
in SUA.



Malaxa, in atentia CIA si FBI: Un om gata sa vanda Romania URSS-ului

Pe 6 martie 1949, la o intersectie din Manhattan, New York, agentii FBI o aresteaza pe
Judith Coplon, functionara la Departamentul de Justitie al SUA. In poseta respectivei, agentii
gasesc 34 de documente ultrasecrete, pe care ea urma sa le inmaneze agentului NKVD
Valentin Gubisev, aflat la New York sub acoperirea de functionar la Secretariatul ONU,
scrie reputatul jurnalist Ion Cristoiu, intr-un material despre Malaxa si CIA.

Potrivit unui document secret, Malaxa, emigrat dupa 1947 in SUA, facuse obiectul unei
anchete a FBI, cu ajutorul CIA, sub suspiciunea de agent al Securitatii de la Bucuresti. Presa
americana a pus mana pe documentele ultrasecrete si pe Memoriul despre Malaxa si le-a
publicat.

Aici discutam tot despre eterna rivalitate intre Max Auschnitt si Nicolae Malaxa. Primul s-a
folosit de toate mijloacele pentru a impedica obtinerea vizei de sedere in SUA de catre
industriasul Malaxa. La randul sau, Malaxa apeleaza la romani precum Nicolae Radescu,
beneficiar al unor subventii de la antreprenor.

Potrivit unor surse serioase, Malaxa a fost caracterizat de col. Finogenov, sef al Misiunii
Economice Sovietice in Romania, ca fiind un om gata sa vanda Romania URSS-ului, daca din
aceasta tranzitie ar putea obtine un profit. Pentru acest motiv, Malaxa urmeaza sa
primeasca sprijinul comunistilor romani se raporteaza ca ar fi spus col. Finogenov,
precizeaza CIA-ul.

Agentia ar aprecia foarte mult daca Biroul ar trimite informatii si comentarii pe care le are
in legatura cu trecutul si activitatile d-lui Malaxa, in special privitor la relatiile acestuia cu
generalul Nicolae Radescu, mentioneaza agentia.



Povestea tancurilor de la 23 August

In primavara lui 1978, din ratiuni politice, toti specialistii in fabricarea de tancuri au fost
mutati de la Mizil la Uzinele 23 August din Bucuresti, unde s-a deschis o fabrica noua.
Fabrica de Tancuri a fost infiintata in baza unui decret, sub denumirea de Fabrica de Masini
Grele Speciale (FMGS) in cadrul Intreprinderii 23 August Bucuresti.

In incinta de la 23 August, in ianuarie 1979, a fost montat primul tanc romanesc.
Pana in luna august a aceluiasi an au mai fost fabricate inca 11 produse care, impreuna cu
primul, au participat inainte de a fi repartizate unitatilor militare beneficiare, la parada
militara organizata in Capitala cu prilejul zilei de 23 August, pe atunci Ziua Nationala a
Romaniei.

Pana in octombrie 1979, in hala-depozit din incinta Uzinelor 23 August, se mai realizeaza
inca 11 tancuri. Incepand cu februarie 1980, FMGS isi desfasoara activitatea intr-o noua
investitie. Investitia din localitatea Mihai Bravu a fost finalizata in S2 1981.

Capacitatea proiectata a investitiei era de 210 tancuri si 100 seturi piese de schimb pe an.
In 1983, s-a marit productia la 500 tancuri pe an.

In 1990, prin HG nr. 1329/21.12.1990 s-a dispus ca incepand cu data de 01.01.1991,
Fabrica de tancuri sa treaca din organica Intreprinderii 23 August Bucuresti (devenita
FAUR SA) in organica Grupului Industrial al Armatei Regie Autonoma, sub denumirea de
Uzina Mecanica Bucuresti, avand statut de unitate militara, cu organizarea si dotarea
aferenta.



Uzina lui Tovarasu

Dupa cum scrie Adevarul intr-un material, fantoma somajului bantuia halele de
productie ale fabricilor de la Faur in care unii lucrau de o viata. La fosta Uzina 23 August,
devenita Faur, inaintarea spre capitalism nu reprezenta o mare bucurie, ci o grija in plus.
Pe vremea comunistilor, uzinele erau socotite mecanicul-sef al industriei, ministerul 23.
Uzina lui Tovarasu.

Potrivit directorului tehnic al intreprinderii, Ion Trofin, citat de sursa amintita, vizitele lui
Ceausescu au adus numai nenorociri la 23 August. La finele anilor 1980, aici se produceau
1.600-2.000 motoare diesel anual. Ceausescu a venit in vizita de lucru si a cerut majorarea
productiei la 6.000 unitati pe an. I s-a spus din public, mai voalat, ca asa ceva este
imposibil. Furia tovarasului a fost nemarginita. A cerut dublarea cantitatii la 12.000.

Planul absurd a fost pus in functiune, s-au construit hale, instalatii, noi linii de productie.
Dupa 1989, uzina avea investitii de sute de milioane lei blocate, care generau numeroase
pierderi.



Faur, intre muzeu si hub industrial

Reconversia sitului industrial beneficiaza de un mediu natural exceptional, la care se
adauga accesul la Dunare (portul fluvial Oltenita). Legatura cu centrul istoric al orasului
(statia terminus Bucuresti-Titan, pe calea ferata), ca si integrarea sitului in alte mari
platforme industriale situate pe centura capitalei, determina o reala transformare asupra
amenajarii urbane, in spiritul unei dezvoltari durabile a orasului in secolul al XXI-lea, se
arata intr-un studiu de reconversie a Uzinelor Faur.

Astfel, spatiile inconjuratoare ar fi fost folosite in diferite activitati, mai cu seama sport,
timp liber, excursii si destindere (asta dupa ce vor fi adunati toti maidanezii agresivi care te
pandesc la tot pasul pe platforma Faur). Starea reconversiei a ramas la nivelul de
studiu.
In acest studiu, se vorbeste despre Memoria celor ce muncesc un spatiu muzeal cu
locomotive si utilaje, care traseaza procesul istoric al productiei in toata amploarea sa si
este prevazut in principala hala de constructi/reparatie a locomotivelor.

Realizarea reconversiei prevazute in studiu va constitui una din cele mai
importante actiuni de punere in valoare a unei arhitecturi industriale din tara.
Finantarea este estimata in studiul de reconversie si ajunge la 70 milioane euro.

Lasand deoparte studiul de reconversie privind parcul de distractii Faur, observam ca in
prezent, lucrurile se misca pe platforma industriala. De exemplu, grupul Sinovel, cel mai
mare producator chinez din domeniul eolian si numarul doi mondial, intentioneaza
sa intre intr-un parteneriat cu uzinele Faur, detinute de fratii Emil si Marius Cristescu si
sa inceapa productia de turbine eoliene la Bucuresti, potrivit publicatiei Bursa.

In martie 2013, Uzinia Faur a livrat un utilaj de 80 de tone catre o companie franceza. E
vorba despre un uscator de zahar construit alaturi de grupul francez Fives Cail care va
echipa o fabrica noua de zahar din Marseille, in Franta.

Potrivit unui material publicat de Forbes in 2010, Platforma Faur, detinuta de Marius si
Emil Cristescu, este un business care a mers bine, desi au fost cateva mici scapari. Ne-
am confruntat in ultimul an cu foarte multe falimente in parcul industrial. Norocul nostru
este ca am pus in functiune alte spatii noi, spunea unul dintre fratii Cristescu, la vremea
respectiva. Potrivit acestuia, nivelul chiriilor incasate in ultimul an de la Faur se ridica la
circa 4 milioane euro (2010).

Incepand cu anul 2004, FAUR SA este membra a Grupului privat roman numit Bega Grup,
iar actualmente are loc un proces de modernizare continua a fabricatiei pentru a obtine
performante la cele mai ridicate standarde, informeaza site-ul faur.ro. Societatea are un
numar total de personal de 500/2009. Cifra de afaceri este de 8,3 milioane euro (2009).

"FAUR" SA dispune de capacitatea tehnica si de productie pentru a executa echipamente
industriale si subansamble pentru: constructii sudate si prelucrate complexe, industria
metalurgica (piese sau piese de schimb pentru linii de laminare, de turnare continua,
corpuri de moara, axe cardanice, centuri furnale, etc.), industria cimentului (piese pentru
fabrici de ciment, mori tubulare, cuptoare rotative, concasoare, ventilatoare mari), utilaje
si piese de schimb pentru constructii: axe, tije piston, arbori, pistoane, roti, flanse, butuci,
biela-manivela, pinioane, industria chimica si petrochimica: cilindri pentru compresoare,
arbori cotiti pentru motoare si compresoare pentru foraje, material rulant (productie,
reparatii si intretinere de locomotive, tramvaie, automotoare Diesel hidraulice, boghiuri,
arbori cotiti, axe cardanice, etc.), grupuri electrogene si grupuri de foraj, confectii metalice
diverse pentru industria energetica (carcase motoare, alternatoare, eoliene).

SC "FAUR" SA executa, de asemenea, o gama larga de piese de schimb, conform
specificatiilor de fabricatie ale clientilor. Produsele companiei Faur Bucuresti au fost si sunt
exportate in peste 50 de tari: Germania, Franta, Austria, Polonia, Belgia, Republica Ceha,
Grecia, Elvetia, Rusia, Italia, Spania, Canada, Ungaria, Kazahstan, Turcia, Egipt, Pakistan,
Brazilia, China etc.

Compania a livrat firmei franceze Latecoir dispozitive care vor echipa linii de montaj
pentru A380, ultimul tip de avion de mare capacitate Airbus. Latecoir este specializata in
proiectarea si asistenta tehnica pentru realizarea unor dispozitive de precizie, utilizate la
montarea aripilor avioanelor Airbus.

"De curand a iesit pe portile Faur ultimul set dintr-o prima comanda de cinci astfel de
dispozitive care vor echipa liniile de montaj pentru A380", se arata intr-un comunicat al
Faur. Faur sustine ca, in conditiile tot mai dificile intampinate pe piata UE, incepand cu anul
2008, si-a intensificat eforturile in dezvoltarea unor parteneriate pe piete mai putin
afectate de criza.

Astfel, in Egipt, la Cairo, compania dezvolta un parteneriat pentru realizarea de locomotive
pentru transportul trestiei de zahar, pana in prezent avand livrate peste 50 de unitati.

Totodata, compania este in "tratative inaintate" cu Autoritatea de Transport din Alexandria
- Egipt, pentru modernizarea parcului de tramvaie al autoritatii egiptene, se arata in alt
comunicat al Faur.

In plus, Faur livreaza echipamente complexe de extractie sau rafinare a zaharului, in
Ciad si Senegal. "In ultimii doi ani, 2009 si 2010, cifra de afaceri aferenta acestor piete a
crescut cu 30% fata de anii precedenti", sustine compania.

























Uzina Republica, 180 de hectare si 200.000 tone de tevi pe an
Malaxa, sub regimul comunist si in modernitate

Malaxa, de la locomotive la automobile Visul American

Malaxa si politica

Tancurile de la 23 august