Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chimie PDF
Chimie PDF
MODUL I
1. Sisteme disperse omogene (solu]ii)
1.1. Defini]ie, clasificare
1.2. Sisteme disperse omogene (solu]ii)
1.2.1. Defini]ie
1.2.2. Clasificarea solu]iilor
1.2.3. M\rimi [i unit\]i pentru exprimarea concentra]iei
1.2.3.1. Defini]ie
1.2.3.2. Concentra]ia procentual\
1.2.3.3. Concentra]ia molar\
1.2.3.4. Concentra]ia normal\
1.2.4. Procesul de dizolvare
1.2.5. Solubilitatea
1.2.5.1. Solubilitatea substan]elor solide
1.2.6. Solu]ii diluate de neelectroli]i
1.2.6.1. Difuziunea
1.2.6.2. Osmoza [i presiunea osmotic\
Test de autoevaluare
1.2.7. No]iuni de electrochimie
1.2.7.1. Propriet\]i coligative ale solu]iilor
1.2.7.2. Echilibrul chimic: procese reversibile [i ireversibile
1.2.7.3. Acizi, baze, amfoli]i
1.2.7.4. Gradul de ionizare al electroli]ilor slabi
1.2.7.5. Constante de aciditate [i bazicitate
1.2.7.6. Produsul ionic al apei [i m\rimea pH
1.2.7.6.1. Metode pentru determinarea pH-ului
1.2.7.7. Solu]ii tampon
1.2.7.8. Hidroliza s\rurilor
Test de autoevaluare
Rezumat modul I
1
1
1
1
1
2
2
2
2
2
3
4
4
5
5
6
9
11
11
12
14
16
18
18
20
21
22
25
26
MODUL II
2. Sisteme disperse eterogene (coloizi)
2.1. Defini]ie
2.2. Clasificarea coloizilor
2.3. Structura particulei coloidale (micela coloidal\)
2.4. Propriet\]ile sistemelor coloidale
2.4.1. Propriet\]i cinetice
2.4.2. Propriet\]i optice
2.4.3. Propriet\]i electrice
Test de autoevaluare
3. Oxidare [i reducere
3.1. Defini]ie, starea de oxidare [i starea de reducere
3.2. St\rile de oxidare ale elementelor `n combina]iile lor
3.3. Oxid\ri [i reduceri ale unor molecule covalente
3.4. For]a electromotoare. Poten]ial de electrod
3.5. Poten]ial redox
3.6. M\rimea rH
1
27
27
27
28
30
30
31
32
35
36
36
37
38
39
41
42
Test de autoevaluare
Rezumat modul II
43
44
56
58
60
62
62
64
64
67
69
70
71
73
Teme de verificare
75
Bibliografie
78
Cuprins
79
45
45
47
49
51
54
54
MODUL I
1. SISTEME DISPERSE OMOGENE (SOLU}II)
1.1. Defini]ie, clasificare
Sistemele disperse reprezint\ amestecuri de dou\ sau mai multe
componente.
~n func]ie de natura suprafe]elor care formeaz\ amestecul, sistemele
disperse pot fi omogene [i eterogene.
Sistemele disperse omogene sunt acele sisteme `n care componentele nu
prezint\ suprafe]e de separare, compozi]ia amestecului fiind uniform\ `n tot
sistemul. Substan]ele ce compun amestecul nu sunt perceptibile cu ochiul liber
sau la microscop [i nu sunt separabile prin mijloace mecanice ca filtrare,
centrifugare etc.
Sistemele disperse eterogene sunt acele sisteme `n care componentele
prezint\ suprafe]e de separare, compozi]ia amestecului fiind diferit\.
Sistemele disperse prezint\ dou\ componente care difer\ prin cantitate.
Componenta care domin\ cantitativ amestecul se nume[te mediul de
dispersie iar `n cazul solu]iilor este dizolvantul sau solventul.
Componenta ce se afl\ `n cantitate mai mic\, se nume[te faz\ dispers\, `n
cazul solu]iilor fiind substan]a care se dizolv\, numit\ [i solut sau dizolvat. Ea
este cea care determin\ multe propriet\]i ale sistemului dispers.
1.2. Sisteme disperse omogene (solu]ii)
1.2.1. Defini]ie
O solu]ie este un amestec omogen de dou\ sau mai multe componente
(substan]e).
1.2.2. Clasificarea solu]iilor
Solu]iile se clasific\ dup\ starea lor fizic\ `n solu]ii gazoase, lichide [i
solide.
Gazele, indiferent de natura lor chimic\, se amestec\ sau sunt miscibile `n
orice propor]ie.
Solu]iile lichide pot fi: gaz `n lichid, lichid `n lichid, solid `n lichid.
Exemple de diferite solu]ii sunt prezentate `n tabelul 1.
Tabel 1
Clasificare solu]iilor dup\ starea fizic\
Tipul de solu]ie
1. Amestecuri de gaze
2. Gaz `n lichid
3. Lichid `n lichid
4. Solid `n lichid
5. Solid `n solid
Exemple
aerul atmosferic - amestec de azot [i oxigen
(componente principale)
dioxid de carbon `n ap\, oxigen `n ap\, hidrogen
sulfurat `n ap\
etanol `n ap\, frac]iuni de petrol, ulei `n eter etc.
s\ruri `n ap\, zah\r `n ap\, naftalin\ `n benzen etc.
aliajele - amestecuri formate din mai multe metale
m=
gsubst / l
,
M
M - masa molecular\
1.2.3.4. Concentra]ia normal\
Concentra]ia este exprimat\ `n echivalen]i-gram la un litru de solu]ie.
Aceast\ concentra]ie se noteaz\ cu n [i se nume[te concentra]ie normal\.
Solu]ia care con]ine dizolvat `ntr-un litru de solu]ie un echivalent gram de
substan]\ se nume[te solu]ie normal\ (n). De exemplu, o solu]ie normal\ de
clorur\ de sodiu, va con]ine 58,5g NaCl 1 litru de solu]ie; o solu]ie normal\ de
acid sulfuric, va con]ine 49g H2SO4 `ntr-un litru de solu]ie.
Dup\ num\rul de echivalen]i-gram de substan]\ dizolvat\, se deosebesc
solu]ii: normale (n), dublu-normale (2n), seminormale (0,5n), decinormale (0,1n)
etc.
Echivalentul chimic se calculeaz\ `n func]ie de reac]ia chimic\ la care
particip\ o substan]\.
1. Echivalentul unui element reprezint\ un num\r rezultat din raportul
dintre masa atomic\ a elementului [i valen]a sa.
4
K+,
NH4+
Tabel 2
Reguli de solubilitate
Grup\ cu combina]ii solubile. Excep]ie fac unii
perclora]i mai pu]in solubili (KClO4 este greu
solubil `n ap\ rece) [i unele combina]ii complexe:
K2PtCl6; (NH4)2PtCl6; (NH4)2Co(NO2)6
To]i nitra]ii, clora]ii [i aceta]ii sunt solubili
De[i moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este
mic\, pentru c\ la temperatur\ [i presiune normal\, drumul parcurs de fiecare
molecul\ este mic, ea sufer\ un num\r mare de ciocniri din partea celorlalte,
drumul suferind frecvente devieri. M\rirea vitezei de difuzie are loc prin cre[terea
temperaturii [i a presiunii, dac\ sistemul este gazos.
Viteza de difuzie este influen]at\ [i de masa molecular\ a moleculelor. Cu
ct aceasta este mai mic\, difuzeaz\ mai u[or. De exemplu, hidrogenul este cel
mai difuzibil gaz. Expresia vitezei de difuzie este:
c
x
= DS
l
t
unde:
dx - cantitatea de substan]\ care difuzeaz\ `n unitatea de timp (dt) pe
unitatea de suprafa]\ S;
D - constanta de difuzie;
dc - reprezint\ varia]ia concentra]iei pe unitatea de lungime dl;
- semnul minus indic\ varia]ia concentra]iei pn\ la echilibru.
1.2.6.2. Osmoza [i presiunea osmotic\
Osmoza este difuzia unui dizolvant `ntr-o solu]ie a sa, printr-o membran\
semipermeabil\. ~n cazul a dou\ solu]ii de concentra]ii diferite separate printr-o
membran\ semipermeabil\, difuzia are loc de la solu]ia mai diluat\ spre solu]ia
mai concentrat\.
Punerea `n eviden]\ a osmozei se face folosind o celul\ osmotic\, care
const\ dintr-o plnie semisferic\ cu coad\ lung\, la gtul c\reia se leag\ o
membran\ (fig. 1) natural\ sau artificial\.
solu]iei.
Presiunea osmotic\ () se m\soar\ prin diferen]a presiunii hidrostatice a
solu]iei pS [i a solventului pur po:
= PS - PO
Tipuri de membrane
O membran\ semipermeabil\ este acea membran\ care permite trecerea
selectiv\ a particulelor. K+ m\re[te presiunea radicular\ determinnd absorb]ia
apei.
Membranele sunt sisteme geliforme, a c\ror grosime dep\[e[te
dimensiunile moleculare [i care posed\ o anumit\ rezisten]\ la rupere.
Membranele pot fi confec]ionate din produse animale (intestine de porc,
b\[ici de pe[te etc.) care datorit\ unor rezultate nereproductibile au fost `nlocuite
cu membrane semipermeabile artificiale. Dup\ materialul din care sunt
confec]ionate acestea pot fi anorganice [i organice.
O membran\ semipermeabil\ anorganic\ este cea de hexacianoferat (II) de
cupru, Cu2[Fe(CN)6]. Aceasta se ob]ine `n felul urm\tor: un vas de por]elan poros
se umple cu o solu]ie de sulfat de cupru [i se scufund\ apoi `ntr-o solu]ie de
hexacianoferat (II) tetrapotasic. Hexacianoferatul (II) cupric care precipit\ `n porii
vasului de por]elan este o substan]\ brun\, insolubil\ `n ap\.
O mare dezvoltare a luat folosirea ca membrane a diferitelor tipuri de frite
foarte sub]iri de tip G-5, cu diametrul porilor de circa 0,7 10-6 m.
Se folosesc [i membrane de natur\ organic\, de natur\ macromolecular\
ob]inute din esteri ai celulozei (exemplu, acetat de celuloz\), alcool polivinilic.
Datorit\ porilor foarte fini, membranele semipermeabile permit trecerea
moleculelor de solvent (apa) [i nu permit trecerea moleculelor mari de solu]ie.
Legile presiunii osmotice
Presiunea osmotic\ a unei solu]ii depinde de temperatur\ [i presiune, fiind
aplicabile legile gazelor ideale. La temperatur\ constant\ presiunea osmotic\ a
unei solu]ii de zaharoz\ `n ap\ cre[te propor]ional cu concentra]ia: = constant.
Tabel 3
Varia]ia presiunii osmotice cu concentra]ia
Concentra]ia, C
Presiunea osmotic\,
/C = constant
(moli la 1000g ap\)
(atm. la 250C)
0,1
2,63
25,3
0,2
9,15
25,7
0,3
7,73
25,8
0,4
10,30
25,8
0,5
12,94
25,9
9
R\spunsuri corecte:
1 a; 2 b, d; 3 a; 4 a; 5 a; 6 b, d; 7 (36,5; 49; 58,5; 60; 40; 39; 31,6);
8 a; 9 a, c; 10 a.
12
Coeficient osmotic
Factorul Van't Hoff i nu este num\r `ntreg, dect `n solu]ii foarte diluate.
Factorul i scade cu ct concentra]ia este mai mare.
Se nume[te coeficient osmotic fo, raportul dintre valoarea i efectiv
m\surat\ la solu]ie [i num\rul maxim de ioni (n) ce pot lua na[tere dintr-o
substan]\, la dilu]ie infinit\:
fo =
i
n
La dilu]ie infinit\, i = n [i fo = 1.
Coeficientul osmotic reprezint\ frac]iunea din cantitatea total\ de solu]ie,
existnd `n solu]ie sub form\ de ioni sau altfel de particule capabile s\ produc\ o
sc\dere a presiunii de vapori, o urcare a punctului de fierbere, o coborre a
punctului de congelare sau o cre[tere a presiunii osmotice a solu]iei. O parte din
ioni sunt indisponibili pentru producerea acestor fenomene, fiind lega]i de ioni de
semn contrar sub form\ de perechi de ioni.
Legile solu]iilor ideale sunt valabile [i pentru solu]ii mai pu]in diluate dac\
li se aplic\ anumi]i factori de corec]ie. ~n solu]iile de electroli]i fiecare ion este
`nconjurat de un nor ionic de semn contrar. Pentru a `ndep\rta un ion din norul lui
ionic trebuie `nvinse for]ele electrostatice, ceea ce necesit\ energie. Frac]iunea de
ioni elibera]i din norii ionici reprezint\ concentra]ia efectiv\ a ionilor `n solu]ie,
adic\ activitatea ionilor. Activitatea a a unui ion este egal\ cu produsul dintre
concentra]ia sa real\ (c) [i coeficientul de activitate (fa), a = fac. Aceast\ rela]ie
reflect\ interac]iunile ce au loc `n sistem. Cu ct concentra]ia solu]iei se
mic[oreaz\, adic\ cre[te dilu]ia, cu att cre[te distan]a dintre ioni [i interac]iunea
lor este mai mic\. ~n cazul solu]iilor diluate, coeficientul de activitate are valoarea
1. Prin urmare, coeficientul de activitate reflect\ abaterea unei solu]ii de electroli]i
de la comportarea ideal\. ~n cazul solu]iilor diluate de electroli]i slabi, activitatea
este egal\ cu concentra]ia real\ a solu]iei: fa = 1 deci a = c.
14
K=
CcxCd
CaxCb
B + H+
Acid percloric
Acid sulfuric
Acid iodhidric
Acid bromhidric
Acid clorhidric
Acid azotic
Ion hidroniu
Ion sulfat acid
Acid fosforic
Acid fluorhidric
Acid azotos
Acid acetic
Acid carbonic
Hidrogen sulfurat
Ion amoniu
Acid cianhidric
Ion carbonat acid
Ion sulfur\ acid\
Ap\
Alcool etilic
Hidrogen
Acid
Baz\
HClO4
ClO4H2SO4
HSO4HI
IHBr
BrHCl
ClHNO3
NO3+
H3O
H2O
HSO4SO42H3PO4
H2PO4HF
FHNO2
NO2CH3COOH
CH3COOH2CO3
HCO3H2S
HS+
NH4
NH3
HCN
CNCO32HCO3
HS
S2H2O
OHC2H5OH
C2H5OH2
H-
ion percloric
ion sulfat acid
ion iodur\
ion bromur\
ion clorur\
ion azotat
ap\
ion sulfat
ion fosfat primar
ion fluorur\
ion azotit
ion acetat
ion carbonat acid
ion sulfur\ acid\
amoniac
ion cianur\
ion carbonat
ion sulfur\
ion hidroxil
ion etoxid
ion hidrur\
16
Acizi:
I. Acizi neutri:
HCl, H2SO4, CH3COOH, H2O
II. Acizi cationici:
H3O+, NH4+
III. Acizi anionici:
HSO4-, H2PO4-, HPO42-
Baze:
Baze anionice:
Cl-, HSO4-, CH3COO-, HOBaze neutre
H2O, NH3
Baze di sau polianionice
SO42-, HPO42-, PO43-
Orice baz\ (anion), la fel ca [i bazele neutre, posed\ la unul din atomii ei o
pereche de electroni neparticipan]i de care se poate lega printr-o leg\tur\
coordinativ\ un proton.
Reac]iile care au loc cu transfer de protoni se numesc reac]ii protolitice. ~n
tab. 5 sunt prezentate exemple de reac]ii protolitice.
Tabel 5
Reac]ii cu transfer de protoni
Observa]ii
Acid 1 + Baz\ 2
Acid 2 + Baz\ 1
+
1
HCl
H2O
H3O
Cl
Ionizarea unui
acid tare la
dizolvare `n ap\
2
HCl
NH3
NH4+
ClReac]ia
unui
acid tare cu o
baz\ mai tare
dect apa
3
H3O+(Cl-)
Na+(OH-)
(Cl-)H2O
(Na+)H2O Neutralizarea
unui acid tare cu
o baz\ tare
+
+
4
CH3COOH Na OH
H2O
CH3COO (Na ) Neutralizarea
unui acid slab
cu o baz\ tare
5
H2SO4
(Na+)NO3HNO3
HSO4-(Na+) Dislocuirea unui
acid mai volatil,
dintr-o sare a sa,
de c\tre un acid
tare
6
HOH
(Na+)NH2NH3
(Na+)OHReac]ia
unei
baze foarte tari
cu apa
22+
2+
7
HOH
O (Ca )
2HO
(Ca )
Baz\ foarte tare
[i ap\ (stingerea
varului)
HOA- + H3O+
17
HA+ + HO-
R - CH - COO
NH3+
aminoacid
amfion
R - CH - COOH
NH3+
H3O+
+ H2 O
cation
R - CH - COO
NH2
HO
+ H2 O
anion
0,92
0,92
0,61
0,28
0,013
0,017
0,0007
Electrolit
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de potasiu
Hidroxid de amoniu
Clorur\ de sodiu
Acetat de sodiu
Sulfat de zinc
Clorur\ mercuric\
0,91
0,91
0,031
0,85
0,80
0,40
0,01
Temperatura,0C
Kw
00
0,113
100
0,292
200
0,681
250
1,008
300
1,47
500
5,47
La temperatura de 250C, produsul ionic al apei pure KW, este 1 10-14 ionig/l, concentra]ia ionilor de H+(H3O+), este 10-7 ioni-g/1, deoarece:
CH3O+ CHO- = 10-14, `n apa pur\, CH3O+ = CHOC2H3O+ = C2HO- = KW = 10-14
CH30+ =
10-14 = 10-7
CHO- =
10-14 = 10-7
Exponent de hidrogen, pH
iar pH = 7
O solu]ie la care CH3O+ > COH- , deci CH3O+ > 10-7 [i pH<7, este acid\; iar
cnd CH3O+ < COH- , deci CH3O+ < 10-7 [i pH>7 , este bazic\.
Suma pH-ului [i pOH-ului este constant\: pH + pOH = 14.
Scara valorilor pH, pOH [i a concentra]iilor ionilor hidroniu [i hidroxil
[H3O+]
ioni g/l
100
10-1
10-2
10-3
10-4
10-5
10-6
10-7
10-8
10-9
10-10
10-11
10-12
10-13
10-14
[HO-]
ioni g/l
10.14
10.13
10.12
10.11
10.10
10-9
10-8
10-7
10-6
10-5
10-4
10-3
10-2
10-1
100
pH
pOH
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
21
Reac]ie
mediu
acid\
neutr\
bazic\
Aplica]ii n biologie. Scara pH este utilizat\ mai ales pentru solu]ii slab
acide sau slab bazice (ntre pH = 3 - 10). Multe reac]ii biochimice se petrec n
solu]ii neutre, slab acide sau bazice.
pH-ul sngelui omenesc este de 7,36, la 250C. Lichidele din mediul intern
al organismului sunt slab bazice; sucul stomacal este puternic acid (pH = 1,7),
sucul intestinal este bazic (pH 8).
Dezvoltarea normal\ a plantelor nu poate avea loc dect la valori de pH
slab acide, neutre sau slab bazice. ~n cazul cnd solul are o reac]ie acid\ sau
bazic\, i se corecteaz\ pH-ul prin aplicare de amendamente.
1.2.7.6.1. Metode pentru determinarea pH-ului
Determinarea pH-ului unei solu]ii se poate face folosind indicatorii. Cu
ajutorul lor se poate afla reac]ia unui mediu. Indicatorii se folosesc sub form\ de
solu]ii sau hrtii indicatoare. De exemplu, turnesolul (lacmus) vireaz\ la pH = 7,
de la ro[u (acid) `n albastru (bazic). Fenolftaleina devine ro[u-violacee la un pH
>8 [i este incolor\ sub acest prag. Se mai folosesc [i a[a numi]ii indicatori
universali, care sunt amestecuri de indicatori [i care au culori diferite la pH-uri
`ntre 2 [i 12. Prin compararea culorii ob]inute cu o scar\ etalon, se poate evalua
pH-ul unei solu]ii cu o precizie de aproximativ 0,5 unit\]i pH.
pH-ul unei solu]ii poate fi determinat [i prin metode electrometrice,
m\surndu-se for]a electromotoare a unei pile construite dintr-un electrod
standard de hidrogen [i un electrod de hidrogen `ntr-o solu]ie de aH3O+
necunoscut\.
RT
lg aH3O+ = - 0,05915 lg aH3O+ = 0,05915 pH
EH2 =E0 F
`n expresia de mai sus:
EH2 - for]a electromotoare a electrodului de hidrogen `n solu]ia cu aH3O+
necunoscut\;
E0 - for]a electromotoare standard a electrodului de hidrogen care `n
condi]ii normale de 1 atm [i t = 250C, este zero. E0 = 0.
Pila folosit\ este:
Pt
H2 (1atm)
solu]ia pH
necunoscut
KCl saturat\
(punte salin\)
electrod
referin]\
22
Partea sferic\ a balona[ului este confec]ionat\ dintr- sticl\ ce se comport\ ca o membran\ permeabil\ pentru
ioni hidronici. Dac\ de ambele p\r]i ale membranei se afl\
solu]ii cu pH-uri diferite se na[te o diferen]\ de poten]ial. ~n balona[ se introduce
o solu]ie cu pH cunoscut, iar electrodul se introduce `ntr-o solu]ie cu pH
necunoscut.
Electrodul de referin]\ - electrodul de calomel (fig. 8)
Este compus dintr-un tub de sticl\ terminat `n
form\ sferic\, `n care vine `n contact mercurul cu
clorura mercuroas\ (calomel) Hg2Cl2, solid\ [i cu o
solu]ie de clorur\ de potasiu.
Fig. 8 Electrod de calomel
A- electrod de sticl\;
B - solu]ie de pH cunoscut;
C - electrod de calomel;
D - punte salin\.
Fig. 9 Dispozitiv pentru determinarea pH-ului, cu ajutorul unui electrod
se sticl\, cuplat cu un electrod de calomel.
1. Hidroliza unei s\ri provenit\ din reac]ia unui acid slab cu o baz\
tare. Reac]ia de hidroliz\ se poate reprezenta astfel:
C HA C OH
C A
Exprim\m COH- `n func]ie de Kw, produsul ionic al apei:
Kw
Kw = C H O + C OH de unde COH- =
3
C H O+
3
Kh devine:
Kh =
Kw
.
Ka
Din rela]ia constantei de hidroliz\ rezult\ c\ aceasta are valoare mai mare,
adic\ sarea hidrolizeaz\ mai puternic cu ct acidul care se formeaz\ are constanta
de aciditate mai mic\, deci este mai slab. Solu]ia apoas\ a s\rii va avea un
caracter slab alcalin.
2. Hidroliza unei s\ri provenit\ din reac]ia unui acid tare [i o baz\
slab\. Reac]ia de hidroliz\ poate fi reprezentat\ astfel:
Kh =
Raportul
C MeOH Kw
C Me + C OH
C MeOH
1
=
`n care:
C Me + C OH Kb
3. Hidroliza unei s\ri provenit\ din reac]ia unui acid slab cu o baz\
slab\. Reac]ia de hidroliz\ se poate prezenta astfel:
Me+A- + 3H2O
MeOH + H3O+ + OHCele dou\ reac]ii de hidroliz\ sunt:
Me+ + 2H2O
MeOH + H3O+
pentru care constanta de hidroliz\ Kh este:
C MeOH C H O + Kw
3
K'h =
=
C Me +
Kb
pentru care:
A- + H2O HA + HOC HA C HO Kw
Kh =
=
C A
Ka
Constanta general\ de hidroliz\, Kh, va fi:
Kw 2
Kh = K'h K''h =
Ka Kb
Solu]ia apoas\ a s\rii va avea o reac]ie neutr\, slab acid\ sau slab bazic\
`n func]ie de valorile constantelor de aciditate [i bazicitate ale acidului slab [i
bazei slabe care se formeaz\. Dac\ Ka = Kb solu]ia va fi neutr\, dac\ Ka > Kb
solu]ia va fi slab acid\, iar dac\ Ka < Kb solu]ia va fi slab bazic\.
Ca m\sur\ a hidrolizei se folose[te gradul de hidroliz\, care reprezint\
raportul dintre cantitatea de substan]\ hidrolizat\ [i cantitatea total\ de sare
dizolvat\:
=
[i
b) electroli]ii slabi;
c) to]i electroli]ii.
6. ~n func]ie de valorile pH-ului sau concentra]iilor ionilor apei completa]i spa]iul
punctat cu termenii bazic\, neutr\, acid\:
a) CH3O+ > COH- solu]ie ....................
b) pH = 7
- solu]ie ....................
- solu]ie ....................
c) CH3O+ < COHd) pH = 2
- solu]ie.....................
- solu]ie.....................
e) CH3O+ = COHf) pH = 9
- solu]ie ...................
- solu]ie ....................
g) CH3O+ = 10-4
- solu]ie ....................
h) COH- = 10-9
7. ~ncercui]i r\spunsurile posibile: dau reac]ie de hidroliz\ s\rurile provenite din:
a) acid tare + baz\ slab\;
b) acid tare + baz\ tare;
c) acid slab + baz\ slab\;
d) acid slab + baz\ tare.
R\spunsuri corecte:
1 c; 2 a,d ; 3 - a) HSO4- b) NH4+ c) NO2- d) CO32- e) Cl- f) S2- g) HSO4- h) H2O
i) H2O; 4 a, b, c, d; 5 b; 6 a) acid\, b) neutr\, c) bazic\, d) acid\, e) neutr\, f)
bazic\, g) acid\, h) acid\; 7 a, c, d.
REZUMAT MODUL I
O solu]ie este un amestec omogen de dou\ sau mai multe componente
(substan]e).
Concentra]ia unei solu]ii reprezint\ cantitatea de substan]\ dizolvat\
`ntr-un anumit volum de solu]ie.
Procesul de formare a unei solu]ii din componen]i care se g\sesc ini]ial
`n st\ri de agregare diferite poart\ denumirea de dizolvare.
Prin solubilitate (sau grad de solubilitate) este indicat\ cantitatea
maxim\ de substan]\ care la o anumit\ temperatur\ se poate dizolva `ntr-o
anumit\ cantitate de dizolvant.
Difuziunea este procesul fizic de `ntrep\trundere a particulelor unei
substan]e printre particulele altei substan]e.
Osmoza este difuzia unui dizolvant `ntr-o solu]ie a sa, printr-o
membran\ semipermeabil\. Presiunea osmotic\ se define[te ca presiunea
care trebuie aplicat\ unei solu]ii ca s\ opreasc\ p\trunderea dizolvantului
prin membrana ce separ\ cele dou\ lichide.
Reac]iile care pot decurge `n ambele sensuri se numesc reversibile
Echilibrul chimic este un echilibru dinamic [i cele dou\ reac]ii care
formeaz\ procesul reversibil decurg cu aceea[i vitez\ de reac]ie.
Acidul este substan]a care are tendin]a da a ceda protoni iar baza,
substan]a capabil\ de a accepta protoni.
Amfoli]ii sunt substan]e care se comport\ att ca acizi ct [i ca baze.
Produsul ionic al apei este produsul concentra]iilor ionilor apei sau
produsul activit\]ilor ionilor apei.
Exponentul de hidrogen sau pH-ul este logaritmul zecimal cu semnul
schimbat al concentra]iei ionilor de hidrogen.
Se nume[te hidroliz\ reac]ia ionilor unei s\ri `n solu]ie apoas\ cu apa.
28
MODUL II
2. SISTEME DISPERSE ETEROGENE (COLOIZI)
2.1. Defini]ie. No]iunea de coloid a fost introdus\ de c\tre Thomas
Graham (1861). El a clasificat substan]ele dup\ viteza de dializ\ printr-o hrtie de
pergament, `n cristaloizi, care trec cu vitez\ mai mare [i coloizi, care difuzeaz\ cu
vitez\ foarte mic\ (`n limba greac\ Kolla = clei). Ulterior s-a stabilit c\ exist\ o
limit\ net\ [i `n loc de a folosi termenul substan]e coloidale, este mai real de a
spune starea coloidal\.
Chimia coloidal\ se ocup\ cu studiul sistemelor disperse. Sistemele
disperse eterogene sunt sisteme binare, formate din mediul de dispersie [i faza de
dispersie. Mediul de dispersie este componenta care predomin\ iar componenta `n
cantitate redus\ formeaz\ faza de dispersie. Formarea sistemelor disperse este
`nso]it\ de obicei de o modificare `n salt a propriet\]ilor fizico-chimice ale
sistemului. Apari]ia suprafe]elor de separare `ntre faze (suprafe]e interfazice)
conduce la cre[terea apreciabil\ a energiei libere a sistemului, factor care
mic[oreaz\ stabilitatea sistemului. Interfe]ele de separare sunt sediul a numeroase
fenomene de absorb]ie [i interac]iuni intermoleculare.
M\rimile care caracterizeaz\ sistemele disperse sunt gradul de dispersie [i
suprafa]a specific\.
Gradul de dispersie este definit ca fiind num\rul de particule care ar putea
fi a[ezate una lng\ alta pe o distan]\ de un centimetru. Se noteaz\ cu d [i se
m\soar\ `n cm-1. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin
m\surarea vitezei de sedimentare `ntr-un lichid, aceasta depinznd de m\rimea
particulelor [i de vscozitatea mediului. Varia]ia gradului de dispersie duce la
schimbarea multor propriet\]i ale sistemului.
Suprafa]a specific\. Datorit\ gradului de dispersie mare al sistemelor
coloidale, suprafa]a de la nivelul interfazic nu se evalueaz\ prin suprafa]a
absolut\, ci prin suprafa]a specific\ (S0), dat\ de raportul dintre suprafa]a total\ [i
volumul particulelor dispersate. Suprafa]a specific\ reprezint\ deci, suprafa]a unui
centimetru cub (cm3) de substan]\ coloidal\.
2.2. Clasificarea coloizilor
Varietatea mare a sistemelor coloidale a impus numeroase criterii de
clasificare:
1. Clasificarea coloizilor dup\ gradul de dispersie. Sistemele coloidale pot
fi monodisperse, cu particulele fazei disperse de aceea[i dimensiune [i
polidisperse, `n care particulele au dimensiuni diferite.
2. Dup\ starea de agregare a celor dou\ componente ale sistemului, faza [i
mediul de dispersie, coloizii pot fi de mai multe feluri (tab.8).
3. Dup\ interac]iunea dintre particulele fazei disperse [i moleculele
mediului de dispersie, distingem coloizi liofili [i liofobi. La sistemele liofile,
interac]iunea este puternic\ [i particulele dispersate leag\ un num\r mare de
molecule de solvent. ~n sistemele liofobe, interac]iunea `ntre cele dou\
componente ale sistemului este foarte slab\ sau nu exist\. ~n cazul `n care mediul
de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile [i hidrofobe. ~n tabelul 9 sunt
prezentate diferite tipuri de coloizi liofili [i liofobi.
29
mare
liofil
mare
liofil
solu]ii de compu[i
tensioactivi coloidali
solu]ii de polimeri
30
Micela
coloidal\
este
`nc\rcat\ cu electricitate pozitiv\ sau
negativ\ `n func]ie de `nc\rcarea
stratului fix de ioni, pentru c\ la
mi[carea celor dou\ faze care
alc\tuiesc sistemul, numai stratul de
contraioni (SEH) se deplaseaz\
`mpreun\ cu nucleul, iar contraionii din stratul difuz r\mn `n urm\ dnd na[tere
unui poten]ial numit poten]ial electrocinetic sau (zeta). Astfel formula general\
a unei micele se poate exprima:
31
deplas\ri `n zig-zag, dup\ toate direc]iile, `nso]it\ [i de rota]ii `n jurul unei pozi]ii
medii. Se deosebesc dou\ categorii: mi[care brownian\ de transla]ie [i de rota]ie.
Teoria fenomenului a fost elaborat\ de c\tre Einstein [i Smolukowski,
teorie care permite s\ se determine att viteza particulelor ct [i dimensiunile lor.
S-a introdus no]iunea de deplasare medie aparent\, x2, cu ajutorul c\reia se
stabile[te rela]ia fundamental\ a teoriei mi[c\rii browniene, expresie care d\
leg\tura `ntre deplasarea medie aparent\, coeficientul de difuzie D [i timpul t:
x2 = 2 Dt, de unde x = 2Dt . ~nlocuind `n valoarea coeficientului de difuzie
se ob]ine rela]ia dintre deplasarea medie [i raza particulei.
Ecua]ia lui Einstein - Smolukowski este:
Tt
,
x = 3,8 10-9
r
`n care, xr = deplasarea medie; T = temperatura absolut\,
t = timpul considerat;
= vscozitatea mediului;
r = raza particulei coloidale.
Din aceast\ rela]ie rezult\ c\, cu ct
vscozitatea mediului [i m\rimea particulelor vor fi
mai mici, cu att mai mare va fi viteza de efectuare
a mi[c\rii browniene.
Mi[carea brownian\ este vizibil\ la
ultramicroscop.
Fig. 13. Mi[carea brownian\
Cs+ > Rb+ > NH4+ > K+ > Na+ > Li+
sol de hidroxid de aluminiu este de cinci ori mai mare prin ac]iunea picratului de
potasiu fa]\ de clorura de potasiu; pentru hidrosolul de sulfur\ arsenioas\,
ac]iunea de coagulare a clorhidratului de anilin\ este de 20 ori mai mare [i de 120
ori mai mare la clorhidratul de morfin\ fa]\ de clorura de potasiu.
Coagularea cu amestecuri de electroli]i genereaz\ o serie de fenomene
distincte: fenomenul de aditivitate, atunci cnd ac]iunea coagulant\ a electroli]ilor
din amestec se `nsumeaz\ aritmetic (amestecul de HCl cu KNO3 pentru
coagularea solurilor pozitive [i NaCl cu KCl pentru coagularea solurilor
negative); fenomenul de antagonism, atunci cnd un amestec de electroli]i
mic[oreaz\ puterea de coagulare a altui ion (`n cazul amestecului de LiCl [i
MgCl2 asupra solului negativ de As2S3, puterea de coagulare a Mg2+ scade de 2 - 3
ori `n prezen]a Li+).
Coagularea cu neelectroli]i are loc `n cazul solurilor liofobe prin ac]iunea
unor cantit\]i mari de lichide polare cum ar fi: alcool etilic, aceton\. Cnd mediul
de dispersie este diferit de cel al apei, coagularea poate fi produs\ prin ad\ugarea
unor substan]e cu mare afinitate pentru mediul respectiv (coagularea alcoolilor
prin ad\ugarea de substan]e alcoolfile, cum ar fi glicerina).
Test de autoevaluare
1 separarea celor 2 faze; 2 - Cs+ > Rb+ > K+ > Na+ > Li+; 3 b;
4 - [mAs2S3 nHS- (n - x) H3O+]xH3O; 5 timp, raza particulelor, vscozitatea
mediului; 6 a; 7 a.
37
3. OXIDARE {I REDUCERE
3.1. Defini]ie, starea de oxidare [i starea de reducere
Procesele de oxidare [i reducere sunt procese ce au loc cu transfer de
electroni.
Oxidarea este procesul care are loc cu cedare de electroni, iar reducerea cu
acceptare de electroni. ~n procesele de oxidare [i reducere se schimb\ numerele de
oxidare ale elementelor; astfel, prin oxidare cre[te valoarea num\rului de oxidare,
iar `n procesul de reducere, valoarea sa se mic[oreaz\.
~n reac]iile ce au loc la electrozi, se produc oxid\ri la polul pozitiv (anod),
s\rac `n electroni dar acceptor de electroni; la polul negativ (catod), care este
donor de electroni, au loc reduceri.
Procesele de oxidare [i reducere sunt procese simultane, electronii ceda]i
prin oxidare fiind accepta]i prin reducere.
O reac]ie de oxido-reducere const\ `ntr-un transfer de electroni de la
agentul reduc\tor (care se oxideaz\) la agentul oxidant (care se reduce).
De exemplu, `n reac]iile de oxidare ale fierului cu oxigenul, fierul se
oxideaz\, este deci agent reduc\tor, iar oxigenul se reduce [i este agent oxidant.
2Fe + O2 2FeO
4Fe + 3O2 2Fe2O3
Reac]ii asem\n\toare de oxidare ale fierului au loc cu halogenii, sulful sau
alte nemetale:
Fe + Cl2 FeCl2
2FeCl2 + Cl2 2FeCl3
~n aceste reac]ii fierul [i ionul Fe2+ au cedat electroni, oxidndu-se [i deci
se comport\ ca agen]i reduc\tori:
Fe Fe2+
Fe2+ Fe3+
Electronii ceda]i `n reac]iile de oxidare sunt accepta]i de c\tre agentul
oxidant, oxigenul sau clorul, care se reduce:
O0 O2Cl0 ClIonii poliatomici, ca de exemplu ClO3-, CrO42-, MnO4-, NO3-, sunt agen]i
oxidan]i, unii `n solu]ie bazic\, al]ii `n solu]ie acid\ sau neutr\. De exemplu, ionul
de permanganat, MnO4- `n solu]ie acid\, oxideaz\ ionul clor la clor atomic, apa
oxigenat\ la oxigen, acidul oxalic la dioxid de carbon:
10NaCl + 8H2SO4 + 2KMnO4 5Cl2 + 5Na2SO4 + K2SO4 + 2MnSO4 + 8H2O
Cl- - 1e- Cl0
Mn7+ + 5e- Mn2+
5 2
1 2
38
Tabel 11
Reac]ii de oxido-reducere
Halogenii: F2, Cl2, Br2, I2 cu diferi]i reduc\tori
Oxigenul `n mediu acid, agent oxidant
Ionul de hidrogen, agent oxidant
Hidrogen molecular, agent reduc\tor
Metal ca agent reduc\tor
Ion metalic, agent oxidant
MnO4-+8H++5e-Mn2++4H2O
MnO4-+2H2O+3e-MnO2+4OHNO3- + 2H+ + e- NO2 + H2O
NO3- + 4H+ + 3e-NO + 2H2O
NO3- +10H++8e-N2O+ 5H2O
H2SO4+2H+ +2e-SO2+2H2O
H2SO4 + 6H++6e-S + 4H2O
HClO + H+ + 2e- Cl- + H2O
oxidare sunt negative [i egale cu 8 minus num\rul grupei din care face parte
elementul.
Suma sarcinilor pozitive [i negative ale elementelor dintr-o combina]ie
este egal\ cu zero.
Anomalia valen]ei hidrurilor se explic\ prin aceea c\ hidrogenul este `n
unele din combina]iile sale electronegativ, iar `n unele electropozitiv. Hidrurile
elementelor din perioada 2: BeH2; BH3; CH4; NH3; H2O; HF pot fi formulate
]innd seama de st\rile lor de oxidare, astfel:
Li+H-; Be2+2H-; B3+3H-
sau
La hidrurile elementelor din grupele I, II, III [i IV, st\rile de oxidare ale
elementelor sunt pozitive, egale cu numerele grupelor respective, la hidrurile
elementelor din grupele V, VI, VII, st\rile de oxidare ale elementelor sunt
negative, fiind egale cu 8 minus num\rul grupei. La elementele din grupa IVa,
starea de oxidare poate fi considerat\ pozitiv\ sau negativ\.
No]iunea de stare de oxidare a `nlocuit vechea no]iune de valen]\.
3.3. Oxid\ri [i reduceri ale unor molecule covalente
Reac]iile de oxidare [i reducere joac\ un rol mare [i `n chimia substan]elor
covalente, `n special `n chimia organic\. ~n aceste reac]ii substan]a care se
oxideaz\ s\r\ce[te `n electroni iar oxidantul (substan]a care se reduce) se
`mbog\]e[te `n electroni. Electronii nu se transfer\ singuri de la molecula
covalent\ la oxidant, ci `mpreun\ cu protonii de care sunt lega]i.
De exemplu, `n reac]ia de oxidare a unui alcool cu anhidrida cromic\,
reac]ia poare decurge `n dou\ etape:
..
H - ..
O
..
O-H
..
-2 e ; - 2 H+
+2 e- ; + 2 H+
hidrochinona
O
chinona
Pila electric\ considerat\ este format\ din doi electrozi, unul din zinc
introdus `ntr-o solu]ie de sulfat de zinc [i cel\lalt de cupru introdus `ntr-o solu]ie
de sulfat de cupru. Leg\tura `ntre cei doi electrozi se realizeaz\ printr-o punte
salin\. Reac]iile ce au loc la cei doi electrozi sunt urm\toarele:
reac]ii la catod: Zn Zn2+ + 2ereac]ii la anod: Cu2+ + 2e- Cu
________________________________
reac]ia total\: Zn + Cu2+ Cu + Zn2+
Poten]ialul de oxidare al zincului `n ion de zinc este de +0,76 vol]i, iar
poten]ialul de reducere al cuprului ionic la cupru atomic este de +0,337 vol]i.
For]a electromotoare a pilei va fi: (+0,76 V) + (+0,337 V) = 1,10 V.
Apari]ia poten]ialului de electrod a fost explicat\ de c\tre Nernst prin
teoria osmotic\ a pilelor.
Un nemetal manifest\ o tendin]\ mai mare sau mai mic\ de a trimite ioni
`n solu]ie, adic\ are o presiune electrolitic\ de dizolvare P; ionii metalului din
solu]ie au o presiune osmotic\ p, care se opune presiunii electrolitice de dizolvare.
Cnd presiunea electrolitic\ de dizolvare P din metal este mai mare dect
presiunea osmotic\ a ionilor din solu]ie (P > p), placa de metal se `ncarc\ negativ
ca urmare a trecerii unui num\r mare de ioni `n solu]ie (fig. 22), Me Me+ + e-.
41
Dac\ presiunea osmotic\, p, a ionilor din solu]ie este mai mare dect
presiunea de dizolvare P, atunci placa de metal se `ncarc\ pozitiv, ca urmare a
depunerii ionilor din solu]ia de metal, Me+ + e- Me.
RT P
ln
nF p
RT
C
ln
nF Co
Poten]ialul E are valoare negativ\ atunci cnd P > p, respectiv C > Co, deci
metalul se `ncarc\ negativ, iar cnd P < p (C < Co) metalul se `ncarc\ pozitiv iar
poten]ialul are valoare pozitiv\.
Poten]ialul de electrod este o m\sur\ a capacit\]ii metalului de a ceda
electroni, adic\ a activit\]ii chimice `n reac]iile lui `n solu]ie. Cum poten]ialele de
electrod nu se pot m\sura direct, se m\soar\ diferen]a de poten]ial dintre doi
electrozi metalici diferi]i introdu[i fiecare `n solu]ia electrolitului s\u.
Comparnd poten]ialele metalelor cu poten]ialul unui metal luat ca
referin]\, se ob]in poten]ialele relative ale metalelor. Ca electrod de referin]\ se
folose[te de obicei electrodul standard (normal) de hidrogen (un electrod de
platin\ introdus `ntr-o solu]ie de acid sulfuric 1n prin care se barboteaz\ un curent
de hidrogen la presiunea de 1 atm), al c\rui poten]ial este considerat zero.
Seria tensiunilor electrochimice. Prin a[ezarea elementelor dup\ ordinea
crescnd\ a poten]ialelor de electrod se ob]ine seria tensiunilor electrochimice
(tab. 12).
42
Electrod
Li/Li+
K/K+
Cs/Cs+
Ba/Ba2+
Sr/Sr2+
Ca/Ca2+
Na/Na+
Mg/Mg2+
Al/Al3+
Mn/Mn2+
Zn/Zn2+
Cr/Cr3+
Fe/Fe2+
Ni/Ni2+
Pb/Pb2+
Fe/Fe3+
Tabel 12
ionii Fe3+ au tendin]a de a accepta electroni din metal pentru a trece `n Fe2+, deci
sunt oxidan]i, iar ionii Fe2+ vor ceda electroni metalului, pentru a trece `n ioni
Fe3+, deci sunt reduc\tori. Cnd una din cele dou\ tendin]e o va `ntrece pe
cealalt\, ea va dicta fenomenul de la electrodul de platin\.
Dac\ admitem c\ ionii Fe3+ primesc electroni de la electrod, ei se vor
reduce la Fe2+, electrodul se `ncarc\ pozitiv, iar solu]ia se `ncarc\ negativ. ~ntre
electrod [i solu]ie se na[te o diferen]\ de poten]ial. Pentru a putea m\sura valoarea
poten]ialului determinat de procesul redox (poten]ial redox), electrodul Fe2+/Fe3+
se asociaz\ cu un electrod normal de hidrogen.
Valoarea poten]ialului redox depinde de concentra]iile ionilor ce formeaz\
sistemul redox:
E = Eo
[
[
RT
Fe 2+
ln
nF
Fe 3+
]
]
Tabel 13
E0
(vol]i)
+0,95
+1,30
+1,24
+1,44
+1,52
+1,59
3.6. M\rimea rH
No]iunea de rH , a fost introdus\ de c\tre Clark, prin analogie cu m\rimea
pH. El a definit rH-ul ca fiind logaritmul cu semn schimbat al concentra]iei
(activit\]ii) hidrogenului dezvoltat `ntr-o reac]ie de oxido-reducere:
44
rH =
E H + 0,058pH
0,029
E c + 0,058 pH E ex
0,029
Test de autoevaluare
1. Valorile numerelor de oxidare ale sulfului fa]\ de oxigen sunt:
a) +4, +6;
b) +2, +3;
c) 0, -2, -4.
2. O substan]\ care se oxideaz\ ac]ioneaz\ ca ..............................
3. ~n reac]ia Mn7+ + 5e- Mn2+, manganul:
a) se reduce;
b) se oxideaz\.
4. Litiul este un metal care:
a) se oxideaz\ cu u[urin]\;
b) are poten]ial redox pozitiv;
c) se afl\ dup\ hidrogen `n seria de activitate a metalelor.
R\spunsuri corecte:
1 a; 2 agent reduc\tor; 3 a; 4 a,b.
45
REZUMAT MODUL II
Sistemele disperse eterogene sunt sisteme binare, formate din mediul
de dispersie [i faza de dispersie.
M\rimile care caracterizeaz\ sistemele disperse sunt gradul de
dispersie [i suprafa]a specific\.
Unitatea structural\ a fazei disperse se nume[te micel\ coloidal\. Ea
este format\ dintr-un nucleu, un strat fix de ioni ce determin\ semnul
micelei, un strat de contraioni [i un strat difuz de ioni.
Propriet\]ile cinetice ale sistemelor coloidale sunt: difuziunea,
presiunea osmotic\, sedimentarea [i tixotropia.
Propriet\]ile optice ale sistemelor coloidale sunt opalescen]a [i
efectul Tyndall.
Propriet\]ile electrice ale sistemelor coloidale sunt electroosmoza [i
electroforeza.
Procesele de oxidare [i reducere sunt procese ce au loc cu transfer de
electroni. Oxidarea este procesul care are loc cu cedare de electroni, iar
reducerea cu acceptare de electroni. Aceste procese sunt simultane,
electronii ceda]i prin oxidare fiind accepta]i prin reducere.
Fluorul [i oxigenul sunt, `n toate combina]iile lor, electronegative.
~n combina]iile lor cu elemente mai electronegative dect ele, st\rile
de oxidare ale elementelor sunt pozitive [i egale cu num\rul grupei din
sistemul periodic; `n combina]iile lor cu elemente mai electronegative dect
ele, st\rile de oxidare sunt negative [i egale cu 8 minus num\rul grupei din
care face parte elementul.
Suma sarcinilor pozitive [i negative ale elementelor dintr-o
combina]ie este egal\ cu zero.
O pil\ electric\ este o surs\ care genereaz\ curent electric printr-un
proces chimic la care particip\ un electrolit.
Poten]ialul de electrod este o m\sur\ a capacit\]ii metalului de a
ceda electroni, adic\ a activit\]ii chimice `n reac]iile lui `n solu]ie.
Prin a[ezarea elementelor dup\ ordinea crescnd\ a poten]ialelor de
electrod se ob]ine seria tensiunilor electrochimice.
rH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentra]iei (activit\]ii)
hid
l id
lt t ` t
]i d
id
d
46
+ 2NaOH =
COONa
|
COONa
+ 2H2O
Reactivi:
1) - acid oxalic 0,1N, F = 1,000
Acidul oxalic este o titrosubstan]\, astfel `nct putem prepara o solu]ie de
normalitate exact\.
Masa molecular\ a acidului oxalic:
MH2C2O4 2H2O = 126,068
126,068
Echivalentul chimic: =
= 63,034
2
Pentru prepararea a 1000 cm3 solu]ie 0,1N sunt necesare 63,034 . 0,1 =
6,3034 grame, care se cnt\resc cu precizie la balan]a analitic\ pe o sticl\ de ceas.
Substan]a cnt\rit\ se trece cantitativ `ntr-un balon cotat de 1000cm3 cu ap\
distilat\; dup\ dizolvarea substan]ei, solu]ia se aduce la semn cu ap\ distilat\ [i se
omogenizeaz\ prin agitare.
Solu]ia este exact 0,1N cu factorul de corec]ie F = 1.
2) - hidroxid de sodiu 0,1N
Masa molecular\ a hidroxidului de sodiu = 40
Echivalentul chimic = 40/1 = 40
1000cm3 solu]ie 0,1N de NaOH con]in 0,1 40 = 4g NaOH
Pentru a prepara 1000cm3 solu]ie de NaOH 0,1N, vom cnt\ri la balan]a
tehnic\ 5-6g de hidroxid de sodiu; substan]a se cl\te[te de 2-3 ori cu ap\ distilat\
pentru a `ndep\rta stratul de carbonat de la suprafa]\, apoi se trece `ntr-un balon
cotat de 1000cm3 cu ap\ distilat\ [i dup\ dizolvarea substan]ei se aduce la semn
cu ap\ distilat\; se omogenizeaz\ prin agitare.
Solu]ia preparat\ este aproximativ 0,1N deoarece NaOH nu este stabil `n
aer (se carbonateaz\) [i nu se poate cnt\ri exact. Pentru a-i stabili concentra]ia,
ea se titreaz\ cu o solu]ie etalon, care `n cazul nostru este solu]ia de acid oxalic de
concentra]ie cunoscut\.
3) - Fenolftaleina 0,1% solu]ie alcoolic\
Se dizolv\ 0,1g fenolftalein\, cnt\rit\ la balan]a analitic\, `ntr-un balon
cotat de 100cm3 [i se aduce la semn cu alcool etilic.
47
Modul de lucru
~ntr-un pahar Berzelius de 100cm3 se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5cm3
solu]ie de acid oxalic 0,1N, F=1, se cl\tesc pere]ii paharului cu pu]in\ ap\
distilat\ [i solu]ia din pahar se `nc\lze[te pe sit\, la flac\ra unui bec de gaz pn\ la
temperatura de 70 - 800C (pn\ apar primele bule de aer) pentru `ndep\rtarea
dioxidului de carbon dizolvat `n solu]ie, `n prezen]a c\ruia fenolftaleina nu este
sensibil\. Se evit\ fierberea solu]iei pentru a nu se descompune acidul oxalic. Se
adaug\ 1 - 2 pic\turi de fenolftalein\ [i solu]ia fierbinte se titreaz\ cu o solu]ie de
hidroxid de sodiu din biuret\, pn\ la apari]ia unei colora]ii roz deschis. Colora]ia
trebuie s\ persiste un minut. Se m\soar\ volumul de solu]ie de hidroxid de sodiu
folosit la titrare (V1).
Calcul
5cm3 (COOH)2, 0,1N, F = 1
V1 cm3 NaOH N = ? T = ? F = ?
MNaOH = 40; M(COOH)2 . 2H2O = 126
ENaOH = 40; E(COOH)2 = 63
1. Calcularea gramelor de acid oxalic din volumul de 5cm3 solu]ie 0,1 N F = 1;
1000cm3 (COOH)2 ------------------------0,1 63 1g
5cm3--------------------------------------------x1
_________________________________________
63 5 1 0,1
x1 =
1000
2. Calcularea gramelor de NaOH din volumul V1:
(COOH)2 + 2NaOH = (COONa)2 + 2H2O
1 mol
2 moli
126g (COOH)2-------------------------2 40g NaOH
63g (COOH)2--------------------------40g
63 5 1 0,1
.......................................x2
1000
________________________________________
40 5 0,1 1
x2 =
1000
3. Calcularea Tr (g NaOH/1000cm3 [i g NaOH/1cm3)
40 5 0,1 1
g
V1cm3 NaOH--------------------------1000
1000cm3--------------------------------Tr
________________________________________
40 5 0,1
Tr =
g NaOH/1000cm3
V1
40 5 0,1
g NaOH/1cm3 =
V1 1000
4. Calcularea normalit\]ii N:
Tr 40 5 0,1
=
N=
E
40 V1
Normalitatea se calculeaz\ efectiv, lundu-se cu aproxima]ie.
48
5. Calcularea Tt ; Tt = E N
6. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:
T
F= r
Tt
3,65 100
= 9,86g
37
Modul de lucru
Se m\soar\ `ntr-un pahar cu ajutorul unei pipete 5cm3 HCl; se adaug\ 1 - 2
pic\turi de metiloranj, se cl\tesc pere]ii paharului cu pu]in\ ap\ distilat\ [i solu]ia
din pahar (de culoare ro[ie) se titreaz\ cu o solu]ie de NaOH din biuret\ pn\ la
culoarea galben-pai. Se noteaz\ volumul de NaOH folosit la titrare [i opera]ia se
repet\ pentru a avea o valoare medie.
Calcul
5cm3 HCl T = ? N = ? F = ?
V1 cm3 NaOH 0,1N F = cunoscut
49
36,5
= 36,5
1
40
MNaOH = 40; E =
= 40
1
MHCl = 36,5; E =
36,5 V1 F 0,1
g
5
1cm3.........................................y
_______________________________________
36,5 V1 F 0,1
y=
g HCl/1cm3
5 1000
4. Calcularea normalit\]ii solu]iei de HCl:
Tr
NHCl =
E HCl
5. Calcularea titrului teoretic Tt al solu]iei de HCl:
Tt = E N
6. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:
F=
Treal
Tteoretic
50
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Reactivi
acid sulfuric concentrat, d=1,84
catalizator CuSO4. 5H2O + K2SO4, cristale
hidroxid de sodiu, solu]ie 30-40%
acid sulfuric, solu]ie 0,1 n cu factor cunoscut
hidroxid de sodiu, solu]ie 0,1 n cu factor cunoscut
ro[u de metil, solu]ie 0,02% (indicator).
Modul de lucru
% Ntotal =
`n care:
0,0014 = cantitatea `n grame de azot care corespunde la 1 cm3 de acid sulfuric
0,1N;
V = volumul de acid sulfuric 0,1 N luat pentru captarea amoniacului;
F = factorul solu]iei de acid sulfuric;
V1 = volumul de hidroxid de sodiu care a neutralizat acidul sulfuric r\mas `n
exces;
F1 = factorul solu]iei de hidroxid de sodiu;
G = cantitatea `n grame de substan]\ uscat\ luat\ `n analiz\.
Cantitatea de azot total se exprim\ `n grame la 100 grame substan]\ uscat\ (%).
Con]inutul `n protein\ brut\ se determin\ astfel;
% Protein\ brut\ = % Ntotal 6,25
4. Reac]iile ionilor potasiu, amoniu [i azotat
IONUL POTASIU (KALIU) K+
Num\rul de oxidare: 1+
Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul K+ , de
exemplu KCl.
Reac]ii pe cale uscat\
Reac]ia de culoare a fl\c\rii
S\rurile de potasiu coloreaz\ flac\ra incolor\ a unui bec `n albastru violet.
~n prezen]a s\rurilor de sodiu, culoarea galben intens mascheaz\ culoarea violet\.
Culoarea violet se poate observa privind flac\ra printr-o sticl\ de cobalt, care
absoarbe radia]iile galbene ale sodiului, l\snd s\ treac\ numai pe cele violete ale
potasiului.
Reac]ii pe cale umed\
1. Acidul percloric, HClO4, formeaz\ cu ionul K+ un precipitat alb,
cristalin, de perclorat de potasiu.
acid de potasiu (bitartrat de potasiu) u[or solubil `n acizi minerali sau hidroxid de
sodiu, greu solubil `n acid acetic [i alcool.
COOK
COOH
CH - OH
CH - OH
CH - OH
+
+ ( K + Cl- )
CH - OH
+
+ ( H + Cl )
COOH
COOH
55
M KMnO 4
158,03
= 31,606g
5
5
Echivalentul gram al Fe2+ `n sistemul Fe2+ - e- Fe3+
55,84
EFe =
= 55,84g
1
Metodele volumetrice redox pe care le vom folosi sunt:
- permanganometria `n mediu acid, care utilizeaz\ solu]ia de KMnO4.
- iodometria, care utilizeaz\ solu]ia de iod.
E=
158
= 31,6
5
1000cm3 KMnO4 0,1N = ..............0,1N 31,6 = 3,16g
}innd seama de instabilitatea solu]iei proasp\t preparate de KMnO4,
cnt\rirea se va face la balan]a tehnic\. Substan]a cnt\rit\ se trece `ntr-un balon
cotat de 1000cm3; dup\ dizolvarea cristalelor, solu]ia se va completa la semn cu
ap\ distilat\. Solu]ia se p\streaz\ `n sticle brune la `ntuneric, o perioad\ de timp
(7 - 8 zile), apoi se filtreaz\ printr-un filtru de vat\ de sticl\ pentru `ndep\rtarea
MnO2 format. Pentru a i se stabili concentra]ia, solu]ia se titreaz\ cu o solu]ie de
H2C2O4 de concentra]ie cunoscut\.
MKMnO4 = 158; EKMnO4 =
2. - H2C2O4 0,1N; F = 1
3. - H2SO4 20%
Acidul sulfuric con]ine mici cantit\]i de SO2 ce poate reac]iona cu KMnO4.
De aceea, acidul se titreaz\ `n prealabil cu o solu]ie de KMnO4 la cald, pn\
r\mne colorat roz-deschis.
Modul de lucru
~ntr-un pahar Berzelius se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5cm3 acid
oxalic, cu ajutorul unui cilindru gradat se adaug\ 5cm3 H2SO4 20% [i se spal\
pere]ii paharului cu pu]in\ ap\ distilat\. Solu]ia din pahar se `nc\lze[te pn\ la 70
- 800C, apoi se titreaz\ cu solu]ie de KMnO4 din biuret\ pn\ ce solu]ia din pahar
r\mne colorat\ roz-pal. Se noteaz\volumul de KMnO4 folosit la titrare.
Calcul
126
= 63 ,
2
EKMmO4 =
158
= 31,6
5
31,6 5 1 0,1
g
V1
1cm3 ....................................y
___________________________________
31,6 5 1 0,1
=g KMnO4/1cm3
y=
1000 V1
4. Calcularea normalit\]ii N:
Tr
N=
E KMnO4
5. Calcularea titrului teoretic Tt:
Tt = E N
6. Calcularea factorului de corec]ie volumetric\:
T
N= r
Tt
6. Dozarea
permanganometric\
ionului
Fe2+
feros
din
compu[i
prin
metoda
Principiul metodei
58
~ntr-un pahar Berzelius se pipeteaz\ 5 cm3 solu]ie care con]ine ioni Fe2+, se
adaug\ cu cilindrul gradat 2 cm3 solu]ie H2SO4 20% [i un vrf de spatul\ de
dicarbonat de sodiu pentru a `mpiedica oxidarea Fe2+. Se titreaz\ cu solu]ia de
KMnO4 din biuret\ pn\ la apari]ia colora]iei roz deschis. Se noteaz\ volumul V
de permanganat de potasiu folosit la titrare. Titrarea se repet\ pentru a avea o
valoare medie.
Calcul
55,84 0,1 F V
1000
55,84 0,1 F V
g
1000
100 cm3 ...............................................y
___________________________________________
5 cm3 .............................................
59
y=
IONUL FIER
Num\rul de oxidare: 2+ [i 3+
Fierul are num\r de oxidare 2+ `n combina]iile feroase [i 3+ `n
combina]iile ferice. Ionii Fe2+ sunt colora]i `n verde; ionii Fe3+ sunt colora]i `n
galben.
Combina]iile feroase au tendin]a de a trece `n combina]ii ferice.
Reac]ii pe cale uscat\
Perla. S\rurile feroase [i ferice coloreaz\ perla de borax, `n flac\r\
oxidant\ [i la cald, `n galben brun; la rece este incolor\ sau galben-deschis; `n
flac\r\ reduc\toare este verde-deschis sau incolor\.
Reac]ia pe c\rbune. S\rurile de fier, calcinate `n flac\r\ reduc\toare sunt
reduse la metal (Fe) atras de magnet.
Combina]ii feroase (Fe2+)
60
Sulfura feric\ hidrolizeaz\, formndu-se treptat hidroxidul feric, ro[uFe2S3 + 6H2O 2Fe(OH)3 + 3H2S
61
248 V1 F 0,1
1000
127 V1 F 0,1
1000
127 V1 F 0,1
g
1000
1000 cm3 ................................Tr
____________________________________
5 cm3 I2 ................................
127 V1 F 0,1
gI2/1000cm3
5
127 V1 F 0,1
Tr =
gI2/cm3
5 1000
Tr =
63
Tr
E
Tt = E N
Tr
Tt
EAgNO3=170
MAgNO3=170
Pentru 1000 cm3 solu]ie 0,1N ...................0,1 170 = 17 g AgNO3
Se cnt\re[te la balan]a analitic\ cantitatea calculat\ de azotat de argint [i se
dizolv\ `ntr-un balon cotat de 1000 cm3, completndu-se cu ap\ distilat\ pn\ la
semn. Solu]ia se p\streaz\ `n sticle brune, la `ntuneric, pentru a evita
descompunerea AgNO3. Solu]ia preparat\ se titreaz\ `n prezen]a K2CrO4 cu o
solu]ie etalon de NaCl 0,1N, F = 1, pentru a i se stabili concentra]ia exact\.
2. solu]ia de analizat ce con]ine Cl3. solu]ia de K2CrO4 10%
Modul de lucru
~ntr-un pahar se m\soar\ cu ajutorul unei pipete 5 cm3 din solu]ia de
analizat (trebuie s\ fie neutr\), se adaug\ cteva pic\turi de indicator, se cl\esc
pere]ii paharului cu ap\ distilat\. Se titreaz\ cu solu]ia de azotat de argint pn\ la
64
apari]ia unui precipitat ro[u-c\r\miziu persistent care nu dispare prin agitare timp
de 5-6 secunde.
Calcul
170 V F 0,1
g
1000
35,5 V F 0,1
g Cl1000
35,5 V F 0,1
1000
100 cm3 .......................................g Cl- / 100 cm3
______________________________________
5 cm3 .........................................
Reactivi:
- complexon III 0,01M (3,7226 g complexon III dizolvate `n 1000 cm3
ap\ bidistilat\).
67
372,24 0,01 F V
1000
56,1 0,01 F V
1000
56,1 0,01 F V
1000
3
1000 cm ..................................x3
____________________________________
v cm3 ...................................
68
x3 =
56,1 0,01 F V
56,1 0,01 F V 1000
g CaO/l =
mg CaO/l
v
v
69
Num\rul de oxidare 2+
Pentru executarea reac]iilor se folose[te o solu]ie ce con]ine ionul Ca2+, de
exemplu CaCl2.
Reac]ii pe cale uscat\
Reac]ia de culoare a fl\c\rii
S\rurile volatile de calciu coloreaz\ flac\ra incolor\ a becului de gaz `n
ro[u-c\r\miziu.
Reac]ia pe c\rbune
S\rurile de calciu calcinate pe c\rbune `n amestec cu carbonat de sodiu
formeaz\ o mas\ infuzibil\ de CaO, de culoare alb\.
Reac]ii pe cale umed\
1. Carbonatul de amoniu formeaz\ un precipitat alb, voluminos, de
carbonat de calciu, CaCO3, care prin fierbere devine cristalin.
c1 x2
x
=
sau c1 = c2 2
c2 x1
x1
solid, solu]ia se aduce la fierbere [i se fierbe `ncet timp de 10 minute, timp `n care
devine colorat\ `n violet. Se r\ce[te con]inutul paharului apoi se trece `ntr-un
balon cotat de 100 cm3 [i se aduce la semn cu ap\ distilat\.
Curba de etalonare
Se m\soar\ `n 9 pahare de 100 cm3 diferite volume de solu]ie etalon: 1, 2
3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 cm3. Se adaug\ 3 cm3 H2SO4 concentrat, 3 cm3 H3PO4 concentrat
[i se procedeaz\ la fel [i la probele de cercetat.
Citirea probelor la fotocolorimetru
Aparatul se conecteaz\ la priz\ cu aproximativ 20 minute `nainte de
`nceperea citirilor. Se alege filtrul necesar filtrul verde ( = 525 nm), se
etaloneaz\ aparatul punnd `n ambele cuve ap\ distilat\.
Se citesc apoi probele de cercetat [i probele etalon, m\surnd extinc]ia. Se
construie[te curba de etalonare cu ajutorul valorilor extinc]iilor probelor etalon,
`nscriind pe abscis\ concentra]ia solu]iilor `n Mn2+ [i pe ordonat\ valorile
extinc]iilor. Se unesc punctele ob]inute `n grafic `ntr-o dreapt\ ce trece prin
origine.
12. pH-METRIA
(E X - E S )
R T ln10
`n care EX [i ES reprezint\ tensiunile electromotoare ale unei celule electrochimice
de forma:
pHX = pHS +
76
TEME DE VERIFICARE
3.3. Amfoli]i
a1 - defini]ie
a2 - exemple de amfoli]i anorganici
a3 - exemple de amfoli]i organici
a4 - ionul aluminiu, ion cu caracter amfoter
3.4. M\rimea pH
a1 - defini]ie
a2 - expresie matematic\ [i deducerea sa din produsul ionic al apei
a3 - exprimarea concentra]iei produsului `n func]ie de concentra]ia ionilor
de hidroniu [i hidroxil
a4 - exprimarea reac]iei mediului `n func]ie de valorile pH
a5 - importan]a pH-ului:`n agricultur\,medicin\,industria alimentar\
3.5. Scrie]i reac]iile de ionizare ale acidului fosforic
4. Hidroliza s\rurilor, constanta [i gradul de hidroliz\
4.1.. Defini]ia hidrolizei
4.2. Tipuri de s\ruri care hidrolizeaz\
4.3.. Exemple de s\ruri.
4.4.. Constanta de hidroliz\
a1 - constanta de hidroliz\ a unei s\ri format\ dintr-un acid slab [i o baz\
tare
a2 - constanta de hidroliz\ a unei s\ri format\ dintr-un acid tare [i o baz\
slab\
a3 - constanta de hidroliz\ a unei s\ri format\ dintr-un acid slab [i o baz\
slab\
4.5.. Gradul de hidroliz\
a1 - defini]ie
a2 - expresia matematic\
a3 - rela]ia dintre gradul de hidroliz\ [i constanta de hidroliz\.
5. Propriet\]ile solu]iilor coloidale
5.1. Propriet\]ile cinetice
a - difuzia
a - mi[carea brownian\
a - presiunea osmotic\
a - sedimentarea coloizilor
5.2. Propriet\]ile optice
a - opalescen]a
a - efectul Tyndall
5.3. Propriet\]ile electrice
a - generalit\]i
a - electroosmoza
a - electroforeza
5.4. Stabilitatea [i coagularea coloizilor
a - stabilitatea solurilor
a - coagularea
a - coagularea cu electroli]i
5.5. S\ se scrie micela coloidal\ de sulfur\ arsenioas\
5.6. Care este constitu]ia micelei de iodur\ de argint atunci cnd iodura de
potasiu este `n exces?
5.7. Ionii Cu, Mg, Pb, CN, sunt toxici pentru organismele vii. Explica]i acest
fapt.
78
79
BIBLIOGRAFIE
80