Sunteți pe pagina 1din 3

Anacolutul

I. 1. Anacolutul cazului (antipalagă) este cel mai frecvent tip de anacolut şi apare
atunci când nu sunt respectate „restricţiile de caz (recţiunea cazuală) sau de prepoziţii
(recţiunea prepoziţională), impuse de centrul grupului verbal cu rol de predicat”:
• Nominativus pendens „nominativul suspendat” este cel mai răspândit tip
de anacolut. În comunicarea orală, există tendinţa de a începe un enunţ cu
cazul nominativ (subiectul), la care vorbitorul renunţă pe parcurs şi
reconsideră exprimarea. Ca urmare, un nume în nominativ rămâne izolat
de propoziţia din care, logic, face parte. Cele mai multe exemple le
întâlnim în vorbirea populară.
Fetele împăratului, întâmplându-se de faţă când a lovit spânul pe Arap – Alb,
li s-au făcut milă de dânsul şi au zis spânului cu binişorul.
Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi…(Creangă, v. DSL,
anacolut)
• Cine – subiect, excepţie de la nominativ.
Pronumele relativ, dublu condiţionat de natura sa de parte de propoziţie şi
element de relaţie, se găseşte în numeroase construcţii anacolutice. În
exemplul:
Cine joacă nu-i pare rău că pierde.
Propoziţia principală „nu-i pare rău” impune o subordonată completivă
indirectă şi cazul dativ pronumelui relativ. În propoziţia completivă indirectă
însă, pronumele relativ este subiect. De aici, excepţia de la nominativ: Cui
joacă nu-i pare rău…
Altă soluţie ar fi: Cine joacă, aceluia nu-i pare rău.

*Cine nu mănâncă tot îl pupă pisica


*Cine are bani nu-i pasă de nimic (Szathmary 2000, 52).
*Cine se duce şi umblă după înţelepciune îi merg toate bune (GALR II)
• Care (N - subiect) în relaţie de interdependenţă cu verbul unei construcţii
gerunziale, reluat de un nominal cu altă referinţă decât pronumele izolat:
Erau două case, care, fiind foarte vechi, zidurile lor aproape nu mai aveau
aceeaşi culoare.
- Care (D, compl. indirect.)
Aş vrea să spun ceva, dar gândurile s-au depărtat de mine, că trebuie să le
trag înapoi ca pe nişte balonaşe captive, cărora dându-li-se liberă sfoară s-
au ridicat şi s-au lipit de tavan.
- Care (Ac, compl. direct)
Pentru cine nu ajunge la timp, nu i se acordă premiul.
Alte construcţii cu forma care sunt construcţiile atributive, frecvente în limba
actuală:
*Copilul care trebuie să-l ajut la matematică n-a ajuns azi.
Copilul pe care
*Am un manuscris care trebuie să-i dau un nume.
Un manuscris căruia
2. Anacolutul persoanei este detectabil în enunţurile în care nu se conservă
persoana pronominală sau verbală, afectând acordul dintre subiect şi predicat. Persoana
pronominalul-subiect nu mai corespunde cu persoana verbului-predicat sau
pronominalul-subiect este cuplat cu un verb sau o construcţie verbală impersonală:
*Ea, când a văzut asta, a fost imposibil să reziste. (DSL)
*Ce contează că am citit atât, dacă nu ştii ce ţi se poate întâmpla.
3. Anacolutul numărului se referă la discontinuitatea sintactică survenită din
nerespectarea persoanei iniţiale a unui verb-predicat în cazul verbelor succedente aflate în
relaţie cu acelaşi subiect:
Dar fiindcă te întorci, lasă-ţi butea să vină pe urmă şi aideţi cu noi (P. Ispirescu,
Prâslea cel voinic, GALR II)
*Mâncaţi cât doriţi, dar să nu te prind că pleci apoi .

II. Folosirea unor termeni corelativi improprii


Deseori termenii construcţiilor corelative se confundă, fiind folosiţi nepotrivit în
enunţuri. Este cazul construcţiilor atât …cât şi, nu atât…cât, tot pe atât …cât şi, nu
numai …ci şi, pe de o parte…pe de altă parte din care lipseşte un termen sau în care al
doilea termen este înlocuit cu altul, din altă construcţie corelativă.

Există cursuri de Filosofie, dar natura lor poate îmbogăţi sau nu viaţa celor ce le
recepţionează, nu atât datorită programului de studii, ci mai ales datorită profesorilor
care le predau.(www.noua-acropola.ro)

Se luptă azi haotic între ele două viziuni asupra educaţiei, ambele falimentare:
cea veche, ceauşistă, modelată după tiparul şcolii de ucenici, care trebuia să dea
uzinelor pălmaşi calificaţi pe viaţă într-o slujbă stabilă; şi cea nouă, de provenienţă
occidentală, care pune accentul pe individ şi cultivă exprimarea liberă a opiniilor, chiar
atunci când ele au consistenţa apei de ploaie, producând adolescenţi funcţional
analfabeţi şi vorbitori în clişee social-acceptabile, care diferă de vechii absolvenţi nu
atât prin nivel de pregătire, ci doar prin natura post-industrială a aspiraţiilor (job în
comunicare, etc).(România liberă)

Implementarea fiecărei componente a avut în vedere respectarea atât a


metodologiei de implementare SIVECO România dar şi realităţile complexe din cadrul
Aerostar, datorită specificului activităţii fiind necesare şi customizări ale aplicaţiei
standard.