ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICA PE LINGA

PRESEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 94(478)(043.2)

STEPANIUC
Victor

EVOLUTIA STATALITATII MOLDOVENESTI

IN EPOCA CONTEMPORANA
Teza de
doctor
in stiinte istorice
Specialitatea: 25.00.01 Teoria, metodologia si istoria
administratiei publice
Conducator stiintific: Alexandru
ROMAN,
doctor habilitat in stiinte istorice,
profesor universitar
Conducator stiintific:...........................
Autor...........................................
Chisinau - 2007

CUPRINS

Introducere....................................................................................................................4

Capitolul I. GENEZA SI EVOLUTIA STATALITATII MOLDOVENESTI

1.1. Constituirea si consolidarea statului Moldova.................14
1.2. Dezmembrarea teritoriala si anihilarea statalitatii Moldovei (1775-1862)...........24

Capitolul II. RENASTEREA STATULUI NATIONAL AL MOLDOVENILOR:

REPUBLICA DEMOCRATICA MOLDOVENEASCA
2.1. Lupta pentru renasterea statalitatii moldovenesti in Basarabia (Moldova de Est)....36
2.2. Revolutiile din Rusia si crearea Republicii Democratice Moldovenesti..............41
2.3. Republica Democratica Moldoveneasca: evolutii social politice..53
2.4. Ocupatia militara straina si independenta Republicii Democratice Moldovenesti....59
2.5. Basarabia in componenta Romaniei: aspecte de politica interna si externa..................76
2.6. Autonomia moldoveneasca in teritoriul Ucrainei Sovietice..........88

Capitolul III. STATUL SOVIETIC MOLDOVENESC: REPUBLICA

SOVIETICA SOCIALISTA MOLDOVENEASCA
3.1. Crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti ...........97
3.2. Moldova in componenta Uniunii Sovietice: suveranitate limitata......106
3.3. Moldova suverana: criza politica si identitara.... ...112
Capitolul IV. STATUL SUVERAN SI INDEPENDENT REPUBLICA MOLDOVA

4.1. Independenta Republicii Moldova: aspecte istorice si juridice ..................................123

4.2. Statul Moldovenesc contemporan si Pactul Molotov Ribbentrop ...........................126
4.3. Constitutia Republicii Moldova: realizari si perspective....131

Incheiere........................137
Referinte bibliografice............ ........................................................................................145
Bibliografie.......157

Rezumate in limbile engleza si rusa..........................................177

Lista abrevierilor.182

INTRODUCERE Actualitatea temei investigate. Prezenta teza de doctorat constituie

un studiu al problemei organizarii statale, care este permanent actuala din perioada aparitiei
primelor state in antichitate. Ea se impune, indeosebi, odata cu formarea statelor nationale si
este importanta si in epoca contemporana, cind pe arena internationala au aparut noi
formatiuni national-statale independente, inclusiv Republica Moldova. In contextul general
al fenomenului statalitatii contemporane se inscrie, evident, si problema statalitatii
moldovenesti, cu incepere de la constituirea Tarii Moldovei (sec. XIV)

si pina in prezent. Cu regret, istoria de veacuri a statului moldovenesc este in continuare

insuficient studiata si cunoscuta. Actualitatea investigatiei in cauza este determinata, in mare
masura, de lipsa unui studiu de sinteza consacrat in totalitatea sa evolutiei statalitatii moldovenesti
in epoca contemporana, care ar cuprinde elucidarea celor mai importante aspecte istorico-juridice
legate de geneza, constituirea esalonata si evolutia formelor statalitatii moldovenesti
contemporane precum Republica Democratic a (Populara) Moldoveneasca
(anii 1917 1918), Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (perioada 1924-1940),
Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (1940 1991) si Republica Moldova (1991-pina
in prezent). Necesitatea investigatiei a fost dictata si de polemicele contradictorii duse de istorici
de diferite viziuni axate pe istoria si legitimitatea statului moldovenesc contemporan. Aceste
considerente ne-au determinat sa efectuam o analiza complexa a fenomenului statalitatii
poporului moldovenesc, indeosebi, a principalelor aspecte istorice si juridice ale fenomenului
national-statal din Moldova contemporana. Studiul profund al evenimentelor

si documentelor ne-a permis sa elucidam premisele renasterii in sec. XX a statalitatii

moldovenesti, anihilata in secolul anterior sub dictatul intereselor Marilor Puteri
internationale, sa demonstram continuitatea statala a Moldovei, din perioada medievala pina
in epoca contemporana. Cunoasterea istoriei dramatice, dar obiective a constructiei statale
moldovenesti in epoca contemporana reprezinta o oportunitate pentru realizarea procesului
de consolidare a societatii moldovenesti si a statului Republica Moldova, in calitate de subiect
al relatiilor internationale.

Gradul de cercetare a temei. Subiectul abordat in teza dispune de o istoriografie vasta si

include diverse publicatii generale, lucrari cu caracter istoric, juridic, politologic si
sociologic, in care sint examinate diferite aspecte ale acestui proces integru. Problemele
fundamentale ale procesului constructiei national-statale sint investigate, in plan general, in
lucrarile savantilor din mai multe tari ale lumii, care, indeosebi in sec. XVII-XX, au elaborat
baza teoretico-metodologica a fenomenului statului modern si contemporan. In acest
context, sint concludente opiniile teoreticienilor in domeniul istoriei si teoriei statului si
dreptului precum: Jean Jacques Rousseau [1], Ch. Montesquieu [2], Giorgio del Vecchio [3],
Ernest Renan, John St. Mill, Karl Marx [4], V. Lenin [5], Eric Hobsbawm [6], F. Hinsley [7],
etc.

Evolutia statalitatii moldovenesti - tema abordata in studiul de fata a fost cercetata tangential
in istoriografie. Problema in cauza, sub aspecte diverse, a fost elucidata in istoriografia
moldoveneasca, rusa, romana, sovietica, indeosebi in sec. XX. Insa multe laturi ale tematicii
vizate in lucrare au fost examinate la general ori fragmentar. Semnificativ pentru
istoriografia problemei supuse investigatiei este faptul, ca diverse informatii istorice despre
crearea statalitatii moldovenesti, evolutia si dezvoltarea acesteia in context general sint
reflectate in cronicile moldovenesti, scrise la curtea domnitorilor moldoveni, in letopisetele
moldo-slavone [8], cronicile cronicarilor unguri Kukullo, Thuroczi, Anonimul, s.a., polonezi
Ian Dlugosz, M. Bielskii, s.a, rusi A. Lizlov [9], N.

aramzin [10], etc., care ne demonstreaza existenta in istorie a moldovenilor si a statului lor
Moldova. Examinarea retrospectiva a istoriografiei demonstreaza, ca primele incercari de a
analiza sistemul de administrare, structura institutionala, arondarea teritoriului, principiile de
cirmuire, inclusiv atributiile domnitorilor si ale dregatorilor, in Moldova au fost intreprinse de
cronicarii moldoveni [11] Gr. Ureche, I. Neculce si mai ales, de M. Costin in operele sale:
Cronica polona, (1677); Poema polona, (1684); De neamul moldovenilor (1690)
[12]. Primul studiu, cu adevarat stiintific, scris in limba savanta a vremii, latina, despre
organizarea social-politica si ecleziastica a Moldovei, despre principiile de administrare,
functionarea structurilor supreme de cirmuire a statului este realizat de D. Cantemir: De forma
Respublicae Moldavicae (Despre formarea/organizarea Statului Moldovan) structurat in 17
capitole, ce reprezinta partea a doua a nemuritoarei sale monografii Descrierea Moldovei
[13]. Tangente si aspecte importante ale problemei

abordate pot fi gasite in lucrarile unor autori din secolul al XIX-lea Mihail Kogalniceanu,
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Gheorghe Asachi s.a. La 1858 Manolake Draghici [14]
tipareste ultima istorie a Tarii Moldovei cu titlu
Istoria Moldovei pe timp de 500 ani in 2 tomuri. De atunci pina in zilele noastre Istoria
Statului Moldovenesc Istoria Moldovei, Istoria Republicii Democratice Moldovenesti
(02.12.1917 27.03.1918), Istoria RSS Moldovenesti (02.08.1940 27.08.1991), Istoria
Republicii Moldova stat suveran si independent, s-a scris deseori cu accente straine ori
antimoldovenesti. Majoritatea lucrarilor din anii 60-80 ai secolului al XX-lea, in care este
abordata statalitatea poporului moldovenesc din epoca contemporana, graviteaza in jurul unor
teze arhiideologizate. Desi aceste teze sint prezente si in studiile academicianului A. Lazarev,
totusi lui ii apartine rolul principal in studierea profunda a proceselor complicate de creare si
dezvoltare a RSS Moldovenesti. In istoriografia secolului al XX-lea la aceasta tema se
evidentiaza monografia respectivului autor Statalitatea sovietica moldoveneasca si
problema basarabeana [15], precum si lucra rile reputatului istoric si pedagog A. Repida
Formarea RASS Moldovenesti si Formarea RSS Moldovenesti [16]. Savant notoriu,
A. Repida a deschis o noua directie stiintifica in istoriografia contemporana privind studierea
statalitatii moldovenesti in forma sa institutionala de autonomie. Insa mai apoi a urmat un
sfert de secol de denigrare a operelor in cauza si a autorilor acestora de pe pozitii politicoideologice. In contextul dat al realitatilor societatii moldovenesti, doctorii habilitati in
stiinte istorice Gh. Rusnac si V. Cozma mentionind ca istoricul niciodata nu poate anticipa
destinul operelor sale, considera ca savantul A. Repida a constientizat dialectica istoriei,
necesitatea schimbarilor si a transformarilor radicale in stiinta istorica [17]. Procesul
formarii si dezvoltarii formelor statalitatii moldovene sti pe parcursul secolului al XX-lea
este analizat in monografiile savantilor A. Surilov [18], A. Repida, Al. Roman [19], C.
Solomon, V. Grosul [20], S. Afteniuc, A. Grecul, V. Beniuc, s.a. Sint pretioase pentru
cercetatori monografiile savantului istoric Lucheria E. Repida, care s-a afirmat in ultimele 5
decenii ca eminent cercetator al istoriografiei contemporane a Moldovei. Printre valoroasele
sale lucrari monografice si colective mentionam Istoria Moldovei in 2 volume, Istoria
economiei nationale in 4 volume, Istoria culturii

Moldovei in perioada sovietica in 4 volume, Probleme actuale ale istoriei si relatiilor

interetnice din Republica Moldova in anii 60-90 ai sec. XX (Chisinau, 2004) [21], etc. Intrun articol publicat in ultimii ani, L. Repida mentioneaza: Nu poate fi ignorata istoria
statalitatii moldovenesti, pentru care a luptat Stefan cel Mare, ce a condus statul Moldova si a
vorbit in limba moldoveneasca [22]. O importanta deosebita in studierea stiintifica a istoriei
politice a Moldovei de Est ii revine monografiei primului Presedinte al Academiei de Stiinte
din Moldova, academicianului Ia. Grosul, . 18121828 .

[23].
Evolutia proceselor social-politice, in corelare cu transformarile de ordin national- statal, ce sau produs in Moldova de-a lungul timpului, incepind cu formarea statului in perioada
medievala pina la etapa actuala, este examinata in studiul colectiv Istoria administratiei
publice din Moldova [24] scrisa de doctorii habilitati: M. Platon, Al. Roman, S. Rosca si
doctorul in stiinte istorice T. Popescu.
Prezinta interes pentru opinia publica si
stiintifica din tara noastra monografia

Republica Moldoveneasca. An de raspintie: de la proclamarea Republicii Moldovenesti pina

la desfiintarea autonomiei Basarabiei. Noiembrie 1917-noiembrie 1918 [25], scrisa de I.
Levit, Istoria Moldovei si Istoria Moldovei in date [26] autor, doctorul habilitat in
istorie, V. Stati. Problematica renasterii statalitatii moldovenesti in epoca contemporana este
elucidata in ultimul deceniu de pe pozitii conceptuale si metodologice opuse. Se evidentiaza
in acest context, indeosebi, lucrarile savantilor, V. Taranov [27], I. Turcanu [28], I.
Negrei, S. Nazaria [29], etc. Diferite aspecte ale statalitatii moldovenesti contemporane,
privite prin prisma intereselor marilor puteri internationale, si-au gasit reflectare si in operele
unor istorici straini precum M. Bruhis, W. P. van Meurs, Jean Nouzille [30], Ch. King [31],
etc. Este important ca majoritatea autorilor straini resping falsurile istoriografiei romanesti
despre Moldova si confirma dreptul moldovenilor la statalitate distincta in epoca
contemporana. Investigarea continuitatii statalitatii moldovenesti inerent cuprinde si aspecte
politico- juridice generale. Este reprezentativa pentru istoriografia problemei monografia
doctorului habilitat in istorie, A. Galben [32] . XVIII

XIX ., consacrata cadrului juridic de functionare a autoritatilor statului moldovenesc

in epoca respectiva.
7

Merita atentie si monografiile juristilor A. Smochina [33], Al. Burian [34], V. Ivanov [35], I.
Guceac [36], Gh. Avornic, Gh. Costachi s.a., care trateaza probleme de o stringenta
actualitate, avind anumite tangente cu tema abordata in studiul doctoral. O examinare
detaliata si riguroasa a aspectelor juridice, in corelare cu modificarile teritoriale si de
institutionalizare politica a Moldovei de Est, a fost realizata de doctorul in drept D. Grama in
lucrarile sale, indeosebi, in studiul Evolutia statutului juridic al Basarabiei in anii 18121918 [37]. In acest context, consideram ca are temeiuri serioase si aprecierea de statalitate
aminata, cu referire la Moldova de Est in perioada 1812-1917. Printre publicatiile axate pe
istoriografia Republicii Moldova, din ultimii ani, care abordeaza anumite aspecte ale
statalitatii moldovenesti contemporane, se evidentiaza studiul colectiv Istoria Republicii
Moldova din cele mai vechi timpuri si pina in zilele noastre [38]. Autorii apreciaza
evenimentul din 2 decembrie 1917, crearea Republicii Democratice (Populare) Moldovenesti,
drept o realizare serioasa a poporului moldovenesc, care simbolizeaza renasterea
statalitatii nat ionale moldovenesti. La elucidarea problemei vizate vine sa-si aduca
contributia si lucrarea ex-Presedintelui Republicii Moldova Petru Lucinschi Moldova si
moldovenii [39]. Considerind anii 1917-1918 drept moment de cotitura, autorul conchide
ca evenimentul istoric de baza din aceasta perioada a fost formarea Republicii Democratice
Moldovenesti.

Surse istorice si juridice. In procesul investigatiei si elaborarii tezei de doctorat au fost

utilizate surse istorice si de drept, ce se refera la teoria statului si dreptului, la aspectele
principale istorico-juridice si nationale ale statalitatii moldovenesti. Studiul se bazeaza pe un
lot masiv de documente inedite din fondurile Arhivei Nationale a Republicii Moldova (AN
RM), Arhivei Organizatiilor social-politice din Republica Moldova (AOSP RM), Arhivei
Nationale a Ucrainei (ANU), Arhivei Centrale de Stat a Federatiei Ruse, Arhivei
Parlamentului Republicii Moldova (AP RM), Arhivei Guvernului Republicii Moldova (AG
RM), precum si pe majoritatea documentelor si materialelor tematice publicate in Moldova,
Romania, Federatia Rusa, etc. Pentru fundamentarea teoretica a investigatiei au servit ca
suport principiile dreptului international, fixate in Carta ONU, conven tiile ONU si ale
Consiliului Europei, precum si Declaratia Universala a drepturilor omului (1948), si
Declaratia UNESCO cu privire la rase

si prejudecati rasiale (1978) etc. A fost utilizat, ca surse de drept, in procesul investigatiei si
cadrul legal existent in domeniul consolidarii Republicii Moldova ca stat independent:
8

- Constitutia Republicii Moldova (1994) si patru Constitutii moldovenesti anterioare (1925,

1938, 1941, 1978); - Conceptia politicii nationale a Republicii Moldova; - Legea privind
drepturile minoritatilor nationale din Republica Moldova; - Hotarirea Parlamentului
Republicii Moldova privind aniversarea a 645 de ani a Statului Moldova, etc. Izvoare
suplimentare , care merita atentie deosebita, pentru realizarea investigatiei sint memoriile si
lucrarile istorico-publicistice ale politicienilor si oamenilor de cultura, contemporani ai
evenimentelor precum Al. Boldur [40], St. Ciobanu [41], N. Iorga [42], I. Lupas [43], C.
Stere [44], I. Inculet [45], P. Halippa, Iv. Bodiul [46], Iv. Calin [47], M. Snegur [48], etc.
Valorificarea informatiei istorice si juridice din documentele de arhiva si din cele publicate nea oferit posibilitatea sa elucidam procesul de durata, controversat al constructiei nationalstatale din Moldova, sa fundamentam documentar analiza evenimentelor, ce s-au produs de-a
lungul timpului.

Scopul si obiectivele. In acest context, si pornind de la conceptia respectiva a statalitatii na

tionale moldovenesti, prezenta teza de doctorat nu are un caracter enciclopedic exhaustiv, ci
urmareste scopul principal de a studia geneza si procesul constituirii, evolutiei
si consolidarii statalitatii nationale moldovenesti in epoca contemporana.
Obiectivele de baza ale studiului doctoral, care reies din scopul formulat constau in
urmatoarele: - Analiza genezei, constituirii si evolutiei procesului national-statal in
Moldova; - Studierea si elucidarea procesului continuitatii statalitatii nationale moldovenesti,
in scopul demonstrarii traditiilor istorice si nationale in domeniul constructiei national-statale
in Moldova contemporana; - Elucidarea etapelor de renastere a statalitatii moldovenesti in
epoca contemporana (1917-1991); - Evidentierea rolului Marilor Puteri internationale
(factorului extern) in evolutia statalitatii moldovenesti pe aprcursul secolelor XIX-XX; Analiza caracteristicilor istorice si juridice ale procesului national de constituire si dezvoltare
a Statului Moldova, aducerea unei noi contributii la cultivarea patriotismului si promovarea
valorilor nationale in casa noastra comuna Republica Moldova.

Cadrul cronologic al tezei de doctorat include perioada secolului XX, dar cu premisele
istorice din epocile anterioare. Acest spatiu cronologic amplu este determinat de necesitatea
evidentierii premiselor istorice ale crearii Statului Moldovenesc, geneza lui si evolutia
continua in hotarele sale teritoriale. Limita cronologica initiala marcheaza inceputurile
aparitiei statalitatii moldovenesti in epoca medievala, care a evoluat dramatic in epoca
moderna, a renascut si s-a consolidat in epoca contemporana cu incepere din anul 1917.
Durata considerabila a spatiului de timp studiat este cauzata de vicisitudinile istoriei, care, si
pe parcursul secolului al XX-lea, au determinat diverse forme ale statalitatii nationale. Limita
temporala finala a prezentei teze este conditionata de finisarea procesului de consolidare a
Republicii Moldova independente, de faurire a statului democratic de drept dupa anul 1991.

Suportul metodologic si teoretico-stiintific. In context metodologic, la elaborarea prezentei

lucrari, s-a aplicat un integru complex de metode teoretice, care au permis investigarea
problemei propuse, pe calea trecerii de la universal la national si local. Permanent ne-am
condus de regula conform careia orice stiinta are un domeniu propriu de cercetare, utilizind,
pentru investigarea problemei abordate, metode si procedee generale si specifice stiintelor
socio-umanistice.

In acest context metodologic, s-au valorificat si utilizat in mod constructiv diverse

metode de baza, inclusiv: - istorica in scopul determinarii perioadelor de manifestare a
continuitatii statalitatii
nationale ca proces istoric; - cronologica in scopul analizei si prezentarii consecutivitatii
evenimentelor si faptelor
istorice in succesiunea lor, atit in spatiu, cit si in timp; - etnografica in studierea
fenomenelor legate de devenirea unei colectivitati nationale ca element autonom, a
provenientei etnografice si etnologiei acestui fenomen;
- sincronistica atunci cand se
studiaza paralel acte scrise si evenimente tematice, pe care le intalnim, in acelasi timp, in
spatii geopolitice si spirituale deosebite la popoare diferite. De asemenea in cadrul
investigatiei efectuate in mod creativ au fost aplicate diferite

metode de cercetare: analitica, sistemica, institutionala, analiza comparativa si sinteza,

deduc tie si inductie.
Teza de doctorat este axata pe urmatoarele principii de baza ale cercetarii stiintifice:
10

- istorismul, care permite evidentierea legitatilor evolutiei statalitatii nationale de-a

lungul secolelor;
- obiectivitatea, care cere o evidenta completa a factorilor ce influenteaza dezvoltarea
continua a sistemului statal, aspectele lui de baza, istorico-juridice si conditiile istorice ce o
genereaza; unitatea logicului si istoricului, ce necesita imbinarea studiului istoriei obiectului
supus investigatiei proceselor social-politice, cu teoria si cu perspectivele dezvoltarii;

- unitatea logicului si istoricului, ce necesita imbinarea studiului istoriei, obiectului supus

investigatiei proceselor social-politice, cu teoria si perspectivele dezvoltarii.
Astfel, in ansamblul ei, teza se bazeaza pe principiul problematic, fiind analizate si
elucidate, in calitate de probleme de baza, diferite aspecte ale istoriei constructiei nationalstatale.
Inovatia stiintifica a lucrarii. Caracterul inovator al studiului propus rezida in realizarea
oportunitatii de a construi un tablou integru al principalelor fenomene sociale si procese
istorice din contextul genezei, constituirea si evolutia statalitatii nationale in Moldova,
indeosebi in epoca contemporana. Originalitatea investigatiei consta in efectuarea, pentru
prima data intr-o lucrare de acest gen si in context integrator in plan istorico- problematic, a
unei analize sistemice privind crearea premiselor istorice si a conditiilor social-politice pentru
aparitia diverselor forme de statalitate moldoveneasca in epoca contemporana.

Teza fundamenteaza conceptul despre existenta a trei etape de renastere si evolutie a

statalitatii moldovenesti in epoca contemporana: prima Republica Moldoveneasca
(1917-1918), a doua Republica Moldoveneasca (1940-1991), a treia Republica
Moldoveneasca (1991- pina in prezent). Vom mai mentiona, ca in efectuarea investigatiilor,
privind studierea problemei in cauza, s-a tinut cont de adevarul ca istoria sustine mersul
inainte a popoarelor pe calea civilizatiei, propaga pacea si propas irea intregii umanitati.

Importanta teoretica si valoarea aplicativa a lucrarii. Valoarea stiintifica a lucrarii este

determinata de concluziile si recomandarile elaborate de autor, care demonstreaza
continuitatea statalitatii moldovenesti, legitimitatea incepind cu 2 decembrie 1917 a statului

11

Republica Moldova, ca purtator direct al traditiei nationale moldovenesti, ce are ca suport

istoria, cultura si spiritualitatea Moldovei medievale si moderne. Autorul tezei recomanda sa
fie anulata Hotarirea Sovietului Suprem al RSS Moldova
Cu privire la Avizul comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politicojuridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune si a Protocolului aditional secret din 23
august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord (Nr. 149XII din 23 iunie 1990), care pune la indoiala temeiurile istorice si politice ale statului
moldovenesc contemporan, alimenteaza in tara noastra spiritele iredentiste si tendintele
separatiste. Analiza, totalurile si concluziile, obtinute in rezultatul studiului efectuat, pot
completa arsenalul factologic si al cercetarilor in domeniu, oferind savantilor posibilitatea
abordarii tematicii respective in noi lucrari stiintifice despre istoria Republicii Moldova.
Studiul realizat este unul de sinteza in problematica data si poate servi drept sursa bibliografica
si metodologico-didactica pentru practicieni in procesul pregatirii studentilor s i masteranzilor
la facultatile de istorie, drept, politologie, pedagogie, jurnalistica. Lucrarea va fi, pentru
publicul larg de cititori, o sursa informationala importanta despre principalele probleme ale
procesului istoric de constituire si consolidare a statalitatii moldovenesti in epoca
contemporana. Concluziile rezultate din cercetarile efectuate pot fi utilizate de catre politicieni
si lideri ai organizatiilor nonguvernamentale pentu actiuni practice, care au ca obiectiv
consolidarea statalitatii Republicii Moldova, promovarea imaginii si intereselor tarii noastre pe
arena internationala.

Structura si volumul tezei de doctorat. Lucrarea este compusa, in context structural, din
introducere, patru capitole tematice segmentate in 14 paragrafe, incheiere cu sinteza
rezultatelor obtinute, concluzii si recomandari, referinte si bibliografie, rezumate in limbile
moldoveneasca, rusa si engleza. Volumul tezei constituie opt coli de autor.

Aprobarea rezultatelor obtinute. Concluziile, tezele fundamentale ale disertatiei si

conceptiile principale formulate in lucrare reprezinta rezultatul cercetarilor realizate de autor
pe parcursul mai multor ani.

12

In anul 2005 tezele principale si rezultatele obtinute in cadrul investigatiei au fost expuse
intr-o monografie integra Statalitatea poporului moldovenesc: Aspecte istorico- juridice
[49], reeditata in anul 2006 si in limba rusa [50].
Tezele respective au fost aprobate in cadrul unor Conferinte stiintifice internationale si
republicane, precum: Conferinta stiintifica internationala organizata de catre Academia de
Stiinte a Moldovei la 22 august 2006 la tema 15 ani de independenta a Republicii
Moldova, Conferinta stiintifica republicana cu genericul Republica Moldova - Casa
noastra comuna (21 august 2006), Conferinta stiintifica internationala Anul 1917 in
destinul popoarelor din Europa de Sud - Est (16 iunie 2007), Cercetarea universitara in
secolul XXI: Provocari s i perspective (13-17 octombrie 2007) etc.

Rezultatele studiului de doctorat, in ansamblu, si-au gasit reflectare in 9 lucrari

stiintifice publicate in Republica
Moldova.

13

CAPITOLUL I GENEZA SI EVOLUTIA STATALITATII

MOLDOVENESTI 1. Constituirea si consolidarea statului
Moldova

Analiza surselor istorice cunoscute pina in prezent, incepind cu primul document pastrat
pentru posteritate, care a fost emis de cancelaria domneasca a Tarii Moldovei (scris in limba
latina si semnat la 1 mai 1384 in Hirlau de catre domnitorul Petru I Musat), demonstreaza
cert, ca geneza statalitatii moldovenesti tine de formarea la confluenta secolelor XIII XIV a
statului medieval Moldova. Acest fenomen istorico-politic si juridic are loc in anul 1359, cind
domnitorul Bogdan I, impotrivindu-se cu forte militare dominatiei Regatului Ungar, obtine
suveranitatea Tarii Moldovei. In anul 1365 regele ungar este nevoit sa recunoasca
independenta Tarii Moldovei. Primele istorii ale Moldovei Cronicele moldo-slavone din sec.
XV, confirma ca anume anul 1359 este anul formarii statului Tara Moldovei. Sursele
documentare, creatia populara orala aduc numeroase dovezi ca numele Moldova, moldovenii
erau cunoscute in perioada anterioara formarii statului moldovenesc. D. Cantemir considera
ca la constituirea statului moldovenesc moldovenii... s-au intors din Maramures in tara lor de
mai inainte [1, p. 88-89]. In Hronicul vechimei

romano-moldo-vlahilor, ilustrul savant si domnitor afirma: Iar numele tarii marturi ni sint
istoricii straini, ca inca si mai denainte de Traian, cind traia pe aceste locuri dachii, o parte din
Dachia s-au fost chemat Molis-davia, adeca Davia moale, si mai multe cetati intr-insa a caror
numere mai mult se sfirsia in Davia sau Dava [2, p. 471]. Marturii documentare despre
Moldova si moldoveni, despre inceputurile statalitatii moldovenesti la est de Carpati din
secolele XIV-XV se afla in arhivele patriarhiei constantinopolitane, in cele din Cracovia,
Varsovia, la cronicarii rusi, poloni, bavarezi s.a. Insa cele mai vechi mentiuni despre Tara
Moldovei se gasesc inserate in documentele emise de Cancelaria regala a Ungariei la 20
martie 1360 (Terra Moldauana) si 2 februarie 1365 (Terra Moldvana)[3, p. 53]. Aceste
documente demonstreaza elocvent evenimentul constituirii Moldovei ca stat independent prin
activitatea voievodului Bogdan si a ostenilor (pamintenilor) moldoveni.

14

Recunoasterea internationala a Moldovei, inceputa de Ungaria, devine evidenta dupa 1371,

cind, cu ajutorul Papei Grigore al XI-lea si al lui Carol al IV-lea, Imparatul Sfintului Imperiu
Roman, la Siret in detrimentul Ungariei si Poloniei, deschide o episcopie romano- catolica [4
p.72]. Avind recunoasterea Sfintului Imperiu Roman, in scurt timp, Moldova isi imbunatateste
relatiile cu Polonia, capata autoritate in fata Ungariei. La 1386 Domnia Tarii Moldovei avea
anumite relatii cu Dmitrii Donskoi conducator al Statului Rus (Moscoviei). Moldova de
acum la 1392 avea recunoasterea Munteniei. In acel an domnitorul Petru I Musat este rugat sa
fie mediator intre Muntenia si Polonia... Cu toate acestea, o parte din istoriografia moderna si
contemporana, indeosebi cea romaneasca, pune la indoiala existenta moldovenilor ca popor,
neaga cu insistenta procesul multisecular de evolutie a statalitatii suverane a Moldovei.
Conform acestor opinii nefondate, Moldova istorica nu a fost stat, ci doar o feuda teritoriala
romaneasca, populatia careia in anii 1600, 1859 si in 1918 si-a demonstrat vointa de unire cu
toti romanii din Tara Romaneasca si Transilvania intr-un stat unic, Romania. In acest context,
cind mitul domina realitatea obiectiva, este primordial a analiza istoria statalitatii
moldovenesti, folosind principiile metodologice ale stiintei istorice si ale celei juridice.
Cuvintul stat provine din latinescul status, care se traduce stabil, permanent. La inceputul
veacului al XVI-lea, Niccolo Machiavelli il foloseste in cartea sa Principele (1515), chiar
in prima fraza a cartii, cind spune: Toate statele, toate stapinirile care au avut

si au putere asupra oamenilor au fost si sint fie republici, fie principate [5, p. 11]. Statul este
societatea organizata din punct de vedere politic. Aparut cu aproape 6 milenii in urma, el este
principalul instrument al conducerii sociale. Potrivit teoriilor traditionaliste (aparute in sec.
XVI-XIX), statul este alcatuit din trei elemente: poporul, teritoriul si puterea publica
exercitata suveran. Mai tirziu, in perioada crearii statelor nationale, statul-natiune era
caracterizat prin existenta comunitatii etnice, limba comuna, teritoriul si o memorie istorica
comuna. In epoca contemporana majoritatea savantilor ii atribuie statului 5-6 elemente de
baza: 1. Puterea publica; 2. Populatia; 3. Teritoriul (hotarele); 4. Adoptarea si aplicarea
legislatiei; 5. Suveranitatea;

15

6. Sistemul fiscal-vamal. Mai multi cercetatori contemporani considera sinonime notiunile de

natiune, stat, popor. Natiunea in versiunea lui E. J. Hobsbawm este ansamblul cetatenilor a
caror suveranitate colectiva se instituie ca stat si care este expresia lor politica [6, p. 21]. In
contextul doctrinelor traditionaliste si contemporane despre stat si natiune, Moldova istorica a
avut toate caracteristicile unui stat feudal distinct, a carui populatie de baza au fost moldovenii,
purtatorii limbii, culturii, mentalitatii si memoriei istorice moldovenesti. Statalitatea
moldoveneasca s-a consolidat indeosebi pe parcursul sec. XIV-XV. Inca in perioada lui Bogdan I
intemeietorul Moldovei (1359-1365), a fost intarita oastea si hotarele

tarii. Din timpul domniei lui Petru I Musat (1375-1391) s-a pastrat primul document emis de
cancelaria domneasca, care confirma existenta drumurilor comerciale. Petru I Musat a batut
primii bani ai Tarii Moldovei grosi de argint emisi in doua valori, care au ajuns sa circule
si in afara granitelor Moldovei. Petru I Mu sat se autointituleaza Dux terre Moldaviae
adica conducator suprem al Moldovei. Domnind 16 ani (1375-1391), Petru I Musat readuce
Moldovei regiunea cuprinzind cetatile Hotin, Tetina, Hmeliov, stapineste Cetatea Alba, muta
resedinta domneasca la Suceava, care devine capitala a Moldovei. Pe timpul domniei lui Petru
I Musat, capul de zimbru devine stema a Moldovei. In timpul domniei lui Roman-voievod
(1391-1394), apare o gramota scrisa pe pergament in limba slavona, care devine limba
cancelariei Moldovei pina in a doua jumatate a sec. XVI. O insemnatate mare pentru
consolidarea tinarului stat moldovenesc a avut domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432).
Domnitorul a statornicit si intarit hotarele Moldovei de la Ceremus pina la limanul Nistrului,
de la Milcov pina la Hotin, a imbunatatit structura institutiilor de administrare a tarii. In
gramotele domnesti semnate de Alexandru cel Bun sint atestati, pentru prima oara, dregatorii
de curte: postelnicul, comisul, spatarul, clucerul. De asemenea pentru prima oara este pomenit
tinutul unitate administrativ- teritoriala caracteristic a numai Moldovei. In timpul domniei
lui Alexandru cel Bun, Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut caracterul canonic al
Mitropolitului Moldovei. Scaunul mitropolitan al Moldovei se permuta la Suceava. Alexandru
cel Bun a contribuit esential la dezvoltarea economica a Moldovei, stimulind relatiile
comerciale cu Polonia, Transilvania, etc. Cu cit mai mult se afirma in istorie Statul
Moldovenesc, cu atit mai evident se manifestau tendintele Ungariei si ale Poloniei de a
supune tara moldovenilor. In aceste

16

conditii, in anul 1404 Alexandru cel Bun depune juramint de vasalitate regelui polon
Wladislaw al II-lea Iagello. Omagiul este semnat si depus de catre Alexandru cel Bun, nu
numai in numele tuturor boierilor moldoveni, ci si in numele pamintenilor moldoveni,
afirmind, si pe aceasta cale, numele poporului care a intemeiat si a dat denumirea Tarii
Moldovei al moldovenilor. Aceasta marturie documentara facuta de domnitorul
moldovenilor, dovezile scrise din actele cancelariei regale ungare, din cronicile unguresti
confirma concluzia istoricului roman A. Armbruster, ca in jumatatea a doua veacului XIV

si la inceputul secolului al XV-lea Terminologia etnica (in primul rind, etnonimul moldoveni
moldavos, moldavanos, , Aut.)
si cea politico-geografica (Moldova, Terre Moldavie, )... a intrat in formele ei
esentiale in constiinta europeana odata cu intemeierea statului feudal Moldova...[7, p. 259].
Conturind infiriparea formelor institutionale indeosebi administrative, este de mentionat ca in
Moldova statul insemna domnia institutie politico-administrativ a, in frunte cu un domnitor
si cu structurile (dregatorii) subordonate lui, cu ajutorul carora se asigura functionarea vietii
sociale pe teritoriul dintre Carpati, riul Milcov si Nistru si din munte (Carpatii Nordici) pina la
mare (Marea Neagra). Domnitorii Moldovei, - afirma D. Cantemir, - nu erau nici unuia
(dintre principii crestini) mai prejos in privinta puterii si dreptului pe care-l aveau asupra
supusilor sai [1, p. 123-125]. Domnitorul Moldovei era nu numai capul statului, ci si seful
administratiei: numea sau destituia marii dregatori, numea cirmuitorii tinuturilor, pircalabii
cetatilor, vornicii Tarii de Sus, Tarii de Jos. Un institut aparte in ierarhia Tarii Moldovei era
Sfatul Domnesc (divanul), care, in diferite documente, se numeste rd. Adunarea tarii in
Moldova este mentionata pentru prima oara in documente la 25.06.1441. In Moldova ea se
convoca numai in momentele cruciale, de insemnatate covirsitoare pentru destinul Statului
Moldovenesc. Titlul de voievod inseamna ca domnitorul Moldovei era comandantul suprem
al armatei. El organiza planul de lupta, conducea oastea la lupta, participa nemijlocit in bat
alii. Domnitorul era fauritorul si promotorul politicii statului: aplana conflictele cu vecinii,
incheia tratate de aliante, declara razboi sau declansa expeditii de raspuns. Numai domnitorul
semna actele Cancelariei de Stat, semna si depunea acte omagiale de vasalitate. Insa cu toata
puterea suprema ce o avea, domnitorul Moldovei semna documentele emise de

17

cancelaria domneasca, mai ales, cele externe, cu invoirea boierilor, asigurindu-se de credinta
lor. Acesti dregatori, mari si mici, alcatuiau Curtea Domneasca a Moldovei, Aparatul de Stat,
dintre care Domnitorul alegea Sfatul Domnesc, constituia Cancelaria de stat a Moldovei.
Dintre cei mai de nadejde si apropiati, domnitorul numea pircalabii.
D. Cantemir
precizeaza: La Hotin, Cernauti, Suceava, Neamt si Soroca, Roman, Craciuna, Orhei, Chilia,
Cetatea Alba sint doi pircalabi, fiindca acestea sint cetatile cele mai de seama ale
Moldovei[1, p. 257]. In unele tinuturi de margine ale Moldovei si anume in Putna, Tecuci,
Hotin, Neamt, Cernauti, Soroca, pircalabii erau numiti starosti, dupa modelul dregatorilor
asemanatori din Polonia [8, p. 257]. Una din cele mai insemnate dregatorii ale Moldovei pina
in epoca moderna a fost cea de hatman. Membru al Sfatului Domnesc, hatmanul, avea functia
de pircalab si portar al Sucevei (seful garnizoanei cetatii de scaun), fiind, mai tirziu, si
comandantul fortelor armate ale Moldovei. Din punct de vedere administrativ-teritorial,
Statul Moldovenesc, incepind cu anul 1436 se subdiviza in Tara de Jos si Tara de Sus, acestea
in tinuturi, tinuturile aveau in subordonare ocoale, care cuprindeau citeva sate si slobodzii.
Structurile administratiei de stat din Moldova istorica (in hotarele ei traditionale in spatiul de
timp dintre anii 1359-1862) erau reprezentate de urmatoarele autoritati: Institutia domniei cu
caracter eligibil-ereditar (cunoscind periodic si formele specifice de domnie prin asociere sau
sub tutela), Sfatul domnesc ca organ central executiv si Marea Adunare a Tarii, fiind in
anumite perioade o forma de autoritate reprezentativa. La nivel local interesele Statului
Moldova erau reprezentate de structurile administratiei locale, inclusiv: in mediul rural de
jude (vataman), ales de sateni si Sfaturile oamenilor buni si batrini (asistate in localitatile
private de reprezentantul proprietarului intitulat vornicelul satului), in mediul urban (tirguri
sau orase) consiliile respective reprezentate de un soltuz (presedinte) si 12 pirgari, care erau
asistate de reprezentantul domnitorului, numit vornicul de tirg. Cele 23 de

tinuturi ale Moldovei erau administrate de consiliile tinutale. Este de mentionat, ca in

Moldova localitatile urbane in evul mediu erau considerate proprietate domneasca. Incepind
cu numeroasele expeditii armate ale lui Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, intreprinse in
anii 1358 1359, care urmareau reintoarcerea Tarii noastre Moldovene sub sceptrul
unguresc, pina la inceputul veacului al XIX Moldova si moldovenii au infruntat mai mult de
149 de invazii.

18

Anume in urma navalirilor din diferite directii, in luptele necontenite pentru apararea vetrei
stramosesti, moldovenii, mai ales, pe vremea domniei lui Stefan al III-lea cel Mare, au inscris
pe vecie, dupa aprecierea multor autori straini, numele poporului si al Statului Moldovenesc in
istoria multiseculara a Europei. Marturiile istoricilor straini, cronicile moldo-slavone, ecourile
evenimentelor din Moldova, ajunse in tari indepartate confirma concluzia marelui scriitor
moldovan Mihail Sadoveanu: N-a fost neam mai lovit, care sa se apere cu o mai cumplita
indirjire... Si mosii nostri, ca si ai razesilor si mazililor de astazi de la Soroca, Orhei ori
Lapusna s-au luptat si au murit, stiindu-se moldoveni in tara lor [9, p. 12, 17]. Chiar de la
inceputurile Statului Moldovenesc, Europa intreaga, de la Roma pina la Moscova, a aflat si a
recunoscut cu respect Statul Moldovenesc, a auzit de aparatorii lui moldovenii. Anume In
acele vremi de veac al XIV-lea si-a facut aparitia un stat de mare faim a in vecinatate cu
Lituania... Este vorba de inceputul Statului Moldovenesc, condus de voievozi, ale caror nume
aproape ca nu le cunoastem pina la Stefan cel Mare, care a cutezat sa ridice spada impotriva
strasnicului Mahomed al II-lea si care, prin stralucitele sale biruinti asupra numeroaselor ordii
turcesti, a inscris numele sau in Istoria Ilustrilor Eroi... Cu barbatie la primejdii, cu tarie la
nenorociri, modest in clipele de noroc, el a stirnit mirarea regilor si noroadelor, cu mijloace
mici faurind fapte marete [10, p. 109]. Aceste cuvinte despre Moldova si Stefan cel Mare,
sint ale renumitului istoric rus N. Karamzin. Domnitorul Stefan cel Mare simbolizeaza
libertatea si independenta Moldovei. Venit la domnie in 1457, el a depus eforturi pentru
consolidarea statului: a intarit puterea domneasca, a fortificat armata moldoveneasca si
sistemul de aparare a tarii, construind mai multe cetati cu ziduri din piatra. Domnitorul a
acordat o deosebita atentie functionarii administratiei centrale si locale a statului. Urm arind
orinduirea, administrarea Moldovei, succesiunea dregatorilor dupa documentele Cancelariei
Statului, se evidentiaza clar statornicia institutiilor domniei si a dregatorilor. Activitatea
neintrerupta decenii in sir, a marilor dregatori ai lui Stefan Voievod pare sa fie unica pe plan
european [11, p. 106]. Domnitorul a purtat grija intaririi si infloririi Bisericii Ortodoxe din
Moldova. In timpul domniei sale au fost construite si reconstruite cele mai multe biserici si
manastiri moldovenesti precum: Manastirea Putna, manastirea Voronet, manastirea Bogdana,
Capriana, bisericile din Patrauti, Miliseuti, Sf. Ilie de linga Suceava, Sf. Ioan din Vaslui,

19

Sf. Nicolai Domnesc din Iasi, Sf. Gheorghe din Hirlau, bisericile din Borzesti, Razboieni,
Piatra, Dolhesti, Dorohoi. Toate aceste lacasuri sfinte mai pastreaza si astazi specificul stilului
moldovenesc de arhitectura si pictura. O atentie deosebita a acordat domnitorul intaririi
sistemului de aparare a Tarii Moldovei, care, in acele timpuri, era alcatuit din 9 cetati. Stefan
cel Mare a reconstruit din piatra zidurile cetatilor Suceava, Neamt, Cetatea Alba, Orhei,
Hotin. A ridicat din temelii cetatile Chilia si Cetatea Noua. Pentru apararea patriei sale
Moldova, Stefan cel Mare a purtat mai mult de 40 de razboaie. A ratificat tratate de pace sau
de suzeranitate cu suveranii Poloniei, cu regele Ungariei Matei Corvin, cu sultanul turc
Baiazid al II-lea, a facut aliante cu Marele duce al Lituaniei Alexandru, cu Marele cneaz
moscovit Ivan al III-lea, a corespondat cu Uzun- Hassan, sahul Persiei, cu papa Sixt al IV-lea,
a mediat relatiile dintre Lituania, Polonia si Rusia, s-a adresat regelui Poloniei (13.07.1471)
sa potoleasca interventiile razboinice ale lui Radu cel Frumos, domnul Valahiei, in Moldova,
a indemnat pe Alexandru, mare duce al Lituaniei, sa aiba bune relatii cu cneazul moscovit; in
repetate rinduri si pe diferite cai informeaza suveranii europeni despre pericolul tot mai mare
ce se abate asupra lumii crestine din partea Portii Otomane, cerind ajutor, chemind la unirea
eforturilor pentru apararea Moldovei, care este poarta crestinitatii (porta della christianita).
Din aceasta scurta enumerare se vede cit de largi si intense, cit de insemnate erau raporturile
internationale ale Moldovei, prin intermediul carora Stefan cel Mare se straduia sa protejeze
independenta tarii sale. Statul Moldovenesc a avut resurse modeste, pe care insa le compensa
prin harnicie in vreme pasnica, prin barbatie la mari cumpene. La 1484 otomanii si valahii rup
din mosia Statului Moldovenesc Chilia si Cetatea Alba si dau in arenda tatarilor Basarabia,
adica Bugeacul paminturile moldovenesti de la Marea Neagra pina la linia de hotar Tighina
Leova... La 1538 Tighina (si 12 sate din preajma ) devine raia a turcilor, rebotezata de ei
Bender. In acelasi an se instaureaza dominatia politica otomana asupra Moldovei... Aceasta sa intimplat in timpul domniei lui Petru Rares, un fiu din flori al lui Stefan cel Mare
inscaunat de boieri la 1527. Conjunctura politica in jurul Moldovei, in timpul primei domnii a
lui Petru Rares (1527-1538), era foarte complicata. Poarta Otomana era in apogeul puterii
sale, nazuind sa-si supuna Moldova. Neintelegerile cu Polonia din cauza Pocutiei, au devenit
motiv pentru declansarea razboiului. Din stepele est-nistrene in permanenta

20

amenintau tatarii. Dupa 1530 Moldova duce mai multe batalii cu polonezii, tatarii, turcii.
Petru Rares respinge pe tatari la Stefanesti, incheie in curind o intelegere cu polonezii. Dar in
toamna anului 1538 otomanii jefuiesc Moldova, cuceresc chiar capitala ei Suceava. Petru
Rares se retrage in Transilvania. Desi a domnit in doua rinduri (1527-1538, 1541-1546) in
vremuri tulbure, de mare cumpana pentru Tara Moldovei, Petru Rares a fost nu numai unul
din putinii domnitori ai Moldovei din secolul XVI, care a luptat cu atita perseverenta pentru
neatirnarea tarii [12, p. 182], ci si un ctitor de monumente de cultura de o exceptionala
originalitate, unice, care au statornicit Statul Moldovenesc in circuitul universal de valori,
afirmind potentele creatoare ale poporului moldovenesc. Pictura exterioara moldoveneasca de
pe bisericile Moldovei istorice sint o creatie a vremii lui Petru Rares. La 1574 ridica
populatia Moldovei la lupta cu Poarta Otomana viteazul domnitor Ioan Voda cel Viteaz.
Adunind o armata mare, el, in citeva rinduri, biruie pe otomani si pe aliatii lor valahi. In urma
unui complot al boierilor este tradat si ucis miseleste de turci. Armata moldoveneasca
decapitata este de asemenea macelarita. In anul 1634 domnitor al Moldovei a devenit Vasile
Lupu. In anii grei de domnie voievodul a modernizat sistemul judiciar al Moldovei. Datorita
insistentei sale Tara Moldovei a trecut de la dreptul cutumiar obiceiul pamintului, la cel
scris. Pravila lui Vasile Lupu este primul cod moldovenesc de legi, alcatuit in baza
prelucrarii normelor de drept romano-bizantine. Vasile Lupu a ctitorit faimoasele biserici:
Trisfetitele (Trei Ierarhi, 1637-1639), manastirea Golia (1650-1653) din Iasi vestigii de arta
de rezonanta europeana. Cu ajutorul mitropolitului Kievului, Petru Movila, a deschis in
Moldova prima tipografie. Devenit domn al Moldovei la virsta de 40 de ani, Vasile Lupu s-a
dovedit a fi si un diplomat iscusit. In pofida statutului juridic al Moldovei, acest domn a depus
eforturi deosebite pentru a se afirma ca un adevarat monarh, confirmind, in mare masura,
prenumele de Vasile Basileu imparat. Cu toate ca limba moldoveneasca patrunde in
cancelaria domneasca a Moldovei pe vremea domniei lui Petru Schiopul (1582-1591), abia in
perioada lui Vasile Lupu apare prima Istorie a Moldovei in limba moldoveneasca
Letopisetul Tarii Moldovei al lui Grigore Ureche. Anume in aceasta epoca apare primul studiu
de lingvistica moldoveneasca

21

 capitolul Pentru limba noastra moldoveneasca din Letopisetul pomenit, care este primul
studiu de filologie est-romanica in general. In veacul XVII se afirma definitiv, intii de toate
in scrierile istorice, filosofice ale lui Gr. Ureche, M. Costin, conceptia luptei pentru obtinerea
independentei Tarii Moldovei, cazute sub dominatia politica a otomanilor in 1538. Pentru
atingerea acestui scop, se impunea in mod imperios consolidarea intregii societati
moldovenesti, inclusiv a marii boierimi, a curtii domnesti, a tuturor structurilor statului in
jurul ideii de libertate si neatirnare. O pagina importanta in istoria statului moldovenesc
medieval a fost domnia lui D. Cantemir (1693, 1710-1711). In scurta perioada de domnie, D.
Cantemir a ridicat Moldova la lupta pentru independenta, stabilind o alianta antiotomana cu
Petru I, Tarul Rusiei. Preocuparile principale erau legate de situatia interna a tarii, de
fortificarea armatei moldovenesti. D. Cantemir a facut eforturi pentru consolidarea institutiei
domnesti si eliminarea neintelegerilor din Divanul boieresc al Moldovei. Ca urmare a
tratativelor secrete dintre cele doua parti, la Lutk, la 13 aprilie 1711, este intocmit un tratat de
alianta. In primul articol se stipula ca tarul ia sub obladuire pe domn

si intreg poporul tarii. Dupa scuturarea stapinirii otomane, Moldova va inceta sa plateasca
tribut si alte dari Portii. Se restabileau hotarele vechi ale Tarii Moldovei de pina la instaurarea
dominatiei politice otomane. In continuare, se arata ca Moldova urma sa treaca sub
protectoratul Rusiei, care garanta integritatea teritoriala a principatului si se obliga sa nu se
amestece in treburile lui interne. Batalia decisiva contra turcilor a avut loc la 8-9 iulie 1711,
linga satul Stanilesti de pe Prut. Aici oastea turco-tatara, cu un efectiv de 200 mii de ostasi,
incercui armata ruso- moldoveneasca, care numara ceva mai mult de 40 de mii si care se
pomeni in scurta vreme intr-o situatie critica. Dimitrie Cantemir paraseste Moldova, luind
drumul pribegiei spre Rusia. In urma lui, turcii si t atarii au supus tara unui jaf distrugator.
Cetatea Hotinului este transformata in raia turceasca. Dimitrie Cantemir este apreciat ca unul
dintre cei mai de seama reprezentanti ai civilizatiei moldovenesti din toate timpurile un
adevarat creator genial, care ne-a lasat drept mostenire valori de prim rang. Forta sa creatoare
s-a manifestat cu aceeasi putere si intensitate in diverse domenii ale cunoasterii stiintifice,
cum ar fi: istoria, literatura,

22

etnografia, muzica, teologia, orientalistica, filosofia, logica, geografia, cartografia s.a.

Dimitrie Cantemir a fost un savant de formatie enciclopedica; este autorul unui sir de lucrari
pe teme de istorie si filosofie. Printre acestea pot fi enumerate: Istoria Ieroglifica,
Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, Descrierea Moldovei, Viata lui
Constantin Cantemir s.a. Dintre acestea prezinta o valoare istorica deosebita Hronicul
vechimii a romano-moldo-vlahilor, in care autorul incearca sa prezinte o istorie exhaustiva a
moldovenilor din antichitate pina in sec. al XIII-lea, si Descrierea Moldovei, care este o
lucrare de conceptie moderna, cu continut enciclopedic, in care autorul incearca sa-i prezinte
cititorului european tara sa de origine sub toate aspectele. Tratatul este ilustrat cu o originala
harta geografica a Moldovei. In aceasta lucrare, Dimitrie Cantemir, pentru prima data, din
punct de vedere stiintific, cerceteaza evolutia institutionala a sistemului de guvernare al
Statului Moldovenesc, a dreptului moldovenesc..., militind hotarit si consecvent pentru un stat
autoritar in Moldova [13, p. 81-82 ]. Savantul domnitor este impotriva drepturilor si
privilegiilor tagmei boiere sti, care intotdeauna a uneltit impotriva domniei si taranimii. In
Descrierea Moldovei, cercetatorul D. Cantemir isi bazeaza argumentele sale despre stat pe
traditia Moldovei. El isi intituleaza un capitol al lucrarii De forma Respublicae Moldavicae
(Despre organizarea Statului Moldovenesc). Pentru aceasta opera istorico-enciclopedica
precum si pentru alte scrieri nemuritoare, devine membru al Academiei din Berlin. Astfel, D.
Cantemir este primul conducator al Statului Moldovenesc, care a dus faima moldovenilor si
stiintei moldovenesti in lume. Dupa retragerea domnitorului D. Cantemir in Rusia, Poarta
Otomana instaleaza in Moldova un regim turco-fanariot. Moldova este obligata sa plateasca
tribut anual si diverse dari pentru sultan. Instrumentul principal al acestui sistem era dreptul
sultanului de a numi domnitorul [14, p. 53]. In respectiva perioada Moldova a fost supusa
unui proces de grecizare, care a afectat limba si traditiile moldovenilor. Abuzurile fiscale si
limitarea unor drepturi sociale au provocat revolte si rascoale impotriva domnitorilor fanarioti.
Este de men tionat ca unii domnitori numiti de Poarta au efectuat reforme pentru intarirea
Statului Moldovenesc. Astfel, reformele efectuate de domnitorul Constantin Mavrocordat au
avut ca efect intarirea aparatului de stat. Tinuturile erau administrate de ispravnici, in fiecare
tinut exista cite un steag de slujitori cu atributii represive. Slujbasii statului erau platiti cu
lefuri si trebuiau sa informeze domnia despre activitatea lor. Domnitorul Constantin
Mavrocordat a

23

facut reforme si in sistemul judiciar al Moldovei. El a marit numarul judecatorilor, acestia

fiind obligati sa examineze litigiile la Curtea Domneasca. Mavrocordat este autorul
Asezamintului de Dezrobire, prin care a eliberat vecinii (taranii aserviti) de abuzurile
boieresti. Constantin Mavrocordat a sustinut dezvoltarea invatamintului si culturii in
Moldova. A fost initiatorul tiparirii primei colectii de documente istorice din Moldova.

2. Dezmembrarea teritoriala si anihilarea statalitatii Moldovei (1775-1862)

De la infiintarea Statului Moldovenesc, acesta a fost supus unor numeroase navaliri armate. In
secolele XIV-XV aveau interese de dominatie asupra Moldovei mai multe tari vecine.
Domnitorii nostri, incepind cu secolul XV, au fost nevoiti permanent sa manevreze, incheind
aliante de vasalitate cu Ungaria, Polonia, mai tirziu, cu Poarta Otomana. Dupa moartea lui
Stefan cel Mare, incepind cu anul 1538, Moldova nimereste sub dominatia politica turceasca.
Tarile la vest de Moldova erau de acum supuse Portii Otomane. Incerc arile domnilor
moldoveni, pe parcursul sec. XVI-XVII, de a slabi dominatia otomana nu au avut sorti de
izbinda. La inceputul sec. XVII are loc o apropiere strategica a Moldovei de Polonia, care se
lupta cu Poarta Otomana pentru dominatia in Moldova. Dar incercarile

Tarii Moldovei de a slabi jugul turcesc, cu ajutorul Poloniei, au suferit esec. De la mijlocul
sec. al XVII-lea, pentru a-si elibera tara, boierimea Moldovei isi indreapta privirile spre
Rusia. Moldova inca in timpul domnitorului Petru Rares, mai apoi a lui Gheorghe Stefan,
Dimitrie Cantemir, a facut incercari de a scutura dominatia otomana cu ajutorul Rusiei. In
anul 1739, in cadrul tratativelor de Pace, Rusia cere Turciei ca Moldova sa fie proclamata
independenta sub protectoratul Rusiei. In textul pacii de la Kuciuk-Kainargi din 1774, Rusia
si Turcia au convenit sa restabileasca in Moldova drepturile boierilor de a alege domnii.
Acest tratat prevedea, de asemenea, restituirea de catre Poarta Otomana a teritoriilor incluse
in raiale. Turcia, desi a convenit asupra acestor stipulari in tratatele ruso-otomane din aceasta
perioada (sec. XVIII), a ignorat, in mare parte, indeplinirea lor. Influenta Rusiei, desi
crescuse in aceasta zona a Europei de Sud-est in sec. XVIII, era totusi nedorita de imperiul
Austro-Ungar. Pentru a intari alianta antiruseasca, Turcia semneaza la 4 mai 1775 un tratat
cu Austria, oferindu-i acesteia dreptul de anexare a nordului Moldovei Bucovina. Drama
anului 1775 consta in faptul ca a fost rupt de la Moldova acel teritoriu, de unde a luat nastere
si s-a intarit Statul Moldovenesc. Imperiul Austro-Ungar anexeaza o imensa

24

regiune care includea Cetatea de Scaun a Moldovei Suceava, vechea capitala a Moldovei,
centre de cultura si spiritualitate moldovenesti: Manastirea Putna locul de veci al slavitului
Domnitor Stefan cel Mare, Manastirile Voronet, Humor, Bogdana, Sucevita, Moldovita,
Dragomirna, teritorii din bazinul riului Moldova cu primul centru administrativ-statal Baia.
Poarta Otomana cedeaza Austriei ilegal aceste paminturi, fara a avea vreun drept asupra
acestora. Astfel interesele geostrategice ale Austriei si Turciei au influentat asupra soartei
Bucovinei. Aici au fost adusi colonisti germani si ucraineni pentru a influenta o scadere a
numarului moldovenilor. De mare eroism a dat dovada domnul Moldovei Grigore Ghica al
III-lea, ce a condus

tara intre 1764-1767, apoi in 1775-1777. In anul 1775, dupa incheierea aliantei dintre Turcia
si Imperiul Austro-Ungar, el se opune cu vehementa planului de anexare a nordului Moldovei
Bucovina, de catre Imperiul Austro-Ungar. In toamna anului 1777 domnitorul Grigore
Ghica al III-lea este tradat la Poarta Otomana. Fiindu-i aflate legaturile strinse cu diplomati
rusi, el este mazilit si decapitat, pentru ca a militat pentru unitatea si suveranitatea Moldovei.
Astfel, in urma rascroirii de catre otomani si austro-ungari a spatiului vital moldovenesc din
1775, posibilitatile de aparare si de mentinere a integritatii Moldovei se reduc esential. De
remarcat ca spre sfirsitul veacului al XVIII-lea numai o treime a Moldovei de Est, a spatiului
dintre Prut si Nistru parte integranta a Statului Moldovenesc se afla in stapinirea
domnitorului Moldovei. Nenumaratele razboaie purtate de Rusia contra Portii Otomane in
sec. XVIII creau premise pentru eliberarea Moldovei. O buna parte a boierilor moldoveni
precum si clerul moldovenesc, pe cai secrete ori oficiale, realizau apropierea Moldovei de
Rusia. In anul 1802, Rusia, in urma unor presiuni diplomatice asupra Turciei, obtine dreptul
de protectorat asupra Moldovei. Domnitorii Moldovei nu mai puteau fi numiti ori schimbati
fara acceptul Rusiei. In curind insa aceste prevederi sint incalcate si la 1806 incepe un nou
razboi ruso-turc, in rezultatele caruia este interesata si Franta. Intre anii 1806-1812 Moldova
este de facto condusa de tarul Rusiei. Istoricul moldovean Manolake Draghici scria despre
aceste evenimente: ... Rus ii... n-au vrut sa scape prilejul si au pornit osti sa se bata cu Turcia,
incalcind principatele si rinduind la Moldova ocirmuitor militar. [15, p. 74-75]. In mai 1812,
Rusia, aflindu-se sub amenintarea agresiunii militare a Frantei, semneaza cu Turcia Tratatul
de Pace de la Bucuresti. Astfel, in urma Razboiului ruso-turc din 1806-

25

1812, Moldova istorica a fost dezmembrata. Moldova de Vest, Carpato-Pruteana, a ramas sub
obladuirea Imperiului Otoman, Moldova de Est Pruto-Nistreana, cea mai mare si fertila
parte [16, p. 61] a Moldovei, numita mai tirziu Basarabia, a trecut sub obladuirea
Imperiului Rus. Impartirea Moldovei intre aceste doua imperii coloniale a determinat decisiv
drama teritoriala si national-statala a Moldovei, tara relativ integra din 1359 pina la 1812.
Evenimentele de la 1812 constituie cauza principala a disparitiei Moldovei istorice una
dintre cele mai mari tragedii ale poporului moldovenesc. Urmarile sfisierii Moldovei aveau sa
se faca simtite mai tirziu. La 1812 insa domnea o atmosfera de sperante. Despre acele
evenimente M. Draghici scrie: Facindu-sa mai intii in orasul Esii cunoscuta (Pacea de la
Bucuresti), s-au implut de negraita bucurie sufletele celor adevarati s i credinciosi patrioti ai
Moldovei pentru aceasta noua incununare a slavei Rusiei, pravoslavnicei si aparatoarei
imparatii...In acea vreme s-au dat mai multe jalobe Portii din partea boierilor, tinguindu-se
pentru luarea Besarabiei de catre rusi , dar nu s-a putut ispravi nimic[15, p. 93 ]. Se
tinguia, preciza N. Iorga in 1912, mai ales boierimea fara ideal si fara simt pentru tara si
pentru neam Le-a parut rau ca au pierdut partea cea mai larga a Moldovei, bogata in
ogoare, in pasuni pentru vite...[17, p. 53 ]. Dupa 1812 Moldova de Vest, adica Principatul
dezmembrat al Moldovei, ramine sub obladuirea Portii Otomane. Datorita presiunilor Rusiei,
Poarta Otomana dupa 1822 suprima regimul fanariot. In aceasta perioada se revine la
domniile pamintene. In timpul domniei lui Ioan Sandu Sturza paturi largi ale boierimii mici si
mijlocii se pronunta pentru reformarea si modernizarea sistemului politic s i de administrare a
Moldovei. Comisul Ionica Tautul, in conditiile ocupatiei militare otomane, anunta o
Constitutie a Carvunarilor, pentru a proclama in toata Moldova drepturile fundamentale
lozinci imprumutate de la Revolutia Franceza. La 1829 intre Rusia si Turcia este semnat
Tratatul de la Adrianopol, care a largit autonomia Moldovei si Valahiei. Rolul Rusiei in
Principate creste. Sub conducerea generalului P. Kiseleff, 4 boieri moldoveni elaboreaza
Regulamentul Organic al Moldovei, care poate fi calificata drept o Constitutie pentru
Principatul Moldovei. Conform Regulamentului, Puterea executiva era reprezentata de un
domnitor ales pe viata, ajutat de un sfat administrativ. Domnitorul avea dreptul sa elaboreze
proiecte de legi. Adunarea Obsteasca un Parlament incipient, avea atributii de a vota legile,
care apoi erau

26

aprobate de Domnitor. Regulamentul Organic denumeste limba moldoveneasca limba

oficiala a Principatului Moldova. O activitate modernizatoare in Moldova a promovat
domnitorul Mihai Sturza (1834- 1848), care a reformat sistemul judiciar dupa modelul
francez. Desi Moldova recapatase autonomia de alta data, opresiunea otomana si ruseasca nu
slabea. Ideile libertatii sociale si nationale, propagate de revolutionarii europeni, patrund si in
Moldova. Societatea moldoveneasca inainte de 1848 deplingea dezmembrarea Moldovei de
la 1812, pierderea Moldovei de Est (Basarabia). Insa o parte de intelectuali moldoveni si
valahi dupa 1848 propaga ideea formarii unui stat unic al romanilor Romania. Trebuie de
remarcat ca dupa 1848, desi miscarea unionista din Moldova avea aderenti in rindurile unei
parti de intelectuali, in Valahia acest curent era mai puternic. Paturi largi de intelectuali si
tarani moldoveni intelegeau, ca Moldova, ramasa fara Basarabia si Bucovina, intr-o
eventuala unire cu Valahia, putea deveni o anexa a acesteia. Dupa 1852 s-a conturat interesul
deosebit al Frantei, Prusiei, Rusiei de a face unirea Principatelor Moldovei si Valahiei.
Conducerea acestor tari, in primul rind, a Frantei, era constienta, ca Moldova putea fi mai
usor atrasa intr-o actiune potrivnica unirii, fiindca se stia ca ea trebuia sa aduca pe altarul
unirii jertfe destul de mari, chiar insasi fiinta sa de Stat [18, p. 257]. Napoleon al III-lea al
Frantei era informat ca Muntenia vroia cu orice pret unirea, caci pentru Muntenia urmau
numai foloase din proiectata unire [18, p. 257]. Este de mentionat ca "partida nationala" in
Moldova, in mod straniu, nu a fost preocupata de chestiunea reintregirii Moldovei, dezbinata
teritorial la 1812 dupa anexarea Basarabiei la Rusia. In manifestele unionistilor, nazuintele
moldovenilor din Moldova de Vest (Principatul Moldova), Moldova de Est (Basarabia) si
Moldova de Nord (Bucovina) de a reveni in Patria lor Moldova sint definitiv ignorate. De
fapt, unionistii indirect au slujit scopurilor geopolitice ale Frantei, Rusiei, Prusiei. Scopul
acestor tari era crearea unei "bariere" impotriva Port ii Otomane pe nume Romania. Intr-o
scrisoare adresata lui N. Vogoride, caimacamul Moldovei, cumnatul acestuia scrie cu revolta
despre "partida nationala": "Minati de interese materiale si de recompense, ei sint atit de
corupti, incit contribuie la transformarea Patriei lor, Moldova, intr-o simpla anexa a Valahiei
si la stergerea ei de pe harta popoarelor care se guverneaza singure. Sub pretextul crearii unei
Romanii himerice, ei vor sa reduca Moldova si pe moldoveni la

27

situatia Irlandei si a irlandezilor, fara a se sinchisi de blestemele generatiilor prezente si

viitoare ... Partidul unionist se poate intitula partid national in Valahia, unde aspira la marirea
patriei lui; dar, tocmai din aceasta pricina in Moldova el nu poate fi numit decit partid
antinational[19, p. 88 ].
Rusia, dupa cum demonstreaza documentele de arhiva, a pregatit metodic Unirea Moldovei
(fara Basarabia) cu Tara Romaneasca, incluzind aceasta clauza (a. 1829) in textul
Regulamentelor Organice. Franta, dupa anul 1848, si-a dorit crearea Romaniei pentru a o avea
aliata contra Turciei. In iulie 1857 au avut loc alegeri in Adunarea ad-hoc a Moldovei. Cu
citeva luni inainte de alegeri Situatia in Moldova este in general mai incordata decit cea din
Valahia [19, p. 87] din cauza disputelor dintre unionisti si antiunionisti. In rindurile
populatiei pentru chestiunea Unirii exista aici foarte putina preocupare [19, p. 87] recunosc in acele zile mai multi observatori straini. Unionistii, presimtind ca vor pierde
alegerile, le-au boicotat. Astfel in Adunarea ad-hoc a Moldovei a fost aleasa o majoritate
covirsitoare antiunionista. Dar Franta n-a recunoscut alegerile si a cerut Portii Otomane
repetarea lor. Caimacamul N. Vogoride, presat din exterior, trece in tabara unionistilor,
actionind la alegeri in favoarea Unirii cu tot atita rivna cit a depus pentru a o combate [19,
p. 166] la alegerile precedente. La alegerile repetate in Adunarea ad-hoc a Moldovei, peste 2
luni au invins unionistii. Starea generala dupa alegeri este descrisa de ambasadorul Belgiei la
Iasi: ...in rindul celor 80 de membri considerati favorabili Unirii exista multi care fusese
alesi la alegerile anuale si care atunci pretinsesera a fi separatisti. Un astfel de revirament al
majoritatii... nu trebuie sa surprinda, cind seful puterii da el insusi exemplu de schimbare
radicala si rapida a parerii... unionistii moldoveni au fost obligati pentru a fi alesi sa adere la
programul cluburilor din Valahia... [19, p. 171]. La 7/19 octombrie 1857, Adunarea ad-hoc a
Moldovei hotaraste: Unirea Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania. [19,
p.188] La 8/20 octombrie 1857 si Adunarea ad-hoc a Tarii Romanesti, de asemenea,
hotaraste: Unirea tarilor Romania si Moldova intr-un singur stat si sub un singur
Guvern [19, p. 189]. Prevederile acestor articole din hotaririle Adunarilor denota lucruri
stiute. Moldovenii din dreapta Prutului considerau, ca impreuna cu valahii infiinteaza un nou
stat, Romania. Valahii, care se autoidentificau istoriceste ca romani, au considerat Romania
nu stat nou, ci

28

tara lor strabuna, care acum se uneste cu Moldova ... pentru a fi si in continuare Romania. "In
epoca respectiva numele "Romania" se folosea uneori cu sens restrins, si in loc de "Tara
Romaneasca" [19, p. 189] recunosc chiar autorii romani in explicatiile la acest subiect.
Istoricii "romanisti" contemporani, aducind elogii crearii statului national Romania, sustin ca
la 1859 s-au unit nu state suverane, ci 2 regiuni istorice romanesti. Ca respectivele afirmatii
sint false ne demonstreaza chiar M. Kogalniceanu. Acest activ promotor al Unirii
Principatelor, in luarea sa de cuvint in Adunarea ad-hoc a Moldovei la 7/19 octombrie 1857,
indata dupa biruinta unionistilor, afirma adevaruri incontestabile: Principatele au urmat a fi
privite de catre Puterile europene ca staturi suverane precum de dovada stau mai multe tratate
incheiate cu domnii Moldovei si Valahiei... pentru ca ele si-au rezervat toate drepturile
suveranitatii si, in special, dreptul la guvernamint neatirnat, dreptul de legislatie, adica o
intreaga si deplina autonomie ... prin urmare nu s-au supus nici unei puteri legislative
straine[19, p.185]. Indiscutabil, ca la 1859 Moldova inca era stat. Unionistii, care aveau
majoritatea in Adunarile ad-hoc ale Moldovei si Valahiei, in 1859 au proclamat Unirea
Principatelor alegind in fruntea tarii pe moldovanul Alexandru Ioan Cuza. Capitala statului
dupa anul 1862 a devenit orasul valah Bucuresti. In curind, incalcind prevederile Conferintei
de la Paris (19 august 1858), despre egalitatea prerogativelor, cercurile politice valahe si-au
arogat imputerniciri de suzerani ai Moldovei. Amestecindu-se in afacerile interne ale
moldovenilor, au inceput sa impuna celor care au pus bazele fondului cultural moldovenesc
normele valahe (romane) privind viata politica, sociala, culturala. Alungarea la 1866 de la
tronul Romaniei a moldovanului Alexandru I. Cuza, dictatul politic si spiritual al Valahiei au
facut ca nemultumirea fata de unirea din 1859 sa devina generala in Moldova, culminind cu
razvratirea impotriva aducerii, cu invoirea turcilor, a unui domnitor prusac de credinta straina.
Aceasta rascoala a moldovenilor impotriva Unirii cu Valahia, numita de unii istorici Miscarea
Separatista a moldovenilor de la 1866, este descrisa de istoricul roman I. Lupas: Unii dintre
moldoveni se indirjeau contra domnului strain, grupindu-se in jurul boierului Nicolae
Roznovanu, sub a carui conducere se alcatuise un Comitet separatist Roznovenii au izbutit
sa-l atraga de partea lor si pe mitropolitul Calinic Miclescu. In intiia duminica din aprilie
1866, fiind Catedrala mitropoliei ticsita de lume, dupa savirsirea slujbei

29

dumnezeiesti, mitropolitul a iesit in fata multimii intaritate, pornind spre Palatul

administrativ, unde se gaseau atunci membrii locotenentei domnesti. Inainte de plecare,
Teodor Boldur-Latescu in curtea mitropoliei rosti o cuvintare inflacarata despre drepturile
Moldovei, indemnind multimea sa urmeze pe mitropolitul Calinic. Pornira in sunetul
clopotelor, dar in Piata palatului multimea a fost oprita de un regiment muntean, care nu se
lasara sa dea in laturi nici in fata crucii purtata de mitropolit Unul din soldati n-a stat la
indoiala sa raspunda cu baioneta, strabatind odajdiile mitropolitului, ranindu-l Multimea
infuriata, incepind sa atace soldatii cu pietre, a fost impinsa de acestia inapoi pina in curtea
Mitropoliei. Invalmaseala a tinut pina la ora doua dupa masa, dind capitalei moldovene o
infatisare trista, stropita cu piraie de singe..., profesorul N. Iorga, facind amintire si de
ciocnirea singeroasa de la Iasi, o talmaceste precum urmeaza: Daca s-a mers pina la
procesiunea plecata de la Mitropolie, dupa vechea datina, cu vladica in frunte si la o
adevarata lupta cu armata, cu acel regiment muntean, care a facut uz de arma si s-a varsat
mult singe, era pentru detronarea lui Voda Cuza, care era pentru Moldova jertfita o mindrie

si o mingiiere[18, p. 288-290]. In decembrie 1866 la Iasi este intentat un proces de

judecata impotriva unor lideri separatisti (antiunionisti). Teodor Boldur-Latescu, fiind intrebat
de ce nationalitate este, a raspuns: sunt moldovan [20, p. 206]. Dupa anexarea Moldovei de
Est Basarabiei la Imperiul Rus, tinutul este administrat in baza unei legi speciale numita
Regulamentul privind instituirea administra tiei provizorii a Basarabiei, intrata in vigoare in
anul 1813. Sub aspect administrativ-teritorial, Moldova de Est in anii 1812-1828 devenise un
tinut integru cu statut de autonomie: avea departamente, Inaltul Sfat, Serviciul sau financiareconomic. Limba oficiala a cancelariei era moldoveneasca, regiunea isi pastra stema sa
istorica nationala capul de bour. In functia de guvernator civil al Basarabiei a fost numit
boierul moldovan Scarlat Sturza. In Guvernul Basarabiei, la inceput, boierii moldoveni
detineau majoritatea functiilor. Sistemul judecatoresc, in linii mari, s-a pastrat cel traditional,
existent si in Moldova de Vest aceasta fiind una din trasaturile principale care confirma
continuitatea comunitatii unor importante domenii de activitate. Dupa cum scria istoricul
moldovan Ia. Grosul, ...directia principala a politicii

tarismului in ocirmuirea tinutului raminea cea precedenta si comuna pentru toate periferiile
nationale lichidarea treptata a particularitatilor locale si introducerea in locul lor, ca si in
alte regiuni alipite, a formelor de administrare general-imperiale, a legislatiei
30

general-rusesti [21, p. 136]. In Moldova dintre Prut si Nistru, dupa 1812, clasa marilor
proprietarii este impartita in doua grupari: una rusofila si alta moldoveneasca, care tine de
legile vechi ale Moldovei. Intre boierii moldoveni si administratia ruseasca inca la 1814
porneste un conflict, atunci cind guvernatorul rus I. Harting forteaza introducerea legislatiei
rusesti in Basarabia. Avind sustinerea mitropolitului G. Banulescu-Bodoni, boierii se
adreseaza imparatului Alexandru I cu o plingere si insista ca trebuie sa aiba guvernator
moldovan si functionari care sa cunoasca obiceiurile poporului moldovenesc. Subliniind ca
nici macar turcii, vreo patru veacuri nu s-au implicat in legile pe care le avea Moldova,
acestia argumentau: De patru secole Moldova se guverneaza dupa legile si reglementarile
sale Nu exista vechi obiceiuri moldovenesti si reguli permanente? N-avem noi codul
voievodului Vasile (Lupu)? [22, p. 282]. Alexandru I, in rescriptul din 1 aprilie 1816, ii
aduce la cunostinta mitropolitului G. Banulescu-Bodoni ca dat fiind numeroasele abuzuri
ce s-au produs in Basarabia, doreste sa dea acestei provincii o administratie in armonie cu
moravurile, obiceiurile si legile sale, care ofera tinutului anexat folosirea legilor si
obiceiurilor locale. Intr-adevar, potrivit Asezamintului obrazovaniei oblastei Basarabiei,
actele, treburile administrative, dispozitive, fiscale, criminale si de instructie se faceau in
ruseste si moldoveneste, cu respectarea legilor rusesti si cu pastrarea drepturilor si
obiceiurilor pamintului privind proprietatea privata. Actiunile judecatoresti si civile se
executau la inceput in limba moldoveneasca si se judecau pe baza legilor si obiceiurilor
Moldovei La reglementarea raporturilor social-administrative, in armonie cu legile
Moldovei istorice, a contribuit si stabilirea categoriilor sociale ranguri. O instiintare
difuzata in 1819 preciza ca se recunosc rangurile boieresti confirmate in 1734 de domnitorul
Moldovei Nicolae Mavrocordat. Dar in februarie 1828 a fost adoptat un nou As ezamint
pentru administrarea Basarabiei, care introducea in tinut legile si sistemul fiscal rusesc,
lichida ultimele semne de autonomie a tinutului, reducea considerabil sfera de intrebuintare a
limbii moldovenesti in institutii. Sistemul judiciar din tinut a continuat sa foloseasca
culegerea de legi a lui Andronachi Donici editata in 1814 la Iasi. Retiparind, la 1858, cartea
de legi a lui Andronachi Donici cu titlul Colectie prescurtatoare din legile imparatesti
extrasa si regulata de logof(atul) Andronachi Donici, C. Negruzzi constata: Colectia lui
Donici este

si acum busola judecatorilor din Besarabia; nu mai putin trebuitoare e si la noi (Moldova de
31

Vest aut.) si ar ocupa un foarte onorabil loc pe masa oricarui tribunal... [23, p. 6].
Diferite aspecte ale legislatiei moldovenesti, inclusiv agrare, au fost expuse in culegerea
Alcatuire ponturilor pentru indatoririle sub care sint supusi catra stapinii mosiilor taranii
sau lucratorii de pamint din oblastea Basarabiei si dreptatile ci au ei dupa cuprindere
jurnalului ci au inchiet Inaltul Sfat a acestii oblasti la anul 1819, mai in 16 zile, pi temeiul
asezaminturilor Moldaviei. Aceasta Alcatuire de ponturi constituie, de fapt, prima incercare
de sistematizare si de codificare a normelor vechiului drept moldovenesc. Este semnificativ
ca ea a fost facuta in Moldova dintre Nistru si Prut, confirmind continuitatea comunitatii si
sub aspect legislativ si judiciar [24, p. 150-172]. Hrisovul domnesc de intaritura
(Sobornicescul hrisov), semnat in 1785 de domnitorul Moldovei Alexandru Mavrocordat, de
asemenea era folosit ca o lege locala in Basarabia. In Alcatuirea ponturilor din 16.05.1819
se mentiona insemnatatea acestui act domnesc pentru Moldova dintre Prut si Nistru, ceea ce
implicit dicta tiparirea s i difuzarea lui. Astfel, Hrisovul domnesc de intaritura
(Sobornicescul hrisov) in 1824 a fost tradus in limba rusa de catre preotul P. Cunitkii pentru
nevoile instantelor judecatoresti din Basarabia. Reactualizarea sumara a acestor informatii
confirma concluzia juristului D. Grama: In pofida tendintei tarismului rus de a inlocui in
intregime dreptul autohton cu cel rusesc, realitatile locale au fost de asa natura incit
romanii (!) de la rasarit de Prut au reusit sa impuna guvernului tarist intrebuintarea in
judecatoriile Basarabiei cel putin a unora din izvoarele dreptului civil al Principatului
Moldova. Gratie acestui fapt, pe tot parcursul ocupatiunii rusesti, in instantele judiciare ale
regiunii au continuat sa fie aplicate Hexabiblul lui Armenopol, Sobornicescul Hrisov al lui
Mavrocordat din 1785, Adunarea cuprinzatoare in scurt din cartile imparatestilor pravile a
lui Andronachi Donici [25, p. 94]. Acest vechi adevar a fost mentionat inca in anii 50 ai
veacului trecut de istoricul Iachim Grosul: ...Potrivit conditiilor alipirii la Rusia, Basarabiei
nu i-au fost garantate drepturi autonome, ca Finlandei, bunaoara. Cu toate acestea, se cuvine
sa subliniem ca acele modeste inceputuri de autonomie, oferite in 1812-1818 si fixate in
Regulamentul din 1813,

in Asezamintul din 1818, au avut o insemnatate pozitiva de netagaduit pentru dezvoltarea

economica a tinutului, popularea lui [21, p. 202, 210]. Comentind relatiile moldo-ruse din
cele mai vechi timpuri pina in 1918, juristul D. Grama subliniaza: Trebuie mentionata
contributia Rusiei la reintoarcerea in componenta Principatului Moldova a teritoriilor istorice
ale acesteia, cotropite de turci in secolele XV

32

XVIII. Prin decizia imparatului Alexandru I din luna mai 1807 teritoriile raialelor Bender,
Akkerman, Chilia, Hotin au fost trecute sub conducerea nemijlocita a Divanului Moldovei.
Astfel, Rusia si-a onorat angajamentele luate fata de Statul Moldova de guvernele tarilor
Alexei Mihailovici la 1656, Petru I la 1711... [26, p. 63]. Documentele, marturiile timpului
ne demonstreaza ca sub aspect politic si religios moldovenii dintre Prut si Nistru se orientau
spre Rusia si monarhul ei, vazind in el agiutorul pravoslaviei, mintuitorul Europei si a toata
crestinatatea. Dar constiinta ca Moldova este patria lor, ca ei formeaza un neam distinct, cu
limba proprie, se manifesta tot atit de puternic [27, p. 195]. Aceasta realitate a fost
confirmata de diferiti savanti moldoveni, inclusiv Al. Boldur, St. Ciobanu, N. Popovschi, I.
Macovei s. a. O caracteristica exhaustiva a neamului moldovenesc din Basarabia face L.
Boga, director al Arhivelor statului din Chisinau, care constata: Din marturiile vremii rezulta
ca la cei r amasi in Basarabia exista luminoasa constiinta unei patrii Moldova, a unui
norod moldovenesc, a unei natii moldovenesti, a unui neam moldovenesc, si mai
presus decit toate a unei limbi moldovenesti [27, p. 197]. Materialul documentar analizat
ne demonstreaza, ca Rusia a fost nevoita sa admita pentru Basarabia anumite devieri de la
regula generala de colonizare, ce s-au exprimat prin: - intregirea teritoriului istoric al
Moldovei dintre Prut si Nistru; - constituirea si afirmarea structurii supreme de organizare a
vietii bisericesti in Moldova de Est Mitropolia Chisinaului si a Hotinului ca forta
spirituala de ocrotire a identitatii national-statale a moldovenilor;

- aplicarea pe larg a normelor traditionale moldovenesti de drept (hrisoave, anafore, poronci

domnesti cu putere de acte normative) pe intreaga perioada de anexare a Moldovei dintre
Prut si Nistru;
- pastrarea structurii administrativ-teritoriale traditionale in intreaga Moldova
tinuturile;
- pastrarea si folosirea in Moldova de Est, dintre Prut si Nistru, a insemnelor nationalstatale ale intregii Moldove limba moldoveneasca, stema cu capul de zimbru.
Astfel, dupa 1812 in Basarabia ideea national-statala moldoveneasca n-a murit cu
desavirsire, fiindca au ramas hrisoave vechi si marturii [28, p. 61 ]. Dupa cum remarca si
academicianul H. Corbu, cu toate ca administratia tarista a dus
33

o politica sistematica si necrutatoare de dezradacinare a memoriei etnice si istorice... ,

populatia dintre Prut si Nistru a rezistat tuturor urgiilor, venind la capatul celor peste o suta de
ani de oprimare sociala si nationala cu o limba putin alterata si cu traditii spirituale coerent si
bine structurate..., ce demonstreaza viabilitatea si puterea de rezistenta a acestui popor in
retrospectiva istorica [29]. Aprecierile respective vin sa confirme concluzia juristului si
istoricului moldovan Al. Boldur, ca Moldova dintre Prut si Nistru are multe trasaturi cu
totul specifice Istoricul trecutului basarabean sub rusi nici un moment nu trebuie sa uite ca
Basarabia si-a pastrat infatisarea sa deosebita etnica, social-politica si juridica intotdeauna cu
un aspect national [30, p. 267]. Este de ment ionat ca, in pofida disparitiei statalitatii
Moldovei istorice, in ciuda asupririlor sociale, economice si politice, in Basarabia credinta in
Statul Moldovenesc, constiinta national-statala moldoveneasca au fost pastrate si continuate.

Concluzii:
1. Statul moldovenesc medieval a luat nastere la 1359 in teritoriul istoric al Daciei nord-estice,
numit de D. Cantemir Molis-dava. Denumirile etnice moldoveni, Moldova apar inca
inainte de secolul XIV. Bogdan I (1359-1365), domnitorul Moldovei care impreuna cu
pamintenii moldoveni au creat statul moldovenesc cu atributiile sale de baza: Domnie
(administratie), populatie, teritoriu, hotare, sistem fiscal-vamal, suveranitate. 2. Domnitorii
Moldovei in secolele XIV-XV, indeosebi Stefan cel Mare, au intarit si centralizat statul feudal
moldovenesc, au luptat activ pentru independenta Moldovei. 3. Moldova in sec. XVI-XVIII
s-a aflat sub suzeranitatea Portii Otomane. Domnitorii Moldovei au reusit sa mentina pentru
Moldova statutul de stat suveran, incheind tratate cu Polonia, Ungaria, Rusia, Lituania. 4. O
insemnatate deosebita pentru propasirea culturii moldovenesti a avut activitatea domnitorilor
moldoveni Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir.
5. Moldova istorica in perioada 1775-1862 s-a aflat in declin, dezmembrare, mereu
amenintata de pericolul dizolvarii fiintei sale statale, constituita si aparata cu fidelitate de
domnitorii si pamintenii moldoveni circa 500 de ani.

34

6. Moldova de Vest Principatul Moldovei, dupa Tratatul de la Bucuresti (mai 1812), in

perioada 1812-1862, desi raminea stat recunoscut de vecini si puterile internationale, totusi a
avut un statut afectat, deoarece domnitorul, populatia si teritoriul acestui stat nu reprezentau
din punct de vedere istoric si de drept majoritatea teritoriului si populatiei moldovenesti. Cea
mai mare parte a Moldovei istorice in acesti ani, geografic si demografic, se afla in afara
Principatului Moldova, adica in Basarabia si Bucovina. Unirea Moldovei de Vest, a
Principatului Moldovei si Valahia, cu participarea interesata a Frantei, Rusiei, Prusiei, a
dizolvat definitiv ramasitele statului moldovenesc, i-a lipsit pe moldovenii din dreapta
Prutului de numele etnic, denumirea limbii materne limba moldoveneasca, de o parte de
arealul istorico-spiritual moldovenesc. 7. Moldova de Est Basarabia cea mai mare parte a
Moldovei istorice, in perioada de dupa 1812, aflindu-se in componenta Imperiului Rus, isi
pastreaza o anumita autonomie administrativ-teritoriala, care insa este limitata dupa anii 1828
si 1873: - Teritoriul este mentinut integru sub denumirea de Basarabia, legile moldovenesti
sint folosite pe larg ala turi de cele rusesti. - Administratia, care la inceput este predominant
moldoveneasca, treptat este centralizata in interesele statului rus. - Populatia moldoveneasca
este limitata de a invata si folosi limba moldoveneasca, insa notiunile etnice moldoveni,
popor moldovenesc, limba moldoveneasca nu sint ostracizate direct. Fata de moldoveni,
indeosebi in problemele limbii materne si autoadministrarii, Rusia duce o politica de
rusificare. In consecinta, in Basarabia, indeosebi in a doua jumatate a sec. XIX, apar primele
semne de constituire a unei miscari nationale moldovenesti, scopurile careia sint autonomia
national-politica a tinutului, renasterea statalitatii moldovenesti.

35

CAPITOLUL II RENASTEREA STATULUI NATIONAL AL

MOLDOVENILOR: REPUBLICA DEMOCRATICA
MOLDOVENEASCA 1. Lupta pentru renasterea statalitatii moldovenesti
in Basarabia
(Moldova de Est)

Admiterea dupa 1812 in Basarabia (Moldova de Est) a limbii moldovenesti in institutiile

oficiale, in invatamint, in slujba bisericeasca, aplicarea pe larg a legislatiei traditionale
moldovenesti, dreptul populatiei, al boierilor si al clerului de a formula revendicari si
satisfacerea acestora, angajarea localnicilor in diferite institutii confirmau continuitatea
traditiilor spirituale, juridice, etnice pe ambele maluri ale Prutului. Respectarea de catre
tarism a acestor drepturi moldovenesti, in primele decenii de dupa 1812, imprimau
Basarabiei (Moldovei de Est), in contextul imperial rusesc, anumite caracteristici de
autonomie. Dupa 1828 aceasta autonomie sub aspect national, este de autoritatile

tariste limitata si izolata.

Tensiunile aparute intre aristocratii moldoveni si autoritatile
rusesti au fost cauzate de eliminarea, indeosebi dupa anul 1833, a limbii moldovenesti din
administrat ie, din scoli, iar mai tirziu si din Biserica. In 1841 maresalul nobilimii basarabene
I. Sturdza adreseaza un raport curajos si amplu general-guvernatorului Basarabiei P.
Feodorov, in care solicita insistent conditii de a procura din Moldova (Principatul
Moldova Aut.) carti didactice... pentru ca tineretul sa invete limba moldoveneasca [1, p.
247]. Aceasta si multe alte adresari au ramas fara raspuns Dar in 1842 Guvernul Rusiei
permite predarea limbii moldovenesti in scolile primare si tinutale din Basarabia. Primele
organizatii obstesti, care isi propun scopuri politice adverse regimului de guvernare, apar
dupa reformele sociale din Rusia, incepute in anii 60-70 ai sec. XIX. Printre fruntasii acestor
grupuri de nobili cu viziuni nationale erau fratii Alexandru si Carol Cotruta, fratii Ioan si
Constantin Cristi, fratii Nicolae si Leon Casso, etc. Boierul C. Cristi in 1862 i-a inaintat lui F.
Verrayon, guvernatorul Basarabiei, cererea de infiintare a unei

tipografii moldovenesti , care este insa respinsa. Autoritatile se temeau, ca tipografia va

publica carti cu viziuni moldovenesti asupra Basarabiei. Totusi dupa Congresele nobilimii
36

basarabene din 1863 si 1866, la insistenta moldovofililor, autoritatile tariste accepta

folosirea limbii moldovenesti in instantele judecatoresti. Nobilimea din Moldova dintre Prut
si Nistru refuza, la 1863, sa trimita imparatului telegrama solicitata privind Rascoala
polonilor impotriva tarismului. In informatia prezentata guvernatorului Basarabiei este facuta
specificarea ca, pentru prima data, ideea unirii Basarabiei cu Moldova s-a nascut in
Basarabia dupa razboiul din 1856 [1, p. 258], atunci cind sudul Basarabiei a fost
retrocedat Principatului Moldovei. Dupa cum afirma Al. Boldur, in 1862-1863 in Moldova
dintre Prut si Nistru exista partidul boierilor, care cu ocazia revoltei in Polonia, visa sa
restabileasca natia moldoveneasca in Basarabia [2, p. 454-455]. Altfel zis, in timp ce
unionistii moldoveni din Moldova de Vest faceau unirea cu Valahia, in Basarabia, moldovenii
visau Renasterea Statului Moldovenesc. Aceste informatii sint confirmate si de Raportul
guvernatorului civil al Basarabiei ca tre imparatul Rusiei. Constatind aparitia semnelor unei
noi orientari politice, ca se raspindesc zvonuri, ca, in rezultatul unor oricare intelegeri,
Basarabia din nou va fi alipita Moldovei, guvernatorul propunea actiuni energice, care
vor inlatura incetul cu incetul, orice visuri despre o nationalitate moldoveneasca si-i va
constringe pe romanofili sa uite fantoma constitutionalismului moldovenesc, care astazi ii
ademeneste [3, p.124-125]. Ideile moldovofile, implicit antirusesti, se raspindeau in
diferite regiuni ale Basarabiei, indeosebi dupa transformarea Basarabiei in 1873 din oblaste
(provincie) in gubernie ruseasca. Prin aceasta reforma Rusia intentiona sa lichideze orice
umbra de autonomie nationala, existenta dupa 1828, si instituie o administrare ruseasca
identica cu cele din alte gubernii ale Imperiului. Totusi, instituirea in 1870 a zemstvelor in
Basarabia a lasat fruntasilor miscarii nationale moldovenesti anumite posibilitati, desi
limitate, de a opta pentru drepturile nationale: folosirea dreptului moldovenesc, utilizarea
limbii moldovene sti in scoli si in biserica. In aceasta perioada creste rolul intelectualilor in
societate. Acestia actioneaza pentru iluminarea sociala, dar si national-culturala a taranimii.
Jandarmeria guberniala informa (21.07.1875) ca in rindul intelectualilor din Chisinau exista
persoane care manifesta tendinte moldovofile. Intr-un raport secret, alcatuit la cerinta
Departamentului politiei din Peterburg, guvernatorul Basarabiei mentiona: Inca din perioada
alipirii Basarabiei la Rusia a existat in cercurile conducatoare ale nobilimii moldovenesti un
partid moldovenesc deosebit, ai carui membri aveau relatii si erau inruditi

37

cu membrii clasei dominante din Romania, intretineau si intretin cu ei legaturi destul de

strinse [3, p.124-125]. Desigur, aceste relatii se faceau cu Principatul Moldova (Moldova de
Vest), deoarece pina la 1862, Romania nu exista. In urma oprimarilor tariste, in anii 80-90 ai
sec. XIX, miscarea nationala moldoveneasca capata nuante revolutionar-narodniciste. In
aceasta perioada se evidentiaza activitatea scriitorilor si publicistilor basarabeni N. ZubcuCodreanu, Z. Ralli-Arbore, V. Crasescu, C. Stere, care luptau pentru drepturile sociale si
nationale ale poporului moldovenesc, mentin relatii strinse cu viata publica si literara din
Moldova de Vest (Romania). Conditii favorabile pentru lupta deschisa a moldovenilor din
Basarabia pentru drepturi nationale au aparut in anii revolutiei ruse din 1905-1907, cind
lozincile cu caracter national ale intelectualilor au inceput sa fie sustinute de studenti, tarani si
muncitori. Un grup de intelectuali moldoveni, consilierul de stat N. Soare, marele proprietar
Al. Krupenskii, avocatul C. Kiriak, protopopii I. Baltag, N. Lascu s. a. intemeiaza in 1905

Societatea Moldoveneasca din Basarabia, condusa de maresalul nobilimii basarabene P.

Dicescul. Statutul acesteia precizeaza ca Societatea se infiinteaza pentru a contribui cu toate
mijloacele la ridicarea nivelului cultural al moldovenilor si la studierea cit mai completa a
Basarabiei. La baza sta convingerea ca instructiunea e cu putinta numai in limba materna
moldoveneasca; limba rusa de asemenea e obligatorie ca limba de stat [4, p. 227].
Societatea infiinteaza saptaminalul Moldovanul, in frunte cu scriitorul Gh. V. Madan. Ziarul
era citit cu mare interes de intelectuali, studenti, tarani. Acestora li se oferea posibilitatea sa
cunoasca, ca Basarabia este o parte a Moldovei Vechi, iar basarabenii sint moldoveni. Intr-un
prim articol redactional, ziarul Moldovanul respinge romanizatorii: slobozi sint sa ne
ocarasca romanii de peste Prut. Noi tot numai cugetul nostru si al poporului nostru
moldovenesc de aici vom avea de judecator [2, p. 258]. In octombrie 1905 la Chisin au se
constitui grupul national-democratic moldovenesc sub conducerea lui I. Pelivan, care in
colaborare cu C. Stere, aflat in Romania, editeaza in curind ziarul Basarabia. De remarcat,
ca ziarele Moldovanul, redactor Gh. V. Madan, si Basarabia, editat de C. Stere, s-au aflat in
permanenta polemica. Grupul national - democratic moldovenesc in curind devine partid
national- democratic moldovenesc, care se pronunta pentru restabilirea autonomiei
Basarabiei, existenta pina in anul 1818.

38

Dupa Manifestul tarist de la 17 octombrie 1905 toate gruparile politice national- democratice
au pretins a-si promova deputati in Duma de Stat a Rusiei pentru a apara cauza
moldovenilor din Basarabia, insa sistemul electoral acorda privilegii nobililor, majoritatea
carora erau ingrijorati de revolutie si de primenirile social-politice din Imperiu. In lumina
unor noi surse introduse in circuitul stiintific, se adevereste realitatea ca ideea autonomiei,
restabilirii statalitatii moldovenesti a existat totdeauna in credinta moldovenilor, chiar si in
perioada stapinirii tariste. Revenirea la statalitatea moldoveneasca constituia pentru
moldoveni o speranta, un scop pentru care pledau si il exprimau deschis cu prima ocazie. Inca
la 15 august 1906, aflind ca autoritatile au poruncit ca invatatorii sa nu citeasca gazeta
Basarabia, un colaborator al ei marturisea la rubrica Chestia zilei: Noi am vorbit despre
suferintele poporului, despre drepturile lui. Noi am cerut de-sine-ocirmuire,

care am avut-o la 1818. La 29 august 1906 ziarul tiparea, la rubrica Din programul nostru,
articolul Ce inseamna autonomia, in care se afirma: In imparatia noastra locuiesc multe
si felurite neamuri. Fiecare din neamurile acestea au via ta lor deosebita, au obiceiurile lor si
multe asa rinduieli, cari defel nu seamana cu starea rusilor. Iata de ce tuturor neamurilor
trebuie sa aiba parlamenturile lor De aceea si noi, moldovenii din Basarabia, cerem
autonomie. Tara noastra nici n-a fost biruita, dar a fost alipita de Rusia prin tractatul de la
1812. Noi am avut autonomie, am avut parlamentul (divanul) nostru, care alcatuia
zacoanele Moldovenilor le trebuie autonomie nu pentru dezlipire, dar pentru fericire si
propasire [5, p. 64, 65-66]. In iulie 1906 ziarul Basarabia scria despre infiintarea
(eventuala) a unui Consiliu provincial superior [6, p. 51-52]. O activitate rodnica pentru
propasirea neamului moldovenesc din Basarabia in aceasta perioada desfasoara conducatorii
bisericii din Basarabia, inclusiv Episcopul Vladimir Sinicovshi care, dupa exemplu de cindva
a lui G. Banulescu-Bodoni si Ax. Stadnitchi, se pronunta pentru folosirea limbii moldovenesti
in biserica si pastrarea obiceiurilor locale in viata publica. In 1906 preotul Alexei Mateevici
publica un s ir de articole-manifeste: Lupta moldovenilor pentru drepturi, Unirea culturala,
Alegerile Intr-o scrisoare a lui Al. Nour (publicata in decembrie 1908 de C. Stere) se
instiinta despre lucrarile Congresului clerului basarabean, care a adoptat rezolutii privind
introducerea in scolile parohiale satesti a Bibliei si a Sfintei Scripturi in limba
moldoveneasca [2, p. 258], editarea revistei Luminatorul, predarea limbii moldovenesti si a

39

cintului la Seminarul Teologic din Chisinau. In anul 1912, cind autoritatile au sarbatorit cu
fast 100 de ani de la anexarea Basarabiei la Rusia, la Chisinau apare in ilegalitate revista
Faclia tarii, care era adresata fratilor moldoveni si insereaza un articol antirusesc. In aprilie
1913 este editata sub redactia lui Gr. Constantinescu, profesor de limba moldoveneasca, ziarul
Glasul Basarabiei, care continua lucru de culturalizare a poporului moldovenesc, inceput
anterior de revistele Basarabia si Moldovanul. O semnificatie aparte pentru viata socialculturala a Basarabiei a avut lansarea in mai 1913, la initiativa lui V. Stroiescu, P. Halippa, N.
Alexandri, S. Murafa, a revistei Cuvint moldovenesc, care publica materiale despre viata
social-politica, dar si fragmente din operele scriitorilor moldoveni: M. Eminescu, V.
Alecsandri, A. Donici. Conceptul ideologic al revistei a fost formulat de S. Murafa in articolul
Cine-s Moldovenii, care a fost raspindit pe larg in rindurile studentilor si intelectualilor.
Ideea autodeterminarii Basarabiei, aspirata de moldoveni decenii la rind, la inceputul
anului 1914 devenise o tendinta evidenta. Seful jandarmeriei din Basarabia, colonelul C. F.
Nordberg, raporta: Pe data de 30 ianuarie 1914, prin intermediul agentilor s-a stabilit ca in
ultima vreme in mediul intelectualit atii basarabene a aparut tendinta de autodeterminare
nationala si de desfasurare a culturalizarii populatiei moldovenesti din Basarabia [2, p.
258].

Tendintele separatiste, de autodeterminare a Basarabiei erau cunoscute si structurilor

supreme de supraveghere ale Rusiei. Viceministrul de interne al Rusiei V. Beletki scria
(10.02.1916) guvernatorului Basarabiei M. Voronovici: La departamentul de politie au
parvenit informatii despre editarea la Chisinau in limba moldoveneasca a gazetei Cuvint
Moldovenesc de orientare vadit nationalista, cu tendinte separatiste, difuzat in satele din
Basarabia [3, p. 69-70]. Cele expuse pot si trebuie categorisite ca demersuri nationalculturale in vederea desteptarii constiintei national-statale a moldovenilor, numite in
documente tendinte separatiste de autodeterminare, pregatirii unor actiuni de amploare bine
organizate si dirijate pentru a atinge scopul final: Renasterea statalitatii moldovenesti.

Opera de scuturare a asupririi nationale straine s i de renastere a Statului national

moldovenesc s-a desfasurat conform viziunilor politico-stiintifice ale curentelor democratice
europene, sustinute si aplicate teoretic si practic de V. Lenin, conducatorul Partidului social40

democrat (al bolsevicilor) din Rusia. Dupa cum ne aminteste istoricul I. Buga, inca in 1914,
V. Lenin in lucrarea sa Despre dreptul natiilor la autodeterminare recunostea, ca anume
natiunile asuprite locuind la periferii erau atrase in miscarea de eliberare nationala: tocmai
particularitatile istorice concrete ale problemei nationale in Rusia fac ca recunoasterea
dreptului natiilor la autodeterminare sa fie la noi o problema atit de vitala in epoca in
care trecem [7, p. 318-319]. In iunie 1914 incepe primul razboi Mondial care atrage in
viltoarea bataliilor singeroase, purtate de Antanta cu Puterile Centrale, sute de mii de
moldoveni. Procesul renasterii nationale al moldovenilor capata amploare si continuitate
logica dupa Revolutia rusa din februarie 1917, care duce la prabusirea Imperiului tarist si
proclama democratia si libertatea popoarelor. 2. Revolutiile din Rusia si crearea
Republicii Democratice Moldovenesti

Inainta sii poporului nostru au lansat deschis ideea autodeterminarii moldovenilor

dupa
Revolutia rusa din februarie 1917. Intr-o informatie cu titlul Inceputul crearii Statului
Moldovenesc in Basarabia in anul 1917, istoricul I. Turcanu afirma: Ideea autonomiei
tinutului se intilneste pentru prima data in Programul Partidului National Moldovenesc, la
sfirsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie 1917 [8, p. 104]. Acest partid este creat la 2
aprilie 1917, la initiativa unor paturi largi de intelectuali. Presedinte este ales Vasile Stroiescu,
vice-presedinti Paul Gore si Vladimir Herta. In punctul 2 al Programului Partidului National
Moldovenesc (PNM), publicat in Cuvint Moldovenesc la 9.04.1917, se declara ca Partidul
National Moldovenesc va lupta pentru dobindirea celei mai largi autonomii administrative,
judecatoresti, bisericesti, scolare si economice a Basarabiei [9, p. 86-87]. De notat ca nu era
vorba de autonomia politica, national-teritoriala. Desigur, rolul PNM in acea perioada nu
trebuie diminuat. Insa respectiva formatiune n-a fost nici cea mai influenta, nici cea mai
consecventa, din punct de vedere doctrinar. Dupa Revolut ia rusa din februarie 1917,
aspiratiile pentru o viata nationala libera invaluisera intreaga societate moldoveneasca. La
intrunirea femeilor din Chisinau (14.03.1917) s-a facut apelul: Moldovenilor! Uniti-va si
incepeti lupta pentru capatarea dreptului la o viata nationala sloboda, potrivit cu firea si
menirea neamului nostru

41

moldovenesc [10, p. 10]. La 17.03.1917 Cuvint Moldovenesc a primit o scrisoare din

Bolgrad, in care fruntasii vietii culturale din oras chemau pe toti cei grupati in jurul
scumpului nostru Cuvint Moldovenesc sa luati initiativa organizarii unei Adunari a
elementelor moldovenesti (), care sa discute: 1) Alcatuirea unui Comitet national, care sa
poarte grija tuturor nevoilor nationale ale neamului nostru din Basarabia[10, p. 12].
Ofiterii, soldatii, studentii, cetatenii moldoveni din Odesa trimit la 23.03.1917 o telegrama
Guvernului Provizoriu de la Petrograd, prin care isi exprima increderea ca drepturile
nationale ale celor peste doua milioane de moldoveni vor fi chezasluite in viitoarea adunare
intemeietoare [10, p.12]. La 26.03.1917 studentii moldoveni de la Kiev s-au adunat la
Universitatea de acolo si au infiintat un cerc, care isi propunea sa lupte pentru autonomia
Basarabiei. Ofiterii si studentii moldoveni din Odesa au lansat la 2 martie 1917 apelul Catre
moldoveni, in care se revendica drepturile nationale. Adunarea s atenilor din Talmaz (judetul
Akkerman) a trimis o telegrama (3.04.1917) Guvernului Vremelnic, prin care, in numele celor
500 de cetateni adunati, exprima nadejdea ca guvernul nou va pune in lucrare drepturile
nationale ale moldovenilor calcate de ocirmuirea veche [10, p. 16]. Adunarea soldatilor
moldoveni din Odesa din 8.04.1917, la care au participat vreo 10.000 de ostasi si unde si
unde cite o fata in straie neostasesti, a hotarit ca potrivit cu aceste schimbari (din Rusia),
Moldovenii vor cauta ca si ei sa capete putinta de a trai slobod spre binele neamului lor. Astfel
ei vor cere ca tara Basarabiei sa nu se mai ocirmuiasca ca o

tara supusa, ci ca o tara sloboda. Basarabia spre binele noroadelor, care traiesc in ea, va trebui
sa se ocirmuiasca prin alesii ei care vor intocmi Sfatul Tarii. [9, p. 92]. La 6-7 aprilie 1917 a
avut loc Congresul Uniunii Cooperatorilor din Basarabia, care a hotarit: a face cunoscut
guvernului (Rusiei) ca pentru propasirea culturala si economica a Basarabiei se cere
autonomia administrativa, culturala si economica; 1. Basarabia trebuie in afacerile ei
interne sa se administreze independent, recunoscindu-se libertatea de autodeterminare a
tuturor nationalitatilor. 2. Toate legile privitoare la viata interioara a Basarabiei trebuie sa fie
editate de corpul legislativ local (Sfatul sau Divanul Tarii) in conformitate cu obiceiurile
stramosesti ale Moldovenilor[9, p. 94]. La 19-25 aprilie 1917 are loc Adunarea
Extraordinara Eparhiala a Preotimii si Mirenilor din eparhia Chisinaului, care, luind in
dezbatere chestiunile politice... despre

42

modul ocirmuirei..., etc., in special autonomia Basarabiei, a hotarit: a) Autonomia

Basarabiei este deplina intrupare si dreapta dezvoltare a temeliei de cladire a vietii popoarelor
din Rusia pe principiile de drept al fiecarui popor singur de a-si hotari soarta sa, a
descentralizarii si a principiului de alegere in toate ramurile vietii politice, religioase,
culturale, administrative, judecatoresti etc, decretate de Guvernul Provizoriu, b) In fruntea
ocirmuirei Basarabiei pe temelii autonome sta Consiliul suprem (Divanul), alcatuit din
membri: 1) alesi de Adunarea Reprezentantilor intregii Basarabii pe baza votului universal,
egal, direct, si secret; 2) Acesti membri indeplinesc functiunile administrative de guvernamint
in toate ramurile vietii Basarabiei in baza legilor locale; c) Consiliul suprem si toate organele
administrative ale Basarabiei autonome sunt supuse in toate functiunile sale Adunarii
Reprezentantilor Poporului (Sfatului Tarii), de la care primesc indrumari legislative, date spre
infaptuirea lor. Adunarea Reprezentantilor Poporului indeplineste functiunile organului
legislativ din intreaga Basarabie, ocirmuita pe baza autonoma, de sine-ocirmuire[11, p.
104-106]. Elevii moldoveni din cursul superior al Liceului din Soroca declarau la 26.04.1917:
Noi, gimnazistii moldoveni din gimnazia Sorocii sintem gata sa sprijinim steagul national
moldovenesc si va incredintam, ca vom raspindi ideile nationale prin moldoveni Sa strige
fiecare moldovan: Traiasca Basarabia autonoma, traiasca moldovenii slobozi! [9, p. 97-98]
Adunarea moldovenilor din orasul Balti, care a avut loc la 30.04.1917, a trimis o telegrama
comisarului gubernial C. Mimi, in care se afirma: Adunarea crede ca binele Basarabiei
poate fi cugetat numai atunci cind viata tarii va fi cladita pe temeiurile celei mai largi
autonomii[10, p. 22]. Taranii din satul Horodiste, judetul Lapusna scriau: Cinstite
domnule redactor! (al Cuvintului Moldovenesc) Noi toti sintem de vita moldoveneasca Noi
sintem gata sa luptam pentru interesele noastre moldovenesti Traiasca Basarabia autonoma
(de sine sta tatoare), traiasca Basarabia sloboda[12, p. 101]. Una din rezolutiile adoptate de
Congresul corpului didactic moldovenesc din 25-28 mai 1917 prevedea: Cit priveste
Basarabia, Congresul gaseste sa i se dea cea mai larga autonomie teritoriala si politica [9, p.
112]. La 30 mai 1917 ziarul publica articolul lui Stefan Ciobanu Are
oare Basarabia dreptul la autonomie? Autorul respinge parerile celor care afirma contrariul,
argumentind ca Basarabia are dreptul la autonomie in orice caz nu mai putin ca Ucraina sau
oricare alta regiune a Rusiei [10,p. 28].

43

Liderul PNM din Odesa Emanuil Catelli in iunie 1917 a alcatuit un Memoriu privind crearea
unui Sfat Central regional al Basarabiei, care sa intruneasca reprezentantii democratiei
tuturor nationalitatilor din regiune. Acest Sfat urma sa elaboreze proiectul de autonomie a
Basarabiei spre a fi prezentat Adunarii Constituante a Rusiei [10, p. 36]. Tot in iunie 1917
Comitetul ostasilor moldoveni de pe Frontul romanesc a alcatuit si a difuzat Zece porunci ale
neamului moldovenesc: 1. Nu uita ca esti moldovan si trebuie sa ramii moldovan. 4. Nu uita
ca trebuie sa vorbesti cu fratii tai numai moldoveneste. 8. Nu uita ca esti dator sa lucrezi din
rasputeri, ca Basarabia sa fie sloboda si autonoma [13, p. 47-48]. Este semnificativ ca
exponentii tuturor documentelor, inclusiv a celor nereproduse aici, odata cu solicitarea
autonomiei tarii, cer categoric si cu insistenta restabilirea in drepturile sale istorice a limbiimame, a limbii moldovenesti. La 7 septembrie 1917 in sedinta Comitetului Central Executiv
Moldovenesc al Sfatului deputatilor soldati si ofiteri moldoveni de pe Frontul romanesc s-a
adoptat rezolutia: Constienti ca limba materna constituie primul pas hotarit al trecerii
tinutului la autonomie, Comitetul Central Executiv Moldovenesc a hotarit sa propuna upravei
guberniale sa introduca toamna aceasta in satele cu populatie moldoveneasca predarea
obligatorie in limba materna, iar pentru invatatorii care n-au fost la cursurile de limba
moldoveneasca, sa se deschida cit mai repede cursuri de doua luni [14, p. 165]. Conditii
reale de eliberare nationala a moldovenilor, de restabilire a statalitatii moldovenesti au aparut
odata cu desfasurarea Revolutiilor rusesti din 1917. Bibliografia extrem de bogata despre
revolutiile rusesti din 1917 dispune de cele mai diverse pareri, concluzii, aprecieri formulate
de numerosi sociologi, istorici si politologi din lume. Toti insa men tioneaza rolul si
insemnatatea acestor evenimente, care au zguduit lumea, pentru eliberarea nationala a
popoarelor asuprite. Vazuta printr-o prisma obiectiva, tratata impartial, se va constata ca
Revolutia rusa din februarie, apoi din octombrie 1917 a adus multpatimitului popor
moldovenesc nu numai libertatea de a-si hotari singur soarta sa, ci si posibilitatea de a-si
restabili statalitatea, care a fost pierduta la mijlocul veacului XIX in rezultatul tranzactiilor
marilor puteri [15, p. 1-3]. Este de remarcat, ca evenimentele revolutionare din 1917 s-au
desfasurat pe fundalul dramatic al primului razboi mondial. Milioane de muncitori si tarani
aflati pe front in

44

calitate de ostasi devenisera obiectul, dar si subiectul transformarilor social-politice si

nationale. Un rol aparte in viata social-politica incep sa-l joace Sovietele de deputati. In mai
1917 a avut loc Congresul Sovietului Frontului roman, al Marii Negre si Regiunii Odesa
( ,
). La 19-20 mai se desfasoara Consfatuirea reprezentantilor sovietelor din
Chisinau, Bender si Balti ai deputatilor muncitorilor si soldatilor, la care este ales Comitetul
executiv gubernial al sovietelor din Basarabia. La 21-23 mai are loc Congresul I gubernial
al taranilor din Basarabia, care a cerut desfiintarea proprietatii private mosieresti asupra
pamintului [4, p. 243]. In urma dezbaterilor din cadrul consfatuirii din 20.07.1917 a
reprezentantilor diferitelor partide si organizatii din tinut, s-a adoptat rezolut ia: Sa se
recunoasca dreptul Basarabiei la autonomie politico-teritoriala cu drepturi egale pentru toate
natiunile. Granitele Basarabiei se socot: la asfintit riul Prut, la rasarit riul Nistru. De
asemenea, s-a hotarit sa se formeze o comisie speciala pentru examinarea chestiunii privind
crearea Sfatului Tarii, in componenta caruia trebuie sa intre reprezentantii tuturor
organizatiilor obstesti si administrative locale si ai partidelor nationale [16, p. 121]. La
18.07.1917 ziarul

Cuvint Moldovenesc publica Hotarirea adunarii ostasilor moldoveni din Ecaterinoslav: 1.

Sa primeasca (accepte) programul PNM cu toate ponturile lui despre autonomia teritoriala a
Basarabiei si despre trecerea pamintului in mina plugarilor fara plata [17 ]. La 6 septembrie
1917 la Chisinau apare Soldatul Moldovan, gazeta a Comitetului Central implinitor al
Sfatului deputatilor ofiteri si soldati moldoveni-basarabeni. Pentru soldati si tarani. Dupa
cum se afirma in Cronica evenimentelor din anii 1917-1918, ziarul propaga ideea
autonomiei si renasterii nationale a moldovenilor-basarabeni [18, p. 155]. La Iasi are loc
Congresul I al deputatilor taranilor de pe Frontul roman (25.09-2.10.1917). Aducind elogiu
acelor evenimente, N. Iorga scria: Generoasa revolutie ruseasca, ridicindu-se impotriva
tarismului asimilator de natii, a recunoscut dreptul fiecarui om de a cuprinde libertatea lui
naturala, cererile de drepturi nationale si autonomii. Murafa (Simion) a fost primul dintre
aceia care mai energic au ridicat steagul de cultura al moldovenismului, constata N. Iorga si
preciza, putin mai tirziu: Revolutiei rusesti i se datoreaza toata minunata schimbare dintre
Nistru si Prut, care ne imple de bucurie pe toti... [19, p. 128, 156]. Asadar, in a doua
jumatate a anului 1917 au fost adoptate sute de apeluri, hotariri ale

45

taranilor si orasenilor, studentilor si invatatorilor, cooperatorilor si preotilor, care se

pronuntau, intr-un fel sau altul, pentru autonomia teritoriala si politica a Basarabiei. Lipsea
insa manifestarea ferma a vointei supreme de a organiza realizarea acestui scop maret, devenit
comun. Si aici si-au spus cuvintul soldatii, matrozii si ofiterii moldoveni, care se mai aflau in
transeele primului razboi mondial. Erau aceiasi tarani si muncitori, dar, in virtutea
imprejurarilor, imbracati in haine militare. Inca la 12 iunie 1917 subofiterul N. Cernei a
prezentat comisiei organizatorice de agitatie a Sovietului Moldovenesc de deputati ai
soldatilor si ofiterilor din garnizoana Odesa un raport, primul compartiment al caruia era
intitulat Despre congresul militar al deputatilor moldoveni din unitatile de pe front si din
spatele frontului. Se prevedea ca acesta sa fie convocat cel mult intr-o luna. Intre timp,
Guvernul Provizoriu din Rusia, minat de scopul de continuare a razboiului, se impotrivea
deschis nazuintelor de autonomizare, dezlantuite in guberniile Rusiei. Aceste viziuni
imperiale impotriva drepturilor popoarelor la autonomie, pe teritoriul Basarabiei, erau
contestate de Partidul National Moldovenesc si de reprezentantii Partidului bolsevic. Inca la
1914 V. Lenin, in lucrarea sa Despre dreptul natiunilor la autodeterminare, argumenteaza
existenta a 2 epoci diferite in dezvoltarea miscarilor nationale in perioada capitalismului, rolul
taranimii in miscarea nationala si sociala. Pentru prima epoca, numita de autor epoca a
falimentului feudalismului si absolutismului, este caracteristica trezirea miscarilor nationale,
atragerea in rindul acestora a taranimii care este cea mai numeroasa patura in lupta pentru
libertatile politice, in general, cele nationale, in particular [20, p. 525]. Indiscutabil,
revolutiile ruse din 1917 au fost o consecinta a prabusirii totale in Rusia

t arista a feudalismului si absolutismului, care constituiau o piedica serioasa in dezvoltarea si

modernizarea capitalismului. Basarabia era, de asemenea, o tara de tarani si mosieri, cu o
economie feudala semicapitalista, cu clasa muncitoare neinsemnata la numar. In aceste
conditii istorice, nu ideile socialiste, dupa cum afirma unii istorici sovietici, ci
autodeterminarea national-statala, reformele politice si agrare erau lozincile principale ale
miscarilor politice din Basarabia, pe parcursul intregii perioade revolutionare a anului 1917.
(Precizam ca aceleasi fenomene social-politice au constituit premisele formarii statelor
nationale in Europa pe parcursul sec. XIX). Nu atit muncitorii, cit, in primul rind, taranimea,
ostasii moldoveni, intelectualii, iar in

46

cazul Basarabiei, si marii proprietari de pamint au fost fortele motrice ale acestor miscari
politice, care au savirsit actul de autodeterminare formarea statului suveran national [20,
p. 521]. Miscarea bolsevica din Basarabia a fost una slaba, avind o baza sociala restrinsa. In
consecinta, fortele partidului bolsevic din sovietul gubernial al Basarabiei si din cel de la
Chisinau nu au putut promova, nici organizatoric, nici politic, ideea crearii unei republici
sovietice moldovenesti. Liderii acestor doua soviete, Melesin si Venedictov, desi au facut
incercari de a anula puterea Sfatului Tarii, totusi au fost nevoiti sa-i recunoasca autoritatea
chiar prin declaratii oficiale. De remarcat ca partidele socialiste aveau cea mai inalta pondere
in rindurile taranilor. Partidul social-revolutionar (eserii) a cistigat masiv alegerile din
noiembrie 1917 in Adunarea Constituanta a Rusiei. Acest partid milita in toamna anului 1917
pentru o Rusie federativa si pentru solutionarea problemei agrare. I. Inculet si P. Erhan, sositi
la Chisinau din Petrograd inca in iunie 1917, pentru adincirea revolutiei, ca reprezentanti ai
acestui partid, sperau pastrarea Basarabiei ca autonomie in componenta Rusiei. Catre
inceputul toamnei 1917 miscarile politice in Moldova dintre Prut si Nistru, in linii mari, se
formasera, se regrupasera si se consolidasera organizational pentru lupta hotarita de eliberare
nationala si renastere a statalitatii moldovenesti. Lupta de eliberare sociala si nationala era
sustinuta tot mai mult de partidele de stinga si de cele nationale care aveau influenta masiva
intre ostasi. In mod hotaritor activistii miscarilor obstesti de orientare socialista si-au adus
contributia la convocarea congresului ostasesc pentru 20 octombrie 1917. Vestea despre
Congresul ostasilor moldoveni a ajuns in toate unitatile de pe front, in unele din ele au inceput
si pregatirile pentru participare. Bunaoara, la Iasi s-a anuntat ca la 10.10.1917 isi va incepe
lucrarile Congresul reprezentantilor soldatilor si ofiterilor moldoveni de pe Frontul romanesc.
Congresul, la care au participat 75 de delegati, a luat in dezbatere chestiunea privind
autonomia Basarabiei. A fost adoptata rezolutia propusa de V. Tantu: Luind in consideratie
situatia cultural-istorica, geografica si etnografica si bazindu-se pe principiul autodeterminarii
popoarelor, recunoscut de intreaga democratie revolutionara rusa si de statele aliate, precum
si pe vointa ferm exprimata a intregului popor moldovenesc, in persoana organizatiilor sale
revolutionare, congresul, examinind chestiunea autonomiei Basarabiei, in unanimitate a
hotarit: se declar a drept forma acceptabila de orinduire a

47

Basarabiei numai autonomia national-teritoriala, politica, iar pentru realizarea acesteia sa se

creeze Sfatul Suprem din reprezentanti ai moldovenilor si ai minoritatilor nationale din
Basarabia [13, p. 190-191]. La 25 octombrie (7 noiembrie) 1917 la Petrograd a biruit
Revolutia socialista, care a desfiintat Guvernul Provizoriu si a proclamat Puterea Sovietica.
Guvernul sovietic la 2(15) noiembrie 1917 a aprobat Declaratia drepturilor popoarelor
Rusiei, care a proclamat egalitatea si libertatea popoarelor din Rusia, dreptul lor, inclusiv al
moldovenilor, la libera autodeterminare pina la despartire si formare de state independente.
Guvernul Sovietic al lui Lenin nu numai a proclamat dreptul natiunilor la autodeterminare,
dar si a creat conditii pentru realizarea acestuia: tarile supuse Rusiei

tariste, considerata inchisoare a popoarelor, care au cerut iesirea din componenta ei

Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, au devenit independente. Dupa Revolutia din
Octombrie, lozincile partidului bolsevic devin atragatoare si pentru intreaga taranime,
majoritara in Basarabia. Fortele antibolsevice, partidele mici ale burgheziei si ale marilor
proprietari, infricosate de lozincile sociale ale bolsevicilor, s-au solidarizat doar cu ideea
democratica despre autodeterminarea popoarelor, care oferea suport ideologic si mecanisme
legale de separare a Basarabiei de Rusia. Dilema momentului pentru elita politica
basarabeana in noiembrie 1917 era: Republica Sovietica Moldoveneasca ori Republica
Democratica Moldoveneasca. In aceasta perioada dura de dualitate a puterii in gubernie, in
conditiile primului razboi mondial, ca consecinta ale contextului ideologic generat de
revolutiile ruse si, indeosebi, de lozinca despre dreptul natiunilor la autodeterminare, se
pregatea in Basarabia restabilirea statalitatii moldovenesti, instaurarea Republicii. La 20
octombrie 1917, este convocat la Chisinau cu permisiunea Statului Major al armatei ruse,
primul si ultimul Congres al ostasilor moldoveni care intruneste in jur de 600 de participanti,
in majoritate, reprezentanti ai districtului militar Odesa si ai Frontului romanesc. In ziua
deschiderii Congresului, ziarul Cuvint Moldovenesc tine sa atraga atentia ca asupra ostasilor
moldoveni, floarea nat iunii, cade raspunderea in fata istoriei pentru soarta norodului
moldovenesc. Moldovenii erau chemati sa-si asume raspunderea pentru cirmuirea treburilor
obstesti in tara lor, ajungind sa inteleaga, ca in limba politica aceasta inseamna autonomie
[9, p. 147-150]. In urma dezbaterilor, Congresul ostasilor moldoveni a adoptat, la 24
octombrie 1917,

48

11 rezolutii. Rezolutia a II-a Despre autonomia Basarabiei, pornind de la imprejurarile expuse

in Rezolutia I-a Despre Republica Federativa Rusa, a stabilit: Avind in vedere cultura
nationala a neamului moldovenesc si trecutul sau si plecind de la principiul revolutiei, ca
fiecare norod are dreptul singur sa hotarasca de soarta sa, Congresul, in dorinta de a uni
neamul moldovenesc si a-i chezaslui drepturile lui nationale si propasirea lui economica si
culturala a hotarit: sa declare autonomia teritoriala si politica a Basarabiei. Pentru apararea
drepturilor si intereselor autonomiei Basarabiei, pe linga stapinirea vremelnica (Guvernul
Provizoriu de la Petrograd Aut.) sa fie un imputernicit al neamului moldovenesc.
Rezolutia a V-a Despre Sfatul Tarii prevedea: Intiiul Congres ostasesc moldovenesc a hotarit:
pentru ocirmuirea Basarabiei in cel mai scurt timp sa se alcatuiasca Sfatul Tarii Sfatul Tarii
va fi vremelnic si va fiinta numai pina la alcatuirea adunarii intemeietoare basarabene[9, p.
147-150]. Congresul ostasilor moldoveni, in rezolutiile adoptate proclama autonomia
Basarabiei, precizeaza directiile de activitate, contureaza structura si imputernicirile organului
reprezentativ vremelnic, care urma sa fie infiintat.
Prima sedinta a celor care urmau sa
alcatuiasca Sfatul Tarii a avut loc la Chisinau la 21 noiembrie 1917. Presedinte al Sfatului
Tarii (organ cirmuitor) a fost ales I. Inculet. S-a stabilit ca in componenta acestui organ vor
intra 120 de membri din Moldova dintre Prut si Nistru, 10 reprezentanti ai moldovenilor din
stinga Nistrului. In general, vreo 90-100 de locuri erau rezervate organizatiilor militare, altor
formatiuni ce se aflau sub influenta Partidului National Moldovenesc (PNM), precum si unor
structuri administrative, organizatii cooperatiste, profesionale etc. Desi taranii constituiau
majoritatea covirs itoare a populatiei, reprezentantii acestei paturi, ca si ai celor de peste
Nistru de facto n-au activat in Sfatul Tarii. Prerogativele politico-juridice ale Sfatului Tarii au
fost tratate amanuntit, principial si argumentat de renumiti cercetatori, inclusiv de privatdocentul in jurisprudenta Al. Boldur (Boldiri). Dinsul constata intr-un articol publicat la 10
decembrie 1917, ca Sfatul Tarii nu reprezenta real intreaga populatie a Basarabiei. Doar
nu toti moldovenii au decretat constitutia basarabeana (rezolutiile Congresului ostasilor
moldoveni). Numai o parte din ei, nu se stie care. Nu s-a stabilit: cum trebuiau sa-si aleaga
taranii moldoveni cei 30 reprezentanti? [21]. In general, este anevoios de a raporta
notiunea alegeri, in sensul de aplicare a unor

49

norme precise si dinainte stabilite pentru desemnarea prin vot a unei/unor persoane, a
procesului de alcatuire a Sfatului Tarii. Constienti de imposibilitatea de a organiza, in acele
imprejurari, alegeri prin exprimarea libera a dreptului de vot de catre majoritatea populatiei,
organizatorii Congresului ostasilor moldoveni i-au acordat legitimitate vremelnica: Sfatului
Tarii i se atribuiau prerogative limitate, doar de executare a vointei obstesti, care se
pronuntase decisiv, indeosebi pe parcursul anului 1917 pentru Autonomia Basarabiei si
renasterea statalitatii poporului moldovenesc... In acest context trebuie de remarcat, ca cea
mai cuprinzatoare si progresista cerinta politico-juridica, privind Autonomia Basarabiei si
renasterea statalitatii poporului moldovenesc, a formulat-o si a adoptat-o Adunarea
Extraordinara a preotimii si mirenilor din eparhia Chisinau, intrunita la 19-25 aprilie 1917. La
compartimentul Autonomia Basarabiei (Tezele vietii politice a Basarabiei autonome) se
afirma: b) In fruntea ocirmuirii Basarabiei pe temelii autonome sta consiliul suprem
(Divanul), alcatuit din membri: 1) Alesi de Adunarea Reprezentan tilor intregii Basarabii pe
baza votului universal, egal, direct si secret [11, p. 104-105]. Este evident totusi, ca anume
Congresul ostasilor moldoveni a fost principala organizatie obsteasca moldoveneasca, ce a dat
dovada de claritate de idei si principii, consecventa si fermitate in reorganizarea pe temelii noi
a vietii politice si social-economice, in restaurarea statalitatii moldovenesti. Conducatorii
Sfatului Tarii din primele zile de activitate constientizau ca acest parlament provizoriu al
Basarabiei, acest institut obstesc si structura politica nu avea Lege suprema, de care s-ar fi
calauzit, nu avea nici macar un program conceptual de actiuni. In situatia data Sfatul Tarii
incearca sa intocmeasca si sa infaptuiasca un proiect al organizarii Basarabiei, in care isi
formulase sarcinile si isi stabilise prerogativele. Proiectul adoptat in prima citire la 28.11.1917
declara: Puterea inalt a in Basarabia o are Sfatul Tarii, care e cel mai inalt asezamint de
ocirmuire pina la chemarea Adunarii poporane (constituante) basarabene. Functia executiva
revenea Sfatului Directorilor Generali (Consiliul de Ministri) organ implinitor raspunzator
pentru trebile si masurile sale numai inaintea Sfatului Tarii Sfatul Directorilor generali
lucreaza in temeiul zacoanelor si povetelor date

si intarite de Sfatul Tarii [9, p. 178, 179]. Pornind de la Proiectul ocirmuirii Basarabiei, prin
care isi asumase puterea suprema (cel mai inalt asezamint de ocirmuire), Sfatul Tarii a
confirmat, o data in plus, Rezolutia Congresului ostasilor moldoveni privind autonomia
politica, administrativ-teritoriala a

50

Moldovei dintre Prut si Nistru. La 2 decembrie 1917 Sfatul Tarii adopta Declaratia
Moldoveni si noroade infratite ale Basarabiei. Prin acest cel mai important act din primele
zile de existenta a sa, Sfatul Tarii
a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca PRIMA REPUBLICA
MOLDOVENEASCA. Respectivul act politico-juridic de o exceptionala insemnatate pentru
destinul moldovenilor si istoria Statului Moldovenesc avea aceeasi temelie, expusa in
Rezolutia a II-a a Congresului ostasesc: avind in vedere asezarea rinduielii obstesti si
intarirea drepturilor cistigate prin revolutie, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul sau istoric,
se declara de azi inainte Republica Democratica Moldoveneasca. Sfatul Tarii, alcatuit
din imputernicitii tuturor organizatiilor democratiei revolutionare ale diferitelor noroade si
din imputernicitii zemstvelor si tirgurilor, nu ascundea ca va fi cea mai inalta ocirmuire a
republicii, pina la chemarea Adun arii poporane (constituante) a Republicii Moldovenesti,
care va fi aleasa de tot norodul prin glasuirea de-a dreptul, deopotriva si tainuita. Este
semnificativ ca, infatisind vointa noroadelor traitoare pe pamintul Republicii Moldovenesti,
Sfatul Tarii programa:
1.Sa cheme in timpul cel mai scurt Adunarea poporului
Republicii Moldova, aleasa prin glasuire obsteasca, de-a dreptul, deopotriva si tainuita. 4.
Sa orinduiasca alegerile drepte in asezaminturile locale de sineocirmuire, care inca n-au fost
alese pe temeiul glasuirii obstesti, de-a dreptul, deopotriva si tainuite dupa sistemul
proportional si sa chezasluiasca pe deplin bunul mers al acestor asezaminturi.

5. Sa apere toate slobozaniile, cistigate prin revolu tie, precum slobozenia cuvintului,
tiparului, credintei, cugetului, unirilor si grevelor, sa chezasluiasca neatingerea persoanei si a
locuintei si sa aseze judecata dreapta pentru tot norodul.
6. Sa desfiinteze pedeapsa de moarte pentru totdeauna pe pamintul Republicii Moldovenesti.

7. Sa chezasluiasca pedeplin drepturi deopotriva pentru toate noroadele, ce traiesc pe

pamintul Republicii Moldovenesti, dindu-le autonomia culturala nationala si personala[9,
p. 182-183]. Am expus in extenso unele pozitii-cheie din Declaratia Sfatului Tarii din 2
decembrie 1917 din urmatoarele motive: In primul rind, aceste prevederi sint putin
cunoscute si studiate de specialistii in

51

istorie, politologie, drept international. In al doilea rind, prin acest act politico-juridic nu
numai s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, conturindu-se principiile
organizarii de stat, ci s-a stabilit o serie de principii, de reguli de ocirmuire, care determinau,
fie si in linii mari, locul si rolul asezamintelor de putere Sfatul Tarii, Sfatul Directorilor
Generali, anumite imputerniciri ale acestora, raporturile lor cu norodul muncitor, cu
taranii, reglementind felul cum trebuie sa orinduiasca treaba pamintului. Totodata, s-au
formulat diferite privilegii si drepturi politice, care astazi figureaza in diverse acte
internationale: egalitate in drepturi, abolirea pedepsei capitale, inviolabilitatea persoanei s. a.
Toate aceste si alte stipulari, in primul rind, cele 11 Rezolutii ale Congresului ostasilor
moldoveni din 24.10.1917, imprima Declaratiei Sfatului Tarii din 2.12.1917 trasaturi
distinctive de document politico-juridic cu atributii de lege suprema, dupa cum, de fapt, a si
fost in perioada cind a existat Republica Democrata Moldoveneasca. Nu este intimplator ca
in procesul diferitelor dezbateri, de adoptare a unor hotariri, membrii Sfatului Tarii nu rareori
f aceau referiri la Declaratia din 2 decembrie 1917. Este semnificativ ca anumite garantii
politice formulate de membrii Sfatului Tarii inca la sfirsitul anului 1917, bunaoara,
slobozenia cuvintului, slobozenia credintei, cugetului, unirilor, adunarilor si grevelor s. a.,
sint cuprinse in Constitutia Republicii Moldova din 29.07.1994, in titlul II Drepturile,
libertatile si indatoririle fundamentale.

Tot atunci pe baza de dovezi etnice s-a reconfirmat denumirea statului Moldova, proclamat
stat democratic moldovenesc Republica Moldoveneasca. In cadrul dezbaterilor pe
marginea proiectului Declaratiei, elaborat de comisia in frunte cu T. Ioncu, s-a discutat si
denumirea statului. Membrul Sfatului Tarii, C. Misircov, reprezentant al minoritatii bulgare,
si-a exprimat nemultumirea: De ce este proclamata Republica Moldoveneasca si nu
Republica Basarabeana? P. Erhan, de asemenea, membru al Sfatului Tarii, a lamurit: Noi
nu avem de ce ascunde numele... Daca in trecut se rideau de moldoveni, acum putem declara
cu mindrie, ca sintem moldoveni. Noi nu ne putem numi cu numele unui monarh sau
domnitor strain... Denumirea republicii s-o dam de la numele poporului, care este majoritar in
Basarabia. In cele din urma, I. Pelivan a tras concluzia definitiva: Marturiile istorice ne
vorbesc anume in folosul denumirii Republica Moldova [22, p. 19-20]. Aici se incheie
forma de stat monarhia cvasiabsoluta [23, p. 18] a Moldovei, ce a suferit de-a lungul istoriei
diferite transformari, chiar unele intreruperi... Din 2 decembrie

52

1917 incepe istoria Statului Moldovenesc de la rasarit de Prut sub forma de REPUBLICA
PRIMA REPUBLICA MOLDOVENEASCA. Acest stat avea un organ legislativ vremelnic
Sfatul Tarii, care incepuse procesul de constituire a structurilor de administratie publica. La
7/20 decembrie 1917 este ales Consiliul Directorilor Generali Primul Guvern al RDM, in
frunte cu Pantelimon Erhan.

3. Republica Democratica Moldoveneasca. Evolutii social-politice

Din primele zile ale existentei sale si, mai ales, dupa proclamarea Republicii Democratice
Moldovenesti, Sfatul Tarii a luat in dezbateri mai multe chestiuni dintre cele mai arzatoare:
implementarea principiilor de administrare a republicii, stoparea anarhiei, organizarea
cohortelor unitatilor militare moldovenesti, stabilirea contactelor cu tarile vecine,
orientarea si desfasurarea sistemului de invatamint s. a. Printre primele chestiuni discutate de
Sfatul Tarii, dupa proclamarea Republicii Moldovenesti si numirea Guvernului a fost
constituirea Cancelariei Sfatului Tarii. S-a decis ca Cancelaria sa fie condusa de un

sef. Aceasta structura urma sa aiba 9 sectii, conduse de secretari. Alta intrebare mult discutata
la s edintele Sfatului Tarii a fost introducerea zemstvei in judetul Izmail si Cahul. La 11
decembrie, apoi 17 ianuarie se discuta chestiunea retragerii capitalurilor din banci si
nationalizarea institutiilor financiare. Se hotaraste: banca statului se va numi Banca Nationala
Moldoveneasca. Sfatul Tarii a discutat in citeva rinduri chestiunea Armatei Nationale si
dotarea acesteia cu munitii. In cadrul dezbaterilor asupra organizarii sistemului de
invatamint, s-a vorbit mult si in diferite sedinte despre limba de predare in scoli. Majoritatea
membrilor Sfatului Tarii s-au pronuntat ca limba de invatamint, in fond limba oficiala sa fie
limba moldoveneasca, iar limba rusa sa fie limba neutra. Sfatul Tarii nu se grabea sa
dezbata problema principala cea a pamintului. Din primele zile dupa revolutiile rusesti in
tinut nu incetau revoltele, confiscarea samavolnic a a mosiilor boieresti. Majoritatea
populatiei taranii, inclusiv soldatii demobilizati ori evadati de pe front, care, in cea mai
mare parte, erau tot tarani, cereau sa fie improprietariti. Consiliul Directorilor Generali,
condus de P. Erhan, facea eforturi mari pentru a stopa anarhia, dar atributiile Guvernului erau
limitate. O parte din atributiile puterii executive

53

apartineau Sfatului Tarii. Paralel cu organizatiile ostasesti moldovenesti, care sprijineau

Sfatul Tarii, cu cele ale sovietelor, in Chisinau activau diferite comitete, structuri partinice si
militare ale fostului Guvern Provizoriu de la Petrograd, de diferite orientari social-politice,
care luptau pentru a-si impune superioritatea si influenta definitiva. Aceasta a fost una din
caracteristicile de baza ale situatiei politice de la sfirsitul anului 1917, una din problemele pe
care Sfatul Tarii n-a reusit s-o rezolve. In noiembrie 1917 in Chisinau activa Comitetul
pentru apararea revolutiei structura Guvernului lui Kerenski, care si-a extins imputernicirile
asupra intregii Basarabii. Situatia politica in Basarabia era tulbure, complicata si
incurcata [24, p.23-25]. In ajunul alegerilor in Adunarea Constituanta a Rusiei, la 12
noiembrie 1917, este publicat Manifestul electoral al Partidului Socialist-Revolutionar
(eserii) din Moldova.

Activeaza energic citeva formatiuni politice evreiesti. La Chisinau are loc la 28-30 noiembrie
Conferinta organizatiilor bol sevice din Moldova.
Alegerile in Constituanta Rusiei, care au avut loc in Basarabia la 26-28.11.1917, au conturat
raportul real de forte la acel moment: eserii obtin cel mai mare numar de voturi. Bolsevicii au
inregistrat rezultate mai modeste. Partidul National Moldovenesc a acumulat numai 2,2% din
sufragii si nu si-a promovat nici un candidat [22, p. 37-41]. Catre mijlocul lui noiembrie 1917
trei forte disputau puterea in tinut: 1. Institutiile guberniale ale Guvernului Vremelnic (duma
oraseneasca, comisarul gubernial, Comitetul pentru apararea revolutiei); 2. Sovietele; 3.
Sfatul Tarii. Confruntarile dintre ele erau permanent amenintate de rivalitatea diferitelor
grupari din interiorul lor. Privitor la controversata chestiune a atitudinii Sovietelor, a
organizatiilor bolsevice si chiar a guvernului din Petrograd fata de actul proclamarii
Republicii Democratice Moldovenesti, ne vom referi in continuare la un sir de actiuni si
documente politice ale timpului. Este de netagaduit realitatea ca in unitatile armate rusesti
dislocate in Moldova, inclusiv in Chisinau, in conditiile primului razboi mondial, se bucurau
de multa influenta Sovietele Chisin au si cel gubernial. Insa aceste Soviete, cu o recunoscuta
autoritate, nu au constientizat si nu au avut puterea in noiembrie-decembrie 1917 sa initieze
crearea unei republici sovietice in Moldova, in opozitie autonomiei proclamate de Sfatul Tarii.

54

Nadajduind, ca, in cele din urma, Sfatul Tarii va recunoaste Revolutia din Octombrie,
bolsevicii si aderentii lor din Soviete dupa 2 decembrie 1917 manifestau o atitudine
ingaduitoare fata de structurile Republicii Democratice Moldovenesti. La 6 decembrie 1917 a
avut loc sedinta largita a Sovietului Chisinau de deputati ai muncitorilor si soldatilor, cu
participarea membrilor comitetelor de militari si a reprezentantilor sindicatelor, la care s-a
discutat chestiunea cu privire la atitudinea fata de Declaratia (din 2 decembrie 1917) data
publicitatii de catre Sfatul Tarii. Dupa discutii indelungate este adoptata rezolutia de sustinere
a actiunilor, indreptate pentru traducerea in viata noroadelor Basarabiei a decretelor asupra
pamintului, asupra pacii [24 ]. La 6 decembrie emisarii Guvernului Sovietic S. Cuib si N.
Simonov, trimisi pentru a ajuta bolsevicii din Basarabia la instaurarea Puterii Sovietice, in
sedinta publica a Sfatului

Tarii, au salutat crearea Republicii Democratice Moldovenesti, intemeiate pe principiul

autodeterminarii popoarelor. Desigur, aceste declaratii ale emisarilor Guvernului bolsevic
simbolizau recunoasterea certa a Republicii Moldovenesti, care se anuntase parte componenta
a Rusiei Federative si Democratice. Totodata este incorect a califica aceste declaratii orale ca
o recunoastere de catre Rusia Sovietica a independentei de stat a RDM. Au salutat si declarat
sustinere Republicii Democratice Moldovenesti si reprezentantii diplomatici ai Frantei,
Romaniei, Angliei si Americii, care la 7 decembrie se intilnesc cu I. Inculet, Presedintele
Sfatului Tarii. Astfel tinarul stat moldovenesc capata in aceasta perioada si o anumita
recunoastere internationala. Sfatul Tarii evita orice contact cu organizatiile, care simpatizau
guvernul lui Lenin. Bolsevicii nu erau admisi in Sfatul Ta rii, desi reprezentantii acestora din
soviete au recunoscut in public legitimitatea Republicii Democratice Moldovenesti. Trebuie
insa sa mentionam ca intr-o serie de probleme, cum ar fi prevenirea si stoparea anarhiei,
jafurilor si banditismului, a pogromurilor din partea ostirilor lasate la vatra, apararea
integritatii teritoriale a republicii de tendintele expansioniste din est s.a., Sfatul Tarii si
Sovietele aveau pozitii identice. Astfel, catre inceput de decembrie 1917 nici una din
gruparile politice, care luptau pentru putere, nu avea prioritate evidenta. Puterea reala putea so obtina numai formatiunea care ar fi dispus de sprijinul militarilor. In scurta si dramatica sa
existenta si activitate cit de cit influenta (pina la inceput de ianuarie 1918), Sfatul Tarii nu a
stiut (nu a vrut?) sa atraga decisiv de partea sa masele de soldati, sa le organizeze intr-o forta
de aparare a intereselor

55

anume a acestor mase. Aceasta a fost o alta caracteristica defavorabila Sfatului Tarii [4, p.
265]. La 11 decembrie 1917 in cadrul unor sedinte unificate a delegatiilor unitatilor militare
moldovenesti si cohortelor de militie ale garnizoanei chisinauiene s-a decis sa fie recunoscut
Sfatul Tarii ca organ unic al puterii cu drepturi depline pe teritoriul Republicii
Moldovenesti... care se bazeaza pe democratismul moldovenesc revolutionar, curatat de
elemente burgheze [22, p. 54]. Din cauza duplicitatii Sfatului Tarii in solutionarea unor
probleme principiale, in curind consolidarea unitatilor militare si a cohortelor de militie
devine irealizabila. La inceputul lui decembrie 1917 chiar Regimentul I Moldovenesc (de
elita) s-a pronuntat pentru reforma agrara si libertate, refuzind sa participe la inabusirea
manifestatiilor taranesti. Cohortele moldovenesti care inca in octombrie-noiembrie 1917
defilau optimist in sprijinul Sfatului Tarii al Republicii Moldovenesti, la sfirsitul lui
decembrie 1917, erau demoralizate ori contaminate de agitatia bolsevicilor. O buna parte din
ostasii cohortelor moldovenesti isi exprimau nemultumirea fata de

sovaielile Sfatului Tarii in chestiunea agrara. Republica era cuprinsa de devastarile

domeniilor mosieresti si bisericesti. Se rasculau taranii aflati de multe ori sub paza soldatilor
cohortelor si militiilor moldovenesti. Catre sfirsit de decembrie 1917 si inceput de ianuarie
1918 disputau puterea in republica numai doua organizatii: Sfatul Tarii si Sovietele.
Documentele de arhiva demonstreaza ca in aceasta perioada conducatorii Republicii
Moldovenesti tot mai mult isi dadeau seama de neputinta lor deplina fata de situatia
in care se afla Basarabia. [26, p. 338] In conditiile de agitatie activa a bolsevicilor printre
militari si populatie, in situatia cind Sovietele deputatilor, soldatilor si taranilor deveneau a
doua forta politica, majoritatea membrilor Sfatului Tarii nu erau pregatiti sa sustina reforma
agrara promovata de eseri si bolsevici. La 23 decembrie 1917 la o sedinta comuna a
comitetelor executive ale Sovietelor Chisinau si Gubernial ale muncitorilor, taranilor si
soldatilor, aflate sub conducerea bolsevicilor s-a hotarit de a cere Sfatului Tarii convocarea
Adunarii Constituante din Basarabia. Intru pregatirea acestei actiuni s-a propus convocarea
Congresului Sovietelor muncitorilor, taranilor si ostasilor din Basarabia pentru completarea
si democratizarea

56

Sfatului Tarii. Dupa exemplul ongresului Sovietelor din Ucraina, Congresul Sovietelor din
Basarabia (Republica Moldoveneasca), urma sa dezbata intrebarea fundamentala Despre
autodeterminarea nationala si principiile federatiei. [27, p. 245-246] Aceasta hotarire este
semnificativa, deoarece denota: 1. Sovietele din Basarabia recunosteau puterea Sfatului Tarii
si cereau de la acesta organizarea alegerilor in Adunarea Constituanta a tinutului si
democratizarea Sfatului Tarii. 2. Sovietele din Basarabia urmau sa dezbata problema
autodeterminarii Basarabiei abia la Congresul Sovietelor din Basarabia care urma sa fie
convocat in decurs de 2 saptamini [27 p.243] la Chisinau. Insa Congresul Sovietelor din
Basarabia (Congresul al III-lea) nu a fost convocat din cauza evenimentelor, care au loc la
inceputul lui ianuarie 1918. Astfel, desi multi istorici sovietici moldoveni demonstreaza
biruinta Puterii Sovietice in Basarabia, totusi este de remarcat, ca proclamarea unei Republicii
Sovietice Moldovenesti si de iure si de facto nu a avut loc. La 1 ianuarie 1918 nu Sovietele din
Basarabia, ci doar frontotdelul Rumcerodului, controlat de bolsevici, si-a anuntat Puterea
asupra fortelor militare din Basarabia si a Frontului Roman. Mai multe unitati militare ale
Armatei Moldovenesti si Soviete locale ale muncitorilor, taranilor si soldatilor trec la
inceputul lui ianuarie 1918 de partea Puterii Sovietice. Tensiunile dintre Sfatul Tarii si Soviete
ating apogeul. In aceste conditii vitrege, de tulburari, contradictii si sovaieli social-politice,
Sfatul

Tarii a constientizat nevoia de creare a fondului legislatiei in toate domeniile vietii politice,
economice si sociale a statului moldovenesc. Deputatii socialisti si moldovofilii insistau, inca
din decembrie 1917, asupra pregatirii unui proiect al Constitutiei Republicii Democratice
Moldovenesti. Dupa multe tergiversari si polemici, Societatea juridica moldoveneasca, in
urma unei munci intense de citeva luni, a publicat primul, in istoria Moldovei dintre Prut si
Nistru, proiect al Constitutiei Republicii Nationale Moldovenesti

[28, p. 50].
Constitut ia Republicii Nationale Moldovenesti (proiect, 1918) este patrunsa de un spirit
democratic, pe care-l intilnim abia in Constitutia Republicii Moldova (1994). Bunaoara,
articolul 2 al proiectului stabilea ca Republica Nationala Moldoveneasca alcatuieste un stat
unitar, independent si indivizibil, al carui teritoriu nu poate fi instrainat

57

etc. Potrivit art. 42, Puterea legislativa in Republica Democratica Moldoveneasca apartine
organului inalt Sfatul Tarii.... Art. 60 prevedea: Ca presedinte al Republicii Democratice
Moldovenesti este presedintele Sfatului Tarii, care are puterea implinitoare a republicii. Dat
fiind ca atunci Republica Democratica Moldoveneasca avea iesire la mare, art. 62 stabilea ca
Presedintele (republicii) este inaltul comandant al armatei si flotei Republicii Democratice
Moldovenesti si reprezentantul republicii in relatiile internationale. Puterea implinitoare in
Republica Democratica Moldoveneasca o reprezinta ministrii

si consiliul lor (art. 63); Presedintele Consiliului de Ministri se alege in Sfatul Tarii prin
vot secret cu majoritatea voturilor... (art. 64) [28, p. 51]. In ce priveste limba, art. 78
prevedea, ca limba moldoveneasca este limba oficiala a statului si constituie obiect de
invatatura obligator in toate scolile republicii. Istoricul Ala Scvortova considera ca
proiectul Constitutiei Republicii Democratice Moldovenesti (publicat in martie 1918) s i
proiectul Constitutiei Basarabiei Autonome

(elaborat de Comisia constitutionala a Sfatului Tarii in mai 1918, dupa anexarea Basarabiei de
catre Romania) dupa continut erau foarte asemanatoare [28, p. 23]. In realitate, situatia este
alta. Proiectul din martie 1918 consacra Statul Moldovenesc cu forma de guvernamint
Republica Democratica drept Republica Nationala Moldoveneasca stat unitar,
independent si indivizibil, al carui teritoriu nu poate fi instrainat (art. 2). Proiectul din mai
1918 declara Basarabia ca provincie autonoma a regatului roman... (art. 1) [29, p. 147],
adica legitima anularea statalitatii moldovenesti. Vremurile insa erau tulburi, instabile,
evenimentele se derulau vertiginos, nu rareori imprevizibil. Unele decizii ale Sfatului Tarii nu
totdeauna au fost corespunzatoare principiilor parlamentarismului european inradacinat de
secole. Insa ele, pina la navalirea armatelor romanesti (inceput de ianuarie 1918), au avut
totusi cel mai temeinic suport legal - vointa poporului moldovenesc, exprimata pe parcursul
anului 1917, la sute de adunari ale obs timii, inclusiv ale taranimii si reprezentantilor acesteia
la Congresul ostasilor moldoveni (20-27.10.1917) pentru edificarea Republicii Democratice
Moldovenesti. Insa anumite decizii care au influentat dramatic soarta tinarului stat
moldovenesc, au fost luate prin uzurparea puterii de stat fara participarea Sfatului Tarii. Astfel
la Chisinau, in Republica Democratica Moldoveneasca, pe fundalul unor discutii nocturne
interminabile, ce se duceau in Sfatul Tarii, privind caile de combatere a anarhiei

taranesti si stoparea bolsevizarii republicii, unii fruntasi ai acestui organ al statului

58

moldovenesc renascut duceau, pe la spate, tratative secrete cu generalul Scerbacev si

Guvernul roman. Sfatul Directorilor Generali la 14.12.1917, in sedinta secreta, a obtinut de
la Sfatul
Tarii un vot prin care era autorizat sa procedeze cum va crede mai bine pentru a introduce
ordinea... Faptele si evenimentele demonstreaza ca inca pina la 20.12.1917, cind in Sfatul
Tarii s-a vorbit despre aplicarea fortei pentru reprimarea anarhiei, elementele nationale
proromane din Chisinau, impreuna cu reprezentantii guvernului romanesc, puneau la cale
ocuparea Basarabiei numita unire. In ziua cind Sfatul Tarii (20.12.1917) a discutat in
contradictoriu aplicarea fortei pentru reprimarea anarhiei, in localitati si in capitala, erau
distribuite foi volante, in care se afirma ca guvernantii au vindut Basarabia Romaniei, care
va instala tarismul romanesc [26, p. 339]. In sedinta din 26 decembrie 1917 a Sfatului

Tarii... s-a trimis o telegrama semnata de toti directorii generalului Scerbacev (comandantul
armatelor ruse pe Frontul romanesc) sa trimita armata... [26, p. 340]. La inceputul lui
ianuarie 1918 armata romana navaleste pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenesti.

4. Ocupatia militara straina si independenta Republicii Democratice Moldovenesti

Revolutia rusa din octombrie 1917 nu numai ca a declansat inceputul marilor reforme socialpolitice si nationale in teritoriul fostului Imperiu tarist, dar a bulversat si situatia geostrategica
a multor tari europene, participante la primul razboi mondial. Retragerea armatelor ruse, la
cererea Guvernului lui Lenin din razboiul imperialist dezlantuit in centrul Europei, lozincile
bolsevice despre pamint, pace si autodeterminare nationala au complicat pozitiile
principalilor actori ai razboiului si au declansat un proces de anarhie si dezorganizare pe
Frontul Roman si in tarile din preajma liniei frontului. In stare de destramare si fierbere
politica se afla armata Rusiei. Noua Putere Sovietica isi supunea destul de greu fortele armate
ale fostului Guvern Provizoriu. In aceste conditii de fream at revolutionar, aparitia unor state
nationale independente, separate din teritoriile Rusiei, deranja nu doar Guvernul Sovietic, dar
si marile puteri imperialiste. Tarile Antantei, in noiembrie-decembrie 1917, mai sperau sa
rapuna bolsevismul si sa continue razboiul pina la victorie. Pe Frontul Roman, se miza pe
fortele antisovietice ale Rusiei si indeosebi pe armata Romaniei. Puterile Centrale, in aceasta
perioada, recapata vigoarea militara de alta

59

data si intetesc ofensiva la Est. Pentru a salva de infringere frontul si, mai ales, armatele
romane, Antanta accepta ca guvernul roman sa semneze la 9 decembrie 1917 cu Puterile
Centrale (Germania) Armistitiul de la Focsani. Tarile Antantei aveau speranta, cu ajutorul
armatelor romane, sa curmeze dezordinea bolsevica din spatele frontului, adica in
Basarabia, proaspat autoproclamata Republica Democratica Moldoveneasca. Se cere de notat
in mod deosebit: exact in ziua cind la Chisinau in Sfatul Tarii se discuta aprins ce armata si
cum trebuie chemata pentru combaterea anarhiei la 26 decembrie 1917 in Bucurestiul
ocupat de nemti, comandamentul german si Al. Marghiloman, imputernicitul guvernului de la
Iasi, AU REDIJAT (REDACTAT) PROIECTELE OCUPARII BASARABIEI [31, p. 295].
Destinul Republici Moldovenesti, recent formata, adica, ocuparea Basarabiei s-a
negociat si s-a hotarit la Bucuresti de catre ocupantii germani ai Romaniei. Partea germana
impunea contributii extraordinar de grele Romaniei: partea austro-ungara isi lua zone intinse
in Carpati; Germania transmitea Bulgariei Dobrogea. Germania permitea romanilor, drept
schimb, sa ocupe Basarabia. In primul rind, din considerente militare si in scopul combaterii
Rusiei bolsevice, si tarile Antantei si Germania erau interesate evident in ocuparea
Basarabiei, adica a Republicii Democratice Moldovenesti. Acceptind anexarea
Basarabiei, Romania incalca Tratatul de alianta dintre Romania, pe de o parte, si Franta,
Marea Britanie, Rusia si Italia, pe de alta parte, din 4.08.1916, in care se stipula doar
dezideratul unirii cu Romania a teritoriilor romanesti din Austro-Ungaria [32, p. 295].

Asadar, cu invoirea nemtilor, care le-au permis sa scoata de pe front patru divizii, Consiliul
de Ministri al Romaniei, la 1 ianuarie 1918 hotaraste declansarea interventiei in Republica
Democratica Moldoveneasca. De altfel, potrivit documentelor, armatele romane au navalit
asupra Republicii Moldovenesti mai inainte. La 22.12.1917 Sfatul Tarii a primit o telegrama
din Carpineni: Satele vecine Topor, Poganesti, Sarata-Razesi,Voinesti sint inconjurate de
armatele romanesti. Autoritatile sint luate prizonieri. E rindul Carpinenilor [22, p. 108]. Din
primele zile ale lui ianuarie 1918 armatele romanesti au ocupat orasele Leova, Cahul,
Bolgrad, Ungheni, satele Vadul lui Isac, Manta s. a. Presa vremii informa: Orasul Cahul a
fost declarat de romani sub stare de asediu. Unitatile militare (din localitate) si populatia au
fost dezarmate. Sovietele si comitetele au fost dezarmate. A fost

60

introdusa pedeapsa cu moartea [22, p. 169]. Aceasta situatie deosebit de tensionata si incerta
ce s-a creat in decembrie 1917 inceput de ianuarie 1918, cind armatele romane au navalit
masiv asupra Republicii Democratice Moldovenesti, a scos la iveala nu doar contradictiile
existente in rindurile elitei politice, dar si nazuinta maselor populare de a apara tinara
republica moldoveneasca. Regimentele militare, cohortele moldovenesti, uneori fara
permisiunea Sfatului Tarii, au iesit pe pozitii, alaturi de detasamentele organizate de Sovietele
bolsevizate, au intrat in lupta cu dusmanul, provocindu-i infringeri la Cornesti, Ghidighici, la
gara Chisinau, la Bender La 6 ianuarie 1918, printr-o telegrama a Congresului taranilor din
judetul Soroca catre Sfatul directorilor si Sfatul Tarii in chestiunea separatismului si intrarii
armatei romane in Basarabia, se protesta: Congresul protesteaza in mod categoric impotriva
introducerii armatei romane in Republica Poporana Moldoveneasca si cere ca sa fie inlaturati
acei membri, care fac joc in aceasta chestiune. Totodata isi exprima dorinta sa fie introdusa cit
mai grabnic in viata o stare legala prevazuta de Declaratia Sfatului Tarii la 2 decembrie anul
trecut. Comisarul judetean Litvinov, Dobrovolsckii, Arman [9, p. 223]. La 6 ianuarie
detasamentele revolutionare din Chisinau au blocat un esalon cu transilvaneni inarmati. I-au
dezarmat si i-au trimis prizonieri la Odesa. Catre 7 ianuarie trupe romanesti ajunsesera la
Ghidighici, dar au fost respinse spre Calarasi. In primele 7 zile ale lui ianuarie Sfatul Tarii era
ca si autodizolvat. Directorii V. Cristi, A. Codreanu, Th. Ioncu, I. Pelivan si St. Ciobanu se
ascund; I. Pelivan cu deputatii Buruiana, Crihan, Buzdugan, Gafencu, Tantu si altii au fugit la
Iasi [26, p. 345]. I. Inculet si P. Erhan trimit guvernului romanesc urmatoarea telegrama: Nr.
757, 6 ianuarie 1918, 48 de cuvinte, Iasi. Guvernul roman. Protestam contra introducerii
armatelor romane pe teritoriul Republicii Moldovenesti. Cerem in mod categoric oprirea
imediata a trimiterii armatelor si rechemarea neintirziata a acelor armate care sint deja
introduse. Introducerea armatelor romane in Basarabia ameninta cu grozaviile razboiului
civil, care deja a inceput... Presedintele Sfatului

Tarii Inculet. Presedintele Consiliului de directori, Erhan [26, p. 345]. La 8.01.1918

ministrul de razboi, Gh. Pintea, cu permisiunea lui I. Inculet, a dat ordin armatei
moldovenesti sa plece pe front impotriva vrajmasului. Ulterior I. Inculet a confirmat:
Directorul de razboi cu constiinta mea si a primului director a dat ordin partilor (unitatilor)
din garnizoana moldoveneasca sa porneasca impotriva vrajmasului [26, p.346].

61

La 6 ianuarie 1918 consulul Frantei la Chisinau P. Sarrail a expediat trimisului Frantei la Iasi
urmatoarea telegrama: Delegatia compusa din dnii Inculet, presedintele Sfatului
Tarii, Erhan, presedintele Sfatului Directorilor Generali, Cotoros, presedintele Comitetului
taranesc, Melesin, presedintele Sovietului de deputati ai muncitorilor si taranilor, ma roaga sa
va aduc la cunostinta sa nu fie trimise in Basarabia nici un fel de trupe. Apropierea ardelenilor
de la Kiev a provocat o lupta. In cazul venirii romanilor, va izbucni un razboi civil [22, p.
174]. Armatele romanesti erau in preajma Chisinaului, cind guvernul romanesc a hotarit sa
recunoasca invazia. Dupa cum recunostea oficial ministrul romanesc I. Gh. Duca, Pentru a
pastra in aparenta buna-cuviinta am poruncit generalului Prezan sa publice o adresare, in care
sa arate, ca am venit (in Basarabia) nu cu scopuri de cotropire..., ci pentru a p astra ordinea
[33, p. 40]. Proclamatia generalului C. Prezan, seful Statului Major, oferita presei la
12.01.1918 (retiparita in Gazeta Bucurestilor la 9.02.1918) se adresa cetatenilor moldoveni,
care erau preveniti sa nu dea crezare rauvoitorilor, care au cautat sa sadeasca invrajbire intre
voi moldovenii si intre noi romanii, spunindu-va ca romanii vin sa stapaneasca tara
voastra a moldovenilor, ca ei romanii vin sa puna mina pe paminturile voastre... Va
declar sus si tare ...ostasii romani se vor intoarce la ei acasa...

Generalul Prezan, comandantul armatei romane. Iasi, 12 ianuarie 1918 [26 p.352-353].
Proclamatia, data in numele guvernului roman, este semnificativa din mai multe puncte de
vedere. In primul rind, se recunosc oficial intr-un act public aprobat de guvernul romanesc
realitatile national-statale si etnice ale Republicii Democratice Moldovenesti prin folosirea
sintagmelor Cetateni ai Republicii Moldovene sti, Sfatul Tarii Moldovenesti,

tara voastra Moldova, ca si a noastra Romania; hotarele tarii voastre ale

Moldovei, pamintul vostru moldovenesc, Cetatenii moldoveni. In al doilea rind,
proclamatia data constituie primul document oficial, prin care guvernul roman recunostea ca a
savirsit un act de agresiune impotriva Republicii Democratice Moldovenesti. Declaratia
oficiala ostasii romani se vor intoarce la ei acasa constituie nu numai o dovada a acestei
interventii armate, ci si o obligatiune de a se retrage de pe paminturile moldovenesti ocupate.
In diferitele incercari de a justifica interventia armatelor romanesti in Republica Democratica
Moldoveneasca s-a ajuns pina la afirmarea ca, pentru a-si mentine autodeterminarea, anumite
nationalitati recurg la ajutorul armatelor straine. Se face

62

referire la statele baltice care isi constituie aparatele lor de guvernare sub scutul armatei
germane, care ocupa aceste state si in unele cazuri introduc dictatura militara [9, p. 61]. In
cazul ocuparii Republicii Democratice Moldovenesti de catre armatele romanesti, realitatea
si scopurile politice erau cu totul altele. Mai intii, vom aminti ca, in repetate rinduri, s-a
declarat ca armatele romanesti au patruns in RDM, urmarind cu totul alte scopuri: paza cailor
de comunicatie, a depozitelor etc. Numai nu si asigurarea autodeterminarii Republicii
Democratice Moldovenesti. Supunerea de catre armatele germane a tarilor baltice in 1918 si
cotropirea de catre Romania regala a Republicii Democratice Moldovenesti in ianuarie
martie 1918 constituie actiuni politico-militare de diferite dimensiuni si cu scopuri diferite.
Dovada definitiva este ca armatele germane dupa citeva luni s-au retras intreaga operatie
fiind calificata in dreptul international ocupare. Iar armatele romanesti, executind comanda
politica, nu numai au cotropit, ci si au extins pe 22 de ani (1918 1940) regimul politic
romanesc, suveranitatea Regatului roman asupra teritoriului ocupat, ceea ce in dreptul
international se califica drept cucerire . In spiritul dreptului international, consideram
necesare anumite precizari de principiu, care nuanteaza notiunile de ocupare si cucerire.
Spre deosebire de discursul publicistic, dreptul international imprima acestor termeni
semnificatii oricum diferite. In conformitate cu studiile in materie, ce se sprijina pe Conventia
de la Haga (18.02.1907), cucerirea se califica drept subordonare, supunere deplina a celui
invins invingatorului, actiune politico- militara ce atrage dupa sine incetarea existentei statului
invins. Ocuparea are caracter temporar. Ocuparea teritoriului nu genereaza transferul
suveranitatii, nu presupune numaidecit o anexare. In lumina acestor principii, consemnate
sumar, operatiunea de ocupare a Republicii Democratice Moldovenesti, savirsita de catre
Romania regala in decembrie 1917 martie 1918, a fost o cucerire. In primul rind, pentru ca
RDM a fost cotropita cu forta armelor, ostasii moldoveni, populatia locala opunind rezistenta
ocupantilor la Leova, Cahul (decembrie 1917), la Chisinau, Ghidighici, Cornes ti, Bender,
Balti, (ianuarie 1918), la inceput la chemarea Guvernului moldovenesc, sub conducerea
cohortelor de militie si a unitatilor militare moldovenesti, a detasamentelor sovietelor
bolsevice, astfel incit Al. Averescu, prim-ministrul Romaniei, recunostea: in martie 1918...
continua ocupatia la sud si la nord [36 p. 298]. In al doilea rind, din martie 1918, Regatul
roman, sub obladuirea armatelor de

63

ocupatie, a impus teritoriului ocupat regimul sau politic, suveranitatea sa. In al treilea rind,
din noiembrie 1918, Regatul roman a anexat teritoriul ocupat, transformindu-l in provincie
romaneasca. Scopurile politice expansioniste ale guvernantilor romani erau evidente din
primele zile de ocupatie lichidarea statalitatii poporului moldovenesc, inglobarea tinerei
Republici Moldovenesti in regatul roman. Semnificativa in aceasta privinta este marturisirea
lui Take Ionescu, vice-premier in guvernul lui I. I. C. Bratianu, facuta mai tirziu in sedinta in
plen a parlamentului romanesc: Credeti dumneavoastra, ca guvernul, care a trimis armate in
Basarabia, considera ca le trimite numai pentru a pazi un stog de fin? Toti stiau ca armatele se
trimit in Basarabia pentru ca atunci, cind aceasta se va putea si va fi posibil, sa realizam actul
final al unirii Basarabiei. Acesta este adevarul. P. Halippa, prezent in sala, a aruncat o
replica: Dumneavoastra credeti ca noi am cerut armate pentru paza stogurilor de fin?
Desigur ca nu, a raspuns T. Ionescu [22, p. 168]. Cercurile politice, diplomatice, militare
din Germania, Austro-Ungaria, Franta, Marea Britanie, dar, mai ales, din Romania, stiau ca,
ocupind in ianuarie 1918 Republica Democratica Moldoveneasc a, regatul roman a savirsit o
agresiune, un act absolut nelegal, cu scopuri cotropitoare, anexioniste. I. Gh. Duca, fost
ministru romanesc, marturisea cu o sinceritate dezarmanta: Noi (guvernul roman) am
hotarit sa trimitem armatele necesare (diviziile a XI-a si a XIII-a de infanterie si I-a si a II-a
de cavalerie) ca sa ocupe Basarabia (), ca sa permita celor din Chisinau (Sfatul Tarii) sa
indeplineasca ultima formalitate: unirea solemna[22, p. 176]. Sarcina principala, chiar din
primele zile de ocupatie, a noului regim era lichidarea oricaror institutii, fie si in faza
incipienta, de administrare, a oricaror tendinte de manifestare national-statala, strangularea
oricaror drepturi si slobozenii decretate prin Declaratia Sfatului Tarii din 2.12.1917, care a
proclamat Republica Democratica Moldoveneasca. Amintim ca in Proclamatia catre cetatenii
moldoveni, cetateni ai Republicii Moldovenesti, oferita presei la 12.01.1918, generalul C.
Prezan asigura ca Oastea romana prin rinduiala

si liniste ce aduce, doreste sa va deie putinta sa va statorniciti si sa desavirsiti autonomia si

slobozenia voastra, precum veti hotari voi singuri Oastea romana nu va obijdui pe nici un
locuitor din Republica Moldoveneasca. Delegatia Sfatului Tarii, din care faceau parte I.
Inculet, P. Erhan s. a. s-a deplasat la 12.01.1918 la Straseni, pentru a afla ce scopuri urmaresc
invadatorii. Seful guvernului

64

moldovenesc, P. Erhan, i-a explicat comandamentului roman ca Republica Moldoveneasca

dispune de legi proprii, care se cer respectate. Replica generalului roman E. Brosteanu a fost
violenta: Eu sint judecator aici! [22, p. 191]. In aceste conditii, este clar ca puterea de stat
in Republica Democratica Moldoveneasca era si de iure, si de facto abrogata. Astfel, la
Chisinau din 14.01.1918 s-a ordonat stare de asediu au fost abrogate orice drepturi si
libertati a intrunirilor, manifestatiilor, s-au ordonat restrictii de circulatie Ordinul
circular nr. 4038 din 27.01.1918, emis de generalul Cereseanu, confirma intru totul ca unicele
autoritati reale pe teritoriul RDM erau generalii romani. Ca sa restabileasca ordinea in
Basarabia unitatile romane vor aplica in acest scop legile romane de represiune ori de cite ori
va fi vorba de siguranta armatei romane [9, p. 223]. Nu numai cetatenii, ci si fortele politice
bine organizate se pronuntau ferm in apararea drepturilor si slobozeniilor calcate in picioare
de regimul de ocupatie romanesc. Deschizindu-si lucra rile in seara zilei de 18 ianuarie 1918,
Congresul al III-lea gubernial al sovietelor de deputati ai taranilor a pus in discutie, a doua zi,
situatia politica din republica. Presa de atunci ne aduce la cunostinta: cuvintarea lui P. Erhan,
care a incercat sa indreptateasca invazia romanilor in Basarabia, a fost una iezuita In a
doua zi a

sedintei (19.01.1918), dupa luarile de cuvint ale mai multor oratori despre ocuparea de catre
Romania a Basarabiei, a vorbit Presedintele Congresului V. Rudiev. Dinsul a spus: Noi
recunoastem norodul roman, mai ales taranimea romaneasca, dar noi nu putem sa ne lipsim de
dreptul de a controla guvernul, fie el rusesc, romanesc sau moldovenesc. Pina cind nu ne vor
fi garantate libertatea cuvintului, adunarilor si inviolabilitatea membrilor Congresului, nu
putem continua in liniste lucrarile noastre. Unicul mijloc de a elibera meleagul nostru scump
este de a alunga in 24 de ore pe romani; fara a ne cruta viata sa ne ridicam cu totii, unul ca
unul, pentru libertatea noastra pingarita, libertate dobindita prin lupta, cu singele fratilor no
stri [22, p. 199]. Mesajul cuvintarii imediat a devenit cunoscut autoritatilor romanesti: V.
Rudiev si V. Prahnitkii, conducatori ai Congresului, membri ai Sfatului Tarii, au fost arestati,
a patra zi dupa ocuparea de catre romani a Chisinaului. Generalul E. Brosteanu a respins
incercarile timide ale lui I. Pelivan de a-i elibera pe V. Rudiev si V. Prahnitkii, declarind cu
hotarire ca socoate imposibila eliberarea deputatilor si a adaugat ca nu considera arestarea
membrilor Sfatului Tarii amestec in treburile interne ale Republicii [22, p. 200]. Procedind
in asa mod, autoritatile ocupante au mai arestat si pe alti delegati ai Congresului taranesc: I.
Pantiri, T. Cotoros, P. Ciumacenco. La 19.02.1918

65

moldovenii V. Rudiev, V. Prahnitkii, T. Cotoros, I. Pantiri si ucraineanul P. Ciumacenco,

delegati ai Congresului al III-lea al taranilor din Moldova, membri ai Sfatului Tarii, au fost
impuscati de armata romana.
In aceste conditii, ajungem la concluzia lui N. Iorga, expusa inca la 13.02.1918, ca Sfatul
Tarii exista numai in cuvinte [34, p. 280]. Discutiile din sedintele Sfatului Tarii oscilau intre
nazuinta, de a se mentine in cadrul Declaratiei din 2.12.1917 si tendintele tot mai pronuntate
de a se distanta de acest document politico-juridic. Dezbaterile din Sfatul
Tarii, mai ales, dupa ocuparea Chisinaului de catre trupele romanesti, au scos la iveala
contradictii de principiu chiar in sinul Blocului Moldovenesc. Presedintele Sfatului Tarii
I.Inculet si presedintele Sfatului Directorilor Generali au fost invinuiti ca au cerut guvernului
romanesc sa- si retraga trupele invadatoare, ca au aprobat ordinul de a trimite garnizoana
moldoveneasca sa apere pozitiile impotriva armatelor Romaniei, ca au semnat hotariri
neadoptate de Sfatul Tarii [26, p. 355-356] ...Dupa cum scrie M. Pelivan in memoriile sale,
era impotriva ajutorului armatelor romane si P. Erhan[35, p. 121]. Luind cuvintul in
sedinta Sfatului Tarii din 13.01.1918, P. Erhan a declarat: Parerea mea despre pasii politici
de mai departe consta in aceea ca activitatea noastra sa fie indreptata in directia indeplinirii
Declaratiei (de la 2.12.1917), sustinerii Adunarii Constituante

[22, p. 189-190]. La inceputul decadei a treia a lui ianuarie 1918 raioanele Republicii
Democratice
Moldovenesti la nord de linia Edinet-Donduseni erau ocupate de catre austro-ungari. Restul
teritoriului era impinzit de 8 divizii care, cu lupte grele, staruiau sa ajunga la Nistru. Dupa
cum marturisea intr-un interviu acordat in 1919 ziarului Bucovina generalul Al. Averescu,
fost prim-ministru: Este evident ca in timpul guvernarii mele (ianuarie-martie 1918)... nu
numai ca nu a fost rechemata nici o unitate militara (din Basarabia), dar numarul armatelor
(ocupante) s-a dublat, continua ocupatia la sud si la nord [36, p. 298]. Astfel, dupa 20
ianuarie 1918, in teritoriul Republicii Democratice Moldovenesti isi realizau politica
expansionista: armatele austro-ungare la nord, coloanele automecanizate germane la sud;
doua treimi din restul teritoriului era lasat la cheremul armatelor ocupante romanesti, care, in
urma unor lupte crincene, au incercuit orasul Bender. Iar la Chisinau, sub stare de asediu,
Sfatul Tarii, desi activa cu permisiunea comandantului garnizoanei romanesti, se credea
organ de conducere a Republicii Democratice Moldovenesti.

66

Autoritatile romanesti de ocupatie erau constiente de situatia precara in care se aflau.

Fara acoperire politico-juridica, navalind asupra teritoriului aliatului sau (Republica
Federativa Rusa, subiect al dreptului international), ocupind un spatiu strain, asupra caruia
pretindea si Ucraina, regatul roman atragea asupra sa nemultumirile mai multor state. Dupa
cum se stie, Germania a dat voie Romaniei sa navaleasca asupra Republicii Democratice
Moldovenesti, dar nu i-a permis sa scoata trupe de pe front ( conform Armistitiului de la
Focsani). Mai exista o piedica pentru autoritatile Romaniei: cea mai bine organizata forta
politico-obsteasca Congresul taranilor din Moldova, se pronunta categoric impotriva
invaziei romanesti. In aceste conditii regatul roman cauta sa legifereze aflarea trupelor sale
pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenes ti, care nu-si proclamase inca separarea de
Federatia Ruseasca. La sedinta din 22 ianuarie Sfatul Tarii, luind in vedere declararea
independentei depline a Republicii Ucrainene, discuta chestiunea independentei RDM.
Examinind situatia republicii noastre, ne-am convins, ca fara declararea independentei nu
putem exista [26, p. 103-104]. Au sustinut aceasta propunere membrii Sfatului Tarii
Gh. Mare, V. Chiorescu, C. Misircov, Gh. Buruiana, I. Buzdugan s. a. Astfel, la 24 ianuarie
Sfatul

Tarii proclama Republica Democratica Moldoveneasca Independenta. Martorul ocular si

participantul la evenimentele descrise, P. Cazacu, mai tirziu scria: Desi s-a declarat stat
neatirnat, hotarele Republicii Moldovenesti erau pazite de armatele romanesti, care, din
ianuarie, OCUPA BASARABIA... [26, p. 360, 363]. Desi declara ca va chezaslui drepturi
depline tuturor natiilor, ca va urma mai departe cu intarirea slobozeniilor cistigate prin
revolutie si vestite prin Declaratia Sfatului Tarii de la 2 decembrie anul 1917, Declarat ia
neatirnarii din 24.01.1918 se detasa de prima. Declaratia privind Proclamarea neatirnarii nu
mai mentiona ca Basarabia se sprijina pe trecutul sau istoric, ci saluta venirea ostilor
fratesti romane pe pamintul republicii noastre [9, p.199].
Totusi Declaratia neatirnarii
din 24.01.1918 obliga Sfatul Tarii sa convoace Adunarea poporana (Constituanta) a
Republicii Moldovenesti. Insa aceasta obligatiune, expusa in hotaririle Congresului ostasilor
moldoveni si in Declaratia din 2 decembrie 1917, nu a fost realizata. Desi razboiul singeros
impotriva Republicii Democratice Moldovenesti continua, ocupantii straduindu-se sa
lichideze rezistenta populatiei Benderului (Apararea de la Bender, 16.01-25.01.1918),
baltenilor (Ap ararea de la Balti, 22.01-5.02.1918), Declaratia

67

de neatirnare din 24.01.1918 afirma ca ostile romanesti au venit sa apere drumurile de fier
si magaziile..., sustinind ca, alt scop ostile romanesti pe pamantul Republicii nu au
[9, p. 197-199 ]. In timp ce membrii Sfatului Tarii si adevaratii stapini ai situatiei sarbatoreau
neatirnarea Republicii Democratice Moldovenesti, marcata, intii de toate, prin parada
trupelor romanesti ocupante, la Balti, Bender continuau luptele singeroase intre trupele
romanesti si oraseni, ramasite ale unitatilor si cohortelor moldovenesti si taranii din preajma.
Trupele romanesti abia la 1 februarie 1918, la sapte zile dupa declararea si sarbatorirea
neatirnarii, au ocupat orasul Balti. In aceea si zi de 24 ianuarie 1918, articolul Ziua unirii
(Ziarul Cuvint Moldovenesc), in discordanta cu prevederile Declaratiei din 2.12.1917 si cu
Declaratia privind proclamarea neatirnarii din 24.01.1918 incepe o campanie
propagandistica fatisa care chema la unirea Basarabiei cu Romania. Pe masura ce se
evidentiau tot mai mult scopurile politice ale operatiei de ocupare a Basarabiei de catre
regatul roman, se manifestau tot mai vadit interesele Ucrainei fata de aceeasi Basarabie.
Dupa ce trupele germane au ocupat Kievul la 1.03.1918, Rada Centrala a trimis centralilor si
Romaniei o nota, in care, printre altele, se afirma ca Basarabia din punct de vedere
etnografic, economic si politic alcatuieste un tot intreg cu teritoriul Republicii Norodnice
Ucrainene. In incheiere, pe un ton imperativ, se face urmatoarea avertizare: Dat fiind ca o
mare parte a teritoriului Basarabiei este ocupata de armatele romane, iar chestiunea cui va
apartine pe viitor Basarabia poate fi obiect de discutie la conferinta de pace din Bucuresti,
guvernul Republicii Ucrainene considera, ca examinarea si hotarirea acestei chestiuni sint
posibile numai cu participarea si acordul reprezentantilor guvernului ucrainean [22, p. 258].
La 22.02.1918 noul presedinte al guvernului roman, generalul Al. Averescu, prin telegraf, a
propus Guvernului Moldovenesc, sa trimita la Bucuresti o delegatie din doua persoane la
conferinta de pace. I. Inculet si D. Ciugureanu, noul sef al guvernului moldovenesc, la
26.02.1918 au sosit la Iasi. Insa autoritatile romane, la insistenta Germaniei, si aflind, ca
reprezentantii Basarabiei doreau sa obtina din partea Puterilor Centrale recunoasterea
Basarabiei ca stat independent, au interzis plecarea lui I. Inculet si D. Ciugureanu la
tratativele de la Bucuresti. Dinsii au fost primiti de rege, au discutat cu membrii guvernului
roman, au avut intilniri cu diplomati straini acreditati la Iasi

68

La 1.03.1918, luind cuvintul la Academia romana (evacuata la Iasi), D. Ciugureanu,

presedintele guvernului moldovenesc, fara stirea Sfatului Tarii, a declarat deschis
disponibilitatea de unire cu norodul de peste Prut si Transilvania [37, p. 18]. Tot atunci,
vizitind pe Al. Averescu, prim-ministru al Romaniei, I. Inculet i-a spus ca membrii Sfatului
Tarii aproape unanim sint pentru unire cu Romania si cum numai va fi dat semnalul de
aici (din Romania), totul se va face, fiindca ei sint gata [38, p. 309]. Este semnificativ
pentru dezvaluirea adevarului, ca I. Inculet si D. Ciugureanu, informind Sfatul Tarii
(5.03.1918) despre calatoria intreprinsa la Iasi, n-au spus nici un cuvint despre declaratiile
lor de unire. Dupa declararea neatirnarii, se desfasurau pe toate directiile pregatirile
pentru anexarea Republicii Moldovenesti la Romania. O sarcina primordiala a unionistilor si
regimului de ocupatie era schimbarea raportului de forte in Sfatul Tarii in favoarea
romanofililor, adepti ai lichidarii statalitatii moldovenes ti In semn de protest impotriva
introducerii armatelor romane, la 3.01.1918, au parasit Sfatul Tarii membrii blocului
socialist (mensevicii, bundistii s. a.). Si-au pierdut validitatea membrii trimisi in Sfatul Tarii
de catre organizatiile, care au disparut dupa invazia armatelor romanesti: Comitetul executiv
al Sovietului gubernial al deputatilor muncitorilor si soldatilor, Comitetul executiv al
Sovietului deputatilor taranilor s. a. Cererea de a oferi 9 mandate pentru delegatii taranilor
inainte de Congresul al III-lea al taranilor nu a fost acceptata de conducatorii Sfatului Tarii.
O metoda eficienta de pregatire a Unirii era neutralizarea deputatilor moldovenisti ai
Sfatului Tarii prin urmarirea penala a acestora de catre siguranta romaneasca pentru
propaganda bolsevica. Terorizati de siguranta si de trupele de ocupatie romanesti, mai
multi deputati au parasit Sfatul Tarii ori au fost expulzati de ocupanti din teritoriul
Republicii Democratice Moldovenesti independente. O alta metoda contra tinarului stat
moldovenesc era inscenarea unor initiative de jos. In martie 1918 adeptii unionismului au
pregatit de urgenta, una dupa alta, Hotarirea adunarii zemstvei si a marilor proprietari din
judetul Balti din 3.03.1918, Motiunea Adunarii Generale din districtul Soroca din
13.03.1918, care aveau acelasi text si, evident, aceeasi cerinta: Unirea Basarabiei cu
Romania. Istoricul I. Turcanu aduce mai multe argumente care ne confirma ca textele
respective sint identice si, la organizarea acestei actiuni, a fost implicata si administratia
militara romaneasca..., mare sirguinta in acest sens a aratat generalul Schina. Aceste
initiative, dupa

69

cum demonstreaza evenimentele, mai sint si opera marilor proprietari funciari din Basarabia
si a unor lideri ai Partidului National Moldovenesc care vroiau unirea grabnica. ...Masele
populare trebuie excluse din lista acestor factori, care au nazuit unirea cu Romania [8
p. 171-173]. La 16.03.1918, Tiganco, presedintele fractiunii taranilor, adreseaza o interpelare
cu privire la politica externa a republicii. In lipsa lui I. Pelivan, a raspuns D. Ciugureanu.
Seful guvernului moldovenesc, a spus, ca din partea Romaniei nu exista nici o pretentiune
asupra teritoriului nostru si asupra independentei republicii noastre [26, p. 395]. Cu scopul
de a camufla pregatirile in vederea lichidarii Republicii Democratice Moldovenesti
Independente, D. Ciugureanu afirma: Ne ameninta pericolul din alta parte din partea
Ucrainei [26, p. 396]. Examinarea dezbaterilor din acea zi contureaza raportul de forte,
configuratia politica si orientarile Sfatului Tarii cu zece zile inaintea asa-zisei uniri. Se vede
limpede ca fractiunea taranilor si blocul minoritatilor nationale pledau consecvent pentru
independenta si caracterul de stat de sine statator al Republicii Moldovene sti. Totodata, era
clar ca in sinul Blocului moldovenesc isi consolida pozitiile grupul romanofil, care actiona
pentru incorporarea Republicii Moldovenesti in regatul roman. In urma dezbaterilor iscate de
interpelarea lui V. Tiganco, Sfatul Tarii a hotarit sa trimita Republicii Norodnice Ucrainene un
demers, in care se mentiona ca, potrivit informatiilor, guvernul Republicii Ucrainene isi
asuma prezentarea intereselor Republicii Moldovenesti la conferinta de pace de la
Bucuresti. Guvernul Republicii Moldovenesti socoate ca numai el, fara orice amestec din
afara, este in drept sa reprezinte si sa apere interesele de stat ale Republicii Moldova,
...Sfatul Tarii cu glas tare declara, ca vointa tuturor noroadelor ce locuiesc in Basarabia este
de a vedea Republica Moldoveneasca de sine statatoare, neatirnata si integra si orice incercari
de atentat, de unde ar veni, la independenta si integritatea Republicii Moldovenesti, situata
intre Nistru, Prut, Marea Neagra in hotarele fostei gubernii a Basarabiei, le socoate incalcare
nemaipomenita a dreptului la autodeterminare a norodului. A fost adoptata o hotarire, primul
punct al careia stabilea componenta delegatiei (ministrul Cristi, viceministrul Sacara si
reprezentanti ai Sfatului Tarii: cite unul din fractiunea taranilor si din blocul moldovenesc, din
blocul minoritatilor), care urma sa plece la Kiev la 17 martie 1918, ora 8 seara.

70

Continutul Poruncii denota ca in Sfatul Tarii erau destui adepti ai independentei republicii.
Partasii alipirii la Romania nu cutezau sa iasa fatis impotriva trimiterii delegatiei la Kiev cu o
Porunca ce ar fi contravenit planurilor cabinetului iesean. Ei au hotarit sa nu admita
tratativele cu Kievul sau vreun oricare acord cu Rada Ucraineana. Martorul si comentatorul
acelor evenimente, Gh. Andronachi mentiona: D. Ciugureanu, vazind in acest pas (trimiterea
delegatiei la Kiev Aut.) un pericol national, imediat a cerut ajutor colonelului Dumitrescu,
seful statului major al corpului 4 romanesc de armata si domnului inspector al cailor ferate
romanesti Pretorianu si acestia au impiedicat plecarea delegatiei Aceasta actiune, subliniaza autorul, - a avut o deosebita importanta pentru realizarea actului unirii, caci ea a
ingradit ultima incercare de apropiere dintre Basarabia si republicile ruses ti[39, p. 74].

Ne-am oprit asupra hotaririi luate pe marginea interpelarii lui V. Tiganco, din citeva motive.
Mai intii, respectiva pagina din activitatea Sfatului Tarii si a guvernului Republicii
Moldovenesti, nu s-a bucurat de atentia cuvenita a cercetatorilor. Acesta este unicul act
politico-juridic cu destinatie externa, in care, consecvent, clar si principial, cu 5 zile inainte de
Unirea cu Romania, Sfatul Tarii si guvernul Republicii Moldovenesti se pronuntau cu
fermitate si demnitate impotriva oricaror incercari de a atenta la independenta Statului
Moldovenesc. Avind garantiile nemtilor, Al. Marghiloman, noul sef al Guvernului romanesc,
purcede hotarit la anexarea Basarabiei sub paravanul unirii. Dinsul stia ca in scris sau tacit
Germania, Austro-Ungaria, Turcia si Bulgaria (Blocul Central) isi dadusera consimtamintul
necesar. Cind pierderea Dobrogei a devenit fapt desavirsit, nu mai erau nici un fel de pricini
de a amina declararea oficiala si solemna a unirii... [33, p. 85] constata cu satisfactie I. Gh.
Duca. Totul era negociat, impartit demult. Fara s tirea Sfatului

Tarii si a Sfatului Directorilor Generali (guvernului) moldovenesc, fara stirea norodului

moldovenesc. Formalitatea numita unire s-a aranjat in citeva zile. In ziua de 20.03.1918 I.
Inculet si D. Ciugureanu sosesc la Iasi cu intentia de a pleca la Bucuresti pentru a trata pacea,
in numele republicii independente cu puterile centrale. Dar sint pusi in cunostinta de
hotarirea guvernului roman de a se accepta solicitarile de unire (a zemstvelor din Balti si
Soroca); in acelasi timp guvernul roman le propune d-lor sa supuie chestia aceasta
deliberarilor (discutiilor) Sfatului Tarii [26, p. 401-402]. Evident,

71

guvernul Romaniei la 20 martie 1918 de acum hotarise unirea/anexarea Basarabiei; iar

conducatorilor moldoveni li se propunea, ca Hotarirea guvernului Romaniei de
unire/anexare a Basarabiei sa fie discutata de Sfatul Tarii al Republicii Democratice
Moldovenesti Independente D. Ciugureanu, presedintele guvernului moldovenesc, nu
numai ca nu refuza categoric sa discute pe aceasta tema, dinsul promite tot sprijinul la
lichidarea Statului Moldovenesc Dl Inculet, dupa ce a ezitat un moment, s-a lasat insa
repede convins, dupa ce a fost sfatuit sa nu se opuie [26, p. 402]. Adica, presedintele
Republicii Moldovenesti, a Sfatului Tarii, fara mandatul acestui asezamint, fara voia
poporului, s-a lasat convins sa nu se opuna lichidarii Statului, pe care il reprezenta. La 23
martie 1918, I. Inculet si D. Ciugureanu sint chemati la Consiliul de Ministri la Palatul
Sturza din Iasi. La ora 11 am fost invitati la Consiliul de Ministri din Iasi. Prezida
Marghiloman. De fata tot i ministrii. Din partea Republicii Moldovenesti Ciugureanu,
Halippa si eu. Imediat, pe neasteptate pentru noi, Marghiloman pune chestiunea unirii
Basarabiei. Astepta raspunsul nostru. Halippa, luind cuvintul primul, se declara imediat pentru
unire. Ciugureanu face acelasi lucru M-am hotarit sa cer unire conditionata Primul
ministru a primit conditiunile [8, p. 173-174]. Consemnind acelasi eveniment, Al.
Marghiloman il completeaza cu informatii sugestive privind prerogativele politico- juridice ale
Basarabiei dupa unire. La intrebarile: Se va pastra Sfatul Tarii? Se va pastra un guvern?
Care va fi administratia?, Al. Marghiloman a raspuns ferm: Sfatul va fi dizolvat Nu va
mai fi guvern Regimul provincial neatins [8, p. 174]. La 24 martie 1918, avind
hotarirea guvernului romanesc privind unirea, inarmati cu dispozitiile si instructiunile lui Al.
Marghiloman, emisarii unirii I. Inculet, D. Ciugureanu, Pan Halippa, insotiti de C. Stere,
chemat special pentru aceasta de la Bucuresti, sosesc la Chisinau. La 26 martie 1918 vine la
Chisinau insusi Al. Marghiloman. Pentru ziua de 27 martie chestia unirii a fost pusa la
ordinea zilei in urma insistentelor dlui Marghiloman, sosit la 26 martie cu acest scop [26,
p. 403]. In notele sale, Al. Marghiloman recunoaste ca in acea zi, de dimineata si pina la ora
15, ora inceperii lucrarilor Sfatului Tarii, discuta, impaca, promite... citeste si modifica
proiectul de text al actului unirii, trateaza cu reprezentantii diferitelor fractiuni si partide
[8, p. 179]. Aceasta generalizare, formulata de istoricul I. Turcanu, caracterizeaza pe deplin
lipsa de orice temeiuri politico-juridice ale unirii: NU Sfatul Tarii, cel mai inalt asezamint al
Statului

72

Moldovenesc, modifica si redacteaza proiectul unirii, ci prim-ministrul Romaniei, care era

direct interesat in a imprima actului de anexare o nuanta, democratica. Insusi procesulverbal al sedintei din 27.03.1918 este un document destul de instructiv in ce priveste felul
cum s-a votat unirea [22, p. 280]. La deschiderea sedintei, s-a vazut ca ceva nu e in regula
sau se camufleaza scopul adevarat al adunarii. Salutind prezenta prim-ministrului Romaniei,
Inculet nu spune un cuvint despre ceea ce urmeaza sa fie discutat. Dinsul, fara a anunta si a
adopta in plen ordinea de zi, ofera cuvintul prim- ministrului Romaniei, pentru a face
declaratie cu ce scop a venit aici. Marghiloman, comenteaza I. Turcanu procesul-verbal, da
citire unei declaratii a guvernului roman, hotarita la Iasi la 20.03.1918, care de facto lichida
Republica Democratica Moldoveneasca Independenta. Iata ce a impus Al. Marghiloman
Sfatului Tarii la 27 martie 1918: 1. Sfatul

Tarii va fi, in cele din urma, dizolvat; 2. Provincia va avea deputatii sai in Parlamentul de la
Bucuresti; 3. Ea va avea doi ministri in guvernul roman; 4. Legile in vigoare si
autoadministrarea locala se pastrau pina cind la lucrarile parlamentului central vor lua parte
si reprezentantii Basarabiei; 5. Functionarii de rang (prefectii s. a.) se numesc de catre
guvernul romanesc s. a. Istoricul I. Turcanu conchide: discutia a fost initiata de guvernul
roman, care, de fapt, a propus o solutie gata, pe care Sfatul Tarii era chemat doar s- o voteze
[8, p. 179]. Altfel zis, guvernul roman, in frunte cu prim-ministrul sau, a adus in Chisinaul
ocupat de romani hotarirea sa de unire/anexare a Basarabiei si a cerut Sfatului

Tarii s-o voteze. Activind cu invoirea si sub comanda sefului garnizoanei romanesti din
Chisinau, Sfatul Tarii nu avea alta solutie decit sa vorbeasca si sa voteze cum trebuie. Sa
admitem ca Sfatul Tarii, cu majoritatea de voturi, ar fi hotarit: luam in dezbatere chestia
unirii numai dupa retragerea celor 100.000 de soldat i si ofiteri romani de pe pamintul
moldovenesc. Rezultatul eventualei decizii este evident. Declaratia blocului moldovenesc,
propusa Sfatului Tarii si citita de I. Buzdugan in

sedinta din 27.03.1918, cunoscuta publicului larg mai mult ca Actul unirii (corect: primei
uniri), contine un sir de termeni, constatari, sintagme mai mult decit curioase. Mai intii, se
afirma ca Declaratia e facuta in numele poporului Basarabiei, desi se stie foarte bine, ca la
acel moment, Basarabia juridic nu exista, ci doar Republica Democratica Moldoveneasca. In
al doilea rind, pe poporul Republicii Democratice Moldovenesti, din ianuarie 1918 pina la
27.03.1918, nimeni nu l-a consultat nici pe o problema.

73

In procesul dezbaterilor, membrul Sfatului Tarii I. Crivorucov a remarcat: Sfatul Tarii nu este
imputernicit de norodul republicii pentru a savirsi un act politic de o imensa insemnatate
istorica. V. Tiganco, in numele fractiunii taranilor, a declarat ca fractiunea socoate necesar
sa propuna aceasta chestiune (unirea) hotaririi intregului popor (referendum) sau Adunarii
Constituante exponenta unica a vointei suverane a norodului, cu conditia libertatii stabilirii
acestei vointe in Republica Moldoveneasca libera si independenta[22, p. 280]. Or,
Declaratia din 27.03.1918 ignora cu desavirsire acest principiu juridic fundamental dreptul
natiunii moldovenesti de a hotari singura si in conditii de libertate forma de orinduire statala,
de conducere administrativ-politica proprie. Incercarile de a califica hotarirea Sfatului Tarii
din 27.03.1918 (9.04.1918) cu privire la unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu
Romania drept vointa legitim a si inalienabila a poporului nu rezista nici unei critici,
deoarece insusi Sfatul Tarii nu avea legitimitatea deplina, fiind doar un organ provizoriu al
puterii Reiesind din faptul ca Sfatul Tarii nu a fost ales de intreaga populatie a Basarabiei,
mai are oare rost sa fie dezbatuta problema referitor la faptul, daca un organ nelegitim poate
sau nu poate sa adopte hotariri legitime, ba inca depasind competentele sale, deoarece
problemele legate de predarea teritoriilor se rezolva fie pe baza contractuala intre subiectii
unanim recunoscuti ai dreptului international, fie pe calea plebiscitului (referendumului) [40,
p. 341]. De lipsa oricaror temeiuri politico-juridice ale asa-zisei uniri erau constienti si
renumiti diplomati romani. N. Titulescu scria, in ajunul razboiului al doilea mondial,
suveranului sau Carol al II-lea, evidentiind caracterul ilegal, din punct de vedere al dreptului
international, al Basarabiei in componenta Romaniei Mari. Referindu-se la
autodeterminarea Basarabiei in 1918, N. Titulescu constata: Autodeterminarea, la drept
vorbind, este un plebiscit. Pentru a obtine puterea dreptului international, orice plebiscit
trebuie s a se desfasoare in conditiile libertatii [22, p. 284]. Declaratia despre Unire
adoptata fara plebiscit, in conditii de ocupatie militara straina, de un parlament temporar,
indiscutabil este ilegala si a servit doar paravan politico propagandistic pentru anihilarea de
catre Romania a Republicii Democratice Moldovenesti. In acest context merita atentie
prevederea finala a Declaratiei, impusa de Alexandru Marghiloman pe care o reproducem
integral: Basarabia (nu Republica Democratica Moldoveneasca independenta!Aut.),
unindu-se ca fiica cu mama-sa Romania, parlamentul roman va hotari convocarea neintirziata
a Constituantei, in care vor intra proportional cu

74

populatia si reprezentantii Basarabiei, alesi prin vot universal, direct si secret, spre a hotari
impreuna cu totii inscrierea in constitutie (a Romaniei) a principiilor si garantiilor de mai sus
[41, p.49]. Incoerenta juridica a acestor prevederi este evidenta desi mai multi savanti au
trecut-o cu vederea. Este semnificativa aprecierea obiectiva si concluzia vestitiului cercetator
al problemei I. Turcanu: Astfel, chiar Declaratia Sfatului Tarii (din 27.03.1918) oferea
Parlamentului Romaniei dreptul de a anula stipulatiile acestui document, cu atit mai mult cu
cit articolul final nu mai vorbeste despre conditii, ci despre principii si garantii, termeni
mult mai generali si mai imprecisi, deci fara caracter imperativ, pentru ca nu mai impuneau
nici o sarcina concreta [8, p. 180]. Cu alte cuvinte, cele 11 baze ale

Declaratiei din 27.03.1918, in finalul ei erau practic anulate. Astfel, prin votul lor, membrii
Sfatului Tarii, fara a consulta parerea poporului moldovenesc, au lasat soarta Statului
Moldovenesc la discre tia parlamentului tarii anexante. De aici putem conchide, ca activitatea
Sfatului Tarii, progresista la inceput, este obscura si tradatoare dupa ocuparea Chisinaului de
catre armatele romane la 13 ianuarie 1918. La prima etapa (2 decembrie 1917 13 ianuarie
1918), sprijinindu-se pe imputernicirile ce le avea de la Congresul ostasilor moldoveni, Sfatul
Tarii a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, a stabilit orientarile ei politice si
structura institutionala de guvernare. In a doua etapa, dupa 13 ianuarie 1918, a ignorat
principiile intemeietoare ale republicii, a sfidat imputernicirile si sarcinile formulate de
Congresul ostasilor moldovei actiuni care in lumea contemporana se califica drept atentat
asupra statalitatii. Desigur, in conditii de ocupatie, de teroare politica si psihologica,
majoritatea membrilor Sfatului Tarii, reprezentind paturile instarite, se aflau intr-o situatie
dubioasa. Ei se eschivau de orice contacte cu fortele bolsevice, nu doreau reforme sociale in
interesul

taranilor s i muncitorilor, se opuneau reformei agrare. Nu intimplator, anume fractiunea

taranilor s-a dovedit a fi singura principiala si consecventa in promovarea reformelor sociale,
in apararea independentei Republicii Moldovenesti, fiind unica care s-a pronuntat hotarit si
deschis impotriva ocupatiei romanesti, cerind izgonirea trupelor romanesti din Republica
Moldoveneasca in 24 de ore. In atare conditii de ocupatie militara si teroare politica, santaj
fizic si corupere de catre agentii de tot neamul din regat, o mina de membri ai Sfatului Tarii
au savirsit asa-zisa unire. Toate documentele, toate depozitiile participantilor acelor
evenimente demonstreaza, ca dupa 14 ianuarie 1918 Sfatul Tarii era lipsit de orice legalitate,
fiindca:

75

- desi a avut mandatul de a convoca Adunarea constituanta pentru a adopta Constitutia

si a stabili caile de dezvoltare a Republicii Moldovenesti, n-a facut acest lucru, lasindu-se
influentat de fortele politice straine; - desi executa docil comenzile politice din Iasi si ordinele
comandantului garnizoanei romanesti de ocupatie din Chisinau, continua sa imite rolul de for
conducator legal al Republicii Democratice Moldovenesti. - Sfatul Tarii nu a fost un
parlament cu acte in regula, ci o organizatie revolutionara, cu mandat vremelnic, alcatuita din
imputernicitii celor mai diverse asociatii, care nu a realizat majoritatea sarcinilor trasate de
Congresul ostasilor moldoveni, a uzurpat puterea, depasindu-si prerogativele, lichidind
Republica Democratica Moldoveneasca, fara sa se intereseze de parerea populatiei ei.
Circumstantele in cauza, majoritatea fiind consecinte ale ocupatiei romanes ti a RDM,
acceptate tacit sau fatis de catre fortele beligerante in primul razboi mondial, dicteaza
urmatoarea concluzie: actul unirii din 27 martie 1918 este ilegal ab initio.

5. Basarabia in componenta Romaniei:

aspecte de politica interna si externa

La 9 aprilie 1918 regele Romaniei Ferdinand I promulga actul unirii Basarabiei cu

Romania. In aceeasi zi, regele Romaniei a multumit organizatorilor unirii: prin decretul nr.
69/918 au fost numiti ministri ai nostri, secretari de stat fara portofoliu I. Inculet si D.
Ciugureanu [9, p. 276]. Prin alt decret nr. 70/918 suveranul roman infiinteaza un consiliu
de directori pentru administrarea provizorie provinciala a Basarabiei, numind membri ai
acestui consiliu: P. Cazacu ca prezident[9, p. 277]. Astfel, desi Declaratia din 27.03.1918
stabilea ca Sfatul Tarii actual va ramine, ca Basarabia isi pastreaza autonomia
provinciala, avind un Sfat al tarii, regele Romaniei, 12 zile mai tirziu, anuleaza respectiva
prevedere. Substituie denumirea oficiala Republica Democratica Moldoveneasca cu o
denumire colonial a Basarabia, urmarind acelasi scop ca si imperialismul rusesc:
stergerea memoriei istorice a moldovenilor, a constiintei lor nationale, indestructibil legate de
numele Moldova. De mentionat ca Sfatul Tarii niciodata n-a proclamat o alta denumire a
Republicii Moldovenesti. Prin decretul regelui romanesc s-a substituit nu numai denumirea
statului

76

anexat Republica Democratica Moldoveneasca. S-a falsificat, fatis si sfidator, motivatia

politica a actului din 27.03.1918. Astfel, organizatorii chisinauieni ai unirii au intocmit
textul Declaratiei din 27.03.1918 in numele poporului Basarabiei, decretul regal romanesc
din 9.04.1918 uneste Basarabia in numele poporului roman. Amintim ca nici regele
Romaniei nu s-a interesat de parerea poporului roman si nici nu putea s-o faca pentru ca
din teritoriul Romaniei de pina la 4.06.1916 era ocupat de nemti. Sfatul Tarii a hotarit soarta
statalitatii moldovenesti fara a se interesa de parerea poporului Basarabiei. In urma
examinarii textului Declaratiei votate de Sfatul Tarii la 27.03.1918 si a decretelor romanesti
nr. 69/918, 70/918 din 9.04.1918 se contureaza o concluzie evidenta si clara: actele oficiale
analizate mai sus demonstreaza ca afacerea politica numita unire nu are temei juridic. Chiar
daca iluzionare, anulate de decretele regale, condit iile cuprinse in Declaratia din 27.03.1918,
ramineau totusi fixate pe hirtie si, intr-un fel, acceptate de prim-ministrul Romaniei Al.
Marghiloman. Sfatul Tarii era necesar deocamdata guvernantilor romani, pentru o singura
destinatie: renuntarea la conditiile formulate la 27.03.1918. De aceea, motivind ca, pina la
rezolvarea chestiunii agrare, vor lucra comisiunile deja alese, Al. Marghiloman a socotit
ca activitatea Sfatului Tarii este de fapt suspendata [9, p. 278]. In baza acestei concluzii, la
23.05.1918, regele Romaniei a decretat inchisa sesiunea extraordinara a Sfatului Tarii [9, p.
283] (care nu mai exista in baza decretului regal din 9.04.1918!). Eventual, sedintele puteau fi
convocate numai printr-un decret regal si numai daca regele ar fi dorit aceasta. Din primele
zile dupa unire erau de prisos, chiar daunatoare politicii Romaniei provincia Basarabiei
nu numai dieta (Sfatul Tarii), Consiliul pentru administrarea provizorie provinciala, ci si
alte structuri ierarhic inferioare. Juristul roman V. Erbiceanu, numit consilier, de fapt,
supraveghetor suprem al justitiei din Basarabia, la 31.03.1918, marturisea ca, desi prin
pactul unirii Sfatul Tarii stipulase oarecari (!) conditiuni de autoadministrare locala (dieta),
am atras atentiunea directorului (justi tiei din Republica Democratica Moldoveneasca) Grosu,
ca nu are dreptul sa faca numiri, transferari si revocari de magistrati si functionari in instantele
din Basarabia [9, p. 283]. La 4.05.1918, Sfatul Tarii a format comisia constitutionala,
comisia pentru reforma agrara, adaugind, cu acest prilej, inca 5 membri noi din partea
marilor proprietari. Daca pina la 27.03.1918 Sfatul Tarii, Sfatul Directorilor Generali al
Republicii Democratice

77

Moldovenesti, activau numai cu invoirea comandamentelor armatelor romanesti, altfel nici nu

se putea sub regim de ocupatie straina, dupa unire, structurile de administratie locala erau
supravegheate si limitate oficial in actiuni de tot felul de catre consilieri veniti din regat,
ulterior de prefecti, de jandarmi, politisti, de subalternii Comisarului militar al Basarabiei.
Guvernantii romani mai aveau nevoie de membrii Sfatului Tarii pentru ultima

si definitiva formalitate: pentru a inlatura cu minile lor ultimele iluzii de autonomie a

Basarabiei conditiile din 27.03.1918.
La cererea guvernului roman de revenire asupra conditiilor de unire, I. Inculet si D.
Ciugureanu, pe rol de ministri la Bucuresti, la 12.11.1918, au trimis o telegrama la
Chisinau, dind dispozitia: Deputatii Sfatului Tarii sa fie convocati pina la 23.11.1918 la
Chisinau, pe cind se asteapta deschiderea Sfatului Tarii [22, p. 333]. La 25.11.1918
membrilor Sfatului Tarii li s-a inminat proiectul reformei agrare, care a fost discutat incins
mai multe ore in sir, in seara si noaptea de 25 spre 26 noiembrie 1918, pentru ca, in cele din
urma, legea agrara sa fie adoptata. Pe neasteptate, P. Halippa, ales presedintele al Sfatului

Tarii in locul lui C. Stere, care si-a dat demisia, a cerut sa se renunte la conditiile unirii din
27.03.1918 In aceasta ordine de idei, in ce priveste procedura de organizare, desfasurare si
votare a lichidarii Republicii Democratice Moldovenesti, este foarte elocvent Protestul unui
sir de deputati ai Sfatului Tarii, semnat la 9 decembrie 1918. Ei demonstreaza ca la sedinta au
participat doar 46 de membri ai Sfatului Tarii din 162. O parte a acestor 46 membri prezenti
au protestat vehement impotriva renuntarii la conditiile Unirii. Pentru, au votat nici 30
de deputati [42 p. 313].

Chiar in primele luni dupa votarea Actului Unirii, activistii Sfatului Tarii au putut sesiza
protestul deschis al populatiei impotriva tradarii poporului moldovenesc. Documentele de
arhiva demonstreaza cu prisosinta starile de spirit existente dupa ce administratia centrala si
locala, angajat ii din toate functiile onorabile au inceput a fi inlocuiti cu trimisi din regat. La
Mereni, jud. Chisinau, proaspatului profesor David, venit din Craiova, satenii intruniti i-au
strigat: Noi nu avem nevoie de unire. Sfatul Tarii ne-a tradat, noi nu avem nevoie de jugul
romanesc [22, p. 287). Satenii din Grinauti, jud. Soroca, au votat la adunarea sateasca sa
demonstreze peste tot, ca sint impotriva alipirii fortate a Basarabiei la Romania Monarhica
[22, p. 288].

78

In s. Budesti din preajma Chisinaului, tedeumul inchinat unirii a fost compromis de

taranul Danu, care a anuntat vrerea satenilor, ca ei nu doresc nici un fel de realipire si nu
au nevoie de nici un rege [43, p. 288]. Intr-un raport al politiei romane din or. Balti
(1918) se recunoaste ca masa poporului este astazi nelinistita si vadit dusmanoasa chiar
elementul moldovean romanesc este ostil administratiei romanesti Preotii sint amenintati
cind pomenesc numele regelui in biserica [44, p. 240 ). Intr-o situatie de derutare erau si
deputatii Sfatului Tarii, care aveau curajul sa se intilneasca cu poporul. Deplasindu-se in
satele judetelor Orhei, Balti, Soroca, in vara anului 1918, deputatii au aflat ca taranii i-au
condamnat la pedeapsa capitala pentru tradare Siguranta Statului Roman recunostea ca ta
ranii le reproseaza deputatilor Sfatului Tarii de ce au votat pentru unire. Documentul
sigurantei atragea atentia autoritatilor: In tara (Basarabia dupa unire Aut.) este o mare
nemultumire si taranimea este in fierbere [44, p. 240).

Si functionarii administratiei romanesti se simteau incomodati, ofensati. Un oficial ce se

ocupa de domeniul invatamintului, intr-un document, este nevoit sa recunoasca: Locuitorii
Basarabiei fac deosebire intre moldoveni si romani. Pe munteni si olteni ii numesc romani si
ii considera straini si stapinitori [44, p. 240). Drama Basarabiei unite, de fapt, anexate de
Romania, a inceput sa fie constientizata, la scurt timp, de chiar fostii deputati ai Sfatului Tarii.
In conditiile vitrege de ocupatie, ei cerseau Guvernului Romaniei libertatile democratice
existente in Basarabia din martie 1917 pina la 13 ianuarie 1918. Mai multi din cei mai
inflacarati promotori ai unirii s-au ingrozit, cind au vazut pe miinile cui a nimerit bastina lor
si ce fac pe pamintul lor stramosesc aventurierii trimisi din patria-muma (I. Pelivan).
Documentele timpului, marturiile contemporanilor (inclusiv scriitori si istorici cu renume
mondial) atesta o situatie dezastruoasa a Basarabiei sub toate aspectele: politic, social,
economic, cultural. Nicolai Alexandri, unul din fondatori si personalitate de vaza a Sfatului
Tarii, ulterior senator roman (1919), la 7.10.1918 intr-un discurs, la adunarea de constituire a
filialei Chisinau a partidului Liga poporului (lider Al. Averescu) cuvinta: Taranimea
noastra aproape 2000.000 de oameni, toata in intregime este atit de revoltata de politica
romanizatorilor nostri politicastri...

79

...Tara noastra geme de la un capat la altul, infloresc asa faradelegi, ocari si batjocuri, care nau fost, probabil, de veacuri. Vremea absolutismului tarist ni se pare un rai... [1, p. 315].
Peste un an, macinat de aceleasi sentimente de compatimire pentru bastina natala Moldova,
deputatul in Parlamentul Romaniei A. Mita deplingea soarta poporului basarabean:
Basarabia, dupa sosirea armatelor romane, a fost supusa unui regim extraordinar de abuziv,
care, dupa parerea mea, e in afara de orice comparatie. Cred ca numai intr-un colt al Africii se
mai poate intimpla asa ceva... [1, p. 317]. In anul 1920 Ion Pelivan, un alt promotor al
Unirii de la 1918, aflind ca jandarmii romani bat fara mila taranii nu doar la Balti si Soroca,
dar si in satul sau de bastina, Rezeni, din preajma Chisinaului, a semnat un raport despre o
ancheta parlamentara. ... 1. Batai si arestari. In judetul Balti bataile au luat o proportie asa
de mare incit pare ca au ajuns un intreg sistem de administrare. Bat militarii, bat jandarmii,
bat perceptorii etc... Mai ales sufera de batai taranimea. Ca dovada putem cita dosarele si
reclamatiile... ...Numele de Romania si roman au devenit sinonime cu cuvintele
dusman, asupritor... ...Raul care s-a facut pina astazi in Basarabia de minune a contribuit
la cresterea curentului revolutionar si celui autonomist... [1, p. 321]. In primii ani de dupa
unire nu contenesc rascoalele armate impotriva ocupatiei romanesti. La 23 ianuarie 1919
detasamentele locale, in urma unor actiuni armate, au eliberat Hotinul, unde a fost creat
Directoratul (organ de conducere) Rascoalei de la Hotin. Directoratul s-a adresat presedintelui
SUA, guvernelor Frantei, Marii Britanii, Italiei, Germaniei, Rusiei cu o nota, ce continea un
protest categoric impotriva regimului de ocupatie romanesc din tinut. Rascoala a cuprins circa
100 de localitati din judet ele Hotin si Soroca. In judetul Hotin in miscarea de revolta au luat
parte circa 20.000 de oameni, in judetul Soroca circa 10.000. La 1 februarie a cazut
Hotinul. Rascoala a fost inecata in singe. Mai bine de 11.000 de participanti au fost omoriti,
sute de rasculati aruncati in inchisori, zeci de sate pustiite. In mai 1919, la Odesa a fost
creat guvernul provizoriu muncitoresc-taranesc al Basarabiei, cu sarcina de a administra
Basarabia, care urma sa fie eliberata de sub ocupatia romana. Guvernul provizoriu a lansat
un Manifest, prin care proclama Basarabia

80

Republica Sovietica Socialista, anula toate legile, decretele, ordinele si deciziile

ocupantilor A declarat ca dupa izgonirea ocupantilor se va convoca un Congres al
Sovietelor din Basarabia [45, p. 291-295]. In dimineata zilei de 16 septembrie 1924
detasamente inarmate de tarani au intrat in Tatarbunar, localitate in Basarabia ( Bugeac).
Eliberind orasul Tatarbunar, rasculatii au proclamat la 16.09.1924 Republica Sovietica
Moldoveneasca. Puterea a trecut in miinile Comitetului revolutionar. Animati de lozincile
Traiasca Republica Sovietica Moldoveneasca!, Pamintul si fabricile oamenilor
muncii!, Jos asuprirea nationala din partea burgheziei si mosierimii romane!, s-au alaturat
rasculatilor taranii din satele Cismea, Akmanghit, Nerusai, Galilesti La rascoala au luat
parte peste 6.000 de moldoveni, ucraineni, bulgari s. a. Cu toata impotrivirea depusa, la 22
septembrie rascoala a fost ina busita cu cruzime. Rascoala de la Tatarbunar constituie o
dovada a vointei populatiei multinationale din Basarabia de a-si apara libertatile si drepturile,
de a trai intr-un stat suveran si independent Republica Moldova. Ocupantii s-au rafuit crunt
cu rasculatii: peste 3000 au fost ucisi, sute bagati in inchisoare. Regimul de ocupatie a
intentat un proces participantilor la rascoala Procesul celor 500. Nelegiuirile savirsite de
autoritatile romane au fost condamnate de fortele progresiste din intreaga lume. Si-au ridicat
glasul lor in apararea victimelor terorii scriitorii si savantii H. Barbusse, T. Dreiser, A.
Einstein, L. Aragon, U. Sinclair, B. Shaw, T. Mann, M. Sadoveanu, C. Parhon s. a.
Indiscutabil, soarta Republicii Democratice Moldovenesti, indata dupa formarea ei, a depins,
in masura cea mai mare, de raportul de forte din Europa, de conjunctura geopolitica creata de
primul razboi mondial si revolut iile din Rusia. In acest sens, nu sint o exceptie nici actiunile
intreprinse de Regatul roman in decembrie 1917 si in ianuarie 1918 fata de Republica
Democratica Moldoveneasca, implicit, fata de Rusia, care au o singura calificare: incalcare a
dreptului international. Era de asteptat ca Guvernul sovietic sa reactioneze operativ. Acesta, la
31 decembrie 1917, a transmis prin radio un ultimatum guvernului roman, in care: Sovietul
Comisarilor Norodnici cere de la Guvernul Romanesc eliberarea arestatilor, pedepsirea
autoritatilor romanesti, care s-au dedat la arestari, faradelegi si actiuni dezonorante, si garantii
ca astfel de actiuni nu se vor mai repeta. Lipsa raspunsului la cerinta noastra timp de 24 de
ore va fi considerata ca o noua rupere si atunci vom lua masuri militare, pina la cele mai
drastice [46, p. 79].

81

Guvernul roman n-a intreprins nici o actiune concreta, n-a schitat macar un gest de aplanare a
conflictului, care lua amploare, in urma campaniei militare agresive de ocupare a Republicii
Democratice Moldovenesti. Drept rezultat, la 13 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor
Norodnici decide sa rupa relatiile diplomatice cu Romania. Fostul ministru si prim-ministru
al Romaniei, I. Gh. Duca preciza ca declaratia de razboi din partea guvernului bolsevic n-a
provocat nici un fel de emotii, a fost un gest fara urmari practice, stiam ca Rusia e in plina
anarhie si, din cite imi amintesc, noi nici nu ne-am dat truda sa raspundem la ea [33, p. 40].
Din 13 ianuarie 1918 incepe internationalizarea problemei Basarabiei. De fapt, in aceasta
perioada (1918-1940), din punct de vedere cronologic si formal-juridic populatia Basarabiei
face mai multe incercari de a-si redobindi statalitatea, iar Guvernul sovietic disputa la nivel
international si bilateral cu Romania eliberarea teritoriului ocupat. Inca la 5.03.1918 primministrul Romaniei, generalul Al. Averescu semneaza Conventia sovieto- romana prin care se
obliga sa elibereze Basarabia in doua luni. Tot in acele zile delegat ia romana, avind
imputernicirile guvernului sau, semneaza la Buftea Tratatul preliminar intre Romania si
Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria s. a.), care permitea regatului roman sa anexeze
Basarabia si armatelor austro-germane sa patrunda in tinut, spre Ucraina si Moldova din
stinga Nistrului, pe aceasta cale intarind regimul romanesc de ocupatie a Republicii
Democratice Moldovenesti. Promovind o politica externa duplicitara, incheind Tratatul
preliminar cu Puterile Centrale, regatul roman a incalcat Conventia sovieto-romana din 59.03.1918 privind eliberarea Basarabiei in doua luni, si isi consolida pozitiile in teritoriul
ocupat. Realitatea este constatata si de istoricii romani. Guvernul roman putea sa continue
agresiunea antisovietica si sa lupte impotriva miscarii revolutionare din tara numai daca
incheia pacea separata cu Puterile Centrale. Orice alta solutie... ar fi impiedicat cotropirea
Basarabiei, ar fi pus in pericol soarta monarhiei s i a regimului burghezo-mosieresc roman
[47, p. 43]. In primavara anului 1919 Armata Rosie se apropia de Nistru. Vorbind in fata
feroviarilor din Moscova, V. Lenin informa: ostirile rosii inainteaza spre Basarabia [48, p.
364]. Iesind la Nistru (in aprilie 1919), Armata Rosie se pregatea sa elibereze Moldova dintre
Prut si Nistru. Prin nota din 1.05.1919, guvernele Republicii Federative Ruse si Ucrainei
Sovietice, nedorind varsari de singe, au propus Romaniei sa scoata armatele de ocupatie, sa le
dea voie

82

taranilor si muncitorilor din Moldova sa-si statorniceasca in conditii de liberate puterea, dupa
dorinta lor. In nota, printre altele, se arata: Guvernul Romanesc a transformat in sistem
teroarea, impuscarea, arestarile, bataia, confiscarea averilor, organizarea pogromurilor
evreiesti, romanizarea brutala fortata si jefuirea populatiei de catre cinovnicimea romaneasca
tilhareasca [46, p. 40]. Aceasta caracteristica laconica este confirmata si de marturiile
membrilor Sfatului Tarii, de adresarile si scrisorile unor deputati in Parlamentul romanesc, de
depozitiile diferitilor functionari regateni-romanizatori ai Basarabiei, de materialele tuturor
comisiilor romanesti de ancheta (bunaoara, din judetele Balti, Cahul s. a.), de informatiile
nenuma ratilor agenti ai sigurantei, de materialele dosarelor stocate la curtile martiale s. a.
Nota din 1.05.1919 continea un sir de cerinte, prima

si cea mai importanta era formulata astfel: Sa fie evacuate neintirziat din Basarabia toate
unitatile militare si aparatul cinovnicesc romanesc, dind dreptul muncitorilor si taranilor din
tinut sa-si hotarasca ei insisi soarta lor [46, p. 150-151]. Guvernul roman n-a dat nici un
raspuns la aceasta nota. In mai 1919 au inceput actiunile militare de eliberare a teritoriului
Republicii Democratice Moldovenesti. Izgonind pe interventionisti din citeva localitati de pe
malul sting, unitatile Armatei Rosii au trecut pe malul drept al Nistrului. Insa ofensiva
armatelor lui Colceac si Denikin din vara 1919 a schimbat situatia pe front. Abia la 5 martie
1920 unitatile sovietice au eliberat toate raioanele moldovenesti din stinga Nistrului. Dupa
incheierea razboiului civil, Rusia Sovietica a propus Romaniei calea cea pasnica, calea
tratativelor, conditia sine qua non a solutionarii problemei Basarabiei. Constienti de totala
inconsistenta politico-juridica a dreptului asupra Basarabiei, guvernantii romani au
acceptat in primavara anului 1921 propunerea de a convoca o intrunire preliminara, in cadrul
careia s-ar fi elaborat programul unei conferinte in vederea reglementarii relatiilor sovietoromane.

Conferinta preliminara sovieto-romana si-a desfasurat lucrarile la Varsovia in perioada 22

septembrie 25 octombrie 1921. Partea sovietica a propus sa se discute in cadrul conferintei
preliminare 9 chestiuni, dintre care prima era principala si definitorie: Chestiunea
Basarabiei, in timpul prezent ocupata de armatele romanesti, in pofida conventiei incheiate
intre Rusia si Romania despre curatirea (de catre romani) acestei regiuni. Reprezentantul
Romaniei, referindu-se la instructiile guvernului sau, a refuzat sa accepte si sa discute ordinea
de zi propusa. Conferinta preliminara de la Varsovia a es uat.

83

Diplomatia sovietica promova consecvent pozitia sa fata de anexarea de catre Regatul roman
a Republicii Democratice Moldovenesti. La Conferinta internationala convocata de
tarile Antantei la Genova (10.04-19.05.1922), seful delegatiei sovietice Gh. Cicerin a facut o
declaratie, in care amintea ca Tara Sovietelor nu recunoaste anexarea Basarabiei, iar aceasta
problema nu poate fi rezolvata fara participarea Statului Sovietic si fara luarea in consideratie
a vointei populatiei tinutului ocupat. Nici tratativele de la Tiraspol (august-noiembrie 1923) nau contribuit esential la normalizarea relatiilor romano-sovietice. Incepute la Tiraspol si
continuate la Odesa, negocierile au cuprins si chestiuni comerciale. In urma unor indelungate
discutii, la 31.12.1923 partea romana respinge propunerile sovietice de a relua schimbul de
marfuri si a deschide reprezentante comerciale, motivind ca intre URSS si Romania nu exista
relatii diplomatice. In cele din urma, in aceeasi zi, p artile au convenit sa continue tratativele,
partea romana consimtind sa participe la o conferinta de pace in vederea reglementarii
complexe a relatiilor sovieto-romane.

Conferinta sovieto-romana de la Viena si-a desfasurat lucrarile intre 27 martie si 2 aprilie

1924. In lunile ianuarie-martie, in perioada de pregatire catre conferinta, in afara hotarelor
Republicii Moldovenesti au avut loc mitinguri si adunari ale celor refugiati din Moldova.
Astfel in sala Teatrului Mozaica din Moscova la 2.03.1924 se desfasoara un miting a 800 de
basarabeni. Zece zile mai tirziu, la 13.03.1924, tot la Moscova, a avut loc un alt miting al
originarilor din Basarabia, la care a fost adoptata Declaratia catre popoarele lumii si
Porunca delegatiei sovietice la Conferinta de la Viena.

Chiar in prima zi a Conferintei, la 27.03.1924, seful delegatiei sovietice, N. Krestinskii a facut

o declaratie cu privire la chestiunea Basarabiei subiectul principal al tratativelor:
Guvernul URSS, iar pina la crearea Uniunii RSS, guvernele RSFSR si RSSU niciodata n-au
dat acordul lor la anexarea Basarabiei de c atre Romania si considera ocuparea Basarabiei in
1918 de catre armatele romanesti, ce continua pina in prezent, drept o cotropire cu sila a
acestei regiuni [46, p. 150-151]. In aceeasi zi, intentionind sa inlesneasca procesul
reglementarii chestiunii basarabene, delegatia sovietica formuleaza o propunere de
compromis: problema autodeterminarii Basarabiei sa fie rezolvata prin organizare pe
teritoriul ei a unui plebiscit: Guvernul URSS socoate ca populatia Basarabiei trebuie ea insesi
sa hotarasca: 1. doreste sa ramina in componenta URSS; 2. doreste sa iasa din Uniunea
Sovietica si sa se

84

alipeasca Romaniei sau, in sfirsit, 3. prefera sa existe in calitate de stat suveran de sine
statator [46, p. 706]. Delegatia romana a fost surprinsa de propunerile sovietice, dar,
revenindu-si, la 31.03.1924 a respins organizarea plebiscitului pe teritoriul ocupat de armatele
romanesti. Partea romana a declarat ca va fi dispusa sa continue tratativele numai cu conditia,
daca partea sovietica recunoaste Basarabia parte componenta a Romaniei, declarind ca
caracterul romanesc al Basarabiei face plebiscitul inutil si injositor. Delegatia sovietica a
declarat, ca, in principiu, nu se opune discutarii chestiunii privind reglementarea relatiilor
sovieto-romane, insa considera problema Basarabiei principala pentru conferinta.

Diplomatii si politicienii romani din perioada respectiva au incercat, in fel si chip, sa

indreptateasca refuzul Romaniei de a organiza un plebiscit. Romania a respins plebiscitul si
pentru ca acesta ar fi impins-o intr-o nedorita, daca nu chiar pagubitoare contradictie cu
aliatii sai, cu care incheiase in octombrie 1920 un tratat
menit sa recunoasca oficial unirea Basarabiei [49, p. 55-57]. In afara de motive de ordin
extern, guvernantii romani aveau teama de plebiscit, intii de toate, din cauza situatiei interne
din tara. Publicistul englez M. Fodor, acreditat la Conferinta de la Viena, scria: Romania sta
in fata unei destul de neplacute dileme. Daca va merge la plebiscit, va apare pericolul ca
si alte nationalitati (sirbii, ungurii, bulgarii s. a. Aut.) vor insista asupra organizarii unor
astfel de proceduri in provinciile lor, care ar putea duce, nu numaidecit, dar posibil, la
dezintegrarea Romaniei. Aceasta, la rindul sau, ar putea conduce la serioase complicatii in
alte state nationale [49, p. 57]. Drept urmare, conferinta a esuat. Toate incercarile
autoritatilor romanesti (de a legaliza ocuparea Basarabiei

Aut.) s-au dovedit a fi insa zadarnice, deoarece SUA si Germania, doua mari puteri, n-au dorit
sa poarte tratative cu Romania la tema amintita. Alte puteri mondiale, Franta, Marea Britanie,
Italia, Japonia, profitind de posibilitatea de a pune la punct Rusia bolsevica , au semnat, in
cele din urma, la 28.10.1920, protocolul privind recunoasterea transmiterii teritoriului
mentionat. Ne aminteste Al. Burian si precizeaza: Dar si acestui plan de legalizare a unirii
nu i-a fost dat sa se realizeze, deoarece Japonia n-a ratificat tratatul amintit si, prin urmare, el
asa si n-a mai intrat in vigoare [50, p. 254]. Guvernul SUA in problema Basarabiei a
promovat o politica moderata, bazata pe prevederile dreptului international. Prin nota sa din
10.08.1920, Washingtonul a anuntat deplina respectare a granitelor rusesti [51, p. 52].

85

Istoricul american Adam B. Ulam conchide: Rusia sovietica niciodata n-a renuntat la dreptul
ei asupra acestui teritoriu (Basarabia), de facto cotropit cu forta de Romania in 1918 [52,
299]. Istoricul american Robert Langer crie in lucrarea sa Cotropirea teritoriului, ca in
aprilie 1920 SUA a refuzat in mod hotarit de a participa la vreo careva conventie privind
dezmembrarea Rusiei [53, p. 27]. Un alt autor american, William Maxwell constata fara
inconjur: Imbinarea teroarei si a coruperii a fost folosita cu telul de a obtine acum de la
nereprezentativul Sfat al Tarii declararea unirii cu Romania... [53, p. 28]. Moldovologul
american Ch. King in anul 2000, in monografia sa Moldovenii sublinia: Odata ce Japonia
nu a semnat niciodata acest tratat (Protocolul de la Paris din 28.10.1920), iar Statele Unite si
Rusia nici nu au fost invitate sa-l semneze, el a ramas un instrument fara valoare [54, p. 38].
Marile Puteri internationale nu au stiut, nu s-au interesat in ce conditii la 26 noiembrie 1918,
la putin reprezentativa sesiune a Sfatului Tarii, la care din 162 de membri au fost prezenti
numai 46, dintre care au votat doar 38, a fost jucata o parodie de votare pentru deplina unire a
Basarabiei cu Romania fara nici un fel de autonomie. Aceasta exprimare a vointei poporului
a fost incuviintata de tarile Antantei in Protocolul din 28.10.1920 de la Paris. Se presupunea
ca Protocolul va intra in vigoare dupa ratificarea lui de catre toate partile semnatare. Pentru
aceasta Anglia a avut nevoie de 3 ani, Franta de 4 ani, Italia de 7 ani [55, p. 16].
Japonia pina astazi n-a ratificat Protocolul de la Paris din 28.10.1920 Astfel, constata
cunoscutul cercetator al problemei, profesorul V. Vinogradov, au ramas trei tari Anglia,
Franta, Italia si, bineinteles, Romania. Era un act fara precedent in istorie: trei state, dintre
care nici unul nu se afla in stare formala de razboi cu Rusia, comitind o incalcare totala a
normelor de drept international, isi dadeau consimtamintul sa fie rupta o bucata din teritoriul
sus-numitei tari [56]. Cunoscuta cercetatoare americana Irina Livezeanu scria: Dintre toate
teritoriile dobindite de Romania in 1918, Basarabia a ridicat cele mai multe probleme
[59, p. 111]. Studiind multilateral problema Romaniei Mari si Basarabia, moldovologul
american Charles King conchide: O importanta sursa de instabilitate provenita din cistigul

86

teritorial era statutul Basarabiei singura achizitie teritoriala, a carei pozitie in cadrul
Romaniei Mari nu a fost niciodata asigurata printr-un tratat international [57, p. 111].
Examinind temeiul politico-juridic al afacerii marea unire a Basarabiei, doctorul habilitat in
drept Al. Burian mentioneaza: faptul ca Uniunea Sovietica n-a recunoscut niciodata aceasta
transmitere (a Basarabiei Romaniei Aut.) si nu a semnat careva contracte care ar fi
legalizat-o, din punctul de vedere al dreptului international a pus problema Basarabiei in
categoria celor nesolutionate, care necesitau o reglementare juridica. Un alt temei legitim
pentru trecerea teritoriilor de sub jurisdictia unui stat sub jurisdictia altui stat poate fi numai
plebiscitul (referendumul), care se bazeaza pe principiul fundamental unanim recunoscut al
dreptului international ce consfinteste dreptul popoarelor la autodeterminare. Bucurestiul insa
(dupa cum se stie si dupa cum s-a mentionat mai sus Aut.) n-a riscat sa initieze in Basarabia
nici plebiscit, nici referendum, care i-ar fi conferit legitimitate actului unirii amintit [40, p.
340-341].

Tarile Antantei, desi recunoscatoare Regatului roman pentru misiunea sa benevola de str ajer
la Nistru, urmareau cu atentie evenimentele din Rusia Sovietica, constiente ca Romania a
ocupat Republica Democratica Moldoveneasca, proclamata partas cu drepturi egale al
Republicii Federative Democratice Rusesti. Asadar, Tratatul de pace de la Versailles nu
numai a consfintit incheierea primului Razboi Mondial, ci si a reimpartit Europa dupa dorinta
invingatorilor, a legiferat lichidarea Republicii Democratice Moldovenesti, anexarea
paminturilor moldovenesti de catre Regatul roman. Este incompatibil cu orice logica faptul ca
ocuparea teritoriului unui stat national, in cazul nostru Republica Democratica
Moldoveneasca, de catre armatele altui stat de patru divizii ale Regatului roman, ar putea fi
calificata autodeterminare. Desi insista asupra dreptului Romaniei asupra Basarabiei, un
cercetator al problemei, O. Tacu totusi constata: Recunoscuta de puterile europene, Uniunea
Sovietica si-a fundamentat revendicarile pe temeiul juridic. S i conchide: Or, juridic,
Romania nu obtine de la guvernul rus recunoasterea drepturilor sale asupra Basarabiei, asa
cum cerea litera dreptului international. In alta parte a lucrarii sale istoricul citat subliniaza:
Privind retrospectiv istoria interbelica a Basarabiei, trebuie sa recunoastem ca lacuna cea mai
grava a tratatului de la 28 octombrie 1920 a fost absenta unui acord prealabil cu Rusia
Sovietica in aceasta problema [58, p. 101-106].

87

Examinarea multilaterala a documentelor si studiilor istorice, a actelor diplomatice privind

aspectul dat al problemei ne ingaduie sa tragem concluzia: Guvernul romanesc a comis un act
ilegal in ianuarie 1918, cind a ocupat Republica Democratica Moldoveneasca, partas cu
drepturi egale in componenta Republicii Federative Democratice Rusesti aliata a
Romaniei. Celelalte carente, lacune, oricit de grave ar fi, sint totusi secundare in
comparatie cu actul de agresiune savirsit de Regatul roman in ianuarie 1918, in urma caruia
s-a incalcat dreptul poporului moldovenesc la autodeterminare nationala si a fost intrerupt
procesul de statornicire a Statului Moldovenesc contemporan.

6. Autonomia moldoveneasca in teritoriul Ucrainei Sovietice

La 12 octombrie 1924, in baza raioanelor moldovenesti din stinga Nistrului a fost creata
Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Ideea crearii, pe baza localitatilor
moldovenesti din stinga Nistrului, a unei unitati administrative national- teritoriale a fost
initiativa moldovenilor M. Frunze si G. Cotovschi, activisti de vaza ai Rusiei Sovietice. Insa
procesul de renastere national a, de reanimare a constiintei de sine nationale a moldovenilor
din stinga Nistrului a inceput dupa Revolutiile din Rusia, care au facut posibila proclamarea
Republicii Democratice Moldovenesti in baza dreptului popoarelor la autodeterminare.
Revolutia rusa (din 1917) a venit sa desavirseasca marea lucrare a redesteptarii lor
(moldovenilor est-nistreni) nationale, dindu-le putinta sa-si aseze viata pe temelii nationale,
dupa plac, neimpiedicati de nimeni, scria ardeleanul O. Ghibu in brosura sa Desteptarea
moldovenilor de peste Nistru. Si accentua in continuare: In sfirsit,... Basarabia astazi nu mai
este o gubernie ruseasca, ci o Republica Moldoveneasca [59, p. 3].

Scriitorul V. Besleaga caracterizeaza aceasta brosura a lui O. Ghibu, care descrie

evenimentele ce au avut loc la Tiraspol la 17 decembrie 1917, chemarea adresata fratilor
moldoveni drept valoros document, in care bate inima inaintas ilor [60]. Cu un mare interes
a fost discutata la Congresul moldovenilor de la Tiraspol (17- 18.12.1917) situatia nationalpolitica a moldovenilor transnistreni. N-au fost uitate la Congres nici chestiunile politice,
constata un cronicar al evenimentului. S-a pus si chestiunea unirii cu Basarabia, care pina azi
si-a pastrat la moldovenii transnistreni vechiul

si adevaratul nume Moldova. Raspunsul a fost ca sa ne (unim) cu fratii nostri din

Moldova! Oamenii de la tara, se adreseaza delegatii satelor catre solii Sfatului Tarii (al

88

Republicii Democratice Moldovenesti proclamate la 2 decembrie 1917), sint trimisi cu aceasta

vorba, sa fim cu dumneavoastra impreuna. Cu aiasta ne asteapta pe noi la sate! [61, p. 27, 29,
30]. Unii vorbitori din prima zi a Congresului de la Tiraspol declarau ca programul lor este ca
malul sting al Nistrului sa fie alipit la Basarabia In incheierea lucrarilor Adunarii
(Congresului) nationale (la 18.12.1917) s-a facut o totalizare a dezbaterilor chestiunii ce
framinta pe toti: doresc moldovenii de peste Nistru sa ramina in componenta Ucrainei ori sa se
alipeasca Moldovei? Hotarirea a fost unanima: Dorim sa ne unim cu fratii nostri din Moldova!
Vrem sa ne

cu Basarabia! Dar unirea moldovenilor din stinga Nistrului cu fratii lor din dreapta
Nistrului deocamdata devenise imposibila: la inceput de ianuarie Regatul roman a ocupat
Republica Democratica Moldoveneasca. Nici proclamarea in mai 1919 a Republicii Sovietice
Socialiste Basarabene pe baza raioanelor moldovenesti din stinga Nistrului n-a reusit sa
consolideze populatia de aici intr-o unitate nationala administrativ-teritorial a. Noua
formatiune national-statala Republica Basarabeana Moldoveneasca nu s-a putut mentine,
din cauza ca ofensiva unitatilor militare albgardiste in vara anului 1919 a facut imposibila
legatura Republicii Basarabene cu centrul Rusia Sovietica. Primele documente ce ne
vorbesc despre intentiile unor personalitati politice si oameni de stiinta de a crea o Republica
Moldoveneasca in spatiul geografic est-nistrean dateaza cu februarie 1924. Unsprezece
persoane au adresat organelor centrale ale puterii un demers in care se argumenta posibilitatea
formarii unei Republici Moldovenesti [62]. Incercari de acest fel s-au facut pina la sfirsit de
octombrie. Luind in consideratie nazuinta poporului moldovenesc spre autodeterminare, CC
al PC(b) din Rusia a insarcinat CC al PC (b) din Ucraina sa ia masurile necesare in vederea
organizarii de stat sovietice a oamenilor muncii din Moldova. Biroul politic al CC al PC (b)
din Ucraina, examinind aceasta chestiune, a considerat rationala delimitarea in componenta
RSS Ucrainene a Regiunii Autonome Moldovenesti (7 martie 1924). Avind in vedere ca
majoritatea raioanelor cu populatie moldoveneasca erau subordonate regiunii Odesa, munca
de pregatire in vederea formarii institutiei supreme politico-administrative moldovenesti, al
carei guvern ar asigura functionarea vietii sociale pe teritoriul sau national, ce urma sa fie
conturat, trebuia sa o coordoneze Comitetul gubernial Odesa al PC(b) din Ucraina. La

89

11 martie 1924, la Odesa a fost creata, pe linga Comitetul gubernial, Sectia Moldoveneasca,
ulterior subdiviziuni ale acesteia sint infiintate pe linga comitetele districtuale de partid Balta,
Odesa, Elizavetgrad, Nicolaev si Pervomaisc. Pe 1 mai 1924, la Odesa a aparut primul numar
al gazetei moldovenesti Plugarul Ros, organ al Sectiei Moldovenesti Odesa, care a incurajat si
propagat activ ideea formarii RASS Moldovenesti. Comisia centrala administrativ-teritoriala a
Comitetului Executiv Central (CEC) din Ucraina a examinat teritoriul, in hotarele caruia urma
sa fie stabilita noua republica. Comisia si-a prezentat informatia Cu privire la raionarea
localitatilor populate de nationalitatea moldoveneasca la 21 iulie 1924. In august 1924,
Biroul politic al CC al PC(b) din Ucraina a aprobat un plan desfasurat de masuri in vederea
infiintarii RASSM. In intervalul august 12 octombrie 1924, in localitatile moldovenesti din
stinga Nistrului au fost organizate 68 de mitinguri si adunari. Totusi procesul de constituire a
RASS Moldovenesti a fost anevoios. Comisia Centrala administrativ-teritoriala, creata anume
pentru a cerceta conditiile organiz arii autonomiei politico-teritoriale moldovenesti, a stabilit:
Examinind chestiunile unei sau altei unitati administrativ-teritoriale pentru nationalitatea
moldoveneasca, trebuie sa constatam ca in cazul de fata lipsesc cu totul acele conditii
trebuitoare pentru formarea unei unitati administrativ-teritoriale cit de cit mari, integre din
punct de vedere economic. De aceea... problema raionarii teritoriului din stinga Nistrului,
poate fi rezolvata pe calea crearii unor raioane si soviete satesti aparte cu o populatie
preponderent moldoveneasca... [63, p. 76]. Sub aspect demografic, aceeasi Comisie
constata: Populatia acestui areal la numar abia de corespunde unei jumatati din populatia
unui obisnuit district ucrainean [63, p. 76]. Analizind informatiile confuze cu privire la
numarul moldovenilor din stinga Nistrului, oferite de G. Kotovskii, comisia a conchis:
Hotarirea cu privire la organizarea Republicii Moldovenesti sau a regiunii, a guberniei, a
raionului sau a districtului trebuie sa fie aminata.... Comentind acest document C.
Stratievskii afirma: luindu-se in consideratie toate aspectele, s-a hotarit sa se formeze o
republica autonoma [64, p. 40]. Realitatile obiective demonstreaza contrariul si anume ca nu
au fost luate in considera tie toate premisele fondarii unei autonomii moldovenesti in stinga
Nistrului. Lucrurilor li s-a spus pe nume chiar in hotarirea Biroului Politic al CC al PC(b) din
Rusia din 29 iulie 1924. In acest document, semnificativ din mai multe puncte de vedere, se

90

stabilea: A socoti necesar, inainte de toate, din considerente politice, sa se includa populatia
moldoveneasca intr-o republica autonoma speciala in componenta RSS Ucrainene
si a propune CC al PC(b) din Ucraina sa dea directivele corespunzatoare organelor sovietice
ucrainene. Referitor la sintagma intii de toate, din considerente politice, C. Stratievskii
scrie ca trebuie perceputa, in contextul dat, ca o necesitate si posibilitate de eliberare in
viitor a Basarabiei si de transformare a Republicii Autonome in republica unionala
[64, p. 40]. Biroul politic al CC al PC(b) din Rusia, examinind chestiunea cu privire la
desfasurarea pregatirilor in vederea crearii RASS Moldovenesti, a adoptat o hotarire, in
care se spunea, ca in actul de creare a RASSM trebuie sa se sublinieze ca granita ei
apuseana este granita de stat a Uniunii RSS, adica riul Prut. Astfel, de la bun inceput, se
prevedea ca prerogativele de ordin juridic ale RASS Moldovenesti urmau sa se rasfringa
asupra intregii Moldove de Est, adica si asupra teritoriului dintre Prut si Nistru. Aceasta
prevedere este confirmata de un sir de documente si declaratii ale oamenilor de stat. La
sfirsitul lui septembrie inceputul lui octombrie 1924 au fost rezolvate toate chestiunile
principale in vederea crearii RASS Moldovenesti. Exprimind aspiratiile intregului popor
moldovenesc, sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central din Ucraina de legislatura a
VIII-a a adoptat, la 12 octombrie 1924, hotarirea istorica cu privire la formarea RASS
Moldovenesti in componenta RSS Ucrainene. Republica Moldoveneasca Autonoma avea 11
raioane cu o suprafata de 8,1 mii km

si 545,5 mii de locuitori. Capitala provizorie a fost orasul2 Balta, din 1929 Tiraspolul. Pina
la convocarea Congresului I general al Sovietelor din Moldova, toata puterea in RASSM era
in minile Comitetului Revolutionar provizoriu. Acest for Congresul I al Sovietelor de
deputati ai muncitorilor, taranilor si ostasilor rosii din Moldova din stinga Nistrului a avut loc
la Balta intre 19 si 23 aprilie 1925. S-au luat in dezbatere, alaturi de altele, rapoartele cu
privire la bugetul de stat, impartirea administrativ-teritoriala, Constitutia RASS
Moldovenesti. Asumindu-si puterea suprema de stat, Congresul a ales organul suprem al
RASS Moldovenesti Comitetul Executiv Central (CEC), in frunte cu G. Starii, care, la
prima sa sesiune, a ales Prezidiul CEC si a creat guvernul Sovietul Comisarilor Norodnici
(SCN) al RASS Moldovenesti (presedinte A. Stroev). Congresul a discutat si a adoptat
Constitutia Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti, care facea bilantul caii
parcurse de norodul moldovenesc dupa Revolutia rusa din octombrie

91

1917, legifera organizarea de stat a moldovenilor din stinga Nistrului conditie a reunirii lor
cu cei din dreapta Nistrului intr-un Stat Moldovenesc integru [64, p. 40]. Raioanele
moldovenesti din stinga Nistrului au fost implicate intr-un proces complex de transformari
social-economice si culturale, intr-un proces complex de transformari politico-administrative,
social-economice si culturale. In scopul formarii si consolidarii organelor administrative la
nivel teritorial, conducatori din cadrul aparatului sovietic central practicau pe larg vizitele de
serviciu in localitatile rurale. Documentele istorice de arhiva atesta multiple inspectii in
materie administrativa la nivel teritorial, dupa care urmau apoi invitatiile presedintilor
respectivi ai autoritatilor sovietice satesti si raionale in capitala republicii autonome, unde
prezentau rapoarte de dare de seama privind subiectele examinate la sedintele Prezidiului
Comitetului Executiv Central (C.E.C. organul suprem in perioada dintre Congresele
sovietelor RASSM). Aceste activitati birocratice ale autoritatilor sovietice au condus la
consolidarea organizatorica si eficientizarea functionala a administratiilor locale [65]. Desi si
aici domina dictatul ideologic a timpului sau, totus, guvernarea autonoma a reusit sa instituie
un sistem eficient de instruire continua a functionarilor de nivel central-local [66], fiind
constituite organizatii sovietice temeinice indeosebi in raioanele Dubasari, Rabnita si Tiraspol
[67]. Industrializarea, care luase avint in URSS, se extinde si in RASSM, avind un efect
benefic in aceste teritorii. In virtutea conditiilor social-economice create, se acorda o
importanta sporita dezvoltarii industriei alimentare. In acest sens, s-a ajuns la obtinerea unor
realizari considerabile, intr-o perioada scurta de timp. Deja in 1926 este pusa in functiune
Fabrica de conserve P. Tcacenco de la Tiraspol, e infiintata Uzina mecanica in acelasi oras;
la Ribnita se reconstruieste Fabrica de zahar, in 1927 incepe sa functioneze Fabrica de vinuri
si coniacuri. La 1930 etatizarea productiei industriale ajunge la etapa de finalizare. Sint puse
in functiune fabricile de conserve 1 mai la Tiraspol, A. I. Mikoian de la Glinaia, cea de
magiun de la Cosnita etc. Ramura prioritara in economia RASSM o constituia industria de
conserve din legume si fructe. Spre sfirsitul anilor 30, in RASSM, functioneaza circa 2500
de intreprinderi, dintre care 134 sint considerate mari. Este in plina desfas urare pregatirea
cadrelor de muncitori calificati, ingineri, etc., implicati in procesele de producere, care vor
contribui, din iunie 1940, la ridicarea potentialului economic al RSS Moldovenesti [1, p. 327330 ].

92

Procesele in agricultura au fost anevoioase din cauza colectivizarii fortate. Populatia din
stinga Nistrului a suferit strasnic de pe urma foametei din 1933, in urma represiunilor
staliniste [68, p. 208-219 ]. In citiva ani a fost lichidat analfabetismul, se realiza
programul de invatamint general de 7 clase obligatorii. Si-au deschis usile primele, in
istoria Moldovei de Est, institutii de invatamint superior. Au luat nastere primele trupe de
teatru, capela corala Doina, orchestra simfonica, alte colective si uniuni de creatie.
Editurile moldovenesti, alaturi de manuale in limba moldoveneasca, tipareau primele
incercari literare ale autorilor locali. In RASSM activa o retea de cluburi, biblioteci,
spitale, institutii prescolare [69, p. 70]. Documentele istorice, politico-juridice,
manifestarile populatiei ne ingaduie sa tragem concluzia: chiar daca a fost lansata de
intelectuali si oameni politici, ideea crearii Republicii Moldovenesti in stinga Nistrului
corespundea intereselor moldovenilor de aici. Indiferent de scopurile politice si de
metodele aplicate, de conjunctura internationala in jurul Moldovei dintre Prut si Nistru, la
inceputul anilor 20 (veacul XX), crearea in raioanele Moldovenesti din stinga Nistrului a
RASS Moldovene sti in acea perioada (1924) si in acele circumstante etnopolitice,
etnogeografice, a fost singura conditie de salvare si ocrotire a etnicitatii moldovenilor de
aici. Formarea in raioanele moldovenesti din stinga Nistrului a autonomiei moldovenesti
constituia factorul decisiv care intr-adevar a desteptat constiinta nationala a moldovenilor
din stinga Nistrului, a salvat populatia moldoveneasca din raioanele Camenca (partea
stinga), Ribnita, Dubasari, Grigoriopol, Slobozia, Ananiev, Balta, Birzula, Crasnie Ocni, de
dizolvare in mediul etnic ucrainean. In general, e putin probabil ca raioanele moldovenesti
din stinga Nistrului ar fi intrat in componenta RSS Moldovenesti, proclamata la 2 august
1940, daca in 1924 n-ar fi fost organizata autonomia nationala a moldovenilor est-nistreni,
daca mai inainte, in decembrie 1917, Adunarea moldovenilor transnistreni n-ar fi adoptat
istoricele sale hotariri. Crearea RASS Moldovenesti ar putea fi socotita si ca o etapa de
confirmare a indelungatului proces de dezvoltare a statalitatii poporului moldovenesc.
Veriga cronologica intermediara intre Republica Democratica Moldoveneasc a si RSS
Moldoveneasca, ce urma sa fie creata, RASSM a fost un liant politico-juridic firesc, ce a
inlesnit reunirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului intr-un stat unic si
integru proclamat la 2 august 1940. Privita de la o distanta de mai bine de opt decenii, in
corelare cu procesele si

93

evenimentele dramatice si chiar tragice ce s-au produs pe malurile Nistrului, RASSM a

fost o formatiune nationala administrativ-teritoriala in componenta RSS Ucrainene.
Crearea si existenta ei timp de saisprezece ani constituie o realizare concreta a dreptului
moldovenilor la viata nationala. Importanta definitiva a acestui act politic rezida, in
primul rind, in recunoasterea de catre organele centrale ale URSS si ale RSS Ucrainene a
existentei si dainuirii moldovenilor in stinga Nistrului. In al doilea rind, investita cu
anumite prerogative administrative, RASSM a oferit, pentru prima data in istoria
moldovenilor est-nistreni, posibilitati, fie modeste, de a renaste si confirma traditiile
nationale, de a reinvia limba materna, de a reanima constiinta national-statala [70, p.
155]. In al treilea rind, crearea RASSM prefigura realizarea dreptului moldovenilor din
stinga Nistrului de a se uni si a trai impreuna cu confratii lor din dreapta Nistrului intr-un
stat national integru. Aceasta aspiratie a fost exprimata de primul Congres al
moldovenilor est-nistreni de la Tiraspol (17-18.12.1917). Insa organele sovietice
abilitate planificau formarea RASSM doar in scopuri politice. Dupa cum afirma istoricul
est-nistrean B. Bomesco, Din momentul crearii ei, RASS Moldovenesti i se rezerva in
mod fatis rolul de magnet in vederea intoarcerii Basarabiei, cauza pentru care si asa
existau solide motive de drept international [71, p. 51]. Incercarile ideologilor
transnistreni de a argumenta existenta RMN, declarata in 1990, pe baza statalitatii
RASSM formata in 1924, sint lipsite de orice temeiuri juridice si politice, fiind in
contradictie cu dreptul international. Cu toata imensa insemnatate indiscutabila a
formarii si existentei timp de 16 ani a RASS Moldovenesti acest punct de vedere, impinge
fara nici un temei pe prim plan acest act in detrimentul altor fapte si evenimente din
istoria poporului moldovenesc conchide academicianul A. Lazarev [72, p. 586]. De
notat ca in documentele constitutive nici nu se pomeneste de Congresul moldovenilor estnistreni (Tiraspol, 17-18.12.1917). Cu toate ca dispunea de anumite insemne statale: avea
organele sale de administrare alese, isi desfasura activitatea conform prevederilor a doua
Constitutii (1925,1936), Autonomia moldoveneasca din stinga Nistrului (1924-1940) n-a
fost un stat moldovenesc, caci in componenta ei moldovenii atunci alcatuiau doar 30%
din toata populatia RASSM. Autonomia moldoveneasca est-nistreana nu reprezenta
intregul teritoriu national moldovenesc, intregul popor moldovenesc, toti vorbitorii limbii
moldovenesti. Prerogativele politice, drepturile si imputernicirile organelor ei supreme
erau limitate si de Constitutia RSS Ucrainene, si de Constitutia URSS. De exemplu,
RASSM nu avea

94

dreptul de iesire din componenta RSSU si, deci, din URSS. Realitatea ca RASSM a
fost o formatiune curat politica, creata din considerente politice ne-o
demonstreaza plenar si actul din 2.08.1940, in baza caruia Autonomia estnistreana, fara a consulta vointa populatiei, a fost rascroita, in RSS Moldoveneasca
intrind doar 6 raioane din fosta RASSM. Declararea RMN, in 1990, in urma unor
hotariri provocatoare, destabilizatoare ale Parlamentului chisinauian, este in
contradictie cu dreptul international, incalcarea prevederilor caruia poate
destabiliza situatia din aceasta zona a sud-estului Europei.

Concluzii
1. In Basarabia (Moldova de Est) dupa anul 1812, dar indeosebi in a II-a jumatate a sec.
XIX, apare o miscare nationala moldoveneasca, care contribuie la mobilizarea
moldovenilor la lupta pentru drepturile la autocirmuire. 2. La inceputul sec. XX fruntasii
miscarii nationale moldovenes ti lanseaza ideea autonomiei Basarabiei, care este sustinuta
activ dupa Revolutiile din Rusia din 1917, de ostasii moldoveni muncitori, tarani,
intelectuali aflati pe cimpurile primului razboi mondial. 3. La 2 decembrie 1917, organul
reprezentativ temporar Sfatul Tarii proclama formarea Republicii Democratice
Moldovenesti, care a insemnat renasterea statalitatii moldovenesti sub forma de
Republica. Acest stat moldovenesc creat in teritoriul istoric al Moldovei de Est este Prima
Republica Moldoveneasca din epoca contemporana. 4. La 13 ianuarie 1918 in conditiile
primului razboi mondial trupele militare ale Romaniei, avind intelegere cu Germania si
sustinerea tacita a Antantei, ocupa Republica Democratica Moldoveneasca, care, la acel
moment, din punct de vedere a dreptului international, era teritoriu al Rusiei Federative. 5.
La 27 martie 1918 in conditii de ocupatie romaneasca si incalcind statutul sau politicojuridic temporar, Sfatul Tarii proclama Unirea Basarabiei cu Romania. 6. Basarabia in
componenta Romaniei din 27.03.1918 pina la 27.11.1918 are autonomie, organ legislativ
si Guvern cu prerogative limitate, locale. Populatia, sistemul de invatamint sint supuse
unor procese radicale de romanizare, care provoaca proteste in societate. Notiunea limba
moldoveneasca este inlocuita cu cea de limba romana.

95

Denumirea etnica de moldoveni este substituita cu denumirile etnice straine roman, roman
basarabean, basarabean. 7. Romania a mentinut in Basarabia aproape permanent regimul
starii de asediu. Populatia moldoveneasca nu doar a protestat, dar cu arma in miini, in cadrul
rascoalelor de la Hotin, Bender, Tatarbunar a luptat pentru libertate si restabilirea statalitatii
moldovenesti. Personalitati marcante ale intelectualitatii din Basarabia, inclusiv deputati
basarabeni in Parlamentul Romaniei, au protestat vehement impotriva abuzurilor regimului de
ocupatie. 8. Tratatul de la Paris din 1920 care a sanctionat anexarea Basarabiei la Romania na intrat in vigoare, deoarece SUA si Japonia n-au recunoscut anexarea teritoriilor rusesti si
n-au ratificat tratatul. Diplomatia americana stia ca in problema Basarabiei nu s-a petrecut
un plebiscit. 9. Aflarea Basarabiei in perioada anilor 1918-1940 in componenta Romaniei a
fost contestata activ de URSS in cadrul unor conferinte internationale. 10. Formarea
autonomiei moldovenesti in componeta Ucrainei sovietice in anul 1924, a fost un act
progresist de protectie a drepturilor nationale ale moldovenilor.

96

CAPITOLUL III STATUL SOVIETIC

MOLDOVENESC:

REPUBLICA SOVIETICA SOCIALISTA MOLDOVENEASCA

1. Crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti

In iulie 1924, senatori si deputati, in numar de 29 din cei alesi ai Basarabiei in Parlament
(roman), scriau regelui Ferdinand I despre catastrofa nationala pe care o socotim
inevitabila, daca starea de lucruri din Basarabia nu va fi de urgenta schimbata. Deputatii si
senatorii moldoveni atrageau atentia suveranului ca... Prin Tratatul din 28.10.1920
Romania se obliga a respecta si a face sa fie riguros respectate pe teritoriul ei (), garantii
de libertate si dreptate Dar, desigur, aceasta populatie (a Basarabiei) nici nu s-a
asteptat ca va fi tratata cu atita asprime si chiar vrajmasie de organele statului roman [1,
p. 322] Comportamentul acestor deputati si senatori nu a placut clasei politice din Romania.
Prim-ministrul I. Bratianu, in Parlamentul Romaniei, l-a invinuit de bolsevism si
complicitate cu Puterea sovietica chiar pe C. Stere, unul din principalii animatori ai
Unirii de la 1918. Aflindu-se la Soroca in acele zile, deputatul in Parlamentul Romaniei,
C. Stere, este sechestrat, retinut de jandarmi si eliberat de sub arest de Consiliul judecatoresc
Soroca abia peste citeva zile. La Zgurita, Soroca, este arestat alt promotor al Unirii
deputatul roman Pan Halippa, sub pretext ca organizeaza intilniri cu oamenii, in timpul starii
de asediu. Evident, Pan Halippa protesteaza, dar este palmuit de jandarmii romani chiar in
prezenta si in cabinetul subprefectului de Soroca. Despre aceasta practica si atitudine fata de
deputatii basarabeni scrie Z. Ornea in lucrarea sa Viata lui C. Stere [2, p. 369-370]. In
conditiile cind nu doar populatia pasnica din Basarabia, dar si activistii Unirii erau
terorizati de regimul de ocupatie, redactorul revistei Viata Basarabiei, poetul Nicolai
Costenco scria (1938): Politica interesata (a Regatului roman) a instituit imediat (in
Basarabia) un sirag de stari exceptionale..., oferind localnicilor prilejul sa retraiasca toata
exasperarea si jignirea simtului de demnitate cetateneasca si omeneasca. Ei care pretuiau mai
mult ca orice libertatea s i dreptul legitim. A pornit de aici opinia regionalista, a luat

97

nastere conceptia autonoma de idei, s-a constituit starea de spirit contestatoare si dorinta
admirabila, ca, prin puteri proprii, sa se ridice un spirit oprimat de veacuri[3, p. 3].
Revoltat de situatia poporului din Basarabia, in articolul In judecata constiintei cetatenesti,
C. Stere scria: ...Poate tolera constiinta cetateneasca, pot ingadui simtul de demnitate
omeneasca..., poate primi chiar orice cujet de om civilizat, ca trei milioane de suflete, sub
obladuire romaneasca, sa fie apasate de atita vrajmasie si haina nelegiuire?... Ce popor
vrednic de viata poate accepta soarta ce au faurit-o pentru Basarabia regimurile dictatoriale?
Sint silit sa spun un cuvint si mai greu, dar trebuie sa avem odata curajul de a privi in fata
adevarul: Statutul International al Basarabiei... isi asteapta inca lamurirea definitiva [4, p.
576-577]. Astfel, nu numai paturile moldovene sti sarace (M. Bruhis), ci si intelectualitatea
scriitori, juristi, economisti-comercianti, inclusiv luptatori inflacarati pentru unire,
membri ai parlamentului roman s-au convins, ca Regimul de ocupatie din Basarabia nu mai
poate dainui!. Aceasta stare de spirit contestatoare a alimentat 22 de ani in sir conceptia
autonoma de idei (N. Costenco), lozinca despre alipirea tinutului la Rusia, ce consuna cu
politica Guvernului Sovietic privind problema Basarabiei. Catre sfirsitul anilor 30 (veacul
XX) guvernantii romani au mai dat o lovitura Basarabiei, dezbinind teritoriul Republicii
Democratice Moldovenesti. Partea centrala si de nord-est alcatuia tinutul Nistru cu centrul
administrativ la Chisinau. Condus de un regatean cu imputerniciri exceptionale, acest tinut a
fost declarat zona a Frontului de rasarit. Celelalte raioane ale Republicii Democratice
Moldovenesti au fost repartizate

tinuturilor Prut, Suceava si Dunarea de Jos, centrele de administrare ale carora se aflau
dincolo de Prut si in dreapta Dunarii. In felul acesta, autoritatile romanesti au cautat sa
inteteasca romanizarea teritoriului, combatind bolsevismul si specificul local al
moldovenilor din teritoriul Basarabiei. Politica guvernantilor in Basarabia era sprijinita de
organizatiile de extrema dreapta precum Garda de Fier, care realizeaza alegerea lui Corneliu
Zelea Codreanu ca deputat roman din partea Basarabiei. Impotriva fascizarii vietii publice
romanesti se pronunta mai multi intelectuali, sindicalisti, partide politice, si chiar sefi de
guverne ai Romaniei, dar extrema dreapta organizeaza mii de asasine politice. Societatea
romaneasca a fost zguduita de omorirea prim-ministrilor Romaniei I. G. Duca (anul 1933) si
Ar. Calinescu (a. 1939).

98

Dupa desfiintarea, prin decret regal (31.03.1938), a tuturor partidelor politice, ideologia
nationalista de esenta fascista se oficializeaza in Regatul roman, in care restrictiile
si represiunile se socot forme de administrare, iar omorurile devin arma politica [5, p. 36],
fiind aplicate, intii de toate, in noile provincii, inclusiv Basarabia, oficial botezate colonii
romanesti [6]. La mijlocul anilor 30, Romania face presiuni asupra Frantei si Poloniei, care
negociau cu URSS tratate de neagresiune, sa ceara acesteia recunoasterea Basarabiei
romanesti. Insa Franta si Polonia au semnat in 1932 tratate de neagresiune cu URSS prin
care sovieticii demontau sistemul romanesc de securitate [7, p. 109]. Imbunatatirea relatiilor
dintre Marile Puteri Europene si URSS a schimbat atitudinea acestora pentru problema
basarabeana. Si in Marea Britanie aparuse dezinteresul pentru integritatea teritoriala a
Romaniei, deoarece se constientiza, ca frontierele Romaniei devenisera un obstacol serios in
pacificarea Europei Centrale [8, p. 104]. In iunie 1934 URSS si Regatul roman reiau relatiile
diplomatice. Romania, pentru prima data, n-a insistat asupra conditiei prealabile
recunoasterea Basarabiei ca teritoriu romanesc. Mesajul actului din 9.06.1934 l-a inteles
adecvat Gh. Bra tianu, care a declarat de la tribuna Parlamentului ca reluarea raporturilor
diplomatice s-a facut fara ca Romania sa aiba recunoasterea precisa si formala din partea
sovietelor a granitelor rasaritene [8, p. 150]. Nicolae Titulescu de asemenea era constient, ca
in 1918 autodeterminarea Basarabiei nu a fost hotarita in baza dreptului international.
Deoarece in Basarabia nu a fost plebiscit, cum s-a procedat in alte regiuni unde anume
fortele internationale, iar nu cele militare... au asigurat ordinea [9, p. 49].

...Europa era in pragul unui nou razboi mondial. Expansiunea militara a Germaniei fasciste
lua proportii ingrijoratoare: la 11-13.03.1938 s-a facut Anschluss-ul unirea Austriei la
Germania; la 29.09.1938, in urma Acordului de la Munchen, a fost dezbinata Cehoslovacia,
iar la 15.03.1939 armatele hitleriste cotropesc aceasta tara. La 23 mai 1939, N. Cretzianu,
secretarul Ministerului roman de externe, i-a spus ministrului britanic de externe, ca
Romania nu doreste sa se angajeze intr-un sistem legat de asistenta Uniunii Sovietice si
Guvernul roman nu va merge alaturi de Franta si Marea Britanie la tratativele cu Uniunea
Sovietica [8, p. 181].

99

La 12-17.08.1939 la Moscova au avut loc tratativele dintre URSS, Marea Britanie si Franta,
care din nou s-au impiedicat de refuzul de a permite o eventuala trecere a trupelor sovietice pe
teritoriile Poloniei si Romaniei (in situatia de a veni in ajutor aliatilor). In aceste imprejurari,
Uniunea Sovietica semneaza la 23 august 1939 Tratatul de neagresiune cu Germania.
Protocolul aditional al Tratatului continea stipulari despre interesul sovietic asupra Basarabiei,
interes promovat deschis si consecvent de URSS dupa 1918, pe arena internationala si in
relatiile sovieto-romane. Ministrul afacerilor externe al URSS V. Molotov reamintea la
29.03.1940 ca ramine nesolutionata problema Basarabiei, cotropirea careia de catre
Romania n-a fost niciodata recunoscuta de catre Uniunea Sovietica [10, p. 150]. La
26.06.1940 Guvernul sovietic a trimis partii romane o nota, prin care reamintea ca URSS n-a
recunoscut niciodata pretentiile romane asupra Basarabiei si ca nu s-a impacat cu ocuparea
straina a acestui teritoriu. Se sublinia: Uniunea Sovietica consider a necesar si oportun, in
interesele restabilirii dreptatii, sa procedeze impreuna cu Romania la rezolvarea imediata a
problemei retrocedarii Basarabiei Uniunii Sovietice [11, p. 17]. Epopeea basarabeana s-a
prelungit prin evenimentele de la 28 iunie 1940, cind guvernele URSS si al Romaniei au
convenit ca Romania sa inapoieze Uniunii Sovietice Basarabia si sa transmita Uniunii
Sovietice partea de nord a Bucovinei [12, p. 297]. In aceste documente diplomatice ale
guvernantilor sovietici de atunci, nu mai observam atitudinea democratica fata de drepturile
poporului moldovenesc la autodeterminare si identitate etnica, fata de nazuintele lui de a
renaste si a statornici Republica Moldoveneasca. Printr-un act diplomatic oficial Guvernul
URSS a demonstrat ca nu mai doreste plebiscit pentru Basarabia, ca nu mai este coplesit de
grija pentru drepturile nationale ale moldovenilor. Se pare ca cirmuitorii sovietici de atunci
erau interesati mai mult de drepturile Rusiei. Trasatura distinctiva prin care evenimentele
din anul 1940 se deosebesc de evenimentele anului 1918 este aceea, ca in anul 1940 s-a ajuns
la o intelegere intre cele doua state suverane. Prin nota sa de raspuns din 27.06.1940,
Guvernul regal declar a ca este gata sa procedeze imediat la discutia amicala si de comun
acord despre transmiterea unui teritoriu concret de sub o jurisdictie sub o alta jurisdictie.
La 27.06.1940, noaptea, Consiliul de coroana al Romaniei regale a hotarit sa accepte
propunerea sovietica de a intoarce teritoriul Basarabiei fara nici o impotrivire, fara nici o
conditie. Atare actiune se califica in

100

dreptul international ca o tranzactie legitima, pe cind in anul 1918 un asemenea acord n-a
fost realizat, ceea ce, din punctul de vedere al dreptului international, poarta calificativul de
acaparare de teritorii si constituie un act nelegitim [13, p. 342]. Guvernul Romaniei regale
a raspuns evaziv la nota sovietica din 26.06.1940. Prin nota sa din 27.06.1940 Guvernul
sovietic a cerut Regatului roman ca in 4 zile, incepind cu ora 2 (28.06.1940), sa evacueze
teritoriul Basarabiei si Bucovinei de trupele romanesti [12, p. 298]. La 30.06.1940,
armatele sovietice s-au oprit la Prut, restabilind hotarele de vest ale Republicii Moldovenesti.
La 3.07.1940 granita dintre URSS si Romania a fost restabilita pe Prut. La inceput de august
1940, la Moscova a avut loc sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, la care a
participat si o delegatie din Moldova reprezentanti ai populatiei de pe ambele maluri ale
Nistrului. Exprimata pe aceasta cale, cererea poporului moldovenesc a fost satisfacuta: la
2.08.1940 Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, luind in consideratie dorinta
oamenilor muncii din Basarabia si din RASSM cu privire la reunirea poporului moldovenesc
din Basarabia cu poporul moldovenesc din RASSM, a hotarit: A forma RSSM unionala
[14, p. 24]. Asadar, in urma unor numeroase lupte cu arma in mina, unor revolte sociale si
politice, eforturi diplomatice, in vederea restabilirii si ocrotirii traditiilor multiseculare ale
statalitatii moldovenesti ce continua, cu intermitente, de la Bogdan I Intemeietorul (veacul
XIV) pin a in epoca moderna, dupa proclamarea Republicii Democratice Moldovenesti la
2.12.1917, s- a reactivat statalitatea poporului moldovenesc. In august 1940 Statul
Moldovenesc contemporan cu titulatura Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca A
DOUA REPUBLICA MOLDOVENEASCA isi continua mersul in istorie in cadrul URSS.
Astfel, daca prima radacina a statalitatii moldovenesti a prins si s-a adincit in solul dintre
Carpati si Prut, a doua a crescut si s-a statornicit pe pamintul dintre Prut si Nistru
conchide, pe buna dreptate, V. Grosul [15, p. 20].

Principiile democratice, de egalitate, drepturile la autodeterminare, de a-si exercita

suveranitatea asupra teritoriului national, drepturi pentru care atit de mult a luptat si la care
atit de mult a rivnit poporul moldovenesc, i-au fost lezate chiar din primele zile ale
proclamarii RSSM: din componenta ei fac parte orasul Chisinau si sase judete ale Basarabiei:
Balti, Bender, Chisinau, Cahul, Orhei si Soroca; din teritoriile de care dispunea

101

RASSM sint incluse orasul Tiraspol si doar 6 raioane: Dubasari, Camenca, Ribnita,
Grigoriopol, Slobozia si Tiraspol. Prin urmare, Moldova istorica, dintre Prut si Nistru, este
scindata din nou. Guvernul sovietic, arbitrar si abuziv, decide sa anexeze Ucrainei judetele
Cetatea Alba, Izmail, Bolgrad, regiunea Cernauti, care constituiau teritoriile Moldovei, parti
unitare ale Basarabiei, supuse, din nou, licitatiei intereselor. Celelalte 8 raioane ale RASSM
au fost incluse in componenta regiunii Odesa, iar fostul judet Hotin din Basarabia a intrat
in regiunea Cernauti a RSS Ucrainene. Pe baza judetelor basarabene Izmail si Akkerman a
fost formata si inclusa in componenta RSS Ucrainene regiunea Akkerman, cuprinzind un
teritoriu de 12.400 km

2
cu o populatie de
circa 683.000 de oameni. Teritoriul RSSM
constituia doar 34.000 km
2
, populatia 2.700.000 de locuitori, dintre care 70%
erau moldoveni. Sfisierea si in 1940 a
teritoriului national moldovenesc constituit istoriceste era prea evidenta. De aceea, Prezidiul
Sovietului Suprem al URSS, prin decretul sau din 4.11.1940, a corectat granita dintre RSSM
si RSSU: au fost retrocedate RSS Moldovenesti raionul Volontirovca, cea mai mare parte a
raioanelor Olanesti si Vulcanesti; din componenta regiunii Cernauti au fost retrocedate
Moldovei raioanele Edinet, Briceni, Lipcani si o parte a raionului Ocnita.

Analiza documentelor denota ca, in urma ciopirtirii voluntariste a teritoriului istoric

moldovenesc, s-a incalcat grosolan principiul constitutional fixat in articolul 15 din
Constitutia RASSM la 6.01.1938 si pastrat si in art. 15 al Constitutiei RSSM, adoptata la
10.02.1941 care stipula: Teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti nu poate sa
fie schimbat fara voia RSS Moldovenesti[16, p. 107]. Paminturile moldovenesti au fost
rasluite fara stirea poporului moldovenesc, far a aprobarea organelor de conducere ale
Moldovei. Citiva ani mai tirziu, in 1946, conducerea suprema a RSS Moldovenesti a facut
incercari de a restabili dreptatea, de a readuce Moldovei paminturile ei istorice judetele
Hotin, Akkerman si Izmail transmise RSS Ucrainene. CC al PC(b) din Moldova, Prezidiul
Sovietului Suprem si Sovietul Ministrilor al RSS Moldovenesti il rugau pe I. V. Stalin sa
examinati problema reintoarcerii in componenta RSS Moldovenesti a judetelor basarabene
Hotin, Akkerman si Izmail care in prezent fac parte din RSS Ucraineana [17, p. 62-73]. Din
pacate, nici scrisorile oficiale ale conducerii de virf a Republicii Moldovenesti, nici adresarile
riguros fundamentate ale savantilor si oamenilor de cultura din republica acte de ferma
pozitie patriotica si barbatie personala n-au fost luate in consideratie de catre

102

organele supreme de resort ale Uniunii RSS. La restabilirea dreptatii fata de poporul
moldovenesc si fata de Statul Moldovenesc n-a
ajutat nici referirea la politica nationala leninista, care se caracterizeaza prin atasamentul ei
pentru adevar si omenie. Caci si la 2.08.1940, si la 4.11.1940, si mai tirziu Puterea Centrala,
manifestind o indiferenta aroganta fata de adresarile conducerii republicii, a personalitatilor
marcante de stiinta si cultura, a incalcat chiar si cerintele formulate de V. Lenin in mai
1917: Partidul cere anularea obligativitatii unei limbi oficiale (de stat

Aut.) a URSS si stabilirea granitelor regiunilor, care se administreaza singure si ale celor
autonome, pe baza vointei exprimate de insasi populatia locala, care va tine seama de
conditiile economice si de trai, de componenta nationala a populatiei s . a. [18, p. 494].
Puterea noua a lichidat sistemul administrativ-militar, starea de asediu impuse de regimul
romanesc de ocupatie si, totodata, a interzis existenta oricaror altor organizatii locale obstesti:
partide, asociatii de creatie, societati economice, comerciale s. a. In locul lor, s-au infiintat
organizatii comsomoliste, cooperatiste, de iluminare culturala s. a., subordonate structurilor
politice ale unui singur partid al comunistilor. Prin hotarirea CC al PC(b) din toata
Uniunea din 14.08.1940, organizatia regionala de partid din RASSM a fost transformata in
Partidul Comunist (al bolsevicilor) din Moldova unica si suprema forta conducatoare, care
a administrat RSSM cinci decenii in sir, pina in august 1991 [19, p. 37-70]. Pe aceasta cale
s-a constituit sistemul sovietic administrativ de comanda. Sistemul dat, conchid savantii M.
Platon, Al. Roman, S. Rosca, T. Popescu, este orientat spre centralizarea excesiva a puterii
de stat si slabirea bazelor democratice si de autoadministrare a localitatilor [20, p. 351].

De fapt, organele vremelnice ale sistemului sovietic pe parcursul anului 1940 s-au creat fara
a recurge la alegeri. Componenta lor era selectata de organele de partid si verificata de
structurile NKVD-ului [21, p. 156-157].
In urma alegerilor in Sovietul Suprem al RSSM si concomitent alegerilor suplimentare in
Sovietul Suprem si Sovietul Nationalitatilor ale URSS din 12.01.1941, a fost format Sovietul
Suprem al RSSM (266 de deputati), 34 de deputati au fost alesi in Sovietul Suprem
si 25 de deputati in Sovietul Nationalitatilor ale URSS. Sesiunea I a Sovietului Suprem al
RSSM (8-10.02.1941) a ales Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM (presedinte F. Brovco,

103

1941-1951), a format Sovietul Comisarilor Norodnici, Guvernul RSSM (Presedinte T.

Constantinov, 1940-1945). La 10 februarie 1941 Sesiunea I a Sovietului Suprem al RSSM a
adoptat Constitutia (Legea temeinica) a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti,
articolul 13 al careia stabilea, ca RSS Moldoveneasca infaptuieste puterea de stat numai in
afara de limitele determinate de articolul 14 al Constitutiei Uniunii RSS [16, p. 107 ]. Legea
temeinica din 1941 a RSS Moldovenesti a stabilit sistemul si prerogativele organelor supreme
si locale ale puterii de stat si de administrare publica, a determinat sarcinile organelor justitiei
si ale procuraturii, drepturile si indatoririle cetatenilor. La 20.06.1941, in componenta RSS
Moldovenesti intrau 6 judete, 2 orase si 6 raioane in subordonare republicana, 27 de raioane
in subordonare judeteana. In RSS Moldoveneasca a fost introdus sistemul judiciar din URSS.

Pentru a inradacina in raioanele de vest ale RSSM (dintre Nistru si Prut) principiile sovietice
de ocirmuire, puterea noua acorda o deosebita atentie organelor, ale caror functii erau
reglementate de dreptul administrativ militia, securitatea. Puterea noua lichideaza
vagabondajul minorilor. Pe teritoriul eliberat au ramas multe persoane cu cetatenie straina.
Comisariatul norodnic pentru treburile interne (NKVD), in scurt timp, a luat la evidenta
aceasta categorie a populatiei. La 3.10.1940 SCN al RSSM a adoptat hotarirea Cu privire la
pasaportizarea populatiei de pe teritoriul Basarabiei. Majoritatea covirsitoare a populatiei
RSS Moldovenesti taranimea, colhoznicii a fost lipsita de pasapoarte, si in consecinta, de
dreptul la libera deplasare pina in anii 80 ai veacului XX. Existau totusi anumite posibilitati
legale de deplasare: pentru studenti, pentru cetatenii care se aranjau la fabrici si uzine s. a.

In baza Legii cu privire la formarea RSS Moldovenesti, republicii i-au fost transmise toate
intreprinderile industriale, de transport, de constructie, comerciale, ale industriei
mestesugaresti, precum si institutiile social-culturale si alte institutii din Moldova dintre Prut
si Nistru si din RASSM.

Prin articolele 1-3 din Legea temeinica, RSS Moldoveneasca a fost proclamata stat socialist al
muncitorilor si taranilor, a carei baza politica o constituiau Sovietele de deputati ai oamenilor
muncii, carora le apartine intreaga putere de stat. Baza economica a RSS Moldovenesti o
constituia proprietatea colectiva asupra uneltelor si mijloacelor de productie. La 15.08.1940
au fost publicate Decretele (ucazurile) Prezidiului Sovietului

104

Suprem al URSS Cu privire la nationalizarea bancilor, intreprinderilor industriale si

comerciale, transportului feroviar si naval si mijloacelor de telecomunicatii din Basarabia
si Cu privire la restabilirea pe teritoriul Basarabiei a puterii legilor sovietice referitor la
nationalizarea pamintului. In urma acestui act, in Moldova din dreapta Nistrului au fost
confiscate domeniile mosieresti, manastiresti si alte proprietati mari. In urma acestei reforme
agrare, 186.000 de gospodarii taranesti au primit, in total, circa 240.000 de hectare de pamint.

Constitutia RSS Moldovenesti, desi, in mare parte, ignora temeiurile istorice, nationalculturale si etnodemografice ale statalitatii moldovenesti, nazuia totusi sa constate anumite
particularitati ale modului traditional de gospodarire in obstea moldoveneasca. Bunaoara, in
articolul 9 se mentiona ca de rind cu sistema socialista a gospod ariei, in RSS
Moldoveneasca se da voie sa fiinteze si gospodaria privata a taranilor individuali,
mestesugarilor si meseriasilor, intreprinderile marunte private industriale si de tirguiala [16,
p. 106]. La 15.08.1940, Guvernul URSS (SCN) a adoptat hotarirea Cu privire la salarizarea
si asigurarea sociala de stat a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor si slujbasilor din
intreprinderile si institutiile din Basarabia, in baza careia asupra categoriilor sociale numite
din raioanele eliberate se extindeau prevederile Codului muncii, precum si legile privind
salariile si asigurarile sociale de stat in vigoare in URSS.

Constitutia RSS Moldovenesti, adoptata la 10 februarie 1941, garanta tuturor cetatenilor

drepturi egale la munca, odihna, invatatura, asigurare sociala, libertatea cuvintului, constiintei,
presei: Capitolul VIII. Drepturile si indatoririle temeinice ale cetatenilor, art. 96-111 [16,
p.119-121 ].

Fara nici o indoiala, reunirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului la 28 iunie
1940, formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti la 2 august 1940 certifica
realizarea deplina a vointei populatiei Moldovei dintre Prut si Nistru, exprimate de Congresul
ostasilor moldoveni inca la 24.10.1917 renasterea statalitatii norodului moldovenesc pe
baza trecutului sau istoric, a culturii nationale, a dreptului la autodeterminare nationala. RSSM
prezenta o statalitate moldoveneasca rivnita de popor, dar nelegiferata, prin exprimarea
dreptului acestui popor la autodeterminare.

Crearea RSS Moldovenesti, indiferent de scopurile urmarite de centru, in conditiile

105

politicii antinationale ale stalinismului, semnifica restabilirea, in noi imprejurari, a statalitatii

renascute prin vointa reprezentantilor muncitorilor si taranilor moldoveni in haine militare la
Congresul ostasilor moldoveni la 24.10.1917. Statul sovietic, vrind-nevrind, a luat in
consideratie traditia si realitatea istorica: renasterea in epoca contemporana a statalitatii
moldovenesti la 2 decembrie 1917 in forma de Republica Democratica Moldoveneasca.

Existenta Republicii Democratice Moldovenesti (2.12.1917-27.03.1918), proclamarea RSS

Basarabene (mai 1919), formarea la 12.10.1924 a RASS Moldovenesti in teritoriul Ucrainei
au fost o intruchipare a vointei moldovenilor din stinga Prutului de a se ocirmui de sine
statator, de a-si ocroti traditiile istorice, culturale si limba materna.

Aceste realitati justifica proclamarea la 2 august 1940 in spatiul din stinga Prutului si de pe
ambele maluri ale Nistrului a unui stat moldovenesc integru si suveran Republica
Moldoveneasca, care a realizat reunirea populatiei moldovenesti din Basarabia cu populatia
moldoveneasca din RASS Moldoveneasc a, rivnita inca din anul 1917 [22, p.384].

2. Moldova in componenta Uniunii Sovietice: suveranitate limitata Dupa 28 iunie

1940 in Moldova dintre Prut si Nistru s-ar putea vorbi doar cu mari
rezerve despre restabilirea Puterii Sovietice [23, p. 839]. Din bine cunoscutul motiv ca in
Moldova dintre Prut si Nistru nici in noiembrie-decembrie 1917, nici la inceput de ianuarie
1918 bolsevicii n-au reusit sa introneze decisiv Puterea Sovietica, sa proclame formarea unei
republici sovietice moldovenesti. De la inceput de ianuarie 1918 pina la 28 iunie 1940,
puterea in tinut apartinea regimului romanesc de ocupatie, ce cucerise Basarabia prin forta
armelor.

Realitatea ca institutia suprastructurala numita stat, schimbindu-si formele de orinduire

si scopurile, isi pastreaza, in diferite conditii, misiunea de instrument principal de organizare
politica si administrativa, prin intermediul caruia functioneaza sistemul politic si se
reglementeaza relatiile sociale, nu ne ofera suficiente dovezi pentru a folosi sintagme gen
statalitatea sovietica na tionala moldoveneasca. Considerind ca deosebirile economiilor
si implicit evolutia relatiilor sociale nu sint consecvent legate de prezenta sistemului politic
administrativ, F. Hinsley noteaza: Acolo unde statul exista, el exista indiferent de modul
106

de gospodarire Statul exista peste tot, unde circumstantele au favorizat si au sprijinit

ambitia de a-i instaura puterea [24, p. 9].
Statalitatea nationala, sentimentul comunitatii de stat, ca si natiunea, constiinta
nationala din momentul aparitiei/constientizarii ramin, oricum, constante atita timp cit
conditiile istorice permit si comunitatea etnica data si le asuma. Asadar, la 2.08.1940 a fost
restabilita statalitatea poporului moldovenesc sub forma de Republica. Determinantul
sovietica, socialista din titulatura ei inseamna doar esenta sociala a statalitatii nationale
care intra in componenta unui stat segmentar Uniunea Sovietica.

In componenta URSS, dupa 2 august 1940, au devenit posibile reunirea moldovenilor de pe

ambele maluri ale Nistrului, restabilirea statalitatii moldovenesti contemporane, proclamate
prin Declaratia Sfatului Tarii din 2.12.1917 si extinderea ei asupra moldovenilor din stinga
Nistrului. Analiza faptelor, evenimentelor, documentelor istorice ne demonstreaza elocvent ca
Republica Democratica Moldoveneasca (1917-1918) si Republica Sovietica Socialista
Moldoveneasca (1940-1990) au fost state cu suveranitate limitata. In conditiile suveranitatii
limitate Statul Moldovenesc contemporan nu totdeauna a reusit sa-si impuna vointa pentru asi ocroti drepturile si insemnele national-statale. Cu toate acestea nu poate fi negat faptul, ca
aceste republici au avut suveranitate, bazata pe vointa poporului moldovenesc, care si in anul
1917, si in perioada 1940 -1990 indirect s-a folosit de drepturile sale la autodeterminare.

Este semnificativ ca conceptul leninist privind dreptul popoarelor la autodeterminare din

Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia, mai tirziu, in 1960, a fost fixat drept unul din
principiile fundamentale ale Cartei ONU, care a servit temei politic si juridic pentru obtinerea
independentei, a libertatii nationale a multor popoare, ce s-au aflat secole in sir sub asuprire
coloniala...

La etapa respectiva, la 2.08.1940, intrarea RSS Moldovenesti in componenta URSS

corespundea intereselor moldovenilor, intregului popor multinational al Moldovei, insa
aceasta s-a fa cut in detrimentul suveranitatii de stat ceea ce constituie una din
particularitatile procesului de restabilire a statalitatii moldovenesti. Eliberarea la 28 iunie
1940 a Moldovei dintre Prut si Nistru nu a oferit premisele necesare pentru crearea
Republicii Moldovenesti unionale, cum afirma A. Lazarev [23, p. 572], ci pentru realizarea

107

aspiratiilor poporului moldovenesc renasterea statalitatii moldovenesti. Conditia

principala, in acest sens, este traditia statala multiseculara si vointa permanenta a poporului
moldovenesc de a o restabili, asa cum s-a facut in 2.12.1917, apoi in 2.08.1940 si continuata
sub forma de guvernamint - Republica. Constitutia RSSM de la 10 februarie 1941, cu toate
carentele ei, a fost prima constitutie a statului moldovenesc contemporan, care exista in
conditii de suveranitate limitata. Ea a legitimat crearea RSSM, a marcat continuitatea
statalitatii moldovenesti in noile conditii istorice.

Examinarea evolutiei statalitatii moldovenesti din 2.12.1917 pina la 10.02.1941 (adoptarea

Constitutiei RSS Moldovenesti), releva doua abordari principiale, doua politici diametral
opuse fata de statalitatea poporului moldovenesc. Prima: politica Guvernului roman a urmarit
si a realizat sub scutul mai multor divizii de ocupatie scopul sau expansionist lichidarea la
27.11.1918 a Republicii Democratice Moldovenesti si prefacerea ei in provincie
romaneasca.

A doua: politica Guvernului sovietic, care, cu toate sovaielile si inadvertentele sale reflectate
in actele oficiale din ianuarie, martie 1918, din 26.06.1940, a coincis cu interesele poporului
moldovenesc de a restabili statalitatea sa nationala si forma de guvernamint proclamata la
2.12.1917: Republica Democratica Moldoveneasca.

Trebuie de mentionat, ca in iunie-iulie 1940 vointa populara pentru proclamarea statului

moldovenesc s-a manifestat ca si in martie-noiembrie 1917, indirect, prin petitii adresari si
hotariri adoptate la numeroase adunari si mitinguri. Desigur, aceste intruniri nu au puterea
unui plebiscit.

In Legea cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti unionale e

scris: Venind in intimpinarea dorintelor oamenilor muncii din Basarabia si oamenilor muncii
din Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca de reunire a populatiei
moldovenesti a Basarabiei cu populatia moldoveneasca a RASS Moldovenesti si calauzinduse pe principiul sovietic al dezvoltarii libere a na tionalitatilor, Sovietul Suprem al Uniunii
RSS hotaraste:

1. A crea Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca unionala [14, p. 138-158]. Asadar,

crearea RSS Moldovenesti unionale se motiveaza prin dorinta de reunire a populatiei
moldovenesti a Basarabiei cu populatia moldoveneasca din RASSM si nu prin

108

restabilirea statalitatii nationale a poporului moldovenesc, sugrumate prin asa-zisul act al

unirii din 27.11.1918. In preambulul Legii cu privire la formarea RSS Moldovenesti din
2.08.1940 se afirma ca ea a fost adoptata pentru a satisface dorintele oamenilor muncii din
RASS Moldoveneasca[25, p. 183].

Tributari ai cliseelor ideologiei dominante in perioada postbelica, majoritatea cercetatorilor

problemei care ne preocupa si-au concentrat eforturile, demonstrind uneori lipsa de
informatii, alteori interpretind unilateral realitatile, pentru justificarea prioritatii statalitatii
sovietice moldovenesti, care, dupa parerea majoritatii s-ar fi inceput in octombrie 1924.
Academicianul A. Lazarev, considerind cu totul gresite afirmatiile unor autori cum ca
statalitatea nationala a poporului moldovenesc isi afla inceputul numai din momentul crearii

statalitatii sovietice nationale moldovenesti, subliniaza ca o latura a procesului formarii

statalitatii sovietice moldovenes ti semnifica restabilirea statalitatii nationale moldovenesti in
general [23, p. 594]. Abordind expres statalitatea sovietica moldoveneasca, reputatul
istoric a incercat cu insistenta sa acrediteze punctul de vedere, cum ca aceasta statalitate
sovietica pentru moldoveni a inceput in 1919, prin proclamarea la Odesa a Republicii
Sovietice Socialiste Basarabene. Dinsul mentioneaza doar tangential existenta Republicii
Democratice Moldovenesti, bunaoara, in compartimentul intitulat Ocuparea Basarabiei
sovietice de catre Romania regala, fara insa a considera actul politico-juridic din 2.12.1917
dovada de continuitate a statalitatii moldovenesti. Aceasta conceptie a dominat istoriografia
moldoveneasca si lucrarile privind constructia national-statala pina la ultimul deceniu al
veacului XX. Pedalarea insistenta a transformarii RASSM in RSSM desconsidera, fara nici
un temei, proclamarea, prin vointa pa turilor largi ale societatii moldovenesti, a Congresului
ostasilor moldoveni, a Republicii Democratice Moldovenesti la 2.12.1917 si existenta ei pina
la 27.11.1918. Exportul statalitatii sovietice moldovenesti din stinga in dreapta Nistrului nu
are motivatie nici juridica, nici politica, ignorindu-se vointa si cerintele moldovenilor din
Moldova dintre Prut si Nistru pentru restabilirea statalitatii lor multiseculare, lupta si
manifestarile lor in acest scop. Noua treapta statala, despre care scrie A. Lazarev , forma de
guvernamint republica, a fost consfintita la 2.12.1917. Sfatul

109

Tarii n-a facut altceva decit ca a indeplinit hotarirea Congresului ostasilor moldoveni. La
2.08.1940 ea a fost restabilita, de data aceasta, in cadrul Statului sovietic. Fara indoiala,
intrarea RSSM in URSS, la acea vreme, era in interesul poporului moldovenesc, caci isi putea
restabili si statornici statalitatea sa nationala sub paza unei forte politice, economice si
militare cu mare autoritate si influenta. Insa rigorile, fie si de procedura, nu au fost respectate.
Deocamdata nu se stie cum si-a exprimat poporul moldovenesc principiile benevole de
intrare in URSS. Nu a fost desfasurat un referendum, nu au avut loc catre 2 august alegeri.
In arhivele si cronicile acelor ani nu exista nici un document, hotarire, act politico-juridic, ce
ar confirma exprimarea principiilor benevole de intrare in URSS. Merita sa accentuam: in
persoana RSS Moldovenesti, create la 2.08.1940, poporul moldovenesc NU si-a redobindit
deplina sa suveranitate asupra intregului sau teritoriu national. Granitele teritoriului nationalistoric moldovenesc, nemilos trunchiate la nord si la sud, au fost stabilite prin decretul
Prezidiului Sovietului Suprem al URSS la 4 noiembrie 1940. RSS Moldoveneasca nu
avea suveranitatea sa, adica suprematia puterii sale de stat asupra diferitelor domenii de
activitate, de multe ori fiind nevoita sa ceara permisiunea Centrului pentru o actiune sau alta.
Desi RSSM avea toate atributele unui stat contemporan democratic, Sovietul Suprem al
RSSM, Prezidiul sau erau limitate in exercitarea drepturilor si prerogativelor suverane ale
Republicii Moldovenesti. Nu toate organele superioare executive formate de Sovietul Suprem
al RSS Moldovenesti se aflau in subordonarea sa deplina. Conform articolului 48 din
Constitutie, 10 Comisariate Norodnice (ministere) erau unional-republicane, deci in
subordonarea Centrului. Numai cinci Comisariate Norodnice ale invatamintului, industriei
locale, gospodariei comunale, asigurarii sociale, transportului de automobile erau
republicane. Din primii ani de dupa razboi, RSS Moldoveneasca a fost, de fapt,
administrata si supravegheata de imputerniciti unionali cu atributii de membri ai guvernului
moldovenesc, de presedinti ai Biroului CC al PC(b) din toata Uniunea pentru Moldova, de
secretari doi ai CC al PC al Moldovei trimisi de Moscova, institut de suprema supraveghere
partinica, ce s-a pastrat pina la sfirsitul anilor 80 veacul XX. Sesiunea a II-a de legislatura a
III-a a Sovietului Suprem al RSS Moldovenesti din 11.04.1952 a adoptat Decretul Prezidiului
Sovietului Suprem din 31 ianuarie 1952 Cu

110

privire la flagul de stat al RSS Moldovenesti simbol al suveranitatii unional-sovietice a

Republicii. Astfel statutul juridic al RSSM a fost indiscutabil mai inalt decit statutul
Basarabiei in componenta Imperiului Rus (1812-1917) si Romaniei (1918-1940). In anii
Puterii Sovietice, ca si in perioada de ocupatie romana, au fost anulate simbolurile
multiseculare traditionale ale statalitatii moldovenesti: drapelul moldovenesc, inca de la
Stefan cel Mare cu fond rosu culoare ce s-a pastrat si in tricolorul cu fisii orizontale al
Republicii Democratice Moldovenesti, avind toate in mod obligatoriu pe pinza capul de
zimbru. A fost anulata si stema multiseculara simbol vesnic al Statului Moldovenesc:
capul de zimbru, avind alaturate semiluna si steaua cu cinci sau mai multe colturi. De notat in
mod expres: acest simbol al Statului Moldovenesc n-a fost interzis nici de otomani, nici de
fanarioti, nici de guvernantii rusi (1813 1917). Desi straine traditiilor national-statale ale
poporului moldovenesc, noile simboluri, in linii mari, n-au afectat continuitatea si afirmarea
statalitatii moldovenesti, dar au marcat suveranitatea ei limitata. O anumita schimbare de
mentalitate in problema ocrotirii identitatii national-statale moldovene sti se produce in URSS
dupa terminarea perioadei staliniste. La 18.10.1957 Sovietul Ministrilor al RSS
Moldovenesti hotaraste: 1. De a reincepe de la 1 septembrie 1958 invatarea obligatorie a
limbii moldovenesti in republica. Ministerul Invatamintului este investit cu dreptul de a
elibera de invatarea limbii moldovenesti, cu acordul parintilor, elevii copiii din familiile de
militari[26, p. 334]. Concomitent, legile unionale privind perfectionarea sistemului de
invatamint general din 1958 si 1972 stabileau invatarea obligatorie de catre toti cetatenii,
inclusiv de moldoveni, a limbii ruse. Privitor la aceasta situatie impunerea limbii ruse in
scolile moldovenesti, savantul A. Morari declara: La cererea unanima a oamenilor muncii, in
RSS Moldoveneasca, ca si in toate republicile unionale, a fost introdusa invatarea unei a doua
limbi, inclusiv cea rusa [27, p. 219 ]. Din pacate, A. Morari nu divulga secretul cind si pe ce
cale s-a aflat despre cererea unanima.

Avind in vedere teoria ca, suveranitatea de stat se exprima prin suprematia puterii de stat, in
limitele granitelor de stat si prin independenta sa de vreun stat stra in pe arena mondiala,
atunci ea poate fi raportata la Statul Moldovenesc contemporan de pina in august 1991 doar
cu anumite rezerve.

Academicianul A. Lazarev considera ca, dupa eliberarea Moldovei dintre Prut si

111

Nistru, poporul moldovenesc dispunea de posibilitati reale pentru rezolvarea a doua sarcini
de o importanta vitala pentru viitorul sau national: prima sa foloseasca liber si in deplina
masura dreptul sau la autodeterminare pentru a hotari definitiv problema privind forma
statalitatii sale [23, p. 570]. Aceasta sarcina a fost partial rezolvata.

A doua sarcina de a solutiona, in definitiv, chestiunea cu privire la suveranitatea sa de stat

a ramas multa vreme pina in august 1991 nerezolvata. Astfel, mentinindu-si, oricum,
suveranitatea nationala, poporul moldovenesc urma sa-si obtina suveranitatea de stat deplina.

In constitutiile moldovenesti sovietice nu era numit subiectul suveranitatii poporul

moldovenesc, in general, moldovenii nu sint mentionati, s-a ignorat totalmente
continuitatea statalitatii moldovenesti de-a lungul istoriei, limba moldoveneasca nu este
fixata ca limba oficiala a statului pina in 1989. Acestea si alte fapte, in aparenta
neinsemnate, dar foarte sensibile, au amplificat nemultamirea, revolta inabusita care au
devenit masa critica, rabufnind in 1989, intr-o miscare de renastere nationala, ce a cuprins
toate paturile societatii moldovenesti.

3. Moldova suverana: criza politica si identitara

Necesitatea dezvoltarii social-economice in epoca moderna impune in mod imperios
dezvoltarea si aprofundarea tendintelor comunitare, a relatiilor integrationiste. Insa acestea nu
trebuie sa afecteze afirmarea constiintei de sine nationale, ignorarea careia poate genera
tendinte centrifuge. Pe fundalul tendintelor tot mai insistente ale republicilor sovietice
unionale de a obtine deplina suveranitate, Constitutia URSS adoptata la 7 octombrie 1977
referitor la autodeterminare se pronunta vag. Articolul 70 stipula, printre altele, ca URSS
este urmare a autodetermina rii libere a natiilor. Esenta acestui principiu este dezvaluita
partial numai privitor la republicile unionale in articolul 72, care declara: Fiecare republica
unionala isi mentine dreptul la iesire din URSS. Numai atit. Constitutia RSSM adoptata la 15
aprilie 1978 in articolul 69 stipula: RSS Moldoveneasca isi rezerva dreptul de iesire libera
din Uniunea RSS [28, p. 26]. Decalajul dintre dreptul la autodeterminare, puterea suverana a
poporului, declarate constitutional, si posibilitatile de a le exercita real era foarte mare, intii de
toate, in sferele

112

politicii national-spirituale. Conducerea URSS s-a vazut constrinsa sa slabeasca intrucitva

pirghiile sistemului administrativ de comanda partinica. Lezarea demnitatii nationale prin
ignorarea de catre autoritatile partinice a limbii materne, prin numirea in functii importante a
cadrelor exportate de Centru, prin sfidarea memoriei istorice si a valorilor culturale au facut
ca nemultumirea societatii sa se manifeste deschis. Odata cu inceputul politicii Perestroika,
intelectualitatea de creatie, invatatori, medici, ziaristi constituiau formatiuni obstesti fara
aprobarea autoritatilor, cerind tot mai insistent oficializarea limbii

moldovenesti. Apelurile organizatiilor neformale ale Clubului literar-muzical Alexei

Mateevici (1988), ale Miscarii Democratice pentru Sustinerea Restructurarii, intii de toate,
lozincile Unire, moldoveni!, Limba moldoveneasca limba de stat! au fost sustinute de
majoritatea covirsitoare a moldovenilor, caci corespundeau aspirat iilor nationale, revigorau
constiinta lor etnica si lingvistica. Raspunzind nazuintelor multiseculare si cerintelor
imperioase ale moldovenilor, Uniunea Scriitorilor din Moldova a dat publicitatii proiectul sau
Limba de stat: principii de functionare, primul articol al caruia prevedea: Limba de stat a
RSS Moldovenesti este limba poporului care a dat nume republicii. Deci limba
moldovenilor, limba moldoveneasca [29]. Luind in consideratie vrerea poporului, respectind
convingerile ferme ale Institutului de Limba si Literatura, pozitia hotarita, bine argumentata a
tuturor academicienilor si membrilor-corespondenti si a uniunilor de creatie, Sovietul Suprem
al RSS Moldovenesti, la 31 august 1989, a adoptat Legea Cu privire la statutul limbii de stat
a RSS Moldovenesti. S- a hotarit: A completa Constitutia (Legea Fundamentala) cu articolul
70

, avind urmatorul continut: Articolul 70

1
. Limba de stat a Republicii
Sovietice Socialiste Moldovenesti este limba moldoveneasca
[30, p. 11]. In fond, s-a facut o dreptate: vointa suverana a poporului moldovenesc si-a gasit
expresia concreta. Dupa 1831, cind limba moldoveneasca a fost oficializata in Principatul
Moldovei (Regulamentul Organic), dupa 1818, cind limba moldoveneasca avea statut oficial
in oblastea Basarabiei, abia in 1989 limba nationala a poporului moldovenesc limba
moldoveneasca a fost legalizata constitutional. Juristii, V. Ivanov, Gh. Tatar, N. Andronic
subliniaza ca, investind cu statut de stat, limba moldoveneasca, Republica Moldova asigura
protejarea libertatilor si drepturilor nationale ale cetatenilor de orice nationalitate de pe
teritoriul sau, indiferent de limba

113

folosita... Legea prevede crearea de conditii pentru folosirea si dezvoltarea limbii ruse, ca
limba de comunicare interetnica, a limbii gagauze, precum si a limbilor altor nationalitati din
republica... Din aceste si alte prevederi ale legislatiei cu privire la limbi din Republica
Moldova noi constatam rezolvarea democratica a problemei date in vederea consolidarii
suveranitatii si independentei tarii... [31, p. 137-139]. Din august 1989 pina in iunie 1990
Sovietul Suprem al Republicii Moldova a operat 14 modificari in Constitutia Republicii
Moldova. Astfel, pas cu pas, modificare cu modificare se revenea la suveranitatea nationala
reala pe calea extinderii treptate si a completarii ansamblului drepturilor poporului
moldovenesc, ceea ce i-a permis sa-si afirme continuitatea sa statala, identitatea etnica,
lingvistica, asigurindu-si conditii favorabile de dezvoltare in concordanta cu interesele altor
nationalitati. Procesul de extindere si afirmare a drepturilor nationale ale norodului
moldovenesc confirma adevarul c a suveranitatea statala serveste drept garantie a ocrotirii
suveranitatii nationale, acestea, in fond, identificindu-se [32, p. 99]. Legile adoptate de
Parlamentul Republicii Moldova in anul 1990 demonstrau clar vointa de a restabili
suveranitatea statala si independenta Moldovei fata de URSS. Dreptul la iesire libera din
URSS este fixat si in art. 69 al Constitutiei RSSM. Moldova, asemeni altor republici unionale,
tinde de a obtine suveranitatea deplina, reala. In aceste imprejurari, Republica Moldova, pe
de o parte, facea pasi tot mai indrazneti spre realizarea dreptului sau la autodeterminare, pe de
alta parte actele politico-juridice in vigoare ii limitau posibilitatile de manifestare a vointei
suverane a poporului. In vederea afirmarii definitive a suveranitatii de stat a Republicii
Moldova, Sovietul Suprem al RSS Moldovenesti a adoptat Declaratia suveranitatii Republicii
Moldova (23.06.1990). Declaratia suveranitatii Republicii Moldova constituie un act de stat,
care doar proclama principiile fundamentale ale afirmarii si asigurarii suveranitatii Statului
Moldovenesc. Era un program de lucru, un angajament social public, care urma sa fie realizat.
Principiile fundamentale ale suveranitat ii proclamate trebuiau metodic si consecvent traduse
in viata. Intru implementarea formelor de realizare deplina a puterii de stat, Sovietul Suprem
al RSSM a adoptat in mod operativ un sir de acte, avind menirea de a confirma si consolida
suveranitatea de stat a Republicii Moldova. In procesul de elaborare si adoptare a actelor
politico-juridice ce completeaza ansamblul legislativ, in vederea obtinerii suveranitatii depline
si a independentei, au fost

114

firesti actiunile de a inlatura determinativele straine denumirii Statului Moldovenesc. Poporul

moldovenesc totdeauna si-a numit Statul Moldova, Tara Moldovei, aceasta denumire si-a
pastrat-o in memoria sa istorica si a continuat-o in 1917, in noi conditii, cind a denumit-o
Republica Democratica Moldova. Pentru a confirma revenirea la statalitatea nationala
suverana a poporului moldovenesc si a se detasa de sistemul sovietic administrativ de
comanda, Sovietul Suprem al RSS Moldova a adoptat la 23.05.1991 Legea Cu privire la
schimbarea denumirii statului RSS Moldova in Republica Moldova. Pe masura ce se elaborau
si se adoptau noi legi in vederea consolidarii cadrului legislativ al suveranitatii tarii, devenea
tot mai stringenta necesitatea de a reglementa relatiile politice dintre stat si cetatean. Vidul
juridic, sub acest aspect, a fost completat prin

Legea Republicii Moldova cu privire la cetatenia Republicii Moldova (Nr. 596-XII din
5.06.1991), in care, pentru prima data in istoria Moldovei, s-a stabilit o unica cetatenie a
tarii. Legea recunostea apartenenta la cetatenia Moldovei a persoanelor, care pina la
28.06.1940 au locuit pe teritoriul Basarabiei, in nordul Bucovinei, tinutul Her ta si RASSM
si a urmasilor lor, daca la data adoptarii prezentei legi domiciliau pe teritoriul Republicii
Moldova, [33] reconfirmind astfel hotarele istorico-geografice ale Moldovei de Est. In
raport cu legislatia altor tari, Legea Republicii Moldova cu privire la cetatenie a fost
considerata una din cele mai democratice chiar la momentul adoptarii, pastrindu-si aceasta
calitate pina in prezent (in Legea noua): ea porneste de la varianta zero. Actele politicojuridice enumerate, comentate in acest compartiment, denominarea, modificarea si
completarea prerogativelor diferitelor structuri statale, administrative, redirectionarea
vectorilor politicii interne si externe, intr-adevar au consolidat suveranitatea Republicii
Moldova. Totodata, deveneau tot mai clare, incepind cu anul 1990, tendintele de a reimprima
Statului Moldovenesc trasaturi si atribute national-statale ale Romaniei (tricolorul romanesc,
stema valaha s. a.), impuse moldovenilor dupa 27.03.1918 actiuni ce au dus, in cele din
urma, la dezbinarea Republicii Moldova. Evenimentele se derulau vertiginos: Sovietul
Suprem al RSS Moldova la 23.06.1990, prin Legea Nr. 148-XII proclama RSS Moldova stat
suveran; tot atunci, prin Legea Nr. 149-XII presedintele Sovietului Suprem al RSSM M.
Snegur aproba Avizul Comisiei

115

Sovietului Suprem al RSS Moldova cu privire la aprecierea politico-juridica a Tratatului

sovieto-german de neagresiune si a protocolului aditional secret din 23.08.1939, precum si
consecintele lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord; la 19-22.08.1991, la Moscova are loc
un puci; la 22.08.1991, Sovietul Suprem al RSSM scoate in afara legii Partidul Comunist al
Moldovei La hotarul dintre 1989 si 1990 a aparut si luau amploare primele simptome de
tensionare a relatiilor dintre natiunile conlocuitoare si etnosul titular. S-a creat o situatie
exploziva. In zilele cind Sovietul Suprem al RSSM discuta legile lingvistice investirea
cu statut de stat a limbii moldovenesti, functionarea limbilor, inclusiv a limbii ruse, care isi
pastra calitatea de limba de comunicare interetnica, multe intreprinderi din Chisinau, Balti,
Bender, Tiraspol, Comrat au declarat greva. S-a creat o situatie absurda: mari intreprinderi din
Republica Moldova au declarat greva impotriva decretarii limbii de stat a limbii moldovenesti,
materna majoritatii norodului (65% din populatie), care a dat nume Statului Moldovenesc.
Orice actiune in vederea revenirii poporului moldovenesc la valorile sale istorice, nationalculturale, de consolidare, inclusiv in viata spirituala, a independentei Statului Moldovenesc
era calificata na tionalista, antisovietica, antiruseasca. Autoritatile mai multor raioane din
stinga Nistrului au propus sa fie declarate doua limbi de stat: moldoveneasca si rusa, cel putin
pentru ei. Chisinaul a respins propunerea din start, fara a lua in consideratie istoria acestui
spatiu moldovenesc, aspectul etnodemografic, specificul lingvistic si cultural al populatiei
multinationale locale. Aceasta pozitie neconstructiva, iesirile extremiste au adincit instrainarea
dintre malurile Nistrului, consolidind organizatiile obstesti est-nistrene, alimentind copios
convingerile est-nistrenilor ca Basarabia se uneste cu Romania. Bacilul nationalismului
extremist ametea tot mai multe minti infierbintate. Majoritatea deputatilor, Guvernul lui M.
Druc, prin hotariri si legi nechibzuite, prin actiuni nesabuite, de-a dreptul antistatale
impingeau Republica Moldova spre catastrofa nationala. Pentru a demonstra aceasta realitate
cruda, ne vom referi strict documentar doar la unele acte legislative s i actiuni concrete ale
executivului care au fost votate, semnate si chiar realizate. Euforia extremist-nationalista,
incurajata indirect de stingacia, sovaielile si lipsa de clarviziune a Puterii centrale, a declansat
o avalansa de hotariri politice vizind probleme extrem de sensibile. Anumite hotariri si legi au
fost adoptate in regim de urgenta la repezeala, fara o minima expertiza parlamentara, fara
macar o incercare de fundamentare

116

stiintifica. La 31.08.1989 Sovietul Suprem al RSSM a adoptat Legea privind decretarea

limbii moldovenesti limba de stat si introducerea alfabetului latin; la 1.09.1989 a fost
adoptata Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
S-a declansat o campanie abuziva de executare a acestor legi. Drept raspuns, la Tiraspol pe
4.11.1989 a avut loc conferinta reprezentantilor colectivelor de munca, care a infiintat
Consiliul unit al colectivelor de munca (OSTC abrevierea in rusa). In raioanele din stinga
Nistrului si din sudul republicii incepe o rezistenta care a devenit generala, in legatura cu
impunerea fortata, sub presiunea permanenta a organelor Procuraturii Generale si a
procurorilor locali, in regim de urgenta, a noului drapel tricolorul romanesc si a noii
simbolici de sorginte romaneasca. Organul suprem al RSS Moldovenesti, de facto si de
iure declara, la inceput de mai 1990, razboi penal si administrativ tuturor Sovietelor
raionale si orasenesti, care hotarisera sa nu execute dispozitia de a folosi tricolorul romanesc
pe teritoriul Republicii Moldova. De fapt, provocarile se tineau lant. Suveranitatea Statului
Moldovenesc, integritatea teritoriului national erau periclitate din diferite directii. La 6 mai
1990 ambele maluri ale Prutului, din Romania si Republica Moldova, au organizat o ampla
manifestare Podul de flori, dominata de ideea unirii. Deputati din Parlamentul Moldovei si
din Parlamentul Romaniei au format asa-numitul Comitet National al Unirii. La 12.05.1990.
Sovietul Suprem al RSSM aproba Regulamentul cu privire la Drapelul de stat al
RSSM, punctul 1 al caruia stabilea, ca Drapelul de stat al RSSM, tricolorul este
simbol oficial al suveranitatii de stat a RSSM. El simbolizeaza trecutul, prezentul si viitorul
statului moldovenesc... [34, p. 26]. Deputatii au legiferat tricolorul Romaniei. Se stie ca
drapelul traditional moldovenesc in epoca medievala a fost rosu, in epoca moderna - bicolor:
rosu-albastru; in epoca contemporana in 1918 - tricolor: cu dungi orizontale rosu, galben,
albastru. In scurt timp este in mod dubios legiferat in RSS Moldoveneasca si imnul Romaniei
Desteapta-te romane. 26.05.1990. Sovietul orasenesc Bender de deputati ai poporului
adopta o hotarire, punctul al doilea al careia prevede efectuarea la 1.07.1990 a unui
referendum orasenesc pe problemele folosirii tricolorului (romanesc) pe teritoriul Sovietului
orasenesc, formarea unei asociatii pe baza oraselor Bender si Tiraspol, includerea orasului
Bender in autonomia (republica) Transnistreana, daca ea va fi formata [34, p. 112 ].

117

2.06.1990. La Parcani, raionul Slobozia, a avut loc un Congres al deputatilor poporului de

toate nivelurile din raioanele Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Ribnita, Slobozia, orasele
Bender si Tiraspol, la care s-a proclamat organul suprem al puterii de stat in zona nistreana
investit cu atributiile corespunzatoare ale puterii, au fost formate organele de administrare a
zonei consiliul coordonator si comitetul lui executiv [34, p.156]. 5.06.1990. Sovietul
Suprem al RSSM a adoptat hotarirea, prin care a declarat Congresul deputatilor poporului din
RSSM, deputatilor Sovietelor orasenesti, raionale, de orasel si satesti din zona nistreana
incompetent, iar hotaririle adoptate de el fiind in contradictie cu Constitutia RSSM si
neavind efecte juridice [34, p. 157]. 23.06.1990. Sovietul Suprem al RSSM aproba avizul
Comisiei Sovietului Suprem al RSSM cu privire la aprecierea politico-juridica a Tratatului
sovieto-german de neagresiune

si a Protocolului aditional secret din 23.08.1939 si a consecintelor lor pentru Basarabia si

Bucovina de Nord. Prin aceasta hotarire, Sovietul Suprem al RSSM, de iure, neaga
legitimitatea Republicii Moldovenesti, creind un vid juridic, care a stimulat separatismul in
raioanele din stinga Nistrului. Instabilitatea, tensionarea, situatia vaga de asteptare din zi in zi
a unor explozii sociale cu tenta na tionalista au fost tendinte de baza in societatea
moldoveneasca in a doua jumatate a anului 1990. Suveranitatea Statului Moldovenesc
parcurgea o perioada extrem de periculoasa. Puterea politica, indeosebi reprezentantii
grupurilor radicale din FPM au provocat scindarea Parlamentului. In urma numeroaselor
insultari, maltratari si chiar lovituri, in ochii indiferenti ai fortelor de ordine [35, p. 118],
deputatii din raioanele moldovenesti din stinga Nistrului si din raioanele de sud ale republicii
au refuzat sa participe la sedintele Parlamentului [31, p. 169]. La 25.05.1990, M. Druc,
liderul Frontului Popular din Moldova este numit prim- ministru al Moldovei. Congresul
al II-lea al Frontului Popular din Moldova (30.06-1.07.1990) a adoptat un sir de
rezolutii, prin care a rebotezat Statul Moldovenesc Republica Romana Moldova, declarindo teritoriu ocupat [36, p. 24-27]. Astfel, la numai o saptamina de la adoptarea Declaratiei
suveranitatii Republicii Moldova, forta politica dominanta in acea perioada FPM nega
legitimitatea Republicii Moldova, suveranitatea teritoriului sau national, anula dreptul
moldovenilor la identitate etnica, desconsidera purtatorul suveranitatii nat ionale poporul
moldovenesc. Pentru anihilarea statului Republica Moldova, fortele romanounioniste incercau
sa repete scenariul anului

118

1918. Actiunile sfidatoare ale FPM au tensionat grav atmosfera social-politica, alarmind toate
segmentele societatii moldovenesti polietnice, mai ales, in raioanele de sud si din stinga
Nistrului. Procuratura Generala si Sovietul Suprem al republicii au ignorat atitudinea
majoritatii absolute a cetatenilor, inclusiv, a celor din sudul republicii, din stinga Nistrului si
nu au luat in consideratie concluziile principiale ale unor politicieni si colaboratori ai
organelor de drept. Societatea moldoveneasca avea nevoie de garantii ca RSS Moldova nu se
va uni, sub dictatul frontistilor, cu Romania. Guvernantii, insa, au respins dialogul.
Incalcind prevederile Constitutiei, liderul FPM M. Druc, in calitate de prim-ministru, a
semnat Hotarirea Guvernului Nr. 407 din 23.10.1990 Cu privire la crearea formatiunilor de
voluntari in RSS Moldova, prin care imputernicea Departamentul pentru problemele militare
al RSS Moldova sa preia in subordinea sa intreaga activitate de coordonare si organizare a
formatiunilor de voluntari cu scopul de a intreprinde masuri energice si rapide in vederea
mentinerii ordinii publice si stabilizarii situatiei social-politice din republica. [31, p. 169]
Aceasta hotarire a lui M. Druc va ramine cu titlu de unicat in istoria politica a Statului
Moldovenesc. In loc sa caute si sa aplice toate posibilitatile si mijloacele pasnice pentru a
calma situatia tensionata, pentru a instaura pacea, buna intelegere si spiritul de toleranta, de
conlucrare in vederea consolidarii societatii si afirmarii suveranitatii statului, seful guvernului
ordona, in contradictie cu legislatia in vigoare, cu acordul tacit al Parlamentului, crearea de
structuri paramilitare ilegale, da dispozitia ca acestea sa fie dotate si finantate din banii
cetatenilor contribuabili, pentru masuri energice si rapide impotriva acelorasi cetateni
contribuabili. Prin declaratiile si, mai ales, actiunile sale, prim-ministrul M. Druc, totodata,
lider al FPM, impingea republica spre razboiul civil. Situatia nu mai putea fi tolerata chiar si
de adeptii FPM, infiltrati in toate structurile supreme ale Moldovei. A doua zi dupa tragedia
de la Dubasari, la 3.11.1990, care s-a soldat cu morti si ra niti, Sovietul Suprem al RSS
Moldova a adoptat hotarirea, care prevedea retragerea tuturor detasamentelor de voluntari
din raioanele de sud si din raioanele transnistrene ale Republicii si dizolvarea lor ulterioara
[37, p. 337]. Incordarea relatiilor interetnice, in urma actiunilor provocatoare ale Guvernului
lui M. Druc spre Dubasari si Comrat, atinsese un asemenea nivel, incit la 4.11.1990 Sovietul
Suprem al RSSM a adoptat de urgenta Hotarirea cu privire la masurile de neaminat pentru

119

stabilizarea situatiei social-politice din republica, prin care a decis sa condamne incercarile
ce au avut loc de a solutiona conflictele politice si interetnice prin forta si sa le curme pe
viitor. Sa dizolve in decurs de 24 de ore detasamentele de voluntari si alte formatiuni
similare neprevazute de lege Sa anuleze Hotarirea Nr. 407 a Guvernului RSSM Cu privire
la formarea detasamentelor de voluntari in RSS Moldova din 23.10.1990. Ministerul
Afacerilor Interne al RSSM, Comitetul pentru Securitatea Statului al RSSM sa asigure
controlul asupra predarii de catre formatiunile indicate si de catre cetateni a armamentului,
a materialelor explozive, a echipamentului tehnic (statii de radio, mijloace de transport, de
pirotehnica, de multiplicat etc.), iar in cazul in care acestea refuza sa restituie benevol
mijloacele de inarmare, sa se procedeze la confiscarea lor fortata [37, p. 337 ]. Tot la
4.11.1990, Sovietul Suprem al RSSM a adoptat Hotarirea Cu privire la formarea Comisiei
Sovietului Suprem al RSSM pentru cercetarea evenimentelor care au avut loc la Dubasari la
2.11.1990. Dar era prea tirziu: situatia politica se inrautat ea vertiginos. Mai intii, s-au adoptat
legi

si hotariri straine firii moldovenilor, constiintei lor nationale, traditiilor istorico-statale ale
Moldovei, care au inceput sa fie introduse fortat, cu Codul penal in mina, apoi au fost
inscaunati aventurieri politici, care sa impuna aceste legi, au fost impuse simboluri straine, cu
ajutorul fortelor paramilitare inarmate, neprevazute de lege, de Constitutie. Rezultatul era
previzibil. A luat amploare miscarea separatista. In raioanele de sud s-a proclamat la
19.08.1990 Republica Gagauza, la 2.09.1990 in stinga Nistrului s-a proclamat Republica
Moldoveneasca Nistreana . Urmarind ideea de a transforma Statul Moldovenesc
contemporan in provincie romaneasca si a-l alipi la Romania, guvernul M. Druc si scutierii
sai politici din FPM faceau totul pentru ruperea oricaror relatii ale Moldovei cu URSS. In
acest scop major, la sfirsitul anului 1990 si inceputul anului 1991, primul ministru M. Druc a
cerut Guvernului roman sa se amestece in treburile interne ale Statului Moldovenesc. Atunci
incepe, dupa cum afirma Iulian Chifu in volumul sau Razboi diplomatic in Basarabia. O
istorie ultramoderna , operatiunea secreta a Guvernului roman Libertate pentru Basarabia:
...in urma apelului de urgenta lansat de M. Druc, un grup de ministri ai Guvernului roman au
pus la punct Operatiunea Libertate pentru Basarabia. S-a hotarit ca sa fie trecute in stinga

120

Prutului toate ajutoarele posibile cu orice pret si cu orice sacrificii. Operatia era planificata cu
maxima discretie spre a nu fi descoperita de serviciile secrete ruse, seful operatiunii fiind
Anton Vatasescu, ministru de stat pentru comert si industrie in guvernul romanesc... a fost
elaborat un plan fezabil, potrivit caruia presedintele M. Snegur si liderii de la Chisinau ar fi
trebuit sa candideze pe listele diferitelor partide romanesti la alegerile prezidentiale si
generale. M. Snegur avea asigurat un post de presedinte al Senatului Din pacate,
propunerea facuta pe canale diplomatice a fost respinsa La Congresul al IV-lea al Frontului
Popular Crestin Democrat (fostul FPM Aut.). M. Druc, fost candidat la presedintia
Romaniei, a dezvaluit scenariul elaborat de comun acord cu oficialitatile romane pentru
unirea Republicii Moldova cu Romania[1, p. 380-382]. Comentariile ar fi de prisos.
Concluzia este evidenta: in anii 1991-1992, in urma uneltirilor romano-unionistilor din
interiorul tarii si a eforturilor diplomatice ale unor oficialitati romane, Moldova era in prag de
anexare la Romania.

Concluzii

1. In conditiile geopolitice complicate, dar politic prielnice pentru solutionarea problemei

Basarabiei, URSS, printr-un acord tacit cu Romania, la 28 iunie 1940 elibereaza Basarabia,
creind conditii pentru restabilirea statalitatii moldovenesti in forma de Republica
Moldoveneasca (RSSM). 2. URSS, prin proceduri formal-juridice, dar fara plebiscit,
legifereaza crearea RSSM care intruneste cea mai mare parte a teritoriului istoric al Moldovei
de Est (Basarabiei) si teritoriul autonomiei moldovenesti din stinga Nistrului. 3. Formarea
RSSM a insemnat restabilirea statalitatii moldovenesti in forma de Republica creata in 2
decembrie 1917. Aceasta este a doua Republica Moldoveneasca din epoca contemporana.
Desi ciopirtita teritorial, RSSM a legiferat unirea moldovenilor de pe ambele maluri intr-un
singur stat moldovenesc contemporan. 4. In perioada 1940-1991, RSSM a fost stat cu
suveranitatea limitata. Desi avea toate atributele unui stat: putere publica (guvernare),
populatie, teritoriu, adoptarea si aplicarea legislatiei, sistem fiscal-vamal, o anumita
suveranitate, majoritatea acestor atributii erau limitate si supuse puterii politice a statului
centralizat URSS.

121

5. Populatiei moldovenesti i-au fost create conditii pentru dezvoltarea limbii si culturii
moldovenesti, pentru folosirea etnonimului moldoveni. Totusi in toata perioada de la 19401991 are loc procesul de rusificare a vietii publice. Sint negate insemnele national- statale
moldovenesti: stema si drapelul traditional moldovenesc sint inlocuite cu altele. Constitutia
RSSM nu numeste moldovenii ca popor formator si majoritar al statului moldovenesc, desi
recensamintele populatiei traditional, inclusiv, cele din 1959, 1979 si 1989 fixeaza obiectiv
aceasta realitate. 6. Proclamarea suveranitatii Republicii Moldova, in conditiile
confruntarilor politice

si dezmembrarii URSS, a provocat in societatea moldoveneasca o criza identitara de proportii

si conflictul din Transnistria.

122

CAPITOLUL IV STATUL SUVERAN SI INDEPENDENT

REPUBLICA MOLDOVA
1. Independenta Republicii Moldova: aspecte istorice si juridice
La 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova adopta Legea Nr. 691-XII privind
Declaratia de independenta a Republicii Moldova [1, p. 60-62]. Acest act politico-juridic si
istoric are o insemnatate deosebita pentru poporul moldovenesc si statul moldovenesc
contemporan, deoarece a pus fundamentul pentru procesul de autodeterminare nationala in
conditii de libertate. Insa Declaratia de Independenta a Republicii Moldova are mai multe
lacune politico-juridice. Parlamentul Republicii Moldova purcede la fundamentarea politicojuridica, etnica si istorica a Declaratiei de independenta a Republicii Moldova, avind in
vedere trecutul milenar al poporului nostru si statalitatea sa neintrerupta in spatiul istoric si
etnic al devenirii sale nationale. In primul rind, parlamentarii Republicii Moldova au votat
independenta statului a nu se stie carui popor. Declaratia are in vedere vechimea unui popor
al nostru. Daca totusi in Declaratie este vorba de poporul moldovenesc, este inadecvata
afirmatia despre trecutul milenar al moldovenilor. De asemenea nu putem vorbi, strict
istoric s i juridic de statalitatea sa neintrerupta. Din pacate, statalitatea poporului
moldovenesc a fost intrerupta. Ceea ce, evident, nu l-a lipsit de dreptul de a o renaste, de a o
restabili. Parlamentarii moldoveni din 1991, nazuind sa argumenteze cit mai convingator
adoptarea Declaratiei de independenta a Republicii Moldova, considerau actele de
dezmembrare a teritoriului national de la 1775 si 1812 ca fiind in contradictie cu dreptul
istoric si de neam si cu statutul juridic al Tarii Moldovei[1, p. 60-62] . In primul rind, in
actele politico-juridice de asemenea pondere sintagme de tipul dreptul istoric si de neam nu
se admit. Deocamdata nimeni n-a explicat convingator, notiunea dreptul de neam.
Cunoscutul istoric roman L. Boia avertiza: nimic nu este sigur si univoc in dreptul istoric,
unde mai pui ca recursul la istorie poate avea efectul de bumerang [2, p. 143]. In al doilea
rind, ar fi fost corect, necesar ca registrul actelor de dezmembrare sa fie completat cu cele
din anii 1484, 1538, 1715. Evident si Unirea de la 1862, si actul de ocupare din ianuarie
1918 a RDM, vin in contradictie cu statutul juridic al Tarii Moldovei... Deputatii moldoveni
se bazeaza, la adoptarea Declaratiei de independenta, pe faptul ca

123

unele parlamente considera Tratatul sovieto-german de neagresiune din 23.08.1939 nul ab

initio si au cerut, ca si Conferinta internationala Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele
lui pentru Basarabia (Chisinau, 28.06.1991), lichidarea consecintelor politico-juridice ale
acestuia. Sa incercam sa limpezim, pentru ce au pledat parlamentarii moldoveni la
27.08.1991. Sa clarificam: ce are Pactul Ribbentrop-Molotov cu asa-zisa problema
basarabeana, existenta inca din 1812? Sa conturam situatia politica, administrativ- teritoriala
la 23.08.1939, in raport cu Basarabia sau chiar la 26 iunie 1940, cind Republica
Moldoveneasca inca nu era eliberata. Nici la 23 august 1939 si nici la 26 iunie 1940
RASSM nu intra in componenta RSS Moldovenesti. La 15.07.1939 Hitler ceruse pe un ton
ultimativ regelui Romaniei Carol al II-lea sa cedeze Ungariei Transilvania de Nord, adaugind
ca, daca Romania nu va ceda, atunci sfirsitul va fi mai devreme sau mai tirziu, posibil chiar
in foarte scurt timp, distrugerea Romaniei [3, p. 365]. Dupa cum se s tie, Romania a
retrocedat Ungariei partea de nord a Transilvaniei. La 23.08.1939 Basarabia era provincie
romaneasca. RASSM intra in componenta RSS Ucrainene. Reiese ca, cerind la 27.08.1991
lichidarea consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov, parlamentarii Republicii Moldova au
optat pentru lichidarea Republicii Moldova, care si-a proclamat suveranitatea la 23.06.1990,
au creat conditii juridice pentru reincluderea RASS Moldovenesti in componenta RSS
Ucrainene. Cu alte cuvinte, cereau lichidarea Statului Moldovenesc contemporan, excluderea
raioanelor moldovenesti din stinga Nistrului din componenta Republicii Moldova.
Indiscutabil, ca aceste prevederi din textul Declaratiei votate de deputati la 27.08.1991, sint
lipsite de temei politico-juridic. Deputatii Parlamentului Republicii Moldova la 27.08.1991
au subliniat ca Legea din 2.08.1940 Cu privire la formarea RSS Moldovenesti unionale a fost
adoptata cu incalcarea prerogativelor constitutionale. Altfel zis, parlamentarii moldoveni
din 1991 au negat legitimitatea RSS Moldovenesti, deci si a Republicii Moldova. Repetam:
lacunele juridice, admise in textul Declaratiei de independenta a Republicii Moldova, care
neaga legitimitatea Republicii Moldova si exclud din componenta ei raioanele moldovenesti
din stinga Nistrului, inca nu sint constientizate si corectate... In sprijinul Declaratiei de
independenta, parlamentarii moldoveni din 1991 reaminteau ca aspiratiile de libertate,
independenta si unitate nationala s-au reafirmat prin documentele finale ale Marilor Adunari
Nationale de la Chisinau din 27.08.1989, 16 decembrie 1990 si

124

27.08.1991, prin legile si hotaririle Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea

limbii romane ca limba de stat din 31.08.1989, drapelul de stat din 27.04.1990, stema de stat
din 3.11.1990[ 4, p. 347]. De remarcat pentru cercetatori ca, pina in prezent, nu exista
vreo lege care ar fi decretat limba romana limba de stat in Republica Moldova. Este mai
mult decit regretabil ca deputatii au recurs, din ratiuni politice, la falsificarea Legii
Parlamentului Republicii Moldova din 31.08.1989 Cu privire la statutul limbii de stat a RSS
Moldovenesti, care consfinteste, ca limba de stat a Republicii Moldova este limba
moldoveneasca. Savanti cu renume, politicieni si diplomati de marca din lumea intreaga,
inclusiv din Romania, in repetate rinduri, au demonstrat, ca incorporarea Basarabiei in
Romania Mare a fost un act nelegitim, din punctul de vedere al dreptului international: aceasta
inglobare in 1918, a unui teritoriu ce se afla, in virtutea circumstantelor, sub jurisdictia Rusiei,
aliata atunci a Romaniei, nu s-a facut pe baza unei intelegeri reciproce a statelor implicate in
conflict. Normele si principiile dreptului international in vigoare in acea perioada considerau
legitim transferul unui teritoriu de la un stat la altul numai in situatiile in care: 1. Exista o int
elegere intre aceste state referitoare la transmiterea teritoriilor respective; 2. Exista vointa
liber exprimata a populatiei, care traieste pe teritoriul dat, obtinuta prin plebiscit (referendum).
Alte temeiuri legale privind trecerea teritoriilor de la un stat la altul dreptul international nu
cunoaste. Or, in cazul inglobarii Basarabiei in componenta Romaniei Mari au fost
incalcate toate prevederile dreptului international. Dupa cum se exprima doctorul habilitat in
drept Al. Burian, procedura marii uniri a Basarabiei a fost, eufemistic vorbind, nelegala,
deoarece nu a existat nici un fel de intelegere intre Romania si Rusia referitor la trecerea
acestui teritoriu de sub jurisdictia unui stat sub jurisdictia altui stat. Fara o atare intelegere,
transmiterea teritoriilor nu poate fi considerata legitima, deoarece astfel se incalca principiul
unanim recunoscut al dreptului international privind respectarea tratatelor (pacta sunt
servanda), ceea ce poate sa duca, in cele din urma, la zdruncinarea stabilitatii relatiilor
contractuale intre state[5, p. 340]. Textul Declaratiei de independenta a Republicii Moldova,
desi contine sus-numitele inadvertente juridice, care toarn a apa la moara fortelor separatiste
si iredentiste, ce doresc disparitia statului moldovenesc contemporan, este unul de importanta
istorico-juridica deosebita pentru poporul moldovenesc. Declaratia de independenta adoptata
de un Parlament legitim al statului moldovenesc in conditii de libertate si respectare a
principiilor

125

dreptului international, este actul, care a consfintit vointa poporului moldovenesc la

autodeterminare. Autodeterminarea poporului nostru in anul 1991, in comparatie cu anul
1917 si 1940, a fost recunoscuta nu doar in plan intern de majoritatea cetatenilor, ci si in
plan extern de majoritatea tarilor lumii. Evolutia ulterioara a evenimentelor demonstreaza
ca adoptarea independentei Republicii Moldova nu totdeauna a fost insotita de pasi
consecventi pentru consolidarea suveranitatii si independentei statului, proclamate in anii
1990-1991.

2. Statul Moldovenesc contemporan si Pactul Molotov-Ribbentrop Numerosi

politicieni, istorici, politologi, publicisti straini, intii de toate, din Romania, manifesta un
interes constant fata de asa-zisul Pact Ribbentrop-Molotov, corect

Tratatul sovieto-german de neagresiune si protocolul aditional. Parlamentarii si guvernantii

romani, de pilda, au consacrat sedinte intregi actului de independenta al Republicii Moldova,
discutind cu abnegatie la tema reintregirii celor ce descind din trunchiul unic al poporului
roman si a teritoriilor anexate cu fort a in urma intelegerilor secrete stabilite prin Pactul
Ribbentrop-Molotov[6, p. 108]. Prin Declaratia privind Pactul Ribbentrop-Molotov si
consecintele acestuia pentru

tara noastra din 24.06.1991, Parlamentul Romaniei a condamnat acest pact ca fiind ab
initio nul si neavenit si a cerut inlaturarea pe cale pasnica a consecintelor nefaste ale actelor
nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov [6, p. 109].
Declaratia data cere oficial instaurarea status quo de la 26.06.1940: reincorporarea
Basarabiei in Regatul roman. Altfel zis, Parlamentul roman la 24.06.1991 cerea oficial
lichidarea Republicii Moldova si transformarea ei in provincie romaneasca, cerea recroirea
configuratiei politico-teritoriale stabilite dupa Razboiul al doilea mondial, cerea revizuirea
Tratatului de pace de la Paris din 10.02.1947, caci prin acesta s-au stabilit granitele Europei
contemporane. Romania a fost primul stat, care a recunoscut Republica Moldova, dupa
proclamarea independentei la 27.08.1991. Din momentul recunoasterii independentei
Republicii Moldova, repetat s-au facut numeroase referiri in Romania la necesitatea eliminarii
consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov. Inca in iunie 1991, Parlamentul Romaniei a
adoptat o hotarire prin care Pactul amintit a fost declarat nul si neavenit, iar ministrul de
externe de atunci, Adrian Nastase, considera unificarea in termeni foarte optimisti,

126

identificind si un model in acest sens: modelul german. Argumentarea se baza pe Actul final
de la Helsinki al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, care preconizeaza in
enuntul primului din cele zece principii ale reglementarii relatiilor internationale: Ele (statele
Aut.) considera ca frontierele lor pot fi modificate in conformitate cu dreptul international,
prin mijloace pasnice si pe calea acordurilor[7, p. 188]. Evident, din cauza dogmei despre
Pactul Molotov-Ribbentrop, o parte a clasei politice romanesti mai este derutata. Prin
eforturile lor, Romania nu are cu Moldova un Tratat de baza, o conventie despre delimitarea
si recunoasterea frontierelor. Republica Moldova e considerata o consecinta a Pactului
germano-sovietic si de unii politicienii si savanti modoveni care, avind majoritatea in
Parlamentul Republicii Moldova, la 23 iunie 1990, printr-o Hotarire au dezaprobat
proclamarea in mod nelegitim la 2 august 1940 a RSS Moldovenesti [8]. Majoritatea
acestor argumente ignoreaza realitatea obiectiva, dreptul poporului moldovenesc la
autodeterminare si cauta sa demonstreze lipsa de legitimitate a statalitatii moldovenesti,
necesitatea eliminarii consecintelor Pactului Molotov- Ribbentrop [9]. In acest context, sub
aspect istoric s i de drept, se isca intrebarea: Este oare Moldova contemporana o consecinta a
Pactului Molotov-Ribbentrop ori o continuitate a Republicii Democratice Moldovenesti,
anexata de catre Romania in 1918? Poate oare modelul german de unificare sa serveasca
drept precedent de unificare pentru Moldova si Romania? In primul rind, astazi nu avem a
face cu consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov, cind vorbim despre frontiera dintre
Romania si Moldova ... [10, p. 3-4], subliniaza analistii romani G. Andreescu, V. Stan si R.
Weber. Evident, nu Pactul Molotov-Ribbentrop, ci

Tratatul de Pace de la 1947 a legiferat aceasta frontiera moldo-romana. Dupa dizolvarea

URSS, frontierele Republicii Moldova, inclusiv cea moldo-romana sint recunoscute de circa
180 de state, de cele mai importante foruri internationale conform principiilor dreptului
international al succesiunilor. Renumita cercetatoare romana D. Popescu, avind in vedere
dreptul succesiunilor, de asemenea este convinsa ca frontiera intre Republica Moldova si
Romania nu este fixata in baza Pactului Molotov-Ribbentrop, ci in baza Tratatului de pace
de la 1947 care a legiferat granita sovieto-romana, in conformitate cu Acordul sovietoroman de la 28 iunie 1940... [11, p. 66]. Astfel nu Pactul Molotov-Ribbentrop, ci
Acordul sovieto-roman de la 28 iunie 1940 si Tratatul de Pace din 1947 constituie acte
de drept international care legitimeaza statalitatea moldoveneasca contemporana restabilita
dupa 2 august 1940 [8].

127

Savantul Al. Burian aduce noi precizari de principiu la aceasta constatare si anume, ca
razboiul dintre Germania si URSS, inceput la 22 iunie 1941, a anulat consecintele politicii
externe staliniste, dar NU a restabilit status quo ante, care a existat pina la incheierea Pactului,
generind alte consecinte, tot atit de grele si nu mai putin legitime decit primele. Este
vorba despre faptul ca la 22 iunie 1941 in razboiul impotriva URSS, impreuna cu Germania
nazista, a intrat si Romania regala, care, prin participarea sa la razboi, a lichidat consecintele
amintite, fie consecinte ale Pactului Ribbentrop-Molotov, fie consecinte ale politicii
externe staliniste si a generat noi urmari, de data aceasta ale actiunilor sale (ale Germaniei si
Romaniei Aut.), care ulterior au fost lichidate prin actiunile comune ale aliatilor Coalitiei
Antihitleriste Sint cunoscute rezultatele celui de- al doilea razboi mondial. El a lichidat atit
consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov, cit

si consecintele campaniei Drang nach Osten, lasind consecintele sale pentru Europa si
pentru intreaga lume, formulate juridic si incluse in tratatele de pace din 1947 incheiate cu
Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda [5, p. 346]. Constienti de aceste adevaruri mai
multi istorici si politologi romani resping hotarit viziunile primitive asupra Tratatelor
internationale semnate de Romania. Modificarea acestor tratate poate dauna Romaniei si nu
Moldovei. Modificarea Tratatului de Pace (caci despre el este vorba cind vorbim despre
anularea consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov) nu priveste numai Romania. Un lucru
trebuie inteles: indiferent de modul in care a fost reglementata situatia frontierelor, Tratatul de
Pace constituie baza pacii si stabillitatii europene dupa anul 1947 Tratatul readucea in
fruntariile tarii (Romaniei Aut.) Transilvania si consacra independenta statului romanesc.
Tratatul de Pace din 1947 ori este acceptat in intregime ori este respins in intregime [10,
p. 5-6]. In timp ce promotorii pseudostiintifici ai Romaniei Mari vad o singura piedica in
calea Unirii Moldovei cu Romania consecintele Pactului Molotov-Ribbentrop, teoria
aceasta este combatuta cu argumente incontestabile de savanti cu renume mondial. Intr-un
studiu intitulat Fiul ratacitor: Moldova si Romania, doctorul in drept de la Universitatea din
Hamburg, Gunter Tontsch, pornind de la modelul german de reunificare, demonstreaza ca in
Moldova niciodata n-a persistat ideea vreunei uniri cu Valahia/Romania [7, p. 188-190]. In
cazul Germaniei s-au unit doua parti ale unui stat, dezbinat prin forta imprejura rilor,

128

de puteri straine, iar in ce priveste Romania si Republica Moldova situatia a fost si este alta.
Republica Moldova poarta traditia statala moldoveneasca. Teritoriul de azi si de ieri a
Republicii Moldova s-a aflat in componenta Moldovei istorice circa 450 de ani, pe cind in
componenta Romaniei - doar 22 de ani de ocupatie. A aborda astazi din punctul de vedere al
dreptului international si al relatiilor dintre state consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov,
referitor la Basarabia, este mai mult decit o eroare. Este un atentat asupra statului
moldovenesc contemporan, fapt ce contravine dreptului international. Fara a indreptati
politica stalinista, prevederile expansioniste ale Pactului Ribbentrop-Molotov, care, impreuna
cu Acordul de la Munchen (septembrie 1938), a creat conditii pentru ca Hitler sa inceapa al
doilea Razboi mondial, in baza documentelor

si a realitatilor istorice, este evident ca problema Basarabiei, legitimitatea Republicii

Moldova, nu a fost iscata de acest pact. In epoca contemporana acest subiect a intrat in
preocuparile diferitelor foruri internationale si in relatiile dintre diferite state, intii de toate
dintre Romania si URSS, din momentul cind Regatul roman a ocupat, in ianuarie 1918,
teritoriul moldovenesc dintre Prut si Nistru, proclamat la 2.12.1917 Republica Democratica
Moldoveneasca. Nu Pactul Ribbentrop-Molotov, care este nul si neavenit ab initio si care

si-a pierdut orice valoare la 22.06.1941, ci caracterul ilegal al aflarii Basarabiei in

componenta Romaniei a servit temei juridic pentru eliberarea Moldovei de Est, in urma
intelegerii sovieto-romane din 26-28 iunie 1940. Din alt unghi de vedere, drama momentului
s-a manifestat prin faptul ca URSS in 1940 nu a oferit populatiei fostei Republici
Democratice Moldovenesti dreptul la autodeterminare prin referendum (plebiscit), cum
propunea Guvernul sovietic anterior, in mai 1919 si in martie 1924 la Conferinta de la Viena.
Populatia din Moldova dintre Prut si Nistru, cea din RASS Moldoveneasca, proclamata la 12
octombrie 1924 si cea din Bucovina, in baza legii din 2.08.1940 a Sovietului Suprem al
URSS, a format RSS Moldoveneasca unionala, ulterior mutilata teritorial si limitata in
prerogative. Evident, asemenea modalitati de creare a unor entitati statale nu corespund
intocmai principiilor de autodeterminare nationala, devenite norme ale dreptului international.
Cu toate acestea, crearea in componenta URSS a Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenesti a fost un pas inainte pe calea restabilirii si statornicirii statalitatii moldovenesti,
sugrumate in 1918 de regimul romanesc de ocupatie, care a impus Sfatul

Tarii sa insceneze votarea actelor nelegitime din 27.03.1918 si din 27.11.1918.

129

Dupa 1991, pe masura ce structurile statului independent Republica Moldova, alese si

confirmate democratic, proclamau si afirmau traditia continuitatii statalitatii moldovenesti,
legatura indisolubila cu Moldova istorica, iar populatia exprima sustinerea deplina a
infaptuirii nazuintelor sale multiseculare, in pofida rezultatelor sondajului sociologic
republican din 6 martie 1994, unde 98 % din participanti s-au pronuntat pentru independenta
statului, luau amploare actiunile de anihilare si subminare a statalitatii moldovenesti din
interior si din afara tarii. Despre acest fenomen periculos, academicianul H. Corbu scria:
Declarata ca stat suveran si independent, Republicii Moldova i s-a contestat legitimitatea
chiar din start de forte politice influente cu tendinte autoritariste si monopoliste... ca populatia
cuprinsa in frontierele acestui stat ca si cum nu dispune de traditii statale, de statut de natiune,
de popor... S-a creat o situatie paradoxala si curioasa in felul ei: peste o suta douazeci de tari
si state de pe glob recunosc legitimitatea, independenta si suveranitatea Republicii Moldova,
in timp ce forte politice din interior nu accepta aceasta realitate [12, p. 404-405]. De
mentionat ca, in ultimul deceniu teoriile iredentiste si separatiste cu continut antidemocratic si
antimoldovenesc, despre legitimitatea incerta a Republicii Moldova, au fost respinse nu doar
de populatie si politicieni, ci si de renumiti istorici, juristi, politologi moldoveni si straini in
cadrul Congresului Casa Noastra Republica Moldova (1994), simpozionului moldogerman Statul national si societatea polietnica (1996) etc. Nu pactul Molotov-Ribbentrop,
dar traditia statalitatii in Moldova istorica, existenta natiunii moldovenesti, a etnonimului
moldoveni, utilizarea in Moldova a glotonimului limba moldoveneasca, renasterea in
Moldova de Est (Basarabia) a statalitatii moldovenesti contemporane, constituie legitimare
pentru statul Republica Moldova. Statalitatea inseamna o etapa istoric a de dezvoltare a
tarilor, natiunilor, care au reusit sa-si creeze propriul stat, ori sa reanimeze statalitatea pierduta
anterior... moldovenii din teritoriile anexate (dupa 1812 si 1918 Aut.), in repetate rinduri, au
demonstrat fidelitate propriei statalitati... [13, p.134-135]. Fortele politico-ideologice si
stiintifice care intentionat leaga legitimitatea Republicii Moldova cu pactul MolotovRibbentrop, comit mai multe falsuri, ce nu au nimic cu stiinta. Apreciind obiectiv
evenimentele anului 1812, acesti savanti ascund adevarul despre cucerirea militara si
anexarea, in 1918, de catre Romania a Republicii Democratice Moldovenesti, neglijeaza
argumentele istorico-juridice despre nulitatea dupa anii 1941 si

130

1947 a Pactului Molotov-Ribbentrop, ignora prevederile dreptului international care ofera

popoarelor, inclusiv poporului moldovenesc, dreptul la identitate si autodeterminare nationala.
In concluzie: este evident, ca dogma despre Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele
acestuia pentru Basarabia, vehiculata cu insistenta in unele cercuri savante proromanesti,
are doar scop politico-ideologic: lichidarea statului Republica Moldova.

3 Constitutia Republicii Moldova: realizari si perspective

In anii 1990-1994 existau numeroase aspecte ale vietii economice, sociale, politice, care se
cereau reglementate, racordate la noile cerinte, modificate, completate, anulate, pe nou
reformulate s. a. Respectiva activitate multiaspectuala si-a gasit expresia in setul de legi,
hotariri ale Parlamentului, Guvernului, in numeroase modificari si completari ale Constitutiei
Republicii Moldova (1978). Insa dupa 1991 dupa crearea si afirmarea statului suveran si
independent, devenise stringenta necesitatea de a adopta o noua Constitutie a Republicii
Moldova [14, p. 186]. Comisia pentru elaborarea noii Constitutii formata de Parlament,
studiind practica internationala, precedentele si traditia constitutionala in Moldova pe
parcursul anilor 1990-1993, a determinat principiile fundamentale ale viitoarei Constitutii a
Republicii Moldova precum: pluralismul politic, separarea puterilor, garantarea drepturilor si
libertatilor democratice. Pentru prima oara in istoria statalitatii moldovenesti Constitutia urma
sa stabileasca ca unicul izvor al puterii in stat este poporul. Dupa o serie de dezbateri
complicate pe parcursul anilor 1992-1993, abia la 29 iulie 1994, noul Parlament ales a reusit
sa adopte Constitutia Republicii Moldova. Adoptarea Constitutiei a legiferat constitutional
independenta statului moldovenesc contemporan si astfel a devenit factorul cel mai important
al consolidarii politice a societatii, a creat premise pentru reintegrarea teritoriala a Republicii
Moldova (15, p. 316). Suveranul puterii in statul Republica Moldova a devenit poporul.
Constitutiile RASSM (1925, 1938), Constitutia RSSM (1941) nu atribuiau puterea suprema
intregului popor. Conform acestor legi fundamentale, puterea de stat apartine oamenilor
muncii (1925), se gasea in minile truditorilor orasului si satului (1938). Aceste teze au
fost incluse si in Constitutia RSSM (1941). Abia Constitutia (Legea Fundamentala)

131

a RSS Moldovenesti din 1978, a stabilit in preambul: norodul Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenesti proclama prezenta Constitutie, iar art. 2 consacra: Toata puterea in RSS
Moldoveneasca apartine poporului. Aceste prevederi democratice erau insa anulate de art. 6,
ce stabilea ca forta conducatoare si indrumatoare a societatii sovietice este Partidul
Comunist al Uniunii Sovietice [16, p. 5-6]. Este remarcabil, ca suprematia puterii intregului
popor a fost stabilita in proiectul primei Constitutii a Moldovei, publicate in anul 1918.
Constitutia Republicii Nationale (Democratice) Moldovenesti stabilea (art. 11): Puterea
suprema in Republica Nationala Moldoveneasca apartine tuturor cetatenilor ei fara deosebire
de provenienta nationala si de confesiune si se exercita de ei prin organele reprezentative
aratate in aceasta Constitutie [17, p. 12]. Este semnificativ ca adevarul in cauza
suprematia puterii poporului a fost consfintit si in ultima Constitutie a Republicii Moldova.
Articolul 2(1) stabileste: Suveranitatea nationala apartine poporului Republicii Moldova,
care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative, in formele stabilite de
Constitutie [17, p. 278]. Suveranitatea, in fond, exprima caracterul unei puteri originare
supreme. Putere originara de la care provin toate celelalte. Putere suprema deasupra
careia nu mai exista o oarecare alta [18, p. 207]. Poporul, fiind purtatorul suveranitatii, unicul
izvor al puterii, este si generatorul puterii constitutive. In virtutea acestor proprietati, poporul
este investit cu dreptul de a adopta Constitutia cod de norme juridice supreme, in temeiul
carora se constituie alte principii ale orinduirii obstesti si de stat, pe care si le alege
colectivitatea data. Dupa cum ne aminteste juristul V. Ivanov, drept criteriu fundamental de
delimitare a statului de alte organisme obstesti serveste suveranitatea. Pornind de la unitatea
organica a suveranitatii de stat si a suveranitatii nationale, in temeiul disponibilitatilor sale
politico-juridice, poporul moldovenesc, in mod benevol si de sine stat ator, pe cale
democratica a hotarit problema autodeterminarii sale national-statale, care ii asigura
dezvoltarea libera multilaterala, ii protejeaza dezvoltarea si folosirea limbii, traditiilor, modul
de viata, mentine institutiile nationale respective. Natiunea moldoveneasca, scrie V. Ivanov,
reprezentind etnosul titular, care a dat nume statului si minoritatile nationale (rusii, ucrainenii,
gagauzii, bulgarii s. a.), dupa destramarea URSS, au format statul democratic Republica
Moldova [19, p. 119]. Dupa cum se mentioneaza in preambul, Legea Suprema a societatii si
Statului Moldovenesc a fost adoptata, avind in vedere continuitatea statalitatii poporului

132

moldovenesc in contextul istoric si etnic al devenirii lui ca natiune, nazuind spre satisfacerea
intereselor cetatenilor de alta natiune, care impreuna cu moldovenii constituie poporul
Republicii Moldova. Acest principiu este confirmat si de articolul 10(1) din Constitutie:
Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este
patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai [20, p. 5]. Dupa cum rezulta din
doctrina dreptului constitutional, temelia juridica a suveranitatii Statului Moldovenesc o
constituie Declaratia de independenta si Constitutia, proclamate si adoptate prin vointa
poporului si pentru popor generatorul puterii suverane, purtatorul suveranitatii nationale.
Articolul 2(1) din Constitutia Republicii Moldova stabileste: Republica Moldova este un stat
suveran si independent, unitar si indivizibil. Iar Constitutia Republicii Moldova, potrivit art.
7, este Legea ei Suprema. Nici o lege si nici un alt act juridic care contravine prevederilor
Constitutiei nu are putere juridica [19, p. 7]. Fiind cel mai important act politico-juridic al
Statului Moldovenesc, Constitutia stabiles te drepturile si indatoririle cetatenilor in relatiile cu
statul, precum si functiile, atributiile, responsabilitatile puterilor de stat. Legea Suprema
constituie fundamentul politico-juridic al statului de drept. Adoptata la 29 iulie 1994,
Constitutia (Legea Suprema) afirma aspiratiile seculare ale moldovenilor de a trai intr-o tara
suverana, confirma continuitatea statalitatii poporului moldovenesc in contextul istoric si etnic
al devenirii lui ca natiune. In Legea Suprema a Moldovei statul de drept, pacea civica,
democratia, demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a demnitatii
umane, dreptatea si pluralismul politic sint declarate valori supreme. Adoptarea Constitutiei a
constituit actul decisiv in procesul afirmarii si consolidarii statalitatii Republicii Moldova, la
temelia politico-juridica a careia stau Declaratia de suveranitate si Declaratia de independenta
a Republicii Moldova. Astfel, statalitatea poporului moldovenesc, renascuta la 2.12.1917,
reconfirmata prin actele politico-juridice din 12.10.1924, din 2.08.1940, din 27.08.1991, la 29
iulie 1994 si-a statornicit definitiv legitimitatea sa in granitele existente la 1 ianuarie 1990,
consfintind Republica Moldova A TREIA REPUBLICA MOLDOVENEASCA, stat suveran
si independent, membru al ONU, al altor prestigioase si influente foruri internationale.
Legile Fundamentale ale diferitelor state, mai ales, in perioada imediat urmatoare adoptarii
lor, poarta o nuanta declarativa, cuprinzind prevederi a caror realizare tine de viitor. Evident,
nici Constitutia Republicii Moldova nu este lipsita de asemenea stipulari.

133

Articolul 10(2), de pilda, stabileste: Statul recunoaste si garanteaza dreptul tuturor

cetatenilor la pastrarea, la dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice
si religioase [20, p. 7]. Constitutiile majoritatii statelor cuprind aceasta pozitie, izvorita din
Declaratia universala a drepturilor omului, din Pactul international cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale, din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice s. a. Este un principiu general declarat, recunoscut, dar nu totdeauna respectat. Din
acest punct de vedere, Legea Suprema a Republicii Moldova trebuie mentionata favorabil nu
numai la capitolul formularii unor principii fundamentale, ci si la cel al realizarii lor concrete.
Fiind un stat cu localitati populate compact de cetateni de alta origine etnica sau cu raioane,
ce au o cale cultural-istorica specifica, Moldova, forurile ei conducatoare, trebuie sa tina
mereu in centrul atentiei necesitatile particulare, drepturile minoritatilor conlocuitoare. In
desfasurarea s i completarea art. 1(3), 10(2), Constitutia Republicii Moldova cuprinde si
art.110 (2): Localitatilor din stinga Nistrului, le pot fi atribuite forme si conditii speciale de
autonomie in conformitate cu statutul special adoptat prin lege organica [20, p. 33]. Aceste
prevederi constitutionale au creat conditii pentru depasirea crizei politico-teritoriale din
raioanele de sud si din stinga Nistrului. Calauzindu-se de principiile Constitutiei Republicii
Moldova, bucurindu-se si folosindu-se consecvent de drepturile natiunilor la autodeterminare,
moldovenii natiune majoritara, care a dat nume Statului Moldovenesc, la rindul lor, au
recunoscut si recunosc dreptul la autodeterminare al comunitatilor traitoare in Moldova. Cea
mai elocventa dovada a spiritului democratic a traducerii in viata a principiilor egalitatii in
drepturi, inclusiv la autodeterminarea nationala, asa cum prevede Constitutia Republicii
Moldova, este Legea Republicii Moldova privind statutul juridic special al Gagauziei
(Gagauz Yeri), adoptata la 23.12.1994. Prin acest act politico-juridic de o insemnatate vitala
nu numai pentru poporul gagauz, dar si pentru statalitatea Moldovei, integritatea ei teritoriala,
Republica Moldova a demonstrat ca este capabila si demn a de a fi patrie pentru toate
nationalitatile. Pornind de la experienta dramatica a Parlamentului de legislatura a XII-a,
avind in vedere discutiile fierbinti in jurul unor principii si notiuni fundamentale pentru
coeziunea societatii moldovenesti si consolidarea Statului Moldovenesc, precum si tendintele
permanente de a pune la indoiala, de a ignora fatis temeliile etnoistorice si politico-juridice
ale continuitatii statalitatii poporului moldovenesc, ilustrul jurist, deputat in Parlamentul de
legislatura a XIII-a Victor Cecan, a insistat in plenul Parlamentului ca Legea Suprema a

134

Statului Moldovenesc, votata de 89 de deputati (din 101), conform practicii existente in

multe tari, sa fie supusa referendumului, adica votului intregului popor. Din pacate, desi
Parlamentul proclamase poporul ca unicul suveran al puterii, conducerea legislativului a
cedat presiunii fractiunilor de dreapta si n-a acceptat propunerea despre adoptarea
Constitutiei prin referendum. Textul Constitutiei Republicii Moldova are si anumite
neajunsuri. In Constitutie, elaborata ca expresie a vointei supreme a moldovenilor, a
suveranitatii lor nationale, moldovenii nici macar nu sint nominalizati. Astfel Constitutia
actuala a pastrat unele lacune existente si in Constitutiile sovietice. Legiuitorii nu au
constientizat, ca in conditiile contestarii permanente a temeiurilor lingvistice, etnice, istorice,
politico-juridice ale Republicii Moldova, moldovenilor, natiunii fondatoare a Statului
Moldovenesc, le sint lezate drepturile, prevazute de Constitutia Republicii Moldova,
declaratiile, pactele si tratatele internationale privind drepturile fundamentale ale omului.
[21, p. 50-51] Eliminarea acestor contradictii este o premisa a consolidarii statului
moldovenesc si ramine o sarcina nu doar a legiuitorilor, dar si a stiintei, si a societatii
moldovenesti in ansamblu. E demonstrat ca Statul Moldovenesc in intreaga sa istorie a fost
unul cu importante elemente polietnice. Moldovenii, natiune fondatoare a Statului Moldova,
totdeauna au alcatuit majoritatea populatiei lui. Adoptarea Constitutiei Republicii Moldova a
constituit o etapa extrem de importanta in istoria afirmarii si consolidarii poporului
moldovenesc si a statalitatii moldovenesti contemporane. Constitutia Republicii Moldova a
desavirsit procesul de formare si afirmare a celei de a Treia Republici Moldovenesti, a
carei independenta a fost proclamata la 27 august 1991.

1. Proclamarea Independentei Republicii Moldova a fost un act de importanta istorica, care a

legiferat in conditii de libertate autodeterminarea nationala a poporului moldovenesc, a
instaurat a Treia Republica Moldoveneasca in epoca contemporana. Parlamentul Republicii
Moldova, evitind in Declaratiile despre Independenta sa numeasca numele poporului, care sa autodeterminat la 27 august 1991, indirect a ignorat realitatile

135

obiective, care demonstreaza identitatea etnica si politica moldoveneasca a Republicii

Moldova. 2. Constitutia Republicii Moldova, desi a consfintit in preambul statalitatea
poporului moldovenesc, vointa suprema a acestuia de a trai si a se dezvolta sub protectia
statului contemporan, suveran si independent Republica Moldova, a evitat sa foloseasca
notiunile popor moldovenesc, moldoveni in textul de baza al Constitutiei. 3. Republica
Moldova, desi este membru ONU, este stat recunoscut de circa 180 de

tari, are inca o identitate disputata de anumite forte politice, separatiste si iredentiste. Acest
fenomen reprezinta un pericol pentru consolidarea statalitatii Republicii Moldova. 4.
Reintegrarea teritorial-politica si social-psihologica a statului moldovenesc contemporan, a
poporului moldovenesc de pe ambele maluri ale Nistrului este o sarcina fundamentala a
clasei politice si societatii civile din Republica Moldova.

136

I N C H E I E R E
Statul Moldova s-a format in secolul XIV pe teritoriul istoric al Daciei nord-estice, numit de
D. Cantemir Molis-dava. Prima istorie a Statului Moldovenesc, scrisa in Cancelaria de stat
a Moldovei, din porunca si sub supravegherea lui Stefan cel Mare - Letopisetul anonim (de la
Bistrita) al
Tarii Moldovei, vestitele letopisete moldovenesti - creatii istorice de prestigiu european - au
inradacinat traditia general acceptata: afirmarea Statului Moldovenesc independent incepe in
anul 1359. In secolele XIV-XV, Moldova s-a inaltat ca stat puternic datorita intelepciunii,
clarviziunii si vitejiei unor voievozi precum: Bogdan I Intemeietorul, Petru I Musat,
Alexandru cel Bun, care au intemeiat si au intarit Statul Moldovenesc. Stefan cel Mare
voievodul Moldovaniei, a statornicit si a afirmat numele Moldovei si al moldovenilor in
istoria medievala a Europei. Acest adevar este confirmat de cele 13 Istorii ale Moldovei

(Letopisetele moldo-slavone, inclusiv cronicile moldo-germana, moldo-polona, moldorusa), de cronicarii unguri (Kukullo, Thuroczi, Anonimul s. a.), de istoricii poloni (Ian
Dlugosz; M. Bielskii si altii), de istorici rusi de la A. Lizlov pina la N. Karamzin. Situatia
geopolitica a Moldovei se complica dupa anul 1538, la citeva decenii dupa trecerea in
nemurire a lui Stefan cel Mare, cind in Moldova se instaureaza dominatia otomana. Moldova
insa nu este cucerita de Poarta Otomana si isi pastreaza o anumita suveranitate. Otomanii
numesc din rindul boierilor locali domnitorii Moldovei, care personificau puterea suverana a
tarii: semnau documente externe, luau hotariri, pronuntau decizii de judecata in baza legilor
moldovenesti. Tara isi pastra numele si insemnele sale nationale. In anul 1711, domnitorul D.
Cantemir semneaza cu Petru I, Tarul Rusiei, Tratatul de la Lutk, prin care Moldova este
declarata stat independent. Dar incercarile coalitiei moldo-ruse de a elibera Moldova de
dominatia turceasca sufera esec.

Odata cu instaurarea regimului fanariot (1711), Poarta Otomana nu mai caftaneste (imbraca
in caftan de domn) in scaunul Moldovei domni paminteni. Domnitorii venetici n-aveau
imputerniciri externe, erau lipsiti de dreptul de a avea armata. Cu toate acestea, desi vasala
Turciei, Moldova isi pastra autonomia, denumirea statului, isi orinduia treburile potrivit
datinilor, obiceiurilor si legilor ei.

137

In secolul XVIII - inceputul sec. XIX, Moldova devine victima a unor rapturi teritoriale. In
anul 1775, Poarta Otomana daruie Austro-Ungariei partea de nord a Moldovei, numita
Bucovina. Drept consecinta a ostilitatilor dintre marile imperii ale timpului, conform
tratatului ruso-otoman, intitulat oficial Pacea de la Bucuresti de la 16/28 mai 1812, Imperiul
Otoman a cedat Imperiului Rus Moldova de Est (dintre Prut si Nistru). In urma acestui act
tragic,

Tara Moldovei a fost dezmembrata teritorial si, in curind, este lichidata statalitatea
moldoveneasca. Moldova de Vest Principatul Moldovei, dupa Tratatul de la Bucuresti, in
perioada 1812-1862, desi raminea stat recunoscut de vecini si puterile internationale, totusi a
avut un statut afectat, deoarece domnitorul, populatia si teritoriul acestui stat nu reprezenta,
din punct de vedere istoric si de drept, majoritatea teritoriului si populatiei moldovenesti. Cea
mai mare parte a Moldovei istorice in acesti ani, geografic si demografic, se afla in afara
Principatului Moldova, adica in Basarabia si Bucovina. Unirea in 1862 a Moldovei de Vest (a
Principatului Moldovei) si Valahiei, cu participarea interesata a Frantei, Rusiei, Prusiei, a
anihilat definitiv ramasitele statalitatii Moldovei istorice. Desi dispunea de o oarecare
autonomie oficiala, Moldova de Est, rebotezata de Rusia "Basarabia", a fost lipsita de
suveranitate teritoriala si independenta politica. Catre mijlocul veacului al XlX-lea, curtea
tarista lichideaza ultimele urme de autonomie, exclude limba moldoveneasca din institutii si
din scoli. Din 1873 "Basarabia" are statut de gubernie ruseasca. Cu toate acestea, in Basarabia
numele Moldova, etnonimul moldoveni nu sint ostracizate. Basarabia continua sa se
foloseasca de legislatia moldoveneasca, isi pastra insemnele nationale ale Statului
Moldovenesc. Indiferent de schimbarile impuse in toate domeniile social, economic,
politic, spiritual, procesul multisecular de convietuire in comun, de faurire a tezaurului
cultural comun, de cinstire si aparare a patriei comune Moldova nu a disparut dupa 1812 si
1862.
Renasterea nationala a moldovenilor in Basarabia (Moldova de Est) ia amploare
indeosebi la inceputul sec. XX. In anul 1905 se infiinteaza Societatea Moldovenilor din
Basarabia, care in anii 1907-1908 a editat saptaminalul Moldovanul... Aspiratiile nationale ale
moldovenilor de la rasarit de Prut si de pe ambele maluri ale Nistrului, manifestate de
reprezentantii diferitelor paturi sociale, se intensifica, indeosebi, dupa revolutia rusa din
februarie 1917.

138

Posibilitati reale pentru moldovenii de la est de Prut si de pe ambele maluri ale Nistrului de
a-si realiza drepturile la autodeterminare, de a-si restabili statalitatea nationala au aparut in
toamna anului 1917. Astfel, intrunit la Chisinau la 20.10.1917, Congresul ostasilor
Moldoveni din toata Rusia (600 de delegati), animati de ideea ca "moldovenii sa devina
stapini ai acestui pamint", a adoptat la 24.10.1917 rezolutia, care declara autonomia
teritoriala si politica a Basarabiei. La 2 decembrie 1917, Sfatul Tarii, organul reprezentativ
temporar al Basarabiei autonome, a stabilit ca de azi inainte Basarabia se declara Republica
Democratica Moldoveneasca care va intra in alcatuirea Republicii Federative Rusesti ca
partas cu drepturi egale". Aceasta a fost PRIMA REPUBLICA MOLDOVENEASCA in
istorie. Astfel dupa 105 ani, profitind de conditiile aparute in urma Revolutiilor ruse (1917),
mobilizindu-si eforturile si manifestindu-si vointa suprema prin actiuni de masa, poporul
moldovenesc si-a restabilit statalitatea sa in noi imprejurari social-politice si cu o noua forma
de guvernamint Republica Democratica. In decembrie 1917 Republica Democratica
Moldoveneasca a avut toate insemnele unui stat suveran: guvern, populatie, teritoriu,
legislatie, sistem fiscal, armata, militie, suveranitate (limitata). La 13 ianuarie 1918, in
conditiile primului razboi mondial, trupele militare ale Romaniei, avind intelegere cu
Germania si sustinerea tacita a Antantei, ocupa Republica Democratica Moldoveneasca,
care, la acel moment, din punct de vedere al dreptului international, era teritoriu al Rusiei
Federative. Dupa 13 ianuarie 1918 suveranitatea statala este uzurpata de armatele romane de
ocupatie. Sfatul Tarii refuza convocarea Adunarii Constituante a Moldovei, organizarea de
alegeri. La 27 martie 1918 in conditii de ocupatie romaneasca si incalcind statutul sau
politico-juridic temporar, Sfatul Tarii proclama Unirea Basarabiei cu Romania. Basarabia
in componenta Romaniei din 27.03.1918 pina la 27.11.1918 are autonomie, organ legislativ
si Guvern cu prerogative limitate, locale. In anii 1918-1940, in Basarabia populatia,
sistemul de invatamint sint supuse unor procese radicale de romanizare, care provoaca
proteste in societate. Notiunea limba moldoveneasca este inlocuita cu cea de limba
romana. Denumirea etnica de moldoveni este substituita cu denumirile etnice straine:
roman, roman basarabean, basarabean.

139

Romania a mentinut in Basarabia aproape permanent regimul starii de asediu. Populatia

moldoveneasca nu doar a protestat, dar, cu arma in mina, in cadrul rascoalelor de la Hotin,
Bender, Tatarbunar, a luptat pentru libertate si restabilirea statalitatii moldovenesti. Tratatul
de la Paris din 1920, care recunostea anexarea Basarabiei la Romania, n-a intrat in vigoare,
deoarece SUA si Japonia n-au recunoscut anexarea teritoriilor rusesti si nu au ratificat
tratatul. SUA, prin doctrina Presedintelui W. Wilson, sustinea dreptul popoarelor la
autodeterminare prin plebiscit, dar si dreptul statelor la inviolabilitatea granitelor. Diplomatia
americana stia, ca in Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) aceste rigori, adica
plebiscitul nu s-a petrecut si acordul Rusiei Sovietice la anexare nu a existat. Odata cu
cresterea rolului international al SUA si URSS, dupa anul 1933, Franta, Marea Britanie,
Polonia refuza sa sustina public Romania in problema basarabeana. Aflarea Basarabiei in
componenta Romaniei in perioada anilor 1918-1940, a fost contestata activ de URSS in cadrul
unor conferinte internationale. In anul 1924, la Conferinta sovieto-romana, URSS propune
Romaniei organizarea unui plebiscit pentru autodeterminarea Basarabiei, insa Romania
respinge propunerea. Constiinta national-statala a fost incetatenita si continuata si pe
meleagurile populate de moldoveni si in partea stinga a Nistrului. Elementul
etnocultural moldovenesc est-nistrean, cu evidente particularitati specifice, a impulsionat
crearea si proclamarea la 12 octombrie 1924 a Republicii Autonome Sovietice Socialiste
Moldovenesti (RASSM). Indiferent de scopurile politice ale centrului, Republica Autonoma
Sovietica Socialista Moldoveneasca a fost o expresie si realizare a dreptului la
autodeterminare a comunitatii moldovenesti in cadrul Ucrainei. Autonomia nationala
moldoveneasca in componenta Ucrainei nu semnifica restabilirea statalitatii moldovenesti. In
conditiile politic prielnice pentru solutionarea problemei Basarabiei, URSS printr-un acord
tacit cu Romania, la 28 iunie 1940 reanexeaza Basarabia, creind conditii pentru restabilirea
statalitatii moldovenesti in forma de Republica Moldoveneasca (RSSM). Evenimentele de
dupa 28 iunie 1940 pe teritoriul moldovenesc dintre Prut si Nistru au insemnat restaurarea
statalitatii, formate prin proclamarea la 2 decembrie 1917 a Republicii Democratice
Moldovenesti si strangulate de autoritatile romane la 27.11.1918. Intrarea RASSM in
componenta RSSM consfintea integrarea fireasca a comunitatii etnice moldovenesti de pe
ambele maluri ale Nistrului ramura limita de rasarit a lumii

140

romanice. Autonomia Moldoveneasca, avind o pozitie intermediara intre Moldova si Ucraina,

in baza legislatiei sovietice si a dreptului international, avea dreptul sa se uneasca cu matca sa
istorica Moldova. Aceasta obiectiv s-a intimplat la 2 august 1940. Republica Sovietica
Socialista Moldoveneasca (RSSM), creata la 2 august 1940, semnifica cea de a DOUA
REPUBLICA MOLDOVENEASCA in istoria statului moldovenesc contemporan. In
componenta URSS, Moldova a avut o suveranitate limitata. Pornind de la realitatea, ca in
diferite epoci si orinduiri sociale misiunea si functiile statului sint, in linii mari, aceleasi ca
instrument principal de organizare politica si administrativa, vom constata ca ulterior,
volumul, gradul de independenta si suveranitate ale Moldovei dintre Prut si Nistru, in
conditiile sovietice, erau incomparabil mai mari decit cele ale "provinciei Basarabia" in
componenta Romaniei Mari. Sprijinindu-se pe Declaratia de suveranitate si Declaratia de
independenta (27.08.1991), Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 29.07.1994
Constitutia, care a definitivat procesul de statornicire a Statului Moldovenesc contemporan.
Legea Suprema, consfintind a TREIA REPUBLICA MOLDOVENEASCA, exprima plenar
aspiratiile poporului moldovenesc purtator al suveranitatii nationale de a trai intr-o tara
independenta, confirmind continuitatea, la o noua treapta, a statalitatii sale multiseculare. In
epoca contemporana, dobindind si reafirmindu-si organizarea lor national-statala: Republica
Democratica Moldoveneasca (2 decembrie 1917), Republica Sovietica Socialista
Moldoveneasca (2 august 1940), Republica Moldova independenta (27 august 1991),
autohtonii est-pruteni sint singurii est-romanici, care si-au pastrat si afirma constiinta lor
etnica - moldoveni. Ei sint mostenitorii directi si legitimi ai numelui istoric Moldova, ai
pamintenilor moldoveni, care au faurit statalitatea Moldovei istorice, au edificat, incepind
cu 1917, statalitatea Moldovei contemporane. Existenta Republicii Moldova, stat
independent, membru al ONU, recunoscut in plan international de circa 180 state, este o
dovada elocventa a dainuirii poporului moldovenesc

si natiunii moldovenesti in istorie.

C

1. Statalitatea moldoveneasca (statalitatea moldoveneasca istorica), ca fenomen istoricopolitic, a luat nastere la 1359, cind Bogdan I, impreuna cu pamintenii moldoveni, au
141

creat statul Moldova (Tara Moldovei) cu atributiile sale de baza: Domnie (administratie),
populatie, teritoriu, hotare, sistem fiscal-vamal, suveranitate. Domnitorii Moldovei in secolele
XIV-XVIII si indeosebi Petru I Musat, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares,
Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, etc., au intarit si centralizat statul feudal moldovenesc, au
luptat activ pentru independenta Moldovei. 2. Moldova istorica in perioada 1775-1862 s-a
aflat in declin, dezmembrare teritoriala si dizolvare a fiintei sale statale. Anihilarea Statului
Moldova incepe in 1812, cind, in urma Tratatului de la Bucuresti, el este dezintegrat teritorial
de catre Imperiile Rus

si Otoman. Catre anul 1862 in rezultatul unirii Moldovei de Vest (a Principatului Moldova) cu
Valahia, cu participarea interesata a Frantei, Rusiei, Prusiei, statalitatea Moldovei istorice
(statalitatea istorica) este anihilata definitiv. 3. La inceputul sec. XX in Basarabia (Moldova de
Est), fruntasii miscarii nationale moldovenesti lanseaza ideea renasterii statalitatii
moldovenesti, care este sustinuta activ dupa Revolutiile din Rusia din 1917, de muncitori,
tarani, intelectuali, preo time, ostasi, aflati pe fronturile primului razboi mondial. 4. La 2
decembrie 1917, organul reprezentativ temporar Sfatul Tarii declara formarea Republicii
Democratice Moldovenesti, care a insemnat, in general, renasterea statalitatii moldovenesti
multiseculare, in particular, formarea statalitatii Moldovei contemporane sub forma de
Republica. Acest stat proclamat la 02.12.1917 in teritoriul istoric al Moldovei de Est este
prima Republica Moldoveneasca din epoca contemporana. 5. La 13 ianuarie 1918, in
conditiile primului razboi mondial, trupele militare ale Romaniei, avind intelegere cu
Germania si sustinerea tacita a Antantei, ocupa Republica Democratica Moldoveneasca. La 27
martie 1918, in conditii de ocupatie militara romaneasca si, incalcind statutul sau politicojuridic temporar, Sfatul Tarii proclama Unirea Basarabiei cu Romania, incalcind vointa
poporului moldovenesc la autodeterminare, exprimata in a. 1917. 6. Romania a mentinut in
Basarabia aproape permanent regimul sta rii de asediu. Populatia moldoveneasca, personalitati
marcante ale intelectualitatii din Basarabia, inclusiv deputati basarabeni in Parlamentul
Romaniei, au protestat vehement impotriva abuzurilor regimului de ocupatie, manifestind
tendinte autonomiste. 7. URSS in perioada 1918-1940 n-a recunoscut anexarea de catre
Romania a Basarabiei (numita in unele documente sovietice si Republica Moldoveneasca).
Guvernul

142

Sovietic a abordat aceasta problema la nivel international si bilateral cu Romania, folosinduse de faptul ca Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, care accepta anexarea Basarabiei la
Romania n-a intrat in vigoare, deoarece SUA si Japonia n-au legiferat anexarea teritoriilor
rusesti. La 28 iunie 1940 URSS, printr-un acord tacit cu Romania, reanexeaza Basarabia. 8.
La 2 august 1940 URSS, prin proceduri formal-juridice, dar fara plebiscit, legifereaza crearea
RSSM, care intruneste cea mai mare parte a teritoriului istoric al Moldovei de Est (Basarabiei)
si a teritoriului autonomiei moldovenesti din stinga Nistrului. Formarea RSSM a insemnat
restabilirea statalitatii moldovenesti in forma de Republica, creata la 2 decembrie 1917.
Aceasta este a Doua Republica Moldoveneasca din epoca contemporana. 9. In perioada 19401991, RSSM a fost stat cu suveranitatea limitata. Desi avea toate atributele unui stat: putere
publica (guvernare), populatie, teritoriu, adoptarea si aplicarea legislatiei, sistem fiscal-vamal,
o anumita suveranitate, majoritatea acestor atributii erau limitate si supuse puterii politice a
statului centralizat URSS. 10. Dezmembrarea URSS, proclamarea suveranitatii Republicii
Moldova, in conditiile confruntarilor politice, a provocat in societatea moldoveneasca o criz a
identitara de proportii si conflictul din Transnistria. 11. Proclamarea Independentei Republicii
Moldova a fost un act de importanta istorica, care a legiferat, in conditii de libertate,
autodeterminarea nationala a poporului moldovenesc, a instaurat a Treia Republica
Moldoveneasca in epoca contemporana. Textul Declaratiei de Independenta contine insa
anumite stipulari nefondate despre istoria si insemnele national-statale ale poporului
moldovenesc. 12. Constitutia Republicii Moldova a consfintit statalitatea poporului
moldovenesc, vointa suprema a acestuia de a trai si a se dezvolta sub protectia statului
contemporan, suveran si independent Republica Moldova, insa a evitat sa foloseasca
notiunile popor moldovenesc, moldoveni, in textul de baza al Constitutiei. 13. Republica
Moldova, desi este membru ONU, stat recunoscut de circa 180 de tari, este obiectul unor
atacuri politico-ideologice din partea fortelor politice, separatiste si iredentiste, ghidate de
interesele geopolitice a unor Mari Puteri interna tionale.

143

14. Reintegrarea teritorial-politica si social-psihologica a statului moldovenesc contemporan,

a poporului moldovenesc de pe ambele maluri ale Nistrului este o premisa fundamentala
pentru ocrotirea si consolidarea identitatii national-statale moldovenesti.

Recomandari
In scopul afirmarii Republicii Moldova in comunitatea internationala a statelor suverane si
independente, luind in consideratie incoerenta juridico-politica a unor prevederi din
Declaratia de independenta a Republicii Moldova, avind in vedere practica constitutionala a
Germaniei, Spaniei, Romaniei, Ucrainei si pornind de la realitatea, ca statul, structurile sale
supreme au datoria de a manifesta o pozitie clara si principiala fata de ocrotirea drepturilor la
autoidentificare lingvistica si etnica a cetatenilor sai, consideram, din punct de vedere istoric si
juridic, necesar: - a modifica, in corespundere cu realitatile lingvistice, istorice si etnice ale
statului moldovenesc, textul Titlurilor I si II ale Constitutiei Republicii Moldova, introducind
notiunile moldoveni, popor moldovenesc (natiune moldoveneasca); - a anula Hotarirea
Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la Avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS
Moldova pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto- german de neagresiune si a
Protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru
Basarabia si Bucovina de Nord (Nr.l49-XII din 23 iunie 1990), conotatia politico-juridica a
careia pune la indoiala temeiurile istorice si politice ale Statului Moldovenesc contemporan,
Republica Moldova, alimenteaza si incurajeaza spirite iredentiste

si tendinte separatiste;
- a reveni la adevarata simbolica a Statului Moldovenesc,
statornicita istoriceste si reconfirmata in anul 1917 de Sfatul Tarii, dupa proclamarea
Republicii Democratice Moldovenesti: stema Moldovei - capul de zimbru; tricolorul
moldovenesc - benzi orizontale: albastra, galbena, rosie. Incontestabil, clasa politica si
intelectuala a Republicii Moldova este obligata sa opreasca degradarea vietii spirituale a
poporului moldovenesc, denigrarea valorilor

si traditiilor national-statale moldovenesti, procese distructive care sint incompatibile

cu eforturile de consolidare a statalitatii moldovenesti contemporane.

144

REFERINTE
BIBLIOGRAFICE
INTRODUCERE

1. ROUSSEAU, J. J. Contractul social. Bucuresti, Editura Stiintifica, 1957, 292 pag. 2.

MONTESQUIEU, Charles. Despre spiritul legilor. Bucuresti, 1964, 124 pag. 3. GIORGIO
DEL VECCHIO. Lectii de filosofie juridica. Bucuresti, 1998, 217 pag. 4. , .
, . , .12, , ,
, 1958, 684 . 5. LENIN,
Vladimir. Note critice cu privire la problema nationala. Opere alese, Chisinau,
, 1990, 787 pag. 6. HOBSBAWM, E. J. Natiuni si nationalism. Chisinau,
Arc, 1997, 205 pag. 7. HINSLEY, F. Suveranitate. Chisinau, Stiinta, 1998, 201 pag. 8.
- XV-XVI ., , , 1976, 150 . 9. , .
. , , 1990, 518 . 10. , .
, I-IV, , 1989-1993. 11. URECHE, GR., COSTIN, M., NECULCE, I.
Letopisetul Tarii Moldovei. Chisinau, Hyperion, 1990, 436 pag. 12. COSTIN, M. De neamul
Moldovenilor. Viata lumii. Chisinau, Litera, 1998, 294 pag. 13. CANTEMIR, D. Descrierea
Moldovei. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1973, 401 pag. 14.
, . 500 . , II, 1857. 15.
, . .

, , 1974, 909 . 16. REPIDA, A. ,

, 1974. Formarea RSS Moldovenesti, Chisinau, 1977 (in grafie chirilica). 17.
RUSNAC, Gh., COZMA, V. in: Conferinta Stiintifica consacrata aniversarii de 80 de ani de
la nasterea savantului si omului de stat Repida Lucheria Evstafie (2000, Chisinau),
Materialele. Chisinau, 2003.

145

18. , . STRATULAT, . -
. , , 1967, 148 . 19.
ROMAN, Al. Evolutia Universala a sistemelor de administrare publica. Chisinau 1998, 300
pag.; : (1917-1940), ., 1992, 61 . 20.
, . : . //, 1999, nr. 3,
. 16-21. SOLOMON . Aspecte ale istoriei politice din Republica Moldova (1989-2002),
Chisinau, 2002. 21. Istoria RSS Moldovenesti vol. II, Chisinau, Cartea Moldoveneasca,
1970, 876 pag. 22. REPIDA, L. A aprecia adevarul istoric si onestitatea savantului, in:
Conferinta

Stiintifica consacrata aniversarii de 80 de ani de la nasterea savantului si omului de stat

Repida Lucheria Evstafie (2000, Chisinau), Materialele. Chisinau, 2003. 23. , .
. 1812-1828. , 1982 24. PLATON, M., Rosca
S., Roman, Al., Popescu, T. Istoria administratiei publice in Moldova. Chisinau, Editura
Academiei de Administrare Publica, 1999, 471 pag. 25. LEVIT, I. An de raspintie: de la
proclamarea Republicii Moldovenesti pina la desfiintarea autonomiei Basarabiei (noiembrie
1917 noiembrie1918). Chisinau, Universul, 2003, 400 pag. 26. STATI, V. Istoria Moldovei.
Editura Vivar-Editor, Chisinau, 2002, 461 pag. 27. , . (1940-1960

.). , Elan-Poligraf, 2002. 218 . 28. TURCANU, I. Unirea Basarabiei cu

Romania 1918. Chisinau, Tipografia Centrala, 1998. 359 pag. 29. , .

. , Tipografia Centrala, 2007, 687 . 30.

NOUZILE, J. Moldova. Istoria Tragica a unei regiuni europene. Chisinau, Prut International,
2005, 371 pag. 31. KING, Ch. Moldovenii. Chisinau, Arc, 2002, 274 pag. 32. , .
XVIII-XIX ., , 1998. 383.

146

33. SMOCHINA, A. Organele constitutionale ale Republicii Moldova in conditiile regimului

totalitar. Chisinau, Prag-3, 2001, 192 pag. 34. BURIAN, Al. Geopolitica lumii contemporane.
Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 456 pag. 35. , ., , ., , .

. , ULIM, 2000, 448 pag. 36. GUCEAC, I. Evolutia

constitutionalismului in Republica Moldova. Chisinau, 2000. 37. GRAMA, D. Evolutia
statutului juridic al Basarabiei in anii 1812-1918. Revista de istorie a Moldovei, nr.2, 1994. 38.
Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre. Chisinau, ElanPoligraf, 2004, 420 pag. 39. LUCINSCHI, P. Moldova si moldovenii. Chisinau, Cartea
Moldovei, 2007, 332 pag. 40. BOLDUR, Al. Istoria Basarabiei. Bucuresti. Editura Victor
Frunza, 1992, 542 pag. 41. CIOBANU, St. Unirea Basarabiei Chis inau, Universitas, 1993,
331 pag. 42. IORGA, N. Neamul romanesc in Basarabia. Vol.I-II. Bucuresti, Editura Fundatiei
Culturale Romane, 1995-1997, 316 pag. 43. LUPAS, I. Istoria Unirii Romanilor. Bucuresti,
Fundatia Culturala Regala Principele Carol, 1937, 407 pag. 44. STERE, Const. Singur
impotriva tuturor. Chisinau, 1997. 45. INCULET, I. O revolutie traita. Chisinau, 1994. 46.
, . . . , Tipar, 1999, 490 pag. 47. CALIN, Iv. Cu
privire la programul complex de stat pentru asigurarea functionarii limbilor vorbite pe
teritoriul RSS Moldovenesti, Raport. Chisinau, 1989. 48. SNEGUR, M. Labirintul destinului.
Chisinau, 2007. 49. STEPANIUC, V. Statalitatea poporului moldovenesc: Aspecte
istorice, politico-juridice. Chisinau, Tipografia Centrala, 2005, 520 pag. 50. , .
: ,

. Chisinau, Tipografia Centrala, 2006, 632 .

CAPITOLUL I. GENEZA SI EVOLUTIA STATALITATII MOLDOVENESTI
1. CANTEMIR, D. Descrierea Moldovei. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, 1973, 401 pag.
147

2. CANTEMIR, D. Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor. Bucuresti, 1901, 891 pag. 3.

SPINEI, V. Moldova in secolul XI-XIV. Chisinau, Universitas, 1992, 492 pag. 4. Domnitorii
Tarii Moldovei. Chisinau, Civitas, 2005, 319 pag. 5. MACHIAVELLI, N. Principele.
Bucuresti, 1960, 893 pag. 6. HOBSBAWM, E. J. Natiuni si nationalism. Chisinau, Arc, 1997,
205 pag. 7. ARMBRUSTER, A. Terminologia politico-geografica a tarilor romane in epoca
constituirilor statale. // Constituirea statelor feudale romanesti. Bucuresti, 1980, 251-259
pag. 8. GIURESCU, C. C. Istoria Romanilor. Bucuresti, All International, 2000, vol. I 456
pag., vol. II 536 pag., vol. III 792 pag. 9. SADOVEANU, M. Drumuri basarabene.
Bucuresti-Chisinau, Stiinta, 1992, 94 pag. 10. , . .
. -, 1842. 11. STATI, V. Stefan cel Mare voievodul
Moldovaniei. Chi sinau, Tipografia Centrala, 2004, 94 pag. 12. MIHAESCU-GRUIU, .
Moldova 1359-1859. Spicuiri din istoria statului de sine statator. Bucuresti, Semne, 1998, 338
pag. 13. STEPANIUC, V. Statalitatea poporului moldovenesc: Aspecte istorice,
politico-juridice. Chisinau, Tipografia Centrala, 2005, 520 pag. 14. , .
XVIII XIX .

, 1998, 383. 15. , . 500 . I.

Iasi, 1857, 222 pag., II, Iasi, 1857, 255 pag. 16. VARTA, I. Istoria Romanilor. Manual
clasa a XI-a. Chisinau, Civitas, 2002, 200 pag. 17. IORGA, N. Neamul romanesc in
Basarabia, vol. II, Bucuresti, Editura Fundat iei Culturale Romane, 1997, 317 pag. 18.
LUPAS, I. Istoria unirii romanilor. Bucuresti, Fundatia Culturala Regala Principele Carol,
1937, 407 pag. 19. Romanii la 1859, vol.II. Bucuresti, Editura Stiintifica si enciclopedica,
1984, 450 pag. 20. STATI, V. Istoria Moldovei in date. Chisinau, Tipografia Academiei de
Stiinte, 1998, 488 pag. 21. , . . 1812-1828.
//

. , , 1982, . 110-124.
148

22. , . -. -
. , , 1894, 374 . 23. Colectie
prescurtatoare din legile imparatesti... extrase si iriegulate de logof si Andronachi Donici. Ed.
II, partea IV. Iasi, 1858. 24. MIHAIL P., Mihail, Z. Acte in limba romana tiparite in Basarabia.
I. (1812-1830). Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1993, 411 pag. 25. GRAMA, D. Lupta
romanilor de la rasarit de Prut pentru apararea legilor Tarii Moldovei in primele decenii ale
secolului al XIX-lea. // Destin romanesc, 1994, nr. 1. 26. GRAMA, D. Evolutia statutului
juridic al Basarabiei in anii 1812-1918. // Revista de istorie a Moldovei, 1994, Nr. 2. 27.
BOGA, L. Politica moldovenilor inainte de pacea de la Bucuresti. Chisinau, Universitas,
1993, pag.191-222; p. 195, 196. 28. HALIPPA, Pan., MORARU, An. Testament pentru
urmasi. Chis inau, Hyperion, 1991, 175 pag. 29. CORBU, H. Deschideri catre valori. Studii,
eseuri, atitudini. Chisinau, Cartea Moldovei, 2003, 456 pag. 30. BOLDUR, Al. Istoria
Basarabiei. Bucuresti, Editura Victor Frunza, 1992, 543 pag.

CAPITOLUL II. RENASTEREA STATULUI NATIONAL AL MOLDOVENILOR.

REPUBLICA DEMOCRATICA MOLDOVENEASCA
1. STATI, V. Istoria Moldovei. Chisinau, Vivar-Editor, Tipografia Centrala, 2002, 461 pag. 2.
BOLDUR, Al. Istoria Basarabiei. Bucuresti, Editura Victor Frunza, 1992, 453 pag. 3.
NEGRU, Gh.. Tarismul si miscarea nationala a romanilor din Basarabia. Chisinau, Prut
International, 2000, 200 pag. 4. STATI, V. Istoria Moldovei in date. Chisinau, Tipografia
Academiei de Stiinte, 1998. 488 pag. 5. VARTA, V. Problemele limbii romane si cea a
autonomiei in ziarul Basarabia. // Destin romanesc, 1996, Nr. 1. 6. Basarabia, 5.07.1906;
dupa St. Ciobanu. Cultura romaneasca in Basarabia. Cultura romaneasca in Basarabia sub st
apinirea rusa. Chisinau, Editura Gheorghe Asachi, 1992, 269 pag.

149

7. LENIN, V. Opere Complete vol.25 Cartea Moldoveneasca Chisinau, 1973, 745 pag. 8.
TURCANU, I. Unirea Basarabiei cu Romania. 1918. Chisinau, Tipografia Centrala, 1998,
359 pag. 9. CIOBANU, St. Unirea Basarabiei. Studiu si documente. Chisinau, Universitas,
1993, 331 pag. 10. ADAUGE, M. DANU, E. POPOVSCHI, V. Miscarea nationala din
Basarabia. Cronica evenimentelor din anii 1917-1918. Chisinau, Civitas 1998, 103 pag. 11.
Patrimoniu. 1993. nr. 1. Chisinau, Univers. 103 pag. 12. Cuvint Moldovenesc, 21.05.1917;
dupa St. Ciobanu. Unirea Basarabiei. Studiu si documente. 1993. 13. , .
1917 .

. o . ,
, 1997, 312 . 14. , 10.09.1917. // . .

1917 . . o
. , , 1997, 312 . 15. STEPANIUC, V. Revolutia
din Octombrie si statalitatea moldoveneasca. //Comunistul, 5.11.2004. 16.
. 23.07.1917; Apud St. Ciobanu. Unirea Basarabiei. Studiu si documente. 1993. 17.
Cuvint Moldovenesc. 18.07.1917. 18. POSTARENCU, D. O istorie a Basarabiei in date si
documente. 1812-1940. Chisinau, Cartier, 1998, 219 pag. 19. IORGA, N. Neamul romanesc
in Basarabia. Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997, 316 pag. 20. , .
. . . I,

, 1988, 645 . 21. , .. . //

. 10.12.1917; 22. LEVIT, I. Republica Moldoveneasca. An de
raspintie: de la proclamarea Republicii Moldovenesti pina la desfiintarea autonomiei
Basarabiei. Noiembrie 1917 noiembrie 1918. Chisinau, Universul, 2003, 400 pag.

150

23. , . : . //, 1999, nr. 3,

. 18. 24. ... 8(21).12.1917 25. Arhiva Nationala a Republicii
Moldova fond 727 - Sfatul Tarii, inv. 2, dosar 21. 26. CAZACU, P. Moldova dintre Prut si Nistru.
1812-1918. Chisinau, Stiinta, 1992,
444 pag. 27. . ,
, 1978, 293 . 28. POPOVSCHI, V. Reflectii asupra unui proiet de Constitutie a
Republicii Democratice Moldovenesti. // Revista de istorie a Moldovei. 1993, nr. 2. 29.
, . .//
. , 2000. . 20-26. 30. Proiectul de Constitutie a Basarabiei
autonome. //Patrimoniu, 1992, nr. 2, pag. 147; v e z i si I. Turcanu. Un proiect de Constitutie a
Basarabiei autonome. // Sfatul Tarii, 10.07.1992. 31. MARGHILOMAN, Al. Note politice, vol. II,
Bucuresti, Editura Machiavelli, 1994, 306 pag. 32. Istoria Romaniei in date. Chisinau, Crai Nou,
1992, 444 pag. 33. DUCA, I. Gh. Amintiri politice, vol. III. Razboiul. Pt. II. Munchen, 1982. 34.
IORGA, N. Memorii. Insemnari zilnice (mai 1917-martie 1920). Vol. I. Bucuresti. 35. PELIVAN,
I. Amintiri. // Patrimoniu, 1992, nr. 2. 36. Bucovina, 24.10.1919; dupa V. Stati. Istoria Moldovei.
37. GHIBU, O. Cum s-a facut unirea cu Basarabia. Sibiu, 1925. 38. AVERESCU, Al. Notite
zilnice din razboi (1916-1918). Bucuresti. s.a. 39. ANDRONACHI, Gh. Albumul Basarabiei. 40.
BURIAN, Al. Geopolitica lumii contemporane. Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 359 pag. 41.
Antonescu, Maresalul Romaniei si razboaiele de reintregire. v. VIII. Marturii si documente
coordonate si ingrijite de I. C. Dr agan. Venetia, 1989. 42. MARGHILOMAN, A. Note politice.
1897-1924. Vol. IV 1917-1918. Bucuresti, 1927. 43.
, . 125 .1. . 30. . 39. 44. LIVEANU, V. 1918. Din istoria luptelor revolutionare
din Romania Bucuresti, 1960.

151

45.
(1917-1920.) , 1967, 663 . 46.
. . I, , 1957. 47. LIVEANU, V. Caracterul antisovietic si
antipopular al Tratatului de la Buftea (5 martie 1918). // Studii si materiale de istorie
contemporana, 1956, vol. I, p.5-65. 48. LENIN, V.I. Opere complete. vol. 38, Chisinau,
Cartea Moldoveneasca, 1973, 745 pag. 49. OPREA, I. Conferinta romano-sovietica de la
Viena (1924). // Cugetul, 1992, Nr. 2. 50. Foreign Affairs, 1924 june. 51. SUGA, A. Die
volkerechtliche lage Bessarabiens in der geschtlichen Entwicklung des Landes. Bonn, 1958.
52. ULAM ADAM, B. Expansion and Coexistense. The History of Soviet Foreign Policy,
1917-1918. New York - Washington, 1968. 53. LANGER, R. Seirure of Territory. Princeton,
1947. 54. KING, Ch. Moldovenii. Chisinau, ARC, 2002, 274 pag. 55. MAXWEL, W.
Bessarabia. // Soviet Russia Today. Vol. 9, nr. 4, 1940. 56. VINOGRADOV, V. Cum s-a
comportat Antanta cu Moldova. Problema Basarabiei si Conferin ta de pace de la Paris //
Glasul Moldovei, 13.05.1996. 57. LIVEZEANU, I. Cultura si nationalism in Romania Mare.
1918-1930. Bucuresti, Humanitas,1998, 392 pag. 58. TACU, O. Problema Basarabiei si
relatiile sovieto-romane in perioada interbelica (1919-1939). Chisinau, Prut International,
2004, 271 pag. 59. GHIBU, O. Desteptarea moldovenilor de peste Nistru. Adunarea
nationala tinuta la 17 decembrie 1917. Chisinau, 1918, 16 pag. 60. BESLEAGA, V.
Moldovenii transnistreni. // Moldova Suverana, 12.08.1990. 61. HAREA, V. Romanii de
peste Nistru. Iasi, s.a. 12 pag. 62. Moldova Socialista.11.10.1989. 63.
, 1 ( ). ,

, 1975, 474 . 64. STRATIEVSKII, C. Componenta na tionala a

RASSM. // Tribuna, Nr. 23, 1988.

152

65. Arhiva Organizatiilor Social-Politice a Republicii Moldova. Fondul 49, inv. 1, doc. 87,
512, 635, 916, 3264, 4462; Fond 3, inv. 1, doc. 275, 303, 427; Fond 60, inv.1, doc. 122, 332.
66. Arhiva Centrala de Stat a Federatiei Ruse. Fondul 3316, inv. 5, d.95, f.14, 15; inv. 21, d.
810, f.40, f. 131 verso; Arhiva Nationala a Ucrainei. Fondul 1, inv.4, d.1196, f.8,9,11, 12-15;
inv.5, d.384, f. 49; inv.8, d.373, f.363; inv.9, d. 190, f.67. 67. Arhiva Nationala a Republicii
Moldova. Fondul 2947, inv.1, d.21, f.187; Fondul 2948, inv. 1, d.32, f. 124, f.187; Fondul
1695, inv.1, d.8, f.6. 68. CALIN, I. Sa salvam casa noastra comuna Republica Moldova.
Chisinau, Tipografia Academiei de Stiinte 2000, 52 pag. 69.
. 4- .

I, . , , 1975, 474 ; , ,
, 1976, 507 . 70. , .
(1924-1940). , Stiinta, 1981, 176 pag. 71.
. , , 2003, 336 . 72. , ..
. , 1974,
909 .

CAPITOLUL III. STATUL SOVIETIC MOLDOVENESC.

REPUBLICA SOVIETICA SOCIALISTA MOLDOVENEASCA 1.
STATI, V. Istoria Moldovei. Chisinau, Vivar-Editor, 2002, 462 pag.

2. ORNEA, Z. Viata lui Constantin Stere vol. II. Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1991, 634
pag. 3. Pa mint si oameni, nr.12 (59), 12 februarie 1994. 4. STERE, C. Documentari politice.
Chisinau, Museum, 2002, 638 pag. 5. WOLF, R. L. Balcans in our time. Cambridge,
Massachusets, 1956, 218 pag. 6. Desteptarea. 17, 14, 21.08.1937. 7. MEURS, Vilhelmus.
Chestiunea Basarabiei in istoriografia comunista, Chisinau, ARC, 1996. 525 pag. 8.
TACU, O. Problema Basarabiei si relatiile sovieto-romane in perioada interbelica (19191939). Chisinau, Prut International, 2004, 270 pag.

153

9. Antonescu maresalul Romaniei si razboaiele de reintregire. Vol. III. Marturii si

documente coordonate si ingrijite de I. S. Dragan. Venetia, 1989. 10. NOUZILLE, J.
Moldova. Istoria tragica a unei regiuni europene. Chisinau, Prut International, 2005, 368 pag.
11. Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele lui pentru Basarabia. Chisinau, Universitas,
1991, 119 pag. 12. ADAUGE, M., FURTUNA, Al. Basarabia si basarabenii. Chisinau,
Tipografia Centrala, 1991, 350 pag. 13. BURIAN, Al. Geopolitica lumii contemporane.
Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 359 pag. 14. C y
. 1938 1958. , 1959. 15. , .
: . //, 1999, 3, . 20. 16. , .
o . , Tipografia Academiei de Stiinte a Moldovei,
2000, 327 . 17. Cugetul. Nr. 5-6, 1993, pag. 62-73. 18. LENIN, V. Rezolutie cu privire la
problema nationala.//Opere complete, vol. 31. Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1973, 723
pag. 19. BENIUC, V. Institutionalizarea puterii politice totalitare in Moldova postbelica.
Chisinau, Universitatea de Stat din Moldova, 1998, 270 pag. 20. PLATON, M., ROSCA, S.,
ROMAN, Al., POPESCU, T. Istoria administratiei publice in Moldova. Chisinau, 1999, 471
pag. 21. ROMAN, A. ( 1917-1941.). Chisin au,
1985. 22. Istoria RSS Moldovenesti vol. II, Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1970, 876 pag.
23. , . . ,

, 1974, 910 . 24. HINSLEY, F. Suveranitate. Chisinau, Stiinta, 1998,

202 pag. 25. , . (1917-1959).

, , 1963, 335 .
154

26. STATI, V. Istoria Moldovei in date. Chisinau, Tipografia Academiei de Stiinte, 1998, 488
pag. 27. , . He

. // . , 1972. 28. Constitutia Legea Fundamentala a

Republicii Moldova, art. 69. Chisinau, 1978. 29. Moldova Socialista. 16.03.1989. 30. Actele
legislative ale RSS Moldovenesti cu privire la decretarea limbii moldovenesti limba de stat.
Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1990, 50 pag. 31. , . , . , .

. , ULIM, 2000, 448 . 32. ,

. : . // , 1990, Nr. 8. 33. Legea Republicii
Moldova cu privire la cetatenie nr. 596-XII din 05.06.91, art. 2 (Arhivele Parlamentului,
Fondul nr. 2948, dosarul 1058). 34. Legi, hotariri si alte acte adoptate la sesiunea intii a
Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova de legislatura a douasprezecea. Chisinau, Cartea
Moldoveneasca, 1990, 348 pag. 35. , . . . . 1999,
48 . 36. Act de identitate. Chisinau, Universul, 1995, 128 pag. 37. STEPANIUC, V.
Statalitatea poporului moldovenesc. Chisinau, Tipografia Centrala, 2005, 520 pag.

CAPITOLUL IV. STATUL SUVERAN SI INDEPENDENT

REPUBLICA MOLDOVA

1. Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.11-12/103 din 30.12.1991. 2. BOIA, L. Istorie

si mit in con stiinta romaneasca. Bucuresti, 1997. 3. Istoria Romaniei in date. Chisinau, CraiNou 1992, 444 pag. 4. ADAUGE, M., FURTUNA, Al. Basarabia si basarabenii. Chisinau,
Uniunea Scriitorilor din Moldova, 1991, 352 pag. 5. BURIAN, Al. Geopolitica lumii
contemporane. Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 456 pag.

155

6. DIACON, V. Reintregirea. Basarabia, Bucovina si Insula Serpilor in dezbateri ale

Parlamentului Romaniei. Iasi, Unirea, 1992, 252 pag. 7. TONTSCH, G. Fiul ratacitor:
Moldova si Romania. // Statul national si societatea polietnica: Moldova in anii 90. Chisinau,
Rotaprint, 1997, pag. 178-190. 8. Arhiva Parlamentului Republicii Moldova, Fondul R2948, inv.6, d.1127. 9. Moldova Suverana, 29.06.1991 10. ANDREESCU, G., STAN, V.,
WEBER, R. Raporturile Romaniei cu Republica Moldova. // Revista 22, Bucuresti, ianuarie
1994, pag. III-X. 11. 15 Ani de Independenta a Republicii Moldova. // Materialele
Conferintei Stiintifice Internationale 22 august 2006. Chisinau, 2006, 168 pag 12. CORBU,
H. Deschideri catre valori. Studii, eseuri, atitudini. Chisinau, Cartea Moldovei, 2003, 456 pag.
13. Statul national si societatea polietnica Moldova in anii 90, Chisinau, Rotaprint, 1997, 254
pag. 14. , ., , ., , .

. , ULIM, 448 . 15. COSTACHI, Gh.,

GUCEAC, I. Fenomenul constitutionalismului in evolutia Republicii Moldova spre statul de
drept. Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 344 pag. 16. Constitutia (Legea Fundamentala) a
Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti. Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1978. 63
pag. 17. . , Tipografia ASM, 2000. 327 pag. 18.
VILLIERS DE MICHEL. Dictionnaire de droit constitionnel. Paris, Armand Colin 1999, 252
pag. 19. , . . ,

, 2000, 351 . 20. Constitutia Republicii Moldova cu

modificari si complet ari. Chisinau, Editura Iulian, 2005, 46 pag. 21. Revista de Istorie a
Moldovei nr.3, 2007, pag. 50-51.

156

BIBLIOGRAFIA Documente, conventii, legi

si acte normative
1. Actele legislative ale RSS Moldovenesti cu privire la decretarea limbii moldovenesti limba
de stat. Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1990, 50 pag. 2. Actul Final al Conferintei Pentru
Securitate si Cooperare in Europa (1975). // Tratate Interntionale vol. I. Chisinau 1998. 3.
Antonescu Hitler: corespondenta si intalniri inedite (1940-1944). Volumele I, II. Bucuresti,
COZIA Ed. Co. Iordache & Armbruster, 1991, 442 pag. 4. Antonescu Maresalul
Romaniei si razboaiele de reintegrare. Marturii si documente. Venezia, 1991. 5.
ANTONESCU, I. Romanii. Originea, trecutul, sarcinile si drepturile lor. Iasi, Moldova,
1991, 95 pag. 6. ANTONESCU, I. Temelia statului legionar. Buc., 1940. 7. ANTONESCU,
Mihai. Daca vrei sa castigi razboiul, trebuie sa pregatesti pacea. Cluj- Napoca, Ardealul,
1991, 56 pag. 8. Buletinul Centrului, Muzeului si Arhivei istorice a evreilor din Romania.
Buc., 1997, 196 pag. 9. Buletinul Ministerului Afacerilor Interne. Nr. 3, din 10 octombrie
1941. 10. BUZATU, Gh. Romanii in arhivele Kremlinului. Bucuresti, Univers enciclopedic,
1996, 394 pag. 11. Carta de la Paris pentru o Noua Europa (1990). // Tratate Internationale.
Vol. I. Chisinau, 1998. 12. Calauza bunilor romani. Iasi, 1927. 13. CALINESCU, A.
Insemnari politice. 1916-1939. Buc., 1990. 14. CIORAN, E. Schimbarea la fata a Romaniei.
Buc., 1937. 15. Colectie prescurtatoare din legile imparatesti... extrase si iriegulate de logof si
Andronachi Donici. Ed. II, partea IV. Iasi, 1858. 16. Conventia Internationala privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (1965). // Tratate Internationale, vol. I.
Chisinau, 1998. 17. Constitutia (Legea Fundamentala) a Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenesti. Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1978. 68 pag.

157

18. Constitutia Republicii Moldova cu modificari si completari. Chisinau, Editura Iulian,

2005, 46 pag. 19. CRAINIC, N. Dupa douazeci de ani. // Gandirea, anul XX, nr. 10,
decembrie 1941. 20. Declaratia privind Rasele si Prejudecatile de rasa (1978). // Bioetica.
Documente ale UNESCO. Chisinau, 2006, 60 pag. 21. Declaratia Universala a Drepturilor
Omului (1948). // Tratate Internationale vol I.

hisinau 1998. 22. Din scrierile si cuvantarile lui Ion C. Bratianu. Vol. I. Bucuresti, Carol
Glob, 1903. 23. Evreii din Romania intre anii 1940-1944. Vol. I. Legislatia antievreiasca.
Bucuresti, Hasefer, 1993, 592 pag. 24. Evreii din Romania intre anii 1940-1944. Vol. II.
Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri. Bucuresti, Hasefer, 1996, 664
pag. 25. Evreii din Romania intre anii 1940-1944. Vol. III, in doua parti. 1940-1942: Perioada
unei mari restristi. Bucure sti, Hasefer, 1997, 944 pag. 26. Evreii din Romania intre anii
1940-1944. Vol. IV. 1943-1944: Bilantul tragediei renasterea sperantei. Bucuresti,
Hasefer, 1998, 512 pag. 27. Expozitia 50 de ani de la martiriul evreilor din Romania.
(Bucuresti, 1-3 iulie 1991). Bucuresti, Hasefer, 1991, 56 pag. 28. Exterminarea evreilor
romani si ucraineni in perioada antonesciana. Bucuresti, Hasefer, 2002, 468 pag. 29.
FACAOARU, Gh. Cateva date in jurul familiei si statului biopolitic, Bucuresti, 1941. 30.
FACAOARU, Iordache, Amestecul rasial si etnic in Romania. // Buletinul eugenic si
biopolitic, IX, 1938, 283 pag. 31. GAFENCU, Gr. Insemnari politice. 1929-1939. Buc.,
1991. 32. Hotarirea Parlamentului Cu privire la aniversarea 645-a a Statului Moldova Nr.
29/XV din 13.02.2004. 33. Legea Republicii Moldova cu privire la cetatenie nr. 596-XII din
05.06.91, art. 2. // Arhivele Parlamentului, Fondul nr. 2948, dosarul 1058. 34. Legea
Republicii Moldova privind drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale. Legea
Nr. 382 din 19 07 2001. Monitorul Oficial Nr. 107. Art. Nr. 819. 35. Legea Republicii
Moldova privind aprobarea Conceptiei politicii nationale a Republicii Moldova. Nr. 546/XV
din 19.12.2003.

158

36. MAGHERESCU, Gh. Adevarul despre Maresalul Antonescu. In 3 volume. Bucuresti,

Editura Paunescu, 1991, 1310 pag. 37. Maresalul Ion Antonescu. Secretele guvernarii.
Rezolutii ale Conducatorului Statului (septembrie 1940 august 1944). Bucuresti, Romanul,
1992, 287 pag. 38. Martiriul evreilor din Romania. 1940-1944. Documente si marturii.
Bucuresti, Hasefer, 1991, 384 pag. 39. Pactul International cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale (1966). // Tratate Internationale. Chisinau, 1998 40. Pactul
International cu privire la drepturile civile si politice (1966). Vol. I. // Tratate Internationale.
Chisinau, 1998. 41. Procesul lui Ion Antonescu. Buc., Eminescu, 1995, 480 pag. 42.
Regele Carol al II-lea al Romaniei. Insemnari zilnice. 1937-1951. Buc., 1995. 43. SIMA, H.
Era Libertatii. Statul National Legionar. Vol. II. Madrid, 1986. 44. STERE, C. Documentari
politice. Chisinau, Museum, 2002, 638 pag. 45. TATARESCU, Gh. Marturii pentru istorie.
Buc., 1996. 46. Trei ani de guvernare, 6 septembrie 1940 6 septembrie 1943, Bucuresti,
1944. 47. ().

(1941-1944). -, , 1998, 283 . 48. . I. .

.
, , 1991, 112 . 49. . II. .
.
, , 1992, 112 . 50. . IV. .

-. , , 1995, 144 . 51. . V.
.
-. , , 1996, 128 . 52.
. 2000 . // . .
. Chisinau, Pontos, 2003, . 4-5. 53.
. . I, , 1957.

159

54. 1941-1945
. . . I. , 1976. 55.
1941-1945
. . . II. , 1976. 56.
.
. . II. ., 1958. 57.
.
. . III. , , 1951, 238 . 58.
. , , 2001, 560 . 59.

,
, . //
, 5 2004; , 8 (29) 2004 . 60. . .,
, 2002, 400 . 61. C y
. 1938 1958. , 1959. 62. . : . ,
, 1998, 432 . 63. . . .
Pittsburg Chisinau, , 2003, 328 . 64. .
. 1940-1944. . ,

, 2003, 136 .
Materiale de arhiva
65. Arhiva Nationala a Republicii Moldova (A.N.R.M.). Fondul 727 Sfatul Tarii;
Fondul 297
, , ; Fondul 230
. Fondul 615 Tribunalele judetene
ale superiorilor de zemstva; Fondul 642 Directoratul General de Interne din
Basarabia a Ministerului de Interne din Romania, or. Chisinau; Fondul 742
;

160

66. Arhiva Organizatiilor Social-Politice a Republicii Moldova. Fondul 3, inv. 1, d. 275, 303,
427; Fondul 49, inv. 1, doc. 87, 512, 635, 916, 3264, 4462; Fondul 51, inventar 68, dosar 43,
44, 45, inv. 71, d.129, 130, 142, 144, 148, 170, 175, 209, 210, 393, 399, 400, 524, 532, 562,
835, 836, 842, 845, 846, 850, 851; inv. 73, d. 98, 100, 124, 129, 142, 144, 158, 188, 209; inv.
74, d. 5, 67, 74, 79, 89, 90, 91, 94, 96, 104, 109, 110, 111; Fondul 60, inv.1, doc. 122, 332.
67. Arhiva Comisiei de Lichidare a Sfatului Tarii (A.C.L.S.T) Procesele-verbale ale
SfatuluiTarii, dosarul 3, vol.I, partea I; Extras din procesul-verbal al sedintelor Primului
Congres Militar Moldovenesc din 20 octombrie 1917; 68. Arhiva Centrala de Stat a
Federatiei Ruse. Fondul 3316, inv. 5, d.95, f.14, 15; inv. 21, d. 810, f.40, f. 131 verso; 69.
Arhiva Centrala de Stat a Ucrainei. Fondul 1, inv.4, d.1196, f.8,9,11, 12-15; inv.5, d.384, f.
49; inv.8, d.373, f.363; inv.9, d. 190, f.67. 70. Arhiva M.A.E. al Romaniei, Fondul 71,
Franta, vol. 63, 1920-1926, f.87; Fondul 71, U.R.S.S., anii 1921-1933, vol.134; 71. Arhivele
Statului Bucuresti Fond Casa Regala, dosar 31/1925, f.288; dosar 20/1926, f.2; dosar
127/1932; dosar 133/1932, f.2-3; dosar 158/1932, f2; dosar 112/1933, f.1-2; dosar 80/1934,
f.34; dosar 7/1936, f. 7-9; 72. Arhivele Statului Bucuresti, Fond Presedintia Consiliului de
Ministri, dosar 126/1920, f. 178-179; 186; dosar 7/1924, f.17;

Literatura stiintifica
73. ADAUGE, M, DANU, E, POPOVSCHI, V. Miscarea nationala din Basarabia. Cronica
evenimentelor din anii 1917-1918. Chisinau, Civitas 1998, 103 pag. 74. ADAUGE, M.,
Furtuna Al. Basarabia si basarabenii. Chisinau, Tipografia Centrala, 1991, 352 pag. 75.
ANCEL, Jean. Contributii la istoria Romaniei. Problema evreiasca. 1933-1944. Bucuresti,
2001. 76. ANDREESCU, G., STAN, V., WEBER, R. Raporturile Romaniei cu Republica
Moldova. // Revista 22, Bucuresti, ianuarie 1994, pag. III-X.

161

77. ANDRONACHI, Gh. Albumul Basarabiei. 78. ARMBRUSTER, A. Terminologia

politico-geografica a tarilor romane in epoca constituirilor statale. // Constituirea statelor
feudale romanesti. Bucuresti, 1980, 251-259 pag. 79. ASAVOAAIE, C., JOSANU, V.
Impostura si interes politic in Istoria Moldovei. Iasi, Alfa, 2007, 273 pag. 80. AVERESCU,
Al. Notite zilnice din razboi (1916-1918). Bucuresti. 81. BARBUL, Gh. Memorial
Antonescu. Al treilea om al Axei. Iasi, Institutul European, 1992. 82. BARBULESCU, M.
DELETANT, D. HITCHINS, K., PAPACOSTEA, S., TODOR, P. Istoria Romaniei. Bucuresti,
Editura Enciclopedica, 1998, 617 pag. 83. BENIUC, V. Institutionalizarea puterii politice
totalitare in Moldova postbelica. Chisinau, Universitatea de Stat din Moldova, 1998, 270 pag.
84. BESLEAGA, V. Moldovenii transnistreni. // Moldova Suverana, 12.08.1990. 85.
BLANARU-FLAMURA, V. Generalul Antonescu in camasa verde legionara. Bucuresti,
Sepco S.R.L./Fundatia Culturala Buna Vestire, 1995-1998. 86. BOGA, L. Politica
moldovenilor inainte de pacea de la Bucuresti. Chisinau, Universitas, 1993, pag.191-222; p.
195, 196. 87. BOIA, L. Istorie si mit in constiinta romaneasca. Bucuresti, 1997. 88.
BOLDUR, Al. Istoria Basarabiei. Bucuresti. Editura Victor Frunza, 1992, 542 pag. 89.
BOTORAN, C. 1940-1944. Holocaustul evreilor din Romania?! // Revista de Istorie Militara,
Bucuresti, vol. IV (10), nr. 20-22, 1991. 90. BRADESCU, F. Miscarea legionara in studii si
articole. Bucuresti, Majadahonda, 1997. 91. BRADESCU, F. Scurta analiza spectrala a
Miscarii legionare. Bucuresti, Majadahonda, 1996. 92. BRUHIS, M. Rusia, Romania si
Basarabia. 1812. 1918. 1924. 1940. Chisinau, Universitas, 1992, 362 pag. 93. BURIAN, Al.
Geopolitica lumii contemporane. Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 456 pag. 94.
BUZATU, Gh. Asa a inceput holocaustul impotriva poporului roman. Bucure sti,
Majadahonda, 1995, 58 pag.

162

95. BUZATU, Gh. Din istoria secreta a celui de-al doilea razboi mondial. Volumul I.
Bucuresti, Editura stiintifica si enciclopedica, 1988, 390 pag. 96. BUZATU, Gh. Din istoria
secreta a celui de-al doilea razboi mondial. Volumul II. Bucuresti, Editura enciclopedica,
1995, 478 pag. 97. BUZATU, Gh. Romania cu si fara Antonescu. Iasi, Moldova, 1991, 390
pag. 98. BUZATU, Gh. Romania si razboiul mondial din 1939-1945. Iasi, Centrul de istorie si
civilizatie europeana, 1995, 476 pag. 99. BUZATU, Gh., CIUCANU, C., SANDACHE, C.
Radiografia dreptei romanesti (1927- 1941). Buc., 1996. 100. CALIN, Iv. Sa salvam casa
noastra comuna Republica Moldova. Chisinau, Tipografia Academiei de Stiinte 2000, 52
pag. 101. CALIN, Iv. Cu privire la programul complex de stat pentru asigurarea functionarii
limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenesti, Raport. Chisin au, 1989. 102. Calvarul...
Chisinau, Alianta antifascista democratica din RM, 1998, 36 pag. 103. CANTEMIR, D.
Descrierea Moldovei. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1973, 456
pag. 104. CANTEMIR, D., Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor. Bucuresti, 1901, 891
pag. 105. CARP, M., Cartea neagra. Suferintele evreilor din Romania. 1940-1944. Vol. I.
Legionarii si Rebeliunea. Bucuresti, Diogene, 1996, 542 pag. 106. CARP, M., Cartea neagra.
Suferintele evreilor din Romania. 1940-1944. Vol. III. Transnistria. Bucuresti, Diogene, 1996,
526 pag. 107. CARP, M. Holocaust in Rumania. 1940-1944. Budapest, Edited by F.B.
Matyas, 1994, 350 pag. 108. CASU, I. Politica nationala in Moldova Sovietica (19441998). Chisinau, Cartdidact, 2000, 213 pag. 109. CAZACU, P., Moldova dintre Prut si Nistru.
1812-1918. Chisinau, Stiinta, 1992, 444 pag. 110. CHIRNOAGA, P. Istoria politica si militara
a razboiului Romaniei contra Rusiei Sovietice. 22 iunie 1941 23 august 1944. Iasi, FIDES,
1998, 464 pag. 111. CIOBANU, St. Unirea Basarabiei. Studiu si documente. Chisinau,
Universitas, 1993, 336 pag.

163

112. CIOBANU, St. Cultura romaneasca in Basarabia. Cultura romaneasca in Basarabia sub
stapinirea rusa. Chisinau, Editura Gheorghe Asachi, 1992, 269 pag. 113. COJOCARU, Gh.,
Integrarea Basarabiei in cadrul Romaniei (1918-1923). Bucuresti, SEMNE, 1997, 270 pag.
114. CONSTANTIN, I., Basarabia sub ocupatie sovietica, de la Stalin la Gorbaciov. Bucuresti,
Fiat-Lux, 1994. 115. CONSTANTIN, I., Romania, marile puteri si problema Basarabiei..
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1995. 116. CONSTANTINIU, Fl. O istorie sincera a
poporului roman. Bucuresti, Univers enciclopedic, 1997, 592 pag. 117. CONSTANTINIU, Fl.,
DUTU, A., RETEGAN, M. Romania in razboi, 1941-1945. Un destin in istorie. Bucuresti,
Editura Militara, 1995. 118. CONSTANTINIU, Fl. SCHIPOR, I. Trecerea Nistrului (1941). O
decizie controversata. Bucuresti, Albatros, 1995, 194 pag. 119. CORBU, H. Deschideri catre
valori. Studii, eseuri, atitudini. Chisinau, Cartea Moldovei, 2003, 456 pag. 120. COSTACHI,
Gh., GUCEAC, I. Fenomenul constitutionalismului in evolutia Republicii Moldova spre statul
de drept. Chisinau, Tipografia Centrala, 2003, 344 pag. 121. COSTIN, M. De neamul
Moldovenilor. Viata lumii. Chisinau, Litera, 1998, 294 pag. 122. DAN, Ioan. Procesul
Maresalului Antonescu. Bucuresti, Timpus, 1993. 123. DIACON, V. Reintregirea. Basarabia,
Bucovina si Insula Serpilor in dezbateri ale Parlamentului Romaniei. Iasi, Unirea, 1992, 252
pag. 124. DOBRINESCU, V.-Fl. Constantin I. Basarabia in anii celui de-al doilea razboi
mondial (1939-1947). Iasi, Institutul european, 1995, 374 pag. 125. DOBRINESCU, V. FL.,
Batalia pentru Basarabia. Iasi, Junimea, 1991, 288 pag. 126. Domnii Tarii Moldovei. Chisinau,
Civitas 2005, 319 pag. 127. DRAGNEV, D., VARTA, I. Istoria romanilor. Epoca moderna.
Chisinau, CIVITAS, 2002, 272 pag. 128. DUCA, I. Gh. Amintiri politice, vol. III. Razboiul.
Pt. II. Munchen, 1982. 129. DUICU, S. Ion Antonescu si Garda de Fier. Vol. I. TarguMures, Rom-Edition, 1991, 174 .

164

130. DUTU, A., RETEGAN, M. Romania in razboi. 1421 zile de inclestare. Bucuresti, Globus,
1992, 248 pag. 131. ENCIU, N. Istoria romanilor. Epoca contemporana. Manual pentru clasa a
XII-a de liceu. Chisinau, Civitas, 2002, 184 pag. 132. Evreii din Romania in Razboiul de
reintregire a tarii. 1916-1919. Bucuresti, Hasefer, 1996, 332 pag. 133. FATU, M. Consens
pentru salvarea nationala (septembrie 1940 august 1944). Bucuresti, Editura Ministerului de
Interne, 1996, 386 pag. 134. FATU, M. Contributii la studierea regimului politic din Romania
(septembrie 1940 august 1944). Bucuresti, Editura politica, 1984, 368 pag. 135.
GHEORGHE, I. Un dictator nefericit. Bucuresti, Machiavelli, 1996, 376 pag. 136. GHIBU, O.
Cum s-a facut unirea cu Basarabia. Sibiu, 1925. 137. GHIBU, O. Desteptarea moldovenilor de
peste Nistru. Adunarea nationala tinuta la 17 decembrie 1917. Chisinau, 1918, 16 pag. 138.
GIORGIO DEL VECCHIO. Lectii de filosofie juridica. Bucuresti, 1998, 217 pag. 139.
GIURESCU, C.C. Istoria Romanilor. Bucures ti, All International, 2000, vol.I 456 pag.,
vol.II 536 pag., vol. III 792 pag. 140. GOMA, P. Saptamana Rosie (28 iunie 3 iulie 1940)
sau Basarabia si evreii. Chisinau, Museum, 2003, 92 pag. 141. GRAMA, D. Evolutia statutului
juridic al Basarabiei in anii 1812-1918. Revista de istorie a Moldovei, nr.2, 1994. 142.
GRAMA, D. Lupta romanilor de la rasarit de Prut pentru apararea legilor Tarii Moldovei in
primele decenii ale secolului al XIX-lea.//Destin romanesc, 1994, nr. 1. 143. GRECUL, A.
Inflorirea natiei socialiste moldovenesti. Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1978, 350 pag. 144.
GUCEAC, I. Evolutia constitutionalismului in Republica Moldova. Chisinau, 2000. 145.
HAREA, V. Romanii de peste Nistru. Iasi, s.a. 12 pag. 146. HILLGRUBER, A. Hitler, regele
Carol si maresalul Antonescu. Relatiile germano- romane (1938-1944). Bucuresti, Humanitas,
1994. 147. HINSLEY, F. Suveranitate. Chisinau, Stiinta, 1998, 202 pag. 148. HITCHINS, K.
Romania. 1866-1947. Bucuresti, Humanitas, 1998, 573 pag. 149. HINCU, I. Cine sint
stramosii moldovenilor? Chisinau, Stiinta, 1990, 37 pag.

165

150. HOBSBAWM, E. J. Natiuni si nationalism. Chisinau, Arc, 1997, 205 pag. 151.
INCULET, I. O revolutie traita. Chisinau, 1994. 152. IORGA, N. Memorii. Insemnari zilnice
(mai 1917-martie 1920). Vol. I. Bucuresti. 153. IORGA, N. Neamul romanesc in Basarabia.
Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997, 316 pag. 154. Istoria militara a
poporului roman. Vol. VI. Bucuresti, Editura militara, 1989, 784 pag. 155. Istoria R.S.S.M.
Vol. II. Chisinau, Cartea moldoveneasca, 1970, 876 pag. 156. Istoria Republicii Moldova din
cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre. Chisinau, Elan-Poligraf, 2004, 420 pag. 157.
Istoria Romaniei in date. Chisinau, Crai Nou, 1992, 444 pag. 158. Istoria Romaniei
Compendiu. Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1969, 728 pag. 159. Istoria
romanilor. Epoca contemporana. Chisinau-Gala ti, Porto-Franco, 1992, 160 pag. 160.
IVANOV, V. RSS Moldoveneasca stat suveran in componenta Uniunii RSS. Chisinau,
Cartea Moldoveneasca, 1983, 200 pag. 161. KING, Ch. Moldovenii, Romania, Rusia si
politica culturala. Chisinau, Arc, 2002, 302 pag. 162. KIRITESCU, C. I. Romania in al
doilea razboi mondial. Volumul I. Bucuresti, Univers enciclopedic, 1996, 358 pag. 163.
LANGER, R. Seirure of Territory. Princeton, 1947. 164. LEBEDEV, N. I. Garda de fier,
Carol al II-lea si Hitler. Chisinau, Cartea moldoveneasca, 1970, 344 pag. 165. LEBEDEV, N.
I. Falimentul fascismului in Romania. Chisinau, Stiinta, 1981, 662 pag. 166. LECCA, Radu.
Eu i-am salvat pe evreii din Romania. Buc., Roza Vanturilor, 1994. 167. LECOMTE, JeanMichel. Enseigner LHolocauste au 21-e siecle. Strasburg, 2003. 168. LENIN, V. I. Opere
complete. vol. 25, 31, 38, Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1973. 169. LENIN, Vladimir.
Note critice cu privire la problema nationala. Opere alese, Chisinau,

, 1990, 787 pag. 170. LEVIT, I. Republica Moldoveneasca. An de

raspintie: de la proclamarea Republicii Moldovenesti pina la desfiintarea autonomiei
Basarabiei. Noiembrie 1917 noiembrie 1918. Chisinau, Universul, 2003, 400 pag. 171.
LIVEANU, V. 1918. Din istoria luptelor revolutionare din Romania Bucuresti, 1960.

166

172. LIVEANU, V. Caracterul antisovietic si antipopular al Tratatului de la Buftea (5 martie

1918). // Studii si materiale de istorie contemporana, 1956, vol. I, p.5-65. 173. LIVEZEANU,
I. Cultura si nationalism in Romania Mare. 1918-1930. Bucuresti, Humanitas,1998, 392 pag.
174. LUCINSCHI, P. Moldova si moldovenii. Chisinau, Cartea Moldovei, 2007, 332 pag.
175. LUPAN, N. Maresalul Ion Antonescu, soldat martir, Bucuresti, 1991. 176. LUPAS, I.
Istoria unirii romanilor. Bucuresti, Fundatia Culturala Regala Principele Carol, 1937, 407
pag. 177. MACHIAVELLI, N. Principele. Bucuresti, 1960, 893 pag. 178. MALAPARTE, C.
Caput. Chisinau, Literatura artistica, 1986, 272 pag. 179. MANUILA, S., FILDERMAN, W.
Populatia evreiasca din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Iasi, Fundatia
Culturala Romana, 1994, 61 pag. 180. MARGHILOMAN, A. Note politice. 1897-1924. Vol.
IV 1917-1918. Bucuresti, 1927. 181. MARGHILOMAN, Al. Note politice, vol. II, Bucuresti,
Editura Machiavelli, 1994, 306 pag. 182. MARIN, V. Fascismul. Bucuresti, Majadahonda,
1997. 183. MAXWEL, W. Bessarabia //Soviet Russia Today. Vol. 9, nr. 4, 1940. 184.
MATRESCU, Fl. Holocaustul rosu. Bucuresti, 1998. 185. MEURS, Vilhelmus. Chestiunea
Basarabiei in istoriografia comunista, Chisinau, ARC, 1996. 536 pag. 186. MEZINCESCU,
E. Maresalul Antonescu si catastrofa Romaniei. Buc., Artemis, 1993, 176 pag. 187.
MIHAIL, P., MIHAIL, Z. Acte in limba romana tiparite in Basarabia. I. (1812-1830).
Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1993, 411 pag. 188. MIHAESCU-GRUIU, .
Moldova 1359-1859. Spicuiri din istoria statului de sine statator. Bucuresti, Semne, 1998, 338
pag. 189. MONTESQUIEU, Charles. Despre spiritul legilor. Bucuresti, 1964, 124 pag. 190.
MORARU, A. Istoria Romanilor. Basarabia si Transnistria (1812-1993). Chisinau, Universul,
1995, 560 pag. 191. MORARU, An. Pan Halippa. Testament pentru urmasi. Chisinau,
Hyperion, 1991, 175 pag. 192. MUSAT, M., ARDELEANU, I. Romania dupa Marea Unire.
Buc., 1986.

167

193. MUTTI, C. Mircea Eliade si Garda de Fier. Sibiu, Puncte cardinale, 1995. 194. MUTTI,
C. Penele Arhanghelului. Intelectualii romani si Garda de Fier, Bucuresti, Anastasia, 1997.
195. NAZARIA, S. Holocaust: file din istorie (pe teritoriul Moldovei si in regiunile limitrofe
ale Ucrainei). Chisinau, 2005, 296 pag. 196. NEDELCU, F. De la restauratie la dictatura
regala. Din viata politica a Romaniei. 1930-1938. Cluj-Napoca, 1981. 197. NEGRU, Gh..
Tarismul si miscarea nationala a romanilor din Basarabia. Chisinau, Prut International, 2000,
200 pag. 198. NICHOLAS, M., NAGY-TALAVERA. O istorie a fascismului in Ungaria si
Romania. Buc., 1996. 199. NICOLENCO, V. Extrema dreapta in Basarabia (1923-1940).
Chisinau, Civitas, 1999, 112 pag. 200. NIGULESCU, P. Principiile fundamentale ale
Constitutiei din 27 februarie 1938. Buc., 1938. 201. NISTOR, I. S. Romanii in al doilea
razboi mondial. Clarificari in lumina adevarului istoric. Cluj-Napoca, Mesagerul, 1996, 268
pag. 202. NOUZILLE, J. Moldova. Istoria tragica a unei regiuni europene. Chisinau, Prut
Interna tional, 2005, 368 pag. 203. OPREA, I. Conferinta romano-sovietica de la Viena
(1924). // Cugetul, 1992, Nr. 2. 204. ORNEA, Z. Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca.
Buc., Editura Fundatiei Culturale Romane, 1996, 469 pag. 205. ORNEA, Z. Viata lui
Constantin Stere vol. II. Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1991, 634 pag. 206. Pactul
Ribbentrop-Molotov si consecintele lui pentru Basarabia. Chisinau, Universitas, 1991, 119
pag. 207. PELIN, M. Legenda si adevar. Buc., Edart, 1994, 128 pag. 208. PELIVAN, I.
Amintiri.//Patrimoniu, 1992, nr. 2. 209. PETCULESCU, C. Miscarea legionara. Mit si
realitate. Buc., 1997. 210. PETRENCU, A. Basarabia in al doilea razboi mondial. 1940-1944.
Chisinau, Lyceum, 1997, 346 pag.

168

211. PETRENCU, A. Romania si Basarabia in anii celui de-al doilea razboi mondial.
Chisinau, Epigraf, 1999, 176 pag. 212. PLATON, M., ROSCA S., ROMAN A., POPESCU T.
Istoria administratiei publice in Moldova. Chisinau, 1999, 471 pag. 213. POP, A. Sub povara
granitei imperiale. Romanii de dincolo de Prut de la ultimatumul anexarii la proclamarea
independentei de stat. Bucuresti, Recif, 1993. 214. POP, Gr. Garda, Capitanul si arhanghelul
din cer. Bucuresti, Eurasia, 1995-1997. 215. POPOVSCHI, V. Reflectii asupra unui proiet de
Constitutie a Republicii Democratice Moldovenesti. // Revista de istorie a Moldovei. 1993, nr.
2. 216. POSTARENCU, D. O istorie a Basarabiei in date si documente. 1812-1940. Chisinau,
Cartier, 1998, 219 pag. 217. Proiectul de Constitutie a Basarabiei autonome. // Patrimoniu,
1992, nr. 2. 218. QUINLAN, P. Ciocnire deasupra Romaniei. Politica anglo-americana fata de
Romania. 1938-1947. Iasi, Centrul de Studii Romanesti, 1995. 219. REPIDA, A. Formarea
RSS Moldovenesti. Chisinau, Cartea Moldoveneasca, 1977,
320 pag. 220. REPIDA, L. A
aprecia adevarul istoric si onestitatea savantului, in: Conferinta

Stiintifica consacrata aniversarii de 80 de ani de la nasterea savantului si omului de stat

Repida Lucheria Evstafie (2000, Chisinau), Materialele. Chisinau, 2003. 221. Republica
Moldova: istoria politica (1989-2000). Documente si materiale. Vol.I. (Cernencu M., Rusnac
Gh., Galben A., Solomon C.) Chisinau, USM, 2000, 544 p.; 222. Republica Moldova: istoria
politica (1989-2000). Documente si materiale. Vol.II. (Cernencu M., Rusnac Gh., Galben A.,
Solomon C.). Chisinau, USM, 2000, 460 p.; 223. ROGGER, H., WEBER, E. Dreapta
europeana. Profil istoric. Buc., 1995. 224. , .

(1924-1940). , Stiinta, 1981, 176 pag. 225. ROMAN, Al.
Evolutia Universala a sistemelor de administrare publica. Chi sinau 1998, 300 pag. 226.
Romania in anii celui de-al doilea razboi mondial. Volumul I. Bucuresti, Editura militara,
1989, 664 pag. 227. Romania in cel de-al doilea razboi mondial. Iasi, 1996. 228. Romanii la
1859, vol. II. Bucuresti, Editura Stiintifica si enciclopedica, 1984, 450 pag.

169

229. ROTARU, Fl. Basarabia noastra. Bucuresti, Semne, 1996. 230. ROTARU, Fl.
Romanitatea transnistreana. Bucuresti, Semne, 1996. 231. ROTARU, Fl. Suferintele
Basarabiei si rapirile rusesti. Bucuresti, Semne, 1996. 232. ROTARU, J., BURCIN, O.,
ZODIAN, V. Maresalul Ion Antonescu: am facut razboiul sfant impotriva bolsevismului.
Campania anului 1941. Oradea, Cogito, 1994, 208 pag. 233. ROUSSEAU, J. J. Contractul
social. Bucuresti, Editura Stiintifica, 1957, 292 pag. 234. ROZEN, Marcu. 60 de ani de la
deportarea evreilor din Romania in Transnistria. Buc., 2001. 235. RUS, I. Romanii si
minoritarii in Basarabia interbelica. // Revista de istorie a Moldovei. Chisinau, 1994, nr. 1
(17). 236. RUSNAC, Gh. COZMA, V. in: Conferinta Stiintifica consacrata aniversarii de 80
de ani de la nasterea savantului si omului de stat Repida Lucheria Evstafie (2000, Chisinau),
Materialele. Chisinau, 2003. 237. SADOVEANU, M. Drumuri basarabene. Bucure stiChisinau, Stiinta, 1992, 94 pag. 238. SAVU, Al. Gh. Sistemul partidelor politice din Romania.
1919-1940. Buc., 1976. 239. SCURTU, I. Din viata politica a Romaniei. (1926-1947).
Bucuresti, Editura stiintifica

si enciclopedica, 1983, 552 pag. 240. SCURTU, I. Istoria Romaniei in anii 1918-1940.
Evolutia regimului politic de la democratie la dictatura. Bucuresti, Editura didactica si
pedagogica, R.A., 1996. 241. SCURTU, I. Iuliu Maniu. Activitatea politica. Bucuresti,
Editura stiintifica si enciclopedica, 1995, 300 pag. 242. SCURTU, I. Viata politica din
Romania. 1918-1944. Buc., 1982. 243. SCURTU, I., BULEI, I. Democratia la romani. 18661938. Buc., 1990. 244. SCURTU, I., BUZATU, Gh. Istoria romanilor in secolul XX (19181948). Bucuresti, Paideia, 1999, 712 pag. 245. SCURTU, I., HLIHOR C. Complot impotriva
Romaniei. 1939-1947. Bucuresti, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, 1994. 246.
SCURTU, I., TRONCOTA, C., TAMPA, N., ZAMFIRESCU, D., BUCUR, I. Totalitarismul
de dreapta in Romania. Origini, manifestari, evolutie. 1919-1927. Buc., 1996.

170

247. SIMION, A. Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei romane din august 1944,
Cluj-Napoca, 1979. 248. SMOCHINA, A. Organele constitutionale ale Republicii Moldova in
conditiile regimului totalitar. Chisinau, Prag-3, 2001, 192 pag. 249. SNEGUR, M. Labirintul
destinului. Chisinau, 2007. 250. SPINEI, V. Moldova in secolul XI-XIV. Chisinau,
Universitas, 1992, 492 pag. 251. STATI, V. Istoria Moldovei. Chisinau, Vivar Editor, 2002,
462 pag. 252. STATI, V. Istoria Moldovei in date. Chisinau, Tipografia Academiei de Stiinte,
1998, 488 pag. 253. STATI, V. Stefan cel Mare voievodul Moldovaniei. Chisinau, Tipografia
Centrala, 2004, 94 pag. 254. Statul national si societatea polietnica Moldova in anii 90,
Chisinau, Rotaprint, 1997, 254 pag. 255. STAVILA V. De la Basarabia Romaneasca la
Basarabia sovietica. 1939-1945. Chisinau, Tipografia Centrala , 2000, 151 pag. 256.
STEPANIUC, V. Revolutia din Octombrie si statalitatea moldoveneasca. // Comunistul,
5.11.2004. 257. STEPANIUC, V. Statalitatea poporului moldovenesc: Aspecte istorice,
politico- juridice. Chisinau, Tipografia Centrala, 2005, 520 pag. 258. STOENESCU, A. M.
Armata, maresalul si evreii. Bucuresti, RAO International Publishing Company, 1998, 512
pag. 259. STRATIEVSKII, C. Componenta nationala a RASSM. // Tribuna, Nr. 23, 1988.
260. SUGA, A. Die volkerechtliche lage Bessarabiens in der geschtlichen Entwicklung des
Landes. Bonn, 1958. 261. SAFRAN, A. Un taciune smuls flacarilor. Comunitatea evreiasca
din Romania. 1939- 1947. Memorii. Buc., 1996. 262. TONTSCH, G. Fiul ratacitor: Moldova
si Romania. // Statul national si societatea polietnica: Moldova in anii 90. Chisinau,
Rotaprint, 1997, pag. 178-190. 263. TOTOK, W. Discursul revizionist // Sfera, 1998, nr. 1.
264. TREPTOW, K.W., BUZATU, Gh. Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938).
Iasi, Dosoftei, 1994, 316 pag.

171

265. TACU, O. Problema Basarabiei si relatiile sovieto-romane in perioada interbelica. (19191939). Chisinau, Prut International, 2004, 296 pag. 266. TURCANU, I. Basarabia din nou in
fata optiunii istorice. Chisinau, Universitas, 1994. 267. TURCANU, I. Istoria relatiilor
internationale. Chisinau, 2005. 268. TURCANU, I. Istoricitatea istoriografiei. Observatii
asupra scrisului istoric basarabean. Chisinau, Editura Arc, 2003, 262 pag. 269. TURCANU, I.
Republica Moldova independenta. Chisinau, Stiinta, 2001, 206 pag. 270. TURCANU, I. Un
proiect de Constitutie a Basarabiei autonome. // Sfatul Tarii, 10.07.1992. 271. TURCANU, I.
Unirea Basarabiei cu Romania 1918. Chisinau, Tipografia Centrala, 1998. 396 pag. 272.
ULAM ADAM, B. Expansion and Coexistense. The History of Soviet Foreign Policy. 19171918. New-York-Washington, 1968. 273. URECHE, GR., COSTIN, M., NECULCE, I.
Letopisetul Ta rii Moldovei. Chisinau, Hyperion, 1990, 436 pag. 274. VARTA, I. Istoria
Romanilor. Manual clasa a XI-a. Chisinau, Civitas, 2002, 200 pag. 275. VARTA, V.
Problemele limbii romane si cea a autonomiei in ziarul Basarabia. // Destin romanesc, 1996,
Nr. 1. 276. VASILOS, V. Istoria romanilor. Chisinau, Civitas, 2003, 448 pag. 277. VEIGA, F.
Istoria Garzii de Fier. 1919-1941. Mistica ultranationalismului. Bucuresti, Humanitas, 1993.
278. VERENCA, O. Administratia civila romana in Transnistria 1941-1944. Bucuresti,
Vremea, 2000, 400 pag. 279. Viata si moartea lui Ion Antonescu. Bucuresti, Tess-Expres,
1996, 224 pag. 280. VILLIERS DE MICHEL. Dictionnaire de droit constitionnel. Paris,
Armand Colin 1999, 252 pag. 281. VINOGRADOV, V. Cum s-a comportat Antanta cu
Moldova. Problema Basarabiei si Conferinta de pace de la Paris // Glasul Moldovei,
13.05.1996. 282. VIZER, B. Istoria contemporana a romanilor. Chisinau, Stiinta, 1997, 168
pag. 283. VOLOVICI, L. Ideologia nationalista si problema evreiasca. Eseu despre formele
antisemitismului intelectual in Romania anilor 30. Bucure sti, Humanitas, 1995.

172

284. WATTS, L. L. O Casandra a Romaniei. Ion Antonescu si lupta pentru reforma. 19181941. Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1993, 438 pag. 285. WEBER, E.
Dreapta romaneasca. Cluj-Napoca, 1995. 286. WOLF, R. L. Balcans in our time. Cambridge,
Massachusets, 1956, 218 pag. 287. ZAHARIA, Gh., FATU, M. Romania in regimurile
fasciste si totalitare din Europa. Bucuresti, 1980. 288. ZAMFIRESCU, D. Legiunea
Arhanghelului Mihail de la mit la realitate. Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1997. 289.
ZAMFIRESCU, D. Regele si Maresalul. Bucuresti, Roza Vanturilor, 1994. 290. .
., . ., . .

. ., 2001. 291. , ., , ., , .

. , ULIM, 448 . 292. , .,

, ., , ., , .
1941-1945 . , 1970. 293.
, . . : 1933-1941. ., 1981. 294.
, . . . , Tipar, 1999, 490 pag. 295. , .
. //
. 10.12.1917. 296.
(1917-1920.). , , 1967, 663 . 297. ,
. . ., , 1990. 298.
., Tipografia ASM, 2000, 327 pag. 299. , .
XVIII-XIX ., , 1998. 300. , .
: . //

, 1999, 3. 301. , . .1812-1828.

, 1982 302. , . 500 . I. Iasi,
1857. 222 pag., II, Iasi, 1857, 255 pag. 303. , .
500 . , II, 1857.

173

304. . . . , , 1974, 224

. 305. ., . . 1933-1939
. ., , 2003, 432 . 306. , .
. ,
, 2000, 351 . 307. . 1939-1945. .
I. ., , 1973, 368 . 308. . 1939-1945. . IV. .,
, 1975, 536
. 309. . 1918-1970. ., , 1971, 744 . 310.
. ., , 1978, 617 . 311. , .
, I-IV, , 1989-1993. 312. , . .
. -, 1842. 313. . . ,

, 1984, 576 . 314. . . . ,

Tipografia A.S.M., 2001, 96 . 315. . ., .. -
(1929-1934).

., , 1971, 188 . 316. .

4- .
I, . , , 1975, 474 ; , ,
, 1976, 507 . 317. , .
.
, , 1974, 909 . 318. , . . . 19181970. ., , 1971. 319. , . . . ., ,
1961. 320. , . .

, , 1999. 321. , . .
(19. XI. 42 23. VIII. 44). , , 1983,
376 . 322. , . . .
,
, 1981, 392 .
174

323. , . 1917 .
. o . ,
, 1997, 312 . 324. , . .
. . I,
, 1988. 325. , . . , , 1990, 518 . 326.
, ., , . , .12, ,

, 1958, 684 . 327. .

, ULIM, 2000, 448 . 328. , . He

. // . , 1972. 329. , .

. , Tipografia Centrala, 2007, 688 . 330.
, ! -
. ., 1970, . 120. 331. , 2004, 24 . 332.
. , , 1978, 293 . 333. ,
, 1989. 334. , A. , ,
1974. 335. , .
(1924-1940). , Stiinta, 1981, 176 . 336. , . .
. // , 1994, 9-10. 337. , . . .
. 1999, 48 . 338. , .
. //

. , 2000, . 20-26. 339. -

XV- XVI ., , , 1976, 150 pag. 340. , . . -
. , , 1894, 374 . 341.
, . : . // , 1990, Nr. 8.

175

342. , . : ,
. Chisinau, Tipografia Centrala, 2006, 632 . 343.
, . (1917-1959).
, , 1963, 335 . 344. , ., .
. , , 1967, 148 . 345. , . ,
. , 1998. 346. . , , 2003, 336
. 347. , . o . , Tipografia Academiei
de Stiinte a Moldovei, 2000, 327 . 348. , . -
(1940-1960

.). , Elan-Poligraf, 2002, 218 .

Materiale din presa periodica

349. Basarabia, 5.07.1906. 350. Bucovina, 24.10.1919. 351. Cugetul. Nr. 5-6,
1993. 352. Cuvint Moldovenesc, 21.05.1917, 18.07.1917. 353. Desteptarea.
17, 14, 21.08.1937. 354. Foreign Affairs, 1924 june. 355. Moldova Socialista.
16.03.1989, 11.10.1989. 356. Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.1112/103 din 30.12.1991. 357. Patrimoniu. 1993. nr. 1. 358. Pamint si oameni,
nr.12 (59), 12 februarie 1994. 359. . 23.07.1917. 360.
5.11.1917, 8(21).12.1917.

361. , 10.09.1917.

176

REZUMAT
Obiectul de cercetare in prezenta investigatie este geneza si evolutia statalitatii
moldovenesti contemporane, tema care este reflectata insuficient si contradictoriu in
stiinta istorica din Republica Moldova. Studierea literaturii stiintifice din domeniul
istoriei statului si dreptului, analiza documentelor istorico-juridice, materialelor de
arhiva despre istoria statului in Moldova, a permis autorului sa faca urmatoarele
concluzii: - Statul moldovenesc medieval, format in anul 1359 in teritoriul istoric al
Daciei nord- estice, numit de D. Cantemir Molis-dava, a avut toate caracteristicile unui
stat suveran: domnie (administratie), populatie, teritoriu, hotare, sistem fiscal-vamal,
suveranitate. (Denumirile etnice moldoveni, Moldova apar inca inainte de secolul
XIV).

- Moldova istorica in perioada 1775-1862 s-a aflat in declin, dezmembrare si dizolvare a

fiintei sale statale. In anul 1812 Statul Moldova este dezmembrat de Turcia si Rusia.
Statalitatea Moldovei (istorice) in anul 1862 este anihilata definitiv - La 2 decembrie
1917, in partea de Est a Moldovei istorice, in Basarabia este proclamata Republica
Democratica Moldoveneasca, care semnifica renasterea statalitatii moldovenesti sub forma
de Republica. Acest stat moldovenesc, fondat la 02.12.1917, avind toate atributele unui
stat suveran, este Prima Republica Moldoveneasca din epoca contemporana. - Parlamentul
temporar Sfatul Tarii, aflindu-se sub ocupatie militara romaneasca, depasindu-si
prerogativele, la 27 martie 1918 hotaraste unirea Republicii Democratice Moldovenesti
(Basarabiei) cu Romania. - URSS la 2 august 1940 formeaza pe teritoriul Basarabiei
reanexate si a autonomiei moldovenesti din Ucraina statul Republica Sovietica Socialista
Moldoveneasca. Edificarea

si evolutia RSSM in componenta URSS confirma existenta fenomenului statal cea de-a
Doua Republic a Moldoveneasca. - In perioada anilor 1940-1991 RSSM, ca parte
componenta a URSS, a fost stat cu suveranitate limitata. - Proclamarea independentei,
adoptarea Constitutiei si evolutia Republicii Moldova suverane si independente demonstreaza
continuitatea poporului moldovenesc si statalitatii moldovenesti, incepind cu anul 1359 si
confirma edificarea celei de-a Treia Republica Moldoveneasca in epoca contemporana.

177

- Republica Moldova, desi este membru ONU, stat recunoscut de circa 180 de tari, are inca
o identitate disputata de anumite forte politice, separatiste si iredentiste. Reintegrarea
teritorial-politica si social-psihologica a statului moldovenesc contemporan, a poporului
moldovenesc de pe ambele maluri ale Nistrului, este o sarcina fundamentala a clasei politice
si societatii civile din Republica Moldova.
Cuvintele cheie: stat, natiune, administratie de stat, statalitate, constiinta nationala,
geneza, constituirea si evolutia statalitatii moldovenesti, Tara Moldovei, premisele renasterii
nationale, miscare nationala, Republica Democratica (Populara) Moldoveneasca, dreptul la
autodeterminare nationala, procesul national-statal, RSS Moldoveneasca, suveranitate
limitata, Republica Moldova, stat suveran si independent, Constitutia Legea Fundamentala,
consolidarea statalitatii moldovenesti contemporane.

,
.
, -
, ,

: - ( ),
1359
-
: , , , ,
- , . , ,
XIV . - 1812
. 1862 () . - 2
1917 , ( )
.

1917- 1918 ,
, 178


. - 27 1918.,
, ,
() . - 2 1940
, 1918
, ,
,
. (1940-1991)
, , -
. - 1940-1991 . ,
,
. - ,

1991.,
, 1359.,
. - ,

, 180 ,
, . -
, ,
.
: , , ,
, , ,
, ,
, , ()
, , -
, , , ,
, ,
.

179

SUMMARY
Present work is a research about the establishment and evolution of the modern moldavian
statality, which has not been enough reflected yet in moldavian historical science. An
scrupulous analysis of the scientific literature, published historico-juridical documents, using
different archive files, most of which were introduced in the scientific circulation for the first
time, led the author to next main conclusions: - The moldavian state (the historical Moldova),
established in 1359 on the north-easten area of anticient Dacia, disposed all attributes of a
sovereign state: Government, population, territory, frontier, fiscal-customary system,
sovereignty. Ethnical name moldovans, Moldova, appeared even before XIV century. - In
1812 Moldovan state was divided between Russia and Turkey. In 1862 (historical) Moldova
lost its statality. - On the 2

nd
of december
1917, in Bessarabia, in the easten part of the historical Moldova (eastern
Moldova) the moldavian statality was reinstaurated. Proclamation and establishment of the
Moldavian Democratical Republic in 1917-1918, disposing all attributes of a sovereign state,
is to be a historico-juridical proof of the phenomenon of the First Moldavian Republic in the
modern ages. - On the 27

of march 1918,th in conditions of romanian occupation the provisorial Parlament Sfatul Tarii
exceeding its plenary power proclaimed the unification of the Moldavian Democratical
Republic (Bessarabia) with Romania. - On the 2
nd
of august 1940
on the territory of the Moldavian Democratical Republic occupied by
Rumania in 1918 and on the territory of moldavian autonomy, created in Ucraina, Soviet
Union proclaims the Moldavian Soviet Socialist Republic. The creation and evolution of
MSSR (1940-1991) in USSR componence, in conditions of limited autonomy are historicojuridical confirmations of the phenomenon of The Second Moldavian Republic. - Between
1940-1991, the Moldavian Soviet Socialist Republic, being the part of USSR, was a state with
a limited sovereignty. - The proclamation of independence, the adopting of the Constitution,
evolution of the independent and sovereign Republic of Moldova after 1991, confirm the
continuity of the

180

moldavian nation and statality, beginning with 1359 and following with instauration of the
Third Moldavian Republic. - The modern moldavian state the Republic of Moldova,
which is a member of UN and is recognized by 180 states in the world, recently is exposed
to risk of demoldovenization, separatism and irredentism. The politico-territorial and
socialpsychological reintegration of the modern moldavian state and moldavian nation of
the both sides of the Dnester, are the basic premises for the statality consolidation of the
Republic of Moldova

Key-words : state, nation, state administration, national conscience, the genesis, establishment
and evolution of the moldavian statality, State of Moldova, the premises of national revival,
national movement, Moldavian Democratic (Popular) Republic, the right to national selfdetermination, the national-statal process, Moldavian SSR, limited sovereignty, Republic of
Moldova, sovereign and independent state, The Constitution the Fundamental Law, the
consolidation of the modern moldavian statality

Cuvintele cheie: stat, natiune, administratie de stat, statalitate, constiinta nationala,

geneza, constituirea si evolutia statalitatii moldovenesti, Tara Moldovei, premisele renasterii
nationale, miscare nationala, Republica Democratica (Populara) Moldoveneasca, dreptul la
autodeterminare nationala, procesul national-statal, RSS Moldoveneasca, suveranitate
limitata, Republica Moldova, stat suveran si independent, Constitutia Legea Fundamentala,
consolidarea statalitatii moldovenesti contemporane.

181

LISTA ABREVIERILOR
1. APCE Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei 2. CEC Comitetul Executiv
Central 3. CC al PC (b) din Ucraina Comitetul Central al Partidului Comunist (bolsevic)
din Ucraina 4. CC al PC (b) din Rusia Comitetul Central al Partidului Comunist (bolsevic)
din Rusia 5. Frontotdel (rus.) Sectia Frontului Roman al Rumcerod-ului 6. NKVD(rus.)
Comisariatul Norodnic pentru Treburile Interne 7. ONU Organizatia Natiunilor Unite 8.
PNM Partidul National Moldovenesc 9. RASSM Republica Autonoma Sovietica
Socialista Moldoveneasca 10. RDM Republica Democratica Moldoveneasca 11. RMN
Republica Moldoveneasca Nistreana 12. RSFSR Republica Sovietica Federativa Socialista
Rusa 13. RSSM Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca 14. RSSU Republica
Sovietica Socialista Ucraina 15. Rumcerod (rus.) Sovietul Frontului roman, Flotei Marii
Negre si al ocrugului militar Odesa 16. SCN Sovietul Comisarilor Norodnici 17.
Sovnarkom (rus.) Sovietul Comisarilor Norodnici 18. SUA Statele Unite ale Americii 19.
UNESCO Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura 20. URSS
Uniunea Sovietica Socialista Moldoveneasca

182