NAFTA si MERCOSUR

North American Free Trade Association (NAFTA) a fost infiintata in timpul administratiei
Clinton, in 1994, dar a fost, de fapt, promovata inca din anii 1980 de catre presedintelui George
Bush. In 1988 Canada deja semnase un tratat privind comertul cu Statele Unite ale Americii iar
Mexicul s-a alaturat 6 ani mai tarziu. Aceasta zona de liber schimb favoriza cele trei state implicate,
SUA, Canada, dar mai ales Mexic. Mexicul a trecut printr-o schimbare remarcabila prin politicile
promovate de NAFTA, valoarea exporturilor sale catre SUA s-a marit de patru ori. Se poate
considera ca MERCOSUR, piata comuna din sudul continentului american, a fost influentata de
modelul NAFTA daca analizam scopul celor doua organizatii, mijloacele folosite si contextul istoric in
care cele doua s-au format.
Astfel, lucrarea de fata a pornit de la urmatoarele intrebari de cercetare: In ce sens a
influentat politica externa a Statelor Unite ale Americii statele din America de Sud si politica externa
a acestora in domeniu economic? Putem considera NAFTA, ca produs al politicii externe americane
in domeniul economic, un exemplu institutional care a inspirat liderii politici in legatura cu scopul,
mijloacele si politicile ce ar trebui urmarite de organizatia MERCOSUR? Din ce motive s-a creat o
noua zona de liber schimb in afara emisferei nordice a continentului american?
Pe baza acestor intrebari de cercetare am formulat o ipoteza de cercetare pentru a analiza
problema relatiilor politice si economice dintre America Latina si Statele Unite ale Americii. Ipoteza
este urmatoarea: Daca NAFTA a reprezentat un model pentru organizatia MERCOSUR, atunci putem
spune ca politica externa a Statelor Unite ale Americii, in domeniu economic, are o influenta
nemijlocita asupra politicii statelor din America de Sud.
Bibliografia legata de NAFTA si MERCOSUR este in principal formata din articole aparute in
ultimii ani, pentru ca subiectul este unul recent si inca se mai evalueaza efectele pe care cele doua
organizatii le au asupra statelor implicate. Am considerat ca este utila cercetarea interactiunilor
dintre aceste organizatii si am studiat in acest sens reviste internationale de specialitate, asa cum
sunt The ANNALS of the American Academy of Political and Social Science, Journal of
Interamerican Studies and World Affairs, European Journal of International Relations, Latin
American Politics and Society. Pentru analize cantitative in ce priveste rezultatele politicilor
promovate de NAFTA sunt utile cercetarile World Bank din volumul Lessons from NAFTA for Latin
American and Caribbean Countries

NAFTA
In anii 1980 Statele Unite ale Americii a acordat statelor din America Latina imprumuturi
menite sa finanteze proiecte de dezvoltare a regiunii, printr-un program de import substitution

Page 1 of 6

industrialization. Doctrina se referea la promovarea investitiilor si implementarea de politici

guvernamentale care sa scada competitia externa[2]. Aceste imprumuturi nu au putut fi returnate,
insa, de statele contractante. NAFTA a fost considerata in acel moment solutia pentru a transforma
un risc financiar pentru SUA intr-o oportunitate de investitie pentru viitor.
Zona de liber schimb avea scopul de a facilita comertul dar in special de a extinde
oportunitatile americane de investitii in Mexic, urmand ca in viitor organizatia sa atraga si alte state
din emisfera sudica, precum Brazilia, un jucator care devenea din ce in ce mai important pe scena
internationala din punct de vedere economic.
NAFTA a fost proiectata de cateva organizatii din Statele Unite ale Americii: Council of
Foreign Relations, American Bankers Association, U.S. Business Roundtable si National Association
of Manufacturers. Intre principalele sale obiective se regasesc urmatoarele actiuni: promovarea
competitiei in cadrul zonei de liber schimb, cresterea oportunitatilor de investitii in cele trei tari dar
si stabilirea unui cadru pentru extinderea Asociatiei[3]. In anul 1990 au inceput in mod formal
negocierile intre Mexic, Canada si SUA[4]. Viitorul Asociatiei era acela de a ingloba si alte economii
de la sudul frontierei americane.
Acest proiect de extindere urma sa se numeasca Free Trade Area of the Americas (FTAA)
care sa functioneze inainte de anul 2005. Progresul de la NAFTA catre FTAA a fost, insa, foarte
restrans pentru ca sfarsitul anilor 1990 a fost nefavorabil pentru statele latino-americane: Brazilia a
suferit in urma deprecierii monedei in 1997, iar Argentina a trecut in 2001 printr-o criza economica.
Brazilia, Chile si Argentina au fost printre primele state care s-au declarat interesate de
accederea la NAFTA. Cu toate acestea, presedintele Clinton a manifestat indiferenta fata de statele
latino-americane, el nu a vizitat nici macar Mexicul in timpul primului sau mandat de presedinte, si
raspunsurile prezentate de administratia sa statelor care doreau sa semneze tratatul au incurajat
resentimentele cauzate de tratamentul preferential aplicat Mexicului[5].
In ciuda succeselor inregistrate in Mexic privind programe de investitii si dezvoltare, s-au
adus critici dure guvernului american pentru ca nu promoveaza, dupa modelul Uniunii Europene,
libera circulatie a persoanelor[6] si pentru ca dupa crearea NAFTA numai nordul Mexicului a
cunoscut o crestere intr-un dezechilibru notabil fata de zona sudica. In urma analizelor in legatura
cu nivelul comertului dintre SUA si Mexic s-a observat o crestere a exportului in ambele sensuri, dar
in special catre Statele Unite care importa de 4 ori mai multe produse din Mexic in perioada 19942008[7].

MERCOSUR
MERCOSUR a fost infiintata, ca organizatie de cooperare si dezvoltare economica, prin
tratatul de la Asuncion, din 26 ianuarie 1991, intre Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay[8].

Page 2 of 6

Tratatul stabilea ca va fi formata o piata comuna intre cele patru state partenere iar o diversificare
a domeniilor de cooperare va avea loc. Abia in 1994 s-a stabilit prin Protocolul de la Ouro Preto
structura institutionala a organizatiei iar in 1995 s-au eliminat toate tarifele comerciale si s-a
adoptat un tarif extern comun pentru statele membre. Cu toate ca a fost semnat inainte de North
American Free Trade Agreement, Tratatul de la Asuncion nu a reprezentat decat un cadru conform
caruia urma sa se desfasoare cooperarea. Efectele tratatului si ale protocolului au putut fi simtite
mai tarziu prin intensificarea schimbului intre state.
Obiectivele MERCOSUR sunt stabilirea liberei circulatii a bunurilor, serviciilor, factorilor de
productie si persoanelor, eliminarea de tarife intre statele participante si coordonarea politicilor
macroeconomice si sectoriale. Spre deosebire de NAFTA, acest tratat nu mentioneaza in mod direct
extinderea organizatiei. Mecanismele folosite pentru atingerea obiectivelor nu au fost aplicate cu
succes in perioada 1991-2008 iar componenta de integrare nu a evoluat. Din acest punct de vedere
obiectivele organizatiei nu au fost atinse inca.

Politica externa a SUA si influenta asupra MERCOSUR

Cu toate ca Tratatul de la Asuncion a avut loc inainte de semnarea NAFTA, inainte de anul
1995 atunci cand a fost instituit tariful extern comun pentru statele MERCOSUR, SUA ar fi putut
actiona pentru a atrage statele interesate din America Latina pentru a extinde zona de liber schimb.
Cu toate acestea, raspunsul administratiei Clinton nu a fost destul de prompt pentru a da acestor
tari o alternativa reala la organizatia de integrare care lua forma. Astfel, Chile, Bolivia, Columbia,
Ecuador si Peru au optat sa se asocieze la MERCOSUR iar din 2005 Venezuela a fost acceptata ca
membru[9].
Cronologic, negocierile pentru NAFTA au inceput inaintea celor pentru formarea MERCOSUR.
SUA negocia cu Mexic inca din 1985 pentru liberalizarea comertului unilateral, in timp ce acest pas
a fost facut intre statele MERCOSUR abia dupa 1986[10]. Faptul ca Mexicul era tratat preferential a
cauzat indignare mai ales pentru statele mari din America de Sud.

Politica externa americana a generat NAFTA pentru ca produsele industriale si serviciile

Statelor Unite depindeau de existenta unor piete externe pentru cresterea castigurilor. In anumite
cazuri era nevoie ca linii intregi de productie sa fie relocate in alte state unde materiile prime
puteau fi obtinute usor si incorporate in procesul industrial[11].
Acest exercitiu de deschidere a pietei de investitii pe un numar restrans de sectoare a fost
incercat din 1985 cu Mexic, FTAA fiind proiectul ce avea sa extinda NAFTA. Scopul final al acestei

Page 3 of 6

politici externe ameriane era de a asigura o prezenta puternica a SUA si a investitiilor sale in
America Latina[12].
Dupa formarea celor doua organizatii, MERCOSUR a fost invitata in 1995 la o cooperare cu
Uniunea Europeana. Comisia Europeana a elaborat doua Strategy Papers (pentru perioadele 20022006 si 2007-2013)[13] privind nivelele de cooperare intre cele doua organizatii si progresele
inregistrate de MERCOSUR. Cele doua strategy papers indica in mare parte aceleasi obiective
privind dezvoltarea organizatiei latino-americane: realizarea pietei comune si cresterea nivelului de
integrare.
In consecinta, putem privi aceste indicii ca pe o ezitare a statelor sud-americane. Politica
externa a SUA, prin promisiunea negocierilor pentru FTAA, a cauzat aceasta ezitare si progresul
foarte slab inregistrat de MERCOSUR.
In plus, daca abordam subiectul negocierilor dintre statele MERCOSUR si Statele Unite ale
Americii pentru FTAA, avem un argument care sa sustina teza conform careia progresele
inregistrate de organizatia latino-americana sunt minime. In 2002-2003 negocierile au avut loc in
special intre reprezentantii SUA si Brazilia, considerati purtatorii de cuvant a celor patru parteneri.
SUA a raspuns negativ propunerilor de a negocia cu statele sud-americane capitole cheie de politica
economica: arbitraj, facilitarea comertului, acces la piata economica americana si la piata de
servicii. Rezultatul acestei neintelegeri a fost o apropiere intre Brazilia si SUA pentru ca cea dintai a
fost de acord cu faptul ca nu se poate negocia un acord uniform si care sa contina o paleta larga de
aspecte legate de politicile economica si comerciala pentru toate statele din America Latina[14].
Intrucat interesele statelor erau foarte diverse Brazilia a inceput negocieri cu Statele Unite. Acest
lucru a dus la disensiuni si la fragmentarea gruparilor subregionale prezente la discutii.
Exista, insa, si autori care vad in legatura dintre UE si MERCOSUR un indiciu al incercarii de
distantare fata de America de Nord. Jean Grugel considera ca organizatia sud-americana este un
proiect alternativ la NAFTA si FTAA iar statele membre incearca extinderea activitatii economice a
organizatiei si diversificarea domeniilor de cooperare. Realizarea uniunii vamale intre Brazilia si
partenerii sai nu se constituie nicidecum intr-un pas catre cooperarea cu nordul, ci ca o alternativa
la aceasta.

Argumentul expus anterior pare sa fie sustinut de faptul ca dupa semnarea acordului de
cooperare cu UE, MERCOSUR a primit ajutor financiar de la aceasta si, in plus, exista intalniri anuale
la nivelul factorilor de decizie ai celor doua organizatii[15]. Ultimul Summit intre MERCOSUR si
Uniunea Europeana a avut loc chiar in decembrie 2008. Acest efort de mentinere a relatiilor
economice si politice denota interesul statelor latino-americane pentru alternativa oferita de
europeni la politica externa americana[16].

Page 4 of 6

Politica externa americana legata de NAFTA contine un element disputat de politologi: partea
americana a insistat asupra pastrarii restrictiilor la granita dintre SUA si Mexic pentru a preveni
migrarea fortei de munca din cea de-a doua tara catre prima[17]. Studiile realizate asupra cazurilor
de migrare a fortei de munca demonstreaza ca politica americana in acest domeniu a cauzat un
efect contrar celui propus initial. Prin contrast, Uniunea Europeana a reusit integrarea statelor si
generarea de investitii in tarile mai putin dezvoltate penru a stopa migratia.
In urma experientei North American Free Trade Association si a insuccesului inregistrat de
politicile promovate, MERCOSUR a optat pentru crearea unei uniuni vamale in care circulatia sa nu
fie constransa pentru cetatenii din statele partenere. Se poate considera, in consecinta, ca politica
externa a SUA a influentat politica externa a statelor care fac parte sau sunt asociate la MERCOSUR

Concluzii
Politica externa a Statelor Unite ale Americii in timpul administratiei George Bush Senior a
promovat NAFTA ca solutie la limitarea riscurilor de investitii americane in statele Americii Latine.
Mexic era considerat primul pas catre realizarea unei Free Trade Area of the Americas (FTAA) inainte
de 2005.
Astfel, am urmarit reactia statelor importante din sudul continentului american fata de
aceasta politica si influenta acestei organizatii asupra politicii externe din domeniul economic.
Exista dispute in legatura cu modul in care a fost constituit MERCOSUR. Asa cum am
observat, piata comuna a sudului este considerata fie o alternativa la asociatia de liber schimb, fie
o reactie negativa la politica externa americana favorabila Mexicului sau o incercare de a aduce
impreuna la nivel subregional statele latino-americane pentru a inlesni in viitor o posibila FTAA.
Exista argumente care sa sustina toate cele trei posibilitati enuntate dar ceea ce este
important este faptul ca oricare dintre variante demonstreaza ipoteza de la care a pornit aceasta
lucrare: Daca NAFTA a reprezentat un model pentru organizatia MERCOSUR, atunci putem spune ca
politica externa a Statelor Unite ale Americii, in domeniu economic, are o influenta nemijlocita
asupra politicii statelor din America de Sud.
In consecinta, chiar daca NAFTA a fost un model negativ sau pozitiv pentru organizatia
MERCOSUR ceea ce este sigur este faptul ca cea dintai a exercitat o influenta asupra celei din urma.
Prin urmare, NAFTA, ca rezultat al politicii externe a Statelor Unite ale Americii, a avut o influenta
nemijlocita asupra rezultatului politicii externe in domeniu economic a statelor din America de Sud,
MERCOSUR.
Mercado Comun del Sur, asa cum este numita de membrii sai, a pornit de la asocierea a
doar patru state latino-americane, Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay, dar inglobeaza astazi
un numar mult mai mare de state, fie ca acestea au devenit membrii cu drepturi depline

Page 5 of 6

(Venezuela) sau se regasesc in structura sa ca membri asociati (Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador,
Peru). Toate aceste state sunt implicate in organizatie si isi definesc politica externa in functie de
evolutia politicilor propuse de aceasta. Nu este, deci, gresit sa consideram ca prin influentarea
politicilor MERCOSUR sunt influentate si politicile externe din domeniul economic ale statelor din
America de Sud.
In ceea ce priveste viitorul politicii externe americane, administratia Obama isi propune
deschiderea unei noi perioade de parteneriat cu statele din America de Sud, un parteneriat pe
probleme de crestere economica, de energie si securitate regionala[18]. Este posibil ca aceasta
administratie prezidentiala sa nu doresca o divizare a statelor din emisfera sudica, precum cea
incercata de George W. Bush in 2002-2003 pentru incheierea de acorduri bilaterale avantajoase, ci
continuarea proiectului FTAA care a fost devansat pe locul doi in fata razboiului impotriva
terorismului de dupa 11 septembrie 2001.
Indiferent care va fi directia de politica externa aleasa, aceasta cercetare demonstreaza ca si
politica externa a statelor sud-americane va fi afectata. Ceea ce ar trebui cercetat in continuare
este modul exact, negativ sau pozitiv, in care este exercitata influenta.

Page 6 of 6