Comentariu LiterarEnigma Otilieide George

Calinescu
Autorul este omniscient (stie totul), asa cum se observa din primele randuri
cu care incepe romanul, situand exact personajele, actiunea, in timp si spatiu
Descrierea minutioasa a strazii Antim (a cladirilor, a interioarelor etc.), pustie si
intunecata, avand un aspect bizar, varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri,
ferestrele neobisnuit de mari, lemnaria vopsita care se dezghioga, faceau din
strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice.Exteriorul casei lui
Costache Giurgiuveanu e prezentat in detalii semnificative, sugerand calitatea si
gustul estetic: imitatii ieftine, intentia de a impresiona prin grandoare, vechimea si
starea dezolanta a cladirii. Atentia e apoi centrata pe un detaliu al casei, usa,
descrisa amanuntit: de lemn umflat si descheiat, imensa, de forma unei ferestre
gotice.Aspectul neingrijit, degradarea cladirii trimit la conturarea imaginii despre
proprietar: nici o perdea la geamurile pline de praf, stravechi; usa cea uriasa se
misca aproape singura, scartaind ingrozitor.Teama, fiorul sunt sugerate evident
prin aceste amanunte semnificative, in care epitetele (umflat, descleiat, imens,
stravechi) si elementele auditive contureaza o atmosfera lugubra si misterioasa, cu
un aer de ruina romantica.Asemenea descrieri minutioase sunt relevante si pentru
conturarea caracterelor.Camera Otiliei o defineste pe fata intru totul, inainte ca Felix
sa o vada. Prin dezordinea tinereasca a lucrurilor ce inunda camera se intuieste
firea exuberanta: lucrurile fine, jurnalele de moda frantuzesti, cartile, notele
muzicale amestecate cu papusi alcatuiesc universul de viata cotidiana,
spiritual, ascunzisul feminin cum spune scriitorul. Casa lui Pascalopol, mobilele,
obiectele exprima rafinamentul, bunul gust, placerea confortului, dar si filozofia
lui.Mobilele, vestmintele prefigureaza caracterul, exprima o atmosfera de viata, de
intimitate, educatia si instructia personajului.Personajele sunt concepute potrivit
gandirii estetice a scriitorului, care pledeaza pentru cautarea permanentelor in
scopul de a atinge universalul. Tipologia personajelor este de esenta clasicista;
conturate realist, sunt caractere dominate de o singura trasatura fundamentala,
tipuri general-umane de circulatie universala (avarul, arivistul, baba absoluta), asa
cum concepea scriitorul: Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesanta
decat cand a intrat intr-un tip.Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt
clasice: descrierea mediului, portretul fizic, caracterizarea prin fapte, prin actiuni,
opiniile personajelor, caracterizarea facuta de catre alte personaje si
autocaracterizarea.Scriitorul, omniscient, vorbeste in fiecare personaj, face aprecieri
asupra lor.Personajul central al romanului, catre care converg toate energiile, din
motive si interese diferite (Otilia si Felix - pentru ca il iubesc si-l ocrotesc, Pascalopol
- pentru ca ti e mila de el si e tutorele Otiliei; clanul Tulea - pentru ca vor sa-i ia
averea), este Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei si al lui Felix, fratele Aglaei.
El intruchipeaza trasaturile clasice ale avarului, care se intrepatrund cu duiosia
paterna.Scriitorul il descrie din primele pagini, in momentul cand Felix soseste
seara, in casa acestuia. Chipul lui Giurgiuveanu este reflectat prin privirile lui Felix.
Coborand cu incetineala scara ce scartaia cu paraituri grozave, Felix vazu un
omulet subtire si putin incovoiat. De la aceasta imagine globala, portretul fizic se
alcatuieste prin acumulare de detalii, ingrosat cu o pasta densa, alcatuind o imagine
groteasca: capul era atins de o calvitie totala; fata parea aproape spana,
patrata. Chipul adolescentin al Otiliei este si el descris in mod expres de

scriitor, din momentul sosirii lui Felix in casa unchiului sau, asa cum o
observa tanarul: un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand
pana pe umeri. Apoi privirea coboara asupra vestimentatiei, care sugereaza
supletea, delicatetea, firea deschisa a fetei, o aparitie romantica
tulburatoare.Prezenta Otiliei invioreaza si lumineaza atmosfera lugubra,
apasatoare a casei. Ea raspandeste in jur gratie, inteligenta, delicatete,

tumult de pasiuni cand canta la pian, parea ca stie multe si intimida pe

barbati, incat Mos Costache, Pascalopol, Stanica, Felix insusi n-ar f
indraznit sa contrarieze pe Otilia. Amestec de copilarie si adolescenta, cu
instinct feminin sigur, naiva, ea are efecte tonice tulburatoare asupra lui
Pascalopol, fata de care se manifesta cu gesturi materne (ii potriveste cu
grija acul din cravata), sau sarind de pe scaunul lui mos Costache pe cel al
lui Pascalopol; ea este feminitatea surprinsa in procesul ei de formare,
remarcabil redata de scriitor.In conturarea Otiliei, cel mai complex personaj a
romanului, scriitorul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple si a
observatiei psihologice.Ea se reflecta diferit in cei din jurul sau: mos
Costache o sorbea umilit din ochi si radea din toata fata lui spana; pentru
Pascalopol este o mare strengarita, cu un temperament de artista, o
randunica, inchisa in colivie, moare; o finta gingasa care merita
ocrotirea, o floare rara, o fata mandra si independenta.Firea
nastrusnica, visatoare si imprevizibila, tumultul tineretii sunt cuceritoare.
Vitalitatea, exuberanta si sinceritatea deconcertanta a tineretii formeaza o
imagine pura, de un farmec aparte: il taraste in goana pe Felix prin curte,
rapaie pe scara, fluiera, danseaza. Aceeasi feminitate si franchete a
gesturilor manifesta si fata de Pascalopol. Pentru Aglae si Aurica, purtarile
Otiliei sunt asemeni fetelor fara capatai si fara parinti.Ea insasi se
analizeaza cu luciditate: Ce tanar de varsta mea iti inchipui ca m-ar iubi pe
mine asa cum sunt? Sunt foarte capricioasa, vreau sa fu libera!.Si fata de
Felix are griji materne, dorind ca acesta sa-si faca o cariera stralucita.Otilia
isi defineste sentimentele fata de Felix: si eu te iubesc in atatea feluri, incat
nu pot sa analizez acum cat te iubesc ca frate si ca iubita.