MC.

01 NOT
IUNI FUNDAMENTALE
DE TEORIA MULT
IMILOR

Cuprins

1 MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria

1.1 Multimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Operatii cu multimi . . . . . . . . . . . .
1.3 Produse carteziene . . . . . . . . . . . . .
1.4 Relatii binare. Functii. Legi de compozitie
1.5 Structuri algebrice. Izomorfism . . . . . .
1.6 Multimea numerelor reale . . . . . . . . .

multimilor
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

5
. 5
. 7
. 9
. 11
. 17
. 20

Index de notiuni

31

Bibliografie

35

Capitolul 1

MC. 01 Notiuni fundamentale de

teoria multimilor
1.1

Multimi

Notiunea de multime este o notiune fundamentala a matematicii moderne. In cele ce urmeaza, notiunile de
multime si element al unei multimi sunt considerate notiuni primare.
O multime se consider
a definit
a (dat
a, precizata) daca avem un criteriu dupa care putem deosebi elementele
multimii de celelalte obiecte care nu fac parte din multime. In acest sens, o multime poate fi definita fie numind
individual elementele sale, fie specific
and o proprietate pe care o au toate elementele sale si pe care nu o au alte
obiecte.
Multimile se noteaz
a cu litere mari ale alfabetului latin: A, B, ..., sau X, Y, ..., iar elementele se noteaz
a cu
litere mici ale aceluiasi alfabet sau ale altuia. Daca se cunosc toate elementele multimii A, atunci vom nota
A = {a, b, ...}.
Natura multimilor care constituie subiectul cercetarilor matematice este diversa.
In cele ce urmeaz
a, examin
am multimea numerelor reale IR si submultimi ale acesteia, ca de exemplu
multimea numerelor naturale IN , multimea numerelor ntregi Z, multimea numerelor rationale Q, intervale
etc., multimi de puncte din spatiul Euclidian n-dimensional precum bile deschise si nchise, sfere, intervale
n-dimensionale nchise si deschise etc., ca si multimi de functii si, de asemenea, multimi ale caror elemente sunt
multimi.
Partea matematicii care examineaz
a multimi arbitrare, fara a se interesa nsa de natura elementelor sale, se
numeste teoria multimilor.
In acest capitol introducem c
ateva notiuni de teoria multimilor, necesare ntelegerii celorlalte capitole.
Dac
a A este o multime oarecare, not
am a A daca si numai daca a este un element al multimii A si vom
citi a apartine multimii A; dac
a b nu este element al lui A atunci aceasta situatie se scrie matematic n forma
b
/ A si se citeste b nu apartine multimii A. Elementele unei multimi sunt numite deseori puncte, afirmatiile
element al multimii A si punct al multimii A avand acelasi nteles.
Definitia 1.1.1. Multimile A si B se numesc identice sau egale si scriem A = B, dac
a si numai dac
a sunt
formate din aceleasi elemente.
Prin urmare A = B dac
a si numai dac
a
x A x B.

Definitia 1.1.2. Multimea f

ar
a nici un element se numeste multimea vid
a si se noteaz
a prin .

Definitia 1.1.3. Fie A si B dou

a multimi. Multimea A se numeste submultime, sau parte a multimii B
aceast
dac
a si numai dac
a a A = a B. In
a situatie se spune c
a multimea A este inclus
a n multimea B,
sau c
a B include A si scriem corespunz
ator A B sau B A. Dac
a, n plus, multimea A nu este identic
a cu
B, atunci A se numeste submultime strict
a a lui B.
Prin conventie, exist
a o multime care este inclusa n toate multimile, numita multimea vid
a, privit
a ca o
submultime a oric
arei multimi: A, oricare ar fi multimea A.
Introducerea multimii vide este necesara deoarece adesea definim multimea elementelor care satisfac o conditie far
a s
a verific
am dac
a exist
a m
acar un element care sa ndeplineasca aceasta conditie. De exemplu, n
teoria polinoamelor, putem introduce notiunea de multime a radacinilor reale ale unei ecuatii, netinand seama
de faptul c
a nu cunoastem, n general, daca exista sau nu astfel de radacini.
Simbolul este denumit incluziune.
Propozitia 1.1.1. Incluziunea multimilor are urm
atoarele propriet
ati:
AA

(reflexivitate);

A B si B C = A C
AB

si

(1.1)

(tranzitivitate);

B A = A = B

(antisimetrie).

(1.2)
(1.3)

O multime nevid
a poate avea un num
ar finit (respectiv infinit) de elemente, caz n care multimea se numeste
finit
a (respectiv infinit
a).
Prin definitie multimea vid
a este multime finita.
O multime finit
a poate fi specificat
a prin enumerarea elementelor sale; daca acestea sunt a1 , a2 , ..., an , atunci
vom scrie A = {a1 , a2 , ..., an }. In particular, {a} reprezinta multimea formata dintr-un singur element a.
Definitia 1.1.4. Se numeste familie de multimi, sau clas
a de multimi, o multime A ale c
arei elemente
sunt multimi. O familie de multimi A se noteaz
a A = (Ai )iI , unde I este o multime oarecare care se numeste
multime de indici. C
and I = IN familia de multimi A se numeste sir de multimi. Deci, notatia pentru un
sir de multimi este (An )nIN .

Definitia 1.1.5. S
irul de multimi (An ) se numeste
cresc
ator,
descresc
ator,

dac
a An An+1 ,
dac
a An+1 An ,

pentru
pentru

n = 0, 1, 2, ...
n = 0, 1, 2, ...

Fie a(x) o conditie impus

a elementelor unei multimi X, adica o expresie cu valoarea de adevar sau fals dac
a
un anume element din X este nlocuit cu x. Multimea tuturor elementelor x din X pentru care expresia a(x) are
valoarea de adev
ar se noteaz
a prin {x X : a(x)} sau, mai simplu, prin {x : a(x)}. De exemplu, {x : x2 = 16}
este multimea format
a din numerele ntregi 4 si +4, iar {x : x2 + 2x 35 < 0} este intervalul deschis (7, 5),
2
adic
a {x : x + 2x 35 < 0} = {x : 7 < x < 5}.
Multimea p
artilor unei multimi oarecare X se noteaza cu P(X), sau 2X . Avem A P(X) daca si numai
dac
a A X. Evident, P(X) si X P(X). Elemente ale lui P(X) sunt si multimi formate din c
ate un
singur element x din X.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

1.2

Operatii cu multimi

Definitia 1.2.1. Se numeste reuniunea a dou

a multimi A si B, multimea notat
a A B format
a din toate
elementele x care apartin cel putin uneia din multimile A sau B. Deci, A B = {x : x A sau x B}.

Definitia 1.2.2. Se numeste intersectia sau partea comun

a a multimilor A si B multimea notat
a cu A B
compus
a din toate elementele x care apartin at
at multimii A c
at si multimii B. Prin definitie
A B = {x : x A si x B}.

Definitia 1.2.3. Multimile A si B se numesc disjuncte dac

a A B = .

Definitia 1.2.4. Fie A si B dou

a multimi. Multimea
A \ B = CA B = {x : x A si x
/ B} = {x A : x
/ B}
se numeste diferenta dintre multimea A si multimea B, sau complementara multimii B n raport cu
multimea A. C
and multimea A se subntelege din context, complementara lui B fat
a de A se noteaz
a simplu
prin CB si se numeste complementara multimii B.
Prin urmare, CB = {x A : x
/ B}.
De asemenea, avem CA B P(A).
Teorema 1.2.1. Pentru orice multimi A, B, C P(X) au loc afirmatiile:
A B = B A,
(

A B = B A;

(A B) C

= A (B C),

(A B) C

= A (B C);

(1.4)

(1.5)

A = A,

A = ;

(1.6)

A A = A,

A A = A;

(1.7)

A (B C) = (A B) (A C),
A (B C) = (A B) (A C);

(A \ B) B = ,

A = (A B) (A \ B),

A \ B = A \ (A B),

(1.8)

(1.9)

iar pentru A X si B X
(

(X \ A) A = X
X \ (X \ A) = A;

(1.10)

8
A \ B = A (X \ B);
(

X \ (A B)

(1.11)

(X \ A) (X \ B),

X \ (A B) = (X \ A) (X \ B);
(
A B = X \ ((X \ A) (X \ B))
A B = X \ ((X \ A) (X \ B)).

(1.12)

(1.13)

Demonstratie. Identit
atile (1.4) sunt legile de comutativitate ale reuniunii si respectiv intersectiei multimilor,
(1.5) sunt legile de asociativitate ale acelorasi operatii cu multimi, iar identitatile (1.8) reprezinta legile de
distributivitate ale uneia din operatii fat
a de cealalta.
Identit
atile (1.12) si (1.13) se numesc relatiile lui De Morgan.
Demonstratia oric
arei din egalit
atile (1.4) (1.13) se bazeaza pe relatia (1.3). Se arata ca daca un punct
oarecare apartine multimii din din primul membru al identitatii, atunci el este element si al multimii din membrul
drept al identit
atii respective, si reciproc.
S
a demonstr
am, de exemplu, prima dintre identitatile (1.8).
Fie x A (B C), atunci x A si x B C, adica x B sau x C. Se desprind doua cazuri.
In primul caz, x A si x B, adic
a x A B.
In cel de-al doilea caz, x A si x C, adica x A C.
In fiecare din cele dou
a cazuri, rezult
a x (A B) (A C), deci are loc incluziunea
A (B C) (A B) (A C).

(1.14)

Reciproc, s
a consider
am un element arbitrar x (A B) (A C). Atunci x A B sau x A C.
In primul caz, rezult
a c
a x A si x B, n cel de-al doilea caz vom avea x A si x C.
Din primul caz urmeaz
a c
a x A (B C), iar din cel de-al doilea vom avea ca x A (B C).
Asadar, n ambele cazuri rezult
a c
a x A (B C) ceea ce arata ca are loc si incluziunea
(A B) (A C) A (B C).

Incluziunile (1.14), (1.15) si proprietatea (1.3) arata ca prima din identitatile (1.8) este adevarata.

(1.15)

q.e.d.

Teorema 1.2.2. Pentru orice multimi A,B,C,D,

AB

A B = B;

(1.16)

AB

A B = A;

(1.17)

AB

A \ B = ;

(1.18)

A A B,
AC

si B D
AC

A B A;

AB C D

si B C

(1.19)
si A B C D;

A B C;

(1.20)
(1.21)

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

C A si C B
AB

C A B;

(1.22)

C \ B C \ A.

(1.23)

Demonstratie. Fiecare dintre aceste afirmatii se demonstreaza usor utilizand definitiile egalitatii, reuniunii,
intersectiei si diferentei a dou
a multimi.
q.e.d.

Notiunile de reuniune si intersectie a multimilor pot fi generalizate la cazul unui numar arbitrar, finit sau
infinit, de multimi.
Presupunem c
a[
At este o multime pentru orice
\ t dintr-o multime nevida T .
Prin reuniunea
At (respectiv intersectia
At ) a multimilor At , unde t T, ntelegem multimea tuturor
tT

tT

punctelor x care apartin cel putin uneia din multimile At (respectiv fiecarei multimi At ). In simboluri,
[

At = {x : t T astfel ncat x At },

tT

At = {x : x At , t T }.

tT

[
\
Uneori, mentiunea t T, sub semnul
sau , se poate omite daca se subnteleg valorile lui t.
In cazul c
and T este o submultime a numerelor naturale N, putem folosi notatiile
n
[

Aj sau Am Am+1 ... An (m n)

j=m

pentru reuniunea multimilor Am , Am+1 , ..., An si

n
\

Aj sau Am Am+1 ... An (m n)

j=m

pentru intersectia acelora

si multimi.
In mod similar, S Aj sau Am Am+1 ... reprezinta reuniunea multimilor Am , Am+1 , ..., iar
j=m

Aj sau Am Am+1 ...

j=m

semnific
a intersectia acestor multimi.

1.3

Produse carteziene

Definitia 1.3.1. Fie p 2 num

ar natural arbitrar fixat si X1 , X2 , ..., Xp multimi oarecare. Multimea puplelor
ordonate (x1 , x2 , ..., xp ), unde xi Xi , i = 1, p, se numeste produsul cartezian al multimilor X1 , X2 , ..., Xp ,
n aceast
a ordine, si se noteaz
a cu X1 X2 ... Xp .

Asadar,
X1 X2 ... Xp = {x : x = (x1 , x2 , ..., xp ),

xi Xi ,

i = 1, p}.

(1.24)

10
In particular, produsul cartezian X Y al doua multimi X si Y este multimea tuturor perechilor ordonate
(x, y) unde x X si y Y . Deci
X Y = {(x, y) : x X, y Y }.
(1.25)
In general,
X Y 6= Y X.
(1.26)
In cazul n care X1 = X2 = ... = Xp = X produsul cartezian al celor p multimi identice cu X se noteaz
a
prin X p . Asadar,
X p = {x : x = (x1 , x2 , ..., xp ), xi X, i = 1, p}.
(1.27)
Dac
a n (1.27) X = IR, atunci IRp se numeste spatiul aritmetic pdimensional.
Definitia 1.3.2. Elementele x = (x1 , x2 , ..., xp ) si y = (y1 , y2 , ..., yp ) din produsul cartezian X1 X2 ... Xp
se numesc egale dac
a xi = yi , i = 1, p.

Teorema 1.3.1. Produsul cartezian are urm

atoarele propriet
ati:
A B = A = sau B = ;

(1.28)

A C si B D = A B C D;

(1.29)

A (B C) = (A B) (A C),
A (B C) = A B A C,

A (B \ C) = A B \ A C;

(A B) C = A C B C,
(A B) C = A C B C,

(A \ B) C = A C \ B C;

(1.32)

A B \ C D = (A (B \ D)) ((A \ C) B);

(1.33)

Bt =

tT

(A Bt ), A

tT

Bt =

tT

!
tT

(1.31)

(A B) (C D) = (A C) (B D);

(1.30)

At

(A Bt );

(1.34)

tT

!
B =

[
tT

(At B),

\
tT

At

B =

(At B).

(1.35)

tT

Demonstratie. Fiecare identitate se demonstreaza aratand ca un punct arbitrar apartinand multimii din primul
membru apartine si membrului doi al identitatii respective, si reciproc.
q.e.d.

Convenim ca produsul cartezian a p multimi sa se numeasca simplu produs.

Dac
a p este suma a dou
a numere naturale nenule m si n, produsul X p din (1.27) poate fi conceput ca
m
produsul multimilor X si X n .
Acest produs poate fi definit n modul urmator.
Se fixeaz
a dou
a puple
i = (i1 , i2 , ..., im ), j = (j1 , j2 , ..., jn ),

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

11

formate din numere naturale distincte, astfel ncat

i1 , i2 , ..., im , j1 , j2 , ..., jn
s
a fie o permutare a numerelor 1, 2, ..., p. Dupa definitia permutarii de p elemente, fiecare numar natural mai
mic sau egal cu p apare exact o dat
a n puplele i si j. Orice element
p = (x1 , x2 , ..., xp ) X p

(1.36)

(p1 , p2 ) X m X n ,

(1.37)

p1 = (xi1 , xi2 , ..., xim ) X m ,

(1.38)

p2 = (xj1 , xj2 , ..., xjn ) X n ,

(1.39)

poate fi identificat cu elementul

unde

Spunem atunci c
a X p este produsul (m, n) al lui X m si X n si vom scrie
p = (p1 , p2 ).

(1.40)

In particular, produsul X k+1 poate fi conceput ca produsul X k X prin identificarea unui punct
(x1 , x2 , ..., xk , xk+1 ) X k+1
cu punctul (p, xk+1 ) X k X, unde p = (x1 , x2 , ..., xk ) si xk+1 X.
Cazul particular descris corespunde celui general n care i = 1, k si j = k + 1.

1.4

Relatii binare. Functii. Legi de compozitie

Definitia 1.4.1. Fie A si B dou

a multimi si G A B. Se numeste relatie binar
a sau corespondent
a
de la multimea A la multimea B terna ordonat
a R = {G, A, B}. Convenim de acum ca A, B, G s
a fie multimi
nevide.
Multimea G se numeste graficul relatiei binare calr, A se numeste multimea de pornire, iar B multimea de sosire.
Spunem c
a elementele a A si b B sunt n relatia R, si scriem aRb, daca (a, b) G. Cand perechea
(a, b)
/ G, atunci se spune c
a a nu este n relatia R cu b si scriem a 6 Rb.
Dac
a A = B, o relatie binar
a de forma R = {G, A, A}, unde G A A = A2 , se numeste relatie binar
a n
multimea A si se noteaz
a R = {G, A}.
De regul
a, o relatie binar
a se d
a prin specificarea multimilor A si B precum si a proprietatii caracteristice
perechilor de elemente care sunt n acea relatie, deci care apartin lui G.
Multimea relatiilor binare de la multimea A la multimea B are proprietati asemanatoare celor din teoria
multimilor.
Relatia R este inclus
a n relatia R1 , si scriem R R1 , daca
aRb = aR1 b.
Relatiile binare R si R1 , de la multimea A la multimea B, sunt egale, si scriem R = R1 , daca R R1 si
R1 R.
Reuniunea relatiilor binare R si R1 , ambele de la multimea A la multimea B, care se noteaza cu R R1 ,
este o relatie binar
a de la multimea A la multimea B care ne spune ca daca aR R1 b, atunci sau aRb sau aR1 b
si invers.

12
Intersectia R R1 a relatiei binare R cu relatia binara R1 , ambele de la multimea A la multimea B, este
format
a din totalitatea perechilor ordonate (a, b) cu a A si b B astfel ncat aRb cat si aR1 b.
In afirmatiile referitoare la propriet
atile relatiilor binare este posibil ca B = A, iar o relatie de la multimea
A la multimea A se noteaz
a R = {G, A}.

Definitia 1.4.2. Relatia binar

a pe multimea A, R = {G, A}, se numeste:
(i) reflexiv
a, dac
a a A = aRa;
(ii) simetric
a, dac
a aRb = bRa;
(iii) tranzitiv
a, dac
a aRb si bRc = aRc;
(iv) antisimetric
a, dac
a aRb si bRa = a = b.

Definitia 1.4.3. Se numeste relatie de echivalent

a n multimea A o relatie binar
a R = {G, A} care este
reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a. Dac
a aRb si R este o relatie de echivalent
a n multimea A, atunci scriem
simplu a b.

Definitia 1.4.4. Fie R = {G, A} o relatie de echivalenta

n multimea A, dat
a. Prin clas
a de echivalent
a
modulo R asociat
a unui element a A se ntelege multimea Ca = {x A : x A, xRa} A. Oricare dintre
elementele clasei de echivalent
a Ca se numeste reprezentant al ei.

Teorema 1.4.1. Clasele de echivalent

a Ca , Cb , asociate la dou
a elemente a si b din A, sunt sau identice sau
disjuncte.

Demonstratie. S
a observ
am mai nt
ai c
a a, b A putem avea fie aRb, fie a nu este n relatia Rb cu b.
Dac
a aRb, atunci Ca = Cb . Intradev
ar, fie x Ca arbitrar; atunci xRa. Cum aRb si R este tranzitiv
a,
rezult
a xRb, deci x Cb , ceea ce arat
a ca Ca Cb . La fel se arata ca Cb Ca . Din dubla incluziune a
multimilor Ca si Cb rezult
a egalitatea lor.
Dac
a a nu este n relatia Rb cu b, ar
atam ca Ca Cb = . Intradevar, daca exista x Ca Cb atunci
x Ca si x Cb , din care deducem xRa si xRb. Din proprietatile de simetrie si tranzitivitate ale relatiei R
rezult
a atunci aRb, ceea ce contrazice ipoteza.
q.e.d.

Definitia 1.4.5. Relatia R = {G, A} se numeste relatie de ordine n multimea A dac

a R este reflexiv
a,
antisimetric
a si tranzitiv
a.

Observatia 1.4.1. Incluziunea n P(X) este o relatie de ordine.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

13

Definitia 1.4.6. O multime A prev

azut
a cu o relatie de ordine se numeste multime ordonat
a.
De obicei folosim pentru relatia de ordine semnul si scriem x y n loc de xRy.
Se poate nt
ampla ca n multimea ordonata A, n care relatia de ordine este , sa existe elemente incomparabile, adic
a elemente x si y pentru care nu sunt adevarate nici una dintre relatiile x y sau y x. Dac
a ns
a
A nu are elemente incomparabile, spunem ca este o multime total ordonat
a.
Afirmatia x y si x 6= y se scrie de obicei sub forma x < y sau y > x.
Definitia 1.4.7. Fie date multimile nevide A si B. Se numeste functie definit
a pe A cu valori n B o relatie
binar
a f = {G, A, B} care satisface propriet
atile:
x A,

yB

(x, y1 ) G

si

astfel nc
at (x, y) G (existent
a);
(x, y2 ) G = y1 = y2

(unicitate).

(1.41)

(1.42)

Observatia 1.4.2. Propriet

atile (1.41) si (1.42) se pot scrie mpreun
a astfel: oricare ar fi elementul x A,
exist
a un element si numai unul singur y B, astfel nc
at (x, y) G.
In baza acestei observatii, putem formula o definitie echivalenta pentru notiunea de functie.
Definitia 1.4.8. Fie A si B dou
a multimi nevide. Prin functie definit
a pe multimea A, cu valori n
multimea B, se ntelege orice procedeu, lege, conventie f, n baza c
aruia oric
arui element x A i se asociaz
a
un unic element, notat f (x), din B.
Cuvintele corespondent
a, aplicatie, transformare, operator sunt sinonime pentru notiunea de functie.
O functie se noteaz
a f : A B. Multimea A se numeste domeniul de definitie, sau multimea de definitie,
iar B este multimea n care functia ia valori sau codomeniu.
Dac
a A si B din prezentarea unei functii se nteleg din context, atunci vom scrie simplu functia f.
Pentru o functie se mai folosesc si notatiile:
x f (x), x A, f (x) B; x A 7 f (x) B sau simplu x 7 f (x).
In continuare, functiile sunt notate prin literele f, g, h, , , F, G, , etc., eventual prevazute cu indici.
Elementele multimii de definitie A a unei functii f : A B se numesc surse. Daca x A e o surs
a,
elementul y B care se ataseaz
a lui x se numeste valoarea functiei n x, transformatul lui x sau imaginea lui x
prin f . Se mai spune c
a x este o contraimagine a elementului y. Se vede din Definitia 1.4.7 sau Definitia 1.4.8
c
a nu orice element din B apare numaidecat ca valoare pentru functia f.
Este posibil ca o functie s
a se noteze prin f : A B dupa care sa se mentioneze legea dupa care se calculeaz
a
imaginile lui x A prin f.
Definitia 1.4.9. Fie A0 A si f : A B. Multimea
f (A0 ) = {y B : x A0 astfel nc
at f (x) = y} B
se numeste imaginea prin functia f a multimii A0 . C
and A0 = A, f (A) = Im f B se numeste multimea
valorilor functiei f .

14

Definitia 1.4.10. Functia f : A B se numeste surjectie de la multimea A pe multimea B sau functie

surjectiv
a dac
a f (A) = B.

Definitia 1.4.11. Functiile f1 : A1 B1 si f2 : A2 B2 se numesc egale dac

a A1 = A2 , B1 = B2 si dac
a
f1 (x) = f2 (x), x A1 .

Definitia 1.4.12. Dac

a multimea f (A) B, a valorilor functiei f : A B, contine doar un element al lui B,
atunci f se numeste functie constant
a.
O functie remarcabil
a definit
a pe o multime nevida A si cu valori n A este functia identic
a iA : A A,
definit
a prin iA (x) = x, x A, care se noteaza si cu 1A .
Definitia 1.4.13. Fie functia f : A B si A0 o submultime nevid
a a lui A. Se numeste restrictia functiei
f la submultimea A0 , functia g : A0 B ale c
arei valori se calculeaz
a dup
a legea g(x) = f (x), x A0 .

Observatia 1.4.3. O restrictie a unei functii f se obtine dac

a se nl
atur
a unele elemente din multimea de
definitie.
Pentru restrictia functiei f la submultimea A0 A se utilizeaza notatia f/A0 .
Definitia 1.4.14. Functia f : A B cu proprietatea f/A0 = g, unde A0 A, se numeste prelungire la
multimea A a functiei g : A0 B.

Observatia 1.4.4. O prelungire a unei functii f se obtine dac

a se adaug
a unele elemente la multimea de
definitie, preciz
andu-se totodat
a valorile corespunz
atoare ale functiei.

Definitia 1.4.15. Functia f : A B se numeste injectie de la multimea A la multimea B dac

a totdeauna
x1 6= x2 = f (x1 ) 6= f (x2 ). O injectie de la multimea A la multimea B se mai numeste functie injectiv
a.
Prin urmare, f : A B este functie injectiva daca fiecare element din B are cel mult o contraimagine
n A sau dac
a orice dou
a argumente diferite au imagini diferite. De asemenea, functia f este injectiv
a dac
a
f (x1 ) = f (x2 ) = x1 = x2 .
Definitia 1.4.16. O functie f : A B care este simultan injectiv
a si surjectiv
a se numeste bijectie de la
multimea A la multimea B sau simplu, functie bijectiv
a.
Dac
a g este o functie de la multimea A pe multimea B si f este o functie de la multimea B n multimea C,
n baza Definitiei 1.4.1, se constat
a c
a x 7 f (g(x)) este functie de la A n C.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

15

Definitia 1.4.17. Fie functiile g : A B0 si f : B C cu g(A) = B B0 . Functia h : A C,

h(x) = f (g(x)), x A, se numeste functia compus
a a functiilor f si g, iar functia (f, g) 7 f g, (f g)(x) =
h(x) = f (g(x)), x A, se numeste compunerea functiei f cu functia g.
Observ
am, de asemenea, c
a (f g)(A) = f (g(A)).
Fie f o aplicatie bijectiv
a de la multimea A pe multimea B. Aceasta nseamna ca f (A) = B si x1 6=
x2 = f (x1 ) 6= f (x2 ). In acest caz, pentru orice element y B, exista un element si numai unul singur x A,
astfel ca f (x) = y.
In acest mod putem stabili o corespondenta f (x) 7 x de la elementele lui B la elementele lui A, care
defineste o aplicatie bijectiv
a a lui B pe A, numita aplicatia reciproc
a sau functia invers
a a functiei f, notat
a
cu simbolul f 1 .
Definitia 1.4.18. Fie functia injectiv
a f : A B si f (A) = B0 imaginea sa. Se numeste functie invers
a
a functiei f , functia f 1 : B0 A care asociaz
a fiec
arui element y B0 elementul unic x A astfel nc
at
y = f (x).
Din Definitia 1.4.15, Definitia 1.4.16 si Definitia 1.4.17 rezulta ca pentru orice doua elemente x A si y B0 ,
avem:
y = f (x) x = f 1 (y);
f 1 (f (x)) = x, x A;
f (f 1 (y)) = y, y B0 .
Ultimele dou
a afirmatii arat
a c
a functiile compuse f 1 f si f f 1 sunt aplicatiile identice pe A si respectiv
B0 .
Observatia 1.4.5. Inversa f 1 : B A a unei functii bijective f : A B este, de asemenea, functie bijectiv
a
si (f 1 )1 = f.
1

Aceast
a afirmatie rezult
a din Definitia 1.4.15 si Definitia 1.4.17.

Observatia 1.4.6. Dac

a f : A B si g : B C sunt functii bijective, atunci (g f )1 = f 1 g 1 .

Definitia 1.4.19. Fie functia f : A B si B0 B, B0 6= . Multimea

f 1 (B0 ) = {x A : y B0 astfel nc
at f (x) = y} A,
se numeste contraimaginea lui B0 prin f. Convenim ca contraimaginea multimii vide este multimea vid
a.

Teorema 1.4.2. Pentru orice functie f : A B:

1 Simbolul

A1 A2 A = f (A1 ) f (A2 );

(1.43)

B1 B2 B = f 1 (B1 ) f 1 (B2 );

(1.44)

, care se va nt
alni pe parcurs, semnific
a fie sf
arsitul unei justific
ari, fie terminarea rezolv
arii unui exercitiu.

16
f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 )

(1.45)

sau, mai general

!
f

At

tT

f (At );

(1.46)

tT

f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 )

(1.47)

sau, mai general

!
f

Bt

tT

f 1 (Bt );

(1.48)

tT

f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 )

(1.49)

sau, mai general

!
f 1

Bt

tT

f 1 (Bt );

(1.50)

tT

f 1 (B1 \ B2 ) = f 1 (B1 ) \ f 1 (B2 ),

(1.51)

f 1 (CB B0 ) = f 1 (B \ B0 ) = CA f 1 (B0 ) = A \ f 1 (B0 );

(1.52)

f injectiv
a = f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 ),

(1.53)

n particular,

mai general,
!
f

\
tT

At

f (At ).

(1.54)

tT

Demonstratie. Incluziunile (1.43) si (1.44) se arata verificand ca un element oarecare apartinand primei multimi este element si pentru cea dea doua multime. Identitatile (1.45) (1.54) se demonstreaza verificand c
a un
element arbitrar apartin
and unui membru al identitatii este element si al celuilalt membru, si reciproc. q.e.d.

Fie A si B dou
a multimi nevide. Not
am cu F(A, B) sau cu B A multimea functiilor definite pe A cu valori
n B.
Dac
a B este multimea IR a numerelor reale, atunci F(A, IR) se noteaza prescurtat cu F(A) si este multimea
functiilor reale definite pe multimea A.
Dac
a A este o submultime nevid
a a lui IR si f F(A, B), atunci se spune ca f : A B este o functie de
variabil
a real
a.
In cazul c
and A IR si B IR, functia f se numeste functie real
a de variabil
a real
a.
Dac
a f : A B si A X1 X2 ... Xn , n IN , n 2, atunci valoarea f (p) ntrun punct
p = (x1 , x2 , ..., xn ) A se noteaz
a prin
y = f (x1 , x2 , ..., xn ),
(1.55)
si spunem c
a functia f este o functie de n variabile. In cazul particular n care X1 = X2 = ... = Xn = IR si
B IR vom spune c
a f F(A, B) este o functie real
a de n variabile reale.
Prezenta lucrare are ca principal scop studiul functiilor reale de mai multe variabile reale.
Dac
a se fixeaz
a valorile a n 1 variabile, fie acestea
x1 , x2 , ..., xi1 , xi+1 , ..., xn , cu i = 2, n 1,
atunci expresia (1.55) poate fi conceput
a ca functie de variabila xi , definita pe multimea
Ai = {xi : (x1 , x2 , ..., xi1 , xi , xi+1 , ..., xn ) A} Xi .

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

17

In calculul diferential se studiaz

a proprietatile unei functii n punctele multimii de definitie si n puncte
vecine (notiunea se va preciza) acestora. Aceste proprietati se numesc propriet
ati cu caracter local. Dac
a o
proprietate a functiei se refer
a la ntreaga multime pe care este definita, atunci aceasta se numeste proprietate
global
a.
Definitia 1.4.20. Se numeste lege de compozitie binar
a intern
a pe multimea nevid
a A, orice element
f F(A A, A).
Dac
a prin legea de compozitie binar
a interna f F(A A, A), perechii (x, y) A A i corespunde elementul z A, atunci scriem z = f (x, y) sau z = x y sau z = x y si z se numeste compusul elementelor x
si y. De multe ori, pentru compusul lui x cu y se utilizeaza notatia x + y; legea de compozitie binar
a intern
a
se numeste adunare, iar z = f (x, y) = x + y se numeste suma elementelor x si y. De asemenea, putem nt
alni
notatia x y sau, simplu, xy pentru compusul z = f (x, y) a doua elemente x A si y A. In acest caz f se
numeste nmultire, iar z = f (x, y) = x y = xy se numeste produsul elementelor x si y. Adunarea se mai numeste
operatie binar
a intern
a aditiv
a, iar nmultirea se numeste operatie binar
a intern
a multiplicativ
a.
Definitia 1.4.21. Se numeste lege de compozitie extern
a, sau operatie extern
a a lui A cu elemente din
IK, o aplicatie h F(IK A, A).
Multimea nevid
a IK se numeste multimea scalarilor, sau domeniu de operatori, iar pentru h(, x), imaginea
prin functia h a perechei (, x) IK A, vom utiliza una din notatiile: x; x ; x; x. Operatiei externe
pe A cu elemente din IK i vom spune mai simplu nmultire cu scalari din IK. Peste tot n cele ce urmeaz
a, IK
este multimea numerelor reale IR.

1.5

Structuri algebrice. Izomorfism

Definitia 1.5.1. Se numeste structur

a algebric
a o multime nevid
a A pe care s-a definit cel putin o lege de
compozitie. Structurile algebrice A1 si A2 se zic de acelasi tip algebric dac
a ambele au acelasi num
ar de
operatii externe cu acelasi domeniu de operatori IK.
Dac
a unele dintre functiile f1 , f2 , ..., fp sunt legi de compozitie binare interne pe multimea A, iar celelalte sunt
legi de compozitie externe ale lui A cu acelasi domeniu de operatori IK, atunci structura algebrica corespunz
atoare se noteaz
a cu (A, f1 , f2 , ..., fp ).
Definitia 1.5.2. Structurile algebrice (A1 , f1 ) si (A2 , f2 ) se zic homomorfe dac
a exist
a o functie h : A1 A2 ,
numit
a homomorfism, sau morfism, cu proprietatea:
h(f1 (x, y)) = f2 (h(x), h(y)), x, y A1 .

(1.56)

Convenim s
a spunem c
a functia h : A1 A2 cu proprietatea (1.56) p
astreaz
a operatiile f1 si f2 de pe
respectiv multimile A1 si A2 .
Definitia 1.5.3. Dou
a structuri algebrice (A1 , f1 , ..., fp ) si (A2 , g1 , ..., gp ) se zic izomorfe dac
a exist
a o aplicatie
bijectiv
a h : A1 A2 , numit
a izomorfism, astfel nc
at s
a avem
h(fi (x, y)) = gi (h(x), h(y)),

x, y A1 ,

i = 1, p.

(1.57)

18

Definitia 1.5.4. Fie A1 si A2 dou

a structuri algebrice de acelasi tip, h : A1 A2 un izomorfism si P o
proprietate a elementelor lui A1 . Dac
a aceeasi proprietate o au si elementele h(x), unde x A1 , atunci P se
numeste proprietate algebric
a.

Observatia 1.5.1. Din punctul de vedere al propriet

atilor algebrice dou
a structuri algebrice sunt identice.

Definitia 1.5.5. Multimea nevid

a G se numeste grup, dac
a pe G este definit
a o lege de compozitie binar
a
intern
a, notat
a de obicei aditiv (cu +), nc
at s
a fie ndeplinite axiomele (propriet
atile):
x + (y + z) = (x + y) + z,

x, y, z G (asociativitate);

(1.58)

0 G astfel nc
at x + 0 = 0 + x = x, x G
( existenta elementului nul ( neutru));

(1.59)

x G x G astfel nc
at x + (x) = (x) + x = 0
(existenta elementului opus (simetrizabil)).

(1.60)

Dac
a, n plus, este ndeplinit
a proprietatea
x + y = y + x,

x G,

y G ( comutativitate),

(1.61)

atunci grupul (G, +) se numeste comutativ, sau grup aditiv abelian.

Dac
a legea de compozitie binar
a interna n grupul G este nmultirea, notata cu simbolul , grupul (G, )
se numeste grup multiplicativ. Elementul neutru n grupul multiplicativ se noteaza cu 1 si se numeste element
unitate, iar simetricul elementului x se noteaza cu x1 si se numeste inversul elementului x.

Teorema 1.5.1. Intr-un

grup (G, f ) elementul neutru este unic si fiec
arui element x 6= i corespunde un
singur element simetric x0 G.

Demonstratie. Pentru simplitatea scrierii vom introduce notatia f (x, y) = x y.

Ar
at
am nt
ai c
a x z = y z, z G = x = y.
Intradev
ar, fie z 0 un simetric al elementului z 6= . Atunci, (x z) z = (y z) z 0 si, folosind propriet
atile
(1.58) (1.60), avem: (x z) z 0 = x (z z 0 ) = x = x si (y z) z 0 = y (z z 0 ) = y = y. In consecint
a,
x = y.
Analog se demonstreaz
a c
a z x = z y, z G = x = y.
Dac
a 1 si 2 sunt dou
a elemente neutre, atunci aplicand proprietatea demonstrata, am avea 1 x = 2 x =
x, ceea ce implic
a 1 = 2 .
In mod similar, dac
a x0 si x00 sunt doua elemente simetrice ale aceluiasi element x 6= , atunci x0 x =
00
0
00
x x = = x = x n virtutea aceleiasi proprietati.
q.e.d.

Definitia 1.5.6. Fie (A, +) un grup aditiv comutativ. Dac

a pe multimea A este definit
a o nc
a o lege de
compozitie binar
a intern
a, notat
a cu simbolul , numit
a nmultire care, pentru orice elemente x, y, z A,
verific
a propriet
atile:
x (y z) = (x y) z (asociativitate);
(1.62)

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

19

(x + y) z = x z + y z

(distributivitate la dreapta);

(1.63)

x (y + z) = x y + x z

(distributivitate la st
anga),

(1.64)

atunci structura algebric

a (A, +, ) se numeste inel.

Propozitia 1.5.1. Dac

a (A, +, ) este un inel, atunci:
x 0 = 0 x = 0,

x A.

(1.65)

Demonstratie. Fie x A. Utiliz

and faptul ca x + 0 = 0 + x = x, x A, n baza proprietatilor (1.63) si (1.64),
avem
x 0 = x (0 + 0) = x 0 + x 0
(1.66)
si
0 x = (0 + 0) x = 0 x + 0 x,

(1.67)

x0=x0+x0

(1.68)

0 x = 0 x + 0 x.

(1.69)

de unde
si
Adun
and n ambii membri ai relatiei (1.68) opusul lui x 0, iar n relatia (1.69) opusul lui 0 x, se obtine
x 0 = 0 x = 0.
Deoarece x A a fost luat arbitrar, rezulta ca (1.65) este adevarata.

q.e.d.

Propozitia 1.5.2. (Regula semnelor) Dac

a (A, +, ) este un inel si x, y A, atunci au loc relatiile:
(x) y = x (y) = (x y);

(1.70)

(x) (y) = x y;

(1.71)

(
n

(x) =

xn ,

dac
a n
n

(x ), dac
a n

este par
este impar,

(1.72)

unde prin x se ntelege opusul lui x (simetricul s

au fat
a de operatia de adunare), iar n IN .

Demonstratie. Din Definitia 1.5.6 avem c

a (A, +) este grup comutativ, deci orice element x A are un opus
x A. In baza relatiilor (1.63), (1.64), a Propozitiei 1.5.1 si a proprietatii (1.60) rezulta ca pentru orice
x, y A, avem x y + (x) y = (x + (x)) y = 0 y = 0 si x y + x (y) = x (y + (y)) = x 0 = 0, de unde,
folosind Teorema 1.5.1, obtinem: (x) y = x (y) = (x y).

20
Din egalit
atile evidente x (y) = (x) y; (x) = x rezulta (x) (y) = x y.
Relatia (1.72) se demonstreaz
a usor prin inductie.

q.e.d.

Definitia 1.5.7. Un inel (A, +, ) n care nmultirea are elementul unitate 1 6= 0 se numeste inel cu element
unitate. Dac
a nmultirea este comutativ
a, atunci inelul se numeste comutativ.

Definitia 1.5.8. O multime nevid

a IK se numeste corp dac
a:
(i) (IK, +, ) este inel cu element unitate;
(ii) x IK \ {0} x1 IK \ {0} astfel nc
at x x1 = x1 x = 1.
Dac
a inelul (IK, +, ) din definitia structurii de corp este un inel comutativ, atunci structura algebric
a
(IK, +, ) se numeste corp comutativ, sau c
amp.
Observatia 1.5.2. Terna (IK, +, ) este corp dac
a:
(IK, +) este grup comutativ (abelian);
(IK \ {0}, ) este grup;
nmultirea este distributiv
a la st
anga si la dreapta fat
a de adunare.

1.6

Multimea numerelor reale

In acest paragraf prezent

am un model simplificat de definitie axiomatica a multimii numerelor reale preciz
and
c
a exist
a ns
a si alte moduri de constructie axiomatica ale acesteia (vezi [22], [14], [17]).
Definitia 1.6.1. Fie (X, +, ) un corp comutativ. Relatia binar
a de ordine total
a pe X, , se numeste compatibil
a cu operatiile interne + si din X, dac
a sunt satisf
acute propriet
atile:
x y = x + z y + z,
(

0<x
yz

z X;

x y x z.

(1.73)

(1.74)

Proprietatea (1.73) exprim

a compatibilitatea relatiei de ordine cu adunarea din X, n timp ce (1.74) exprim
a
compatibilitatea relatiei binare de ordine fata de nmultirea elementelor lui X.
Definitia 1.6.2. C
ampul (X, +, ) se numeste corp comutativ total ordonat dac
a este prev
azut cu relatia
binar
a de ordine total
a compatibil
a cu operatiile interne din multimea X.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

21

Observatia 1.6.1. Intr-un

corp comutativ total ordonat (X, +, ) se pot construi multimea numerelor naturale

IN , multimea numerelor ntregi Z si multimea numerelor rationale Q. Intre

aceste multimi exist
a relatiile de
incluziune IN Z Q X.
Intradev
ar, dac
a 0 X este elementul neutru la adunare (elementul nul), iar 1 este elementul unitate din X cu
0 6= 1 si 0 < 1, atunci n baza propriet
atilor de corp ale lui X putem defini elementele: 2 = 1+1, 3 = (1+1)+1, ....
Aceste elemente alc
atuiesc o multime, notata cu IN , numita multimea numerelor naturale. IN este multime total
ordonat
a fata de relatia de ordine si, de asemenea, este nchis
a fata de operatiile din X n sensul ca adunarea
si nmultirea a dou
a numere naturale este tot un numar natural.
Mai departe, putem introduce opusele numerelor naturale nenule, notate cu 1, 2, 3, ..., pe care le vom
denumi numere ntregi negative.
Numerele naturale nenule pot fi numite si numere ntregi pozitive.
Dac
a not
am cu IN multimea numerelor ntregi negative, atunci multimea Z = IN IN , ordonata cresc
ator
, 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3,
se numeste multimea numerelor ntregi.
Observ
am c
a Z are structur
a de grup aditiv abelian total ordonat.
Prin x y ntelegem x + (y). Adunarea unui numar ntreg cu opusul unui alt numar ntreg se numeste
sc
aderea celor dou
a numere.
Multimea Z este nchis
a fat
a de operatiile de nmultire si scadere a numerelor ntregi, iar terna (Z, +, ) este
inel comutativ cu unitate, numit inelul numerelor ntregi.
Un element de forma x y 1 , unde x Z si y Z \ {0}, se numeste num
ar rational, se noteaza sub form
a
x
atul numerelor ntregi x si y.
de fractie, adic
a cu , si i se mai spune c
y
x
x0
Dou
a fractii si 0 reprezint
a acelasi numar rational daca si numai daca xy 0 = x0 y.
y
y
x
O fractie se numeste ireductibil
a daca numerele ntregi x si y sunt prime ntre ele.
y
Oricare num
ar rational se poate reprezenta ntrun singur mod ca fractie ireductibila cu numitorul num
ar
natural nenul.
Multimea tuturor fractiilor, notat
a cu simbolul Q, se numeste multimea numerelor rationale.
Prin urmare,


x
: x, y Z, y 6= 0 .
Q=
y
Putem s
a consider
am c
a y din definitia multimii Q este numar natural nenul.
p
Un num
ar ntreg p se poate scrie ca fractie sub forma . Prin urmare, numerele ntregi sunt n acelasi timp
1
numere rationale ceea ce nseamn
a c
a are loc incluziunea Z Q.
De asemenea, s
a remarc
am c
a Q este nchisa fata de operatiile de adunare si nmultire din X, n sensul c
a
suma r + s si produsul r s a dou
a numere rationale sunt numere rationale.
1
In plus, dac
a r Q, atunci opusul s
au r este tot numar rational, iar daca r Q \ {0}, inversul sau r1 =
r
este, de asemenea, num
ar rational.
x1
x2
Apoi, dou
a numere rationale oarecare
si
, unde x1 Z, x2 Z, iar y1 IN , y2 IN = IN \ {0},
y1
y2
x1
x2
x2
x1
sunt n relatia de ordine

, c
and x1 y2 x2 y1 , sau n relatia de ordine

atunci cand x2 y1 x1 y2 .
y1
y2
y2
y1
x1
x2
Dac
a x1 y2 < x2 y1 , atunci
<
.
y1
y2
Rezult
a c
a terna (Q, +, ) este corp comutativ total ordonat.
Mai mult, spre deosebire de Z, multimea Q este dens
a n sensul ca ntre orice doua numere rationale a < b
ma+nb
exist
a o infinitate de numere rationale deoarece a <
< b, m, n IN .
m+n

22
b
Dac
a a si b sunt numere rationale, atunci b a = b + (a) si = b a1 (daca a 6= 0) sunt numere rationale,
a
deci ecuatiile
a + x = b si a x = b (daca a 6= 0)
b
.
a
2
Ecuatia x = a, unde a Q, nu mai are nsa totdeauna solutie rationala. De exemplu, ecuatia x2 = 2 nu
are solutie rational
a c
aci nu exist
a nici un numar rational al carui patrat sa fie 2, demonstratia acestei afirmatii
f
ac
anduse prin reducere la absurd.
p
Intradev
ar, dac
a exist
a un num
ar rational r = , unde p si q sunt numere ntregi fara nici un alt divizor
q
comun afar
a de 1 si 1, care s
a verifice ecuatia data, atunci trebuie sa avem p2 = 2q 2 , ceea ce nseamna c
a p2
este un num
ar par, lucru posibil numai daca p = 2m adica si p este numar par.
Egalitatea p2 = 2q 2 se scrie n forma 4m2 = 2q 2 , de unde 2m2 = q 2 . Rezulta ca q 2 este un numar par, deci
si q este un num
ar par, adic
a q = 2n, n IN .
Asadar, p si q au pe 2 ca divizor comun si astfel presupunerea ca exista un numar rational r cu r2 = 2
conduce la o contradictie.
Acest exemplu demonstreaz
a c
a Q X, incluziunea fiind stricta.
au solutii n Q si acestea sunt respectiv x = b a si x =

Structura algebric
a astfel definit
a peste o multime oarecare X este destul de bogata n proprietati. Pe baza
axiomelor de corp comutativ total ordonat se poate defini operatia de sc
adere a doua elemente oarecare ale
multimii X, de mp
artire a dou
a elemente, cu conditia ca cel de-al doilea sa fie diferit de elementul neutru la
adunare, si de ridicare la o putere ntreag
a a unui element din X.
1

n
Dac
a x X si n IN , atunci prin x ntelegem x x ... x, de n ori, apoi x0 = 1, iar xn = n
x
Structura definit
a pe X are incoveniente deoarece axiomele sale nu permit definirea operatiei inverse operatiei de ridicare la puterea ntreag
a n IN , n 2, numita operatie de extragere a r
ad
acinii de un ordin oarecare

n IN , n 2.
De exemplu, nu putem stabili n acest cadru axiomatic formulele de determinare a solutiilor ecuatiei de
gradul doi ax2 + bx + c = 0, unde a, b, c X.
Pentru satisfacerea unor astfel de cerinte este necesar sa introducem notiuni noi care sa permita definirea
unei structuri suficient de generale pentru a descrie multimea numerelor reale.

Definitia 1.6.3. Fie A X o submultime nevid

a arbitrar
a a lui X. Spunem c
a multimea A este majorat
a,
sau m
arginit
a superior dac
a exist
a un element b X, numit majorant al multimii A, astfel nc
at
x b,

x A.

(1.75)

Observatia 1.6.2. O multime majorat

a A X are o infinitate de majoranti.
Intradev
ar, dac
a b este majorant pentru A si daca b0 = (b + 1) X este astfel ncat b b0 , din (1.75) si
proprietatea de tranzitivitate a relatiei de ordine totala , rezulta ca b0 este majorant.
Dac
a exist
a un majorant n multimea A, acesta se numeste maximul multimii A si se noteaza max A.

Definitia 1.6.4. Fie A o submultime nevid

a majorat
a a corpului comutativ total ordonat (X, +, ). Se numeste
margine superioar
a a multimii A, notat
a sup A, cel mai mic majorant, n caz c
a exist
a.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

23

Observatia 1.6.3. Este posibil ca X s

a fie astfel nc
at marginea superioar
a a unei submultimi A X s
a nu
apartin
a lui X.
Intradev
ar, dac
a lu
am X = Q si A = {x Q : x2 < 2}, se constata ca sup A
/ X. Spre exemplu, lungimea
diagonalei unui p
atrat cu latura de m
arime ` Q nu apartine lui Q deoarece nu se poate scrie sub forma p/q
cu p, q IN , q 6= 0.
Din Observatia 1.6.3 deducem c
a n multimea numerelor reale este necesara o astfel de proprietate care
s
a asigure existenta marginii superioare a unei multimi majorate. In acest sens, completam axiomele de corp
comutativ total ordonat cu nc
a una si anume:
Axioma de existent
a a marginii superioare. Orice submultime nevida majorata A a unui corp comutativ
total ordonat X admite un cel mai mic majorant.
Aceast
a axiom
a este cunoscut
a si sub numele de axioma de completitudine, sau axioma lui Cantor2
3
Dedekind .
Definitia 1.6.5. Se numeste multime a numerelor reale un corp comutativ total ordonat n care orice
submultime nevid
a majorat
a admite un cel mai mic majorant. O astfel de multime se noteaz
a cu IR.
Multimea definit
a cu ajutorul fractiilor zecimale infinite satisface Definitia 1.6.5 si furnizeaza o metod
a de
constructie a multimii numerelor reale(vezi [22], [17]).
In baza constructiei lui IR cu ajutorul fractiilor zecimale putem afirma ca multimea IR exist
a.
Se pune insa ntrebarea: este unic
a o astfel de multime IR?
R
aspunsul l g
asim n urm
atoarea teorema pe care o dam fara demonstratie.
Teorema 1.6.1. Dac
a S1 si S2 sunt dou
a corpuri comutative total ordonate care satisfac axioma de existent
a
a marginii superioare, atunci exist
a o aplicatie bijectiv
a f : S1 S2 astfel nc
at
f (x + y) = f (x) + f (y),

f (x y) = f (x) f (y),

f (0S1 ) = 0S2 ,

f (1S1 ) = 1S2 ,

unde 0S1 si 0S2 sunt elementele neutre n raport cu adunarea n S1 , respectiv S2 , iar 1S1 , respectiv 1S2 sunt
plus, dac
elementele neutre n raport cu nmultirea n S1 , respectiv S2 . In
a x y, atunci f (x) f (y).
Rezult
a asadar c
a f este izomorfism de corpuri care pastreaza relatia de ordine si, n baza Observatiei 1.5.1,
S1 si S2 sunt identice.
Axiomele ce definesc IR caracterizeaz
a aceasta multime pana la un izomorfism, adica IR este unic
a p
an
a la
un izomorfism.
Cea de a treia problem
a care se pune n legatura cu constructia axiomatica a numerelor reale IR, pe l
ang
a
cea a existentei si unicit
atii lui IR, este aceea a noncontradictiei axiomelor care o definesc.
Se poate ar
ata c
a sistemul de axiome care defineste multimea IR este necontradictoriu [17].
Creator al teoriei numerelor reale poate fi considerat Eudoxus4 . Ideile sale, inspirate din geometrie, au fost
preluate de Weierstrass5 si Dedekind si dezvoltate prin metode aritmetice si analitice moderne. Lui Weierstrass i
apartine definitia numerelor reale printr-un sir descrescator de intervale. Dedekind a introdus numerele reale ca
t
aieturi n multimea numerelor rationale, iar Cantor lea construit cu ajutorul sirurilor fundamentale, cunoscute
si sub denumirea de siruri Cauchy6 .
2 Cantor,

Georg (18451918), renumit matematician german.

Richard (18311917), matematician german.
4 Eudoxus (408
.Hr.355 .Hr.), matematician grec
5 Weierstrass, Karl Theodor (18151897), proeminent matematician german, considerat fondatorul analizei matematice moderne.
6 Cauchy, Augustin Louis (17891857), ilustru matematician
si inginer francez. A demarat un proiect important de reformulare
si demonstrare riguroas
a a teoremelor de algebr
a, a fost unul dintre pionierii analizei matematice si a adus o serie de contributii
si n domeniul fizicii. Datorita perspicacit
atii si rigurozit
atii metodelor sale, Cauchy a avut o influenta
extraordinar
a asupra
contemporanilor si predecesorilor s
ai. Catolic si regalist fervent, a manifestat o prezent
a social
a activ
a.
3 Dedekind,

24
Multimile obtinute prin aceste metode diferite sunt izomorfe, astfel ncat se poate afirma ca multimea
numerelor reale este, ca structur
a algebric
a, unica.
Propozitia 1.6.1. Fie A IR o multime majorat
a. Atunci, b = sup A dac
a si numai dac
a
(i) x b, x A;
(ii) > 0, x A, astfel nc
at

b < x .

Demonstratie. Mai nt
ai demonstr
am teorema directa.
Fie b = sup A.
Din Definitia 1.6.3 rezult
a c
a b este un majorant al multimii A, deci conditia (i) este satisfacuta. De asemenea, avem c
a b este cel mai mic majorant al multimii A, deci c < b rezulta ca c nu majoreaza A; ca urmare,
exist
a xc A care nu este majorat de c, adica c < xc . Luand acum c = b , unde > 0 este arbitrar, si not
and
xc corespunz
ator cu x rezult
a (ii).
Reciproc, din (i) si (ii), ration
and similar, rezulta ca b = sup A.
q.e.d.

Propozitia 1.6.2. Dac

a A B IR sunt multimi nevide majorate, atunci
a = sup A sup B = b.

1
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Presupunem ca a > b. Luand = (a b), conform Propozitiei 1.6.1
2
a+b
deci x0 b, adica x0 A si x0
/ B, ceea ce contrazice incluziunea
exist
a x0 A astfel nc
at x0 > a =
2
A B.
q.e.d.

Definitia 1.6.6. Submultimea nevid

a A IR se numeste minorat
a dac
a exist
a un a IR, care se numeste
minorant al multimii A, cu proprietatea
a x, x A.

Definitia 1.6.7. Fie A IR o multime nevid

a minorat
a. Elementul notat inf A, definit ca fiind cel mai mare
minorant, se numeste marginea inferioar
a a multimii A.

Propozitia 1.6.3. Dac

a A IR este o submultime minorat
a, atunci exist
a ntradev
ar inf A IR.

Demonstratie. Submultimea B IR definita de B = {x IR : x A} este marginita superior, un majorant

al lui B fiind elementul a IR care are proprietatea ca opusul sau, a, este minorant pentru A. Din axioma de
existent
a a marginii superioare rezult
a c
a exista sup B IR. Se vede ca sup B = inf A.
q.e.d.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

25

Propozitia 1.6.4. Fie A IR o multime minorat

a. Atunci, a = inf A
10 . a x, x A;
20 . > 0 x A, astfel nc
at x < a + .

Demonstratie. Fie a = inf A. Din Definitia 1.6.6 si Definitia 1.6.7 rezulta ca a este un minorant al multimii
A, deci are loc 10 . Apoi, a fiind cel mai mare minorant rezulta ca, indiferent de > 0, numarul real a + nu
minoreaz
a A deci exist
a cel putin un element x A care nu este minorat de a + ceea ce nseamna c
a are loc
si 20 .
Reciproc, din 10 si 20 , ration
and ca mai sus, rezulta ca a = inf A.
q.e.d.

Deosebit de importante sunt urm

atoarele submultimi de numere reale:
(a, b) = {x IR : a < x < b}, (interval deschis);
[a, b] = {x IR : a x b},

(interval nchis, sau segment);

[a, b) = {x IR : a x < b},

(interval semideschis la dreapta);

(a, b] = {x IR : a < x b},

(interval semideschis la st
anga),

unde a si b sunt numere reale arbitrare cu a < b.

Observatia 1.6.4. Multimea numerelor reale verific
a Axioma lui Arhimede7 : Pentru orice dou
a numere
reale x si y, cu x > 0 si y 0, exist
a un num
ar natural n astfel nc
at y nx.

Definitia 1.6.8. O multime nevid

a A IR se numeste m
arginit
a dac
a este majorat
a si minorat
a, adic
a dac
a
exist
a un segment [a, b] astfel nc
at A [a, b].

Observatia 1.6.5. Pentru o multime m

arginit
a exist
a marginea inferioar
a, inf A, marginea superioar
a, sup A
si inf A x sup A, x A.

Observatia 1.6.6. Multimea A este format

a dintr-un singur element dac
a si numai dac
a inf A = sup A.

7 Arhimede din Siracuza (287

.Hr.212 .Hr.), unul dintre cei mai de seam
a nv
atati ai lumii antice cu realiz
ari n matematic
a,
fizic
a, astronomie, inginerie si filozofie. Carl Friederich Gauss considera c
a Arhimede si Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de
stiint
a din ntreaga istorie a civilizatiei umane. Arhimede a pus bazele si a explicat legea p
arghiilor. A proiectat numeroase inventii
inclusiv masini de asalt si masini capabile s
a scoat
a cor
abiile din ap
a si s
a le dea foc folosind un sistem de oglinzi. Este autorul
inventiei surubul f
ar
a sf
arsit. Arhimede este n general considerat a fi unul dintre cei mai mari matematicieni ai antichit
atii si unul
dintre cei mai mari a tuturor timpurilor. El a folosit metoda epuiz
arii pentru a calcula aria unui arc de parabol
a prin determinarea
sumei unei serii numerice, precum si calculul aproximativ al num
arului cu o acuratete remarcabil
a pentru acele timpuri. De
asemenea a definit spirala carei poart
a numele, formule de calcul a volumelor si al suprafetelor corpurilor de revolutie, precum si
un sistem foarte ingenios de exprimare a numerelor foarte mari. Arhimede a murit n timpul asediului Siracuzei (localitatea natal
a
din Sicilia, pe atunci colonie greceasc
a), n ciuda ordinului primit de a nu-l ucide. Pe piatra funerar
a a morm
antului a fost sculptat
a
o sfer
a n interiorul cilindrului circumscris, lucru cerut chiar de Arhimede, deoarece el a demonstrat c
a raportul dintre aria sferei si
a cilindrului circumscris este egal cu raportul volumelor corpurilor, av
and valoarea 2/3.

26

Definitia 1.6.9. O submultime nevid

a A din IR se numeste multime nem
arginit
a superior dac
a nu este
majorat
a. Multimea A se numeste nem
arginit
a inferior dac
a nu este minorat
a.

O functie real
a de variabil
a real
a care are un rol important n analiza matematica este functia modul

x, daca 0 x
x 7 |x| =
(1.76)
x daca x < 0.
Functia modul (1.76) are urm
atoarele proprietati:
|x| 0, x IR; |x| = 0 x = 0,

|x y| |x| + |y|,

x, y IR, (inegalitatea triunghiular

a);

||x| |y|| |x y|,

|x y| = |x| |y|,

x, y IR;
x, y IR;

|x| < < x < x IR;

|x| x ,

x IR.

(1.77)

(1.78)
(1.79)
(1.80)
(1.81)
(1.82)

Functia modul este o functie par

a, c
aci din (1.76) si (1.80) avem |x| = | x|, x IR.
Propozitia 1.6.5. Multimea A IR este m
arginit
a dac
a si numai dac
a M IR+ astfel nc
at
|x| M, x A.

(1.83)

Multimea A IR este nem

arginit
a dac
a si numai dac
a
M IR+ , xM A

astfel nc
at |xM | > M.

(1.84)

Demonstratie. Dac
a exist
a M > 0 astfel ncat sa aiba loc (1.83), atunci M x M, x A, adic
a A este
inclus
a n intervalul m
arginit [M, M ], si deci A este marginita.
Reciproc, dac
a multimea A este m
arginita, exista un interval marginit [a, b] care include multimea A. Prin
urmare, avem a x b, x A.
S
a punem M = max{|a|, |b|}. Atunci, b |b| M si a |a| M deci M |a| a, adic
a
M a b M, de unde M x M, sau |x| M, x A.
In mod similar se demonstreaz
a si partea a doua a propozitiei.
q.e.d.

Observatia 1.6.7. Numerele reale pot fi puse n corespondent

a bijectiv
a cu punctele unei drepte D.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

27

Intradev
ar, s
a fix
am un punct O pe dreapta D care, prin definitie, este corespondentul numarului real x = 0.
Se defineste o unitate de lungime, iar daca x IR si 0 < x, acestui numar i corespunde pe D extremitatea
din dreapta a segmentului av
and lungimea egala cu x unitati, extremitatea din stanga fiind punctul 0, numit
origine. Dac
a ns
a x < 0, segmentul de lungime x se plaseaza cu extremitatea din dreapta n origine, iar
extremitatea cealalt
a defineste corespondentul numarului real x pe dreapta D.
Invers, odat
a fixat punctul P pe dreapta D, lungimea segmentului de dreapta OP defineste numarul real x,
care este pozitiv dac
a P se situeaz
a la dreapta pe D si negativ n caz contrar. Numarul real x astfel specificat
se numeste abscisa punctului P D, iar dreapta D, pe care s-a definit o origine 0, o unitate de masur
a si un
sens de parcurs se numeste dreapt
a real
a, sau axa numerelor reale. Elementele sale se numesc puncte.
Prezentarea unitar
a a unor rezultate fundamentale ale calculului diferential impune introducerea simbolurilor
matematice si + numite minus infinit si, respectiv, plus infinit (n locul lui + se obisnuieste si notatia
). Multimea
IR = IR {, +}
se numeste multimea extins
a a numerelor reale.
Relatia de ordine total
a din IR se extinde la IR luand prin definitie
< x < +, x IR.
Se poate afirma c
a + (respectiv ) este cel mai mare (respectiv cel mai mic) element al multimii IR.
Elementele + si nu sunt numere reale deoarece nu verifica toate axiomele care definesc IR. De exemplu,
nu se poate da un sens direct expresiei + () = .
Operatiile algebrice definite pe IR se extind numai partial la IR, dupa cum urmeaza:
x + = + + x = ,

x = IR \ {};

x + () = x = + x = ,

x = IR \ {+};

(
(
, x > 0
+, x > 0
x
x
=
= 0, x IR; x () =
; x=
;

+, x < 0
, x < 0
(


0,
x>1
, x > 1
, x > 0

x
x
=
; x =
; =
;
0,
0
<
x
<
1
0, x < 0
, 0 < x < 1
0 = 0.
Urm
atoarele simboluri, care se numesc operatii f
ar
a sens, sau cazuri de nedeterminare, nu sunt definite pe
IR:
+ ();

0
;
0

0 ();

00 ;

1 ;

0 .

Dac
a A IR este neminorat
a, respectiv nemajorata, prin definitie
inf A =

respectiv

sup A = +.

O alt
a functie real
a, dar de dou
a variabile reale, care trebuie introdusa, este
d : IR IR IR,

d(x, y) = |x y|, x, y IR.

(1.85)

Din (1.76) (1.78) si (1.80) rezult

a c
a functia d, introdusa n (1.85), are urmatoarele proprietati:
d(x, y) 0, x, y IR; d(x, y) = 0 x = y,

(1.86)

denumit
a proprietatea de nenegativitate;
d(x, y) = d(y, x),

x, y IR, (simetrie);

(1.87)

28

d(x, y) d(x, z) + d(z, y), x, y, z IR,

(1.88)

cunoscut
a ca inegalitatea triunghiular
a.
O astfel de functie se numeste distant
a, sau metric
a pe IR. Numarul d(x, y) este lungimea segmentului P Q
unde P si Q sunt punctele de pe dreapta reala D ce corespund respectiv numerelor reale x si y.
Pe l
ang
a submultimile remarcabile ale lui IR introduse mai sus semnalam si multimile nemarginite:
(a, +)

= {x IR : a < x};

[a, +)

= {x IR : a x};

(, a)

= {x IR : x < a};

(, a]

= {x IR : x a},

numite corespunz
ator: semidreapt
a deschis
a nem
arginit
a la dreapta; semidreapt
a nchis
a nem
arginit
a la dreapta; semidreapt
a deschis
a nem
arginit
a la st
anga; semidreapt
a nchis
a nem
arginit
a la st
anga.
Acestor multimi le vom spune intervale nem
arginite.
Multimea numerelor reale ns
asi poate fi considerata un interval nemarginit atat la stanga cat si la dreapta
si anume IR = (, ). Tot n acest context putem afirma ca IR = [, +] = {x IR : x +}.
Definitia 1.6.10. Numerele reale care nu sunt rationale se numesc numere irationale.

Observatia 1.6.8. Multimea numerelor reale IR este reuniunea multimii numerelor rationale Q cu multimea
numerelor irationale.

Definitia 1.6.11. Se numeste num

ar algebric orice num
ar care este solutie a unei ecuatii algebrice de forma
an xn + an1 xn1 + ... + a1 x + a0 = 0
cu coeficientii a0 , a1 , , an numere ntregi.

Definitia 1.6.12. Dou

a multimi A si B se numesc echipotente, si se scrie A B, dac
a pot fi puse n
corespondent
a bijectiv
a, adic
a dac
a exist
a o aplicatie bijectiv
a a lui A pe B.

Definitia 1.6.13. O multime A se numeste num

arabil
a sau sir dac
a este echipotent
a cu multimea IN a
numerelor naturale.

Observatia 1.6.9. Multimea A este num

arabil
a dac
a si numai dac
a elementele sale pot fi asezate n forma
A = {a1 , a2 , , an , }.

Observatia 1.6.10. O multime A este finit

a si are n elemente dac
a este echipotent
a cu multimea {1, 2, , n}
a primelor n numere naturale.

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

29

Definitia 1.6.14. O multime este cel mult num

arabil
a dac
a este finit
a, sau num
arabil
a.

Exemplul 1.6.1. Multimea numerelor naturale este num

arabil
a.

Exemplul 1.6.2. Multimea numerelor naturale pare {0, 2, 4, ..., 2n, ...} este num
arabil
a.

Exemplul 1.6.3. Multimea numerelor naturale impare {1, 3, 5, , 2n 1, } este num

arabil
a.

Exemplul 1.6.4. Multimea numerelor reale nu este num

arabil
a.

Exemplul 1.6.5. Orice interval deschis nu este o multime num

arabil
a.

Exemplul 1.6.6. Multimea numerelor irationale IR \ Q nu este num

arabil
a.

Observatia 1.6.11. Multimile finite A si B sunt echipotente dac

a si numai dac
a au acelasi num
ar de elemente.

Definitia 1.6.15. Numerele reale care nu sunt algebrice se numesc numere transcendente.

Observatia 1.6.12. Numerele e si sunt transcendente. Multimea numerelor algebrice este num
arabil
a.

Definitia 1.6.16. Fie x0 IR. Se numeste vecin

atate a lui x0 orice multime V IR pentru care exist
a un
interval deschis (a, b) cu proprietatea x0 (a, b) V.

Observatia 1.6.13. Orice interval deschis (a, b) care contine punctul x0 este o vecin
atate a lui x0 .

Definitia 1.6.17. O vecin

atate a lui x0 de forma (x0 , x0 + ) se numeste vecin
atate simetric
a.

30

Definitia 1.6.18. O multime V IR se numeste vecin

atate a lui + (respectiv a simbolului ) dac
aV
include o semidreapt
a (a, +] (respectiv o semidreapt
a [, a).)
O vecin
atate a lui x0 se noteaz
a prin Vx0 sau prin V (x0 ), iar multimea tuturor vecinatatilor elementului
a cu V(x).
x IR se noteaz
Teorema 1.6.2. (Proprietatea de separatie Hausdorff8 a multimii IR) Pentru orice dou
a elemente
x, y IR, x 6= y, exist
a vecin
at
atile Vx si Vy care au intersectie vid
a, adic
a Vx Vy = .


Demonstratie. Dac
a x, y IR si x < y, iar = d(x, y) = |x y| > 0, atunci multimile Vx = x , x +
si
3
3



Vy = y , y +
sunt vecin
at
ati ale lui x si respectiv y care nu se intersecteaza (au intersectie vid
a).
3
3
Dac
a x = si y = +, atunci multimile Vx = (, 0) si Vy = (0, ), care sunt vecinatati ale lui x si
respectiv y, au intersectie vid
a.
Dac
a x = si y IR, atunci multimile Vx = (, y |y|) si Vy = (y |y|, y + |y|) sunt vecinatati pentru
x si respectiv y care nu au elemente comune. Analog se demonstreaza cazul x IR si y = +.
q.e.d.

Observatia 1.6.14. Dac

a x0 IR si Vx0 = (x0 , x0 + ) este o vecin
atate simetric
a a lui x0 , atunci
x Vx0 |x x0 | < .

Observatia 1.6.15. Oricare ar fi vecin

atatea V (a), a IR, exist
a o vecin
atate simetric
a (a , a + ) astfel
nc
at (a , a + ) V (a).
Intradev
ar, dac
a V (a) este vecin
atate, din Definitia 1.6.16 rezulta ca exista intervalul deschis (, ) V (a)
astfel nc
at x0 (, ). Lu
and = min{a , a}, deducem ca (a , a + ) V (a).

8 Hausdorff, Felix (1868 1942), matematician german, considerat unul dintre fondatorii topologiei moderne, cu
nsemnate
contributii n teoria multimilor, teoria m
asurii, teoria functiilor si analiz
a functional
a.

Index de notiuni

diferenta a doua multimi, 7

distanta, 28
distributiva
la dreapta, 20
la stanga, 20
distributivitate, 8
la dreapta, 19
la stanga, 19
divizor comun, 22
domeniu
de operatori, 17
domeniul de definitie, 13

nmultire, 17, 1921

cu scalari, 17
nmultirea numerelor ntregi, 21
sir
Cauchy, 23
cresc
ator de multimi, 6
descresc
ator de multimi, 6
fundamental, 23
margine superioar
a, 22
adunare, 17, 21
adunarea n multimea numerelor ntregi, 21
apartine unei multimi, 5
aplicatie, 13
bijectiv
a , 23
reciproc
a, 15
asociativitate, 8, 19
axioma
de completitudine, 23
de existent
a a marginii superioare, 25
de existent
a a marginii superioare, 23
lui Arhimede, 25
lui Cantor, 23
axiome necontradictorii, 23

element
neutru, 18
nul, 18
simetrizabil, 18
unitate, 18
elemente
incomparabile, 13
existenta, 13
extragere a radacinii de un ordin oarecare n IN ,
n 2, 22

familie de multimi, 6
fractie ireductibila, 21
bijectie, 14
functie
surjectiva, 14
c
amp, 20
functii
c
atul
egale, 14
numerelor ntregi x si y, 21
functia
cel mai mic majorant, 23
compusa, 15
clas
a
identica, 14
de echivalent
a modulo IR, 12
inversa a functiei f , 15
codomeniu, 13
modul, 26
compatibil, 20
functie, 13
compatibilitatea
bijectiva, 14
relatiei de ordine cu adunarea din X, 20
constanta, 14
relatiei binare de ordine fat
a de nmultirea eledefinita pe o multime, cu valori n alta multime,
mentelor lui X, 20
13
compunerea functiei f cu functia g, 15
injectiva, 14
compusul elementelor x si y, 17
para, 26
comutativitate, 8
corespondent
a, 11
graficul
bijectiv
a, 27
relatiei binare, 11
corp, 20
grup
comutativ total ordonat, 20, 22, 23
abelian, 20
comutativ, 20
aditiv abelian total ordonat, 21
31

32

Index de notiuni
aditiv abelian, 18
aditiv comutativ, 19
comutativ, 18, 20
multiplicativ, 18
, 18
, 20

homomorfism, 17
imaginea
lui x prin f , 13
prin functia f a multimii A0 , 14
incluziune, 6, 21, 22
inegalitatea
triunghiular
a, 26, 28
inel, 19
cu element unitate, 20
inelul numerelor ntregi, 21
injectie de la multimea A la multimea B, 14
intersectia
a dou
a multimi, 7
relatiilor binare, 12
interval
nchis, 25
deschis, 25
semideschis la dreapta, 25
semideschis la st
anga, 25
intervale nem
arginite, 28
inversul
elementului x, 18
unui element, 21
izomorfism, 18
de corpuri, 23

majorata, 22
minorata, 24
nemarginita inferior, 26
numarabila, 28, 29
ordonata, 13
total ordonata, 21
multimea
de definitie, 13
numerelor ntregi Z, 21
numerelor ntregi, 21
numerelor naturale IN , 21
numerelor rationale Q, 21
numerelor rationale, 21
scalarilor, 17
valorilor functiei f , 14
vida, 6
multimi
disjuncte, 7
echipotente, 28
egale, 5
identice, 5
noncontradictia axiomelor, 23
nu apartine unei multimi, 5
numar
algebric, 28
par, 22
rational, 21
numere
ntregi pozitive, 21
ntregi negative, 21
irationale, 28
naturale, 21
transcendente, 29

lege
de compozitie binar
a intern
a, 17, 19
de compozitie extern
a, 17
lungimea
segmentului P Q, 28
majorant, 22
marginea
inferioar
a, 24
maximul multimii A, 22
metric
a, 28
minorant, 24
morfism, 17
multime, 5
nchis
a, 21
a numerelor reale, 23
cel mult num
arabil
a, 29
de indici, 6
dens
a, 21
finit
a, 6
infinit
a, 6
m
arginit
a, 22, 25

operatia
de mpartire, 22
de adunare, 19
de ridicare la putere, 22
de scadere, 22
operator, 13
opusul
elementului x, 19
unui numar rational, 21
pornire, 11
prelungire
la multimea A a unei functii, 14
produs
cartezian, 9
produsul
elementelor x si y, 17
a doua numere, 21
proprietati
cu caracter local, 17
proprietate

Index de notiuni
algebric
a, 18
global
a, 17
punct
al unei multimi, 5
puncte vecine, 17
regula semnelor, 19
relatie
binar
a n multimea A, 11
binar
a antisimetric
a, 12
binar
a de ordine total
a, 20
binar
a reflexiv
a, 12
binar
a simetric
a, 12
binar
a tranzitiv
a, 12
binar
a, 11
de echivalent
a, 12
de ordine, 12, 21
relatiile lui De Morgan, 8
reprezentant al unei clase de echivalent
a, 12
rest
rictia functiei f la submultimea A0 , 14
reuniunea
a dou
a multimi, 7
relatiilor binare, 11
semidreapt
a
nchis
a nem
arginit
a la dreapta, 28
nchis
a nem
arginit
a la st
anga, 28
deschis
a nem
arginit
a la dreapta, 28
deschis
a nem
arginit
a la st
anga, 28
segment, 25
simetricul, 19
elementului x, 18
solutie rational
a, 22
sosire, 11
spatiul
aritmetic pdimensional, 10
structur
a
algebric
a, 17, 22
structuri
algebrice homomorfe, 17
algebrice izomorfe, 18
submultime, 6
suma, 17, 21
surjectie, 14
surse, 13
t
aieturi, 23
teoria multimilor, 5
terna, 21
transformare
, 13
unicitate, 13
valoarea functiei, 13
vecin
atate, 29

33
a lui +, 30
a lui , 30
simetrica, 29

34

Index de notiuni

Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[3] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiz
a matematic
a, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[4] Chirit
a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[5] Colojoar
a, Ion Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[6] Craiu, M., T
anase, V. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[7] Cr
aciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a
si programare liniar
a, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[8] Cr
aciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engineering, Iassy, 1992.
[9] Cruceanu, Vasile Algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[10] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris, 1963.
[11] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto, 1981.
[12] Dr
agusin, L., Dr
agusin, C., C
aslan, C. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, Editura TEORA, Bucuresti, 1993.
[13] Flondor, P., St
an
asil
a, O. Lectii de analiz
a matematic
a si exercitii rezolvate, Editia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[14] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York, 1978.
[15] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1966
[16] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[17] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
[18] Marinescu, Gheorghe Analiz
a matematic
a, vol. I, Editia a Va, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1980.
[19] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiz
a matematic
a, vol. I, editia a patra, Editura Didactic
a
si Pedagogic
a, Bucuresti, 1971.
[20] Olariu, Valter Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
35

36
[21] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[22] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[23] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[24] Siretchi, Gheorghe Calcul diferential si integral, Vol. I, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.

[25] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme Editions,

Mir, Moscou, 1972.
[26] St
an
asil
a, Octavian Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[27] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientific Publishers,
Warszawa, 1969.
[28] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.