THEODORA, MPRTEASA BIZANTULUI

de Michel de Grece

Imperiul la sfrsitul domniei lui Iustinian Capitolul 1 Mult vreme am

rmas hotrt s pstrez tcerea asupra trecutului meu. Si nici mcar
inventiile, minciunile care s-au spus despre mine nu m-au mpins s-mi
schimb prerea. Unii, este adevrat, au fcut din existenta mea un
roman rocambolesc si uneori sordid. Adevrul este mai logic, mai
neasteptat si, totodat, mai neobisnuit. Din attea aventuri, triumfuri,
lovituri spectaculoase, trebuie s nveti ceva, ns-i las fiecruia grija de
a descoperi lectia care i se potriveste. As putea cosmetiza adevrul, fie si
numai lsndu-i pe cronicarii mei s m nftiseze ca pe o sfnt. C le
place sau nu defimtorilor mei, eu sunt hotrt s spun totul. Nu m
tem de judecata nimnui. Ct despre cea a lui Dumnezeu, fiindc am
crezut ntotdeauna n El, am si acum credint n mila Lui. Prin aceast
povestire, aceast mrturisire, las posterittii opera mea cea mai de pret,
izbnda mea cea mai scump: viata mea. Familia noastr este originar
din insula Cipru, ai crei fii au faima de a fi vicleni si nestatornici, desi ei
sunt doar abili. Tatl meu, Acacius, era paznic de ursi la hipodrom.
Mama mea era si ea din popor. Nu am un arbore genealogic, dar cnd i
vd pe aristocratii trufasi, pretentiosi, dispretuitori, trndavi si inutili,
prefer s nu apartin clasei lor. Sunt o fiic din popor si sunt mndr de
asta. M-am nscut la sfrsitul secolului al V-lea dup Domnul nostru.
stiu prea bine c am fost acuzat deseori c mi ascund adevrata vrst.
De fapt, nimeni nu-si mai amintea precis anul n care am venit pe lume.
1

La nastere, am primit numele Theodora, adic darul lui Dumnezeu",

semnificatie pe care mama a uitat-o prea repede. Mi-a fost ntotdeauna
greu s-mi amintesc ntmplrile neplcute din viata mea si le ursc att
de mult pe cele din copilrie, nct le-am ascuns n coltul cel mai
ndeprtat al memoriei. Totusi, ntruct am promis s fiu cinstit cu
mine nsmi, sunt nevoit s deschid trapa aceasta nchis ermetic
vreme de attia ani. Aveam vreo patru sau cinci ani. Eram att de sraci,
nct mama m trimitea s cersesc cteva resturi de la mcelar, la una
sau dou strzi de noi. Acestuia, un armean, i se fcea mil de mine. mi
ghicea rusinea si dorea s o evite, mi ntindea un pachet de oase de care
mai atrnau cteva buctele de carne si mi zicea: tine, ia asta pentru
cinele mamei tale." De parc mama era genul de persoan care s tin
un cine, de parc n cartierul nostru ar fi existat cineva suficient de
bogat nct s hrneasc animale de cas. Locuiam la periferia
Constantinopolului, ntr-o mahala lipit de zidurile nltate pe vremuri
de mpratul Teodosiu. n jurul portii numite a Izvorului, se ntindea un
labirint

de

strdute

sumbre

si

sordide,

unde,

ntr-o

vesnic

semiobscuritate, colcia o lume aparte. Ferestrele noastre ddeau spre

un pasaj strmt, presrat cu gunoaie si mizerii, cci Constantinopolul,
capitala lumii, Orasul de Aur, era murdar. Casa noastr se sprijinea ntro rn de alte case vechi din lemn care, mpreun, ajungeau s formeze
un fel de ngrmdeal de constructii a crei fatad dinspre strada 10
principal era ocupat de o tavern. Binenteles, nu existau nici
canalizare, nici ap curent n cartierul acesta, populat de numerosi
oameni fr ocupatie. Nu att mizeria m dezgusta, ct promiscuitatea.
Nu aveam dect dou camere, una folosit ca buctrie, iar cealalt ca
dormitor, unde ne nghesuiam tata, mama, sora mea, Comito, si eu. Alte
2

trei familii locuiau n casa aceasta att de zgorrtotoas, att de

indiscret, nct din pricina peretilor subtiri stiam totul

despre secretele, iubirile si digestia lor. Dect s rmn acas, ca sora

mea, m repezeam n strad, fie c mi se ddea voie, fie c nu. Probabil
c asta nu s-a schimbat mult de-atunci. Turmele de oi si capre defilau
pe-acolo. Mirosul lor, amestecat cu cel de urin si de ceap, la fel de
puternic, i dezgusta pe nou-veniti, dar noi eram obisnuiti. Jupnesele
strigau unele la altele la ferestre, n vreme ce copiii se tvleau, n functie
de cas, n praf sau n noroi. Mie mi plcea mai mult ploaia, cci
primele averse ale anului transformau panta abrupt ntr-un adevrat
torent, n care m blceam fericit. Eram o fetit urt, slab, cu prul
lung si negru. Slbiciunea si paloarea mea mi ddeau un aspect
bolnvicios, dar n realitate eram mult mai rezistent dect s-ar fi crezut,
mi bteam joc de pustoaicele de vrsta mea, fandosite, sperioase si
afectate, si mi plcea mult mai mult tovrsia bietilor. Nu m puteam
abtine s nu-i provoc. Ne bteam, si eu i nvingeam deseori, n esent,
eram slbatic, necomunicativ, nu aveam nici un prieten si probabil c
nici nu ncercam s-mi fac vreunul. M ntorceam din aceste nfruntri
copilresti si feroce ngrozitor de murdar, ametit, plin de vnti si cu
zdrentele de pe mine mai desirate ca de obicei. 11 Nu m ntelegeam cu
mama, fiindc ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam firi
mult prea asemntoare. Exista ns ceva n mine ce ea nu ntelegea,
care i scpa si care poate o nelinistea. Nu se ncredea n mine. Avea
dreptate s m certe pentru starea lamentabil n care m ntorceam
acas. Scena care urma se repeta att de des, nct prea s fi intrat n
repertoriul de zi cu zi. n loc s m potoleasc, mustrrile mamei m
fceau s-mi ies din fire. mi ndreptam toat fptura minuscul, m
protpeam cu minile n solduri si, cu ochii scosi din orbite de furie, i
rspundeam prompt, aruncndu-i injurii pe care nici o fat nu s-ar
4

cuveni s le spun mamei sale. M pocnea. Ieseam din oras, fugeam

mult vreme pe cmpuri si maidane prsite, pn la zidul foarte nalt si
crenelat al unei vaste proprietti. nclinarea solului mi permitea, ntr-un
anumit loc, s zresc grdina fermectoare a unui palat vechi. M lipeam
de un crenel si priveam, desftndu-mi ochii cu aceste peluze stropite cu
grij, gardurile vii tunse frumos, florile minunat ntretinute, fntnile
care murmurau permanent. Locul acesta era pentru mine un fel de
paradis de neatins. Urmream cu lcomie cum se zbenguiau copiii casei,
ale cror vesminte si jucrii dovedeau o bogtie de nenchipuit pentru
mine. Ajunsesem s-i cunosc pe toti dup prenume. Mica Eudoxia era
cam de aceeasi vrst cu mine. ntr-o zi, m-a zrit. Prima ei reactie a fost
de spaim. si-a strns ppusa la piept si sa dat un pas napoi. Totusi,
ceva din mine a linistit-o, cci s-a apropiat de zid si mi-a ntins jucria.
Fratele ei mai mare, care vzuse ce s-a ntmplat, a venit n fug din
spatele ei, a prins-o de guler si a tras-o brusc, dojenind-o pentru
imprudenta ei. Ppusa a czut si s-a spart. Eudoxia a izbucnit n plns.
Fratele ei mi-a poruncit s 12 plec si s nu m mai ntorc niciodat,
altfel voi fi biciuit. Nu m-am miscat din loc. A amenintat c i cheam pe
sclavi s pun mna pe mine, dar hohotele de plns ale surioarei lui |au nduplecat si l-au fcut s se duc la ea, s-o linisteasc. Dup attia
ani, n-am uitat nici un amnunt din scena aceasta, care pentru mine a
cptat o important simbolic, n seara aceea, am ntrziat la cin. Sora
mea mai mare, Comito, trimis s m caute, m-a gsit n cele din urm,
la indicatiile trectorilor. Nu plecasem de lng crenel. Contemplam nc
grdina prsit si invadat de umbre. Cnd m-a dojenit, i-am zis foarte
serioas: ntr-o zi, toate acestea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a
rs n nas. De atunci, cnd mama se arta prea dur cu mine, m
5

duceam la tatl meu, la hipodrom. Adopta un ton grav ca s-mi

reproseze c n-am rmas acas, dar prezenta mea i fcea o plcere
enorm. mi plcea s strbat hipodromul fr spectatori. Atunci mi se
prea si mai impresionant, iar marmura strlucitoare de pe jos aproape
m orbea. Clcam pe

nisipul imaculat de pe pist, ridicnd privirea ctre obeliscuri si alte

monumente provenite din cele mai vechi timpuri. Mergeam n sus si-n jos
pe promenada acoperit, admirnd poporul de statui care o mpodobeau,
si de fiecare dat m nvrteam n jurul vestitei cvadrige din bronz,
capodoper a artei grecesti. Dar cel mai mult mi plcea, cnd nu m
vedea nimeni, s m strecor n kathisma, marea loj imperial, m
asezam pe tronul dublu din marmur si imitam atitudinea hieratic pe
care o afisa mpratul cnd asista la spectacole. si erau destule
spectacole: curse de care, vntori, lupte ntre brbati, ntre fiare
slbatice, acrobatii, clovni... 13 De cnd exist Constantinopolul,
hipodromul a fost dintotdeauna singurul, adevratul loc de divertisment
si de eliberare. Este centrul nervos al imperiului, tribuna multimii,
barometrul popularittii. Acolo si numai acolo poporul se exprim fr
nici o retinere. Acolo mpratii sunt aclamati sau huliti, adusi la putere
sau detronati. Dac vrei s stii ce este Constantinopolul, trebuie s te
duci la hipodrom, mai degrab dect n bazaruri. Ce miscare, ce febr, ce
pasiune n zilele de spectacol! Un conductor de car cstig, mii de
spectatori sunt n pragul delirului. Un altul ajunge n frunte, jumtate de
oras e n doliu. Oamenii cei mai calmi, cei mai rezervati ncep deodat s
urle, s aclame sau s njure. Se strig unii pe altii, se insult, se iau la
pumni, se strng de gt. Se ceart ca si cum soarta imperiului ar fi n
joc. si chiar este uneori, cci, sub culoarea sportului este vorba, de fapt,
de politic. Poporul nostru nu se poate abtine s nu fac politic, si la
curse chiar. si ce sunt, asadar, vestitele clanuri, Albastrii si Verzii, pe
care si le disput amatorii de curse? Echipe sportive ? Nici pe departe,
sunt factiuni, partide politice, cu milioane de aderenti sau simpatizanti.
Albastrii, culoarea mrii, spiritul de aventur, marinarii; Verzii, culoarea
7

pmnturilor fertile primvara, tranii, conservatorii. Albastrii, Verzii, n

ntreg imperiul, au organizarea lor, ierarhia lor, membrii lor. Nu este
exagerat s spun c aceste dou echipe si mpart imperiul care oscileaz
perpetuu ntre unii si ceilalti, dup preferintele fiecrui mprat. S-l
pzeasc Dumnezeu pe suveran de unirea Verzilor cu Albastrii, cci
nimic nu le-ar mai sta n cale! O singur dat au reusit s-o fac, si
atunci imperiul a fost la un pas de distrugere. Nimic nu m amuza, nu
m atta mai mult dect culisele hipodromului n zilele curselor de care.
M duceam s asist la alegerea cailor, la tragerea la sorti si la instalarea
14 carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late
m fascina. Paznicii, usierii, controlorii si antrenorii vorbeau cu
personalul din subordine, acei oameni mrunti de toate neamurile si
meseriile care i slujeau gratuit, din pasiune pentru curse, pe Albastri
sau pe Verzi, ntre timp, artistii si repetau numerele pe care aveau s le
prezinte n pauze, iar costumierii, maseurii, angajatii bilor si ofereau
serviciile. Curtezanele, astrologii si negustorii de amulete se mbogteau.
Aristocratia, Curtea, guvernul se plimbau n mijlocul poporului si se
amestecau cu acesta fr nazuri. Pasiunea curselor desfiinta clasele si
treceam pe lng personaje minunat coafate, pline de bijuterii si
parfumate. Erau mbrtisati pn la sufocare cei doi eroi ai zilei: vizitiiivedet ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii orasului si, n acest
hipodrom care era palatul lor, erau mai venerati dect nsusi mpratul.
Fiarele simteau agitatie n jurul lor si si manifestau nervozitatea prin
rgete, ngrijitorii lor, cu tatl meu n frunte, le prsiser ca s scoat
de la paznicii grajdurilor ultimele ponturi despre curse. Eu profitam de
neatentia tuturor ca s m strecor n cusca ursilor, ceea ce-mi era strict
interzis. Nu-mi era fric de ei. Experienta avea s m nvete mai trziu c
8

brutele umane seamn cu fiarele si c, pentru a le tine la respect, este

suficient s nu arti nici un pic de team. Ursii m cunosteau, m lsau
s m apropii de ei, s-i mngi, s le vorbesc la ureche si s-i linistesc.
O ursoaic si pierduse puiul si avea obiceiul s m strng n labele ei
puternice. Pericolul din afara

custilor era mult mai mare dect cel de dinuntru. ursii, ci brbatii.
Erau duri, ei nu fceau nici o amenintare pentru toate femeile, chiar si
pentru o Dup atta timp petrecut n preajma ursilor, tatl 15

Adevratul pericol nu erau concesie. Constituiau o fetit ca mine. meu

ajunsese s le semene: mergea si mormia ca ei. Nu avea nici educatie,

nici finete si probabil nici spirit, dar avea o inirn de aur, m adora si-mi
ierta orice. Cnd sora mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata a murit
n urma unei boli scurte si neasteptate. mi amintesc mai ales
nmormntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se ntreceau n
vaiete, vecinele care arborau expresia potrivit circumstantelor, curiosii
care cscau gura. Desi o dat cu disparitia sotului ei mama si-a pierdut
unica si firava surs de venituri, probabil c se simtea usurat, cci avea
pretentii nemrturisite, iar tatl rneu, grosolan si prost crescut, o fcea
s se simt stnjenit. Ct despre Comito, plngea pur si simplu pentru
c era impresionat. Eu eram singura care l regreta. nc de cnd tata
tria, aveam putini bani, dar dup moartea sa n-am mai avut deloc.
Supravietuiam din mici mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia
noastr, din critic, a devenit disperat. Desi o uram pe mama, trebuie
s recunosc c s-a sacrificat pentru a ne asigura supravietuirea, cci a
nceput s primeasc brbati, si asta nu din plcere, n timpul acestor
vizite, ne trimitea afar, ocazii nesperate pentru mine s profit de mai
mult libertate. ntr-o sear, mama s-a ntors acas la brat cu unul
dintre clientii ei cei mai asidui si ne-a anuntat c de-acum aveam un nou
tat. Reusise s dea lovitura. Se numea Nicetas, i se promisese postul de
sef al paznicilor de ursi, pe care l ocupase tatl meu, si consimtise s se
10

nsoare cu ea. Pentru ea, asta nsemna odihna binemeritat si un viitor

asigurat. Imediat dup aceea, maestrul de dans de la hipodrom, de care
depindea numirea tatlui nostru vitreg, a ales un alt candidat, care
stiuse s-l corup. Pentru mama, 16 a fost o catastrof. Fiind cstorit,
nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei nu-i mai putea asigura pinea.
Nu si-a pierdut ns capul, dovad a fortei sale de caracter. Dac stau s
m gndesc, nu era o femeie oarecare si poate c n-am cunoscut-o
niciodat cu adevrat. A asteptat urmtoarea curs de care si, n ziua cu
pricina, ne-a pus coroane de flori pe cap si ne-a poruncit s o urmm la
hipodrom, l cunostea ca pe propriul buzunar si se tutuia cu
responsabilii de acolo. A obtinut de la seful jocurilor o favoare
exceptional. Chiar nainte de startul primei curse, pn se asezau carele
la locurile lor, Comito si cu mine am aprut pe pista goal. Mama a fost
nevoit s ne mbrnceasc, att eram de emotionate. Ne-a ciupit pn la
snge, ca s ne fac s naintm si s ne oblige s plngem. Ceruse de la
noi lacrimi arztoare, abundente. Eu refuzasem, ea m amenintase, dac
nu scoteam cele mai sfsietoare hohote de plns, cu cele mai crunte
pedepse. Eu si Comito, tinndune de mn, tremurnd, mpiedicn-dune, citinndu-ne de rusine si timiditate, am traversat toat pista n fata
a treizeci de mii de spectatori. Nu am detestat-o niciodat pe mama ca n
momentul acela si doar acest sentiment m sustinea si-mi ddea fort so trsc dup mine pe Comito, mai mult moart dect vie. Am o amintire
ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, mormieli si ameteal.
Ajunse la piciorul lojii imperiale, am ntins bratele ntr-un gest de
implorare si ne-am rugat ca tatl nostru vitreg, Nicetas, s fie numit sef
al paznicilor ursilor. Binenteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobort
din loja imperial s ne ntrebe ce vrem. Spectatorii ne observaser, n
11

cele din urm, si ncepeau s dea atentie incidentului. Fr nici o

ndoial, multimea avea s se lase nduiosat de aceste dou fetite 17

12

cu ghirlande pe cap, singure n mijlocul pistei complet goale, tremurnd

nspimntate. Verzii ndeosebi aveau s ne sprijine, s ne sustin
cererea, s-i impun mpratului s ne ndeplineasc rugmintile. Tatl
meu i servise toat viata, iar tatl meu vitreg, Nicetas, fcea si el parte
din tabra lor. Desigur, spiritul de echip avea s-si joace rolul. S-a
ntmplat exact pe dos. Verzii au nceput s-si bat joc de noi, s ne
insulte, s ne strige glume obscene. Unii au nceput chiar s arunce n
noi cu fructe; m-a pocnit o portocal n umr, lovitur care aproape m-a
dobort si mi-a lsat o vntaie care nu s-a vindecat cteva sptmni.
Atunci, Albastrii ne-au luat aprarea. Ne-au aclamat si au cerut
mpratului s ne acorde satisfactie. Un crainic imperial a naintat n
fata kathismei si a anuntat c Nicetas era numit sef peste paznicii
ursilor. Fr a mai astepta altceva, eu si Comito am luat-o la fug spre
culise, cutnd adpost, n culmea bucuriei, mama a uitat s m
pedepseasc pentru c nu plnsesem. Era prima dat cnd nu-si
respecta o promisiune neplcut la adresa mea. Niciodat nu am uitat
chipurile acelea ironice, batjocura, obscenittile si rsetele... mi rsun
si acum n urechi. Am jurat c toat viata mea, cu toate fortele mele, i
voi servi pe Albastri si voi lupta mpotriva Verzilor - si mi-am tinut aceste
dou promisiuni, nvtasem ce-i ura. Tatl vitreg nu a simtit nici un pic
de recunostint fat de noi pentru c i salvasem slujba. Din contr,
prea s ne poarte pic pentru succesul de care ne bucurasem. Era p
brut perfect, cu craniul lui ras, ochii negri, minusculi, falca adus
nainte. Mergea cu pasi mici, tinnd fesele si pumnii strnsi, de parc ar
fi fost n permanent gata s se arunce n lupt. M btea des. Nu
pentru c ar fi fost beat sau furios, 18 ci m btea cu snge rece,
metodic, cu premeditare, ndelung. Palmele alternau cu lovituri peste
13

ceaf, astfel nct aveam de multe ori obrajii vineti si simteam c mi se

nvrte capul. si toate acestea n numele Domnului. Avea o credint
ngust si fanatic, vedea pcatul peste tot, n afara lui, fireste. si, dup
prerea lui, nu trecea o zi, o or, fr s-L supr pe acest Dumnezeu, de
unde pedepsele purificatoare. Mama, desi nu avea nici un pic de tandrete
pentru mine, nu era de acord cu aceast cruzime, dar nu ndrznea s
protesteze, cci Nicetas o teroriza. Nu-mi amintesc s-l fi vzut vreodat
lovind-o, dar urla, o ameninta, tot n numele lui Dumnezeu, iar ea, care
fusese cocosul casei cu primul sot, i se supunea celui de-al doilea fr s
crcneasc. Dincolo de brutalitatea sa, Nicetas era, evident, un las,
bruftuluindu-i pe cei mai slabi dect el, dar oricnd dispus s ling
picioarele celor mai puternici, s se plece n fata celor mai importanti ca
el. O invidiam pe Comito pentru c era scutit de acest tratament. Mama
o ajutase s se angajeze la un teatru, unde-si petrecea marea parte a
timpului. Era singura scpare pentru niste fete ca noi, fr bani, fr
meserie, fr sprijin. La teatru nu se cereau nici recomandri, nici
diplome si se putea face o carier fructuoas, dac nu onorabil. Desi
noi nu stiam care erau ndatoririle exacte ale lui Comito, ea se ntorcea
acas seara trziu, plin de povesti mirobolante care o descriau drept
principala protagonist de pe scena Constantinopolului. Tatl meu vitreg
era impresionat, mama - fermecat, iar eu muream de gelozie. De la
moartea tatlui meu mi gsisem un nou refugiu: Biserica Sfnta Mria a
Izvorului, construit n urma unui legmnt n afara zidurilor, la ceva
distant de poarta cu 19 acelasi nume. Mirosul de tmie, luminile
candelelor care ardeau zi si noapte n fata icoanelor si chiar fata btrn,
octogenar, cu aspect de vrjitoare, care fcea curtenie n sanctuar,
toate m duceau ntr-o lume foarte ndeprtat de mizerabila mea
14

realitate. Fermecat de penumbra nconjurtoare, puteam rmne.ore

ntregi nemiscat n biserica rcoroas vara si clduroas iarna. Mama si
tatl meu vitreg l criticau sever pe preot, printele Bartolomeu, care
avusese o purtare scandaloas, dup prerea lor. ntr-adevr, cu foarte
mult timp n urm, un patriarh al Constantinopolului avusese o amant,
pe nume Antigona. Cnd s-a

15

plictisit de ea, a vrut s o alunge din viata lui, dar ea a amenintat c-l d
de gol. Atunci, patriarhul a chemat un tnr clugr descurcret pe carel remarcase de ceva timp si i-a propus s o seduc pe Antigona, s o ia
de-acolo si s se nsoare cu ea. n schimb, i se oferea, n pofida vrstei
fragede, o parohie frumoas. Printele Bartolomeu s-a supus si de-atunci
tria la Sfnta Mria a Izvorului mpreun cu Antigona, din ce n ce mai
ursuz o dat cu vrsta si care nu prea se arta. Clugrul spilcuit de
altdat se transformase ntr-un btrn mruntel, cu barba si prul
stufoase, privirea licrind de voie bun si zmbetul plin de buntate. M
ntmpina ntotdeauna clduros, mi oferea dulciuri; m ntreba de
sntate si mi ddea impresia c sunt binevenit. Niciodat nu am
primit atta afectiune de la nimeni, iar eu, la rndul meu, l idolatrizam.
ntr-o zi, mi-a declarat c sunt prea nzestrat ca s rmn analfabet si
mi-a promis c m nvat s scriu si s citesc. Si n scurt timp am ajuns
s-mi petrec fiecare dup-amiaz descifrnd si copiindu-i pe Printii
Bisericii din volume enorme, sub ndrumarea printelui Bartolomeu.
Munceam cu concentrare si devotament si am fcut 20 progrese rapide.
Trebuie s mrturisesc c aveam nu att dorint de a nvta, ct sete de
prestigiul pe care mi l-arfi dat cunostintele mele n ochii locuitorilor
cartierului, pentru care oamenii instruiti deveneau personaje importante.
Lectiile aveau loc n minuscula sacristie, si nu acas la printele
Bartolomeu, cruia i era fric de sotia lui si se temea c aceasta ar
putea avea ceva mpotriv. Din instinct, si fr s ne ntelegem, nici el,
nici eu n-am zis nimic familiei mele. Cu toate acestea, ntr-o sear nu mam putut abtine si mi-am dezvluit secretul. Nicetas, tatl meu vitreg,
mi spusese c sunt idioat. C m btea, puteam trece cu vederea, dar
s-mi insulte inteligenta! Da, poate sunt idioat, am replicat eu, dar o
16

idioat care stie s scrie si s citeasc. Nu ca tine." ntr-o clip, toate

sentimentele de inferioritate pe care bruta le adunase de-a lungul vietii
s-au concentrat si au rbufnit ntr-o furie slbatic. De data aceasta,
brutalitatea lui nu a fost calculat. S-a repezit la mine, lovindu-m cu
pumnii si cu picioarele, repetnd fr ncetare: Idioato, idioato, te fac eu
s-ti piar cheful de scris si citit!" Czusem. M trm, ncercnd s m
strecor sub masa din buctrie, ca s m feresc de loviturile din ce n ce
mai puternice. Mama a vrut s intervin. A fost prima dat cnd a
ndrznit s-o fac si a fost prima dat cnd sotul ei a btut-o. l-a tras o
palm cu toat forta. Am profitat de concertul de urlete si imprecatii care
a urmat ca s dispar. Pe palier, vecini si vecine, atrasi de ceart, trgeau
cu urechea. Am fugit afar si nu m-am oprit s-mi trag sufletul dect
dup ce m-am ndeprtat suficient de mult de cas. Eram aproape de
Poarta de Aur, n fata vechilor ziduri ale lui Constantin, abandonate de
mult vreme. Hotrrea mea era luat: nu m voi mai ntoarce niciodat
acas. M-am gndit mai nti s m refugiez la printele 21 Bartolomeu,
apoi am renuntat, cci ar fi fost primul loc n care mama ar fi venit s m
caute, iar preotul n-arfi putut s-o mpiedice s m ia acas. Singura mea
solutie rmsese Comito, sora mea. Eram convins c m va ajuta, c-mi
va oferi adpost, dar nu m-am gndit nici o clip cum ar fi putut s-o
fac. La ora aceea, era nc la teatru. stiam vag, din povestirile ei, unde
era situat. Am pornit la drum. Nu iesisem niciodat din cartierul nostru
si n afar de hipodrom nu cunosteam Constantinopolul si imensitatea
lui. Cu toate acestea, hotrrea mea era mult mai puternic dect
ratiunea. Frigul aspru din seara aceea de iarn alungase de pe strzi pe
majoritatea trectorilor. Am ntlnit ns ctiva n drumul meu. Se uitau
cu groaz la fata aceasta plin de vnti, zbrlit, murdar, n zdrente,
17

cu aer ferm si privire ucigas. Ajunsesem la Mesa, bulevardul larg care

desparte capitala n dou, si urmndu-l traversam for dup for. mi
trsiam picioarele, eram epuizat att de loviturile primite, ct si de
luni ntregi de nemncare. Ajuns la forul lui Teodosiu, am fcut
dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am trezit n

18

cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant, strzile

strlucind de lumini, splendidele teatre cu care se luda Comito? Nu
zream dect ctiva cheflii beti, strdute aproape la fel de sordide ca a
noastr si cldiri mizerabile. Am recunoscut teatrul lui Comito dup
fatada vopsit complet n rosu care, de altfel, era drpnat si cu
vopseaua scorojit. M-am strecurat n interior fr s fiu oprit.
Reprezentatia tocmai se ncheiase. M-am apropiat de un paznic si l-am
ntrebat unde este loja marii actrite Comito. M-a scrutat buimcit. Nu
era nici o mare actrit cu acest nume. De altfel, nu exista nici o Comito
n acest teatru... Ba 22 da, da, crede c era o Comito printre micile
figurante de rezerv. Dup explicatiile lui, am trecut prin culise si am
intrat ntr-o ncpere micut, unde vreo douzeci de fete se dezbrcau si
se demachiau. Printre ele, Comito, cu un aer extrem de plictisit, se
contempla ntr-o oglind ciobit. A prut foarte stnjenit s m vad si
m-a ntrebat sec ce caut acolo, l-am povestit ce se ntmplase si iam
cerut ajutorul, n loc de consolare, mi-a poruncit s m ntorc imediat
acas. M-am aprat, am argumentat, dar ea a rmas surd la implorrile
mele. Dac nu vrei s te ntorci, te duc eu cu forta! m amenint ea.
Hai, Comito, n starea n care este copila aceasta si dup tot ce a
ndurat, nu ai dreptul s o trimiti napoi. O actrit cu oarece faim, pe
nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a prut femeia cea mai frumoas, cea
mai elegant pe care mi-as fi putut-o nchipui. Mai n vrst dect
Comito, devenise totusi prieten cu ea. La interventia ei, sora mea s-a
mblnzit si i-a explicat, jenat, c nu stie ce s fac. Indaro a linistit-o:
Nu-ti face griji, o gzduiesc eu. M-a dus, asadar, la ea acas, nu
departe de teatru, n ceea ce mi se prea un palat. Era, de fapt, o cas
minuscul,

btrnicioas,

dar

admirabil

ntretinut

de

aceast
19

gospodin. Mi-a artat mansarda, care avea s fie camera mea, apoi,
entuziasmul generozittii trecndu-i, m-a contemplat cu ngrijorare si,
poate, cu dezgust. Mi-a dat mii de indicatii, cci aceast femeiusc de
cas era intransigent n privinta curteniei si a ordinii, n seara aceea sa ncheiat copilria mea. Aveam treisprezece ani. M Capitolul 2 -am
transformat n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit, n fiecare
sear ajungeam prima la teatru, mbrcat mereu cu aceeasi tunic
zdrentuit. Indaro mi dduse cteva haine de-ale ei mai vechi, pe care le
ajustasem pe talia mea, dar le pstram pentru zilele importante care, de
altfel, habar n-aveam cnd aveau s vin. Tropoteam pe strzi, att eram
de grbit s ajung la teatru. Cnd ptrundeam nuntru, acesta era
nc gol, n afara mturtorilor care fceau curtenie si a ctorva
angajati care dereticau. M bgm ntr-un colt, ngrijorat s nu ies n
evident, cci mi-era fric ntotdeauna s nu deranjez pe cineva sau, mai
ru, s nu fiu alungat. si asteptam cu nerbdare sosirea actritelor si
chiar a figurantelor, pe care le salutam mereu n grab. O ajutam pe
Indaro s se mbrace, i aranjam hainele, i duceam taburetul cnd trecea
din loj n loj ca s stea la taclale cu prietenele, i aduceam paharul cu
vin pe care l bea de fiecare dat nainte de a urca pe scen, aprindeam
candela n fata icoanei la care se ruga ca un conductor de car nainte de
a cuceri hipodromul. Indaro era, n esent, o fat bun. Depsise vrsta
primei tinereti, dar vitalitatea i ddea un aer tineresc, ajutat de artificii
folosite judicios. Cu ochii ei mari, inocenti, nsucul n vnt si bustul
minunat, atrgea usor brbatii. Totusi, cocheta aceasta visa doar s-si
gseasc un sot bun. Era oricnd dispus s asculte, s ncurajeze, s
fie mereu de 24 tat. M trata cu blndete si afisa chiar o oarecare

20

egalitate cu mine. mi plcea s-i fiu de folos si eram mereu fericit s le

ajut pe Comito si pe

21

tovarsele ei. Prindeam agrafa unei tunici, periam suvitele rebele,

cutam o pan care lipsea, duceam mesaje, aduceam rcoritoare,
mergeam s cer o informatie, nu m opream niciodat si nici o corvoad
nu-mi displcea. Auzeam fr ncetare Theodora, vino aici!", Theodora,
f-mi un serviciu!", Theodora, te rog!". si galopam de la una la alta.
Faptul c ajutorul meu era solicitat, chiar si pentru cele mai umile nevoi,
m flata. M simteam necesar, recunoscut, nu mai eram stnjenitoare,
dispretuit. Din contr, lumea avea nevoie de mine si m ndrgea, n
acest mediu n care domnesc gelozia, intriga, loviturile pe la spate, aceste
fete, aceste femei nu se fereau deloc de mine. Ce amenintare ar fi putut
reprezenta vrbiuta firav care eram, subzistnd precar la marginea
profesiei lor? Desi putini ani m desprteau de cele mai tinere, aveam
nc un aer de copil si nici una nu vedea n mine o potential rival. Din
cauza aceasta ascultam confidentele lor cele mai intime, chiar si pe cele
despre care se fereau s susoteasc cu prietenele lor. Ce ucenicie! Cci
ceea ce spicuiam, ceea ce auzeam echivala cu rafturi ntregi de crti de
scoal, ns dedicate unei singure stiinte: viata. Nu primeam nici un
salariu, dar eram hrnit cu un castron de legume si peste fiert. Mi se
ntmpla s-mi chiorie matele, dar nimic pe lumea asta nu m-ar fi fcut
s recunosc, si, dac mi se ofereau buntti, desi muream de poft s le
devorez pe toate, refuzam uneori din mndrie. Suportam viata aceasta n
primul rnd pentru c nu vedeam alta posibil si mai ales pentru c
visam s urc la rndul meu pe podium ntr-o bun zi. Atmosfera din
cuiise m ametea 25 complet si rmneam treaz ct de trziu puteam.
Uneori mi se nchideau ochii fr s vreau. Fetele m mustrau cu
afectiune si mi porunceau s m duc la culcare, dar eu m
ncptnam. Ziua plecam s-mi descopr orasul, Constantinopolul.
22

Mergeam neobosit, minunndu-m de aceast aglomerare de biserici,

capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si academii pentru barbari, n care
erau primiti strinii. Alturi de cartierele mizerabile si drpnate, ca
acela n care mi-am petrecut copilria, se construiau fr ncetare
cartiere noi, aerisite, bogate. Eram sensibil la farmecul strzilor din
Constantinopol, la pozitia admirabil aleas a orasului, la vederea
somptuoas spre Asia, spre mare, spre malurile nverzite ale Bosforului.
Ca pretext pentru explorrile mele foloseam informatiile spicuite de la
actrite despre vreo biseric unde se afla o icoan fctoare de minuni,
desi eu nu asteptam nici o minune; despre vreo prvlie de flecustete,
desi eu nu-mi permiteam s cumpr nici cel mai ieftin lucru.
Contemplnd vitrinele giuvaergiilor, ale atelierelor de broderii, ale
croitoriilor, adulmecnd aromele mncrurilor calde care ieseau din
crciumi, treceam pe lng o lume inaccesibil. Desigur, m rodea pofta,
dar plcerea de a observa era mai puternic. Indiferent de vremea de
afar, constantinopolitanii se plimb pe sub colonade, care i adpostesc
iarna de frig si vara de soare. Strada este pentru ei locul ntlnirilor
privilegiate. M uitam cum se mbrtisau prietenii, cum se salutau cei
puternici, cum bancherii operau tranzactiile, cum se mpunau cei
eleganti. Si nvtam arta, adus la un nivel unic de poporul nostru, de a
exprima sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau,
pur si simplu, de a aprea n public. 26 Marea art, cu toate acestea, era
monopolizat de cersetori, ntindeau cioturi nrosite, artau rni hidoase,
trau dup ei copii orbi si acoperiti de muste, rodeau pielea pantofilor
vechi ca s-si arate foamea, si bteau cuie n cap, si toate acestea, stiam
prea bine, erau doar teatru. Ce de actori am admirat printre ei, mult mai
buni dect toti cei pe care i-am vzut jucnd pe scen! Jocul meu
23

preferat consta n descoperirea hotilor de posete, ceea ce nu era deloc o

sarcin usoar. Acestia, ntr-adevr, se topeau perfect n multime, se
apropiau pe nesimtite de victima vizat si i subtilizau geanta sau banii,
fr ca aceasta ssi dea seama, cu o ndemnare fantastic, rodul
lungilor ani de antrenament. Erau grupati n bande si purtau dulcea
porecl de copii ai arhiepiscopului". ntr-o zi, unul dintre ei a pus mna
pe aurul unui judector chiar sub ochii mei.

Dup comiterea nelegiuirii, a observat c-l vzusem si mi-am dat seama,

dup frica din privirea lui, c se astepta s-l dau de gol. Am izbucnit n
rs, el s-a ndreptat spre mine, mi-a vrt o moned de aur n mn:
Meriti s mprtim." M-am ntlnit cu el de mai multe ori n plimbrile
mele. Prea respectabil si banal, cu tunica lui bine croit, dar tocit,
prul cenusiu, nftisarea curat si ngrijit de functionar srac. Nu ne
vorbeam, cci nu aveam acelasi drum. Ne multumeam s ne adresm
mici semne de recunoastere. Am aflat, totusi, c l chema Minas. Dup ce
ma rspltit prima dat pentru tcerea mea, n-a mai simtit nevoia s
repete gestul. Observarea strinilor era pentru mine o lectie de geografie,
cci descopeream prin nftisarea lor tinuturi ndeprtate despre care,
binenteles, nu stiam nici mcar cum se numesc. Provinciali isaurieni,
anatolieni, iliri sau traci veneau n capital s fac negot. Servitorii,
soldatii erau 27 deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari,
unguri. Sirienii si egiptenii care vorbeau putin greaca erau mai ales din
rndurile clerului. O mare parte a mestesugarilor era evreiasc. Italienii,
spaniolii, africanii vorbeau ntre ei n latin, si apoi mai erau armenii si
omuletii cu ochi migdalati, khazarii, pecenegii, emisarii din China si
India. Toti dovedeau mretia imperiului si universalitatea popoarelor care
24

l alctuiau. Pasii m purtau adesea pn la Augusteum, mrginit de trei

cldiri care simbolizau cele trei surse traditionale ale puterii imperiale,
catedrala Sfnta Sofia, unde mpratul este uns cu mirul sfnt fr de
care nu poate domni, Senatul, rmsit a Romei republicane, nsrcinat
cu alegerea suveranului, si acolo, n fund, n spatele arcului de triumf,
hipodromul, unde poporul se adun spontan, liber, pentru a aproba o
suire pe tron sau pentru a pretinde o abdicare. Contemplam ndelung
zidurile care aprau Palatul Sfnt, locuinta mpratului. M opream n
fata pavilionului de intrare Chalke, de fapt un palat n palat, si vedeam n
vis giganticele porti de bronz deschizndu-se larg n fata mea. Le
nsoteam deseori pe Comito si pe tovarsele ei atunci cnd se duceau n
vizit la cea mai vestit ghicitoare a cartierului, pe nume Photini.
Tremurnd de nerbdare, dar si de fric, ntruct vrjitoarea avea faima
c deoache, traversam curtea mizerabil, presrat cu lzi vechi si cu
plante pe jumtate uscate, pn la mica ncpere ntunecoas n care
lucra ea. Pentru ghicit, practica omoplatul", care consta n cercetarea
aspectului pe care l ia un os de oaie n timpul fierberii, sau psrile",
adic

observarea

zborului

porumbeilor

eliberati

acest

scop.

Dac numrul tipetelor scoase de aceste psri era impar, domnisoarele

si smulgeau prul din cap n fata acestui semn extrem de nefavorabil.
Ascultam, eram fascinat, m amuzam, ntr-o zi, fetele i-au
cerut lui Photini s-mi citeasc viitorul. Btrna a ridicat din umeri.
Pentru mine a folosit cochiliile": a aruncat un pumn de cochilii n aer si
a examinat ndelung modul n care czuser n nisipul de pe jos. Apoi,
dintr-o dat, a ridicat capul, m-a privit cu ochii lrgiti, cu gura cscat,
de parc as fi fost un monstru nspimnttor. Ce vezi ? Ce vezi ?" au
strigat fetele. Vrjitoarea a scuturat din cap, ca si cum nu le-ar fi auzit, si
25

n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat greoi, ncet, s-a apropiat de mine, a
ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuite si a srutat-o.
Nu v cer dect o favoare, amintiti-v de mine mai trziu." A fost
singura fraz pe care a rostit-o si folosise pluralul de politete. Apoi si-a
revenit: Hai, stergeti-o deaici, ajunge pentru azi, nu mai vd nimic." Din
fericire, fetele, cu usurtatea vrstei lor, au uitat incidentul. Dar eu m
gndeam deseori la ce se ntmplase. Photini era, de asemenea, expert
n elixire de dragoste. Ah! Aceste potiuni miraculoase, cte n-am preparat
dup retetele vrjitoarei, pe care mi le spuneau Comito si prietenele ei!
Prefer s nu-mi amintesc de ingredientele destul de dezgusttoare pe
care trebuia s le macin si s le amestec ore ntregi. Ucenic vrjitor era
nc una dintre atributiile mele n culisele teatrului. Am avut o motivatie
ndoit s muncesc atunci cnd Comito s-a ndrgostit cu adevrat. O
vreme a prut coplesit si m acoperea cu mici atentii, afirmnd c eram
singura creia i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m umplea de o
nemrginit uimire, cci uitam intentionat un ingredient n decocturile
pe care i le ddeam, ca s le fac nefolositoare. Din contr, aveam mare
grij s amestec toate ingredientele ntocmai ca n retet pentru butura
pe care o fceam pe ascuns ca s o strecor pe urm n paharul cu vin pe
care i-l duceam curtezanului lui Comito. l chema Pharas. Era un actor
fr slujb. Trise toat viata n teatru. Am fost sedus de culoarea
ochilor lui, un albastru cu verde, cafeniu, galben, auriu n acelasi timp,
si de vocea lui rgusit si cald, n pofida unei origini la fel de
nepretentioase ca a mea, avea din instinct curtoazie si rafinament, iar
manierele lui m copleseau. Atentiile lui m lsau s cred c eram
singura care conta pentru el. n ciuda fanfaronadelor lui de comedian si
a obrzniciei de licean, era timiditatea ntruchipat si rosea pentru un
26

da" sau pentru un nu", ceea ce i ddea n ochii mei un farmec

nemaintlnit. Vulnerabilitatea lui, pe care eu o ghicisem, l fcea
irezistibil pentru o adolescent ca mine. Pe scurt, m ndrgostisem
nebuneste si nu mai suportam s o vd pe Comito beat de fericire,
cotcodcind n dreapta si-n stnga ca o gin n fata unui ou enorm.
ntr-o sear, asteptam mpreun cu el s se termine reprezentatia si s
ias Comito de pe scen. Ne aflam pe culoarul din culise, un coridor
murdar si ngust, de-abia luminat de o lamp cu ulei. De cnd l iubeam
n secret pe Pharas devenisem cochet, att ct poate fi o fat la
paisprezece ani si cu mijloacele pe care le aveam la ndemn, adic mi
schimbasem zdrentele cu vechiturile pe care nu le mai purta Indaro. mi
pieptnasem prul, de obicei zburlit si nclcit, ntr-o coad n care
prinsesem o floare, un hibiscus mare, rosu. Sprijinit de perete, cu capul
plecat, bratele atrnate, cu un aer mai fragil ca oricnd, Pharas mi-a
mrturisit c se simtea epuizat, l-am propus s se odihneasc n loja lui
Indaro, a crei cheie era la mine. l-am deschis usa. S-a aruncat pe pat,
cu bratele ncrucisate si ochii nchisi. Am ngenuncheat lng el, am
ezitat mult timp, apoi, tremurnd de emotie, cu inima btnd s-mi sar
din

piept, l-am srutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am

ridicat n picioare, am ncuiat usa si m-am ntins alturi de el. Brusc, s-a
rsucit si s-a culcat peste mine, gura lui cuprinznd-o pe a mea. M
sufocam sub srutrile lui. Mi-a smuls hainele, mi frmnta carnea cu
minile. Graba, brutalitatea acestei initieri, mult diferit fat de scena pe
care o vzusem de mii de ori n nchipuire, m nspimntau mai
degrab dect s m excite. M durea tot corpul, dar nu m-am
mpotrivit, ca s nu-i stric plcerea. Apoi am simtit o durere mult mai
vie, mult mai ascutit n pntece. Aceast prim experient n-a trezit
27

voluptatea n trupul meu prea tnr. A lsat o ran pe care o viat

ntreag n-a putut s o cicatrizeze. Pharas s-a ridicat, cu un aer detasat,
a luat o crp si m-a sters. M-a srutat nepstor pe obraz, apoi s-a
mbrcat. Hai s-o asteptm pe Comito", a conchis el. Cel mai ru era c
eu m simteam fericit. Eram fericit pentru c mi-l nsusisem pe
amantul lui Comito, pentru c l iubeam pe Pharas. Se poate numi ntradevr relatie aventura dintre mine si Pharas ?
Ziua ne plimbam, atunci cnd el nu era ocupat, cci acest biat
fr slujb avea ntotdeauna mii de lucruri de fcut. Nici el, nici eu nu
aveam bani s pltim un pahar ntr-o tavern si cu att mai putin o
mas, nici mcar modest. Singurul cadou pe care mi l-a oferit a fost un
pandantiv, un ochi port-bonheur dm sticl albastr, ncrustat ntr-o
cruciulit de metal. Rarele noastre momente de intimitate le furam
aproape n loja lui Indaro, n timpul reprezentatiilor. Pharas continua s
fie iubitul oficial al lui Comito. Culmea e c ura mea nu se ndrepta spre
el, care m nsela, ci spre Comito, care nu stia c el o nsela cu mine.
Fr s recunosc, aveam senzatia c m dispretuieste. M credeam urt
la vremea aceea si eram mndr s am un amant pentru care orice
femeie m-ar fi invidiat.
Pharas nu se putea abtine s nu fac dragoste, dar o fcea mereu
foarte n grab. Nu stia s-mi druiasc nici un fel de plcere, si totusi,
de fiecare dat asteptam nerbdtoare, disperat. Aceast frustrare
ducea dorinta pe care o simteam pentru el la exasperare. Sub veselia lui
se ascundea o fiint n esent tragic. Ghicisem asta, tot asa cum
simteam c este menit nefericirii, esecului, ceea ce m fcea s-l gsesc
si mai atrgtor. Existau n acest brbat profunzimi insondabile, care
aveau s-mi fie vesnic interzise. Glumele lui, spiritul lui drcesc fceau
28

ca n compania lui totul s fie foarte distractiv. Era plin de sarcasm la

adresa familiei si critic fat de ceilalti actori. Zeflemisea tot si toate; de
fapt, trebuia s distrug, nimic nu era bine n ochii lui. Dac as fi fost
mai experimentat si mai putin ndrgostit, mi-as fi dat seama de
amrciunea si de gelozia lui. mi zicea c m iubeste. Mi-o arta foarte
rar, dar era sincer. Cu toat blndetea nemsurat de care era capabil,
m fcuse sclava lui, cu intentia semiconstient de a nltura influenta
insesizabil pe care, prin personalitatea mea unic, o aveam asupra lui.
si, dac m supuneam lui, o fceam din cauza fricii constante si
neexprimate de a-l pierde.
Inzestrat de natur cu o memorie puternic, nvtasem pe de
rost toate rolurile pe care le vzusem interpretate de Indaro si de
tovarsele ei. Ele jucau n acele comedii desucheate despre adulter
pentru care era vestit teatrul nostru. Amanti surprinsi de soti, sotii
geloase, palme, lovituri, cuvinte grele, grimase, dar si despuieri si chiar
act carnal comis pe scen... Traditiile genului se pstrau neschimbate de
secole. La cincisprezece ani mpliniti, m-am prezentat n fata directorului
teatrului, l-am rugat s m angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat,
fr a fi rugat, cteva exemple ale talentului meu. M-a lsat s joc
cteva crmpeie de roluri, apoi s-a strmbat: Te strduiesti prea mult, ai
fi mai bun ca mim."
Simteam o dezamgire crunt. Mim nu era asa de bine ca actrit,
dar nsemna, la urma urmei, s urc pe scen, ceea ce-mi doream cu
nflcrare, cu orice pret. M revd si-acum n culise. Astept momentul
s intru n scen. Tracul este nsotit de o timiditate maladiv, care m
paralizeaz adesea si n viata de zi cu zi, si totusi sunt disperat de
nerbdare. Aplauzele salut sfrsitul numrului precedent. Directorul
29

mi face semn. Sar pe scen. Sunt singur n fata publicului, sunt

regina, mprteasa, lumea e la picioarele mele... Srman teatru oribil!...
Seamn cu un hambar de lemn. Grinzile, stlpii care i sustin
acoperisul si chiar bncile prost asamblate sunt vopsite n culori
tiptoare, care se scorojesc, la fel ca fatada. Publicul este alctuit
aproape n ntregime din brbati - cheflii lefteri, netrebnici, escroci,
scandalagii -, dar n aceast gloat se amestec uneori brbati eleganti si
femei elegante veniti la desfru. O draperie simpl desparte scena de
culise. Port haine strmte, bltate, peste care flutur un mantou mare.
Joc cu fata la public si, spre deosebire de actrite, nu port masc.
Sensul rolurilor mele este si mai imoral, si mai obscen dect comediile
jucate de Indaro. Interpretez aproape toate rolurile si de mai multe ori pe
cel al vnztoarei de crnati. Am sensul comicului, al bufoneriei.
Publicul m apreciaz, cci m cere pe scen si rde n hohote, mi
place s-i aud pe spectatori bufnind n rs. Dar mimul nu trebuie doar
s fie amuzant, trebuie si s cnte, s danseze, s cnte la diverse
instrumente. Or, eu n-am nvtat niciodat nici flaut, nici harp, vocea
mea e prea rgusit, iar figurile mele de dans sunt bazate mai mult pe
improvizatie, si ce dans! Conform regulilor, trebuie s m dezbrac treptat,
pn ajung la bustul gol, si s m frmnt n continuare lasciv, n arta
goliciunii m bucur de un succes deplin: mi nchipui c o fat foarte
tnr, de-abia nubil, care se dezbrac provoac ntotdeauna aplauze.
Primeam zece foii pe zi, mai putin de douzeci de solidi, echivalentul
salariului unui muncitor n constructii. Am nchiriat dou camere ntr-o
cas insalubr, mai degrab dou vguni, fr alta lumin n afara
rsufltoarei de la pivnit. Iarna era un frig atroce, lar vara o cldur

30

sufocant. Prsisem confortul si ospitalitatea lui Indaro pentru a-l

putea gzdui pe Pharas.
Fceam economii si la mncare, srind deseori peste mese ca s i
le pot plti pe ale lui. Minusculul meu succes pe scen m ncnta,
fiindc mi nchipuiam c avea s m fac mai valoroas n ochii lui
Pharas. Nu-mi ddeam seama c doar faptul de a fi urcat pe scen i
dezlntuise gelozia, cu att mai veninoas cu ct el nu-si gsise nc de
lucru: avea n el ceva nedefinit care i descuraja pe angajatori. Nu mi
ierta firava reusit, n pofida blndetii sale, uneori se arta agresiv cu
mine. Nu eram fericit, pentru c nici el nu era. Am devenit nervoas,
pentru c si el era, si totusi eram mai incapabil ca oricnd s renunt la
el. Situatia aceasta m fcea certreat. Pentru un da", pentru un nu"
m certam cu fetele celelalte, apoi, ca s m ierte, le cumpram,
rupndu-mi de la gur, dulciuri, rcoritoare, vin. Ajunsesem s cred c
n fata mea se deschidea o carier mreat.
Indaro m-a trezit la realitate. Mi-a reprosat c nu ncerc s-mi
mbunttesc jocul si s-mi lucrez vocea. Dac voiam s reusesc, trebuia
s studiez. Mi-a propus s-mi recomande un profesor care s m nvete
tainele meseriei. Observatiile ei m-au iritat, pentru c, n fond, erau
juste, si m-am simtit rnit:
Cum e posibil ca, dup ucenicia dur prin care ai trecut, s nu
profiti mai bine de succesul tu pe lng protectorii ti bogati ? S-a
suprat:
nteleg, n-o s faci niciodat vreun efort ca s devii actrit. stii mcar
ce este o actrit, o artist ? De fapt, n-ai vrut, nc de la nceput,
dect un singur lucru, s ai succes nu pe scen, ci n viat.

31

 Ca s ai succes n viat trebuie mai nti s te mprietenesti cu cel

care porunceste, apoi succesul vine singur, am replicat eu.
Dac asta e filosofia ta..., a comentat ea amar.
Exagerasem. Refuznd s accept realitatea, atribuiam lipsa viitorului
scenic fizicului meu. Eram prea slab, prea brunet la piele si la pr; se
fceau destule glume pe seama mea ca s nu-mi pot uita defectele: Hai,
negreso!", Vino ncoace, scheletel!", auzeam de multe ori. si le invidiam
de moarte pe blonde si pe nurlii, care erau admirate de brbati. De
cteva sptmni aveam greturi frecvente. La sfatul lui Comito, m-am
dus la moasa cartierului, la care mergeau toate fetele din teatru ca s
avorteze la fel de usor cum si scoteau un dinte. Pentru mine nici vorb
de avort, eram nsrcinat n trei luni. Eram att de inocent, nct nu
mi-am dat seama mai devreme. Am petrecut trei zile de reflectie si
neliniste, trei zile nainte de urmtoarea ntlnire cu Pharas. Am luat
masa mpreun n vguna mea. Cumprasem destul de scump o sticl
de vin dulce de Samos, ca si cum ar fi fost vorba de o srbtoare. De
fapt, o luasem ca s-mi dau curaj, l priveam devornd supa de ceap,
tonul marinat, macroul uscat, mncrurile lui preferate, pe care le
pregtisem special. Luase deja de dou ori din brnza de capr si
atacase fructele uscate cnd am deschis gura. l-am mrturisit starea
mea. S-a artat plin de solicitudine, ntrebndu-m imediat dac m
simteam bine, dac sufeream, dac moasa a fost amabil, dar pe un ton
neutru, ca si cum n-ar fi fost cu adevrat preocupat. Fiecare cuvintel al
verdictului su mi-a rmas spat n memorie:
Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am gsit si eu de
lucru, am acceptat un rol care mi s-a propus, trebuie s m dedic n
ntregime muncii. O s ntelegi c nu am nici timp, nici energie, nici
32

bani s v iau n grij pe tine si pe copil. Cel mai bine ar fi s nu ne

mai vedem. Noroc! mi pndea reactia. Eram att de uluit, distrus,
nct n-am stiut s rspund dect:
Poate c ai dreptate.
S-a ridicat, mi-a trntit cte un srut pe fiecare obraz si a iesit
din viata mea la fel de usor cum a iesit din locuinta mea n seara aceea.
Am rmas ncremenit n fata resturilor de mncare. Am terminat sticla
de Samos, apoi am dat gata si ulciorul de posirc rmas din ziua
precedent. N-am nchis ochii toat noaptea. Aveam impresia c nu mai
exist n mine nici un pic de carne, doar un gol ntesat cu pnze de
pianjen. A doua zi, artam ca un cadavru cnd am ajuns la teatru. Nam zis nimic, n-am povestit nimic, dar probabil c moasa vorbise. Fetele
stiau c eram nsrcinat si presimteau o dram. Simteam privirile
ncrcate de mil pe care mi le aruncau pe furis. Expresia mea feroce ie
oprea ns ntrebrile curioase. Cnd am iesit de pe scen, dup
numrul meu, m-a abordat un brbat, probabil unul dintre

acei

admiratori care, n fiecare sear, invita fetele la cin si ale cror invitatii
le refuzasem de fiecare dat, din cauza lui Pharas. Ochii lui m
mngiau, iar buzele pline schitau un surs mbietor. Mi-a declarat c
stia de starea mea si mi-a prezis c nu voi avea destui bani ca s
supravietuiesc fr s lucrez si s-mi aduc pe lume copilul. De aceea,
mi-a propus s m ajute pn nasc. si n schimb ?" am ntrebat, n loc
de rspuns, mi-a ntins un contract. Subsemnata se angaja s
munceasc fidel si cu scrupulozitate pentru angajator si s-i dea 60%
din ncasrile ei. Angajatorul si rezerva dreptul de a o revinde... Asadar,
aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care bntuie
culisele teatrelor pentru a mpinge fetele prea srace sau prea slabe spre
33

prostitutie. M-a asigurat c propunerea era foarte serioas, l-am cerut

un rgaz. Cnd m-am ntors acas, moart de oboseal, n mijlocul
noptii, mi-am gsit locuinta ntoars pe dos. mi furaser trei castroane
smltuite, mici bijuterii de calitate ndoielnic si mai ales crucea pe care
mi-o druise Pharas. Era singurul obiect care m lega de el, si tineam la
ea. S m duc la prefectul de noapte s-i denunt pe hoti ar fi fost inutil.
Nu i-ar fi prins niciodat. A doua zi dimineat, m-am dus la forul
Amasium, pe unde-si fcea veacul Minas, micul meu hot de buzunare,
nclcnd codul nostru tacit, l-am abordat si l-am implorat s-mi
gseasc bunurile.
Mi-a explicat c banda, din care fcea el parte, nu tinea de aceeasi
band cu hotii care mi jefuiser locuinta. Cu toate acestea, si-a luat
angajamentul s fac tot ce-i st n puteri si mi-a dat ntlnire
dupamiaz, n portul Iulian. Cnd ne-am vzut din nou, m-a anuntat
c hotii se descotorosiser deja de vesela grosolan si de mizerabilele
mele podoabe. Nu mi-a adus dect crucea.
De ce pstrezi crucea asta ? Brbatul care ti-a dat-o ti poart
ghinion, mi-a zis el, ntinzndu-mi-o.
De unde stii ? Nici mcar nu-l cunosti! n meseria mea ti dezvolti
simturi nebnuite. Atta vreme ct ai s rmi cu brbatul acesta no s ai dect necazuri si probleme. Fugi de el si scap de crucea asta.
Fr s-mi mai astepte rspunsul, a aruncat-o n mare si, fr nici
un cuvnt, s-a ndeprtat. Avertismentul lui, n mod curios, mi-a
fcut foarte bine. Mi-am dat seama c m aflam la marginea
prpastiei din motive care nu depindeau de mine, c nu puteam
cdea mai jos. Nu trebuia dect s-mi refac vointa si s urc iarsi,
pas cu pas. Chiar n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A
34

fost foarte uimit s descopere c eram instruit si c n-am trasat o

simpl cruce,

cum fceau

celelalte fete. Mi-am scris

apsat

prenumele, liter dup liter, n josul acestui document care m

transforma n trf.

Capitolul 3
In scurt timp, starea mea m-a obligat s-mi ntrerup numrul de mim
si, n conformitate cu contractul ncheiat, am nceput s ncasez de la
peste o sum modest, care mi era nmnat lunar, pn cnd aveam
s nasc. n timpul acestei perioade de inactivitate, rscoalele din 509,
sub btrnul mprat Anastasius, mi-au oferit o distractie de calitate si
prima mea ntlnire cu politica. ntr-o zi, plimbndu-m, am auzit de
departe un zumzet, un murmur, strigte, imprecatii spre care m-a
mpins curiozitatea. Ajungnd pe Mesa, am fost luat pe sus de o
multime furioas si zgomotoas, care se repezea n barierele ridicate de
armat. Am vzut lovituri, rni, snge tsnind, urlete de durere, tipete
de furie, trupuri care cdeau n jurul meu. Am fost mbrncit,
aruncat n dreapta, n stnga, o lance a strpuns aerul la cteva degete
de capul meu. Totusi, nu mi-era fric. Din contr, eram furioas.
Furioas pe fortele de ordine, cci, binenteles, o srman ca mine i
sustinea pe rsculati, oricare ar fi fost ei. Am srit n sus de bucurie
cnd soldatii au dat napoi si bariera a czut. Mai trziu, am aplaudat
cnd am vzut casele apropiatilor mpratului incendiate de rsculati.
Am apreciat mult mai putin spectacolul njunghierii si al spintecrii
clugrilor si al preotilor. Viata m nvtase s m astept la orice, dar
aceast scen mi repugna. Oamenii din jurul meu mi-au spus c era
vorba de eretici, de monofiziti, un nume

dificil de pronuntat si
35

incomprehensibil.

Moarte

ereticilor!"

am strigat

cu

gloata.

Jos

Anastasius, abdicarea, jos de pe tron !", aveam s aud urletele orasului

toat noaptea. A doua zi dimineat, crainicii au anuntat c mpratul va
vorbi poporului la hipodrom. Spectacolul promitea s fie zbuciumat si
riscam mult dac m duceam acolo cu burta mea proeminent. Dar
eram prea dornic s ajung acolo pentru a asculta vocea prudentei.
Necazurile aduceau sare si piper n viata mea tern.
De altfel, poporul nostru se d n vnt dup evenimente, n special
tragice, fr de care se plictiseste. Hipodromul era ticsit cnd a aprut
mpratul Anastasius n kathisma. De departe, am vzut un brbat
nalt, totusi frumos, foarte drept, n pofida vrstei, aureolat de un pr
lung, alb. Nu-si pusese intentionat coroana, n pofida nftisrii sale
demne si nobile, a fost imediat luat n primire de multime, care l-a
batjocorit si i-a cerut s abdice, l-a lsat s zic ce vor, apoi a nceput s
vorbeasc. La nceput, n glgia general, nu se auzea nici un cuvnt
din discursul su. Dar, ncetul cu ncetul, rndurile mai apropiate de
kathisma au amutit, si miile de spectatori au tcut. Btrnul mprat
avea o voce frumoas, de bas, care se auzea de departe. S-a oferit s se
supun vointei populare si s abdice, si si-a implorat supusii s-i aleag
un succesor. Asistenta asculta cu atentie crescnd. A promis toate
concesiile dorite, n cele din urm, a fcut apel la loialitatea poporului.
Nici vorb acum de abdicare sau de succesiune. Multimea se rzgndise
complet atunci cnd mpratul, la ncheierea discursului, s-a retras. N-a
mers pn la a striga Triasc Anastasius!", dar a prsit hipodromul
n liniste si voie bun.
A doua zi, Constantinopolul si regsise aspectul obisnuit. Atunci
grzile s-au npustit n oras si i-au arestat pe toti cei suspecti c au
36

participat la rscoal, n scurt timp, au urmat executii dup executii.

Am vzut cu ochii mei la rspntii si n foruri trupurile care se
blngneau spnzurate pe esafoduri.
Ce lectie de politic! Toate aceste promisiuni pentru a adormi
poporul, apoi pedepse publice pentru a-l intimida. Eram prea tnr
pentru

aprecia

nvttura.

Din

contr,

la

vremea

respectiv

mprtseam indignarea popular, ns, la fel ca ceilalti, am plecat

capul, n scurt timp, s-a rspndit vestea c un general tnr si viteaz,
pe nume Vitalian, se rsculase n Tracia, cu trupele sale pentru a ne
apra religia amenintat de mprat, care i proteja pe eretici si despre
care se bnuia c face parte dintre acestia. Nu ntelegeam nimic din
aceste dispute teologice, totusi inima mea era alturi de Vitalian, care
pornea la rzboi mpotriva puterii detestate. Dar Tracia era departe,
aveam alte griji pe cap si, dup o vreme, am uitat de Vitalian, pe care
aveam s-l ntlnesc mai trziu, n cu totul alte mprejurri. Putin
nainte de soroc, Comito a venit s locuiasc la mine. n ziua primelor
dureri, s-a dus s-o caute pe moas si pe una dintre prietenele ei.
Nasterea n-a fost nici att de dificil, nici att de dureroas cum m
asteptam. Am adus pe lume o fat foarte rosie si foarte proas,
bebelusul cel mai urt pe care l-am vzut vreodat. Comito m-a anuntat
c mama voia s vin s-si vad nepotica, l-am interzis s-i spun unde
locuiam.
Nu voiam s m atasez de copil sau s prind drag de el, cci
stiam dinainte ce aveam de fcut. Attea exemple de fete n situatia mea
mi artau clar calea de urmat, attea sfaturi, de la Indaro, de la
Comito, m mpingeau s-o fac. De altfel, nu aveam nici o alt
posibilitate. Dou sptmni mai trziu, mi-am asezat, asadar, fiica ntr37

un cos nou, am nfipt n lateral o hrtie n care declaram c bebelusul

nu era botezat si c as dori s i se dea numele pcii: Irina. M-am
ndreptat spre mnstirea Fecioarei Pamakaristos.
Cnd am zrit n penumbr zidurile din crmizi vechi deasupra
crora se nghesuiau cupolele capelelor, m-am oprit, ntelegnd oroarea
gestului meu. Trebuie", mi-am repetat, dar fr s m pot misca.
Picioarele mele refuzau s nainteze si, cnd am auzit un gngurit din
cos, am fost pe punctul de a renunta. Ce lovitur de bici am reusit s
dau vointei mele nu mai stiu. Mi-am reluat mersul, orbit ndat de
lacrimi. Am sunat la poarta mnstirii, am depus cosul si am luat-o la
fug, prvlin-du-m pe pant ca o criminal urmrit de toate fortele
politienesti ale imperiului. Dac mi-as fi pstrat fiica, probabil c ar fi
murit de foame, si eu la fel, cci ar fi trebuit s renunt la meseria mea
ca s o cresc. stiam c la mnstire o vor primi clugritele, o vor creste,
o vor nvta s brodeze sau s teas. n cel mai ru caz, va intra n
Ordin, n cel mai bun, educatoarele ei i vor gsi un sot.
Oricum, viitorul fiicei mele era mult mai sigur dect al meu. l
uram ns din tot sufletul pe Pharas, pentru c m-a fortat s iau aceast
hotrre si, dac ar fi fost n fata mea, l-as fi ucis, att era de atroce
suferinta mea. Am ajuns gfind la teatru. Am avut timp doar s m
mbrac, s m machiez n grab nainte de a urca pe scen. Niciodat
rsetele zgomotoase care mi-au nsotit numrul n-au fost mai deschise,
mai dese ca n seara aceea. Energia disperrii m ardea si nflcra
publicul, l tineam n mn, simteam c as fi putut s fac orice din el.
Niciodat nu am fost att de satisfcut s-mi exersez puterile asupra
lui si niciodat nu m-am mai simtit att de sfsiat. Ajungnd napoi n
culise, mi-am descoperit pestele zmbind ca de obicei, suav ca o
38

prjitur prea dulce. Mirosul de violete al

parfumului mult prea

abundent mi fcea great. Brbatul acesta te asteapt", mi-a soptit,

artndu-mi un individ care se tinea aproape de el si care m devora din
priviri. Era primul meu client. M-a impresionat att de putin c
trsturile lui s-au sters din memoria mea. L-am adus la mine. Ne-am
dezbrcat, a fcut dragoste cu mine. N-a fost deloc neplcut si a avut
avantajul de a fi rapid. N-am avut dect s m gndesc la Pharas pentru
a simula plcerea. Clientul meu mi-a nmnat zece foii, echivalentul
salariului meu de mim. N-aveam s rmn ns o trfulit de subsol, ca
mii de tovarse de-ale mele. n trei luni, devenisem regina vietii de
noapte a cartierului. Imediat dup ce ieseam de pe scen, mi puneam o
tunic pestrit, cu o crptur indecent de nalt, mi transformam
machiajul, mrindu-mi ochii cu o linie neagr, ntelesesem c nu
puteam fi frumoas conform canoanelor epocii. Eram condamnat s
devin fascinant. La poarta teatrului m asteptau admiratorii mei,
excitati, insistenti. Printre ei remarcam n fiecare sear un brbat care
prea profund nefericit. Am aflat c l chema Hecebolas, c era originar
din Tir si c era un functionar modest. Putea a provincie. Era greoi si
stngaci. De fiecare dat cnd reusea s-mi vorbeasc, m invita s
lum cina ntre patru ochi. O dat s-a aventurat chiar s m cear de
nevast, mi ddea de fiecare dat mici cadouri ridicole, pe care uneori
m prefceam c nu le observ, l lsam protpit acolo si m ndreptam,
nconjurat de trupa vesel, spre taverna noastr, care se numea Dumnezeu stie de ce -Mgarii Paradisului. Erau destui mgari acolo, dar
cu sigurant nu era un paradis. ntr-o sear n care unul dintre clientii
mei se artase deosebit de generos, trsem acolo o band de tovarsi
veseli, pentru o betie memorabil. Fcusem destul glgie ca s trezim
39

tot cartierul, n pofida pagubelor considerabile, patronul a avut

inspiratia s nu se supere. De atunci ne stabilisem acolo pentru
petrecerile nocturne.
Mgarii Paradisului devenise teatrul unde jucam n viat mult mai
bine dect as fi jucat vreodat pe scen. Acest hangar zgomotos, att de
mare c ar fi putut adposti o armat ntreag, era pe placul clientelei
din popor. Zidurile si stlpii erau vruiti, grinzile erau vopsite n negru,
iar vesela era din ceramic grosolan. Familiile numeroase, cuplurile de
ndrgostiti veniti acolo s se ndoape n schimbul ctorva foii, la ora
aceea plecaser, ntelepti, la culcare. Noaptea era rezervat chefliilor
ndrciti, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor societtii,
amestecati n furia distractiei. Patronul m ntmpina cu acea cldur a
crciumarilor experimentati. Eu eram regina lui, cci i aduceam
consumatori bogati. Servea cele mai bune chrysophrys, acesti pesti
vestiti din Constantinopol, din care rni-i pstra pe cei mai suculenti, si
un caviar de calitatea cea mai bun. n fine, puteam mnca dup pofta
inimii, astfel nct m repezeam la solele fierte cu sos rece de merluciu,
la dorade si la rndunelele de mare fripte.
Foamea mea, care nu prea niciodat satisfcut, mi permitea
s mai nghit homari, crevete, stridii, scoici, broaste. Complice, patronul
continua s aduc mncruri dup mncruri. Ulcioarele, sticlele,
butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau fr ncetare.
ncepeam s cnt si toti brbatii reluau mpreun cu mine refrenul
scabros. Apoi m suiam pe o mas debarasat n grab si dansam, mult
mai lasciv dect pe scen, acompaniat de ritmul obositor al
tamburinelor, mi ntrerupeam exhibitia pentru a disprea cu vreun

40

client n camera patronului, mi permiteam s m duc acolo cnd

voiam, cu cine voiam.
Pestele meu, rezemat ntr-un colt al mesei, venea s-mi reproseze
c mi neglijez munca pentru distractie. De fapt, era mndru, n sinea
lui, de popularitatea mea si stia c pestii ceilalti l invidiau pentru un
produs att de pretios cum eram eu. M puteam arta dificil n
alegerea clientilor, rezervndu-mi-l pe cel mai generos. si nimeni nu
protesta, cci munca mea era ngrijit. Reputatia pe care mi-am fcut-o
atunci m amuz si acum, cnd mai aud zvonuri.
S-ar prea c eu consumam peste treizeci de brbati pe sear si c,
dup ce i epuizam pe stpnii cei mai dezmtati, m aruncam asupra
sclavilor cei mai vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu
asteptam avansurile brbatilor, din contr, prin gesturi sau atitudini
extrem de explicite i excitam. Adevrul este c nu aveam de ce s-i
provoc, pentru c brbatii roiau n jurul meu ca mustele. Se povestea c
eram nemultumit c nu pot inventa moduri noi de acuplare.
Aceste legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei
celor care le inventeaz, n fine, se zice c eram rusinea cartierului, iar
oamenii respectabili care se ntlneau ntmpltor cu mine pe strad se
ndeprtau n grab, de team s nu fie pngriti de atingerea mea. Eu,
trfa cea mai popular din vecintate, pe care toti brbatii o salutau
veseli si creia toate femeile i adresau gesturi de blestem. In orice caz,
n ciuda legendei, nu am apartinut niciodat infanteriei", asa cum sunt
poreclite cele mai umile trupe ale galanteriei. Preferatul meu era
Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor strlucit. Mai
tnr, mai putin urt dect altii - era chiar o persoan foarte bine - si ce
bun vorbitor! Era o plcere s-i asculti discursurile. De ce se tinea dup
41

farmecele

mele,

cnd

si-ar

fi

putut

permite

pe

oricare

dintre

admiratoarele lui care se tineau scai dup el ?

Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o
profesionist nu trdeaz niciodat secretele clientilor ei. Cealalt lege
era s nu se ndrgosteasc niciodat. De cnd Pharas se rzbunase pe
mine pentru esecurile lui, nu mai puteam iubi. Era pentru totdeauna
sau doar pentru o vreme, nu stiam. Totusi, viata pe care o duceam mi
seca si mai mult inima cu fiecare zi. Or, nu voiam s ajung s ursc pe
toti brbatii din cauza urii pe care o simteam fat de unul singur. Nu
cutam s m rzbun pe brbati, ci s m folosesc de ei.
Dup ce terminam cu ultimul client, m ntorceam n sala mare.
ntre timp, muzica se amplificase, vocile deveniser cleioase, si cntecele
llite. Multi brbati sforiau cu capul pe mas. Cei mai multi nu erau n
stare s se tin pe picioare. Mi-era din nou foame. Patronul mi aducea
fructe proaspete, struguri uscati, dulceturi, precum si sare de Manethon,
regin a digestiei, pe care o foloseam mereu. Era ora la care plvrgeam
cu celelalte curtezane care, rmase treze ca si mine, ciocneau un pahar
nainte de a se duce la culcare. Printre ele o remarcasem pe Antonina, o
iap nalt, cu voce ascutit si strident si cu ochii umezi, vopsit
blond, zdrngnind de podoabe.
Nu esti obosit ? m-a ntrebat ea la sfrsitul unei seri, cnd zorile
strpungeau orizontul.
Nu, pentru c nu m resemnez niciodat, i-am rspuns.
Adic, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea.
Cu sigurant.

42

 Nu ti-e fric de pestele tu ? stii bine c regula, pentru cele care

abandoneaz, este moartea si c pestii stiu s le gseasc oriunde sar ascunde.
Nu mi-e fric de nimic.
Te invidiez, mi-a zis ea cu o sinceritate care nu era poate n ntregime
simulat. Eu o s merg pn la capt, a adugat ea melancolic. Pentru
a o ncuraja, am declarat c singurul scop al vietii mele era s ies cu
orice pret din aceast situatie.
N-am apucat-o ns pe aceast cale pentru c, n scurt timp, am
rmas nsrcinat a doua oar. Nu stiam cine era tatl. De data aceasta,
m-am prins la timp. M-am dus ia moas ca s avortez. A fost atroce,
mult mai ru dect nasterea. Aveam impresia c mai multe pumnale mi
scotoceau prin mruntaie, ca s-mi smulg partea cea mai sensibil a
fiintei mele. Moasa a luat fetusul cleios s-l ngroape n grdin. M
duceam spre cas, trist si moart de slbiciune, cnd m-am ntlnit,
ntmpltor, cu printele Bartolomeu. Mi-a scrutat cu un aer deranjat
vesmintele prea tiptoare.
Mama ta mi-a zis c ai ajuns actrit. Plesneste de mndrie, biata de
ea! Chiar nu stii, nefericita, c exhibitiile tale sunt o surs de dezordine,
de adulter si de vrjitorie ? Diavolul a cldit n orase teatre ca al tu.
Oamenii prsesc totul, familia, credinta, munca, pentru a rde de
desfrul vostru, n loc s v elimine, cum ar trebui. Dup ce si-a fcut
datoria, a redevenit brbatul de isprav pe care l cunosteam. Nu m
ntelegea, i dezamgisem total sperantele, si asta l durea mai mult ca
orice.
Eram att de inteligent, att de nzestrat, de ce a trebuit s
ajung s practic o meserie murdar, condamnat de Dumnezeu? Nu pe
43

mine m-ai trdat n felul acesta, Theodora, ci pe tine nsti. Meritai mai
mult si mai bine."
Pe ct m-a iritat predica, pe-att m coplesea durerea lui. In seara
aceea, pentru prima dat, publicul a rmas rece n fata numrului meu.
Nici o reactie cnd dansam pe jumtate goal. Era vina mea, si nu a lui,
nu eram n form. La iesire, m asteptau admiratorii ca s m duc la
Mgarii Paradisului. Printre ei l-am zrit pe Hecebolas, nefericitul pe
care nu l-am ncurajat vreodat, dar care nu se arta niciodat
descurajat. Se tinea deoparte si semna tot timpul cu un cine btut.
Pentru prima dat, n loc s-1 evit, m-am dus direct la el. A lsat capul
n piept:
Tot nu vrei s te mriti cu mine, Theodora? a bolborosit el. nsotitorii
nostri au pufnit n rs. Ne nconjuraser, asteptnd s se distreze la
replicile mele.
Ba da, vreau s m mrit cu tine, Hecebolas, m-am auzit
rspunznd. Ceilalti au fost convinsi c mi bteam joc de
ndrgostitul nghetat. Au nceput s-si dea seama ce se ntmpl
cnd m-am ndeprtat, la bratul lui. M-a dus ntr-o tavern linistit
si putin frecventat. M-a uluit anuntndu-m c tocmai fusese numit
n postul extrem de important de guvernator al orasului Boreium, n
Libia, unde trebuia s se duc fr ntrziere si unde spera ca eu s-l
nsotesc...
Pentru o curtezan, o asemenea propunere nsemna colacul de
salvare, iar cstoria cu un functionar era o surs nesperat de bogtie.
Fetele m ncurajau din rsputeri s accept. n seara aceea, suferinta,
durerea coplesitoare mi-au ntunecat judecata. Aveam nevoie disperat
de protectie, de blndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am agtat de el
44

ca necatul de colacul su. Era simpatic si am crezut c voi fi fericit cu

el. M vedeam deja pe vasul care avea s m duc n Africa. Nu
cltorisem niciodat, iar ideea de a naviga n deprtri m atrgea.
Aveam impresia c pe mare

voi renunta la obisnuita mea mizerie, la

tristete, la nefericire, c m voi curta de murdriile cu care mi

acoperisem existenta si voi iesi imaculat. Nu m-am mai ntors la
Mgarii Paradisului. Logodnicul meu m rscumprase de la peste
pentru trei sute de solidi de aur, adic mai mult dect pretul a trei sclavi
calificati. Mi-am luat rmas-bun de la teatru. Aveam inima usoar,
tovarsele mele erau nlcrimate. Antonina ndeosebi plngea cu
sughituri, n poporul nostru, sentimentalismul nu rateaz nici o ocazie
s se exprime. Poate c Indaro a fost singura creia i prea sincer ru.
Pentru Comito fusesem mereu o povar, iar pentru celelalte fete, desi nu
erau geloase pe mine, plecarea mea lsa un loc liber. O nav mare de
mrfuri ne-a condus, pe mine si pe logodnicul meu, pn la Ptolemai's,
capitala administrativ a Libiei, si de acolo ne-am continuat drumul pe
un vas de pescuit. Zile n sir am suferit din cauza duhorii de peste. Desi
mizeria nu miroase niciodat frumos, si cartierul copilriei mele a fost
plin de mirosuri pestilentiale, eram ngrozitor de sensibil. De aceea am
fost n permanent bolnav n cele trei zile ct a durat cltoria. Cnd
Boreium s-a artat la orizont, mi-am fcut aparitia pe punte, verde si
descrnat. Vasul nostru dansa printre recifurile ale cror stnci
sumbre le vedeam cu groaz ivindu-se din valuri si apropiindu-se
periculos de noi. Orizontul din spatele orasului era acoperit de munti
abrupti, stncos!, galbeni si rosiatici. Boreium era doar un trgusor
grupat n jurul cazrmii si a micii biserici scunde si nzorzonate. Ctiva
soldati, care ncercau stngaci s pstreze alinierea, ne-au venit n
45

ntmpinare. Era mult prea cald pentru ca locuitorii s ias din casele
lor.
Deceptia mi-a pus un nod n gtul uscat de sete. Palatul
guvernatorului se limita la o vil dizgratioas, fr grdin si aproape
nemobilat. La etaj, cldura era insuportabil. La parter, era rcoare,
dar trectorii puteau vedea tot ce se ntmpl n cas prin ferestrele
deschise. Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai
departe, era necunoscutul. Cetatea nu avea nevoie de nici un fel de zid
de aprare, ntr-o parte era marea, cu recifurile ei, iar n cealalt muntii
abrupti, care nu lsau loc de trecere dect printr-un defileu strmt. Nici
un copac, nici o floare, apa srat, stncile, soarele, canicula si nimic
altceva. Caravanele venite din interiorul Africii ar fi putut aduce ceva
animatie; ns ele se ndreptau spre Ptolemais, cci incursiunile ucigase
ale nomazilor desertului dduser o faim nefericit ntregii zone
Boreium.
Imediat am nteles c m pclisem. Hecebolas si-a dat si el
seama, probabil, c fcuse o greseal, cci nu s-a mai pus problema
cstoriei. Nu a mai adus deloc vorba de ea, iar eu nu m-am deranjat
s-i amintesc de promisiune. Nu avea important, de altfel. Locuitorii
coloniei ne credeau cstoriti, iar noi ne comportam ca un cuplu legitim.
Voind s ignorm eroarea noastr reciproc, ne-am hazardat cu vitejie la
o viat conjugal. Desi nu fusesem niciodat o gospodin, m-am ocupat
de cas cu ajutorul slujitorilor indigeni, lenesi si vicleni, care ne urau
att de mult, nct ne strecurau n sup otrvuri, din fericire inofensive.
Am ncercat s plantez o grdin, dar ariditatea solului si uscciunea
climatului au pus capt foarte iute eforturilor mele. Zilele se succedau
absolut la fel, n asa fel nct aproape ajunsesem s-mi doresc atacurile
46

barbarilor, care ar fi adus putin neprevzut n viata de la Boreium. Cea

mai rea era ziua Domnului, care m condamna la inactivitate.
Dimineata mergeam la slujb unde, sub privirile invidioase ale
coloniei, ocupam alturi de Hecebolas locul de onoare. Apoi ne plimbam
prin port, unde fiecare fcea parad cu vesminte ct mai elegante. Moda
la Boreium! De neuitat! Oamenii se salutau, se observau, se denigrau.
Dup-amiaza rmneam acas; de fapt, ar fi fost nedemn s m art pe
strzi. Seara era infernal, cci ne fceam vizite unii altora. Ofiterii de la
garnizoan, colonistii si sotiile lor erau cu totii oameni mrunti, trimisi
la Boreium cu forta, cci nici o persoan ntreag la minte n-a rfi
acceptat de bunvoie s se mute acolo. Era o colcial de gelozii, intrigi,
brfe scldate ntr-un ocean de meschinrie si de conformism. Toti se
artau servili fat de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu
mine era altceva, ncercam ns sincer s fiu o sotie-model. Mi-am
schimbat

obiceiurile, limbajul, comportamentul n cele ale unei

matroane ct se poate de demne. Gata cu culorile vii, cu machiajele

scandaloase, cu njurturile si cu dansurile! n ciuda eforturilor mele,
colonistii simteau n mine o fiint diferit de ei, strin: eram un corp
eterogen, pe care l priveau de sus si strmbau din nas cnd vorbeau
despre mine. Din moment ce nu m ntelegeau, m dispretuiau,
coplesindu-m n acelasi timp cu amabilitti ipocrite. Pn la urm,
preferam loviturile si insultele pe care le primeam de la sotiile clientilor
mei pe vremea cnd eram trf. Serile acestea constituiau totusi culmea
amuzamentului, prin comparatie cu mesele ntre patru ochi cu
Hecebolas. Fizionomia lui ar fi putut s nu par att de urt, n pofida
nasului enorm si coroiat, dar felul n care se tinea ncovoiat l fcea s
arate ca o cmil, nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati, doamnele
47

coloniei l gseau irezistibil si mi reprosau la unison c nu stiu s m

bucur de norocul de a avea un asemenea brbat. Era extraordinar de
ptruns

de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M

ntreb cti elevi din imperiu stiu mcar c exist un oras numit
Boreium.
Hecebolas lua un ton sententios pentru a enunta pn si cele mai
mrunte banalitti. Nu suportam nimic la el: inelele prea tiptoare, de
altfel destul de ieftine si de proast calitate, pe care i plcea s le
poarte, mania de a-si trosni ncheieturile degetelor, iar noaptea,
sforitul, defect pe care nu l-am putut suporta la nimeni niciodat. Pe
scurt, nu era un om ru, dar nu avea nici imaginatie, nici prestant.
Plictiseala n care se sclda Boreium era o nimica toat pe lng cea
emanat de el. Am ajuns s m ocup din ce n ce mai putin de casa si
de persoana mea, astfel nct ambele au ajuns ntr-o stare lamentabil.
Hecebolas a nceput s-mi fac observatii, mai nti afectuoase, apoi din
ce n ce mai putin amabile, ntr-o sear, s-a ntors acas prost dispus.
Mesajul de la Constantinopol, adus de vasul de pescuit, continea o
mustrare dur pentru toleranta lui la adresa bandelor de tlhari. A
intrat ca un taur n sufragerie, si-a trecut degetul peste masa acoperit
de praf, a remarcat, pe bun dreptate, c pestele nu era fiert bine si ma
contemplat cu dezaprobare, cci artam, ntr-adevr, ca o nglat. A
nceput cu reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici
n ruptul capului c avea dreptate si nici n-as fi ndrznit s-i arunc n
fat singurul lucru pe care i-l reprosam: plictiseala. Din contr, l-am
acuzat pe nedrept de toate defectele de pe lume, c nu era generos, c
era ru si dur cu mine si, ca s pun capac, i-am strigat c lumea din
colonie rdea de pretentiile lui. Aceast ultim inventie l-a scos din
48

minti. A dat cu pumnul n mas. Vzndu-l pentru prima dat furios,

am simtit un soi de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios si
zgomotos, ncercnd s ne distrugem unul pe cellalt n toate felurile.
Cldura era mai puternic dect de obicei. Afar nu sufla nici o boare de
vnt, nuntru era cuptor. Furia ne sufoca si mai mult si eram leoarc
de sudoare. Sclavii negri aliniati n hainele lor albe de-a lungul peretelui
ne urmreau cu ochii scosi din orbite, ncntati si ngroziti n acelasi
timp. Trectorii se strnseser la ferestrele deschise, iar casele
nvecinate nu pierdeau nici un cuvintel. Epuiznd injuriile, Hecebolas a
aruncat ultima sgeat: Ar fi trebuit s te las n strad! Prefer de o
mie de ori s m ntorc acolo dect s rmn cu tine, i-am ntors-o eu. A
schitat gestul de a m lovi, apoi a lsat bratul jos si, prnd coplesit de
durere, mi-a poruncit cu voce stins: Dispari imediat si s nu te mai
ntorci niciodat! La care am rspuns n gura mare: N-am nevoie de
permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer,
triumftoare, ca dup o petrecere deosebit de reusit. n acest fel am
prsit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am lsat bijuteriile si hainele pe
care mi le druise si am plecat singur sub cerul nstelat, pe strzile
pustii si tcute, luminate doar de strlucirea noptii. La drept vorbind,
fcusem totul pentru ca acest brbat rbdtor si bun s ajung s m
dea afar. Mai bine asa, dect s mai suport cosmarul acestei
mediocritti, Boreium si pe Hecebolas. Dar ce s fac? Unde s m duc ?
Pentru c Boreium era complet izolat de lume. Vasul care asigura
legtura cu restul imperiului nu se ntorcea dect peste o lun, iar
scopul meu era s ajung la Alexandria, care se afla la treizeci de zile de
mers prin desert. ' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram
nebun, dar nu stiam.
49

Capitolul 4
Ajuns la defileul care apra accesul n Boreium, drumul se termina.
Mai departe numai caravanierii si gseau drumul dup repere
cunoscute doar de ei. Am ncercat s urmez coasta, pe partea de est,
ctre Alexandria. Muntii lsaser loc n scurt timp unui platou
ngrozitor de deprimant, plat la prima vedere, dar care, de fapt, era
presrat cu tot felul de piedici, vlcele, gropi, santuri si ravene. Stncile
alternau cu nisipurile. Ba mergeam prin nisip, n care m afundam
nct de-abia mai puteam s naintez, ba m trezeam n fata unor
aglomerri periculos de tioase din nisip ntrit de vnt de-a lungul
secolelor. Binenteles, nici un sat, nici o fiint uman, nici un singur
semn de viat. Cldura era att de atroce, nct preferam merg
noaptea. Ziua ncercam s dorm n vreo vgun pe care o mprteam
cu serpii. M hrneam cu rdcini sau cu frunzele plantelor cornoase.
Ca s m rcoresc m scufundam n mare, dar nu reuseam s-mi
astmpr setea. De but n-aveam dect rare blti de ap slcie si
noroioas,

rmase

din

torentele

iernii.

Sandalele

mele

fine

se

desfcuser n fsii. Picioarele goale, gambele sfsiate de stnci si spini

erau nsngerate. Sarea mrii mi albise prul, soarele mi buhise fata
si mi crpase pielea. Ochii mi se transformaser n dou fante. Am mers
n felul acesta vreo sptmn.
Intr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic dect mine.
ntunericul care prevestea o furtun de nisip mi fcea naintarea
aproape imposibil. M-am cltinat, am czut, n-am mai fost n stare s
m ridic, am atipit pe loc. Nu stiu ct timp am dormit, n somn am
simtit pe cineva ridicndu-mi capul si umezindu-mi buzele. Am
50

ntrezrit, aplecat peste mine, chipul unui brbat nfiortor de urt si de

murdar, dar abia vedeam din pricina ntunericului si a zgomotului, n
jurul meu, totul era scldat ntr-o brum glbuie si opac. Pe cerul
acoperit, soarele nu mai era dect un disc fr strlucire. suieratul
vntului m asurzea. Nisipul furtunii mi ptrundea n ochi, n urechi,
ntre dinti, pe sub haine. Brbatul m-a ridicat cu o vigoare nebnuit;
m-a dus pn la o pester spat n stnc si m-a asezat pe o saltea de
paie. Vreme de mai multe zile a btut furtuna de nu puteai s scoti nici
nasul afar; de altfel, ar fi fost inutil, nu se vedea nimic. Marras, cci
acesta era numele celui care m salvase, venea de mai multe ori pe zi s
m vad. mi aducea s mnnc lapte de capr; m obliga s nghit
decocturi din plante, neplcute la gust, dar care trebuie s fi fost
nemaipomenit de eficace, ntruct mi-au refcut foarte repede fortele.
Totusi, i datorez cel mai mult vindecarea mea lui Marras. Acesta
rmnea mult timp la cptiul meu psalmodiind, meditnd, fixndum, si privirea lui prea s iradieze cldur n trupul meu si s alunge
oboseala si febra, n afar de rugciuni, nu vorbea si nu rspundea
ntrebrilor mele. Prezenta lui, zgomotul vntului, lumina ciudat,
filtrat prin norii de nisip alctuiau o atmosfer ireal, n care m
scldam izolat de lumea de afar. n cea de-a patra zi, eram pe
picioare, iar furtuna ncetase. Imediat ce m-am trezit, am iesit si m-am
uitat n jur. M aflam ntr-un fel de fundtur nconjurat de faleze pline
de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au fcut aparitia fiinte a
cror nftisare m nspimnta, scheletice, acoperite de jeg, zburlite,
arse de soare, afisnd cele mai dezgusttoare boli de piele si mbrcate
doar n cteva zdrente. Mi s-au prut mai degrab fiare slbatice dect
oameni. Nimerisem ntr-o comunitate de pustnici, al cror sef era
51

Marras. Acesta mi-a impus s respect ritmul si s particip la

ndeletnicirile lor. Ne sculam la ora sase, dup ce ne trezisem deja la trei
noaptea ca s mergem la capel" s ne rugm. Ne ntorceam acolo n
zori pentru slujba de dimineat. Sanctuarul nu era dect o pester mai
mare dect celelalte, cu peretii egalizati grosolan si acoperiti de fresce
naive, realizate de un amator. Toat dimineata era consacrat muncilor.
Fiecare membru trebuia s practice o meserie util pentru comunitate.
Existau cultivatori, pstori, tmplari, brutari. Marras nsusi mpletea
cosuri din frunze de palmier. Eu alesesem s fiu croitoreas", datorit
experientei de ajustare a vechiturilor pe care mi le dduse Indaro. Eram
nsrcinat cu crpirea zdrentelor comunittii, sarcin pe care o
ndeplineam cu dexteritate, cci reuseam s fac minuni cu aceste capete
de testuri desirate, roase pn la urzeal si tocite. n timp ce munceam,
m-am atasat n mod deosebit de o olreas, meserie pe care pn atunci
n-o vzusem dect la brbati. Desi conditiile dure din desert i
acoperiser pe ceilalti cu un strat de grosolnie, ea singur mai pstra o
blndete care pentru mine era un balsam. Mncm prnzul n liniste.
Meniul succint nu era diferit de cel de la cin: rosii, ceap, brnz de
capr, pine, uneori alte legume, rareori fructe, si de but, ap. Chiar si
aceast alimentatie era prea mult pentru prietena mea, olreasa, pe care
o chema Caesaria. Refuza s se ating de pine, multumindu-se s
nghit din cnd n cnd cteva legume crude si unul sau doi struguri.
Nu-l asculta pe Marras, care o ruga s adauge, mcar duminica, cteva
picturi de ulei n meniul su. Degeaba o avertiza c, la regimul acesta,
o s se mbolnveasc n scurt timp si n-o s-si mai poat duce la
ndeplinire sarcinile religioase, ea i rspundea c singura ei dorint este
ca Dumnezeu s-i fac favoarea de a fi mereu bolnav la trup, atta timp
52

ct sufletul ei putea fi salvat. Dormea goal pe un sac aruncat direct pe

solul stncos, si nsusi Marras o critica pentru excesele ei. Cu toate
acestea, rivaliza cu ea n torturarea trupului. Practica asceza cu aceeasi
vigoare pe care o folosea n toate, tinnd post, rugndu-se fr ncetare
si ngduindu-si doar o or sau dou de odihn noaptea. Mergea
ntotdeauna n picioarele goale. Fiecare fcea penitent. Sora Suzana, de
exemplu, se abtinea de la a bea orice lichid, acceptnd doar un blid cu
ap duminica. n acest loc, n aceast atmosfer, privatiunile mi se
preau normale. Desi nu cunoscusem dect mizeria de cnd m
nscusem, iubeam din instinct confortul si sunt din fire o sibarit.
Totusi, acolo mi puneam n permanent organismul la ncercare
mpotriva foamei, a setei si a somnului. Ce conteaz, repeta mereu
Marras, dac trupul vostru muritor se distruge, din moment ce sufletul,
splat de attea pcate, scap de focul etern cu acest pret ?" n pofida
nftisrii lor care, la nceput, m ngrozea, nvtasem s-i iubesc pe
pustnici. Sub duritatea provocat de viata pe care o duceau si de lipsa
lor de contact cu lumea exterioar, erau plini de buntate. M
acceptaser pe loc, '57 fr s m critice vreodat sau s-mi pun
ntrebri. Uitaser cum s-si exprime sentimentele, dar, cu toate
acestea, percepeam afectiunea pe care o simteau pentru mine. Erau
preocupati de mntuirea mea si ncercau s m conving s renunt la
lume ca s rmn cu ei. n acest loc dedicat singurttii, nu m-am
simtit niciodat singur, asa cum m puteam simti n oras. Din contr,
eram consolat, sprijinit, nconjurat de prieteni. De aceea pot spune
fr ezitare c n-am fost niciodat att de fericit n toat viata mea ca
n desertul acesta aspru. Dup prnz, la ora cea mai fierbinte a zilei,
avearn dreptul s ne odihnim. Unii, care fcuser jurmntul tcerii,
53

rmneau singuri n coltul lor. Celorlalti le plcea s mearg n vizit de

la o pester la alta. n ciuda ascetismului ei, Caesaria reusise s-si
pstreze o brurn de feminitate si nu se putea stpni s nu vin pe la
mine din cnd n cnd s plvrgim. Eram unite prin devotamentul
nostru comun fat de Marras. Desi era nc tnr, el prea fr vrst,
privirea lui ardea mai puternic dect soarele si era plin de compasiune.
ntr-o zi, cnd o ntrebam pe Caesaria despre trecutul pstorului nostru,
mi-a dezvluit, ca si cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, c
fusese unul dintre cei mai bogati bancheri din Alexandria. Pustnicul
grosolan, devotat ndeletnicirii lui de tran, fusese un tnr elegant, rege
al vietii nocturne din metropol. Se logodise cu o tnr fermectoare,
aproape la fel de bogat ca el. n ziua cstoriei, a auzit vocea Domnului.
A abandonat totul si a venit s se stabileasc n desert. Buimcit de
aceast revelatie, am ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei de
odinioar. Mi-a rspuns c a uitat cine fusese. Marras a fost cel care ma luminat n legtur cu ea, n cursul unuia dintre acele examene de
constiint pe care le tinea regulat cu fiecare dintre noi. Caesaria, mi-a
zis el, fusese cndva o aristocrat de rang foarte nalt, rud cu
mpratul Anastasius. Totusi, n splendoarea si luxul din jurul ei, i
uimea pe apropiati prin pietatea si austeritatea de care ddea dovad n
palatul ei. si-a mplinit visul de a fugi de lume n ziua n care l-a vizitat
pe Marras n desert. Voind s fie un exemplu de modestie, tinuse s
ocupe functia cea mai joas din comunitate. Mi-as fi putut nchipui c
umila olreas se nvrtise pe vremuri la Curte? N-as fi crezut niciodat
c epavele umane din jurul meu proveneau din familii nobile si bogate,
c primiser educatia cea mai aleas, cunoscuser luxul cel mai rafinat.
Arznd de focul Domnului, renuntaser ntr-o bun zi la toate acestea ca
54

s ntemeieze o comunitate n desert. Printr-un fenomen ciudat, fiecare

refuza s-si povesteasc propriul trecut, dar nu ezita s vorbeasc
despre trecutul celorlalti. Restul dup-amiezei era dedicat muncii, seara,
rugciunii. Dup o cin fugar, ne culcam la ora nou. Sora Suzana
alegea momentul acesta ca s vin n vizit la mine. M speria prin
nftisarea ei de fantom, cci era ntotdeauna nvesmntat n pnze
groase, din care nu i se vedea dect vrful nasului, n felul acesta voia
s nu ademeneasc pe nimeni prin etalarea farmecelor sale... dac mai
rmsese ceva din ele. Venea s-mi predice despre slbiciunea crnii si
s stigmatizeze trufia lumii, mi povestea despre chinurile cu care m voi
lupta la Judecata de Apoi si mi descria ndelung pericolele care mi
pndeau sufletul dac voiam s m ntorc la civilizatie. Apoi m prsea,
s se lupte cu demonii care o atacau n fiecare noapte. Iesea ntotdeauna
victorioas din 59 aceste btlii, zicea ea, si se luda c i auzise pe unii
dintre ei povestind c ea nu era o femeie adevrat, c avea o piatr n
loc de inim si fier n loc de
carne, compliment care, din partea acestor creaturi infernale, o ncnta
teribil. Nu era singura care bntuia noaptea prin desert. O imitam
deseori, cu singura deosebire c nu m ntlneam cu nici un demon.
Stelele erau n partea aceasta a lumii mai sclipitoare ca oriunde. Aerul
avea o transparent extraordinar. Cnd mergeam, aveam impresia c
devin din ce n ce mai usoar, pn cnd uitam de greutatea trupului.
M ntindeam pe stnca rmas cald dup fierbinteala zilei si
contemplam astrii. Timpul, materia, orizontul se topeau. Cu ajutorul
postului si al meditatiei m simteam aspirat de o spiral spre infinit,
spre vesnicie. Preocuprile, agitatia oamenilor mi apreau atunci n
toat meschinria lor. Eforturile pe care le-as fi putut face, ambitiile pe
55

care le-as fi putut avea deveneau superficiale. M cufundam n univers

ca un fir de nisip n desertul care m nconjura, sentiment pe deplin
linistitor. Lipseam uneori de la rugciunea de la ora trei dimineata si nu
m ntorceam dect n zori. Cerul si pmntul erau la fel de roz.
Rcoarea noptii se evapora ncet. Deodat, un fulger portocaliu, pornit de
la orizont, strpungea peisajul gol, anuntnd o nou zi arztoare. Plecam
iar n desert dup prnz, cci mi plcea excesul acestor amieze albe,
orbitoare, incandescente. Rmneam n picioare, n mijlocul peisajului
plat de piatr si foc. n aerul greu nu se simtea nici o miscare. Trupul
meu se ncorda pentru a rezista cldurii si greuttii. Abia respiram, abia
m miscm, eram mbtat de aceast lupt cu elementele ucigase si
nemiscate. Nebunia naturii, nebunia pustnicilor din jurul meu m
cuceriser. Nu mai auzeam, nu

mai vedeam si aveam mii de viziuni,

auzeam mii de sunete, mii de voci. Slbit n trup si spirit de aceast

existent, nu mai gndeam, nu m mai opuneam. Vointa mi se topise.
Depuneam armele. Fcnd asta, eram coplesit de exaltare. M
hotrsem, aveam s rmn cu pustnicii. mi voi petrece toat viata n
compania acestor pustnici si voi ajunge s semn cu ei. Voi fi un schelet
cu pielea crpat si purulent, cu picioarele nsngerate si nu-mi voi
ngriji nftisarea. Voi vorbi cu Dumnezeu, mi voi salva sufletul si voi
cunoaste viata vesnic. Am deschis ochii, n deprtare, apruse un oras
feeric,

pofida

distantei,

puteam

distinge

detaliu

turnurile

meterezelor, terasele palatelor, coroanele copacilor din grdini si cupolele

bisericilor. stiam de iluziile desertului si mi-am dat seama c era vorba
de un miraj. Totusi, decorul nseltor al acestui oras a actionat ca o
chemare asupra mea. Nu n desert m astepta destinul, ci n capitala
splendid, febril, suprapopulat, unde voi duce la ndeplinire ce eram
56

menit s ndeplinesc. Sora Suzana nu avea dreptate. Calea mea nu m

ducea n afara lumii, ci, din contr, chiar n mijlocul trepidatiilor ei. Desi
pn

atunci

nu-i

simtisem

niciodat

efectele,

amiaza

aceea

incandescent si-a lsat amprentele pe trupul meu. Asudam cu picturi

mari, pielea mi ardea, picioarele, muschii erau ndurerati. Deodat, mi
s-a fcut fric, fric s nu m dizolv n vidul acesta, s nu fiu strivit de
focurile acestea ale lui Dumnezeu, n pofida cldurii, tremuram de febr,
de spaim. M simteam deja nghitit si am fost la un pas de a-mi pierde
ultima frm de rezistent, de fort, de luciditate. Oamenii sfinti din
jurul meu condamnau tentatiile diavolului, dar eu descopeream c
tentatia lui Dumnezeu putea fi la fel de teribil.
ntoars la comunitatea de pustnici, am nimerit, printr-una din
acele ntmplri extraordinare care preau s-mi presare existenta, peste
o caravan care se oprise s se aprovizioneze cu ap de la putul nostru.
Ne aflam, ntr-adevr, pe una dintre cile de comunicare pe care
odinioar le foloseau frecvent caravanierii. De la o vreme era considerat
periculoas dintre cauza prezentei bandelor de tlhari n desert. Totusi,
noi nu-i vzusem niciodat pe acesti tlhari si este foarte posibil ca ei s
fi fost doar o legend inventat de traficanti ca s-si poat desfsura n
tihn negotul nelegiuit. Mistica aprut n jurul pustnicilor nostri
ncuraja aceast team, ca s nu fim deranjati de vizitatorii veniti din
lumea de afar.
Considerati vrjitori, nsisi pustnicii inspirau groaz
caravanierilor. Nu acelasi lucru se ntmpla cu cei care tocmai si
fcuser aparitia si care, judecnd dup fetele lor, nu aveau fric nici de
Dumnezeu, nici de diavol. Au declarat c trecuser pe acolo pentru c o
luaser pe drumul cel mai scurt ca s ajung la Alexandria, unde trebuia
57

s ajung ct mai repede. Numele acesta m-a fcut s ciulesc urechile.

L-am luat deoparte pe seful caravanei, un semit bronzat, cu nas acvilin.
la-m cu tine la Alexandria.
Ct mi dai ?
N-am bani, dar m vnd tie ca sclav n schimbul drumului. A
acceptat. Am pus singura conditie s m ia pe ascuns, s nu m vad
membrii comunittii. A golit cufrul imens de pe dromader si m-a pus
nuntru, n locul sacilor cu curmale. Caravana s-a pus n miscare n
scurt timp si s-a ndeprtat fr ca cineva s-si fi dat seama de plecarea
mea. Celor care m vor acuza c nu sunt niciodat multumit le voi
rspunde c am rezistat aproape doi ani cu pustnicii, n vreme ce cu
Hecebolas cteva luni chinuite mi fuseser de ajuns. Cltoria n-a fost
neplcut, ndatoririle mele fat de noul stpn dovedindu-se a nu fi
prea istovitoare. Ele se rezumau ndeosebi la a nu m lsa prea des
violat de el. i cedam din cnd n cnd, ca s pot merge nu numai n
picioarele goale, ci si clare pe cmil. Am ajuns la Alexandria ntr-o
sear. Cnd am zrit pe partea cealalt a lacului Mareotis orasul nsirat
pe limba de nisip, mi-am simtit inima btnd s-mi sar din piept, n
sfrsit, sosisem. De-abia ajunsese caravana lng bazar, c mi-am
abandonat stpnul si am fugit. Alexandria. Numai rostindu-i numele
m copleseste melancolia. Orasul acesta nu seamn cu nici un altul,
fascinant, deconcertant, fermector. Cldit pe insula lui, nu apartine
nici mrii, nici pmntului, nici grecilor, care l-au ntemeiat, nici
egiptenilor, care i ofer ospitalitate. Nu are nici o legtur cu tara a
crei culme este. E cosmopolit, original, primitor, luxos, cu moravuri
usoare. Nu viseaz dect la bani si la distractii. Dar n noaptea aceea nu
eram nici pe departe sedus. Trndu-mi cu greu picioarele, ajunsesem
58

la port, acel port al Alexandriei, cel mai mare, cel mai bogat din
Mediteran, bazarul ntregii lumi. La ora aceea din noapte era, practic,
pustiu si slab luminat, n fata mea, pe o stnc, una dintre cele sapte
minuni ale lumii, Farul, strlucea ca un soare n miezul zilei, n spatele
meu, nltndu-se deasupra cheiurilor sumbre, cornisa violent luminat
servea, n pofida orei trzii, ca loc de plimbare pentru o multime
elegant. sirurile de palate si de temple preau n flcri, att erau de
63 numeroase tortele nfipte n zidurile lor. Dar toate aceste lumini,
miscarea, bogtia mi ddeau ameteli. M asteptam n orice clip s vd
aprnd paznicul trimis de caravanier s m caute. Cci nu era de
glumit cu o sclav evadat. Nu aveam nici bani, nici prieteni, nici viitor.
Amintirile mi se amestecau n minte, cocioaba copilriei, Nicetas, tatl
vitreg, pestele, Pharas, avortul, Hecebolas, pustnicii... Mi-i imaginam pe
soldatii de gard legndu-m n lanturi si biciuindu-m, apoi pe
caravanier jupuindu-m de vie... Ajunsesem la captul puterilor.
Stteam n picioare la marginea cheiului si n fata mea apa neagr si
nemiscat m respingea si m atrgea totodat. Oscilam din ce n ce
mai mult, eram gata s cad n marea care avea s se nchid pentru
totdeauna deasupra mea, cnd, n ultima clip, o muzic neasteptat ma luat prin surprindere si m-a scos din transa fatal. Auzeam cntece
bisericesti, ns nu eram n paradis. De altfel, se stie prea bine c
sinucigasii nu sunt primiti acolo. De fapt, era o procesiune nocturn, n
cinstea uneia dintre sfintele patroane ale Alexandriei, care trecea pe
comis. O defilare lung de prelati si de diaconi purtnd icoane,
lumnri si cdelnite nainta ncet n sunetul imnurilor si al orgilor
portabile. Soldatii guvernatorului si grzile patriarhului nconjurau
multimea. Instinctiv, m-am amestecat n gloata care urma pioas
59

procesiunea. Am ajuns n felul acesta la catedral si, n urma acestor

oameni piosi, am ptruns n curtea sanctuarului. Dar, n loc s-i urmez
n biseric, m-am rezemat de o coloan, stiind c, n acest adpost
inviolabil, nu va veni nimeni s m caute. Dis-de-dimineat, am fost
trezit din motiala de patriarhul Alexandriei, care venea s tin slujba.
O multime de credinciosi si de solicitanti, cu plngerile n mini, ncerca
s se apropie de el. Eu eram mult prea slbit ca s m misc si am
rmas singur, deoparte. Probabil c a zrit-o pe nevoiasa lihnit care
eram, cci a ntors capul spre mine si s-a aplecat spre un clugr care l
nsotea. Acesta s-a desprins din cortegiu si a venit la mine. N-a avut
nevoie s m ntrebe ce mi trebuie. De-abia m puteam tine pe picioare.
Am

fost

transportat

la

azilul

patriarhiei,

unde

erau

gzduiti

dezmostenitii sortii. Mi s-a dat un pat ntr-un dormitor mai mare si mai
nalt dect o biseric, unde zceau zeci de epave feminine de toate
vrstele si provenientele. Sora Placidia se ocupa de noi. Era foarte mic,
adus de spate, cu nasul coroiat si ochi albastri mici, vioi si iscoditori,
n ciuda taliei si aspectului su pipernicit, sa dovedit a fi teribil de
energic. M ndopa cu mncrurile cele mai hrnitoare si m forta s
dorm cte nou-zece ore pe noapte. Mnnc, fata mea, esti slab ca o
scndur", mi repeta ea. Sub nftisarea ursuz, era profund matern.
Seara, venea s m mngie pe pr si pe fat pn adormeam. Sursul
ei stirb exprima cea mai adnc, cea mai autentic solicitudine. Datorit
ngrijirilor ei am fost foarte repede n stare s m ridic, n scurt timp,
aveam s fiu nevoit s prsesc azilul. Cu o zi nainte de plecarea mea,
sora Placidia s-a asezat la cptiul patului meu si m-a ntrebat de unde
veneam, l-am povestit experienta mea cu pustnicii lui Marras despre
care, binenteles, auzise si ea si pentru care simtea o admiratie
60

profund. Voisem s-i cstig respectul, de care eram nsetat, dar ea nu

prea deloc impresionat. si nainte, pe unde ai fost, ce fceai ?" m-a
ntrebat abrupt. Privirea ei ptrunztoare si afectiunea matern m
invitau s fiu cinstit. Atunci i-am spus tot trecutul meu. N-am ncercat
s ascund nici mizeria, nici naufragiul vietii mele. M-a ascultat fr s
clipeasc si fr s m ntrerup. Dup ce am terminat, mi-a urat
noapte bun, ca de obicei, si s-a ndeprtat, cltinndu-se. Eram sigur
c scandalizasem si pierdusem o prieten, un sprijin. La sculare, n
dimineata urmtoare, a aprut n fata mea, a azvrlit pe pat niste haine
de clugrit: Pune-ti astea, rmi aici", mi-a poruncit pe un ton care
nu admitea replic. Am mbrcat, asadar, roba neagr, ciorapii negri,
sandalele negre si mi-am nfsurat capul n vlul negru care ascundea
prul si urechile, n atelierul patriarhiei am fost admis printre tinerele
femei care nu-si depuseser nc jurmntul, dar de la care se spera,
fr s fie mpinse de nimeni, c se vor altura ordinului la sfrsitul
stagiului. Crpisem pentru pustnicii clugrului Marras, brodam pentru
patriarhia din Alexandria. Cntai cntece de betie n lupanarele din
Constantinopol, de-acum vei cnta pentru Domnul", mi-a poruncit sora
Placidia, care m-a fcut s intru n corul patriarhal. Am petrecut mai
mult de un an nchis, fr s m plng, chiar din contr. M scldam
ntr-o pace mult diferit de exaltarea nebuneasc pe care o cunoscusem
n desert. Acolo m epuizasem intentionat, cu riscul de a m distruge de
tot. La patriarhie eram nfsurat ntr-un cocon dulce. Locuiam ntr-o
mnstire vast, curat si sonor, cu curti pline de flori si rcorite de
fntni. Eram bine gzduit, bine hrnit. Clugritele care ne
supravegheau si tovarsele mele, naive toate si asa limitate cum erau,

61

aveau o inocent dezarmant si o prospetime a sufletului contagioase.

Se amuzau de toate fleacurile si mi transmiteau veselia

62

lor. n contact cu ele m scldam ntr-o puritate pe care n-o mai

cunoscusem pn atunci. Nu mai aveam griji materiale, preocupri
intime, probleme, nu-mi mai puneam ntrebri. Viata mea, sufletul meu,
spiritul meu erau luate n grij. Pentru prima dat, n mine se rspndea
senintatea, inspirat de existenta pe care o duceam si de cele din jurul
meu. ntr-o zi, corul a primit permisiunea de a iesi, cci trebuia s
cntm la sfintirea bisericii Sfntul Sava, pe care patriarhul Timotei
terminase s o cldeasc pe locul unui templu al lui Apollo, nu departe
de Poarta Soarelui. Ne-am dus, aprate de grzile patriarhiei, pn la
locul ceremoniei. Biserica fiind prea mic, am luat loc pe trepte, unde
eram asezat minunat pentru a-i putea studia pe trectori, n Egipt,
guvernatorul celei mai bogate provincii a imperiului avea rang de duce,
dar adevratul stpn era patriarhul Alexandriei, Timotei. Cortegiul lui
dezvluia diversitatea si ntinderea puterilor sale. Vistiernicul, cancelarul
si cel care mprtea pomenile mergeau n fruntea sutelor de finantisti,
notari, secretari si consilieri juridici. Ofiterii nsrcinati cu nalta si joasa
justitie i precedau pe controlorii bazarelor si ai tavernelor. O armat de
emisari si portrei venea naintea sambelanilor care, tantosi si plini de
important, anuntau ei nsisi clerul nconjurat de grzile patriarhale n
uniforme de un rosu aprins, cu panasele n vnt. Protoprezbiterul si
arhidiaconul conduceau zecile de diaconi mpodobiti cu brocarturi si
cohortele de clugri n haine ponosite. Veneau, n fine, episcopii,
ntindere misctoare de aur roz, aur galben, aur albastru, aur verde. si
ultimul, mpresurat de norii de tmie ridicati de acolitii si, nsotit de
imnul triumfal intonat de mai multe coruri, patriarhul Timotei, cu
toiagul de aur n mn, barba alb si coroana de diamante pe cap. Cu un
buchet de busuioc, plant magic, n mn, binecuvnta cu gesturi largi
63

multimea prosternat la trecerea lui. ntreg orasul se strnsese s vad

spectacolul. Locul din fata bisericii, strzile dimprejur erau nnegrite de
lume. n fata acestui public att de diferit de cel de la capela patriarhal,
cntam cu entuziasm netrmurit minunatele imnuri grecesti pe care le
nvtasem. Era prima dat de peste un an cnd m gseam pe strad si
eram extrem de fericit. Nu m puteam abtine s nu privesc pe furis
spectatorii. Simteam c m tintuieste cineva cu privirea, ncercam s
descopr cine. Ochii mei i-au ntlnit pe cei ai brbatului din multime.
Mi-a fcut cu ochiul. N-am ntors capul suficient de repede, nvtasem pe
vremuri limbajul privirii si stiam c a lui exprima dorint. Mi-a trimis un
srut cu mna. M-am nrosit, dar am zmbit involuntar. Brusc, am zrito pe sora Placidia, care sttea ceva mai deoparte. M observa cu
severitate, am lsat ochii n jos... Ceremonia se terminase, functionarii
cei mai importanti deja plecaser, cnd a izbucnit conflictul ntre doi
clugri.
Ati cntat n greac, si nu n latin, cum prescriu canoanele Sfintei
noastre Mame, Biserica. E scandalos si m voi plnge Sfntului
Printe! a strigat unul dintre ei, n care am recunoscut un prelat
apartinnd suitei trimisului permanent al papei.
Poporul nu vorbeste latina. Trebuie s nteleag limba Domnului
care, aici, e greaca, a replicat un clugr pe care l vzusem deseori
n anturajul patriarhului Timotei. Nu pricepeam ce rost avea aceast
ceart. Latina este limba actelor oficiale, iar printele Bartolomeu, n
copilria mea, m nvtase doar cteva frme. Greaca este limba
noastr, cea pe care o auzisem dintotdeauna att pe strad, ct si n
biseric. Cei doi clugri continuau s se certe cu nfocare pe trepte,
dar subiectul disputei deviase. Omul papei sustinea dubla natur,
64

divin si uman, a lui Dumnezeu, partizanul patriarhului afirma c

lisus era numai de natur divin si contrazicea enciclicele papei si i
respingea

infailibilitatea.

Cellalt

argumenta

cu

decretele

mpratului: Acest preacucernic Iustin, care v-a poruncit s v citi

pentru-greselile voastre criminale."
Nu ne temem de martiriu, i-a replicat monofizitul. Suntem gata s
suferim

ntru

preamrirea

gloriei

lui

Dumnezeu,

aceluiasi

Dumnezeu pe care voi l insultati, afirmnd c are natur uman.

Altercatia, deja violent, a degenerat rapid. Insultele ereticilor",
blasfemiatorilor" si altele zburau de la unul la cellalt. Gloata venit
s asiste la ceremonie se mprstiase, dar rmseser destui gurcasc ncntati de spectacol care s-au adunat n jurul crcotasilor.
Clugrul patriarhului, care pierdea teren, i-a chemat n ajutor pe
adevratii crestini". Acestia, abia asteptnd o asemenea ocazie, s-au
npustit asupra prelatului Sfintiei Sale. Din fericire, chiar n clipa
aceea si-a fcut aparitia la fata locului o patrul care a reusit s-l
elibereze pe nefericit. Era nsngerat, plin de rni si de-abia respira,
ntre timp, clugrul, binenteles, dispruse, iar adevratii crestini"
se evaporaser n mprejurimi. Nimeni nu vzuse, nu auzise nimic.
La ntoarcerea n atelier, am discutat cu sora Placidia despre
incident. Din vremea cnd auzisem prima dat vorbindu-se de
monofiziti, cu ocazia revoltelor mpotriva mpratului Anastasius,
acuzat c i proteja, avusesem posibilitatea, datorit pustnicului
Marras si a credinciosilor lui, s le nteleg dogma. Biserica crestin
era mprtit ntre

monofiziti si papalitate, care erau n polemic

asupra naturii lui lisus. n Egipt, populatia si clerul, de la ultimul

clugras pn la nsusi Timotei, erau cu totii monofiziti si pn n
65

ziua aceea nu observasem nici o contestatie, nici un conflict. Sora

Placidia a cltinat din cap, preocupat, tulburat:
Te-ai lsat pclit, n ntreg imperiul, monofizitii sufer, dar
ndeosebi n Asia, unde sunt cei mai numerosi. Cincizeci si patru de
episcopi din Siria si Palestina au fost destituiti si alungati. Zeci de
mnstiri au fost evacuate cu forta si jefuite. Nenumrati clugri si
clugrite au fost azvrliti n strad, ucisi sau omorti n chinuri, n
alte prti sunt vnati ca fiarele slbatice, n fiecare zi, papa face
presiuni asupra mpratului nostru, Iustin, ca s rezolve cu Egiptul,
dar Egiptul e prea puternic, prea bogat, prea vital pentru ca
suveranul nostru s si-l ntoarc mpotriv declansnd persecutii. De
aceea, intoleranta lui se opreste la hotarele noastre.
Deci Egiptul nu e amenintat, am exclamat fericit. Sora Placidia s-a
nnegrit de suprare: Pompa imuabil si impresionant din jurul
patriarhiei noastre este nseltoare. Pericolul este constant, chiar
dac rmne nevzut. Toleranta mpratului va dura vesnic ? Egiptul
va fi scutit sau patriarhul nostru va fi ntro bun zi detronat si
oamenii lui vor pieri pentru credint ? Nu ntelegeam de ce papei i
plcea s sporeasc numrul martirilor... Pentru un motiv att de
mic", am adugat n soapt. Sora Placidia, care m auzise, nu-si
putu mpiedica un surs: Ceea ce n-ai priceput tu este sensul
profund si ascuns al monofizitismului. n spatele a ceea ce tu crezi c
70 este o simpl cercetare teologic, se afl independenta unei
credinte ce refuz s se supun ndeprtatului pap de la Roma. Tu
nu esti din Egipt, nu ai cum s ntelegi. Vrem s apartinem
imperiului, dar tinem s ne pstrm personalitatea. Familia mea vine
din oaza Fayum, unde trim de generatii ntregi, dinainte ca
66

functionarii trimisi de Constantinopol s ne impun legea lor. si dac

sunt monofizit, e si pentru c sunt egipteanc. i simpatizam si
nainte pe monofiziti. De dou ori, n desert si n Alexandria,
monofizitii fuseser cei care mi salvaser viata. M primiser, m
ajutaser, fcuser iar din mine o fiint uman. Instinctiv, simteam
la ei mai mult omenie, deschidere, accesibilitate, dect la catolicii
Bisericii oficiale. Voiam s rmn printre ei, s m dedic lor si
patriarhului Timotei, protectorul meu. Ca attea lucrtoare ale
atelierului, visam s-mi pun vlul de clugrit. Ratiunea mi soptea
c viitorul meu material, confortul meu, siguranta mea erau
asigurate la mnstire.
Dup attia ani, mi-am dat seama c nu trebuie niciodat s
actionezi doar cum te taie capul, cci deciziile luate n lumina slab a
unei singure ratiuni rmn ntotdeauna mrginite. Binenteles, n fata
surorii Placidia, m multumeam s m fudulesc cu o credint arztoare
si cu nerbdarea de a-mi nchina viata Domnului, n loc s-mi sar de
gt, cum m asteptam, a disprut pentru a reveni ceva mai trziu, s
m caute: Urmeaz-m, esti asteptat." Am traversat curtea vast a
catedralei, mereu plin de credinciosi, si am ajuns la zidurile palatului
patriarhal, nconjurau un domeniu imens, presrat de cldiri si grdini.
Un donjon ptrat, foarte gros si foarte nalt se ridica n mijlocul unui
teren nisipos. O scar monumental urca pn 71 la un pod suspendat,
cci se intra pe la primul etaj. Am urmat-o pe sora Placidia pe treptele
drepte, strmte, interminabile. S-a dat la o parte si m-a mpins usor
nainte. La nceput, orbit de lumina soarelui, n-am vzut aproape
nimic. Doar cteva lumnri mari din cear galben mprstiau o
lumin slab. Norii de tmie erau aproape la fel de grosi ca aceia de
67

nisip n desert cnd e furtun. Zidurile erau complet goale. Nici icoane,
nici argintrii pioase. Pe jos, mai multe covoare, pe care stteau vreo
douzeci de clugri. Capisoanele negre trase pe frunte nu-mi
permiteau s le vd fetele. Cu bratele ntinse, psalmodiau, iar vocile lor
groase rsunau ciudat. Capela era mprtit n dou printr-un fel de
paravan fin dantelat, din lemn pretios strpuns de gurele. Pe partea
cealalt, pe un tron foarte mare din abanos, m astepta patriarhul
Timotei. Barba alb iesea n evident pe vlurile lungi, negre. 1
Apropie-te, copila mea! Sora Placidia mi-a zis c doresti s te
clugresti. Cu ochii plecati modest, capul lsat umil n piept, i-am
anuntat vocatia mea, cu o voce slab si tremurtoare. Mi-a rspuns cu
voce tuntoare, rostind clar fiecare cuvnt si rostogolind r"urile,
obisnuit fiind s se adreseze multimii:
Din clipa n care ai sosit printre noi, copila mea, te-am urmrit pas
cu pas. Suntem siguri de credinta ta, care este adnc si sincer.
Dar nu esti fcut pentru mnstire. n semintuneric nu vedeam
ochii patriarhului, n picioare, n fata lui, simteam c m ia ameteala.
Vocile clugrilor, umbrele lor negre, tmia, ntunericul auriu m
mbtau si totodat m fceau s m simt foarte stnjenit. Am fcut
un efort pentru a vorbi: mi doresc foarte mult s v slujesc,
Preafericitule! 72 Dar o poti face, copila mea, si fr s-ti pui vlul.
Cereti-mi orice, cu conditia s pot rmne aici. Din contr, m
gndeam s te trimit departe, n misiune. Dac refuzi, nu te voi
alunga si poti rmne aici ct doresti. Spusese aceasta pe un ton
detasat, dar nu stiu de ce un instinct fulgertor mi-a afirmat c n
momentul acela m aflam la o rspntie si c fusesem adus acolo de
patriarhul Timotei. Alegerea pe care o aveam de fcut, decizia pe care
68

o luam erau cruciale. Fr ezitare am acceptat misiunea lui. Voi

face tot ce hotrti, voi merge unde m trimiteti! am declarat ferm.
stiam c patriarhul Timotei si datora puterile exceptionale virtutii si
experientei, c m citea pn n fundul inimii si stia totul despre
trecutul meu, despre sufletul meu si, poate, despre viitorul meu.
Dac el voia s mi ncredinteze o misiune, aceasta trebuia s fie
primordial. Desigur, avea interesele lui, dar stiam si eu s mi le
descopr pe ale mele. A spus atunci ce astepta de la mine. Aveam s
plec n Palestina si Siria s duc scrisori comunittilor religioase
monofizite care se ascundeau de persecutii. Aceast misiune, desi
comporta destule pericole, mi s-a prut de important secundar.
Am fost dezamgit si m-am ntrebat dac nu m nselasem oare n
hotrrea

mea.

Cnd

am

ngenuncheat

pentru

primi

binecuvntarea patriarhului, mi-am dat seama c nu se mai auzeau

vocile clugrilor. O raz de lumin venit printr-o deschiztur pe
care n-o observasem nainte a ncununat deodat chipul prelatului,
care strlucea precum un sfnt din icoan. Pe un ton solemn mi-a
spus: Nu-i uita niciodat, copila mea, pe cei care te-au primit si teau iubit si, dac ntr-o zi vei avea posibilitatea si ei vor avea nevoie,
d-le ajutorul tu. S stii c oriunde te-ar chema destinul privirile
noastre printesti te vor urmri. si acum, du-te! Cuvintele lui, vocea
lui au avut un efect extraordinar asupra mea. M-am ridicat
transfigurat. M simteam de-acum tare si puternic. Cnd am ajuns
n prag, l-am auzit: Adio, Despina! M-am ntors dintr-o miscare.
Asezat pe tron n fundul capelei, nu se miscase si se confunda cu
penumbra. Oare chiar el vorbise ?... Despina era titlul rezervat

69

mprtesei si celor mai mari doamne ale imperiului. Eu, Despina! De

ce ?

Capitolul 5
Mediterana fiind practic un lac bizantin, am navigat n deplin sigurant
pe un vas de comert pn la Beirut. De acolo am folosit remarcabila
retea de drumuri lsat de Roma antic. M deplasam ca o femeie
plecat n pelerinaj, pretext pe care tinuta mea de clugrit laic si
abundenta locurilor sfinte din regiune l fceau plauzibil. Cnd se oprea
carul vreunui negustor s m ia, cnd m lua cte un emisar imperial n
sa, n spatele lui. n cea mai mare parte a timpului mergeam pe jos, dar
mi gseam de fiecare dat cte un tovars care s-mi tin de urt. Eram
uimit de numrul cltorilor din Levant, de care erau pline toate cile
de comunicatie. Mnstirile din umbr" n care se ascundeau
monofizitii erau departe de drumuri, n regiuni izolate si desertice. Nu
aveam dect indicatii vagi pentru a le descoperi, dar era de ajuns s cer
ndrumri primului tran ntlnit. Desi amplasarea lor se presupunea
c este secret, o cunostea toat zona. Ajungeam n felul acesta fie ntr-o
vale adnc, fie pe o falez abrupt si descopeream, ascunse dup
stnci, cocotate deasupra unei prpstii, cldirile cutate, n jurul unei
capele micute, construit grosolan din pietre neregulate, se strngeau
cteva cocioabe din lemn. stiam c venirea mea era spionat. Intram
ntr-o curte pustie, urmrit de privirile nevzute, n capel, intonam n
greac credo-ul monofizit. Atunci, clugrii si clugritele apreau din
ascunztorile lor. Trebuia s mai trec de controale, s dau parole de
trecere nainte de a fi admis, nmnam scrisorile cu livrarea crora
70

fusesem nsrcinat si primeam altele, pe care s le duc n alte

mnstiri. Mi se oferea gzduire peste noapte si, n pofida srciei
locurilor, ddeau un ospt n cinstea mea. n tot timpul mesei nu
auzeam dect povesti despre cruzimile puterii mpotriva monofizitilor.
Sora Placidia nu exagerase. Acesti clugri, aceste clugrite asezate la
mas n jurul meu fuseser urmriti, expulzati, jefuiti, btuti, uneori
torturati. Vorbeau despre suferintele lor fr nici un pic de amrciune
si fr s-si plng de mil. Nu vedeam dect fiinte pioase si caritabile, a
cror ntreag viat era nchinat preamririi Domnului. Atunci, mai
mult ca oricnd, mi-am dat seama de absurditatea aberant a acestor
persecutii. Vreme de mai multe luni, am strbtut zona dup un itinerar
aparent dezordonat. Am vizitat Gaza, Laodiceea, Apameea, Sergopolis,
Edessa si multe alte locuri. Nu gseam totusi nici o plcere n a cltori.
ntr-o zi, am ajuns la Antiohia. Comunitatea monofizit, n loc s se fi
refugiat n vreo barac pierdut n mijlocul desertului, se ascundea ntr-o
cas de la periferiile orasului. Spre surprinderea mea, am fost rugat s
astept acolo noi instructiuni. Mai multe zile s-au scurs fr s se
ntmple nimic. Plictiseala mi ddea ghes s ies. n aceast mnstire
care nu era de fapt mnstire, regulile preau mai putin stricte n
privinta mea, din moment ce nu fceam parte dintre ei; ct despre
consemnele de sigurant, erau mai lejere pentru o strin ca mine.
Antiohia este poate mai putin magic dect Alexandria, dar la fel de
prestigioas, si acest avanpost din Asia ascunde multe surprize. Oras din
nord, Antiohia este mai activ, mai febril, mai putin exotic, ns mai
bogat dect capitala Egiptului. Mostenitoare a marii traditii antice, a
rmas pgn sub vesmintele crestinismului. Al treilea oras al imperiului
este o metropol fastuoas, plin de palate, teatre, circuri, taverne, unde
71

se desfsoar serate, banchete si alte srbtori. Aceast atmosfer de

usurtate si bucurie m deprima, prin contrast cu situatia mea. Ct
timp aveau s mai dureze peregrinrile mele? Cnd voi vedea scopul,
captul ? De ce acest itinerar, de ce aceast misiune, de ce eu ? M
sturasem s caut si s alerg n ntuneric. Pentru a-mi nfrnge
mbufnarea am apelat la remediul meu preferat, care consta n a m
duce n bazar. Gurmand din fire, am nceput prin a defila prin fata
sirurilor

de mcelrii,

mezelarii, pescrii, patiserii

si tarabe cu

condimente. Am fcut un ocol pentru a admira manuscrisele minunat

copiate si bogat mpodobite cu miniaturi. M-am plimbat prin fata
prvliilor cu bijuterii, am admirat aici un cufr de fildes pentru
cosmetice, acolo o fibul de aur filigranat. Obiectele de cult m-au uluit
prin bogtia lor, cruci de aur ncrustate cu pietre pretioase, lmpi din
argint, racle din email si metale pretioase. Am pstrat pentru desert
strada" mea preferat: cea a negustorilor de stofe. M-am oprit n fata
unei tarabe deosebit de bine aprovizionat. Ochii mei mngiau pofticiosi
mtsurile, brocarturile, muselinele pe care nu ndrzneam s le ating.
Negustorul privea cu uimire dezaprobatoare aceast clugrit cu porniri
cochete. Nu-mi puteam dezlipi privirea de un anumit mantou usor din
mtase albastr ca noaptea, brodat cu un galon mare roz cu argintiu.
Deodat, am auzit n spatele meu o voce soptindu-mi la ureche: l vreti ?
Vi-l druiesc eu." M-am ntors. O femeie foarte nalt, admirabil cldit,
cu ochi albastri migdalati si un pr negru bogat mi zmbea. Era
mbrcat dup ultima mod, dar destul de tiptor. Lsati-m s v
cumpr acest mantou", a repetat ea. N-am putut s rspund dect c nu
stiam unde si cu ce ocazie as putea purta o hain att de frumoas.
Pcat, ori l ascundeti n chilia dumneavoastr de la mnstire, ori, mai
72

bine, vi-l pstrez eu si veniti s-l probati la mine..." Exista buntate, dar
si o stranie complicitate n ochii acelei femei ispititoare. Fr s-mi
asculte protestele, s-a tocmit cu aplomb. Negustorul, de altfel, a cedat
usor. Ajunsese aproape n patru labe, att se ploconea n fata ei. i
curgeau balele de attea complimente si lingusiri, l-ar fi lsat mantoul si
la un sfert de pret, att era de flatat c se oprise la prvlia lui. Asa am
cunoscut-o pe Macedonia, dansatoarea cea mai renumit, cea mai
popular din oras, ntr-un fel, mascota Antiohiei. Pe curnd", mi
spusese ea cnd ne-am desprtit, invitndu-m s-i fac o vizit. Am
ezitat mai multe zile, dar, ntruct instructiunile mele nu ajunseser nc
la mnstire, m-am dus la Macedonia. Locuia nu departe de Teatrul
Mare, unde si desfsura talentele. Dimensiunile modeste ale casei, zidul
orb care o proteja, intrarea modest nu lsau deloc s se bnuiasc luxul
inimaginabil n care am ptruns. Locuinta dansatoarei, ca o cas a
surprizelor, cuprindea scri pe jumtate ascunse, aripi nebnuite, curti
adpostite de privirile indiscrete. M uitam cu ncntare la aceste
obiecte, la mobile, la picturi. Probabil c gusturile Macedoniei erau
nfiortor de stridente, dar la vremea aceea mi se preau culmea
rafinamentului. Era trecut de amiaz si ea abia se trezise. M-a
ntmpinat cu cea mai mare veselie.
A poruncit s fie adus minunatul vesmnt, pe care mi l-a asezat pe
umeri. Peste roba mea neagr ddea cel mai trist contrast.
Dezbrac-te! mi-a poruncit ea. M-am supus cu o lips de pudoare
care a prut s o uimeasc foarte mult. Dar de ce s ascunzi attea
frumuseti, attia nuri ? m-a ntrebat ea de mai multe ori, contemplndumi ndelung goliciunea. E o rusine s ntretii att de prost un trup att
de perfect! Ce piele uscat! si unghiile astea murdare, prul aspru! A
73

btut din palme ca s-si cheme sclavele si le-a poruncit s-mi fac
toaleta ca si cum ar fi fost vorba de ea. Baie fierbinte, unsori aromate,
masaj, parfumuri, machiaj, coafur, am trecut prin

fiecare

din

delicioasele etape ale elegantei. Macedonia a ales o tunic pentru

mantoul meu, de un roz asemntor cu acesta. M-a mpodobit cu o
fibul si cercei din argint, apoi mi-a asezat pe umeri frumosul mantou.
Apoi m-a condus la o oglind mare din bronz. N-am avut nevoie de
expresia admirativ a slujitoarelor ca s nteleg c eram frumoas. Copil
fiind, m-am crezut urt, adolescent, cunosteam puterea mea de
atractie sexual, dar de aici pn la a avea frumusete! Dar iat c lumea
si

ngrijirile

elegantelor

mi-o

dezvluiau.

Avusesem

dintotdeauna

trsturi accentuate, dar greuttile cu care m-am confruntat n ultimii

ani le ndulciser desenul si parc le purificaser. Defectele chipului
meu, pe care nu m-am gndit niciodat s le ascund, deveniser
avantaje, cci i confereau personalitate si o anume bizarerie, ncntat
de descoperirea mea, am fcut o piruet n fata oglinzii, fcnd mantoul
s fluture n jurul meu. Hai la Stoa! a hotrt Macedonia. M-am oprit
brusc. O clugrit n locul de ntlnire al elegantelor din Antiohia era de
neconceput. Visul s-a destrmat si m-am ntors pe pmnt, ncet, cu
grij, mi-am scos

vesmintele somptuoase si am revenit la tinuta mea

auster. Cea mai dezamgit dintre noi dou era Macedonia. Mi-a smuls
promisiunea c m voi ntoarce foarte curnd pe la ea. Gustasem din
fructul oprit al cochetriei. Prin urmare, m-am ntors, si adesea. Am
nceput prin a m schimba, adpndu-m din inepuizabila garderob a
Macedoniei. Ea m sftuia, m ncuraja si eu eram mai mult dect
ncntat s-i fiu ppus. Ne rcoream ntr-una sau alta din curtile
umbrite si nflorite. Ne desftam cu dulciuri care, asezate n castronase
74

de argint, zceau pe toate mesele din marmur. Ascultam muzicantii

cocotati pe estradele din lemn cntnd diferite cntecele la mod.
Macedonia primea multe vizite, oameni de teatru, admiratori, proaspt
mbogtiti, nfloream n contact cu aceast lume. Fr s fiu cult, stiam
din instinct s ntretin o conversatie, s dau replica, s uimesc un
interlocutor, s plac. Dup plecarea invitatilor, rmneam mult timp s
plvrgim pe sturate, ca dou complice. Ea nu stia despre mine dect
ceea ce binevoisem s-i spun si, judecndu-m dintr-o privire, m
primise asa cum eram, fr s se intereseze de originea mea, de trecutul
meu, ceea care m fcuse s m atasez de ea. Parc te cunosc
dintotdeauna", mi zicea ea. Reciproca era la fel de valabil. Vedeta cea
mai renumit din Antiohia si misterioasa necunoscut aveau acelasi fel
de a gndi, de a reactiona, de a spera. Macedonia iubea mai presus de
orice viata, eu asteptam totul de la viat. Profitam de personalitatea ei
cald si generoas. Ne plcea amndurora s rdem si aveam acelasi gen
de spirite, una ncheind deseori fraza nceput de cealalt. Eram la fel de
pofticioase si una, si cealalt dup stofe, bijuterii, mncruri si vinul de
Samos. Ea mi-a deschis portile lumii mrete la care aspiram si era
multumit s aduc acolo o nou-venit pe ct de misterioas pe-att de
nteleapt. Ct despre brbati, experientele noastre erau similare n
legtur cu ei. Ne hotrserm s nu le cdem victime, dar stiam, de
asemenea, c ei erau cheia pentru orice. Am cedat, n sfrsit,
insistentelor ei si am nceput s iesim mpreun. M-a dus la hipodrom
ntr-o zi de curse. Cnd m-am trezit n mijlocul multimii, mbrcat,
coafat ca femeile cele mai elegante, la bratul unei celebritti, si cnd am
simtit o sut de priviri atintite spre mine, observndu-m, criticndu-m
si admirndu-m, am avut o senzatie de goliciune si amenintare, dar n
75

acelasi timp eram n elementul meu. M-am distrat ca o nebun. Nu m

mai puteam dezbra asa c, sub aripa dansatoarei, m-am aruncat n
viata monden. Ea m ducea ia spectacole, la banchete; am fost s
petrecem o zi la Daphne, loc de vilegiatur vechi si celebru, poreclit
odinioar

Orgiopolis,

Orasul

orgiilor",

unde

vilele

minunate

se

ascundeau ntre dafini si plopi, ntr-o zi, am ajuns pn la Seleucia de

Pierie, portul metropolei, unde bogatele case moderne si albe se nsirau
cu fata spre mare. La mnstire, nimeni nu punea ntrebri legate de
absentele mele din ce n ce mai repetate si mai prelungite, iar aceast
tolerant m ncuraja pe calea fatal. M-am trezit n felul acesta ducnd
o viat dubl: ba eram clugrit, -mbrcat toat n negru, silitoare la
slujbele comunittii -, ba machiat strident si mpodobit cu cele mai
frumoase haine ale Macedoniei, eram demnul ei emul n seratele
tumultuoase. Totusi, caracterul meu se revolta mpotriva acestei
existente mincinoase care, oricum, nu s-ar fi putut prelungi la nesfrsit.
Poate c am fost deseori necinstit, n viata mea, cu ceilalti, dar
niciodat fat de mine nsmi, si de data aceasta stiam c trisez. ntr-o
dup-amiaz, la ora la care cldura ncepe s scad, am mers cu
Macedonia la Teatrul Mare. Era foarte diferit ca aspect si dimensiuni fat
de cel n care m produceam la Constantinopol. Imens si somptuos, era
construit n stil vechi, sub cerul liber. Am luat loc pe bncile din
marmur acoperite cu perne de brocart. Fundul scenei era ocupat de
arcade si coloane ntre care se nlta un popor ntreg de statui, dar
admiram ndeosebi mozaicul de pe jos unde cnta corul, n care mstile
grotesti alternau cu psrile. La Teatrul Mare, se ddeau spectacole de
dans, n care se dezlntuia Macedonia, dar si tragedii si comedii antice.
Totusi, n fata succesului n crestere al spectacolelor crestine nu mai
76

rmneau dect ctiva eruditi care s aprecieze aceast traditie. Astfel,

publicul, n majoritate, plvrgea fr s fie atent la piesa jucat n ziua
aceea, Adunarea femeilor, o comedie politic a lui Aristofan. ntreaga
Antiohie era prezent, ntr-o gloat frivol si monden. Se mnca, se bea,
cci cupele si mncrurile circulau printre bnci. Vremea minunat
rcorit de o briz usoar era ncnttoare. Macedonia si eu, asezate una
lng alta, n rndul al doilea, chiar n spatele autorittilor orasului,
eram obiectul nencrederii tuturor femeilor si al admiratiei multor
brbati. n ciuda acestor omagii tcute, m simteam abtut. Nu stiu de
ce am ales momentul acela pentru a m destinui Macedoniei, l-am
mrturisit nesiguranta si nehotrrea mea. Nu mai stiam de ce m aflam
acolo si nu stiam ncotro s m ndrept. Patriarhul Timotei nu-mi
spusese nimic despre urmarea periplului meu si, cum nu venea nici o
instructiune n legtur cu mine, m resemnam s-mi iau iar destinul n
propriile mini. Ce s fac? N-aveam nici un port de baz, nici un scop.
Dup ce am terminat, Macedonia nu a prut deloc surprins. Mi-a pus
doar ntrebri despre patriarhul Timotei si despre sentimentele mele fat
de el. l-am jurat c doream nc s m nchin n ntregime lui, chiar
dac, asa cum presimtise si el, nu mai credeam n vocatia mea. Tu si
familia ta nu apartineti Verzilor ?" m-a ntrebat ea brusc. Mi-am ascuns
uimirea de a descoperi c era att de informat si i-am rspuns c Verzii
ne trdaser si c fusesem salvati de Albastri, crora m voi dedica cu
toate fortele dac se va ivi vreo ocazie. stiam c Macedonia i sustinea
activ pe acestia. A tcut. O vedeam reflectnd, ezitnd. Soarele la apus
arunca o mtase transparent pe cer. Un aer marin, adus de briz,
nviora atmosfera. Nenumrate rndunele zburau pe deasupra noastr,
tipnd att de tare nct aproape acopereau vocile actorilor. M-am
77

aplecat spre nsotitoarea mea si i-am povestit c noaptea trecut

avusesem un vis foarte deprtat de trista mea realitate. Se fcea c
ajungeam la Constantinopol si ntlneam un necunoscut, a crui
imagine rmnea neclar. Acest brbat depunea la picioarele mele mai
mult aur, mai multe nestemate, mai multe comori dect vzuse lumea
asta. Am ntrebat-o, rznd, ce sens vedea ea ntr-o asemenea nchipuire.
Dac vrei, Theodora, visul acesta poate deveni realitate, mi-a rspuns
ea. Am bombardat-o cu ntrebri la care a refuzat s rspund. Vino
mine la mine, o s-ti explic. Piesa lui Aristofan s-a ncheiat n aplauzele
publicului. Nu urmrisem actiunea. Pcat, cci subiectul era preluarea
83 puterii de ctre femei. Societatea elegant din Antiohia s-a mprstiat,
pregtindu-se pentru noi srbtori. Ne-am ntors acas fr s scoatem o
vorb. Miam pus roba neagr si m-am ntors la mnstire. N-am nchis
ochii toat noaptea, n linistea de dinaintea zorilor, auzeam strigtele
grzilor

de

noapte

anuntnd

ora,

njurturile

unui

trector

mpiedicndu-se de o piatr, miorliturile pisicilor amorezate, ntins pe

salteaua mea ngust, n chilia minuscul si sufocant, m gndeam.
Cutam

cauza

solicitudinii

Macedoniei.

Simpatia

care

ne

unea,

generozitatea ei sincer nu erau suficiente pentru a o explica n

ntregime. De altfel, oferta ei brusc nu m uimise. De la o vreme m
asteptam la ceva de genul acesta si, destinuindu-m ei, voisem s
provoc o reactie asemntoare.' Dimineat, am alergat la ea. nc dormea
si am fost nevoit s astept pn s-a trezit. Apoi nu s-a grbit deloc, a
but un ceai, s-a primenit, a dat ordine slujnicelor. Dup ce le-a trimis la
treab, mi s-a adresat, n sfrsit, si mie: De-acum te ntorci la
mnstire si ti faci bagajele. Nu dai nici o explicatie. De altfel, nu-ti va
pune nimeni nici o ntrebare. Te vei duce n port, vei gsi un vas numit
78

mpratul Apusului, care pleac spre Constantinopol, si l vei lua. Cu

ce bani ? N-am nici o letcaie. Totul e aranjat de dinainte, mi-a zis ea,
ntinzn-du-mi pe deasupra o pung de bani pentru a asigura primele
mele cheltuieli. N-am pus nici o ntrebare. stiam c mi-ar fi rspuns
ambiguu sau cu minciuni. Descopeream o Macedonia foarte diferit de
aceea cu care eram obisnuit si totusi nu m surprindea. Aprea
deodat ca o stpn care d ordine, dar, pe undeva, rmnea si ea o
executant. Pentru cine ? Aveam timp mai trziu s m ocup de asta.
Unul dintre 84 marile secrete ale vietii este de a cunoaste vremea
ntrebrilor si de a nu le pune prea devreme. Pentru moment, numai
calea pe care trebuia s o urmez m preocupa, ntrebrile puteau s mai
astepte. Mi-a dat adresa casei pe care trebuia s o nchiriez, odat
ajuns la Constantinopol, meseria pe care aveam s o practic, mi-a
enumerat activittile mele zilnice, locurile n care s m duc frecvent, mia precizat chiar si locul din viitoarea mea locuint n care trebuia s stau
ca s lucrez, ntr-o sear, a continuat ea, un brbat va veni s m caute,
pe care aveam s-l recunosc dup descrierea fcut de ea. Cine e ? nu
m-am putut abtine s ntreb. O s-ti spun chiar el, s-a multumit ea
s rspund. si ce trebuie s fac atunci ? Numai ce ti dicteaz
instinctul. Am ncredere n el. Mi-a spus toate acestea cu usurint, ca si
cum ar fi fost vorba de un joc, de o glum, dar simteam intensitatea
atentiei ei si, zmbind n continuare, m-a obligat s-i repet de mai multe
ori instructiunile ca s fie sigur c le retinusem.
mpratul Apusului, n ciuda numelui pompos, era o epav
hodorogit care ameninta s ia ap din toate prtile. Totusi, mi s-a prut
nava cea mai luxoas din lume, fiindc m ducea la Constantinopol,
singurul oras din lume, orasul meu, unde suferisem att si pe care nu
79

ncetasem s-l regret din clipa n care l prsisem. Una dintre zilele cele
mai fericite din viata mea a fost cea n care, de pe punte, am vzut
cupolele si turnurile sale ivindu-se ncet din ceata caniculei. Niciodat
orasul alb-auriu nu mi s-a prut att de frumos si nu-mi puteam dezlipi
privirea de la spectacolul feeric. M ntorsesem acas, hotrt s nu
mai plec niciodat. La debarcare, mi-am smuls vlul negru si l-am
aruncat n mare.
Am urmat cuvnt cu cuvnt instructiunile Macedoniei. Am
nchiriat dou camere n casa pe care mi-o indicase ea, n spatele forului
lui Constantin, n cartierul comercial ocupat de depozite si negustori cu
ridicata. Am devenit testoare, lucrnd acas si mbrcndu-m ct mai
sobru si mai demn posibil. Macedonia mi interzisese mai mult sau mai
putin direct s m duc la teatru, la tovarsele mele, la prietenii de
tavern si chiar la familia mea. n pofida interdictiei sale, m-am ntors la
casa copilriei mele. Pe aceasta voiam s o vd, si nu pe printii mei. Am
regsit taverna, apoi strduta sordid. Cu inima btnd de emotie, dar si
de socul revederii acelei mizerii teribile, am ptruns n cldirea mai
strmb, mai subred ca oricnd. Am dat nas n nas cu vecina noastr,
care m-a recunoscut imediat. Locuinta noastr fusese vndut unor
necunoscuti. Am simtit un soi de usurare la aflarea vestii. Vecina a luat
expresia mea drept disperare. M-a invitat la ea, mi-a oferit un scaun, m-a
servit cu dulciuri si fructe. M-a bombardat cu ntrebri, pe care le-am
rezolvat printr-o serie de minciuni. Dup aceste preliminarii, a fost
nerbdtoare s-mi dea noutti, mai ales din cele proaste, si schimba
expresia dup circumstante, dar tragedia altuia o ncnta vizibil. Mama
murise la putin timp dup plecarea mea n Africa, dup o boal care ar
putea fi ereditar. Pentru Nicetas, tatl meu vitreg, acesta a fost sfrsitul,
80

cci si-a pierdut slujba din cauz c se mbta; nu mai locuia n cartier.
Ct despre Comito, vecina credea c lucreaz n continuare la teatru, dar
nu stia unde locuieste. Singura strngere de inim pe care am simtit-o a
fost cnd mi-a spus de moartea printelui Bartolomeu. As fi vrut mult s
am timp s schimb trista impresie pe care si-o fcuse despre mine. n
ciuda asteptrilor, noua mea viat nu mi-a displcut. 86 jmi era drag s
rmn pn trziu aplecat peste vrtelnit. Conform instructiunilor
Macedoniei, m-am instalat lng fereastr ca s lucrez. Trectorii,
majoritatea negustori din cartier, se opreau s-mi fac propuneri
deocheate, i expediam si, dac insistau, foloseam un limbaj nvtat n
trecutul meu, a crui grosolnie i alunga. Fusesem instruit s par ct
mai virtuoas. Noua mea viat mi convenea si, fr obligatia de a face
dragoste pentru a-mi cstiga traiul, m simteam liber. Totusi,
sptmnile, lunile treceau si nu vedeam pe nimeni aprnd la orizont.
Ajunsesem s m ntreb dac nu cumva Macedonia si btuse joc de
mine si dac sarcina pe care mi-o dduse nu era cumva un mod de a se
debarasa de mine. Munca mi ocupa destul zilele ca s-mi omor plictisul,
dar m ofileam n aceast monotonie. Aveam impresia c merg pe un
drum fr munti, fr prpstii, fr peisaje noi si c m pregtesc
pentru un viitor steril. Din perioada cnd eram curtezan coborsem
pn n fundul mocirlei si cunoscusem disperarea. Dar resemnarea n
fata unei asemenea platitudini nesfrsite era aproape mai grea. ntr-o
sear, la nceputul verii, mai precis la 25 iunie, era foarte cald si lsasem
fereastra larg deschis. Ziua tocmai se sfrsea si rspndea o lumin
cetoas si cenusie. Unii negustori, cu prvliile pe jumtate nchise, si
fceau socotelile, altii nchideau obloanele si se ntorceau acas, i
invidiam pe cei care si regseau cminul, se asezau la mas, cinau.
81

Invidiam pe tinerele ucenice care plecau la brat cu logodnicii lor, veniti s

le caute la iesirea de la munc. Pe mine nu m astepta nimeni, eram
singur si m simteam singur.
Deodat am simtit c m fixeaz cineva cu privirea si am ridicat
ochii, n umbra strzii, un brbat m studia, de ceva vreme deja, fr
ndoial. Siluet imobil, cu trsturi greu de deslusit, nu se misca, nu
vorbea. Pn la urm, agasat, i-am aruncat: Te mai holbezi mult la
mine ? lart-m dac te-am speriat. Vocea era melodioas, blnd,
apartinea vizibil unui om educat. M-am linistit. Arat-te! i-am
poruncit pe un ton mai normal. Nu s-a miscat. mi permiti s te invit ?
nti arat-te, vreau s te vd! A fcut ctiva pasi nainte, si lumina
ferestrei mele a czut chiar deasupra lui. L-am recunoscut ndat pe
brbatul descris de Macedonia. De talie mic, cu pieptul lat, un nas
drept, frumos, chipul rotund, tenul deschis, prul si barba grizonate si
ondulate. Nu mai avea douzeci de ani, dar ochii lui si pstraser toat
tineretea si, as fi zis, toat inocenta. Recomandrile Macedoniei m
lsaser s nteleg c era un brbat important, dar m ndoiam de asta
vzndu-l. Vesmintele lui nu aveau nimic luxos si purtau chiar urme de
uzur, ntregul su comportament trda un soi de umilint, ceva foarte
strin personajelor importante. Mi-a propus s ne plimbm mpreun pe
strzi. Nu eram obisnuit cu acest gen de invitatii. Brbatii m pofteau
de regul la tavern sau la ei acas. Intrigat, am acceptat. L-am urmat
de la forul lui Constantin pn la cel al lui Arcadius, pe strzile aproape
pustii, n general, ghiceam imediat cu cine aveam de-a face si eram
uimit c nu reuseam s-mi dau seama ce e cu brbatul acesta, care nu
semna cu nimeni. De aceea am acordat vorbelor lui o atentie pe care el
a luat-o ca o aprobare. Vorbea fr ntrerupere despre un fel de epoc de
82

aur pe care spera s

o vad instaurat ntr-o zi si n care vor domni

dreptatea, egalitatea, abundenta, pacea. Nu vor mai fi nici sraci, nici

maltratati. Probabil c era poet, poate era subventionat de Curte, n orice
caz, apartinea categoriei vistorilor. Avea un farmec indiscutabil care,
fr s-mi dau seama, m nvluia. Sub blndetea lui si ascundea
fermitatea. Am nteles c m conducea exact unde voia. Cnd mi-a
propus s urc n vrful coloanei mpratului Arcadius - goal pe
dinuntru, dup cum stie toat lumea -, si nzestrat cu o scar n
spiral, eram epuizat, nu m mai simteam n stare s fac vreun pas si
totusi am urcat cele dou sute treizeci si trei de trepte - le-am numrat
una cte una si tin minte nc numrul lor. Din vrf se vedea tot
Constantinopolul, Bosforul, Asia luminat de lun. Brbatul nu se
gndise s-mi ofere ceva de but sau de mncat. Aplecat peste
balustrad, nemiscat si tcut, prea incapabil s se desprind de
spectacolul feeric. Mi-am pierdut rbdarea: Mai ai mult? l-am ntrebat
pe tonul cel mai vulgar. lart-m, mi-am uitat ndatoririle, dar, vezi tu,
orasul acesta m fascineaz. De ce ? Doar nu e al tu, am remarcat eu
prosteste. Nu, dar dac d Dumnezeu va fi, cci imperiul acesta ar
putea fi al meu ntr-o bun zi. Eu sunt Iustinian, nepotul mpratului
Iustin. Vorbise fr mndrie sau fanfaronad, chiar din contr, foarte
stnjenit, privindu-m ca si cum s-ar fi asteptat s-o iau la fug imediat.
Mai degrab m-a miscat, dect s m uimeasc. stiuse s m ating si
s m conving c era diferit de altii. Am cobort din nou n for si s-a
grbit s m duc n prima tavern pe care am gsit-o deschis. Mersul,
surpriza, emotiile m lihniser. Se uita ngrozit cum m ndopam. Prea
s regrete c si dezvluise identitatea, nu mai zicea nimic. M-a condus
napoi pn la usa mea. La fel de tcut Spre uluirea mea, m-a salutat cu
83

o curtoazie pe care nici un brbat nu mi-a artat-o vreodat si a disprut

n noapte.
Rmas singur, mi-am examinat esecul. Asadar, Macedonia m
pstrase pentru nsusi nepotul mpratului. Sperase, mai mult ca sigur,
ca eu s-i devin amant si s-mi exercit influenta asupra lui, executnd
astfel, prin intermediar, proiectele ei. Planul ei, care de-acum mi era clar,
mi-ar fi convenit ntru totul. Doar c tintiserm prea sus si neglijaserm
amndou un detaliu primordial- nu fusesem pe placul lui Iustinian. A
doua zi, m-am apucat iar de treab, fr nici un chef Am executat
masinal sarcinile cotidiene, si seara m-a gsit asezat la rzboiul meu, n
fata ferestrei, desi nu mai avea nici un rost. Avusesem toat ziua la
dispozitie ca s-mi rumeg esecul, cnd am auzit brusc un Bun seara,
Tneodora". Era Iustinian. Venise la aceeasi or si sttea n acelasi loc ca
n ziua precedent, cci era tipicar. Bucuria mea a fost pe msura
tristetii care m chinuise pn atunci M simteam usoar, nflorit,
fericit. A revenit n fiecare sear. Se plimba zilnic pe strzi fr fasoane
si fr escort, i plcea s stea la taclale cu negustorii, ca s se
informeze, s ia pulsul opiniei publice si pentru a-si crea adepti. Ca s
nu-i deranjeze la munc trecea la sfrsitul zilei. Apoi se oprea n locuinta
mea si vorbeam pn noaptea trziu. Nu prea niciodat nfometat si era
att de frugal nct se multumea cu mncruri de legume sau cu zeama
sfnt", supa popular de ceap pe care i-o nclzeam special. Iustinian
nu era genul de brbat care s fac curte. Nu apela la complimente, nu
debita platitudini, nu abuza. Modul lui de a-si dovedi sentimentele
consta n a m ntreba fr ncetare nu despre trecutul meu, ci despre
ceea ce fceam zi de zi. mi povestea si el ce fcuse n ziua respectiv,
mpratul Iustin numindu-l atunci comite peste slugile palatului, avea n
84

grij pe cadetii grzilor de la palat, dar ce era mai important, postul

acesta i ddea dreptul s asiste la Consistoriu, consiliul restrns al
Coroanei. Povestea despre afacerile de stat cu aceeasi usurint cu care
un functionar modest vorbeste despre slujba lui. Iar ntre peretii
apropiati ai locuintei mele ntunecoase, se dezvluiau masinatiunile cele
mai secrete ale puterii si negocierile cele mai importante ale imperiului.
Sptmni de-a rndul, s-a multumit s m srute, s m mngie si
m abtineam s-i fac cel mai mic avans. Apoi, ntr-o sear, ct se poate
de firesc, a devenit mai ndrznet si am fcut dragoste. Trupurile noastre
nu s-au cutat pe bjbite, ci sau folosit unul de altul ca si cum ar fi fost
dintotdeauna apropiate. Am fost surprins s descopr n Iustinian un
amant expert si plin de consideratie. Exista, de asemenea, n modul lui
de a actiona ceva feminin care m-a sedus. Plcerea mi-era refuzat
dintotdeauna, n ciuda simulacrelor mele, dar mcar m-a fcut s
cunosc multumirea. Cnd pasiunea lui s-a linistit, m-am simtit jenat c
l-am adus n camera mea srccioas si mi-am cerut scuze.
Nu-ti face griji, Theodora, am fost n locuri si mai rele, a afirmat el,
ceea ce m-a umplut de uimire.

Capitolul 6
Intr-o zi, contrar obiceiului su, si-a fcut aparitia dimineat si m-a
rugat s-l urmez. M ntrebam dac avea s m antreneze iar ntr-un
mars epuizant cnd, dup ce am traversat Augusteumul, m-a ghidat pe
strdutele care se ncrucisau mai jos de hipodrom. S-a oprit n fata unei
porti joase, a scos o cheie, a deschis si m-a condus n micul palat
Hosmidas, dup numele unui print persan care se refugiase odinioar
acolo. Era legat de Palatul Sfnt printr-o scar ascuns n zid. De pe
85

terasele lui am descoperit o vedere nesfrsit spre mare, insule si Asia.

Nu mi-as fi putut nchipui niciodat un asemenea lux si confort.
Mtsurile cel mai artistic brodate mpodobeau usile si ferestrele.
Brocarturile cel mai delicat nflorite se desfceau pe marmura de pe jos.
Mobila din fildes sau argint fin sculptat decora fiecare ncpere,
luminat dulce prin vitralii de alabastru. Slujitorii ne-au ntmpinat
zmbitori si ne-au oferit rcoritoare. Credeam c sunt ntr-o locuint
fermecat, Iustinian mi-a declarat c de-acum nainte era a mea. A
fcut-o cu o stnjeneal profund, ca si cum ar fi vrut s se scuze
pentru generozitatea lui. Mi-a luat mult timp pn s pot crede c
posedam attea bogtii si, cu toate acestea, am fost hotrt din prima
clip s nu pierd nici o frm si s nu rn mai ntorc niciodat n
srcie. Iustinian venea s m vad n fiecare zi, dis-de-di-mineat, apoi
la ora discret a siestei, cnd toat lumea se

duce acas si, n fine,

seara, ca s cinm si s petrecem noaptea mpreun, dac nu avea vreo

ceremonie la Curte, n ciuda responsabilittilor sale, mi acorda mult
timp. Era un muncitor ncrncenat si, la ntlnirile noastre amoroase,
aducea deseori cu el diverse dosare pe care le citea si le adnota.
Sentimentul care m atrgea spre Iustinian devenea din zi n zi tot mai
plin de respect. Acest orator strlucit vorbea despre subiectele cele mai
variate n cel mai interesant fel. stiam s ascult, cci fosta mea meserie
m nvtase s procedez astfel pentru a plcea brbatilor. Cu el nu m
puteam plictisi. stia s m captiveze n fiecare clip prin cunostintele lui,
prin povestirile lui, prin judecata lui. Blndetea lui m misca pentru c
era absolut autentic, n loc s aminteasc de rangul su, ca attia
oameni puternici, el l ascundea cu o modestie sincer. Fcea pe oricine
s se simt n largul lui, chiar si pe sclavi, care nu se temeau de el ci,
86

din contr, si-ar fi dat viata pentru el. Dispozitia lui constant oferea un
contrast binevenit cu temperamentul meu coleric, asa cum optimismul
lui stia s-mi combat cu succes pesimismul si cum energia lui
permanent pozitiv m stimula, mi tempera caracterul prea colturos.
Era legat de mine fizic. Cu sigurant avusese si alte amante, dar puteam
s jur c acestea nu fuseser prea numeroase. Imediat dup ce m-a
cunoscut, a avut impresia c nu va putea atinge niciodat o asemenea
plcere cu nici o alt femeie. Replicile mele colorate l amuzau. Bunulsimt si limba mea prea ascutit dobndite n trecut l schimbau si, as
spune, l odihneau dup linguselile prea parfumate si circumvolutiunile
mieroase care ticseau Curtea, mi aprecia spiritul, i plcea s discutm,
ntruct considera c inteligenta mea era la acelasi nivel cu a lui.
Avusese ndeosebi inspiratul instinct de a avea ncredere n mine
nc de la nceput, desi eu de obicei nu inspir deloc ncredere. Vzuse
drept de aceast dat, fiindc, dac mi se acord ncredere, nu numai c
nu ncerc s o trdez, ci chiar ncerc tot timpul s fiu demn de ea.
Lumea exterioar nu putea percepe acest lucru si avea s se ntrebe mai
trziu cum a fost posibil ca o fptur ca mine s-l prind n mrejele ei pe
nepotul mpratului. Adevrul este c ne completam de minune. Ca
dou crmizi ajustate la milimetru, ca dou piese att de bine mbinate
nct nimic nu le poate desprti, ntr-o zi, l-am ntrebat pe Iustinian cum
m dibuise n locuinta mea. ntmpltor", mi-a rspuns, si am
descoperit astfel c stia s mint. Se ntlnea cu o anumit Macedonia?
l-am interogat eu. Cine n-o cunostea pe dansatoarea cea mai renumit
din Siria, creia popularitatea si relatiile strnse cu Albastrii cel mai
nalt plasati i confereau destul de mult putere. La cererea lui Iustinian,
ea i trimitea acestuia rapoarte regulate despre situatia din Antiohia si
87

din

provincie,

Iustinian

nu

mi-a

ascuns

faptul

numeroase

nominalizri sau cderi n dizgratie i puteau fi imputate dansatoarei si

c, datorit ei, si ngrosase rndurile partizanilor n zon. Aveam s aflu
mai trziu c unul dintre rapoartele ei continea un post-scriptum.
Macedonia, dorind s-i multumeasc nepotului mpratului pentru
buntatea pe care i-o artase, l ruga s accepte un cadou. Acest cadou
eram eu. Descrierea ei era suficient de mbietoare si totodat incomplet
pentru a-l intriga. Trebuise doar s-i urmeze indicatiile pentru a m
gsi. Zilele mele la palatul Hosmidas erau consacrate asteptrii lui
Iustinian. Fiind amanta clandestin a nepotului mpratului, eram
nevoit s nu primesc pe nimeni, s nu m art si s ies ct mai putin
posibil, n afar de aceast locuint ncnttoare, Iustinian m acoperea
cu argint, bijuterii si a nceput nc de pe atunci s-mi ofere pmnturi
si case. Triam ntr-o bogtie care ar fi coplesit pe oricine, si cu att mai
mult o srntoac asa cum eram eu... Palatul Sfnt se ridica alturi.
Puterea era la o arunctur de bt si fierbeam de ciud c nu aveam
acces la ea. Eram hotrt s sparg portile pentru a fi mai aproape de
Iustinian. ntre timp, m distram cum puteam. Mergeam uneori n
bazar, unde cheltuiam, recunosc, sume exorbitante pe stofe, dar nu fr
s m tocmesc aprig pentru ele. ntr-o zi, mergnd de-a lungul
bulevardului Mesa, purttorii litierei, mpiedicati de multimea din ce n
ce mai numeroas, naintau anevoie. Prin perdelele pe jumtate trase
observam trectorii. De la o vreme urmream cu privirea o femeie care
mergea la nltimea litierei mele si creia nu-i vedeam dect spinarea.
Pasii ei ezitanti, spatele ncovoiat, tunica tocit ddeau o imagine a
decderii. Brusc, s-a ntors s traverseze: era Indaro. O Indaro
mbtrnit, nfrnt, tot ngrijit, dar pe care pofta de viat si
88

strlucirea preau s-o fi prsit. Ochii ei i-au ntlnit pe ai mei si s-au

mrit; a deschis gura, incapabil s scoat vreun sunet, si a ntins un
deget tremurtor spre mine. M recunoscuse si nu-si credea ochilor, lam poruncit cu un gest s tac, apoi am ordonat unui sclav s se duc
s-i spun s se prezinte la palatul Hosmidas. Am tras perdelele si miam continuat drumul. Cnd m-am ntors de la bazar, ea m astepta
deja. Ne-am aruncat una n bratele celeilalte, ea a izbucnit n hohote:
Theodora... o, iart-m, Excelentissima!
Nu rde de mine, tutuieste-m n continuare. Suspina n bratele
mele, incapabil s spun altceva

dect Mai tii minte, mai tii

minte...". Pentru a opri aceste efuziuni, am tachinat-o n legtur cu

fascinatia ei pentru brbatii liberi, care m agasa att altdat.
Ei, cum e, aristocratii ia cu care te ludai nu ti-au dat de lucru ? A
cltinat din cap si mi-a povestit trista ei odisee. Gata cu rolurile, gata cu
amantii bogati, vrsta, strada. De altfel, nu m-a ntrebat nimic si prea
extrem de fericit s constate c reusisem. Am invitat-o s stea cu mine.
Nu numai c nu s-a eschivat si n-a prut surprins, ba chiar ntr-o clip
si-a regsit elanul, veselia, si palatul Hosmidas a nceput s rsune de
vocea ei limpede si de rsul ei n cascade, ntruct era fat bun, a
pomenit de Comito. Mi-a zis c sora mea mai rezista cu chiu cu vai,
fiindc era ceva mai tnr, dar c nici ea nu tria pe roze. Ideea de a o
revedea pe Comito nu m ncnta, cci nu uitasem duritatea ei. Indaro a
insistat, pretinznd c sora mea se schimbase mult. A doua zi, Comito
ni s-a alturat. Cedasem nu att din obligatie familial, ct din nevoia
de tovarsi care s vorbeasc limba mea si s-mi mprtseasc
amintirile, pentru a-mi omor urtul n cusca mea de aur. si n scurt
vreme formam cel mai vesel trio. mi doream cu ardoare s-mi regsesc
89

fiica. Nu trebuia s fie prea dificil. Indaro a acceptat s se duc la

mnstirea Pamakaristos si s ntrebe dac nu exista cumva printre
ocupanti o mic Irina, nscut la nceputul anului 509. Voiam s stiu
cum era acest copil, cu cine semna. Voiam s m linistesc, s aflu c
era fericit, iubit, nconjurat de atentie si c avea tot ce-i trebuia. De
altfel, i-am dat lui Indaro o sum foarte mare de bani pentru clugrite.
Ce sentiment m mpingea s fac asta, si eu m ntrebam. Instinctul
matern? M ndoiam puternic. Curiozitatea? Probabil. Dar poate exista
n mine o remuscare nbusit, o nevoie de a-mi repara greseala. De
altfel,

90

ce s repar? Ceea ce comisesem, fortat de mprejurri. Am asteptat

rezultatul misiunii lui Indaro cu o nerbdare pe care n-as fi bnuit-o. S-a
ntors, n fine. O vzuse pe Irina. l se pruse foarte nalt pentru vrsta
ei. Fiica mea trebuie s fi mostenit aceast trstur de la tatl meu. Numi semna deloc si, ntr-un fel, mi-a prut ru. Irina era absolut fericit.
Le iubea pe clugritele care o nconjurau cu toat atentia posibil si n
acelasi timp i ddeau o educatie aleas. Se credea, binenteles, orfan,
asa cum i spuseser educatoarele ei. Clugritele au fost coplesite de
uimire si bucurie n fata grmezii de aur pe care le-a adus-o Indaro. Au
devenit foarte volubile si au vorbit mult despre Irina. Era o fetit foarte
afectuoas, dar nzestrat cu un caracter imperios si coleric. Uneori, o
apucau accese de furie brusc si teribil. Mcar aici m recunosteam.
Am vzut-o pe Indaro ezitnd, cutndu-si cuvintele, apoi ntrebndum timid dac nu voiam s o iau pe Irina la mine. Domnul Iustinian
nu va avea, cu sigurant, nimic de obiectat, a adugat ea. Niciodat,
am replicat eu. Nu trebuie s zici c e fata ta. E suficient s minti, s
spui c e nepotica ta, fiica lui Comito. Indaro ntelesese c amanta - fie
ea si oficial - nepotului mpratului nu putea recunoaste o mic
bastard si c frma mea de respectabilitate risca s fie compromis.
Am rnit-o pe Indaro, declarnd c nu-mi dorisem acest copil si c nici
acum nu mi-l doream. Trsesem o linie peste trecutul meu, m splasem
de el, m purificasem. Nimic nu trebuia s mi-l aminteasc mai ales cu
atta cruzime. ntr-o sear, m-a asteptat neprevzutul, Iustinian
ntrziase la vizita zilnic, eveniment inedit. Un sclav a venit n scurt
timp de la Palatul Sfnt, ca s anunte din partea lui c fusese retinut,
fr alt explicatie. O or, dou ore s-au scurs. Uimirea mea s-a
transformat n neliniste. Un al doilea sclav a aprut s m roage s nu-l
91

astept pe Iustinian la cin. Prea agitat, speriat, asa c l-am interogat, la fcut o plcere enorm s m anunte c Vitalian tocmai fusese
asasinat. Vitalian, generalul acela care fusese eroul meu la revoltele din
509, pentru c se ridicase n numele religiei oficiale mpotriva
mpratului Anastasius, bnuit de erezie. De atunci auzisem deseori
vorbindu-se despre el, atta zgomot fcea pe scena imperiului. De mai
multe ori, se revoltase si amenintase tronul, dar de fiecare dat
mpratul l iertase, n cele din urm, se oprise si, pentru a-l rsplti c
binevoise s nu mai fie o pacoste, Iustin l acoperise cu onoruri. Vitalian
asasinat! Indaro a trimis ndat un sclav s se intereseze la Palatul
Sfnt: nu sunt slugile ntotdeauna mai bine si mai repede informate ?
Spionul nostru benevol s-a ntors cu tolba plin de informatii. Asadar, n
seara aceea Vitalian fusese invitat la cin de mprat, domnul nostru
Iustin, nsotit de un aghiotant si de adjunctul su, trecea pe sub un
portic, pustiu la ora aceea trzie, si se ndrepta spre palatul particular,
locuinta mpratului, cnd mai multi brbati iesiti din spatele coloanelor
s-au aruncat asupra celor trei si i-au njunghiat pn au murit si,
nainte ca grzile de la porti s-si fi revenit din surpriz, au disprut n
grdin. Alarma a fost dat, soldatii au scotocit imediat peste tot, dar n
zadar: nu au gsit pe nimeni, mpratul, tulburat de acest eveniment,
discuta fr ncetare cu generalii grzii sale si cu nepotul su, Iustinian.
Acesta a sosit foarte trziu, dup miezul noptii, epuizat, ncordat. A
refuzat hrana si butura. Zpceala lui era evident, dup semne
infailibile. Sprncenele ncruntate, gura ntredeschis, si trgea umerii
si lsa capul n piept, fr ssi fac griji c si arta astfel nceputul de
chelie. Anormal de tulburat de asasinarea lui Vitalian, nu-si va regsi

92

linistea, mi-a mrturisit, pn cnd misterul nu va fi elucidat. Cu ce l

puteam ajuta eu ? Era vorba, evident, de o crim politic. si ca s aib
loc n incinta Palatului Sfnt, ucigasii ori fceau parte din anturajul
Curtii, ori au beneficiat de complicitatea acesteia.
Dar de ce el ? De ce Vitalian ? repeta Iustinian.
Pentru c era pe ct de periculos, pe-att de popular, pentru c
rmsese un rebel, desi, chipurile, se caise. A dovedit de nenumrate
ori c nu se ddea napoi de la nimic si c era capabil s rstoarne
cu susul n jos tot imperiul. Iustinian a afirmat c Vitalian se
convertise:
Din rebel, a ajuns unul dintre primii demnitari ai imperiului, l-au
fost ncredintate cele mai nalte sarcini de stat si le-a dus
la.ndeplinire strlucit si cu loialitate. n orice caz, crima aceasta
nu e rea deloc, din moment ce adversarul tu cel mai puternic la
mostenirea tronului a fost eliminat, am remarcat eu, profitnd de
lectiile de realism politic pe care Iustinian avusese plcerea s mi le
ofere. Iar acum, spre marea mea surpriz, deplngea aceast crim
atroce".
Dar l urai! am protestat eu, mi-ai repetat-o de attea ori.
Eu nsumi i-am acordat permisiunea de a intra n Palatul Sfant, n-o
s mi-o iert niciodat.
Bine, dar nu esti tu responsabil de moartea lui si nimnui nu i-ar
trece prin cap s-ti impute asa ceva.
Nu m asculta.
Uiti, Theodora, c ne mpcaserm si c n semn de prietenie
urcaserm mpreun la altar pentru a primi sfnta mprtsanie. Nu
pricepeam unde ducea acest argument si i ntelegeam din ce n ce
93

mai putin reactia. Niciodat nu l vzusem asa descumpnit, el, care

n cele mai cumplite catastrofe, si pstra sngele rece. Parc ar fi fost
ncoltit.

L-am privit ndelung, nedumerit, si deodat am avut o

strfulgerare: remuscrile, groaza l aduceau pe Iustinian n starea

aceasta, cci el poruncise s fie asasinat Vitalian.
Am urcat mpreun, unul lng altul, la altar..., repeta el.
Atunci, domnul meu, omorului i-ai adugat blasfemia. N-a rspuns.
S-a multumit s m priveasc, nu cu groaz, ci calm. Faptul c i
ghicisem vinovtia l usurase. Sub nici o form nu mi-ar fi mrturisit-o.
Totusi, vorbele lui, atitudinea lui m conduseser deliberat spre aceast
concluzie. Nu voi uita niciodat noaptea aceea, n care s-a nscut
complicitatea noastr, n acel sfrsit de noiembrie, un vnt acru venit
dinspre Pontul Euxin sufla peste Bosfor, ridicnd valuri furioase.
Stteam n camera mea preferat, un mic paraclis boltit, decorat cu
mozaicuri profane reprezentnd pe fond auriu arbori si animale stilizate.
Ferestrele cu rame de alabastru erau nchise si, n plus, pentru a m
apra de frig, aprinsesem marele vas pentru jratic din argint. Stteam
amndoi aplecati, fascinati parc de jraticul care trosnea. Iustinian nu
se dduse na'poi de la crim pentru a se apropia de tron. n fond, nu
gresise, cci el era cel mai capabil - dac nu singurul - s-si asume
puterea. Ct despre forrn, aceasta trda o actiune impulsiv,
nechibzuit, lusti100 nian, prin firea lui, nu avea nici un pic de cruzime.
Cum ajunsese s porunceasc un asasinat? l-am descoperit secretul, cel
mai important si cel mai bine pzit. Sub geniul su, sub personalitatea
sa, sub energia sa, Iustinian era slab si numai slbiciunea l putuse
mpinge s ucid, i fusese team c nu-si va nvinge adversarul, si
aceast initiativ, orict de decisiv ar fi fost, risca s se ntoarc
94

mpotriva lui. Aceast revelatie, departe de a-l scdea n ochii mei, m-a
nduiosat. Totusi, trebuia s m art dur fat de el, si poate se astepta
la asta: Crimei i adaugi nu numai blasfemia, ci si prostia, am reluat
eu. A ridicat capul ca si cum ar fi primit o lovitur de bici. l-am
demonstrat c existau si alte metode de a se descotorosi de oameni,
chiar si de cei mai puternici, nrudirea lui cu mpratul l apra, dar
bnuielile se vor mprstia repede, cci cine altcineva avea de cstigat de
pe urma disparitiei lui Vitalian ? Mi-a cerut sfatul:
Poart-te ca un nevinovat. Nu te apra, mai ales dac se fac aluzii la
vinovtia ta. Convinge-i pe observatori c moartea lui Vitalian nu te
intereseaz. Brbatii detest s-si recunoasc greselile, mai ales n
fata unei femei. De aceea, Iustinian a ncercat s si-o justifice pe a
lui. Voise s intre n gratiile unchiului su, mpratul Iustin, care l
ura pe Vitalian si se temea de el. Am fost uimit de aceast explicatie.
Nu era el nepotul mpratului, ce nevoie avea s-i fie pe plac ?
mpratul este un soldat btrn si numai militarii i cstig
favorurile. Or, eu nu am suflet de militar, mpratul o stie si simt
foarte clar c nu sunt o alegere dup placul inimii lui.
Atunci, domnul meu, du-m pe mine la el si ti-l voi mblnzi eu! 101
Iustinian mi-a multumit cu nflcrare pentru ajutor:
Eu trebuie s-ti multumesc, domnul meu, pentru ncrederea ta.
Niciodat pn acum nu mi-ai dovedit-o att de profund. (si am
ntins mna pentru a o apuca pe a lui.) ntelege, domnul meu, c deacum suntem unul. Iustinian a priceput mesajul cci, la putin timp
dup aceea, m-a anuntat c m va prezenta familiei lui. l-am
rspuns c voi regreta ntotdeauna intimitatea pe care o cunoscusem
cu el la palatul Hosmidas. Scena pe care voia s m propulseze era
95

presrat de riscuri, dar el era la fel de expus ca mine. Destinele

noastre erau legate. Tresrisem de bucurie la aflarea vestii c voi fi
prezentat familiei imperiale. Totusi, n seara cu pricina, am fost mai
emotionat ca oricnd. M-am mbrcat cu o grij deosebit, cu o
rochie din voal auriu, brodat cu stele verzi. Alesesem dintre
cadourile lui Iustinian colierul de diamante cu pandantiv din
smaralde mari si brtara cea mai modest pe care am gsit-o
ncrustat cu aceleasi pietre. Mi-am asezat pe umeri un vl alb,
brodat cu fireturi mari de aur. Eram convocati la una dintre acele
cine intime la care mpratul Iustin i reunea pe ai lui. Acestea aveau
loc n gineceu, apartamentele private ale mprtesei. Pentru
Iustinian ntlnirile acestea erau banale. Nu-mi putea ntelege emotia
cnd am pus pentru prima dat pasul pe pmnturile Palatului
Sfnt, cnd am traversat curtile, grdinile, porticurile, pn la
cldirea numit palatul lui Daphne, rezidenta imperial. L-am urmat
pe unul dintre usierii mprtesei, care ne-a condus printr-un sir de
sli, una mai ncnttoare ca alta. Treceam pe sub bolti ncrustate cu
stele de aur de unde atrnau, suspendate cu lanturi de aur,
candelabre mari de argint. Intre coloanele din marmur rar cu
capiteluri delicat sculptate, stteau grzile personale ale mprtesei:
numai eunuci. Alte marmure de toate culorile, din toate tinuturile, se
mbinau subtil cu pardoseala si peretii, pn la jumtate din
nltimea slii. Deasupra se aliniau siruri lungi de sfinte si de prelati
n mozaicuri pe fond auriu. Usile cu dou canaturi din argint cizelat
se deschideau unele dup altele n fata noastr. Prin ferestre
descopeream, luminate de razele soarelui la apus, grdinile care
coborau n trepte pn la marea sclipitoare. Palatul Hosmidas era
96

aproape auster n comparatie cu acesta, n jurul meu, bogtia se

etala cu o abundent fr seamn, splendoarea se ntindea ct vedeai
cu ochii. Nu eram absolut deloc coplesit. Din contr, gineceul
imperial era locuinta care-mi trebuia. n anticamera mprtesei,
marele sambelan ne-a rugat s asteptm o clip. Slujbasii lui
obisnuiti, care se nghesuiau n ncpere, erau n numr destul de
mare pentru a-mi da impresia unei gloate. Rosul uniformelor grzilor
se combina cu albul mantiilor curtenilor si cu aurul tunicilor
doamnelor de onoare. Acestea aveau toate o coafur n form de turn,
care mi s-a prut foarte stranie. Nimeni nu scotea nici un cuvinte! si
domnea cea mai adnc liniste. Cu inima btnd, fixam draperiile
imense din mtase purpurie, brodat cu animale fantastice din aur,
n spatele crora se gsea salonul mprtesei. Deodat, acestea au
alunecat pe galeriile lor din argint. Ora mea sosise si am naintat
alturi de Iustinian. Am ptruns ntr-o ncpere vast, circular,
simfonie de auriu, albastru si verde. Cu coltul ochiului i-am zrit pe
eunuci alunecnd tcuti pe pardoseal si agitndu-si mnecile largi
din satin alb, ca aripile unor psri. Dar, de fapt, n-am vzut dect
cele dou tronuri din fildes sculptat ctre care am mers ct mai ncet
posibil.
Am

simtit, mai degrab dect am vzut, privirile familiei imperiale

atintite asupra mea. La distanta regulamentar am efectuat proskinisisadic m-am prosternat cu bratele si picioarele deprtate n fata tronului.
Cnd am srutat piciorul mpratului, acesta s-a aplecat spre mine si a
schitat un gest amabil, ca pentru a m ridica. Era, probabil, foarte nalt
si rmsese frumos, n pofida vrstei naintate, cu nasul lui perfect si
prul cenusiu ondulat. Tenul rozaliu i conferea un aer tineresc. Din
97

contr, mprteasa Eufemia era hidoas, un soi de mastodont, lat la

chip, lat la trup, nzestrat cu mamele protuberante si cu o mustat
destul de stufoas. Minunatele bijuterii ale Coroanei care i ncadrau
fata, de la diadema acoperit cu pietre semipretioase pn la colierul
sclipind de nestemate, i accentuau nftisarea grotesc. A fixat asupra
mea doi ochi mici, vicleni si rutciosi si a rmas de piatr cnd i-am
srutat papucul brodat. Iustinian m-a prezentat apoi unei multimi de
veri si nepoti. Singurul su vr german, Germanus, vestitul general, mia artat o oarecare amabilitate, n schimb, sotia lui, Passara, m-a
scrutat de sus si la aspasmos, mbrtisarea de rigoare ntre femeile de
rang asemntor, m-a apucat cu atta dezgust ca si cum ar fi atins un
ctel rpciugos. La captul sirului se afla unicul nepot al lui Iustinian,
fiul singurului su frate, mort cu ctiva ani nainte, micul Iustin, un
biat nalt, blond, cu ochii albastri. Revd scena ca si cum s-arfi
petrecut ieri: eu si Iustinian n mijlocul unui cerc. Turul familiei se
ncheiase, dar eram n continuare examinat, lat c Iustinian m ia de
mn. Ce se ntmpla ? A lsat ochii n pmnt, a luat un aer de copil
naiv si cpos. Vocea lui surd a rsunat pn departe:
Am hotrt s m cstoresc cu Theodora. Considerati-o logodnica
mea!
Stupefactia mea a fost mai puternic dect a celorlalti. Nimic nu
m lsase s prevd o asemenea decizie. Nu-mi zisese nimic, nu m
ntrebase nimic. Asa era Iustinian, ntotdeauna i plcuse s ia oamenii
prin surprindere. Era felul lui de a-i dezarma pe ceilalti. Cei de fat nu
s-au ostenit s-si ascund reactia. Am vzut uimirea mpratului,
oroarea mprtesei, dispretul Passarei, ironia lui Germanus. Nimeni n-a
scos nici un cuvnt, nimeni n-a venit s m felicite. Am trecut n
98

ncperea alturat, care servea drept sal de mese, am luat loc pe unul
dintre jilturile din jurul mesei lungi din marmur, cu picioare sculptate,
acoperit cu vesel de aur. Poate c familia imperial era ncremenit de
vestea pe care tocmai le-o adusese Iustinian. Poate c asa era de obicei,
ns, n orice caz, cina a fost sinistr, mpratul, mncnd repede,
repeta ntruna ntmplri vechi din armat si lansa glume grosolane, la
care rdea singur, mprteasa, cu o origine la fel de modest ca a mea,
nu nvtase niciodat s se foloseasc de lingurile din agat folosite la
Curte si mnca cu degetele. Ceilalti de-abia s-au atins de succesiunea
de mncruri care mai de care mai suculente. De aceea, n-am ndrznit
s-mi astmpr foamea care, n pofida tracului si a emotiilor, m
chinuia. si l invidiam pe micul Iustin care, la captul mesei, era
singurul care se ghiftuia, aproape maladiv. Mn n mn, eu si
Iustinian ne-am ntors la palatul Hosmidas, n noaptea dulce de
primvar. Abia vedeam grzile, sclavii care ne nsoteau, purttorii de
fclii care deschideau un cortegiu de foc ntre gardurile vii de chiparos si
tufisurile |pumos mirositoare, Iustinian m voia si nimeni si nimic pe
lume nu m putea mpiedica s devin sotia lui.

Capitolul 7
Cteva zile mai trziu, Iustinian a intrat la mine n palat, cu furia
nscris pe chip. Nu ne puteam cstori, m-a anuntat el. Exista, ntradevr, o lege care interzicea oricrui nalt functionar s se nsoare cu o
fost comedian. Drept singur comentariu m-am multumit s ntreb de
unde plecase lovitura. Mi-a mrturisit c de la mprteas. N-am fost
surprins, i simtisem chiar din prima clip antipatia. Am aflat c fcuse

99

cercetri despre mine si mi descoperise trecutul... cel putin scenic.

Profitase de el pentru a scoate la iveal acest regulament strvechi. Nu
era rea, era meschin. Uitase c ea nssi fusese sclav, c mpratul
Iustin, pe vremea cnd era simplu soldat, o cumprase de la unul dintre
tovarsii lui ca s si-o fac amant, ceea ce a si rmas mult timp, pn
s se cstoreasc. Adevratul ei nume era Lupicina, dar i era att de
rusine de el, nct si-l schimbase. Pentru aceast tranc, o fost actrit
ca mine era un obiect reprobabil. Nu-i nimic, sunt fericit asa", am avut
curajul s-i spun lui Iustinian... Apoi m-am narmat cu rbdare. Nu era
nimic pierdut. Afacerea era, pur si simplu, amnat. Btrnul mprat
nu-si ascunsese simpatia fat de mine cu ocazia ntlnirii noastre. In
pofida conversatiei destul de srace de la cina aceea de familie, gsise
ocazia s m ntrebe ce

gusturi aveam, adic le enumerase pe ale sale;

i plcea ndeosebi sahul, iar eu stiam s joc; se plngea c nimeni nu-i

cunostea fineturile si, zicnd asta, a aruncat o privire lipsit de
amabilitate spre sotia lui. n orice caz, mi promisese c m va invita s
joc cu el o partid. ntr-adevr, un praepositus n-a ntrziat s vin s
m caute ntr-o dup-amiaz din partea lui si, n scurt timp, ne-am
regsit amndoi n jurul unei table de sah din abanos si marmur, cu
piesele din fildes admirabil sculptat si pictat, mpratul Iustin era,
conform expresiei consacrate, un analfabet", adic primul dintr-un lung
sir de suverani ai imperiului care nu stia nici s scrie, nici s citeasc.
Poruncise

se

confectioneze

pecete

purtnd

presupusa

lui

semntur, pe care o punea n josul documentelor de stat. Nimic

surprinztor: ncepuse prin a fi soldat benevol, destul de nefericit, cci
srcia n care tria era att de crunt nct l alungase din provincia
lui. Ajuns la Constantinopol, angajat n armat, urcase rapid din grad n
100

grad, pn la vrf. Confuzia care a urmat dup moartea mpratului

Anastasius i-a ngduit s fie ales succesorul su, cci analfabetismul
lui nu-l mpiedica s dea dovad de o abilitate iesit din comun... Am
avut un gnd de recunostint pentru Hecebolas care m nvtase s joc
sah la Boreium si am binecuvntat retrospectiv serile nfiortoare din
Libia datorit crora devenisem expert n acest joc. Btrnul Iustin si
cu mine ne-am nteles ca doi vechi complici. Simteam o simpatie real
pentru el si mi amintesc de el cu melancolie. Proveneam amndoi din
acelasi mediu popular. Nici el, nici eu nu ascundeam acest lucru, spre
deosebire de mprteasa Eufemia, care ncerca s fac pe marea
doamn, ceea ce i scotea n evident vulgaritatea.
Cu mine, mpratul se simtea liber s foloseasc limbajul de soldat
pe care l ndrgea si cu care sotia lui nu era de acord, i rspundeam
prompt pe acelasi ton, iar vocabularul meu murdar l fcea s pufneasc
n rs. i aminteam de trfele pe la care trecuse n timpul campaniilor
sale si i cntam n strun cu nerusinare. Avea crize ngrozitoare de furie
atunci cnd se ntmpla s piard, dar aprecia c am cinstea s nu-l las
intentionat s cstige. Acest rzboinic aspru era un om tandru, pe care
stiam s-l emotionez exagerndu-mi vulnerabilitatea. Datorit mie si
regsea o ultim tinerete. Dac ar fi fost dup el, am fi jucat sah n
fiecare dup-amia-z. Totusi, am evitat o prea mare asiduitate,
mprteasa, pe care gelozia o fcea rzbuntoare, sttea la pnd. Nam cerut nimic, pur si simplu mi-am asezat pionii si mi-am consolidat
pozitiile. n acelasi scop mi s-a prut potrivit s le fac o vizit lui
Germanus si sotiei lui, Passara. Iustinian si aprecia mult vrul, general
vestit si popular, cruia lumea i urmrea cu entuziasm campaniile
victorioase. Voiam s anihilez ostilitatea pe care o simtisem la Passara,
101

ai crei strmosi nobili coborau pn n cele mai vechi timpuri ale Romei
antice si care se bucura de una dintre averile cele mai mari ale
imperiului. Pn la urm, eram curioas s le vd palatul. Acesta se
gsea n inima regiunii a zecea, la marginea Cornului de Aur, n
cartierul cel mai scump si cel mai elegant al orasului. Lucru iesit din
comun pentru o locuint particular, avea mai multe curti. Grdinile,
aprate de ziduri nalte, coborau n trepte pn la trmul mrii.
Primvara izbucnea acolo cu o orgie de flori si cu ciripit de psri, n
mijlocul unei simfonii de fntni. Germanus si Passara tineau casa
deschis. Ospitalitatea lor, generozitatea lor i transformaser n regii
Constantinopolului. Noapte si zi, la ei defilau oaspetii, n cinstea mea,
convocaser tot ce era mai de vaz n capital. Cnd am cobort din
litier, am fost nevoit s trec printre dou siruri de priviri si soapte si
nu m simteam prea n largul meu. Proba era mult mai grea dect
prezentarea

fata

familiei

regale,

cci

att

mpratul,

ct

si

mprteasa se nscuser n popor, n vreme ce aici m confruntam cu

aristocratia. Mi-am ndreptat spatele si mi-am tinut capul ct de sus am
putut. Germanus si Passara m-au ntmpinat de parc ar fi fost absolut
ncntati s m primeasc si de parc as fi fost personajul cel mai
important al serii, curtoazie pe care o aplicau, de altfel, fiecruia.
Invitatii - aristocrati, dar si scriitori, prelati si militari - se plimbau prin
galeriile deschise, rtceau prin grdini sau se adunau n slile
rcoroase de la parter, cci vremea fiind deja cald ar fi fost bine ca
petrecerea s aib loc n casa de var. Stoluri de slujitori ofereau
rcoritoare, vinuri, aperitive, dulciuri, conduceau oaspetii la venire sau
la plecare.

102

Passara m-a rugat s iau loc n mijlocul a treizeci de doamne, cele

mai nobile cu putint, cele mai bogate cu putint. Le-as fi luat drept
orsence nevoiase, att de discret erau mbrcate, n vreme ce eu eram
mpodobit cu toate bijuteriile si m machiasem ca pentru un mare
banchet. Am simtit imediat c eram strident printre ele si c ele m
examinau cu ironie. Passara prea mult mai tnr dect sotul ei, desi
n realitate nu-i desprteau dect ctiva ani. Vioaie si drgut, blond,
cu ochii albastri, cu o expresie nseltoare de inocent, a fcut, practic,
totul pentru a m umili.
A nceput prin a se exprima n latin, limba ei matern, pe care
toate damele acelea o vorbeau la fel de bine ca greaca, dar pe care eu o
stpneam foarte putin. A evocat personalitti pe care nu le cunosteam
si pe care, evident, ar fi trebuit s le cunosc dac apartineam naltei
societti. Mi-a cerut politicos prerea despre mod, despre decorarea
caselor. Rspunsurile mele au provocat priviri ironice, vedeam zmbete
greu stpnite ori de cte ori deschideam gura. Invitatele m-au lsat s
nteleg subtil c nu apartineam mediului lor, c locul meu nu era printre
ele si c fusesem foarte ndrzneat s vin. Germanus s-a apropiat, plin
de politete, plin de farmec, aparent, si am crezut c supliciul meu se va
ncheia n sfrsit. L-a ntetit. Se tinea tot usor aplecat, ca si cum ar fi
fost jenat de statura lui prea nalt. Extraordinar de cultivat, a vorbit
despre istorie, art, literatur, domenii cu care asculttorii lui erau
aproape la fel de familiarizati ca si el. N-a avut grosolnia de a m
supune unui examen, dar mi-a explicat fiecare subiect n detaliu, si
numai mie. M-am prefcut c nu-mi dau seama de nimic si m-am
mrginit la singura aprare posibil: zmbete si amabilitti. Am ntrziat
intentionat, ca si cum mi-ar fi fcut o deosebit plcere aceast
103

reuniune. Am vzut nerbdarea cuprinzndu-le pe gazdele mele, pentru

c aveau chef s rmn cu invitatii lor ca s m disece n liniste. Am
ntrziat ct de mult am putut acest moment de delectare a lor. Cnd
am fost nevoit s traversez din nou saloanele ticsite, am avut un
moment de slbiciune. M tineam tot asa de teapn, dar simteam c
m nrosisem toat. ntoars la palatul Hosmidas, mi-am jurat s nu m
mai las ademenit niciodat.
Venisem s ofer pacea, Germanus si Passara voiau rzboi, l vor
avea! Seara, asteptndu-l pe Iustinian, le-am distrat pe

Comito si pe

Indaro imitndu-le pe doamnele din lumea bun, cu sclifoselile, ticurile

si afectarea lor, si am avut satisfactia de a-mi vedea spectatoarele
tvlindu-se pe jos de rs. Nu fusesem degeaba mim. Amant declarat
a printului, eram de-acum prada solicitantilor, care mi asediau
locuinta. Desi continuam s duc o viat ct se poate de discret, tot
orasul stia de existenta mea si mi atribuia o anumit influent asupra
lui Iustinian. Noua mea situatie m-a fcut s primesc, ntr-o dupamiaz, o femeie mbrcat modest. Era vduva unui mic functionar de
provincie, avea mai multi copii de crescut si m implora s intervin
pentru a-i obtine o alocatie. Mi-a mrturisit c se simtea profund
stnjenit, cci apartinea unei familii srmane, dar veche si onorabil,
si nu mai ceruse nimic n viata ei pn atunci. Cu toate acestea, nu
ezitase s vin la mine pentru c aveam reputatia unei sfinte. si a
intonat un sir lung de linguseli prea gogonate pentru a le enumera aici.
Apoi m-a contemplat ndelung si a conchis: Sunteti chiar mai frumoas
dect se spune". Credea c m ntlneste pentru prima dat. Eu, din
contr, o recunoscusem, si chiar foarte bine. Poate c era ntr-adevr
vduv si mam, dar nainte de asta fusese trf, ca si mine. Era
104

Antonina, una dintre fetele de la Mgarii Paradisului. Nu-si mai vopsea

prul si nu mai purta bijuterii vulgare, dar si pstrase ochii umezi si
inocenti care ascundeau intentiile foarte calculate. Dac sunteti la
ananghie, puteti nc s faceti trotuarul", i-am aruncat eu. si, nainte
s-si revin din uluire si oroare, i-am nmnat o pung cu bani care
puteau s-i asigure ctiva ani de viat tihnit. Eram foarte dispus s
am o reputatie de generozitate, dar nu si de naivitate. De-atunci am avut
grij ca solicitantii s fie filtrati de Indaro si de Comito, care s-au nteles
de minune. Ghicindu-mi ngrijorarea, Comito m-a linistit: Nu ai de ce
s te temi. Chiar dac nsotitoarea nepotului mpratului are aceiasi
ochi, acelasi nas, aceeasi gur ca o trf din port, nimeni nu va stabili
asemnarea ntre una si cealalt... sau nu va voi s-o fac. Cu ct vei
urca mai mult, cu-att vei fi mai putin recunoscut." Nu-mi ncheiasem
ns socotelile cu trecutul meu. Un senator a venit s solicite atribuirea
unui monopol. Sub toga lui strlucitor de alb cu margine purpurie, lam regsit imediat pe Arsenius, unul dintre obisnuitii cei mai fideli de la
Mgarii Paradisului... si din patul meu. M recunoscuse si el, am nteles
din strlucirea care i-a luminat privirea si din zmbetul pe care nu s-a
putut stpni s-l schiteze. Dar deja si regreta iesirea si s-a nclinat
chiar mai tare, avnd grij s nu m scoat din Despina", titlu rezervat
marilor doamne. M-a rugat s uit rugmintea lui. Monopolul de care
pomenise nu avea nici o important si mi-a cerut, ca dovad a
admiratiei sale, s accept suma pe care o adusese. Singura lui dorint
era s-mi fie de folos si m-a implorat s-l folosesc orict si oricum vreau.
L-am regsit pe acelasi Arsenius pe care l cunoscusem, rapid,
inteligent, discret si fr scrupule, exact omul de care aveam nevoie.
si dac te-as crede pe cuvnt, domnule senator ?
105

 Porunciti, Despina! L-am ntrebat dac stia o tavern numit Mgarii

Paradisului, dac stia ce este acela un peste si dac si amintea de un
anumit peste care proteja" toate fetele din respectiva tavern si care
probabil era nc acolo. A ncuviintat din cap la toate ntrebrile
mele, fr s manifeste nici surpriz, nici curiozitate.
Acest peste, am continuat eu, dac e nc peste, are o imaginatie prea
bogat. Inventeaz, vorbeste prea mult, si povestile lui de adormit
copiii risc s aduc atingere mai-marilor zilei. Arsenius m
ascultase respectuos, numai ochi si urechi.
Dorintele dumneavoastr vor fi mplinite, s-a multumit e! s spun,
fr ca eu, de altfel, s-mi fi exprimat vreo dorint. Dou zile mai
trziu, s-a prezentat din nou la palatul Hosmidas. Imediat dup ce a
ptruns n ncperea unde eram, s-a aruncat la picioarele mele si a
depus acolo un inel de aur mpodobit cu un turcoaz mare crpat la
mijloc, l vzusem de attea ori pe degetul pestelui meu. tinea la el ca
la lumina ochilor si ca s se despart de el trebuia ntr-adevr s fie
mort. Putusem, n sfrsit, s-i napoiez nsutit suma pentru care m
cumprase odinioar. Exist umilinte pe care doar moartea le poate
sterge, cea a umilitorului, fireste. n ciuda cuvintelor linistitoare ale
lui Comito despre cei care m-ar fi putut recunoaste n ipostaze mai
mult sau mai putin jenante ale tineretii mele, existau martori pe care
era mai bine s-i reduc la tcere.
Arsenius trecuse cu brio proba, asa c i-am propus s lucreze
pentru mine si s-mi ntocmeasc o retea de informatori. Arsenius m-a
interogat despre finantarea operatiunii: nelimitat, i-am rspuns. Ct
despre metode si agenti, el trebuia s le gseasc, iar eu nu voiam s
stiu nimic despre asta. A acceptat fr s clipeasc si am fost foarte
106

mndr s constat c acest speculant redutabil si cu intuitie miza pe

mine. i ddusem instructiuni s tin urechea ciulit la zvonurile din
nalta societate si ndeosebi la cele care circulau la palatul lui Germanus
si al Passarei.
n scurt timp, s-a ntors cu o recolt bogat. La vrul lui Iustinian
devenisem unul dintre subiectele de conversatie preferate.
Provocam multe rsete, cci eram considerat ntr-adevr total
necorespunztoare, cu prul meu pieptnat pe frunte, machiajul
scandalos, rochiile prea stridente, mersul sleampt, pe scurt tot ceea cemi trda originile. Se ntelegea c ignoram nu numai obiceiurile de la
Curte, ci n general pe cele din toat lumea, drept dovad aruncam
ocheade tuturor nou-venitilor, m trgeam de sireturi cu demnitarii,
tutuiam btrnii, tratam pe cele mai nobile doamne n cel mai libertin
mod si, culmea, preau s-mi fac plcere toate aceste abateri ultima
trstur era, pn aici, singura complet neadevrat.
Nu-mi fcea plcere, pur si simplu nu stiam, n fine, eram
criticat c arunc banii pe fereastr. si aceste nobile doamne
conchideau c risipa mea smintit pe rochii si bijuterii era clar dovada
c trisem n cea mai crunt mizerie, cci, dup cum se prea, atunci
cnd mi atingeam mtsurile si colierele, o fceam ca si cum nc nu
credeam cu adevrat unde ajunsesem...
Nu l nsrcinasem pe Arsenius s spioneze societatea pentru a-mi
spori resentimentele, ci pentru a trage nvtturi din aceste plvrgeli,
Iustinian era maestrul care mi modela spiritul, tatl care m educa, cu
toate acestea nu m putea nvta ceea ce un brbat nu observ, n
general: subtilitatea n maniere, atitudinea si nftisarea, adic tot ceea
ce remarc o femeie.
107

l-am scris Macedoniei s-mi gseasc un profesor de maniere.

Mi-a trimis o aristocrat care si pierduse averea. Ariana era o femeie
mic si grsut, cu ochi de mioap, permanent strnsi, rea ca o scorpie,
dar excelent ca profesoar, l-am ordonat s-mi dea portii duble. S-a
ocupat de tot: mersul, dictia, tinuta, accentul, gesturile. M-a convins, de
exemplu, s renunt la snii falsi pe care continuam s-i port de pe
vremea cnd le invidiam pe nurliile de la teatru. A corijat cel mai mic
detaliu al nftisrii mele. Cel mai dificil a fost, dup ea, s-mi tempereze
vulgaritatea, cci aceasta, n loc s fie natural, era rodul unei riguroase
puneri n scen, pentru a soca, amuza, seduce. Devenise o a doua
fire,'mai tenace dect cea adevrat. Muncind cu ea n fiecare zi, am
fortat-o s insiste, s m pun s repet, s-o iau de la capt de zeci de
ori. Eleva si epuiza profesoara. Datorit Arianei, o femeie din popor
perseverent, initial o paiat, se transforma treptat n printes.
Totusi, eram condamnat s nu ajung niciodat printes, din
pricina legii care se opunea cstoriei mele cu Iustinian. mprteasa
Eufemia a fost cea care mi-a venit n ajutor: a murit. Constitutia ei
masiv ascundea un organism slbit. Moartea ei mi-a eliberat calea, mi
nchipuiam c mpratul Iustin se va simti usurat de disparitia acestei
balene mpotriva creia lansa fr ncetare ironii. Din contr ns, el
prea distrus, ca si cum ar fi primit cea mai ngrozitoare lovitur. n
schimb, ntruct nu mai aveam a m teme de rzbunarea moartei,
acceptam mai des s joc sah cu el, ceea ce l ncnta. Eram, ntr-adevr,
hotrt s ocup locul lsat liber de sotia lui. L-am consolat ct mi-a stat
n puteri si mi-am acoperit chiar cu elogii nflcrate dusmanca. Plngea
atunci cnd o descriam ca ntruchiparea desvrsit a tuturor virtutilor.
Btrnul militar m adora, dar de aici pn la a-mi ngdui s m
108

cstoresc cu Iustinian... ntr-o dup-amiaz, m-am hotrt s obtin

totul sau nimic. Partida de sah dura interminabil de mult, cci mpratul
se gndea extraordinar de mult nainte de fiecare mutare. Umbrele serii i
invadaser camera de lucru, dar sclavii nu ndrzneau s intre s
aprind lmpile, de team s nu-l deranjeze. Aceast penumbr mi era
de folos, cci era propice melancoliei. A fost prima si singura dat cnd lam lsat s cstige intentionat, cu foarte mult grij, s nu-si dea
searna, pentru a-i crea o dispozitie ct mai bun. Deodat, am mpins
tabla de sah la o parte, mi-am ascuns fata ntre mini. Btrnul Iustin sa aplecat nelinistit spre mine. Nu-i puteam mrturisi greutatea care-mi
apsa pe inim ? n loc de rspuns, am izbucnit n plns, n cele din
urm, am vorbit, l iubeam pe Iustinian din tot sufletul, dar nu mai
puteam tri n continuare cu el n pcat. Preferam s renunt la dragostea
noastr, dect s-mi pierd sufletul. Voi prsi pentru totdeauna palatul
Hosmidas si voi disprea. mi va prea ru, am conchis eu, c nu-l voi
mai vedea niciodat pe el, pe mprat, care a fost mereu att de bun cu
mine si pe care l iubeam ca pe propriul tat, si voi regreta partidele
noastre de sah... Avea lacrimi n ochi. A ridicat bratele spre cer, cu un
aer coplesit de durere.
Ce s facem ? a repetat el de mai multe ori. Am cltinat din cap si lam lsat s rumege situatia cteva clipe. Apoi mi-am riscat viitorul
pe o singur carte:
Schimbati regulamentul care ne mpiedic s ne cstorim. La urma
urmei, mpratul nu e mai puternic dect legea ? Avea s-mi
descopere jocul, s-mi msoare ambitia, s-mi bnuiasc planurile si
s m alunge ? Nu mai trebuia s m prefac disperat, soarta mea
era n minile lui. Concentrat din nou asupra jocului, nu prea s
109

m fi auzit si a rmas adncit n gnduri, cutnd miscarea perfect.

A mutat regina si m-a anuntat cu o voce triumftoare: sah si mat !"
Victoria obtinut i-a adus pe buze un zmbet fericit: Trebuie s mai
jucm, ct mai curnd" si cu aceste cuvinte m-a expediat. M-am
ntors perplex la palatul Hosmidas. Ce ntelesese btrnul mprat
sau mai degrab ce voise s nu nteleag? Avea de gnd s actioneze
sau, dac nu actiona, trebuia s-mi pun n aplicare amenintarea?
S-l prsesc pe Iustinian, nici nu se punea problema. S rmn
pentru totdeauna concubina lui, nici vorb. Am blestemat att
impasul n care m gseam, ct si graba cu care m blocasem
singur n el. A doua zi seara, mi rodeam unghiile de nerbdare cnd
Iustinian si-a fcut aparitia n odaia mea, strlucind de fericire,
mpratul tocmai publicase, n Consistoriu, urmtoarele decrete:
orice femeie care fusese actrit sau mim, dar care de-atunci se caise
si si prsise meseria dezonorabil, putea s se mrite cu cine
dorea, cu conditia s cear permisiunea suveranului. Cu toate
acestea, pentru a m feri de acest demers penibil, btrnul Iustin
fcuse exces de zel; al doilea decret prevedea c orice actrit,
comedian sau mim, care fusese recunoscut ca atare de ' ctre
Consiliul de Stat era scutit de la obligatia de a cere o autorizatie
prealabil. Era prea fericit ca s observe c eu nu pream surprins
de aceast veste. De altfel, n-a mai stat pe gnduri. Era grbit s-si
ofere recunostinta, dar si pe a mea, la piciorul tronului btrnului
su unchi. Teama de a-si pierde partenera preferat la sah avusese
mai mult greutate dect perspectiva de a-si face n continuare
nepotul nefericit. Ajunsi la vrsta aceasta, btrnii nu sunt dect
niste egoisti. sah si mat, Maiestate!
110

Acordul dat de mprat cstoriei noastre nu nltura piedicile

care m asteptau si nici adversarii care m pndeau. Iustinian avea un
tovars sau mai degrab un prieten pe care l respecta nespus de mult,
un militar cruia i urmrea ndeaproape cariera si care promitea s
aib un viitor strlucit, un trac, fiul unor mari proprietari de pmnturi.
Ascultndu-l, ai fi zis c acest Belizarie avea toate calittile, o simplitate
vecin cu modestia si neptat de vanitate, o generozitate nentrecut
fat de soldati, o profund consideratie pentru oamenii mrunti, n
special pentru tranii din regiunile pe care le traversau trupele sale, o
judecat extrem de ptrunztoare care, n situatiile dificile, i permitea
s ia foarte rapid decizia cea mai dreapt. Era curajos, dar fr s-si
asume riscuri inutile, ndrznet, dar fr s-si piard sngele rece.
Opusul capetelor seci pe care le detesta Iustinian. n fine, afisa virtutea,
refuznd cele mai frumoase femei pe care le lua prad dup victoriile
sale, calitate pe care delicatul Iustinian o aprecia n cea mai mare
msur. Belizarie tocmai se ntorsese de pe frontul din Rsrit, unde
plecase s lupte mpotriva persilor, dusmani ai imperiului din cele mai
vechi timpuri, iar Iustinian dorea s m prezinte acestui prieten ct mai
repede, n ciuda descrierii prea perfecte pe care mi-o fcuse si care m-ar
fi putut nversuna mpotriva lui, am avut o tresrire de admiratie si de
simpatie cnd l-am vzut intrnd pe acest brbat foarte nalt, foarte
frumos, cu muschi puternici, pe care se citeau cinstea si dreptatea.
Ofiterul perfect la care viseaz toate tinerele. Din prima clip m-am
simtit instinctiv atras de el si am vzut n ochii lui c reciproca era si
ea adevrat. De aceea am fost uimit constatnd c l-a cuprins
stnjeneala cnd s m salute. Am crezut n primul moment c era
vorba de timiditate, dar cele ce au urmat mi-au artat c m nselam.
111

Conversatia s-a nchegat banal, laborioas, Iustinian prea surprins de

atitudinea reticent a lui Belizarie. Eu eram iritat, pentru c mi
desfsuram n zadar toate gratiile, ncercnd s m art prietena
prietenului lui Iustinian. pentru a pune capt stnjenelii din ce n ce
mai clare si sub pretextul de a nu-i deranja n confidentele lor, m-am
retras. Dar curiozitatea mea era prea puternic si n-am ezitat s apelez
la unul dintre avantajele pe care printul Hosmidas, ca orice bun
oriental, le instalase n locuinta sa. Sala de receptii, cu tavanul foarte
nalt, avea la jumtatea unuia din pereti o galerie ngust, acoperit cu o
dantel groas din lemn pretios, pe unde se trecea dintr-o parte n
cealalt a palatului, dar mai ales pe unde se putea supraveghea si
asculta ce se ntmpla jos. M-am lmurit repede, cnd l-am auzit pe
Belizarie declarnd:
M doare c trebuie s te avertizez, prietene Iustinian. Nu neg c
Theodora este nespus de seductoare, dar originea ei rmne incert,
si trecutul dubios. Asupra ei planeaz cele mai grave bnuieli.
Gndeste-te la viitorul tu si afl c l vei compromite pentru
totdeauna dac te nsori cu ea. n numele vechii noastre prietenii, te
implor s n-o faci si s o uiti pe Theodora. Primul lucru pe care !-am
remarcat a fost c Iustinian n-a prut surprins de acest discurs si na cerut explicatii.
Asadar, mi cunostea trecutul, desi nu i-l dezvluisem vreodat
si nu fcuse niciodat nici cea mai mic aluzie la el, cci disimularea
era, ntr-adevr, una dintre marile lui calitti. El, att de sever n
privinta moravurilor, el, pe care l auzeam condamnndu-le fr s
clipeasc pe femeile cu un trecut muit mai luminos dect al meu, tinea,

112

asadar, la mine att de mult. Rusinea si emotia s-au amestecat n

sufletul meu, mai ales cnd a anuntat:
Am nevoie de Theodora, va fi ori ea, ori nimeni altcineva.
Aceast mrturisire lapidar a contat pentru mine mai mult ca
toate declaratiile lui de dragoste, l detestam si mai mult pe acest tnr
pretentios care avusese ndrzneala s ncerce s se bage ntre noi.
S aib grij acest Belizarie, fiindc nu stiu nici s uit, nici s iert.
Cstoria noastr a avut loc n intimitatea capelei de la palatul
Hosmidas, n prezenta ctorva apropiati, apoi ne-am dus s primim
felicitrile oficiale de la btrnul mprat, care aveau s m consacre n
noua mea pozitie de sotie.
Am putine amintiri de la ceremonie, poate pentru c erau deja trei
ani de cnd triam cu Iustinian si viata noastr comun n-a cunoscut
nici o schimbare. Cstoria nu a fost pentru mine dect o formalitate
indispensabil nainte de a intra n capitolul urmtor, pe care eram
nerbdtoare s-l abordez.

Capitolul 8
Proaspt cstorit, am nvtat s m orientez n acest oras de douzeci
de mii de locuitori care era Palatul Sfnt. Era nu numai suprapopulat, ci
si construit anarhic. Dup gusturile si nevoile diferitelor epoci, mpratii
construiser palate mai mici sau mai mari, Magnaure, rezervat
ceremoniilor oficiale, Daphne, rezidenta imperial, Chalke, vestibul de
intrare si muzeu, de exemplu. Apoi fuseser extinse, mrite, completate
cu noi aripi, etaje, turnuri, excrescente n toate directiile. Apoi fuseser
legate ntre ele prin galerii deschise sau acoperite, prin porticuri si
113

trepte, n fine, pe ici-pe colo fuseser completate cu anexe si cldiri

utilitare. De fapt, Palatul Sfnt, rezidenta sefului statului, era si sediul
guvernului. n explorrile mele ddeam ntmpltor peste biserici sau
paraclise, cldite cam peste tot, cazrmi ale grzilor, sli de concerte,
saloane de frumusete, vistierii, bi, terenuri pentru jocuri, mi plcea s
m plimb pe aleile sinuoase ale grdinilor stufoase sau s privesc marea
de sus, de pe terasele nflorite care coborau n trepte pn n cele dou
porturi private ale palatului. Descopeream, ntre chiparosii negri sau n
umbra

platanilor

gigantici,

pavilioane

de

destindere

cu

nume

fermectoare, Pavilionul Perlei, Pavilionul Armoniei, Pavilionul Iubirii,

locuinte de var sau teatre pentru srbtorile de sear. Mrturie a
attor mari mprati si pstrtor de capodopere, Palatul Sfnt devenea
121 pentru mine o permanent lectie de istorie si de art. Zelul meu de
exploratoare era inspirat de certitudinea c va fi ntr-o zi locuinta mea,
atunci cnd Iustinian i va urma btrnului mprat, n vreme ce eu
fceam cunostint cu mprejurimile, Iustinian visa. ntr-o sear cnd
rmseserm pn foarte trziu n intimitatea paraclisului din palatul
Hosmidas, el mi-a desenat harta imperiului nemsurat si familiar, pe
care rapoartele si lucrrile citite l fcuser s-l cunoasc pn n cel
mai mic coltisor. n fata noastr, pe partea cealalt a Bosforului, se
ntindea Asia Mic, ultimul avanpost al unui continent ndreptat spre
Europa. La est, mult mai departe de Trebi-zonda, triau popoare
caucaziene, iberiene, georgiene, lzii, si acolo jos, chiar n fundul
Pontului Euxin, tulburat de furtuni bruste si teribile, se ntindea
granita limbii grecesti, limb comun si liant al imperiului. n Orient, n
spatele

naltelor

lanturi

ale

muntilor

Cappadociei,

se

ntindeau

provinciile armene, vitale din punct de vedere strategic, care continuau

114

s fie administrate de satrapi locali. Dedesubt era Mesopotamia, care

desprtea imperiul de concurentul su cel mai ncrncenat, Persia.
Alturi, Siria strlucea datorit focurilor cettilor sale ntemeiate de
urmasii lui Alexandru: Antiohia, Apameea, Seleucia, Laodiceea, pe care
le vizitasem cnd m trimisese acolo patriarhul Alexandriei, Tlmotei.
Palestina nvecinat era un turn al lui Babei dominat de limba iui
Hristos,arameica.
Trei rase - evreii, samaritenii si arabii, care se urau unii pe altii sio disputau, n fat, dormea insula Cipru, leagnul familiei mele. La sud,
prospera provincia cea mai bogat si cea mai veche a imperiului,
Egiptul, pe care o amenintau barbarii desertului.
Apoi erau Libia, Numidia si cele dou Mauritanii, atinse de
coloanele lui Hercule. Toat aceast Afric de Vest cunoscuse vremuri
mai bune nainte ca invadatorii vandali s le smulg din imperiu, la fel
ca Spania, pe care o cuceriser. Ct despre Italia, de cnd czuse Roma,
si centrul lumii se mutase la Constanti-nopol, aceasta se zbtea ntr-o
situatie nfiortoare, sfsiat ntre imperiu si ocupantii goti, n asemenea
msur nct Iustinian sustinea c ajunsese mai mizer dect Libia. Pe
partea cealalt a Adriaticii, n fine, opulentele provincii ale Hiriei,
Traciei, Greciei se vedeau asediate de huni, bulgari si alti barbari, n
timp ce slavii ncepuser s se infiltreze acolo cu viclenie. si Iustinian
continua: Mostenitori ai Romei, noi rmnem cea mai mare putere a
lumii, care se ntinde de la Atlantic pn n Persia si acoper toate cele
trei continente. Mult timp am adus lumii ordine si progres nainte de a fi
stlpul unei ordini superioare, a lui Dumnezeu. Am de gnd s
recuceresc provinciile pierdute, s refac unitatea statului, s restaurez
mretia si gloria imperiului, simbol al crestinismului n fata barbarilor si
115

a pgnilor. mi plcea s-l aud vorbind asa, cci stia s m conving,

mi descria imperiul nu ca pe viitoarea sa posesiune, ci ca pe o
mostenire vie si sacr, pe care trebuia s o nconjoare cu atentii, s o
apere, s o revigoreze, i rspundeam c, nehrnindu-m cu istorie ca el,
m gndeam mai putin la ideea de imperiu, ci mai degrab la brbatii si
femeile care l alctuiau, aceste fiinte de toate rangurile, din toate
clasele, de toate meseriile, de toate rasele. Simteam poporul pentru c i
apartineam

din

nastere.

si

acestui

popor

eram

hotrt,

prin

intermediul lui Iustinian, s-i aduc prosperitate si fericire: Ne vom

uni telurile, ne vom aduna fortele si vom reusi, fiindc mpreun noi doi
suntem de nenvins. Dac, totusi, voi urca pe tron. mpratul nu m-a
desemnat nc urmasul lui. Nu e doar o formalitate ? Nu,
Theodora, pentru c sunt si alti pretendenti... Vitalian, att de
inoportun eliminat, nu fusese singurul.
Produs, chestorul Palatului Sfnt, cea mai nalt autoritate
judiciar a imperiului, era un personaj att de impuntor, nct
numerosi consilieri ai Coroanei vedeau n el pe mostenitorul tronului.
Dar mai ales trebuia s tinem cont de Germanus, general prestigios,
mare senior generos, orator popular care stiuse s-si cucereasc un
numr considerabil de partizani n popor, n armat, la Curte. Mult mai
strns legat prin afinittile comune de mprat, avea incomparabil mai
multe sanse dect Iustinian... cu att mai mult cu ct trecutul meu
constituia un obstacol formidabil.
Passara, asa cum aveam s aflu de la Arsenius, repeta cu voce
destul de ridicat c mpratul Iustin nu va desemna niciodat drept
urmas al su pe sotul unei trfe. Aceste revelatii m-au deprimat n
aceeasi msur ca propria orbire, mi reprosam ndeosebi c lsasem
116

s-mi scape problema esential a succesiunii la tron. n aprarea mea, l

vedeam pe btrnul mprat lsndu-si din ce n ce mai mult atributiile
n seama lui iustinian, devenit al doilea om al imperiului, si neglijasem
s

privesc

mai

departe.

Dac

nu-mi

pusesem

ntrebri,

poate

considerasem drept sigur succesiunea la tron a lui Iustinian, pur si

simplu, pentru c mi-o doream cu ardoare. Iustinian refuza s se dea
bine pe lng mprat: t
Vreau s-i las libertate deplin n decizia lui. II respect, i sunt
recunosctor pentru buntatea lui si voi continua s-i slujesc pe el si
imperiul, fr s cer nimic n schimb. De fapt, retinut de o timiditate
stranie, nu stia cum s-l abordeze pe unchiul su. Asadar, eu
singur trebuia s intervin. De altfel, asa si era cel mai drept: eu
eram scandalul, obstacolul, prin urmare eu trebuia s-l sterg pe
primul si s-l nltur pe cellalt, dar mai nti trebuia s l ncurajez
pe Iustinian:
De-acum dusmanii ti sunt si ai mei si i voi urmri mult mai
implacabil dect tine; de-acum prietenii ti sunt si ai mei si voi sti si folosesc mai bine ca tine. n anul acela, 526, Iustinian fusese ales
consul. Acest post onorific atribuit anual nu era dect o rmsit
desuet a Romei antice. Titularul nu avea nici o influent, nici un rol
n conducerea statului: S profitm, totusi", l-am sftuit eu pe
Iustinian.
De fapt, singura atributie a consulului era s organizeze jocurile
de la hipodrom si s mpart daruri, Iustinian a cheltuit dou sute
optzeci de mii de solidi de aur pentru a oferi poporului spectacole
mrete, nemaivzute. Un singur spectacol numra douzeci de lei si
treizeci de leoparzi ucisi. Poporul, care nu mai vzuse nicicnd un
117

asemenea fast, si proslvea consulul. Nu era mult, dar era un nceput

bun. ntr-o dimineat, Indaro a aprut spumegnd de furie n camera
mea. Spre deosebire de mine, ei i plcea s se culce trziu. Se ntlnea
n fiecare sear cu amantul ei, un negustor bogat, care n-o aducea
napoi dect n zori, imediat dup ce se deschideau portile palatului.
Asadar, n zori fuseser ntr-una din casele de jocuri cele rnai
frecventate din capital, unde averile si schimbau stpnii dintr-o clip
n alta. In toiul noptii, o band de tineri zgomotosi si fcuse aparitia
acolo. Cozile lor lungi, mnecile largi strnse la ncheieturi, ncltrile
lor copiate dup cele ale hunilor i desemnau ca apartinnd tineretului
bogat. Se luaser de Indaro si i fcuser propunerile cele mai grosolane,
respingndu-l cu brutalitate pe amant. Cutau ceart, n mod vizibil.
Dup insulte si amenintri, scoseser sbiile scurte cu dou tisuri pe
care le tineau ascunse sub tunici, desi portul de arm era interzis.
Indaro si amantul ei nu s-au putut salva dect dnd bir cu fugitii. O
comptimeam si m indignam mpreun cu prietena mea care, n plin
verv, mi-a povestit urmarea. Pe strad, dduser peste una dintre
patrulele nsrcinate cu asigurarea sigurantei nocturne. Subofiterul care
o comanda i vzuse pe netrebnici intrnd n casa de jocuri si, dup
costume, i recunoscuser ca fiind Albastri. si-a cerut scuze: i era
imposibil s se ating de Albastri. Deodat, am fost extrem de atent si
am ntrebat cum s-a terminat. N-am avut nevoie s o ncurajez pe
Indaro. Ardea de nerbdare s vorbeasc. Amantul, care avea idei fixe si
se credea mare smecher, a trt-o pe Indaro la prefectur si a aranjat s
fie primit de nikteparkhos, prefectul de noapte, pe care l cunostea, si i
s-a plns zgomotos. Aceast nalt autoritate a avut aceeasi reactie ca
subofiterul: i prea ru, dar nu putea face nimic mpotriva Albastrilor.
118

 Vd c instructiunile sunt executate mai mult dect strict, am

comentat eu. Furia lui Indaro s-a transformat n stupefactie. Am fost
nevoit s o luminez:
Avem nevoie de un partid care s-l sustin pe Iustinian. Albastrii,
prin asociatiile lor de partizani implantate n tot imperiul, prin puterea
lor de a ridica n picioare ntreg hipodromul n favoarea oricui vor ei,
sunt n mod firesc desemnati pentru a-i asigura propaganda si a
intimida adversarii...
Atunci le-ai dat mn liber s brutalizeze, s vandalizeze, s fure, s
violeze dup cum poftesc! a exclamat indignat Indaro.
N-au dect s se distreze, cu conditia s ne duc la putere... Deplng
excesele lor, dar impunitatea este pretul sprijinului pe care ni-l
acord.

Amuzarea

poporului

cu

spectacole,

nregimentarea

Albastrilor, toate acestea intrau n sarcina lui Iustinian. Treaba mea

era mpratul Iustin. Sntatea lui tot mai subred l obliga s
consacre mai putine ore Consiliului ministrilor si ceremoniilor
oficiale. De aceea eu i umpleam tot timpul liber. Vremea partidelor
noastre de sah trecuse, l ajutam n plus n munca lui, citeam,
digeram pentru el documentele de stat pe care nu mai avea putere s
le parcurg, foloseam n locul lui vestita pecete cu semntur. Cum
stiam c btrnii sunt mereu preocupati de sntatea lor, l
mpiedicam

mnnce

sosuri

prea

grele,

condimente

prea

puternice, care i ddeau stri proaste si crampe, i ngrijeam durerea

de picior, rezultatul unei rni mai vechi care l fcea s schiopteze.
Gsisem un unguent mai eficace dect cele recomandate de doctorii
lui si l ntindeam eu nsmi pe ran. Dar cel mai mult i plcea s
vorbeasc, s povesteasc, si manifestam cel mai puternic interes
119

pentru povestile lui. Unele, de altfel, chiar m captivau, mpratul nu

ascundea modestia nceputurilor sale. Simplu tran din Iliria, si
cstiga traiul att de greu, nct mpreun cu doi prieteni la fel de
nevoiasi se hotrser s-si prseasc pmnturile si s se angajeze
n armat .
Au cltorit pe jos, mergnd din provincia lor pn la
Constantinopol, unde ajunseser avnd drept unic avere o felie de
pine n traist. Iustin se considera, de altfel, ales de provident. Mi-a
povestit cum o interventie - probabil divin - i salvase viata. Pe vremea
cnd era soldat, comisese o greseal att de grav, nct fusese
ncarcerat si condamnat la moarte, ns chiar n noaptea aceea o fiint
de dimensiuni monstruoase apruse n vis n fata comandantului care l
judecase si i poruncise s-l elibereze pe prizonier. Evident, comandantul
n-a fcut nimic. Noaptea urmtoare, acelasi vis. n ziua urmtoare,
binenteles, comandantul nu s-a supus, n a treia noapte, aparitia l-a
amenintat pe comandant cu o soart att de nspimnttoare, nct
acesta, nevoit s capituleze, a eliberat prizonierul, salvndu-i astfel
viata. Aparitia adugase de altfel c ntr-o bun zi comandantul va avea
nevoie de simplul soldat pe care se pregtea s-l execute...
Dar anecdota preferat a lui Iustin era urcarea lui pe tron, pe
care o povestea ca pe o fars reusit. Btrnul mprat Anastasius deabia murise si Senatul se reunise pentru a-i alege un urmas; poporul
invadase hipodromul ca s-si cunoasc noul suveran. Un candidat la
tron a ncercat s-l corup pe Iustin n favoarea lui si i-a ncredintat o
sum considerabil, pe care Iustin s-a grbit s-o foloseasc n interes
propriu, pentru a-si cumpra soldatii. Acestia au aprut pe hipodrom si,
conform instructiunilor, au nceput s strige diverse nume. Poporul, de
120

fiecare dat, le respingea cu urlete frenetice, ntre partizanii diversilor

candidati a nceput cearta. Violenta, attat de soldatii lui Iustin, s-a
intensificat. Mai multi oameni au murit. Iustin a venit n persoan la
hipodrom, sub pretextul de a restabili ordinea.
Ca din ntmplare, soldatii lui au nceput s-l aclame si l-au cerut
ca mprat. El a declinat pudic onoarea, gloata s-a repezit la Senat
pentru a afla cine fusese ales si, vznd c nu fusese desemnat nici un
mprat, a amenintat c sparge portile. Senatorii nnebuniti i-au oferit
tronul lui Iustin care, din nou, a refuzat. Dezordinea n-a fcut dect s
sporeasc, savant orchestrat de partizanii lui Iustin, pn cnd toti,
soldati, senatori si popor, l-au implorat pe Iustin s accepte coroana. A
ncuviintat n cele din urm, ca si cum s-ar fi supus vointei populare.
Dar Iustin devenea ngrozitor de plicticos cnd se avnta n
amintirile lui de rzboi, ntr-o zi, cnd mi-a povestit pentru a douzecea
oar campania din Isauria, mi-am nbusit un cscat si, exact n clipa
aceea, privirea mea s-a ncrucisat cu cea a uneia dintre cele dou grzi
care stteau la us, nemiscate ca niste statui si prnd c nu vd nimic,
nu aud nimic, nu se manifest nicicum. Am zrit o lucire amuzat n
ochii lui albastri. Era foarte tnr, poate nici optsprezece ani, dar, chiar
si asa, prea mare si puternic. Era foarte frumos. Prul blond i trda
originea barbar...
A doua zi nu mai era acolo si am fost uimit eu nsmi de
dezamgirea pe care am simtit-o. S-au scurs trei zile pn l-am regsit la
locul lui, lng us. N-am schimbat nici un semn de recunoastere, dar
simteam c mi arunc priviri furise. Am aflat c era fiul unui sef got
trimis dup obicei la Curte, ca s fie crescut acolo, l chema Ruderic.
ntruct prea dezghetat si plin de caracter, mi-am promis c m voi
121

ocupa de cariera lui si i voi obtine o avansare. Mrturisesc c n zilele

cnd era el de gard mi se prea mai usor s-l ascult pe btrnul Iustin
plvrgind. Din contr, mpratul mi-a trezit nespus de mult interesul
cnd mi-a dezvluit trecutul lui Iustinian, pn atunci acoperit de un
vl de mister. II WIluswa uu aiai maj bine cu cat era nscut n acelasi sat
din Iliria, n aceeasi coliba, Iustinian fusese copil de tran, si unchiul lui
, adusese la Constantinopol, dup moartea prematur a printilor si.
ntruct nu voia ca nepotul lui s sufere de aceleasi lipsuri ca si el, i
dduse cea mai aleas educatie Apoi, la rugmintea lui, Iustinian
ncepuse acea carier militar care se mpca att de prost cu
temperamentul su pasnic. Ajunsese la rangul de ofiter n prestigiosul
Regiment ai scolarilor. Atunci si-a schimbat numele. Spre marea mea
surprindere, am aflat c pn atunci l chemase Petrus babatus, dup
numele tatlui su, dar c, probabil considernd c nu sun suficient de
nobil, si-l alesese pe acela sub care l cunosteam eu. Acest detaliu mi-a
confirmat m ce msur era rusinat sotul meu de un trecut umil. Iustin
era preocupat de ideea de a lsa imperiul pe mam, bune, dar stiam, de
asemenea, c se temea ntr-un fel ca urmasul lui s nu-i umbreasc
domnia si s-l arunce n uitare. De fiecare dat cnd unchiul lui mi
vorbea de el profitam pentru a-i aminti virtutile lui Iustinian. Serios,
silitor! muncitor, bun administrator, nu avea alt grij dect binele
statului^ insinuam c, dac Germanus ar ajunge ntr-o bun zi mprat,
acest senior strlucitor, nobilissima lui sotie si Curtea nfloritoare pe care
artine-o vor sterge pn si numele unui mprat tran precum Iustin, n
vreme ce, dac Iustinian ar avea posibilitatea s domneasc, modestia lui
fireasc ar face ca imperiul s pstreze pe veci amintirea unchiului su...
Acest ultim argument a mcinat probabil spiritul ncetosat de vrst al
122

mpratului Iustin, pentru c, n cele din urm, s-a hotrt. Cu trei zile
nainte de Pastele din anul 527, am fost ncoronati, amndoi, Iustinian si
cu mine.
Eram suverani asociati, din moment ce Iustin tria nc. Aceasta a
fost, cred, singura dat din viata mea cnd m-am trezit prea devreme.
Teama, nelinistea si n acelasi timp nerbdarea m-au mpiedicat s dorm.
Iustinian si pstrase calmul obisnuit, ntreaga lui persoan trda o
profund reculegere. nc din zori ncepusem s m pregtesc. Tunica
lung din catifea purpurie mpodobit cu benzi late din mtase aurie
sclipea la fiecare pas. Mi-am amestecat n pr siraguri de perle si
nestemate care mi cdeau n valuri pe umeri. Mi-am strns n jurul
gtului un lant din aur ncrustat cu smaralde si safire si mi-am pus n
urechi cercei att de grei c mi le deformau. Voiam s fiu demn de sotul
meu la aparitia n public si m-am contemplat cu un ochi nemilos n
oglind. Dusmanii mei si obisnuitii palatului lui Germanus afirmau c
eram pitic, mi compensam talia minuscul tinndu-m att de dreapt
si purtndu-mi capul att de sus, nct pream cioplit n marmur.
Slbut, aveam un aspect fragil, pe care mi plcea s-l subliniez
purtnd bijuterii enorme. Aveam trsturi fine si nasul drept, dar ochii
constituiau prin ei nsisi principala mea podoab. Imensi, usor
migdalati, preau lacuri ntunecate traversate de fulgere. Tenul rmnea
prea nchis pentru o mod care continua s prefere blondele. Fata purta
urmele aproape imperceptibile ale unui vrsat de vnt din copilrie, si
poate c eram singura care le observa, dar care mi displceau la fel de
mult. Ariana m ajutase s-mi corijez mersul prea rapid si prea teapn.
Dar, n pofida acestor defecte, ceea ce am vzut n oglinda mea ma multumit. Aveam s-i plac lui Iustinian. Fiind nevoit pentru prima
123

dat s apar n plin lumin n fata multimii, n-am ezitat s-mi exagerez
machiajul si s-mi subliniez ochii cu fard negru mai pronuntat ca de
obicei. Pentru a plcea chefliilor care frecventau Mgarii Paradisului sau
pentru a seduce un popor sunt valabile aceleasi artificii. Nobilele doamne
din aristocratie n-aveau dect s m critice, mcar voi fi vzut de
departe. n cele din urm, Iustinian a venit s m caute. Am luat loc n
cortegiul curtenilor, naintam prin galeriile si curtile Palatului Sfnt,
ntre dou siruri de grzi n uniforme cu alb, rosu si auriu, spre
catedrala Sfnta Sofia. Cnd am intrat, am avut impresia c ptrund
ntr-un nor de aur. De aur erau mozaicurile de pe pereti si cupolele,
ornamentele prelatilor, tinutele demnitarilor, de aur ncetosat de norii de
tmie era lumina miriadelor de fclii si torte, Iustinian mi-a zis mai
trziu c plisem att de tare, nct a crezut c o s pic din picioare. M-a
privit, mi-a zmbit si n felul acesta mi-a redat puterile. Pentru a putea
continua, nu l-am mai slbit din ochi. Niciodat nu mi se pruse mai
impuntor, cu tunica lui aurie, centura sclipind de pietre pretioase. Era
prima dat cnd purta ncltmintea rosie cu vulturii imperiali. Am
urcat n amvon, situat n mijlocul bisericii, mii si mii de priviri s-au
atintit asupra noastr. Patriarhul s-a apropiat, a pus pe umerii lui
Iustinian o mantie mare de purpur. A apucat de pe un altar portabil
marea coroan cu ciucuri si i-a asezat-o pe cap. Noul mprat, cu crucea
n mn, a asistat la slujba Domnului. n momentul n care moastele
sfinte au fost aduse n procesiune, diaconii au ngenuncheat n fata lui
si, cnd a trecut n fruntea procesiunii si I-a salutat pe patriarh, pentru
prima dat acesta i-a rspuns. Cci devenise Alesul lui Dumnezeu,
Aprtorul lui Dumnezeu, Vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, rege si
preot, si primea titlul de Isapostolos, egalul unui apostol. Nu n armele
124

mele, nici n soldatii mei, nici n generalii mei, nici n propriul geniu nu
am ncredere, a declarat el, ci n providenta Sfintei Treimi mi pun toat
speranta." Comuniunea s-a ncheiat. Momentul, momentul meu se
apropia. Am avut o viziune brusc a dificulttilor, ncercrilor, eforturilor
care m asteptau si, cu toate acestea, am ptruns cu pasi siguri n noua
mea viat, cci eram constient c vreau mult si pot mult si m stpnea
certitudinea c eram sustinut de Dumnezeu si de Iustinian. Am naintat
indiferent la greutatea inuman a giuvaerurilor si a brocarturilor mele
si am ngenuncheat n fata lui. A apucat de pe altar o a doua coroan,
mai mic dect a lui, dar sclipind de nestemate, si mi-a asezat-o pe cap.
A fcut-o cu atta usurint, c la nceput nu i-am simtit apsarea.
Aveam chef s plng, s rd. Tremuram, strluceam, toate acestea n
sinea mea, fiindc n exterior rmneam ntepenit, incapabil s m
ridic, ca si cum o pelerin de plumb m-ar fi tinut la pmnt. Atunci am
vzut o mn ntinzndu-se, cea a lui Iustinian, am ntins si eu mna
s-i apuc si m-am ridicat ndat. Cu coroanele pe cap, mantiile de
purpur pe umeri, am rmas fat n fat, privindu-ne ndelung. Dup
Dumnezeu, poporul. La plecarea din Sfnta Sofia ne-am dus, conform
obiceiului, direct la hipodrom, pentru a ne prezenta locuitorilor
Constantinopolului. n timp ce aclamatiile urcau spre noi, mi-am amintit
de srntoaca slbnoag si insultat care sttuse tremurnd n fata
aceleiasi kathisma n care aveam s tronez de-acum. Am avut vreme s
m gndesc la drumul parcurs si la cei care mi-l trasaser, mi pusesem
deseori ntrebri privind itinerarul sinuos care, cu ctiva ani n urm,
m adusese la Constantinopol. M ndoiam c misiunea pe care mi-o
ncredintase patriarhul Timotei fusese n realitate att de important sau
c ntlnirea mea cu Macedonia fusese cu adevrat ntmpltoare, n
125

ciuda sincerittii si a spontaneittii prieteniei care ne unise, ea nu se

apropiase de mine fr gnduri ascunse si m antrenase intentionat n
lumea n care mi uitasem vocatia, n plus, fusese nevoie ca superiorii
mei s se arate prea indulgenti fat de mine. Aveam impresia c, de la
plecarea din Alexandria pn la prima ntlnire cu Iustinian, trecusem
cu ochii legati prin mai multe probe initiatice. Cutasem mult timp s
aflu cine o informase pe Macedonia despre fosta apartenent a familiei
mele la partidul Verzilor. Un singur om care mi cunostea tot trecutul ar
fi putut s-o fac: patriarhul Timotei. Dac stteam s m gndesc, faptul
c sfntul prelat si dansatoarea cu reputatie dubioas aveau ceva n
comun nu era chiar asa de nenchipuit. seful unei minoritti religioase
amenintate

voia

mpiedice

dezlntuirea

persecutiilor

mpotriva

enoriasilor si si pentru asta era gata s apeleze la orice instrument. Iar

instrumentul cu pricina fusese nimeni altul dect ncnttorul idol al
publicului Antiohiei, n realitate un sef politic care nu se gndea dect la
extinderea puterii Albastrilor - partidul ei - si a celei proprii. Amndoi se
nteleseser s m manipuleze. Or, n pofida aparentelor si a presiunilor,
nu fusesem un instrument. M gsisem acolo unde trebuia la momentul
potrivit si dac beneficiasem de sans asta se ntmpla pentru c
stiusem s o provoc. Nici intrigantii, nici hazardul nu asezaser o fost
curtezan pe tronul imperial, l cstigasem n lupt aprig, modelnd
oamenii, evenimentele si chiar destinul dup voia mea. Cteva zile mai
trziu, noua mprteas a avut onoarea inedit de a face o vizit de adio
celui mai tnr general al imperiului, lui Belizarie, care pleca din nou s
se bat n Arabia cu triburile rsculate. Locuia n regiunea a
unsprezecea, un cartier care se ntindea de-a lungul micului fluviu
Lycus, unde cresteau noile palate, si care era aproape la fel de elegant ca
126

regiunea a zecea. Toti locuitorii din mprejurimi erau la ferestre cnd

cortegiul s-a oprit n fata locuintei lui Belizarie. Aceasta era mic, dar
distins, cu curtea mrginit de coloane de marmur si mpodobit n
centru cu o fntn .delicat sculptat n porfir. Belizarie, dup cum era
obiceiul, si convocase rudele si prietenii ca s m ntmpine. Nu mi-am
putut nfrna un zmbet amuzat recunoscnd-o printre ei pe Antonina.
Asadar, si croise drumul de cnd o alungasem de lng mine. N-a prut
s-mi poarte pic si s-a nclinat n fata mea mai adnc, mai gratios dect
toate celelalte. Belizarie m-a condus la primul etaj, n sala de receptie a
casei de iarn. n timp ce mi fcea onorurile locuintei, m-am lsat
pentru a doua oar emotionat de aceast frumusete viguroas si
cinstit, de aceast virilitate expus fr ncetare. Imaginea pe care mi-o
lsase dup prima noastr ntlnire mi alungase resentimentele si
venisem sub actiunea unui impuls, foarte periculos tinnd seama de
pozitia mea. Dup oferirea dulciurilor si a rcoritoarelor, am rmas ntre
patru ochi si i-am spus ceea ce voiam s-i spun. stiam c la nceput
manifestase o oarecare ostilitate fat de mine. i propuneam s uite ce se
petrecuse, asa cum voi uita si eu. Usa mea i va fi mereu deschis si voi fi
fericit s-l ajut n orice mprejurare, mi foloseam toate farmecele pentru
a pleda nu cauza mea, ci pe a lui. Nu voiam, ntradevr, s m vd
constrns s devin adversara prietenului mpratului, cci el ar fi cel
care ar avea de ptimit, n timp ce vorbeam, m devora din priviri, dar n
spatele admiratiei brbatului pentru femeie exista n ochii lui un dispret
care m dezarma, l-am cerut totusi s m slujeasc cu credint, ceea ce
era echivalent cu a-l sluji pe mpratul cruia jurase s-i fie devotat pn
la moarte. Belizarie s-a ridicat:

127

 Sunt n slujba imperiului, si nu a mprtesei. Hotrt lucru, poate

c era un bun militar, dar se arta mult prea obtuz. Mi-am ascuns
iritarea sub gesturi gratioase, dar n-am mai zbovit si, la plecare, iam aruncat: Un sfat, generale, s nu aveti ncredere n aceast
Antonina care v d trcoale. Dac v apropiati prea mult de ea, ati
putea regreta ntr-o bun zi. Nici de data aceasta nu prea s
nteleag. Cteva zile dup aceea, chipul lui Belizarie m-a bntuit, si
amintirea lui m scufunda ntr-o dispozitie execrabil. Rana de la
piciorul mpratului Iustin s-a infectat.
Cangrena i-a cuprins tot trupul si a ajuns n cteva sptmni la
cellalt capt, Iustinian si cu mine asistam la agonia lui. Camera era
plin de curteni nemiscati care asteptau inevitabilul, de medici coplesiti
de neputinta lor si de preoti mormind masluri. Mirosul de tmie nu
reusea s acopere duhoarea crnurilor putrezite. Stteam amndoi la
picioarele patului mare cu cuverturi de purpur. Corpul plin de vigoare
era descrnat, chipul tnr si roz, devenit cenusiu, se ascutise. Opiul pe
care i-l dduser pentru a-i calma durerile insuportabile l cufundase
ntr-un soi de stupoare. Pulsul i scdea. stiam c mi va prea ru dup
btrnul militar care trisa la sah si care contribuise la ascensiunea mea.
Totusi, priveam decorul feeric al camerei imperiale care n scurt timp
avea s fie a noastr: imensa cruce verde pe fond auriu ocupa centrul
cupolei din plafon, punul si desfsura penele pe mozaicul de pe jos,
alte mozaicuri nftisnd buchete mari de flori nveseleau peretii, apoi,
sus de tot, se nsirau portretele fostilor ocupanti, mprati si mprtesc
de mult uitati. Atunci am nteles c aceast somptuozitate neegalat numi va apartine niciodat si c voi fi doar pstrtoarea ei, tot asa cum voi
fi doar ocupanta efemer a acestei ncperi n care mi-am promis s
128

adaug ns efigiile noastre. n cteva clipe, n cteva ore, viata mea si a

lui Iustinian aveau s se schimbe. El se pregtise pentru sarcina precis
care l astepta, eu m pregtisem pentru orice, fr a cunoaste nimic. El
avea cultur, educatie, eu aveam instinct. El era sigur pe sine, eu eram
sigur numai de el. stiam c va continua s fie ca n trecut, sobru si
blnd, nesturat n setea lui de dreptate, simplu si modest. Nu m
ndoiam c va fi un mprat foarte mare. Trebuie s-mi fi ghicit
gndurile, poate pentru c erau la fel cu ale lui, cci s-a aplecat spre
mine si mi-a soptit:
Atunci cnd, peste putin vreme, voi fi n fata poporului meu, asta va
fi nu numai pentru c asa a vrut destinul, ci si pentru c, fr s-o
recunosc cu adevrat, am stiut ntotdeauna c ntr-o bun zi m va
astepta aceast ndatorire. Singurul lucru pe care nu l-am stiut a fost
c alturi de mine se va afla o fiint, o femeie, care s m ajute s
port greutatea. Datorit tie, responsabilitatea mea va deveni un
privilegiu.
Draperiile grele din catifea brodat, trase ca ntotdeauna ca
precautie n caz de boal, fceau atmosfera irespirabil. Am poruncit s
fie trase si nici un curtean, nici un medic nu a ndrznit s protesteze.
Atunci

lumin

strlucitoare

inundat

ncperea,

fcnd

strluceasc aurul mozaicurilor, n fond, cstoria noastr fusese unirea

a

dou vointe, a dou complicitti politice, a dou pasiuni pentru

putere. Legtura cea mai puternic ce ne unea, de altfel o legtur

destul de inconstient, era asemnarea originilor noastre. Nu fuseserm
nevoiti s ne explicm motivele unul altuia sau s ne scuzm. Puteam
s ne simtim n largul nostru mpreun, fiindc eram amndoi din
aceeasi plmad. Aliati n aventur, ne avntaserm cu acelasi
129

entuziasm pe aceeasi cale. Legturile dintre noi erau mai puternice

dect pasiunea sau dragostea, cci erau tesute din camaraderie,
interese comune, complicitate intelectual si nencredere fat de toti
ceilalti... La amiaz, mpratul Iustin a ncetat s mai respire, Iustinian
si cu mine deveniserm suveranii celui mai mare, celui mai puternic,
celui mai frumos imperiu din lume.

PARTEA A DOUA
Capitolul 9
Devenisem Gloria Purpurii, Bucuria Lumii, prea-pioasa si preafericita
Augusta, Vassilissa iubit de Dumnezeu". Locuiam de-acum n gineceu,
aripa rezervat mprtesei, n care mpratul avea si el un apartament
privat, ns lucra ntr-o alt arip a palatului Daphne. mpratul mi
desemnase un personal comparabil cu al lui. Marele meu sambelan sau
praepositus era sef peste o multime de sambelani, referendari, usieri si
silentiaires, acestia din urm fiind nsrcinati cu impunerea linistii n
prezenta mea, n semn de respect. Aveam propriile grzi, alese cu mare
grij dintre eunucii palatului. Marele maestru si seful degusttorilor se
ocupau de meseie mele. Ariana, pe care o numisem mare maestr, se
vedea rspltit cu titlul fermector de patrician a ghirlandei,
mpreun cu protovestiaire domnea peste regimentele de doamne si
domnisoare de onoare alese pentru ireprosabila lor virtute. Toate purtau
rochii aurii, mantii albe si voaluri lungi peste o bonet n form de turn.
tineam la acest serviciu de onoare impuntor, foarte stnjenitor si chiar
inutil, pentru a-mi pstra prestigiul pozitiei. De aceea n-am ezitat s

130

dublez

numrul

femeilor

din

anturajul

meu.

Fiind

permanent

nconjurat de lume, aveam impresia c triesc n public, ns n

copilria mea mizeria nu ne forta s stm claie peste grmad ?
De-acum curtenii aveau s-i nlocuiasc pe vecini, iar promiscuitatea
nu era cu nimic schimbat. Asistam la anumite ceremonii ale Curtii.
Ieseam uneori din Palatul Sfnt ca s m duc, nconjurat de un
cortegiu numeros, s vizitez vreo biseric sau mnstire. Dar, n cea mai
mare parte a timpului, obiceiul spunea c mprteasa trebuie s
rmn n gineceu. Ocupatiile ei depindeau de initiativa, puterea si
personalitatea ei. Regretam libertatea strzii cu care fusesem obisnuit,
ns acesta era pretul pe care trebuia s-l pltesc pentru c fusesem
ncoronat. Am nceput prin a nivela terenul n jurul meu. Am suprimat
cinele n familie, precum cea la care asistasem cu ocazia prezentrii
mele la palat. N-aveam nici un chef s-i revd pe Germanus, Passara si
clanul lor, pentru ca apoi s m critice si mai mult pe la spate. Cu ct
veneau mai rar la Palatul Sfnt, cu-att era mai bine. l-am cerut lui
Iustinian o favoare, aceea de a-l nltura pe vrul su din postul de sef
peste soldatii din Tracia. Lipsit de autoritate, intrigile lui ar fi mai putin
periculoase.
Ca dar de nscunare i-am oferit lui Comito un sot, un militar de
viitor, pe nume Sitas... concurent direct al lui Belizarie, pe care l-am
asezat n postul-cheie de sef al soldatilor din Armenia. M-am hotrt, de
asemenea, s o mrit pe fiica mea, Irina, operatiune pe care Indaro a
negociat-o n locul meu. A gsit un tnr de familie bun, cu chip
plcut, cu caracter amabil, care a acceptat s ia de sotie o orfan de
origine necunoscut din cauza zestrei sale fabuloase, l-am druit foarte
multe pmnturi n Caria, una dintre provinciile cele mai frumoase ale
131

imperiului, foarte fertil, nvecinat cu marea, unde ea si sotul ei puteau

duce o viat ct se poate de plcut... departe de Constantinopol,
departe de mine.
M gndisem deseori la Macedonia, cu care ntretineam o
corespondent care se rrise de cnd m cstorisem. Fusese prietena
mea, ns o mprteas nu are dreptul s aib asa ceva. S-ar fi putut
crede demiurgul meu, ns Theodora nu avea nici unul, n afar de ea
nssi. Pe Arsenius nsusi l-am trimis la Antiohia, cci n-as fi ncredintat
nimnui n afara lui misiunea cu care era nsrcinat.
I-a oferit Macedoniei din partea mea o sum colosal si proprietti
imense n Cilicia, n schimbul tcerii si al promisiunii unei vieti retrase.
La ntoarcerea sa, Arsenius mi-a povestit reactia dansatoarei. Dac
fusese uimit, nu lsase s se vad nimic, l-a declarat cu cel mai
minunat surs: Viata monden din metropol m plictiseste. Am poft
s triesc la tar. S-i zici mprtesei c singura mea dorint va fi s o
multumesc ntotdeauna si s-i mai spui c m voi ruga mereu pentru
fericirea ei." Chiar a doua zi si-a fcut bagajele si disparitia ei a fost att
de rapid, nct a iscat cele mai extravagante speculatii.
Prezenta amantului iubit i-a ndulcit exilul ndestulat, dar nu era
suficient pentru a-i explica plecarea. De fapt, fusese inspirat de
ntelepciune si m cunostea prea bine pentru a nu se teme de mine.
Ne suiserm pe tron plini de bunvoint, gata s ne apucm de
treab cu nflcrare pentru binele imperiului, ns imediat am fost
asaltati de o serie de conflicte si catastrofe, precum si de una dintre acele
furtuni ngrozitoare care rscolesc Pontul Euxin. n Italia am crezut c
pacea cu gotii, adversarii nostri tenace, se profila n fine la orizont, cci

132

noua lor regin, Amalasuntha, cuta s se apropie de noi, cnd o

lovitur de stat a nlturat-o brusc de la putere.
Pornind din Africa, vandalii dominau toat Mediterana apusean si
constituiau pentru noi o amenintare direct, n cellalt capt al
imperiului, persii, dusmanii nostri seculari, si nmulteau zmbetele
prietenoase care ascundeau attea masinatiuni periculoase. Marele lor
rege, pentru a asigura coroana celui de-al treilea fiu al su, favoritul,
Chosroes, i propunea lui Iustinian s-l adopte, aceast anomalie fiind
deja ntlnit n trecut. Sotul meu a vzut n asta ocazia de a restaura
autoritatea n partea aceea a lumii si eu am fost cea nevoit s-l
opreasc n ultima clip: Cezar, l-am ntrebat eu, acest fiu adoptiv n-ar
putea pretinde oare ntr-o zi mostenirea tatlui su, adic imperiul ?"
Iustinian a vzut capcana n care fusese pe punctul de a cdea. Pentru
a-l calma pe marele rege i-a trimis o solie pompoas, suprancrcat cu
daruri splendide, si I-a desemnat n fruntea ei pe Hypatius, nepotul
hodorog al mpratului Anastasius. El n-a reusit s-l conving pe marele
rege care, furios, a nceput o serie de incursiuni ucigase n imperiu. A
fost nevoie s-l trimitem din nou pe Hypatius, de aceast dat nu ca sol,
ci ca general. A fost nvins umilitor, esund att n rzboi, ct si n pace.
De parc politica n-ar fi fost de ajuns, natura ne agresa si ea.
Antiohia a suferit cel mai groaznic cutremur din ultimele secole, care a
omort dou sute cincizeci de mii de oameni. Atrocea veste a miscat n
mine vechile amintiri si am plns. Laodiceea, Amaseea au fost si ele
distruse de cutremure crora li s-a adugat n scurt timp o secet
crunt, cum nu s-a mai vzut de zeci de ani, care a adus imediat n tot
Orientul amenintarea foametei. Samaritenii, evreii aceia disidenti, s-au
revoltat, ne-au masacrat garnizoanele si au proclamat un uzurpator care
133

a avut ndrzneala de a ne maimutri, ntr-o clip, Palestina a fost

trecut prin foc si sabie. Ereziile i puneau probleme de nerezolvat lui
Iustinian care, fiind vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, se voia strict
catolic: Este drept, repeta el, ca aceia 143 care nu-l ador pe Dumnezeu
n modul corect s fie privati de avantajele pmntesti." Puteam din
pricina aceasta s-i urmrim pe arieni, cnd attia mercenari goti din
armatele noastre respectau aceast dogm ? Puteam s-i condamnm pe
pgni, cnd toti profesorii de la universitatea din Atena, cea mai
prestigioas, cea mai venerabil, cea mai veche din imperiu, rmseser
pgni ? i puteam arde pe maniheisti, cnd attia brbati si femei din
cea mai nalt societate, din elita imperiului mbrtisaser aceast
deviere ? n fine, Biserica catolic si Biserica monofizit schimbau ntre
ele enciclice ucigase si, n pofida tuturor eforturilor mpratului, nu se
putea gsi nici o cale de ntelegere.

Nici nu apucaserm s ncepem guvernarea c deja riscam s fim

dezrdcinati, Iustinian si pstrase sngele rece. Nu se gndea dect ssi mplineasc visul si s-si pun n aplicare marea oper: reforma
legislativ. n ciuda gravittii evenimentelor, am amintiri fericite din
perioada n care muncea cu entuziasm si ncrncenare la refacerea
legilor mpreun cu o comisie pe care o alctuise n acest scop. Poporul,
mi-a explicat el, nu se mai regseste n mijlocul acestui talmes-balmes de
dispozitii ngrmdite secol dup secol. Vreau s fac legi simple, clare,
accesibile. Vreau s croiesc un drum prin htisul de erori si contradictii
si s ies din acest ghem nclcit." Cu ct avea mai multe lucrri de
corectat, cu-att era mai multumit. si evoca aproape fericit cele dou mii
de opere pe care trebuia s le compileze, cele trei milioane de rnduri pe
134

care trebuia s le reduc. Nu avea n cap dect legi, se gndea la ele zi si

noapte si chiar n momentele noastre de intimitate tot despre asta
vorbea, l comparam n glum cu un mcelar al cazuisticii. Rznd, mi
reprosa c nu pricep nimic din legi pentru c nu sunt obisnuit s le
respect. Si totusi, entu144 ziasmul lui era contagios. stia s dea viat
acestui corp inert de edicte, s traduc n limbaj transparent aceste
sarade si s transforme plicticosul subiect ntr-o aventur pasionant.
Am realizat c era pe cale s cldeasc o oper nemuritoare si m-a
ambitionat s-mi aduc contributia, s-mi las si eu numele n istorie,
pentru ca posteritatea s repete c alturi de Iustinian a existat o femeie.
Pentru a aduga o piatr la edificiu fr a-i rpi din timpul pretios, m-am
gndit s-l chem pe responsabilul acestei lucrri monumentale, pe seful
nsrcinat cu aceast refacere, l chema loan din Cappadocia. Acest
functionar mrunt stiuse, prin calittile sale extraordinare, s-i atrag
atentia lui Iustinian care l promovase rapid, pn la a-l numi prefect al
orasului, adic seful guvernului. Era de origine umil si nu avea nici un
pic de cultur, Iustinian rdea de greselile pe care le fcea n latin, iar
n greac scria mult mai prost dect mine. Din aceste motive mi era
foarte simpatic. A nceput prin a ntrzia. Am vzut intrnd un brbat
gras, glbejit, cu nasul gros si coroiat, cu degetele bondoace si pline de
inele stridente, cu o tunic de mtase ptat. L-am ntmpinat gratios pe
consilierul preferat al mpratului. A executat trei plecciuni, de parc ar
fi fost vorba de un efort insuportabil, gfind zgomotos si chiar cnd se
ridica a rgit. M-am ntrebat dac era beat, fiindc se zicea c bea prea
mult. Stpnindu-mi scrba, am abordat subiectul care m frmnta si
i-am mprtsit ideile mele privind anumite dispozitii din noul cod.
Legea e pentru brbati, nu pentru femei, m-a ntrerupt el cu grosolnie.
135

Fcnd un efort ca s nu-mi pierd rbdarea, am evocat 145 protectia

curtezanelor si suprimarea proxenetilor, loan din Cappadocia a izbucnit
n rs. Pestii sunt utili att fiscului, ct si societtii. Fr ei n-ar fi
curtezane. Fr ele, ar fi sfrsitul civilizatiei. Nici de aceast dat nu miam pierdut calmul si i-am cerut ajutorul pentru mnstirea pe care
voiam s o ntemeiez, menit s adposteasc pe curtezanele pocite. A
continuat s m ia peste picior: Srmanele fete, s-ar simti ca la
nchisoare acolo si ar ncerca s evadeze prin orice mijloace. Sunt mult
mai fericite n libertate. Apoi, sub pretextul c este asteptat de mprat,
s-a retras fr s astepte s-i dau ncuviintarea. Asadar, am fost nevoit
s-mi pun n aplicare planurile fr ajutorul nimnui. O doz de
ndrzneal era suficient pentru a reusi. La ordinele mele, grzile au
adunat curtezane si pesti ct putea cuprinde sala mare a gineceului.
nconjurat de suita mea n formatie complet, m-am dorit mai
maiestuoas ca de obicei, arbornd cele mai scumpe bijuterii si
drapndu-mi cu grij pliurile brocarturilor pe treptele tronului. Curtenii
si specimenele de cea mai joas spet se priveau uluiti c se treziser
fat n fat. Mutrele de banditi ale pestilor nu m impresionau, eram
obisnuit. Dar m uitam cu inima nsngerat la fetele prea machiate, cu
zdrentele lor tiptoare, care afisau atitudini insolente, prefcndu-se c
nu sunt intimidate.
Statul a numit magistrati pentru a pedepsi pe hoti si pe jefuitori. Nu
este oare rezonabil s-i urmrim pe cei ce au furat onoarea si
castitatea ? Asa mi-am nceput discursul, pentru a ncheia prin a-i
ntreba pe pesti cu ct le cumpraser pe nefericite. Nici unul nu a
ndrznit s deschid gura.

136

 Cu ct? am urlat eu, aruncndu-le o ploaie de njurturi a cror

grosolnie le-a dezlegat limba, desi mi-a ofensat curtenii. '
Cinci solidi de aur e cursul actual, a mrturisit unul dintre ei. Mai
scump ca pe vremuri, m-am gndit eu. Pestele meu nu m
cumprase dect cu doi solidi. Am rscumprat toate fetele de-acolo,
apoi i-am alungat pe pesti, poruncindu-le s-si gseasc alt
meserie. Am mprtit fiecrei fete cte un solid de aur, o tunic nou
si le-am trimis la printii lor. Iustinian, informat despre aceast
scen, m-a admonestat: Palatul Sfnt nu este taverna Mgarii
Paradisului, ironia binevoitoare fiindu-i caracteristic. Trebuia s
m ocup singur de situatie. Dac vorbesc cu prefectul tu, nu m
ascult. Am profitat pentru a da o lege care-i expulza pe pesti din
capital si un decret prin care primeam un teren pe malul asiatic al
Bosforului pentru a construi pe el un stabiliment menit s le
gzduiasc pe curtezanele pocite. Am obtinut chiar ca n cod s se
adauge o dispozitie legislativ care punea capt conditiei inferioare a
actritelor si le acorda egalitate cu ceilalti cetteni. S-ar fi putut
sustine c trecutul meu sttea la baza acestor msuri. Ce conteaz!
Nu vorbeam dect despre ce stiam si nu interveneam dect pe teren
cunoscut, mpratul mi aplauda, mi ncuraja initiativele fr s mi-o
spun, dar acordndu-mi tot ce-i ceream. De optsprezece luni
stimula el nsusi zelul legiuitorilor, prin pertinenta si profunzimea
comentariilor sale. Datorit acestei vigilente, proiectul s-a realizat
ntr-un timp-record. n scurt timp, a fost publicat noul cod care
trebuia s poarte pe bun dreptate numele lui Iustinian, o oper
legisla147 tiv fenomenal, care nu are pereche nicieri n istorie. Mia acordat onoarea de a-mi pomeni numele n preambul si de a
137

afirma, n fata posterittii, c, nainte de a-si lua deciziile, se

nconjura de sfaturile preaveneratei sotii" pe care Dumnezeu i
fcuse favoarea de a i-o drui. Aceast recunoastere oficial a
ajutorului modest pe care l-am putut aduce, aceast mngiere a
vanittii mele nu mi-au permis, totusi, s uit ironia lui loan din
Cappadocia. Nu m-am cobort pn la a m plnge mpratului de
preferatul su, cu att mai mult cu ct imediat dup publicarea
codului era nsufletit de o poft nemsurat de munc. Sobru si
frugal din fire, abia apuca s mnnce si s doarm. Atunci cnd eu
m culcam, epuizat de asteptare, era ora la care, dup plecarea
colaboratorilor, se cufunda n dosarele lui. Lucra practic singur,
noaptea, fiindc din consideratie fat de secretarii si i forta s se
duc la casele lor. Dimineata, cnd deschideam ochii, descopeream
deseori ca venise n zori lng mine, n camera noastr, cu mare grij
s nu m trezeasc. Era deja asezat n tinut de noapte n fata unei
msute pliante, redactndu-si instructiunile, adnotnd decretele cu
scrisul lui mare cruia cerneala rosie, rezervat mpratului, i ddea
elegant. Cum de-abia avea timp s m informeze despre reformele n
care se aruncase si care se refereau la toate subiectele, l-am convocat
din nou pe loan din Cappadocia s m tin la curent. Acesta n-a
venit, fr mcar s-si dea osteneala de a se scuza, n noaptea cu
pricina, am nghitit o multime de ceaiuri ntritoare ca s pot rmne
treaz pn la sosirea lui Iustinian. Cnd s-a culcat alturi de mine,
l-am ntrebat inocent dac ministrul l ajutase n seara aceea. Mi-a
rspuns c loan din Cappadocia, epuizat, plecase de mult s se
culce. 148 Cu vreo fat sau vreun tigan, am replicat eu. Ar trebui
s stii c nu doarme niciodat. Sunt uimit c n-a rmas s te ajute,
138

Cezar. si mi-am pornit atacul mpotriva favoritului su.-Pentru acest

prim asalt n-am folosit dect arme usoare, l-am denuntat grosolnia,
betia, lcomia, desfrnarea si necinstea, Iustinian s-a ridicat putin si,
sprijinit n cot pe o pern de purpur, mi-a zis destul de sec:
Asadar, nu apreciezi opera lui loan ? S-a aruncat n viesparul
administratiei, ia restrns rndurile umflate de secole de favoritism, a
ndrznit s pun sub asediu fortretele coruptiei si venalitatea
birourilor. Dac vreau s-mi continuu politica si s nu fiu o
marionet ncoronat, trebuie s dau o lovitur acestei armate de
scribi, notari, subsecretari, contabili si alti functionari. De altfel, el
umple

sipetele

statului

recupernd

restantele

si

diminund

cheltuielile. A avut curajul nenchipuit de a repartiza mai corect

taxele si de a-i face pe bogati s plteasc cel mai mult. A pus capt
privilegiilor, imunittii si abuzurilor lor. Binenteles exist proteste,
strigte, binenteles c loan si-a fcut dusmani, dar cine sunt ei?
Aristocratii. Le iei si tu partea ? i vei apra ? Nu l-am vzut niciodat
pe Iustinian att de vehement. Discutia nu avea rost. Sper, Cezar,
c nici loan, nici vreun alt ministru nu se vor bga niciodat ntre noi
doi, m-am multumit eu s spun. Asa cum prevzuse mpratul,
furtuna care ne scuturase la nceputul domniei s-a linistit la fel de
brusc cum se dezlntuise. n Africa, un nou rege al vandalilor a urcat
pe tron, a crui mam era printes bizantin. De aceea s-a proclamat
cettean al imperiului, si provinciile africane s-au 149 ntors singure
sub aripa noastr. Revolta samaritenilor a putut fi nbusit cu un
pret greu, n snge si ruine, dar linistea s-a reinstalat n Palestina,
mpratul, dup nenumrate tentative, a reusit n cele din urm s
reuneasc n jurul aceleiasi mese pe reprezentantii Bisericii catolice
139

si pe cei ai monofizitismului. A prezidat el nsusi sedinta inaugural,

n fine, un mesager grbit ne-a adus vestea pe care o asteptam de
atta vreme: moartea marelui rege al persilor. Urmasul lui desemnat,
cel de-al treilea fiu, Chosroes, fiind la concurent cu alti pretendenti,
nu putea n acelasi timp s se rzboiasc cu noi, asa c a cerut s
negociem, mpratul i-a trimis imediat o ambasad si n scurt timp a
semnat cu el un tratat care, conform expresiei printului, trebuia s
fie cel al Pcii Vesnice. Sfrsitul rzboiului I-a lsat liber pe Belizarie,
care s-a ntors la Constantinopol. Am aflat fr ntrziere, din
zvonurile de la Curte, c se ndrgostise nebuneste de Antonina si c
ar fi vrut s o ia de sotie, ns se temea de reactia mea. l-am primit
pe amndoi ntr-o audient privat. Au intrat ca si cum le-ar fi fost
team s nu-i mnnc. Antonina se agta de bratul victimei sale si si
luase un aer de fecioar. Credeam c ar fi n stare s mimeze un lesin
si c nu se va mai ridica din plecciunea adnc. Mcar nu ezitase
s caute ct mai sus. Masiv, superb, cu ochii atintiti ntr-ai mei,
Belizarie prea s-si foloseasc trupul ca meterez pentru a o apra pe
Antonina, dar l simteam destul de stnjenit. Nefericitul nu rezistase
probabil scenei cu vduva nobil si lipsit de aprare, fr s-si dea
seama c o doamn respectabil nu avea de unde s cunoasc
metodele de budoar care l nltau n al saptelea cer. Am lsat s se
scurg cteva clipe de tcere pentru a le spori nelinistea, apoi i-am
anuntat c nu-mi doream altceva dect 150 ^ s fie fericiti. Mi-ar fi
prut foarte ru s fiu o piedic n fata cstoriei lor. Nu numai c o
autorizam, ba chiar mi-o doream din tot sufletul. Recunostinta i-a
fcut s se arunce la picioarele mele si s-au retras strlucind de
fericire. Lui Indaro, care n intimitatea gineceului se amuza copios de
140

acest mariaj ridicol, m-am abtinut s-i mrturisesc sentimentele

mele, dar zmbeam n sinea mea, cci spunea exact ceea ce doream
s aud.

Capitolul 10
La sfrsitul anului 531 s-a produs un fenomen ciudat. Mai multe zile la
rnd soarele a plit, apoi, ntr-o noapte, a aprut o comet. La fel ca
restul orasului, am urcat mpreun cu Iustinian pe teras ca s o
admirm. O bil de foc a traversat ncet cerul, lsnd n urm dre
sclipitoare, si am rmas mult timp acolo, ptrunsi de frumusetea
fenomenului. Acesta s-a repetat a doua zi si n zilele urmtoare.
Astronomii nostri l cunosteau. Calculaser, de fapt, c respectiva
comet vizitase Pmntul de patru ori n revolutiile ei, care durau
fiecare cinci sute saptezeci si cinci de ani. Astrologii, la rndul lor, au
vzut n asta preludiul unor mari tulburri din care se va naste o nou
epoc de aur, dar expresia lor cnd mi-au anuntat previziunile nu mi s-a
prut prea convingtoare. Atunci am poruncit s fie chemat Photini,
ghicitoarea mea din adolescent. Pe vremea aceea mi ceruse o singur
favoare, s-mi amintesc de ea mai trziu, si mi tineam promisiunea.
Membrii Casei mele ncepuser se s obisnuiasc cu vizitatori
neobisnuiti. Photini a sosit, nvesmntat n niste vechituri pestrite, de o
murdrie respingtoare, legnndu-se pe picioarele groase.si scurte. Nu
prea uimit s se gseasc n fata mprtesei. Prevzuse c asa se va
ntmpla. Am ntrebat-o despre comet. Mi-a rspuns c nu reusea s
vad nimic. Poate c nu voia s vad. Dar a adugat c poporul se
astepta la nenorociri ngrozitoare... Poporul este nemultumit, 152
141

poporul bombne", a mai spus. Desi am refuzat s m alarmez, nu am

reusit s-mi alung nelinistea cteva zile. ntr-o dimineat, la nceputul
anului 532, n pofida frigului si a umidittii, hipodromul era plin de
lume. Luasem loc n spatele ferestrelor aprate de zbrele ale bisericii de
lng Sfntul stefan, ntr-adevr, poporul nu doreste s o vad pe
mprteas n public. Femeie fiind, ea trebuie s rmn n cmin,
adic n gineceu. Percepeam atmosfera tensionat, n aer plutea o
ostilitate aproape palpabil, care m ngrijora. Cu o zi nainte, orasul
fusese din nou nsngerat de unul dintre acele incidente de-acum
obisnuite, dar care, de aceast dat, luase proportii neasteptate,
ntruct provocase moartea ctorva zeci de oameni, ntreaga populatie,
si Verzii mai mult ca oricine, i acuza pe Albastri. De la urcarea noastr
pe tron, acestia si nchipuiau c ei l ntronaser pe mprat si insolenta
lor scpase treptat de sub control. De-acum erau bande de tlhari care
terorizau locuitorii... si ndeosebi pe vechii lor dusmani, Verzii. Iar
acestia se saturaser pn peste cap s fie brutalizati, jefuiti, ucisi...
Anuntat de sunetele trompetelor si precedat de grzile cu panas rosu,
mpratul sia fcut aparitia n kathisma, marea loj imperial. Imediat,
din locurile lor, Verzii s-au pus pe fluierat, desi respectul si protocolul
impuneau liniste desvrsit n prezenta persoanei sacre a suveranului,
ceea ce m-a fcut s bnuiesc ce putea fi mai ru. Nu ncetau s
huiduiasc, s urle, s protesteze. S-au luat, Dumnezeu stie de ce, de
marele sambelan, Calopodius, pe care l acuzau c e cel mai fanatic
dintre Albastri si responsabil pentru nenorocirile lor. Aparitia carelor n
captul pistei a linistit putin agitatia. Vizitiii s-au aliniat la linia de
pornire. Semnalul a fost dat. Caii s-au avntat pe pist. Gloata s-a
ncins. 153 Prima curs s-a desfsurat de bine-de ru fr probleme, n
142

timpul pauzei, nemultumitii au luat-o de la capt, cu si mai mult

nversunare, n asemenea msur nct l-am vzut pe mprat
poruncind dintr-un gest ca dansatorii si jonglerii s se opreasc. L-a
trimis pe unul dintre emisarii de lng el s ntrebe ce voiau Verzii.
Acestia au nceput s protesteze mpotriva nedrepttilor crora le cdeau
victime. La nceput, respectuosi fat de mprat, au fcut aluzii obscure.
Apoi, nclzindu-se din ce n ce mai tare, au nceput s ameninte cu
pedeapsa divin pe oricine i-ar ataca, mpratul, indignat de aceast
insolent, a vrut s-si impun autoritatea si, din naltul tronului su, a
strigat la Verzii comasati pe partea cealalt a hipodromului: Ati venit
aici ca s asistati la curse, nu ca s v insultati conductorii ! l-a
rspuns un concert de vociferri. Emisarul a fcut atunci greseala de a-i
jigni pe Verzi: Liniste ! a urlat el. Ereticilor, blasfemiatorilor ! Liniste,
altfel vor cdea capete ! n loc de rspuns, Verzii l-au potopit pe mprat
cu injurii. luda ! Clule ! Asasinule ! Mai bine n-ar fi vzut tai-c-tu
lumina zilei, dect s fi zmislit un asemenea asasin ! O dat cu lsarea
serii, frigul se ntetea, dar nimeni nu-l simtea. Din contr, spectatorii
nclziti si scoteau la unison, cu gesturi spasmodice, hainele de iarn.
Lumina cenusie ca fierul, care cdea pe marmura alb a hipodromului,
le ddea un aspect funebru. Verzii continuau s strige, plngndu-se
care mai de care c erau tinuti departe de palat si de guvernare, c si-au
pierdut libertatea si c sunt n permanent victime ale autorittilor
corupte. n fine, acuzatia suprem de care m temeam a sosit: 154 Ti
lsati pe Albastri s ne asasineze si, mai ru, tot pe noi ne pedepsiti!...
Deodat, Albastrii au intrat n joc si au nceput s arunce si ei insulte,
alturi de emisarul imperial: Ar trebui s fiti atrnati n streang,
dusmani ai lui Dumnezeu ce sunteti! Nu mai tceti odat ? Verzii si
143

premeditaser actiunea, dup cum se vedea. si-au ales un emisar care a

lansat vestita apostrof:" Noi l vom respecta pe mprat n ciuda
indiferentei pe care ne-o arat. stim tot ce face, tot ce urzeste. Noapte
bun, dreptate! Ai murit. Noapte bun tuturor! Noi plecm. Mai degrab
ne facem pgni dect Albastri. Verzii s-au ridicat toti o dat si au
prsit hipodromul. Cursele au fost anulate, mpratul s-a retras cu
pompa obisnuit, ca si cum nu s-arfi ntmplat nimic, iar Albastrii, la
rndul lor, s-au mprstiat, spumegnd de furie. ntorsi la palat, am
discutat cu Iustinian despre incident. L-am readus la proportiile corecte,
cci nu era primul de acest gen. Din cele mai vechi timpuri, cursele de
la hipodrom ddeau oamenilor ocazia de a-si exprima sentimentele.
Verzii se ridicaser cu o jignire de neiertat mpotriva Persoanei Sacre,
dar, la urma urmei, asa era obiceiul. Oricum, nu puteau fi dect n
opozitie, din moment ce noi i protejam pe dusmanii lor dintotdeauna, pe
al cror sprijin puternic si neconditionat ne puteam baza oricnd, n
seara aceea de ianuarie, mpratul a rmas ncreztor si m-am ntors n
gineceu fr nici o neliniste. Incidentul era nchis. Peste dou zile, spre
orele amiezei, le primeam n audient pe sotiile senatorilor, care
strluceau

de

fericire

veneau

la

mprteas.

Se

schimbau

complimentele de rigoare si m plictiseam de moarte. Brusc, un zumzet

ndeprtat a intrat prin fereastra deschis, atrgndu-mi atentia. Am
ciulit urechile, auzeam tipete si strigte, dar nu le ntelegeam sensul. Am
trimis un eunuc la fereastr, l-am vzut expresia schimbndu-i-se de la
uluire la incredulitate, apoi la groaz. A venit s-mi sopteasc la ureche
c auzise clar strigtul: Triasc Verzii si Albastrii uniti!" Am refuzat s
cred. La naiba cu protocolul, audienta si sotiile senatorilor, m-am ridicat
brusc de pe tron si am alergat la fereastr. Aceast nclcare a bunelor
144

maniere le-a uimit pe femei mai mult dect dac le-ar fi czut tavanul n
cap. Atunci am auzit clar: Triasc Verzii si Albastrii uniti n mizerie!"
Verzii si Albastrii uniti, nu-mi venea s-mi cred urechilor. Nicicnd n
istoria Constantinopolului nu se ntmplase asa ceva.
Era de nenchipuit, imposibil, nspimnttor. L-am trimis ndat pe
marele sambelan s-mi aduc ultimele noutti si le-am trimis acas n
grab pe sotiile senatorilor, care nc nu stiau ce se ntmpl, mpratul
nsusi a venit s m anunte c aveam necazuri n oras. Scnteia o
provocase aberatia de neconceput a stupidului prefect Eudemon. Din
exces de zel, i arestase pe cei mai zgomotosi scandalagii de pe hipodrom
si i condamnase pe mai multi dintre ei la moarte, pe doi dintre acestia ia spnzurtoare. Clul s-a dovedit a fi att de nendemnatic, nct
streangul s-a rupt de trei ori la rnd sub greutatea victimelor. Atunci
gloata, care pn atunci nu fusese mnat dect de o curiozitate
morbid, cuprins de mil a cerut gratierea condamnatilor. Clul a vrut
s-i spnzure si a patra oar. Multimea i-a eliberat pe condamnati si,
urlnd La biseric, la biseric!", i-a obligat pe clugrii de la mnstirea
nvecinat cu Sfntul Cosma s le acorde azil. S-a nimerit c unul dintre
supravietuitori era Albastru si cellalt Verde. Cele dou factiuni unite au
cerut gratierea condamnatilor de ctre mprat pe care, 156 binenteles,
nu s-a gndit nimeni s-l pun la curent. Albastrii si Verzii amestecati sau mprstiat pe Mesa, strignd Nika", adic victorie. Numele revoltei
era gsit nc dinainte ca ea s izbucneasc. mpratul a fost informat
doar atunci cnd multimea a luat cu asalt si a jefuit locuinta prefectului
considerat responsabil de trista soart a condamnatilor. Toat noaptea
manifestantii au btut strzile urlnd. Toat noaptea n Constantinopol a
rsunat ngrozitorul slogan Verzii si Albastrii uniti. Nika! Nika!" A doua
145

zi, cnd m-am trezit, marea maestr Ariana m-a anuntat c gloata asedia
Palatul Sfnt. Portarul care, conform obiceiului, deschisese la sase
dimineata portile mari din bronz ale palatului Chalke, abia apucase s le
nchid la loc. Manifestantii cereau imperios demiterea imediat a
prefectului Eudemon si pe cea a marelui sambelan Calopodius. Dar n
special cereau plecarea lui loan din Cappadocia. Peste noapte, miscarea
se transformase n presiune politic, mpratul si-a dat seama imediat de
pericol si mi-a fcut onoarea de a veni s m consulte n legtur cu
decizia care trebuia luat, nclina s dea ascultare cerintelor populatiei.
Dumnezeu stie c as fi vrut s-l vd pe loan din Cappadocia concediat
brutal si chiar umilitor, dar l-am sftuit pe mprat s nu cedeze n fata
multimii. Atunci, ce s fac?" m-a ntrebat el. S adoarm poporul cu
promisiuni si, dac asta nu era de ajuns, s-i acorde concesii, dar altele
dect cele pe care le cerea, mpratul s-a retras pentru a se pune de
acord cu consilierii reuniti n grab si regretam amarnic c, femeie fiind,
nu puteam s particip la aceast deliberare, n scurt timp, strigtele de
Triasc Iustinian!" care se nltau din multime m-au fcut s nteleg c
poporul cedase.
Un ofiter din garda mea a venit s m anunte c manifestantii se
mprstiau n liniste. Pentru a doua oar, incidentul era nchis, dar nu
fr pierderi. Culmea era c deplngeam plecarea lui loan din
Cappadocia pentru c, acceptnd s se despart de el, mpratul si
dovedise slbiciunea. A doua zi, gloata revenise n fata palatului. De
aceast dat, am refuzat s m supun sfaturilor anturajului meu. Voiam
s vd si m-am ctrat, nsotit de cei mai putin speriosi dintre eunucii
mei, pe terasa crenelat a palatului Chalke, de unde aveam o vedere
excelent spre Augusteum si ocupantii lui. Nu mai era lumea bun a
146

Constantinopolului, ci mai degrab drojdia cartierelor mrginase, printre

care zream o grmad de mutre dubioase. Fr s par agresivi, se
tineau grupati ntrun colt al pietei largi, susotind si prnd s astepte
nu-stiu-ce. Numerosi locuitori veniser si ei s caste gura si i nconjurau
curiosi, n spatele meu, n curtile palatului, regimentele de barbari
echipati pentru btlie se adunau. Am vzut chiar sub postul meu de
observatie miile de brbati narmati, cu coifuri si armuri, ale cror sbii
grele luceau n razele soarelui ngrmdindu-se n fata portilor Palatului
Sfnt. Au naintat n ordine de lupt spre manifestantii care ddeau
napoi cnd preotii bisericii nvecinate cu Sfnta Sofia au aprut n prag,
cu crucile si icoanele n fat. Voiau s evite masacrul si ncercau s
intervin ntre multime si soldati, niste barbari care nu cunosteau
respectul datorat clerului nostru, l-au mbrncit pe prelati, trntindu-i si
rnindu-i usor pe ctiva. Imediat cetele de gur-casc, pn atunci
neutre, au intervenit. Au nceput s arunce n barbari cu tot ce le pica n
mn. Btlia s-a deplasat spre marile artere de circulatie, si
Augusteumul s-a golit ct ai clipi.
Tn momentul acela, pe terasa palatului Chalke si-a fcut aparitia
comandantul

spatharo-cubiculaires,

grzile

eunuce

de

la

palat,

implorndu-m s m adpostesc. L-am mustrat pe brbatul micut, cu

nftisare firav si alur delicat, l chema Narses si abia atunci l-am
remarcat. S m retrag cnd Augusteumul era pustiu ! M-a asigurat c
n foarte scurt timp revolta va ajunge la zidurile palatului. Am replicat c
meterezele groase m vor apra de pericol. A insistat respectuos, dar
ferm. Spiritele erau att de ncinse, dup prerea lui, nct trebuia s ne
temem de tot ce putea fi mai ru. Pesimismul lui Narses m-a impresionat
mai putin dect aerul lui calm si hotrt. L-am ascultat si m-am ntors
147

n gineceu. Am aflat apoi c regimentele de barbari fuseser nevoite s

bat n retragere n fata multimii furioase si se repliaser rapid n
interiorul palatului. Locuitorii cartierelor din jurul Augusteumului,
ndeosebi femeile, aruncaser cu pietre si crmizi n soldati, asasinii
preotilor", care fuseser luati prin surprindere de aceast agresiune
neasteptat. Constantinopolul trecuse de partea revoltatilor. Tcerea care
domnea n gineceu prea s se fi mprstiat peste tot orasul. Am asteptat
o or, poate dou, nconjurat de eunuci si de femeile mele lesinate de
fric. Mirosul a fost primul care ne-a alertat. Am alergat la ferestre.
Suluri imense de fum negru se nltau n oras, nnegrind iute soarele
palid de iarn. Principalele cldiri din jurul Augusteumului, Senatul,
bile lui Zuxippus si chiar catedrala Sfnta Sofia czuser prad
flcrilor, n scurt timp, trosniturilor ndeprtate ale incendiilor li s-au
adugat zgomotele unei btlii care se desfsura undeva n apropiere de
palatul Daphne, unde ne gseam. Mirosul acru de ars a devenit mai
puternic si norii negri care pn atunci 159 preau s se nalte de
undeva din fat au nceput s se ridice chiar de lng aripa anexelor.
Palatul Sfnt avea s fie invadat? Ce fcea garda? Aveam s fim
masacrati cu totii acolo? Nu venea nimeni si nu ndrzneam s ies din
gineceu. Rmsesem acolo, ncremeniti ca niste statui, cu urechile
ciulite, constienti de neputinta noastr. n cele din urm, un mesager al
mpratului si-a fcut aparitia. Am recunoscut imediat ochii albastri
ironici si sub barba blond chipul copilros al lui Ruderic, tnrul
ostatic got care se amuza cnd cscam la povestile de foc si snge ale
btrnului mprat Iustin. Asa cum mi promisesem, l mutasem la
excubitors', nltimea i permitea, ntr-adevr, s intre n acest corp de
elit al grzilor, alctuit numai din uriasi, i obtinusem o avansare
148

rapid, pretextnd n fata mpratului c aceast promovare nu putea

dect s flateze triburile de goti comandate de tatl su. Venea din
partea lui Iustinian s-mi propun s m refugiez lng el. Asadar,
crezi c voi fi mai bine aprat de multime acolo ? l-am ntrebat.
Mcar compania brbatilor este mai linistitoare, a replicat el cu acea
ironie amuzat pe care mprejurrile nu-l fcuser s si-o piard. si ti
nchipui c brbatii aceia ar fi capabili s ne apere de populatia
dezlntuit si dornic de mcel ? Schit un gest comic de ndoial:
Mcar eu voi fi acolo ca s v apr. Entuziasmul fr fanfaronad al
tineretii lui m-a nclzit. Spune-i mpratului c stau foarte bine n
gineceu, c n-am de gnd s m misc de aici. Apoi du-te s vezi ce se
ntmpl si ntoarce-te la mine s-mi povestesti. S-a ntors dup o or,
negru de fum, cu mantia alb rupt, fibula de aur cu monograma lui
Hristos smuls, penele rosii de la coiful auriu atrnnd lamentabil. Era
plin de snge de la cteva rni aparent usoare. Nimicuri", a afirmat el,
respingnd agasat solicitudinea femeilor. Mi-a dat raportul. Gloata
reusise s invadeze palatul Chalke, i dduse foc, la fel cazrmilor de
lng gard, dar putuse fi respins n cele din urm dup o btlie
crncen. Situatia nu era deloc strlucit. n zilele urmtoare, palatul a
trit sub asediu. Nimeni nu putea scoate nasul afar. Noaptea, curtenii
dormeau care pe unde apucau, n galerii, n slile de receptie, pe perne
aruncate direct pe jos. nc din prima zi Iustinian i trimisese la casele
lor, ct nc era posibil, pe senatorii veniti s-si ofere serviciile si, printre
ei, pe Hypatius, nepotul mpratului Anastasius, nefericitul general
nvins pe vremuri de ctre persi, n care nu avea ncredere. Afar,
incendiul s ntinsese. Biserica Sfnta Irina, bile lui Alexandru, marele
spital al lui Samson nu mai erau dect drmturi nnegrite. Bazarul,
149

palatele particulare, ntreg superbul cartier dintre Augusteum si forul lui

Constantin era n flcri. Cel mai frumos sfert din Constantinopol era
nimicit de acest cataclism. Pe jumtate sufocati si orbiti de fum, clcnd
n jratic, ivindu-se dintre ruinele fumegnde, oamenii, ca niste fiare
slbatice, se bteau ntre ei, jefuiau, ucideau si, mai ales, continuau s
dea foc peste tot unde puteau. Chiar n palat, mirosul de ars ne muta
nasurile si cenusa adus de vnt ptrundea prin toate deschizturile,
acoperind mobilele, covoarele si marmura de pe jos. Pretutindeni domnea
confuzia sau mai degrab frica. Cine ne va apra dac vom fi asaltati din
nou ? Grzile imperiale, spatharo-cubiculaires ? Comandantul lor, micul
Narses, avusese curajul s afirme c frumosii lui soldati de parad erau
lupttori mediocri, pe loialitatea crora nu prea avea rost s ne bizuim.
Cele cteva regimente de mercenari recent ntorsi de pe frontul persan
sub comanda generalului Belizarie, cele trei mii de barbari care treceau
absolut ntmpltor prin Constantinopol n momentul acela si care,
clcndu-i n picioare pe prelatii nostri, sttuser la originea revolutiei,
ce puteau face aceste ajutoare firave n fata unei multimi nenumrate,
constient de forta ei, nvingtoare ? Trei zile s-au scurs, trei zile de foc si
snge n oras, trei zile de neliniste si incertitudine la palat, trei nopti fr
somn. Nu att amenintarea, ct lipsa de actiune mi tinea nervii
ncordati. Nimeni din jurul meu nu reactiona. Asteptam ca bunul nostru
popor s binevoiasc s apar s ne reteze beregatele n paturile noastre.
Aveam senzatia, chinuitoare pentru mine, c suport tot ce se petrece n
jur fr a misca un deget. Fierbeam la foc mic si mi simteam fortele
topindu-se. Cu cteva zile mai devreme putusem s trimit la casele lor pe
majoritatea curtenilor. Mai rmseser lng mine doar cteva doamne
speriate si ctiva eunuci care tresreau la cel mai mic zgomot. Ba se
150

prvleau coplesite, ba se pierdeau n treburi superficiale, si m tem c

nu i-am ajutat deloc s-mi suporte starea de spirit. Trebuia, totusi, s
actionm. Pe mprat, care venea de mai multe ori pe zi s m tin la
curent si s-mi cear prerea, I-am sftuit s fac un efort suprem, s se
prezinte la hipodrom si s vorbeasc poporului. M inspiram de la
mpratul Anastasius, care m socase n adolescent prin felul n care
ntorsese multimea n favoarea lui prin cuvinte frumoase, Iustinian, care
nu stia ce este spaima fizic, a acceptat. Nu stiu cum au reusit crainicii
s anunte poporul c suveranul l convoca la hipodrom. La ora
unsprezece, portile de bronz ale lojii imperiale s-au deschis larg si
mpratul a

aprut, cu Biblia n mn. Eu stteam alturi de el. In

pofida implorrilor lui si ale anturajului nostru, cerusem s-l nsotesc.

Nu aveam de gnd s-l las s nfrunte singur pericolul la care l
trimiteam, dar am interzis tuturor femeilor s m urmeze. Pentru
aceast aparitie, care ameninta s fie ultima din domnia noastr, mi
elaborasem mai mult ca oricnd tinuta. M-am coafat si m-am machiat cu
grij si, acoperit de bijuteriile Coroanei, mi-am fcut aparitia n fata
poporului, mpratul, asezat lng mine pe tron, a luat cuvntul:
Eu sunt singurul responsabil pentru toate acestea. Din cauza
pcatelor mele am refuzat ceea ce mi-ati cerut n prima zi pe
hipodrom. A asteptat cteva clipe, pentru ca fiecare s priceap acest
act neobisnuit de umilint imperial.
Mincinosule, mgarule, prefcutule, porcule! urla de pretutindeni
multimea, Albastri si Verzi amestecati. si a nceput s plou cu pietre
n loja imperial, din fericire fr s ne ating.
Hoato, desfrnata, trf ce esti! Multimea m ataca si pe mine. Nu mam miscat sub insulte. Minile mele nu s-au crispat, buzele mele nu
151

tremurau, nici nu clipeam. M strduiam s rmn ct mai dreapt

pe tron, sclipind de giuvaeruri, ca un idol impasibil, mai presus de
gloat. Ce simteam n sinea mea prefer s nu mrturisesc nimnui.
Tumultul crestea de la un minut la altul, proiectilele se nmulteau,
tirul devenea mai precis si deja mai multe grzi, n ciuda armurilor si
a coifurilor aurite, fuseser coplesite. Nu ne mai rmnea dect o
solutie: retragerea. si nc una rusinoas. Nici mcar n-am luat-o
prin galeria principal. Ne-am repezit pe scri si pasaje secrete care
ddeau n inima rezidentei imperiale. Eu eram singura care nu se
grbea. Deodat, am simtit pe cineva n spatele meu nfsurndu-mi
mantia lunga si mpingndu-m usor. Era prietenul meu blond si
brbos Ruderic. L-am fulgerat cu o privire furioas:
Nu vreau s fug.
Nu fugiti, faceti o repliere necesar si strategic, a avut el ndrzneala
de a-mi rspunde. Bratele lui m strngeau, m ducea ct de repede
putea. M-am eliberat brusc:
Ce repliere strategic ? Toti cred c am pierdut.
Dati-le curaj,
Eu, o femeie!
Sunteti singura de-aici creia nu-i este fric. Zicnd acestea, mi-a
zmbit. L-as fi putut plmui pentru zmbetul acela.
Las-m! i-am poruncit. N-a reactionat. S m zbat, s strig dup
ajutor ? S adaug orelor teribile prin care treceam nc un detaliu
grotesc? Respectul uman mi-a nfrnt rezistenta. Picioarele mele nu
mai atingeau pmntul. Ruderic m cra zmbind si, n fundul
ochilor lui albastri, sclipeau firisoare de aur. n felul acesta am
revenit n gineceu. La nceputul dup-amiezei, poporul a ales un nou
152

suveran. Acesta era Hypatius, nepotul mpratului Anastasius,

hodorogul acela pe care l considerasem ntotdeauna un incapabil.
Rebelii veniser s-l scoat din cas, unde l trimisese mpratul, si iau oferit tronul. Sotia lui fcuse tot ce-i sttea n putint ca s-l
mpiedice s li se alture, n cele din urm, dus la forul lui
Constantin, cocotat pe un scut, mpodobit cu un colier de aur n chip
de coroan, fusese proclamat mprat. A fost acoperit cu o mantie de
ceremonie

purpurie,

brodat

cu

aur

care,

furat

cu

ocazia

incendiului de la Chalke, reapruse n mod misterios, apoi multimea

l-a condus la hipodrom, unde l-a suit n loja imperial. Rebelii au
adunat pe toti mizerabilii, nemultumitii si prizonierii eliberati ca s-l
aclame. S-au gsit chiar ctiva senatori si destui nobili suficient de
abjecti nct s vin s-i prezinte omagiile lor. Atunci Hypatius,
linistit si nclzit de aplauze, a crezut cu adevrat c ncepea domnia
lui. Aceast parodie de ncoronare a fcut situatia noastr si mai
precar.

Palatul

practic

lipsit

de

aprare,

orasul

flcri,

hipodromul n minile rebelilor, si acum poporul aclama un

uzurpator- imperiul mi se prea la marginea abisului.
Dati-le curaj, cci dumneavoastr nu v e fric!", mi zisese
Ruderic. Nu-mi era fric! Trebuia s-o dovedesc ns. M-am dus la
fereastr si am descoperit afar un spectacol care m-a lovit n suflet, n
grdini, un alai de furnici fcea ture dus-ntors ntre palat si unul dintre
porturile private. Erau sclavii care transportau Tezaurul Coroanei la
bordul navei care tocmai ancorase acolo. Am nteles c mpratul
strngea tabra, c fugea din capitala sa, de poporul su, din imperiul
su. Atunci s-a declansat ceva n mine, un mecanism pe care nimic nu-l
putea stvili. Am iesit din camer trntind usa. Oamenii mei erau prea
153

abtuti ca s m mai urmeze. Galeria, slile de receptie prin care am

trecut, n general ticsite, erau pustii, n afara ctorva grzi de la usi.
Aproape alergam si pasii mei rsunau pe marmur, ntr-o liniste mai
nspimnttoare dect cel mai asurzitor vuiet, pentru c era preludiul
unei catastrofe inevitabile. Am grbit si mai mult pasul pentru a ajunge
la cabinetul de lucru al mpratului. Am deschis brusc usa dubl. Ochii
mei au nregistrat ntr-o clip scena. Putini credinciosi rmseser n
jurul lui Iustinian, Belizarie, Narses, ctiva generali, o mn de
sambelani. Unii se molesiser prin colturi, prea consternati pentru a se
putea misca, altii mergeau n sus si-n jos, agitndu-si nervosi bratele si
vorbind singuri cu voce tare. mpratul, asezat n jiltul lui nalt din
argint cizelat, sttea cu capul ntre mini. Nu vedea, nu auzea, pierdut
n cine stie ce gnduri sinistre. Toti au tresrit la venirea mea si m-au
scrutat de parc as fi fost o aparitie de pe lumea cealalt. Fr nici un
machiaj, eram palid si ochii mei semnau cu dou bile incandescente,
mi scosesem bijuteriile cu care m mpodobisem la hipodrom si eram
mbrcat din cap pn n picioare n purpur, culoarea-simbol, tunic
purpurie, mantie purpurie, papuci purpurii, vl purpuriu. Am naintat
apsat si m-am asezat pe un tron, n fata mesei de consiliu. Fr s
scoat vreun cuvnt, au venit cu totii lng mine si s-au asezat cuminti.
Am ntrebat ce hotrser. Fiecare a emis o opinie diferit. Mai multe
planuri de retragere, diverse proiecte de rezistent. Dar toate implicau
abandonarea imediat a palatului de la Constantinopol. O singur
posibilitate rmnea nc deschis: s urmeze Tezaurul imperiului si s
ridice ancora ct mai curnd posibil. Rebelii ghiciser aceast stare de
spirit si rspndeau n oras zvonuri despre fuga mpratului si a

154

mprtesei. Cnd Iustinian, care nu se miscase de la venirea mea, a

ridicat capul, a fcut-o pentru a spune:
Nu mai exist alt sperant dect fuga. Toti au cltinat melancolic
din cap. Atunci m-am ridicat att de brusc, nct tronul s-a
rsturnat. Discursul pe care i l-am adresat lui Iustinian, cu ochii
atintiti spre el, cu voce tioas, este reprodus n toate cronicile. L-am
dictat eu nsmi, cci tin la legenda mea.
Dac nu mai rmne nimic de fcut dect s cutm siguranta prin
fug, eu nu voi alege fuga. Cei care au purtat coroana nu trebuie s
supravietuiasc pierderii ei. Nicicnd nu voi vedea ziua n care nu voi
mai fi salutat ca mprteas. Dac tu vrei s fugi, Cezar, ti urez
noroc! Ai bani, navele tale sunt pregtite, marea e deschis. Eu, una,
voi rmne, mbrtisez vechea maxim care spune c purpura este
cel mai nobil lintoliu... n realitate, nu peroram ca un senator format
la scoala antic, fiindc n emotia momentului mi-am regsit vorbele
din prima tinerete: M faceti s vomit. Sunteti niste lasi, niste curci
plouate. Ghiar nimeni de-aici n-are pic de curaj ? Nu e nici unul aici
chitit s lupte ca un brbat, n loc s se smiorcie ca o muiere, nici
tu, Cezar? stergeti-o de-aici, dac aveti chef s plecati... M
dezgustati prea tare ca s vin cu voi." Am tcut, cu ochii tint n cei
ai lui Iustinian. Atunci nu stiu ce i-a apucat, dar toti, instantaneu, nau mai avut alt idee dect s reziste. Erau srguri c vor nvinge ?
Nici mcar. Erau constienti c soarta lor, viata lor nu se mai tinea
dect ntr-un fir? Cu sigurant, nu.
Deodat, n-a mai existat alt posibilitate, alt solutie dect s
rmn s se bat. mpratul, transfigurat, a redevenit brbatul pe
care-l vedeam zilnic, analiznd situatiile cu snge rece, inventnd
155

solutii. A dat ordine cu luciditate, rapiditate si precizie. Belizarie a fost

nsrcinat cu organizarea operatiunilor. El va fi cel care va culege gloria,
dac va fi glorie ? Asa s fie. si Narses ? De la nceputul revoltei, acest
fost sclav armean, acest eunuc cu aspect fragil m impresionase prin
hotrrea, luciditatea si energia lui. l se ddea ocazia de a fi pus la
ncercare. La insistentele mele, mpratul i-a ncredintat o misiune care
necesita rapiditate si abilitate. Apoi, dup ce si-au primit instructiunile,
s-au mprstiat toti n toate directiile si am rmas singuri, mpratul si
cu mine, s asteptm.
Intrebndu-m ce fort m mpinsese, mi-am dat seama c furia
sttuse la originea initiativei mele. Nu aveam deloc intentia de a lsa
capul jos n fata unei adunturi de rebeli. Orice, chiar si masacrul, mai
degrab dect s-i las s nving. Aceasta a fost reactia mea instinctiv.
Poate c, n clipa urmtoare, as fi preferat s aleg calea sigurantei si as
fi fugit mpreun cu sotul meu si cu Tezaurul Coroanei ca s triesc ntrun exil ndeprtat si aurit. Totusi, m-as fi putut mbarca sub ochii lui
Ruderic? Ce s-ar fi ntmplat cu ncrederea, cu veselia din privirea lui
atunci ? Nu mi-a dat el un exemplu, tnrul acesta barbar? Am rmas,
eu si mpratul, n asteptarea evenimentelor, dar eu stiam deja c eram
victoriosi. Pericolul nu prsise nc zidurile palatului, dar eram
convins c imperiul nu se putea prbusi, c Iustinian nu putea
disprea de pe scen, Dumnezeu nu ar fi ngduit asta si i eram
recunosctoare pentru ocazia pe care mi-o druise ca s-i slujesc o clip
drept resort tovarsului meu de viat. Narses reusise s ias din palat
cu o parte din fondurile secrete, fr s fie interceptat. S-a fofilat pn la
casele celor mai importanti Albastri, pe care-i cunostea pe toti, din
moment ce apartinea factiunii lor. Pe jumtate convingndu-i, pe
156

jumtate cumprndu-i, cu bani si cu promisiuni, i-a ntors unii dup

altii n favoarea noastr. La rndul lor, ei au transmis instructiuni
clientilor" lor, rude srace, cunostinte, lucrtori, care nu-si prseau
niciodat locuintele, mai ales n aceste vremuri tulburi. Acestia s-au
mprstiat prin oras pentru a aduna partizani si au nceput s strige
sloganuri n favoarea mpratului. ntre timp, Belizarie, n fruntea
trupelor proaspt revenite de pe frontul persan, si-a croit drum prin
palatul Chalke peste mormanele de drmturi si ruine fumegnd si a
intrat pe hipodrom prin porticul Albastrilor, n acelasi timp, aghiotantul
lui fcea turul cldirii cu regimentele barbare si ptrundea prin Poarta
Mortilor, nume foarte potrivit n momentul acela. Fcndu-si aparitia pe
hipodrom prin cele dou extremitti, trupele i-au atacat pe rebeli, n
vreme ce detasamentele de arcasi, cocotate pe scrile interioare pn la
galeria de plimbare, trimiteau o ploaie de sgeti peste ei. ntr-o secund,
trufia lor s-a transformat n panic. Erau nconjurati din toate prtile si,
n ciuda numrului lor, cu mult mai mare dect cel al soldatilor, s-au
artat incapabili s se opun veteranilor. Instructiunile erau clare: nici
mcar un singur rebel nu trebuia crutat. Soldatii urmau s-si nfig
sbiile n zidul compact de carne. Masacrul a durat pn dup cderea
noptii. Belizarie, lsndu-si trupele s termine treaba, s-a ntors la
palat. Narses l precedase. Revolta Nika, dup ce zguduise imperiul, si
gsise sfrsitul. mpratul s-a ntors spre mine.
Niciodat nu-mi va pieri din minte imaginea ta la consiliul acela
tragic. Preai mai nalt dect cele mai nalte, att erai de
maiestuoas. Te urtisesi intentionat, ns niciodat n-ai fost mai
fascinant, mai frumoas. Nemesis cu vluri asemenea drelor de
snge nchegat, fort obscur venit din fundul veacurilor, dac ai fi
157

fost constient de ceea ce fceai... Se va spune c imperiul a fost

salvat de o femeie... De tine, Despina, de tine, Vassilissa iubit de
Dumnezeu. De tine, Theodora mea!
Acest omagiu mi-a dat fort s continuu, s mplinesc ceea ce
trebuia mplinit, s-l apr mai bine pe mprat de toti si ndeosebi de el
nsusi. Eram prezent n marea sal de audiente hrisotriclinium,
asezat pe tronul dublu din porfir cnd, n prezenta ntregii Curti, a
guvernului si a tuturor autorittilor, a fost adus Hypatius. Smuls din
kathisma de la hipodrom, de unde si nchipuise c va ncepe domnia
lui, nlntuit, pstrase pe cap, czut grotesc ntr-o parte, colierul de aur
care-i slujise drept efemer coroan. Avusese ntotdeauna, chiar si n
vremurile sale cele mai prospere, expresia lamentabil a unui nvins, dar
si pstrase o urm de demnitate si nu implora iertare.
Ai fost ademenit de ctre rebeli, mai degrab dect ai condus
evenimentele, a comentat mpratul. Te-ai lsat atras, mai degrab dect
ai

complotat,

amintirea

augustei

tale

rudenii

cu

mpratul

Anastasius, ca rsplat pentru serviciile pe care le-ai adus pe vremuri

imperiului si ca dovad a vechii noastre prietenii, ti acord iertarea.
M-am ridicat brusc.
Opreste-te, Cezar! Clementa ta va deschide calea altor nebuni,
altor ucigasi, altor tentative. Viitorul cere un exemplu.
Victoria, Despina, cere ndurare.
si cele cincizeci de mii de lesuri care putrezesc pe hipodrom i-au dat
iertare ? S-au rsculat, e adevrat, dar ei sunt nevinovati, cci sunt
oameni simpli care sau aventurat ntr-o experient funest. Au murit
fr s nteleag, n vreme ce conductorii nteleg si supravietuiesc.
Cine au fost, asadar, dusmanii statului, uneltitorii? nalti functionari,
158

generali intriganti, mari proprietari de pmnturi, aristocrati, ntr-un

cuvnt mediocrii", dusmanii vesnici ai oricrui progres, ai oricrei
evolutii. Ei sunt egoisti, trufasi, superbi si vanitosi. Nu au iertat
abolirea privilegiilor lor si legea egalizrii impozitelor, pe care ai aduso tu, Cezar.
Atunci s-au speriat si si-au jurat c ne vor face s disprem. De
ce s avem mil, cnd ei n-au avut mil fat de trupele lor nevoiase ? Pe
ei trebuie s-i pedepsim, pe acesti mediocri", si n primul rnd pe
purttorul lor de cuvnt, pe suveranul pe care si l-au ales, mediocrul
mprat al mediocrilor. Jur-mi, Cezar, c vei fi fr mil fat de
Hypatius, fat de senatorii si nobilii care l-au sprijinit! Mortii ti-o cer! Au
avut rzbunarea lor, nu numai mpotriva marionetei ncoronate pentru o
clip, ci si mpotriva mai-marilor" care se prosternaser n fata tronului
su iluzoriu.
Hypatius a fost executat.

Capitolul 11
Aceast ncercare l-a schimbat pe Iustinian si l-a rspltit cu un cinism
necunoscut de el pn atunci. Arsenius mi-a raportat, ntr-adevr,
insolitele foloase pe care le trgea mpratul de pe urma puterii sale
judiciare. Totul a nceput n ziua n care un anume Leon, preabogat
proprietar de pmnturi, aflat n proces pentru dobndirea unui teren
contestat, i-a oferit jumtate din valoarea acestuia lui Iustinian pentru
159

ca el s hotrasc n favoarea lui; ceea ce a acceptat imediat, pentru a

ncasa comisionul. Gheata era deja spart, n scurt timp, a acaparat
averi fabuloase, sub felurite pretexte, pentru a le mprti apoi
colaboratorilor si sau afaceristilor de origini umile, care stiuser s-i
atrag atentia si crora le oferea bogtii peste bogtii. Generos era din
fire, ncepnd cu mine, cci mi druise attea proprietti n Pont si
Paflagonia, nct fusesem nevoit s creez un organism special pentru a
le administra; ns pe acesti necunoscuti de ce i mbogtea ? Bnuiam
motivul, dar am vrut s-l aud din gura lui.
N-a fcut pe misteriosul:
Nu are rost s ncercm s-i atragem pe aristocrati de partea noastr.
Am constatat ce le poate pielea n timpul rscoalei Nika. Orice am face,
ei vor fi mereu mpotriva noastr, din instinct, visceral. Or, noi avem
nevoie de o clas care s ne sustin si s ne permit s ne ducem
planurile la ndeplinire. Aceasta nu exista, asadar, trebuia creat, n
felul acesta, sporeste numrul noumbogtitilor care au tot interesul s
ne mentin pe tron, cci, dac am fi alungati, ar avea ei nsisi de
pierdut. Punctele mele de vedere erau att de asemntoare cu ale lui
Iustinian, nct l-am sftuit imediat s preia n folosul Coroanei bogtiile
unuia dintre fratii lui Germanus, Boraidis, care tocmai murise, pentru
a-i mpiedica pe dusmanii nostri s-si rotunjeasc averile.
A mbrtisat pe loc sugestia mea. Poate c se temuse c l voi critica si a
fost usurat s descopere n mine un complice. Legiuitorul, reformatorul,
cuceritorul, mpratul care detinea lumea ntreag putea s se lase ns
tentat de mostenirea unui particular si s cumpere ceva ce nu avusese
nc... In voluptatea lui de a vedea aurul scurgndu-i-se nencetat
printre degete, supravietuiau amintirile copilriei sale srace, sentiment
160

pe care l ntelegeam pe deplin, din moment ce l mprtseam. Eu

voisem s mi-o sterg din memorie pe a mea, Iustinian a sters-o pe a lui
de pe hart. Se nscuse si crescuse n fundul Iliriei, ntr-un ctun
mizerabil numit Taurisium. L-a ras de pe fata pmntului si a cldit n
loc o cetate superb, udat de un apeduct, plin de biserici, piete,
fntni, bi publice si bazaruri. A numit-o Tetrapyrgia, orasul cu patru
turnuri, si i-a atribuit pe deasupra un arhiepiscop, n felul acesta a vrut
s ngroape sub splendidul oras coliba umil n care trise un anume
Petrus Sabatus, disprut si el pentru a deveni Iustinian. Pentru a-l
ajuta ct mai bine pe mprat n problemele delicate cu care se
confrunta zi de zi, hotrsem s intervin n numirile din administratie,
din guvern, din armat si chiar din biseric. M obisnuisem s abordez
acest capitol la micul-dejun, pe care mpratul si cu mine l luam
mpreun. Nu mai aveam chef s recurg la soaptele de budoar", adic la
ocaziile acelea att de utile pentru o femeie cnd, n intimitatea patului
conjugal, reuseste s fac un brbat s i accepte punctul de vedere fr
prea mult mpotrivire. Ritmul de lucru al mpratului ne silise s avem
camere separate. El muncea pn noaptea trziu si cteva ore de somn
i erau suficiente. Luase hotrrea s se culce la locul de munc si
instalase n coltul cabinetului un pat simplu de campanie, pe care se
ntindea cnd ajungea la captul puterilor. La mas, scpat de
problemele la care muncise toat noaptea, ct nu fusese nc nevoit s
nfrunte dificulttile zilei, era mai dispus ca oricnd s m asculte.
Dup cum aveam chef, porunceam ca masa s fie pus ntr-una sau alta
din camerele gineceului, cu conditia s nu fie prea departe de camera
mea de culcare, unde stteam n cea mai mare parte a timpului, ntradevr, nu-mi plcea nici s m misc, nici s m deplasez. Nu m
161

duceam, practic, niciodat n biblioteca privat si nici n muzeul

gineceului, pe care mpratul l umpluse cu cele mai admirabile statui
ale Greciei antice. Din contr, petreceam ore ndelungate ntr-o ncpere
vast, amenajat special pentru a pstra acolo bijuteriile si stofele pe
care le strngeam cu pasiune. Din respect fat de mprat, am adoptat o
regularitate a orarului zilnic foarte nepotrivit cu firea mea. Dormeam n
general putin si prost. Trezit n zori, pluteam ntr-o stare de
semiconstient pn la trezirea oficial, care avea loc la ora nou. Atunci
m ocupam de toalet, transformat n rit ceremonial. Mai multe ore
erau consacrate unei bi prelungite, masajelor si ngrijirilor corporale ca
s fiu gata la ora la care m ntlneam cu mpratul. El abia se atingea
de mncruri, nu bea dect ap si era servit cu amestecul lui preferat
de ierburi de munte fierte. Eu, din contr, m hrneam zdravn,
mncm fructe proaspete sau uscate, dulceturi, prjituri cu miere si
gru dup care eram nnebunit. M serveam de mai multe ori din
zeama sfnt", supa aceasta de ceap, hrana sracului, cu care m
obisnuise trecutul meu. Apoi nghiteam o lingurit de sare de Sfntul
Luca mpotriva durerilor de cap care m chinuiau si sare de Sfntul
Grigore Teologul, care mi permitea s-mi pstrez sntatea si culoarea
prului negru, pe care nu fusesem nevoit s-l vopsesc niciodat. stiam
c mpratul nu va zbovi mult. De aceea, n timp ce mncm, discutam
cu el numirile n functie. Deja suprimase vnzarea functiilor, pentru a le
atribui celor mai merituosi. Mai trebuia s-i descopere pe candidati n
rndul multimii. Am nceput prin a porunci astrologilor s ntocmeasc
horoscopul celor mai capabili. Dac un brbat era nscut sub semnul
lui Jupiter sau al lui Venus, eram nclinat s-i accept candidatura.
Saturn si Marte erau exclusi. Soarele era considerat o posibilitate, dar
162

cu rezerve. Ct despre Lun si Mercur, nu aveam ncredere, fiindc

nativii acestor semne sunt cunoscuti pentru firea lor schimbtoare, n
realitate, astrii erau subordonatii mei cei mai credinciosi. Dup decizia
lor, considerat ca fiind fr drept de apel, m ncredeam exclusiv
instinctului meu. stiam c aveam ochiul format pentru a descoperi sub
nftisarea cea mai stears spiritul cel mai remarcabil, caracterul cel
mai integru, energia cea mai capabil, si m pot luda c am stiut s
inventez" personaje care vor rmne tot attea podoabe ale domniei. n
primul rnd, Narses. mpratul l avea pe Belizarie, eu l aveam pe
Narses. Privirea lui, autoritatea si devotamentul de care dduse dovad
n timpul revoltei Nika m cuceriser definitiv, l-am cerut lui Iustinian
s-i acorde rangul de general-sef, amnnd pe mai trziu gsirea unei
functii demne de talentele sale. Iustinian mi-a fcut imediat aceast .
favoare, apoi s-a ntristat. Era ngrijorat de situatie, mi-a mrturisit el.
Prefectul orasului, care i urmase lui loan din Cappadocia n fruntea
guvernului, se arta incapabil s scoat statul dintr-o situatie financiar
deja precar naintea revoltei Nika si care acum ajunsese catastrofal.
Luat din scurt, am propus mai multi candidati, pe care mpratul i-a
respins din motive foarte ntemeiate. El nsusi a rostit numele ctorva
personalitti ct se poate de nepotrivite, asa nct m ntrebam unde
voia s ajung. L-am privit ndelung, cum sttea asezat n fata mea. Din
el emanau simplitatea, bunvointa, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, n
ciuda celor cincizeci de ani mpliniti, si pstra tenul proaspt, silueta
elegant si talia fin. Vocea lui blnd, gratia din priviri, sursul timid,
un aer usor distrat i ddeau un farmec firesc care m nvluia, m
adormea.

163

 Ar fi cineva... dar... a soptit el. Mi-am dat seama n sfrsit ce voia, dar
am fcut pe nevinovata:
Cine mai e, Cezar?
Singurul capabil s scoat tara la liman, loan din Cappadocia.
F cum doresti, Cezar, m-am multumit s zic.
Ca de obicei, si alesese foarte bine momentul pentru c, dup ce
obtinusem de la el promovarea lui Narses, mi-era greu s protestez
mpotriva ntoarcerii ministrului, Iustinian a scos din mnec un decret
pe care l pregtise deja si m-a rugat s-l citesc. Nu fcuse economie de
nflorituri pentru fostul su favorit: fi multumim pentru c a pus att la
inim binele nostru si i acordm ncrederea noastr oarb pretiosului si
devotatului nostru servitor. . Nu-mi convenea deloc acest decret, ns i lam dat napoi fr nici un comentariu. Adversarul meu era din nou pe
pozitie, si mult mai solid ca nainte. Mi-am calculat prost urmtoarea
lovitur si am dat gres cnd a venit vorba de cumnatul meu, Sitas. Sora
mea Comito tocmai i druise o fat pe nume Sofia si am vrut s-i ofer o
provincie mai prestigioas si mai putin periculoas ca Armenia; fr smi dau seama, am atins rnile secrete lsate de revolta Nika n sufletul
lui Iustinian. El i reprosa lui Sitas, fr a o spune cu voce tare si foarte
pe nedrept, c nu fusese acoio pentru a-l apra si, fr a-l decdea
propriu-zis n dizgratie, l-a condamnat la obscuritate.
Nika lsase n fiecare dintre noi cicatrice adnci. Cum as fi putut s
neg acest lucru cnd, chiar a doua zi dup nbusirea revoltei, l
primisem pe Ruderic singur.
Ariana, marea maestra a Casei mele, protestase la aceast abatere
de la protocol, i ddusem precedente istorice. De altfel, prea putin m
interesa prerea ei. Le-as fi inventat, att m atasasem de tnrul got, si
164

i eram recunosctoare pentru curajul pe care stiuse s mi-l insufle n

clipa n care mi-l pierdusem. Cel putin, asta voiam s cred. Dup
multumirile rapide am ajuns la confidente, cci el m inspira s am
ncredere s^mi descarc sufletul. Apoi, pentru a strpunge armura lui
Ruderic, l-am fcut s vorbeasc despre el. Nu mai tinea minte mare
lucru despre Italia lui natal si despre confratii lui, pentru c fusese
trimis de la vrsta de cinci ani la Constantinopol. Nu-si regreta nici
familia, nici patria. Era fericit aici. Avea, cu sigurant, o logodnic, am
insinuat eu. Multe, a mrturisit el rznd, i poruncisem sa se aseze pe
treptele tronului meu de fildes, si scosese coiful si privea drept nainte.
Capul lui, ceafa m atrgeau ca un magnet si am riscat s-l
mngi usor pe pr. L-am simtit crispndu-se, dar nu s-a miscat. N-am
ncercat s aflu dac aceast supunere era rspunsul la invitatia unei
femei sau respectul datorat mprtesei. Am rmas o bun bucat de
vreme nemiscati, tcuti, iar eu simteam c inima mi btea nebuneste.
Nu m mai puteam stpni. O natur imperioas, ascuns n
adncurile fiintei mele, reaprea, n cele din urm, mi-am revenit si i-am
fcut semn s se retrag, ncercnd totusi s-l revd, I-am numit
curopalat, adic nsrcinat cu administrarea palatului, post prestigios si
foarte cutat. Barbarii nu erau foarte populari la Curte, unde
conservatorii ne acuzau c le dm prea mult atentie; pe de alt parte,
Ruderic era prea tnr pentru aceast promovare. Cu toate acestea,
mpratul nu plecase urechea la nici o presiune si mi mplinise dorinta.
Ruderic avea de-acum dreptul de a intra n gineceu la orice or din zi si
din noapte. mi nchipuisem c prezenta lui avea s-mi aduc liniste.
Zi de zi l aveam sub ochi, i auzeam vocea, i urmream miscrile, i
ntlneam privirea. Numindu-l n Casa mea, fcusem o greseal si
165

ratiunea mi poruncea s-l ndeprtez ct mai iute. ndat ce-l vedeam,

hotrrea mea slbea. Pretextam o asa-zis afectiune matern. Din
pcate, eram prea direct pentru a folosi siretlicuri si, nemaiputnd
renunta la prezenta lui, o ceream n orice mprejurri. Cu o rezerv pe
care nu stiam dac trebuie sau nu s o atribui deferentei, el se supunea
tuturor capriciilor mele. n scurt timp, situatia din Africa a devenit
ngrijortoare. Regele probizantin al vandalilor, care domnea n partea
aceea a lumii, fusese dat jos de pe tron. n locul lui, rzboinicii si nobilii
vandali aleseser o cpetenie tnr, Gelimer, care s-a declarat imediat
dusmanul nostru nempcat. Calittile lui l-au transformat ndat ntrun grav pericol pentru noi. Fr s mai astepte, mpratul a decis s
trimit acolo armatele, sub comanda lui Belizarie. Cu o zi nainte de
plecarea sa, am asistat la botezul protejatului su, un tnr got care se
hotrse s renunte la erezie si cruia el si Antonina urmau s-i fie nasi.
n timpul ceremoniei, m-am amuzat foarte mult interceptnd privirile pe
care i le arunca Antonina catehumenului - care nu erau nicidecum cele
ale unei nase ctre finul ei -, fr s-mi dau seama c si eu fceam
acelasi lucru cu Ruderic. Dup ceremonie, am primit-o singur pe
Antonina. Nu o mritasem cu cea mai bun partid a imperiului doar ca
s-i fac plcere si ea a nteles foarte bine c asteptam ceva n schimb.
Mi-a descris fericirea ei conjugal. Ascultnd-o, ai fi zis c tria
mpreun cu Belizarie ca n paradis, fericirea aceasta fiind ncununat
de nasterea unei fiice, Ioana, si mie mi datora toate acestea. Nu i-ar fi
fost de ajuns o viat ntreag pentru a-mi dovedi recunostinta. Nu
trebuia dect s poruncesc, ea mi era sclav, era o unealt n mna
mea. Am rugat-o, pur si simplu, s-mi dea vesti, fiindc trebuia s-si
nsoteasc sotul n Africa:
166

 Poti s-mi scrii scrisori n care s povestesti campania n cuvintele

tale, poate chiar cu mici indiscretii, n orice caz altfel dect n
rapoartele oficiale. A priceput repede c i ceream n schimbul
mariajului ei s spioneze pentru mine. Ca de obicei, a vrut s fac
exces de zel. Mi-a promis s noteze toate greselile generalissimului.
Am protestat: Nu ti-am zis s-l denunti pe sotul pe care sustii c l
iubesti att. Noteaz numai ceea ce vezi." A doua zi, flota care se
pregtea de plecare spre Africa a defilat n fata multimii. Prin traditie,
mprteasa nu trebuia s asiste la plecare. De aceea, eu nu eram
mpreun cu Curtea si guvernul pe metereze, ci m retrsesem pe
terasele palatului Daphne. mpratul l nsotea pe patriarhul
Anthimus, care binecuvnta cele cinci sute de nave cu saisprezece
mii de soldati si treizeci de mii de marinari. Era cea mai mare
expeditie vzut pn atunci. Un soare vesel lumina pdurea de
pnze de toate dimensiunile si vntul puternic flutura stindardele
lungi brodate cu efigia Fecioarei Mria si cu chipurile sfintilor. Acest
spectacol splendid m lsa indiferent si eram sensibil mai degrab
de prezenta lui Ruderic la ctiva pasi de mine. Curtenii, obisnuiti s
nregistreze cele mai imperceptibile semne, se distrau probabil copios
de ocheadele mele furise. Nu mi mai puteam ascunde atractia pe
care o simteam pentru el. Cu att mai mult cu ct mi fcea din ce n
ce mai mult plcere s-i povestesc despre politic, s-i dezvlui
dedesubturile si mecanismele ei. Avea darul de a se interesa de orice
si, avnd un asemenea ucenic, triam o experient care mi
mbogtea spiritul. Acest neofit vedea lucrurile dintr-un unghi
neasteptat, iar remarcile lui, ntotdeauna pertinente si personale, m
distrau de fiecare dat. Vzut prin el si cu el, puterea mi se prea
167

mai usoar, iar intrigile ei, din sordide, deveneau amuzante.

Campania din Africa l pasiona. nceputul a fost strlucit.
Flota noastr, scpnd de pndasii inamici postati pe fiecare
insul din Mediteran, a trecut printre navele flotei vandale trimise s o
opreasc si a nfptuit o debarcare-surpriz care l-a luat pe Gelimer pe
nepregtite, ntr-o prim mare btlie, trupele noastre 1-au zdrobit si n
scurt timp au intrat triumftoare n Cartagina. Gelimer s-a ascuns prin
mprejurimi si a avut ideea de a oferi locuitorilor din zon recompense
pentru fiecare soldat bizantin ucis. Ideea i-a costat scump pe
imprudentii care s-au aventurat n afara zidurilor: piramidele de capete
se nltau zi de zi tot mai sus.
Credincioas promisiunii pe care mi-o fcuse, Antonina mi scria
des. Trecnd repede peste chestiunile militare, se plngea de toate.
Cldura o sufoca, furtunile de nisip o fceau s tuseasc, tntarii o
piscau, mici neplceri pe care le cunosteam prea bine. Citeam printre
rnduri satisfactia acestei fete a strzii de a se lfi n asternuturile unui
rege, desi ea considera palatul abandonat de Gelimer lipsit de orice
confort. Cartagina nu se compara cu Bizantul, produsele de pe piat
erau de calitate ndoielnic, iar vinurile locale att de scrboase, nct
ea si le aducea din Constantinopol. Ct despre Belizarie, nu-l vedea,
practic, niciodat si cnd venea s o caute era pentru a bombni sau
pentru a adormi imediat, fr s-i observe mcar eforturile.
Datorit slujitoarei ei, mituit de Arsenius ca s o spioneze pe
spioana mea, mi completam informatiile. Belizarie si Antonina l luaser
mpreun cu bagajele si pe proasptul lor fin Theodosius, angajat sub
stindardul imperiului. Pe nava-amiral care o transporta n Africa,
Antonina se plictisise ngrozitor si, datorit duratei cltoriei, interesul
168

ei pentru Theodosius s-a intensificat tot mai mult, astfel nct nainte
chiar de debarcare si-l transformase n amant.
Discret la nceput, excesele pasiunii ei au fcut ca legtura s
devin public, n scurt timp, nu mai exista nimeni n armat n afar
de Belizarie care s nu vad ce se petrece. Cu toate acestea, inevitabilul
s-a produs la Cartagina, n palatul lui Gelimer, rechizitionat de armata
bizantin.
Ca n comediile pe care le mimam n adolescent, ntr-o bun zi
sotul a intrat fr s bat n iatacul sotiei si a surprins-o n bratele
amantului. Fireste, l-a apucat o furie violent, care n-a descumpnit-o
pe Antonina. A sustinut sus si tare c Theodosius si cu ea se pregteau,
pur si simplu, s coboare n pivnit anumite obiecte de pret luate ca
prad, pentru a se asigura c nu vor cdea n minile mpratului.
Cel mai ciudat a fost c Belizarie a crezut-o. Fiul Antoninei din
prima cstorie, Photius, s-a amestecat n afacere, ncercnd s-i
deschid ochii tatlui su vitreg. Belizarie a preferat s cread
incredibilul, adic pe sotia lui. Ea nu ajunsese ns la captul emotiilor.
Una dintre femeile din anturajul ei, pe care o concediase, s-a dus la
Belizarie si i-a povestit totul, sustinndu-si spusele cu mrturia a dou
sclave aflate n slujba Antoninei. Aceasta si-a convins sotul c era
victima unei conspiratii odioase. Dar, pentru a pune capt acestor
acuzatii infame, slujitoarea si cele dou sclave au fost tiate n bucti,
buctile puse n saci, sacii azvrliti n mare... cci pentru a si-l pstra pe
Theodosius Antonina nu se ddea napoi de la nimic.
Ruderic gusta cu aceeasi plcere ca mine aventurile acestea
picante. Din pcate, vestile proaste din Africa mi-au ntrerupt distractia.
Dup cum presimtise mpratul, regele Gelimer era departe de a fi
169

nfrnt. Liniile noastre de comunicatii rmneau periculos de fragile.

Meterezele Cartaginei se transformau n ruine. Populatia, care n sinea
ei ne ura, i prefera pe vandali. Agentii lui Gelimer, infiltrati peste tot, sau apucat s ne corupa regimentele de mercenari, n restul trii,
Gelimer ne hrtuia permanent trupele, n tabra imperiului, domneau
dezertrile si descurajarea.
Desi nu lsa s se vad, mpratul era mcinat de incertitudine.
Un esec ar fi nsemnat abandonarea oricrei sperante de a recupera nu
numai Africa, ci si toate provinciile pierdute pe care jurase, la suirea pe
tron, s le recucereasc, iar acest esec nu era imposibil. ncetineala cu
care soseau stirile i sporea nelinistea, ntr-adevr, emisarii trebuia s
cltoreasc pe mare pn la un port din Peloponez, apoi pe jos pn la
Constantinopol.
Aceast tcere mi tinea nervii ncordati la maximum, n sfrsit,
ntr-o zi de noiembrie a anului 533, a venit minunata veste. Armatele
noastre, stule de atta hrtuial, se hotrser s preia initiativa si sl nfrunte pe Gelimer. In ultimul moment, mercenarii ne-au rmas
credinciosi si n cteva ore trupele vandale au fost atacate, respinse,
doborte, sfsiate n bucti. Gelimer a scpat cu numai ctiva oameni
din masacru. Din acel moment, a fost de negsit. Regatul vandal din
Africa fusese nvins.
Mndria, veselia mea s-au amestecat cu o admiratie profund
pentru regele nvins. Fugar, fr coroan, fr armat, fr adepti,
Gelimer compunea poeme n latin despre nenorocirile lui. si atunci
cnd, nemaiavnd de ales, a negociat termenii predrii, n-a cerut dect
trei lucruri: o lir ca s-si acompanieze cntecele funebre, un burete ca
s-si stearg lacrimile si o bucat de pine, conditii care, binenteles, au
170

fost acceptate. O dat cu mretia sufletului unuia dintre sefii lor,

descopeream vitejia, onestitatea si mndria acestor barbari pe care
regretam c nu i-am cunoscut atta timp si pe care i lsam s fie
dispretuiti de mediocri"... Barbarii din rndurile crora provenea
Ruderic.
Pentru a srbtori victoria, am reintrodus obiceiul czut n
desuetudine al triumfului roman. Spectacol pretios, pe care l revd si
acum cu ochii mintii, mpratul clrea un pur-snge arab complet alb.
Armura lui strlucea, grzile purtau platose si lnci aurii, iar n centrul
scuturilor lor era pictat un ochi nconjurat de un cerc de aur.
Cubicularii i

urmau mpreun cu protospatarii - eunucii militari -,

senatorii drapati n tunicile lor de aur, functionarii civili n alb si rosu. O

procesiune lung de nobili vandali prizonieri le scotea n evident
statura impozant si virilitatea.
Dromaderi albi, patru cte patru, purtau comoara cucerit de la
nvinsi. Averea unei natii se desfsura n vzul tuturor, armurile bogate,
tronurile de aur, carul folosit de regii vandali, splendidul mobilier al
banchetelor regale, pietrele pretioase, statuile, vazele, cuferele pline ochi
de monede de aur. n semn de bucurie, oamenii din popor si puseser
coroane de flori n jurul gtului sau tineau buchete n mini. Linii
nchise vopsite pe jos tineau gloata la o distant respectuoas. Sute de
copii aruncau cu smirn si rozmarin. Albastrii si Verzii, purtnd bonete
de catifea neagr si mpodobiti cu trandafiri, agitau batiste brodate si
strigau ntr-un glas urrile rituale, asa cum spune proverbul: Mai multe
dect stelele din cer sunt aclamatiile Bizantului."
Prefectul cettii i-a ntins dou ghirlande, una din aur si cealalt
din laur verde mpratului, care si le-a pus pe brat. Suveranul a ajuns la
171

Augusteum si s-a oprit n fata marii statui cu patru fete a lui lanus, zeu
al rzboiului, dar si zeu al pcii.
A desclecat, n fata lui, catedrala Sfnta Sofia lsa s se scurg
prin portile ei clerul nvesmntat n robe de toate culorile. mpratul a
ptruns n biseric, a ngenuncheat si s-a rugat, apoi eunucii i-au
nlocuit coiful cu o coroan, l-au nmnat hlamida de aur si ncltrile
purpurii, simbol al puterii sale spirituale. A urcat ncet treptele care
duceau spre crucea de aur si a luat-o n mn. Atunci domnul
rzboiului a redevenit o imagine a lui lisus.
Aprinznd o fclie, si ilustra functia de lumin a lumii si, la
semnul acesta, sute de mii de lumnri s-au aprins pe strzi, la fiecare
fereastr, n fiecare biseric.
De la biseric, mpratul s-a dus la hipodrom. Imnul

victoriei

intonat de coruri i-a ridicat n slvi aparitia: Salutare, mprat si rege,

ncntare a universului pe care Sfnta Treime I-a condus ctre victorie,
nemaivzut conductor, pzitor al lumii!" Cnd mpratul a luat loc pe
tronul dublu de porfir unde l asteptam eu, generalii, conductorii flotei
i-au adus pe prizonierii vandali cei mai importanti si i-au aruncat la
piciorul crucii de aur pe care Iustinian o tinea n mna dreapt.
Arhicancelarul le-a plecat capetele pn cnd buzele lor au atins
piciorul mpratului.
Apoi Gelimer a naintat ncet spre noi. Era foarte nalt, mult mai
nalt ca oricare dintre compatriotii si. Din el emanau mndria si
autoritatea, mbrcat ntr-o rob purpurie, si pstra mretia de rege.
Era probabil mai maiestuos n momentul acela dect fusese
vreodat pn atunci. Nici o lacrim nu i-a czut din ochi, nici o
plngere nu i-a scpat printre buze. Senintatea, pietatea lui si gseau
172

poate sursa n vreo consolare secret, fiindc l-am auzit clar soptind
spusele lui Solomon: Trufie, trufie, totul e trufie..." ntr-o nscenare voit
agresiv, demnitarii nostri i-au smuls mantia de purpur si I-au fortat
s se ncline n fata tronului.
Exact n clipa aceea, solistii corurilor imperiale si-au nltat vocile:
Cine e mai mare ca Dumnezeu dect Dumnezeu, Dumnezeul acesta
care face minuni, dusmanii nostri au fost respinsi de judecata domnului
nostru..."
Prizonierii, prosternati n continuare, au primit n sfrsit
ncuviintarea s se ridice. Atunci, deodat, n uraganul sonor al orgilor
de argint, poporul ntreg, grzile, oficialii, generalii, conductorii flotei au
intonat ntr-un glas: Salutare tie, Basileus, rege, mprat, mereu
nvingtor, preaiubit de Dumnezeu, aprat de Dumnezeu. Viat lung
tie, care tii cu bratul tu echilibrul lumii!"
Att de puternice si de sincere erau aclamatiile, att de
bucuroase, nct s-au auzit pn departe, dincolo de Bosfor, pe malul
asiatic. si asa cum e scris n Cartea ngerilor: Ei cnt, ei strig, ei
preamresc, ei vorbesc de mretia mpratului nostru." mpratul, fidel
firii sale, a dat dovad de cea mai mare clement, n loc s-i imite pe
attia predecesori care i-au trimis pe dusmanii lor n lanturi sau la
moarte, i-a acordat lui Gelimer libertatea, onorurile suverane si
pmnturi

considerabile

Galatia,

unde

putea

duce

viat

ndestulat.
In gineceu, am ntmpinat-o pe Antonina ca pe o triumftoare, asa
cum se cuvenea, l-am anuntat, gratioas, c aveam de gnd s obtin de
la Belizarie s-l numeasc pe tnrul Teodosiu, finul ei, sambelanul
sotiei lui. Voiam s-i dau de nteles c stiam de legtura ei si c eram
173

hotrt s o protejez. Ea era deja sclava mea zeloas, ns din

momentul acela mi-a devenit supus entuziast. Am primit apoi, la
cererea lor, o solie a evreilor din capital. S-au prezentat mbrcati n
negru cu totii, condusi de un rabin foarte btrn, care a vorbit n
numele lor. n prada adus de la Cartagina de armatele noastre se afla
bunul cel mai sacru, cel mai venerabil al rasei lor, comoara Templului,
care trebuia s se ntoarc la Ierusalim.
Noi, Maiestate, suntem cei mai umili ntre cei mai umili supusi ai
imperiului, noi nu ne punem la socoteal, ns blestemat fie acela ce
pune mna pe candelabrul cu sapte brate, blestemat fie acela ce nu-l
napoiaz poporului lui Israel. si mi-au nsirat toti hotii celebri crora
prada le-a purtat ghinion, dintre care Gelimer, care si-a pierdut regatul,
era ultimul de pe lunga list. Am obtinut de la mprat s le

acorde

satisfactie, i-am povestit eu lui Ruderic, nu trebuie niciodat s ti-i pui

pe evrei mpotriv." i-am prezentat perfid generozitatea lui Iustinian, n
opozitie cu avaritia lui Belizarie, care si pstrase imensa prad, din care
de altfel o parte trebuia s revin Coroanei.
Ruderic, cu stilul lui direct de a vorbi, care avea deseori ceva
proaspt, mi-a atras atentia c Belizarie era totusi nvingtorul din
Africa. N-am vrut s m supr pe acest nestiutor:
Numai mpratul a gsit fondurile inepuizabile pentru aceast
expeditie, numai mpratul este autorul victoriei noastre.
Asadar, n cazul acesta el a poruncit masacrele.
Ce masacre ? Srisem din scaunul meu si m repezisem la el, gata
s-l strng de gt.
Ce masacre ? a rspuns ei cu un calm sub care se ascundea o ironie
dureroas. Nu stiai, asadar, Glorie a Purpurii, c soldatii nostri au
174

dobort fr diferentiere pe toti prizonierii barbari, precum si pe

berberii bstinasi, mpreun cu sotiile si copiii lor?
Ucideau, ucideau, nu se puteau opri din omoruri, de parc ar fi
ncercat s nimiceasc o ras ntreag. Mortii au fost numerosi ca firele
de nisip, iar distrugerile au fost att de ngrozitoare, nct cltorul trece
acum printrun pustiu, acolo unde prosperau nainte bogatele provincii
att de populate. Eram cu att mai ngrozit cu ct Ruderic vorbea fr
urm de repros sau pasiune, doar pentru a m informa. Vorbele lui erau
inspirate numai de simpatia spontan a unuia dintre fiii gotilor,
mpotriva crora lupta imperiul, pentru vandalii pe care imperiul i
nvinsese.
Cine ? Bine, dar cine a poruncit grozvia asta ? am reusit s ngaim.
Ruderic m-a privit drept n ochi si nu mi-a rspuns.
mpratul, eram convins, nu stia mai multe dect mine.
Belizarie, trebuia s recunosc, n-ar fi svrsit niciodat o
asemenea prostie. Responsabilitatea i apartinea, fr ndoial, vreunui
general obscur, n orice caz, numele lui nu conta prea mult.
Responsabilitatea acestor mii de cadavre cdea pe umerii lui
Iustinian, pe ai mei. Am descoperit c ni se ascundea adevrul, cnd eu
m mndream cu contrariul. Credeam c noi conducem totul,
manipulm totul si, de fapt, eram doar niste ucenici vrjitori. De ce s
ne pierdem vremea controlnd, dnd instructiuni, ascultnd rapoarte
din moment ce nu stpneam situatia ? De ce s fim siliti s renuntm
s trim din moment ce domneam peste o iluzie ? La sfrsitul acelei
dimineti, eram n camera mea, unde nimeni nu avea voie s m
deranjeze, singur cu Ruderic, si el m vedea pentru prima dat
descumpnit.
175

Aveam nevoie s m confesez cuiva, ncet-ncet, m cuprindeau

vechile regrete.
Experienta tineretii mi-a smuls orice sentimentalism, orice idealism.
Mai trziu, ambitia mi-a sufocat orice fericire. De-acum sunt
permanent n spectacol...
Viat ncremenit, viat nghetat, n spatele fatadei sclipitoare,
corpul amorf n care m-am transformat a devorat orice urm de fiint
uman din mine. Nu mai sunt femeie.
Ruderic m-a ntrerupt pentru a protesta si pentru a-mi luda
frumusetea. Frumusete, poate, ns artificial, fals, am replicat eu. Mi
se ntmpla s trezesc admiratia celorlalti, dar eram un corp steril si
uscat. M-am nduiosat de propria soart si ochii mi s-au umplut de
lacrimi, pe care am vrut s le ascund de Ruderic si m-am ntors cu
spatele la el. S-a apropiat de mine, pe la spatele meu, m-a apucat de
umeri. M-a rsucit si m-a srutat pe gur...

Capitolul 12

Cum a ptruns tnrul barbar n odaia mprtesei fr s fie observat

de nenumratele grzi nsrcinate cu aprarea ei? E suficient s spun
c n aceeasi noapte a devenit amantul meu. Pentru prima dat l-am
binecuvntat pe Iustinian pentru hotrrea care m costase att pe
vremuri, de a avea camere separate. Noapte de noapte tnrul rzboinic
blond a venit la mine. Toat ziua asteptam s apun soarele, s
amuteasc palatul pentru a renaste.

176

Am fost suficient de nechibzuit pentru a fi fericit. Anii se

estompau, purpura imperial si pierdea strlucirea.
La fel ca orice fiint uman din imperiu, am cedat dorintei
absurde de a tri mcar o dat. Voiam s cred c secretul va rmne
bine pstrat, dar eram totusi constient c aceast legtur punea n
pericol opera unei vieti ntregi, scopul cruia mi nchinasem toate
eforturile si toate sacrificiile.
Existaser n trecut mprtese adultere prinse n flagrant si
repudiate. M uram pentru propria imprudent, propria slbiciune m
umilea si, cu toate acestea, mi purtam iubirea ca pe o diadem
invizibil si mult mai frumoas dect toate cele cu care m mpodobeam
zi de zi. Am ncercat, n legtur cu Ruderic, s-mi pstrez controlul
pentru a nu-l ndeprta prin violenta pasiunii mele. Voiam ntotdeauna
mai mult. Ce ? Nu stiam, n pofida orelor extatice si a fulgerelor de
fericire, aceast legtur avea pentru mine o rezonant dureroas, n
asemenea msur nct de multe ori plngeam fr un motiv anume.
O neliniste vag, ns tenace m-a fcut s o chem pe Photini,
btrna vrjitoare, ca s-mi vorbeasc despre amantul meu. Fereste-te
de o femeie, asta a fost predictia ei. O femeie nalt si frumoas, o
strin care poart diadem." Nu aveam nici cea mai vag idee despre ce
putea fi vorba si nu m-a interesat. Am ridicat din umeri. Numai Ruderic
si viitorul nostru contau pentru mine. Sora mea m cunostea de prea
mult vreme ca s nu-si dea seama ce-mi trecea prin cap, si ea era
ultima care s m condamne. Cu toate acestea, de cteva zile o vedeam
preocupat. Am evitat-o, pentru c mi-am nchipuit c era lacom de
confidente. A reusit, totusi, s m prind singur ntr-o dup-amiaz
dup masa de prnz, cnd m pregteam s-mi fac siesta.
177

Pentru prima dat, a prut intimidat de prezenta mea si a ezitat

nainte de a deschide gura:
Circul zvonuri despre tine, Despina. Nu vreau s cred.
Atunci, nu crede... Ce fel de zvonuri ?
Cic unul dintre administratorii palatului, un tnr barbar, ar fi
ndrznit s ridice ochii la Perla Imperiului.
Nu mai blmji ca restul curtenilor. stii bine c e adevrat. Cine
vorbeste ?
Toat lumea, n gineceu, la Curte. Tot palatul vuieste de brfe.
ti multumesc pentru amabilitate. Esti ngrijorat pentru mine sau
pentru soarta ta, n caz c purtarea mea m-ar ndeprta de pe tron ?
mi plcuse ntotdeauna s-mi ntep" sora mai mare. stiam din
experient c era imposibil s ascunzi orice ntr-un palat, dar
credeam c luasem toate msurile de precautie. De cnd mi
petreceam noptile cu Ruderic, l vedeam ct mai putin posibil ziua, si
n public nu-i acordam aproape deloc atentie.
Imprudenta nu mai era important. Iubirile secrete sunt
ntotdeauna evidente pentru observatori.
Cine st la originea acestor zvonuri ? Vreau s stiu. Comito, plecnd
capul, a murmurat numele Arianei, ncntat s o denunte, fiindc o
detesta.
Ariana, am exclamat eu, e imposibil! Inventezi.
ntr-o dimineat, n zori, l-a zrit pe tnrul barbar care iesea din
camera ta. Ce fcea la ora aceea n apartamentele mele ? Ariana era n
stare s inventeze totul pentru a-si alimenta rutatea. Voiam totusi s
fiu cu inima mpcat.
-Cu ea stiam c trebuie s merg direct la obiect.
178

 M spionezi ? am certat-o eu. S-a uitat drept n ochii mei, tantos pe

picioarele ei scurte si grase, cu o privire indolent si cu bratele
ncrucisate. Credea oare c dac mi descoperise aventura nu putea fi
pedepsit ?
Multi au disprut fr urm pentru mai putin de-att, i-am atras eu
atentia. Am vzut spaima din ochii ei. S-a ludat pentru a se apra,
lsnd s-i scape mrturisirea pe care avea s o regrete n clipa
imediat urmtoare:
Nu m puteti atinge. Am protectori puternici. Mai puternic dect
mprteasa era un singur personaj n tot imperiul, mpratul.
Asadar, Iustinian i poruncise s m spioneze. Probabil cu mult
nainte de a avea de-a face cu Ruderic si aproape sigur chiar din ziua
n care o angajasem ca s m nvete bunele maniere, ntr-adevr, era
tipic pentru sotul meu s nu lase nimic la voia ntmplrii. Era mai
bine s o mpiedic pe Ariana s nvenineze si mai mult lucrurile, ceea
ce constituia ocupatia ei preferat. Am vrut s o mblnzesc,
cerndu-i s o sftuiasc pe fosta ei elev. Nu s-a mbunat deloc si
mi-a rspuns:
O mprteas nu are curtezani.
Aceast ultim prostie mi-a confirmat bnuielile. Era pornit
mpotriva mea. l-am primit prerea stupid cu deferenta datorat
profesorului care m-a nvtat totul, cci aveam nevoie s-i adorm
nencrederea. Ea a avut, cu toate acestea, avantajul de a m trezi dintrun vis. Mi-am dat seama brusc si n ntregime de comportamentul meu
si de implicatiile care decurgeau din el
. M-am gndit la Iustinian, pe care iubirea l alungase din inima
mea. n fiecare dimineat, tineam un consiliu cu sefii serviciilor mele.
179

Marele sambelan mi citea lista audientelor. seful degusttor mi

propunea meniurile zilei. Cu Ariana, marea maestr, discutam despre
tinutele pe care s le mbrac. Protovestiarul mi cerea s iau decizii
privind problemele domestice. Ct despre Ruderic, care reprezenta
administratia palatului, el mi aducea zilnic socotelile gineceului. Dup
ce mi-am compus cu grij spectacolul, am examinat coloanele de cifre
pe care le ntocmise si le-am criticat. Cheltuielile pentru mncare nu
erau suficient de distincte de cheltuielile pentru garderob. Apoi am
aruncat tabletele lui att de tare c s-au rupt. Am strigat c socotelile
erau prost tinute. Am simulat perfect o furie crescnd. M-am artat
indignat de subordonatii incapabili. N-as fi avut nici o jen s-l insult
n public pe Ruderic, dac ar fi fost suficient de subtil pentru a intra n
jocul meu. ns el se nrosise, asuda cu picturi mari. i vedeam pe chip
uimirea, mnia, tristetea, n cele din urm, s-a ridicat brusc si a prsit
ncperea, sfidnd protocolul. M-am adresat marelui sambelan:
Trebuie s-l pedepsiti...
S continum. Atitudinea lui mndr m stnjenise, mai degrab
dect m afectase. Am asteptat ns cu nerbdare momentul s-i explic
de ce procedasem asa. Mi-a luat mult timp s-i vindec rana, mai ales c
nu era de acord cu stratagema creia i fusese victim.
ntr-o sear, Indaro a intrat ca o furtun s cear dreptate. Tocmai
fusese adus la ea acas amantul ei, un negustor extrem de bogat. Fusese
torturat pn la moarte. Nici o buctic din trupul lui nu rmsese
intact, mi-a povestit ea, astfel nct bietul om semna cu unul dintre
animalele acelea jupuite, vndute de mcelari nainte de Pasti, l acuza
pe ministrul loan din Cappadocia pentru aceast barbarie.

180

Intr-adevr, pentru a strnge tot mai multi bani n cuferele sale,

pentru a-si satisface lcomia nestioas, jefuia orasele, sacrifica fr
mil, fr remuscri vieti umane, si amenajase n palatul su sli de
tortur perfectionate si inventase el nsusi instrumente de provocat
suferinte. Cei care ncercau s-si ascund bunurile de el aflau n aceast
vgun sinistr de ce era n stare. Constantinopolitanii sopteau c din
prefectur iesi ori fr bani, ori fr viat.
Amantul lui Indaro alesese a doua variant. Convocat de loan din
Cappadocia, care cunostea probabil la ct se ridica averea lui, refuzase
mai mult ca sigur s i se supun...
Am fost nevoit n primul rnd s-mi consolez singura prieten.
stiam c de mult timp visa s-si ia un sot si c se bizuia pe amantul ei,
dar, cunoscnd-o, presupuneam c avea deja alt candidat n minte, al
crui nume nu mi-a fost greu s i-l smulg. Era vorba de Saturnius, un
om de afaceri nemaipomenit de bogat, fiu de magistrat. Att doar, a
adugat timid Indaro, c era deja logodit cu o verisoar de-a lui. Dac
asta era singura piedic, n-aveam dect s rupem logodna, ceea ce am si
fcut. Cstoria a urmat la putin timp dup aceea, permitndu-i lui
Indaro s capete respectabilitatea la care aspira.
Dup noaptea nuntii, Saturnius a povestit oricui voia s-l asculte
despre greselile din trecutul tinerei sale mirese. De aceea am poruncit s
fie biciuit, ca s nvete s respecte sexul slab.
Mai rmnea loan din Cappadocia. Nu puteam lsa crima
nepedepsit, mai ales cnd victima era cineva care m afecta, chiar si
indirect. Dac i ceream mpratului s-l pedepseasc, m-ar fi refuzat
aproape sigur, iar legtura mea m punea n pozitie de inferioritate.

181

Trebuia, asadar, s improvizez, lucru de care mi-e cel mai groaz, si s

m multumesc s-l amenint pe favorit.
Am ales momentul cnd ieseam din biserica Sfnta Irina, biserica
mare a palatului, dup slujba de duminic. Am cobort din strana care
mi era rezervat la galerie si m-am alturat mpratului n curte. A
trecut ctva timp nainte de formarea cortegiului, timp de care am
profitat pentru a vorbi cu unii sau cu altii. M-am apropiat de ministru,
mai unsuros si mai glbejit ca oricnd, semnnd cu un eunuc imens,
desi i erau atribuite numeroase succese att masculine, ct si feminine.
tineam s-l avertizez pentru ultima dat: dac se bga n calea mea, avea
s-o regrete pentru totdeauna. Rzbunarea mea avea s-l ajung oriunde
s-ar gsi, oriunde s-ar adposti.
Atunci, a ndrznit. M-a apucat de brat. Duhoarea de alcool care i-a
iesit pe gur aproape m-a sufocat:
Esti prea frumoas, mprteaso, ca s fii rea. D-mi si mie sansa
mea.
M-am smuls, iar el mi-a tras o palm usoar pe spate ca unei fete
oarecare. Din fericire, incidentul a fost att de

rapid, nct putini

curteni l-au observat.

L-am fixat ostentativ pe Iustinian, fr s m ndoiesc c va
porunci arestarea si executarea insolentului. M-a privit ca si cum as fi
fost transparent, apoi s-a ntors spre marele maestru al Curtii si i-a
vorbit despre detaliile organizrii unei ceremonii, mpratul nu voise s
intervin.
Scandalul era prea mare si toat lumea a preferat s nu observe
nimic. M-am resemnat, n pofida vointei mele, s le urmez exemplul, loan
din Cappadocia ndrznise ceva de nenchipuit mpotriva mea, si n
182

public, Iustinian i permisese s-o fac. Asadar, trebuia s fie la mijloc mai
mult dect legtura mea cu Ruderic, dar ce ? ntoars la gineceu, i-am
dat instructiuni lui Arsenius s afle exact ce se ntmpla n secret n
cabinetul de lucru imperial; mpratul, poruncind s fiu spionat de
Ariana, mi-a artat calea de urmat.
S-l pun pe Arsenius s-si plaseze ct mai rapid posibil agentii la
fata locului.
Maiestate, am avut deja ocazia de a-i cumpra pe ctiva apropiati deai mpratului. stiam c ntr-o zi veti avea nevoie. Arsenius ducea
geniul intrigii pn la a-mi ghici dispozitiile. Datorit acestui lucru
mi-a confirmat fr ntrziere intuitia, n inima intrigii, se afla o
femeie.
Din Italia, regina gotilor, Amalasuntha, ndeprtat de la putere si
speriat pentru viata ei, si anuntase sosirea la Constantinopol, unde
venea s-i cear mpratului s-i redea tronul, n schimbul acestui
sprijin, ea urma s se declare vasal a imperiului.
Supunerea gotilor si reintegrarea Italiei n imperiu constituiau
zestrea ei, cci se punea problema cstoriei ei... cu Iustinian.
Arsenius nu stia de la cine venea proiectul, n schimb, loan din
Cappadocia l ncuraja din ce n ce mai mult. mpratul ajunsese pn la
a-l

pomeni n fata vrului su, Germanus, iar Passara anunta n fata

apropiatilor ei repudierea mea iminent.

Photini, vrjitoarea, vzuse corect, avertizndu-m n privinta
unei strine cu diadem". Parc am simtit o lovitur de pumnal si
tocmai Iustinian era cel care mi-l nfigea n spate. Eu l nselam, iubeam
un tnr barbar si m druisem acestuia, dar tovarsul, aliatul,
complicele rmnea Iustinian.
183

Chiar avea de gnd s se nsoare cu Amalasuntha si s m

alunge ? Nu conta. Simplul fapt c ascultase asemenea propuneri era
suficient, nainte de a alege tactica pe care s o aplic n continuare,
trebuia s analizez pericolul sub toate aspectele si n toat amploarea
sa. M-am gndit la avocatul acela sirian care fusese ambasador la
Curtea gotilor si care sttuse acolo mai multi ani. Am poruncit, asadar,
s fie adus Petru Patricianul si l-am interogat n mai multe rnduri.
Voiam s stiu totul despre regina gotilor, despre felul ei de a fi, de a se
mbrca, de a tri, de a se machia, despre viata ei public si despre cea
privat.
Dup portretul descris de el, Amalasuntha era ambitioas,
ndrzneat si avea atta rceal n ochi nct nimic nu o oprea. Mai
tnr dect mine, frumusetea ei clasic sfida artificiile. Era cultivat,
rafinat ca spirit si ca gusturi, iar farmecul ei natural era completat de o
demnitate autentic, n sfrsit, era perfect constient c era stpna
legitim a unui regat opulent si c apartinea unei linii dinastice
prestigioase... Desi era suveranul celui mai mare imperiu din lume,
mpratul si resimtea aprig originile umile si precaritatea dinastiei. Dar
iat c i se oferea posibilitatea de a se uni cu o regin de snge nobil...
Aceast eventualitate mpreun cu calittile Amalasunthei fceau
ca amenintarea s fie mai grav dect as fi bnuit.
Nu puteam nici s ezit, nici s pierd timpul, nici mcar sg rnai
petrec nc o noapte cu Ruderic. L-am chemat dup ce mi-am terminat
siesta, ntlnirea la o or neobisnuit l-a uimit. Cnd a intrat, l-am
simtit ncordat. Pentru a-mi face curaj, am recurs la cele mai vechi
artificii ale teatrului si mi-am reluat, att la propriu, ct si la figurat,
locul pe tron. Am nceput prin a declara c demnitatea mea de
184

mprteas mi interzicea orice legtur. De aceea, n ciuda iubirii mele

pentru el, m vedeam obligat s iau sfsietoarea hotrre de a ne
desprti... Ruderic, fr s vrea, si-a regsit atitudinea respectuoas
datorat suveranei, ns buzele i tremurau si ochii i se umpluser de
lacrimi. Cu toate acestea, nu voia nici s plng, nici s se lamenteze,
nici s implore. Mi-a expus nemultumirile lui, fr furie, fr
amrciune, ca pe niste simple constatri. Mi-a reprosat c m
folosisem de el ca de o jucrie si c pictasem n culorile puternice ale
dragostei ceea ce nu fusese n realitate dect un capriciu. Mi-a
imputat... Dar ajunge!
Mi-e prea penibil s adun frnturile de amintiri ale acestei scene ca
s o repet sau s repet n detaliu cuvintele schimbate. E suficient s
spun c m-a acuzat de destule lucruri de care nu eram ntotdeauna
nevinovat, n pofida oricrui ru pe care i l-as face, a ncheiat el, va
avea mereu aceleasi sentimente fat de mine. Am profitat de aceast
mrturisire pentru a-i smulge dou promisiuni. Prima - dictat de
prudent -, l-am pus s jure c va pstra tcerea n privinta ccior
petrecute ntre noi. A doua - femeia din mine vorbea -, l-am fcut s
promit c nu va iubi nici o alt femeie. A binevoit s-mi jure tot ce l-am
rugat. Binenteles, nu se punea problema s rmn la Curte, n oras.
Nu eram sigur pe mine nsmi si nu doream s-i provoc o suferint
inutil. L-am trimis n armat, pe care n-ar fi trebuit s o prseasc
niciodat, si i-am obtinut un brevet de ofiter.
La interventia mea, a fost trimis peste mare, pe frontul din Italia, si
atasat statului-major al lui Belizarie, recomandndu-l sotiei acestuia.
Momentul desprtirii sosise. As fi vrut s m arunc n bratele acestui
tnr strlucitor si temerar, si am fost silit s-mi nfig unghiile n carne
185

ca s rmn nemiscat pe tron. El a executat cele trei plecciuni

obligatorii cu o ncetineal exagerat, pentru a m tenta sau pentru a
retine timpul care fugea. Apoi s-a ndeprtat pentru totdeauna, fr ca
eu s m fi miscat. Am poruncit s fie dus la el acas un cufr plin cu
aur si bijuterii, de parc acest dar l-ar fi putut consola sau mi-ar fi
linistit remuscrile. M-am nchis trei zile si trei nopti, pretinznd c sunt
bolnav; n-am acceptat s vd pe nimeni, nici pe curteni, nici pe
mprat si m-a slujit doar Indaro. Nimeni n-a pus ntrebri. Crizele de
apatie alternau cu orele de agonie n care plngeam, tipam, mi
smulgeam prul; m urteam intentionat si mi provocam singur rni...
fr martori. Legtura mea nu durase dect cteva luni, nu cunoscusem
dect cteva nopti de dragoste, din care mi aminteam fiecare clip. si,
cu toate acestea, mi s-a prut insuportabil s m despart de Ruderic si
s-l alung din sufletul meu. El fusese singurul cruia m confesasem,
singurul cruia m druisem.
Cu Iustinian, lungii ani de intimitate hrniser o ncredere
reciproc. De altfel, eram dou forte nltate una n fata celeilalte,
rmneam permanent n ntrecere. Prin contrast, elanul care m
aruncase n bratele lui Ruderic rmnea n ntregime gratuit. Avusesem
de ales ntre viat si putere. Poate c as fi preferat-o pe prima, asa
precar cum prea, dac n-as fi sacrificat attea pentru a doua. Nu
puteam da cu piciorul tuturor sacrificiilor si suferintelor prin

care

trecusem pentru a o avea.

Nu puteam arunca la gunoi chinurile pe care mi le impusesem
pentru a mi-o asuma, n sfrsit, eram datoare imperiului, mpratului si
nu aveam dreptul s-mi trdez angajamentul. Renuntarea a fost ns
atroce. Mi s-a prut c toate luminile s-au stins brusc n mine. M-am
186

nchis intentionat n fata oricrei sensibilitti si poate c din aceast

experient sfsietoare s-a nscut cruditatea aceea care avea s-mi fie
reprosat.
Atunci cnd, n a patra zi, mi-am fcut aparitia dup izolare, cu
ochii uscati, cu spiritul rece, cu buzele pecetluite peste secretul meu, nu
m-am mai ntrebat dac era necesar s i frng inima amantului meu si
s mi-o mpietresc pe a mea pentru totdeauna.
M asteptau vesti din Italia. Regina Amalasuntha, dup ce a
poruncit asasinarea principalilor ei adversari, si recptase puterea.
Dintr-o dat, si-a anulat venirea la Constantinopol, cci s-a crezut n
msur s se lipseasc de sprijinul nostru. A continuat s vorbeasc de
prietenia ei, dar nu se mai punea nici problema vasalittii, nici a
cstoriei, care ar fi fost acelasi lucru, sub o alt form. Desi
amenintarea fusese ndeprtat, i-am purtat n continuare pic acelei
femei care se gndise s se mrite cu Iustinian. Ea trezise n mine o
fiar gata s sfsie pe oricine ar fi ncercat s mi-l smulg.
Cteva luni mai trziu, printr-una din acele rsturnri de situatie
deja obisnuite n regatul Italiei, o a treia lovitur de stat a alungat-o din
nou pe regina Amalasuntha n folosul unuia dintre verii ei, regele
Theodahad,

dusman

declarat

imperiului.

De

aceast

dat,

Amalasuntha nu era, pur si simplu, alungat, ci tinut prizonier si

bine pzit pe o insulit de pe lacul Bolsene. Imediat, mpratul a
hotrt s protesteze mpotriva brutalittii comise fat de aliata lui si a
avut inspiratia de a-l alege pe Petru Patricianul pentru aceast misiune
spinoas pe lng noul rege al gotilor, ntre timp, eu m informasem
despre avaritia si ambitia acestuia din urm, calitti care nu stricau

187

deloc, si, cu o zi nainte de plecarea lui n Italia, l-am primit ntr-o lung
ntrevedere ntre patru ochi, n care a stiut s-si vad interesul.
De-abia ajuns la Ravenna, a aflat c, n nchisoare, regina
Amalasuntha era n pericol de moarte, dusmanii ei avnd de gnd s-si
ncheie socotelile cu ea. S-a repezit la palatul lui Theodahad. Acolo, n
fata ntregii Curti a gotilor, l-a intimidat pe regele lor, avertizndu-l c,
dac fosta suveran ptea ceva si dac nu era repus pe tron, mpratul
va invada regatul imediat. Apoi a cerut o ntrevedere particular cu
Theodahad. l-a explicat c amenintrile pe care tocmai le proferase nu
aveau alt scop dect s ia ochii lumii. De fapt, guvernul imperial nu era
interesat de Amalasuntha, aliat pe care nu se putea baza. Pentru a-si
dovedi bunele intentii fat de noul rege, cu care spera s ntretin relatii
excelente, i lsa n seam soarta Amalasunthei, nu va face nimic pentru
a o salva n afara unui protest public si nu va reactiona n caz c ea va
disprea brusc... Petru Patricianul si nvtase bine lectia, n scurt timp,
am primit o misiv n care ne anunta c, n ciuda eforturilor sale, dduse
gres, iar regina Amalasuntha fusese sugrumat n celul de rudele uneia
dintre victimele ei. mpratul a decretat doliu la Curte si, chiar n aceeasi
zi, a poruncit sefului soldatilor din Iliria s invadeze Dalmatia gotilor, n
timp ce Belizarie se mbarca n fruntea unui corp expeditionar nsrcinat
cu recucerirea pe ap a Siciliei. Italia urma s fie prins ca ntr-un
cleste.
A doua zi, mpratul, care venise s ia masa cu mine, a arborat o
min potrivit mprejurrilor, la unison cu curtenii mbrcati n negru.
Femeile mele, cu lungile lor vluri funebre, semnau cu niste
psri de noapte, spre deosebire de eunucii rmasi n haine albe care,
agitndu-si mnecile largi, preau psri de zi.
188

Iustinian si cu mine purtam culoarea doliului imperial, purpura

fr galoane, fr broderii si fr nici un alt ornament. Ridicnd ochii
spre sfintii si sfintele din mozaicurile care l binecuvntau, mpratul a
deplns moartea Amalasunthei si i-a ludat calittile, panegiric pe care lam ascultat cu cea mai profund comptimire. L-am ntrebat dac n-ar fi
drept s-l rsplteasc pe cel care ncercase s o salveze, Petru
Patricianul.
Pentru a le arta clar gotilor ce credem despre odioasa lor
nelegiuire, rsplata trebuia s fie enorm. Am cerut, asadar, pentru el
postul de sef al oficiilor, adic sef peste birourile palatului si ale Casei
imperiale, ceea ce mpratul mi-a acordat cu plcere. Apoi a tras
concluziile acelei odioase nelegiuiri":
Trebuie

recunosc

cei

responsabili

de

moartea

reginei

Amalasuntha mi-au mplinit o dorint secret, cci crima lor mi-a

oferit casus belii pe care l asteptam de atta vreme. Fr s vrea, au
fcut posibil invadarea Italiei, care va aduce din nou aceast
provincie sub steagul imperiului. De aceea, ucigasii ei ar merita
recunostinta mea vesnic. mi cunoscuse dinainte planurile si m
lsa s nteleg c prin faptele mele i fusesem de folos n politica lui ?
Unele spirite rtcite, a continuat el, si-au nchipuit c m-as putea
cstori cu regina Amalasuntha. Ar fi nsemnat mai nti s uit c
sunt cstorit si, din fericire, cu cea mai perfect sotie. Acest zvon a
fost lansat poate pentru a o pcli pe Amalasuntha, o barbar
credul, cci trebuie s fii cu adevrat nebun ca s-i dai ctusi de
putin crezare.

189

Poate c mpratul nu mintea. Dar ar fi sustinut aceeasi teorie

dac Amalasuntha ar mai fi fost pe lumea

asta ? Preferam s m fi

descotorosit de o rival, dect s fiu silit s rspund acestei ntrebri.

Atta vreme ct ea era n viat, orice s-ar spune, ar fi constituit
un posibil pericol pentru mine. si nu i iertasem c si-a nchipuit c ea
era totul, iar eu nimic. Ironia a fost singura rzbunare pe care si-a
permis-o Iustinian.
Aceasta i-a nlesnit s renunte la ranchiuna pe care o cptase fat
de mine, tot asa cum moartea Amalasunthei a distrus-o pe cea pe care o
simteam eu fat de el.
Aflasem c de-acum trebuia s m protejez de toat lumea, chiar
si de Iustinian. si este mai dificil s distrugi o imagine, dect o fiint
uman. De aceea am hotrt s m transform n statuie inalterabil.
Am prsit efemeritatea lumii pentru imuabilitatea stilului pe care
mi l-am creat. Mi-am conceput n cel mai mic detaliu tinutele pentru a
produce la fiecare din aparitiile mele o impresie de neuitat. Indaro mi
tot reprosa c mi lsasem obrajii s se rideze, c mi pierdusem pielea
catifelat, care devenise aproape lucioas, eu nu m lecuiam: N-o s te
vrea nici un brbat", mi repeta ea n limbajul acela direct, amintire a
tineretii noastre. Ce conta! Nu portretele ei semnau cu Theodora, ci
Theodora semna cu portretele ei, acele imagini ale mele, mozaicuri de
un rosu aprins care, n fundul sanctuarelor, mi fixau pentru totdeauna
nftisarea

intangibil,

acelasi

scop

am

restrictionat

limitele

respectului protocolar datorat mprtesei sau mai degrab le-am

stabilit ca regul pe cele folosite de lingusitori, si nu pe cele ale
conservatorilor.

190

Am cerut trei plecciuni n loc de una, srutarea ambelor

picioare, n locul unuia singur, apelativele de stpn" si maiestate", n
loc de mprteas" si referirea la umilii sclavi" care mi se adresau.
n ciuda onoarei pe care i-o fcusem de a o numi mare
maestr, Ariana s-a crezut suficient de nobil pentru a lua peste picior
noul ceremonial, mpreun cu prietenii pe care si-i pstrase n
aristocratie. Am profitat de faptul c, bolnav fiind, czuse la pat si am
ndeprtat-o de pe o zi pe alta. M-a implorat s o primesc napoi, am
refuzat-o.
Merita s sfrseasc ntr-una din acele uitri n care eram
acuzat c-mi arunc attia dusmani, n semn de recunostint pentru
serviciile pe care mi le adusese, m-am multumit s o trimit ntr-o arip
ndeprtat a Palatului Sfnt, n felul acesta era suficient de aproape de
paradisul Curtii pentru a-i adulmeca parfumul si, n acelasi timp, la fel
de departe ca ntr-un exil n fundul vreunei provincii uitate, Iustinian nu
a protestat mpotriva concedierii spioanei sale credincioase si nu i-a mai
rostit niciodat numele n fata mea. De cnd o demascasem, i devenise
nefolositoare.
La simplul zvon al unei eventuale cstorii a mpratului cu regina
Amalasuntha, anticamerele mele se goliser pe jumtate. Situatia era
oricum mai ncurajatoare ca pe vremea revoltei Nika, cnd aceleasi
anticamere rmseser pustii. De la moartea reginei gotilor, ele erau din
nou ticsite. Atunci, s se adune, acesti mediocri" care se scurgeau ca
valurile mrii, s se adune strns n galeria palatului Daphne! S
astepte cu orele bunvointa mea! S se ntoarc zi de zi, sptmni
ntregi, luni ntregi! S se mbrnceasc, s se ridice pe vrfuri ca s

191

ncerce s se fac remarcati de eunucii mei! S-l lum pe patricianul

Iulian.
Vreme de dou luni, i-am lsat pe ceilalti solicitanti s-l mping
pn la ultimul rnd, apoi am poruncit s fie chemat. Am observat,
cnd a aprut n pragul slii de audiente, c a dat putin napoi.
Aranjasem totul pentru a-l impresiona. M nconjurasem nu
numai de doamnele de onoare obisnuite, ci si de domnisoare de onoare
extraordinare, nvesmntate din cap pn n picioare n mtsuri viu
colorate, brodate cu aur si arbornd ct de multe bijuterii sclipitoare si
puteau pune, ca niste flori unele mai somptuoase si mai strlucitoare
dect celelalte. Eram asezat pe un tron foarte nalt din fildes sculptat n
ntregime cu scene delicate. Penele marelui pun de pe mozaicul care se
ntindea pe jos preau s urce de-a lungul tronului cuprinzndu-m,
cci mantia mea reproducea exact aceleasi tonuri si motive. Din aur
erau brtrile care-mi nconjurau gleznele, din aur vlul prins pe cap.
Coliere si brtri ncrustate cu nestemate uriase mi ngreunau
umerii ngusti si ncheieturile firave. Pietrele pretioase montate n inele
sclipeau pe fiecare dintre degetele mele ale cror capete ptrtoase mi
trdau originea plebee.
Coroana imens cu ciucuri mi-ar fi strivit chipul prea subtire, fr
flacra ochilor mei. Sprncenele smulse pn la o liniut curb mi
ddeau o expresie permanent uimit.
L-am vzut cu mult plcere pe patricianul Iulian executnd
plecciuni att de profunde, nct prea s se afunde n pmnt. O,
stpn, este trist pentru un muritor s aib nevoie de bani! Nobililor ca
mine le este rusine s pomeneasc acest lucru..."

192

M ruga umil s l ajut s scape de creditorii si. A avut prudenta

s nu mentioneze drepturile sale", din moment ce unul dintre eunucii
mei i mprumutase o sum foarte consistent, n loc de orice rspuns,
am nceput s bat din palme cntnd Iulian patricianul, Iulian
patricianul", la care eunucii mei, bine dresati, au reluat ca un cor
bisericesc care i d rspunsul patriarhului: Are crampe, crampe grave,
grave crampe."
Btrnul era de descendent foarte nobil si prieten cu Hilaria,
noua mea mare maestr. ncremenit n rusinea lui de solicitant, de
fiecare dat cnd ncerca s ridice putin vocea, aceasta era acoperit de
corul eunucilor care repetau: Are crampe, crampe grave, grave crampe".
N-a avut curaj s insiste si, cltinndu-se, tulburat,
descumpnit, s-a retras, uitnd de altfel s efectueze si cea de-a treia
plecciune de adio. Farsa grosolan nu mi-a displcut niciodat, iar
Iulian era vrul preaiubit al Passarei, care m crezuse deja repudiat.

Capitolul 13

Plecarea lui Ruderic din viata mea mi-a ntrit puterea vointei.
Incidentul cu regina Amalasuntha m nvtase c, cu ct mi extindeam
puterea, cu-att aveam mai multe sanse s o pstrez. Afacerile Bisericii
au necesitat n scurt timp interventia mea.
Deja, sub mpratul Iustin, n toiul persecutiilor mpotriva
monofizitilor si cu riscul de a-mi compromite favorurile proaspt
obtinute, i trimisesem mesaje clugrului Marras, cerndu-i s vin la
Constantinopol, alturi de mine. Cu ambitia mea entuziast, pornit s

193

cuceresc tronul, aveam nevoie neaprat de prezenta lui, de spusele lui,

de exemplul lui. ns refuzase. ndat ce a urcat pe tron, l-am implorat
pe Iustinian s opreasc persecutiile.
Nu i-am cerut s aboleasc ngrozitoarele legi, ci pur si simplu,
fr vlv, s le aplice mai putin strict.
A acceptat, asa c urmririle au ncetat treptat, exilatii s-au
ntors, si libertatea credintei a fost restabilit ncet si discret.
Ca urmare, mpratul a reusit minunea de a-i aseza la aceeasi
mas pe monofiziti si pe catolici, ns aceast tentativ de apropiere a
esuat n fata intransigentei celor din urm.
Papa Agapetus fiind n drum spre Constantinopol, ne ntrebam ce
intentii l animau, spernd, fr prea mult convingere, c era vorba de
mpcare, n dimineata aceea de martie a anului 536, trebuia s debarce
n principalul port privat al Palatului Sfnt si urma s fie ntmpinat cu
o pomp extraordinar.
Un soare palid n mijlocul unui cer lptos rspndea o lumin
incolor peste cupole, chiparosi, platani si aranjamentele florale rrite
de iarn. Pe marmura teraselor si a scrilor fuseser mprstiate ierburi
mirositoare. Norii de tmie si smirn se nltau din vasul mare de
bronz n aerul nemiscat. Ferestrele si balcoanele cldirilor palatului
fuseser decorate cu draperii mari din brocart si mtase, brodate cu aur
si argint.
Senatul, Curtea, Comitatus si celelalte autoritti ale imperiului
acopereau cheiurile micului port. Numerosi episcopi, nenumrati
clugri si diaconi l nconjurau pe patriarhul Constantinopolului,
venerabilul Anthimus, protejatul meu, pentru care intervenisem s fie
numit cu doi ani mai devreme si pe care m bizuiam s ne apere
194

punctele de vedere n fata eventualelor exigente ale papei, nvesmntat

n roba lui din satin albastru, brodat cu crucea de aur, trona alturi de
mprat. Majoritatea demnitarilor bombnea mpotriva acestei corvezi,
pentru c dinspre Pontul Euxin sufla un vnt aspru.
Eu mi aruncasem pe umeri o sub mblnit, fiind friguroas din
fire, si de pe terasa gineceului, unde mi impunea protocolul s stau, am
remarcat c anumiti ministri si episcopi nu se jenaser s se
adposteasc ntr-un pavilion. Nici mcar nu ncercau s imite
stoicismul mpratului.
Insensibil la temperatur, asezat pe un tron adus din Tezaur, n
ntregime acoperit cu plci de aur, ncrustat cu berii roz si peridot verde
pal, astepta netulburat, cu fata spre mare, schimbnd din cnd n cnd
politeturi cu patriarhul Anthimus.
O miscare n gloata nghesuit jos, pe chei, mi-a atras atentia.
Flotila care l aducea pe pap se vedea n zare si fiecare s-a grbit s-si
ocupe locul n jurul tronului, n scurt timp, la extremitatea portului au
aprut mai multe galere mari

cu catarge aurii si pnze pictate, umflate

de vntul care unduia imensele stindarde decorate cu imagini pioase

. Tonajul prea mare al navelor mpiedicndu-le s ptrund n port,
unul dintre marile slepuri imperiale care asigurau transportul Curtii de
pe un mal al Bosforului pe cellalt a venit alturi de cea mai spatioas
dintre trireme. Dup ce a mbarcat pretioasa ncrctur, s-a ndreptat
spre chei cu toat viteza celor saptezeci si doi de vslasi ai si.
Sute de brci albastre si roz l nconjurau, lsnd s pluteasc n
spatele lor, pe valuri, panglici de brocart, astfel nct marea ntreag
prea acoperit cu aur.

195

La apropierea momentului solemn, mpratul si patriarhul

Anthimus s-au ridicat si s-au ndreptat spre treptele late de marmur
care se pierdeau n mare. Atunci, trompetele au nceput s sune,
cimbalele si flautele si-au nceput dulcele fluierat, corul imperial a
nceput prin a-l saluta pe suveranul nostru cu celebrul imn: Salutare,
rege al romanilor, ncntare a universului, pe care Sfnta Treime l-a
ndrumat ctre victorie. Stpn fr pereche, nemaintlnit pzitor al
lumii, tu poti, acum si n viitor, s unesti natiile prin arma sacr a
piettii tale!" slepul a acostat.
Primul care a psit pe covorul de purpur ce ducea la tron a fost
un diacon agitnd o cruce din aur foarte mare si foarte nalt, sclipind
de nestemate, n spatele lui, nainta ncet Sfntul Printe, papa
Agapetus.
De departe mi s-a prut extrem de nalt, iar barba lui cenusie,
extrem de lung. Roba lui din brocart verde era brodat cu scene din
Vechiul Testament, iar tiara lui strlucea de bijuterii.
seful corului imperial a lansat aclamatia ritmat: lisus e salvarea
noastr!" La care toti cei de fat, ntr-un glas, au rspuns pe acelasi ton:
El e de-a pururi nvingtor!"
Atunci cnd suveranul pmntesc si suveranul spiritual s-au
gsit fat n fat, si-au scos unul coroana,

cellalt tiara, pe care le-au

nmnat sambelanilor, apoi, n acelasi timp, s-au prosternat amndoi cu

fruntea pn la pmnt unul n fata celuilalt.
Dup ce s-a ridicat, mpratul i-a fcut loc patriarhului
Anthimus. Momentul solemn, momentul critic sosise. Sensul venirii
papei avea s fie dezvluit. Anthimus a ngenuncheat pentru a sruta

196

inelul Sfntului Petru. Papa si-a tras mna brusc si, fr nici o privire,
si-a continuat drumul de parc cellalt n-ar fi existat.
Vzusem destul, asa c m-am retras. A doua zi, Agapetus a cerut
condamnarea solemn a monofizitismului.
A refuzat s-i vorbeasc lui Anthimus, afirmnd c acesta ocupa
ilegal patriarhia de la Constantinopol.
mpratul a fost, asadar, silit s-l nlocuiasc la negocieri.
Valurile persuasiunii si ale seductiei sale se sprgeau n fata
stncii ncptnrii papale si n fiecare zi pierdea teren. El era tolerant
din fire, cu toate acestea, nu ndrznea s se ridice mpotriva presiunilor
papei, pe care l considera pzitorul unittii religioase a imperiului.
Bine, Cezar, dar tocmai unitatea imperiului este n pericol dac
cedezi n fata papei, i-am replicat eu.
Constantinopolul, ntreg Orientul, jumtate din imperiu refuza de
fapt s se supun acestei autoritti ndeprtate, strine care, fr a
cunoaste nevoile enoriasilor si, fr s le asculte cererile, le impunea
legile sale. Iustinian a insistat
Imperiul va dinui atta vreme ct vor dinui ordinea si uniunea; or,
acestea dou vin de la pap si de la mprat. Poruncisem eunucilor si
femeilor s ne lase singuri n camera mea. Eram asezati unul n fata
celuilalt pe jilturile din argint, mpratul si scosese mantia de
purpur si purta o tunic simpl, din in verde-nchis. Eu mi
schimbasem tinuta ngreunat de broderii cu o tunic de interior
foarte larg, din

mtase usoar, albastr ca noaptea, pe care el o

numea rochia mea de vrjitoare".

Priveam prin fereastra deschis stolurile de corbi croncnitori care
zburau foarte sus pe cerul rosu al serii aceleia de iarn, ncercam s-i
197

deschid ochii lui Iustinian. Purta greutatea istoriei, iar memoria lui era
ncetosat de mretia vechii Rome. Tria cu traditii defuncte, cu visul
unui imperiu ngropat de cteva secole. M gndeam la printele
Bartolomeu si, n aceast mprejurare, regretam mai mult ca oricnd
disparitia lui. El avea credinta celor simpli. M nvtase cteva cuvinte
n latin si mi aminteam cum bombnea mpotriva acestei limbi pe care
mruntaiele lui nu prea o mistuiau si, n tain, si rostea rugciunile n
greac, la fel ca toat lumea din Constantinopol. Protesta mpotriva
riturilor impuse de Roma, mpotriva episcopilor numiti de pap si prin el
se exprima un popor ntreg. Acest popor era nteles de noi, de printele
Bartolomeu si de mine, pentru c noi l cunosteam si, prin urmare, l
iubeam.
Tu, Cezar, iubesti politica." Acest ultim argument, n pofida adncii
sale nedreptti, trebuie s-l fi atins, cci a promis s ncerce s-l
nfrng pe Agapetus. nc o dat, a dat gres. Atunci am preluat
initiativa si am cerut o ntrevedere cu papa. Acesta m-a primit n capela
apartamentelor pe care i le pusesem la dispozitie n Palatul Sfnt. Trona
la o catedr mpodobit cu lemn aurit si purta o tiar sclipitoare. Barba
lui lung se desfsura pe roba alb cu cruce neagr. Dac ncerca s m
impresioneze, n-a reusit. Din contr, m-a enervat adpostindu-se n
spatele protocolului ca s nu se ridice cnd i-am srutat inelul si ca s
neglijeze s-mi ofere un scaun. L-am ntrebat dac intransigenta lui fat
de monofiziti nu risca s ndeprteze de el milioane de credinciosi.
Adevratii crestini vor sti s gseasc drumul Domnului, 210 mi-a
rspuns el. Nu se temea, am insistat eu, s vad pro-vinciile rsritene,
Siria, Egiptul, desprinzndu-se de imperiu pentru a fugi de persecutii?
Cuiburile acelea de eretici trebuia curtate, a tunat el. Asadar, un
198

masacru, Preasfnt Printe. Nu, fiica mea, o purificare! Ar fi

suficient, totusi, un singur pas, un gest mrunt pentru ca monofizitii s
v recunoasc autoritatea. A scuturat din cap cu ncptnare. El voia o
supunere deplin si total. Ce s-ar ntmpla, am insinuat eu, dac
mpratul, pentru a salva unitatea imperiului, ar tia legturile cu
papalitatea si ar mbrtisa monofizitismul ? Biserica noastr, a
rspuns el, posed o retea universal, care si ntinde ramurile pn n
cel mai mrunt ctun. De la o zi la alta aceast putere omniprezent si
insesizabil s-ar ntoarce mpotriva unui suveran necredincios, ar
predica mpotriva lui si ar cere detronarea lui. ncptnarea lui
Agapetus, refuzul lui de a admite realitatea m-au deconcertat. Am comis
atunci greseala de a-i oferi abrupt dou sute de mii de solidi de aur,
ntrebndu-m, de altfel, de unde as putea face rost de o asemenea
comoar. Afar de aici, fiic a lui Satan! a urlat, ridicndu-se de la
catedra lui. M-am ntors cu spatele, m-am dus la iconoclast, am srutat
linistit fiecare icoan, m-am nchinat, apoi am iesit ncet, cu capul sus,
fr s-i dau nici un pic de atentie lui, care spumega de furie. n aceeasi
sear, tocmai cnd m pregteam de culcare, praepositus m-a nstiintat
c unul dintre membrii din suita papei, diaconul Vigilius, solicita o
audient. Uimit de ora trzie si neasteptat a acestei vizite, l-am lsat
s intre. 211 Am vzut aprnd un prelat gras, cu brbuta cenusie,
figura jovial si ochi ptrunztori. Pieptul su lat era mpodobit cu mai
multe cruci ncrustate cu nestemate.
A nceput prin a-mi luda puritatea sufletului, nemaipomenita
moralitate, puterea inteligentei care, dac i-as fi dat ascultare, era
superioar celei a tuturor femeilor din vremea mea. A mai urcat cteva
trepte n linguseal, comparndu-m cu pioasa si Sfnta Elena, mama
199

mpratului Constantin. Ca si ea, eu eram adevrata primitoare a

tuturor harurilor lui Dumnezeu". Asteptam curioas urmarea. Vigilius
aflase de ntlnirea mea cu papa si de atitudinea lui revolttoare. M
sftuia s trag de timp cu orice pret. La ce bun ? am ntrebat eu. Se
prea c nimic nu-l putea ndupleca pe papa Agapetus. Ba da,
moartea, a replicat diaconul. Sfntul nostru Printe este grav bolnav,
zilele i sunt numrate. Rezistati pn atunci si actionati apoi n asa fel
nct urmtorul pap s fie mai aproape de idealurile dumneavoastr. Lam ntrebat care ar fi cel mai bun urmas al lui Agapetus. Eu. Faceti
n asa fel nct s fiu ales eu si promit s-i protejez pe monofiziti. l-am
acceptat oferta, mi plcea felul iui direct de a negocia. A doua zi
dimineat, m pregteam s-i repet lui Iustinian sfatul lui Vigilius, dar
nainte s apuc s deschid gura m-a anuntat c patriarhul Anthimus
era detronat. Nu numai c deja contrasemnase decretul, dar cedase la
toate exigentele papei Agapetus. Conductorii monofizitismului se
vedeau expulzati din Constantinopol, crtile lui sfinte erau condamnate
s fie arse, iar preotii lui primeau interdictia de a predica si de a
administra tainele bisericesti. Dar de ce, de ce atta nerbdare,
ntrebam eu fr ncetare, n graba lui de a scpa de presiunile mele,
mpratul s-a ascuns n ' spatele amenintrii proferate de Agapetus.
Noul patriarh al j Constantinopolului era deja numit, abatele Menas. j
Nefericitul Anthimus trebuia totusi anuntat de l condamnarea sa.
Atunci a nceput misterul. A fost cutat j pretutindeni, dar n zadar.
Oamenii papei i-au scotocit palatul, Sfnta Sofia, bisericile n care s-ar fi
putut refugia, mnstirea Sfntul Sergiu, vestit ca fiind ticsit de
adeptii si. Agentii papei au ndrznit chiar s caute n Palatul Sfnt si
n particular, n paraclisul Arhanghelului Mihail, urmnd zvonul c
200

Anthimus s-ar fi ascuns acolo. A rmas de negsit. Lumea afirma c l-a

vzut cnd aici, cnd acolo. A fost cutat peste tot, fr rezultat. S-a
ajuns pn la a ntreba copiii de pe strad pentru a descoperi vreun
indiciu. Tot degeaba. Nu s-a gsit nici cea mai mic urm si nimeni n-a
reusit s-si dea seama ce se ntmplase cu el. Speculatiile nfloreau.
Fusese rpit de agentii papei? Agapetus nu avea ns nici un interes s
procedeze astfel, din moment ce avea condamnarea patriarhului n
buzunar. Fusese ascuns la porunca mpratului pentru a fi scutit de
nenorocirile sortii? n acest caz, era imposibil s nu se fi stiut nimic.
Fusese ascuns de adeptii si ? S-ar fi aflat. Pe scurt, misterul a rmas
de neptruns, mai putin pentru mine. Ca toti cei care l cunoscuser si
l veneraser pe Anthimus, am asimilat disparitia lui cu o minune,
ngerii cerului l rpiser din minile dusmanilor si. Din contr, papa
Agapetus, persecutorul su, n-a mai trit mult. O lun mai trziu, asa
cum prezisese Vigilius, a murit. Catolicii au crezut c a fost o manevr a
monofizitilor. Dusmanii.niei m-au acuzat c l-as fi otrvit. Eu, pur si
simplu, l-am multumit Domnului pentru acest minunat exemplu de
dreptate divin. ntre timp, planurile mpratului pentru recucerirea
Italiei reuseau pe deplin. Napoli a fost eliberat, apoi Roma si, unui dup
altul, orasele italiene reveneau sub stindardul imperiului.
Belizarie conducea campania cu surle si tobe, ajutat de lipsa de
geniu a adversarului su, regele Theodahad, nlocuitorul Amalasunthei,
si de lipsa de initiativ a gotilor. Sfntul Scaun era, de asemenea, foarte
grbit si, cnd Vigilius a ajuns la Roma ncrcat cu sacii de aur pe care:
conform ntelegerii noastre, i ddusem pentru a cumpra Sfntul
Colegiu, s-a trezit n fata unui, nou pap.

201

Era clugrul Silverius, mostenitor devotat al lui Agapetus,

fanatic de intransigent. Ddusem gres. De-abia ales, papa s-a pus
imediat

pe

treab,

mpreun

cu

creatia

lui,

patriarhul

Constantinopolului, Menas, care l nlocuise pe Anthimus al meu.

mpratul nu s-a opus ca cei doi s dezlntuie un nou val de persecutii
n Orient si chiar, pentru prima dat, n Egipt, care pn atunci fusese
scutit. Am avut impresia unei repetitii si sub precizia rece a rapoartelor
oficiale descopeream povestiri trite, pe care le ascultam si care mi se
ntipreau cu litere de foc n minte. Mnstiri nchise, clugri
mprstiati cu brutalitate, predicatori azvrliti n carcer, torturati, peste
tot se aprindeau ruguri pentru a-i arde pe monofizitii care refuzau s-si
renege credinta. Torte ale rusinii, flcri ale falsei religii, semnale ale
fanatismului care s-au rspndit din oras n oras, sufeream cu
ncrncenare pentru c nu putusem opri aceast dezlntuire de
atrocitti. Am plecat la apele calde ale Pythiei, n Bithynia. Un ministru
n functie, cornitele afacerilor private, o deputtie a Senatului, condus
de Arsenius, si o multime de sambelani, eunuci, doamne de onoare,
secretari, clugri, ofiteri mi escortau litiera. Trei mii de soldati mi
asigurau protectia. Interminabilul cortegiu de care si cavaleri serpuia
peste cmpuri, cu stindardele n vnt, nltnd nori de praf, si cnd
tranii l vedeau trecnd se opreau din munc, ngenuncheau si se
nchinau.
Aceast pomp neobisnuit era intentionat menit s conving
populatia de mretia imperiului. Ct despre generozitatea ei, o marcam
prin daruri ctre bisericile, mnstirile, orasele si ctunele ntlnite n
drum.

202

Practic, golisem Palatul Sfnt de fauna lui si nu eram deloc

nemultumit s-mi dovedesc n felul acesta puterea celor rmasi, si
ndeosebi Marelui Rmas, mpratul. Destinatia pe care o alesesem era
suficient de aproape de capital ca s pot primi n continuare vesti din
Palatul Sfnt cu ajutorul curierilor si totodat suficient de departe
pentru ca mpratul s nu poat veni n vizit. Era destul de subtil
pentru a ntelege c l pedepseam.
Pythia era un orsel cochet, asezat pe o coast a Olimpului, n
Frigia. La picioarele lui, livezile, viile si plantatiile de mslini se
ntindeau pn la marea al crei albastru se confunda cu cel al cerului.
Primvara scurt aprinsese n cmpuri flori fr numr, violet, galbene,
albastre, albe. mi stabilisem resedinta n vila construit alturi de
izvoarele termale pentru oaspetii de seam ai statului. Apartamentele
erau insuficiente pentru a-mi adposti suita, si confuzia instalrii mi-a
oferit o distractie de calitate. Pe scurt, Pythia era idilic si m plictiseam
de

moarte.

Am

detestat

ntotdeauna

orselele

de

provincie

si

Constantinopolul, pe care jurasem s nu-l mai prsesc niciodat din

ziua n care revenisem acolo, mi lipsea. Singura consolare era s aflu c
mpratul rtcea descumpnit prin gineceul pustiu, cernd fr
ncetare vesti despre ntoarcerea mea. Dac m-ar fi chemat la el, as fi
venit n fug, ns nu i sttea n fire s cedeze asa de usor. Iar eu nu
ncetam s m ntreb care dintre noi doi va rezista mai mult: eu, n
plictiseala mea, sau el, n singurtatea lui.
La Pythia, protocolul era n vacant, diferentele deveneau mai
putin stricte, discutiile mai libere. Seara, pe teras, n fata soarelui care
se cufunda ncet ntre dealuri, lumina strlucitoare a zilei se mblnzea,
si umbra rcoroas acoperea peisajul. Discutam despre situatia destul
203

de ngrijortoare din Italia, a crei recucerire, dup ce ncepuse att de

bine, stagna. Gotii, prinsi la nghesuial, i chemaser n ajutor pe
franci.
Acesti rzboinici de temut ajunseser la Alpi n numr mare si
coborser panta spre cmpia lombard. Dusmanii tineau sub asediu
Milano, Rimini si majoritatea oraselor eliberate de curnd. Toti cei din
jurul meu se ntrebau dac trupele noastre vor rezista si dac Belizarie
va reusi s-o scoat la capt de unul singur. ,Ar fi suficient s-i fie trimis
Narses cu ntriri", am sugerat pe tonul cel mai detasat.
Un lingusitor, asa cum se gseau ntotdeauna destui n anturajul
meu, mi-a ludat ndat ideea si m-a ncurajat s o pun n aplicare, mi
venea s-l strng n brate, cci interventia lui stupid mi permitea s
dau replica pe care abia asteptam s o plasez: mpratul este cel care
decide. Eu nu pot face nimic, sunt doar umila lui supus."
Cunoscnd indiscretia curtenilor, m asteptam ca vorbele mele
s-i fie repetate lui Iustinian. Va prinde din zbor mesajul si va actiona n
sensul n care voiam ? Mi-am reluat asteptarea, plictiseala mpletindu-se
acum cu nerbdarea. Zece zile au trecut, zece zile s-au scurs, n care am
admirat peisajul si mi-am ros unghiile. Zece zile nainte ca un curier
imperial s-mi aduc un plic de la chestorul Palatului Sfnt.
La ordinul mpratului, acesta mi trimitea copia dup decretul
prin care Narses era numit general-sef al armatei din Italia, cu acelasi
grad ca Belizarie. Era modul indirect si caracteristic inventat de
Iustinian pentru a m ruga s m ntorc, mi mplinise vrerea, asadar, si
eu m-am grbit s-i fac pe plac.
Iustinian mi simtise lipsa, asa cum pe mine absenta lui m
ndurerase, n mod hotrt, eram fcuti unul pentru cellalt. M-a
204

ntmpinat cu aspasmos, protocolul restrns al ntlnirilor noastre

publice. Nu si-a exteriorizat sentimentele, ns a cobort n portul
palatului pentru a m primi. Onoare absolut neobisnuit, menit s
sublinieze bucuria ntoarcerii mele.
Iustinian se exprima cu o subtilitate care marca n existenta
noastr borne fine si elegante, cu tot attea semnificatii. Nici o clip nu
mi-am pierdut din vedere obiectivul. Neputnd mpiedica dezlntuirea
persecutiilor, am hotrt s lovesc n vrf. Voiam s m descotorosesc de
papa Silverius, ale crui actiuni constituiau toate sfidri ia adresa mea.
Pentru a-mi spori avantajul, am profitat de prezenta Antoninei la
Roma, unde si urmase brbatul, ca de obicei. La indicatiile mele, s-a
nteles cu diaconul Vigilius, pe care papa, nestiind de intrigile sale, l
pstrase

anturajul

su

apropiat,

mpreun,

ei

au

stiut

confectioneze o acuzare de trdare de toat frumusetea mpotriva

acestuia. Totusi, Belizarie, pretinznd c este prea ocupat cu rzboiul
mpotriva gotilor, a refuzat s se implice. L-a convocat ns pe pap,
sftuindu-l, pur si simplu, s se arate mai mpciuitor cu monofizitii si
mai flexibil cu mprteasa, n loc de orice rspuns, Silverius a plecat, a
ntrerupt negocierile si s-a nchis cu demnitate n catedrala Sfntul
Petru.
Belizarie, din proprie initiativ, a ncercat n mai multe rnduri
s-l nduplece, s-l fac s priceap situatia, n zadar.
Eu, la rndul meu, o hrtuiam pe Antonina s preia controlul,
ntr-una din scrisorile ei, mi-a povestit cum si asedia sotul pentru ca el
s accepte s intre n complot si s-l convoace din nou pe pap.

205

Acesta, ofensat, a refuzat s prseasc refugiul catedralei Sfntul

Petru, n cele din urm, s-a resemnat, dar a avut grij s fie nsotit de o
suit numeroas si bine narmat.
Sosit la palatul lui Belizarie, a fost separat ndat si introdus
alturi doar de Vigilius, pe care credea c se poate bizui. Spre marea lui
surprindere, a gsit-o pe Antonina ntins pe o pern, ca o regin, si,
asezat la picioarele ei, tcut, jenat, umil, sedea sotul ei, generalissimul.
Antonina l-a fcut cu ou si cu otet pe Silverius, i-a aruncat n fat
valuri de reprosuri, amestecnd acuzatiile cele mai scandaloase care-i
veneau n minte. Sufocarea si indignarea papei au fost att de puternice,
nct nici nu si-a dat seama c Vigilius i smulgea de pe umeri palliumul, emblema rangului su.
Nici mcar n-a avut ocazia s deschid gura pentru a protesta
mpotriva tratamentului la care era supus, pentru c a fost imediat
mbrncit n camera alturat, tuns, mbrcat n haine de clugr, dus
n port, mbarcat si trimis n Orient.
Cteva zile mai trziu, un conciliu ametit de evenimente si
constrns conditionat de bani si de amenintrile pe care Antonina le
alterna cu ndemnare, l alegea pe Vigilius pap.
Monofizitismul si gsise, n sfrsit, aprtorul. Atunci, a cptat
sens toat protectia pe care o acordasem cstoriei Antoninei cu
Belizarie si pasiunii ei pentru tnrul Theodosius, care continua de altfel
fr s o tulbure nimeni.
Nu luasem aceast hotrre pentru a-mi ridiculiza adversarul.
Rzbunarea simpl nu este, de fapt, dect un arbore uscat. Mizasem
foarte mult pe ambitia si desfrul Antoninei. Din aceste motive, ea era n
totalitate n minile mele si detineam controlul asupra lui Belizarie, a
206

crui interventie era indispensabil n realizarea planurilor mele.

Amestecndu-m n povestioarele*de alcov, ajunsesem s influentez
politica religioas a imperiului. Usor de

povestit, asadar, s-ar putea

crede, usor de fcut si totusi, pe moment, cte ezitri privind mijloacele,

cte ndoieli privind agentii, cte piedici de depsit, ct nerbdare de
nfrnat, cte temeri de alungat! Lumea zice c premeditam totul, ns
m confruntam fr ncetare cu neprevzutul.
La putin timp dup detronarea papei Silverius, s-a ncheiat
reconstruirea catedralei Sfnta Sofia, ars n timpul revoltei Nika.
mpratul, care umpluse imperiul cu realizrile sale, hotrse s fac din
sanctuar capodopera suprem, rezumatul actiunilor, domniei, gndirii
sale, cea mai mare, cea mai frumoas, cea mai vestit catedral din
lume. Zece mii de muncitori au lucrat la ea vreme de cinci ani fr
ntrerupere. Pentru sfintirea ei, mpratul a dorit un protocol de zile
mari.
nconjurati de ntreaga Curte si de autorittile statului, am mers
n cortegiu de la palatul Chalke, prin tot Augusteumul, pn la porticul
Sfintei Sofia, un sarpe lung din aur, sclipind n soare si naintnd prin
mijlocul gloatei.
Patriarhul Menas ne-a ntmpinat. De la detronarea lui Silverius,
am constatat cu satisfactie c se cumintise si cuta s-mi ciuguleasc
din palm cu orice ocazie. saizeci de preoti, o sut de diaconi, nouzeci
de subdiaconi, o sut de lectori, o sut de usieri si douzeci si cinci de
cntreti l nconjurau, numiti de Iustinian s se ocupe de minunea pe
care o nchina lui Dumnezeu, si exprimase dorinta de a intra primul,
singur, asa c eu m tineam putin n spate, cnd, n ultimul moment, sa rzgndit.
207

M-a luat de mn si am ptruns amndoi n cldirea din aur,

argint si marmur. De aceast dat, mpratul nu si-a ascuns
sentimentele, privea peste tot, fermecat, uluit, tulburat. A ridicat ochii
spre cupola impresionant, n mijlocul creia un Hristos imens prea sl scruteze, a ntins bratele n aer, de parc ar fi vrut s-L ating, si a
strigat: Slav Domnului, care m-a socotit demn s nchei aceast oper.
Solomon, te-am depsit." Acest strigt de trufie era ndrepttit. Nicicnd
mna omului nu crease o asemenea perfectiune, o asemenea armonie, a
crei semnificatie i-a fcut plcere s mi-o laude:
Aici, vezi tu, Theodora, frumusetile lumesti trebuie s arate armonia
frumusetilor si mai mari ale vesniciei. Aceast catedral este o sfer pur
spiritual, ale crei elemente sunt gloriile unui regat din alt lume.
Oricine ptrunde aici trebuie s priceap ndat c ea n-a fost cldit
prin puterea sau miestria uman, ci sub influenta divin. Spiritul
credinciosului trebuie s fie aspirat de Dumnezeu, trebuie s-l simt
apropierea. Domnului i place acest loc, pe care El I-a ales. si noaptea
vreau ca marinarii de pe Bosfor s se bucure la vederea nenumratelor
ferestre luminate strlucitor, ridicndu-se deasupra promontoriului
ntunecos. Sfnta Sofia le va arta drumul, asa cum muritorilor le arat
calea Domnului. Priveste, Theodora, geometria simplificat a acestor
figuri. Ele sunt hotarul dintre materie si lumin. si mi-a artat sfintele
paradisului, nsirate pe fond auriu. Atunci am zmbit, cci aveau ochi
negri, imensi, nasul drept, o gur mic si fruntea nalt. Toate mi
semnau. Atentia m-a miscat, la fel ca monograma mea mpletit cu a lui
pe fiecare capitel. Dragostea l mpingea s pretind c Sfnta Sofia era
opera noastr comun, desi era numai a lui. si sporea astfel dovezile

208

atasamentului su, unica surs a puterii mele, singurul pilon fragil si

totodat solid pe care m sprijineam.
Nu comentase la detronarea papei Silverius si, desi i sustinea pe
catolici, m lsase s procedez cum doream. Dac m-ar fi dezaprobat, ar
fi gsit mijlocul s m nstiinteze. De fapt, nu voia s se opun
monofizitilor de team s nu-i piard, ns nu putea nici s-i aprobe pe
fat.
Atunci ne-am mprtit responsabilittile, el sustinnd Biserica
oficial, eu, protejndu-i pe monofiziti. Asa hotrserm noi, cu cinism,
dup discutii si trguieli ? Nici mcar, ntelegerea noastr era tacit.
El mi acorda o mare putere si mijloacele de a mi-o exersa, dar nu
mi-a dat niciodat vreo indicatie, n-a schitat nici o linie, n-a trasat nici o
limit, tot asa cum nu m-a prevenit niciodat de capcanele care m
asteptau. Refuzam s-mi nchipui reactia lui, inspirat din ratiuni de
stat, n cazul n care as fi comis o greseal compromittoare. Sub privirea
lui ascutit, atent si totusi binevoitoare, continuam s naintez pe o
frnghie ntins. De aceea, pentru a nu cdea, eram silit s-mi iau toate
msurile de precautie...
Papa deportat n Licia fusese ncredintat grzii episcopului de
Ptar, un nerod cu mintile aburite de butur. Prelatul, dus cu vorba
de Silverius si convins de buna lui credint, a dat fuga la Constantinopol
si a fost primit... de ministrul favorit, loan din Cappadocia. Acesta, dup
ce l-a ascultat cu atentie, s-a repezit la mprat. Papa Silverius era un
om sfnt, nzestrat cu toate virtutile, cel mai zelos aprtor al unittii
Bisericii, iar detronarea lui fusese o monstruozitate, loan din Cappadocia
a stiut s aduc argumente convingtoare, asa c a iesit triumftor din
ntrevedere, mpratul poruncise o anchet privind cderea lui Silverius 209

si favoritul a nceput s pretind c n-ar fi imposibil s-l revad pe fostul

pap readus pe tronul pontifical.
Am fost imediat informat de aceste masinatiuni. loan din
Cappadocia ilustra mai mult ca oricnd zicala pe care poporul, n
ntelepciunea sa, o aplica confratilor si: Cappadocienii au o fire
diabolic. D-le o functie, atunci devin mai ri. Arat-le cum s fac
bani, atunci vor deveni si mai insuportabili." In scurt timp, mpratul,
fr s-si fac griji c mi-ar aduce un afront, a poruncit ca Silverius s
fie dus la Roma. Din Cetatea Etern, Vigiiius mi trimitea tot mai des
scrisori nelinistite, si pierduse capul.
Neavnd timp s-mi astepte instructiunile, Antonina a actionat din
proprie initiativ. Prin ce mijloc, prin ce minune, prin ce potiune
fermecat, nu stiu, dar a reusit s-l conving pe Belizarie s-l
ncredinteze pe Silverius... lui Vigiiius, adic s-l dea pe fostul pap pe
mna papei n functie. Silverius, care naviga spre Italia, a fost deturnat
spre mica insul Palmaria, unde a fost condamnat la pinea tristetii si
apa nelinistii". Temnicerii lui si-au executat instructiunile cu atta
rvn, nct btrnul a murit dup numai cteva sptmni... de moarte
natural.
Am felicitat-o din tot sufletul pe Antonina pentru initiativa ei.
mpratul, descumpnit, n-a ndrznit s spun nimic, loan din
Cappadocia si-a btut gura degeaba. Silverius ardea n iad, iar
monofizitii erau salvati.

Capitolul 14

210

Una dintre orele mele preferate din zi era aceea din mijlocul diminetii
cnd, dup o baie fierbinte si parfumat, urmat de o odihn plcut,
m lsam n minile costumierelor, ale coafezelor si ale machiorilor.
Aceste operatiuni se desfsurau ntr-o cmrut impenetrabil, expus
chiar la est, pentru a primi lumina diminetii. Oglinzile mari alternau cu
etajerele suprancrcate cu flacoane, cutii, cutiute si instrumente
destinate mprosptrii frumusetii feminine. Ce dac rupeam traditia
virtuoaselor mprtesc romane care refuzau cel mai mic artificiu si dac
preferam s mprumut arta fabuloaselor suverane ale Orientului ? Zi de
zi, aceast ceremonie initiatic m transforma n idol capabil s-i
socheze pe oameni si s se ntipreasc pentru totdeauna n mintea lor.
ntr-o dimineat de martie a anului 539, praeposi-fcvs-ul, n
ciuda instructiunilor mele stricte de a nu fi deranjat sub nici un pretext,
a intrat valvrtej n ncpere si mi-a ntins niste scrisori pe care tocmai le
adusese un curier din Italia. stiri importante", s-a scuzat el. si proaste",
m-am gndit eu, vzndu-i expresia descompus, cci, ca un bun eunuc
si curtean, se informase deja cu discretie despre continutul lor.
Milano, orasul cel mai bogat, cel mai populat, cel mai muncitor,
cel mai frumos din Italia, Milano hrtuit de goti czuse n minile lor.
Atunci acesti barbari, ca niste fiare slbatice, se mprstiaser pe strzile
orasului, trecndu-l prin foc si sabie. Au ars, au drmat, au prdat, au
furat, au torturat, au masacrat toat populatia: brbati, femei, btrni,
copii. Trei sute de mii de lesuri putrezeau n metropola nimicit.
O alt scrisoare anunta pe deasupra cderea Paviei, cci vestile,
care circulau greu, ajungeau toate o dat. si acolo, gotii, dar ndeosebi
francii,

aliatii

lor,

comiseser

grozvii

de

nenchipuit,

masacre

abominabile, n durerea si furia mea, am respins-o cu un gest

211

necontrolat pe slujitoarea care mi pieptna prul, att de violent nct a

czut pe spate, mpratul si-a anuntat sosirea. A poruncit ca femeile s
ias, apoi m-a nstiintat c tocmai ordonase concedierea lui Narses. Am
asteptat s-mi explice motivele lui, nainte de a protesta. Cderea
Milanului, mi-a zis el, avea s-i ncurajeze pe dusmanii imperiului s
profite de presupusa lui slbiciune pentru a-l ataca si voia s-l aib pe
Narses la ndemn pentru a-l trimite pe vreun front nou care s-ar putea
ivi. Vznd c nu m-a convins, a nceput s critice actiunile lui Narses.
Am argumentat c el a eliberat Rimini, n vreme ce Belizarie a
pierdut Milano. si tot primul era nvinuit, prin aceast concediere. Deacum, trupele se vor supune numai lui Belizarie", mi-a trntit Iustinian,
pe un ton care nu admitea replic. Pentru a-mi linisti furia crescnd, a
afirmat c Narses nsusi ceruse sa se ntoarc. N-am vrut totusi s par
c m ndoiesc de aceast ultim precizare suspect nainte de a sti mai
multe, ceea ce i-a permis lui Iustinian s ncheie usurat ntrevederea
noastr.
M-a uimit atunci c Antonina, n scrisorile ei, nu mi-a furnizat
nici cea mai mic indicatie privind motivele care ar fi provocat cderea n
dezgratie a lui Narses. M-am ntrebat dac ntr-adevr nu vzuse nimic
sau adormise pe lauri, dup eliminarea papei Silverius. n orice caz,
ncrederea mea n talentele ei de informatoare s-a cltinat.
Pentru a desclci intriga, nu mai aveam dect o metod, care se
numea Ruderic. Se ntelege, pentru a dezgropa si a scoate t la lumin
adevrul nu uitasem modul n care mi dezvluise l masacrele campaniei
din Africa. si din moment ce eram | fortat de mprejurri, nu-mi
displcea ideea de a relua i legtura cu el... Scrisoarea mea a fost n toate
privintele l demn de cea a unei mprtese ctre un tnr ofiter, dar '
212

am stiut s inserez formule mai personale, care lsau s se bnuiasc,

desi nu o spuneau, o afectiune profund. Ruderic mi-a rspuns fr
ntrziere printr-un raport precis, n care n-am depistat mrturia nici
unui sentiment. De la sosirea lui Narses, ntre cei doi generalissimi a
mocnit tot timpul conflictul, ei fiind dusmani declarati. Era suficient ca
unul s propun un plan pentru ca cellalt s propun altul, diferit.
Belizarie a vrut s ne concentrm fortele pentru a salva Milanul. Narses
a insistat s eliberm mai nti Rimini. Asadar, din cauza lui am pierdut
metropola lombard. Egalitatea de rang acordat celor doi sefi si
instructiunile contradictorii pe care si le-au dat unul altuia au paralizat
complet armata.
Fr nici un fel de exagerare, putem spune c numirea lui Narses
ca sef al armatei din Italia s-a dovedit a fi o greseal catastrofal. Voisem
adevrul, l aveam. Ruderic n-avea cum s nu stie c eunucul era
protejatul meu si parc vedeam satisfactia cu care expunea att de crud
aceste fapte care nu puteau dect s-mi displac.
Un rnd referitor la Antonina mi-a dat de gndit: n cursul acestei
campanii dezastruoase, sotia lui Belizarie a dat dovad de un curaj iesit
din comun. Ea n-a ezitat s traverseze liniile inamice ca s-l caute pe
Narses si s-l implore s i se alture lui Belizarie, pentru a apra
Milanul.
Acest remarcabil exemplu de devotament conjugal i-a atras
simpatia armatei. Am fost fericit c nscocisem o nou functie pentru
Ruderic. Prin acelasi curier, i-am multumit pentru franchete si I-am
rugat s-mi trimit de-acum rapoarte regulate.
Gndindu-m la cele petrecute, mi-am dat seama c Iustinian n-arfi
avut niciodat din proprie initiativ ndrzneala de a-l alunga att de
213

brutal pe Narses si bnuielile mele s-au ndreptat asupra lui loan din
Cappadocia. Mai crud, mai hot, mai bogat, mai dezmtat, mai sfruntat
ca oricnd, impopularitatea lui sporea de la o zi la alta.
Mi s-a povestit c se mbrca n mtase verde, chipurile pentru
a-si scoate tenul n evident, si defila pe strzi n litier, nconjurat de un
cortegiu de curtezane cu rochii transparente si de efebi care l acopereau
cu mngieri, imagini desfrnate la care nici nu m gndeam s
zmbesc, n ceea ce m privea, renuntase la orice urm de respect si,
atunci cnd m vedea, m fixa cu un aer insolent, atitudine care deja nu
m mai surprindea. Eram revoltat la ideea c un asemenea om se
bucura de favorurile neclintite ale mpratului, individ drept si binevoitor
din fire. La toate insinurile, el obiecta c datorit favoritului imperiul
avansa si progresa. I-am recomandat lui Arsenius s-si ndoiasc
supravegherea.
N-a ntrziat s dibuie pasrea rar, un membru al grzii
pretoriene, detasat pe lng loan din Cappadocia care, stiindu-se urt,
pretindea msuri de securitate iesite din comun.
Ministrul a intuit neobisnuita abilitate financiar a acestui sirian
si I-a fcut unul dintre oamenii si de ncredere. Am aflat c acest
Barsyme se ocupa la nceput cu schimburile de bani si c acuzat n mai
multe rnduri de furt, reusise de fiecare dat s-si conving judectorii
de onestitatea sa. Era omul providential. A acceptat ndat oferta de a
m sluji si a primit cu lcomie banii pe care i-am trimis, l-am acordat
onoarea de a-l primi personal. Bine am fcut, dat fiind importanta
informatiilor sale.
De la o vreme, loan din Cappadocia, renuntnd la aluzii si
insinuri, trecuse la critici deschise. Pictur cu pictur, turna otrvuri
214

n urechea mpratului. De fapt, concepuse neobisnuitul plan de a-l

desprinde de mine, n scopul de a domni singur asupra stpnului lumii.
Nu mi-era greu s mi-l nchipui pe acesta ascultnd, impasibil
si impenetrabil, calomniile scuipate de loan din Cappadocia n privinta
mea. Acesta, n ciuda influentei si a puterii sale de ptrundere, nu
trebuia s-i ghiceasc reactiile.
Dar un brbat nu are secrete fat de sotia lui, mai ales dac
aceasta se numeste Theodora, si stiam c mai devreme sau mai trziu
Iustinian avea s se trdeze. Atitudinea lui avea s-mi dicteze atunci cum
s m comport. Am avut o clip de slbiciune. Abia obtineam o victorie,
abia cstigam teren c aprea o nou amenintare, n permanent noi
riscuri, noi conflicte mi ddeau impresia c m aflam exact acolo de
unde pornisem. Aceast rencepere perpetu m consuma.
Am tinut ochii atintiti asupra Italiei, tulburati de vestile care
veneau de acolo. De aceea nu am dat mult atentie unei revolte care a
izbucnit n captul cellalt al imperiului, n Armenia. Aceasta era totusi
cheia Orientului, zaua slab a hotarelor noastre, aprat de generalul
Sitas, cumnatul meu, care a fost asasinat acolo. A lsat n urm o
vduv, Comito, care l nsela, o fiic, Sofia, care practic nu-l cunoscuse,
si nici un regret n sufletul mpratului, care nu i-a iertat niciodat
absenta din timpul revoltei Nika. Acesta l-a trimis n locul lui pentru a
restabili ordinea pe Bouses, un general capabil cu sigurant, dar n care
instinctul mi dicta s nu m ncred.
Primul lui raport secret insinua c aceste necazuri nu erau nici
izolate, nici spontane si c el l bnuia pe marele rege al persilor c ar fi
instigatorul. Existenta Pcii Vesnice semnat ntre Imperiu si Persia ne-a
mpiedicat s-l credem. Chosroes era el cel mai redutabil politician, ns
215

ar fi fost de nenchipuit s ncalce n fata ntregii lumi jurmintele cele

mai solemne!... Cu toate acestea, am deschis bine ochii. ns iat c
foarte departe de acolo, n Mesopotamia, grzile au arestat un sirian care
ncerca s treac hotarele noastre noaptea si pe ascuns, sub pretextul c
face o vizit familiei. A protestat, a pretins c se afl sub protectia unor
persoane importante, a refuzat s rspund la ntrebri, a fcut pe
misteriosul si si-a dat important. Vamesii, ncurcati, l-au trimis la
Constantinopol pentru a scoate de la el mai multe informatii. Intrusul sia pierdut mult din prestant, dar si-a continuat fanfaronada. Agentii l-au
strns cu usa, a nceput s cedeze, l-au amenintat si deodat s-a
prbusit. A nceput s vorbeasc att c n scurt timp nu-l mai putea
opri nimeni. Era un torent de cuvinte, un suvoi de dezvluiri...
Cu cteva sptmni mai devreme, la palatul Ctesiphon, servise
drept interpret ntre doi preoti italieni si Marele Rege. Cine erau oamenii
aceia sfinti ? Unul se pretindea episcop, cellalt diacon, n orice caz,
purtau hainele preotesti ale acestor functii, datorit crora putuser
cltori prin tot imperiul, fr s fie remarcati si mai ales fr s fie
arestati si interogati. si ce cltorie! Plecati din Italia de Nord, fuseser
trimisi de regele gotilor s-l pun n gard pe Marele Rege n privinta
victoriei absolute a imperiului n Italia, care l-ar pune pe el, Chosroes, n
mare pericol.
Inevitabil, aveam s ne ntoarcem mpotriva lor, putnd s ne
concentrm toate fortele pentru a-i invada statul. Marele Rege nu avea
alt solutie dect s se alieze cu gotii... Sirianul nu cunostea urmarea,
fiind ntre timp nsrcinat cu o misiune de spionaj n tara lui de bastin.
Rspunsul persilor nu lsa, totusi, nici o urm de ndoial. Cci aveau
prea multe interese s se alieze cu gotii pentru a nu profita de ocazie.
216

Daca trebuia s ne batem pe dou fronturi, era evident c nu puteam

rezista. Imperiul risca s fie invadat si dezbinat. Aceast eventualitate ma hrtuit toat ziua si toat noaptea. Nereusind s dorm, m-am trezit si
m-am dus s-l caut pe Iustinian. Acesta msura cabinetul n sus si-n jos
cu pasi mari. Ba se oprea brusc pe steaua de porfir care mpodobea
centrul marmurei de pe jos, ba ridica ochii spre cupol si-l contempla pe
marele Hristos din mozaic ca pentru a-l cere o idee. Nu scotea nici un
cuvnt, se gndea. sambelanii si secretarii i asteptau de atta vreme
ordinele, nct fuseser doborti de oboseal si adormiser rezemati de
ziduri. Eu am rmas tcut, multumindu-m s-l privesc, n timpul
revoltei Nika, l vzusem resemnndu-se la lasitate, n timp ce pe mine
inconstienta m mpingea la ndrzneal, iar acum, n criza aceasta,
fermitatea lui rspundea descumpnirii mele. Toat noaptea a mers,
toat noaptea a cntrit alternativele, n zori, a luat o hotrre, cea mai
penibil si cea mai nteleapt: va renunta la proiectul cel mai scump, va
opri rzboiul cu gotii pentru a-si putea retrage trupele din Italia ca s
lupte mpotriva lui Chosroes. Mai trebuia s-i conving pe goti s ncheie
pacea. Avea s le trimit ct de repede negociatori nsrcinati s o obtin
cu orice pret. Nici o clip nu si-a subestimat adversarul persan care, din
vremurile ndeprtate cnd fusese silit s lupte pentru tron

contra

fratilor si, si arogase puterile depline erodndu-le pe cele ale

personajelor mai importante ca el. Crendu-si o armat formidabil, se
impusese ca rival al mpratului.
Din pcate, nu ducea lips de partizani n imperiu, din motivul
absurd c se legase de elenism. De fapt, tradusese n persan
capodoperele literaturii noastre antice si nvtase pe dinafar citate
masive din acestea. Aceast operatiune de seducere dduse roade pentru
217

c mediocrii", mereu gata de orice josnicie, l ludau zi si noapte pe

marele om, fr s-si dea seama c era dusmanul nostru cel mai aprig.
Impratul a nceput prin a-i reaminti obligatiile Pcii Vesnice si la rugat s opreasc imediat pregtirile militare.
Chosroes n-a rspuns, refuznd s accepte oferta. Atunci,
Iustinian, cednd dorintei lui de pace, a cobort nc o treapt a
umilintei. Mi-a cerut s scriu si eu n Persia. Nicicnd pn atunci nu
participase vreo mprteas att de direct la treburile statului. Am vzut
n asta o dovad de ncredere din partea mpratului, ca pentru a-mi
afirma c rmnea surd la calomniile lui loan din Cappadocia. Gresisem
cnd m ndoisem de el. Nu m-am adresat direct Marelui Rege, ci unuia
dintre vizirii si, pe care l ntlnisem cnd fusese ambasador la noi. Lam implorat s-si influenteze stpnul n sens pacifist, i-am promis,
dac reusea, o rsplat imens si, pentru a-l face s m asculte si s
acorde un pic de ncredere demersului meu, I-am asigurat c mpratul
nu lua nici o decizie fr s m consulte. Nefericit fraz, creia
Chosroes a avut perfidia s-i dea un mare rsunet, sustinnd c un
imperiu condus de o femeie nu mai rezista dect printr-o minune.
Mediocrii" au auzit si ei, datorit lui, si mi-au ironizat nfumurarea.
Tiranul, care tinea Persia cu o mn de fier, era, de asemenea, un
personaj grosolan
Totusi, corespondenta aceasta si intentia noastr declarat de a
mentine pacea l-au mai ntrziat pn cnd am obtinut indispensabilul
armistitiu cu gotii, a crui veste mult-asteptat ne-a parvenit n scurt
timp. Invazia att de temut era inevitabil, ns trupele pe care
mpratul le chemase din Italia avuseser vreme s ajung la hotarele
noastre de rsrit. Puteau rezista ? Atentia noastr se concentra asupra
218

Mesopotamiei, cnd un curier a sosit n goan din nordul imperiului,

informndu-ne c bulgarii atinseser

Dunrea, invadau

Balcanii,

distrugnd, arznd, ucignd totul n calea lor. Ajunseser deja pn n

inima Greciei, n Corint, n plus, o revolt foarte grav a izbucnit n
garnizoanele noastre din Africa.
Soldatii nostri, hrtuiti de berberi, n loc s lupte, li s-au alturat
si au amenintat Cartagina, pe care ne chinuisem atta s o recuperm
din minile lui Gelimer. n mijlocul acestei cascade de vesti proaste, nu
aveam dect un singur gnd: Antiohia. Antiohia cea splendid, cea
bogat, ilustra metropol a imperiului, pe care Chosroes o asediase.
Antiohia, unde curajul garnizoanei era dublat de eroismul locuitorilor, n
ciuda disproportiei dintre forte, si aprau orasul de cteva sptmni ca
niste fiare slbatice. Noi voiam s credem c vor rezista! ns ce puteau
face ei, nefericitii, mpotriva unei armate nenumrate si bine antrenate?
Atunci a venit vestea ngrozitoare. Antiohia fusese luat cu asalt si
cucerit. Templele crestinismului au fost pngrite, desacralizate si la
fiecare rspntie s-au aprins, la porunca Marelui Rege, ruguri ale cror
flcri urcau pn la cer, proclamnd suprematia zeului Soare.
Cderea giuvaerului imperiului a rsunat pe toat ntinderea
acestuia ca un tunet, n regiunile de granit s-a instaurat panica. Valuri
de refugiati s-au mprstiat n Anatolia si pn n capital. Eu m
revoltam la ideea c

orasul n care locuisem, unde adunasem attea

amintiri plcute, unde se hotrse viitorul meu czuse n minile

dusmanilor. M gndeam la Macedonia, la clugrii care m gzduiser
si m ascundeam pentru a plnge, mprteasa, de fapt, nu are dreptul
s se nelinisteasc pentru prietenii ei, cci ea nu are preferinte, fiind
mam neprtinitoare pentru toti copiii ei. De altfel, n-as fi avut
219

posibilitatea s m las mult timp n voia disperrii. Catastrofa suferit de

imperiu nu-l oprise nici o clip pe loan din Cappadocia n campania lui
pentru a m distruge, iar Barsyme m tinea la curent aproape zi de zi cu
urzelile lui.
Fcea parte dintre oamenii pe care i primeam n secret. S-ar crede
c, dac esti nconjurat si pzit zi si noapte, ti pierzi orice intimitate,
ns, n mijlocul multimii care observa cele mai mici gesturi ale mele, miera suficient un numr restrns de doamne si eunuci n care aveam
ncredere pentru a-mi sluji de paravan. Discretia lor fusese rspltit
regeste, dar un cuvnt n plus i-ar fi condamnat s dispar de pe fata
pmntului. n unii aveam ncredere aproape deplin. Mai fideli ca
umbra mea, ei erau fpturile mele, pe care unii i vor numi sufletele mele
blestemate.
Arsenius, sora mea Comito si ndeosebi Indaro, de departe cea mai
dezinteresat. Cine alta n afar de ea m-ar fi putut forta n aceast
perioad de dificultti si tensiuni s primesc fiinta de a crei prezent
m temeam cel mai mult: fiica mea ?
Aceasta se speriase la cderea Antiohiei si fugise mpreun cu ai ei
pn la Constantinopol. S-ar fi putut cruta de oboseala unei cltorii
att de lungi, am ironizat-o eu, cci armatele Marelui Rege nu vor ajunge
asa de repede la zidurile capitalei. Indaro a recurs atunci la lacrimi, care
nu m-au impresionat prea tare. S o primesc pe fiica mea!
S-mi recunosc bastarda! In momentul n care loan din
Cappadocia m vna si imperiul era scuturat de furtun!
Indaro si-a pierdut mintile. N-am reusit s-o descurajez pe
neghioab: s-a trt la picioarele mele. Irina, zicea ea, nu avea dect o
singur dorint: s-si vad mama, fie chiar si cteva clipe, si apoi s nu
220

mai ncerce niciodat s se apropie de ea. Stul s m rzboiesc cu ea,

am cedat.
ntrevederea a avut loc ntr-un paraclis al gineceului, o ncpere
micut, cu peretii din alabastru si tavanul acoperit cu mozaic nftisnd
bolta cereasc. Indaro a adus-o n secret pe fiica mea. Era foarte nalt,
destul de voinic, stngace, fr gratie. Nu mi-a trecut prin cap s o
mbrtisez. De la prima vedere am constientizat cum se scurg anii, nu c
m-as fi crezut tnr, dar avusesem pn atunci impresia c nu-mi
trdam vrsta, si mi-am dat seama subit c m apropiam de cincizeci de
ani.
Am ntrebat-o pe Irina cum aflase de identitatea mamei ei. Indaro io dezvluise atunci cnd s-a mritat si, dac solicitase o audient, o
fcuse la sfatul tatlui ei, cu care coresponda, acel Pharas despre care o
alt minciun de-a lui Indaro m fcuse s cred c era mort. Asadar,
primul meu amant tria. Un val de nostalgie, de ur, de dragoste m-a
cuprins. M cltinam att de tare, nct am fost nevoit s m sprijin de
perete, a crui piatr rece m-a nviorat.
Am ntrebat-o cu severitate pe Irina ce voia. Nu avea tot ce-si
putea dori ? Nu-i ddusem totul ? Mi-a rspuns printr-un torent de
reprosuri, conchiznd c nu m va ierta niciodat c am lsat-o s
cread c e orfan. Ochii mici si ri care m fixau mi-au adus aminte de
mama si detestam aceast amintire. Am nteles c, dac-si prsise
provincia, nu era nici de frica persilor, nici din dragoste filial, ci pentru
a fi recunoscut ca fiic a mprtesei si pentru a obtine o pozitie demn
de rangul ei.
Am ncercat s-i explic c era imposibil ca ea s rmn la
Constantinopol sau la Palatul Sfnt. Dac n-o faci pentru mine, mcar
221

f-o pentru fiul meu, ns mi nchipui c nu stii c esti bunic", mi-a

aruncat ea.
Ba da, stiam, l chema Anastasius si tocmai mplinise nou ani.
Avea prul blond, ondulat, ochii cprui-deschis, o frunte joas. Era un
copil linistit si afectuos, un elev silitor, care vorbea deja latina n afar de
greac. M-a privit uluit, descoperind c acolo, n fundul ndeprtatei
sale Caria, se afla sub supravegherea mea si c le cunosteam existenta n
cel mai mic detaliu. Poate c n-o artam, dar nu puteam fi acuzat c nu
m interesa soarta lor. Aceast femeie masiv era exact contrariul fiicei
pe care mi-as fi dorit-o, dar poate c ar fi fost altfel dac ar fi primit
dragostea matern, totusi rmnea carne din carnea mea. Trebuia s m
adun rapid si s-mi art fermitatea dac nu voiam s m las necat ntrun sentimentalism pe care l-am evitat toat viata. Vei obtine tot ce ceri,
i-am declarat eu, dar cu o singur conditie: s pleci imediat, s prsesti
Constantinopolul si s nu te mai ntorci niciodat."
Pstreaz-ti cadourile! a scrsnit ea.
Totusi, pn acum, ti-au prins foarte bine, i-am ntors-o eu.
Furioas, simtind c pierduse partida, a prsit ncperea fr o
privire, fr un salut. N-as fi rezistat nici un minut n plus. Gfiam,
sudoarea mi curgea pe fat si o migren nemiloas mi strngea
tmplele n menghin.
Am poruncit ca o escort de onoare s o nsoteasc pe fiica mea
pentru a m asigura c va trece Bosforul chiar n aceeasi zi si se va
ntoarce ct mai curnd n provincia ei
Zvonul existentei Irinei si al vizitei sale s-a scurs n afara zidurilor
Palatului Sfnt. De aici legenda rspndit de Germanus si Passara c
mi-as fi fcut fiica s dispar. Indaro s-a pierdut n scuze, s-a ncurcat
222

n explicatii si m-a implorat s-i iert minciunile. Poate c, la urma

urmei, nu gresise prea tare, dar abia reuseam s o ascult.
Mintea mea era n alt parte. Pharas era nc n viat n acest
oras, nu departe de mine, si amintirile amare m sufocau. Pharas putea
suporta, dup attia ani, rzbunarea mea. Dar puteam face una ca asta
tatlui fiicei mele, mai ales dup ce am vzut-o? Ct despre ideea de a-l
revedea, nu voiam ca un brbat urtit si mbtrnit s-mi murdreasc
vechea imagine pe care o pstram despre el si, pentru a ndeprta
tentatia, peste chipul ntunecat si frumos al tineretii lui am suprapus
figura luminoas si zmbitoare a lui Ruderic.
Abia atunci am plns, fr s stiu dac pentru cele dou iubiri
moarte sau pentru Antiohia, al crui lung martiriu era detaliat n
rapoarte.
Persii nu erau barbari nici pe departe. Jefuiau, furau, masacrau
nu n dezordine, ci metodic si numai la ordinele ofiterilor lor. Marele
Rege nu lsa nimic n voia ntmplrii: dup ce orasul a fost golit de
comori, a poruncit s fie ras de pe fata pmntului, n acest fel, din
pricina lui, Antiohia care strlucise attea secole n istoria lumii nu mai
exista. Rarii supravietuitori, deportati n strfundurile Persiei, n
provincia cea mai arid, au fost siliti s construiasc alt oras, cruia
Chosroes i-a dat numele victimei sale... mi nchipuiam, copilreste, c,
dup o asemenea catastrof, destinul nefast va nceta s ne chinuiasc
si c furtuna se va opri.
M nselam, cci valul de vesti proaste nu prea ncetinit de nimic
si fiecare zi ne aducea o nfrngere, pierderea unei fortrete, cderea
unui oras. Mi se ntmpla s m ntreb dac nu strnisem furia divin
si m gndeam n zadar ce am fi putut svrsi pentru a-L ofensa pe
223

Dumnezeu, n toat aceast perioad, n-am ncetat s-l admir pe

Iustinian.
Antiohia fiind stears de pe hart, hotrse nu numai s
recucereasc terenul pe care fusese asezat, ci si s o reconstruiasc
mai frumoas, mai mreat ca nainte. Nici o zi, nici o clip n-a prut
obosit, nici mcar slbit. Nu era convins de victoria final, cci nu
manifesta nici optimism, dar nici pesimism, se multumea s guverneze
constiincios, metodic. Datorit acestei atitudini ne sustinea si pe mine,
si pe colaboratorii nostri. Ne mpiedica s disperm. Nu renunta s se
bat cu Chosroes si n vis se gndea doar la revans si l-a rechemat pe
Belizarie n tar pentru a pregti urmtoarea campanie n Orient.
mpreun

cu

statul

su

major,

generalissimul

revenit

la

Constantinopol, si Ruderic s-a ntors ntre zidurile orasului. M sfsia

tentatia de a-l chema la palat si de a-l revedea. Cu toate acestea, nu
puteam si nu trebuia. Nu aveam s renunt la sacrificiul fcut si nici nu
voiam, dup ce l-am fcut s sufere din pricina ei, s-i dezvlui
nestatornicia mea. Zilele treceau, rezistenta mea slbea si m rugam lui
Dumnezeu ca Belizarie s plece ct mai iute din capital. De fiecare dat
cnd se deschidea usa camerei mele, tresream ca si cum ar fi trebuit s
apar Ruderic, uitnd c era, practic, imposibil, n dup-amiaza aceea,
cnd balamalele de argint s-au rsucit n ttnile lor, nu m-am putut
abtine s nu tresar; dar n locul tnrului ofiter a intrat o vduv. Era
Antonina, mbrcat n vluri de doliu. A vrsat un suvoi de lacrimi,
scotnd gemetele cele mai patetice. Din aceast tnguial funebr
reiesea c amantul ei, Theodosius, o prsise.
Am linistit-o si am rugat-o s-mi povesteasc totul. Curtezanul
fugise din Constantinopol pentru a se nchide ntr-o mnstire .
224

Asadar, fusese atins dintr-o dat de gratia divin ? am ntrebat

eu. Antonina afirma contrariul. Ce motiv l mpinsese atunci s-si caute
salvarea n religie ? S-a pierdut ntr-o nsiruire de minciuni, pn cnd
am silit-o s mrturiseasc adevrul, ncepuse din nou s hohoteasc
si, printre sughituri, mi-a mrturisit c tnrul Theodosius continuase
s o copleseasc, ns ea ceruse prea mult de la el si, n pofida tineretii
sale, si pierduse puterile. Epuizat dup attea servicii vitejesti,
buimcit, si gsise salvarea n fug. Antonina jura c o s moar de
durere. Catastrofele care scuturau imperiul nu nsemnau nimic n
comparatie cu drama pe care o tria. Mi-am nbusit un hohot de rs si,
ntr-un fel, i-am fost recunosctoare, fiindc, fr s-si dea seama, m
nveselea n momentul n care simteam cel mai mult nevoia.
Inspiratia mi-a suflat s o sftuiesc s cear ajutorul sotului ei.
Am nteles din reactia ei c se ntreba dac nu cumva mi bat joc de ea,
dar m-a prsit nseninat. A reusit s-l conving pe Belizarie c
pierduse n Theodosius colaboratorul ce! mai fidel, prietenul cel mai
fermector si c era necesar s fac totul pentru a ncerca s-l
recupereze.
Belizarie s-a conformat imediat, cu graba care l caracteriza, si a
cerut o ntrevedere cu noi, nu pentru a vorbi despre rzboi, ci despre
tnrul ale crui servicii i erau indispensabile, sustinea el, implorndul pe mprat s-l cheme napoi, Iustinian, nentelegnd nimic din
afacerea aceasta, m-a lsat pe mine s-i dictez cum s procedeze. La
ndemnurile lui, Theodosius a acceptat s ias din mnstire.
Antonina, regsindu-si amantul datorit sotului ei, nu mai
putea de fericire si cel mai perfect menaj n trei s-a refcut ca n trecut.
Mcar a existat o femeie fericit n perioada aceea de nefericire.
225

Capitolul 15
Toate aceste evenimente dramatice mi deturnaser atentia ntr-att
nct neglijam s cercetez viata de zi cu zi. Schimbarea avusese deja loc
atunci cnd mi-am dat eu seama, imperceptibil pentru toat lumea,
dar semnificativ pentru mine. Aprea un punct asupra cruia Iustinian
insista, altul, asupra cruia nu era de aceeasi prere cu mine, o favoare
minuscul pe care refuza s mi-o acorde, de altfel din cele mai
ntemeiate motive posibile. Aceast fisur, o mic zgrietur la suprafata
bunei noastre ntelegeri, a fost suficient pentru a m alerta. Asadar,
ncrederea pe care mi-o artase, ncredintndu-mi sarcina de a le scrie
persilor, nu fusese dect o momeal. Se folosise de mine pentru c m
crezuse util, ca s-si dea seama, de altfel, c se nselase. Pericolul m
pndea, si amenintarea mi invada viata cotidian, loan din Cappadocia
era hotrt s m elimine, iar eu eram hotrt s-l mpiedic s-o fac.
Duelul a nceput, inexorabil, pn la moarte. Fr a m astepta
la vreun rezultat, l-am luminat pe mprat asupra golurilor din
administratia favoritului su si asupra nemultumirii generale pe care o
strnea. Evitnd s mentionez necazurile personale, am fcut apel la
bunul lui simt politic, la dorinta lui de a aduce fericire popoarelor sale,
pe care ministrul, n numele lui, le fcea nefericite. Asa cum m
asteptam, am auzit rspunzndu-mi-se c loan din Cappadocia era
geniul cel mai capabil al timpului su.
Atunci, strategia mea s-a desfsurat mai insidios si am ncercat
s-i trezesc lui Iustinian bnuielile n privinta ambitiilor favoritului su.
O clarvztoare i prezisese c va purta vesmntul lui Augustus,
226

suveranul care a ntemeiat imperiul. Sigur c va deveni el nsusi

mprat, nu ezita s se dedea la incantatii magice pentru a grbi acest
moment binecuvntat. Noaptea, la el acas, se mbrca n mare preot sii ruga pe demoni sau pe cini s-l nvesteasc cu puterea suprem,
Iustinian, oricnd dispus s ciuleasc urechea la asemenea
zvonuri, a rmas de data aceasta surd. Mi-am dat seama atunci n ce
msur nu mai eram nici prima, nici cea mai puternic. Binenteles,
Iustinian m iubea la fel ca pe vremuri, dar nu mai eram eu ochii lui,
cci vedea prin altcineva, nu mai eram eu urechile lui, cci asculta de
un altul. N-am avut de ce s caut mult timp motivele acestui dezastru.
Un altul n afar de mine descoperise secretul cel mai intim al
mpratului: slbiciunea lui. loan din Cappadocia l domina pe Iustinian
att de mult, nct acesta nu se mai putea desprinde de influenta lui.
Atunci am fost nevoit s m tocmesc cu caracterul meu. Pn atunci,
n toate mprejurrile, m npustisem drept nainte, fr ezitri, fr s
cedez, poate fr mil si fr scrupule. Pentru prima dat am fost silit
s m resemnez. Am fost obligat s fiu tot ce nu fusesem niciodat
nainte, adic ascuns, rbdtoare si viclean. Cu toate acestea, cmpul
meu de manevr rmnea extrem de mrginit, n fata ncptnrii lui
Iustinian de a-si absolvi favoritul, mi-am dat seama c era prea trziu
pentru a-i dezvlui rzboiul ucigas pe care l ducea mpotriva mea. Ct
despre ideea de a m descotorosi de el ntr-un mod mai expeditiv, era
att de bine pzit, nct nici nu puteam visa la asa ceva. loan din
Cappadocia era att de nencreztor n privinta mea, nct nu gusta
dect mncrurile preparate n fata lui.
Noapte si zi, mii de grzi l aprau si, n ciuda precautiilor lui,
informatorii mi raportau c avea somnul tulburat mereu de cosmaruri
227

n care se vedea njunghiat de vreun mercenar pe care i-l trimisesem eu.

Spaima lui devoratoare nu m consola nici un pic, din moment ce
cstiga teren de la o zi la alta. si cea mai mic tentativ se ntorcea
mpotriva mea.
Iustinian ncepea s m priveasc cu ochi nencreztori, iar
ruptura s-a lrgit fr ncetare. Cu rceal, cu disperare, asteptam
momentul n care avea s devin o groap, apoi o prpastie pe care n-o
mai puteam depsi, mpratul era, practic, nvluit. Riscam ce putea fi
mai ru, dar sub nici o form nu trebuia s-i art spaimele mele.
Deja Curtea se ntorcea subtil, suav, dinspre mine. Anticamera mea
era mereu plin, dar, cu toate acestea, mai putin ca de obicei, nc
exista o gloat de solicitanti, dar numrul acestora se diminua de la o zi
la alta. loan din Cappadocia avea multi dusmani, ns acestia socoteau
c, o dat descotorositi de mine, le va fi cu att mai usor s fac acelasi
lucru cu el. Simteam c-mi fuge pmntul de sub picioare, dar, dac
cedam nelinistii, eram pierdut.
Cu mintea rece, mi-am concentrat toate puterile pentru a
descoperi cea mai mic fisur n zidul reprezentat de adversarul meu.
Fiara nemiloas avea totusi o inim, bine ascuns sub viciile si crimele
sale, o inim pe care o pstra doar pentru unica lui fiic, Eufemia, o
adolescent proaspt, fermectoare si naiv, bucuria si mndria lui.
Antonina, rmas la Constantinopol dup plecarea lui Belizarie si
a statului su major n Rsrit, s-a mprietenit cu tnra, i fcea vizite
sau o invita pe la ea aproape n fiecare zi. A profitat de absenta tatlui,
plecat n inspectie n provinciile din Est, cci acesta, bolnvicios de
bnuitor, s-ar fi putut arta nencreztor fat de o prieten a
mprtesei. ntr-o zi, avnd chef de confesiuni, Antonina n-a ezitat s-i
228

fac Eufemiei cele mai grave destinuiri. A nceput prin a pomeni

adnca nemultumire pe care o simtea fat de sotul ei, Belizarie.
Cucerise Africa, Italia, Mesopotamia, mbogtise nencetat
imperiul cu przile sale de rzboi, pentru a nu primi n schimb dect
cea mai neagr nerecunostinta. si-a vrsat amarul, ajungnd s critice
aspru puterea si pe cei care o detineau. Pentru Eufemia care, stiind-o pe
mprteas dusmana tatlui su, o detesta, cuvintele ei erau ca mierea.
Foarte ncntat, a ntrebat-o nevinovat pe Antonina de ce ndura
Belizarie attea nedreptti cnd avea toat armata pe mn. O lovitur
de stat ntr-un cmp de lupt ndeprtat nu avea nici o sans de reusit,
a replicat Antonina, dac nu exista chiar n capital un aliat solid si
puternic. Imediat ce s-a ntors tatl ei, Eufemia s-a grbit s-i repete
aceste discutii, ncntarea a fost mai puternic dect nencrederea. Dac
Belizarie si armata si uneau fortele cu ale lui, era sigur c va pune
mna pe coroan.
A trimis-o s-ispun Antoninei c ar fi fericit s se ntlneasc a
doua zi. Antonina s-a crispat, nnebunise, ce naiba? Tot orasul colcia
de spioni ai mpratului si mprtesei; ntrevederea lor ar iesi la iveal
imediat si ar trezi o multime de suspiciuni. Dar, adugase ea, trebuia s
plece n cteva zile s i se alture sotului ei pe front si avea s nnopteze
ntr-o cas izolat pe care o detinea n mprejurimi.
Ministrul ar putea s se ntlneasc acolo cu ea fr nici un
pericol. Acest exces de precautie i-a plcut lui loan din Cappadocia,
asigurndu-l c avea de-a face cu o femeie serioas. " n noaptea
convenit pentru ntlnire, s-a dus ct mai

discret posibil la casa cu

pricina, lund cu el doar cteva grzi.

229

Antonina l astepta, singur, n grdin. S-au gsit doi aliati. S-au

recunoscut doi complici. S-au nteles din vreme asupra mijloacelor si
asupra scopului si cu cea mai bun dispozitie au pus la punct complotul
lor. loan din Cappadocia a promis tot ce a cerut Antonina si a jurat
solemn s-si foloseasc toate puterile pentru doborrea mpratului si a
mprtesei, n momentul acela, din tufele din mprejurimi au iesit doi
brbati. Erau Narses si unul dintre aghiotantii lui. S-au npustit asupra
favoritului, care a nceput s strige dup ajutor. Grzile lui au sosit n
goan. Soldatii lui Narses, prsindu-si ascunztorile, au aprut
pretutindeni. A urmat o btlie n toat regula, cu lovituri si rni. n
ncierare, ministrul a reusit s fug si, revenit n vitez n oras, a
alergat s se refugieze la Sfnta Sofia. Pn atunci, mpratul refuzase
s cread n vinovtia lui, chiar si atunci cnd se dduse de gol
solicitnd o ntrevedere cu Antonina.
Avusesem cele mai mari dificultti s-l conving s accepte
stratagema noastr. Cu o zi naintea ntlnirii fatale, cuprins de un
incredibil acces de afectiune, l-a sftuit insistent pe loan din Cappadocia
s nu se duc n casa Antoninei. Fr s se mai mire c stpnul lui era
la curent cu modul n care si petrecea timpul liber, n-a dat nici o atentie
avertismentului su. Cuvintele lui trdtoare, apoi fuga lui i-au deschis
ochii, n cele din urm, mpratului si mi-au ngduit s cer destituirea
lui imediat.
A doua zi, Sfnta Sofia a fost martora unei scene uluitoare, pe care
am poruncit mai multor persoane s mi-o povesteasc, att de tare m
ungea la inim. Biserica era nconjurat de forte armate care nu lsau
pe nimeni s ias, dar permiteau s intre oricui voia. n interior,
clugrii l tineau aproape cu forta n genunchi pe loan din Cappadocia,
230

n vreme ce unul dintre ei l tundea, iar preotii, vizibil ngroziti,

murmurau rugciuni. Spectatorii nu-si reveneau din soc.
Era acelasi loan din Cappadocia care chiar n ziua precedent se
mpuna n culmea puterii... i nscenasem pedeapsa chiar n interiorul
refugiului pe care si-l alesese; obiceiul cerea ca ministrii czuti n
dizgratie s se clugreasc... de bunvoie sau cu forta. Grbiti s
termine ct mai repede, preotii l dezbrcaser pe ministru si se
pregteau s-i pun rasa, cnd si-au dat seama c aceasta lipsea. Au
nceput s ridice bratele spre cer, s se agite, s se insulte reciproc si
chiar s njure ntr-un mod foarte nepotrivit unor fete bisericesti, n cele
din urm, l-au zrit pe clugrul paznic al comorii catedralei, care se
tinea deoparte, cu ochii lrgiti de fric. Cu riscul de a-l lsa n pielea
goal, i-au smuls sutana de dimie si i-au pus-o lui loan din Cappadocia.
seful guvernului, stpnul imperiului dup Dumnezeu si mprat, nu
mai era dect clugrul loan. Oracolul avusese dreptate s-i spun c
ntr-o zi va purta haina lui Augustus, cci acesta era numele paznicului
comorii. Am lsat grija de a-i numi un succesor pe seama mpratului,
care l-a ales pe Theodatus, un nalt functionar cu reputatie excelent.
Obtinusem victoria dup lupte grele. Satisfactia mi-a fost totusi umbrit
de blndetea pedepsei acordate dizgratiatului. mpratul, ca si cum ar fi
fost n continuare vrjit, s-a multumit s-l exileze nu departe de
Constanti-nopol, la Cizic, napoindu-i o mare parte din bunurile pe care
'a nceput i le confiscase.
Acestora li s-au alturat roadele furturilor pe care loan din
Cappadocia avusese prudenta s 'e ascund si care i-au permis s
triasc pe picior mare. Nu

rzbunarea mi inspira regretele, ci

prudenta. Fostul favorit si pstra viata, averea si libertatea. Dar el

231

dovedise c era capabil de orice... pn la a dori s o elimine pe

mprteas si s-l nlocuiasc pe mprat.
Preocuprile mele au fost date peste cap ntr-o zi din primvara
anului 541, cnd am aflat c n Orient, unde ostilittile rencepuser,
trupele noastre cuceriser fortreata Sisauranon. Unde mai era si
aceast Sisauranon? Binenteles, mpratul stia. Ct despre mine, m-am
repezit la hart. Sisauranon era situat n teritoriul persan. O fortreat
modest, un loc de mna a doua, poate, dar prima noastr reusit. Era
un semn, un simbol, si-mi amintesc c am strigat de bucurie la aflarea
vestii. Pentru aceast campanie, mi scria Ruderic n raportul lui,
Belizarie i-a chemat pe toti aliatii nostri. S-a dus chiar s-l scoat din
ascunztoare pe un anume Harith Ghassanidul, un mic rege indigen
care se purta cu o mare fidelitate fat de imperiu si Biserica...
monofizit. Aliatii de teapa lui nu valoreaz prea mult Belizarie I-a trimis
n teritoriul persan ntr-o misiune de recunoastere, n fruntea celor dou
mii de cavaleri ai si. Harith a stiut asa de bine s-i conving pe ofiterii
care l nsoteau de apropierea unei masive armate inamice, nct acestia
s-au retras fr a cerceta mai departe, n felul acesta, arabul a putut s
pun mna linistit pe toat regiunea si s-si nsuseasc singur ntreaga
prad de rzboi. Generalissimul i-a adresat reprosuri pentru purtarea
lui, pe care acesta a avut insolenta s le conteste. Cu toate acestea,
datorit informatiilor acestui aliat bizar, armatele noastre au putut
atinge Tigrul. Am obtinut de la mprat s-i acorde lui Harith titlul de
patrician. Ce dac Belizarie dezaproba aceast rsplat ? Regele persilor,
ncreztor si sigur de victorie, si naintase prea mult trupele. Desprtit
de ariergard, si lsase regatul fr aprare. Armatele noastre au crezut
c ntreaga Asirie se afla la mila lor. n momentul n care se pregteau s
232

se npusteasc asupra przii oferite, au primit deodat ordinul de a face

cale ntoars. Belizarie ntrerupea campania n plin reusit. O epidemie
brusc l mpiedica s continue ofensiva. Acestea erau explicatiile crora
mpratul le ddea crezare. Asta era ceea ce mi afirma Ruderic n
scrisorile sale si ceea ce refuzam s cred. ndoielile mele au fost
confirmate n scurt timp de minciunile nnebunite ale Antoninei. Ca
sotie devotat, se hotrse s i se alture lui Belizarie pe front.
Binenteles, l luase si pe Theodosius, dar l lsase, prudent, la Efes.
tranul urcios de Photius, fiul ei din prima cstorie, reusise de data
aceasta s-si conving tatl vitreg de ghinionul su. si Belizarie, grbit
s o fac s dea socoteal, galopase, pur si simplu, n calea ei, dup ce
le-a poruncit trupelor sale o repliere strategic".
Victoria total asupra Marelui Rege n-avea dect s astepte alt
ocazie! Pentru prima dat de la cstoria lor, i-a rezervat Antoninei o
primire glacial. Aceasta, deja ncercat, a aflat c amantul ei,
Theodosius, fusese rpit, fr s se stie nici de cine, nici de ce.
Am primit de la ea cereri patetice de ajutor si am vrut s-i
dovedesc c, dac m slujea bine, avea dreptul la recunostinta mea
netrmuit.

Convins

Photius

se

afla

spatele

disparitiei

misterioase a lui Theodosius, am poruncit s fie arestat, adus la

Constantinopol si azvrlit n temnitele Palatului Sfnt. Pentru a-l face
mai maleabil, am poruncit s fie biciuit ca un sclav de rnd.
Credeam c durerea i va dezlega limba. Spre surprinderea mea,
acest brbat fragil si cu sntate subred a dat dovad de o rezistent
neasteptat. Torturat, a refuzat s dezvluie ascunztoarea n care l
tinea prizonier pe Theodosius.

233

Atunci am ordonat, pur si simplu, torturarea slugilor lui care au

vorbit ndat... Eu aveam grij s-mi fac fericit o prieten, n vreme ce
mpratul se ocupa de repararea greselilor comise de sotul ei. Marele
Rege al persilor avea prtile lui bune. A oprit imediat ostilittile cnd a
auzit clinchetul aurului: era suficient s aud cteva monede ciocninduse pentru a lsa armele jos. Dou mii de livre de argint au permis
orasului Hierapolis din Siria s scape de ce putea fi mai ru. Pentru o
mie de livre, a renuntat la asediul Drei. Din contr, Berrhoea,
neputnd plti cele patru mii de livre de argint cerute, a fost cucerit si
ars. Locuitorilor din Edessa le-a propus s-si rscumpere prizonierii pe
care i capturase cu un an nainte din Antiohia. ntreg orasul s-a stors si
s-a scremut, de la prostituate pn la tranii din mprejurimi, n cele din
urm, Marele Rege a consimtit politicos s treac din nou 'granita...
pentru cinci mii de livre de aur si un tribut anual de cinci sute de livre...
La ntoarcerea lui Belizarie n Constantinopol stiam de-acum la ce
s m astept, ntr-adevr, Antonina a aprut din nou n fata mea,
deghizat n vduv, cerndu-l pe Theodosius al ei si jurnd c prefera
s se omoare dect s rmn desprtit de el. Drag prieten, i-am
zis, pentru a o scoate din durerea ei, un giuvaer nepretuit a czut ieri n
minile mele, o minune pe care nimeni pe lume n-a avut-o niciodat.
Dac te ncnt, mi-ar face plcere s te las s-l admiri."
Desi si plngea amantul cu lacrimi de snge, Antonina nu-si
pierduse pasiunea pentru tot ce strlucea. Curiozitatea fiindu-i strnit,
m-a implorat s-i art achizitia mea. M-am prefcut c ezit, am fcut pe
misterioasa, pentru a o aduce n culmea nerbdrii, apoi m-am ridicat
si m-am dus n fundul ncperii. Am tras o draperie si n spatele ei a
aprut Theodosius n persoan. Datorit indicatiilor slujitorilor lui
234

Photius, gsisem locul n care era tinut Theodosius si poruncisem s fie

adus la Constantinopol n cei mai mare secret, pentru a-mi pregti
surpriza. Antonina a alergat la amantul ei, care sttea n picioare, cu o
mutr stnjenit, l-a strns la piept mai s-l sufoce, apoi a czut la
picioarele mele si mi-a strns genunchii att de tare nct era s cad.
S-a ridicat pentru a se npusti la amantul ei, apoi s-a ntors s se
agate

de

tunica

mea,

numindu-m

salvatoarea

ei,

stpna

ei,

binefctoarea ei.
Mai rmnea s-i mpac pe cei doi soti, cci am fost ntotdeauna o
adversar feroce a divortului, mpratul, la ndemnurile mele, a binevoit
s discute cu Belizarie si, prin grija mea, menajul s-a refcut pentru a
treia oar.
M gndeam c m pot culca pe o ureche, cnd acest
Theodosius pentru care m strduisem att a murit, dup o boal
scurt. M pregteam s fiu inundat de un suvoi de lacrimi. Antonina
a manifestat ntr-adevr durerea cea mai arztoare, dar mi s-a prut c
mai degrab voia s fie consecvent cu ea nssi.
De fapt, n-am simtit-o prea afectat. Poate c se sturase de
distractia Theodosius... Aceste valuri linistindu-se, m-am ntors la
problemele mai grave.
Nu dusesem o lupt aprig mpotriva lui loan din Cappadocia
pentru a-l vedea nlocuit de un neputincios notoriu. Un singur om mi se
prea apt s relanseze la ap nava statului, care, ca de obicei, lua ap
prin toate prtile:
Cappadocia

Barsyme. Anii lui de colaborare cu loan din

familiarizaser

cu

afacerile

publice,

mi

dovedise

loialitatea lui, iar originile umile ne garantau fidelitatea lui.

235

Mintea i era att de iute, att de strlucitoare, att de plcut,

nct uitam de urtenia lui iesit din comun, nu mai observam capul
acela prea mare pentru corpul sfrijit, gura mare plin de dinti lungi,
prost nsiruiti, limba aceea cu care si umezea tot timpul buzele si din
care plescia ca o broasc. Iustinian, nduplecat de argumentele mele, la numit prefect al orasului
. Credeam c pusesem mna pe un ministru abil. Am descoperit
ns un vrjitor. Banii intrau n valuri n vistieriile statului, de regul
goale, precum si n cuferele private ale mpratului si mprtesei.
Pentru a rspunde acuzatiilor, recunosc c fura. Dar ce
ministru, ce apropiat al puterii n-a furat? Sora mea, care nu rata nici o
ocazie s-mi dovedeasc slugrnicia ei n chip de afectiune, nu recurgea
la comisioane, n numele influentei pe care si-o atribuia sau pe care
presupuneau altii c o are?
Iar Arsenius, credinciosul meu Arsenius, nu bga la buzunar sume
frumoase pentru fiecare recomandare ? si chiar curajoasei Indaro, cu
inima mare, nu i se ntmpla si ei s-si rotunjeasc veniturile cu cte o
spag pe care i-o nmnau solicitantii dornici s-si vad cerintele
ndeplinite mai repede ?
mpratul si cu mine am hotrt s tiem ghearele aristocratiei.
Pentru a reduce influenta acestor mediocri", a refuzat s le usureze
taxele si i-a lsat s se ngroape n datorii tot mai mari.
Din spirit de democratie, le-am ngduit oamenilor de rnd s aib
acces la functiile rezervate altdat numelor mari si am creat unele noi.
De

aceea

s-au

nmultit

gloriosii",

magnificii",

clarissimii",

ilustrissimii", alesii" si alte titluri cu care se ndopase pn atunci doar

nobilimea. Dintr-o dat, denunturile s-au dublat. Dac primeam un
236

cadou de la seful vmilor imperiale ale Strmtorii, imediat acesta era

denuntat pentru piraterie, iar noi eram acuzati c am fi complicii lui.
Dac porunceam s fie confiscate baloturile de mtase
vndute de negustori peste pretul fixat, imediat eram nfierat c as fi
deturnat stocul n folosul meu. Nu s-a sustinut c eu l-as fi sustinut pe
falsificatorul acela vestit numit Priscus, care imita perfect semntura
defunctilor bogati si, dup moartea lor, confectiona contracte de
mprumut n favoarea lui ?
Mediocrii" mi-au imputat c nu m-am sturat niciodat de putere
si c m-am ntins ca o pat de ulei n tot imperiul. Ct despre mprat,
au vzut n el pe nimeni altul dect pe diavolul rencarnat. L-au citat pe
clugrul acela care, chemat n audient sacr, se oprise paralizat de
groaz n usa slii, cci vzuse pe tron un brbat cu chipul Satanei.
Au mpins mrsvia pn la a invoca mrturia mamei mpratului.
Prietenilor ei cei mai intimi ea le-ar fi destinuit c primise, cu nou luni
nainte de nasterea fiului ei, vizita diavolului si imediat dup aceea a
rmas nsrcinat... Diavolul! Srmanul Iustinian!
Aceast revolt suscitat de administratia sever, dar eficace a lui
Barsyme ne silea s ne sprijinim si mai mult pe partizanii nostri,
ndeosebi pe Albastri, care, de la Nika, ne sustinuser ntotdeauna. Dar
de la o vreme acestia se simteau trdati de mprat, din pricina unui
incident pe care l-au considerat o insult grav adus factiunii lor.
Guvernatorul orasului Tars reusise, prin pretentiile lui, s-i exaspereze
pe locuitori, printre care numerosi Albastri, n cursul unei ceremonii
publice, mai multi au vrut s-si manifeste nemultumirea si au

avut

proasta inspiratie de a-l ucide pe scutierul su, care ncerca s-l apere.
Arestati, ei fuseser gsiti vinovati si executati, n ciuda indulgentei sale
237

binecunoscute fat de Albastri, mpratul, voind s-si dovedeasc

neprtinirea total, confirmase sentinta, fr s-si dea seama cu
adevrat c n felul acesta i provoca pe partizanii nostri.
Mie mi revenea sarcina de a remedia situatia... cu ajutorul lui
Barsyme. Dac l adusesem n fruntea guvernului, era pentru binele
imperiului, pentru odihna mpratului si pentru a-mi executa docil
planurile. Sosise ocazia de a-l pune la ncercare. A nceput prin a-mi
detalia circumstantele acelei afaceri penibile din Tars. Am ntrebat dac
guvernatorul, att de sever cu Albastrii, apartinea partidei Verzilor, ntradevr, asa era, mi-a confirmat Barsyme.
Cum l cheam ?
Calinicus.
Este acelasi Calinicus care e fiul lui Dessius, fratele sefului soldatilor
din Epir?
Chiar acela.
S fie tras n teap pe mormntul Albastrilor pe care i-a executat.
Maiestate, dar comand o cetate a imperiului. Trebuie un ordin
personal de la mprat.
Este acelasi Calinicus a crui familie a avut o proprietate n afara
zidurilor

Constantinopolului,

nu

departe

de

Sfnta

Mria

Izvorului ?
Asa cred, Maiestate, dar nu vd...
N-are rost s vezi, multumeste-te s te supui poruncilor mele.
Ce-o s zic mpratul, Maiestate ? Calinicus se bucur de ncrederea
lui.
Ori el, ori tu vei fi tras n teap, alege! am strigat scoas din fire.

238

Barsyme a fcut o grimas foarte asemntoare cu sclmbielile

cimpanzeilor din menajeria palatului, cu care, de altfel, semna uimitor
de mult. Atunci am stiut c neinspiratul Calinicus va avea soarta pe
care i-o alesesem. Am avut grij s nu-i dezvlui lui Barsyme amintirile
care rn asaltau ascultndul. Sunt fetit, fug de-acas, iat-m n afara
zidurilor orasului, alerg peste cmpuri pn la incinta vast a unei
proprietti magnifice, m cocot ntre dou creneluri, copiii se joac n
grdina minunat, mica Eudoxia se apropie de zidul care m
adposteste. M zreste, mi ntinde ppusa ei, fratele ei o dojeneste, o
mbrnceste, ppusa cade si se sparge. Fratele o amenint pe intrus:
Dispari deaici, jegoaso, sau sclavii mei te vor biciui." nc i aud vocea,
l chema Calinicus. si dup attia ani, gsise mijlocul de a se oferi
rzbunrii mele. Cu toate acestea, dac l condamnam la o soart att
de teribil n-o fceam pentru a alunga un cosmar din copilrie, ci
pentru c politica mi dicta s dau un exemplu, mpratul i defavorizase
pe Albastri, mprteasa i pedepsea pe Verzi, iar echilibrul era restabilit.

Capitolul 16
Ciuma s-a ivit n inima mlastinilor din Pulusium, pe valea Nilului, l-au
dat nastere aerul umed si sttut, apele n care putrezeau lesurile
animalelor si tulpinile de lotus. S-a ntins rapid pn n Siria, apoi, din
provincie n provincie, a vizitat granitele rsritene ale imperiului. Am
crezut c locurile ndeprtate vor fi scutite. Insulele cele mai izolate,
muntii cei mai inaccesibili au fost atinsi. Unele orase care au scpat de
epidemie la trecerea ei si ai cror locuitori si nchipuiau c scpaser
au fost lovite de o a doua vizit a npastei. Parc nsusi vntul
239

transporta veninul subtil. Constantinopolul simtea naintarea nemiloas

a rului, refuznd s admit ns c l-ar putea afecta. Farul universului
era invulnerabil. Metropola artelor, a luxului, a plcerilor era protejat.
Orasul Domnului va fi aprat prin miracole... si locuitorii continuau s
se distreze, s cheltuiasc, s rd fr griji. Epidemia s-a abtut
aproape surprinztor la sfrsitul primverii anului 542 si s-a mprstiat
cu viteza fulgerului, n cteva zile, numrul victimelor a crescut n ritm
ametitor. Cei care ncepeau s verse snge mai puteau trece noaptea,
ns cei al cror trup se acoperea de pustule negre nu mai aveau de trit
dect cteva ore. Confuzia si dezordinea sporeau fr ncetare. Sclavii
rtceau lipsiti de stpnii lor; stpnii care fuseser obisnuiti toat
viata s fie serviti de altii se trezeau cu un

singur slujitor care s-i

ajute, chiar cnd erau bolnavi sau muribunzi.

Imobilele, grupuri ntregi de case rmneau fr nici un locuitor.
Strzile, de regul att de nsufletite, s-au golit cu desvrsire. Oamenii
rmneau nchisi n cas, pentru a-si ngriji sau pentru a-si plnge
rudele. Constantinopolul a devenit un oras mort. Administratia fiind
paralizat, toate serviciile publice au ncetat s mai functioneze.
Aprovizionarea a fost ntrerupt. Morile si brutriile si-au nchis portile.
Foametea a nsotit n scurt timp moartea. Aparitiile s-au nmultit. Multi
au vzut nltndu-se n fata lor demoni, nainte de a fi loviti de boal.
Unii i vedeau n vis si, imediat ce se trezeau, simteau primele simptome.
Altii i auzeau pe acesti demoni strigndu-i pe nume si atunci se
baricadau n spatele mai multor usi, fiind convinsi c ciuma venise peste
ei si refuzau s le mai deschid apropiatilor. Sperau s scape n felul
acesta de demoni, de contagiere, din pcate fr succes.

240

Supravietuitorii au alergat n biserici. Zi si noapte umpleau

sanctuarele, rugndu-se, implornd, sau se spovedeau si se pregteau
de moarte. La palat, eram tinuti la curent cu situatia, or de or.
mpratul si pstra sngele rece, dar eu stiam c pentru el fiecare
moarte era o nou ran, o nou suferint. Eu nsmi eram epuizat si,
totodat, sfsiat de durere. Nu mai puteam nici s mncm, nici s
dormim. Aveam impresia c ne batem sau mai degrab c ne zbatem n
fata unei fantome insesizabile, omniprezente, care lovea fr ncetare
pretutindeni n imperiu. Sub povara acestui sentiment ngrozitor,
insuportabil de neputint, tineam s ducem o viat ct de ct normal,
ns trezirea dimineata, mbrcatul, ndeplinirea gesturilor zilnice cereau
de fiecare dat un efort-Angoasa ne anchiloza pe toti. Viata de la palat
era comp|et dezorganizat. Binenteles, nu mai erau ceremonii, audiente
solemne si cu att mai putin banchete.
Linistea surprindea cel mai mult n aceast locuint imens, att
de sonor de regul, att de plin de murmur, si aceast liniste apsat
de amenintri mi sporea angoasa. si apoi erau cei pe care nu-i mai
revedeam, curtenii, membrii guvernului, pn la eunuci, grzi si slugi;
cel care cu o zi nainte sau doar cu cteva ore mai devreme era acolo nu
mai aprea. Nimeni nu punea ntrebri. Nu se vorbea despre ei, nu li se
pomeneau numele, fiecare si vedea de treab, ntrebndu-se cine va fi
urmtorul. ntr-o dimineat, n camera mea, n timpul toaletei, unul
dintre eunuci a nceput s se clatine. Mi se pruse c avea o expresie
ciudat, dar cine mai ddea atentie unor asemenea amnunte?
Nefericitul s-a rsucit pe clcie, apoi s-a prbusit, cu ochii scosi din
orbite. O limb enorm, violacee i iesea din gur, l sufoca. Femeile,
ceilalti eunuci se dduser ctiva pasi n spate. Pentru nimic n lume nu
241

l-ar fi ajutat, nu l-ar fi atins, ntr-un efort nemaipomenit de a-mi

nfrnge lasitatea, m-am aplecat asupra bolnavului si am pus mna pe
fruntea lui care ardea de febr. Am simtit nu att fric, ct un dezgust
nfiortor, de nenvins, involuntar, pe care mi-l reprosam si pe care miera team s-l art... n cele din urm, au sosit ajutoarele pentru a lua
bolnavul. Crtorii l-au nhtat brutal pe srmanul meu eunuc.
Mnecile lui lungi, albe, se trau pe jos si capul i tresalt mecanic. Miam ferit privirea, nfiorat. Mortii, mult mai numerosi dect viii, puneau
probleme urgente, mpratul s-a ocupat n primul rnd de ei. Din
moment ce nu mai existau destule brate pentru a-i ngropa, acestia se
descompuneau n case, pe strzi, n piete.
Printr-o ironie a sortii, anul acela a adus una dintre verile cele mai
toride pe care le suportasem vreodat. Cldura accelera

procesul de

putrefactie si sporea mirosurile pestilentiale. Nu puteam lsa cadavrele

s se nmulteasc la nesfrsit. mpratul l-a nsrcinat atunci pe
Theodorus, marele referendar al Curtii, cu o misiune de curtare, n
ciuda pericolului, a acceptat cu un curaj exemplar. A strns voluntari si
s-a dus n oras, s sape gropi peste tot. Nimeni nu mai avea putere s
tin slujbe de nmormntare. Cadavrele erau aruncate n gropi,
ngrmdite unele peste altele, n scurt timp, acestea n-au mai fost
suficiente: gropile comune s-au umplut toate pn la refuz, iar numrul
mortilor crestea att de repede c nu mai era timp s fie spate altele
noi. Problema devenise crucial. Ne nhmasem cu totii, inventnd
solutiile cele mai nebunesti, pentru a face s dispar cteva mii de
cadavre pe zi. n cele din urm, unul dintre noi, nu mai tin minte cine, a
sugerat o initiativ pus n practic imediat: scoaterea acoperisurilor
tuturor meterezelor Galatei, pe partea cealalt a Cornului de Aur si, de
242

sus, aruncarea cadavrelor n interior, nu conteaz cum, ct mai repede.

Cnd se umplea un turn, acoperisul era sigilat. Curnd toate turnurile
au fost pline. Atunci au fost chemati noi voluntari, nsrcinati s care
ct mai multe cadavre pn pe falez si s le arunce n Bosfor, n
speranta c vor fi duse de curenti departe de Constan-tinopol. mpratul
a mers pn la a-i invita pe sefii Albastrilor si ai Verzilor ca s-i roage s
ncheie un armistitiu. Acestia au consimtit.
Cele dou factiuni rivale, s-au unit n numele mortilor si se putea
vedea imaginea neobisnuit a unui Albastru crnd cadavrul unui Verde
si invers. mpratul a vrut, de asemenea, s reteze rul din rdcin, l-a
convocat n capital pe cei mai buni medici ai imperiului, a improvizat
laboratoare n anexele palatului, a fcut rost de cadavre... n-a fost greu,
grdinile erau ticsite... si practicienii le-au disecat, le-au analizat, au
experimentat zi si noapte. Dup ce ne-au lsat s ne perpelim mai mult
de dou sptmni, n-au putut dect s-si mrturiseasc perplexitatea.
Unii bolnavi, initial scutiti de cium, mureau brusc, altii, atinsi si
condamnati, supravietuiau, desi nu li se mai ddea nici o sperant.
Acelasi tratament aplicat mai multor persoane ddea rezultate diferite,
n concluzie, nu s-a gsit nici un remediu, nu s-a putut recomanda nici
o msur de precautie si, dup prerea medicilor, boala nu intra n
domeniul ratiunii umane. Ciuma parc a profitat de aceast neputint.
si-a ndoit pofta devoratoare, fcnd si mai multe victime. Spre Rsrit,
orase ntregi, si nu putine, au fost complet depopulate, n Apus, recoltele
putrezeau pe cmpuri fiindc nu mai avea cine s le recolteze.
La Con-tantinopol ajunsesem la saisprezece mii de morti pe zi,
adic numrul total al fortelor noastre armate n Italia si, mai trziu,
cnd epidemia s-a potolit n sfrsit, numrul victimelor a urcat la trei
243

sute de mii. Aceste cifre, orict de impresionante ar fi, nu pot da nici o

idee despre nenorocirea pe care o triam, n fata attor morti, n fata
acestei tragedii pe care o suferea ntreg poporul, m cuprindea groaza.
Listele macabre care-mi erau aduse zilnic rsunau fr ncetare n capul
meu, pn aveam impresia c vd piramide, grmezi, munti de cadavre
nghesuindu-se n fata palatului; si ce s mai spun de ngrijorarea legat
de cei dragi, de privirile aruncate pe furis pentru a-i observa pe
apropiati, pentru a depista unul dintre semnele acelea pe care
nvtasem cu totii s le recunoastem, n fine, cel mai ru, frica pentru
sine, acel sentiment care pune n permanent un nod n gt si ziua, si
noaptea. Acesta ne epuiza, ne storcea putinele forte rmase, si, n plus,
trebuia s ni-l ascundem din pudoare, pentru a nu-i lipsi ne ceilalti de
ultima lor frm de curaj.
Toamna a sosit si, brusc, epidemia s-a oprit o vreme, ncepusem s
credem c rul trecuse cnd, ntr-o dimineat, mpratul s-a trezit cu
febr, o febr att de .nensemnat, att de usoar, nct nici pulsul,
nici pielea nu o trdau; si totusi, stia si el, stiam si eu. Era atins de
cium, n aceeasi sear, glandele i se umflaser considerabil, ndeosebi
dup urechi si la subsuori, n timpul noptii, febra a crescut ngrozitor si
a trecut de la letargie la delir.
A doua zi, apruser buboanele, acele buboane nspimnttoare
de care ntreg universul nvtase s se team si care nsemnau aproape
inevitabil moartea. Exista o slab, foarte slab sans de a scpa.
Dac buboanele rmneau doar n stadiul de a se umfla si de a
supura, bolnavul mai avea o sperant de a fi salvat, dar, dac urmau s
se ntreasc si s se usuce, moartea venea n cel mult cinci zile.
Iustinian avea gtul att de umflat c nu putea nghiti nimic, riscnd, ca
244

attea alte victime, s moar de foame. Din fericire, firea lui frugal l
nvtase s se multumeasc cu foarte putin mncare. Nu plecam de la
cptiul lui nici noaptea, nici ziua. n cea mai mare parte a timpului l
tineam de mn, ca si cum as fi vrut s-i transmit vitalitatea mea.
Ba ngenuncheam n fata icoanelor si m rugam din toate puterile,
ba mi se ntmpla s m revolt mpotriva lui Dumnezeu. Oscilam ntre
disperare si, uneori, o lucire de sperant, ncercam s-mi ascund
slbiciunea si a fost nevoie ca el s-mi pomeneasc de cteva ori numele
n delirul lui ca s izbucnesc n hohote. Demnitarii veneau s-mi cear
ordine si eu nu stiam ce s le rspund, ceea ce de altfel nu m preocupa
prea tare.
In oras se aflase c mpratul era contaminat sj pretutindeni
domnea consternarea. Oamenii baricadati n case de frica rului si-au
prsit adpostul si au venit la palat s astepte vesti. Cinci zile s-au
scurs, cinci zile pe care le-am petrecut supraveghind respiratia lui
Iustinian... cinci secole.
Apoi, ntr-o bun dimineat, bubele mi s-au prut mai moi si mai
putin umflate. Dup-amiaz, febra a sczut putin. Viata triumfa. Ieseam
din infern. Dar n ce stare!
M-am speriat cnd m-am vzut prima dat ntr-o oglind. Zile la
rnd nu avusesem deloc grij de mine. Prul meu cdea tern si lins,
ochii erau cufundati n chipul descrnat si cenusiu.
Mergeam ncovoiat, ca o btrn. Sufletul meu era si el
mbtrnit. Oboseala, ngrijorarea uscaser totul. Nu mai eram dect o
carapace goal. Eram incapabil s actionez, s vorbesc, s gndesc, s
simt ceva. si totusi, aceast ncercare, cea mai grea din viata mea, nu
fusese inutil, pentru c aceast lung cufundare n suferint m
245

purificase de cea mai mic ndoial pe care as fi putut-o avea n privinta

dragostei mele absolute si a necesittii misiunii mele.
Fusesem la un pas de a-mi vedea puterea prbusindu-se si opera
disprnd. Dar ce nsemna asta n comparatie cu frica pe care o
simtisem pentru Iustinian ? Probabil c nu l-am iubit niciodat mai
mult ca n zilele acelea n care a luptat mpotriva mortii.
Dup ce m-am temut pentru viata lui, am stiut c nu m mai
poate nfricosa nimic, nici mcar propria moarte. Grijile si incertitudinile
nu m-au prsit ns, cci rmsese foarte bolnav si foarte slbit. Desi
era perfect lucid, de-abia putea vorbi. Cum ar fi fost capabil s-si asume
din nou ndatoririle functiei sale?
Atunci, n soapt, m-a rugat s accept s guvernez. Binenteles,
nu-l puteam

refuza. Am fost silit s plec de la cptiul lui ca s m

adncesc n dosare, s primesc demnitari, s iau hotrri, s dau

ordine.
Pe deasupra, trebuia s afisez n fata tuturor ncredere deplin
n fortele proprii, i simteam scrutndu-m pentru a ghici adevrata
stare de sntate a mpratului.
Deseori n viat jucasem teatru, dar ntotdeauna de bunvoie si
pentru a-mi duce planurile la ndeplinire, ns de data aceasta eram
nevoit,

ciuda

vointei,

prefac

senin,

bine

dispus,

ncreztoare, desi spaima m rodea pe dinuntru.

A fost momentul n care m-am simtit cel mai singur n viat.
Ruderic mi lipsea dureros de mult. Ar putea prea paradoxal c-mi era
dor de amant la cptiul unui sot att de drag.
Aveam, pur si simplu, nevoie de optimismul si vioiciunea unuia
pentru a compensa lipsa celuilalt. Nu aveam aproape pe nimeni care s
246

m ajute. Epidemia i decimase pe ministri si pe naltii functionari.

Desigur, Barsyme si Narses m asistau, dar nu erau suficienti pentru
cte probleme aveam. Am fost silit s apelez la nou-veniti, strini de
afacerile statului.
De la cstoria noastr, Iustinian m tinuse la curent cu politica,
dar nu cunosteam mecanismele administratiei si functionarea diferitelor
servicii. M-am confruntat si cu crize internationale. Pentru prima dat
am auzit vorbindu-se de Totila, noul rege al gotilor, ndeprtatul urmas
al Amalasunthei.
Profitnd de ravagiile fcute de cium n rndurile armatelor
noastre si de neputinta mpratului, a pus mna practic fr lupt pe
aproape toat Italia, n scurt timp, imperiul n-a mai rmas dect cu
Roma si Ravenna. Atunci, Totila a cerut s negocieze cu mine, convins
c, n pozitia mea precar, voi accepta un pact. Am refuzat n numele
demnittii imperiului... cu toate riscurile si amenintrile pe care le
implica un asemenea rspuns.
n toat aceast perioad, n-am avut alt sprijin dect nvtturile
pe care mi le dduse demult mpratul, mi repetase deseori c mai bine
este dusmanul binelui. Mam mrginit, asadar, s fac ce-mi sttea n
puteri, fr a ncerca imposibilul. Tot el m nvtase c, pentru a ncheia
o oper, nu era neaprat necesar s ntocmesti planuri. Cel mai
important este s ncepi s muncesti. Atunci, cnd cel mai dramatic
hazard m-a asezat pe neasteptate n fruntea imperiului, i-am urmat
sfatul.
Contrar ideilor mpmntenite, cred c o femeie trieste mai bine
n miscare dect n inactivitate. Astfel, activitatea a devenit singurul
meu leac mpotriva migrenelor care m chinuiau de la nceputul acestei
247

grele ncercri. Nu munceam pentru mine, ci pentru mprat si pentru

imperiu. Nu puteam da gres. n acest rstimp, Iustinian nu-si revenea.
Petrecea ore ntregi apatic, absent, uneori cu crize de delir.
Slbiciunea extrem a organismului su ne fcea s ne asteptm n
orice clip la un nou atac de cium care i-ar fi fost fatal, cci epidemia
nu fusese nc oprit. Atunci s-a rspndit brusc zvonul mortii sale. Nu
cred c Ia originea lui s-au aflat reaua intentie, intriga sau minciuna
deliberat.
Era vorba mai degrab de una dintre acele nscociri nentemeiate
care trebuie atribuite, pur si simplu, gustului pentru dram de care d
mereu dovad poporul nostru. Cei mai multi se ncptnau s
considere cert ceea ce persoanele autorizate dezminteau, martorii jurau
c vzuser ceea ce nu se ntmplase niciodat, altii aduceau acele
detalii inventate de la un cap la altul care sun credibil. Aceast
campanie ntmpltoare a dat nastere unei agitatii incontrolabile.
Auzind fr ncetare c eram bnuit c ascund moartea lui Iustinian,
mi simteam curajul tot mai subrezit. Cu att mai mult cu ct, cu acest
prilej, spectacolul lasittii umane s-a desfsurat n toat splendoarea
lui. Aceasta nu se etala deschis.
Mai ru, se rspndea pe ascuns. Oamenii ne evitau, refuzau s
vin s ne vad, s lucreze pentru noi, si asta sub cele mai felurite
pretexte. Priveau cu totii viitorul ca si cum mpratul ar fi fost deja mort.
Hienele ddeau trcoale succesiunii imperiului, mpratul, lovit pe
neasteptate de boal, neavnd un urmas desemnat, speculatiile s-au
dezlntuit n voie, la fel intrigile. Ruda lui cea mai apropiat rmnea
vrul, Germanus. El si sotia lui erau mult prea inteligenti pentru a-si
manifesta n vreun fel sentimentele sau ambitiile, si pzeau cel mai mic
248

gest, fiecare cuvintel. Au mpins ipocrizia pn la a veni la Palatul Sfnt

pentru a afla ultimele noutti. Cu ei n-avea rost s m prefac optimist
sau amabil, l-am primit asezat pe tron, mbrcat cu rochia de
vrjitoare" din mtase albastr ca noaptea. Coroana mea grea ncrustat
cu smaralde, safire, diamante, cu ciucuri lungi din perle le-a reamintit
c eu eram stpna. Au cerut imperios s-l vad pe Iustinian si nu i-am
putut refuza. Ar fi repetat n stnga si-n dreapta c l sechestrasem sau,
mai ru, c era mort. Am intrat n marea camer circular, camera
noastr, unde l mutasem nc de la nceputurile bolii. Linistea si calmul
domneau n ncperea pe care o tineam permanent n semintuneric
pentru a-i linisti ochii iritati. S-au apropiat de patul mare n care atipise.
Germanus si-a nclinat silueta nalt. Arborase o min de circumstant
si sprncenele ncruntate i accentuau asemnarea cu Iustinian.
Passara, de data aceasta tcut, a lsat capul ntr-o parte, cu un aer
trist. A avut chiar ndrzneala de a vrsa cteva lacrimi. Spun
ndrzneal pentru c, n spatele atitudinii dezolate, simteam speranta
lor hidoas. Nu pe Iustinian l contemplau, ci coroana pe care si-o
nchipuiau aproape de minile lor.
Asteptau cu nerbdare clipa n care s-l ngroape pe mprat, s m
alunge, s ne fure locul. Am ngenuncheat lng pat, am luat mna pe
care Iustinian o lsase s atrne, am srutat-o, apoi, fr s-i privesc,
le-am spus: Nu e mort, n-o s moar. Acum plecati!"
Nu-i urasem niciodat att de tare si, n mod curios, sentimentul
acesta a actionat ca o lovitur de bici. De altfel, aveam nevoie de asa
ceva n mijlocul attor furtuni. n acel moment, unul dintre ofiterii
mituiti de Arsenius ca s ne tin la curent cu starea de spirit a armatei
a sosit din Orient. De fapt, pentru a preveni orice atac inopinat al
249

Marelui Rege, pstram trupe nsemnate la granite, mpratul l trimisese

pe Belizarie s le comande. Dup performantele cu. care ne rspltise
generalissimul, m ndoiam de eficacitatea acestei precautii. Ofiterul
nostru ne-a informat c zvonul mortii mpratului ajunsese pe front si
se mprstiase cu viteza fulgerului. Imediat au aprut soapte, speculatii,
bombneli. Anumiti ofiteri, n loc s strng rndurile si s rmn
vigilenti n fata dusmanului, s-au pus pe intrigi, urzind planuri de viitor.
Unii au declarat c nu vor accepta niciodat un nou mprat
numit fr asentimentul lor. De fapt, nu aveau nici un pic de ncredere
n mine si voiau s se asigure c nu voi pune pe tron pe vreunul dintre
protejatii mei. Informatorul nostru rmsese convins c aceast stare de
spirit, deloc ntmpltoare, era rezultatul unei conspiratii urzite de
anumiti ofiteri superiori ostili n secret. Cine erau acesti sefi militari
dispusi s ne njunghie pe la spate? Sprijinindu-se pe pretinsa disparitie
a mpratului, acestia m insultau, mi negau autoritatea cu care
fusesem nvestit, profitau de faptul c mprejurrile aduseser pentru
moment o femeie la putere pentru a resuscita vechii

demoni ai

rzboiului civil. Unul singur ne putea spune numele lor: ofiterul care
tocmai ne dezvluise existenta acestei conspiratii. Arsenius stia s-si
aleag oamenii, cci informatorul nostru, dup ce s-a napoiat la armata
din Orient, a reusit n scurt timp s ne avertizeze c unul dintre
principalii vinovati era generalul Bouses, nlocuitorul cumnatului meu
n Armenia, n care nu avusesem niciodat ncredere.
L-am convocat imediat la Constantinopol, apoi l-am invitat s-mi
fac o vizit n gineceu, sub pretextul de a-mi da raportul si de a primi
instructiuni. De-abia ajuns n fata mea, i-am repetat discutiile
subversive pe care le purtase, am poruncit s fie arestat si l-am azvrlit
250

ntr-o temnit subteran. Poruncisem, din moment ce-si nchipuise c

vede prea departe, ca celula s rmn permanent cufundat n
ntunericul cel mai negru si, din moment ce vorbise prea mult, ca nici
unul dintre paznicii si s nu-i mai vorbeasc vreodat. Avea s rmn
nchis astfel vreme de doi ani, dup care, cuprins de mil, l-am
eliberat. Dusmanii mei au afirmat c, atunci cnd a iesit din temnit,
ajunsese de nerecunoscut si orb, si c sntatea lui era compromis
pentru totdeauna.
Simple exagerri! l pedepsisem aspru, dar nu mi-a prut ru,
pentru c nu i-am iertat niciodat pe cei care se bizuiser pe moartea
lui Iustinian. Informatorul nostru ne dduse de nteles c exista aproape
sigur un alt ofiter superior care mnuia din umbr sforile conspiratiei.
L-am hrtuit pentru a-i descoperi identitatea. Am fost siliti s asteptm
mai multe sptmni apoi, ntr-o bun zi, Arsenius mi-a adus un bilet
anonim care nu continea dect un singur nume... Uneori, am avut
ncredere n cei de care se fereau toti si alteori n-am crezut n cei n care
aveau toti ncredere.
Aproape ntotdeauna timpul mi-a dat dreptate. Sunt nzestrat cu o
intuitie misterioas? Din contr. Am observat mereu oamenii cu un alt
instrument n afar de inteligent, l-am privit printr-un strat foarte
subtire, cel al iubirii mele pentru mprat. Sunt foarte exigent cu
prietenii sau colaboratorii mei. Nu-i pot suporta n preajm dect pe cei
n care cred. si dac sunt exagerat de nencreztoare, o fac pentru c
principala mea ndatorire const n a apra un om.
El are plcerea de a-si drui ncrederea, eu sunt obligat s o
msor fr ncetare, pentru a-l proteja. Toate acestea pentru a spune c
numele rsuntor al lui Belizarie scris pe bilet de informatorul nostru
251

nu m-a uimit. Era posibil ca generalissimul s trdeze, ca acest brbat

care i datora totul mpratului s se ntoarc mpotriva lui, ca sub
pretextul de a da puterea armatei s urmreasc de fapt coroana,
smulgnd-o de pe fruntea binefctorului su muribund ? Da, toate
acestea erau posibile si mi vedeam, n sfrsit, justificat repulsia pe
care o simteam pentru el. L-am convocat si pe el la Constantinopol, sub
acelasi pretext ca pe Bouses. Regenta l chema la raport pe seful
armatei. Guvernarea ridica destule probleme unei femei. Nefiind dect
regent provizorie, si nu mprteas de drept, oamenii nu m-ar fi vzut
cu ochi buni dac foloseam slile de receptie si cabinetele mpratului.
Rmneam, asadar, izolat n gineceu, unde nu puteam primi,
conform obiceiului, dect brbati alesi la intrare, intimi, si nu multimea
creia mpratul i permite s se apropie. Trebuia s guvernez prin
intermediari. Foloseam ca ncpere de lucru biblioteca gineceului, pe
care mi-o amenajase mpratul si n care nu pusesem, practic, niciodat
piciorul, ngrmdisem ntr-un

colt pretioasele manuscrise pe care

mpratul le adunase cu atta dragoste pentru mine. Am aruncat pe

rafturi edictele, rapoartele si corespondenta.
Pe ct de strict ordonate mi tineam vesmintele si accesoriile, peatt de dezordonate erau documentele statului. Spre deosebire de
mprat, ursc hrtoagele, nu-mi place s citesc, nu-mi place s scriu.
Am nevoie s vd oameni, s le vorbesc, s-i ascult. Datorit
contactului uman m informam si luam decizii. L-am primit, asadar, pe
Belizarie n bibliotec si i-am declarat nc de la intrare c luasem
hotrrea s-l nltur de la comand. M-a ntrebat din ce motiv, cu
vocea lui surd si cu acea rostire foarte nceat care m lsase
ntotdeauna s cred c nu-l prea ducea mintea.
252

Sttea n fata jiltului meu, calm si drept, masiv, tnr pentru vrsta
lui, superb cu platosa si coiful de aur, cu mantia si penele rosii.
De ce, generale ? Pentru c ai conspirat mpotriva mpratului.
N-am rostit nici un cuvnt, n-am fcut nici un gest mpotriva
mpratului, pentru care mi-as da viata. Dar este adevrat, Despina, c
mi-am exprimat nencrederea n privinta domniei tale, cci asa am
considerat necesar.
Uiti, generale, c mpratul si mprteasa sunt una si aceeasi
persoan. Atacnd-o pe una, o ataci si pe cealalt. Apoi I-am anuntat c
l condamnam la arest la domiciliu.
Dac ti dau o pedeaps att de blnd, tinnd cont de greseala ta, o
fac de dragul prieteniei pe care mpratul ti-a dovedit-o cu atta credint
si a celei pe care am simtit-o dintotdeauna pentru sotia ta, Antonina...
Vzndu-l rsuflnd usurat, mi-am dat seama ct de ncordat
fusese pn atunci. Belizarie nu m putea face s tremur. Chipul acesta
plin, cu trsturi regulate, nconjurat

de bucle lungi, blonde, trupul

acesta mare, musculos, cu bratele si picioarele goale, aceast masivitate

aparent acoperea o vulnerabilitate pe care o descopeream acum. Dac
l-as fi imitat pe mprat, care ndrgea aluziile la antichitatea pgn, as
fi zis c nsusi Apollo se afla n fata mea. Pentru prima dat de la boala
mpratului mi ngrijisem tinuta, mi fcusem timp s m coafez, s m
machiez, s aleg o tunic pe care nu o mai purtasem de mult, purpurie
cu benzi late verticale din aur, mpodobite cu flori, mi aruncasem pe
umeri un voal alb brodat cu cercuri din aur si purtam perle, doar perle,
siraguri de perle. M ntrebam ce motiv m mpinsese la toate aceste
pregtiri. E adevrat c m emotiona ideea de a-l revedea pe brbatul

253

acesta care era, n sfrsit, sub puterea mea, dup ce m sfidase atta
vreme.
Constiinta ndurrii mele mi-a atenuat ura si am avut un acces
de nostalgie:
Totul ar fi putut fi altfel ntre noi, generale, i-am mrturisit eu.
Desi esti foarte frumoas, Despina, n-am fost niciodat atras de tine,
mi-a rspuns el.
L-am urt pentru dispretul lui. M obliga s-i precizez c l
iubeam pe Iustinian si c legturile la care m referisem erau numai de
natur politic. Hotrt lucru, avea s m dezamgeasc tot timpul.
Binenteles, am reluat eu, impunitatea ta are un pret si I-am fixat la
dou sute saisprezece mii de solidi de aur. A ntrebat cu rceal de unde
mi nchipuiam eu c va gsi o asemenea comoar, mai mare dect
tezaurul statului. La care am replicat:
Aceast comoar, cum o numesti tu, generale, nu este dect o mic
parte din furturile tale. N-ai dect s scotocesti n prada de rzboi pe
care ai strns-o de la vandali n Africa, de la goti n Italia si pe care
ai pstrat-o ilegal pentru tine.
Mi-a rspuns c tot ce avea cstigase cinstit. Spusese asta cu
fermitatea convingerii si cu emfaza virtutii. Mi-am dat seama atunci c
era convins de adevrul vorbelor sale si de integritatea sa. * si-a
mestecat o vreme cuvintele, apoi m-a ntrebat de ce urmresc s m
rzbun pe el.
Pentru c ai vrut s-l mpiedici pe mprat s m ia de sotie, pentru
c ai ncercat s-i alungi fericirea, pentru c, afl si tu, generale,
aceast fericire eu i-am druit-o.

254

 Dar ai adus nefericirea imperiului. Trf ai fost, Despina, trf esti siacum, dar de data asta cu un singur client, imperiul, i iei banii si-l
prsesti.
La drept vorbind, nu stiam c Belizarie avea atta spirit. Trebuie
s recunosc c l provocasem pn la limit, ceea ce nu-i scuza totusi
aceast franchete cazon, ncrncenndu-m s-l umilesc, n-am ezitat
s apelez la armele cele mai viclene.
Mi-am promis s fiu sincer n aceast povestire, desi au existat
momente ca acesta, care mi-au fost foarte penibile. Frustrarea si furia
m-au fcut ntr-adevr suficient de slab pentru a-i spune lui Belizarie:
Poate c am fost trf, dar o trf care a reusit.
Tu, ca toti ncornoratii din lume, ai dat gres. Nu s-a clintit, dar Iam vzut clipind, ca pentru a-si nfrna lacrimile care-i veneau n ochi.
L-am simtit cutndu-si cuvintele pentru a-si formula rspunsul:
ntr-adevr, Antonina m nsal. stiu totul. Am suferit amarnic cnd
l-a avut amant pe Theodosius. Dar am nchis ochii pentru c o iubesc si
voi continua s o iubesc pn la moarte. De altfel, si ea m iubeste, n
felul ei, iar tu, Despina, nu poti face nimic.
M-a coplesit rusinea. Pentru a nu m recunoaste nvins, l-am dat
afar. Revolta din rndurile armatei din Orient fiind nbusit din fas,
nu mai visam dect s renunt la regent, ns n-am putut s-o fac
imediat. Am fost silit s admit inadmisibilul si s suport rana
intolerabil adus geniului: n urma bolii, mintea mpratului fusese
atins mai grav dect trupul. Mai multe luni dup aceea, a dat dovad
de ezitare si nestatornicie. De aceea am fost nevoit s-l nlocuiesc n
continuare la conducerea statului. Dusmanii mei nu vor ntelege

255

niciodat c nu voiam s domnesc. Pentru mine, puterea nu nsemna

dect plcerea de a o mprti.

PARRTEA A TREIA
Capitolul 17
XV In numele Domnului Atotputernic si al singurului Su Fiu lisus
Hristos, prin Sfntul Duh, prin cei patru evanghelist!, prin sfintii
arhangheli Mihail si Gavril, jur s-i slujesc cu credint pe preapiosul si
preasfntul Iustinian si pe Theodora, sotia Maiesttii Imperiale."
Prin aceast modificare fr precedent a textului imemorial,
episcopii si magistratii, generalii, guvernatorii provinciilor si ceilalti
functionari depuneau de-acum jurmntul si n fata mprtesei, asa
cum fceau nainte doar n fata mpratului. Silueta mea a aprut pe
marele sigiliu mprtesc, alturi de a lui. Prenumele meu figura alturi
de al lui pe basorelieful de consacrare a cldirilor oficiale. Statui de-ale
mele au fost nltate n mai multe orase, dintre care unele au fost
botezate Theodora, Theodoriada, Theodoropolis. n acest fel, mpratul a
vrut s-mi omagieze regenta.
A fost prima decizie pe care a luat-o dup ce s-a nzdrvenit. l
informasem treptat despre afacerile statului n timpul convalescentei
sale. Atunci cnd, ntr-o bun zi, si-a cerut dosarele, am stiut c era

256

vindecat si am cunoscut multumirea intens de a repune puterea n

minile sale. Bucuria mea a fost att de mare, nct i s-a prut un
moment potrivit pentru a-mi cere s-l iert pe Belizarie.
Nu fusese pedepsit destul? m-a ntrebat el. ntr-adevr, nimeni
nu ndrznea s-l viziteze pe dizgratiat, nici mcar apropiatii lui.
Singurtatea, lipsa de activitate l afectau. Cdea n gndurile cele mai
negre si avea crize din ce n ce mai lungi de descurajare. Stricta
supraveghere la care era supus, amenintrile pe care si le nchipuia
plannd asupra lui l schimbaser mult. Convins c risca s fie asasinat
n orice clip de zbirii mei, generalul cel mai impuntor al imperiului
devenise un bicisnic: Poate c l rod remuscrile", i-am rspuns
mpratului care mi descrisese acest tablou patetic.
Atunci, schimbnd tactica, mi-a artat scrisorile generalilor nostri
care comandau armatele din Italia, unde situatia se deteriorase
dramatic, care cereau cu totii prezenta lui Belizarie, singurul capabil s
ne mpiedice s pierdem din nou peninsula.
A fost un trdtor, a uneltit, si o stii si tu, Cezar, am obiectat eu.
Poate, dar este singurul sef militar demn de acest nume pe care l
avem. A putut s se conving cum se plteste complotul. S-i mai dm o
sans.
L-am lsat pe mprat s se ntrebe care-mi sunt intentiile, ntr-o
dimineat, I-am convocat pe Belizarie la Palatul Sfnt. L-am lsat s
astepte mult timp n galeria solicitantilor de la palatul Daphne. Aceiasi
curteni care, pe vremuri, se ddeau peste cap s-i intre n gratii i
ntorceau ostentativ spatele. Altii nu s-au abtinut s-i arunce grosolnii
si s-l insulte.

257

L-am primit dur, cu sprncenele ncruntate, arbornd aerul meu

cel mai sever. Se schimbase considerabil fat de ziua aceea, cu cteva
luni mai devreme, cnd aproape m emotionase. Unde erau atitudinea
lui superb, puterea trupului, frumusetea chipului la brbatul acesta
slbit, cu pielea flasc si gura ntredeschis ? L-am ntrebat dac se
caise si, nc o dat, i-am repetat crimele de care se fcuse vinovat.
Am exagerat att de tare, nct a plecat de la mine convins c
aveam de gnd s-l trimit ntr-o

lume mai bun. Ti interzisesem s

clreasc; s-a ntors acas pe jos, nsotit doar de ctiva slujitori, n

timp ce mergea, se uita fr ncetare n spate, asteptndse n orice clip
s-i vad pe ucigasi npustindu-se asupra lui.
Ajuns la palatul su, s-a baricadat nuntru, a petrecut toat ziua
tremurnd din toate mdularele, asudnd cu picturi mari, chinuit de
cea mai abject groaz. Or de or eram tinut la curent cu starea lui.
Seara, i-am trimis un mesager care, ivindu-se n apartamentele lui
private, i-a aprut n fat ca ngerul Judectii de Apoi.
Vzndu-l, Belizarie s-a repezit n coltul cel mai ndeprtat al
ncperii si s-a ghemuit acolo, n asteptarea loviturii fatale, lipsit de
orice urm de brbtie, ns acesta s-a mrginit s-i nmneze o
scrisoare de la mine.
Abia a reusit s-o deschid, att de tare i tremurau degetele.
Cuvintele i dansau n fata ochilor si nu-i venea s cread ce citea. De
fapt, l anuntam c, pentru a rspunde implorrilor sotiei sale,
binevoiam s uit de acuzatiile care i fuseser aduse, napoindu-i
functiile si averea.
Conform aranjamentului pe care l pusesem la punct minutios
mpreun cu Antonina, aceasta a aprut n pragul camerei lui.
258

Usurarea sotului a fost att de mare, nct s-a repezit la picioarele

ei, mngindu-le, srutndu-le, proclamnd c ea era viata lui, salvarea
lui, jurndu-i c de-acum nu mai voia s fie dect umilul ei sclav.
mpratul dorise s-l trimit pe Belizarie comandant n Italia. Eu
depusesem armele, renuntnd s-l propun pe Narses, care, dup
prerea mea, era mai convenabil.
N-am vrut s tulbur armonia care domnea de la nsntosirea
mpratului, mi fusese suficient, nainte de a-i reda favorurile mele, s-l
transform pe erou n las. Voisem, de asemenea, s aflu de partea cui era
Antonina, despre care sotul ei afirmase c l iubeste si l sustine.
Pentru a o pune la ncercare, o nsrcinasem s contribuie la
terorizarea subtil si treptat a lui Belizarie, si se descurcase admirabil,
repetndu-i cele mai nspimnttoare zvonuri despre intentiile mele,
prefcndu-se c se teme de planurile mele. Ea a fost cea care a propus
stratagema final, acea audient de la care Belizarie a plecat convins c
poruncisem uciderea lui. Gndindu-m mai bine, aceast crud
mistificare avusese ca scop principal s-l readuc la o viat normal pe
Belizarie si asta era ceea ce urmrise nc de la nceput Antonina.
Dac intrase cu inima usoar n planurile mele cele mai feroce
referitoare la sotul ei, o fcuse, n definitiv, pentru a-i recstiga gratiile
mele. Belizarie avusese dreptate, Antonina l slujea bine. O vd nc
ciripind, flfind din gene, fcnd pe proasta. La fiecare cuvnt si
cltina prul bogat, de un blond mai mult dect suspect, si agita cerceii
lungi, si zornia numeroasele brtri si coliere. Era convins c
frivolitatea ei aparent m pclise, c nu ntelesesem nimic, credea c
avusese ultimul cuvnt. Atunci i-am declarat c n semn de prietenie si
recunostint hotrsem s-i ofer ce aveam eu mai pretios, rodul crnii
259

mele, ntr-un cuvnt, s-l cstoresc pe nepotul meu, Anastasius, cu

fiica ei, Ioana. A reactionat suficient de prompt pentru a-si disimula
sentimentele. S-a prbusit la picioarele mele, acoperindu-mi minile cu
srutri si lacrimi de emotie, repetndu-mi c n-ar fi sperat niciodat la
o onoare att de neasteptat si la o bucurie att de absolut.
Binenteles, a adugat ea, cei doi erau prea tineri pentru a se
cstori si va fi nevoie sa mai asteptm ctiva ani. N-am putut dect s
fiu de acord. Mi se smulsese revenirea lui Belizarie. n schimb, am
obtinut de la Iustinian permisiunea de a-mi invita nepotul la Curte si de
a-l logodi cu fiica Antoninei, cea mai bogat mostenitoare din imperiu,
Eram de-acum n msur s mrturisesc existenta lui
Anastasius si s-l pregtesc pentru viitorul strlucit pe care i-l
aranjasem. Regenta mi consolidase pozitia si nu mai aveam dusmani
suficient de puternici pentru a o zdruncina scotocind n trecutul meu.
Nu uitasem vizita din urm cu patru ani a fiicei mele, nici
reprosurile cu care m coplesise. Amintirile penibile de care era legat si
nssi personalitatea ei m ndeprtau de ea. ns de acest copil, de a
crui existent m nvinuise c nici nu stiam, eram hotrt s m
ocup. Doar el rmsese imun la miasmele care mi otrviser relatiile cu
familia. si apoi, portretul pe care mi-l descriau informatorii mi plcea.
Am trimis, asadar, un curier imperial n Caria pentru a-l aduce. Acesta
s-a artat foarte srguincios, folosind cile postei imperiale si n scurt
timp Anastasius a fost n fata mea. Hotrsem s-l ntmpin nconjurat
de toat Curtea, pentru a evita iesirile sentimentale. Nu era nalt, dar
era bine cldit. Prea mai mare dect cei paisprezece ani ai si, deja un
brbat iesit din adolescent. Nu era deosebit de frumos, ns prul
blond si ondulat, tenul mat, mostenit de la mine, si ochii limpezi care
260

m fixau cu curiozitate l fceau atrgtor. Nendoielnic, n nftisarea

lui exista ceva din Pharas, dar mai putin meschin, mai viril. Nu prea
nici un pic descumpnit de ceea ce i se ntmpla. Totusi, doar sosirea
curierului imperial care i cerea s vin la Constantinopol i fortase pe
printii lui s-i dezvluie rudenia cu mprteasa. Pn atunci nu stiuse
nimic si, dup cum mi-a mrturisit, s-a ntrebat care erau motivele
acestei discretii, i tinuse piept mamei sale care se opunea acestei
confruntri si venise s o vad de aproape, cu ochii lui, pe aceast
bunic att de vestit.
L-am pus s vorbeasc despre viata lui, cu toate c stiam aproape
totul datorit informatorilor mei. si ajuta

mama s administreze

fermele pe care le detineau si, desi devenise aproape liric povestind

despre

agricultur, subiectul nu

pasiona

mod deosebit.

Anastasius era un fermier nzestrat cu originalitate si aplomb, dou

calitti care mi plceau.
Atunci cnd i-am pomenit pe printii si, i-am simtit reticenta fat
de mama lui, asa cum el a sesizat dispretul cu care I-am interogat n
legtur cu tatl lui. l iubea pe acesta, dar stia c era slab sub
dominatia sotiei sale: Mama este cea care comand", a repetat el. Nu se
plngea,

constata.

L-am

cazat

nu

departe

de

gineceu,

ntr-un

apartament din palatul Daphne. Am fost nevoit s recunosc c fiica

mea gsise mijloacele s-i druiasc educatia cea mai aleas, acolo, n
fundul ndeprtatei Caria.
Cu toate acestea, intentionam s o perfectionez. La sfaturile
mpratului, I-am nconjurat de profesori remarcabili.
Binevoise s-l gseasc ncnttor pe acest nepot prin aliant cu
care i fcusem o surpriz, i aprecia, zicea el, ndrzneala, franchetea si,
261

dup ce l-a interogat, l-a declarat cult si inteligent. n pofida tineretii

sale, n-am vrut s-i nfrumusetez adevrul privind viata si grijile
noastre.
De aceea, evitnd s-l mpovrez cu prea multe informatii, i-am
dat cursuri politice pe viu. La putin timp dup sosirea lui, ntmplarea
mi-a furnizat ocazia de a-l face s cugete asupra unui capitol important.
Att de mare a fost scandalul care a avut loc n hrisotriclinium,
nct agitatia a ajuns repede la gineceu. Trimis de Belizarie, unul dintre
generalii si, loan, nsusi nepotul lui Vitalian, sosise la Constantinopol.
Conform obiceiului, venise s-si aduc omagiul mpratului n
cursul unei audiente pur formale, n linistea total impus de Prezenta
Sacr, a ndrznit s ridice vocea n fata domnului uns de Dumnezeu,
mostenitorul preotilor monarhi, Basileul superior Cezarului pgn,
pentru a-l implora s trimit ajutoare armatei din Italia. Acestei
blasfemii avusese insolenta de a-i aduga afirmatia c n-ar fi gsit alt
ocazie de a-i vorbi mpratului, ale crui rapoarte erau trunchiate de
ministri, Iustinian, n mrinimia lui, l iertase, loan se avntase atunci
ntr-un discurs care l punea n gard mpotriva regelui gotilor.
Totila nu era un rege ca oricare altul, cci stiuse s-si cstige
bunvointa populatiei locale, datorit unei adevrate revolutii, i
ademenise pe trani mprtind marile proprietti si suprimnd corvezile,
nrolase sclavii, eliberndu-i. Negustorii si mestesugarii i deveniser
adepti pentru c le amnase impozitele. Toat Italia l iubea pe Totila. La
rndul su, Belizarie, debarcnd, lansase o proclamatie care nu trezise
nici un ecou, chemnd populatia s se supun suveranului ei legitim,
mpratul. Din contr, la Roma, al crei guvernator fusese pn atunci
loan, proclamatiile apruser pretutindeni, isclite de Totila, declarnd
262

c romanii nu aveau de ce s se team de goti. Dusmanul avea complici

peste tot, soldatii nostri dezertau, garnizoanele se goleau, n Emilia,
comandantul general rmsese, practic, fr efective, n Italia Central,
gotii puneau mna pe fortretele noastre, lsate fr aprare. Motivul
acestei dezordini era c trupele noastre nu-si mai primeau solda, pe care
Belizarie, ntr-un gest mrinimos, se angajase s le-o dea din propriul
buzunar. Dar apoi s-a jurat c nu mai avea nici o letcaie, desi jefuise
fr mil Sicilia, Ravenna si alte locuri pe care le strbtuse, tratament
care i-a aruncat pe italienii bogati n bratele gotilor, loan cerea ntriri si
bani, iar Barsyme i-a rspuns c imperiul n-avea nici una, nici alta.
loan a amenintat atunci c imperiul va vedea Roma cucerit de Totila si
de goti.
Barsyme a remarcat, pe bun dreptate, c, dac Roma cdea,
atunci cderea ei ar fi mult mai putin catastrofal dect cea a Milanului
de-acum sapte ani, din care imperiul si revenise totusi. Atunci, loan s-a
mniat. Roma era simbolul imperiului, scena gloriilor noastre trecute,
mostenirea sacr.
Pentru a apra aceast floare, trebuia s topim aurul palatelor si al
bisericilor, s strngem trupe din toate colturile trii.
Argumentele lui nu l-au impresionat pe ministru, atent la binele
statului, loan a ndrznit atunci s insinueze c ura pe care se
presupunea c i-o purtam eu lui Belizarie ne mpiedica s le trimitem
ntriri, mpratul, mnios, l-a dat afar.
La putin timp dup acest incident, Germanus si Passara mi-au
cerut o audient, demers extrem de neobisnuit. Avnd de pltit cteva
polite vrului mpratului, i-am pus s vin la palat patru zile la rnd
nainte de a accepta s-i vd din nou. n loc s execute proskinisis,
263

Germanus s-a multumit s pun un genunchi n pmnt n fata

tronului meu, iar Passara a spart tcerea protocolar pentru a rosti cu
voce tare: Salutare tie, mprteas!", neglijnd s m numeasc
Maiestatea

Voastr".

Respectau

vechiul

ceremonial,

neglijnd

modificrile pe care i le adusesem.

Cereau binecuvntarea mea pentru logodna fiicei lor, Iustina.
Aceasta depsise de mult vrsta obisnuit a cstoriei si printii ei
tocmai ncepuser s se ngrijoreze n legtur cu soarta ei cnd a
aprut un pretendent care, imediat, le-a cstigat simpatia.
Acesta era loan. Obiceiul cerea ca mprteasa s-si dea spontan
ncuviintarea pentru ceea ce era doar o formalitate. Cum ? Aveam s las
averea acestor uneltitori ascunsi, popularitatea acestor ambitiosi feroce,
descendenta acestor aroganti s se uneasc cu prestigiul si autoritatea
unui tnr general ? Am rspuns c originile lui loan nu-l fceau demn
s se uneasc cu o nepoat de mprat, urmas, n plus, a uneia dintre
cele mai de vaz familii din Roma.
Passara, att de mndr de descendenta ei, n loc s se simt flatat
a avut ndrzneala s-mi spun:
Nimeni de rangul su n-a vrut-o pe fiica noastr, iar mprteasa
cunoaste motivele mai bine ca oricine.
Pretindea prin asta c antipatia mea pentru ea si sotul ei i
ndeprtase de la fiica lor pe candidatii cei mai buni.
Aceast aluzie a avut darul de a-mi strni mnia si, cu un gest pe
care obisnuiesc s-l fac n asemenea mprejurri, mi-am tras colierul cu
atta nervozitate, nct i-a czut un smarald care s-a rostogolit pe
podea, lovindu-se de peretele din marmur.

264

 Aceast cstorie nu trebuie s aib loc si nu va avea loc! am strigat

eu.
Am vzut uimirea, apoi furia ntiprindu-se pe chipurile lor, si n
cele din urm au executat plecciunile de iesire ca si cum m-ar fi sfidat.
si sfidare a fost. Fr a mai pierde vremea, loan s-a cstorit pe ascuns
cu Iustina si, n aceeasi noapte, s-a mbarcat mpreun cu ea spre Italia,
pentru a se ntoarce la postul su. C
onsiderase prudent s lase o oarecare distant ntre mine si el.
Nu puteam trece cu vederea o asemenea nerusinare. Asasinatul mi s-a
prut ntotdeauna arma celor slabi si pot s jur c n-am poruncit nici
unul.
l-am aruncat n temnit, i-am executat, i-am fcut s dispar pe
vinovati, dar, crim, niciodat, mpotriva lui loan nu aveam, de altfel,
nici un cap de acuzare: nfruntarea vointei mprtesei pentru a se
cstori nu era suficient ca s-l trsc pe ndrznet n fata judectii. Cu
toate acestea, trebuia s-mi pstrez reputatia. Mult mai mult dect
cruzimea mea, teama de aceast cruzime era cea care mi ntrea
puterea. N-am avut dect

s m folosesc de legenda mea. l-a fost usor

lui Arsenius s mprstie printre apropiatii lui Germanus si ai Passarei

zvonul c mprteasa hotrse uciderea lui loan, c i dduse
instructiuni Antoninei, c aceasta trebuia s-l otrveasc imediat ce
ajungea n tabra lui Belizarie.
Aceste zvonuri, urzite cu grij, s-au transformat n certitudine,
au trecut marea si au ajuns la loan, care tocmai debarcase n sudul
Italiei. Frica l-a fcut s calce strmb si s se ascund. A continuat a se
rzboi cu gotii, dar unde voia el, refuznd categoric s i se alture lui
Belizarie.
265

Asadar, nu se supusese ordinelor, reputatia lui a avut de ptimit si

eu am primit o nou confirmare a faptului c manipularea mintii
omenesti era uneori o arm mult mai eficace dect otrava sau tisul
sbiei.
Orict de ascutit ar fi fost intuitia mea, nu era infailibil, si m-a
trdat atunci cnd s-a pus problema nlocuirii lui loan. Bessas era un
militar btrn, care slujise si sub mpratul Anastasius. De la suirea lui
Iustinian pe tron, nu primise, practic, nici o avansare, ceea ce ar fi
trebuit s m alerteze. La fel avertismentele lui Narses. ns Bessas stia
s m curteze, si sustinea nencetat loialitatea fat de noi. Nu afirma el
c poart ntotdeauna n jurul gtului, n chip de medalie pioas, un
solidus de aur, pentru a avea tot timpul portretul mpratului la inim ?
Am gresit, cci ar fi trebuit s rmn insensibil la aceast nerozie. De
data aceasta, am confundat linguseala, pe care o ursc, cu servilismul,
care nu-mi displace deloc. Bessas a fost numit guvernatorul Romei.
Dup izbucnirea provocat de loan, viata de la Curte si regsise ritmul
imuabil, rutin pentru noi, o noutate pentru Anastasius, pe care
doream s-l initiez n aceste taine.
De aceea, a asistat la Adorarea Purpurii, la palatul Magnaure, n
hrisotriclinium, considerat pe bun dreptate cea mai frumoas sal din
lume.
Eu tronam alturi de mprat pentru a primi omagiile
demnitarilor n mijlocul cupolei imense. Un Hristos gigantic, luminat
prin saisprezece ferestre, amintea celor prezenti c mpratul avea
puterea de la Dumnezeu. Fiecare dintre cei opt pereti, opt fiind cifra
sacr, era alctuit dintr-un soi de absid semicircular, cea situat
chiar n fata intrrii adpostind dublul tron din aur ncrustat cu pietre
266

pretioase pe care ne asezasem. Dou acvile cu aripile desfcute ne

ncadrau, si deasupra noastr se nlta un baldachin aurit, sustinut de
patru coloane de argint. Atunci cnd draperia imens din mtase
brodat cu animale mitologice care masca intrarea n hrisotriclinium se
nlta ca prin farmec, primul demnitar primit n audient era imediat
apucat de brate de doi eunuci de rang nalt. Acestia ntruchipau ngerii,
calicii albe ale nemuririi, ntr-o ierarhie strict, care nconjurau gloria
divin, a crui form muritoare era reprezentat de bazileu. Ca si
serafimii, ti luau ochii cu mnecile lor lungi, albe si strlucitoare ca
niste aripi si cu vocea lor limpede de castrati si nltau imnul spre
domnul de aur: Noi care simbolizm n tain heruvimii, noi cntm
psalmul de trei ori divin al Sfintei Treimi, care druieste viat, si
renuntm la gndurile omenesti pentru a-l primi pe regele universului."
l purtau literalmente pe sus pn la tron pe cel ales, pentru a simboliza
c Maiestatea Sacr era att de redutabil, nct nimeni nu se putea
apropia de ea fr s fie ajutat, si acesta urca trndu-se cele trei trepte
de porfir din fata tronului, nainte de a sruta pmntul, piciorul sau
genunchiul mpratului, n functie de rang. Ne tineam att de tepeni,
Iustinian si cu mine, nct pream pierduti n nvelisul nostru de
giuvaeruri si brocarturi.
pieptul mpratului care se ridica imperceptibil pentru a respira
misca din cnd n cnd nestematele colierului care, prinznd lumina
unei fclii, arunca fulgere scurte, n jurul nostru, totul era tcut si
nemiscat.
Membrii Curtii si ai Comitatusului erau tot attea statui
multicolore si sclipitoare. Cu coltul ochiului l observam pe Anastasius
urmrind, uluit, desfsurarea ceremoniei. Gesturile eunucilor care
267

naintau doi cte doi, aruncndu-i pe demnitari la piciorul dublului

tron, apoi i ridicau si i duceau de-acolo aveau precizia unor marionete,
si repetarea lor m hipnotiza. M gseam, asadar, ntr-o stare de
ameteal cnd draperia a fost dat brusc la o parte. Atunci a intrat,
vizibil neinvitat, un clugr foarte nalt si foarte slab care, din fundul
slii, a urlat:
Am venit s v mustru, Iustinian, si pe tine de asemenea, Theodora!
Toti s-au ndeprtat ca atinsi de o groaz sfnt. A naintat cu pasi
mari ctre tron. Tunica lui era att de crpit, att de tocit, nct cel
mai srman nevoias ar fi preferat s mearg despuiat dect s o
mbrace.
Barba si prul nu erau dect o claie nclcit, care nu vzuse un
pieptene niciodat. Avea tenul nrosit de soare si chipul i era marcat de
numeroase pustule. Clugrul era nfiortor de murdar, putea ngrozitor.
Dar era sublim, cci Dumnezeu era n el. Era Marras.
Desi nu ne vzusem din vremurile ndeprtate ale adolescentei
mele, I-am recunoscut imediat dup ochi. Foarte nfundati sub
sprncenele stufoase, ardeau, strpungeau ca sabia credintei. Am
cobort treptele tronului, m-am prosternat n fata lui, i-am srutat
picioarele nnegrite de jeg si i-am cerut umil binecuvntarea, mpratul
a ngenuncheat si el n fata lui si a nclinat capul, ceea ce nsemna c
usile

palatului

nostru

erau

oricnd

larg

deschise

mesagerilor

Domnului.
Marras a refuzat s ne binecuvnteze atta timp ct nu ne
ciam, cci pcatuisem prin trufie, prin neglijent, printr-o credint
ngust, prin lipsa noastr de zel n a-L sluji pe Domnul. Nu ezitase s
prseasc senintatea pustniciei sale pentru a ne reprosa c nu l-am
268

adus multumire lui Dumnezeu pentru mrturia pe care ne-o dduse

despre puterea si buntatea Lui.
Fcea aluzie la ceiPatruzeci de Mucenici. Cu multe secole mai
devreme, patruzeci de legionari romani muriser pentru credinta lor,
fr ca poporul din Constantinopol s gseasc vreodat locul n care au
fost ngropati, ns, de curnd, zidarii scoseser la iveal, dintr-unul din
zidurile orasului, o lad cu oseminte. O femeie din mprejurimi, bolnav
de erizipel, s-a nsntosit ndat ce le-a atins. Atunci se rspndise
zvonul c au fost descoperite moastele celor Patruzeci de Mucenici, ns
noi neglijaserm s cldim un sanctuar la locul acestei minuni,
pretinznd c eram prinsi n treburile statului.
l-am promis lui Marras c vom construi nentrziat un sanctuar,
cel mai frumos, cel mai bogat pentru a adposti moastele, mpratul,
voind s se scuze, s-a ascuns n spatele Bisericii, care nu recunoscuse
niciodat osemintele ca fiind autentice. Acesta era un argument care i
putea fi adus lui Marras care stia, fiindc i vorbea Dumnezeu" ? n
furia lui sacr, ne-a amenintat cu cele mai crncene pedepse. Om al
Domnului, om al Domnului, ai mil de noi, ai mil de noi", numai asta
puteam s repet. Prad disperrii, am poruncit s fie adus sacul de aur,
care era pstrat ntotdeauna n hrisotriclinium pentru eventualii
solicitanti, si i l-am ntins. Marras a luat gestul meu drept o insult. Mia smuls aproape sacul din mn si, apucnd monedele de aur cu
pumnii, le-a azvrlit la picioarele tronului nostru. Aurul, rostogolindu-se
pe porfir, a rsunat straniu n tcerea ncremenit.
Slujitorul Domnului nu vrea nimic de la tine, a tunat el, dect dac
nveti s ai fric de Domnul, asta doar dac esti capabil de asa ceva.
nc o dat, mi citea n suflet. Prea mult vreme fusesem sigur pe
269

mine nsmi. Prea mult vreme m ocupasem numai de lucruri

trectoare. Prea mult vreme uitasem s m cufund n mine nsmi,
pentru a-mi cerceta constiinta.
mpratul nu era familiarizat, ca mine, cu limbajul pustnicilor
din desert, acesti nebuni ai Domnului. A vrut s-l linisteasc pe Marras
si s-a avntat ntr-unul din acele discursuri nclcite pe care le rezerva
negocierilor dificile:
Cele

mai

mari

binecuvntri

ale

omenirii

sunt

darurile

lui

Dumnezeu, clerul si autoritatea imperial, care au fost acordate prin

gratia providentei. Nimic nu ne preocup mai mult ca demnitatea si
cinstirea clerului, cu att mai mult cu ct acesta nalt nencetat
Domnului rugciuni din partea noastr. Dac clerul stie s rmn
nevinovat si plin de credint n Dumnezeu si dac autoritatea
imperial slujeste cu dreptate si devotament statul care i este dat n
grij, se instaureaz o bun ntelegere fericit, care va face s plou
cu lucruri bune peste omenire. Marras nu s-a lsat dus de nas si a
rspuns cu o voce morocnoas:
n ziua n care Dumnezeu te va chema la judecata Lui, atunci vei
avea de dat socoteal pentru tulburrile la care i supui pe adevratii
crestini...

Aceast

apostrofare

i-a

strnit

mpratului

furie

neobisnuit. De cteva zile l supra o durere la genunchi, nct a

provocat aceast explozie care m-a luat prin surprindere si pe care nam putut s-o potolesc la timp:
Voi sunteti cei care aduc tulburri, a urlat el, voi sunteti cei
rzvrtiti, si papa are dreptate! Nu mai scoate nici

un cuvnt,

pustnicule, tine-ti gura! Dac ai dreptate, asa cum sustii, Dumnezeu

mi va da un semn.
270

Altfel, toti cei care ndrznesc s se ridice mpotriva papei vor fi

trimisi la moarte! Este adevrat c, n public, mpratul trebuie s apere
Biserica oficial. Dar n-a fost prea inspirat din partea lui s-si nchipuie
c un monofizit att de convins precum Marras se va lsa impresionat
de o asemenea amenintare.
Pn si ngerii din Ceruri l ursc pe al tu pap, a replicat el,
adevratii credinciosi n-au nevoie de semne ceresti pentru a-si sustine
credinta. Dar stai linistit, Dumnezeu ti va trimite un semn, special
pentru tine. si, maiestuos, ne-a ntors spatele si s-a ndreptat spre
poart, fr ca eu s fi putut interveni; frica, groaza m transformaser
n statuie de sare.
A doua zi, junghiurile de la genunchi l-au chinuit pe mprat,
nelsndu-l s se odihneasc deloc. Acesta era semnul prezis de omul
sfnt al desertului, mpratul a refuzat s recunoasc, a refuzat s
admit c e bolnav, a refuzat s se ngrijeasc.
Dormea si mnca mai putin, muncea pn la epuizare si rmnea
ore ntregi n picioare cu ocazia ceremoniilor, fr s accepte s se aseze.
Medicii sau lsat pgubasi, iar boala lui s-a nruttit, n scurt timp, n-a
mai putut s-si prseasc patul. Se contorsiona n asternut, fr s-si
poat stpni urletele de durere. Infectia de la genunchi a declansat o
febr att de violent, nct a nceput s delireze. Trupul i s-a acoperit
de eczeme, fata i s-a umflat, ochii i sau acoperit de albeat, orbind
temporar.
Medicii, nnebuniti, i ddeau toate tratamentele care le treceau
prin minte, unele mai ineficiente ca altele. Gineceul era ntors pe dos.
Curtea colcia de zvonuri si ncepea s se astepte la ce putea fi mai ru.
Nelinistea i stpnea pe toti... mai putin pe mine.
271

Marras si nclcase jurmntul de a rmne n desert pn la

moarte pentru a ne salva sufletele amenintate de pierzanie. Se putea,
oare, ca pcatul nostru s se mrgineasc doar la ntrzierea construirii
unui sanctuar al celor Patruzeci de Mucenici ?
Pentru ca el s fi consimtit la un sacrificiu att de mare, trebuia
ca greseala noastr s fie extrem de mare. Nu mi-o dezvluise, stiam.
Trebuia s o descopr singur, n adncul constiintei mele. Marras voia
s m gndesc, s meditez... nsufletit de un spirit de tolerant si de o
dorint de unitate, Iustinian nu renuntase niciodat la ideea de a
apropia Biserica oficial si monofizitismul. Crezuse c-si va putea
mplini dorinta cea mai drag atunci cnd tronul Sfntului Petru
ajunsese s fie ocupat de un pap ales de noi. Dup attia ani petrecuti
pentru punerea la punct a unei formule susceptibile de a face o minune,
promulgase un edict numit al celor Trei Capitole care, dup prerea lui,
constituia un credo acceptabil pentru cele dou prti. Rmnea simpla
formalitate de a-l pune pe papa Vigilius s-I contrasemneze. Din
nefericire, adevrata lui fire a iesit la iveal, si vnduse sufletul pentru
tiar, dar, imediat dup ce fusese ales, ncepuse s-i abandoneze viclean
pe monofiziti, contrar jurmintelor pe care mi le fcuse. Atunci o
trimisesem

repede

pe

Antonina

la

Roma,

pentru

a-i

reaminti

promisiunile fcute. Degeaba. Ajuns pap, si nchipuia c nu mai

datoreaz nimic nimnui. Cocheta chiar cu ideea de a lua noi msuri de
restrngere si combatere a ereziei". Aveam s asist cu bratele
ncrucisate la renasterea persecutiilor mpotriva monofizitilor crora le
eram datoare ? Aveam s-l las nepedepsit pe pontiful care i trda ?
Asadar, slbiciunea mea era cea care venise Marras s mi-o reproseze.

272

A doua zi dimineat, mpratul a fost transportat ct mai

discret posibil la pavilionul Perlei, unde am interzis accesul oricui,
ndeosebi al doctorilor, n anul acela nu avusesem nc plcerea de a ne
muta n aceast locuint de var ale crui porticuri se deschideau spre
grdinile stufoase care ne ofereau rcoarea umbrei si a fntnilor.
Situat mai departe, mi permitea s-l ascund pe Iustinian, cruia boala
i dduse o nftisare respingtoare. Pentru c, dac este permis s
contempli un mprat muribund, este interzis s-l vezi distrus. Era un
monstru chel, buhit si bubos care horcia n acest lux rafinat si
somptuos al camerei nuptiale cu bolta de aur sustinut de patru
mozaicuri nftisnd scene de vntoare. Mi se rupea inima n fata
acestei imagini a suferintei, dar abtusem aceast ncercare prin
greselile noastre. Am trimis pe cineva dup Marras. Acesta a binevoit s
rspund rugmintilor mele. n picioare, la capul patului lui Iustinian, a
contemplat ndelung ngrozitoarea sa oper si a sfrsit prin a murmura:
Acum ai semnul pe care l-ai cerut, cci inexorabil este dreptatea
divin. M-am aruncat la picioarele lui si i-am jurat solemn c monofizitii
nu vor mai avea de ce s se team si c papa va nceta s-i ameninte.
Sfntul a poruncit s i se aduc lada care continea osemintele celor
Patruzeci

de

Mucenici.

Cnd

avut

moastele

ncpere,

ngenuncheat si s-a rugat. Apoi a luat lada si a pus-o pe trupul

mpratului inconstient. Imediat, a avut loc minunea. Mirul sfant a
nceput s curg din lad, rspndind un parfum mbttor.
Cum l atingea pe mprat, acesta se simtea usurat. A deschis ochii
si s-a ridicat pe perne. Durerile i-au disprut, si-a recptat aspectul
obisnuit, era vindecat. Uleiul curgea att de abundent, nct i-a udat
complet cmasa de mtase purpurie pe care o pstrez si n ziua de azi ca
273

pe o relicv pretioas. n ziua urmtoare, Iustinian a aprut perfect

refcut si cteva zile mai trziu sia putut relua activitatea ca de obicei.
Papa Vigilius avea obiceiul de a tine slujba n diferite biserici din
Roma, prin rotatie, n ziua n care s-a dus la Sfnta Cecilia din
Trastervere, biserica a fost nconjurat discret de un cordon de soldati.
Imediat dup mprtsanie, guvernatorul orasului, Bessas, a poruncit
fortarea usilor sanctuarului. A urcat la altar, a pus mna aprat de
mnusa de fier pe umrul papei si i-a poruncit s-l urmeze fr
ntrziere.
Cei de fat erau prea ngroziti pentru a-si da seama ce se
ntmpl, ceea ce i-a permis lui Bessas s-l rpeasc pe Vigilius din fata
enoriasilor si. L-a trt pn n port si I-a mbarcat pe o trirem care a
ridicat ndat ancora, ndreptndu-se spre Sicilia. i dictasem lui
Arsenius ordinele pe care trebuia s i le dea guvernatorului Romei:
Arestati-l pe Vigilius oriunde, mai putin n biserica Sfntul Petru, si
aduceti-l la noi! Dac nu v conformati fr ntrziere, jur n fata lui
Dumnezeu c v voi jupui de vii!"
Speriat de aceast amenintare, Bessas actionase exact la timp.
ntr-adevr, trei zile mai trziu regele Totila, n fruntea armatelor gotilor,
ncercuia Roma si o punea sub asediu. Vigilius ar fi fost atunci de
neatins si chiar ar fi preferat s cad n minile celui mai feroce dusman
al imperiului care, probabil, n ochii lui, era mai putin nfricostor dect
mine.

Capitolul 18

274

In toamna aceea a anului 546 soarta Romei s-a agravat foarte repede.
Orasul nu mai era aprat dect de trei mii de soldati de garnizoan, care
nu erau suficienti pentru a apra pe toat lungimea lor meterezele, de
altfel foarte deteriorate. Belizarie fugise s l elibereze si reusise s ajung
la gura Tibrului, dar regele Totila, pentru a-l opri, nltase pe fluviu
poduri si turnuri din lemn ticsite de soldati de elit si asezase n locuri
strategice detasamente de arcasi goti foarte bine antrenati. Flota lui
tiase naintarea ariergrzii, ceea ce ne mpiedica s trimitem ntriri.
Din lips de provizii, ratiile locuitorilor Romei fuseser reduse la
minimum. n lumina rece a rapoartelor, aceast situatie si pierdea orice
viat. Mesagerii ne nftisau fapte a cror nsiruire insensibil acoperea
realitatea arztoare n care m cufundau scrisorile lui Ruderic. Spionii
tineau zilnic la curent statul major al lui Belizarie cu starea orasului
asediat. Ruderic se afla, asadar, n rndul din fat pentru a observa,
pentru a m informa, dar si, eventual, pentru a primi o sgeat sau o
lovitur de sabie, n secret tremuram pentru el, si el tremura pentru
romani: Inamicul ncercuieste complet fosta capital a imperiului,
nelsnd s intre nici mrfuri, nici oameni, nuntru domneste foametea.
Doar bogatii mai pot gsi ceva de mncare, cci un pumn de fin a
ajuns la sapte monede 288 de aur, iar o bucat de carne putrezit la
cincizeci de monede de aur. n fata acestor preturi, soldatii din
garnizoan, desi mor si ei de foame, prefer s-si vnd ratiile. Un
amestec fr gust si nesntos, alctuit din trei sferturi tarate si un sfert
fin, a putut astmpra cteva sptmni foamea sracilor. Apoi s-au
resemnat treptat s se hrneasc cu lesuri de cai, de cini, de pisici si de
soareci. Acum au ajuns s culeag iarba si smulg pn si scaietii care
cresc n crpturile ruinelor. Situatia este att de disperat, nct
275

numerosi locuitori nclin s predea armele. Numerosi prelati - avndu-l

n frunte pe diaconul Pelagius, care l nlocuieste pe papa Vigilius, care a
prsit n mod misterios orasul - se dedic n totalitate enoriasilor lor si
cheltuiesc spre folosul acestora propriile averi.
Se zice c ar fi reusit s duc negocieri secrete cu regele Totila
pentru a-i preda orasul.
Se povesteste c un tat de familie, nemaisuportnd s aud
plansetele celor cinci copii nfometati ai si, s-a dus pn pe malul
Tibrului si acolo, acoperindu-si fata, s-ar fi aruncat n fluviu, n fata
familiei si a poporului roman. Unii locuitori dintre cei mai avuti au
ncercat s fug din capitala condamnat, ns au fost prinsi si
masacrati de soldatii inamici. Cineva este totusi responsabil de aceast
foamete atroce, nimeni altul dect guvernatorul Romei. El este cel care a
pus mna, prevztor, pe cantitti nsemnate de gru adunate de clerul
roman, pentru a le mprti numai soldatilor si sau pentru a le vinde la
preturi exorbitante celor bogati. Populatia a aflat destul de iute, de aceea
un cortegiu de fiinte scheletice, contaminate de boli, n ultimul stadiu de
epuizare si disperare, a venit s-l caute pentru a-i reaminti c datoria
stpnului const n a-si ntretine sclavii si pentru a-l ruga umil fie s
se ngrijeasc de supravietuirea lor, fie s le ngduie s fug, fie s
porunceasc executarea lor imediat. Netulburat, Bessas le-a rspuns c
era imposibil s-i hrneasc, periculos s-i lase s plece si ilegal s-i
ucid pe supusii mpratului. Dar cererea lor i-a dat idei, cci a nceput
s vnd, tot foarte scump si tot numai bogatilor, permise de iesire.
Pentru a linisti poporul prea epuizat ca s se mai revolte, dar care este
nc n stare s le deschid gotilor portile orasului, proclam zilnic
sosirea iminent a unor flote si armate imaginare, himere n care nici
276

locuitorii nu cred mai mult ca el... Ruderic mi spunea tot ce nu spuneau

rapoartele. stiusem c m puteam bizui pe onestitatea, pe luciditatea iui.
Asta nu nsemna c Bessas nu era alesul meu, greseala mea. Nu-mi
plcea s-o recunosc, dar, una peste alta, n ciuda faptelor saie
respingtoare, nu era el responsabil nici pentru rzboi, nici pentru
asediu. Rolul su nociv se limita la accentuarea declinului unei situatii
deja tragice. Am ales, asadar, s nu fac nimic, considernd c n acest
caz era mai bine s m ncptnez n greseal dect s-mi mrturisesc
slbiciunea, ceea ce nu m-a mpiedicat s stau n continuare ca pe ace.
De aceea m-am nfiorat cnd Ruderic m-a anuntat c n curnd Belizarie
va

risca

totul

pentru

tentativ

de

eliberare

Romei.

Dac

generalissimul reusea s salveze cetatea si, prin aceasta, s stearg

delictele lui Bessas, mi-am promis s-i fiu recunosctoare pe viitor, l-am
cerut iui Ruderic s-mi trimit noutti printr-un curier special, adresat
numai mie, cci voiam s fiu prima care afl de eliberarea Romei si a
constiintei mele. Am smuls cu febrilitate sigiliul si am nceput s-i citesc
scrisoarea urmtoare: 290 Belizarie n-a vrut s mai astepte ntririle
care ntrziau. A hotrt s ncerce o ptrundere, hotrt s elibereze
orasul. Dou sute dintre navele noastre, ncrcate cu soldati, arme si
munitii au urcat pe Tibru. Belizarie, cu jumtate din armata lui, a
naintat n paralel pe trmul sudic. si-a implicat toate Jrupele, toate
rezervele n aceast actiune. N-a lsat n spate, n tabra imperial,
dect forte slabe, sub comanda aghiotantului su, generalul Isaac.
Bessas nu s-a clintit. Bessas n-a fcut nici o iesire. Bessas a rmas la
Roma. Belizarie a hrtuii forte de zece ori mai numeroase. A cstigat
teren. Flota lui a rupt lanturile care barau Tibrul. Posturile de gard au
fost luate cu asalt. Armatele gotilor au fost prinse la nghesuial.
277

Belizarie nu mai avea n fat dect podul de lemn nltat de regele Totila
si puternic aprat. stia c, n elanul su, va dobor si acest ultim
obstacol. Apoi era Roma. Roma la ndemn, fr nici mcar un sir de
soldati inamici care s-i apere intrarea. Nimic nu mai putea mpiedica
Roma s fie salvat. Din naltul meterezelor, locuitorii garnizoanei urlau
de bucurie. Atunci un mesager care-si pierduse suflul de ct alergase l-a
ajuns din urm. Detasamentele de goti i atacaser si cuceriser tabra,
i luaser prizonieri pe toti cei de-acolo. Confruntat cu o alegere, care nu
putea suferi amnare, a nteles c Roma trebuia s mai astepte. Era mai
urgent s-si recupereze tabra, s

278

elibereze prizonierii, s restabileasc legtura cu ariergarda. A ordonat

retragerea. Nu, aceast explicatie era inacceptabil, nu voiam s o admit.
Ruderic pctuia prin exces de loialitate fat de seful lui, dar aveam alte
surse de informare, pe care mi plcea s le consider mai veridice.
Belizarie aflase c sotia lui, rmas n tabr, se afla printre prizonierii
gotilor, l s-a 291 urcat sngele la cap si armata... a fcut stnga-mprejur.
Cucerirea Romei era mai putin important dect sotia lui. Aceasta
demonstrase, de altfel, un curaj pe care m bucura s-l recunosc. De
fapt, gotii atacaser att de brusc si violent, nct ajunseser imediat n
inima taberei imperiale. Antonina, n cortul ei, auzise chiar de partea
cealalt a peretelui din pnz zgomotul sbiilor. Sigur c avea s fie
capturat, nu si-a pierdut sngele rece si, hotrt s nu cad vie n
minile barbarilor, scosese fiola de otrav pe care o avea tot timpul la ea
si al crei continut l oferise deseori altora. Se pregtise s moar precum
eroinele de pe vremuri. Att doar c n-a czut deloc prizonier. Slaba
garnizoan lsat de Belizarie avusese timp s se adune si putuse, n
ultimul moment, s-i resping pe atacatori. Mesagerul fcuse exces de
zel enumerndu-i pe prizonierii gotilor, iar Belizarie ar fi putut profita n
continuare de avantajul pe care l obtinuse n fata lui Totila. Altdat
renuntase la invadarea Persiei din ur fat de Antonina, acum tocmai
renuntase la eliberarea Romei din dragoste fat de aceeasi Antonina.
Ciudat si strlucitor exemplu al nestatorniciei brbatilor... ntr-o zi de
ianuarie a anului 547 mpratul a aprut la micul dejun, pe care l
mncm ntotdeauna singur, si mi-a spus simplu: Roma a czut...
exact pe 17 decembrie". Se nclinase n fat, deschisese larg ochii
rotunzi, apoi i nchisese precum o bufnit deranjat de lumin. Nu
avusese niciodat un aer att de tineresc. Cu tonul cel mai detasat
279

posibil, am remarcat c aceast cdere a Romei nu era o surpriz pentru

nimeni, din moment ce destinul ei fusese pecetluit de la esecul tentativei
lui Belizarie. De altfel, importanta ei strategic si militar era inexistent,
iar pierderea ei 292 era nensemnat din punctul de vedere al rzboiului.
A fost de acord, dar a adugat c, pentru moralul oamenilor, lovitura era
foarte grea. Aflase vestea n plin Comitatus. Se aflau acolo ministri
nsotiti de sefii lor de departamente, eunucii camerei sacre, seful
soldatilor din Constantinopol, cornitele servitorilor, usierii, secretarii care
tineau

procesul-verbal

notarium,

seful

al

sedintei

secretariatului

supravegheati

guvernamental.

de

pritniserius

Aceste

reuniuni

sptmnale se tineau ntr-unul dintre locurile mele preferate, sala Iris,

celebr pentru stalactitele sale din lemn aurit. Acestea preau cascade
de aur nfipte n aurul mozaicurilor. Partea de jos a peretilor si
pardoseala erau din marmur de Caria, alb si aproape transparent,
care semna cu cristalul. Atunci cnd marele sambelan a anuntat cu
voce tare c Roma fusese ocupat de goti, nu s-a auzit nici un
comentariu, nici o soapt, protocolul interzicea aceste iesiri, ns
Iustinian vzuse privirile tulburate, capetele plecate brusc, minile
crispate pe sptarele scaunelor, lacrimile care curgeau n tcere pe
chipurile acestor oameni. Eu una nu plngeam, fierbeam. Istoria dup
care era att de nnebunit mpratul tocmai i trsese o palm groaznic.
Dar tocmai asta era, istoria vzuse si alti suverani, pentru care
asemenea evenimente erau ceva obisnuit, ceea ce-l nvta s fie rbdtor.
Eu nu eram mbibat de istorie. Reactia mea era strnit de momentul
n sine. si pe moment simteam o umilire insuportabil, pe care nici o
explicatie nu mi-o putea usura. Prima putere a lumii era, asadar, att de
slab nct se lsa transformat n ruine de ctre acesti barbari ? Fr
280

s ne-o spunem, Iustinian si cu mine am czut de acord s afism un

calm care mi se prea cu att mai dificil cu ct m simteam responsabil
de dezastru. Cu toate acestea, 293

281

atitudinea lui Bessas, exemplul pe care l dduse, asa cum mi-a raportat
Ruderic, m-a ars ca un fier nrosit: Roma a czut prin trdarea anumitor
soldati chemati s o apere. Dup ce s-au nteles cu gotii, le-au deschis
una dintre portile orasului. Inamicii s-au strecurat nuntru cu cea mai
mare prudent, asteptndu-se la o ambuscad, neputnd s cread c
fusese att de usor. Erau siguri c puteau fi surprinsi n orice clip de
regimentele garnizoanei, conduse de guvernatorul Bessas. ns si fceau
griji degeaba. Bessas si toti ofiterii fugiser din orasul pe care nu-l
apraser. si atunci cnd i s-a propus regelui Totila s-i urmreasc,
acesta a replicat c nici o imagine nu i se prea mai plcut dect cea a
unui dusman pus pe fug. Dup un asemenea triumf pentru el si o
asemenea rusine pentru noi, putea face pe mrinimosul. Atunci cnd
diaconul Pelagus, nlocuitorul papei Vigilius, i-a cerut s renunte la
masacrarea romanilor refugiati n sanctuarul Sfntul Petru, le-a interzis
soldatilor si orice violent si i-a amenintat cu cele mai crunte pedepse
dac se atingeau de virtutea vreunei femei sau fete. Ct mretie, ct
generozitate! Abil, Totila stie s se fac plcut populatiei, chiar si celei
nvinse.

Din

cte-mi

raportau

agentii

lui

Arsenius,

strzile

din

Constantinopol se bucurau de animatia obisnuit, pe care iarna n-o

ncetinea, ns fetele se lungeau, expresiile erau grave, iar n taverne
circulau pe ascuns detalii ale tragediei pe care Ruderic neglijase s mi le
povesteasc. Fr ncuviintarea lui Totiia, soldatii lui puseser mna pe
tezaurul adunat de Bessas si i jefuiser metodic pe nobilii rmasi n
casele bogate. Prin orasul cucerit, fiii si fiicele senatorilor, ai cror printi
fuseser aruncati n temnite pentru a fi 294 rscumprati, rtceau n
zdrente pe strzi, cersind o bucat de pine la poarta propriului palat.
Ce rusine... Cum a putut imperiul s cad att de jos ? Ce mizerie!"
282

repeta poporul, exprimnd aceleasi gnduri ca mine. Roma era un

simbol. Emotia era mai puternic dect ratiunea. Eu eram singura care
nu uita hazardul rzboiului, n vreme ce poporul, hotrt s gseasc
inexplicabilului un vinovat, prefera s m atace pe mine. Eu fusesem cea
care ! mpinsese pe loan, ginerele lui Germanus, la rebeliune. Eu
fusesem

cea

care

oprise

transporturile

de

fonduri

si

ntriri

generalissimului. Eu fusesem cea care sacrificase Roma pentru a

transforma nvingtorul n nvins. Domnia mea era un blestem pentru
imperiu. Attea semne o spuneau, cutremurele de pmnt, epidemiile,
inundatiile. Cometa din 531 nu fusese ea mesagera catastrofelor ?
Umilit, nefericit, poporul uita s fie rezonabil, devenea nedrept, m lua
drept tint, pentru c firea mea respingea ipocrizia si pentru c, n loc s
trag sforile din culise, ocupasem prea mult timp centrul scenei, l se
reprosa femeii care eram c pngreste rolul brbatului, c-si atribuie o
autoritate pe care n realitate era departe de a o avea. !-am propus
mpratului s-l sacrifice pe Bessas, s-l trasc n fata tribunalelor, s-l
pedepseasc aspru. Nu numai c a refuzat, ci i-a acordat rangul de
patrician si i-a dat un important comandament la granita cu Armenia.
Din dragoste pentru mine, n-a vrut s-l contrazic pe autorul numirii lui
Bessas si din dragoste pentru propria politic n-a vrut s-i contrazic pe
semnatarul acestei alegeri, adic pe el nsusi. Pentru c la Iustinian aceasta era una dintre trsturile complexei sale mretii - calculul impus
de suveran nu era niciodat departe de sentimentul cruia i ceda
brbatul. . 295 Primvara, nemultumirea nu se linistise nc si continua
s se extind, fr o origine si un scop bine definite. Lipsurile fceau
ravagii n capital, provocate de o recolt proast n Egipt, grnarul
imperiului. Ratia de gru impus de guvern provinciilor nu alunga
283

amenintarea

foametei.

Oamenii,

majoritatea

nevoiasi,

dar

si

mestesugarii, micii functionari au iesit n strad, au spart portile

brutriilor, prdnd si jefuind. Printre ei se aflau numerosi soldati caresi cereau zgomotos solda restant. Dup ce trecusem prin revolta Nika,
un asemenea incident nu m mai

284

impresiona. Cu toate acestea, s-a repetat. Vreme de mai multe

sptmni, Constantinopolul a vzut zilnic defilri, adunri, manifestatii.
Apoi, ntr-o bun zi, din corul vociferrilor s-a nltat un nume, cel al
prefectului orasului: Moarte lui Barsyme!" striga multimea. Moarte lui
Barsyme!" a repetat a doua zi si n ziua urmtoare. Nemultumirea, pn
atunci trosnind n toate directiile, se fixase brusc asupra omului-forte al
guvernului si l nvinuia pentru toate nenorocirile imperiului. Acest mare
maestru al vrjitoriei, initiat n Siria natal, pmnt primitor pentru
artele oculte, o fermecase pe mprteas si o silise s cedeze n fata lui.
Acestea erau absurdittile care circulau prin popor, continute n
rapoartele pe care informatorii personali ai mpratului i le nmnau lui
Arsenius.

Aceast

generozitate

exceptional,

contradictie

cu

concurenta feroce dintre serviciile noastre de spionaj, m-a uimit pn iam nteles semnificatia, Iustinian gsise aceast metod indirect de a
m nstiinta c sosise ceasul s ne descotorosim de Barsyme, pentru c,
din cele mai vechi timpuri, ratiunile de stat impuneau sacrificarea unui
ministru

crui

nepopularitate

risca

se

ntoarc

mpotriva

suveranului, ns mie nu-mi psa de ratiunile de stat si am refuzat s

m supun. 296 O nvlmseal m-a scos din meditatie. Mi-am auzit
curtenii, strnsi n anticamerele mele, strignd n cor, cum cerea
obiceiul: Salutare, august, mereu august mprat si Cezar. Salutare,
Gothicus,

Alemanicus,

Franciscus,

Germa-nicus,

Vandalicus,

Africanicus. Salutare, Basileus, pios, fericit, ilustru, victorios, triumftor

si mereu august...!" A aprut un cortegiu n perfect ordine de ofiteri de
gard, crainici, secretari, praepositus, eunuci si castriensis. mpratul
venea n urma lor, precedat de doi purttori de tmie care l nconjurau
ntr-un nor mirositor. La fiecare pas, nestematele uriase de pe coroana sa
285

aruncau fulgere. A ptruns singur n iatacul meu. Eunucii si doamnele

mele s-au prosternat cu fruntea n pmnt, cu bratele si picioarele
deprtate. Sotul fcea, pur si simplu, o vizit neanuntat sotiei. Prea
indiferent la aceast pomp, ca si cum n-ar fi contat, n ciuda acestei
demonstratii, nu cuta niciodat s m impresioneze. M-a ntrebat cu
blndete ce fceam. M gndeam la tine, Cezar, si la ce as mai putea
nscoci ca s-ti plac. Cu un gest mi-am alungat oamenii si am rmas
singuri, mpratul a nceput prin a repeta acuzatiile aduse iui Barsyme.
Acesta nu le pltea solda militarilor, suprimase pensiile numite,
consolatio, vindea sarcinile de stat celor care ofereau mai mult, fcea
trafic cu grne, practica vnzri fortate de gru putrezit si, binenteles,
din mit, comisioane si coruptie strnsese o avere fabuloas, rod al
jecmnelilor

sale

nelegiuite.

Pentru

expune

acest

rechizitoriu,

mpratul vorbea cu o voce suav, aproape drgstoas. Mergea n sus

si-n jos, oprindu-se des pentru a fixa vreun detaliu din mozaic de parc
desenul sau culoarea acestuia l-ar fi uimit profund, l-am rspuns cu un
strigt din inim: 297 Numai dusmanii mei au defecte. Pe cele ale
prietenilor mei nu le vd. Totusi, a insistat el, toat mocirla asta se
ntoarce mpotriva ta, Theodora, pentru c toat lumea afirm c tu l-ai
inventat pe Barsyme, tu l-ai creat, tu l manipulezi. Calomniatorii se
nsal, Cezar, cci tu esti cel care l-a ales pe Barsyme. Ochiul ti infailibil
a stiut s descopere acest colaborator fr pereche, lipsit de orice alt
ambitie n afar de aceea de a-si sluji stpnul. Tu te-ai dus s-l cauti n
mediul cel mai umil si, cu sigurant, din aceast cauz este atacat de
aristocrati, de mediocri". si bat joc de mine, Despina, si repet n
dreapta si-ri stnga c Barsyme are putere deplin asupra mea. Merg
pn la a lua n rs jurmntul pe care l-am depus la ncoronarea
286

noastr, cnd mi-am pus toate sperantele n providenta Sfintei Treimi.

Aceast Treime, spun ei, a devenit un cvartet, de cnd Barsyme a ajuns
providenta imperiului.

287

Asadar, Iustinian voia s scape de ministru pentru a nu i se mai reprosa

c acesta l are la mn. si, cu toate acestea, nu se gndise niciodat s
nlture jugul pe care i-l impusese mai de mult oan din Cappadocia,
pentru c la vremea aceea nimeni nu ndrznea s murmure sau s
insinueze ceva. . M ntreb, Cezar, dac oamenii din popor care l atac
pe Barsyme si dau seama de rul pe care si-! provoac singuri.
Binenteles, Barsyme are defectele lui, fiindc nimeni nu e perfect. A
fcut greseli, a recurs de mai multe ori la metode nepotrivite, criticabile
n vremuri normale, dar care erau justificate de criza financiar si pe
care, pe moment, am fost mai mult dect multumiti s le acceptm. Si
cine a adoptat pentru prima dat legile care-1 apr pe civil de soldat si
pe contribuabil de stat? Cine a 298 publicat Carta contributiilor,
repartiznd impozitele cu dreptate ? Cine a muncit mai mult ca orice alt
ministru pentru binele poporului ? Asadar, tu vrei, Cezar, s ne
ntoarcem la regimul precedent, s-i lsm pe oamenii mrunti fr
aprare n fata fiscului sau a soldtimii ? mpratul dovedea n general o
abilitate nemaipomenit n negocierile cu diplomatii cei mai ncercati, cu
politicienii cei mai versati, dar nu stia s discute cu o femeie. N-a gsit ce
s-mi mai rspund. Atunci a dat napoi. M-a rugat s accept ca
Barsyme s plece din guvern, pentru a m proteja de criticile care l
asaltau, si a promis c aceast msur va fi provizorie. Atentie, Cezar,
te cred pe cuvnt, am conchis eu. Dou zile mai trziu, n zori, Barsyme
a fost anuntat de demiterea lui. mpratul nu m prevenise. Ce conta, de
altfel, din moment ce hotrrea fusese deja luat ? Asa cum prevzusem,
adversarii mei s-au artat ncntati cu totii. Toti vedeau n cderea n
dizgratie a ministrului scderea influentei mele. nc o dat, puterea pe
care o exercitam asupra mpratului a prut stirbit. n aceeasi sear,
288

trebuia s prezidez srbtoarea Bru-maliilor. Dup un obicei provenit din

strvechea Antichitate, Albastrii si Verzii, uniti ntr-o armonie iesit din
comun, ofereau acest spectacol de dansuri mprtesei. Acesta avea loc
de obicei n curtea Phiales, numit astfel datorit celor dou mari fntni
care o mpodobeau. Curtenii mei, n formatie complet, luaser loc pe
bncile din marmur: doamnele de onoare n vesminte aurii, eunucii n
alb, praepositus purtnd colierele lor, grzile n uniforme rosii cu auriu,
precum si nsotitorii, secretarii, crainicii. Din cauza anotimpului nc
rcoros, tronul de marmur fusese acoperit 299 cu blnuri, mi amintesc
c purtam o tunic din brocart gros, format din ptrate de aur
ncrustate n centru cu pietre semipretioase de toate culorile. Tortele
nfipte la diferite nltimi pe coloanele din jurul curtii rspundeau celor
tinute de dansatori ntr-una din mini, n vreme ce n mna cealalt
agitau o semilun din argint. Se mbrcaser cu originalele lor costume
traditionale, n culori care alternau regulat, si cu pantaloni bufanti cu
crpturi. Pe muzica vesel a fluierelor, evoluau ncet n jurul fntnilor
din care tsnea ap colorat. n primul an, frumusetea de nedescris a
spectacolului m captivase, dar era lung si ncet, si n seara aceea as fi
dat orice ca s fiu crutat. Tremuram de frig, se lsase noaptea si aveam
chef s m ntorc n camera mea. mprteasa prezida singur Brumaliile
si simteam lipsa mpratului. As fi vrut foarte mult s-l vd alturi de
mine. Cderea n dizgratie a lui Barsyme fiind obiectul tuturor
conversatiilor, stiam c eram observat, scrutat, c fiecare ncerca smi analizeze reactiile. Dar eram hotrt s nu las s se vad nimic. La
mijlocul spectacolului, m-am multumit doar s-i adresez neglijent, ca
pentru a face conversatie, cteva vorbe Hilariei, marea maestr, care
sttea n picioare lng mine: Vezi tu, rsplata mea este afectiunea
289

sotului meu. Este att de rbdtor cu mine. mi accept stilul dezordonat

de a actiona. Nu-mi poart pic pentru c nu petrec suficient timp
alturi de el. n fine, atunci cnd, creznd c i pot fi de folos,

290

fac vreo greseal, el m iart... Acesta a fost epitaful atotputernicului

ministru. Hilaria, btrna asta ntepat care nu m avea la inim mai
mult dect o aveam eu pe ea, s-a apucat s repete peste tot n Constantinopol c rn supusesem umilit deciziei mpratului. Simteam tot
mai mult nevoia unui refugiu. Asa c am prsit palatul Daphne,
urmnd aleea acoperit de mozaicuri 300 care serpuia printre stnci si
arbori, am trecut pe lng pavilioane nchise, folosite pe vremuri de alte
mprtese, si am ajuns n coltul cel mai izolat al grdinilor palatine
unde, n spatele tufisurilor, se ascundea pavilionul care poruncisem s
fie construit si pe care l botezasem pavilionul Virtutii. Sfintii mei
preferati, pictati pe fresce, se nsirau pe zidul garderobei din marmur
alb de Proconessus si aruncasem pe jos mai multe straturi de covoare
pretioase pentru a face podeaua moale, n camera alturat, mozaicul de
pe jos reprezenta o prerie nflorit, iar draperiile albastre si galbene
acopereau peretii din porfir. Exista acolo si o capel minuscul acoperit
de o cupol tuguiat deasupra creia se nlta o cruce mare din aur.
Cte ore n-am petrecut rugndu-m n fata icoanei Sfintei Fecioare, mai
mare dect natura, sau meditnd n fata ferestrei deschise! ntruct numi plcea s stau nchis, asteptam cu nerbdare zilele frumoase. La
sosirea primverii, m asezam pe banca semicircular din marmur alb
sculptat, instalat n fata pavilionului. Pe ea fuseser asezate perne de
brocart, ca s stau confortabil. Eunucii mi aduceau pe platouri enorme
din argint fructe, dulciurile mele preferate, acele prjituri cu miere si
fin de susan, struguri uscati, fructe confiate tvlite prin zahr pudr.
Beam numeroase cesti cu ceai. i priveam zbenguindu-se ceva mai
departe pe adolescentii pe care i adusesem ca tovarsi de joac pentru
Anastasius. i alesesem dintre copiii naltilor functionari, dar cutasem si
291

n familiile umile si merituoase despre situatia crora fusesem informat.

Nepoata mea, Sofia, fiica lui Comito, se afla printre ei, o blond cu obrajii
plinuti, mereu atent s-mi fie pe plac, la fel de fals si calculat ca
mama ei. Nepotul mpratului se alturase si el trupei, acel Iustin cu un
apetit bolnvicios si cu reactii bizare. Binenteles, n ochii mei de bunic,
cel mai frumos, cel mai 301 destept, cel mai bun era Anastasius. Acesti
tineri care se fugreau, se agitau, se strigau unii pe altii erau deja
brbati si femei. De multe ori discutau linistiti si, la umbr, se formau
perechi, n ei mi gseam linistea, n cinstea lor, scoteam la iveal gratiile
pe care eram acuzat c nu le-as fi avut niciodat, mi dezvluiam
blndetea, cu care mi se reprosa c m zgrcesc, pentru c nu aveam de
ce s fiu nencreztoare sau prefcut. n aceste prime zile frumoase,
eunucii, distrati, urmreau zborul insectelor, apoi dispreau n spatele
vreunui tufis pentru a trage un pui de somn pe cte o banc. Doamnele
mele, molesite, se lsau dezmierdate de adierea vntului, mirosind cte o
floare parfumat si visnd la un amant. Din pcate, eu nu cunosteam
aceast odihn a sufletului, nu o mai puteam cunoaste niciodat, n
preocuprile mele nu existau clipe de rgaz. Prezentul m acapara, si
trecutul m obseda. Atunci i chemam pe tineri. Acestia veneau n fug,
le plcea s stea n preajma mea si s m asculte n timp ce le povesteam
un capitol din istoria lui Iustinian si a Theodorei. Contemporanii
fcuser din mine un monstru sau o sfnt, dar n ochii generatiei lui
Anastasius apream deja ca un monument al istoriei. Nepotul meu se
arta cel mai silitor dintre toti. Nu se misca niciodat de lng tblitele si
pana lui pentru a lua notite n timpul povestirii mele. El mi-a dat ideea
de a-mi derula firul memoriei. Capitolul 19 Foarte repede, politica si-a
reintrat n drepturi si sosirea papei ia Constantinopol m-a silit s
292

ntrerup aceste clipe de destindere. Vigilius cugetase suficient n

strfundurile

exilului

su

sicilian

la

neajunsurile

ncptnrii,

mpratul era optimist: Aceast ntlnire va fi doar o formalitate, cci sia

293

nvtat lectia si va ncovoia spinarea. De altfel, catolicii si monofizitii nu-!

intereseaz prea mult. Dragul de papa Vigilius nu urmreste dect s-rni
reintre n gratii. si stie c singurul mod n care o poate face este s
ratifice cele Trei Capitole. Este primul care sustine celor din jur c asta e
Ideea mea fix." De la cderea Romei, pentru care eram considerat
responsabil, si de la decderea lui Barsyme, m tinusem intentionat
deoparte. Aparentele erau salvate, mpratul mi fcea vizite si m
consulta ia fel de des ca nainte. Eu i spuneam prerea mea, pe care era
liber s o asculte, dar nu mai aveam nimic de spus n guvern si nici nu
mai fceam tot ce voiam. n ciuda tolerantei sale, mpratul era departe
de a-i sustine neconditionat pe monofiziti. Cu toate acestea, cele Trei
Capitole erau opera lui ideologic, deveniser obsesia lui, fr ca nimic
s-l mai poat abate de la ea. si acest brbat, n general flexibil, se
ncptnase. Din aceast pricin, mi fcea pe plac si, fr s misc
vreun deget, aveam s vd ncoronarea operei vietii mele. M zbtusem
pentru ca monofizitii s fie protejati, lsati s-si practice cultul 303 si
chiar recunoscuti semioficial. si papa Vigilius venea aici pentru a semna
reconcilierea cu ei. Triumful meu se apropia. Era suficient s astept,
continund s nu intervin. Dar o mn de bte si pumnale aruncate cu
un gest dramatic de marele sambelan la picioarele mele avea s m
sileasc s renunt la aceast neutralitate... Atunci cnd, cu cteva luni
mai devreme, clugrul Marras, pe care nu ezit s-l numesc deja sfntul
Marras, reapruse n mod miraculos n viata noastr, refuzase
ospitalitatea pe care i-o oferisem la Palatul Sfnt, prefernd s se
instaleze ntr-unul din cartierele cele mai mizere ale capitalei. Zvonul
privind aurul pe care l cptase de la mine se rspndise n oras, adic
se credea din surs sigur" c primise de la mine o sut de saci cu aur.
294

ntr-o noapte, tlharii au ptruns n cocioaba pe care si-o alesese ca

locuint si i-au cerut s le dea averea, amenintndu-l, n caz contrar, c
l omoar. Sfntul a rmas perfect calm si a declarat c, dac ar fi avut
vreun bnut, n-ar fi trit ntr-un loc att de mizerabil. Tlharii nu I-au
crezut, au scos armele si s-au apropiat de el cu intentia de a-si pune
amenintarea n practic. Unul dintre ei l-a lovit zdravn cu bta. Atunci
clugrul l-a azvrlit dintr-o miscare la pmnt, i-a luat arma si i-a
nfruntat pe ceilalti sase tlhari. Dup ce i-a ciomgit bine pe toti sapte,
i-a legat si i-a dojenit pentru c nu-l crezuser pe cuvnt, l-a tinut asa
toat noaptea, apoi, considernd c fuseser pedepsiti destul, le-a dat
drumul dimineata, multumindu-se s pstreze armele, pe care mi le-a
trimis mie ca amintire. Ce chinuri, ce spaim am tras auzind aceast
relatare! Decizia mea a fost luat ndat. Niciodat nu vzuse cartierul
acela ngrozitor al Sfntului Vasile, n care nici mcar politia nu intra, o
asemenea desfsurare de forte. 304 Toti locuitorii veniser n fug la
trecerea interminabilului cortegiu de cavaleri sclipitori si de care cu rotile
de aur. Printre draperiile litierei din purpur si aur, vedeam sirurile de
cocioabe din scnduri putrezite din care apreau familii n zdrente, femei
negre de jeg, copiii acoperiti de muste. Brbatii, cu expresii furioase, se
tineau deoparte. Eunucii aruncau n trecere monede de aur asupra
crora se npusteau ca niste fiare. si mi s-au umplut ochii de lacrimi, pe
care leam disimulat rspunznd aclamatiilor. Am ajuns la cea mai
mputit, cea mai subred colib, n care am intrat singur, ntunericul
si duhoarea m-au izbit n fat. M-am aruncat la picioarele sfntului
Marras si l-am implorat, pentru binele nostru al tuturor, s accepte deacum ospitalitatea mea. A binevoit s cedeze n fata argumentelor mele.
Voi fi mai aproape de tine, a tunat el, pentru a te mpiedica s cazi n
295

pcat si pentru a-ti reaminti care e datoria ta. Poate c sfntul voia mai
ales s supravegheze mai de aproape negocierile cu Vigilius, ca s ne
ndrume, s ne lumineze. Pentru c, orict de mistic ar fi fost,

296

stia, de asemenea, s vegheze la soarta fratilor si de credint, l-am pus

la dispozitie palatul Hosmidas, care m gzduise la nceputurile legturii
mele cu Iustinian. Aceast locuint mi era mai scump ca oricare alta si
doream ca acest cadou s se bucure de toat semnificatia si importanta
sa. n scurt timp, ascetul a transformat acest templu al luxului si
volupttii n mnstire si l-a umplut cu clugri piosi asemenea lui. La
nceput, Constantinopolul a privit cu nencredere nltarea acestei
fortrete

ereziei".

Apoi,

devotamentul

nflcrat

al

clugrilor

monofiziti i-a atras pe curiosi, care au povestit la ntoarcere c n-au

vzut niciodat oameni att de apropiati de Dumnezeu. Atunci, piosii au
tras 305 si ei o fug pn acolo. Voiau s-i cunoasc pe acesti sfinti
despre care vuia tot orasul si s primeasc binecuvntarea lor. Printre
vizitatori s-au nghesuit multi catolici care, tulburati de extraordinara
atmosfer

de

credint,

s-au

convertit

la'monofizitism.

Dumnezeu

marcase cu pecetea lui palatul Hosmidas. ntr-o dimineat, am auzit un

trosnet

rsuntor

si

nspimnttor,

asemntor

vuietului

unui

cutremur de pmnt. Apoi un nor de praf s-a nltat pn la cer, dinspre

palatul Hosmidas. Ca n fiecare zi, o grmad de oameni, printre care
destule femei cu copii, asistase la slujba monofizitilor, si capela era
ticsit, ns, n momentul mprtsaniei, tot acoperisul se prbusise
brusc. Dintre ruine se ridicau urlete si probabil c existau zeci de
victime. Au fost trimise imediat ajutoare pentru a-i salva pe nefericitii
supravietuitori. Am asteptat la gineceu, cu ngrijorare n suflet, s aflu
bilantul sinistru. Mesagerul a sosit cu un zmbet radios. Avusese loc o
minune. Dup ce au fost nlturate toate pietrele, dup ce au fost luate
toate coloanele, toti cei care fuseser striviti s-au ridicat fr nici o
zgrietur, teferi si nevtmati. N-au fost nici morti, nici rniti. Atunci si
297

cei mai sceptici au deschis ochii, mpratul a declarat c va plti din

banii lui reconstruirea capelei si a vrut, pentru prima dat, s se duc la
mnstire. Am fost fericit s-l nsotesc. Marea sal de receptie n care l
ascultasem ntr-o sear pe Belizarie avertizndul pe Iustinian s se
fereasc de mine fusese transformat n capel provizorie. Paraclisul
meu,

unde

mi

plcea

atta

stau,

servea

drept

refectoriu.

Apartamentele fuseser mprtite n chilii. Afar, n curti, sub porticuri,

se nghesuiau colibe din lemn acoperite cu paie. 306 Acolo triau cei mai
btrni, ilustrii anahoreti care stiuser s refac n jurul lor desertul pe
care l prsiser. Cinci sute de clugri se nghesuiau n fostul palat, n
mijlocul murmurului rugciunilor si al psalmodierii imnurilor sfinte,
stteau clugri cu brbi albe, prosternati la piciorul altarelor. Nimic din
aceast locuint nu amintea de dragostea uman creia i slujise drept
paravan. Totul sugera dragostea divin care ardea aici ca nicieri n alt
parte. si mpratul s-a extaziat n fata acestui mare si minunat desert al
sfintilor", cum l-a numit el. Am fost fericit s constat c, n ciuda
reticentei pe care o manifestase, nu regreta c a venit. L-am dus n
fiecare chilie ca s mpart smirn cenobitilor si s le cear s se roage
pentru el. ntr-una din ele, n locul unui octogenar ngenuncheat si
morocnos, s-a trezit n fata unui brbat nalt, frgmos, cu pielea
ntunecat, cu ochii migdalati, drapat n vluri imaculate brodate cu aur
si purtnd un turban greu alb, care i accentua tinuta nobil a capului.
Era printul Harith, din tribul ghassanizilor, acel suveran al desertului
cunoscut pentru isprvile sale din timpul campaniei din anul 540
mpotriva lui Chosroes, pe care l rspltisem cu titlul de patrician. De
atunci continuase cu zel sporit s i nfrunte pe vesnicii nostri dusmani,
persii. Convertit, nu de clugrii catolici, care refuzau s prseasc
298

siguranta oraselor, ci chiar de ndrznetii monofiziti care botezaser deja

Yemenui si Etiopia, Arabia si Nubia, precum si ndeprtatul regat
Aksum, venise la Constantinopol ca s cear s i se trimit un episcop
monofizit care s-i conduc Biserica. La audienta mpratului, cruia i
adusese omagiile sale de vasalitate, protocolul i interzisese s vorbeasc.
Regretndu-mi

299

neputinta de a-i satisface emotionanta cerere, i promisesem s-i aranjez

o ntrevedere, lat c aveam ocazia, Iustinian a binevoit s nu se arate
surprins si l-a ascultat cu amabilitate 307 pe printul nisipurilor,
sesiznd imediat miza imens a propunerii. Dac acceptam s-i dm
satisfactie, l cstigam pentru totdeauna de partea noastr, pe el si pe
triburile sale. Refuzndu-l, puteam provoca o ruptur, transformnd
acest punct de acces al imperiului, pn atunci zvort, ntr-o bres de
care persii aveau sa profite imediat, mpratul si-a iuat angajamentul de
a-i transmite papei rugmintea ghassa-nidului, imediat ce va sosi. Fr
ndoial, Vigilius va accepta, n interesul imperiului. O sptmn mai
trziu, am asistat de pe terasa gineceului la un spectacol care m-a ntors
n timp cu unsprezece ani. Pontiful a debarcat n portul privat al
Palatului Sfnt, nconjurat de o pomp nemaipomenit, asemntoare
celei care srbtorise odinioar sosirea predecesorului su, Agapetus,
care ardea de-atunci n flcrile iadului. Att doar c astzi buna
ntelegere nlocuia intransigenta, si Vigilius nu numai c i-a oferit mna
pentru a-i- fi srutat patriarhului Menas, catolic convins care trecuse la
monofizitism, ci, n plus, I-a ridicat pe acesta din genunchi pentru a-l
mbrtisa. Hotrt lucru, exilul su n Sicilia l fcuse mult mai flexibil. A
doua zi, s-a deschis prima conferint la palatul Magnaure. Construit pe
vremea mpratului Constantin, aceast cldire pstra vechiul stil al
Imperiului Roman. Sala de reuniune era rotund, cupola fiind sustinut
de coloane groase din marmur, probabil smulse din templele pgne.
Marmure rare, n diferite culori, acopereau peretii. Lumina zgrcit care
se strecura prin micile deschizturi ale boltii crea impresia de cavou. De
altfel, candelabrele de argint fuseser tinute aprinse n permanent. Cei
doi stpni ai lumii, nconjurati de consilierii lor, erau asezati fat n fat
300

pe 308 dou tronuri din fildes sculptat, mpratul, asa cum conveniser,
i-a cerut lui Vigilius s subscrie declaratiei celor Trei Capitole. Vigilius
nu numai c a refuzat categoric, dar I-a si excomunicat numaidect pe
patriarhul Menas si pe orice prelat bnuit c ar ncuraja monofizitismul.
Apoi s-a ridicat, iar mpratul a fcut la fel. S-au nclinat unul n fata
celuilalt, dup care papa s-a retras. Iustinian si-a ntrerupt brusc
relatarea.

Venise

la

sfrsitul

dup-amiezei

ca

s-mi

expun...

dezamgirea lui. S-a instalat tcerea. Eu l observam. Se gndea intens.

Brbia i iesise n fat, sprncenele groase aproape se uniser din cauza
ncruntrii si, semn de maxim concentrare, se uita putin crucis. Aveam
s ne mpiedicm, cu un pap aflat la picioarele noastre, de aceleasi
obstacole pe care le-am ntlnit la Agapetus, si apoi la Silverius ? L-am
ntrebat pe Iustinian: N-ai afirmat tu, Cezar, c Vigilius va fi
asculttor? La urma urmei, nu tu l-ai fcut pap ? Din ce motiv si-a
uitat promisiunile ? Chiar n-ai nici un indiciu privind intentiile lui ? Cum
e posibil s nu fi bnuit nimic? Foloseam n ziua aceea tactica mea
obisnuit. Puneam de douzeci de ori aceeasi ntrebare. Ceream detalii
imposibil de precizat. Intentionat, ncercam s-l ncurc pe mprat n
rspunsuri si s-l fortez s se contrazic. Doream s piard firul ca s
nteleag, n sfrsit, c putea fi complicele lui Vigilius. A ncercat s-l
apere pe pap pentru a se proteja pe el nsusi: Dac Vigilius ar
respecta ntocmai dorintele tale, atunci ar strni furtuna n snul
clerului su. Poate c ar urma o schism, cu att mai mult cu ct,
nainte de a sosi la Constantinopol, a primit nenumrate mesaje de la
episcopii din Africa, din Sardinia, Milano, Alexandria, Patras, Salonic,
309 care l-au prevenit de riscurile oricrei indulgente fat de monofiziti.

301

Dac i fortm mna, riscm s-l vedem detronat si nlocuit de un pap

mult mai putin inflexibil.

302

n ziua urmtoare, mpratului i s-a prut o manevr abil s-l delege pe

Narses s-mi povesteasc a doua ntrevedere cu papa. Demnitatea,
integritatea, dar si fermitatea lui m mpiedicau s m supr pe e!...
Narses a venit cnd luam masa, singur ca de obicei, ntr-una din cele
mai elegante sli ale gineceului, rotund, cu peretii acoperiti n ntregime
de mozaicuri reprezentnd frunzisuri, care ddeau impresia c m aflam
n mijlocul unei pduri. Eunucii degusttori si eunucii paharnici m
serveau, iar apetitul mi era gdilat de nsiruirea de caviar, ou fierte
moi, sunc, anghinare, peste, ied umplut si ceap, n mijlocul acestor
mncruri luxoase, se gsea, servit n splendida argintrie imperial,
hrana sracilor, pe care nu ncetasem niciodat s o apreciez: supa de
ceap, macroul uscat si brnza de capr. Spre deosebire de mprteasa
Eufemia, care nu putuse mnca niciodat altfel dect cu degetele, eu m
foloseam de o lingur de agat cu mner de aur. Considernd mncrurile
insuficient de picante, adugam deseori piper si condimente, tinute n
recipiente din cristal de stnc sculptate n Egipt. Clondirele din sticl
nsemnat cu vulturul bicefal aurit contineau un vin dulce de Samos pe
care multi l consider scrbos, dar pe care eu l preferam oricrei
buturi si pe care slujitorii mi-l turnau ntr-o cup din aur frumos
lucrat. S-mi fie iertat c m complac n enumerarea acestor rsfturi,
ns din moment ce acum mi este interzis simpla lor pomenire, la care
mi las gura ap, este una dintre putinele plceri care mi-au mai rmas.
mpratul, din cte zicea Narses, insistase din nou n dimineata aceea ca
papa s contrasemneze declaratia celor 310 Trei Capitole. Colocviul s-a
desfsurat n latin, limba oficial a imperiului si a Bisericii, pe care, de
altfel, mpratul o stpnea mult mai bine dect papa, care pstrase un
puternic accent grecesc. Brusc, Vigilius renuntase la limbajul perfid si la
303

stilul mieros care i erau caracteristice. S-a crezut suficient de puternic

pentru a-l ameninta pe Iustinian: Sunt hotrt s-i dobor pe toti cei
care ncurajeaz erezia, cu att mai duntori cu ct ei sunt cei mai
apropiati de tronul imperial si alesii intimittii tale. Prin urmare, voi
excomunica, indiferent de rang sau de sex, pe oricine ti toarn n inim
otrava monofizit. Dup afrontul adus de demiterea lui Barsyme, dup
nvinuirea care-mi era adus pentru cderea Romei, mai trebuia s
suport si excomunicarea din partea unui pap pe care eu l creasem" ?
Bastardul dracului! am urlat eu, mturnd cu un gest cupele,
clondirele si platourile care s-au zdrobit de podea. Vassilissa iubit de
Dumnezeu si amintea brusc c fusese fiica poporului pentru a scuipa
aceast injurie de mahala la adresa urmasului Sfntului Petru, sfntul
nostru printe, papa. N-am putut, mrturisesc, s-mi stpnesc reactia
si, de altfel, Vigilius merita pe deplin acest epitet. De aceast dat, mi-am
vzut eunucii renuntnd la legendara lor stpnire de sine pentru a-si
acoperi fata cu mnecile lungi, albe. M-a amuzat reactia lor, furia mea sa calmat pe loc, dar m-am ferit s-o art. Pieriti din fata mea, toti, mai
repede! am urlat din nou, fr s ridic capul. Praepositus, usieri si
doamne s-au clcat n picioare la usi, grbiti s fug de mine. Narses a
iesit n urma lor, cu un aer grav. Au rmas doar eunucii care asigurau
servirea mesei, nestiind prea bine ce s fac. 311 Afar cu totii, altfel
v trag n teap! am mormit eu, zburtcindu-i de-acolo. Rmas
singur, am alergat la o us din bronz, att de mic nct de-abia se
vedea n perete. Am tras de sub tunic o cheie si am deschis-o. Tavanul
era att de jos, nct am fost nevoit s m aplec pentru a trece. Am
intrat prin spatele apartamentelor mele ntr-un labirint a crui existent
era cunoscut de foarte putin lume si cruia nu-i stia nimeni planul,
304

ncperi mici, sufocante, prfuite, pustii alternau cu coridoare scurte

nguste. Am btut ncetisor la o us. N-a

305

rspuns nimeni. Atunci, am apsat usor clanta si am intrat ntr-o

cmrut minuscul, auster si aproape goal, ntr-un colt, cteva
icoane foarte mari, n fata crora ardeau candele si fclii, formau un fel
de paraclis. Asezat direct pe pmnt, un btrn cu barba alb, n haine
de clugr, medita fr ca intrarea mea s-i ntrerup gndurile pioase.
Am ngenuncheat alturi de el, mtsurile mele mprstiindu-se ca o
corol n praful de pe jos. Sfinte printe..., am nceput eu. Fii
binecuvntat, fata mea! a rspuns btrnul fr s deschid ochii, apoi
buzele lui au continuat s sopteasc rugciunea tcut. Era patriarhul
Anthimus. De unsprezece ani, lumea ntreag l cutase n zadar pe cel
pe care-l sustrsesem rzbunrii unui pap si slbiciunii unui mprat,
oferindu-i adpostul cel mai inviolabil din oras, gineceul mprtesei. Miam deschis inima n fata btrnului patriarh: Vigilius m ameninta, voia
s m excomunice si, n cuvinte poate prea crude, i-am spus ce gndeam
despre pap. Anthimus nu s-a miscat, prea c nu m aude. Cnd am
terminat, a deschis totusi ochii, a fixat o clip candoarea lor albastr
asupra mea si mi-a zis: 312 Furia nu este un sfetnic bun. Linistestete! Uit de ur pentru a gsi o solutie. Dac te rogi, Dumnezeu te va
lumina asupra a ceea ce ai de fcut. Adap-ti forta n convingerea c te
zbati pentru adevrata credint si atunci vei nvinge. Simpla convingere
va fi de ajuns ? Mi-am ngduit s-i amintesc c Vigilius, prin trdarea si
intransigenta lui, risca s nimiceasc toate eforturile noastre pentru a
ntinde umbra crucii asupra lumii. Adu-mi-l n noaptea aceasta pe
clugrul Marras, mi-a poruncit Anthimus. si acum, fata mea, las-m!
A deprtat bratele si a intonat cu voce tremurtoare un psalm. Cnd mam retras, linistea mi coborse n suflet. n noaptea aceea, la ora la care
mprtesele timpurilor trecute si primeau amantii, mi-am ntredeschis
306

usa pentru a-l lsa pe Arsenius s intre, nsotit de Marras. Nu voisem s

ncredintez nimnui altcuiva grija acestei misiuni. Acesta urmase un
itinerar de pasaje pustii, culoare prsite, terase izolate pe care acest
iubitor de taine le cunostea pe dinafar. Dup ce au ajuns, am preluat
initiativa si l-am condus pe clugr. tineam o tort ale crei flcri
fceau umbrele s danseze, miscau peretii, nviorau linistea dens si
jucau pe satinul ntunecat al tunicii mele largi. Usa lui Anthimus era
deschis. Ne astepta, luminat foarte vag de candelele icoanelor, n
picioare, foarte nalt, descrnat, cu barba lui lung, rrit, si pusese
peste rasa de clugr o etol brodat cu cruci negre pe care timpul o
tocise. Era ntruchiparea clarittii, a maiesttii, a umilintei. n fata
patriarhului, ermitul, nalt si el, ns murdar si mputit, arznd de focul
lui Dumnezeu, era ntruchiparea misticismului. Clugrul a vrut s
srute mna patriarhului, 313 care a schitat gestul de a ngenunchea,
fiecare i-a cerut celuilalt binecuvntarea, unul respectnd rangul
celuilalt,

altul

aducndu-si

omagiile

sfinteniei

celui

dinti.

Apoi

Anthimus, cu o mn pe care nu o bnuiam att de puternic, I-a pus

pe Marras s ngenuncheze n fata lui. Antins mna pe crestetul zburlit
si, cu voce tuntoare, a nceput: Prin gratia puterilor nvestite n mine
de Dumnezeu, ti poruncesc, pstor al credintei. Mergi unde te cheam
providenta!

mprstie

cuvntul

divin

si

nmultestei

pe

slujitorii

Domnului... Minunatul text cpta contur n limba greac, pe care

sufletul nostru o foloseste pentru a comunica cu Dumnezeu, n locul
acelei latine rezervate jargonului functionresc. Patriarhul Anthimus l
numea pe Marras episcop si, trimitn-du-l la Harith Ghassanidul, l
mputernicea s numeasc la rndul su alti episcopi si preoti. Renvia
clerul monofizit n momentul n care acesta era n pericol s dispar din
307

pricina intransigentei unui ticlos. Trecea peste fosta lui excomunicare, l

trimitea la plimbare pe pap cu tot cu Biserica lui oficial,

308

fcndu-i neputinciosi prin aceast atitudine. Doar virtutea si pietatea

iui l putuser mpinge la un asemenea curaj, la care eu n-as fi ndrznit
niciodat s visez. A aruncat n vasul de tmie cteva boabe de rsin
al cror fum aromat a urcat spre Marras. N-au fost nici brocarturi
mpodobite, nici mitre cu diamante, nici coruri, nici concerte de org,
nici cortegii de diaconi pentru a-l cinsti pe noul episcop. A fost doar
mprteasa, pentru a lumina drumul care-l ducea din ascunztoarea
patriarhului n umila lui chilie. A doua zi, nu fr o umbr de sfidare, lam pus la curent pe mprat. Reactia lui, deloc surprins cnd i-am
dezvluit prezenta lui Anthimus la gineceu n toti acesti ani, m-a convins
314 c stia deja, desi nu-mi fcuse niciodat vreo aluzie sau vreun
repros. Ct despre ungerea lui Marras si trimiterea lui n Arabia, m-a
felicitat clduros. Politicianul era foarte multumit s-i vad pe ereticii"
de o pietate prea tiptoare plecnd din capital si purtndu-si zelul
altundeva dect ntre zidurile care-l gzduiau pe pap. Acesta putea deacum s se ncptneze ct voia n fata mpratului, s refuze s
semneze cele Trei Capitole, eu deja prinsesem vitez. In anul 547, dup o
iarn deloc

bogat

n distractii, locuitorii

Constantinopolului au

ntmpinat cu bucurie sosirea diverselor ambasade. Dornici de un

spectacol de calitate, s-au nghesuit s vad trecerea strinilor. La palat
se fceau pregtiri de zile mari, iar trimisii regelui Totila defilau de la
pavilionul Chalke pn la palatul Magnaure ntre dou siruri de militari,
cu drapelele multicolore n vnt. ntre timp, n sala numit metatorion,
mpratul si pusese tinuta protocolar. Picioarele i fuseser nfsurate
n panglici de purpur, se ncltase cu pantofii rosii mpodobiti cu
vulturi de aur. Peste cmasa lui din in alb brodat cu aur la gt si la
mansete si pusese o tunic purpurie, ornat cu o band lat de aur,
309

brodat cu motive geometrice si psri, prins pe umr cu o agraf

ncrustat cu nestemate si perle imense. Alte perle de dimensiuni iesite
din comun, diamante, smaralde, rubine sclipeau pe coroana lui cu
ciucuri. Apoi se dusese s ia loc n sala central a palatului Magnaure, o
adevrat catedral cu trei nave desprtite de coloane si luminat de
sapte candelabre gigantice. La un semn, draperiile imense de mtase
ntinse deasupra portilor din bronz au fost trase. Orgile au nceput s
cnte, nsotind corurile celor dou factiuni, Albastrii si Verzii, care
nltau osanale suveranului. Asezat lng ei, i priveam 315 pe goti
naintnd, nalti, blonzi, cu ochii albastri, cu expresii feroce, faptul c
triau n Italia de mai multe generatii nu mblnzise duritatea nordic a
acestor nobili, a acestor militari. Contemplndu-i, m gndeam la unul
dintre ei care lupta n ndeprtata Italie, pltind astfel pretul iubirii unei
mprtese. Brbile lor lungi se desfceau peste platosele lucrate
grosolan, iar gotii agitau cele mai grele sbii pe care mi-a fost dat
vreodat s le vd. nconjurau un personaj binecunoscut si familiar n
imperiu, diaconul Pelagius. nlocuindu-l pe pap dup rpirea acestuia,
intervenise n favoarea romanilor pe lng Totila care, cucerit de
personalitatea

lui,

ncredintase

misiunea

diplomatic

la

Constantinopol. Ambasadorii au psit pe covoarele persane pn la

tronul orientat spre est si nltat pe sase trepte. Un platan cu frunze de
aur l umbrea, cu psri de aur cocotate pe ramuri. S-au prosternat de
trei ori n locurile indicate cu cercuri de porfir si au atins pmntul cu
fruntea, apoi mpratul le-a poruncit s se ridice. Abia atunci diaconul
Pelagius a transmis mesajul cu care fusese nsrcinat. Regele Totila
accepta s uite trecutul si s-si ngroape nflcrarea rzboinic pentru
c nu-si dorea dect pacea, o pace ocrotit si de mprat. Evocnd toti
310

anii n care bizantinii si gotii triser n perfect armonie, dorea s fie

considerat ca un fiu de ctre mprat, oferindu-i alianta gotilor, supusii
si. Desi mrinimia regelui barbar m umilea si m exaspera, conditiile
pe care le oferea mi-au trezit speranta, att de neasteptat de generoase
erau. Omul care tinea

311

Italia la mila lui propusese s ne redea suzeranitatea acesteia, mpratul,

n pofida expresiei impenetrabile, probabil c tremura de bucurie. A
nceput prin a rspunde cu ocolisurile de rigoare: 316 Imperiul
mbrtiseaz natii cucerite dincolo de Adriatic si care ating hotarele
Etiopiei si ale Persiei. Domnim peste saizeci si patru de provincii si nou
sute treizeci si cinci de cetti. Domeniile noastre sunt binecuvntate de
natur datorit avantajelor pmntului, siturii geografice, climatului, si
progresele artei omenesti s-au rspndit nencetat de-a lungul trmurilor
Mediteranei, pe malurile Nilului, de la Troia antic pn la Teba
egiptean... A conchis c imperiul voia si cuta pacea, ns nu accepta s
trateze dect cu un egal. Pelagius, vechi cunosctor al Curtii noastre, a
nteles c mpratul nu binevoia s negocieze cu gotii si a luat din nou
cuvntul. Regele Totila l mputernicise s anunte c respingerea
conditiilor sale ar duce imediat la distrugerea Romei, masacrarea
senatorilor ei si invadarea Iliriei. Cuvntul Sacru a rsunat iar:
Generalissimul nostru, Belizarie, se bucur de puteri depline de
plenipotentiar si cu el trebuie dus orice discutie privind problemele din
Italia. mpratul si btea joc de goti: stpnul universului n-avea
puterea de a trece peste generalissimul su ? N-am avut plcerea de a
afla reactiile ambasadorilor, cci mpratul a fcut de trei ori semnul
crucii, ceea ce nsemna c audienta se ncheiase. Maestrul de ceremonii
a naintat si a rostit cu voce rsuntoare ritualul keleusate, cuvnt care
nseamn porunciti", dar, n realitate, vrea s zic n mod clar plecati".
Gotii s-au retras cu minile ncrucisate pe piept, mergnd cu spatele, asa
cum cerea protocolul... mpratul refuza s recunoasc un regat barbar
cldit pe provinciile smulse imperiului pe care jurase solemn s-l
rentregeasc. Mai trebuia s aib si mijloacele de a le recuceri, ns nu
312

mai avea dect o armat decimat, demo317 ralizat, nvins, armament

insuficient, aprovizionare inexistent si tezaure goale. Trufie? Credint?
Inconstient ? Sau concepuse vreo tactic secret despre care nu-mi
fcuse onoarea s m informeze ?... Banchetul oferit cteva sptmni
mai trziu n cinstea lui Izdah Gushnasp, ambasadorul Marelui Rege al
persilor, a fost cu sigurant srbtoarea cea mai somptuoas pe care am
vzut-o. Demnitari de tot soiul, nobilissimi, fiorentissimi, clarissimi si
minentissimi, n total dou sute douzeci si nou de invitati - numr
traditional - luaser loc n jurul celor nousprezece mese din triclinium.
Pe servetele de purpur se etala vestitul serviciu din aur masiv comandat
de mprat, ale crui vase si platouri celebrau victoriiie, iar farfuriile
purtau

efigia

lui

sculptat.

Nenumrate

candelabre

de

argint,

suspendate cu lanturi din acelasi metal, si reflectau lumina pe marmura

multicolor de pe zidurile cimentate cu un material asemntor aurului
nghetat. Mesele erau aranjate n semicercuri n jurul celei prezidate de
mprat. Invitatii nu erau asezati, ci tolniti n paturi, dup traditia
romanilor -ceea ce mi se prea extrem de inconfortabil, n vreme ce
Passara, demn urmas a matroanelor antice, sttea cu o gratie invidiat
de fiecare comesean. La aceste ocazii solemne uitam de linguri si
furculite, pentru a mnca cu degetele, ca n vremurile antice. Rnduielile
acestui banchet si trgeau originile din Roma imperial si, cu aceast
ocazie, voi povesti toate amnuntele, pentru a-i pstra mrturia, cci
obiceiurile imperiului nostru, att de tnr si totodat att de btrn, se
schimb repede. Atunci cnd a aprut mpratul, invitatii au plecat
capetele si si-au acoperit ochii cu mneca. Maestrul de ceremonii l-a
condus pe suveran la locul su, la masa de 318 treisprezece persoane,
numit si a Apostolilor, pe care o prezida - alt evocare a
313

314

preasfintei scene - n calitate de isapostolos, adic egal al apostolilor.

Primul fel de mncare, gustri reci - caviar, msline, peste cu sos, salate
si alte aperitive - prezentate pe mese mobile, a fost servit n sunetul a
dou orgi acompaniate de dou coruri. Au urmat, n pauz, dansurile
executate de trupele Albastrilor si ale Verzilor, acrobatii, pantomim. n
timp ce se trecea la mncrurile calde, peste, crnuri si vnat, un
clugr a citit cu voce tare predicile Sfntului loan Hrisostomul. n
permanent, mpratul avea grij ca ambasadorului s-i fie date cele mai
alese bucti, iar nefericitul si petrecea jumtate din timp ridicndu-se s
multumeasc pentru terpnos, adic pentru delicates. Printr-o abatere
neobisnuit de ia protocol, Iustinian dorise s fiu si eu prezent si m
rugase s mpart asternutul cu ambasadorul, att pentru a-l cinsti pe
reprezentantul unei tri-prietene, ct si pentru a-i cerceta intentiile.
Persanul pretindea c venise s discute despre anumite puncte ale
tratatului semnat n urm cu doi ani ntre imperiu si regatul su, ns
aceast explicatie nu i se pruse foarte convingtoare lui Iustinian. n
timp ce ambasadorul m acoperea cu linguselile nflorite pentru care este
renumit poporul su, eu i studiam curioas tinuta. Tunica scurt peste
pantalonii strnsi pe glezne mi s-a prut ridicol, iar boneta conic
ddea capului su aspectul unei cptni de sfecl de zahr. Ct despre
barba ondulat si parfumat, semna cu mesa unei curtezane perverse
la orgia unui carnaval. Din contr, bijuteriile - agrafe si coliere extrem de
fin cizelate si lucrate n diferite nuante de aur - mrturiseau un
rafinament

surprinztor.

Artificiile

erau inutile cu

acest

oriental

ntortocheat, asa c l-am ntrebat verde n fat care era scopul misiunii
sale. 319 Consolidarea pcii dintre imperiu si Persia, mi-a rspuns el.
Atunci, de ce ati vrut s luati, n trecere, si frumosul nostru oras Dara
315

? i-am aruncat eu. ntr-adevr, ni se raportase acest incident bizar n

cursul cruia un ambasador, n calea lui, ncercase s cucereasc un
oras apartinnd suveranului la care trebuia s se duc. Eu sunt cel
care trebuie s se plng de autorittile din Dara, care n-au autorizat
intrarea ntre zidurile lor a suitei noastre, pe care mi-am dorit-o
numeroas pentru a-l onora pe mprat. Rspunsul lui exprima cea mai
autentic indignare. I-am rspuns cu diplomatie: Experienta ne
mpinge la o nencredere exagerat poate la adresa regelui Chosroes si a
slujitorilor si. Obtinusem la rndul meu o victorie si am rmas tcuti
pentru a degusta capodoperele buctriilor palatine. n timp ce nfuleca,
ambasadorul arunca priviri dese n directia diaconului Pelagius, invitat
si el. Sper din toat inima, mi-a zis el, artndu-mi-l pe ambasadorul
regelui gotilor, c negocierile voastre se desfsoar multumitor. Nici c
se putea mai bine, ntr-adevr. Sunt nelinistit doar din pricina pcii
care, repet, este singura noastr grij. Dac imperiul doreste s-si
stabileasc preeminenta, nu nseamn c se va recurge la arme. Fr
ndoial, imperiul este cea dinti natie a lumii... pn la granita persan.
Nu m-am putut stpni s nu rd, fiindc mi plcea s mi se rspund
cu aceeasi moned. Dar, rmnnd convins c persii minteau n
continuare, l bnuiam pe ambasador c voise s cucereasc Dara si c
era ncntat de disputa noastr cu gotii. Am nteles n momentul acela c
prezenta lui la Constantinopol, n acelasi timp cu ambasadorul lui Totila,
nu era ntmpltoare. Cnd s-a dat semnalul, toti invitatii s-au ridicat si
au but din vinul de Nafpaktos n sntatea mpratului. Dup
ablutiuni, au fost aduse prjiturile, tartele, bomboanele si vinul de
Chios, n timp ce jonglerii indieni si acrobatii

316

chinezi si executau numereje si erau artati monstrii umani. Fructele,

venite din toate regiunile imperiului, au fost servite la sfrsit, pe platouri
cu trei etaje din aur, att de mari si de grele, nct nici un sclav nu putea
s le care si trebuia trase pe msute rulante de la o mas la alta. Ca
ncheiere a acestor agape, i-au fost aduse mpratului pinea si vinul
simbolice, pe care le-a consumat cu gesturi sacramentale, inspirate din
Cina cea de Tain. La plecare, mpratul m-a nsotit pn n camera mea
si i-am mprtsit impresiile despre ambasador. Nu vreau nici s-i
cedez, nici s-l rnesc, a observat el, nici s las firul, nici s-l rup. mi
trebuie timp, doar timp. Dumnezeule, d-mi timp, a repetat el cu o
tristete sincer, care m-a intrigat suficient de mult ca s nu-l mai ntreb
ce o provoca. Iustinian nu stia cum s-l retin pe persan fr ca acesta
s-si dea seama, cum sl adoarm pentru a cstiga acest timp pretios
dup care tnjea. Druieste-i dezmturi, I-am sftuit eu. Ca toti
strinii, ambasadorul mi s-a prut ncntat de ideea c se gsea n
cetatea cea mai nflcrat, cea mai amuzant, cu moravurile cele mai
libere din univers. Gusturile sale, din cte mi ddusem eu seama,
nclinau spre locurile de pierzanie, Iustinian a sugerat numele ctorva
dintre curtenii si care l-ar fi putut duce pe ambasador n casele plcerii.
M-am dovedit convingtoare: Lupanarele sunt prea sofisticate, Cezar.
Persanul vrea s descopere mocirla n care nici unul dintre cunoscutii ti
n-a pus piciorul vreodat; las-m pe mine si fiu cluz prin
intermediar si ngduie-mi s-i ntocmesc harta bucuriilor. Asa va fi prea
epuizat ca s negocieze si prea vrjit ca s se gndeasc la plecare. n
timp ce, spre binele statului, eu m avntam pe urmele unui trecut uitat,
spinoasa chestiune a religiei a revenit n centrul atentiei. Capitolul 20
Intr-o bun dimineat,

una dintre

nebunele

acelea bntuite de
317

Dumnezeu care rtcesc pe strzi si triesc din mila lumii s-a cocotat pe
o piatr mare din apropierea Portii de Aur si a nceput s prezic viitorul.
Gloata,

mereu

curioas,

s-a

strns

jurul

ei.

Femeia,

prad

paroxismului sau delirului, a prezis c n trei zile marea, iesind din

matc, se va nlta ntr-un val monstruos, cufundnd Constantinopolul,
imperiul si ntreg universul. Credulitatea poporului nostru fiind mare,
oamenii, panicati de profetie, s-au npustit n biserici, s-au prosternat n
fata altarelor, rugndu-se, implornd, mprtsindu-se si asteptnd
catastrofa. Desi ministrii au ridicat din umeri, iar curtenii si-au btut joc
de ntmplare, eu am deslusit n asta un semn. Poate c nu al unui nou
potop, ntr-adevr, cele trei zile s-au scurs fr s ne trezim sub ap. Dar
era de netgduit c Dumnezeu voia s ne pedepseasc. Care era
greseala noastr ? i ofeream adpost Antihristului. Cine era Antihristul ?
Papa Vigilius. Se apropia Sptmna Mare. Pentru a aduce omagiu
ticlosului, n ciuda ostilittii sale, mpratul a hotrt c Pastele va fi
srbtorit la 1 mai, dup calendarul catolic, si nu la 8 mai, dup
calendarul alexandrin, pe care l urma Biserica noastr. Protestele mele,
mustrrile clerului nostru, furia poporului n-au folosit la nimic. Pentru a
ne arta dezaprobarea, locuitorii Constantinopolului cu mine n frunte
am nceput ostentativ postul Pastelui cu o sptmn naintea papei.
Faptul c mpratul se abtuse de la traditia noastr cea mai veche mi-a
ntrit convingerea c Vigilius, n cinstea cruia fusese comis aceast
grozvie si care probabil o sugerase, trebuia neutralizat pentru a evita
cataclismele n serie. A nceput Sptmna Mare. Dimineata si dupamia-za, asistam la slujbe interminabile si superbe. Zilnic, alturi de
mprat, vizitam btrni, infirmi, orfani. Prezidam banchetele oferite
clerului. Ascultam concertele date de corul imperial, mprteam cadouri,
318

fceam turul paracliselor din palat, tronam la cele dou mari defilri de
prosternare ale demnitarilor. n Vinerea Mare, aveam la palat ca unic
hran doar dou mere si scortisoar, pe care mpratul le mprtise cu o
zi nainte. Cu toate acestea, mretia nemaipomenit a slujbei de la
catedrala Sfnta Sofia m-a ajutat s uit de asprimea

319

acestui regim. Am intrat ultimii, prin pasajul care comunica cu Palatul

Sfnt, mpratul a luat loc la amvon, tribuna aceea unde fusesem
ncoronati, n vreme ce eu am urcat, urmat de doamnele mele de
onoare, la strana care mi era rezervat la galerie. Luxul etalat de Curtea
n haine de srbtoare, bijuteriile uluitoare, splendoarea podoabelor
clerului, brocarturile albastre, roz sau galbene, luminate de sutele de mii
de fclii nfipte n candelabrele de aur si n lustrele din argint, ofereau
privirii cele mai sclipitoare reflexe. Riturile complicate care se desfsurau
n nori de tmie, frumusetea celest a muzicii corale si a orgilor m
fermecau. Ochii, gndurile mi urcau spre serafimii care mpodobeau
colturile cupolei fenomenale si spre imensa imagine a Pantocratorului,
cu expresia nfricostoare si, totodat, binevoitoare, judector sever si
daruitor al vietii vesnice. Comunicam cu el, i vorbeam. Ti povesteam c
la nceputul domniei, orbit de putere, nu m-am atasat dect de
aparente. Alergasem dup un prestigiu superficial. Abia mai trziu, cnd
m-am

angajat

apr

credinta,

mi-am

cutat

mntuirea

prin

intermediul acestei cauze mrete. si totusi, nu vocatia m mpinsese s-o

fac. Doar sentimentele m pregtiser s nfrunt acest cmp de btlie,
mprejurrile mi deschiseser calea si eram mai pregtit ca oricnd s
lupt din toate puterile pentru salvarea Bisericii, a Bisericii noastre, l-am
cerut lui Dumnezeu s m ierte de pe-acum pentru ceea ce eram pe caie
s comit pentru preamrirea gloriei Lui. Momentul solemn al slujbei
sosise.

Am

urmat

procesiune,

jurul

bisericii,

epitaphio,

reprezentarea lui Hristos mort, cadavru brodat cu realism n mijlocul

arabescurilor de aur pe fond de catifea purpurie, mpratul era primul
care ngenunchea la fiecare oprire, stpnul lumii voind s afirme c el
nu nsemna nimic n fata trupului torturat al Domnului nostru,
320

Mntuitorului nostru. Atunci cnd, dup sase ore la biseric, m-am

ntors la gineceu n mijlocul noptii n-a fost pentru a m culca. Datoria
m chema la o alt liturghie, care nu se putea desfsura dect n aceast
zi mai sfnt ca oricare, n care se reamintea nmormntarea Fiului lui
Dumnezeu. Am iesit iar afar, urmat doar de Indaro. Pe scri cunoscute
numai de mine, am ajuns n grdinile palatului. Aerul, n noaptea aceea
de primvar, pstra cldura, miresmele si veselia zilei. Nu recunosteam
drumul dect dup desenul mozaicurilor de pe alei. Am ajuns la
pavilionul Virtutii, refugiul meu. Am intrat n capel, la drept vorbind cel
mai armonios dintre sanctuare. Patru coloane de marmur delicat
lucrate sustineau o cupol minuscul. Zidurile erau pictate n ntregime
cu fresce si un mozaic din marmur multicolor mpodobea pardoseala.
Icoanele n care erau nftisati Sfnta Fecioar, Hristos si sfintii erau
mbinate ntr-un iconostas din marmur. Barsyme m astepta. De la
cderea sa n dizgratie, l primeam ct mai discret posibil, pentru a nu
strni bnuieli. Aveam nevoie de sfaturile lui. n noaptea aceea, si
pusese o cap din catifea neagr, brodat cu semnele zodiacului si cu
embleme astrologice din aur. Doi acoliti, sirieni ca si el, mbrcati n robe
lungi, negre, l ncadrau. Au ars tmie n mai multe vase, nltnd nori
de fum n care se amesteca o arom necunoscut, la prima impresie
neplcut, dar ademenitoare si foarte ametitoare. Indaro a aprins
lumnrile din fata icoanelor, apoi a desfcut un flacon de ulei sfintit si a
picurat lichidul n jurul fiecruia dintre noi. Apoi a trasat cu acelasi ulei
cte o cruce pe fruntile noastre. Acolitii au nceput atunci s se
rsuceasc n loc, mai nti ncet, apoi din ce n ce mai repede, cnd
scotnd strigte guturale, cnd murmurnd cuvinte neinteligibile. Cu
bratele ridicate, cu ochii dati peste cap, semnau cu dou corole negre
321

monstruoase ntoarse cu capul n jos. Barsyme, n picioare ntre poarta

regal si iconostas, a nceput s cnte. Acest brbat att de urt avea cea
mai frumoas voce de bas pe care mi-a fost dat s-o aud vreodat. De la o
limb care mi s-a prut a fi ebraic a trecut la greac. Chema un demon
pmntean, dndu-i toate titlurile si apelativele, l insulta, l implora, l
soma, purta un adevrat dialog cu el. S-a oprit brusc si a privit drept n
fat, ca si cum ar fi vzut o artare, nainte de a-si relua discursul
straniu. Discuta, se mnia, cerea ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor.
stiam c acest demon tria n marele sarcofag din marmur alb
mpodobit cu msti si figuri magice pe care l dezgropasem cnd am
construit pavilionul

322

Virtutii. Atunci poruncisem s nu se ating nimeni de el si s-l lase n

mijlocul tufelor nflorite, cci cunosteam existenta puternicului si a
nspimnttorului su ocupant. Barsyme intonase unul dintre imnurile
slujbei de Vinerea Mare care se ncheiase cu putin timp nainte. Demonul
se apropia, nger cu aripi negre, trup fr form si fluid precum un nor,
entitate hrnit cu fum si snge, cpetenie peste zece mii de rzboinici,
dup ierarhia infernal. Indaro urmrea scena cu ochii scosi din orbite,
surescitat si totodat ngrozit. Nu ndrznea s se miste, sprijinindu-se
de perete att de tare, nct prea c vrea s se topeasc n el si s
dispar. Ochii lui Barsyme mi se preau rosii, la fel de rosii ca rubinele
enorme ncrustate n colierul su de mare preot, l sustineam cu toat
forta mintii, cu toat energia, cu toat vointa mea. Deodat, Indaro,
scotnd un urlet, a artat cu degetul tremurtor fereastra. O form
gigantic si ntunecat o acoperea. Era un cine negru, monstruos, gata
s sar. O duhoare insuportabil de mortciune s-a mprstiat n capel.
Demonul pe care l chemam venise, l-am poruncit, prin vocea lui
Barsyme, s intre n corpul papei Vigilius, s-i devoreze toat vointa si
s-l fac sclavul docil al vointei mele. Indaro continua s urle si s se
zbat ca o apucat. Simtea energiile emise de demon sub forma unor
viermi care i se trau pe tot corpul. Ne implora s-i lum de pe ea.
Barsyme s-a apropiat de ea, i-a atins usor fruntea cu degetul mare si
imediat a ncetat s strige si s-a calmat. Apoi a stins candelele si a
rsturnat fcliile. Am rmas n ntunericul cel mai deplin, n tcerea cea
mai adnc nu stiu ct vreme. Atunci cnd, n cele din urm, Indaro a
aprins o lumnare, nu mai era nici urm de demon, nici urm de
Barsyme, nici urm de acoliti. Mi-am dat seama c duhoarea dispruse
si ea, iar n capel domnea din nou mirosul inconfundabil de tmie
323

rece. Dou zile mai trziu, la slujba de nviere, cea mai mare srbtoare a
anului nostru religios, patriarhul Menas a fost cel care, din pragul Sfintei
Sofia, a anuntat multimii de crestini c lisus nviase. Papa nu putuse s
vin, desi data acestei ceremonii fusese mutat special pentru el. Suferea
de slbiciuni ciudate, lesinuri, rtciri care i nedumereau pe medici si l
mpiedicau s se arate. Mi s-a povestit c un clugr exorcist fusese
chemat s ncerce s scoat din trupul papei spiritul rului care l
bntuia, ntr-o sedint deosebit de violent, Vigilius se contorsionase pe
pardoseala de marmur, sfsiindu-si hainele, zgriindu-se pe fat,
smulgndu-si prul, pentru ca n cele din urm s-si piard cunostinta.
Mcar stia ce fel de boal l lovise si poate c bnuia cine era autoarea.
Demonul materializat de Barsyme punea n practic ntelegerea pe care o
ncheiasem cu el. ns puterile infernale, o dat descotorosite de lanturile
lor subpmntesti, lovesc adnc n memorie, n strfundul inimii, fr
mil. n dimineata de Pasti, am primit o scrisoare scurt de la Antonina,
trimis de la Ravenna. M anunta n cuvinte alese de moartea lui
Ruderic. Nu czuse n lupt, asa cum si-ar fi dorit, ci murise n urma
unei simple febre, o febr stupid. Am primit aceast veste fr emotie,
cci mi pierdusem capacitatea de a m nduiosa, ns am plns tineretea
frnt, viitorul pierdut, viata distrus poate din vina mea. mi era greu
s-mi nchipui forta, veselia, vitalitatea lui reduse la un cadavru teapn.
Poate c puterile de dincolo au avut nevoie de o victim pentru a-mi
pune planurile n aplicare. O victim nevinovat si tnr, acest brbat
care ducea cu el n mormnt o parte din mine. Dac trebuia s ofer un
sacrificiu att de scump, fie si o parte din propriul trup, fie, acceptam s
pltesc pretul pentru a vedea adevrata Biseric triumfnd. Desi
devenisem

imun

la

rnile

vietii,

la

atacurile

trdtoare

ale
324

sentimentalismului, am petrecut totusi ziua de nviere ntr-o stare

nefireasc. Am czut n nostalgie. M-am plimbat prin colturile cele mai
ndeprtate ale memoriei mele... La venirea serii, mi-am fcut un
capriciu, de dragul amintirii. Dup ce m-am culcat, femeile si eunucii sau retras. M-am trezit, mi-am pus o tunic de in cafenie, fr nici o
broderie, si un voal lung, negru. Cine altul dect Arsenius m-ar fi putut
nsoti acolo unde hotrsem s m duc ? A fost recunoscut de santinele,
care l-au lsat s treac. Ca trncile, tineam captul voalului ntre
dinti, ascunzndu-mi astfel o parte din chip pentru a nu putea fi

325

recunoscut. Am iesit din palat si am luat carul lui Arsenius pn la

forul lui Theodosius, de unde ne-am continuat drumul pe jos. Era prima
dat cnd m plimbam fr curteni n jurul meu si fr grzi care s m
apere, n seara aceea de srbtoare, gloata m nghesuia, m mbrncea
si m ametea. Arsenius trebuia s m sustin ca s nu cad. Am
recunoscut cu greu cartierul nceputurilor mele. Apruser case noi, si
strzile se lrgiser. Datorit mpratului, acum erau curate si luminate.
Teatrul n care mi etalasem talentele fusese distrus, n schimb, cldirea
drpnat n fundul creia si avea vizuina vrjitoarea Photini se tinea
nc n picioare, nu stiu prin ce minune. si, cel mai important, taverna
Mgarii

Paradisului

nc

exista.

Decorul

rmsese

intact,

dar

proprietarul se schimbase. Mi-a aruncat o privire lung, temtoare, de

parc femeia micut acoperit n vluri i amintea de o figur infernal si
poate c asa si era. Arsenius si cu mine ne-am asezat n capul mesei
lungi la care obisnuiam s stm mpreun cu tovarsii nostri de desfru.
Taverna era ticsit si mesenii se nghesuiau n jurul nostru. Familii si
cupluri respectabile, ca al nostru, se simteau n largul lor, cci ora
chefliilor nc nu venise. Fetele ns erau deja acolo, acele Zoe, Verina,
Berina, Placidia care si cutau clienti asteptau disperate. Trei sau patru
dintre ele l nconjurau pe ambasadorul persilor, Izdah Gushnasp, pe
care n-am fost surprins s-l descopr n locul acela. Doi curteni de-ai
mpratului, vizibil extenuati, l nsoteau. Una dintre fete mi s-a prut
mai dezghetat, mai vioaie dect celelalte, si strnsese prul ntr-o
coad groas, n care nfipsese o floare rosie, asa cum fceam si eu la
vrsta ei. Ambasadorul o remarcase si el. Aceast ntoarcere ntr-un
trecut obscur m obliga fr s vreau s m intersectez cu cile politicii,
l-am fcut fetei un semn cu mna s se apropie. Intrigat, s-a supus. O
326

chema Tecla. Pretinznd c vreau s cstig un pariu, i-am cerut s-l

provoace la confidente pe ambasador si s obtin de la el adevratul
motiv al sosirii lui la Constantinopol. Era vizibil beat si nu trebuia s fie
prea greu s-l faci s vorbeasc. La vederea aurului pe care i-l ofeream,
fata a fcut ochii mari si n fundul pupilelor i s-a aprins o sclipire de
lcomie, n scurt timp, a disprut mpreun cu Izdah Gushnasp. Fr s
nteleg motivul, melancolia noptii aceleia, a locului aceluia mi-a pus un
nod n gt. M-a coplesit un acces neasteptat de tristete. Uram taverna
aceasta si am nteles c o urasem ntotdeauna. Arsenius si-a dat seama
de nnegu-rarea mea brusc, ncepuse a plvrgi cu vecinii nostri de la
mas si ne prezentase drept negustori din Niceea veniti s vad cum se
petrec lucrurile n capital: si Theodora asta care nu se gndeste dect
s-si cumpere rochii si bijuterii, a nceput el. Nici un cuvnt mpotriva
Theodorei noastre, l-a ntrerupt un bcan, n vreme ce sotia lui ne fixa cu
ochi furibunzi. n ciuda loviturii de picior pe care i-am tras-o pe sub
mas, Arsenius stia c eram amuzat si mai ales curioas, asa c a
continuat: si cam d aere mprteasa noastr, nu prea se gndeste
la popor. Taci, altfel ti trag un pumn n gur. Theodora si d aere
doar cu aristocratii. E de-a noastr, iubeste poporul si poporul o iubeste.
Un clugr gras, rubicond, care se ghiftuia ceva mai ncolo a adugat si
el: Theodora noastr e o sfnt. Fr ea, adevratii credinciosi ar fi
decimati, i datorm cu totii viata. Blestemat s fii dac o critici! Arsenius
s-a scrpinat pe nas, cu capul n castronul de sup, prefcndu-se
contrariat. Eu eram emotionat pn la lacrimi. Oamenii acestia m
sustineau atunci cnd m cltinam, m ntreau si-mi confirmau
principala mea ndatorire. Descurajarea mi s-a risipit, mi artaser
calea. Datorit lor puteam continua fr ezitri si fr slbiciuni. Desi
327

nu voiam s recunosc, venisem la Mgarii Paradisului ca s-mi iau adio

de la trecutul meu. Nu stiam ct timp mi mai acorda viitorul, dar mcar
eram hotrt s-l folosesc ct mai bine. ntruct Arsenius atrgea
atentia si ostilitatea vecinilor nostri prin discutiile sale, n-am vrut s mai
zbovim acolo. Am prsit discret taverna si mergeam repede pe strdut
331

328

cnd am auzit n spatele nostru zgomot de pasi. Tecla alerga s ne prind

din urm. Nu voia s piard aurul pe care i-l promisesem. Norocul ei,
pentru c eu aproape uitasem. Profitnd de moleseala de dup acuplare,
si atinsese scopul. Trebuie s spun c ambasadorul persan era foarte
beat, iar ea i ludase performantele sexuale, mijloc infailibil de a obtine
orice de la un brbat, lucru pe care si eu l stiam la fel de bine ca ea.
Apoi i ludase ndelung inteligenta,; spiritul. Persanul se umflase n
pene ca un curcan nainte de a mrturisi: Nici nu stii ct dreptate ai.
Srmanii bizantini, se cred mai destepti ca altii si i dispretuiesc pe
strini, l-am lsat s cread c am venit aici ca prieten, dar am venit s
nchei o aliant cu dusmanii lor..." Fata si-a cerut scuze c n-a putut afla
mai multe. Cu toate acestea, si merita pe deplin aurul. Am schimbat cu
Arsenius o privire ngrozit. Persanul negocia o aliant n numele
stpnului su cu ambasadorii regelui Totila. Contrar celor ntmplate n
anul 539, de aceast dat Chosroes era cei care preluase initiativa unei
apropieri de goti. Dar, la fel ca n trecut, imperiul risca s fie prins ntr-o
menghin. Nu mai aveam nici o clip de pierdut. Am alergat mai degrab
dect am mers pn la carul lui Arsenius si ne-am ntors n galop. Era
ora sase dimineata, usierul deschidea portile mari din bronz. Arsenius
m-a nsotit pn la palatul Daphne. M-am repezit, fr s m schimb,
direct la cabinetul unde stiam c-l voi gsi pe mprat. Era deja asezat de
o or n fata dosarelor sale. tinuta mea neobisnuit n-a prut s-i
strneasc interesul si a avut buntatea s observe c-mi sttea foarte
bine. L-am anuntat de alianta iminent dintre persi si goti. Aceast
noutate a prut s-l amuze copios. A schitat zmbetul acela larg si
nevinovat care-i ddea atta farmec: 332 Prea trziu, a strigat el
bucuros, am fost cu un pas naintea lor. Un curier a venit n mijlocul
329

noptii s m anunte c Belizarie a recuperat Roma. Oscilam ntre uluire

si bucurie. Nu mai simteam nici oboseala, nici somnul si l-am bombardat
cu ntrebri. Mi-a rezumat ncntat evenimentele ultimelor sptmni
din Italia si n felul acesta am aflat naltele fapte de arme ale adversarilor
mei. De luni de zile, loan, generalul rebel, strbtea n lung si-n lat sudul
peninsulei, strngnd trupe si recucerind provincie dup provincie din
minile gotilor. Stpn al Romei, regele Totila nu-i mai putuse suporta
insolenta, si ndreptase armatele spre Sud, nu fr s goleasc mai
nainte orasul. Populatia a fost mutat la tar si si asezase forte
considerabile pentru a preveni orice eventual atac al lui Belizarie. loan l
lsase pe Totila s se afunde n Sud pn n inima provinciilor nesupuse
si abia atunci ncepuse s-l hrtuiasc. n acest context, un detasament
mrunt de trupe de-ale noastre, printr-o victorie nesperat, a recuperat
Spolete, n nordul Romei. Totila, ntelegnd dintr-o dat c intrase ntr-o
capcan, a abandonat imediat Sudul pentru a se repezi n Nord. Prea
trziu! Pe drum, a aflat c Belizarie, respingnd fortele comasate
mpotriva lui, intrase n Roma. A schimbat iar directia, s-a npustit spre
fosta capital si, declansnd un asalt furios mpotriva meterezelor,
aceasta a esuat. Belizarie avusese timp s o repopuleze, s o fortifice si
detinea controlul total. Iustinian nu-mi spusese nimic despre manevrele
secrete ale armatei din Italia ca s m crute de suferinta unui esec.
Simtise ct m costaser cderea Romei si nvinuirea care mi fusese
adus. Delicatetea lui m coplesea, mi 333 curgeau lacrimile si n-am
ncercat s mi le stpnesc. Mi-a fugit putin gndul la Ruderic, care navea s asiste la acest triumf pe care-si-l dorise din toat inima. Cnd mam ntors la gineceu si am deschis ferestrele ca s las s intre dimineata
aceea glorioas de mai 547, am zrit n deprtare marile brci imperiale
330

care-l transportau pe ambasadorul persan cu suita sa pe malul cellalt

al Bosforului. Informat de recucerirea Romei la ntoarcerea din noaptea
lui de dezmt, ntelesese c mpratul, cstignd timp si adormindu-l cu
plceri trupesti, trsese sforile cu

331

grij si n tain. Chosroes nu mai dorea s se alieze cu un nvins si

mpratul relua negocierile dintr-o pozitie de fort. Furia persanului
fusese att de mare, nct a plecat spre Ctesiphon cu o grab grosolan.
Rsturnarea de situatie i-a dat mpratului ocazia de a-l lovi pe Bessas,
fostul guvernator al Romei, care contribuise la cderea ei. A fost destituit
din postul de comandant n Armenia, i s-a retras rangul, propriettile iau fost confiscate si a fost alungat ntr-un ctun ndeprtat, pe trmul
Pontului Euxin. N-am intervenit, pentru c si merita soarta. ntruct
Belizarie tocmai ndeplinise, dup prerea tuturor, cea mai glorioas
fapt a lui, era timpul s grbesc logodna fiicei sale, Ioana, cu nepotul
meu. Dac erau prea tineri pentru cstorie, mcar puteam favoriza de
pe-acum o dragoste copilreasc ce se putea transforma ntr-o bun zi n
iubire. ntr-o dup-amiaz, am aranjat o ntlnire pe nepregtite la
pavilionul Virtutii. Spre marea mea uimire, Ioana mi-a plcut de la prima
vedere, n pofida vrstei fragede, formele ei ncnttoare erau deja cele
ale unei femei, nltimea mic era compensat de faptul c-si tinea 334
capul foarte drept si de alura mndr mostenit de la tatl ei. Nasul era
usor ncovoiat, iar ochii aurii, larg deschisi, aveau o privire direct si
clduroas. Sub curtoazia pe care mi-o arta, vorbea cu o rezerv pe
care o atribuiam timidittii. Am trimis-o la tinerii care se distrau si care
au primit-o foarte bucurosi. Cu coltul ochiului am observat c
Anastasius se arta foarte interesat de ea si probabil c reciproca era
valabil, cci am auzit-o rznd des si fr falsitate. Peste dou zile, cnd
mpratul a venit n camera mea s lum micul-dejun, a scos din
buzunar un pergament si, fr nici un cuvnt, mi l-a nmnat. Era
declaratia celor Trei Capitole, n josul creia se ntindea cu cerneal
violet isclitura mult-asteptat: VIGILIUS PONTIFEX MAXIMUM. Papa o
332

aprobase chiar n dimineata aceea. Nu numai c cedase, dar acceptase,

de asemenea, s se mpace cu Menas, patriarhul Constantinopolului, si
s-i ridice excomunicarea. Drept singur favoare ceruse ca vestea s
rmn secret pn si va putea convinge prelatii, pentru a da o
aparent de unanimitate deciziei. mpratul se prefcea c aceast
schimbare spectaculoas de atitudine era ceva perfect normal. Cu att
mai bine dac explicatiile logice erau multumitoare pentru spiritele
nguste, mpratul mi oferise recucerirea Romei, n schimb eu i ofeream
declaratia celor Trei Capitole, ns n-avea s afle niciodat c eu eram
autoarea. Monofizitismul era nc o dat salvat, si Dumnezeu voise s se
ntmple prin grija mea. Nu m bucuram de triumf. M asteptau alte
ndatoriri. n euforia acestor succese multiple, i-am cerut mpratului
favoarea de a-l nlocui pe cornitele darurilor sfinte, loan. De cnd venise
s m anunte de sosirea papei Vigilius, surs a attor necazuri, eram
convins c ne purta 335 ghinion. Nu ndrzneam nici s m apropii de
el, nici s-i vorbesc. De fiecare dat cnd mi sruta papucul la
ceremonia de adorare a purpurii, mi atingeam frenetic amuletele si
medalioanele sfintite. Toat Curtea i cunostea reputatia si tria n
aceleasi chinuri ca mine. mpratul a binevoit s-mi onoreze cererea si
m-a rugat s-l ajut s aleag un nlocuitor pentru loan. Aici le rezervam
o surpriz celor care vorbeau de faptul c mi-as fi pierdut influenta. O
dat pe sptmn avea loc, n marea sal de audiente hrisotriclinium,
ceremonia

proskinisis,

menit

le

permit

demnitarilor

si

functionarilor proaspt numiti s primeasc nsemnele functiilor lor. n

dimineata aceea, defilarea prea s nu se mai sfrseasc, monotonia
ceremonialului devenea tot mai greu de suportat, oamenii nu mai erau
atenti cnd printre curteni s-a strnit un freamt. Cine nainta sustinut
333

de cei doi praepositus de serviciu ? Cine se arunca la piciorul tronului ?

Cine altul dect dizgratiatul, omul cel mai nepopular al imperiului,
ntunecatul vrjitor, hotul diabolic, pretinsul amant al mprtesei:
Barsyme n persoan. n numele Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh,
maiestatea mea, prin gratia

334

divin, te nalt n functia de comite al darurilor sfinte! a proferat

mpratul. si i-a ntins colierul de aur, marca rangului su, pe care I-a
primit cu minile acoperite de mneci, pentru ca maiestatea sa s nu fie
pngrit atingndu-i pielea. Apoi, noul ministru a naintat spre un altar
mobil pe care si-a depus colierul, capelanul palatului I-a binecuvntat,
dup care i I-a dat napoi. Nu voisem s-i cer mpratului s-i napoieze
lui

Barsyme

prefectura

orasului,

postul

cel

mai

important

din

administratie. Fiind comite al darurilor sfinte, n locul 336 ghinionistului

loan, va sti la fel de bine s influenteze guvernul, ntoarcerea lui a fcut
valuri la Curte si n capital. Totusi, nu era cazul s fie prea uimiti,
Iustinian nu se putuse lipsi niciodat de un spirit puternic alturi de el.
Altdat, acesta era loan din Cappadocia, spre nefericirea imperiului si a
mea. Astzi era Barsyme, spre binele nostru al tuturor. O victorie nu m
lsa s m linistesc. Abia cstigasem pe acest front, cnd am ndurat o
nfrngere pe altul, ceea ce confirma zicala c exercitiul puterii se rezum
la o succesiune monoton de suisuri si coborsuri. N Capitolul 21 ici o zi
nu trecea fr s m bntuiasc fantoma lui loan din Cappadocia,
favoritul infernal de puternic pe vremuri. Nici o zi fr s m cuprind
teama c mpratul l va chema napoi. Atunci cnd episcopul frigian din
Cizic fusese asasinat n plin zi n for, vzusem n aceast nelegiuire
atroce, care ngrozise foarte mult oamenii, ocazia de a m descotorosi
pentru totdeauna de monstru. Trimisesem imediat la locul crimei o
comisie de anchet. Alesesem cu grij fiecare membru, loan din
Cappadocia, exilat la Cizic, era la cutite cu episcopul asasinat, dup cum
stia toat lumea, asadar, comisia stia bine ce asteptam de la ea. Cum sau ntors, am vrut s aud raportul. Presedintele comisiei a povestit c
imediat dup ce a ajuns l-a ntemnitat si l-a biciuit pe principalul
335

suspect. Mrturisise ? Nici n ruptul capului, i interogaser pe complicii

si ? Refuzaser s vorbeasc. Nu putuser strnge destule dovezi
mpotriva lui pentru a-l incrimina. Comisia crezuse c m va multumi
condamnndu-l pe suspect la biciuire. Desigur, simtisem o mare
satisfactie la ideea c fostul dictator, att de spilcuit, att de voluptuos,
fusese btut ca un tlhar josnic. Dar nu ajungea nici pe departe, l-am
acoperit de insulte pe incapabili si i-am alungat. S dea Domnul ca
mpratul s nu profite pentru a-si ierta favoritul. Strnisem un pericol
care-mi putea fi fatal. 338 Atunci, Dumnezeu mi-a trimis un semn. De
fapt, am primit vesti de la Marras. De cnd i trimisesem episcopul pe
care l ceruse, Harith Ghassanidul se dovedise cel mai zelos aprtor al
hotarelor noastre, ns noul pstor nu-si limitase la nomazii desertului
actiunile cu care m tineau la curent clugrii rmasi la palatul
Hosmidas si pe care mpratul prefera s le tin pentru el. Vultur
singuratic, la a crui eliberare din colivie contribuisem si eu, sfntul
Marras cltorea cu viteza fulgerului, deghizat n cersetor, ascuns de
adeptii si, pentru a evita prea marea curiozitate a autorittilor. Zbura n
felul acesta din oras n oras, ntinzndu-si aripile protectoare peste Siria,
Egipt, Armenia, Asia Mic, Rhodos, Cipru. Resuscita o credint
muribund, restabilea ierarhia clerului ei, poruncea peste treizeci de
episcopi si mii de preoti si diaconi. Anthimus, cruia i povesteam toate
isprvile sale, avea dreptate s spun c Marras fcea preotia s curg
ca un fluviu lat n ntreg imperiul". Biserica oficial a nceput s
protesteze, iar Vigilius, pap schimbtor, si-a alturat vocea ipocrit celor
ale intransigentilor, mpratul, la rndul su, s-a crezut obligat s-i fac
pe plac si a pus recompens pe capul sfntului Marras. Dar probabil c,
n adncul inimii, spera ca btrnul s scape. Dumnezeu l veghea.
336

Marras a dejucat toate capcanele: Nu e asta dovada c Dumnezeu nsusi

l apr ?"

337

a observat Anthimus. Era semnalat ntr-o zi aici, ntr-o zi acolo, mereu n

miscare, neobosit, neschimbat n setea lui de Dumnezeu, aflat fr
ncetare pe crarea drepttii", cum zicea Anthimus. Minunile erau
nenumrate, nvia mortii, exorciza posedatii, prezicea viitorul si, datorit
lui, adevrata credint se rspndea n lumea ntreag precum cel mai
delicat parfum", dup cum frumos s-a exprimat btrnul patriarh. 339
Vigoarea si fermitatea lui mi-au dat un exemplu, nainta drept spre
scopul su, fr a pierde timpul, si isprvile lui m-au fcut si mai
nerbdtoare s izbndesc. De cteva zile m foiam n zadar, n
dimineata aceea ntrebasem de douzeci de ori dac venise Arsenius. n
cele din urm, a aprut, fr suflu, gfind: Au mrturisit? am tipat
eu. Unul refuz s vorbeasc, cellalt a cedat. Vreau s-l ascult, hai
s mergem! am hotrt pe loc. l-am poruncit unuia dintre notarii mei s
ne urmeze. Ne-am nfundat n partea aceea a gineceului, cea mai izolat,
cea mai nestiut, care adpostea retragerea tainic a patriarhului
Anthimus. Eram departe de luxul si rafinamentul pentru care era
renumit palatul Daphne. Culoarele coteau deseori n unghi drept, prost
luminate de cteva ochiuri de sticl n tavan. Am cobort pe o scar
ngust n spiral pn la subsol, n fata noastr se deschidea un pasaj
boltit, lung, larg si drept, cu pmnt bttorit pe jos. n dreapta si n
stnga, se nsirau usi groase, zvorte grosolan, strpunse de cte o
vizet micut - usi de celule, n fundul galeriei sinistre, una dintre usi
era ntredeschis. Se auzeau gemete de durere. S-a vorbit mult despre
catacombele

de

sub Palatul Sfnt,

nebnuite,

de

negsit,

unde

mprteasa, cu cea mai mare discretie posibil, ntemnita, tortura, i

fcea s dispar pe cei care nu-i erau pe plac. Mult vreme m-am gndit
s ascund acest secret, dar nu mai pot pstra mult tcerea, n numele
338

sincerittii cu care mi-am promis s scriu aceste memorii, pentru a le

face credibile. Am deschis pn aici portile trecutului meu, ale inimii
mele, ale palatului meu. Mai rmne s-o ntredeschid pe cea a
subteranelor. 340 ncperea n care am ptruns era foarte mare. Mesele
etalau o varietate extraordinar de instrumente de tortur. Din plafon
atrnau lanturi si scripeti. Trei sau patru cli s-au ridicat la intrarea
mea. Cu un gest le-am poruncit s uite de prezenta mea. si-au reluat
activitatea, aranjnd si curtnd metodic instrumentele. Pe mese erau
ntinsi doi brbati dezbrcati, nsngerati, plini de rni, care gemeau
ntruna. Probabil erau tineri. Erau complicii lui loan din Cappadocia la
uciderea episcopului din Cizic, transferati aici la ordinul meu. n ciuda
spectacolului atroce si a mirosului insuportabil, m-am apropiat de unui
dintre ei si m-am aplecat asupra chipului acoperit de sudoare si snge:

Mrturiseste

loan

din

Cappadocia

poruncit

asasinarea

episcopului din Cizic. Durerea si epuizarea l mpiedicau s rspund.

Am asteptat rbdtoare s-si recapete suflul... si am repetat ntrebarea.
Brbatul n-a reusit dect s clatine din cap ntr-o miscare ce se voia
ferm si... negativ. Tiati-i mna dreapt, am poruncit, ca s nvete
ce nseamn s se nhiteze cu asasinul unui om al Bisericii. Apoi m-am
ntors ctre cellalt brbat, care prea ntr-o stare ceva mai bun. Auzise
ce soart l astepta pe tovarsul su. Cnd l-am interogat, a soptit fr s
respire

ntr-adevr

loan

din

Cappadocia

aranjase

asasinarea

episcopului din Cizic. l-am poruncit notarului pe care l luasem cum

mine n acest scop s noteze mrturia lui, pe care l-am obligat s o
repete. De-abia putea vorbi, l-am lsat timp s articuleze. Am asteptat
linistit s ajung la captul penibilei sale mrturisiri. Apoi am poruncit
s i se taie mna, ca si celuilalt. Prizonierul si-a strns destul fort
339

pentru a protesta c Arsenius i promisese c-l va gratia si l va rsplti

pentru 341

340

o mrturie care l-ar incrimina pe loan din Cappadocia. Dac nu suferea

acelasi tratament ca acolitul su, i-am explicat lui Arsenius, se va crede
c I-am corupt, iar mrturia lui va fi suspect. n acest decor nedemn de
mizerie, bestialitate si oroare, mprteasa, cu brocarturile, mtsurile si
bijuteriile sale, oferea un contrast izbitor. Eram constient de acest
lucru, dar nu-mi psa. Spectacolul suferintei umane m-a miscat
ntotdeauna si cu toate acestea imaginea acestor brbati tineri, torturati
nfiortor, m lsa nepstoare. Viata omeneasc nu mai conta din
momentul n care sttea n calea planurilor mele, adic a mretiei
imperiului, a gloriei adevratei religii si, binenteles, a mpratului,
ncptnarea acestor brbati, care refuzau s depun mrturie
mpotriva lui loan din Cappadocia, risca s aib urmri incalculabile,
asadar, trebuia nfrnt prin orice mijloc si ct mai iute. Nu-i mai
vedeam ca niste fiinte umane, ci ca dusmani ai poporului, ai copiilor mei,
care nu aveau dreptul la menajamente si scrupule. Ratiunea de stat, att
de des ndreptat mpotriva mea, nu stia ce este mila. Aveam de ales
ntre dou ci incompatibile. Omenia strnea dragostea, ns mretia
ntiprea figurile n istorie. Eu o mbrtisasem pe cea de-a doua. Le-am
aruncat n fat senatorilor din comisie mrturia complicelui lui loan din
Cappadocia. N-au ndrznit s protesteze si au ncovoiat spinrile n timp
ce eu pronuntam sentinta: Poruncesc s-i fie confiscate imediat
posesiunile pe care am avut pn acum slbiciunea s i le lsm! Va
pstra doar hainele de pe el si va fi mbarcat pe prima nav ce pleac
spre Alexandria, l condamn la exil pe viat n orasul Antinoe, n Egiptul
de Mijloc! Cpitanul navei nsr342 cinate s-l escorteze l va debarca la
fiecare escal si-l va obliga s-si cerseasc pinea, pentru ca poporul s-l
vad pe omul acesta tremurnd si ntinznd mna pentru un bnut!" N341

am avut nevoie s-i iau viata lui loan din Cappadocia. mpratul, chiar
dac si-arfi dorit n secret, n-ar fi chemat niciodat lng el un ucigas. ,/
Victoria mi-a lsat un gust amar n gur, la fel ca pierderea
entuziasmului. Ca s mi-l regsesc m-am refugiat n pavilionul Virtutii,
n mijlocul tinerilor, prietenii mei. Poate c nu-mi vor rmne prieteni,
fiindc, de la o zi la alta, erau tot mai putin adolescenti si tot mai mult
adulti. Mi-era suficient s-i vd pe Anastasius si pe Ioana la umbra
vreunui platan, mn n mn. Asezat pe banca mea preferat,
nconjurat de chiparosi, m desftam urmrindu-i pe furis. O miscare
n deprtare, n grdini, mi-a atras atentia. Cortegiul mpratului
serpuia printre arbori. Printre trunchiurile seculare defilau tunici de
toate culorile, albastre, verzi, galbene, roz, robele albe ale capelanilor,
umbrelele de soare rosii cu franjuri aurii sub care se adposteau
demnitarii, Iustinian mergea att de repede, nct mantia sa de purpur
flfia n urma lui si diamantele de pe coroan sclipeau ca o frntur de
soare. La apropierea lui, tinerii s-au prosternat, ca niste flori uriase
mbobocite n mijlocul aleilor de mozaic, pe terasele de marmur si n
luminisuri. Nu le-a dat atentie si s-a protpit n fata mea. n ciuda
puterii sale de disimulare, am deslusit n privirea lui o sclipire de furie si
animozitate. Fr ndoial, aflase de soarta pe care i-o rezervasem
fostului su favorit. N-am plecat ochii si ne-am sfidat un timp. Apoi, cu
vocea ncordat, dar avnd grij s nu fie auzit de cei din jurul nostru,
mi-a aruncat: 343 Asadar, ti-ai obtinut victoria, Theodora. Care nu
este a mea, ci a ta, Cezar. Totusi, mi-ai strnit nemultumirea. De
aceea sunt gata s suport consecintele. Poti s m repudiezi, s m
exilezi, s m azvrli n temnit, dar nu-mi voi renega faptele si voi fi

342

ntotdeauna fericit c am putut actiona spre binele tu. L-am simtit

tulburat de sinceritatea mea si convins de fermitatea mea. Sentimentele

343

pe care le-a citit n ochii mei l-au emotionat, s-a destins si cu voce tare
m-a ntrebat ce fceam. M pregteam s le povestesc prima noastr
ntlnire acestor tineri lacomi de istorie, am rspuns eu. Atunci le-a
poruncit acestora s se apropie si, regsindu-si buntatea, li s-a adresat:
mprteasa mi va ngdui ca azi s v fiu eu profesor de istorie n
locul ei. Chipul lui prea luminat de o strlucire interioar. Mintea i
cltorea n trecutul pe care, cu voce blnd, a nceput s-l povesteasc
tnrului su auditoriu captivat: N-am uitat nimic din aceast scen,
ca si cum s-ar fi petrecut ieri, seara n care mprteasa mi-a aprut n
fata ochilor. Silueta ei nclinat peste vrtelnit se ncadra n fereastr.
Purta o rochie modest de in si un vl alb. Avea genele lungi plecate
asupra lucrului. O fixam intens, spernd c va ridica ochii. Afcut-o si
m-a vrjit n aceeasi clip, nc sunt vrjit. Din prima zi si pn acum
mprteasa n-a ncetat s m sustin. Din ea mi trag forta de a-mi
asuma responsabilittile care apas asupra mea. Asa cum spune si
prenumele ei, e darul pe care mi l-a trimis Dumnezeu... l ascultam
uimit, ncntat. Straniu Iustinian, deconcertant Iustinian. ntr-o clip,
gata

s-si

lanseze

fulgerele

344

mpotriva

mea,

urmtoarea,

nchinndu-mi cel mai frumos imn pe care l-a adresat vreun brbat unei
femei. Era modul lui de a-mi arta c si schimbase prerea sau, pur si
simplu, dispozitia, c accepta pierderea lui loan din Cappadocia si poate
chiar c o aproba, n acest fel mi s-a confirmat temeinicia actiunilor mele
si am fost absolvit pentru cruzimea mea. Iubirea lui Iustinian spla
sngele pe care l vrsasem pentru el. Am vrut s-mi exprim
recunostinta, comentnd la rndul meu prima noastr ntlnire: La
vremea aceea, nu eram dect o vrabie n mijlocul unui nor de vrbii. El,
printul, nepotul mpratului, el era phoenixul care zbura sus, printre
344

culmile apropiate de Dumnezeu. Dac n-ar fi cobort el s m nvete s

zbor, n-as fi fost niciodat n msur s contemplu minunatul,
magnificul, imensul. De aceea nici viata mea, nici inima mea nu-mi
apartin. Tot ce sunt, tot ce am, tot ce gndesc tot ce simt apartine
mpratului. El a nltat o biseric pe locul umilei locuinte n care vietile
noastre s-au intersectat si s-au unit. Eu as fi construit nu unul, ci zece
sanctuare pe locul acestei minuni care mi-a transfigurat viata. Cnd
Anastasius a mplinit optsprezece ani, l-am numit silentiar, functie care
consta, la audientele imperiale, n a veghea ca participantii s respecte
tcerea, n ciuda pozitiei sale inferioare, vedea deschizndu-i-se n fat
poarta onorurilor care aveau s-l conduc rapid n Senat si chiar mai
sus. ndeprtnd lunga list a candidatilor de familie bun, am strnit
geloziile si ranchiuna mediocrilor", ceea ce nu m-a surprins deloc. Din
contr, reactia nepoatei mele, Sofia, m-a uimit prin violenta ei. La sosirea
lui la Curte, ea l ntmpinase clduros pe Anastasius, devenindu-i
prieten nedesprtit. Cu toate acestea, s-a dat peste cap 345 s-i
mpiedice nominalizarea. Poate din gelozie, l s-a plns mamei sale, iar
aceasta a ajuns pn la a-l aborda pe Iustinian, care mi-a repetat
cuvintele ei, probabil pentru a m face s m rzgndesc. Degeaba, cci
promovarea lui Anastasius era o etap necesar. ntr-o dup-amiaz, iam primit pe Anastasius si pe Ioana n capela minuscul a pavilionului
Virtutii, pentru c locul acela sfnt era convenabil pentru ceea ce aveam
s le spun. sirurile de fclii erau aprinse n fata icoanelor, parfumul de
tmie plutea n aer, razele de soare ptrundeau prin ferestrele nguste
pentru a lumina figura, mna, vesmntul vreunui sfnt, crend
atmosfera potrivit. Le-am dezvluit celor doi adolescenti c, n urm cu
patru ani, printii Ioanei si cu mine hotrsem s-i cstorim. De atunci
345

asistasem la atractia ior unul pentru cellalt, apoi la nflorirea ei.

Ajunseser la vrsta cstoriei, iar eu eram mai

346

mult dect fericit s binecuvntez aceast unire. Anastasius, stiam, visa

la Ioana. Figura lui extaziat o spunea. Ioana l voia pe Anastasius ?
Nu! Rspunsul tsnise, aproape doborndu-m de uimire. Cum nu ?
Nu m voi cstori cu Anastasius. Nu esti ndrgostit de el ? Ba
da, sunt ndrgostit, a mrturisit ea aproape tipnd, cu vocea necat
de plns. Atunci, de ce nu vrei s te cstoresti cu el ? Tcere. ti
iubesti mama, Ioana ? A scos un mic da" timid. Iti iubesti tatl ? De
data aceasta, rspunsul a fost un da" direct si clar. 346 Printii ti
doresc aceast uniune, ai trece peste vointa lor ? Tcere. Si eu vreau
aceast cstorie si am stiut s-i conving pe unii mai cposi ca tine. Tot
tcere. Cu lacrimi n ochi, a rmas neclintit. Nu-i ntelegeam atitudinea,
nui ghiceam motivele. Adolescenta aceasta era singura fiint uman care
mi se opusese vreodat; dac tria nc, era pentru c mbtrnisem.
Anasta-sius se tufiise de tot, se sufoca de rusine, ar fi vrut s intre n
pmnt. Vznd inutilitatea prelungirii acestei scene incredibile, i-am
expediat pe amndoi. l-am scris scrisoare dup scrisoare Antoninei, n
Italia. Flatat de perspectiva acestei cstorii, mcar ea va sti s-si
sileasc fiica s accepte, ncetineala curierului, cruia i lua cteva
sptmni s plece si s se ntoarc, m exaspera, iar rspunsurile
Antoninei m deconcertau: afirma c nu are alt dorint dect aceast
uniune, dar tinea cu orice pret s asiste si ea si m implora s astept
venirea ei pentru a o pune n practic. Am somat-o s vin ct mai
repede. S-au scurs aproape dou luni nainte s-i primesc scuzele. Se
vedea nevoit s rmn alturi de sotul ei, care avea nevoie de ea n
Italia. n cele din urm, mi-a strnit suspiciunea sau mai degrab
aceasta s-a concretizat si m pregteam s insist, s-i constrng pe
Belizarie si Antonina s-si tin promisiunea, cnd zvonurile care
347

ncepuser s circule mi-au atras atentia. Acestea m acuzau c doresc o

cstorie prestigioas pentru nepotul meu pentru unicul motiv c voiam
s-i deschid calea spre tron. Trebuia s m grbesc s dezarmez
nencrederea mpratului. Am preluat initiativa, propunndu-i s-l
aleag ca urmas pe nepotul lui, Iustin. 347 Anastasius, la drept vorbind,
ar fi fost un mostenitor mult mai convingtor dect biatul acesta gras
cu ochi rtciti, supus uneori unor crize bizare, dar l preferam de o mie
de ori pe Iustin lui Germanus; nssi ideea c i-ar putea urma la tron lui
Iustinian m scotea din minti. Am obtinut n schimb ca urmasul
desemnat s ia de sotie pe nepoata mea, Sofia. Aceast blond plinut
ascundea o ambitie feroce si un caracter imperios. Mritnd-o cu
mostenitorul tronului, l protejam pe Anastasius, asiguram transmiterea
sngelui meu viitorilor suverani si, n sfrsit, aceast monofizit
declarat va sti s-mi continue opera si s vegheze asupra adevratilor
crestini. Imperiul s-ar ntelege perfect cu un cuplu precum Iustin si
Sofia, chiar dac nu le puteau semna prin nimic predecesorilor lor. De
altfel, puteau exista urmasi dup Iustinian... si Theodora? Amrciunea
mea mpotriva Antoninei era mare, cci m nselase att de mult, nct
mi luase destul timp s-mi dau seama. M priva de cea mai frumoas
victorie a mea. Nu m ndoiam c perspectiva de a o vedea pe frumoasa
ei Ioana cstorindu-se cu nepotul meu l revolta pe Belizarie si c doar
sfrsitul dizgratiei sale i putuse smulge promisiunea unei asemenea
uniuni, ntre sotul ei si mine, Antonina l alesese nc de la nceput pe cel
dinti, l nselase, dar nu ncetase s-l sustin, cu att mai mult cu ct
pretindea c m slujeste pe mine. Intrase n

348

planurile mele de cstorie pentru a le contracara mai bine. si

sacrificase trufia de a fi soacra lui Anastasius pentru iubirea conjugal.
Poate c ea a fost cea care a lansat aceste zvonuri absurde privind
intentia mea de a-l urca pe Anastasius pe tron, pentru a mpiedica
aceast cstorie nedorit, n orice caz, ea era responsabil pentru
refuzul brutal al Ioanei, care l fcuse pe nepotul meu melancolic cum
poate fi un ndrgostit de optsprezece ani. 348 Starea lui de spirit
corespundea cu a mea si, n loc s-i ascult confidentele, cum ar fi
trebuit, l-am pus s le asculte pe ale mele. Tot trecutul meu mi-a defilat
prin fata ochilor si mi-am fcut socotelile unei vieti ntregi. Cstigasem
pariul din tineretea mea: evadasem din mocirl. Reusisem n ochii
tuturor aproape imposibilul. Dar toate coroanele de pe lume nu aveau
cum s stearg rnile copilriei mele. mprejurrile m fcuser asa cum
eram, experientele nefericite mi uscaser treptat inima, care ajunsese
precum fructul acela ntrit, nnegrit, putrezit de soarele prea puternic.
M mai tineam nc pe picioare doar din datorie. Gndeam ca o femeie,
dar actionam ca un brbat, mai ncptnat chiar dect un brbat.
Cldisem un sistem pentru a-mi satisface pofta de putere si i devenisem
prizonier, de aceea m-am refugiat n aparente. stiam c nu m puteam
bizui pe nimeni. Atunci mi croisem propria singurtate, care m costa
scump. Ajunsesem la un soi de disperare si, pentru a o combate,
continuam s functionez ca un trup fr suflet. Nu m mai puteam opri
din a manipula, a ntreprinde, a hotr, desi pierdusem sensul acestei
miscri perpetue. Simteam c Anastasius nu-mi ntelegea nefericirea.
Femeia cea mai bogat, cea mai puternic, cea mai vestit din lume nu
putea fi dezgustat de viat. Am vrut s-i explic motivele, dar, pentru a
face asta, trebuia s-i povestesc toat viata mea, nu s evoc doar cteva
349

frnturi. Am hotrt, asadar, s-i dictez amintirile mele. nainte de a fi

mostenitorul averii, mi va mosteni memoria: Totul a nceput ntr-o
sear cnd, btut de niste printi nedemni de acest nume, am fugit.
Btut, umilit, m-am trezit n alt loc n care am fost silit s nvt din
nou s mnnc, s triesc nconjurat de alti infami. Am fost nevoit 349
s m zbat iar si iar pentru a-mi afirma demnitatea sau ce mai rmsese
din ea dup attea zile de umilire. Din aceast cltorie la captul noptii,
din aceast recolt de amrciune am hotrt s-mi fac o grdin, pe
care o voi planta dup plac, n care fiecare tufis, fiecare copac va
reprezenta o parte din mine, care am fost lovit, rnit, nselat, trdat,
dar pe care o voi face s nfloreasc prin mndrie. Pentru fiecare lacrim
vrsat voi vedea desfcndu-se o floare triumftoare, n acest cimitir, n
fata acestui mormnt care se va deschide n curnd pentru mine,
adunndu-mi lacrimile, voi numra mtniile vietii mele. Primul bob
minuscul a crescut, s-a dezvoltat, a disprut si la sfrsit l-am regsit n
tine. De-acum s-a nchis cercul... Toamna mi-a strnit pofta de a petrece
cteva zile la Hiera, palatul de recreere pe care l construisem pe malul
asiatic al Bosforului, nu departe de gura Pontului Euxin. Fceam
cltorii frecvente acolo, pe care curtenii le detestau, btndu-se totusi
n speranta de a fi chemati. Se plngeau de dificulttile de aprovizionare
n ceea ce numeau ei o gaur uitat; se temeau de capriciile mrii,
deosebit de imprevizibil si de periculoas n aceste locuri si, mai ales, ca
toti constantinopolitanii, le era frica de Porfirion, un cetaceu monstruos
ascuns n apele noastre, care de cincizeci de ani aprea, disprea, i
teroriza pe cltori si scufunda navele. l-am invitat pe Anastasius, cu
mai multi prieteni, si pe Ioana, pentru a le demonstra c pot uita de
ranchiuna mpotriva unei fete att de fragede. M-au nsotit pe trirema
350

imperial mpodobit cu purpur si aur, cu pnzele purpurii brodate cu

vulturi imensi aurii, de un lux si un confort neobisnuite. Cltoria a fost
mult ntrziat de numeroase opriri, pe 350

351

care le porunceam imediat ce vedeam o mnstire, o institutie care se

bucura de protectia mea, un sat ai crui locuitori nghesuiti la mal m
aclamau de departe, pentru a le lsa timp oamenilor s mpart daruri
n monede grele si zornitoare din partea mea. Fcusem mai mult de
jumtate din drum, cnd o barc desprins de pe mal a venit s ne
anunte o stire care mi s-a prut o ntmplare extraordinar. Porfirion
tocmai fusese capturat. Am aprut pe punte, pentru a afla toate
amnuntele. Marea linistit atrsese n Bosfor un banc de delfini.
Porfirion, npustindu-se spre ei, i-a ucis si i-a devorat pe ctiva. Altii au
fugit n amonte pe rul Sangarius. Porfirion i-a urmrit, apropiindu-se
periculos de mult de uscat. S-a mpotmolit n nmol, a ncercat s se
desprind si n-a putut. S-a zbtut furios, nereusind dect s se afunde
si mai mult. Apoi, refluxul I-a lsat fr ap, prizonier n noroiul care s-a
uscat. Am vrut cu orice chip s vd monstrul. Nava s-a ndreptat spre
Sangarius si a aruncat ancora n gura rului. Brcile au fost lansate la
ap si toat Curtea m-a urmat pn la uscat. Fr s-mi fac griji, mi-am
nghesuit broderiile de aur si catifea n vas si mi-am tras poalele minunat
brodate ale tunicii. tranii din vecintate, pe care nu-i alungaser grzile,
aplaudau de mama focului. Eram ncntat. M-am rsucit ncet n jurul
cetaceului alb marmorat cu negru care, cu cele patruzeci si cinci de
picioare lungime si cincisprezece picioare ltime, mi sa prut ntr-adevr
monstruos. tranii i dduser nenumrate lovituri de topor, dar, pentru
a da gata un asemenea munte, trebuia mai mult. Sngernd din toate
prtile, transat de viu, monstrul nc respira, fiindc din cnd n cnd
mai tresrea. M umplusem de snge, indiferent la aceast oroare.
Dup ce vzusem oameni torturati, un animal n agonie nu m mai
impresiona. 351 L-am cutat pe Anastasius printre curtenii zguduiti,
352

care afisau acelasi snge rece ca si mine, ascunzndu-si dezgustul si

greata, si l-am interpelat: Probabil c esti uimit de curiozitatea mea
fat de Porfirion, dar, vezi tu, monstrul acesta sunt eu. L-am lsat putin
s digere aceast introducere nainte de a continua: Timp de ani de
zile a nfricosat atta lume si, cu toate acestea, vezi ct de vulnerabil este
acum. E strpuns, rnit, mcelrit de oameni, asa cum am fost si eu,
asa cum sunt n fiecare zi atacat de dusmanii mei. A fost defimat si cu
toate acestea se dovedeste a fi foarte util. Priveste-i acolo jos pe tranii
aceia care i iau carnea pentru a se ghiftui cu ea sptmni ntregi. si
atunci cnd va fi mort, cei care l-au blestemat cel mai mult vor fi siliti s
admit c hrana pe care le-a adus-o attor nfometati e un dar al
providentei. Exact ca si la mine, atunci cnd ntr-o zi, curnd, voi muri,
mi vor fi recunoscute meritele si voi fi binecuvntat. Deschide bine
ochii, Anastasius, monstrul acesta este bunica ta. n loc de palat, am
vrut ca Hiera s fie o vil mai mare, cu peristil si colonade n stil rustic.
Suita mea, prea numeroas, locuia n pavilioane mprstiate n parc,
adevrat pdure udat de numeroase izvoare, mpodobit cu copaci
foarte mari si cu cmpii nflorite care se ntindeau pn la trmul mrii.
Cu ocazia acestui sejur, invitatii au fost att de numerosi, nct
Anastasius si Ioana s-au instalat n dou camere minuscule nvecinate,
n hambarul unui pavilion izolat, mai degrab o caban, care nu avea la
parter dect o camer de odihn pentru plimbretii rtciti. Ct despre
prietenii lui Anastasius, ei au fost instalati foarte departe de acolo. Acesti
tineri nu veniser la Hiera pentru a tine 352 companie generatiei btrne
si pentru a se sacrifica protocolului. Asadar, le-am interzis s m viziteze
si nu le-am cerut dect s se distreze si s fie fericiti. Sclavii le aduceau
lui Anastasius si Ioanei hrana cea mai delicioas si vegheau la confortul
353

lor n mii de moduri ingenioase, n fiecare zi, Arsenius mi povestea

faptele si gesturile lor. Fceau plimbri lungi n pdure, se scldau n
Bosfor, visau pe teras... se vedeau foarte putin cu prietenii lor. ntr-o
sear, Ioana nu s-a ntors n camera ei si a rmas peste noapte n cea a
lui

354

Anastasius. Mcar vinurile savuroase pe care le alesesem pentru ei si

afrodiziacele care poruncisem s le fie puse n mncare nu fuseser
inutile. S-au artat si mai putin dect nainte si si-au ascuns iubirea n
adncul pdurii, ca cerbii. Cteva zile mai trziu, i-am surprins, un
eunuc mituit de Arsenius indicndu-mi locul unde se aflau. Urmat doar
de cteva doamne, m-am ndreptat spre ascunztoarea lor atunci cnd,
pentru prima dat, mi-am dat seama c nu mai puteam ndoi piciorul si
c m cltinam usor. Pe moment, prea fericit c le protejasem povestea
de dragoste, n-am dat atentie acestui amnunt, n parc se nlta un mic
templu rotund, fr acoperis, datnd de dinaintea construirii palatului.
Garduri vii, foarte nalte si foarte dese, i fereau de privirile altora. M-am
apropiat fr zgomot si i-am gsit pe tinerii amanti ntr-o nlntuire
drgstoas. La vederea mea au srit n sus, rusinati si totodat radiosi.
I-am linistit: Lsati-v inima s vorbeasc. Supuneti-v ordinelor ei,
profitati de hotrrile ei. Eu nu v mai deranjez. Ostentativ, i iertam si i
ncurajam. A venit ora ntoarcerii si am prsit Hiera, ca de fiecare dat,
cu prere de ru. n timp ce vasul se ndeprta de trm, i-am primit pe
Anastasius si pe Ioana sub baldachinul de pnz 353 de unde, ntins pe
perne, mi plcea s respir aerul marin. Acest sejur, le-am zis eu, mi-a
confirmat c tu, Anastasius, o iubesti pe Ioana, si mi-a dovedit c ti s-a
rspuns cu aceeasi iubire. Nu mai rmne dect s v consacrati
sentimentele. Nu voi fi sotia lui Anastasius. lat c Ioana o lua de la
capt. Nu ntelegi, copila mea, i-am rspuns cu vocea cea mai blnd
din lume, decizia aceasta nu tine de capriciile tale. Ai devenit amanta lui,
ai trit cu el sub ochii ntregii Curti. Esti att de compromis, nct nici
un brbat nu o s te mai vrea. Ori te mriti cu Anastasius, ori vei trece
drept o fat cu reputatia ptat. De altfel, stiu c, n ciuda refuzului care
355

ti-a fost impus, ti doresti s te cstoresti cu nepotul meu. n realitate,

am lucrat doar pentru fericirea ta. N-aveam totusi de gnd s o las pe
Antonina s m considere imbecil si s scape basma curat. Anastasius
prea la fel de descumpnit ca Ioana. Cu toate acestea, l avertizasem.
Orict de uscat as fi fost, nu m puteam abtine s nu manevrez.
Capitolul 22 Iarna s-a abtut asupra imperiului si n anul acela
sntatea mea nu a mai rezistat. Am nceput s sufr de febre frecvente
si simteam o slbiciune persistent, inexplicabil. Chinuit de arsuri la
stomac, mi-am pierdut apetitul robust. Din slab am devenit scheletic.
Am avut ntotdeauna oroare s fiu bolnav si cu att mai mult s vorbesc
despre asta. Am poruncit pstrarea secretului absolut asupra strilor
mele de ru. Am comis o eroare, cci zvonurile cele mai extravagante au
nceput s bntuie prin capital. Se sustinea, de exempiu, c loan din
Cappadocia, din fundul exilului su egiptean, aranjase s mi se toarne n
mncare o otrav fr leac. La palatul lui Germanus si al Passarei, se
afirma c boala mea era doar o prefctorie, inventat pentru a-l
nduiosa pe mprat si a-l convinge s-l adopte pe nepotul meu,
Anastasius. Viata mea de Curte s-a domolit. Acordam mai putine
audiente si ieseam foarte putin. Apropiatii si curtenii au considerat
potrivit s arboreze mine de circumstant. Vorbeau cu voce joas,
mergeau n vrful picioarelor, mpratul m ntreba vag si rapid cum m
simt si se multumea cu un rspuns linistitor si evaziv, recomandndumi
s-i ascult pe doctori, ale cror sfaturi nu le urmase nici el niciodat. Se
prefcea c nu vede nimic, dar si scurta vizitele la gineceu. Pentru a-si
ascunde disperarea, brbatii si caut salvarea n fug. Avusesem
ntotdeauna grij de aspectul meu, cernd 355 "tUPT^B ca acesta s fie

356

impecabil n orice mprejurri, dar acum mi se ntmpla s petrec zile

ntregi n tinut neglijent, lund ca unic msur de precautie pzirea

357

strict a usii. Doar nepotul meu Anastasius avea dreptul s m vad. n

acest fel, mi-am gsit timp s-i dictez povestea vietii mele. Cufundarea n
trecut nu m consola pentru prezent, dar evocarea nftisrii pe care o
avusesem mi ngduia s uit, fie si pentru o clip, pe cea care mi
apartinea acum. Cu toate acestea, nu-mi sttea n fire s m pierd mult
timp n amintiri si inactivitate. Am vrut s reactionez si, n martie, m-am
ntors la Hiera ca s schimb aerul. Dar vntul ascutit nlta valuri care
se sprgeau pe cheiul de marmur, copacii despuiati, norii negri care
alergau pe cer, lumina cenusie si linistea apstoare mi-au destrmat
optimismul si, ntruct curentii de aer care circulau n aceast locuint
de var m omorau, m-am ntors fr ntrziere n oras. Durerile s-au
agravat, mpiedicndu-m n scurt timp s dorm. Atunci cnd, nvins de
oboseal, intram ntr-un soi de toropeal, cdeam prad cosmarurilor
nfiortoare. M trezeam gfind, si mai epuizat, si mi trebuia o vreme
ca s m dezmeticesc. Clugrii de la palatul Hosmidas au venit n
camera mea s aprind fclii binecuvntate si s mprstie uleiuri
sfintite. Doctorii, greci sau evrei, rmneau convinsi c vechea mea boal
de stomac mi juca feste. Auzindu-i, ai fi zis c un regim echilibrat m-ar fi
pus imediat pe picioare. Nu-mi doream dect s le pot mprtsi
optimismul, cci m simteam n deplintatea faculttilor mintale.
Spiritul meu era ager, nerbdtor s munceasc, lacom s rezolve
probleme. Pentru a scpa de incertitudine, am chemat-o pe Photini,
vrjitoarea. Era foarte btrn, decrepit si neputincioas. Am vzut-o
sosind, crat de doi eunuci, o grmad 356 de mtsuri nflorate si
stridente, acoperit de o nvlmseal de podoabe de aur nnegrit. Capul
nu mai era dect o mas nedeslusit de pr si riduri. Ramolirea si
obezitatea o mpiedicau s deschid ochii. Eunucii au depus-o ghemuit
358

la picioarele mele. M-am aplecat spre ea. Duhnea a parfum ieftin de

iasomie. Am ntrebat-o ct mai aveam de trit. O viat lung, lung,
lung..., a horcit ea. Uimit, am vrut s stiu ce-mi rezerva viitorul.
Dup iunie nu mai vd nimic... nimic... A cltinat din cap si lacrimile au
nceput s-i curg pe obrajii grasi. Am poruncit s fie dus acas... Nu
mi-a fost deloc greu s-i interpretez viziunea. Viata lung, foarte lung
care m astepta... era viata vesnic. si dac nu-mi putuse vedea viitorul
dect n urmtoarele trei luni, nsemna c m pndea moartea.
Sperasem totusi s am mai mult timp n fat. Nu mi-am putut stpni
un frison, m-a cuprins o senzatie neobisnuit, apoi am avut impresia c
am ajuns, n sfrsit, la destinatie. Tristetea de a-l prsi pe mprat era
compensat de o usurare intens, absolut, mi lsam Casa n ordine. Pe
toate fronturile, armatele noastre erau victorioase, i bteau pe goti, i
nfrnau pe persi, i respingeau pe slavi, i zdrobeau pe maurii din Africa,
n fine, episcopii, convocati de pap pentru a aproba cele Trei Capitole,
votaser cum trebuie, mpratul redase imperiului integritatea, unitatea
si mretia, asa cum jurase. Iar eu mplinisem ceea ce mi dictaser
credinta si constiinta. Ora desprtirii se apropia. Am vrut s o cunosc
din timp pentru a fi nc n stare s dau ultima reprezentatie. M-am
cutat mult timp o tinut n sala garderobelor. Petrecusem attea ore
fericite acolo, inspectndu-mi regulat vesmintele si bijuteriile! ncet, miam dat seama de ccmorile 357 mele. Eunucii mi-au deschis cuferele mari
cu cercuri din cupru lucrat si au scos tunicile, hlamidele, vlurile,
cmsile, sandalele si papucii din piele, aur sau colorate, ncrustate sau
nu cu giuvaeruri. Nu m puteam stura de haine, se spune. Eram
acuzat c aveam att de multe nct nu aveam cum s le port pe toate.
Am fost ntr-adevr cochet, dar nu pentru un brbat, ci pentru un
359

popor. Garderoba mea inepuizabil era alctuit din costumele de scen

ale unei mprtese. M-am adncit n cuferele din fildes sculptat,
deschise pe mese de argint, pentru a scoate brtrile mpodobite cu flori
si psri din smalt, colierele ncrustate cu

360

medalioane grele din aur, diademele ornate cu camee, inelele, cerceii,

centurile, crucile din aur filigranat. Nestematele mi se rostogoleau
printre degete. n ziua de 11 mai 548, cursele de care de la hipodrom
srbtoreau aniversarea ntemeierii Constantinopolului. Dup aceste
luni ndelungate de izolare, am hotrt s asist. Ghiceam agitatia vesel
care domnea n oras. Cozile interminabile de spectatori se nsirau la
portile hipodromului, treceau pe sub porticurile acestuia si se scurgeau
la nesfrsit pe treptele din marmur alb. Nisipul parfumat cu care
tocmai fusese acoperit. pista mblsma aerul. Detasamentele grzii
imperiale si ocupau deja locurile, cu fanioanele si stindardele n mini,
pe stama, estrada situat dedesubtul lojii imperiale. Vizitiii carelor, dup
ce aprinseser lumnri n fata icoanei Sfintei Fecioare, si-au pus
tunicile fr mneci, si-au strns centurile iate si si-au pus pe cap
bonetele din argint care le coborau pn pe frunte, n scurt timp, aveau
s se suie n vehiculele ior, aliniate n spatele barierelor care le
desprteau de aren. Femeile m nvesmntaser ntr-o tunic foarte
larg 358 din mtase usoar si vaporoas brodat cu fructe, flori si
psri de aur, precum si cu o mantie lung din purpur cu galoane mari
din aur. Deasupra acestei minuni strlucitoare se ridica un cap de mort
pe care mi l-am descoperit n oglind, strmbndu-m de dispret.
Singurele semne de viat rmneau pupilele; nfundate, ascunse,
strluceau ca lumina ndeprtat a unui far. Dar nici s vreau nu-mi
puteam desfunda ochii din orbite, nu-mi puteam mplini la loc obrajii
scoflciti. Mi-am ntins totusi pe fat pudr, rosu de buze si khol, si n
scurt timp artam ca una dintre ppusile acelea grotesti si naive care se
vnd n trguri. Am citit n privirea nepotului meu Anastasius
dezaprobarea, oroarea si i-am explicat: Poporul m va vedea de
361

departe; ct despre curteni, ei m consider deja moart. Muribund,

poate, dar nc lucid... asa voiam s rmn pn n ultima clip.
Femeile mi-au prins n urechi perle mari ct oul de porumbel si mi-au
petrecut n jurul gtului un colier ncrustat cu smaralde enorme. M
temeam c nu voi fi n stare s m misc sub greutatea lor si, cnd mi-au
asezat pe cap coroana irizat cu picturi de safir, ca s m pot ridica,
mi-am ncordat toat vointa pentru a sri n ajutorul muschilor mei
slbiti. mpratul m astepta n anticamer. Esti frumoas, Despina,
mi-a zis cnd am venit spre el. Aceast minciun mi-a smuls un surs si
mi-a insuflat energia necesar. Am pornit la drum. Cortegiul nainta
ncet, cu pasi cadentati, de-a lungul galeriilor, curtilor si pasajelor care
duceau de la palatul Daphne la hipodrom. Grzile de corp, simfonie de
aur si alb, ofiterii sptarilor cu coliere de aur si nestemate, excubitorii,
359 w cu totii uriasi nspimnttori, cu securile lor cu dou tisuri,
praepositus si cubicularii, silentiarii si referendarii, mase de brocart
multicolore, crainicii cu trompetele lor de argint, doamnele de onoare ne
nconjurau, pe Iustinian si pe mine. Mi-a trecut prin minte c aceast
escort ar fi putut fi cea a unui condamnat la moarte, ntr-adevr, am
fost silit s m opresc de mai multe ori, mpratul oprindu-se si el
imediat, imitat de multimea de curteni si grzi. Gfind, ncercam s
recapt suflul si s nu cad. n ciuda temperaturii plcute, mi curgea
sudoarea pe frunte, stears imediat de Hilaria cu o batist de mtase. De
fiecare dat mi regseam forta care m prsea sau mai degrab mi-o
nscoceam. De fiecare dat o luam de la capt. Nu m ntrebam dac voi
ajunge la capt, stiam. Nici nu-mi puteam nchipui contrariul. Cursele
nu puteau fi anulate. Am urcat treptele mari din marmur si, ajunsi sus,
ne-am oprit iar. Atunci portile imense din bronz s-au deschis foarte ncet
362

n fata noastr. Valul de lumin crud, vuietul multimii nenumrate mi

s-au urcat la cap precum cel mai ametitor drog. Am naintat n partea
din fat a kathismei. ntr-o clip, s-a fcut liniste deplin. Cei treizeci de
mii de spectatori s-au ridicat, plecnd capetele si unindu-si

363

minile ntr-un gest de rug. mpratul, ridicnd bratul, a binecuvntat

multimea de trei ori. Mai nti pe Albastri, n dreapta sa, apoi pe Verzi, n
stnga, si, n sfrsit, pe poporul strns n fata lui. Demnitarii, avndu-l
n frunte pe patriarhul Menas, au trecut unii dup altii prin fata noastr
si au fcut cte o plecciune adnc nainte de a lua loc. Atunci cnd s-a
asezat si ultimul, Iustinian a rmas o vreme teapn si nemiscat pe tronul
de aur, nconjurat de eunucii lui cu; mneci lungi, unii agitnd evantaie
din pene, altii purtnd, sbii, apoi s-a ridicat n picioare. tinnd n mn
o bucat de 360 stof, a stat cteva secunde cu bratul ntins n timp ce
gloata si recpta suflul, apoi a lsat crpa s cad. n aceeasi clip,
barierele care blocau atelajele s-au ridicat, carele s-au npustit n aren
si tcerea a fost nlocuit de un concert asurzitor de aclamatii si
ncurajri. Toti

spectatorii

se ridicaser

n picioare,

tropind si

vocifernd. Chiar si mpratul si-a ncordat minile, a ntins gtul, chipul

i s-a nsufletit si |-am auzit mormind n barb ncurajri pentru
Albastri. Eu eram singura care nu participa la excitatia general. L-am
cutat cu privirea pe nepotul meu, Anastasius. A venit s se aseze pe
treapta tronului meu. Graba lui m-a nduiosat. Memoriile mele nu
sunt doar ale unei vieti, ci si ale unei epoci. Mcar red fidel cuvintele
mele. Pentru c sunt complet sincer. Dac am hotrt s spun totul,
am fcut-o din onestitate. Nu, Despina, din orgoliu. ndrzneala
biatului m-a uluit. Am luat o figur sever pentru a-i porunci s se
explice. Nimic din ceea ce ati fcut n viat nu v-a lsat rusinat, mi-a
rspuns linistit. Nu cunoasteti ndoiala. Nu cunoasteti vinovtia. Aceasta
este forta domniei voastre... Mai ru era c acest sfruntat avea dreptate.
Dragostea mea s-a ntregit cu respect. A simtit acest lucru si a ndrznit
s m ntrebe ce am simtit n ziua aceea ngrozitoare a revoltei Nika,
364

cnd sttusem n acelasi loc, n fata multimii dezlntuite care cerea

moartea noastr. Pn atunci refuzasem s-i mrturisesc slbiciunea
mea. ncercam s par imperturbabil pentru a-mi ascunde tremurul.
Nu m puteam misca, eram paralizat de fric, mi venea s lesin... 361
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut
semn cu mna lui Anastasius s urmreasc cursa, pentru c nu voiam
s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturile. Cursa a treia se
ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini
fraiele cvadrigelor care preau c zboar. De fiecare dat cnd treceau
printr-una din curbele strnse care marcau extremittile hipodromului,
multimea scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt seismele. Strinii
nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei
glgii. Imperiul putea fi ntre pace si rzboi, barbarii ne amenintau
granitele, singura problem care agita ntreaga populatie era s afle cine
cstig: Albastrii sau Verzii. Nendoielnic, acest spectacol tinea mai mult
de nebunie dect de plcere. Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si
s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s evite ciocnirea, s-a zdrobit
de peretele din piatr. Cei din spate nau mai avut timp s se opreasc
sau s schimbe directia. S-au suit, practic, peste rmsitele celor din
fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit ntr-o grmad
nsngerat, n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n
picioare si au scos un singur strigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit
s fie ntrerupt si oamenii hipodromului s-au repezit s elibereze
victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de vehicule. La
trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt
numai Verzi."

365

Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct
am simtit c plesc sub machiajul gros. Am nchis ochii si m-am lsat
putin pe spate. Luptam mpotriva lesinului. Am urmrit cea de-a patra
curs ca prin ceat, pauza avea smi permit s m retrag. Dup obicei,
362 ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu
apropiatii, n vreme ce hipodromul se transforma ntr-o tavern gigantic
n aer liber. mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a
m ridica ncet, n picioare fiind, m-am simtit att de slab, nct am
rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui Iustinian, paralizat,
mpietrit, n acel moment, de undeva din fata kathismei, n ultimele
rnduri, o voce, una singur, a strigat foarte tare: Triasc Theodora!",
asa cum se strig Triasc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii
care cstig o curs. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii laolalt, a
urlat ntr-un singur glas: Triasc Theodora! Triasc Theodora!", ceea
ce nu se mai vzuse niciodat. Ghicise oare poporul c mprteasa avea
s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cursele de dupamiaz ? Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ?
Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur de bici. Am cobort
ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei,
imediat ce am iesit din vzul poporului, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi
prins mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de
pardoseal si s-a rostogolit din treapt n treapt ntr-un zngnit
nfiortor. Priveam, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau
nestematele, mpratul mi-a propus s m nsoteasc, ceea ce am
refuzat: Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze.
M va ajuta nepotul meu. Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn
la apartamentele mele din palatul Daphne. Cntream ceva mai mult de
366

patruzeci de kilograme. Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat,

adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin un ultim 363 O
durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut
semn cu mna lui Anastasius s urmreasc cursa, pentru c nu voiam
s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturile. Cursa a treia se
ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini
friele cvadrigelor care preau c zboar. De fiecare dat cnd treceau
printr-una din curbele strnse care marcau extremittile hipodromului,
multimea scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt seismele. Strinii
nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei
glgii. Imperiul putea fi ntre pace si rzboi, barbarii ne amenintau
granitele, singura problem care agita ntreaga populatie era s afle cine
cstig: Albastrii sau Verzii. Nendoielnic, acest spectacol tinea mai mult
de nebunie dect de plcere. Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si
s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s evite ciocnirea, s-a zdrobit
de peretele din piatr. Cei din spate nau rnai avut timp s se opreasc
sau s schimbe directia. S-au suit, practic, peste rmsitele celor din
fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit ntr-o grmad
nsngerat, n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n
picioare si au scos un singur strigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit
s fie ntrerupt si oamenii hipodromului s-au repezit s elibereze
victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de vehicule. La
trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt
numai Verzi." Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de
puternic, nct am simtit c plesc sub machiajul gros. Am nchis ochii si
m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinului. Am urmrit cea

367

de-a patra curs ca prin ceat, pauza avea smi permit s m retrag.
Dup obicei, 362

368

ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu

apropiatii, n vreme ce hipodromul se transforma ntr-o tavern gigantic
n aer liber. mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a
m ridica ncet, n picioare fiind, m-am simtit att de slab, nct am
rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui Iustinian, paralizat,
mpietrit, n acel moment, de undeva din fata kathismei, n ultimele
rnduri, o voce, una singur, a strigat foarte tare: Triasc Theodora!",
asa cum se strig Triasc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii
care cstig o curs. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii laolalt, a
urlat ntr-un singur glas: Triasc Theodora! Triasc Theodora!", ceea
ce nu se mai vzuse niciodat. Ghicise oare poporul c mprteasa avea
s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cursele de dupamiaz ? Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ?
Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur de bici. Am cobort
ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei,
imediat ce am iesit din vzul poporului, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi
prins mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de
pardoseal si s-a rostogolit din treapt n treapt ntr-un zngnit
nfiortor. Priveam, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau
nestematele, mpratul mi-a propus s m nsoteasc, ceea ce am
refuzat: - Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze.
M va ajuta nepotul meu. Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn
la apartamentele mele din palatul Daphne. Cntream ceva mai mult de
patruzeci de kilograme. Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat,
adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin un ultim 363
demers si am avut rbdare pn cnd mi-am strns suficiente forte
pentru a fi transportat la biserica Sfintilor Apostoli. Se scurseser
369

unsprezece ani de cnd hotrsem s fie construit. stiam c tot

imperiul vorbea despre ceea ce trebuia s fie sanctuarul cel mai
somptuos din lume. Fuseser cheltuite sume fantastice. Se soptea c
numai coloanele corului, din marmur cu vinisoare de aur adus de
caravane de la Hieropolis, erau echivalente cu veniturile anuale ale
Egiptului. De data aceasta, ns, cheltuielile fcute n numele credintei
nu fuseser criticate, ci suportate ca un sacrificiu binecuvntat de
Dumnezeu. si acum regretam c nu m putusem ocupa de toate detaliile
realizrii ei si c nu avusesem plcerea de a lsa pasiunea mea pentru
art s vorbeasc, ns as fi putut ntreprinde aceast sarcin grea fr
ajutorul Vesniciei? Cnd nu mai aveam nici o letcaie n cufr, ntr-o
noapte, Sfntul Andrei, Sfntul Luca si Sfntul Timotei, n cinstea crora
cldeam acest sanctuar, mi apruser n vis, spunndu-mi: Nu te
necji, Theodora, si nu-i cere bani mpratului Iustinian. Mai bine du-te
pe mal, aproape de cheiul Dexiocratus. Vei gsi acolo dousprezece urne
pline cu monede de aur ngropate n pmnt." A doua zi, cnd m-am
trezit, i-am ascultat pe Sfintii Apostoli si, n locul indicat, am gsit
comoara. Ca dovad a minunii, n loc s aib, ca de obicei, efigia unui
mprat, toate monedele erau btute cu chipurile Sfintilor Apostoli. Acest
sanctuar purta pecetea Dumnezeului vesnic si era al meu. Plimbarea
mea a prut s agite tot Constantinopolul. O multime de care trase de
catri le transporta pe femeile mele, nenumrati demnitari veneau clare
si grzile, pe jos, au blocat timp de mai multe ore bulevardul Mesa. Tot
orasul prea s fi iesit n strad ca s m vad trecnd, dar am tinut 364
; raperiile litierei trase. Voiam ca poporul s pstreze alt imagine despre
mine, nu cea a unei muribunde. Am ajuns pe dealul din spatele
Amastriamum,

nu

departe

de

vechile

metereze

ale

mpratului
370

Constantin. Am atins palisadele nalte din lemn care nconjurau

santierul, ferind sanctuarul de privirile curioase. Exteriorul, foarte
simplu, al crui singur ornament era jocul subtil al cupolelor si motivele
geometrice ale crmizilor portocalii, nu lsa intentionat s se ghiceasc
nimic din ceea ce se

371

afla n interior, nc de la intrare, impresia ntreit de spatiu, splendoare

si lumin m-a captivat. Bogtia decoratiunilor nu avea pereche nicieri n
lume, mai mult ca sigur. Fiecare provincie a imperiului fusese pus la
treab pentru a trimite materialele cele mai rare, piatra neagr striat cu
alb de pe Bosfor, marmura verde de la Karistos, din Grecia, piatra
policrom din Frigia, porfirul din Egipt, marmura verde ca smaraldul din
Sparta. Cea din Isauria, rosie cu vinisoare albe, piatra galben din Libia,
si onixul, jaspuL. a cror juxtapunere era o art n sine, jocui de culori
fiind un triumf al armoniei, ntre cele dou coloane care, pe dou etaje,
urcau pn la cupole, atrnau lmpi de aur. De altfel, aurul si argintul
sclipeau pretutindeni. Nestematele strluceau n aureolele sfintilor, pe
cruci, pe calicii si alte vase sacre. Safirele nltau aripile serafimilor, iar
rubinele, cotoarele crtilor de rugciuni. Partea superioar a peretilor si
partea de jos a cupolelor erau acoperite cu cele mai delicate mozaicuri,
dominate de Hristos triumftor care ocupa centrul boltii nconjurate de
apostolii Si si de Fecioara Mria. ntr-o zi, demult, mpratul mi artase
Sfnta Sofia, la sfintirea bisericii, si mi jurasem n sinea mea s-i
depsesc perfectiunea, mpratul va rmne n istorie drept cel mai mare
constructor. Numai n Constantinopol nltase 365 douzeci si cinci de
biserici, la Efes si la Ierusalim catedrale, n fiecare provincie mnstiri.
Toti sfintii din calendar au avut, datorit lui, cte un sanctuar. Eu m-am
multumit s construiesc o singur biseric, dar e cea mai frumoas din
lume. Mcar am dovedit, n lipsa altor realizri, c n numele Domnului
eram capabil s creez o capodoper fr seamn, care va aminti
posterittii de adevrata Theodora. ntre timp, m lsa s gust din
vesnicia de care m apropiam cu pasi repezi. Pentru a le oferi o
schimbare curtenilor care, nevzn-du-m o vreme, desluseau pe chipul
372

meu naintarea bolii, am anuntat n culise c sfintirea sanctuarului va

avea loc la sfrsitul anului, ceremonie la care m bucuram de pe-acurn
c voi asista si pe care am descris-o ndelung si n amnunt. Nimeni nu
se ndoia c zilele mele erau numrate. Dar eu tratam moartea cu tactica
pe care o aplicasem ntotdeauna mpotriva adversarilor mei. Aceasta mi
punea bete-n roate, nu puteam s o strivesc, asadar, m prefceam c o
ignor, mi reamintea iminenta sa prin acele dureri care m chinuiau deacum mai sigur si mai insistent dect cei mai buni cli. Ajuns la
litier, am nchis draperiile ca si cum as fi tras cortina peste minunata
tragedie a vietii mele. POVESTIREA LUI ATiASTASIUS Curiozitatea m
ademenise la Constantinopol, afectiunea pentru bunica mea, care
simteam c sporeste de la o zi la alta, m retinea n acest oras. Nu-mi
inspira aceast afectiune dect pentru c, spre deosebire de attia altii,
mie nu-mi era fric de ea, cci, n ciuda sufletului ei chinuit, rmnea
dreapt si generoas. Veteranii Curtii m-au asigurat degeaba c nu m-as
fi mpunat att dac as fi cunoscut-o altdat, eram sigur c m
apreciaz, pentru c nu m impresiona. A cristalizat n mine toate
sentimentele avortate, amputate, nbusite ale trecutului ei si aveam
pentru acest monstru sacru, vestit ca neavnd inim, un sentiment pe
care nici mcar mama nu mi-l insuflase. Contemporanii ei o consider
nc centrul lumii, n vreme ce mie mi apare deja ca o eroin din trecut
si, mpletit cu filigranul idolului care si-a dorit s ajung, am tinut s
pictez portretul emotionant al femeii. Vizita la biserica Sfintilor Apostoli a
stors-o pe bunica mea de ultimele puteri. De la o vreme m pregteam s
duc la bun sfrsit sarcina pe care mi-a trasat-o si, n acord cu dorintele
ei, am apucat pana pe care ea nu mai putea s o tin. ntoars la Palatul
Sfnt, s-a ntins pe pat - toate audientele si angajamentele ei oficiale au
373

fost anulate - si nu s-a mai ridicat dect pentru vizita zilnic a

mpratului. Uneori, era att de epuizat, nct avea nevoie de mult mai
mult timp pentru a se pregti, ns era admirabil fardat, coafat si
mpodobit cnd l primea pe Iustinian. mprtseau ritualul lor 367

374

matinal al micului-dejun, desi ea nu se mai atingea de mncrurile

servite. Discutau despre actualitatea politic, fceau schimb de noutti.
Totul prea normal, cu singura exceptie c deveniser deodat extrem de
formali unul cu cellalt, numindu-se constant Cezar si Despina, de
exemplu, pentru a nu se lsa nduiosati. Restul lumii stia deja c
mprteasa era pe moarte, dar ei se prefceau c nu stiu c aveau s se
despart n scurt vreme. Theodorei i se ascundeau vestile care ar fi
putut s o contrarieze. Ofensiva noastr n Calabria care btea pasul pe
loc, garnizoana de la Roma care se rsculase. Pierderea Perugiei, cucerit
de goti. Faptul c Belizarie, ncoltit, neo trimitea s cear ntriri pe
nssi sotia lui, Antonina, asteptat cu nerbdare de toat lumea, mai
putin de mine, care stiam ce o aduce n primul rnd n capital. M
temeam s nu vin s distrug ultima sperant a cstoriei noastre, la
care Ioana n-ar fi consimtit niciodat fr ncuviintarea ei. Credeam c
Theodora renuntase s ne-o impun cnd, ntr-o zi, ne-a chemat pe
amndoi. Pierdut n patul imens, printre cuverturile de purpur, o
gseam din ce n ce mai mic si mai pipernicit. Nu-si mai scotea roba
neagr de clugrit si vlul negru care-i nconjura gtul si fata,
nelsnd la vedere nici o suvit de pr. Cu ochii fixati n mozaicul religios
de pe tavan, fr s ne priveasc, a vorbit cu voce nceat si apsat:
Am visat c murisem. Lng mine, Ioana s-a nfiorat. Mergeam pe o
plaj care nu prea s aib sfrsit. Era o dimineat de primvar, marea
era calm, aerul era plin de mireasma florilor. Durerile m prsiser.
M simteam usoar. Curios era c asistam la ce se ntmpla dup
moartea mea. Unii m regretau, mpratul, nchis n camera lui de 368
lucru, plngea. Am ghicit c se simtea foarte singur. Altii se bucurau de
moartea mea: mediocrii". Iar pe voi v vedeam cstoriti si v aflaserti
375

fericirea... S stiti c aveti puterea de a transforma visul n realitate...

Cstoriti-v nainte ca eu s mor... Grbiti-v, pentru c nu mai am
dect foarte putin timp... V implor, cstoriti-v, ca s pot pleca n
pace... Ioana, alturi de mine, a izbucnit n plns si, dornic s nu se
daa n spectacol, a fugit din camer. mprteasa a privit n jur si mi-a
fcut cu ochiul, nainte de a-mi spune cu o voce mult mai vioaie: Dac
n-ar fi bunica ta, biatul meu, nu te-ai cstori niciodat. A zmbit
vzndu-m att de nucit si a continuat: Doar nu-ti nchipui c am
vise att de neghioabe. De ce crezi c se grbeste Antonina s vin aici?
Esti uimit... Te gndeai c nu stiu de sosirea ei sau de problemele din
Italia. Dac nu ti se spune nimic, nu nseamn c nu stii nimic. Aceast
cerere de ntriri e doar un pretext... Trebuie s-o iau la rost pe Antonina.
Privirea i s-a pierdut si a schitat un surs melancolic, foarte rar la ea:
Vreau s m mpac cu Belizarie. N-ar fi tinut dect de el, dar ce mai
conteaz trecutul... Aceast cstorie, desi el o respinge, este felul meu
de a-i ntinde o ramur de mslin. Aceast fericire, la care eu n-am avut
acces niciodat, o vor cunoaste copilul meu si copilul lui, mpreun. A
czut inert ntre perne. Tocmai mi dduse un minunat exemplu al
vivacittii sale, al sireteniei si hotrrii sale, si am admirat-o c, n
pragul mortii, nu se dezmintea. Cu toate acestea, nu voiam, nici pentru
a-mi mplini dorintele, s o nsel n felul acela nedemn pe cea pe care o
iubeam. 369 Ioana m astepta n grdin. Am strigat-o, gata s-i
dezvlui adevrul despre acest vis att de oportun al bunicii mele. S-a
ntors, cu fata scldat n lacrimi. Am alergat la ea. nainte s pot
deschide gura, s-a aruncat n bratele mele: Nu spune nimic, nu e
nevoie. N-as fi crezut c femeia aceasta ngrozitoare va

376

reusi vreodat s m fac s plng. si totusi, a reusit. Anastasius, m

mai vrei ? Puteam s o refuz ? A doua zi, am gsit iatacul mprtesei
ticsit de curteni ncremeniti, eunuci pierduti, medici nnebuniti si
clugri ngenuncheati. Ea se odihnea perfect nemiscat, cu ochii
nchisi, minile ncrucisate pe piept, tenul galben ca al unei moarte. Cu
toate acestea, nc respira si probabil c m-a zrit, cci mi-a fcut un
semn imperceptibil cu mna. Am ngenuncheat lng asternutul ei.
M prefac c sunt inconstient, mi-a soptit ea, c s fiu lsat n pace.
Altfel curtenii or s-mi repete c sunt din ce n ce mai bine, creznd c
m pclesc; doctorii or s m sileasc s nghit o grmad de
medicamente care nu folosesc la nimic, iar preotii si vor scrnti limba
promitndu-mi paradisul, dar eu stiu mai bine dect ei dac ajung acolo.
V ndoiti ? m-am mirat eu. De ce m-as ndoi ? l iubesc pe
Dumnezeu si L-am slujit. N-am ndrznit s-i rspund c Dumnezeu nu
era mpratul. M-am mrginit s-i spun c Ioana si cu mine ne
hotrserm. La aceast veste, a schitat un zmbet slab: n sfrsit! a
soptit ea. S srbtorim cstoria acum, imediat! a strigat brusc, spre
uluirea anturajului sau. A vrut s cheme pe loc un preot, s trimit pe
cineva dup Ioana, s ne fie martor, s grbeasc ceremonia, l-am
respins oferta. Nu ne vorn cstori dect peste cteva 370 sptmni. Nu
voiam ca acest Belizarie s cread ntr-o ultim lovitur a vechii sale
inamice. Excitatia ei s-a potolit. Deja durerea si reintra n drepturi, n
ochi i-au aprut lacrimi. Aceast manifestare de slbiciune, att de
neasteptat la ea, m-a sfsiat. A nteles: Pleac, nu vreau s m vezi
suferind! Ar fi trebuit s o ascult, cci victoria bolii asupra acestui spirit
puternic, asupra acestui suflet nemblnzit a fost hidoas. Cu toate
acestea, desi emotia lupta mpotriva unui dezgust involuntar, m-am
377

ntors n fiecare sear: simteam c, din adncul inconstientei n care se

afla cel mai adesea, mi ghicea prezenta si se agta de ea. Se stingea
rapid si alterarea nftisrii sale era impresionant. Incapabil s se
hrneasc, devenise un schelet cu oasele vizibile pe sub pielea glbejit.
Rmnea ncovoiat, cu silueta minuscul si neagr asezat pe marginea
patului urias care prea o mare de purpur. Din cnd n cnd, iesea din
apatie si deschidea ochii mari, plimbndu-si privirea n toat camera.
Strlucirea acesteia prea s devin din ce n ce mai intens pe msur
ce boala punea stpnire pe trupul ei. Uneori, adresa unui interlocutor
invizibil frnturi de mrturii n care nfloreau remuscri, regrete pe care
nu le notam, unele subiecte fiind doar ntre ea si Dumnezeu. O ultim
dat si-a gsit energia de a ne ndemna, iar cuvintele ei au provocat
lacrimi ct se poate de sincere. Curtenii vedeau disprnd o dat cu ea o
epoc, a lor, ns aceast femeie imperioas, exigent, dur stiuse s
inspire mai mult dect devotament, devotiune. De cnd nu mai era
capabil s se ridice, s se mbrace, s se fardeze, s se machieze, l
condamnase pe mprat s nu mai treac de usa ei. Acesta se nchisese
n 371 apartamentele sale pentru a-si ascunde durerea. Lucra zi si
noapte la dosarele sale, izbucnind adesea n plns. Starea ngrijortoare
a sotiei l mpingea, totusi, s treac peste interdictie, dar Theodora, din
adncurile toropelii ei, auzea aclamatiile care-i ntmpinau venirea.
Brusc, si regsea o frm de vigoare si vocea ei ferm ajungea pn n
anticamera n care Iustinian tocmai ptrunsese: Ziceti-i lui Cezar c i
interzic categoric s intre! Era pentru prima dat n istoria imperiului
cnd cineva i poruncea mpratului, dar cine i putea rezista Theodorei,
chiar si lipsit de

378

forte ? Cznd la loc pe perne, am auzit-o murmurnd: Nu m va mai

vedea dect cnd voi fi din nou frumoas. Moart, dar frumoas.
mpratul s-a nclinat n fata vointei sale si a fcut cale ntoars, ntr-o
soapt abia perceptibil, ultimele cuvinte ale mprtesei au fost ctre
Indaro: Vreau ca tu s fii cea care mi nchide ochii... si nu mai plnge,
te mbtrneste... Uitase oare c prietena ei din primele zile era o
btrn, ea, care fcuse atta timp ca vrsta s-i fie uitat de tot
imperiul ? si pierduse deja cunostinta cnd clugrul Marras a venit si aduc consolarea suprem. Sosise tocmai din Siria, la fel de respingtor
si mputit ca de obicei. Tot Rsritul convertit la monofizitism era depus
la piciorul patului mprtesei. De data aceasta, a prut sincer emotionat
si l-am auzit rostind: Mori n pace, Theodora, ai ajutat adevrata
Biseric! n ciuda secretului absolut din jurul bolii mprtesei,
constantinopolitanii trimiseser mai nti la Palatul Sfnt cantitti
inimaginabile de amulete, pietre magice, icoane, 372 moaste, sticle cu
ap sfintit. Apoi veniser si, zi si noapte, asteptau pe Augusteum.
Depuseser de-a lungul zidurilor Palatului Sfnt iconite ieftine n fata
crora aprinseser

lumnri care preau s

nconjoare locuinta

imperial cu o tren de luminite tremurtoare, n tcere, poporul

ngenuncheat se ruga. Petrecusem dou nopti albe veghind-o pe
mprteas alturi de Casa ei. Rugciunile murmurate de preoti,
cldura emanat de fclii, aroma tmii au fost mai puternice dect
rezistenta mea. Am atipit, sprijinit de un zid al anticamerei. Cnd m-am
trezit, draperia din mtase purpurie brodat cu grifoni mari din aur
fusese tras peste cele dou porti mari din argint de la camera ei. Am
nteles c si dduse ultima suflare. Era n zorii zilei de 29 iunie 548.
Cnd am revzut-o pe mprteas, se odihnea, mblsmat, n sala
379

mare de banchete, tricliniumul cu nousprezece perne, i fusese scos

vesmntul umil de clugrit, pentru a fi mbrcat cu rochia cea mai
somptuoas. Era culcat ntr-un cosciug de aur drapat n purpur,
ncltat cu papuci brodati cu aur si ncoronat cu cea mai bogat
diadem. Pe treptele catafalcului fuseser asezate toate bijuteriile ei, pe
care le iubise att. Era, asadar, un munte de perle, diamante, calcedonii,
smaralde, rubine, hiacinte, ametiste, opaluri pe care se detasa admirabil
profilul ei, nasul curbat, fruntea nalt si dreapt, brbia voluntar.
Aranjase din timp fiecare detaliu al nftisrii sale si si regsise
frumusetea

vremurilor glorioase. De-acum mpratul putea s o

priveasc. Sute, mii de torte ardeau, prinse de coloane n suporturi din

aur si argint. Norii de tmie se amestecau cu parfumul de iasomie si
trandafir. Toti membrii Casei sale 373 ' HI!' ! voiau s o cinsteasc si
am vzut defilnd o lume ntreag pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Patriarhul Menas, nconjurat de clerul su. Papa Vigilius, care fusese
umilit att, cu episcopii lui. Senatul, pe care l dispretuise. Patricienii de
familie bun, pe care i urase. Magistratii de care si btuse joc. Generalii
pe care i tratase ca pe niste subalterni. Curtea si guvernul pe care le
dominase. Toti au ngenuncheat n fata cosciugului si i-au srutat
papucii de catifea. Sofia si nepotul mpratului, Iustin, Germanus si
Passara au venit si ei s se reculeag. n cele din urm, a aprut si
mpratul. Tremura, nainta cu pasi nesiguri, scuturat de hohote de
plns, ncovoiat de durere. Niciodat pn atunci nu m gndisem la
vrsta lui, dar, pentru prima dat, mi-a aprut asa cum era n realitate,
un mosneag de saizeci si patru de ani. Urcnd cu greutate treptele
catafalcului, s-a aplecat peste trupul mprtesei, a luat-o n brate si a
strns-o ndelung la piept nainte de a o aseza delicat la loc. La un semn
380

al marelui maestru de ceremonii, crtorii imperiali au ridicat cosciugul

de aur. O dat format, convoiul lung si strlucitor de demnitari a serpuit
printre cldirile Palatului Sfnt. Atunci cnd, trecnd pe sub bolta

381

palatului Chalke, am iesit, spectacolul m-a cucerit. Imensa suprafat a

Augusteumului nu mai era dect o mare de lume. Stindardele de
purpur fluturnd pe catargele for delimitau itinerarul. Clerul conducea
cortegiul de prelati brbosi mbrcati n brocarturi palide, iar diaconii
purtau cruci si icoane sfinte. Pseam pe nisip auriu, inhalam fumul de
tmie si parfumul de trandafiri. Imnurile psalmodiate de corurile
imperiale erau ntrerupte de urletele femeilor. Cu prul despletit, n semn
de doliu, acestea tipau, lesinau. Unele voiau s se arunce de la etaj, dar
au fost mpiedicate 374 de gloat. Jos, pe strzi, pe sub porticuri, de-a
lungul colonadelor, brbatii, numai brbatii, nghesuiti mai s se
striveasc unii pe altii, stteau nemiscati, cu gura pecetluit, ns pe
chipurile multora dintre ei curgeau lacrimi tcute. Atunci, n timp ce
naintam ncet si m strduiam s-mi potrivesc pasii cu cei ai persoanei
din fata mea, m-am gndit la acest fenomen extraordinar. Vedeam un
imperiu plngnd ca pe o sfnt pe o fost curtezan care nu se dduse
napoi de la nimic. Trufia, demnitatea, cruzimea si mretia ei i creaser
popularitatea. Disparitia ei descumpnise poporul care, fr jugul ei de
fier, se simtea pierdut, mi spusese ntr-o zi c i-a fost mam, iar eu m
ndoisem... ultimul meu omagiu a fost s-i dau dreptate, si dorise s fie
nmormntat n preaiubita ei biseric a Sfintilor Apostoli care, n lipsa
unei ceremonii de sfintire, era inaugurat prin funeraliile ntemeietoarei
sale. Dup slujb, tinut pe fondul orgilor si al recviemului, marele
sambelan al Curtii s-a apropiat de cosciug si a scos de pe capul
cadavrului coroana sclipitoare pentru a o nlocui cu o panglic simpl
din purpur. Apoi, mprteasa a fost nvelit n lintoliu, nu o pnz
simpl alb, ci o stof de aur, ncrustat cu cele mai frumoase giuvaeruri
din tezaurul imperial. A fost ultima atentie pe care i-a druit-o mpratul
382

sotiei sale, ultimul cadou al amantului pentru iubita lui. Apoi cosciugul
a fost cobort ncet n sarcofagul vast din marmur pregtit de mult s o
primeasc. Si, n vreme ce mprteasa Theodora disprea n pmnt,
marele maestru de ceremonii, ntr-o tcere deplin, a lansat de trei ori
ndemnul: Du-te, mprteas, ndeprteaz-te de noi, intr n somnul
vesnic! Regele-regilor, suveranul tuturor suveranilor te cheam!" 375
Antonina a sosit cteva zile mai trziu si s-a grbit s rup logodna mea
cu Ioana, distrugnd dragostea noastr si inima fiicei sale. Atitudinea ei
mi s-a prut un semn. Fiindc de atunci totul s-a deteriorat fr
ncetare. Imperiul a rezistat doar ct a trit mpratul, ns la ora la care
scriu aceste rnduri, sub domnia nepotului su, Iustin Nebunul,
dusmanii nu nceteaz s-l devoreze, s-l mputineze, ireversibil s-ar
prea. Ceea ce-mi ngduie s apreciez si mai mult privilegiul de a o fi
cunoscut pe bunica mea. Poate c gloria imperiului n-a fost dect o iluzie
creat de ea, dar va traversa secolele mai sigur dect imperiul nsusi.
Astfel nct atunci cnd va disprea, urmnd soarta oricrui imperiu, se
va pomeni nc de ntruparea lui cea mai nsemnat si se va repeta c
Bizantul a fost Theodora. Informatii bibliografice Sursa cea mai
important, dac nu singura despre Theodora, rmne cronicarul
Procopius. n timp ce scria, la ordinul lui Iustinian, Cartea rzboaielor si
Tratatul edificiilor, lucrri nchinate gloriei mpratului si mprtesei,
ticsite cu toate acestea de informatii pretioase, el redacta n tain
Anecdota sau Istoria secret, n care i acuza pe Iustinian si pe Theodora
de cele mai rele nelegiuiri, la citirea crora trebuie s tinem seam, n
mare msur, si de calomnii. Prelatii contemporani cu Theodora, Malalas
n Cronicile sale, Evagrius n Istoria Bisericii, vorbesc foarte putin despre
ea. Spre surprinderea mea, am gsit mai putine informatii dect m
383

asteptam la Charles Diehl sau la istoricii mei preferati specializati n

Bizant. Din contr, Iustinian al lui Robert Browning si Istoria bunului
imperiu de Stein mi-au fost indispensabile. Ilustrul Gibbon, n ciuda
prtinirii sale, stie s povesteasc un

384

eveniment ca nimeni altul. Pentru amnuntele epocii am consultat

numeroase lucrri, printre care citez Viata zilnic n Bizant, de Walter,
Imperial Byzantium, de Jones, Empire of f/ie New Rome, de Cyril Manzo.

385

386