Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structurala
Structurala
Reprezinta intensitatea forte ice actioneaza pe un plan, este definit ca raportul dintre forta totala si
suprafata planului. Acest raport este denumit stress si reprezinta forta pe unitatea de suprafata.
Stresul ce actioneaza pe un plan este complet reprezentat printr-un vector, vectorul de stress, care are
marimea egala cu raportul fortei la suprafata si directia paralele a cu directa fortei ce actioneaza pe
planul respectiv.
Conventional stresurile compressive sunt positive, iar stresurile de tensiune sunt negative.
Componentele stresului
Asupra unui cub elemenar acioneaza forte pe fiecare fata a cubului, aceste forte pot si descompuse in 3.
Una normal la fata cubului si celelate paralele la muchii. Prin descompunerea fortelor si raportand
valorile lor la suprafetele cubului se obtin petru fecare fata a cubului cele 3 componente ale stresului.
Stress triaxial : este o stare generala, cea mai comuna din natura in care sigma 1, sigma 2 si
sigma 3 sunt diferite de 0
Stress biaxial : doua din stresurile principale sunt diferite de 0 si unul este egal cu 0.
Stress uniaxial : un stress principal nu este 0 celelalte sunt.
Stress axial : doua stresuri sunt egale si mai mici decat cel de-al treilea compresiune axiala ,
sau cand doua stresuri sunt egale si mai mari decat al 3-lea extensiune axiala.
Stress de forfecare pura : un tip special de stress in care primul si al 3-lea stress sunt egale si
diferite de 0, iar cel de-al doile este egal cu 0
Stress hydrostatic : toate stresurile principale sunt egale intre ele si diferite de 0, cu valori
positive. In caz de valori negatve s-ar numii tensiune hidrostatica.
Stress mediu : media aritmetica dintre cele 3 stressuri principale
Stress deviator : are in component stressuri normale si de forfecare diferite de 0.
Strain si deformare
Daca un corp de roca este supus la actiunea stressului, particulele sale individuale se deplaseaza in
pozitii noi. Unele particule supera numai translatie, in timp ce altele sufera distorsiuni si rotatie. Luand
in considerare pozitia initala in stare nedeformata si pozitia finala in stare deformata a particulei putem
construi un vector care descrie deplasarea particulei. Modul de dispunere al vectorilor de deplasare
creaza ceea ce numim deformatie.
Strain inseamna descrierea numerica a ceea ce inseamna deformare.
Starea de stran intr-un corp de roci deformat omogen este complet diferita daca se determina
orientarea si marimile strainurilor principale mai exact pozitia in spatiu si dimensiunile elipsoidului
derivat dintr-o sfera cu raza unitara.
Pentru a define complet deformarea trebuie sa cunoastem :
-
Orientarea initiala a unor linii din corpul nedeformat in raport cu directiile principale ale
elipsoidului de strain.
Pozitia initiala a unor particule din corpul deformat.
Numai in acest mod putem recreea campul de deplasare, care defineste deformatia.
Orientarea initiala a directiilor principale poate di exprimata printr-o rotatie , iar pozitia initiala a unei
particule in raport cu pozitia actuala, deformata, poate fi exprimata printr-o translatie.
Orice deformare omogena poate avea 3 componente:
-
Strain
Rotatie
Translatie
Exista cazuri in care una sau doua component pot fie gale cu 0, astfel avem 3 cazuri pure :
-
Atunci cand translatia este singura diferita de 0 avem o miscare de translatie a corpului rigid sau
de translatie pura
Atunci cand rotatia este singura diferita de 0, avem o miscare de rotatie a corpului rigid sau
rotatie pura
Atunci cand strainul este singurul diferit de 0, deformarea se numeste strain pur.
Incercarea de a stabili daca deformatia este un strain pur sau cuprinde si component de translatie sau
rotatie depinde de modul in care alegem cadrul de referinta. O deformatie geologica este correct
clasata daca reusim sa stabilim cu precizie cadrul de referinta inainte si dupa deformare. Cum acest
aspect este arbitrar, vom allege cadrul de refrinta cu originea in central elipsoidului de strain si cu axele
in asa fel incat sa corespunda directiilor principal, astfel celalte component, de rotatie si translatie sa fie
0.
Singurul component care poate fi reconstituit in afloriment este strainul, de aceea geoogi utilizeaza
termenii de strain si deformare ca sinonimi.
Mecanisme de deformare
Rocile si mineralele deformate la o serie mare de presiuni si temperaturi, prezina o gama larga de
comportari macroscopic si microscopice, care se incadreaza in 3 mari categorii:
1. Fracture de extensiune: - caracteristice comportarilor extreme de casante
2. Falii :- caracteristice comportarilor de tranzitie de la casant la ductil.
3. Deformare ductile ( curgere libera) : - in cazul comportarilor din domeniul plastic
Toate rocile pot trece de la comportari casante la intermediare si apoi comportari ductile, in conditiile
cresterii presiunii si temeraturii:
-
caror pozitie este conditionataa de raporturile intre stresurile ce actioneaza. Fracturile de forfecare se
dezvolta parallel cu cele 2 plane exhivalente pentru care stresul de forfecare este cel mai mare.
Se formeaza falie normala atunci cand stressful din A creste progresiv pana ajunge egal cu cel din B si
invers cand acesta scade progresiv pana ajunge egal cu cel din C.
3. deformarea
ductila.
Tipul de deformare in
care rocile se deformeaza
prin distribuirea
strainului intr-o maniera
uniforma in intreaga
masa deformata, se
numeste comportare
ductile.
Mecanismele de
deformare trebuie
considerate la o scara
mai mica, si anume aceea
a unitatilor de curgere:
Presiunea litostatica
Temperature
Timpul
Solutiile din pori
Anizotropia
Influenta presiunii litosferice
Rocile consolidate, casante, pot fi cutate deoarece in momentul cutarii ele se afla sub o presiune
litostatica ridicata, provocata de greutatea mare a rocilor de deasupra. Rocile in conditii de suprafata
prezinta deformatii plastic foarte reduse, dar sub actiunea presiunii litostatice din ce in ce mai mare
putem avea deformatii plastic spectacular
2. Influenta temeraturi
Efetele temperaturii asupra proprietatilor mecanice ale rocilor sunt mai reduse decat cele ale presiunii,
dar temperature faciliteaza deformatia, rocile devenind mai ductile.
3. Influenta timpului
Timpul are un rol foarte important in deformarea rocilor. Rocile care se prezinta ca substante casante la
eforturi mecanice de scurta durata, se comporta plastic la eforturi sustinute pe o durata mare de timp.
In geologie sunt foarte importante stressurile mici care actioneaza continuu in timp indelungat. Creep-ul
este un effect combinat al unei deformari elastic cu o deformare permanenta.
4. Influenta fluidelor de impregnatie
Experiente facute in prezenta fluidelor arata ca acestea au o mare influenta asupra deformatiei plastie a
rocilor. Atunci cand fluidele dau reactii chimice cu rocile inconjuratoare deformatiile sunt mult mai
importante.
5. Influenta anizotropiei rocilor
La toate rocile sedimentare, stratificatia determina o anizotropi, iar la rocile cristaline, anizotropia este
datorata foliatiei si liniatiei. Rezistenta in astfel de roci depinde de orientarea fortelor aplicate in raport
cu structurile planare ale rocilor. Experientele au aratat ca rezistenta la compresiune creste
perpendicular pe foliatie sau stratificatie, iar rezistenta la ensiune creste pe directive paralela cu foliatia
sau stratificatia.
Deformarea maxima in sarniera: partea superioara a stratului sufera o alungire in timp ce partea
inferioara sufera o scurtare.
Deformarea discontinua : cute deformate in sarniera, apar rupture la partea superioara si falii incalecate
la partea inferioara.
-
Cute deformate in flancuri : apar fisuri de tensiune provenite dintr-un cuplu de forte
perpendicular pe elipsoidul de deformare.
Deformarea depinde de propietatile reologice ale lor. Raza de curbura a stratelor variaza intro cuta. In
procesul de cutare stratele aluneca unele pe altele, se formeaza striuri de alunecare perpendicular pe
axa curbei.
La o stiva de strate omogene, curba stratelor se accentueaza in adancime. La o stiva de strate
neomogene se recunosc mai multe situatiii.
2. Cute de aplatizare
Are loc cand asupra unei succesiuni de strare actioneaza numai fortele care produc o aplatizare
generala. Se modifica grosimea stratelor. Acest tip de ctare este foarte rar singur, de obicei aplatizarea
este insotita de flexionare sau curgere.
3. Curbarea de curgere
Se produce in roci cu plasticitate ridicata si este definite pentru toate cutele care se formeaa fara a se
produce o scurtare perpendicular pe planul axial. Se paote produce printr-o deformare continua sau
discontinua, iar ambele cazuri deplasarea ramane paralela cu directia data.
Forma cutbei poate fi simpla daca alunecarea se face pe o singura directive sau foarte complicate daca
se produce pe 2 sau mai multe directii. 9 cute de curgere turbulent )
4. Cutare prin flexionare si forfeare
cand flexionarea cu deformare maxima in flancuri depaseste un anumit nivel are loc forfecara flancurilor
cu formare a unor falii cu character de incalecare
5. Curbarea prin flexionare si aplatizare
In cazul actiunii fortelor tectonice asupra unei serii de roci sedimentare neomogene litologic, rare ori are
loc numai felxionare sau aplatizare, de obicei acstea apar combinate.
Flexionarea precede aplatizarea. O serie de sedimente supusa comresiunii se curbeaza prin flexionare, in
prima faza fand cute izopace, apoi se deformeaza prin aplatizare. Daca aplatizarea este neomogena
cutele formate au geometrii foarte complicate.
Flexionarea este contemporana cu aplatizarea. O serie de srate competente si incompetente, in
alternanta, supuse la compresiune reactioneaza diferit in sensul ca stratele competente se vor deforma
prin flexionare, iar cele incompetente prin aplatizare. Cutele formate prin acest mechanism pot fi foarte
complicate daca planul de platizare nu este perpendicular pe cel de stratificatie.
6. Cute kinck, en chevron si conjugate
Cutele kink sunt cute similare , de talie mica, a caror raza de curbura este nula si ale caror flancuri si
plane axiale sunt plane cu dimensiuni de pana la 10 cm latime.
Cutele in zig zag termen aplicat acelor cute egal spatial de dimensiuni mai mari decat kinck-urile
Roci casante fracture , falii de incalecare domeniu caracterizat de existent faliilor si lipsa
cutelor. Mechanism de deformatie forfecarea
Roci ductile cute. Ductilitate redusa cute izopace ; ductilitate mare transformarea tuturor
elementelor in elipsoizi aplatizati. Mechanism de deformatie aplatizarea
La temperature apropiata de punctual de topire rocile se comporta ca lichide mai mult sau mai
putin vascoase. Mechanism de deformatie curgerea.
Trecerea de la un mechanism de deformare la altul este gradate si ste posibil ca in unele domenii sa
intervina mai multe mecanisme de deformare in acelasi timp, tipurile de roci raspunzand diferit la
temperature si presiune.
In functie de tipurile de structure, determinate de actiunea principalelor mecanisme de deformare,
Mattauer a separate 3 nivele structurale:
1. Nivelul structural superior : caracterizat prin structuri de tipul faliilor, formate prin mecanismul
predominant de forfecare. Comportarea rocilor casanta.
2. Nivelul structural mediu : comportarea rocilor este ductila, se formeaza structure de tipul
cutelor izopace prin mecansimul predominant flexiune.
3. Nivelul structural inferior : dezvoltat pe o adancime mare de presiune si temperature mari. A
inceput are loc aplatizarea iar pe Maura cresterii temperature incepe sa actioneze curgerea. In
parte superioara a domeniului apare aplatizarea cu sistuozitate generala iar la parte inferioara
apare curgerea vascoasa. Acest domeniu corespunde metamorfismului.
In regiuni cu flux termic mediu, crusta continental const dintr-un strat superior casant, n jur
de 1025 km grosime, care se deformeaz prin faliere (mecanismul principal de deformare este
forfecarea) i un strat ductil inferior, care se deformeaz prin curgere lent gravitationala. Falierea
asociat formrii grabenelor va penetra numai partea superioar casant a crustei i nu ntreaga crust.
formeaz o falie antitetic. Cnd compartimentele grabenelor, horsturilor sau semi-grabenelor sufer
rotiri atunci iau natere falii sintetice i antitetice. Astfel de falii se pot forma i n cazul faliilor inverse.
9) incalecare in trepte falie al carui plan este format dintr-o succ de segm parelele cu stratif si segm
care taie stratificatia, avand o forma generala de scara (paliere si rampe).
d) sist de incalec listrice asoc de falii listrice de incalecare, care se racordeaza de partea inf la un
plan de decolare sau de delaminatie.
- cute formate prin detasarea unui pachet de roci pe un alt pachet de roci
arniera frontal (=partea frontal), reprezentnd locul geometric al punctelor extreme atinse de
pnz;
arniera radical, adic zona din autohton din spatele creia provine pnza;
limea de acoperire, care este distana msurat pe orizontal dintre arniera frontal i
arniera radical, perpendicular pe direcia pnzei.
Clasificarea pnzelor de ariaj.
Aubouin, 1973, funcie de dimensiunile maselor antrenate clasific pnzele de ariaj dup criterii
geometrice n :
- pnze de gradul I (cute culcate cu flancul invers mai mult sau mai puin alungit)
- pnze de gradul II (care provin dintr-o ruptur, dup o suprafa suborizontal),
precum i funcie de constituia acestora, n :
-pnze de soclu"
- pnze de cuvertur".
Dumitrescu, 1962, mparte pnzele de ariaj dup modul lor de formare n patru tipuri i anume:
1.Pnze de ariaj de gradul I (=de supracutare) provin din exagerarea unei cute deversate, care
evolueaz ntr-o cut-falie, prin ntinderea flancului invers i apoi prin mrirea deplasrii pe planul de
ruptur se transform ntr-o pnz. Aceste panze presupun existena unor strate alctuite prin roci
plastice pe care se produce alunecarea, pe planul de ariaj fiind puse n contact, ntotdeauna, formaiuni
mai vechi (ale pnzei) cu formaiuni mai noi ale autohtonului.
2.Pnze de ariaj de gradul II (=de forfecare) rezult prin exagerarea unei falii inverse cu nclinare
mic, format prin forfecare. Pnzele de ariaj de forfecare snt independente de cutare i snt de dou
tipuri: de forfecare iniial i de forfecare subsecvent.
a.Pnzele de forfecare iniial se formeaz n zone n care cuvertura sedimentar este necutat n
cadrul acestor pnze formaiunile mai vechi stau ntotdeauna peste formaiunile mai noi.
b.Pnzele de forfecare subsecvent se formeaz n zone n care cuvertura sedimentar este cutat.
Falia de forfecare poate fi de unghi ridicat n stadiul iniial, apoi planul de ariaj devine aproape orizontal. n cele mai multe cazuri i aici formaiunile pnzei snt mai vechi la contactul cu cele ale
autohtonului.
3. Pnze de ariaj de gradul III (=de decolare) snt formate prin decolarea unor pachete de strate de
pe un substrat, de-a lungul unui plan de desprindere sau de delaminaie. Snt dou tipuri:
a. pnze de decolare datorit forelor tangeniale centripete, care provin din exagerarea faliilor
de nclecare pe stratificaie;
b. pnze de decolare datorit forelor tangeniale centrifuge sau pnze de curgere, formate prin
decolarea cuverturii sedimentare de pe fundamentul su, prin aciunea forelor de gravitaie. Ele se
mai numesc ,,pnze de decolare gravitaional" sau pnze de curgere liber", deplasarea maselor de
roci fiind dat de aciunea componentei tangeniale a gravitaiei.
4. Pnze de ariaj complexe snt acele pnze care n evoluia lor combin dou sau mai multe din
mecanismele tipurilor anterioare.
Lund n consideraie constituia maselor de roci ce alctuiesc pn-zele de ariaj, panzele se mpart n
pnze de soclu i pnze de cuvertur.(Aubouin)
a. Pnze de soclu snt cele care ncorporeaz n masa lor i o parte a fundamentului cristalin al
geosinclinalului. snt caracteristice domeniilor interne ale lanurilor cutate, avnd amplitudini mari,
uneori de peste 100 km (ex. pnzele austro-alpine din Alpi). In Carpai se cunosc mai multe pnze de
soclu, toate aparinnd domeniului intern, Dacidelor (ex., pnzele centrale din Carpaii Orientali).
b. Pnzele de cuvertur au n alctuirea lor numai formaiuni sedimentare i snt adesea foarte
complicate din cauza plasticitii ridicate a rocilor componente.
b) expansiunea gravitationala
modelul presupune ridicarea si expansiunea lateral a unei infrastructure mobile fierbinti in
nucleul unu orogen
-
marginea din spate a fiecarei panze individuale este stratigrafic trunchiata de catre panza
suprapusa
-marimea deplasarii relative intre panze rareori depaseste lungimea sectiunii panzei subincalecate
-exista o continuitate stratigrafica lateral intre panzele successive
-traseele de deplasare a maselor de roci din panze nu se intersecteaza niciodata
O falie subvertical de-a lungul creia deplasrile dominante sunt pe direcie se numete falie de
tip strike-slip sau decroare. Faliile de tip strike-slip au n mod obinuit nclinri apropiate de vertical i
cnd au lungimi de mai mult de un kilometru ele implic i rocile fundamentului. Faliile de tip strike-slip
penetreaz pn la adncimi mari, decupnd probabil blocuri crustale de la baza crustei seismogenice
(10-15 km). Faliile de tip strike-slip la scar larg sunt denumite wrench faults sau falii transcurente.
Sylvester (1988) propune o clasificare a faliilor cu deplasare lateral n falii interplaci i falii intraplac. El
propune folosirea termenului de falie transcurent pentru decrori intraplac nrdcinate n scoar,
iar pentru faliile adnci interplci recomand utilizarea denumirii de falii transformante. Sensul
deplasrii laterale este descris ca senestru sau dextru, sau left lateral i right lateral.
Reprez falii in care deplasarea se face pe orizontala, paralela cu dir planului de ruptura
-tipuri :dpdv geometric, decrosarile se impart in :
-longitudinale, paralele cu directia structurilor
-diagonale,cele ce taie dupa un unghi ascutit axele cutelor
-transversale,cele ce taie perpendicular axele cutelor
-dextre ce au sensul de rotatie spre dreapta
-senestre ce au sensul de rotatie spre stanga
-structuri asociate:
1.decrosari asociate cu compresiune laterala se dezvolta frecvent in centurile cutate si taie
transversal axele cutelor si incalecarile sau uneori diagonal
-cele transversale sunt datorate f de tensiune ce apar din compresiune