Sunteți pe pagina 1din 35

Capitolul 13

Interac
tia radia
tiilor cu
sistemele biologice
Studiile efectelor radiatiilor ionizante au devenit necesare dup
a introducerea radiatiilor X n terapia si diagnosticul medical la nceputul
secolului XX si au c
ap
atat o relevanta mare n era nuclear
a. Astfel al
aturi de aparatele de raze X care permit efectuarea de radiograi ale diverselor organe ale corpului, s-au pus la punct noi tehnici precum tomograa cu emisie de pozitroni si hadronoterapia. Prin notiunea de radiatie
ntelegem n conceptia actual
a un fascicol de particule n miscare. Termenul de particule este folosit n sensul cel mai general si cuprinde att
particulele cu mas
a de repaus diferit
a de zero ct si particulele cu mas
a
de repaus zero. De exemplu n prima categorie intr
a radiatiile alfa, beta
iar n a doua categorie intr
a radiatiile X si gama.
Radiatiile ionizante din mediu sunt datorate surselor extraterestre si
dezintegr
arilor spontane ale anumitor nuclee, precum si ale celor produse
de diferite dispozitive tehnice. Chiar dac
a expunerea la radiatii a oamenilor este inuentat
a de sursele articiale, exist
a o expunere natural
a
a tuturor organismelor care reprezint
a practic o parte a conditiilor de
mediu n care acestea se dezvolt
a.

13.1

Radioactivitatea

Radioactivitatea este proprietatea unor nuclee de a emite radiatii n


mod spontan. Se spune c
a nucleul se dezintegreaz
a. Dou
a m
arimi carac179

180
terizeaz
a n principal un nucleu radioactiv.
1. Activitatea A care reprezint
a num
arul de dezintegr
ari suferite de o
surs
a (cantitate de material radioactiv) n unitatea de timp. Unitatea de
m
asur
a a activit
atii este Bequerellul (Bq) care reprezint
a o dezintegrare
pe secund
a.
1 Bq = 1 dez/s
(13.1)
Numele unit
atii de m
asur
a provine de la Bequerell care a descoperit
fenomenul de radiactivitate n anul 1896. O alt
a unitate (tolerat
a) este
Curiul (dup
a numele sotilor Marie si Joliot Curie care la nceputul secolului XX au efectuat numeroase studii asupra radioactivit
atii)
1 Ci = 3; 7

1010 Bq

(13.2)

El reprezint
a activitatea unui gram de radiu 226, substanta studiat
a de
sotii Curie.
2. Timpul de njum
at
atire reprezint
a timpul dup
a care activitatea
unei surse scade la jum
atate. El intervine n legea dezintegra
arii radioactive
t ln 2
(13.3)
A = A0 exp
T1=2
n relatia de mai sus A reprezint
a activitatea sursei la momentul
de timp t, A0 reprezint
a activitatea sursei la momentul initial (t = 0)
iar T1=2 reprezint
a timpul de njum
at
atire. Evolutia n timp a activit
atii
relative a sursei A=A0 functie de raportul t=T1=2 este prezentat
a n Fig.
13.1
Se observ
a c
a cu ct acest timp este mai mic activitatea sursei scade
mai repede. n Tabelul 13.1 de mai jos sunt prezentati timpi de njum
at
atire ai ctorva radioizotopi utilizati n medicin
a
Tabelul 13.1
Timpi de njum
at
atire pentru diversi radioizotopi
Izotop
Carbon 11
Cesiu 137
Cobalt 60
Astatin 211
Sodiu 24
Iod 123

Notatie
C 11
Ce 137
Co 60
At 211
Na 24
I 123

T1=2
10,32
30 ani
5,27 ani
7,21 ore
15 ore
13,2 ore

Utilizare
trasor
radioterapie
radioterapie
iradiere din interior
trasor
trasor

181

Figura 13.1: Variatia activit


atii relative A=A0 functie de raportul t=T1=2 :

n radioterapie tesuturile canceroase sunt iradiate cu radiatiile gama


produse de izotopi care emit aceste radiatii cu energie foarte mare, precum cesiul si cobaltul. Trasorii sunt radioizotopi care sunt atasati de
proteine, acizi nucleici si alte componente din celule. Prin m
asurarea
radiatiilor emise se poate urm
arii deplasarea acestora n organism. n
cazul iradierii din interior anumiti nuclizi emitatori alfa sunt introdusi
n celule bolnave pe care le iradiaz
a si le distrug. Astfel iodul 131 este
transportat chiar de organism n tiroid
a pe care o iradiaz
a cu ecienta
foarte mare. Alti izotopi folositi pentru acest scop sunt cei care emit
particule alfa precum astantinul care este transportat la celule bolnave
cu ajutorul anticorpilor.

13.2

Natura
si propriet
a
tile radia
tiilor

Radiatiile alfa sunt nuclee de heliu. Ele au mas


a de repaus mare
care le permite s
a se deplaseze rectiliniu. Din acest motiv parcursul lor
este mic. Energiile particulelor alfa sunt cuprinse ntre 2 si 9 MeV. Ele
provoac
a o puternic
a ionizare specic
a (o particul
a alfa cu energie de 2
MeV produce n jur de 60.000 perechi de ioni/cm). n cmp magnetic ele
sunt deviate n fascicol ngust ceea ce nseamn
a c
a aceste particule sunt
emise cu energii bine determinate.

182
Radiatii cu ioni grei Aceste radiatii constau din atomi ionizati precum
Ne, Ar, Xe. Astfel de radiatii sunt produse n mod articial
Radiatiile beta sunt formate din electroni sau pozitroni. n cmp
magnetic sunt deviate n fascicol larg ceea ce nseamn
a c
a aceste particule
sunt emise cu energii diferite. Energia medie a unui spectru de radiatii
beta reprezint
a 40% din valoarea maxim
a a acestora (0,01-15 MeV). Din
cauza spectrului energetic continuu, radiatiile beta au un parcurs care
variaz
a n limite foarte largi. Totusi pentru energii egale cu cele ale
radiatiilor alfa ionizarea radiatiilor beta este mult mai mic
a. Astfel o
particul
a cu energia de 2 MeV determin
a doar 60 perechi de ioni/cm.
Radiatiile X si gama sunt radiatii de natur
a electromagnetic
a. Aceste
radiatii se caracterizeaz
a printr-un parcurs foarte mare si o ionizare specic
a mic
a (o cuant
a cu energia 2 MeV produce n aer o singur
a pereche
de ioni/cm). n aer, n functie de energie ele pot str
abate chiar sute de
metri. Radiatiile X sunt generate de nvelisul electronic n timp ce radiatiile gama sunt generate de nucleul atomic. Domeniul energiilor cu care
sunt emise radiatiile gama este cuprins ntre 0,2 MeV si 7 MeV. Spectrul
energetic al acestor radiatii este unul discret.
Neutronii sunt particule lipsite de sarcin
a electric
a cu mas
a de repaus
egal
a cu a protonilor (nuclee de hidrogen), mult mai mare dect a particulelor beta. Deoarece nu au sarcin
a electric
a acestia au un parcurs
mare n aer. Datorit
a interactiilor cu nucleele, neutronii au un parcurs
care este str
ab
atut n zig zag. Neutronii sunt caracterizati de o ionizare
specic
a mare datorit
a nucleelor de recul create la str
abaterea materialului. Ei sunt ncetiniti de materiale usoare (paran
a, grat, ap
a, ap
a grea,
beriliu) si sunt absorbiti de bor si cadmiu. Materialele grele ncetinesc
mai putin neutronii.

13.3

M
arimi n dozimetria radia
tiilor

13.3.1

Doza absorbit
a

Doza absorbit
a este o m
arime fundamental
a n biologia radiatiilor,
radiologia clinic
a si protectia radiologic
a. Ea este utilizat
a pentru toate
tipurile de radiatii si orice geometrie de iradiere. Ea este denit
a astfel
D=

"
m

(13.4)

183
unde " este energia medie transmis
a de radiatia ionizant
a materiei de
mas
a m. Doza absorbit
a reprezint
a cantitatea de energie pe care radiatia o cedeaz
a n unitatea de mas
a. Ea se m
asoar
a n J/kg n Sistemul
International de Unit
ati. Aceast
a unitate are o denumire specic
a si
anume Gray (Gy).
1Gy = 1J/kg
Doza absorbit
a este o m
arime m
asurabil
a si exist
a standarde primare
pentru determinarea ei. Atunci cnd se utilizeaz
a n aplicatii practice
de protectie dozele sunt mediate pe volumele tesuturilor. Acest lucru
este necesar deoarece valoarea medie a dozei absorbite pe un organ sau
tesut specic poate corelat
a cu detrimentul datorat pentru efectele
stocastice. Calculul dozei mediate depinde de omogenitatea expunerii si
tipul radiatiilor. Pentru radiatiile cu penetrare mic
a (fotoni de energie
mic
a, particule nc
arcate) si pentru tesuturile si organele distribuite pe o
suprafata mare, distributia dozei va heterogen
a.
O m
arime de interes este si rata (viteza) dozei absorbit
a. Rata dozei
este exprimat
a n Gy/s, mGy/s, mGh/h.

13.3.2

Doz
a echivalent
a

Introducerea notiunii de doz


a echivalent
a este necesar
a deoarece diferitele radiatii produc distrugeri diferite n tesuturi (modic
ari) pentru
aceiasi cantitate de energie cedat
a n tesuturi. Doza echivalent
a este
notat
a cu HT (pentru un tesut sau organ). n NSR-01 - Norme fundamentale de securitate radiologic
a 01, echivalentul doz
a se deneste ca
produsul dintre doza absorbit
a D si un factor de ponderare wR (Tabelul
13.2) n cazul unei radiatii:
HT = wR DT R

(13.5)

unde DT R este doz


a absorbit
a mediat
a pe tesutul sau organul T datorat
a
radiatiei R. n cazul c
a se consider
a totalitatea radiatiilor care ajung la
tesutul respectiv
X
HT =
wR DT R
(13.6)
R

Factorii de ponderare tin cont de diferentele n efectul stocastic datorat diferitelor tipuri de radiatii.

184
Tabelul 13.2
Factorii de ponderare ai diverselor tipuri de radiatii din Normele de
Securitate Radiologic
a NSR-01.
Tipul radia
tiei.......................................................................
Fotoni - toate energiile............................................................
Electroni si mioni (toate energiile).......................................
Neutroni cu energia < 10 keV.................................................
Neutroni cu energia cuprins
a ntre 10 keV si 100 keV............
Neutroni cu energia cuprins
a ntre 100 keV si 2 MeV............
Neutroni cu energia cuprins
a ntre 2 MeV si 20 MeV.............
Neutroni cu energia mai mare de 20 MeV..............................
Protoni, alti dect cei de recul cu energii mai mari de 2 MeV.
Particule alfa, fragmente de siune, nuclee grele.....................

wR
1
1
5
10
20
10
5
5
20

Referitor la protoni, trebuie luate n considerare doar sursele de radiatii externe. n ultimii ani acestei radiatii i s-a acordat o mai mare
atentie pentru evaluarea dozei de expunere a echipajelor din avioane si
nave spatiale. Expunerea se datoreaz
a radiatiei solare si cosmice. n
aceasta predomin
a protonii cu energie mare iar protonii cu energii de
cteva MeV sunt nesemnicativi. Parcursul acestor protoni este mic n
tesuturi (protonii cu energia de 4 MeV au un parcurs n tesut de 0,25 mm
iar cei de 10 MeV au parcursul de 1,2 mm) si vor absorbiti n tesuturi.
CIPR (Comisia International
a de Protectie lRadiologic
a) a apreciat c
a
este sucient s
a se adopte o singur
a valoare pentru wR deoarece numai
protonii de energie mare sunt relevanti n cmpurile de radiatie cosmic
a.
Unitatea de m
asur
a n Sistemul International a dozei echivalente este
Sievertul (Sv)
1Sv = 1 J/kg

13.3.3

Doz
a efectiv
a

Doza echivalent
a asa cum a fost descris
a mai sus se utilizeaz
a pentru
a decela actiunea diferitelor tipuri de radiatii. Doza echivalent
a ia n
considerare sensibilitatea ec
arui tesut care este iradiat. Pentru a lua
n considerare riscul asociat cu iradierea unui anumit organ se introduce

185
m
arimea numit
a doz
a efectiv
a denit
a prin:
(13.7)

ET = wT HT

unde wT este factorul de pondere al tesutului sau organului T (Tabelul


13.3).
Doza efectiv
a E- se m
asoar
a tot n sievert. Dac
a la radiatii sunt
expuse mai multe organe doza efectiv
a se calculeaz
a dup
a formula:
E=

(13.8)

T wT HT

Unitatea de m
asur
a este tot Sievertul.
Tabelul 13.3
Factori de pondere tisular
a wT conform Normelor de Securitate
Radiologic
a NSR 01
Tesut....................................

Gonade.................................
M
aduv
a osoas
a
Colon....................................
Pl
amni................................
Stomac.................................
Vezica urinar
a......................
Sni......................................
Ficat.....................................
Esofag...................................
Tiroid
a..................................
Piele.....................................
Suprafata osoas
a...................
Restul organelor/tesuturilor

13.4

wT
0,20
0,12
0,12
0,12
0,05
0,05
0,05
0,05
0,05
0,05
0,01
0,01
0,05

Interac
tia radia
tiilor cu substan
ta

Pentru a caracteriza un fascicol de particule se poate deni uxul de


particule printr-o suprafata S ca ind num
arul de particule ce trece
n unitatea de timp prin acea suprafata. Densitatea uxului de particule

186
reprezint
a uxul de particule ce trece prin unitatea de suprafata n unitatea de timp. Fie o surs
a care determin
a la o anumit
a distanta o densitate de ux de particule I0 . Dac
a n calea acestor particule se interpune
un ecran se constat
a c
a nu toate radiatiile str
abat ecranul, densitatea
uxului de particule la iesirea din acesta ind I < I0 . Astfel o parte din
radiatii sunt absorbite, iar altele sunt deviate (mpr
astiate) sub diverse
unghiuri (de la 0 la 180 ) si numai o parte trec nedeviate. Fenomenul
de reducere a densit
atii uxului de particule din fascicol poart
a numele
de atenuare.
Ca urmare a interactiei dintre radiatiile incidente si substanta prin
care acestea trec se produce o modicare a st
arii initiale a radiatiei (radiatia pierde energie, ind absorbit
a si mpr
astiat
a) si se produc modic
ari
n starea atomilor cu care interactioneaz
a particulele.
Dup
a modul n care radiatia interactioneaz
a cu mediul, ciocnirile particulelor acesteia cu atomii mediului sunt considerate a elastice si inelastice. n cazul ciocnirilor elastice are loc un transfer de energie cinetic
a de
la radiatie la atomii mediului. n cazul ciocnirilor inelastice se modic
a
n plus si starea energetic
a intern
a a atomilor.

13.4.1

Interac
tia particulelor alfa cu substan
ta

La trecerea lor prin substanta, radiatiile alfa sufer


a trei tipuri de interactii: ciocnire (cea mai probabil
a), frnare n cmp electric si captura
de c
atre nuclee. n urma ciocnirii unei particule alfa cu un atom se poate
produce excitarea acestuia ca urmare a trecerii unui electron pe un nivel
de energie superior sau ionizarea atomului prin smulgerea unor electroni
din acesta. n cazul fenomenului de ionizare se produce o pereche de
ioni: un ion pozitiv si un ion negativ sau un ion pozitiv si un electron.
Fenomenul de ionizare este nsotit de mai multe excit
ari.
Prin interactii succesive cu atomii mediului particulele alfa si pierd
energia pn
a ce nu mai sunt capabile s
a produc
a ioniz
ari. Atunci o
particul
a alfa capteaz
a doi electroni si se transform
a ntr-un atom de
heliu.

13.4.2

Interac
tia radia
tiilor beta cu substan
ta

Radiatiile beta excit


a si ionizeaz
a atomii substantelor prin care trec.
Mecanismul este asem
an
ator cu cel ntlnit n cazul radiatiilor alfa, ns
a

187
fortele care actioneaz
a asupra electronilor din atomi sunt de respingere.
Pierderea de energie ntr-o interactie este mic
a. (De exemplu o particul
a
cu energia de 1 MeV si pierde complet energia dup
a aproximativ 104
interactiuni). Dac
a este smuls un electron din straturile inferioare, prin
dezexcit
ari succesive atomul emite un spectru de radiatii X caracteristic
ec
arui element.
Ionizarea specic
a produs
a de particulele beta scade pe m
asur
a ce
creste energia lor cinetic
a, ajungnd la un minim pentru energia de 1
MeV, dup
a care creste lent pentru energii mai mari. Unii din electronii
smulsi au o energie foarte mare nct la rndul lor pot provoca ioniz
ari
secundare.

13.4.3

Interac
tia radia
tiilor X
si gama cu substan
ta

n procesul de propagare aceste radiatii se comport


a ondulatoriu, n
timp ce n procesele de interactie cu substanta aceste radiatii se comport
a
corpuscular. Exist
a trei tipuri principale de interactie a radiatiilor gama
cu substanta: efect fotoelectric, efect Compton si formarea de perechi.
Efect fotoelectric
Efectul fotoelectric se produce atunci cnd radiatiile gama ciocnesc
electronii puternic legati n atomii substantei prin care trec. n urma
acestui proces electronul este scos din atom, iar fotonul este complet
absorbit si dispare. Dac
a energia de leg
atur
a a electronul n atom este
Wk , iar Wc este energia cinetic
a care i se imprim
a electronului, denumit
fotoelectron, atunci se poate scrie:
W = Wk + Wc = h

(13.9)

Procesul nu poate avea loc dect dac


a energia radiatiilor este mai
mare dect energia de leg
atur
a a electronului ciocnit. Deoarece energiile
de leg
atur
a ale electronilor sunt mai mici n raport cu energia radiatiilor
X si gama, efectul fotoelectric se poate produce chiar cu fotoni de energii
mici. Nu trebuie confundat acest fenomen cu efectul fotoelectric extern
prin care radiatia luminoas
a scoate electroni din metale.
Pentru valori ale energiei fotonului incident egale cu energia de leg
atur
a a electronului ciocnit, probabilitatea de interactie creste brusc. Probabilitatea ca efectul fotoelectric s
a aib
a loc cu electroni de pe nivelele

188
K, L, M scade simtitor de la nivelul K spre nivelele superioare. Dac
a
fotonii incidenti au energii mai mari de 0; 01 MeV efectul poate avea loc
ndeosebi cu electroni de pe nivelele K ale atomilor cu Z
30: Cnd
energia dep
aseste 0; 02 MeV atunci efectul se produce n proportie de
80 % cu electronii K si 20% cu electronii L ai acestor atomi. Pentru
elementele grele, cum este plumbul efectul fotoelectric se petrece si cnd
radiatiile au energii peste 0,5 MeV. Probabilitatea de aparitie a efectului
este proportional
a cu Z 4 al atomilor materialului si invers proportional
a
cu energia radiatiilor incidente.
Efect Compton
Efectul Compton are loc la interactia radiatiilor electromagnetice cu
electronii liberi sau slab legati n atomi. n procesul de interactie prin
efect Compton radiatia cedeaz
a partial energia electronului ciocnit. n
urma acestui proces, att radiatia incident
a ct si electronul Compton
(de recul) sunt deviate de la traiectoriile lor initiale. Electronul ciocnit
va produce ionizarea atomilor mediului (ionizare secundar
a).
Probabilitatea producerii unei interactiuni de tip Compton creste
pentru aceiasi energie a fotonului incident cu num
arul de electroni din
nvelisurile electronice periferice (adic
a cu Z). n cazul unor radiatii
incidente cu energii sub 0; 1 MeV acestea sufer
a o mpr
astiere aproape
uniform
a ca si electronii de recul. Electronii de recul au o energie egal
a
cu o fractie destul de mic
a din energia radiatiilor incidente. Cnd radiatiile incidente au energii ridicate fotonii mpr
astiati sunt grupati n
majoritatea lor ntr-un con a c
arui deschidere scade pe m
asura cresterii
energiei. Pentru elemente usoare si energii medii ale radiatiilor incidente
efectul Compton este predominant.
Formare de perechi
Fenomenul apare ca urmare a interactiei dintre radiatiile gama cu
energii mai mari de 1; 022 MeV si cmpul nucleului. Radiatia incident
a dispare rezultnd un electron si un pozitron. Pentru formarea
unei perechi electron-pozitron este nevoie de o energie de 1; 022 MeV,
restul de energie transmitndu-se n mod egal electronului si pozitronului. Electronul produce ioniz
ari secundare n mediu ca si o particul
a beta
n timp ce pozitronul se va anihila cu un electron dnd nastere la dou
a

189
cuante gama.

13.4.4

Interac
tia neutronilor cu substan
ta

Deoarece sunt particule neutre, neutronii interactioneaz


a doar cu nucleele atomilor. Ei pot suferi interactii elastice (mpr
astiere) si interactii
inelastice (mpr
astiere si absorbtie).
n categoria interactiilor elastice intr
a dou
a tipuri de fenomene: o
ciocnire elastic
a cu nucleul cnd are loc un transfer de energie cinetic
a
de la neutron la nucleu f
ar
a schimbarea st
arii interne a nucleului si o
interactie de captur
a a nucleului care se transform
a ntr-un interval scurt
(10 12 10 16 s) ntr-un nucleu intermediar care se dezintegreaz
a emitnd
un neutron si trece n starea fundamental
a.
n cazul interactiilor inelastice pot avea loc urm
atoarele procese:
- ciocnirea inelastic
a n urma c
areia nucleul r
amne excitat si dup
a
un scurt timp emite o radiatie gama
- captura neutronic
a, prin care neutronul este captat de un nucleu. n
urma acestui proces nucleul obtinut este ntr-o stare excitat
a. Revenirea
n starea fundamental
a se face prin emise de particule alfa, protoni sau
particule gama. Uneori are loc chiar siunea nucleului cnd sunt emisi
2-3 neutroni, iar nucleul se descompune n dou
a nuclee relativ usoare.
Probabilitatea de a se produce un tip sau altul de interactie depinde
de energia neutronilor. Astfel cnd energia neutronilor este mare, nucleul
primeste un exces de energie, care prin procese de ciocnire ale nucleonilor
s
ai se poate transfera asupra unei particule si aceasta este emis
a de nucleu. n acest caz cel mai probabil este s
a e emis un neutron.
Dac
a neutronul are o energie cinetic
a mic
a, ca n cazul neutronilor
termici la p
atrunderea n nucleu el aduce doar un exces de energie egal
a
cu energia de leg
atur
a. Probabilitatea ca prin uctuatii ale nucleului
o particul
a s
a primeasc
a o energie de miscare ridicat
a este foarte mic
a.
Nucleul se dezexcit
a prin emisia unei particule :

13.4.5

Interac
tia ionilor grei cu materia

Interactia ionilor grei este asem


an
atoare cu cea a radiatiilor alfa cu
materia. Atunci cnd un ion greu trece prin materie el cedeaz
a energie
electronilor din materie. Dac
a electronii sunt liberi ei cap
at
a o energie
cinetic
a cu att mai mare cu ct sunt mai aproape de ioni. Dac
a electronii

190

Figura 13.2: Doza relativ


a absorbit
a an profunzimea tesutului pentru ioni
grei (carbon ) n comparatie cu cea datorat
a electronilor (radiatii beta) si
radiatiilor game.

sunt legati exist


a dou
a posibilit
ati: dac
a energia cedat
a este mare atunci
electronul este scos din atom care devine ionizat, iar dac
a aceast
a energie
este mic
a atunci electronul nu este scos din atom, acesta devenind excitat.
Energia ionului scade pe m
asur
a ce nainteaz
a n material. Cum ionii
au energie mare ei nu sunt deviati de la traiectorie. n Fig. 13.2 este
prezentat
a doza (energia cedat
a de ionii grei n unitatea de mas
a) relativ
a
datorat
a ionilor grei functie de adncimea la care acestia ajung n tesut.
n aceiasi gur
a si doza absorbit
a datorat
a unor electroni sau fotoni.
Se observ
a din Fig. 13.2c
a doza absorbit
a n cea mai mare se aa ntro anumit
a regiune bine determinat
a (functie de energie). Astfel atunci
cnd se trateaz
a o tumoare cu ioni grei doza este administrat
a cu o
precizie foarte mare n volumul tumorii, afectnd putin tesutul din jur.
Acest lucru practic este realizat ntr-o m
asur
a mai mic
a n cazul electronilor. Electronii sunt accelerati n acceleratoare de particule numite
betatroane. Astfel pentru energii de 8 MeV doza are un maxim la o
adncime de 3-4 cm dup
a care scade exponential. n cazul gamaterapiei
se iradiaz
a practic si tesutul s
an
atos din apropierea celui bolnav.
Din acest motiv pentru iradierea selectiv
a a tumorilor n profunzime

191
se folosesc fascicole multiple de ion grei focalizate pe tumoarea respectiv
a.
Ei contin ioni de energii diferite astfel c
a cea mai mare parte din energie
s
a e cedat
a n interiorul tumori. Rezolutia acestui tip de iradieri este de
1mm. Iradierea tesuturilor cu ioni grei poart
a numele de hadronoterapie.
Mai mult tratamentul este unul de o mare acuratete deoarece fascicolele
de ioni pot urm
ari cu delitate forma tumorii. Dozele sunt fractionate:
se realizeaz
a 4-5 sedinte de hadronoterapie ntr-un interval de 8-10 zile.
Doza utilizat
a variaz
a n intervalul 45 - 85 Gy. O iradiere dureaz
a cam
un minut.

13.5

Efecte biologice ale radia


tiilor

Radiatiile ionizante pot actiona asupra organismului n trei moduri:


prin actiune direct
a, prin actiune indirect
a si prin actiune la distanta.
Prin actiunea direct
a a radiatiilor sunt lezate macromolecule de importanta vital
a (proteine, acizi nucleici) care sufer
a transform
ari datorit
a
ioniz
arii si excit
arii. Actiunea indirect
a este declansat
a de elementele
care apar n urma proceselor radiochimice. Mediul principal ind apa,
efectele care apar sunt rezultatul ioniz
arii acesteia. Produsii de descompunere ai apei (ioni sau radicali) actioneaz
a ca agenti oxidanti si reduc
atori asupra unor componente esentiale celulare. Actiunea la distanta se
produce prin r
aspndirea n organism a toxinelor care apar n organismul
iradiat.
n Fig. 13.3 sunt prezentate cteva din procesele suferite de ap
a
sub actiunea radiatiilor. ntr-o prim
a etap
a ntr-un interval de timp de
18
16
10
10
s un electron este smuls sub actiunea unui foton care-i
cedeaz
a o energie de 12,56 eV. Procesul primar de absorbtie de energie
poate exprimat printr-una din urm
atoarele relatii:
H2 O + h ! H2 O+ + eel

(13.10)

H2 O+ ! H+ + OH

(13.11)

Radicalul OH are propriet


ati oxidante si poate privit ca produsul
principal al acestei etape. El poate, prin intermediul unui transfer de
electroni, s
a se lege de un alt radical OH sau de un atom de hidrogen
H: Electronul eliberat eel hidrolizeaz
a ca si ionii neutrii din solutii. Se

192

Figura 13.3: Ilustrarea schematic


a a celor mai importante reactii suferite de
ap
a sub actiunea radiatiilor . Cu * am notat st
arile excitate.

obtine H2 O : Timpul de viata al unui astfel de compus n ap


a este de
600 s: Interactia cu moleculele de ap
a a electronului eliberat are loc n
acest mod:
eel + H2 O ! H2 O ! H + OH
(13.12)
Printr-un proces de interactie cu un foton poate format
a o molecul
a
excitat
a de ap
a care are o energie de aproximativ 7 eV. Aceast
a molecul
a
se poate descompune n radicali liberi astfel:
H2 O + h ! H2 O ! H + OH

(13.13)

Se obtin trei produsi: electronul eliberat eel si radicalii H si OH.


Este cunoscut de mult timp c
a dac
a doza de radiatie este foarte mare
se formeaz
a peroxid de hidrogen si hidrogen molecular. Astfel au loc urm
atoarele reactii dac
a un num
ar sucient de radicali liberi sunt prezenti:
OH + OH ! H2 O2

(13.14)

H + H ! H2

(13.15)

H + OH ! H2 O

(13.16)

193
H2 O2 este cunoscut ca un produs toxic, dar cantitatea care se produce
este foarte mic
a. Pe de alt
a parte aceste reactii elimin
a o bun
a parte din
acesti radicali foarte activi, astfel c
a efectele indirecte ale radiatiilor sunt
n mare m
asur
a atenuate.
Recombinarea acestor radicali cu oxigenul n solutie apoas
a este foarte
important
a pentru viitoarele reactii. Astfel tesuturile bogate n oxigen
sufer
a n cazul iradierii mai mult n comparatie cu cele cu un continut
sc
azut de oxigen. Cele mai importante reactii dintre H si OH cu moleculele organice de tipul MH sunt:
MH + H ! MH2

(13.17)

MH + OH ! MHOH

(13.18)

MH + H ! M + H2

(13.19)

MH + OH ! M + H2 O

(13.20)

n plus fata de efectele indirecte datorate produsilor care apar n ap


a,
alte molecule importante din punct de vedere biologic pot ionizate n
mod direct. Aminoacizii aromatici precum tirozina, fenilamina pot
distrusi prin clivajul inelului benzenic. Aminoacizii ce au un grup SH
(cistina) si derivatii lor (glutationa) sunt foarte sensibili. Prin oxidare
grupul SH se transform
a ntr-un grup disult.
Descompunerea ADN-ului este posibil
a prin intermediul mai multor
pasi. Ruperea unei benzi a dublei spirale nu duce n mod necesar la
ruperea ntregii molecule. Mai mult pierderea unei singure baze este
posibil
a. Iradierea poate duce la denaturarea unor zone ntregi si la
crearea unor leg
aturi intermoleculare cu macromoleculele vecine. Dubla
elice este ns
a o constructie cu o mare stabilitate fata de o singur
a band
a
a elicei ADN-ului.
Cnd materia vie este supus
a unei iradieri astfel nct solicit
arile
pentru organism nu dep
asesc cu mult conditiile ziologice normale si
el poate reactiona n limite functionale normale, actiunea radiatiilor are
doar un efect functional. n acest caz radiatiile au un efect pozitiv si
pentru cazurile n care metabolismul este dereglat. Iradierea produce o
activare temporar
a a metabolismului, realiznd de cele mai multe ori o
reglare metabolic
a. Acest lucru poate explicat prin faptul c
a n anumite conditii de iradiere apare o intensicare a reactiilor prin care se

194
realizeaz
a procesele de sintez
a ceea ce face ca echilibrul metabolic s
a se
deplaseze favorabil spre domeniul proceselor de sintez
a.
Dac
a prin iradiere sunt dep
asite limitele functionale ale organismului
atunci are loc o dereglare a metabolismului care poate conduce la moartea
celulelor, tesuturilor, si chiar a organismului. Acest lucru se explic
a prin
faptul c
a radiatiile creeaz
a modic
ari ale leg
aturilor macromoleculelor
sau le descompune. Modic
arile ap
arute n structura formatiunilor conduc de asemenea la perturbarea coordon
arii proceselor fermentative, a
sintezei proteinelor, nucleoproteinelor, glicoproteinelor.
De o importanta deosebit
a este socotit si efectul produs asupra mecanismelor reglatoare ale corpului si n principal cele asupra sistemului
nervos. Prin actiunea direct
a sau indirect
a a radiatiilor asupra sistemului
nervos se produc modic
ari ale activit
atii de reglare neuro-hormonal
a si
apar tulbur
ari functionale biochimice si biologice n ntreg organismul.
Trebuie remarcat c
a nu s-a stabilit o teorie general
a care s
a l
amureasc
a
toate aceste probleme.
Num
arul de reactii chimice produse prin iradiere fata de num
arul de
9
10
molecule (10 10 ) dintr-o celul
a este relativ redus chiar pentru iradieri
importante. Din acest motiv s-a considerat c
a n crearea unei leziuni rolul
principal l are distrugerea unui component esential al celulei. Se consider
a c
a n astfel de fenomene un rol nsemnat l joac
a modic
arile produse
n moleculele proteice. Prin iradiere aceste molecule pot inactivate ca
urmare a sciziunii lantului principal sau a dezorganiz
arii structurii lor ca
urmare a ruperii leg
aturilor de hidrogen.
n cazul unor iradieri semnicative organismele nu revin nici o dat
a
la starea lor initial
a ca urmare a procesului de refacere. Deoarece la
iradieri ndelungate, dar cu doze mici se produce o scurtare a timpului
de viata proportional cu doza primit
a, rezult
a ca n tesuturi se produc
leziuni iremediabile.
Efectul iradierii este considerat un efect stocastic. Acest efect ascult
a
n manifestarea lui de o relatie doz
a - efect de natur
a probabilistic
a. Astfel cnd o populatie este iradiat
a, efectele iradierii apar numai la anumiti
indivizi si acestea la ntmplare. Efectele somatice si genetice fac parte
din aceast
a categorie. Desi moleculele ADN-ului joac
a un rol dominant
n reactiile primare de iradiere, aceasta nu nseamn
a c
a ecare leziune
a ADN-ului duce la o mutatie. Datorit
a multitudinii mecanismelor de
reparare, numai un foarte mic num
ar de molecule ADN sufer
a alter
ari iremediabile. Pentru a determina efectele genetice datorate iradierilor, doza

195
de iradiere trebuie integrat
a peste un individ sau pe ntreaga populatie.
Mutatiile determinate de iradiere sunt importante pentru celulele care
prolifereaz
a rapid n organism (ca cele din snge si gonade). Diferitele
faze ale vietii celulare prezint
a sensibilit
ati diferite relativ la radiatii.
Faza cnd ADN-ul este sintetizat este una din cele mai sensibile. Chiar
procesele de mitoz
a pot perturbate de iradieri. Rezultatul const
a ntro separare incomplet
a a cromozomilor. Cnd tesuturile n crestere sunt
iradiate schimb
arile n mitoz
a pot observate pe o perioad
a lung
a de
timp. Imediat dup
a iradiere (sub doza letal
a) num
arul celulelor care se
divid devine mic. Dup
a un anumit timp de revenire, num
arul celulelor
care se divid revine la valoarea normal
a. Aceasta nseamn
a c
a dezvoltarea
celulelor ntr-un anumit stadiu de evolutie este mpiedicat
a. Din acest
motiv se ntelege de ce organismele tinere n special n faza embrionar
a
sunt foarte sensibile la iradieri. Deteriorarea materialului genetic duce
la malformatii severe. Trebuie remarcat c
a sistemul nervos este sensibil
la radiatii n perioada de crestere. n schimb la maturitate creierul este
unul din organele cele mai rezistente la radiatii.
Un rol important n radiochimie este jucat de alterarea enzimelor.
Sensibilitatea acestora la radiatii prezint
a mari variatii. Printre cele mai
sensibile sunt moleculele de ATP. Sensibilitatea proteinelor depinde n
general de compozitia lor. Printre proteinele cele mai sensibile la radiatii
sunt cele ce au n compozitie aminoacizi care contin sulf. Aceste proteine
se g
asesc n principal n epiderm
a si n produsele acesteia (p
ar, unghii)
care sunt caracterizate printr-un nalt continut de cistin
a.
Alterarea acestor proteine duce la pierderea p
arului si degradarea pielii.
Procesele care duc la degenerarea proteinelor explic
a n plus si modicarea permeabilit
atii membranelor supuse radiatiilor. ntre organisme
exist
a totusi mari deosebiri n cea ce priveste actiunea radiatiilor asupra
lor. Sensibilitatea la radiatii creste cu ct organismul este mai complex.
Este greu s
a se g
aseasc
a o modalitate de a m
asura rezistenta diferitelor
organisme la iradiere. Din acest motiv se utilizeaz
a ca parametru doza
letal
a (DL). Aceasta se deneste ca doza care aplicat
a ntr-un timp foarte
scurt face ca 50 % din organismele iradiate s
a moar
a n urm
atoarele 30
de zile. Exemple de doze letale pentru diverse organisme sunt date n
Tabelul 13.4.
La doze mici actiunea d
aun
atoare a radiatiilor este datorat
a n principal alter
arii patologice n organele care produc sngele si se reect
a n
schimb
ari importante n compozitia acestuia.

196
Tabelul 13.4
Doze letale pentru diverse organisme iradiate cu raxe X
Organism
Alge
Potozoare
Drosola (adult)
Drosola( larve)
Drosola (ou
a)
Broasc
a
Turturic
a

DL (Gy)
180-1000
350-1000
950
1,3
1.5
17
15

Organism
S
arpe
Pui de g
ain
a
S
oarece
Cine
M
agar
Maimuta
Om

DL (Gy)
820
10
4-6,5
2,75
6,5
5
4-5

O decienta mare de limfocite reduce rezistenta corpului la actiunea


infectioas
a a bacteriilor. Schimb
arile patologice de acest tip sunt maxime
la doze de 10 Gy. O crestere ulterioar
a nu accelereaz
a aceste procese.
Dac
a animalele sunt iradiate cu doze de peste 80 Gy sistemul nervos
central devine afectat. n acest caz animalele (vertebrate) mor dup
a
putin timp.
De asemenea n cazul proceselor ritmice de refacere, efectul biologic
depinde de timpul de expunere si debitul dozei. Astfel un echivalent de
7,5 Sv (750 rem) primit de un om pe ntregul corp n mod uniform pe
o perioad
a de 50 ani (0,05 rem pe zi) nu produce efecte considerabile.
n schimb o iradiere de 7,5 Sv pe zi are ca efect moartea subiectului.
Aplicnd o iradiere de 4-5 Sv (400-500 rem) unui brat efectul este neglijabil, n timp ce iradierea organismului n totalitatea sa la acelasi echivalent
este letal
a n 50% din cazuri.
Protectia radiologic
a nseamn
a pe de o parte protectia mpotriva radiatiilor ce provin din mediu si pe de alt
a parte a radionuclizilor ce p
atrund
40
14
n organism. ( K; C). Calculul dozei absorbite datorate contamin
arii
organismului cu radionuclizi este mult mai complicat
a dect cea datorat
a
surselor externe.
Protectia oamenilor mpotriva radiatiilor ionizante se bazeaz
a pe recomand
arile Comisiei Internationale de Protectia Radiologic
a (ICPR), o organizatie nonguvernamental
a fondat
a n 1928. Filozoa recomand
arilor
acestei organizatii const
a n excluderea efectelor nestochastice ale radiatiilor si minimizarea efectelor stochastice. Principiile protectiei contra
radiatiilor ionizante se ntemeiaz
a pe ipoteza prudent
a a unei relatii de
proportionalitate direct
a f
ar
a prag ntre doz
a si probabilitatea de aparitie

197
a efectelor stocastice. Efectele stocastice includ posibile degener
ari genetice sau inducerea cancerului. n general presupunem c
a o crestere a
iradierii care dep
aseste doza natural
a va conduce la o crestere a ratei
mutatiilor. Nu exist
a un prag sub care nu exist
a nici o inuenta asupra
ratei mutatiilor.
Recomandarea pentru persoanele care lucreaz
a n mediu radioactiv
este aceea ca o expunerea anual
a la care sunt supuse s
a nu dep
aseasc
a
valoarea de 20 mSv (Pe lun
a este acceptabil
a o doz
a de 2 mSv). Pentru
populatie se recomand
a s
a nu e dep
asit
a o doz
a de 1 mSv pe an. n
ambele cazuri nu se ia n consideratie iradierea natural
a.

13.5.1

Protec
tia zic
a la radia
tii

Diferite materiale plasate ntre surs


a si receptor afecteaz
a cantitatea
de radiatie transmis
a de la surs
a de receptor. Aceasta se datoreaz
a
atenu
arii si absorbtiei radiatiei n materialul sursei, n materialul utilizat
pentru ncapsularea sursei si n ecranele nconjur
atoare. Trei cuvinte
cheie sunt utilizate cnd este vorba de lucru cu surse de radiatii: timpul,
distanta si ecranarea.
1. Timpul se refer
a la principiul c
a timpul petrecut n cmpul de
radiatii al unei surse nu trebuie s
a e mai mare dect este necesar. Evident cu ct timpul este mai mare cu att num
arul de particule incidente
pe corp este mai mare si doza absorbit
a este mai mare. Este necesar ca
timpul de lucru n cmp de radiatii s
a e ct mai mic, deoarece cel ce
munceste n cmp de radiatie nu simte prezenta radiatiilor.
2. Distanta se refer
a la faptul c
a este de dorit ca distanta dintre lucr
ator si surs
a s
a e ct mai mare. n general intensitatea sursei (m
asurat
a
n num
ar de particule ce trec prin unitatea de suprafata n unitatea de
timp) scade cu p
atratul distantei n cazul unor surse de dimensiuni mici.
3. Ecranarea se refer
a la materialele plasate ntre surse si lucr
ator
care pot micsora foarte mult intensitatea radiatiei.
Pentru ecranarea radiatiilor electromagnetice X si gama se folosesc
materiale cu num
ar atomic mare - n principiu se folosesc ecrane de
plumb. Pentru radiatia beta (electroni) se folosesc materiale cu Z mic
(materiale plastice, aluminiu) pentru a se minimiza producerea de radiatii
X. Pentru surse de radiatii beta cu activitate mare se utilizeaz
a ecrane cu
strat dublu: primul const
a din material cu Z mic pentru atenuarea radiatiilor beta si un strat de material cu Z mare pentru atenuarea radiatilor

198
X de frnare.
Radiatiile alfa sunt absorbite de ecrane subtiri si din materiale usoare
datorit
a puterii mari de ionizare a particulelor alfa. Pentru radiatiile de
neutroni se folosesc ecrane formate din trei straturi: ap
a (ap
a grea) care
are loc s
a micsoreze energia neutronilor, cadmiu care are absorb neutronii
ncetiniti si plumb pentru a se absorbi radiatiile X sau gama care apar
dup
a absorbtia neutronilor n cadmiu

Capitolul 14
Elemente de imagistic
a
medical
a
Imagistica medical
a permite obtinerea de informatii asupra st
arii de
s
an
atate a organismului pe baza interpret
arii imaginilor obtinute. Imaginile organismului sunt obtinute pe baza interactiei cu organismul a ultrasunetelor, a razelor X, a cmpurilor electromagnetice, a radiatiilor ionizante.

14.1

Raze X
si tomograe computerizat
a

Razele X sunt radiatii electromagnetice precum lumina. Lungimile


de und
a ale razelor X sunt cuprinse n intervalul 9,1 - 10 nm. Ele au
fost descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen care la nalul secolului
XIX studia radiatiile ce apar n tuburile catodice. El a g
asit c
a foarte
multe materiale permit trecerea acestor raze si c
a ele impresioneaz
a placa
fotograc
a. Lucrarea sa "On a new kind of ray" i-a permis s
a ia primul
premiu Nobel n Fizic
a n anul 1901.
O multime de aplicatii ale razelor X au fost g
asite n diverse domenii:
geologie, astronomie, n medicin
a (radiologie). n radiologie razele X
sunt utilizate n uoroscopie (tehnic
a care permite obtinerea de imagini
n timp real) n angiograe (tehnica prin care sunt vizualizate vasele de
snge n care s-a introdus un agent contrastant) si tomograa computerizat
a (se obtin imagini n diverse sectiuni ale organismului)
199

200

Figura 14.1: Tub de raze X

14.1.1

Tubul de raze X

Un tub de raze X const


a din patru p
arti: un catod, un anod pe care
aa o tint
a de tungsten, si un tub vidat n care se aa cele trei componente
(Fig. 14.1)
Catodul se aa la un potential negativ si electronii produsi n apropierea acestuia sunt accelerati spre anod (aat la un potential pozitiv)
Catodul este legat de lamentul realizat din tungsten. Prin lament este
trecut un curent. Curentul nc
alzeste lamentul iar acesta genereaz
a
electroni prin fenomenul de emisie teromoelectronic
a. Emisia termoelectronic
a este denit
a ca emisia electronilor prin absorbtia energiei termice
(num
arul de electroni emisi este proportional cu temperatura la care este
nc
alzit lamentul si deci cu intensitatea curentului care trece prin lament). Filamentul este realizat din tungsten deoarece acesta poate atinge
temperaturi foarte mari f
ar
a s
a se topeasc
a. Electronii emisi sunt focalizati pe anod. Deoarece tubul este vidat electronii nu mai interactioneaz
a
cu alti atomi nainte de a ajunge pe anod. Electronii sunt accelerati n
spatiul dintre catod si anod, deoarece ei sunt respinsi de catodul aat
la potential negativ si atrasi de anodul aat pa un potential pozitiv.
Electronii care ajung pe tinta din tungsten aat
a pe anod produc razele
X.

201

Figura 14.2: Producerea radiatiilor X de frnare

Exist
a dou
a modalit
ati n care apar razele X
1. Cnd sarcina negativ
a (electronul) intr
a cu viteza mare n cmpul
electric al unui nucleu asupra lui va actiona o forta electric
a de atractie
care-i va curba traiectoria. Aceasta nsemn
a c
a miscarea sa va deveni
una accelerat
a. Acest fapt face ca electronul s
a emit
a o radiatie electromagnetic
a Fig. 14.2.
Presupunnd c
a electronul este accelerat initial la o diferenta de
potentialul V , energia ca inainte de apropierea de nucleu este eV . Deoarece el emite un foton cu energia h ; energia sa dup
a ce se ndep
arteaz
a
de nucleul respectiv va eV h :
Producerea razelor X n acest fel este un proces aleatoriu, deoarece
un electron poate avea toate traiectoriile posibile inclusiv aceea n care
acestia cad pe nucleu. Din acest motiv fotonii emisi au toate energiile
posibile pn
a la valoarea eV: n plus ei sunt emisi n toate directiile. Radiatiile X astfel obtinut
a poart
a numele de radiatii de frnare (deoarece
n nalul energia electronului este mai mic
a dect cea initial
a) si ea are
un spectru continuu.
2. Cnd electronii au sucient
a energiei ei pot disloca un electron
de pe p
aturile inferioare ale atomului. Astfel r
amne un loc vacant n
structura electronic
a, care poate ocupat de un electron de pe o p
atur
a
superioar
a. Prin aceast
a tranzitie apare o radiatie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material are valori bine determinate radiatiile X care apar n acest mod poart
a numele de radiatii X caracteristice
Dac
a apare un loc vacant n p
atura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poart
a numele de raze K (Fig 14.3). Electronii care
ocup
a acest loc pot provenii din subp
aturile nivelelor L, M, N. La fel se

202

Figura 14.3: Producerea radiatiilor X caracteristice.

petrec lucrurile cnd apare un loc vacant n p


atura L. Atunci electronii
care ocup
a acest loc pot provenii de pe p
aturilor nivelelor M, N,...

14.1.2

Atenuarea radia
tiilor X

Atenuarea poate denit


a ca reducerea n intensitate a unui fascicol de radiatii X care str
abate materia prin absorbtia sau mpr
astierea
fotonilor din fascicol. Atenuarea are loc dup
a legea Lambert -Bear
I = I0 e

unde I0 este intensitatea initial


a a radiatiei, I este intensitatea dup
a ce
radiatia trece prin materialul considerat pe distanta x, iar este coecientul de atenuare liniar. Intensitatea radiatiilor reprezint
a num
arul de
fotoni din fascicol sau indicatia unui detector care este introdus n fascicolul de raze X. Distanta x se m
asoar
a n cm iar coecientul de atenuare
liniar n cm 1 .
Factorii de care depinde atenuarea radiatiilor sunt energia radiatiilor
si densitatea substantei prin care aceste radiatii trec. n general radiatiile
cu energia mai mic
a sunt mai puternic absorbite astfel c
a atenuarea este
mai mare. Substantele cu densitate mai mare (precum oasele) atenueaz
a
mai mult radiatiile dect substantele cu densitate mai mic
a precum tesuturile. Num
arul de electroni din unitatea de volum determin
a puterea
de stopare a radiatiilor X

203

14.1.3

Detec
tia radia
tiilor X

Trecerea radiatiilor prin organism le atenueaz


a n functie de tesuturile
pe care le str
abat. Aceste radiatii X atenuate sunt cele ce sunt convertite
n imagini. Procesul se realizeaz
a de exemplu prin expunerea unei pl
aci
fotograce la aceste radiatii. Dac
a se utilizeaz
a un ecran uorescent
imaginea poate vizualizat
a pe un monitor de calculator.
Exist
a trei tipuri de detectori pentru detectia radiatiilor X:
a) detectoare care utilizeaz
a fenomenul de ionizare
b) detectoare care utilizeaz
a fenomenul de uorescenta
c) cele ce utilizeaz
a fenomenul de absorbtie
Primul tip de detectoare utilizeaz
a n principal un gaz care este ionizat de radiatiile X. Prim m
asurarea ioniz
arii se determin
a intensitatea
radiatiilor. Acest tip de detectorii este utilizat n principal pentru monitorizarea zonelor n care exist
a posibilitatea de aparitie a radiatiilor ionizante.
Cel de-al doilea tip de detectorii utilizeaz
a asa numiti intensicatori
de imagine care sunt dispozitive ce permit ca organismul s
a primeasc
a
o cantitate de radiatii de cel putin 100 de ori mai mic
a dect n lipsa
acestora. n intensicatorii de imagine razele X determin
a electroni care
sunt accelerati pentru a le creste energia. Electronii determin
a la rndul
lor un ux de lumin
a care poate vizualizat pe un ecran TV sau pe
monitorul unui calculator.
Un intensicator de imagine (Fig. 14.4) const
a: a) un fotocatod aat
n apropierea unui ecran uorescent pe care cade uxul de raze X care
a trecut prin pacient. b) lentile electrostatice, d) un ecran uorescent.
Razele X care trec prin pacient cad pe ecranul uorescent producnd
un ux luminos. Fluxul luminos cade pe fotocad care emite electroni n
toate directiile. Electronii emisi sunt concentrati cu ajutorul unor cmpuri electrice produse de asa numitele lentile electostatice pe anod astfel
ca ec
arui punct de pe ecranul uorescent s
a i corespund
a un punct
imagine pe ecranul uorescent de iesire. n timpul travers
arii intensicatorului de imagine de c
atre electronii emisi de c
atre fotocatod, acestia
sunt accelerati la o diferenta de potential n jur de 25-35 kV.
Trebuie remarcat ca pentru un debit al dozei de 0,2 Gy/s la intrarea
n intensicator corespund 5 105 cuante X pe cm2 . n fereastra de intrare
are loc o absorbtie de 10 % din acestea. Absorbtia razelor X n ecranul
uorescent, depinde de materialul utilizat, grosimea lui si cantitatea de

204

Figura 14.4: Intensicator de imagine

raze X. Aceste ecrane active sunt f


acute din iodat de cesiu, fapt ce poate
determina o absorbtie de 50 - 70 %. Astfel un ux de 2 105 cuante X/cm2
r
amn disponibile. n total se obtin 250 de electroni per cuant
a X astfel
7
2
c
a fotocatodul emite 5 10 electroni cm /s. Fiecare electron accelerat
la 25 kV produce 1000 de cuante de lumin
a pe ecranul uorescent de la
iesire. Imaginea obtinut
a poate captat
a pe monitorul unui calculator.

14.1.4

Fluoroscopie

Prima generatie de uoroscoape utilizeaz


a un ecran f
acut din Cu activat cu sult de cadmiu care emitea lumin
a n domeniul galben - verde
al spectrului vizibil. Rezolutia era slab
a si examinarea era realizat
a de
medic n nc
aperi ntunecoase. n plus imaginile erau neclare. Aceste
probleme au fost rezolvate cu ajutorul intensicatorilor de imagine care
au permis n nal ca s
a se obtin
a imagini pe un monitor de computer.

205

14.1.5

Angiograe

Aceasta este o tehnic


a prin care sunt vizualizate vasele de snge.
Un angiograf digital const
a dintr-un tub de raze X, un intensicator de
imagine, o diafragm
a pentru o controla fascicolul luminos si o camer
a
video legat
a la un computer. Sistemul este similar cu cel utilizat n
uoroscopie cu diferenta c
a n vasele de snge este introdus
a o substanta
contrastant
a.

14.1.6

Tomograe

Fluoroscopia si anginograe determin


a imagini plane. Imaginile pot
contine si alte structuri fapt ce mpiedic
a de multe ori capacitatea de a
un diagnostic clar.
Sistemul a fost dezvoltat n mod independent de Godfrey N. Hounseld
si Dr. Allan McCormack care au obtinut premiul Nobel n 1979. Sistemele de raze X normale produc doar imagini ntr-un plan, iar informatia n adncime este pierdut
a. Tomograe computerizat
a a rezolvat
problema prin achizitionarea de imagini produse de raze X din jurul
obiectului. Un computer proceseaz
a aceste imagini si produce o imagine
a obiectului original printr-un proces numit reconstructie.
P
artile unui unei tomograf cu raze X sunt; sursa de radiatii, detectoare
si computerul pentru prelucrare semnalului. Sursa de radiatii X este
mobil
a si este plasat
a pe o sin
a circular
a astfel ca ea s
a se poat
a rotii n
jurul corpului pacientului. O sectiune printr-un tomograf este prezentat
a
n Fig. 14.5.
Sursa emite un fascicol colimat care poate iradia corpul. Atunci cnd
se realizeaz
a o rotatie complet
a a corpului se realizeaz
a sute de mii de
imagini. Fiecare nregistrare contine informatii privind coecientul de
atenuare pe diferite directii. Corpul examinat se mparte n elemente
spatiale numite voxeli (pixeli sunt elementele din plan). Pentru a realiza imaginea ec
arui voxel se folosesc algoritmi care stabilesc razele ce
interactioneaz
a cu voxelul respectiv. Dup
a prelucrare se obtine o imagine a unei sectiuni n pacient Imaginea este una bimensional
a. Pentru
obtinerea unei imagini tridimensionale pacientul este translatat si apoi
se asambleaz
a datele obtinute pentru diverse sectiuni. n Fig. 14.6 este
prezentat
a imaginea unui tomograf iar n Fig. 14.7 sunt prezentate imagini succesive obtinute cu un tomograf asupra unei vertebre. Osul este alb

206

Figura 14.5: Sectiune printr-un tomograf

n timp ce tesuturile al
aturate precum cartilajele si muschi apar n tonuri
de gri.
Actualmente s-au introdus instalatii n care nregistarea se face n
spiral
a. n acest caz pacientul este n repaus iar sursa de radiatii si
detectorii se rotesc solidar n jurul pacientului.

14.2

Tomograe computerizat
a RMN (rezonan
ta magnetic
a de spin)

RMN-ul este o tehnic


a tomograc
a care produce imagini a interiorul
corpului prin m
asurarea semnalelor emise prin rezonanta magnetic
a nuclear
a. Un semnal de radiofrecventa este emis c
atre pacient, iar corpul
acestuia emite la rndul lui un nou semnal de radiofrecventa. Semnalul
emis este procesat si se obtine imaginea corpului pacientului.
Fenomenul de rezonanta magnetic
a de spin a fost pus n evidente n
anul 1946 de Bloch si Purcell. n anul 1973 imagini prin RMN au fost

207

Figura 14.6: Tomograf.

Figura 14.7: Imagini pentru diverse sectiuni ale unei vertebre cu ajutorul unui
tomograf.

208
obtinute de Laterbur si Manseld.
Tehnica produce imagini cu un contrast mai mare dect cea a tomograei computerizate. n plus n cazul RMN -ul nu se utilizeaz
a radiatii
ionizante fapt ce face ca procedeul s
a e f
ar
a nici un risc pentru pacient. n locul razelor X RMN-ul utilizeaz
a un cmp magnetic puternic
care determin
a o aliniere a atomilor n interiorul corpului. Cmpurile
de radiofrecventa sunt utilizate pentru a modica aceast
a aliniere fapt
ce determin
a ca nucleele s
a produc
a un cmp magnetic rotitor care este
detectat de receptorii din interiorul scanerului.
Particulele subatomice (protonii si neutronii) se comport
a ca niste
dipoli magnetici cu un pol nord si unul sud. Un dipol magnetic este
caracterizat de o m
arime numit
a moment magnetic ntr-un cmp magnetic momentul magnetic se orienteaz
a paralel si n acelasi sens cu cmpul
magnetic. Dac
a dou
a particule sunt aduse n apropiere una fata de alta
momentele magnetice ale particulele se orienteaz
a n sensuri opuse si -si
anuleaz
a reciproc cmpurile magnetice. Anumite nuclee precum Hidrogenul 1 Heliul 3 si Carbon 13 au un num
ar impar de protoni sau neutroni
, astfel c
a exist
a o particul
a nemperecheat
a care determin
a un moment
magnetic. Acest moment magnetic este momentul magnetic caracteristic
ntregului nucleu. Astfel nucleul respectiv are propriet
ati magnetice.
Momentul magnetic al unei particule este legat de momentul cinetic
propriu al particulei care poart
a numele de spin. Momentul cinetic este
legat de miscarea de rotatie a particulei respective. Totusi n cazul particulelor subatomice precum protonii si neutronii aceasta este o proprietate
intrinsec
a a particulei respective. n plus pentru acestea spinul nu poate
avea dect dou
a orient
ari una "n sus" si una "n jos". Acelasi lucru se
petrece si cu momentul magnetic. S-a stabilit experimental si teoretic
c
a atunci cnd nucleele se aa ntr-un cmp magnetic puternic momentul magnetic al nucleului sufer
a o miscare de precesie n jurul directiei
cmpului magnetic (Fig. 14.8).
Frecventa ! 0 cu care are loc precesia este direct proportional
a cu
inductia cmpului magnetic B: ntr-un cmp magnetic de 1 Tesla (unitatea de m
asur
a a inductiei cmpului magnetic) frecventa precesiei este
de 42,6 MHz pentru un proton adic
a pentru nucleul de hidrogen. Aceast
a
valoare difer
a de la nucleu la nucleu. n acest cmp magnetic o parte din
magnetii nucleari se orienteaz
a pe directia cmpului si n acelasi sens cu
acestea, iar ceilalti n sens contrar. Este sucient
a o mic
a diferenta ntre num
arul nucleelor orientate ntr-un sens si altul, pentru a da nastere

209

Figura 14.8: Miscarea de precesie a momentului magnetic al unui proton.

unei magnetiz
ari nete. n cazul aplic
arii cmpului magnetic static cei
mai multe nuclee care au energie mic
a se orienteaz
a n directia cmpului
magnetic. O mic
a parte dintre nuclee (cele cu energie mare) se orienteaz
a n sens contrar cmpului magnetic. Rezult
a o magnetizare net
a n
sensul cmpului magnetic. Magnetizarea este o m
arime egal
a cu suma
momentelor magnetice din unitatea de volum.
Aplicnd un puls de radiofrecventa cu o frecventa egal
a cu cea de
precesie, pe o directie ce face 90o cu cmpul magnetic face ca nucleele
de hidrogen si numai cele de hidrogen s
a rezoneze. Nucleele de hidrogen
absorb energie de la puls si creste num
arul de nuclee al c
aror moment
magnetic este antiparalel cu cmpul magnetic. Dac
a o cantitate de energie corespunz
atoare este cedat
a hidrogenului atunci num
arul nucleelor cu
momentul magnetic orientat n sens contra cu cmpul magnetic devine
egal cu num
arul de nuclee. Apare o magnetizare perpendicular
a pe directie perpendicular
a pe directia cmpului magnetic static. n Fig. 14.9
este prezentat modul n care se obtine magnetizarea transversal
a. Astfel se nsumeaz
a magnetizarea atomilor cu momentul magnetic n sus si
magnetizarea atomilor cu momentul magnetic n jos. Totusi momentele
magnetice si magnetiz
arile sunt putin nclinate fata de directia cmpului

210

Figura 14.9: Magnetizarea obtinut


a n cazul aplic
arii cmpului de radiofrecventa. Ms reprezint
a magnetizarea datorat
a de nucleele al c
aror moment magnetic este n sus, Mj este magnetizarea datorat
a nucleelor al c
aror
moment magnetic este n jos si M este magnetizarea total
a.

magnetic. Acest fapt face ca s


a apar
a magnetizarea transversal
a.
Cmpul de radiofrecventa determin
a de asemenea ca rotatia de precesie a momentelor magnetice nucleare s
a se realizeze n faz
a (adic
a
toate momentele magnetice s
a aib
a aceiasi miscare de precesie). Aceasta
nseamn
a c
a vectorul net de magnetizare care este perpendicular pe directia cmpului magnetic extern, execut
a o miscare de precesie ca si
momentele magnetice ale nucleelor individuale. Frecventa de precesie
a magnetiz
arii totale este egal
a cu frecventa de precesie a momentelor
magnetice individuale.
Detectorul de imagine a aparatului RMN este o bobin
a electromagnetic
a. Ea este plasat
a la 90 de grade fata de cmpul magnetic net. Ea se
aa n planul transversal n timp ce cmpul magnetic este n plan orizontal. Precesia vectorului magnetizare total
a induce o tensiune n bobin
a.
Acesta este semnalul RMN. n Fig. 14.10 este prezentat
a bobina si magnetizarea net
a care execut
a o miscare de precesie n plan orizontal.
Deoarece miscare de precesie este una periodic
a ea induce un curent
alternativ n bobin
a. Cnd pulsul electromagnetic nceteaz
a protonii
ncep s
a piard
a energie si diferenta dintre num
arul de nuclee cu spini
orientati n sensuri opuse creste pn
a cnd magnetizarea total
a nu mai
cade n planul orizontal. Atunci semnalul MR scade exponential. Relaxarea este caracterizat
a prin timpul de relaxare longitudinal
a (timpul

211

Figura 14.10: Cmpul magnetic net execut


a o miscare de precesie n plan
orizontal n timp ce bobina se aa n plan vertical.

de relaxare este timpul dup


a care magnetizarea pe directia paralel
a cu
cmpul revine la valoare 0,63 din valoare dinaintea aplic
arii pulsului de
radiofrecventa).
Un alt timp de relaxare este timpul de relaxare pe directie transversal
a
(orizontal
a). Acesta este timpul dup
a care magnetizarea transversal
a
scade la valoarea 0,37 din valoarea sa dup
a excitare. (Fig. 14.12)
Trebuie remarcat c
a pentru diverse tipuri de nuclee nu numai timpii
de relaxare sunt diferiti ci si frecventele de precesie.
n tomograa RMN pacientul este introdus ntr-o incint
a n care se
realizeaz
a un cmp magnetic uniform si constant creat cu ajutorul unei
bobine r
acite cu ap
a, apoi asupra pacientului se trimit pulsuri de radiofreceventa care au ca rezultat aparitia unor semnale n bobinele detector.

14.3

Ecograa

Ecograa este una din metodele imagistice care utilizeaz


a ultrasunete.
Ultrasunetele sunt unul dintre cel mai utilizate instrumente pentru a
vizualiza interiorul corpului uman de cel putin 50 de ani. Diagnoza
cu ultrasunete utilizeaz
a pulsuri de ultrasunete cu frecvente de 1 MHz
obtinute cu ajutorul unui traductor piezoelectric. Ele sunt directionate
c
atre organul tint
a. Ca si alte tipuri de unde, ultrasunetele se pot reecta, absorbi si transmite. n cazul ecograei unde reectate sunt cele
care sunt utilizate pentru crearea imaginii, Intensitatea undelor reec-

212

Figura 14.11: Evolutia magnetiz


arii longitudinale dup
a anularea cmpului
magnetiz
arii transversale.

Figura 14.12: Evolutia n timp a magnetiz


arii transversale dup
a ncetarea
semnalului de radiofrecventa.

213
tate si timpul de ntrziere pot analizate pentru a obtine informatii cu
privire la organele interne si mediul care le ncojoar
a. Absorbtia ultrasunetelor este fenomenul care limiteaz
a rezolutia ecograei. Desi n principiu o rezolutie bun
a se poate obtine atunci cnd se utilizeaz
a frecvente
mai nalte, aceste lucru nu este posibil deoarece cu ct creste frecventa
undelor cu att acestea sunt mai puternic absorbite. Exist
a mai multe
moduri n care un scaner cu ultrasunete poate opera:
Modul de operare A
Aceasta este o tehnic
a n care un singur traductor scaneaz
a de-a lungul unei linii n corp, ecourile rezultate ind reprezentate n functie de
timp. Aceast
a tehnic
a este utilizat
a pentru determinarea m
arimii organelor interne.
Modul de operare B
n acest caz sunt utilizate mai multe traductoare asezate n linie care
scaneaz
a un plan din corp, rezultatul ind prezentat pe un monitor.
Modul de operare M
Este utilizat pentru nregistrare organelor interne. Aceast
a tehnic
a
este utilizat
a pentru a pune n evidenta misc
arile f
atului.

14.4

Ultrasonograa Doppler

Aceast
a modalitate de scanare se bazeaz
a pe efectul Doppler. Efectul
Doppler const
a din modicarea frecventei unei unde nregistrat
a de un
observator atunci cnd sursa undei este n miscare. Efectul se observ
a
si cnd sursa este n repaus iar observatorul n miscare. Modicare n
frecventa a undei depinde de viteza de miscare a observatorului sau a
sursei undei, precum si de directia de miscare a acestora. Pornind de
aceste considerente se demonstreaz
a c
a dac
a se trimite o und
a sonor
a pe
o structur
a n miscare frecventa undei reectate este mai mic
a sau mai
mare de cea a undei emise n functie de faptul c
a structura se dep
arteaz
a
sau se apropie de sursa undei. Modicarea frecventei undei este functie
este functie de viteza de deplasare a structurii studiate. O astfel de
tehnic
a este utilizat
a la pentru m
asurarea vitezei de deplasare a sngelui
si deci a debitului de snge. Instalatia care permite m
asurarea vitezei
sngelui const
a din dou
a cristale piezoelectrice dinte care primul emite
unda incident
a iar cel de-al doilea receptioneaz
a unda reectat
a.