Arta poetica-Testament

Poezia Testament, cu care se deschide volumul de debut al lui Tudor Arghezi (Cuvinte
potrivite, 1927), este o arta poetica, deoarece in cuprinsul ei apar ideile de baza ale
esteticii argheziene (conceptia despre poezie si despre rolul artistului in societate).
Ideile esteticii argheziene se refera la continutul operei (idei, mesaj) si la forma
(expresia artistica, limbaj poetic). r1o7414rv86qeg
Lirica argheziana produce o mutatie semnificativa in literatura romana, marcand
despartirea de romantism {seara razvratita") si de simbolism (,florile de mucigai" nu
sunt niste flori ale raului" baudelairiene, ci semnul unei viziuni moderniste estetica uratului", care cauta frumosul artistic in toate aspectele vietii).
Ea se constituie ca un moment de rascruce, o treapta". Cartea" sa, adica opera
poetica, are radacini in trecut (in traditie, in romantism si simbolism, in truda
inaintasilor), dar cuteaza spre viitor (spre modernitate, spre piscurile spirituale).
In sfera continutului artistic, gasim- in exprimare metaforica - idei estetice, precum:
- un poet trebuie sa-si asume organic creatia poetica a inaintasilor sai, pe baza
careia sa-si fundamenteze opera novatoare(cartea este hrisovul" robilor); cartea"
instituie un cult al stramosilor;
- poezia este un rod al spiritualitatii unui popor, obtinut in urma unui .lung proces
de sinteza, de transformare a acumularilor de valori materiale in valori spirituale
( sapa" devine condei si brazda" se transforma in calimara" dupa o munca trudnica
- sudoarea"- de sute de ani);
- arta trebuie sa fie un crez {Dumnezeu de piatra") pentru urmasi (vezi
testamentul" vacarescian).
- poezia trebuie sa aiba un mesaj, transfigurat in imagini si simboluri care se
adreseaza sufletului;
- poezia are rol etic, vindicativ, peste veac(stapanul joaca precum un tap
injunghiat", domnita sufera"), pentru ca ea exprima dureri seculare {veninul",
ocara", durerea surda si amara"), care se izbavesc prin pedeapsa", pe care robul"
1

(poetul) o aplica stapanului "(urmasului vechilor asupritori); - frumosul artistic

poate avea ca sursa uratul existential (bube", mucegaiuri", noroi" devin, frumuseti
si preturi noi", zdrentele" se prefac in muguri si coroane");
- poezia este un rod al inspiratiei, al harului poetic (slova de foc"), modelat de
mestesug, de truda migaloasa de potrivire" a cuvintelor ( slova faurita");
In sfera expresiei poetice, gasim cateva idei estetice, precum:
- limbajul poetic apeleaza la toate elementele vocabularului, nemaifacandu-se
distinctia intre cuvinte poetice si cuvinte nepoetice; limbajul popular, rural, devine
limbaj poetic (graiul cu-ndemnuri pentru vite" se transforma in cuvinte potrivite");
- imaginile poetice nu sunt estetizante (ciorchin de negi"), pentru ca din cuvintele
poeziei se pastreaza se\e\e"(veninul").

Metafora centrala a poeziei este cartea, sinonima cu poezia. Ea este unicul bun lasat
mostenire pentru a-si indeplini cu prioritate rolul de liant intre generatii, de la eul
creator la fiul" caruia ii este destinata si impreuna cu strabunii" pe care-i
eternizeaza. Opera e cea care exprima si construieste constiinta unitatii de neam,
sublimata si spiritualizata prin arta. in seara razvratita", sinteza de timpuri rezolvate
in prezentul etern, se petrece transferul, adevarata transubstantiere, de la creator la
destinatarul creatiei, dinspre trecut inspre viitorul profetit. Timpul creatiei, al
transmiterii ei testamentare si al istoriei in dubla dimensiune, trecutul si viitorul, se
comprima, sublimat, intr-un moment de gratie, acelasi cu momentul adresarii
oraculare: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o
carte".
Pentru a sublinia valoarea si, indeosebi, implicatiile pe care mostenirea le are asupra
vietii mostenitorului, poemul stabileste o succesiune de echivalente ale cartii":
cartea-treapta, cartea-hrisovul vostru cel dintai, cartea-cuvinte potrivite, carteaDumnezeu de piatra, cartea-rodul durerii de vecii intregi, cartea-slova de foc si slova
faurita. insumate, aceste succesive echivalari dau definitia-sinteza a poeziei. Textul
arghezian este, astfel, un amplu discurs apodictic cu iz didactic - o invatatura pentru
fiu, un sfat pentru mostenitor - care se structureaza prin revenirile la metafora

centrala, cartea" (id est poezia), fiecare dintre aceste reluari fiind amplificate prin
explicatii metaforice.
Cartea-treapta este cea care-i va da mostenitorului constiinta filiatiei, asezandu-1 in
locul cuvenit, de urmas al poetului, el insusi succesor al strabunilor" asumati. Veriga
de legatura intre generatii si timpuri istorice crescute organic, treapta este, totodata,
cea care inlesneste urcusul rapilor si gropilor adanci", accelereaza progresul si
schimba suitul pe branci in zvelt urcus. Chinul suisului secular - o Golgota a
intregului neam - diminuat acum, gratie treptei, e compensat printr-un mai accelerat
ritm, prin ajungerea mai rapida spre destinatia visata. Treapta e, implicit, o amintire
a veacurilor grele, a existentei ingenuncheate si impovarate a parintilor, mosilor si
stramosilor, pentru care drumul prin rapi si gropi adanci" a insemnat sacrificiu
asumat cu nadejdea spre un viitor mai bun. Din recunostinta fata de suferinta uriasa
acumulata prin existentele individuale, ca si prin cea colectiva, a lungului sir de
generatii de sacrificiu din trecut, cartea primita mostenire - pretios bun de familie si
de neam - va deveni una de capatai", obiect de cult si depozitar de adevar istoric. Ea
legitimeaza existenta, statutul, drepturile si privilegiile mostenitorului, fiind primul
lui hrisov" si intaiul inscris oficial al natiei. Act cu valoare juridica, purtand insemne
voievodale,
cartea-hrisov il atesta pe posesorul ei drept urmas legitim de creator, cu dreptul
asupra numelui si a originii sale si, implicit, cu obligatia de a-si cinsti inaintasii.
Transferul pronominal, de la tu" la voi", subliniaza incarcatura metaforica a
substantivului fiu", semn generic pentru posteritate, spre care, de fapt, se orienteaza
mesajul eului liric: Aseaz-o cu credinta capatai / Ea e hrisovul vostru cel dintai, Al
robilor cu saricile pline / De osemintele varsate-n mine." Superba imagine a poetului
- osuar viu, depozit in care s-au sintetizat si decantat strabunii" din sutele de ani" sugereaza ca mostenirea cartii" se va dubla, caci, la vremea randuita, el se va varsa in
fiul" ce-i va perpetua existenta, asigurand, astfel, continuitatea neintrerupta a
neamului".