2.

Religia n literatur
nceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din rsritul
Europei, un spaiu complex format pe temeliile tradiiei bizantine.
n Dacia,crestinismul patrunsese chiar de la nceputul colonizarii romane,adus de
legionari ,mai ales din rsritul imperiului.O dovedesc numeroase vestigii
arheologice,precum si limba,unde toate cuvintele despre ceea ce poate numi
Crestinismul de baza sunt
latinesti:Dumnezeu,duminica,cruce,crestini,biserica,lege,rugaciune,altar.Cu toate
acestea,organizarea unei ierarhii bisericieti a ateptat sfaritul marilor navaliri
barbare.
Romnii au pstrat slavona veche drept limba bisericeasca pana la sfarsitul
secolului al XVII-lea, ns tot timpul au fost supusi patriarhatului
Constantinopolului. ncepnd cu secolul al XVII-lea, limba slavon , limba oficierii
serviciului divin in biseric, ncepe s fie nlocuita treptat cu limba roman.
3. n aceast perioad s-au tradus i s-au tiparit crti religioase de care aveau
nevoie toti credincioii. Acestea au fost cazaniile (evanghelii explicate,
cuprinznd nvturi morale dezvoltate pe marginea textuluui biblic) i
pravilele(corpuri de legi).
Actele de cultur din cele trei tari romane demonstreaz c mentalitatea
religioas, caracteristic Evului Mediu este dominant.
4. Domniile lui Matei Basarab, n Muntenia i Vasile Lupu, n Moldova, au marcat
nceputul unei epoci de nviorare culturala. Prin tipografiile nfiintate cu sprijinul
lui Petru Movila, fiu de voievod moldovean ajuns mitropolit al Kievului, cartile
religioase se raspandesc si contribuie la unificarea limbii romne literare. Zorii
literaturii religioase poata astfel amprenta cartilor religioase care au ieit din
aceste tipografii.
5.
Religia este o componenta importanta a culturii unui popor. Sentimentul
religios se manifesta atat n cadrul bisericii, ct i dincolo de zidurile ei. n
biserica, legatura cu Dumnezeu se exprima public, prin mijlocirea clerului, dupa o
anumita rnduial. nsa credina se oglindete i n afara institutiei ecleziale, n
modul de a gndi al oamenilor, in comportament, n modul de a se exprima, n
obiceiurile lor, n ceea ce creeaza: n arhitectur, n arte plastice, n muzic, n
literatur.
Componenta religioasa a culturii romne este foarte vie n perioada premoderna.
n Evul Mediu, crestinismul, care fusese adoptat timpuriu de stramosii romanilor,
devine o religie bazata pe carte.Religia i literatura dezvolta, ncepand cu secolul
al XVI-lea, un palier comun, n care carturarii contribuie la modelarea limbii
romane n dorina de a da glas credintei. La acest palier particip i cultura
popular, prin componenta religioas, crestinismul popular, i prin creaia
folcloric.

6. nceputurile culturii scrise a romnilor sunt profund legate de viaa lor

spirituala, de credina n Dumnezeu i de raportarea la sacru a fiecarui individ, fie
el om simplu, slujitor al bisericii sau voievod. Religia, alturi de istorie, este cel
dinti fundal de manifestare a culturii scrise i a literaturii. Cartea religioasa
romneasca este mai nti o carte de cult n limba slavon, apoi o carte de cult n
limba romna. Traducerea cartii religioase din limba slavon n limba romna
prilejuieste cea dintai exprimare a creativitaii prin cuvant n limba noastra, chiar
daca timid, aproape insesizabila la nceput.
Dimensiunea religioasa a existenei capata treptat forme de expresie romaneasca
mai nti prin actul traducerii, apoi prin actul creaiei individuale, fie n cadrul
bisericii, ca literatura religioasa, fie n afara ei, ca literatur de inspiraie
religioas.
7.

Religia si existenta omului medieval

Omul medieval

Evul Mediu este o perioada profund religioasa. Influenta Bisericii Catolice in

Europa occidentala si centrala se face simita la toate nivelele, de la politica, la
viata sociala si la manifestri artistice. Dup cum arata istoricul francez Jacques
Le Goff, omul teologiei medievale este conceput ca o miza in lupta dintre Bine si
Ru, dintre Dumnezeu si Satana.
Omul medieval are vocaia de a fi stapanul unei naturi desacralizate, al
pamantului si animalelor. Viziunea pesimista asupra omului, slab, vicios, njosit in
fata lui Dumnezeu,este prezenta de-a lungul ntregului Ev Mediu.
8.
Omul medieval are alt mentalitate dect omul modern, trind n alt
orizont cultural. Omul medieval este prin excelen un homo religiosus, care
comunic cu Dumnezeu, i cu sfinii, crede n semne i minuni, are cultul
moatelor, face pelerinaje la locuri sfinte.
Omul medieval vede lumea ca pe o creaie divina, I se supune
necondiionat lui Dumnezeu, iar cataclismele i rzboaiele i apar ca moduri de
avertizare sau pedeaps din partea lui Dumnezeu ori ca intervenie a puterii
diavolului. n ambele cazuri, ieirea din impas presupune recunoaterea pcatelor
i ndreptarea lor prin peniten.
Realitatea din jur ofer semne la care au acces cu precdere cei iniiai: clugri
si preoi, astrologii de pe lng curile domneti, voievodul nsui care domnea ca
unsul lui Dumnezeu pe pamant.
9.
Mentalitatea medievala se confrunt cu marile epidemii de cium,
catastrofe naturale (cutremure, inundaii), perioade lungi de secet i foamete,
rzboaie ce dureaz uneori zeci de ani. Toate genereaz sentimentul de
instabilitate a lumii i nesiguran a vieii.
Religia oficial i autoritatea bisericii coexista cu cretinismul
popular; de-a lungul secolelor s-au perpetuat superstiii, credine i practici
pgne legate de vechile religii ale naturii.
10. Voievodul dincolo de sala tronului

Ultima lucrare tiprit, Voievodul dincolo de sala tronului privete viaa privat,
distincie greu de operat ntre viaa privat i cea public a domnitorilor devenii,
prin nsei atributele lor, persoane publice, adic modul n care stteau la mas
sau iubeau, i guvernau viaa interioar sau i profesau convingerile religioase.
Un capitol deosebit din opera Voievodul dincolo de sala tronului privete
credina ca marc obligatorie a imaginii voievodului, n care remarc spiritul
religios al luminatului domn Neagoe Basarab, cunosctor profund al chestiunilor
teologice, un ziditor n slujba Bisericii i un protector al lcaurilor de cult din
spaiile sacre ale Cretinitii, familiarizat i implementator al isihasmului n
spaiul romnesc. De fapt, concluzioneaz autorul, credina ortodox a
conductorilor rii a fost o marc nsemnat a domniei n rile romne nc de
la nceputurile definirii acestei instituii , care n-a imitat, ci a preluat i a adaptat
modelul bizantin. Ungerea i ncoronarea domnitorilor se fcea de ctre
mitropolit, care, deseori, avea putere mai mare dect cel uns. Ortodoxia
voievodului era unitatea de msur prin care cronicarii i judecau. Erau apreciai
i ludai, n predoslovii sau epiloguri, acei domnitori (Neagoe Basarab, Matei
Basarab, C. Brncoveanu, tefan cel Mare etc), care s-au dovedit, prin fapte, a fi
nu numai buni chivernisitori, ci i iubitori, binecredincioi i binecinstitori ai lui
Hristos.
11.
Tot n acest capitol, Dan Horia Mazilu aduce n discuie tolerana
confesional (n special n Moldova), recunoscut i de cltorii strini,
rugciunea (o specie productiv a liricii religioase), cinstirea icoanelor
(obligatorie n cadrul pietii romneti, cci icoanele transportau mesajul
religios i ntreinea fervoarea credincioilor), nzestrarea ctitoriilor voievodale
cu moate miraculoase pentru a ntri credina i renumele bisericii pstrtoare
de astfel de relicve sfinte (de aici necesitatea scrierii unor viei de sfini),
pelerinajele religioase, clugrirea de bun voie i nu ca pedepsire, cum e cazul
ctitorului Mnstirii Bistria, Barbu Craiovescu, clugrit dup ce a constatat
desrtciunea lumii (i viind la vreme d btrnee i d slbiciune, socotind c
i ale lumii snt toate dearte, singur din bunvoie am cerut voie de la mriia-sa
i am mers de m-am clugrit la mnstire la Radu-vod, cum zice cronicarul
Radu Popescu, clugrit i el n monahul Rafail), ca i al lui Al. Lpuneanu,
clugrit dup ieirea din domnie, fiind bolnav i orb.
12.
O tem ingenioas privete participarea voievodului, a familiei i a
anturajului su la slujirea Sfintei Liturghii, ca etalon de solidarizare i solitudine
cu religia supuilor: n timpul liturgic, guvernat de Ecclesie, se bucura de mult
consideraie n interiorul Aulei domneti, att n spaiul ei public, ct i n zona
unde era adpostit viaa privat , unii domnitori fiind extrem de religioi, cum e
cazul lui Ieremia Movil care n-a prsit slujba nici atunci cnd otile rivale i
ameninau deopotriv viaa i scaunul, cum ne ncredineaz Miron Costin.
Paraclisul era o Cas a lui Dumnezeu n casa voievodului, iar duhovnicii
domnitorului (de vorb cu Dumnezeu prin mijlocitori) erau, din motive de
discreie, prea puin cunoscui.
13. Religia si coala

Primele coli slavone i romneti au luat fiin n incinta mnstirilor, apoi a

bisericilor de mir, pregtind dieci pentru cancelariile domneti sau copiti de
manuscrise; la fel i primele coli medii (Colegiul de la Mnstirea Sfinii Trei
Ierarhi din Iai) i superioare (Academia de la Sfntul Sava din Bucureti).
n secolul al XVIII-lea au luat fiin coli noi, la toate centrele eparhiale, dar i pe
lng mnstiri i biserici: Colea, Sfntul Gheorghe Vechi, Antim i Domnia
Balaa din Piteti, Barnovschi, Sfnta Vineri i Sfntul Nicolae din Iai. n cteva
mnstiri s-au nfiinat coli speciale pentru pregtirea clerului, la Putna,
Obedeanu din Craiova, Antim din Bucureti, iar n 1803 s-a nfiinat Seminarul de
la Socola-Iai.
15.

Literatura religioasa in limba slavona

Inceputurile literaturii romane originale in limba slavona sunt legate de

consolidarea statelor feudale romanesti si organizarea superioara a bisericii, care
a detinut timp indelungat, alaturi de cancelariile domnesti, controlul culturii
scrise. Depasind faza initiala a inscriptiilor in limba slava veche (atestate pe
teritoriul tarii din sec. Al X-lea- al XI-lea) si a copierii de manuscrise slavone (cele
mai vechi pastrate, scrise pe teritoriul tarii inca din sec. al XIII-XIV-lea) carturarii
cunoscatori ai acestei limbi trec in sec al XV-lea la redactarea unor scrieri
originale, mai intai cu caracter religios, iar apoi laic.
Intre sec al XVI-lea-al XVIII-lea Bizantul urmareste sa crestineze popoarele. Astfel
in biserica romaneasca slavona este limba oficiala de cult religios. In secolul XVIlea se fac primele traduceri din textile religioase. Cele mai vechi traduceri s-au
pastrat in copii si s-au gasit in nordul Tansilvaniei. Aceste texte se numesc texte
rotacizante (rotacismul fiind un fenomen fonetic characteristic graiului
maramuresan din acea perioada care consta in transformarea lui n intervocalic
in r in cuvintele de origine latina). Limba slavona, limba oficierii serviciului divin
in biserica, incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana. Apar traduceri in
limba romana si creatii individuale fie in cadrul bisericii, ca literatura religioasa,
fie in afara ei, ca literatura de inspiratie religioasa.
16. Primele forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de
religia crestina, de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de credinta.
Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana, apoi tipariturile
deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios.
O forma interesanta a literaturii medievale o constituie epistolele in limba
slavona intre ierarhii Bisericii. Ele au un character dogmatic sau moralizator,
abordeaza problem ale credintei. Ca urmare a politicii de centralizare a statului
feudal, literature religioasa este orientate in a doua jumatate a secolului al XV-lea
catre istoriografia de curte, dupa modelul rodosloviilor byzantine. Literatura
istorica, sub haina cronicelor slavone, incepe sub stapanirea lui Stefan cel Mare,
la curtea lui, ca instrument ideologic a intaririi puterii centrale.
Textele rotacizante au primit denumiri dupa locul sau persoana care le-a
descoperit. Numite i textele maramureene , fac parte din seria textelor literare

din secolul al XVI-lea. Textele literare ajunse pn la noi din acest secol, n limba
romn (sau bilingve), sunt manuscrise i tiprituri, crti bisericeti (Psaltiri,
Apostol,Cazanii) sau crti populare.
17.

Codicele Voronetean

Codicele Voronetean- este un manuscris datnd din secolul al XVI-lea, care se

pstreaz la Biblioteca Academiei Romne din Bucureti i face parte dintre cele
mai vechi texte romneti scrise n grai rotacizant. A fost descoperit de Grigore
Creu, n 1871, la Mnstirea Vorone din Bucovina. Manuscrisul cuprinde un
fragment din Faptele apostolilor, de la capitolul 18, versetul 14, pn la sfrit,
epistola lui Iacob, prima epistol a lui Petru, n ntregime, i a doua epistol a lui
Petru pn la capitolul 2. Manuscrisul a fost editat de I. G. Sbiera (1885) i de
Mariana Costinescu (1981).
18. Psaltirea Voroneteana
Psaltirea Voroneteana- gsit de Simion Florea Marian n 1882,la Mnstirea
Voronet, a fost cumprat de acelai Dimitrie Sturdza i donat Academiei.
Manuscrisul Psaltirii pstreaz i originalul slavon,ceea ce poate duce la concluzia
c a fost folosit ca manual.
19. Psaltirea Scheiana
Psaltirea Scheiana- Manuscrisul a aparinut lui Dimitrie C. Sturdza-Scheianu, care
l-a druit Academiei Romne n 1884. Are 265 de file i este o copie realizat de
trei scribi a unei traduceri din slavon n limba romn a psalmilor lui David, la
care se adaug zece cntri scriptuare (8 cntari ale lui Moise n care se cuprind:
Rugciunea Anei, mama proorocului Samuel, Cntarea lui Isaia proorocul,
Rugciunea lui Iona Proorocul, Cntarea Prea Sfintei de Dumnezeu Nscatoare,
dup care urmeaz Rugciunea proorocului Zaharia), precum i Simbolul
atanasian al credinei. La sfritul psalmului 151 se afl o criptogram care a fost
descifrat n diferite moduri. Textul a fost editat, n facsimil, de Ioan Bianu (1889)
i de I.-A. Candrea (1916).
20. Psaltirea Hurmuzachi
Psaltirea Hurmuzachi- a luat numele dup istoricului bucovinean Eudoxiu
Hurmuzachi, initiatorul colectiei de documente istorice de la Academia Romn.
I.A. Candrea a studiat-o i a ajuns la concluzia c e vorba de o
traducere independent de celelalte dou psaltiri i c textul nu este copia unui
manuscris anterior, ci nsui autograful traductorului din slavonete
21.
Coresi (cunoscut si ca Diaconul Coresi) (d. 1583, Brasov) a fost un diacon
ortodox, traductor si mester tipograf romn originar din Trgoviste. Este autorul
primelor crti n limba romn. A editat n total circa 35 de titluri de carte, tiprite
n sute de exemplare si rspndite n toate tinuturile romnesti, facilitnd
unitatea lingvistic a poporului romn dar si aparitia limbii romne literare.
Tipriturile lui, aprute n mare parte la Brasov ntre 1556 si 1583 sub influenta
curentelor de reform religioas luteran si calvin rspndite atunci

n Transilvania, sunt adevrate monumente de limb veche romneasc,

importante si prin predosloviile scrise de el, n care se ridic pentru prima oar,
cu hotrre si claritate, problema introducerii limbii romnesti n cultul religios.
Tipriturile lui Coresi utilizau graiul din Tara Romneasc,si sud-estul Transilvaniei
si au avut o mare important pentru evolutia si unificarea limbii romne. Ele au
stat la baza formrii limbii romne literare.
Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavi, care lucra pentru
Mitropolia Ungrovlahiei. A tiprit primele crti n limba
romnTetraevanghelul (1561) - o traducere din Noul Testament a celor
patru evanghelii, ntrebare crestineasc (lucrare cunoscutsi sub numele de
Catehism, aprut n 1560 studiile mai vechi l dateaz
1559), Liturghierul (1570), Psaltirea (1570). Crtile erau ntrebuintate att n
biseric ct si la scoal.
24.

Mitropolitul Varlaam

Despre originile si copilaria mitropolitului Varlaam nu se cunosc foarte multe

lucruri. Multi cercetatori istorici au ajuns la concluzia ca mitropolitul ar proveni
din partile fostului "tinut al Putnei" din judetul Vrancea, loc atestat documentar
pentru prima data la 2 iulie 1431.
Primele carti tiparite in Moldova
Chiar daca la marile manastiri ale Moldovei existau, de multi ani, importante
centre de copiere a manuscriselor, totusi nu exista inca o tipografie, ca in
Transilvania, unde la 1508, Macarie tiparea "Liturghierul". Dorinta de a infiinta
tipografia a exprimat-o chiar din 1637, cand cerea ajutorul necesar tarului Rusiei.
Abia in 1640, mitropolitul Petru Movila al Kievului ii trimitea primele matrite si
mesteri tipografi, condusi de ieromonahul Sofronie Pociatki. La 20 decembrie
1642 iesea de sub tiparul din chiliile Manastirii "Sf. Trei Ierarhi" din Iasi, Scrisoarea
de multumire a delegatilor greci la Sinodul de la Iasi, din 1642. In acelasi an a
aparut un Catehism slavon, o copie pastrandu-se si astazi la Sankt Petersburg. Au
mai fost tiparite urmatoarele lucrari: Cazania, Cele sapte Taine, Raspunsul la
Catehismul calvinesc, Pravila lui Vasile Lupu si Paraclisul Nascatoarei de
Dumnezeu.
26. Cazania, un cadou facut limbii romane
Ideea de a tipari o carte de invatatura pentru popor s-a nascut inca din 1629,
cand Varlaam pregatise deja manuscrisul, impreuna cu medelnicerul Pavel
Ureche. Propaganda protestanta era un pericol in sud-estul ortodox si de aceea, o
carte de predici, de invatatura ortodoxa era necesara in Moldova. Cazania, cu
titlul complet Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la
praznicele imparatesti si la sfintii mari, a aparut in 1643, ca o capodopera a limbii
romane. Intr-o "Predoslovie" intitulata Cuvant impreuna catre toata semintia
romaneasca, domnitorul Vasile Lupu "Domn a toata Tara Moldovei", a aratat ca
"face acest dar limbii romanesti fiind carte de invatatura pre limba romaneasca".

Inspirata din mai multe surse, principala fiind Comoara lui Damaschin Studitul,
Cazania are doua parti: prima cu 54 de "invataturi" la perioada Triodului, a
Penticostarului si la 32 de duminici de dupa Rusalii, iar a doua contine 21 de
"cazanii" la praznicele imparatesti si sfinti mai mari. Cartea a fost raspandita si in
Transilvania, unde s-au gasit, potrivit cercetarilor lui Florian Dudas, 345 de
exemplare tiparite si 42 de copii manuscrise. Lucrarea a fost retiparita de-a
lungul vremii, pastrand cea mai mare parte a lucrarii initiale care purta pecetea
personalitatii autorului.
28. Mitropolitul Dosoftei
Mitropolitul Dosoftei s-a nascut in anul 1624 la Suceava, primind la botez numele
Dimitrie. A studiat pentru inceput acasa, apoi la Iasi, la Colegiul de la Trei Ierarhi,
infiintat in timpul domnitorului Vasile Lupu. De aici se indreapta spre Liov, unde
va studia la Scoala Fratiei Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". Aici a invatat
limba greaca, latina, slavona bisericeasca si polona, devenind unul dintre
poliglotii vremii. In anul 1649 s-a calugarit la Manastirea Probota, primind numele
Dosoftei. In anul 1658 a fost ales si hirotonit episcop de Husi, apoi episcop la
Roman, iar in 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.
Toata viata mitropolitului a fost o truda neincetata pusa in slujba poporului si
a limbii romanesti. In vremea mitropolitului slujbele se tineau fie in greceste, fie
in slavoneste, limbi pe care poporul nu le mai intelegea. Astfel, marea sa grija era
ca poporul sa inteleaga ceea ce se slujeste in biserica: "sa-ntaleaga tot spasenia
lui Dumnedzau cu intreg inteles".
Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari carturari romani din secolul al
XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet national, primul traducator in limba
romana al cartilor de slujba religioasa, primul versificator al Psaltirii in tot
Rasaritul ortodox, primul traducator in romaneste al unor carti din literatura
dramatica si istorica universala, primul carturar roman care a copiat documente
si inscriptii. Mai este cunoscut drept o personalitate a vietii culturale si spirituale
romanesti si pentru traducerile sale din literatura patristica si pentru contributia
sa la formarea limbii literare romanesti.
29. Acesta este continuator al lui Varlaam, inscaunat la numai cativa ani dupa
retragerea din funtie a predecesorului sau. Cunoscator a l mai multor limbi,
Dosoftei a tiparit numeroase traduceri, imbogatind literatura religioasa nu numai
cu cele mai populare carti de lectura in acest domeniu ( Psaltirea in versuri,
Vietile sfintilor) dar si cu texte de ritual, de slujba bisericeasca (Liturghia,
Molitvenicul, Octoihul), pe care le-a publicat, pentru prima oara, in limba romana.
Talmacind Psalmii lui David, Dosoftei realizeaza nu doar o simpla traducere, ci si o
prelucrare a lor, desi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literara pe
care le putea oferi atunci in limba romana. Cu toate ca versul sau este inca
stangaci, cand ia ca model versul popular, limba stihurilor lui devine imediat
curgatoare, muzicala si ritmica. Unii dintre psalmii tradusi in versuri de Dosoftei
au devenit, prin larga lor circulatie, colinde religioase sau cantece de stea.

30. Biblia de la Bucuresti

Biblia de la Bucureti (1688) sau Biblia lui erban Cantacuzino este prima
traducere integral a Bibliei n limba romn. Este un monument al limbii romne
vechi, jucnd un rol major n dezvoltarea limbii literare. Biblia de la Bucureti este
cel mai nsemnat monument al literaturii religioase la romni, att prin
ntinderea, ct i prin limba ei cea minunat, spunea istoricul Alexandru D.
Xenopol. George Clinescu afirma c Biblia romneasc (1688) reprezint pentru
poporul romn ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani. Nicolae
Iorga spunea c ea este cel dinti document sigur de limb literar stabilit pe
nelesul tuturor romnilor
Tiprirea a nceput n 5 noiembrie 1687 sub erban Cantacuzino i s-a terminat n
10 noiembrie 1688, dup moartea acestuia, la nceputul domniei lui Constantin
Brncoveanu.
Tehnica redacional i tipografic a Bibliei este remarcabil pentru perioada
respectiv. Este publicat n format mare, in folio . Textul este pe dou coloane,
cu litere mici chirilice, cu cerneal de dou culori, negru i rou. Are 938 pagini
din hrtie dens. Titlul este bogat, ncadrat n chenar floral i arat c s-a tradus
dupre limba elineasc spre nelegerea limbii romneti. Pe verso-ul foii de titlu
se gsete stema rii (corbul cu crucea n cioc), ntr-un mare medalion oval.
31.
Biblia de la Bucureti a avut o larg rspndire pe ntreaga suprafa a
Romniei actuale, n ara Romneasc, Moldova i ArdealExemplare ale Bibliei de
la Bucureti au circulat i n afara granielor rilor Romne. De pild, un
exemplar al ei a fost nmnat fostului mitropolit Dosoftei, aflat atunci n surghiun
n Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparinut cndva Papei
Benedict al XIV (1740-1758), se afl astzi n Biblioteca Universitii din Bologna.
Biblia lui erban Cantacuzino este pentru ortodoxia romneasc o carte
fundamental, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de
vedere literar, importana sa este deosebit pentru dezvoltarea limbii literare
romne. Biblia lui erban fixeaz definitiv drumul pe care avea s-l urmeze limba
scris bisericeasc. Ea a utilizat tradiia fonetic a textelor
lui Coresi, Varlaam i Simion tefan, mbogind lexicul i mbuntind sintaxa.
Este un rezultat al prelucrrii graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu,
ardelean din Noul Testament al lui Simion tefan i muntean din interveniile
frailor Greceanu. Biblia apare n istorie ca un simbol de unitate naional,
deoarece circulaia sa intens i efortul depus pentru tiprirea ei au contribuit la
conservarea unitii de limb a romnilor.
33. Antim Ivireanu
Antim Ivireanu- a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop i mitropolit
romn de origine georgiana. Mitropolit de Bucureti, autor al unor celebre Didahii,
ce reprezint o colecie de predici folosite la Marile Srbtori de peste an, Antim
Ivireanul a fost o personalitate cultural remarcabil a literaturii romne vechi. A
fost cel care a nfiinat prima bibliotec public n Bucuretiul de astzi, n secolul
XVIII.

34. Rolul lui Antim Ivireanul n propirea culturii romne

Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc n limba romn:
Prin cele 63 tiprituri, lucrate de el nsui, coordonate sau patronate, n limbi
diferite i de o mare diversitate, prin numeroii ucenici pe care i-a format, este
considerat - alturi de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura
medieval romneasc.
A avut un rol nsemnat n introducerea complet i definitiv a limbii romne n
slujb. Dei romna nu era limba sa nativ, a reuit s creeze o limb liturgic
romneasc limpede, care a fost neleas de contemporanii si i este folosit
pn astzi.
ntemeietor de tipografii, n premier mondial, n limbile arab i
georgian:
Prin activitatea sa tipografic, a sprijinit i alte popoare ortodoxe, imprimnd cri
pentru slavi, greci i arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este i autorul unei premiere
mondiale n tiprit, Liturghierul greco-arab din 1701, a fost prima carte tiprit cu
litere mobile din lume avnd caractere arabe. n anul 1706, aceeai instalaia
tipografic cu caractere arabe a fost druit patriarhului Atanasie Dabas, care a
instalat-o la Alep.
In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici ai si, ipodiaconul Mihail tefan,
la Alba Iulia, unde a tiprit o Bucoavn i un Chiriacodromion. Pe acelai Mihail
tefan, l-a trimis n ara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus
bazele primei tiparnie cu caractere georgiene din ara natal a lui Antim, unde
au fost tiprite mai multe cri n limba georgian.
35. Scriitor, autor de lucrri bisericeti:
Pe lng lucrrile tiprite, au rmas de la el i cteva manuscrise:
Primul manuscris rmas, Chipurile Vechiului i Noului Testament, adic obrazele
oamenilor celor vestii ce se afl n Sfnta Scriptur, n Biblie i n Evanghelie i
adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au fcut pe vremea lor ... , cu 22 foi text, la
care se adaug 503 portrete n medalion, 3 schie i 8 desene, tot n medalion, cu
personaje din Vechiul Testament (Trgovite,1709, manuscrisul original se
gsete la Kiev, iar n Romnia exist o copie realizat de dasclul Popa Flor,
realizat pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).
Tot n manuscris a rmas i opera sa omiletic, Didahiile (cu 28 predici la diferite
srbtori i 7 cuvntri ocazionale).
Analiza crilor originale publicate, dar i a celor dou manuscrise duce la
constatarea c Antim Ivireanul avea nu numai o frumoas cultur teologic, ci i
una profan ntruct folosea nu doar citate din Biblie, dar i din literatura
patristic, respectiv din filosofi antici. n multe din ele fcea o critic vehement a
moravurilor vremii. Didahiile l aaz, fr nici o ndoial, n rndul celor mai de
seam predicatori cretini din toate timpurile.