Prezentarea principalelor mijloace si modalitati

terapeutice

Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii

Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu
patologia careia se adreseaza.
Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia
(terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa, hidrotermoterapia (sau baia
terapeutica), electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si
medie), la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa, precum
undele scurte si ultrasunetele), magnetoterapia, fototerapia (RUV, RIR),
laserterapia de joasa putere, masoterapia (terapie prin masaj), kinetoterapia
(terapie prin miscare) cu varianta sa, hidrokinetoterapia, hidrokinetoterapia,
mecanoterapia, manipularile si tractiunile, terapia ocupationala etc. Dupa
cum aratam, specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala
beneficiaza si de efectele biofeedback-ului, ale stimularii neuromusculare
electrice transcutanate, ale acupuncturii, electropuncturii si presopuncturii,
de purtarea de orteze si/sau proteze, de prescrierea medicamentelor adecvate,
de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc.
Termoterapia
Termoterapia este o metoda de tratament nespecific, care utilizeaza drept
agent fizical terapeutic factorul termic, cald sau rece, vehiculat de catre
diversi vectori, precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern,
lumina, aerul, parafina, namolul, nisipul. Termoterapia face parte din
mijloacele si modalitatile fizioterapiei, constituind o modalitate terapeutica
cu efecte fiziologice, fiziopatologice si terapeutice cunoscute, cu tehnica de
aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute
si prestabilite.
Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia
individuala a pacientului si reactivitatea acestuia, cu tehnica de aplicare a
termoterapiei, metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului
terapeutic, cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute.
Hidrotermoterapia

Hidroterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla

aflata la diferite temperaturi, ele concretizandu-se prin bai generale sau
partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. Ca si
procedurile de termoterapie, baile se clasifica in functie de temperatura apei,
de durata procedurii, de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli
metodologice, tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii.
Crioterapia
O modalitate terapeutica aparte este crioterapia, reprezentand aplicarea
locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade, principalii vectori fiind
cei prezentati anterior, in special gheata, aerul rece si apa cu o temperatura
aproape de cea de inghet. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii
locoregionale se poate obtine si chimic, pe calea terapiei topice
medicamentoase. Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in
contextul patologiei inflamatorii si algice, in comparatie cu alte metode
clasice, cunoscute si frecvent utilizate.
Electroterapia
Electroterapia este o metoda de baza a Fizioterapiei, fundamentata de
progresele legate de industria electronica. Principiul de actiune al stimului
electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea
notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare,
avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi
constituie un stimul care produce o reactie locoregionala, la distanta sau la
nivelul intregului organism. Modul de actiune al curentilor electrici
terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale
substratului (celule vii) de a reactiona. Metodologia de aplicare tine cont de
durata si intensitatea stimului electric, de tipul de curent utilizat, de indicatii
si contraindicatii terapeutice.
Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice,
dovedite experimental si clinic, aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de
galvanizare. Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera
tegumentara sau mucoasa, procedeul se numeste galvanoionizare. De
mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor
galvanice, procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in
Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in
Sectiile de Recuperare Medicala.
Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin
impulsuri electrice succedate ritmic, singulare sau in serii, avand efecte

excitatorii sau analgezice. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la

stimularea musculaturii normoinervate, a celei denervate, la terapia
musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la
electropunctura. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se
adreseaza, de indicatiile si contraindicatiile aferente.
Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare
asupra musculaturii scheletice, actiune analgezica si vasomotorie, precum si
o serie de efecte derivate de la cele prezentate. Modalitatile de aplicare,
patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de
frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza.
Terapia cu inalta frecventa
Terapia cu inalta frecventa se refera la aplicarea terapeutica a campului
electric si magnetic de inalta frecventa, cat si a undelor electromagnetice
cuprinzand terapia cu ultrasunete, cu unde scurte, precum si cu unde
decimetrice si microunde. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin
utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. Modul de actiune, indicatiile
terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie
caruia i se adreseaza. In practica medicala de specialitate se utilizeaza
combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa, in vederea
obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp.
Magnetoterapia
Magnetoterapia se bazeaza pe efectele biologice, fiziologice si
fiziopatologice ale aplicatiei unui camp magnetic alternativ sau in impulsuri.
In contextul terapiei cu camp magnetic de joasa frecventa intervine
fenomenul de inductie magnetica care explica o serie dintre efectele
terapeutice care iau nastere intr-un organism amplasat intr-un astfel de camp.
Bazele fiziologice ale terapiei cu campuri magnetice, modalitatile de
aplicare, indicatiile si contraindicatiile acestui tratament vor fi prezentate in
cadrul capitolului respectiv.
Fototerapia
Fototerapia reprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase.
Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. Sursa
naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop
terapeutic se numeste helioterapie. Energia radianta luminoasa furnizata de
aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. Actiunea
fizico-chimica a luminii, efectele biologice, fiziologice, clinice si
terapeutice, indicatiile si contraindicatiile, tehnica aplicatiei sunt prezentate
in capitolul corespunzator.

Masajul terapeutic
Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau
mecanic, prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente
tegumentului. Tegumentul este si el influentat sau stimulat, producandu-se
locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant, tonicizant si
biotrofic. Tehnicile, indicatiile, limitele sau contraindicatiile tractiunilor,
manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv.
Kinetologia
Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si
al structurilor care participa la aceste miscari. Mai precis, kinetologia cu
aplicabilitate in medicina, studiaza mecanismele neuromusculare si
articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale.
Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul
generic de kinetologie. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia.
Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor
si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de
sanatate, cu prevenirea starii de boala. Kinetoprofilaxia presupune atat
profilaxia primara, cat si cea secundara, cu prevenirea agravarii si a aparitiei
complicatiilor unor boli cronice, care presupun existenta unor deficite
functionale.
Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare
functionala recurgand la o metodologie specifica. Kinetologia terapeutica
sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate, lasand loc celorlalte
doua aspecte, cel profilactic si cel de recuperare functionala. Totusi, din
obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat,
indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata.
Programele de kinetologie profilactica, terapeutica sau de recuperare sunt
diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata, si
mai putin prin tehnicile folosite.
Kinetologia medicala este considerata totodata, parte foarte importanta a
medicinii fizice sau fizioterapiei.
Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum:
masajul, termoterapia, hidroterapia, electroterapia, laserterapia si terapii
adjuvante ale acestora. In literatura de specialitate se face referire la o triada
terapeutica cu reale efecte benefice, si anume: termoterapie-kinetologie
medicala-masajul terapeutic.
In literatura si practica de specialitate, alaturi de notiunea de kinetologie se
regaseste si termenul de gimnastica medicala. Gimnastica medicala are un

domeniu mai limitat, atat ca obiective, cat si ca metodologie si tehnici

utilizate. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela
de a reduce unele deficite functionale. Kinetologia profilactica este aceea
care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale.
Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat, deoarece ofera
ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit,
ambiguitate metodologica si de tehnica, cat si lipsa de obiectivitate in
aprecierea rezultatelor urmarite. Educatia fizica este o alta notiune des
vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli,
programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa, fiind deci
kinetoprofilaxie primara.
Mecanoterapia, tractiunile, manipularile si masajul
Mecanoterapia, tractiunile, manipularile si masajul reprezinta modalitati
terapeutice numite si metode speciale, menite sa amelioreze sindromul
dureros si in special pe cel disfunctional, uneori cu efecte imediate.
Terapia ocupationala
Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de
metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor
functionale, utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse
activitati umane obisnuite, precum cele de munca, divertisment, de viata etc.
Laserterapia
Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a
analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine
de situatii patologice. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR.
Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare
circulatorie si metabolica locoregionala. Modalitatile terapeutice si tehnica
de aplicare, precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa
putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza. Acesta este
foarte larg, incluzand, printre altele si patologia locoregionala orobucomaxilara.
Biofeedback-ul
Biofeedback-ul reprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate
anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament, in
special electronic, in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau
vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman.
Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu
de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate. Tehnica
plaseaza vointa umana intr-un loc liber al unei bucle deschise de feedback,

primind numele de biofeedback. In literatura de specialitate se face referire

la biofeedback-ul electromiografic, la cel postural, de presiune sau termic, al
tensiunii arteriale, respirator etc. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedbackului este reprezentata de fizioterapie, asigurand terapia de relaxare, facilitand
antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric.
Astazi, tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu
termoterapia, tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice, tehnicile
de meditatie etc. Domeniile de activitate, indicatiile si limitele,
contraindicatiile, tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg
la capitolul respectiv.
Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS
SNET sau TENS constituie o metoda netraumatizanta de combatere a
starilor dureroase acute sau cronice, de diferite cauze. Utilizarea stimulilor
electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche, legata de
istoria electroterapiei. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa
in scop electroanalgezic.
Acupunctura, electropunctura, presopunctura sau terapia punctelor
trigger
Acupunctura, electropunctura, presopunctura si terapia punctelor trigger sunt
considerate terapii analgezice, aplicate drept tratament alternativ, adaptat
patologiei de specialitate.