MICROBIOLOGIE SUBIECTE EXAMEN PARIAL

1. Celule eucariote i procariote, caracteristici comparative

Celula eucariota:
nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
Capsula: absenta
Celula procariota:
Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei
Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S, mb nu contine steroli
Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide etc
Capsula: adesea prezenta
2. Clasificai bacteriile dup form i dispunere exemple
Dupa forma bacteriile se pot grupa in:
a) de forma cocoidala diametre egale sau inegale dispuse izolat sau grupat. Majoritatea streptococilor si
stafilococilor sunt sferici, enterococii sunt ovalari, pneumococii sunt lancelati iar meningococii si
gonococii sunt reniformi. In functie de planurile de diviziune:
i. stafilococii in ciorchine
ii. pneumococii in diplo
iii. streptococii in lanturi
b) cu forma de bastonas (bacili), drepti cu capetele usor rotunjite (enterobacterii), drepti cu capetele taiate
drept (B anthracis), fuziformi (fusobacterium)
c) cocobacili (H. Influenzae, B. Perlussis, B. Abortus)
d) forma spiralata (bacili curbi V cholerae, spirali si spirochete)
Unele bacterii, inclusiv daca rezulta prin multiplicarea unei singure celule prezinta un polimorfism accentuat (Proteus)
3. Enumerai componentele constante i facultative ale celulei bacteriene
Structuri constante:
peretele bacterian inconjoara mb citoplasmatica, 15-30nm
mezozomi structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care
raman legati
citoplasma intens bazofila
o ribozomi forma sferica si marime variabila in f de Mg si K, esentiali in procesul de biosinteza
proteica
nucleu in contact direct cu citoplasma, contine ADN si nu are nucleoli
Structuri inconstante:
incluziile formatiuni structurale inerte care apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa, pot
contine polimeri anorganici, substante anorganice simple, polimeri organici, lipide etc.
Vacuole formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, au o membrana lipoproteica
numita tonoplast
Capsula glicocalix, strans legat de celula bacteriana, structura polizaharidica (S pneumonae) sau
polipeptidica (Anthracis), vizibila la mo
Flageli confera mobilitate bacteriilor
Fimbrii formatiuni scurte cu rol in adeziune
Spori forma de rezistenta si conservare a speciei
4. Structura peretelui la bacteriile Gram pozitive i Gram negative
Gram pozitive: Peretele contine 80-90% mureina (peptidoglican, glicopeptid parietal). Mureina este un heteropolimer
al carui schelet este format prin legarea alternanta in lanturi polizaharidice a 2 zaharuri aminate, acidul N acetil
muramic (NAM) si N acetil gluczoamina.

Fiecare molecula de NAM are substituit un tetrapeptid alcatuit din D si L aminoacizi. Intre tetrapeptidele substituite, la
lanturile polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi peptidice prin gruparea terminala COOH a unui tetrapeptid si
grupari terminale libere ale tetrapeptidului vecin. Astfel se formeaza structuri bidimensionale sub forma unor straturi
care inconjoara intreaga celula bacteriana.
Bacteriile gram pozitive retin violetul de gentiana (au culoarea violet la coloratia Gram). La unele bacterii, reteaua de
baza este acoperita de retele suplimentare cu specificitate antigenica, alcatuite de exemplu din acid teichoic. Dintre
bacteriile gram pozitive fac parte: stafilococul, streptococul, enterococul, bacilul difteric, bacilul antraxului...
Gram negative: Li se descrie un perete celular in general mai subtire alcatuit dintr-un strat fin de proteoglican (10-20%
din structura peretelui) care este acoperit de o membrana externa. Spatiul dintre membrana citoplasmatica si membrana
interna reprezinta spatiul periplasmic. Din punct de vedere chimic membrana externa este alcatuita din fosfolipide,
proteine si cantitati variabile de lipopolizaharide.
Lipopolizaharidul (endotoxina) are in componenta doua structuri esentiale: Lipidul A si polizaharidul O. Bacteriile
gram negative se decoloreaza cu alcool-acetona si se recoloreaza cu fuscina diluata (au culoare rosie in coloratia gram).
Dintre bacteriile gram negative fac parte: meningococul, gonococul, enterobacteriile, vibrionul holeric, cocobacilii
gram negativi.
5. Rolul peretelui bacterian
-

prin rigiditate asigura forma caracteristica bacteriei (coci, bacili etc)

asigura rezistenta bacteriei (ex: variatii ale presiunii)
flexibilitatea peretelui celular la unele bacterii poate fi explicata atat prin flexibilitatea membranei cat si prin
grosimea redusa a peptidoglicanului
are rol antigenic (carbohidratul C la streptococ, antigenul O lipopolizaharidic etc)
are rol in diviziunea bacteriana formand septul transversal
la nivelul lui pot actiona unele antibiotice (ex: betalactaminele, vancomicina, D-cicloserina)

6. Coloraia Gram, timpi interpretare exemple

-

diluam intr-un recipient fuscina (9 apa, 1 fuscina)

acoperim frotiul cu violet de metil sau cristal violet (violet de gentiana dpdv istoric)
asteptam 1-3 minute
inlaturam colorantul
acoperim frotiul cu lugol (mordant) pentru 1-3 min
indepartam lugolul
acoperim frotiul cu un amestec alcool-acoetona (1 actenoa, 3 alcool) pentru 7-8 secunde
spalam insistent cu apa
acperim frotiul cu fuscina diluata pentru 1 min
spalam cu apa
asezam frotiul in stativ pentru uscare
examinam la microscop, notam observatiile, interpretam

7. Protoplati Sferoplati Forme L

Protoplastul este o sfera marginita de membrana citoplasmatica, reprezinta bacteria gram-pozitiva dupa indepartarea
completa a peretelui, de exemplu sub actiunea lizozimului care lizeaza mureina. In medii hipotone protoplastul se
lizeaza. Este o structura care nu se poate multiplica.
Sferoplastul reprezinta bacteria gram negativa dupa degradarea partiala a peretelui contine o cantitate mai mica de
mureina. Lizozimul poate actiona asupra peptidoglicanului numai dupa alterarea membranei externe. In medii hipotone
sferoplastul se lizeaza. Spre deosebire de protoplast acesta se poate multiplica.
Formele L germeni modificati structural, observati pentru prima oara in 1935.
Denumiti L dupa numele institutului Dr Lister unde s-au descoperit. Nu sunt microorganisme distincte ci forme ale
unor microorganisme cu peretele bacterian modificat. Utilizandu-se lizozim sau penicilina ca agenti inductori s-au putut
obtine forme L de la majoritatea bacteriilor. Este posibil ca aceste forme L sa explice prezenta in organism a anumitor
forme cronice.

8. Coloraia Ziehl-Neelsen, timpi interpretare exemple

Coloratie utila in identificarea prezentei de bacili acid-alcool rezistenti (BAAR), solubilizand peretele prin cresterea
temperaturii, facilitand patrunderea colorantului.
-

punem frotiul uscat si fixat pe un suport situat deasupra tavitei de colorare

acoperim complet lama cu fuscina bazica nediluata
trecem becul de gaz aprins pe sub lama acoperita de fuscina pana incepe emiterea de vapori
se repeta procedura de 3 ori in 10 minute
spalam insistent cu apa distilata sau de la robinet
adaugam amestecul decolorant acid-alcool pentru 3 min
recoloram cu albastru de metilen, 1 minut
spalam cu apa distilata sau de la robinet
asezam frotiul in stativ pentru uscare
examinam la microscop, notam observatiile, interpretam

9. Structura i rolul membranei citoplasmatice

Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10nm. La ME apare formata din 2
straturi intunecoase separate de un strat mai clar. Este considerata un mozaic fluid, compusa dintr-un film fosfolipidic
in care floteaza proteine globulare c extremitatile polare hidrofile expuse spre spatiul intracelular, extracelular sau
ambele. Fosfolipidele, dispuse in dublu strat, cu extremitatile polare, hidrofile, expuse contactului cu apa pe ambele
fete ale membranei si extremitatile nepolare, hidrofobe, proemyaye spre stratul mijlociu al membranei. Nu contine
steroli.
Roluri:
- filtru selectiv datorita pemeazelor (rol in permeabilitate si transport)
- contine enzime ale metabolismului respirator (citocromi)
- este sediul majoritatii activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene
- excreta enzime hidrolitice
- intervine activ in procese de biosinteza
- are rol in diviziunea celulara septul transversal
- este implicata in chemotoxie prin receptorii de pe suprafata sa
- asupra membranei pot actiona anumite antibiotice (polimixinele)
10.Ribozomii, structur i rol
-

au forma sferica si o marime care depinde de concentratia ionilor de MG si K

unii apar liberi in citoplasma altii legati de fata interna a membranei citoplasmatice
contin circa 65% ARNr
ct = 70S = 1x30S+1x50S
intre cele doua subunitatio se formeaza un canal prin care trec moleculele de ARNm in cursul sintezei
proteice
rol esential in procesul de biosinteza proteica
ARNm transporta informatia genetica de la genom la nivelul ribozomilor
Traducerea se face la nivelul ribozomilor de catre ARNt care are dubla specificitate (pentru fiecare din cei
20AA exista unul sau mai multi ARNt)

11.Mezozomi Incluzii Vacuole (n structura celulei bacteriene)

Mezozomii sunt structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care raman
legati. Sunt prezenti in special la bacteriile gram-pozitive. Au structura chimica a membranei citoplasmatice si aceleasi
functii in permeabilitate si respiratie. Sunt mai dezvoltati la bacteriile gram-pozitive. Cu un capat se pot fixa de
materialul nuclear, favorizand distribuirea in mod egal a genomului intre cele doua celule fice. Au rol si in formarea
septului transversal.

Incluzii sunt formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa. Pot contine
polimeri anorganici (de exemplu corpusculii metacromatici ai genului Corynebacterium), substante anorganice simple,
polimeri organici (rezervor energetic mai ales la germenii sporulayi aerobi, lipde, etc
Vacuolele sunt formatiun sferice care contin diferite substante in solutie apoasa. Au o membrana lipoproteica numita
tonoplast. Au fost descrise in special la bacteriile acvatice.
12.Masa nuclear bacterian structur, caracteristici
- vine in contact direct cu citoplasma
- contine ADN, nu are nucleoli
- are afinitate pentru coloranti bazici dar pe preparatele colorate uzual este mascat de bazofilia intensa a citoplasmei
bogata in ARN
- unicul cromozom bacterian este alcatuit dintr-o singura molecula de ADN dublucatenar cu aspectul unui fir lung
(1000-2000 Mm) inchis intr-un inel si replicat pe el insusi
- Nucleul contine informatia genetica necesara proceselor vitale de crestere si multiplicare
- Codonul din punct de vedere functional, 3 nucleotide consecutive din structura moleculei de ADN formeaza un
codon. Codonii detin informatia genetica pentru a plasa intr-o anumita secventa un anumit aminoacid
- Cistronul reprezinta o subunitate functionala a genei capabila sa determine independent sinteza unui lant
polipeptidic
- Gena reprezinta o portiune a genomului, o anumita secventa de nucleotide dispuse liniar
- genele structurale reprzinta circa 90% din ansamblul informatiei genetice
- gena poarta inscrisa in structura sa informatia genetica necesara pentru sinteza unei proteine specifice, structurale sau
functionale (enzime)
13. Cum este nscris informaia genetic n genomul celulei bacteriene
Mai sus oleaca
14.Enumerai i descriei succint etapele biosintezei proteice
-

are loc la nivelul ribozomilor.

Initial are loc transcrierea informatiei genetice pe ARNm
ARNm va transporta aceasta informatie de la genom la ribozom, sub forma unei copii complementare
De regula numai o catena de ADN este folosita drept matrita pentru ARNm
Transcrierea mesajului genetic este selectiva si se desfasoara intre promotor si semnalul de terminare fiind
controlata de ARN polimeraza ADN dependenta
Traducerea mesajului genetic este realizata la nivelul ribozomilor de catre ARNt
ARNt are dubla specificitate (pentru fiecare din cei 20 AA exista unul sau mai multi ARNt iar enzime
specifice fiecarui aminoacid controleaza legarea corecta a aminoacizilor activati pe ARNt corespunzator
Fiecare ARNt poseda un triplet de nucleotide (anticodon) complementar codonului corespunzator
aminoacidului
Succesiunea specifica a nucleotidelor este transpusa intr-o secventa specifica de aminoacizi care intra in
constitutia lantului polipeptidic din proteina in curs de formare.

15.Capsula bacterian structur, rol, localizare

-

numeroase bacterii sintetizeaza polimeri organici care formeaza in jurul celulei o matrice fibroasa numita
glicocalix
la unele bacterii glicocalixul adera strans de celula bacteriana si reprezinta capsula
exista bacterii care detin o capsula bine definita cu structura polizaharidica (S pneumonae, K pneumonae) sau
cu structura polipeptidica (B. Anthracis)
la alte bacterii glicocalixul formeaza o retea laxa de fibrile care se pierde partial in mediu si poate fi separata
de corpul bacterian prin centrifugare, capsula flexibila, care nu este vizibila la mo.
Roluri:
Factor de virulenta, impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazivitatea
Permite aderarea unor bacterii
Bariera protectoare fata de bacteriofagi
Contine substante cu specificitate antigenica (de specie sau de tip) antigenul K

16.Flagelii bacterieni structur, rol, localizare

-

cilii sau flagelii ofera motilitate bacteriilor

flagelii sunt formatiuni fine, alungite, flexibile cu origine la nivelul corpusculului bazal.
Din punct de vedere chimic flagelul este de natura proteica (flagelina)
Roluri:
In mobilitate (50Mm/s)
Antigenic (structura proteica, antigenul H)
In clasificarea bacteriilor
o Monotriche (cu un flagel)
o Lofotriche (cu un manunchi de flagel)
o Peritriche (cu mai multi flageli dispusi de-a lungul suprafetei)

17.Fimbriile bacteriene
-

sunt formatiuni scurte, fine, nu au rol in mobilitate

pot fi observate numai la microscopul electronc
exista pilii comuni cu urmatoarele roluri:
o in aderenta bacteriana (adezine)
o antigenic (la unele bacterii)
exista plii F (sexuali) determinati genetic de factorul de fertilitate F (episom). Acestia indeplinesc rolul
canalului de conjugare

18.Sporii bacterieni structur, rol, localizare

-

fenomenul de sporogeneza este mai des intalnit la bacillaceoe (clostridium si bacillus)

pe sol, in conditii de uscaciune, la adapost de lumina solara directa, endosporii persista zeci, chiar sute de ani
materialul genetic este concentrat si impreuna cu apa legata, lipide, Ca, Mg este inconjurat de un strat
protector membrana sporala, cortexul sporal, invelisurile sporale)
roluri:
forma de rezistenta si conservare a speciei
rezista la caldura, uscaciunea, substante chimice si antibiotice, UV
sporul poate fi localizat:
central sau subterminal, mai mic decat celula - anthracis
central sau subterminal, mai mare decat celula clostridium histoliticum
terminal clostridium tetani
poate fi evidentiat prin coloratii speciale (verde malachit) sau prin coloratia Gram (sporul ramane necolorat)
este sensibil la formol, propiolactona etc, distrus prin autoclavare

19.Apa, substanele minerale i pigmenii n structura celulei bacteriene

Apa reprezinta peste 75-85% din greutatea umeda a bacteriei. Exista apa libera (mediu de dispersie) si apa legata
fizico-chimic cu diferite structuri. Sporii au putina apa, in special apa legata. Bacteriile sunt fiinte acvatice prin
excelenta. Roluri: mediu de dispersie, reactiv in reactiile metabolice, erapa finala a unor reactii oxidative.
Substante minerale 2-30% din greutatea uscata a bacteriei si variaza in functie de specie. Unele elemente intra in
compozitia diferitelor strucuri (sulful in str aa)
Roluri:
favorizeaza schimburile cu mediul
regleaza presiunea osmotica
pot stimula cresterea si functia bacteriei
activeaza unele sisteme enzimatice
contribuie la reglarea pH-ului
Pigmentii pigmentogeneza este caracteristica bacteriilor cromogene si este dependenta de conditiile de cultivare

Poate reprezenta un criteriu de identificare.

Dupa localizarea pigmentului bacteriile pot fi:
cromofore (pigmentul este legat in citoplasma)
paracromofore (pigmentul este prezent in perete sau in stratul mucos)
cromopare (pigmentul este difuzibil in mediu
Roluri:
protectie fata de UV
antibiotic
enzimatic

20.Glucidele, proteinele i lipidele n structura celulei bacteriene

Glucidele in structura bacteriana se pot gasi glucide cu rol in metabolismul intermediar glucidic precum si glucide
complexe, polizoide. Acestea din urma au urmatoarele roluri:
participa la realizarea structurii peretelui celular
fac parte din capsula unor bacterii
Exista teste biochimice in care se urmareste utilizarea sau imposibilitatea utilizarii unui anumit zahar de catre o
bacterie. Aceste teste sunt utile pentru identificarea bacteriei respective (in special in cazul enterobacterilor, etc).
Testariile biochimice sunt de mare utiliate in studiul fungilor.
Proteinele pot fi simple, cu rol in metabolismul intermediar pritidic si complexe, heteroproteinele:
mucoproteine
cromoproteine
nucleoproteine
De remarcat prezenta in structurile bacteriene a unui aminoacid special, acidul diaminopimelic, precum si a
aminoacizilor in forma D (adaptare biochimica a bacteriilor fata de actiunea nociva a enzimelor proteolitice)
Lipidele reprezinta mai putin de 10% din greutatea uscata a bacteriilor si variaza cantitativ in functie de specie, varsta
etc. Lipidele se pot gasi libere in vacuole sau combinate, facand parte din diferitele structuri ale celulei bacteriene
(perete, membrana, mezozomi):
acizii grasi speciali (ac mycolic la mycobacterii)
cerurile (acizi grasi + alcooli monovalenti superiori) bacteriile acid-alcool rezistente
fosfolipidele lipidul ubiquitar
lipidul A

21.Substane cu aciune antibiotic produse de bacterii

-

piocianina elaborata de P. Aeruginosa fata de B anthracis

plasmida col codifica proprietatea unor bacterii de a elabora bacteriocine cu efect asupra unor bacterii
receptive inrudite (de exemplu colicinele elaborate de E.coli)
unele bacterii din genul bacillus produc antibiotice polipeptidice (de ex B licheniformis produce bacitracina,
B. Brevis gramicina, B. Plymyxa polimixina)

22.Nutriia principalelor bacterii studiate: tipuri de nutriie

-

majoritatea bacteriilor comensale, conditionat patogene sau patogene importante pentru om, sunt
chimiosintetizante, heterotrofe. Se diferentiaza in functie de tipul respirator. Exista si bacteriile paratrofe, a
coaror energie trebuie oferita de gazda. Sunt bacterii parazite strict intracelular (Rickettsia si Chlamydia)
cresterea microbiana necesita polimerizarea unor substante mai simple pentru a forma proteine, acizi nucleici,
polizaharide, lipide.
In raport cu sursa de energie bacteriile se impart in:
o Bacteriile care folosesc energie luminoasa si traiesc la lumina (photobacterii)
o Bacterii care isi procura energia prin procese de oxidoreducere catalizate enzimatic si traiesc la
intuneric

In raport cu sersele folosite ca material de sinteza se impart in:

o Bacterii autotrofe, capabila sa-si sintetizeze toti compusii organici din materie anorganica
o Bacterii heterotrofe dependente de prezenta unor compusi organici
Daca o celula esre aprovizionata cu substantele necesare si cu energie ea va sintetiza diferite macromolecule
iar secventa aranjarii componentelor in aceste macromolecule este deteminata fie dupa un model ADN-ADN
(pt acizii nucleici) sau ADN-ARN (pentru proteine), fie cu un determinism enzimatic pentru carbohidrati si
lipide.
Dupa ce moleculele au fost sintetizate acestea se autoasambleaza formand structuri supramoleculare:
ribozomi, perete, flageli, plii etc. Rata sintezei macromoleculelor si activitatea cailor metabolice sunt foarte
bine reglate.

23.Clasificarea bacteriilor n funcie de tipul respirator

In raport cu utilizarea proceselor pentru obtinerea energiei si de relatia cu oxigenul din mediu, bacteriile se pot grupa in
4 tipuri respiratorii principale:
-

strict aerob bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2 care este folosit ca acceptor
final unic. Aceste bacterii poseda o catalaza, peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai procese de respiratie.
Unele specii aerobe se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu sunt prezenti nitritul sau nitratul.
Strict anaerob atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot supravietui in prezenta )2 care
nefiind redus are o actiune bactericida. Nu au catalaza, peroxidaza. Aceste bacterii folosesc pentru obtinerea
energiei numai procese de fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara utilizarea unui mediu cu potential
redox foarte scazut.
Aerob facultativ anaerob atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile cu oxigen, prin procese de
respiratie, dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in functie de potentialul redox. Nu au catalaza sau
citocromoxidaza dar au peroxidaze flavoproteice. In acest tip se incadreaza majoritatea bacteriilor studiate.
Anaerob microaerofil atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2

24.Definii factorii de cretere bacterieni; exemple

-

factorii de crestere sunt metaboliti esentiali pe care bacteria nu-i poate sintetiza
aceste substante trebuie incluse in mediul de cultura pentru microorganismul respectiv
bacteriile patogene sunt heterotrofe
adaptandu-se la viata parazitara devin dependente de o serie de astefl de factori de crestere (unele sunt atat de
dependente incat nu pot fi cultivate in vitro lepra)

25.Clasificai bacteriile n funcie de temperatura optim de dezvoltare; exemple

In functie de temp de dezvoltare, bacteriile pot fi:
a)mezofile-cu temp optima 30-37 grade(majoritatea bact studiate de microbiologia medicala);
b)psichrofile- temp optima in jur d 20 grade(unele accepta si temp aprop d 0 grade);
c)termofile- temp opt de 50-60 grade(unele se multiplica si la ~95 grade:ex :thermus aquaticus).Nu sunt patogene.
26.Structura i sinteza peptidoglicanului
Structura n am gasit o in carte:|.Sinteza:incepe prin sinteza in citopl a UDP-acid N-acetil muramicpentapeptid(NAM).Acesta se ataseaza de bactoprenol(lipid din mbr celulara),apoi urmeaza un lant d reactii biochim.
Legarea incrucisata finala se realiz prin o react de transpeptidare in care terminatiile amino libere ale pentaglicinei

inlocuiesc reziduurile terminale ale D-Ala de la peptidul invecinat.Reactia e catalizat de transpeptidaze, un set d enzime
aka PBPs(penicillin binding proteins), cu activit atat de trans cat si de carboxipetidaze, dar controleaza si gradul de
legare a peptidoglicanului.(lucru imp in diviz celulara).La niv lor se leaga penicilinele si alte beta lactamice.
Orice compus kre inhiba o etapa in sintea peptidoglicanului la o bacterie in crestere va produce liza bacteriana.
27.Definii noiunea de cultivare a bacteriilor; enumerai pe ce substraturi se realizeaz
Cultivarea se realiz prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura.Se realizeaza pe medii solide sau lichide care
asigura nutrientii si conditiile fizico-chim prielnice cresterii si multiplicarii bacteriene(medii de cultura).Medii de
cultura :
a)vii:ou de gaina embrionat, anim de lab, culturi de cel
b)medii artificiale ,kre pot fi simple sau complexe.
28.Definii noiunea de cretere i multiplicare bacterian
Cresterea oricarui orgs are loc prin sinteza de noi molecule;
Multiplicarea= o consecinta a cresterii(se restabileste rap dintre volum si si supraf celulei).Multiplicarea se face de
obicei prin diviziune simpla.
29.Definii noiunea de mediu selectiv, electiv i de mbogire; exemple
M. selectiv = este mediul kre inhiba,prin continutul sau in subst antimicrobiene, dezv altor bacterii decat cea a carei
izolare se doreste.EX:Lowenstein-pt bacilul tuberculos, inhiba dezv florei d asociatie datorita verdelui malachit sau a
rosului de congo pe kre in contine.
M. electiv = mediul kre contine ingredientele ce convin c m bine dezv unei bacterii.EX:Loffler , cu ser coagulat d
bou ,pt bacilul difteric.
M. de imbogatire = cel kre functioneaza si ca electiv si ca selectiv.EX:Chapman pt stafilococ
30.Definii noiunea de mediu diferenial; exemple
M. diferential = cel care contine un anumit substrat care poate fi sau nu metabolizat enzimatic, rezultand modificarea
aspectului sau culorii culturii.
Exemple:
1.AABTL - diferentiaza bact lactozo+ (E. Colli) de cele lactozo - (Shigella, Salmonella)
2.ADCL
3.MIU, TSI

31.Ce este o colonie bacterian ? Cum se pot obine colonii bacteriene izolate ?
-

pe medii izolate, germenii insamantati in suprafata produc colonii, colonia este totalitatea bacteriilor rezultate
din multiplicarea unei singure celule bacteriene.
O colonie este o clona bacteriana
Se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie.
Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic, inoculul este dispersat pe latura unui viitor
poligon
Se resterilizeaza ansa si se verifica temperatura prin atingerea mediului intr-o zona neinsamantata
Cu ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului
Se resterilizeaza ansa si se traseaza a 3-a latura
Se urmeaza acelasi procedeu pentru laturile 4-5
In mod normal pe aceste laturi se vor dezvolta colonii izolate

32.Fazele dezvoltrii unei culturi bacteriene

Dinamica reala a populatiei bacteriene in cultura discontinua are o evolutie caracterizata printr-o curba la care
distingem patru faze:
Faza de lag numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade, germenii se adapteaza la conditiile mediului.
Bacteriile sunt foarte active, isi consuma pana la disparitie incluziile, cresc mult dar nu se divid
Faza de multiplicare logaritmica celulele prezinta caracteristicile specifice speciei, citoplasma este intens bazofila si
omogena, lipsita de incluziuni. Bacteriile sunt foarte sensibile la antibiotice. In aceasta faza se recolteaza pentru
prepararea de vaccinuri
Faza stationara este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor care sunt distruse este
aproximativ egal cu numarul bacteriilor nou aparute rata de crestere devine nula
Faza de declin substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt distruse progresiv. La speciile
sporogene fenomenul de sporogeneza devine foarte intens

33.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaii ntre acestea i patogenitate; exemple
Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic. Se examineaza dimensiunea,
conturul (circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat, acuminat, papilat), culoarea (pigmentate, nepigmentate),
suprafata (lucioasa, granulara, rugoasa)
Conditiile de cultivare si aspectul culturii=caractere cheie pentru identificare
Aspect
-dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
-conturul:circular,lobat,zimtat
-relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
-suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
-culoare:pigmentate,nepigmentate
-opacitate:transparente,opace
-consistenta
-aderenta la mediu
-absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect stralucitor.Germenii pastreaza
structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie salina fizioogica.Germenii capsulati isi pastreaza
capsula.Virulenta este conservata. Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu este caracteristica.Nu
pastreaza capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis, M. Tuberculosis, C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule mari(Klebsiella pneumoniae).
34. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaii ntre acestea i patogenitate; exemple
Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand flocoane care se depun sau un
strat(val) la suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate constata aparitia unui miros
caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
-Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).
35.Sisteme de culturi continue; definiii i exemple

Cultura bacteriana continua se realizeaza atunci cand mediul de cultura este continuu reinnoit.O populatie
bacteriana poate fi indefinit mentinuta in faza de multiplicare exponentiala daca se adauga continuu mediu de cultura
proaspat,cu omogenizare prin curent de aer steril si evacuare a unei cantitati corespunzatoare de cultura(in chemostat
sau turbinostat)
Chemostatul utilizeaza un mediu de cultura in care unul dintre nutrientii,aflat in concentratie ma redusa,
functioneaza ca factor limitant al cresterii .Mediul de cultura proaspat este admis in vasul de cultura in ritmul in care
este consumat factorul limitant,iar cultura este evacuta cu acelasi ritm.Cultura este mentinuta astefel la o valoare
constanta si submaximala ratei de crester,reglata prin factorul limitant.
36.Definii noiunile de asepsie i antisepsie; exemple de antiseptice; aplicaii
Asepsia=ansamblu de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu germeni microbieni sau
prin care putem mentine sterilitatea tesuturilor,mediilor de cultura,medicamentelor injectabile.
Aseptic-lipsit de microbi,chiar daca acestia sunt patogeni sau nepatogeni,forme vegetative sau sporulate.
Antisepsia-inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene de pe tegumente,mucoase sau din
plagi.Se realizeaza cu ajutorul substantelor antiseptice,in vederea prevenirii infectiei.
a)substante care denatureaza proteinele(rol bactericid):acizii,bazele,alcooli(ex alcool etilic 70 -antiseptizare
tegumente)
b)substante care oxideaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):hipermagnat de potasiu1
(antiseptizare mucoase),peroxid de hidragen 3% in apa (antiseptizare plagi),halogenii(Cl,I,Br)si derivatii lor
(hipocloriti,cloramine,solutii iodurate)
c)substante care blocheaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):metale grele,sarurile de
mercur,preparate organomercuriale(merthiolat de sodiu),saruri de argint,compusi de argint
coloidal(colargol,protargol),gruparile alchil ale formaldehidei,oxidului de etilen
d)substante care lezeaza mb celulare:fenolii,acidul fenic(utiliz limitate datorita causticitatii,dar este indice de masurare
al activitatii antimicrobiene),crezolii, hexaclorofenul,clorhexidina,detergentii anionici(sapunuri perlan),cationici(saruri
cuaternare de amoniu:bromocet) ,amfolitici(acid dodecilaminoacetic), neionici (propilenglicolul)
e)substante care altereaza acizii nucleici:coloranti bazici(violet de gentiana,albastru de metilen,fucsina bazica),derivatii
de acridina(rivanolul)
37. Definii noiunile de sterilizare i dezinfecie; exemple de dezinfectante; aplicaii
Sterilizarea-distrugerea sau indepartarea tuturor microorganismelor patogene sau nepatogene, forme
vegetative sau spori, de pe o suprafata sau dintr-un mediu(lichid sau solid).prin sterilizare se realizeaza asepsia.
Dezinfectia-distrugerea formelor vegetative microbiene(uneori si a sporilor) din anumite medii
(lichide,solide) sau de pe suprafete.Se realizeaza cu ajutorul unor agenti fizici sau cu ajutorul substantelor
dezinfectante.(realizeaza antisepsia)
Dezinfectante-substante toxice sau iritante pentru tesuturile vii ,puternic germicide, care se utilizeaza pentru
decontaminarea obiectelor si suprafetelor(in functie de concentratie unele dezinfectante pot fi folosite si ca antiseptice)
Exemple:alcoolii,halogenii(clor iod),fenolii,compusi cuaternari de
amoniu,aldehide(glutaraldehida,formaldehida),peroxizii(apa oxigenata,acid peracetic)
38.Antiseptice i dezinfectante. Mecanisme de aciune
-de la 36 si 37
39.Sterilizarea prin cldur umed; metode, presiune, temperatur, aplicaii
Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are ca mecanism coagularea
proteinelor si degradarea enzimelor..
Metode:autoclavare(120,30 min,variante),tindalizarea(65-70,o ora 3 zile succesiv)
Pasteurizare si fierberea.
40.Autoclavarea principiu, parametrii tehnici, utilizri
autoclavarea-sterilizare prin caldura umeda
parametri:0,5 atm la 115C,1 atm la 121C ,30 minute si 2 atm la 134C
Autoclavul are ca piesa principala un cazan su pereti rezistenti care se inchide etans si in interiorul caruia,
vaporii de apa sunt comprimati la presiunea necasare sterilizarii.Exista mai multe tipuri de autoclave.
Prin autoclavare se pot steriliza-substante in solutie,sticlarie(cu exceptia pipete si lamele),materiale
contaminate de laborator,instrumentare chirurgical(metalic,cauciuc sau bumbac),medii de cultura,aparate de filtrat.
41. Sterilizarea prin cldur uscat; metode, presiune, temperatur, aplicaii
Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism oxidarea sau carbonizarea structurilor bacteriene
-incalzire la incandescenta(la rosu)-ansabacteriologica,spatula;flambare(nu se atinge incandescenta)portansa,eprubete,flacoane,pipete Pasteur

-sterilizare cu aer cald(in etuva, 180,o ora)-obiecte de sticla,portelan,pulberi inerte termostabile,uleiuri

anhidre,instrumentar chirugical
-incinerare(ardere cu obtinere de cenusa)-materiale de plastic,reziduuri organice solida,cadavre gunoi.
42.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA: - temp joase au in general un effect bacteriostatic. La temp scazute, react
biochimice incetinesc, multiplicarea este stopata. In fct d vit d racire avem sit diferite. a) CONGELAREA LENTA la
temp sup celei d -21,3 are ef. Bactericide prin formarea d cristale d gheata si prin hiperconc salina cu denat prot. b)
CONGELAREA BRUSCA la -70 are ef d conservare a bact prin solidificare in masa a apei fara aparitia crist d gheata.
c) LIOFIlIZAREA (criodesicarea) reprez congelarea brusca concomitent cu desicatia (deshidratarea in vid). O
suspensie microbiana , in mediu protect, liofilizata poate fi pastrata in fiole inchise timp indelungat (vaccinul BCG).
43.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bact (bact T ai e coli.) si au o struct mai complexa decat cea a
virusurilor. Se descriu: capul fagului forma d prisma hexagonala bipiramidala. Contine adn dublu catenar helicoidal
sau arn inconj d capsida formata din capsomere.;; coada fagului struct proteica si rol d absorbtie; - fagul penetreaza
bact. Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii. Relatii bact bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic
sau productiv; de liogenizare sau d tip reductiv. Sunt strict specifice si sunt mediate d R.
44.CICLUL LITIC: 1. adsorbtia: atasarea este specifica, exista R strict specif la niv fagului ce rec R d la niv bact.
Fixarea p R este initial reversibila ( prin fibrele cozii) apoi ireversibila (prin crosetele placii bazale) 2. Penetrarea: fagul
elibereaza muramidaza care lizeaza mureina . teaca cozii se contracta si antreneaza cilindrul axial injectarea adn
fagic in citoplasma bact; 3. multiplicarea dupa 4 min adn-ul bacty este blocat, fct este preluata d adn fagic. 4
maturarea (asamnblarea) fagului; 5. liza bact si eliberarea fagului matur, virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid
(tulbure), inocularea fagului duce dupa un timp la limpezirea mediului p mediu solid insamantat uniform, apare o
zona d liza, clara, bine circumscrisa (plaja d liza). Bact lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si multiplicarea fagilor
pana la realizarea lizei cel.
45.CICLUL LIZOGEN. PROP BACT LIZOGENE:. Dupa adsorbtie si penetrare, adn fagic: - fie se integreaza liniar
in crz bact gazda su se replica sincron cu aceasta; fie se circularizeaza su atasat d mb citopl se replica sincron cu diviz
bact. Bact a devenit lizogena, se reprod si transmite descendentilor fagul latent (profag, fag temperat) in anumite cond
el poate deveni fag virulent. Prop bact lizogene: 1. este imuna fata de un fag omolog profagului 2. pot aparea fenomene
importante dpdv genetic: transductia, conversia, recombinarea genetica (bact parazitata d 2 fagi diferiti, dar inruditi),
inductia fagica (sub infl ag inducori ex raze UV sau spontan profagul isi recastiga virulenta>fag virulent liza bact.
Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag fie datorita lipsei R specifici, fie datorita unei stari de imunitate. Bact
lizogene sunt imune la fagii virulenti omologi profagului.
46.ADN BACTERIAN:LOCALIZARE STRUCT ROL adn este un macropolimer de dezoxiribonucleotide. Unit
struct este formata dintr-o baza azotata purinica (A, G) sau pirimidinica (T, C), o pentoza (dezoxirioboza) si a fosforic.
Legaturi fosfodiester unesc carbonul 5 al unei molec d dezoxiriboza cu carb 3 al molec adiacente, formand o catena
lunga polinucleotidica. ADN apare ca o macromolec formata din 2 catene polinucleotidice antiparalele si
complementare rasucite in dublu helix. Cele 2 catene sunt unite prin punti d H formate intre bazele azotate. Rol:
depozitarea inf genetice; replicarea; transcrierea si traducerea genetica; protejarea mat genetic propriu; reglarea si
controlul activ celulare.
47.REPLICAREA ADN: consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula parentala si identice intre ele,
pe baza de complementaritate (replicare semiconservativa). Dupa ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene,
fiecare catena serveste drept matrita pt sinteza unei noi catene. Repliconul in vivo se pot replica numai molec d ADN
constituite intr-o unitate d replicare independenta = replicon. Repliconul este o molec d ADN bicatenara si circulara
caract prin: o secv nucleotidica specifica narcand inceperea replicarii, gene care codifica sint unor prot specifice numite
initiatori, o secv nucl semnal pt rerminarea replicarii. Ex d repliconi: crz si plasmidele bact; genomul fagilor etc.
48.PLASMIDELE sunt elem genetice extracromozomale capabile d replicare fizic independenta d crz (replicon).
Contin inf genetica neesentiala pt viata cel bact. Unele plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma
(libere in citoplasma) sau integrate in crz cel gazda (fact F, profagul) Celalalte plasmide persista indefinit numai in stare
autonoma (plasmida R, col, F). Cls: in rap cu caract exprim fenotipic: 1. plasmide care codifica rezistenta la ag
antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc) 2. plasmide care codifica sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col) 3
plasmide de patogenitate care codifica sinteza de: hemolizine, fact d colonizare, enterotoxine. 4. plasmide care codifica
enzime ale unor cai metabolice particulare. 5 . plasmide criptice pt care nu se cunosc caract somatice exprim
49.FACTORUL F SI FACT R fact F (d sex, d fertilitate) controleaza capacitatea unor bact d a actiona ca donatoare d
material genetic in proc d conjugare. Fact f codifica struct (pilul F) si enzimele necesare transferului d ADN in fct d
prezenta plasmidelor d sex F, d rap lor cu crz bact si d modul in care faciliteaza transferul d mat genetic, bact se pot
grupa in 4 categ distincte: bact F-: sunt lipsite d fact F (echivalente cu celulele femele care s comporta ca receptoare d
mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in citoplasma. (cel mascule, donatoare d mat gen) Bact Hfr (cu frecv mare d

recombinare) deitn fact F intregrat in crz bact. Se comporta ca donatoare d mat gen cu o mare frecv d conjugare si
recombinare. Prez fact F integrat determ d obicei transferul unui nr variabil d gene crz si mai rar chiar transf fact F.
Bact F- detin o struct plasmidica de tip specific care a fost ant integrata in struct unui crz si s-a desprins din aceasta
incorporand in struct sa unele gene crz. Au caract d mascul si se comporta ca donatoare d mat genetic. Fact R (de
rezistenta la antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la mai multe antibiotice. Au o struct genetica
complexa fiind alc din: gene care asig prop d rezist sila antib; gene care formeaza fact d tranfer al rezist . Asigura
capacitatea d replicare autonoma si d transfer prin conjugare. Transf plasmidelor R se poate face prin conjugare bact
sau prin transductia mediata d fagi.
50.GENOM GENOTIP FENOTIP VARIABILITATE GENOTIPICA SI FENOTIPICA genomul = suma genelor
din org. Totalitatea inf genetice a unui org = genotip. Suma caract observabile, specifice unui org, produse de genotip in
interactiune cu mediul ambiant = fenotip.Variabilitatea fenotipica: reprez modificari morfologice sau fiziologie d tip
adaptativ, care nu se transmit ereditar. Genomul nu este afectat. Variab. Genotipica: reprez modif definitive ale mat
genetic (crz sau extracrz) se transm descendentilor. Mecanisme: mutatie ; transf genetic urmat d recombinarea genetica.
51.MUTATIILE LA BACT mutatia reprez o modificare accidentala in secv nucleotidica a unei gene ducand la
modificari ale msg genetic. Mutatii pot aparea prin: substitutii la niv mat genetic, inversii, insertii, deletii. MUTATIA
SPONTANA apare in cond d mediu obisnuite si fara interv unui fact decelabil MUT INDUSA care s e produc sub
act unor fact fizici (radiatii, raze UV) sau chimici care actioneaza ca agenti mutageni MUT PUNCTIFORMA
alterarea unui singur nucleotid, resp a unui singur codon; MUT EXTINSE alterrari care depasesc limitele unui codon,
putatnd afecta secv mai mari aleuneia sau mai multor gene. MUT REGRESIVE (retromutatii) afect cel mutante, determ
revenirea acestora la tipul initial. MUT SUPRESOARE permit exprim fct anterioare a genei, desi o modif a secv
bazelor nucl persista.
52.TRASFORMAREA LA BACT este un transf genetic realizat at cand bact accepta ADN liber provenit d la o bact
donor sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un fragm d ADN exogen poate inlocui (prin recomb genetica) a secv
nucleotidica omoloaga, bact receptoare dobandind un caract genetic nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf genetic
mediat d bacteriofagi se poate realiza prin transductie, conversie lizogenica.
53.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la alta prin interm unui fag
(profag d obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare = transductant. SPECIALIZATA (restrictiva) este caract fagilor
transductori care au proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact situate in imediata aprop a situsului d
legare a profagului in crz bact. GENERALIZATA (nerestricitva) oricare din genele crz bact, indiferent d pozitia lui in
genom, pot fi incorporate in mod accidental in particula virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate
transmite unor bact recept. Poate fi realiz d un mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul litic.
54.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau extracrz) realizat prin interm
unei leg intercel directe. Este conditionata d prez fact F in cel donatoare. Pt realiz leg intercel este necesara existenta
unor R d supraf atat la cel donator cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea reciproca . dupa un nr d ciocniri
intamplatoare, bact F+ form cu cele F- perechi d recomb si intre cel alat se form un canal d conj. Prin canal se realiz
transf unidirectional al mat gen.
55.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase capabile s distrug sau blocheze multiplicarea unor
microorganisme implicate etiologic n boli infecioase / transmisibile. Au aciune selectiv asupra celulelor
microorganismelor, exercitnd aciuni minime asupra celulelor organismului gazd. Aceste substane pot fi:
antibacteriene; antivirale; antifungice; antiparazitare. Erori in utiliz antibioticelor: un numr IMENS de prescrieri
abuzive + folosirea IRAIONAL a unor antibiotice uzuale sau de excepie (60% = RISIP inutil) apariia de
specii sau de tulpini mutante + nmulirea reaciilor adverse + modificarea tablourilor clinice clasice ale patologiei
infecioase + patologia iatrogen post-Ab ; 1) ESTE incorect utilizarea antibioticelor n lipsa diagnosticului clinic,n
orice stare febril, n bnuiala unei infecii, n cursul unui tratament la ntmplare sau pe ncercate,
nefundamentat pe criterii raionale 2) Utilizare fr a interpreta corect datele de laborator noiuni elementare de
bacteriologie = anul al II-lea ,recoltarea produsului patologic , efectuarea unor ex. paraclinice elementare (leucogram,
VSH, radiografie, sumar de urin etc), efectuarea de frotiuri (colorate Gram, cu albastru de metilen, Giemsa etc) ,
interpretarea corect a sensibilitii la antibiotice,evitarea tratamentului unor germeni saprofii 3) Prescriere
nejustificat, spre ex. n stri febrile neinfecioase (boli cu mecanism alergic, boli de colagen, neoplazii etc) n boli
infecioase cu ageni patogeni insensibili la antibiotice (absurd n tratamentul gripei) n cazul unor supuraii colectate
neglijnd sau temporiznd incizia i drenajul 4). Erori n alegerea antibioticelor, prin necunoaterea sau nerespectarea
spectrului antimicrobian , necunoaterea antagonismului antimicrobian, necunoaterea reaciilor adverse fa de
antibiotice, nefolosirea antibioticului de elecie, utilizarea de antibiotice nedifuzibile n focar , neconsiderarea situaiei
clinice particulare a unui anumit pacient 5) Utilizarea antibioticelor n scop profilactic n principiu, trebuie privit cu
rezerve exist situaii n care antibiotico-profilaxia este util i recomandabil

56. dupa efect BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicrii bacteriene (de exemplu tetraciclinele,
cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc). BACTERICIDE = aciunea duce la distrugerea
bacteriilor (de exemplu penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)
57. DUPA MECAN D ACTIUNE: a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect bactericid antibioticele beta
lactamice (ex. peniciline, cefalosporine, bacitracin, vancomicin, cicloserin etc); b). inhibarea funciei membranei
celulare = efect bactericid (ex. polimixine, colistin, imidazoli, nistatin, amfotericin B etc); c). inhibarea sintezei
proteice la nivelul ribozomilor (ex. aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol, macrolide, licomicin, clindamicin
etc); d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex. rifampicin, chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamin etc)
58. DUPA STRUCT CHIMICA 1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele naturale (ex. penicilina G); aminopenicilinele (ex. ampicilina);- penicilinele penicilinazorezistente (ex. oxacilina, dicloxacilina); carboxipenicilinele (ticarcilina);- ureidopenicilinele (ex. azlocilina, piperacilina); - alte peniciline i inhibitori de betalactamaze (ex. acid clavulanic + amoxicilin / ticarcilin, sulbactam + ampicilin,; - Cefalosporinele - generaia I (ex.
cefalotina); - generaia a II-a (ex. cefamandola); - generaia a III-a (ex. ceftriaxona); generaia a IV-a (ex. cefepima). Alte antibiotice beta-lactaminice - monobactamii (ex. aztreonamul); penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii (ex.
imipenenul, imipenemul + cilastatina). 2. Aminoglicozidele - streptomicina (un oligozaharid); kanamicina,
gentamicina, amikacina, 3. Ciclinele (ex. tetraciclina, doxiciclina); 4. Ansamicinele (ex. rifampicina, rifabutina) 5.
Macrolidele (ex. eritromicina, claritromicina,) 6. Polipeptidele ciclice (ex. polimixinele, bacitracina) 7. Antibioticele
care nu se ncadreaz n nici una din grupele de mai sus - cloramfenicolul; - lincosamidele (lincomicina i
clindamicina); glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - antibiotice antistaficlococice de rezerv (acidul fusidic)
Chimioterapicele Sulfamidele (sulfonamidele); 2. Cotrimoxazolul (asociere trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de
ex. biseptol) 3. Dapsona (diaminodifenilsulfona); 4. Ethambutolul; 5. Hidrazida acidului izonicotinic (HIN); 6.
Chinolonele (ex. acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc); 7. Nitrofuranii (ex. nitrofurantoina); 8.
Nitroimidazolii (ex. metronidazolul) etc.
59. Rezistena microbian la antibiotice capacitatea unor microorganisme de a supravieui i de a se multiplica n
prezena Ab / Ct poate fi natural (rezistena tuturor membrilor unei specii bacteriene fa de un antibiotic este
determinat genetic ex. rezistena bacilului Koch la penicilina G) sau dobndit (necaracteristic unei specii bacteriene
achiziionat de anumite subpopulaii din acea specie n circumstane date Ex. antibioticul acioneaz ca un presor
selectiv poate fi cromozomial sau extracromozomial) Rezistena cromozomial se poate dezvolta ca rezultat al unei
mutaii spontane la nivelul unui locus ce controleaz sensibilitatea fa de un anumit produs antimicrobian prezena
substanei active = mecanism selector, suprimnd organismele sensibile i favoriznd dezvoltarea unei populaii
provenite din organismele mutante, rezistente la antibiotic. mutaia spontan apare cu o frecven ntre 10-12-10-7.
Mutaiile cromozomiale: - sunt definitive - afecteaz numai un anumit antibiotic - se transmit vertical la toi
descendenii Rezistena extracromozomial mult mai frecvent (circa 90% din cazurile de rezisten - transmiterea
materialului genetic se poate face transversal (orizontal), la toi membrii populaiei bacteriene existente la un anumit
moment dat prin: - plasmide, - material plasmidic sau - transpozoni. Tipuri de rezisten A. monovalent
(monorezistena), plurivalent (rezistena multipl la mai multe antibiotice); B. - direct (leag o anumit bacterie de un
singur anumit antibiotic); - ncruciat (rezistena unei bacterii fa de mai muli ageni antimicrobieni cu structur i/sau
mecanism de aciune asemntor); C. Dup ritmul de instalare, rezistena poate fi: cu tip rapid de instalare
(monostadial), tip streptomicin; de tip intermediar, tip eritromicin; cu tip lent de instalare (pluristadial), tip
penicilin; cu tip foarte lent de instalare, tip vancomicin.
60. ANTIBIOGRAMA DIFUZIMETRICA COMUNA se insamanteaza germenul testat p mediu solid turnat in placi
petri (se poate face prin inundarea placii, apoi aspirarea aseptica a excesului). Dupa 20 min se aplica
microcomprimatelein care sunt incorporate ATB in conc standardizata (cu ajut pensei sau aplicator automat) 5 atb p o
placa. Ele tre s vina in contact perfect cu mediul (le presam usor cu o pensa) ; dupa 15 20 min incubam placile in
termostat; atb difuzeaza in mediu zone d inhibitie in care coloniile nu se dezvolta ; cu cat zona este mai larga, cu atat
germenul va fi considerat mai sensibil. Daca in int col se dezv colonii germen rezistent; metoda permite elim atb
inactive si selct celor f active. Metoda permite d fapt eliminarea antibioticelor complet inactive si eventual
selectionarea aTB f active. STANDARDIZATA: elem necesare: mediul (agar mueller hinton in maj cazurilor)
(grosime ph compozitie standard) inoculull timpul d incubare (16 18 h)atm d incubare, umiditatea atm d incubare;
conc subst antimicrobiene; utilizarea tulpinilor d refernta; interpretarea rez (cu tabele d referinta)
61. CMI SI CMB CMI = conc minima inhibitorie, respectiv conc c m mica d ag antimicrobian, exprimata in
micrograme, care mai exercita o actiune bacteriostatica asupra germenului testat. Determinarea CMI se face prin testul
E (reprez o metoda d testare in vitro a sensib la atb pt dif microorg, inclusiv pt bact pretentioase si germ anaerobi).
Principiu: asem metodei difuzimetrice. E test necesita un inocul bact standardizat ce urmeaza a fi depus p mediul d cult
potrivit microorg studiat. In placi petri. Benzile e test se aplica dupa insamntare si contin un gradient d agent
antimicrobian. In fct d atb gradientul acopera un sir continuu d conc. Dupa incubare se form o zona eliptica d inhibitie.
Valoarea CMI se citeste acolo unde cresterea bact intersecteaza banda e. CMB = conc minima bactericida, resp conc c
mai mica d ag antimicrob care mai exercita o act bactericida asupra germenului testat. Determinare: pornind d la rez
obtinut prin met dilutiilor in mediu lichid, se vor utiliza ca sursa d inocul tuburile in care dezv microbiana a fost

inhibata. Avem nevoie d o placa petri cu agar M H. Care va fi impartita in sectoare, nr sectoare = nr d tuburi fara
crestere microbiana. Incubam. CMB coresp ultimei conc d atb care a distrus microorg insamantate (sectoare fara
cultura) . se considera k atb va fi eficient in vivo dak in serul pac se pot atinge conc d atb care s depaseasca 4 8 ori
CMB. Determinarea CMI si CMB este imp pt aprecierea eficacitatii antimicrobiene a unui atb asupra unei tulpini
microbiene. + pt tratam infect severe (endocardite, septicemii) si la imunodeprimati .
62. SIMBIOZA, COMENSUALISM PARAZITISM Simbioza = convietuire folositoare pt ambii parteneri (ex: sint d
vitamine la care participa unii coliformi intestinali) Comensualism = germenii depind nutritional de gazda, careia nu ii
creeaza prejudicii (flora normala). Aceasta convietuire exprima un echilibru instabil, care poate fi usor tulburat.
Parazitism = microorg se dezv in detrimentul gazdei, cu manifestari clinice mai mult sau mai putin evidente. Unele bact
sunt obligatoriu parazite (mycobacterium leprae, t pallidum) sau facultativ parazite (clostridium tetani)
63. PATOGENITATEA SI VIRULENTA patogenitatea = capacitatea unui germen de a declansa in org gazda
fenomene morbide, patogene, modif locale, generale si functio laesa. Este un atribut d specie si este determinat
genetic. Virulenta = gradul diferit d patogenitate exprimat in cadrul unei specii. Este un atribut al tulpinii microbiene
agresoare. Variabilitatea in exprim patogenitatii depinde d cond in care traieste germenul. Fact de patogenitate: pilii
comuni, glicocalixul, capsula, subct ale peretelui bact: proteina M, ag Vi (salmonella typhi), polizar A, ag O, Ag K.
64. FLORA MICROBIANA NORMALA poate fi divizata in 2 grupuri: rezidenta care se gaseste in mod regulat si
care dak este perturbata se restabileste promt si TRANZITORIE cxare poate coloniza gazda p o perioada variabila d
timp, (ore sapt) . A) la niv tegum variabila, in fct d ctct cu mediul inconj. Mai frecv: staf alb, bacili difteroizi aerobi si
anaerobi. Temporar germeni coliformi si chiar staf patogeni dar fara manifestari. B) muc nazala staf albi si aurii,
streptococi, pneumococi c) cav bucala si faringe coci si bacili gram poz si gram neg, aerobi si anaerobi d) tract
digestiv difera in fct d segm(enterobact in colon) e) vaginal lactobacili , coci.
65. EXOTOXINA = elab in general d microbii gram + lizogenizati(s d grup A) sau codificat plasmidic (clostridium
tetani), dar si d bacili gram -, prin mecan crz sau sub control plasmidic (e coli); struct proteica; prez un domeniu B
obligatoriu (necesar penetrarii) si o port enzimatica A.sunt secretate in timpul vietii. Difuzibile la dist. Toxicitate f
mare. Au afinit diferita in fct d specie. Manif clinice apar dupa o per d latenta. Au putere antigenica mare.
ENDOTOXINELE = evid la bact gram -; sunt elaborate si apoi incluse in peretele bact, elib in urma distr germenilor.
Au struct lipopolizah ( a grasi + lipid A = lant d polizah) toxicitate mai redusa, dar pot actiona la mai multe nivele ?
(febra leucopenie hiperpermeabilitate vasc) implicate in aparitia socului endotoxic. Putere antigenica mai redusa,
ANTITOXINELE = struct proteica, imunogene si determ ap Ac specifici care pot neutraliza activ toxica prin cuplare
specifica cu toxina seruri imune ANATOXINELE = exotoxine detoxifiate intr-un anumit interval d timp sub act
conjug a temp si formolului. Isi pierd puterea toxica dar isi mentin puterea imunologica . se utiliz in profilaxia unor boli
si in hiper imunizare animalelor pt a obtine seruri antitoxice.
66. INFLAMATIA = proces fiziopatologic complex c include: fenom alternative, fenom d tip reactiv (vasculoexudative si proliferative) si fen reparatorii, cu scopul limitarii si / sau neutralizarii agresorului (indif d natura). .
poate interesa tesuturi, organe, sist sau chiar org. Si cuprinde in mod clasic: tumor (edem), rubor (eritem) calor (temp
cresc) dolor (durere) insotite sau nu d functio laesa (impotenta functionala)Ag determinanti: microorg( prioni, bact ,
vir, fungi etc) ag fizici (radiatii frig caldura traume etc) ag chimici exogeni si sau endogeni(uree , a biliari) care produc
leziuni la niv sediului elim lor din org
67. ETAPA MECAN DE DECL A INFLAM: Agentul implicat determina modificari atat la nivelul tes interstitial, cat
si la niv cel parenchimatoase, avand rez eliberarea unor factori chemotactici si a unor proteaze si kinaze. Rezultatul
acestei etape = rasp inflamator acut manif prin vasodilatatie capilara (roseata), exsudare a proteinelor plasmatice
(edem) si acumularea PMN. In plan molec, pp prot sunt reprez d componentele sist C. Elem esentiale in dezv inflam
sunt sist monocito macrofag, colagenul vasc, citokinele si nu in ultimul rand ficatul. Acumularea cel inflam la locul
unde se afla AG detine un loc central in decl inflam. PMN si macrofagele se deplaseaza conform gradientelor
chemotatice, urm apoi fagocitoza nonselfului, proc fav d prezenta opsoninelor.
68. SUB-ETAPA VASC SI EXSUDATIVA ; VASC modificari ale calibrului vaselor mici, ale vitezei d circ a
sangelui, ale permeabilitatii vaselor mici. Mai intai are loc o faza d vasoconstrictie (sec sau min), urmata d faza d
dilatatie arteriocapilara (cu cresterea nr d capilarea ctive, hiperemie) si d faza d staza vasculara pasiva (cu hipoxie,
creste perm vaselor mici). EXSUDATIVA in ea se form exsudatul inflamator (plasma exsudata la care se adauga elem
figurate extravazate, elem cel mobilizate local, prod rez din modif locale). Prin constituentii sai cel si molec, exsudatul
asaneaza focarul inflamator si tinde s blocheze procesul infectios la poarta d intrare bariera fibrino imuno
leucocitara.
69. CONSECINTELE ACTIVARII MECAN INFLAM rez proc inflam este reprez d aparitia unui tip particular d
inflam care poate imbraca mai multe forme clinice evolutive (acuta, subacuta, cronica) si mai multe forme

anatomoclinice. 1. evol spre cronicizare se dat: agentilor inflam, care au prop d a stimula in special sist efector timodep;
autoag; conc inhibitorii ; persist stim inflamator. 2. evol spre vindecare presupune : asanarea focarului inflam si
vindecarea propriuzisa. Se intersecteaza cu fen lezionale p care incepe s le substituie ink d la inceputul fazei d asanare.
a)vindecare anatomica sau b)cicatrizarea. Aspecte anatomo clinice: - inflam alternative cu predom proc distrofice si
necrobiotice. inflam exsudative seroase , fibroase, purulente, hemoragice.
70. INFECTIE = tip particular d relatie intre microorg conditionat patog si patogene si org gazda. Pt realizarea
infectiei microorg tre s patrunda in org gazda, sa-l colonizeze, s depaseasca barierele si mecan d aparare, s se multiplice
si s intre intr-un lant d transmitere prin interm caruia poate contamina o noua gazda. INFECTIE INAPARENTA: este
asimptomatica si poate fi decelata numai prin examene d lab. Este limitanta in timp si contribuie la crearea unei stari d
imunitate. STAREA D BOALA= se datoreaza interact microorg gazda si este urmata d leziuni manifeste si d reactii
funct din partea gazdei. Infectia nu este urmata obligatoriu d starea d boala, putand fi inaparenta, sublicnica sau latenta.
Poate aparea si starea d purtator. STAREA D PURTATOR D GERMENI = apare la bolnavul cu o stare infectioasa, la
convalescent, pers aparent sanatoase care adapostesc germeni patogeni. Reprez atingerea unui echilibru relativ intre
cele 2 elem, d cele mai multe ori cu excretarea in mediu d germeni din focarele latente. .
71. Definiti notiunea de raspuns imun si precizati principalele caracteristici:
Raspunsul imun circumscribe totalit even care au loc dupa introducerea unui antigen si care constau in activarea limfo,
eliberarea de div molec, multipl cel specifice, producerea d LT citotoxice sau de Ac capabili sa se fixeze pe Ag sis a-l
eliminde direct sau indirect. Dupa acest prim contact si al imunizarii consecutive, sist imun produce LT si LB de
memorie, capabile de reproducerea unui RI accelerat cu ocazia unei reintroduceri ulterioare. ATRIBUTE: este specific,
discerne intre self nonself, are memorie, reactioneaza numai fata de moleculele care indeplinesc definitia d Ag. Poaet
fi de tip umoral (mediat de Ac) sau cellular (mediat de celule).
72. Defibniti rasp imun umoral si specif celulele implic in realizarea sa:
RIU consta in prod de Ac specifici si este tranzitoriu (3-6 saptamani). Imunitatea umorala intervine in distrugerea
bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea toxinelor. Ag fata de care se dezv RIU: poliozide, proteine,
subst sintetice (rar lipide, acizi nucl sau anticorpi procese autoimune)
73. Enumerati tipurile de imunitate si descrietile pe scurt:
Imunitatea poate fi mostenita (trasatura de specie, transmisa ereditar) si dobandita. Ea poate fi dobandita active, dupa
contactul cu un Ag. Evenimentul putand surveni dupa o infectie (natural), sau dupa admninistrarea unor vaccinuri
(artificial) avantajul acestui tip d imuniz este k de regula, protectia este de durata.dezavantaj- instalearea RI are loc lent.
Imunitatea poate fi dobandita si pasiv, bazandu-se p producerea de Ac de catre o alta gazda. Ex. Administr unor Ac anti
toxina difterica/tetanica/botulinica (artificial) pune la dispoz gazdei infectate, imediat, o cantitate import de antitoxina,
in vederea neutralizarii cat mai prompte a toxinei implicate patologic. Natural fatul si nou nascutul beneficiaza d
protectie prin interm Ac (IgG transplacent, IgA din lapte) proveniti d la mama. Avantaj - rapiditatea; Dezavantaje timpul scurt pt care este oferita protectia + riscul unei hipersensibilizari. Exista si posibilitatea obtinerii unei imunitati
activ-pasive, atunci cand se administreaza concomitent (dar in locuri diferite)ser imun si vaccin.
74.Organele centrale si periferice ale sist imun: localizare functii:
Organele limfoide primare: Timus, maduva hematogena. Sunt situate in afara cailor de acces si circulatie antigenica.
Aici diferentierea apare precoce, in viata embrionara, inaintea celor secundare. Proliferarea limfocitara este intensa si
independenta de stim antigenica. Ele permit 1.multiplicarea limfocitelor T (timodependente) si B (burso/maduvo
dependente). 2. gazduiesc primele stadii de diferentiere pana la LT si LB mature, apte sa recunoasca si sa fie stimulate
de Ag. 3. efectorii invata la acest nivel sa recunoasca si sa tolereze constituientii proprului organism. Un limfocit T sau
B care a parasit timusul/maduva hematogena, nu mai revine niciodata, cele 2 organe fiind in afara cailor de recirculare
a limf Ag-specifice din organele limf secundare. Rolul timusului: local: consta in transformarea nediferentiate in LT
mature, cu achizitia de receptori pentru antigene (TCR). Ele capata progresiv markeri ai LT: CD2, CD3, CD4, CD8, si
TCR. Apoi o dubla selectie, pozitiva si negativa. Sel pozitiva - timocitele care recunosc antigenele straine fixate pe mol
MHC pot prolifera. Selectia negativa - timocitele care recunsc selful sunt distruse supravietuiesc doar 1-2% dintre
limfocite. La distanta: prin factori timici peptidici, umorli. Acesti factori au fctii diverse, unii influentand diferentierea
Lt in ariile timodependente din org limf periferice.
Maduva osoasa: 3 functii: 1. mentinerea unui conting de cel stem cu diferentiere spre linia limfocitara.2. maturarea si
diferentierea completa a LB, apte sa colonizele organele limf secundare.3. homingul primirea LB activate de Ag,
prov din org limf sec, care se transf in plasmocite sintetizatiare de Ac.
Organele limfoide secundare: dezv lor este mai tardiva decat a celor primare, ating maturitatea deplina dupa stimularea
antigenica. Sunt colonizate de LT si LB care aici iau contact cu antigenul. Ganglionii limfatici: au triplu rol
colecteaza Ag corespunzat terit vaselor limf aferente, libere sau captate de macrif sau cel dendritice; - indc un rasp
imun fata de Ag de tip celular, i reg paraqcorticala, dand nastere la LT specif sau fata de Ag de tip umoral, in folic limf
cu LB active, maturate in maduva; - stocheaza onfo prin limf de memorie. Splina: captarea Ag de catre cel reticulate la
nivelul zonei marginale. Sistemul limfoid asociat mucoaselor(MALT): caile resp, tract dig si uro-genit sunt inconj p

toata lungimea de tesut limfoid difuz, bogat in LB si plasmocite IgA secretorii. Se subdivide in: sist imunit nazofaringian (NALT) = inelul lui Waldeyer cu diferite amigdate si vegetatii adenoide. Amigdalele = un prim obstacol in
calea infectiilor. Sitemul asociat tubului digestiv (GALT) cuprinde placile Peyer si formatiunile limfoide ale
apendicelui. Sistemul asociat arborelui bronsic (BALT), sistemul asociat cailor uro-genitale...in spec la nivelul
vaginului. Sistemul asociat glandelor mamare laptele matern contine IgA protejeaza nou nascutul d inf digestive.
75.Enumerati celulele implicate in rasp imun:
Toate celulele prov din sist hematopoietic intervin in grade diferite in imunitate. LT si LB sunt elementele principale ale
rasp imun spec, urmate de cel NK, celule fundamentale alaturi de fagocite in imunitatea naturala.
Monocitele/macrofagele, neutrofilele, bazofilele, eozinofilele si mastocitele actioneaza in diferite momente ale rasp
imun. Plachetele intervin in lupta antiparazitara, iar hematiile permit eliminarea complexelor imune.
76. Limfocitele T origine, evolutie, tipuri, functii:
sunt majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din care 2/3 sunt CD4+ iar 1/3 sunt CD8+. Sunt
localizate la niv org limf secundare in zonespeciale: zona precorticala a gg, mansonul limf din jurul arterelor centrale
splenice. Cea mai imp fct: inducerea unui raspuns sau a unei reactii imune specifice la antigene, prin recunoastrea unor
peptide antigenice legate d mol MHC. Lt se matureaza in 2 organe, maduva osoasa si timus. De la celula stem
hematopoietica multipotenta (CD34+, CD38-), o prima diferentiere probabila se face in CFU-L (colony forming unitlyphocyte) comuna limf T si B cu fenotipul CD34+, CD45RA+, CD10+. Ulterior apare protimocitul capabil sa
paraseasca MRH si sa se cantoneze in corticala subcapsulara a timusului.. in timpul maturarii doar 1-2% din celule
ajung LT mature, restul sunt fagocitate de macrofage. Activarea unui LT specific se face printr-o dubla actiune: contact
cel-cel cu o cel prez de Ag; stimularea d catre citokine: IL-1, IL-6, IFN-gamma si IL-2. limfocitul produce el insusi IL2 si lantul alfa al receptorului IL-2, mecanism de autoactivare.
Tipuri de LT: T-helper este un veritabil mesager orientand imunit catre RIC sau RIU. T- citotoxic se refera in pp la
LT CD8+, cu toate k proprietatea a fost obs si la unele LT CD4+, insa CD8+ poate liza orice celula ce ecxprima
molecule HLA I in timp c CD4+ nu poate liza decat cel c exprima HLA II. LT inductoare ale hipersensibilitatii
intarziate: cele acre secreta IL-2 si in acelasi timp IFN-gamma, activatoare pt alte LT, NK si macrofage. LT supresor:
este o cel CD8+ k si LT citotoxic.
77. Limfocitele B origine, evolutie, tipuri, functii:
Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din foliculii limf, gangl si splina. Rolul lor esential este sinteza
d Ac, in contextul imun umor spec. Ele provin la om si la mamifere din cel stem hematopoietice (CD34+, CD38-) ale
progenitorilor limfoizi. LB paraseste maduva si trece in zonele B din organele limfoide secundare. Prez markerid e
supraf sepcifici CD19 si CD20 si CD10. LB abia migrat in cel limf sec se numeste naiv (virgin) si are urm caract:
-exprima Igm si IgD membranare; -exprima R pt IL-1 si Il-4; - expr rec pt complement CR1 i CR2; exprima R pt
anumite lectine ca PWM. Transformaera unui LB naiv intr-un LB activ si apoi in plasmocit necesita interventia
secventiala a unei serii de citokine. Lb se dif progresiv intr-un limfoblast (imunoblast)secretant de IgM, sub act unor
citochine are loc comutarea izotipica din IgM in IgG, IgA sau IgE, unele LB nu se transf in plasmocite ci persista k Lb
de memorie. Are 2 fctii: 1. prezentarea Ag catre LT; 2. secretia imunoglobulinelor.
78.Sistemul mononuclear origine, tipuri de cel, functii:
Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in imunologie, prin interv lor in imun naturala, in prezentarea
antigenica si in react imuna specifica. Macrofagele exista in toate tesuturile. Se form in maduva osoasa hematogena,
dintr-un precursor comun monoblast-mieloblast, cand devin mature poarta numele de monocite. Monocitele circul ain
sange 6-8 ore dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume dif si au fct dif: histiocite in t conj, celule microgliale in t
nervos, osteoclaste, macrofage alveolare pulmonare, macrofage peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat,
macrog\fage splenice, Mf gg-lionare, in maduva osoasa si timus (macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele
dendritice, care pot avea la randul lor o capacit de fagocit fata d L apoptotice)
79.Granulocitele tipuri, rol in imunitate:
Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si in imunitatea specifica datorita recept proprii pt Ig si
complement. Eozinofilele 1-5% din leucocitele sangv, proc lor creste in alrgii sau inf parazitare, fct lor fagocitara este
limitata. Granulele lor contin produsi toxici pt diversi paraziti, pe de alta parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care
inactiveaza histamina si leucotrienele produse de mastocite procesul inflamator + migrarea leucocitelor la focarul
infectios. Bazofilele: au rol in reactia de hipersensibilitate mediata umoral.
80.Sistemul complement definitie, elem componente, roluri si efecte biologice:
Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii umorale si respectiv unul dintre elem import ale reactiei
imune survenite ca urmare a actiunii Ac. Are 3 fct esentiale: 1. apararea nespecifica contra infectiilor; 2. eliminarea
complexelor imune; 3. regalrea fiziologica a rasp imun. Poate aeva si efecte daunatoare. Cuprinde circa 30 de comp
plasmatice si celulare. S-au descris 2 cai de activare , una numita clasica, iar cealalta alternativa, care converg spre
C3(comp cea mai abundenta in plasma dintre subst activatoare ale compl)apoi urmeaza o cale efectoare comuna,
implicand ultimele componente ale sistemului cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib, reglatoare

precum si rec pt complement. Aceste comp se gasesc fie in plasma fie la nivelul peretelui celular. In mod curent sist
compl este desemnat prin litera C. Pt fiecare componenta se adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o litera
c semnifica o subdiviziune.
81. Calea clasica de activare a complementului:
Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea lor este necesar un stimul, pt calea clasica pct
de pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde Ac sunt IgM sau IgG co1respunzand subclaselor IgG1, IgG2 sau
IgG3. compl poate fi activat d o sg mol IgM sau de 2 mol IgG apropiate una d alta, activarea este posibila si in cazul
unor molecule IgG agregate. In mod asemanator calea clasica poate fi activata si de microorganisme sau dif subst
chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot anvelopei HIV, complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin
urm proteine: C1 compl plurimolec form din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are activ
serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2. C4 fragmentat in C4a(mol mica) si C4b de dim m ai mari care se leaga
prin fie de frag Fab al anticorpului fie de anumite celule complexul C1-C4b notat p scurt C14b. C2 clivata in C2b
(mol mica cu activ d tip kinina) C2b mol mare care se leaga de str tinta. Ansamblul necesita Mg si formeaza C3
convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi fara a stopa activarea) C3 este clivata in
C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate anafilactoida si chinmiotactica, C3b se fix pe str tinta printrun
radical tioester si grupare OH si NH2 din celula acceptoare.
82. Calea alternativa de activare a complementului:
Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen, inaintea constituirii rasp imun.
Aceasta cale poate fi activata de diferite microorganisme, dar si de substante neimune, precum: bacterii gram + sau -,
virusuri, fungi, paraziti, diverse substante: endotoxine bacteriene, zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten,
hemoglobina, prafuri, unele prod de contrast utiliz in radiologie. Calea alternativa poate fi activata de complexe imun
care cuprind IgG si IgA. Substantele caii alternative cuprind: C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in
permanenta mici cant de C3b se fixeaza pe pe supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor infectate sau
alterate). C3b actioneaza asupra factorului B este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb format in prez Mg constituie
C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in C3b. Acest clivaj accelerat d C3, da nastere la C5-convertaza
(C3bBb)n. Factorul D este sub forma activa in ser inainte de activarea C, cliveaza factorul B faciliteaza formarea
C3bBb. Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice si alternative realiz o bucla de amplificare, care permit
transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b astfel incat C3b sa opsonizeze peretele bacterian.
83.Interleukinele origine, tipuri, efecte:
Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-70 kDa, cel mai frecvent sunt sintetizate de
celule dupa o activare prealabila, actionand ca mediatori asupra altor celule sau asupra lor insusi, la doze de ordinul
pico sau nanogramelor. Citokinele actioneaza datorita prezentei receptorilor IL-1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti
uneori p aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect autocrin) sau p alte celule. TIPURI: Citochine proinflamatorii: TNF si TNF (tumor necrosis factor) TNF este sintet de monocite/ macrofage in special activ
antivirala, antiparazitara, anti-tumorala; TNF produs d LT activate si NK are act identice cu TNF , actionand p
aceiasi rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt produse de numeroase celule: APC, LT, LB, celule
endoteliale vasculare, keratinocite, astrocite si cel gliale. Citokine cu activ anti-virala si anti-proliferativa: IFN si
IFN , IFN este produs de monocite si cel hematopoietice iar IFN de celule d tipul fibroblastilor si cel endotel.
Stimul cel NK, cresc expresiv molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre monocite/macrofage si cel dendritice,
induc sinteza IFN. Citokine activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK in LAK
(limphokine activated killer cells) antreneaza prolif LB. IFN prod de LTh1 si cel NK, rol pp activarea macrofagelor
cu producere pecii reactive de O2. Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si unele mastocite si orienteaza
RIU spre diferite clase si subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5, IL-10, IL-13. Chemokine: aceste mol de adeziune
cuprind mai multi membrii divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez o activitate chemotactica fata de limfocite,
monocite si eozinofile. Hematopoietine: SCF(stem cell factor) si IL-3 sau multi-CSF (multi-colony stimulating
factor).
84.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:
85. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:
86.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:
87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui de catre celulele prezentatoare
de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor proteice), activarea si
etapele urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II,
molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul antig timoindependente de origine
polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si
creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag. In acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23,
CD34 si CD40. a doua etapa corespunde proliferarii clonale a LB activate, care trec din stadiul G1 in fazele S si M.

Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de
IL-6 ajuta procesul de maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de
Ac.
88.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:
89.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:
Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici impotriva acestuia la primul contact cu acesta
se dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele caracteristici: latenta perioada scursa de la contactul cu ag pana
la aparitia primilor Ac (5-15 zile) natura Ac: primii care apar sunt IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor creste
in timp c cel al IgM scade, eventualii Ac care persista sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa administrarea unor doze reduse de Ag,
latenta este redusa la
24 h Ac sunt de tip IgG
diferenta dintre cele doua rasp este datorata prezentei LB de memorie
90.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:
Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau fractiuni de microorganisme in vederea
stimularii mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru prevenirea aparitiei unor infectii. Vaccinarea este definita
drept o metoda profilactica care urmareste crearea rezistentei specifice a unei gazde prin imunizarea activa cu
stimularea rasp umoral sau celular, dupa caz. In strategiile de vaccinare se vor avea in vedere mai multe ascpecte
incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau imunodeprimata). Unele vaccinuri se pot administra si in timpul
unor epidemii pentru prevenirea aparitiei de cazuri noi. Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind deja
infectata in mom inocularii.
91.Clasificarea vaccinurilor, exemple:
In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi bacteriene sau virale. /// In functie de modul de
preparare exista : - vaccinuri corpusculare (vii , atenuati sau distrusi)prin factori fizici sau chimici. Ex BCG, hepatiti
- vaccinuri subunitare preparate prin inginerie genetica au un grad superior de siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe suport mineral (DTP, DT, ADPA, atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista: - vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.
92.Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:
Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2 lanturi usoare identice legate intre ele prin
punti disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul IgG1) si o singura punte intre fiecare lant greu si usor. Fab =
prima jumatate a lantului greu + intregul lant usor legate intre ele printr-o punte disulfurica. F(ab) 2: constituie un
fragment deasupra celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri d legare. Fc: jumatatile terminale ale celor 2 lanturi grele
unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama. pFc: inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd:
coresp primei parti a lantului greu. Fv: corespunde partilor variabile ale lantului greu si usor.
93.Tipuri de imunoglobuline:
IgG se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )
94. IgM si IgG, structura, rol:
IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se termina prin aa 556-597, cuprinzand in mod
particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa intracitopl. Fiecare molecula IgMm este asociata cu cu 2 lanturi Ig si
2 Ig, ansamblul foemand BCR (B cell receptor). IgM seric (IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom variabil VH, 4
domenii constante C 1 C 2 si un proc ridicat de hidrati de Carb (12%). Molecula insasi este un pentamer cu un
prim inel al puntii disulf la sf lu C 3, un al 2-lea la terminarea lui C 4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare
(970.000 D), cu un coef de sedimentare de 19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d IgG cu str asemanatoare
si greutate mol d 146.000 (exceptie facand IgG3 care are 170.000), 3 domenii ct pt lantul greu, si un proc mic d hidrati
de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de ordinul 11g/l din care IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.
95.IgA si IgE, structura,rol:
IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer (GM 160.000, 7 S) sau ca dimer sau trimer,
ultimele 2 forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2 are o str originala. Lanturile usoare unite intre ele printr-o punte
disulfurica nu sunt legate printr-o leg covalenta cu lanturile grele. Conc sangv =2,4 g/l. IgA exocrina sau secretorie
cuprinde 2 subclase IgA1 si IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de sedimentare 11 S.molecula cuprinde 2 unitati d

IgA unite printr-un lant J. IgE desi conc lor serica este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera
un rol important in hipersensibilitatea de tip imediat. Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu constant, care ii confera
masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios IgG, IgE se fix pe rec prin interm domeniilor C 2 si C 3.
96.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:
Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre sistemul imun, mai exact este o substanta
capabila sa induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa fie recunoscuta de catre sist imun(specificitate). Heptena =
un antigen incomplet, are specificitate dar nu are imunogenicitate. Recunoasterea depinde de str complem ale sist imun,
preexistente introducerii sale. Molec simple k apa, saruri min, uree sau comune majoritatii speciilor k: AG, creatinina,
mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt Ag. Pe de alta parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni), responsabile
de a[paritia alergiei sau medicamentele pot deveni Ag daca se asociaa cu macromol.
97.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:
1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata) fata d str proprii. 2. Greutatea molec cat
mai mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula rasp imun dupa cuplarea cu o prot carrier. 3.str chimica cat mai
complexa. 4. doza d antigen, calea de admin, momentul admin. 5. utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al
in cazul vacc DTP) totul in contextul CMH al gazdei care urmeaza sa reactioneze fata de resp Ag.
98. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:
Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii determinante de p supr antigenului (epitop = o proeminenta)
cu situsul de combinare de pe supr Ac (paratop = o adancitura). Prpr principale: specificitatea si reversibilitatea.
Interactiunea primara: - se datoreaza legarii efective Ag de Ac si depinde in mod direc de cantitatea si afinitatea Ac.
Reactiile Ag-Ac in care reactantii se afla in interactiune primara pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.
Interactiunile secundare: - apar la cca 30min dupa cea primara. Datorita faptului ca Ag poate avea mai multi epitopi iar
Ag are minim 2 paratopi, complexele primare mici solubile interactoneaza intre ele formand complexe secundare,
produsul final finnd o reatea 3d insolubila. Pot fi evidentiate imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic si
izotopic.
99.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl, utilizari:
Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand complexe ag-ac care vor precipita atunci cand ag si ac se gasesc in
anumite proportii
Rc de precipitare in amestec:
- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este foarte utila pentru a demonstra prezenta sau absenta
precipitatului in functie de concentratiile relative de ag si ac. Reactia de precip in inel punearea in contact a Ag si Ac
astfel incat sa nu se amesrece, R va apaera la interfata dintre Ag si Ac, apare k un inel de precipitare, albicios. Reactia
de precipitare in tub capilar: a fost fol pt evid prezentei proteinei C reactive dozajul nefelometric: se formeaza
complexe Ag-Ac care modifica intensitatea si dispersia luminii direct prop cu concentratia Ag sau Accu ajutorul unui
nefelometru se masoare difractia razelor luminoase c trec prin precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d
etalonare. Folosit frecvent.
100. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:
- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va duce la vizualizarea reactiei ag-ac printr-un arc/linie de
precipitare
Imunodifuzia radiala simpla mancini
- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de cercetat intr-un gel care contine o cantitate constanta de
anticorpi, determinand aparitia unui cerc de preciitare al carui diametru este direct proportional cu cantitatea de ag din
proba.
Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care exista o cantitate constanta de anticorpi specifici in functie de
ag ce trebuie determinat. Se perforeaza godeuri de cca 3mm in care se pune serul de cercetat. Se tine 10 min pe masa
si apoi 48h la 37C
Rezultatele se masoara cu o linie speciala. Imunodifuzia dubla radiara se bazeaza pe difuzia ag-ac unul spre celalalt in
gel Se dau 7 gauri 1 in mijloc si 6 in jur In mijloc se pune ag iar in poz 1 si 4 martorii Imunoelectroforeza: se
realiz separearea electroforetica a prot in mediu gelozat, apoi o imunodifuzie dubla cu antiser corespunzator.
Contraimunoelectroforeza o imunodifuzie dubla in care deplasarea Ag fata de Ac este eccelerata d un cp electric
reactie mai rapida si mai sensibila.

101.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:

In rc de aglutinare antigenele sunt de natura corpusculara. Rc de aglutinare consta in rc ac cu ag de pe suprafata unor
particule (bacterii, hematii, latex) determinand aglutinarea acestora prin scaderea fortelor electrostatice de repulsie intre
particule si formarea unor punti de legatura.
Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor particule de catre ac specifici. Se poate utiliza pt identificarea
enterobacteriilor.
Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii formolate, latex) sau naturale sunt incarcate in vitrocu ag
sau ac si sunt aglutinate de catre ac sau ag corespondente din proba de cercetat
Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate cu ag dupa ce in prealabil ac reactioneaza cu ag
corespundent. Se utilizeaza de ex pentru decelarea mioglobinei sauin diag imunologic al sarcinii.
Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a reactiei. Dispozitivul are 2 compartimente, partea in care se
introduc reactivii (superior) si o coloana situata inferior plina cu microparticule de sticla. Dupa introducerea hematiilor
si a serului de cercetat si incubarea acestora dispozitivul este centrifugat. In cazul unei rc + complexul ag-ac va putea fi
vizualizat la nivelul coloanei in timp ce la o rc se va vizualiza in portiunea inferioara coloanei.
102. Ractia de fixare a complementului, princ, etape, utiliz, exemple:
Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe complexul imun ag-ac. In prima faza a reactiei se introduce
serul de cercetat iar daca acest ser contine ac specifici fata de ag cunoscut se va forma un complex ag-ac urmat de
fixarea C care se va activa pe calea clasica si nu va mai fi disponibil pentru a se fixa pe sistemul hemolitic indicator
(hematii + ac antihematici). In cazul in care serul de cercetat nu contin ac specifici atunci nu va mai avea loc formarea
unui complex in prima etapa. Dupa introducerea in reactie a sist hem +acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va
liza, hemoliza fiind observabila cu ochiul liber.
103. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri, exemple:
In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care poate fi blocata prin cuplarea cu ac specific. Neutralizarea
efectului biologic respectiv se poate realiza doar in cazul in care determinantul pt toxicitate sau pt activitatea enzimatica
respectiva este acelasi cu determinantul antigenic.
Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea corynebacterium diphterae, clostridium botulinium, diag
serologic: ASLO, prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP, DT, ATPA, ADPA
104. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de marcare, utiliari:
in prezent aceste met sunt extrem de folosite avand avantajul unei mari sensibilitati, sunt automatizate, si adaptabile la
toate testarile utile in toate disciplinele medicale.
Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda parkeri de suprafata pot fi identif printr-o tehnica directa sau
indirecta care utilizeaza Ac fluorescenti(ex. Cu izotiocianat de fluoresceina). Imunofl directa: Ac marcat este aplicat
direct p preparatul care contine Ag (Bordetella Pertussis, Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli).
Imunofl indirecta: identifica Ac. Ag cunoscut este fixat p un suport solid si este pus in contact cu produsul in care se
suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa urmatoare se vor folosi Ac anti-Ig umana marcati fluorescent(diag serologic
sifilis, legionelozei, pneumoniei aticice cu Clamydia pneumoniae). Radioimunoanaliza: (RIA) se baz pe capac Ag din
lich biologice de a reduce interactiunea Ag radiomarcat (in cantitate cunoscuta) cu Ac specific. Se repr grafic procentul
Ag radiomarcat Ac specific, in fct de cantit d ag neradiomarcat adaugata amestecului, se bt o curba standard pe baza
careia se va determina conc necunoscuta de Ag. Analiza imunoenzimatica: utilizeaza marcarea cu diferite enzime (ex.
Peroxidaza, fosfataza alcalina)a Ag, Ac sau Ac anti-Ig, activitatea enzimatica determinandu-se printr-o R d culoare,
detectata prin citire la spectrofotometru. Cea mai cunoscuta R I-E este ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).
105. Hipersensibilitatea definitie, tipuri, exemple:
R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau celule tunorale, inainte de a fi o reactie patologica d tipul
hipersensibilitatii (HS) sau autoimunitatii. HS reprezinta o stare de reactivitate crescuta a organismului, pe baza uniu
mecanism imunologic, indusa de expunerea la anumite str antigenice (sau heptene). HS este specif si include un ct
sensibilizant, o per de latenta si un nou contct, contactul declansator, cu acelasi Ag care a fost impl in contct
sensibilizant. Se poate clasifica in fct de tipul d rasp imun in: HS mediata prin mecanism imun umoral: (rol pp LB si
Ac) - HS de tip I (anafilactica, atopica), cum se inregistreaza in cazul socului nafilactic, edemului Quincke,
conjunctivitelor, rinitelor alergice, astm alergic, urticariei - HS de tip II (citotoxica) asa cum se intampla in liza
celulara prin Ac, complement dependenta say citotoxicitarea anticorp dependenta, complement independenta. HS
de tip III (prin complexe Ag-Ac) asa cum se inreg in reactia Arthius, boala serului, boal plamanului d efermier,
glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si periarterita poststreptococica). HS
mediata prin mec imun celular: (rol pp LT si citokinele) ex. HS tuberculinica sau in testarile intradermice care
utilizeaza lepromina, candidina Histoplasmina, tricofitina si multe infectii virale.

106.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de manifestare:

Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine, proteine, medicamente. Anticorpii
anafilactici (reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe rec specifici expr la supraf bazofilelor si mastocitelor.
Activarea bazofilelor sau mastocitelo r se realiz prin mec mediate imun si necesita prez unui mesager secund
intracelular (Ca sau AMPc). Procesul de activare consta intr-o serie de reactii biochimice. Manifestari clinice mai
importante: - soc anafilactic = manifestat prin colaps cardio-vasc si bronchospasm, cu gravitate variabila. edemul
Quincke care cuprinde fata, gura si uneori faringele, laringele asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate:
mucoasa oculara, erspiratorie ( polen, acarieni, praf de casa, spori de ciuperci), manif cutanate (urticarie, dermatite,
eczema atopica). Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de alergie la anumite alimente).
107. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:
deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare conceptul de Ag in situ.dupa ce compl
imun se formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se initiaza o cascada d evenimente: activarea compl si a fact
anafilactoizi chimiotactici C3a si C5a, afluxul de neutrofile, care produc leziuni prin enzimele lizozomale si afluxul de
trombocite, cu gen fen de tromboza. Boala serului acuta: inaintea apritiei antibiot, multe boli infect erau tratate prin
inject de der de cal hiperimunizat boal serica suferita d unii bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului
cronica. Alte exemple: boala plamanului d fermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat,
glomerulonefrita si periarterita poststreptococica.
108. Hipersensibilitatea de tip IV mecanism, evidentiere, aplicatii practice:
Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si se dat LTh1 specifice antigenului. Este d
mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om). 2. HS de contact. 3.HS de tip tuberculinic. 4. HS
granulomatoasa. Reactii d Hs d tip IV obs in patologia umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita
bijuteriilor ce contin nichel, produselor din piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse farmaceutice
(penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii infectioase in care Ag se dezvolta intracelular (tuberculoza, lepra,
leishmanioza, listerioza, micoze profunde). 3.alte maladii (sarcoidoza ciroza biliara primitiva, hepatite cronoce virale
B si C, SIDA, infectia HIV, poliartrita reumatoida, reumatism articular acut)..