Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE CLASELE VXII
CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE CLASELE VXII
Vol. I
Editura Banatica
Caransebe[ 2001
Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului.
Reproducerea integral` sau par]ial` a oric`rui text cuprins \n
carte se va face numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea
[i multiplicarea sunt interzise.
--
Prefa]`
--
Cuv=ntul autorului
Cu ajutorul lui Dumnezeu d`m spre a vedea lumina tiparului cea de a doua edi]ie,
\mbun`t`]it` [i ad`ugit`, a Catehezelor.
Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturar
Dr. Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit`]i ale vie]ii
noastre biserici[ti.
Nu este inutil s` m`rturisesc c` publicarea catehezelor mele a pornit din
ini]iativa |nalt Prea Sfin]itului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care
\n perioad` comunist` fiind, mi-a creat spa]iu \n fiecare num`r al revistei
Mitropolia Banatului, timp de 10 ani (19811991), pentru publicarea cu regularitate a catehezelor.
M-am bucurat apoi de binevoitoarea primire a catehezelor din partea celei
mai prestigioase [i r`sp=ndite publica]ii biserice[ti, Telegraful Rom=n, care \n
aproape fiecare num`r a inclus [i c=te o catehez`.
Alt` parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista Mitropolia
Olteniei sub forma Cuv=nt de \nv`]`tur`.
Se cuvine acum mai mult dec=t o simpl` mul]umire, s` apreciem \n]elepciunea
celor care au reu[it \ntr-o perioad` comunist`, care \ntre]inea o armat` de activit`]i
pentru cultivarea ateismului, s` publice cuvinte de instruire [i \nt`rire a credin]ei
cre[tine.
Publicarea catehezelor \n timp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficien]a
[i de a le aduce cuvenitele \ndrept`ri atunci c=nd le-am adunat \n volum. Desigur,
am avut posibilitatea de a le verifica \n cadrul unui program sistematic organizat
de practic` omiletic` [i catehetic` desf`[urat la parohiile \nvecinate seminarului
teologic din Caransebe[, unde am activat mai mul]i ani, c=t [i a unei programe
catehetice temeinic [i judicios concepute la nivelul \ntregii Arhiepiscopii a
Timi[oarei, \n aceea[i perioad` comunist` atee...
La redactarea catehezelor am avut \n aten]ie cele dou` \nsu[iri didactice ce
stau la baza unei instruc]ii eficiente: claritatea [i distinc]ia. Cei vechi spuneau pe
bun` dreptate c` numai acel dasc`l va reu[i s` \nve]e bine pe elevi, care poate
distinge bine ideile unele de altele \n dezbaterea unei teme: Bene docet qui bene
distinquit (|nva]` bine numai cel ce distinge bine). Deci scopul \nv`]`rii este
acela de a lumina mintea [i de a cultiva inteligen]a, acest obiectiv esen]ial fiind
asigurat de distingere, fiindc` ea stabile[te ordinea g=ndirii. Cine distinge diferite
puncte de vedere, spune Mihai Ralea, \nseamn` c` le a[eaz` \ntr-o ordine, le
subordoneaz` \ntr-o ierarhie, le dispune asemenea arhitec]ilor, \ntr-un plan ini]ial.
Cine percepe varia]ia nu o poate percepe dezordonat (Scrieri din trecut \n filosofie,
f.a. p. 293).
Pentru ca materialul expus \n cateheze s` aibe claritate [i distinc]ie, am utilizat
momentele logico psihologice, la redactarea catehezelor dogmatice. Nu e greu
de constatat c`, necesit=nd un grad m`rit de \n]elegere [i cunoa[tere, aceste cateheze
pretind mai mult` insisten]` logic`, ele trebuind s` plece prin forma introductiv`
de la concret la abstract, culmin=nd cu generalizarea, care \nseamn` expunerea
\ntr-o singur` propozi]ie a \nv`]`turii de credin]`, sau a dogmei Bisericii.
Folosirea momentelor logico psihologice evit` \nv`]`m=ntul mecanic, dar
devin orecum rigide referindu-se numai la g=ndire [i mai pu]in la afectivitate, ori
aceasta din urm` este hot`r=toare \n materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor
10
Lec]ii de religie
le-am l`sat mai destinse, urm`rind claritatea [i distinc]ia prin reducerea num`rului
momentelor logico psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii acestora
din planul unei lec]ii de religie, Petru Barbu remarca \nc` la \nceputul secolului al
XX-lea: |n bro[ura mea {coala modern` [i Religiunea la noi (1916) am zis
despre principiul treptelor formale, preluat dup` zillerieni [i acceptat, fiind prea
generalizat la noi [i \n Catehetica mea c` este prea nem]esc, deci mig`los pentru
capul mai de[tept al rom=na[ului [i am mai zis c` la tratarea materiei istorice [i
abstracte de religiune de {tefan Velovan, fala pedagogilor no[tri, are metodul
s`u propriu, care difer` de treptele formale ale zillerienilor [i dup` p`rerea mea
este superior. Acest metod este aproape singurul adoptat \n [colile din fostul
regat [i a \nceput s` p`trund` [i la noi....
La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate \n marea
porunc` a iubirii, pentru a dep`[i rigiditatea expunerii temei, le-am \ncadrat \ntr-o
pericop` evanghelic` adecvat`, de unde pot fi u[or deduse.
La alc`tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc` universal` [i Istoria
Bisericii ortodoxe Rom=ne am folosit manualele erudi]ilor preo]i profesori: Dr.
Ioan R`mureanu [i respectiv, Acad. Dr. Mircea P`curariu.
{i \nc` o precizare esen]ial`: materialul prezentat \n carte este o realitate
brut`. El trebuie modelat pentru a primi via]`, prin modul \n care cel ce va
preda [i-l \nsu[e[te, \l expune [i \l aplic`. E vorba de diferen]a pe care se impune
s` o facem \ntre cuv=ntul scris [i cuv=ntul vorbit. Cuv=ntul scris trebuie neap`rat
trecut prin sufletul celui ce-l expune ca [i cum i-ar apar]ine lui, ca [i cum ar veni
din partea lui... Dac` expune cuv=ntul altuia, nu va reu[i s` fie el \nsu[i atunci
c=nd pred` lec]ia... {tim apoi c=t` importan]` acorda Fericitul Augustin necesit`]ii
adapt`rii la auditoriu at=t \n predic`, c=t [i \n catehez`. Adic`, adaptarea la v=rst`,
la fondul aperceptiv, la specificul psihologic, etc.
De o importan]` deosebit` pentru eficien]a orelor de religie este intui]ia,
afec]iunea propun`torului, activismul elevilor [i punerea \n practic` a cuno[tin]elor
dob=ndite. Dac`, de pild`, lec]ia referitoare la c`l`toriile misionare ale Sf=ntului
Apostol Pavel nu este predat` dup` hart`, sau dac` lec]ia referitoare la m`n`stirile
de pe teritoriul ]`rii noastre este lipsit` de diapozitive, sau cel pu]in de ilustrate,
acestea vor fi lec]ii e[uate din start... Apoi, dac` lec]iile nu sunt predate cu afec]iune
[i mai ales dac` cuno[tin]ele nu sunt transpuse \n practic`, adic` dac` nu \ndeplinesc
[i rolul educativ al \nv`]`m=ntului religios, atunci ele r`m=n liter` moart`, lipsit`
de finalitate... Deci, c=t mai mult` participare la via]a Bisericii, c=t mai mult`
rug`ciune, c=t mai mult` c=ntare religioas`, concerte religioase, piese de teatru
\naintea Sfintelor Pa[ti sau a Cr`ciunului, organizarea excursilor la m`n`stiri,
vizitarea bisericilor [i a altor monumente istorice cu caracter religios aflate \n
\mprejurimi... |nv`]`tura trebuie s` fie via]` \n Hristos prin Duhul Sf=nt, iar via]a
duhovniceasc` s` se dezvolte ne\ntrerupt prin ad=ncirea adev`rurilor de credin]`.
|nv`]`tura [i tr`irea cre[tin` nu se pot dezvolta dec=t \n simbioz`! Iar profesorul
(preot sau laic) trebuie s` premearg` cu exemplul vie]ii lui: exempla trahunt!...
|n sf=r[it, doresc s` exprim sincere mul]umiri Prea Sfin]itului Dr. Lauren]iu
Streza, episcopul Caransebe[ului, pentru bun`voin]a de a-mi fi \ncredin]at catedra
de Catehetic` la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebite
ale \nainta[ului meu \n domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m` oblig`
ca \n anii pe care Dumnezeu mi-i va h`r`zi la catedr`, s` m` str`duiesc s` fiu pe
urmele lui.
--
Datoria cre[tinului
11
III. Tratarea
Vom urm`ri temeiurile care indic` necesitatea ca to]i credincio[ii s`
cunoasc` \nv`]`tura Bisericii pe care o m`rturisesc [i prin care ajung la
m=ntuirea sufletului.
1. |nv`]`tura Bisericii are un caracter divin, \ntruc=t ea reprezint`
Descoperirea sau Revela]ia lui Dumnezeu. Cartea Sf=nt` ne arat` c`
\n multe r=nduri [i \n multe chipuri gr`ind Dumnezeu odinioar`
p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n zilele acestea din urm` ne-a gr`it nou`
prin Fiul, care fiind str`lucirea slavei [i chipul Fiin]ei Lui [i ]in=nd
toate cu cuvintele puterii Sale, f`c=nd prin Sine \nsu[i cur`]irea p`catelor
noastre... (Evrei 1, 1-3). Biserica asistat` de Duhul Sf=nt este
p`str`toarea fidel` a \nv`]`turii Domnului, ca [i a harului divin
m=ntuitor. Biserica este Trupul tainic al Domnului (I Corinteni 14, 22)
pe care Fiul lui Dumnezeu \ntrupat a c=[tigat-o cu scump S=ngele
S`u (Faptele Apostolilor 20, 28). Revela]ia sau Descoperirea Fiului
lui Dumnezeu o g`sim \n Sf=nta Scriptur` a Noului Testament, care
este Cartea Sf=nt` a Bisericii, precum [i \n Sf=nta Tradi]ie, care
reprezint` predania oral` a dumnezeie[tii \nv`]`turi pe care Domnul [i
Sfin]ii Apostoli ne-au l`sat-o \n Biseric`.
12
Lec]ii de religie
2. Numai cunosc=nd Descoperirea sau Revela]ia divin`, p`strat`
cu fidelitate de Biseric` ca |nv`]`tur` a ei, putem ajunge la credin]a
m=ntuitoare. Credin]a, spune Sf=ntul Apostol Pavel, este din auzite,
iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani 10, 17).
Sfin]ii Apostoli au avut trimitere din partea M=ntuitorului de a
merge, de a propov`dui Evanghelia \n toat` lumea, de a-i sfin]i pe cei
ce cred [i de a-i \nv`]a s` cunoasc` temeinic credin]a Lui m=ntuitoare
(Matei 28, 1920). De aici vedem c` to]i cei care prin Botez au devenit
membri ai Bisericii aveau obliga]ia de a se instrui, de a cunoa[te temeinic
\nv`]`tura cea nou` care red` con]inutul credin]ei lor. Necunosc=nd
credin]a, nu o pot nici m`rturisi [i nu vor [ti s` se orienteze asupra
mijloacelor prin care vor dob=ndi \n continuare harul sfin]itor. Aceasta
pentru c` nu orice \nv`]`tur` este aduc`toare de credin]` adev`rat`,
lu=nd aminte la duhuri \n[el`toare [i la \nv`]`turi de demoni (I Timotei
4, 1). De aceea Apostolul \ndeamn` st`ruitor pe Timotei: Ia seama la
tine \nsu]i [i la \nv`]`tur`, st`ruie \n acestea pentru c` f`c=nd aceasta,
te vei m=ntui [i pe tine [i pe cei ce ascult` (I Timotei 4, 16).
3. Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]a
cea adev`rat`. Membrii Bisericii se simt lega]i de \nainta[ii lor a c`ror
origine o g`sim la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli; ei vor cre[te necontenit
spre des`v=r[irea credin]ei [i vie]uirii cre[tine temeluit` pe \nv`]`tura
[i propov`duirea M=ntuitorului [i a Sfin]ilor Apostoli. |n acest sens
Sf=ntul Apostol Pavel accentueaz` necesitatea statorniciei \n \nv`]`tura
Domnului, ca s` nu mai fim prunci arunca]i pe valuri [i purta]i de tot
v=ntul \nv`]`turii, \n am`girea oamenilor, \ntru vicle[ug, spre uneltirea
\n[el`ciunii, ci ]in=nd adev`rul \n dragoste, s` cre[tem \n toate \ntru El,
care este Capul Hristos (Efeseni 4, 1415). De aceea Apostolul \l
\ndeamn` pe Timotei: Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i de care e[ti
\ncredin]at, deoarece [ti de la cine le-ai \nv`]at (II Timotei 3, 14).
Aceasta pentru a evita contactul cu oamenii r`i [i am`gitori (II Timotei
3, 13).
4. De aici vedem c` av=nd statornicie \n cunoa[terea \nv`]`turii
celei adev`rate, nu vom c`dea prad` at=tor r`t`ciri, pe care am v`zut c`
Sf=ntul Apostol Pavel le nume[te am`gitoare, viclene [i \n[el`toare.
De fapt M=ntuitorul a atras aten]ia zic=nd: Vede]i s` nu v` am`geasc`
cineva. C`ci mul]i vor veni \n numele Meu, zic=nd: eu sunt Hristos, [i
pe mul]i vor am`gi (Matei 24, 45; 2324).
Sf=ntul Apostol Pavel, lu=ndu-[i r`mas bun de la prezbiterii
Bisericii din Efes, la sf=r[itul celei de a treia c`l`torii misionare, le
atrage aten]ia foarte categoric: Drept aceea, lua]i aminte la voi [i la
toat` turma, \n care Duhul Sf=nt v-a pus episcopi... c`ci eu [tiu aceasta,
c` dup` plecarea mea vor intra \ntre voi lupi r`i, care nu vor cru]a
turma; [i dintre voi \n[iv` se vor ridica b`rba]i, gr`ind lucruri sucite, ca
Datoria cre[tinului
13
Lec]ii de religie
14
V. Asocierea
Pentru a fi c=t mai deplin`, Sfin]ii P`rin]i arat` c` adev`rata cunoa[tere
a \nv`]`turii Bisericii trebuie unit`, asociat` cu cur`]irea sufletului de
p`cat [i cu cre[terea necontenit` \n virtute, adic` \n s`v=r[irea faptelor
bune. {i aceasta pentru c` p`catul \ntunec` mintea, asemeni pieli]ei
care duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz` pe oglind` [i o \ntunec`
(Teofil al Antiohiei).
VI. Generalizarea
Cunosc=nd dreapta \nv`]`tur` a Bisericii vom dob=ndi m=ntuirea
ve[nic`, prin comuniunea cu Dumnezeu, \n Iisus Hristos Domnul, conform cuvintelor Sale: Aceasta este via]a ve[nic`: s` Te cunoasc` pe
Tine unicul Dumnezeu adev`rat [i pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus
Hristos (Ioan 17, 3).
VII. Aplicarea
Noi putem cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii \ndeplinind una din
poruncile ei, care ne \ndeamn` s` particip`m cu regularitate la serviciile
religioase ce se oficiaz` \n biseric`, unde putem cunoa[te voia lui Dumnezeu [i adev`rul de credin]` t`lm`cit prin cuv=nt de \nv`]`tur` de c`tre
sfin]ii ei slujitori.
Putem ad=nci cunoa[terea credin]ei noastre, \mp`rt`[indu-ne cu
harul sfin]itor al Sfintelor Taine \n Biseric`, spre cur`]irea de p`cate [i
cre[terea duhovniceasc` \n s`v=r[irea faptelor bune, aduc`toare de
m=ntuire.
CAPITOLUL
Cateheze biblice
partea I
Vechiul Testament
15
16
Capitolul unu
--
17
18
Capitolul unu
acela[i timp foarte roditoare. Pe drept cuv=nt se spunea despre
ea c` este ]ara unde curge lapte [i miere.
|n vremurile foarte \ndep`rtate, Canaanul era \mp`r]it \n
triburi conduse de c`tre un b`tr=n al s`u. Acest fapt a provocat
mari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de r`zboi nu aveau o
conducere unitar` pentru a-[i ap`ra ]ara. Trebuie s` [ti]i c` au
fost multe popoare care au r=vnit la ea pentru bog`]iile [i
frumuse]ile sale. Printre aceste popoare se numar` \ndeosebi
egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus \n robie poporul
evreu. La aceast` ]ar` a r=vnit mai t=rziu, a[a cum era de a[teptat,
imperiul Roman, care fiind \n culmea puterii sale \n timpul M=ntuitorului, o cucer[te [i o transform` \n provincie roman`, totodat`
pun=ndu-i numele Palestina.
}ara Palestinei a fost adeseori supranumit` [i }ara Sf=nt`.
Pe de o parte de c`tre evrei, deoarece aici se afl` Ierusalimul
capitala religioas` a ]`rii [i Templul Sf=nt. Pe de alt` parte de
c`tre cre[tini, deoarece aici s-a n`scut [i a activat M=ntuitorul
lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
La \nceput regatul evreu era \mp`r]it \n 31 de regate-cet`]i,
\n fruntea c`rora se afla c=te un rege. Pe timpul M=ntuitorului,
lucrurile se vor schimba. St`p=nitorii au \mp`r]it Palestina \n
trei provincii: \n nord era Galileea, \n sud se afla Iudeea, iar \n
centru Samaria, a[a cum observ`m pe hart`. C=ndva, de Palestina apar]inea [i acest` f=[ie de p`m=nt, asezat` la est de Iordan,
care se nume[te Pereea.
Cei dint=i locuitori ai acestei ]`ri au fost canaani]ii. De asemenea s-au perindat [i alte popoare migratoare, pe teritoriul
acestei ]`ri, cum ar fi filistenii [i hiti]ii.
A[a cum am amintit, Palestina era o ]ar` foarte frumoas`,
\nzestrat` parc` anume de Dumnezeu pentru poporul ales, cu
toate frumuse]ile naturale.
|n aceast` privin]` sunt caracteristici mun]ii care \ns` au
\n`l]imi mici, p=n` la 300 m. Printre cei mai cunoscu]i se num`r`
Muntele M`slinilor bogat \n m`sline [i Muntele Taborului
de pe v=rful c`ruia se vede \ntreaga ]ar`.
De la nord-vest la sud-est, Palestina este str`b`tut` de o vale
frumoas` [i deosebit de roditoare.
|n relieful ]`rii se integreaz` [i pustiurile. Dar la vechii evrei
pustiul avea un alt \n]eles dec=t cel pe care-l cunoa[tem noi.
Astfel, nu este ca [i pustiul Sahara, un loc secetos, arid, lipsit
total de vegeta]ie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat,
acoperit cu ierburi [i str`b`tut de turmele care-l p`[teau, fie un
loc st=ncos.
19
20
Capitolul unu
altele preluate de la popoarele p`g=ne vecine, precum dulgheritul
de la babilonieni. Totodat`, datorit` drumului comercial ce trecea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului, foarte
buni negustori (comercian]i).
S` vedem acum c=te ceva despre \mbr`c`mintea evreilor. V`
aminti]i c=nd spuneam c` \n Palestina zilele erau foarte
c`lduroase. Astfel, b`rba]ii purtau o tunic` de bumbac, lung` p=n`
la genunchi, peste care se \ncingeau cu un br=u. Deasupra purtau
un ve[m=nt, pe care cei s`raci \l foloseau adesea [i ca acoper`m=nt
\n timpul nop]ilor r`coroase. |n picioare purtau sandale,
confec]ionate din curele de piele, iar cei s`raci umblau descul]i.
Evreii nu erau preten]io[i nici \n ceea ce prive[te alimenta]ia.
Se hr`neau mai ales cu p=ine proasp`t` din gr=u sau secar`,
dospit` sau nedospit`, care de multe ori era amestecat` cu f`in`
de fasole sau linte. Din hrana consumat` \n timpul zilei mai f`ceau
parte: smochinele, strugurii pepenii, curmalele [i laptele de oi
sau de capre. Masa principal` era cea servit` \n r`coarea serii.
Boga]ii serveau carne de miel sau ied [i vin, \n timp ce s`racii se
mul]umeau s` \nmoaie p=inea \n lapte sau o]et. Nu lipseau de la
mas`, desigur, mierea de albine [i pe[tele. Caracteristic evreilor
era faptul c` ei considerau carnea de porc [i cea a tuturor
animalelor cu copit` despicat`, ca fiind o interdic]ie categoric` a
Legii. Evreii obi[nuiau ca \nainte [i dup` mas` s` se spele
\ndelung pe m=ini, dup` care st`p=nul casei rostea rug`ciunea.
Ei se a[ezau la mas`, dup` obiceiul persan, adic` culca]i [i
sprijini]i pe m=na st=ng` iar cu m=na dreapt` consumau hrana.
|n alt` ordine de idei, [i \n Palestina \i reg`sim pe sclavi, dar
aici aveau un statut aparte. Situa]ia lor era mai u[oar` dec=t a
celor din popoarele \nvecinate. Aici existau [i legi pentru ap`rarea
drepturilor sclavilor. De pild`, dac` st`p=nul \[i b`tea sclavul
[i-l l`sa infirm, trebuia s`-l elibereze numaidec=t. De asemenea,
dac` un st`p=n \[i omora sclavul, era ucis [i el.
S` vedem acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz` acest popor.
|n primul r=nd amintim c`s`toria. La evrei c`s`toria era
monogam` (adic` \ntre un singur b`rbat [i o singur` femeie).
Era interzis` categoric, c`s`toria \ntre evrei [i p`g=ni. Logodna
preceda c`s`toria [i dura c=teva luni, p=n` la un an. Darul cel
mai de pre] erau copiii. Familiile f`r` copii erau considerate
blestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte, \l avea a[a numita
c`s`torie de levirat sau de cumnat. |n acest caz, dac` un om
murea f`r` s` aib` copii, conform Legii, fratele lui avea obliga]ia
s` se c`s`toreasc` cu so]ia acestuia [i s`-i ridice urma[i care s`-i
poarte numele.
21
22
Capitolul unu
23
Capitolul unu
24
7. Fixarea cuno[tin]elor
--
25
26
Capitolul unu
dup` ce totul este gata, v` exprima]i satisfac]ia pentru ceea ce a]i
f`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cum dorea]i.
Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lumea
\ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totul
etapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda fiec`reia
importan]a cuvenit`.
|nainte de a crea lumea material`, a fost creat` lumea cea
nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast`
lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i imagina]i a fi cu
aripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[a
cum numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitori
ai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are un \ngera[
p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l trimite s`
vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nu
v` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el v`
ap`r` s` nu vi se \nt=mple ceva r`u. {i c=nd sunte]i cumin]i [i
ascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc`
lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]i
de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea
lui Lucifer, a celui r`u, care din m=ndrie s-a desp`r]it de Dumnezeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri r`i, adic` diavoli. Ace[tia sunt
potrivnici omului.
Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, remarc`m
c` Dumnezeu a f`cut lumea din nimic, prin puterea cuv=ntului
S`u: Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost. Aceasta eviden]iaz`
faptul c` lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt din
El, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz` este \nsu[i Dumnezeu.
Citind \n continuare, \n cartea Facerea, remarc`m c` omul
a fost creat din p`m=nt, dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce f`cuse
Dumnezeu p=n` la crearea omului era destinat a-i sluji omului,
erau f`cute pentru ca omul s` se bucure [i s` se foloseasc` de
ele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le st`p=neasc`. {i l-a
a[ezat Dumnezeu pe om, \n Cel mai frumos loc de pe p`m=nt,
creat special pentru el, [i anume \n Eden. Dac` suntem aten]i
asupra versetului 26 al primului capitol din cartea Facerea, ce
observ`m? (se va citi versetul). Observ`m tocmai c` este
inten]ionat` forma de plural a pronumelui posesiv de persoana
\nt=i, Noastr`. Deci omul nu a fost creat numai de Dumnezeu
Tat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dumnezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul Sf=nt). S` nu
\n]elegem de aici c` Dunnezeu ar fi un om ca oricare dintre noi.
27
28
Capitolul unu
de pomi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i un
pom mai deosebit, adic` pomul cunoa[terii binelui [i r`ului.
Dumnezeu \i poruncise lui Adam s` nu m`n=nce din fructele
acestui pom. Era singura restric]ie. Probabil c` [ti]i [i voi ce s-a
\nt=mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n
[arpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructele
acestui pom. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Adam [i astfel au
\nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=mpl`
c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact invers?
Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu primii oameni.
Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a alungat din
gr`dina Edenului. Acum situa]ia se inverseaz`, primul om, din
st`p=n al lumii create, devine rob al p`m=ntului, adic` p`m=ntul
nu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru om, ci acesta va trebui
s` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga existen]a: \n sudoarea
fe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea... (Facerea 3, 19). De aici vedem
c` odat` cu c`derea omului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a dat
de[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu omul. De asemenea
[arpele a fost [i el blestemat: Fiindc` ai f`cut lucrul acesta,
blestemat e[ti... (Facerea 3, 14).
Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, ei
totu[i v` iubesc. Oricum tot ai lor r`m=ne]i [i le sunte]i dragi. La
fel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe omul c`zut \n p`cat, ci \l
iube[te \n continuare. El l-a pedepsit numai, ca s` \mplineasc`
dreptatea, care cere s` fie dup` fapt` [i r`splat`!. Dar chiar
alungat din rai, omul r`m=ne tot coroana crea]iei divine, tot ceea
ce a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El se \ngrije[te de
soarta sa. Cum? Prin promisiunea unui R`scump`r`tor, dup` cum
putem citi la Facerea 3, 15: Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [arpe
[i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i s`m=n]a ei. Acesta (cel n`scut din
femeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \n]epa c`lc=iul. |n acest
fel omului i se veste[te un R`scump`r`tor, care va fi Domnul
Iisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va nimici pe diavol [i
va aduce omenirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea. Prin El [i \n
Numele Lui oricine va putea veni la Tat`l Cel Ceresc ce ne
a[teapt` pe to]i ca pe fiii s`i iubi]i s` ne dea bucurii ve[nice \n
Raiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El v` iube[te [i pe voi
pe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s` fi]i ascult`tori [i cumin]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`-L iubi]i [i voi pe El .
Deschide]i-v` chiar de acum inimile pentru ca El s` v` poat`
picura acolo din dragostea Sa [i un col] din ve[nicie.
De acum \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul acestei
lumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd ve]i vedea
29
7. Fixarea cuno[tin]elor
|n c=te etape a fost f`cut` lumea? (|n [ase etape). Ziua a [aptea
ce reprezint`? (Ziua de odihn`, ceea ce \nseamn` c` actul crea]iei
a \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Dar
omul din ce a fost f`cut? (Din ]`r=na p`m=ntului). Cum a fost
f`cut` lumea? (Prin cuv=nt). Dar omul? (Prin participarea direct`
a lui Dumnezeu, adic` a Sfintei Treimi). Care a fost menirea
crea]iei omului? (De a fi st=p=nul lumii materiale [i \mpreun`
lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea ei). Cum de [i-a pierdut
omul aceast` demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu [i c`derea \n p`cat). Ce se veste[te \n versetul 15 al capitolului
3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scump`r`tor).
--
Capitolul unu
30
Cain [i Abel
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
A[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt a
fost cea format` din Adam [i Eva. Ei au avut doi fii despre care
citim \n Facerea (Geneza), prima carte a Vechiului Testament.
Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i ne-am fi a[teptat ca ei s`
tr`iasc` \n iubire [i bun` \n]elegere. Dar nu a fost a[a. P`catul
odat` intrat \n fiin]a omeneasc` a evoluat \n diterite forme, care
mai de care mai dezastruoase [i catastrofale pentru via]a
omeneasc`. Un astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care merge
p=n` la ucidere.
31
32
Capitolul unu
este o munc`, [i \nc` o munc` grea uneori, iar roadele sunt notele
bune [i noile cuno[tin]e acumulate, de care v` ve]i folosi odat`.
C=nd cere]i prezen]a Domnului l=ng` voi la fiecare pas mai mare
sau mai mic, via]a v` va fi binecuv=ntare [i inima plin` de pace
[i mul]umire, c`ci \nsu[i Dumnezeu \[i va g`si pl`cere \n ea.
Dar, s` revenim la subiect. Cain observ` c` Dumnezeu nu-i
primise jertfa [i se sup`r` foarte tare pentru aceasta. Se sup`r` [i
pe Abel, mai ales pe Abel. |n mod normal Cain trebuia s` se
bucure c` Dumnezeu a primit jertfa fratelui s`u [i s` aduc` [i el
o jertf` mai bun` lui Dumnezeu. Dar nu se \nt=mpl` a[a. El se
m=nie [i deveni invidios. Devenind invidios, el se g=ndea: Dumnezeu \l prefer` pe Abel; lui \i d` mul]umire [i satisfac]ie [i nu
mie. Aceste g=nduri \i st`p=neau mintea [i se \nfiltrar` ad=nc,
p=n` \n cele mai \ndep`rtate unghere ale inimii sale. |n loc ca
Domnul s` fie st`p=n al inimii sa1e, el \l l`s` pe satana cu mrejele
lui de invidie [i r`utate s` se instaleze acolo. Se g=ndea foarte
des la aceasta. Nici nu mai putea dormi noaptea [i nici nu mai
m=nca aproape nimic. Domnul, care vedea [i [tia totul, \i atrase
aten]ia: Cain, de ce e[ti a[a invidios [i r`ut`cios? Este numai
vina ta, dac` lucrurile stau a[a. Dac` tu M-ai iubi pe Mine ai fi [i
tu fericit [i vesel. G=nde[te-te la aceasta Cain, [i nu mai fi
invidios. Cain, \ns` nu ascult` [i f`cu dup` capul lui.
Astfel \ntr-o zi, \i zise lui Abel: Hai s` mergem pe c=mp.
{i c=nd fu singur cu el, \ncepuse s` se certe. |l tr=nti apoi [i \l
b`tu p=n` \1 omor\. Abel z`cea acum \ntins pe p`m=nt, iar s=ngele
lui se scurgea lent pe iarb`. V`z=nd aceasta, Cain se sperie. I se
treze[te con[tiin]a, care \ncepe s`-l judece f`r` mil`. Teama lui
cre[te [i mai mult... Nu [tia unde [i cum s` scape mai repede de
pedeapsa pentru fapta sa. Acum, v`z=nd s=ngele fratelui s`u,
pricepu mai mult gre[eala sa. Dar nu mai avea ce face. Era prea
t=rziu... Dumnezeu v`zuse totul. De aceea \l \ntreb` pe Cain:
Unde este Abel, fratele t`u?. Atunci Cain \ngrozit de fapta sa,
\ncearc` s` scape, zic=nd: Nu [tiu unde este Abel. |n orice caz
eu nu sunt p`zitorul fratelui meu! Dumnezeu r`spunde: Pentru
c` ai f`cut a[a ceva, nu voi mai l`sa s` creasc` nimic pentru tine.
Pleac` de aici, c` nu vreau s` mai [tiu de tine! {i oric=t de departe
te vei duce, nic`ieri \n lume nu vei mai g`si lini[te!.
A[a s-a [i \nt=mplat. Cain pleac` departe, tot mai departe,
dar oriunde se afla \[i aduce aminte de fratele s`u, Abel, pe care-l
omor=se, datorit` invidiei. Toat` via]a sa a fost plin` de fric`,
nelini[te [i nefericire. S=ngele fratelui s`u \i cerea mereu
socoteal` de fapta sa.
33
7. Fixarea cuno[tin]elor
Care sunt cei doi copii ai lui Adam [i Eva? (Cain [i Abel). Cu ce
se ocupa Cain? (Cu munca la c=mp). Dar Abel? (Cu cre[terea
oilor). Care dintre ei \l iubea mai mult pe Dumnezeu? (Abel). Ce
jertf` i-a adus fiecare dintre ei? (Abel a adus ca jertf` cea mai
gras` [i frumoas` oaie, iar Cain a adus c` jertf` pu]in gr=u). Care
jertf` a fost mai bine primit` de Domnul? (A lui Abel). Ce a
f`cut Cain din invidie fa]` de Abel? (L-a ucis). Care a fost
pedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de con[tiin]`, f`c=nd
din el un fugar, care se temea chiar [i de umbra sa, sau de fo[netul
frunzelor copacilor.
8. Aplicarea
Din ceea ce i s-a \nt=mplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps`
mare are cel ce se m=nie, devenind r`u [i nemilos din invidie.
Voi \ns` str`dui]i-v` s` sta]i c=t mai alipi]i de Tat`l nostru cel
ceresc [i s` fi]i c=t mai ascult`tori de voia Sa. Iar voia Sa este s`
v` purta]i bine unul cu cel`lalt [i s` va iubi]i unul pe celalalt,
bucur=ndu-v` totdeauna de succesele prietenului, sau colegului
vostru [i \ncerc=nd s`-l imita]i \n tot ceea ce f`ptuie[te bun.
--
Capitolul unu
34
Noe [i potopul
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
A[a cum v` aminti]i din lec]ia trecut`, dup` ce Adam [i Eva [i-au
pierdut cei doi fii, Cain [i Abel, au avut un fiu [i anume Set.
Parcurg=nd mai departe cartea Facerea, remarc`m c` ne sunt
prezenta]i urma[ii lui Set p=n` se ajunge la Noe. De ce se opre[te
aici enumerarea?
35
[i acest fapt tot mai mult atrage dup` sine vinov`]ie, m=nia lui
Dumnezeu [i apoi pedeapsa r`ului, a nedrept`]ilor [i f`r`delegea
de tot felul...
Sf=nta Scriptur` ne spune chiar c`: I-a p`rut r`u Domnului
c` a f`cut pe om pe p`m=nt [i s-a m=hnit \n inima Lui... [i Domnul a zis: Am s` nimicesc de pe fa]a p`m=ntului pe omul pe
care l-am f`cut, de la om p=n` la vite, p=n` la t=r=toare [i p=n` la
p`s`rile cerului; c`ci |mi pare r`u c` i-am f`cut.
Printre to]i acei oameni r`i, era \ns` un om, care |l asculta pe
Dumnezeu [i respecta voia Sa. El se numea Noe. La fel era [i
familia sa. De aceea, Noe a aflat mil` \naintea Domnului, c`ci
era un om neprih`nit [i f`r` pat` \ntre cei din vremea lui: Noe
umbla cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu a decis s`-l salveze de marea
urgie pe care urma s-o trimit` asupra oamenilor [i anume: un
potop care-i va nimici \mpreun` cu p`m=ntul. {i pentru aceasta,
Noe trebuie s`-[i construiasc` o corabie mare cu mai multe
c`m`ru]e, Domnul \nsu[i d=ndu-i indica]ii foarte precise pentru
tot ce urma a fi f`cut.
A[adar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bine\n]eles,
era ajutat de fiii s`i: Sem, Ham [i Iafet. Doborau trunchiuri grele
de copaci din care t`iau st=lpi [i sc=nduri. Corabia era foarte
mare. Avea trei sute de co]i lungime, cincizeci de co]i l`]ime [i
treizeci de co]i \n`l]ime (Facerea 6, l5). I-au f`cut o u[` [i o
fereastr` sus, lat` de un cot. Iar \n interior erau multe camere.
Corabia avea [i un acoperi[. Iar toate cr`p`turile erau astupate
cu p`cur` [i cu smoal` ca s` nu poat` p`trunde nici o pic`tur` de
ap`.
Oamenii veneau s` vad` corabia [i \ncepeau s` r=d`. |[i b`teau
joc de b`tr=nul Noe. Nu po]i merge cu aceast` corabie, strigau
ei, c` doar se afl` pe uscat. Cum vrei s` duci a[a corabie mare la
ap`? Apa va veni aici, zise Noe. Apa va acoperi totul pe
p`m=nt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc` oamenii au devenit
foarte r`i [i nu-L mai ascult` pe Dumnezeu. {i cei ce nu vor fi \n
corabie se vor \neca. Oamenii au \nceput s` r=d` [i mai tare.
Nu r=de]i! le spuse Noe. Mai bine asculta]i [i ruga]i-v`, ca
Dumnezeu s` v` ierte neascultarea voastr`! Atunci ve]i avea voie
s` intra]i \n corabie. Dar ei r`spundeau: Nu, noi nu vrem s` ne
rug`m! Nu vrem s` intr`m \n corabia aceasta.
Se poate u[or c` oamenii care locuiau acolo au devenit mai
r`i dec=t Cain, c` cel pu]in lui \i era fric` de pedeaps`. Oamenilor
acestora nu le era frica de nimic.
C=nd corabia a fost gata construit`, o mare mul]ime de
animale, p`s`ri [i t=r=toare s-au apropiat de corabie, vr=nd s`
36
Capitolul unu
intre. Domnul \nsu[i le chemase. Veneau dou` c=te dou`, o
pereche din fiecare specie, fie curate, fie necurate, pentru a
nu se pierde nimic bun din ce crease Dumnezeu. Noe le punea pe
fiecare \n locul lor de ad`post, unde hrana era deja preg`tit`.
Desigur c` oamenii cei r`i au v`zut toate acestea dar totu[i nu
luau aminte. |n cur=nd va fi \ns` prea t=rziu... Dintre to]i cei de
acolo au intrat \n corabie doar opt oameni: Noe, Sem, Ham,
Iafet [i so]iiIe lor. Apoi, chiar Domnul a \nchis u[a dup` ei, iar
corabia r`mase neclintit` \nc` o s`ptam=n`.
Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile [i 40 de nop]i a plouat
continuu. Tot p`m=ntul era acoperit de ap`, p=n` [i cel mai \nalt
v=rf de munte. S-au rupt toate izvoarele ad=ncului celui mare [i
s-au deschis st`vilarele cerurilor, [i anume |n anul [ase sute al
vie]ii lui Noe, \n luna a doua, \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii.
Dar s` d`m pu]in fr=u liber imagina]iei [i s` p`trundem [i
noi \n corabie s` vedem ce se petrece acolo. Pentru c` 40 de zile
de ploaie continu`, nu e pu]in. Nou` ni se pare mult dac` numai
o s`ptam=n` ar ploua zi de zi, \n timpul toamnei sau al prim`verii.
Desigur c` [i pentru cei din corabie prima s`pt`m=n` trecuse mai
u[or, poate chiar [i primele 20 de zile. Dar cum au putut ei s`
stea \nchi[i chiar a[a de mult timp? Desigur c` puteau. Ei [tiau
c` toate decurg dup` voia lui Dumnezeu, [i \ncrez=ndu-se puternic
\n El, \l sim]eau prezent. {i Dumnezeu \i ajuta! Deci numai
speran]a de salvare, \ncrederea c` se afl` sub M=na cea tare a lui
Dumnezeu le-a dat putere s` a[tepte cu r`bdare deplin`.
Deci dup` 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung` norii
de pe cer. Soarele \ncepu din nou s` str`luceasc`, dar uscatul nu
se vedea; totul era o ap` mare [i ad=nc`...
{i au mai trecut \nc` l50 de zile. Foarte lung` perioada de
a[teptare [i desigur c` le-a trebuit o r`bdare puternic`, o \ncredere
neclintit` c` Domnul vegheaz` la toate, deci [i la via]a lor...
Flac`ra speran]ei era astfel mereu vie \n inimile lor. Abia \n
luna a [aptea \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii, corabia s-a
oprit pe mun]ii Ararat. Apele au mers sc`z=nd p=n` la luna a
zecea. |n luna a zecea, \n ziua \nt=i a lunii, s-au v`zut v=rfurile
mun]ilor. Dup` 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe
care o f`cuse. Ce mare bucurie a fost pentru to]i cei din corabie
c=nd dup` vreme foarte \ndelungat` au v`zut din nou cerul senin
deasupra lor. R`bdarea le-a fost pus` la \ncercare, dar [tiau c` nu
au sperat \n zadar. Atunci, Noe prinse un corb negru [i \i d`du
drumul s` zboare pe geam afar`. Corbul zbura afar` departe [i nu
se mai \ntoarse. Era o pas`re puternic` ce putea s` tr`iasc` deja
pe p`m=nt. Apoi, Noe l`s` s` zboare un porumbel. Acesta zbur`
37
7. Fixarea cuno[tin]elor
Odat` cu \nmul]irea neamului omenesc, cum s-au comportat
oamenii fa]` de Dumnezeu, P`rintele lor? (S-au comportat ca ni[te
fii neascult`tori [i r`i, tr`ind \n tot felul de f`r`delegi, uit=nd
complet de voia lui Dumnezeu). C=t de mult a mers p`catul lor?
(A mers at=t de mult \nc=t vorbind \n \n]eles omenesc: lui Dumnezeu i-a p`rut r`u c` l-a creat pe om). Ce a urmat acestui fapt?
(A urmat \mplinirea drept`]ii lui Dumnezeu). De ce? (Fiindc`
a[a cum [tim cu to]ii, dup` fapt` [i r`splat`!). S-a aflat totu[i
cineva care s` nu fie supus pedepsei drepte a lui Dumnezeu?
(S-a aflat Noe [i familia sa). Fiindc` ace[tia au fost drep]i \n
fa]a lui Dumnezeu, ce mare oper` a f`ptuit Dumnezeu prin ei?
(I-a salvat pe ei [i toat` crea]ia de la dispari]ie \n apele potopului).
Ce \nseamn` aceasta? (C` dup` dreptate, r`splata p`catului este
moartea, dar c` Dumnezeu niciodat` nu-i va p`r`si pe drep]ii
s`i, ci le va da totdeauna speran]a de salvare).
Capitolul unu
38
8. Tem` pentru acas`
--
Despre Noe se pot cunoa[te mai multe am`nunte dac` ve]i citi
\n cartea Facerea, \n continuare capitolele IX [i X.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
Partriarhul Avraam
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
|n lec]ia trecut` am vorbit despre Noe [i cei trei fii ai s`i: Sem,
Ham [i Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser` s` fie singurii
oameni de pe p`m=nt. Desigur c` ei au avut urma[i. S` vedem
care sunt ace[tia: urma[ii lui Sem erau semi]ii care au locuit \n
Asia, cei ai lui Ham au fost hami]ii, locuind \n Africa, iar ai lui
Iafet au fost iafeti]ii sau indogermanii care au locuit \n Europa.
Iar din semin]ia lui Sem se va na[te Avram. Cu el \ncepe, de
fapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage numele poporul
evreu.
39
40
Capitolul unu
vor st`p=ni p`m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \mb`tr=nea [i \nc`
nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n sufletul
s`u. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia urma[i va
avea c=te stele sunt pe cer.
Iat` c` nu peste mult timp, Avram are un b`ie]a[ pe nume
Ismael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa.
De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij` de
Agar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot timpul. Dar nu
Ismael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor (p`rin]ilor)
poporului ales.
Avram \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le trimitea
Domnul un b`iat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine promisiunea?
A uitat cumva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest b`iat trebuia s`
se nasc` numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul Dumnezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \mb`tr=neau nu era un obstacol
pentru Domnul. La El totul este posibil. Poate c` acesta era mersul
normal, desf`[urarea normal` a evenimentelor pentru ca to]i s`
[tie f`r` \ndoial` c` fiul promis se va na[te numai prin puterea
Sa [i nu prin voia oamenilor; c` fiul promis era de la Dumnezeu
pentru a continua, a \nmul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesar
ca Avram [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor,
pentru a fi vrednici de \mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei.
Domnul \[i \nt`re[te promisiunea ar`t=ndu-se din nou [i
schimb=nd numele lui Avram \n Avraam care \nseamn` tat`l
unei mul]imi de popoare [i al Saraii \n Sarra. Totodat`, \ncheie
cu el un leg`m=nt: Te voi \nmul]i nespus de mult, voi face din
tine neamuri \ntregi [i din tine vor ie[i \mp`ra]i spune Domnul [i pentru aceasta orice b`rbat sau b`iat din poporul ales trebuie
s` fie t`iat \mprejur.
Nu a mai trecut mult timp, p=n` c=nd Avraam prime[te \n
cortul s`u vizita a trei oameni care \l anun]` c` peste un an, Sarra
va avea un fiu c`ruia \i va pune numele Isaac. Dar ace[tia nu
erau simpli oameni c`l`tori prin acele locuri. Era chiar Sf=nta
Treime: Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt. Adic`, Dumnezeu \n care
crezuse Avraam [i care \i poruncise s` se stabileasc` \n Canaan;
[i care \i f`g`duise c` va \nmul]i neamul s`u ca stelele cerului [i
ca nisipul m`rii.
Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a ]inut
promisiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraam avea 100 de ani i
s-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus numele Isaac [i care a fost t`iat
\mprejur la opt zile a[a cum poruncise Domnul.
41
Capitolul unu
42
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost primul patriarh (p`rinte) al poporului ales (evreu)?
(A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu \nsu[i). Cum
l-a binecuv=ntat Dumnezeu? (L-a binecuv=ntat ar`t=nd c` din el
se va na[te mul]ime de popoare). Cum se numea so]ia lui? (Se
numea Sarra sau Sarai). Care este leg`m=ntul f`cut de Dumnezeu cu Avraam? (Circumciziunea [i schimbarea numelui s`u din
Avram \n Avraam, care \nseamn` tat`l (p`rintele) popoarelor).
De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat din porunca lui Dumnezeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-a a[ezat \n Canaan). De ce
l-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc` el avea credin]` \ntr-un
singur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti,
ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraam [i Sarra \n sufletul
lor? (Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i nu aveau
nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nu
i-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le comunice la stejarul
Mamvri c` vor avea copil). Cum se nume[te aceast` aratare a lui
Dumnezeu? (Epifanie sau teofanie). S-a \mplinit f`g`duin]a
lui Dumnezeu? (Da, s-a \mplinit fiindc` peste un an Sarra a n`scut
pe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraam?
(Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul s`u copil, pe care l-a dorit
at=t de mult). Ascult` Avraam porunca lui Dumnezeu? (O
ascult`). Avea \ntr-adev`r Dumnezeu nevoie ca Avraam s`-[i
jertfeasc` propriul copil? (Nu avea, de aceea \l [i opre[te chiar \n
43
--
44
Capitolul unu
unde tr`iau rudele sale. {i tocmai de acolo s`-i aduc` lui Isaac,
pe cea care-i va fi so]ie.
A[adar dup` o lung` c`l`torie, Eliazar a ajuns \n Haran, unde
locuia Nahor fratele lui Avraam. Dup` ce s-a rugat pentru ajutor
a mers la cel mai obi[nuit loc de \nt=lnire din cetate: f=nt=na.
Era \nspre sear`, [i cur=nd femeile vor veni s` scoat` ap`. Dar
cum s` aleag` el so]ia potrivit` pentru Isaac, din mul]imea
femeilor care vor veni? Oare pe care a h`r`zit-o Dumnezeu s` fie
so]ia fiului st`p=nului s`u? Totul depindea de c`l`uzirea lui Dumnezeu, a[a c` Eliazar a \nceput cu rug`ciunea, cer=nd un semn de
recunoa[tere: F` ca fata c`reia \i voi zice: pleac`-]i vadra, te
rog, ca s` beau [i care va r`spunde: bea [i am s` dau [i c`milelor
tale, s` fie aceea pe care ai r=nduit-o Tu pentru robul T`u Isaac.
Slujitorul lui Avraam se ruga \ncet, \n sinea lui. Nimeni nu
i-a auzit ruga, \n afar` de Dumnezeu. Abia [i-a terminat \ns`
rug`ciunea, c=nd un imbold l`untric l-a \ndemnat s`-[i ridice
ochii. Iat` c` \n fa]a lui, a ap`rut o fat` cu ulciorul pe um`r. Era
zvelt`, t=nar`, frumoas` [i pe m`sur` ce se apropia [i-a dat seama
c` ea reprezenta r`spunsul la rug`ciunea lui. Iat` mireasa lui Isaac!
Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic` fratele lui Avraam.
Eliazar a \nnoptat \n casa Rebec`i, dar acea noapte a fost cu
totul deosebit`. Nimeni nu a putut dormi; ascultau cu to]ii
istorisirea lui Eliazar, recunosc=nd c`l`uzirea lui Dumnezeu.
{i-au dat seama c` alegerea so]iei lui Isaac este cuprins` de
promisiunile Domnului. Dup` cum na[terea lui Isaac este o
dovad` a \mplinirii promisiunii lui Dumnezeu, tot a[a [i c`s`toria
trebuia legat` de promisiunile lui Dumnezeu. Trimi]=ndu-l pe
Eliazar \n c`utarea miresei, Avraam era convins c` face voia lui
Dumnezeu [i era sigur c` va primi r`spuns la rug`ciunile sale.
|ntrebat` dac` vrea s` mearg` cu Eliazar, Rebeca a dat un
r`spuns hot`r=t, f`r` s` pun` condi]ii. Ea \l iubea pe Dumnezeu
[i se supunea voii Sale. R`spunsul ei a fost \n acela[i timp un
mare dar al credin]ei. }in=nd seama c` urma s` plece foarte
departe, putea s` nu se mai \ntoarc` nicicoat`. Desp`r]irea urma
s` fie pe via]`. Dar [tia c` merge acolo unde o trimite Domnul, [i
ascult=nd de voia Sa, El o va c`l`uzi [i nu o va lipsi de dragostea
Sa. Rebeca trebuia s` \mplineasc` ceea ce era stabilit de mult \n
planul lui Dumnezeu, cu privire la poporul ales.
Cei doi s-au \nt=lnit pentru prima dat` \n c=mp. Atmosfera
cortului era ap`s`toare pentru Isaac. El a ie[it \n c=mp s`
vorbeasc` cu Dumnezeu [tiind c` Eliazar s-ar putea \ntoarce
dintr-o clip`-n alta. Rebeca a v`zut un b`rbat apropiindu-se. C=nd
a aflat c` este Isaac, [i-a acoperit fa]a cu un v`l, pentru c` miresele
45
din r`s`rit nu-[i ar`tau mirilor fa]a dec=t dup` ceremonia nun]ii.
Rebeca era inteligent`, energic`, cu o voin]` puternic`, dar [i
frumoas`. Era tot ce Isaac [i-ar fi putut dori de la so]ia sa.
{i iat` c` dup` c=]iva ani, Isaac [i Rebeca au avut doi b`ie]i
gemeni. Primul care se n`scuse era Esau [i avea pielea acoperit`
de foarte mult p`r; iar imediat dup` el s-a n`scut Iacob care avea
\ns` o piele neted` [i fin`. Ei erau gemeni, dar nu sem`nau deloc.
Esau era un b`iat g`l`gios [i neast=mp`rat, care toat` ziua alerga
pe c=mp [i prin p`duri unde v=na animale. Iacob, \ns` era mai
pa[nic [i mai bun. El r`m=nea cu mama lui \n cort sau p`zea
oile. {i de multe ori st`tea lini[tit [i se g=ndea la Dumnezeu.
Iacob \l iubea mult pe Dumnezeu [i dorea s` fie copilul S`u spre
deosebire de Esau, c`ruia nici nu-i p`sa. {i cu toate acestea, Isaac
\l iubea pe Esau, cel mai mult. El aducea acas` carne gustoas`, o
frigea [i o d`dea tat`lui s`u.
|ntr-o zi, Iacob st`tea \n fa]a cortului [i fierbea o m=ncare de
linte foarte bun`, care mirosea pl`cut. Atunci se apropie de el
Esau care, venind de la c=mp, era foarte \nfometat [i obosit.
D`-mi [i mie s` m`n=nc din m=ncarea aceasta! i-a spus Esau
fratelui s`u. Acesta \ns` a profitat de \mprejur`ri, d=ndu-i s`
m`n=nce numai cu condi]ia ca Esau s`-i dea lui, dreptul de \nt=i
n`scut, pentru a primi binecuv=ntarea p`rinteasc`. Esau \ncepe
s` r=d`: Po]i s-o ai! N-am nevoie de aceast` binecuv=ntare!
Acum lacob se purta atent cu fratele s`u, dar ceea ce a f`cut el,
nu era tocmai cinstit [i drept.
Anii trecur`, iar Isaac, \mb`tr=nind, orbise. Era foarte sl`bit
[i \[i petrecea zilele st=nd \n cort, \ntins pe patul s`u. |ntr-una
din zile \l trimise pe Esau s` v=neze un animal [i s`-l preg`teasc`
a[a cum \i pl`cea lui. Iar dup` ce-l va m=nca \i va da
binecuv=ntarea. Esau ar fi trebuit s` spun`: Nu tat`, Iacob trebuie
s` primeasc` binecuv=ntarea, c`ci i-am v=ndut-o lui pentru o
farfurie cu linte. El, \ns` g=ndi: N-are importan]` ce am promis.
Eu vreau s` primesc binecuv=tarea [i s` fiu mo[tenitorul. {i se
duse pe c=mp s` v=neze un animal. Mama, Rebeca, auzise totul
[i se duse la Iacob, fiind foarte nelini[tit`. Acum zise ea lui Iacob:
trebuie s` fim foarte [ire]i, c`ci altfel nu vei primi binecuv=ntarea
cea mare. Trebuie s`-l \n[el`m pe tat`l t`u. Du-te repede la turm`
[i adu-mi doi iezi. |i voi frige a[a cum \i place lui [i apoi \i vei
duce tat`lui t`u. Vei face ca [i cum tu ai fi Esau. Tat`l t`u fiind
orb, cu siguran]` nu va observa nimic. |ns` Iacob ezita. Tata
va sim]i c` sunt eu, c`ci Esau are at=ta p`r pe m=ini, iar m=inile
mele sunt netede. Dar [i pentru aceasta, Rebeca g`sise o solu]ie.
Iacob se duse la turm`, t`ie doi iezi, iar mama sa \i prepar`.
46
Capitolul unu
Apoi \l \mbr`c` cu haine de ale lui Esau, care miroseau a p`dure
[i c=mp. Apoi trase peste m=inile lui Iacob [i peste g=t, pieile
iezilor care aveau p`r pe ele. Astfel se duse Iacob la cortul tat`lui
s`u: Tat`! Cine e[ti tu?, \ntreb` Isaac. Atunci Iacob min]i:
Eu sunt Esau, fiul t`u mai mare. M-am \ntors de pe c=mp.
Ridic`-te [i m`n=nc` \n tihn` [i apoi d`-mi binecuv=ntarea. Isaac
observ` ceva [i zise:E[ti cu adev`rat Esau? Ai o voce str`in`.
Vino l=ng` mine [i las`-m` s` te simt. Iacob se apropie de tat`l
s`u. Tat`l \i atinse m=inile. Erau p`roase. Dar ce era cu vocea?
Vocea este a lui Iacob, dar m=inile sunt ale lui Esau? zise
b`tr=nul. {i apoi mai \ntreb` odat`: E[ti tu Esau? Da, min]i
Iacob iar`[i: eu sunt. Carnea era l=ng` pat [i mirosea tare
frumos. Isaac m=nc` din ea [i b`u vinul adus. Apoi spuse: D`-mi
un s`rut, fiul meu. Iacob \i d`du. {i acest s`rut era de fapt o
minciun`. Dar Isaac sim]i hainele lui Esau [i acum nu mai avea
nici o \ndoial` c` n-ar fi Esau acela care \ngenunchia \n fa]a
patului s`u. |[i \ntinse m=inile [i le puse deasupra capului fiului
s`u, binecuv=nt=ndu-l. |i promise c` mai t=rziu el va fi st`p=n
peste toate [i c` el la r=ndul lui va fi prietenul lui Dumnezeu.
Iacob nu \ndr`znea s`-l mai priveasc`. Ce ur=t era din partea lui,
c`ci \l \n[elase pe b`tr=nul s`u tat`. {i totu[i, el primise
binecuv=ntarea cea mare, promis` de Dumnezeu. Dar oare chiar
ar fi fost nevoie de at=tea minciuni care s` \ntineze aceast`
binecuv=ntare? Dumnezeu care este atotputernic [i \n]elept, are
El nevoie s` fie ajutat de mintea oamenilor? Desigur c` Domnul
[tia ce trebuie f`cut pentru ca Iacob [i nu Esau s` fie a doua
verig` \n num`rul mare de urma[i pe care Domnul \l promisese
lui Avraam.
Nu dup` mult timp ap`ru [i Esau. V=nase un animal, \l t`iase
[i \l fripse. Apoi \l duse \n cortul tat`lui s`u. C=nd afl` Esau
despre \n[el`ciunea fratelui s`u, \ncepu s` strige de m=nie... |i
ar`t eu lui Iacob! O s` vede]i voi c=nd tat`l meu nu va mai fi, \l
voi omor\ \n b`taie pe Iacob!
Rebeca \l auzi [i-l trimise pe Iacob la unchiul s`u Laban care
locuia departe, acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s` stea acolo
p=n` se va mai lini[ti m=nia lui Esau. Astfel Iacob fugi \n lumea
larg`, ca biet fugar. Iat` ce i s-a tras de la \n[el`ciune! Iar Rebeca
[i-a pierdut fiul pe care-l iubea a[a de mult, ca urmare a sfatului
ei gre[it...
Deci, Iacob plec` dep`rt=ndu-se tot mai mult de cas`. Avea
de mers un drum lung p=n` s-ajung` \n ]ara \n care locuia unchiul
s`u. Iacob era trist [i-i p`rea r`u c` [i-a \n[elat tat`l. El se g=ndea:
Acum nu mai am pe nimeni care s` se ocupe de mine. Cu
47
48
Capitolul unu
lung de tot. Iacob mergea spre Canaan, exact cum Avraam mersese
odat` tot \ntr-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar, se \ntoarce
acum un om bogat, cu o mul]ime de oameni [i de animale,
proprietatea sa. Dumnezeu a vegheat asupra lui, a[a cum \i
promisese. Laban ar fi dorit s`-i \mpiedice plecarea \ns` Domnul
\i spusese Va fi vai de tine dac` nu-l la[i pe lacob s` se \ntoarc`
\n Canaan! La auzul acestor cuvinte nu se mai \mpotrivi plec`rii
lui Iacob.
C`l`toria era lung` [i obositoare, dar cu c=t se apropiau mai
mult, cu at=t cre[tea [i teama lui Iacob. {tia c` fugise atunci,
demult de m=nia fratelui s`u. Dar oare dac`-l va re\nt=lni Esau,
\l va ierta? Se vor \mp`ca ei? Pentru mai mult` siguran]`, a trimis
un sol de pace la Esau \mpreun` cu un cadou frumos: oi grase,
capre frumoase, c`mile mari [i \nc` multe altele, form=nd o turm`
\ntreag`. Dar r`spunsul solului l-a speriat foarte tare, deoarece
l-a anun]at c` Esau este \n urma lor, \mpreun` cu vreo patru sute
de oameni puternici [i \narma]i.
C=nd Iacob a v`zut c` este atacat, c` este \n pericol, s-a rugat.
Dar de[i \i ceruse lui Dumnezeu s`-l scape din m=na fratelui s`u,
Esau, este clar c` nu are \ncredere \n ajutorul dumnezeiesc, c`ci
caut` s` \mpace pe Esau printr-un dar. Deci, Iacob avea
\ncredere \n darul s`u, nu \n Dumnezeu \nsu[i. Acesta era Iacob:
omul care mereu urzea planuri, \n loc s`-[i lase soarta \n m=na
lui Dumnezeu. Iar acum p`rea s` aib` mai mult` \ncredere \n
vitele sale dec=t \n puterea [i promisiunile lui Dumnezeu. Dar
iat` c` dup` ce luase, cu chibzuin]`, toate hot`r=rile sale, a r`mas
singur. Atunci un om s-a luptat cu el p=n` \n rev`rsatul zorilor.
{i \n via]a noastr` de zi cu zi, este bine s` fim l`sa]i singuri,
adic` departe de toate g=ndurile, cugetele [i de toate mi[c`rile
firii p`m=nte[ti, deci s` fim singuri cu Dumnezeu.
Acum vom mai observa \nc` ceva. Ni se spune c` un om s-a
luptat cu Iacob. S` fi]i aten]i! Nu se spune c` Iacob s-a luptat
cu un om, ci c` un om s-a luptat cu Iacob. S` \ncerc`m s`
\n]elegem: dac` m` lupt eu cu altul \nseamn` c` vreau s` primesc
ceva de la el; dac`, dimpotriv`, altul se lupt` cu mine, \nseamn`
c` el, vrea s` primeasc` ceva de la mine! Iar Dumnezeu se lupta
cu Iacob ca s`-l fac` s` simt` c` nu este altceva dec=t o fiin]`
slab` [i nevrednic`. Numai c=nd este l`sat singur, pricepe c=t
este de slab [i neputincios prin propriile lui puteri. Numai c=nd a
sim]it c` nu mai poate, c` nu mai are for]`, a \nv`]at s` zic`: Nu
Te voi l`sa! P=n` atunci a mers numai pe c`ile croite de el;
acum este silit s` zic`: Nu Te voi l`sa! Iacob nu spune a[a
49
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cu cine s-a c`s`torit Isaac? (Cu Rebeca, fiica lui Nahor fratele
luiAvraam din Haran). C=]i copii au avut ei? (Doi copii, pe Esau
[i Iacob). Cum s-au n`scut ace[ti doi fra]i? (Ei erau fra]i gemeni,
dar mai \nt=i s-a n`scut Esau, care primise dreptul de \nt=i n`scut,
adic` de mo[tenitor al lui Isaac). Pe cine iubea Isaac mai mult?
(Pe Esau). Dar Rebeca? (Pe Iacob). Care vor fi rela]iile dintre
Esau [i Iaccb? (Iacob fiind mai viclean cump`r` pe un blid de
linte de la Esau dreptul de \nt=i n`scut, de mo[tenitor). De cine
este ajutat Iacob ca s` primeasc` binecuv=ntarea lui Isaac? (De
Rebeca, mama lui). E fapt` bun` aceasta? (E o fapt` necinstit`).
Capitolul unu
50
8. Aplicarea
Numele patriarhului Iacob, al`turi de cel al lui Avraam [i Isaac
este pomenit \n cultul Bisericii, \n special cu prilejul
binecuv=nt`rii mirilor din cuprinsul Tainei Sfintei Cununii:
M`rit s` fii, mire, ca Avraam, binecuv=ntat s` fii ca Isaac, s` te
\nmul]e[ti ca Iacob, umbl=nd \n pace [i lucr=nd \n dreptate
poruncile lui Dumnezeu.
--
51
52
Capitolul unu
\ntoarc` degrab` s`-i dea ve[ti despre ei, pentru a-i alunga
nelini[tea. Cu toate c` [tia c=t de mult \l ur`sc [i-i doresc r`ul,
ascult` [i se duse. Dup` ce r`t`ci vreme \ndelungat` pe c=mpiile
\ntinse, \nt=lni un om care-i ar`t` drumul cel bun c`tre fra]ii s`i.
Ace[tia v`z=ndu-l venind, \l recunoscur` \nc` de departe.
Privi]i! ziser` ei, vine f`uritorul de vise! |n sf=r[it \l
avem \n m=inile noastre, iar tat`l nostru este departe. {ti]i ce
vom face cu el? |l vom omor\ [i-l vom arunca \n f=nt=n`, iar tat`l
lui va [ti doar c` l-a sf=[iat un animal s`lbatic. Vom vedea noi
atunci, ce se va mai alege de visele sale. |ns` la interven]ia lui
Ruben, cel mai mare frate, au stabilit s`-l arunce \n f=nt=n` f`r`
a-l omor\. Acesta inten]ionase s` revin` pentru a-l scoate [i a-l
duce tat`lui lor, acas`. A[adar, \l prinser` pe Iosif, i-au luat haina
cea frumoas` [i-l aruncar` \n f=nt=n`. Apoi se a[ezar` [i \ncepur`
s` m`n=nce. Trebuie s` fi fost foarte r`i ca s` poat` sta lini[ti]i [i
s` m`n=nce \n timp ce fratele lor pl=ngea. Noroc c` nu era ap` \n
f=nt=n` [i Iosif nu se \nec`. Dar nici nu mai putea ie[i afar`.
Pere]ii f=nt=nii erau prea \nal]i [i mult prea netezi. Iar tat`l lui
nici nu b`nuia nimic [i era a[a departe pentru a-l ajuta! Lui Iosif
\i era fric` [i pl=ngea. Atunci se g=ndi la Tat`l care este \n ceruri.
Dumnezeu \l vedea cu siguran]`. Numai El \l mai putea ajuta. Iar
c=nd Iosif se g=ndea la Dumnezeu, nu-i mai era a[a fric`. Nu
trecu mult p=n` fra]ii s`i \l scoaser` afar`. Dar nu din mil` fa]`
de el, ci pentru a-l vinde unor negustori care veneau dintr-o ]ar`
\ndep`rtat`. Iosif pl=ngea de ]i se rupea inima [i striga: Ajutor!
Ajutor! Vreau s` m` \ntorc la tat`l meu!. Fra]ilor s`i, \ns` nu le
era mil`, [i nici nu le era team` de minciun`. Au t`iat un ied, au
stropit haina lui Iosif cu s=ngele acestuia [i o trimiser` tat`lui
lor, printr-o slug`, spun=nd: Prive[te, tat`, ce am g`sit pe c=mp.
Nu este aceasta haina lui Iosif?. Astfel, l-au \n[elat pe tat`l lor.
C=nd Iacob v`zuse haina, a crezut c` Iosif fusese sf=[iat de un
animal s`lbatic. Tare se mai \ntrist` b`tr=nul tat` [i zise: Acuma,
c` fiul meu cel drag este mort, nu voi mai fi vesel niciodat`!
S`rmanul Iacob. Nu [tia c` haina este m=njit` cu s=ngele unui
ied. Dar oare nu-l \n[elase [i el odat` pe tat`l lui cu s=ngele unui
ied [i cu haina fratelui s`u, Esau?...
S` vedem, \ns` ce s-a mai \nt=mplat cu bietul Iosif?
Negustorii \l duser` \ntr-o ]ar` foarte \ndep`rtat`, tocmai \n Egipt.
S-au dus cu Iosif la pia]a de sclavi unde l-au v=ndut unui om
bogat, st`p=nului o[tirii faraonului, numit Putifar, dreg`torul lui
faraon. Iosif era acum servitor la acest om, \i apar]inea [i nu se
mai putea \ntoarce la tat`l s`u, a[a cum ar fi vrut, dar ar fi dorit-o
de at=tea ori. Iosif era \ns` harnic, muncea f`r` s` c=rteasc` [i \[i
53
54
Capitolul unu
spice. Dar acestea erau uscate [i goale c`ci nu era nici un bob \n
ele. S-a \nt=mplat la fel ca [i cu vacile. Spicele goale s-au aplecat
peste cele bogate [i le-au \nghi]it. De data asta a chemat pe to]i
t`lm`citorii [i \n]elep]ii s`-i spun` ce oare semnific` aceste vise.
Nimeni nu a putut da r`spunsuri adecvate [i astfel, paharnicul
[i-a adus aminte de Iosif.
{i iat`-l \n fa]a faraonului, eliberat. El a stat mult timp \n
\nchisoare dar a avut credin]` [i \ncredere \n Domnul. S` vedem
ce mai este preg`tit pentru el, ca rasplat`. Faraonul \l \ntreab`:
Tu chiar [tii s` t`lm`ce[ti vise? Iosif r`spunde: Nu, eu nu
[tiu, numai Dumnezeu singur [tie ce \nseamn` un vis. Poate c`
Dumnezeu mi-o va spune. Faraon \i povesti visele pe care Iosif
le interpret` astfel: Cele dou` vise vor s` zic` acela[i lucru.
Mai \nt=i vor veni [apte ani buni; \n acest timp va cre[te numai
gr=u \n ]ar`. Apoi, vor veni [apte ani grei, c=nd nu va cre[te
nimic, [i oamenii nu vor avea ce s` m`n=nce. Vrei s` spui c`
oamenii vor muri de foame? s-a speriat faraonul. Nu! {ti]i ce
ave]i de f`cut? Construi]i gr=nare mari [i umple]i-le cu gr=ul
recoltelor celor [apte ani buni. {i c=nd, anii cei r`i vor veni, ve]i
avea m=ncare pentru toat` lumea. Faraonul \nc=ntat de r`spuns,
zise: Da, a[a s` fie. {i pentru c` tu e[ti a[a de \n]elept [i de
priceput, ocup`-te tu de toate acestea. Tu vei fi st`p=n peste toat`
]ara [i ai voie s` faci tot ce crezi c` e bine. Eu sunt st`p=nul t`u
c`ci sunt faraonul (|mp`ratul), iar tu vei fi prim-ministru. Faraon
i-a pus lui Iosif numele Tafnat Pancah (care tradus \nseamn`
descoperitor de taine). A[adar, Iosif avea o mul]ime de servitori
[i multe lucruri frumoase; devenise un om bogat [i cu rang mare.
Dar Iosif nu se \ncrezu \n oameni deoarece [tia bine cui datora
toate acestea. Lui Dumnezeu, desigur.
Totul se \nt=mplase a[a cum zisese Iosif. |nt=i venir` cei [apte
ani buni. A crescut mult gr=u \n ]ar`, a[a de mult c` oamenii nu
l-au putut m=nca tot. Ei aduceau lui Iosif tot ceea ce era prea
mult. El d`du ordin s` se construiasc` hambare mari [i le umplu
pe toate cu gr=u. Iosif primi mult gr=u, iar el \l p`stra bine.
Apoi venir` cei [apte ani grei \n care nu cre[tea nimic. Soarele
ardea totul. Peste tot, \n afar` de Egipt, oamenii sufereau din
cauza foametei. Acolo era \ns` destul gr=u, erau hambare pline.
Iosif vindea gr=u celor ce aveau trebuin]` [i veneau din toate
p`r]ile lumii...
|ntr-o zi sosir` zece oameni la palat. Ei veneau din ]ara
Canaan tot pentru a cump`ra gr=u. V`z=ndu-i, Iosif tres`ri: erau
tocmai fra]ii s`i, cei care fuseser` a[a de r`i cu el, cei care l-au
v=ndut egiptenilor neav=nd pic de mil` fa]a de el. Dar ei nu l-au
55
Capitolul unu
56
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Iosif? (Unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob). Ce
dar de la Dumnezeu avea el? (De a t`lm`ci visele). Ce atitudine
a avut tat`l s`u fa]` de el? (Favorabil`, chiar preferen]ial`). Dar
fra]ii lui? (|l invidiau de moarte). Cum s-a concretizat invidia
lor? (La \nceput vroiau s`-l omoare, apoi l-au v=ndut unor
negustori care mergeau \n Egipt). Care a fost soarta lui acolo?
(Fiind \ncrez`tor [i drept \n fa]a lui Dumnezeu, P`rintele ceresc
nu l-a p`r`sit [i i-a dat \n]elepciune, deschiz=ndu-i c`ile vie]ii,
ajung=nd \ntr-un post \nsemnat la curtea lui Putifar). Cum se
comport` \n fa]a ispitei so]iei lui Putifar? (R`m=ne demn [i cinstit,
refuz=nd s` p`c`tuiasc`). Cum a pl`tit el acest eroism moral?
(Cu \nchisoarea). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Fiind drept [i nevinovat
Dumnezeu nu-i p`r`se[te pe astfel de oameni). Cum a ajuns s`
ias` din \nchisoare? (Prin lucrarea lui Dumnezeu, d=ndu-i
\n]elepciune ca s` t`lm`ceasc` visurile faraonului). {i ce se
\nt=mpl`? (El devine administratorul \ntregii averi a Egiptului)
|ntruc=t foametea se \ntinde peste tot p`m=ntul, dar \n Egipt era
bel[ug, ce se \nt=mpl` cu fra]ii s`i? (Vin [i ei din Canaan ca s`
cumpere gr=u din Egipt). Recunosc ei pe Iosif? (Nu). Dar Iosif
pe ei? (Da). Cum procedeaz` Iosif? (La \nceput \i pune la
\ncercare, apoi li se descoper`, [i \n loc s` se r`zbune pe ei, el \i
cheam` \n Egipt, unde sunt a[eza]i \n cel mai roditor loc).
8. Aplicarea
Ce frumos este s` nu r`spunzi cu r`u la r`u; s` nu te r`zbuni; s`
faci ca totdeauna iubirea s` r`m=n` biruitoare! Chipul t=n`rului
Iosif s` v` fie [i vou`, dragi elevi o pild` vie de urmat at=t \n
\n]elepciune, c=t [i \n r`bdare, dreptate, \nfr=nare, iertare si iubire.
--
57
58
Capitolul unu
59
60
Capitolul unu
rael. Dac` nu L-au cunoscut \n timpul vie]ii, au avut prilejul s`-L
cunoasc` \nainte de a muri, dar era prea t=rziu...
Desigur c` Samson a murit [i el, fiind \ngropat \n morm=ntul
tat`lui s`u Manoe. El fusese judec`tor \n Israel dou`zeci de ani.
A[a cum am spus, o alt` figur` ilustr`, \n r=ndul judec`torilor,
este Samuel. Despre Samson [tim c` a fost fiul at=t de dorit de o
familie ce nu putea avea copii. A fost d`ruit de Domnul pentru
slujba Sa. S` vedem acum ce putern spune despre Samuel?
|n Ramataim-Tofin din Muntele Efraim, locuia un b`rbat pe
nume Elcana, fiul lui Ieroham. El avea dou` neveste: una dintre
ele se numea Penina, iar cealalt` Ana. Cu toate c` Penina avea
copii mul]i, Elcana o iubea pe Ana, deoarece era frumoas`, bun`
[i credincioas` Dumnezeului lui Israel. Penina a observat aceasta [i era geloas` pe Ana. Din r`zbunare, \[i b`tea joc de ea \n
public pentru c` nu putea avea copii [i sti]i voi, c` pe vremea
aceea era mare binecuv=ntare s` ai copii mul]i [i mare ru[ine s`
nu ai nici unul. Ana se nec`jea, dar p`stra totul pentru ea... Nu
riposta \n fa]a Peninei. Ea [tia c` lui Dumnezeu nu i-ar fi pl`cut
o astfel de purtare. Inima ei \ns` se tulbura ori de c=te ori era
apostrofat` de Penina.
Elcana obi[nuia s` urce la Templul de la Silo, \n fiecare an.
Penina [i Ana \l \nso]eau. Deosebirea \ntre ele era c` Penina se
\nchina doar pentru c` a[a era obiceiul. |n schimb Ana o f`cea
din ascultare [i cu dragoste fa]` de Dumnezeul lui Israel. Ea
\ncerca s` urmeze voia Lui, c=t mai bine putea, iar Domnul [tia
[i o ajuta. Penina nu se sfia s`-[i bat` joc de Ana, chiar [i la
Templu. {i acest fapt o \ntrista pe Ana [i mai mult.
Astfel, fiind odat` la Templu, cu inima obosit` de o suferin]`
ce parc` n-o mai putea purta, \ngenunche [i se rug`,
\ncredin]=ndu-i Domnului ei toat` povara necazului ce-o ap`sa
prin greutatea ei. Doamne, Dumnezeul o[tirilor! \ncepu ea,
\nchin=ndu-se slavei divine f`r` margini: dac` vei binevoi s`
cau]i spre \ntristarea roabei Tale, dac`-]i vei aduce aminte de
mine [i nu vei uita pe roaba Ta, [i dac` vei da roabei Tale un
copil de parte b`rb`teasc`, \l voi \nchina Domnului pentru toate
zilele vie]ii lui, [i brici nu va trece peste capul lui. A[a s-a rugat
Ana, spun=nd exact ce dorea, cu sinceritate total` [i cu credin]`
mare. A [tiut c` Domnul a ascultat-o, din ce i-a r`spuns Eli,
preotul din acel Templu: Du-te \n pace, [i Dumnezeul lui Israel
s` asculte rug`ciunea pe care I-ai f`cut-o! (Regi l, l7). {i a[a
s-a [i \nt=mplat!
Ana i-a pus fiului ei numele Samuel. S-a bucurat de prezen]a
lui l=nga ea doar c=t \l avea la piept. Atunci c=nd Samuel avea
61
Capitolul unu
62
7. Fixarea cuno[tin]elor
|n ce epoc` [i-au desf`[urat activitatea Samson [i Samuel? (|n
epoca numit` a judec`torilor). Cu cine se r`zboiau evreii \n
aceast` perioad`? (Cu filistenii). P`rin]ii celor doi judec`tori cum
i-au avut? (Prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu, fiindc` mamele
lor nu puteau avea copii). Acestea erau femei evlavioase? (Da,
erau evlavioase. {i tocmai de aceea Domnul le-a f`cut dreptate,
d`ruindu-le c=te un copil, care vor deveni mari personalit`]i \n
Israel). Ce vedem de aici? (C` evlavia nu r`m=ne ner`spl`tit` de
dreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut Samson putere? (|n p`r).
Cine i-a descoperit-o? (Dalila, care i-a t`iat p`rul [i prinz=ndu-l,
du[manii i-au scos ochii). El cere ca dreptatea lui Dumnezeu s`
se mai arate \nc` odat`. C=nd s-a ar`tat? (C=nd a d`r=mat Templul
p`g=n murind al`turi de el \nc` 3 000 de oameni). Pe de alt`
parte [i evlavia Anei a fost binecuv=ntat` de dreptatea lui Dumnezeu, d=ndu-i un fiu).
63
--
64
Capitolul unu
Naomi a locuit mult timp \n ]ara aceasta, dar necazurile nu
au ocolit-o. Mai \nt=i a murit so]ul ei, Elimelec. Nu-i mai
r`maser` dec=t cei doi fii. Ace[tia se c`s`toriser` cu fete din
Moab. Pe una o chema Orfa, iar cealalt` se numea Rut. Dup`
c=tva timp [i cei doi fii se \mboln`vir` [i murir`. Era tare nec`jit`
Naomi. A r`mas singur` \n ]ar` str`in`. Dar totu[i le mai avea pe
Orfa [i Rut, pe care le iubea ca [i cum ar fi fost chiar fetele ei.
Naomi \ncepuse s` le vorbeasc` despre Dumnezeu, c=t este El de
puternic, dar [i de bun, c=t de aspru pedepse[te pe cei r`i, iar pe
cei ascult`tori, cum \i cople[e[te cu dragostea [i binecuv=ntarea
Sa. Orfa era mai nep`s`toare, dar Rut asculta cu interes tot ce-i
povestea Naomi despre Dumnezeul cel viu [i adev`rat. Punea
chiar \ntreb`ri, deoarece dorea s` afle c=t mai multe despre cum
trebuie s` fie un adev`rat fiu al Domnului. Dorea s` cunoasc`
tot, pentru a I se \nchina [i a-I aduce slav`.
Cam dup` zece ani de [edere \n ]ara Moab, Naomi s-a g=ndit
c` [i \n or`[elul ei, Betleem, ar fi destul gr=u pentru p=ine. Deci,
porni la drum, iar Orfa [i Rut plecar` [i ele cu ea, s-o conduc`.
Ele erau ata[ate de Naomi, deoarece fusese pentru ele o mam`
bun` [i iubitoare. Dup` ce str`b`tuser` o bucat` bun` de drum,
Orfa se desp`r]i de Naomi. Rut \ns`, a insistat s-o \nso]easc`
p=n` \n Betleem [i s` locuiasc` acolo \mpreun`. Naomi s-a
bucurat; [tia c` singur` i-ar fi fost ur=t [i greu. Dar oare numai
din ata[ament pentru Naomi, Rut a putut s`-[i p`r`seasc`
p`m=ntul natal, pentru a locui \ntr-o ]ar` str`ina? |n inima ei era
ceva mai mult dec=t sentimentele fa]` de Naomi. Era dragostea
ei pentru Dumnezeu. Nu s-a g=ndit dec=t c` \n ]ara Canaan va
locui printre oameni care slujesc [i ei Domnului ei. {i [tia, sim]ea
\n inima ei c` [i pe ea o iube[te Dumnezeu, chiar dac` era de alt
neam.
S` vedem deci cum a decurs via]a pentru Rut. Dup` o c`l`torie
lung`, ajunser` la Betleem. Naomi plecase c=ndva ca o femeie
t=n`r` [i fericit`; acum se \ntorcea ca o femeie b`tr=n` [i trist`.
Din fericire, casa ei mai exista, [i putea locui \n ea \mpreun` cu
Rut.
Era var`, [i \n jur lanurile m`noase de gr=u galben str`luceau
sub m=ng=ierea soarelui [i se unduiau ml`dioase \n b`taia
v=ntului.
Oamenii erau ocupa]i cu seceratul gr=ului, dar Naomi nu avea
gr=u, deoarece nimeni nu sem`nase pentru ea. Ce ar putea s`
fac` acum? Totu[i avea nevoie de gr=u, s` fac` p=ine. Atunci,
Rut \i spuse: Mam`, voi merge eu pe c=mp s` adun spicele de
gr=u, care r`m=n pe urma secer`torilor!
65
Capitolul unu
66
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Rut? (O moabiteanc` c`s`torit` cu unul din copiii
evreicei Naomi.) Ce s-a \nt=mplat cu Naomi? (I-a murit [i so]ul
[i fiii). Rut a p`r`sit-o? (Nu). De ce? (Fiindc` credea [i se \nchina
Dumnezeului celui viu [i adev`rat despre care i-a vorbit Naomi).
Ce s-a \nt=mplat apoi? (Rut a fost de mare ajutor pentru Naomi,
[i pentru ca s` poat` tr`i a adunat spice de pe ogorul lui Boaz.
P=n` la urm` v`z=nd sufletul ei curat [i sincer, d`ruit Domnului,
Boaz se c`s`tore[te cu Rut [i vor avea un fiu, care va deveni
bunicul lui David, din a c`rui semin]ie sa va na[te M=ntuitorul
lumii). Ce ne demonstreaz` acest fapt? (Ne arat` c` M=ntuitorul
provine dup` trup [i din alt neam nu numai din cel al lui Israel,
fapt care demonstreaz` c` m=ntuirea adus` de El are un caracter
universal, adres=ndu-se tuturor popoarelor lumii [i nu numai unui
singur popor).
8. Aplicarea
V` voi citi ni[te versuri scrise de un talentat poet cre[tin, care \[i
aseam`n` str`dania lui cu cea a lui Rut:
Din zorii zilei mele \n lanul T`u m-am dus
Culeg`tor de spice, a[a cum Tu mi-ai spus.
C=ntau secer`torii, eu \i urman t`cut
Sfios [i singuratic [i l`crim=nd ca Rut.
Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,
Cu fruntea aplecat` m-am ostenit t`c=nd,
Dorind c=nd vine seara s`-}i pot aduce-n prag
C-o dragoste smerit` to]i snopii str=n[i cu drag.
M` ru[inez de rodul pu]in agonisit
Dar Tu cuno[ti arsi]a prin care m-am trudit
O, iat` vine noaptea, |]i cer un ad`post
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
--
67
(Traian Dorz)
Saul [i David
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut din lec]ia trecut` c` David l-a biruit pe Goliat, \n vremea
\n care poporul evreu era condus de Saul. Cu aceast` ocazie Saul
\l cunoa[te pe David, fiul lui Iesei. Oare se mai \nt=lnesc aceste
dou` personaje, pe parcursul vie]ilor lor?
68
Capitolul unu
locul s`u. |n felul acesta apare \n sufletul lui Saul invidia. De
fapt Saul nu [tia c` mai demult, cu c=]iva ani \n urm`, Samuel
l-a uns rege pe David cu untdelemn sfin]it...
S` vedem \ns` cum s-a \nt=mplat: Domnul \i spusese lui Saul
s` poarte r`zboi cu Amalec [i cu Ierim, s` distrug` tot [i s` nu
cru]e nimic. Saul nu s-a supus; el l-a l`sat \n via]` pe Agag, regele
lui Amalec [i a luat prad` de r`zboi din tot ce fusese mai bun.
Datorit` neascult`rii [i nesupunerii lui Saul, Dumnezeu i-a
poruncit lui Samuel s`-l ung` rege pe David, fiul lui Iesei din
Betleem, din semin]ia c`ruia se va na[te M=ntuitorul lumii.
V` spusesem \ns` mai \nainte c` Saul a devenit invidios pe
gloria lui David. La o alt` r`fuial` cu filstenii, prin sprijinul lui
David, poporul evreu a ie[it din nou victorios. Laudele desigur
c` erau [i acum adresate lui David. Trebuie s` mai spunem c`
Duhul Domnului nu a mai fost asupra lui Saul, datorit`
neascult`rii sale, ci Dumnezeu \i trimite un duh r`u. Pentru st`rile
c=nd acest duh \l tulbura, Saul l-a luat pe David s`-i c=nte la
harp` [i s`-l lini[tesc`. Dup` victoria despre care am amintit, \n
timp ce David c=nta, Saul a aruncat spre el o suli]`, dar nu a
reu[it s`-l ucid`, deoarece se ferise.
La scurt timp, \mprejurarea aceasta s-a repetat, iar David a
sc`pat din nou. Invidia [i du[m`nia lui Saul fa]` de David, deja
nu mai erau ascunse. Era evident c`-i dorea moartea, pentru a-[i
p`stra tronul. Constat=nd toate acestea, David s-a ascuns undeva
departe \n Mun]ii Enghedi. SauI \ns` l-a urm`rit, \mpreun` cu un
mare num`r de solda]i. David era chiar \n pe[tera \n care se
ad`postise Saul pe timpul nop]ii, dar nu a [tiut c` cel urm`rit era
chiar a[a de aproape. Diminea]a \ns` a v`zut c` o parte din haina
sa era rupt` [i se afla \n m=na lui David. Atunci a \n]eles c` de
fapt ar fi putut fi omor=t de David, dar a fost cru]at. David era un
om credincios [i tem`tor de Dumnezeu. El [tia c` nu are voie s`
ucid`. De aceea l-a iertat pe Saul, ar`t=ndu-i doar c` s-ar fi putut
r`zbuna pe el, \ns` nu [i-a ar`tat nici un fel de ur` sau de
r`zbunare. Lui Saul i-a p`rut deodat` r`u de inten]ia sa, dar se
pare c` aceasta nu a durat mult timp. Astfel, afl=nd c` David s-a
refugiat \n pustiul Zif, a plecat din nou s`-l caute [i s`-i ia via]a.
Inima sa era plin` de du[m`nie [i de g=nduri rele [i ur=te. Chiar
departe fiind David, Saul nu-[i putea afla lini[tea p=n` ce nu-l
[tia mort. Uitase el oare de b`t`lia cu Goliat? C=t era de simplu
\mbr`cat [i ne\narmat David? {i totu[i a izbutit. Saul probabil
nu a \n]eles c` m=na lui Dumnezeu a fost cea care a adus victoria.
Contrastul dintre \nf`]i[area simpl` a lui David, [i cea a uria[ului
Goliat, a fost mare. Dar contrastul \ntre Goliat [i Dumnezeul lui
69
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum s-a comportat David fa]` de poporul s`u? (Cu d`ruire [i cu
mult curaj s-a angajat \n lupta contra lui Goliat [i contra
filistenilor). Dar fa]` de regele Saul? (Cu supunere [i cinstire).
Dar Saul fa]` de David? (Cu invidie [i du[m`nie). P=n` unde a
mers ura lui Saul fa]` de David? (P=n` la tentativa de a-l ucide [i
la ne\ntrerupta urm`rire de a-i curma zilele vie]ii). Cum a r`spuns
David la du[m`nia lui Saul? (Prin iertare [i cinstire. De dou` ori
Capitolul unu
70
putea s`-l omoare, dar nu s-a r`zbunat, ci l-a iertat, c`ut=nd s`-i
acorde \n continuare cinstirea cuvenit`). Ce ne arat` David prin
atitudinea lui iert`toare? (C` Dumnezeu nu iube[te r`zbunarea,
[i c` vom fi pe placul lui Dumnezeu dac` vom r`spl`ti r`ul cu
binele, ura cu iubire, du[m`nia cu iertarea).
--
David [i Goliat
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i desigur c` poporul Israel, a[ezat \n mijlocul unor
popoare p`g=ne, a avut dese conflicte armate cu acestea. |ntr-una
din luptele cu filistenii, se eviden]iaz` un personaj deosebit.
71
Capitolul unu
72
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Goliat? (Un uria[ din tab`ra filistenilor care au atacat
pe israeli]i). Dar David? (Era fiul lui Iesei Betleemitul, p`stor la
oi). Care erau tr`s`turile morale ale lui Goliat? (Era m=ndru,
\ncrez`tor peste m`sur` \n puterile sale; sfid`tor [i dispre]uitor
chiar fa]` de Dumnezeu). Dar David cum era? (Era modest [i
plin de \ncredere \n Dumnezeul cel adev`rat). Era drept ca un
uria[ \narmat s` se lupte cu un p`stor ne\narmat? (Nu era drept).
La ce rezultat ne-am fi a[teptat? (Ca David s` fie \nvins). Dar
p=n` la urm` ce s-a \nt=mplat? (Dreptatea [i puterea lui Dumnezeu sunt totdeauna mai tari dec=t trufia omeneasc`). Cum v`
explica]i c` David a ie[t biruitor? (Tocmai fiindc` nu s-a \ncrezut
\n for]ele sale, ci \n puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, Dumnezeu a \nvins m=ndria prin smerenia lui David). Ce \nseamn` aceasta? (C` Dumnezeu st` \mpotriva celor m=ndri, iar celor smeri]i
le d` har; sau c` Cel ce se \nal]` pe sine se va smeri, iar cel ce
se smere[te pe sine, se va \n`l]a).
--
73
74
Capitolul unu
a fost dus pe Muntele Sionului, de c`tre preo]i, \n strig`tele de
bucurie ale poporului.
Dar totu[i, David [tia c` acest chivot nu este a[ezat dec=t
\ntr-un cort. |nc` nu exista nici o cas` a Domnului. Al`turi de
David era mereu proorocul Natan, c`ruia \i \mp`rt`[e[te dorin]a
sa de a zidi o cas` pentru Domnul. Transmi]=nd voia lui Dumnezeu, Natan spune regelui c` dac`-[i va pune \n aplicare planurile,
binecuv=ntarea Sa va fi cu el, tot neamul s`u va ajunge vestit \n
lumea larg` a[a cum nu a mai fost p=n` acum, deoarece din el se
va na[te M=ntuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Desigur c` aceasta era o mare cinste, chiar cea mai mare,
pe care un uns, un ales al Domnului ar putea-o avea.
Urm`toarea ac]iune a regelui David a fost organizarea
poporului. Astfel, au fost numi]i c=te un om care s` supravegheze
o[tirea, dreg`tori, scriitori. A numit preo]i pe care i-a \mp`r]it \n
24 de cete, stabilind ca fiecare parte s` fac` pe r=nd slujb` timp
de o s`pt`m=n`. Levi]ii au fost [i ei \mp`r]i]i \n 24 de cete. O
parte din ei c=nt=nd vocal [i instrumental, c=nt`rile sfinte.
Organiz=nd poporul, David a reu[it s` impun` credin]a
monoteist`, adic` \ntr-un singur Dumnezeu drept, bun,
atotputernic [i adev`rat.
Am spus de la \nceput c` David era ca om, [i el supus gre[elii.
Astfel, pe c=nd armata sa condus` de c`petenii era \n r`zboi, a
v`zut pe acoperi[ul casei o femeie foarte frumoas` sc`ld=ndu-se.
A chemat-o la el afl=nd despre ea c` se nume[te Bat-Seba, este
fiica lui Eliam [i nevasta lui Urie Heteul, un lupt`tor de elit` \n
armata sa. Pentru ca el s` nu afle c` Bat-Seba intrase \n casa sa,
David scrie generalului Ioab s`-l pun` pe Urie \n lupta cea mai
grea [i s` fie l`sat singur pentru a fi omor=t. Dar dac` Urie, care
murise nevinovat, nu a [tiut niciodat` c` David a p`c`tuit cu
nevasta sa, Domnul a v`zut p`catul regelui [i prin intermediul
proorocului Natan, David a fost mustrat pentru fapta sa.
S` citim din Sf=nta Scriptur` modul foarte sugestiv \n care
Natan mustr` pe David: Atunci a trimis Domnul pe Natan
proorocul la David [i a venit acela la el [i i-a zis: Erau \ntr-o
cetate doi oameni: unul bogat [i altul s`rac. Cel bogat avea foarte
multe vite mari [i m`runte, iar cel s`rac n-avea dec=t o singur`
oi]`, pe care el o cump`rase de mic` [i o hr`nise [i ea crescuse
cu copiii lui. Din p=inea lui m=ncase [i ea [i se ad`pase din ulcica
lui, la s=nul lui dormise [i era pentru el ca o fiic`. Dar iat` c` a
venit la bogat un c`l`tor, [i gazda nu s-a \ndurat s` ia din oile
sale sau din vitele sale, ca s` g`teasc` cina pentru c`l`torul care
venise la el, ci a luat oi]a s`racului [i a g`tit-o pe aceea pentru
75
omul care venise la el. Atunci s-a m=niat David cumplit asupra
acelui om [i a zis c`tre Natan: Precum este adev`rat c` Domnul
este viu, tot a[a este de adev`rat c` omul care a f`cut aceasta este
vrednic de moarte; pentru oaie el trebuie s` \ntoarc` \napoi
\mp`trit, pentru c` a f`cut una ca aceasta [i pentru c` nu a avut
mil`! Atunci Natan a zis c`tre David: Tu e[ti omul care a f`cut
aceasta! A[a zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Eu te-am uns
rege pentru Israel [i Eu te-am izb`vit din m=na lui Saul, ]i-am
dat casa domnului t`u [i femeile domnului t`u la s=nul t`u, ]i-am
dat ]ie casa lui Israel [i a lui Iuda... pentru ce \ns` ai nesocotit tu
cuv=ntul Domnului, f`c=nd r`u \naintea ochilor Lui? Pe Urie
Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ]i-ai luat-o de so]ie,
iar pe el l-ai ucis cu sabia amoni]ilor. Deci nu se va dep`rta sabia
de deasupra casei tale \n veci, pentru c` tu m-ai nesocotit pe
mine [i ai luat femeia lui Urie Heteul ca s`-]i fie nevast`... (II
Regi 12, 110). El a \n]eles marea gre[eal` pe care o f`cuse
\naintea Domnului, v`rs=nd lacrimi de poc`in]`, spre a-[i sp`la
vinov`]ia. Compun=nd Psalmul 50: Miluie[te-m` Dumnezeule,
dup` mare mila Ta [i dup` mul]imea \ndur`rilor Tale, [terge
f`r`delegea mea. Mai v=rtos m` spal` de f`r`delegea mea [i de
p`catul meu m` cur`]e[te, c` f`r`delegea mea eu o cunosc [i
p`catul meu este pururea \naintea mea. }ie unuia am gre[it [i r`u
\naintea Ta am f`cut, a[a \nc=t drept e[ti Tu \ntru cuvintele Tale
[i biruitor c=nd vei judeca Tu.... Dumnezeu l-a iertat, din
dragoste pentru el. Dreptatea lui Dumnezeu impune ca gre[eala
s` fie totu[i pedepsit`. Astfel, nu David va fi acela care va zidi
Domnului o cas`, ci fiul s`u, Solomon. Gre[eala lui David a fost
pedepsit` de Dumnezeu [i prin aceea c` primul s`u fiu cu BatSeba va muri. Solomon este cel de-al doilea fiu al lui Bat-Seba,
pe care David l-a \ncredin]at proorocului Natan pentru a-l cre[te
\n ascultare [i supunere fa]` de poruncile lui Dumnezeu.
Dar David \nainte de Solomon a mai avut din alt` c`s`torie
un fiu cu numele Abesalom. Cresc`nd mare el era un t=n`r frumos
cu un p`r bogat [i buclat. {tia c` fiind primul b`iat al lui David,
ar fi trebuit s`-i urmeze la domnie. Abesalom era \ns` foarte
ner`bd`tor. At=ta vreme c=t David \nc` tr`ia, el nu putea ajunge
rege. Dar ner`bdarea lui l-a dus chiar la pl`nuirea mor]ii tat`lui
s`u. Adun=ndu-[i to]i supu[ii credincio[i, Abesalom a pornit o
lupt` \mpotriva lui David. Acesta s-a retras \ntr-un loc mai
\ndep`rtat. Abesalom g`sind Ierusalimul p`r`sit, s-a proclamat
rege [i dorea s`-l aib` prizonier chiar pe tat`l s`u. Ce inim` fals`
[i hain` se ascundea \n dosul frumuse]ii fizice a lui Abesalom...
Conduc=ndu-[i armata sa Abesalom a plecat pe urmele lui David.
Capitolul unu
76
7. Fixarea cuno[tin]elor
David a fost un bun conduc`tor militar [i \n acela[i timp [i un
rege evlavios [i profet. Ca rege evlavios el organizeaz` cultul
divin public \n Sion [i scrie mai mul]i psalmi dintre care unii
sunt mesianici, referindu-se la venirea lui Mesia [i la jertfa Sa
care ne-a izb`vit din p`cat. Ca orice muritor el are gre[eli, dar
odat` mustrat [i pedepsit de Dumnezeu [i-a \ndreptat via]a. De
aici vedem limpede c` nu e suficient s` ne c`im, s` regret`m
77
8. Aplicarea
Pentru con]inutul lor plin de \n`l]are duhovniceasc` psalmii au
intrat mai mult ca oricare alt` carte din Vechiul Testament, \n
cultul Bisericii Ortodoxe, fiind citi]i at=t la slujbele de diminea]`
c=t [i la cele de sear`.
--
78
Capitolul unu
79
Capitolul unu
80
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solomon, fiul fui BatSeba). Cine l-a ales? (David, tat`l s`u). Ce a cerut Solomon lui
Dumnezeu? (|n]elepciune ca s` poat` conduce poporul). Ce a
construit Solomon? (Templul, sau casa lui Dumnezeu [i un palat
\mp`r`tesc). Cum s-a manifestat \n]elepciunea lui Solomon? (Prin
judecata poporului [i prin scrierile lui). A fost ea vestit`? (Chiar
[i conduc`torii altor popoare, precum regina din Saba au auzit
de \n]elepciunea lui Solomon, [i vizit=ndu-l a fost uimit` de ea).
A r`mas Solomon credincios lui Dumnezeu p=n` la moarte? (Nu
a r`mas, ci c`s`torindu-se cu femei str`ine [i-a f`cut idoli).
P`catul lui cum a fost pedepsit? (Prin \mp`r]irea regatului \ntre
Roboam [i Ieroboam, dup` moartea lui).
8. Aplicarea
Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris` de Solomon.
--
81
82
Capitolul unu
care ar fi trebuit aruncat \n Nil, fiind b`ie]a[. Mama sa l-a ]inut
ascuns bine, timp de trei luni, \ntr-un col] \ntunecos al casei,
unde nimeni nu l-ar mai fi putut g`si. Dar el pl=ngea [i nu l-ar
mai fi putut ]ine; ar fi putut fi auzit de cineva de pe strad`. Iar pe
strad` treceau solda]ii. Dac` ei ar auzi copila[ul, ar intra \n cas`,
ar lua copila[ul [i l-ar \neca [i astfei l-ar pierde. S`rmana mam`!
Ce oare ar fi putut face?
S` vedem ce. Se duse la fluviu de unde culese papur` [i stuf.
Acas` \mpleti un co[ule], care c=nd fu gata ar`ta ca un mic leag`n.
|i astup` g`urile cu smoal` s` nu intre ap` \n el [i s` poat` pluti.
Apoi culc` copila[ul \n el [i \mpreun` cu Miriam s-a dus la apele
fluviului Nil. Dar nu s`-l omoare, desigur. A a[ezat co[ule]ul
\ntre papur`, la mal, unde apa nu era prea ad=nc`. Apoi leag`nul
pluti, iar copila[ul dormea lini[tit. Plutea ca o mic` barc`, dar
nu oriunde, deoarece Domnul Dumnezeu era acolo [i o \ndrepta
spre un loc anume. Mama lui Moise [tia c` Domnul va avea grij`,
[i \n tot ce a f`cut a fost \nso]it` de puterea credin]ei \n mila [i
dragostea sa fa]` de poporul lui Israel. Astfel, ea \[i ridic` ochii
spre cer [i se rug`: Oh, Domnul meu, vegheaz` asupra acestui
copila[ pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai \ndr`znesc
s-o fac; dar [tiu c` dac` Tu te vei apleca spre el, totul va ie[i cu
bine. Nici un r`u nu-l va ajunge. Apoi se duse acas`, dar Miriam
se duse aproape de fluviu. Ea se furi[` printre tufi[uri [i se uit`
la leag`n. Vroia s` [tie ce se va \nt=mpla cu fr`]iorul ei. Deodat`
se apropiar` ni[te pa[i [i se auzeau voci. Miriam o v`zu pe fiica
faraonului, care \nso]it` de suita ei de servitoare, se apropia de
ap`. Deodat` v`zu leag`nul [i trimise o fat` s`-l aduc`. Copila[ul
se trezi [i \ncepu s` pl=ng`. Fiicei faraonului fiindu-i mil` de el
s-a hot`r=t s`-l \ngrijeasc`. I-a pus numele Moise, deoarece
\nseamn` scos din ap`. Copila[ul \ns` continua s` pl=ng` de
foame. Miriam v`z=nd totul, a ie[it dintre tufe, spun=nd: Eu
cunosc o femeie care l-ar putea al`pta. S` m` duc s-o aduc?
Desigur, se \ntoarse chiar cu mama sa, c`reia, d=ndu-i copila[ul,
fiica Faraonului \i spuse: }ine-l la tine [i ai mare grij` de acest
b`ie]a[. Te voi pl`ti pentru tot. Dar c=nd va fi mare [i va putea
m=nca \l voi lua \napoi. C=t era de fericit` c` Durnnezeu i-a
ascultat rug`ciunea. Avea voie s` tr`iasc`, [i pe deasupra mai [i
primea r`splat` pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s`-l ascund`
sau s` se team` de cineva, nici m`car de faraon.
Moise mai r`mase mult timp la mama sa. El \nv`]a s` mearg`
[i s` vorbeasc`. |n fiecare zi se juca cu fra]ii lui. {i \n fiecare zi
o ascultau pe mama povestind. Odat` a povestit c` peste c=tva
timp poporul Israel va merge \n alt` ]ar` \n care nu va mai exista
83
84
Capitolul unu
ca oile lor s` bea primele ap`. Fetelor le era team` [i s-au gr`bit
s` le fac` loc. Moise v`z=nd r`utatea acelor oameni, s-a m=niat
[i duc=ndu-se \n fa]a lor le spuse: s` pleca]i imediat de aici.
Fetele au ajuns \naintea voastr` [i au dreptul s` ia primele ap`
pentru oi. S` nu \ndr`zni]i cumva s` le mai nec`ji]i vreodat`. {i
a[a Moise ajunse \n casa acestor fete unde-l \nt=lni pe b`tr=nul
preot, tat`l lor. R`mase acolo la cin` [i peste noapte, iar apoi se
[i instal` \n casa b`tr=nului Ietro, c`s`torindu-se cu Sefora, una
din cele [apte fete.
Acum nu mai era fugar; avea cas` [i familie, dar trebuia s`
[i munceasc` pentru a-[i c=stiga p=inea de toate zilele. El mergea
cu oile la p`[une, le c`uta iarb` proasp`t` [i seara le aducea la
f=nt=n` s` le adape. {i dac` o fiar` s`lbatic` se apropia s` atace
oile, el o alunga. Moise se schimbase mult. Alt`dat` fusese bogat,
acum era un p`stor s`rac. |nainte via]a sa a fost lini[tit`, acum
trebuie s` \ngrijeasc` oile cu r`bdare, muncind din greu. Alt`dat`
se m=nia repede, vroia el \nsu[i s`-[i ajute poporul; acum \nv`]a
s` fie r`bd`tor [i s` a[tepte ca Dumnezeu s` vin` \n ajutorul
poporului Israel. Dar aceast` schimbare a durat ani [i ani de-a
r=ndul. Moise fu p`stor timp de patruzeci de ani, dar nu [i-a uitat
poporul. Nu se mai credea \ns` nici vrednic de a face ceva pentru
el, cu propriile sale puteri.
|ntr-o zi, c=nd ajunse pe un munte \nalt, observ` ceva
neobi[nuit. Era un foc; o tuf` de mure era \n fl`c`ri. Dar nu acesta
era un lucru neobi[nuit, ci faptul c` tufa era \n mijlocul focului
[i nu se consuma. Frunzele [i crengile r`m=neau cum fuseser`
mai \nainte. Aceasta este o minune se g=ndea Moise.
Trebuie s` m` uit la ea mai de aproape [i se duse curios
\ntr-acolo. Deodat` auzi o voce care striga: Moise! Moise! Vocea
ie[ea din foc. Moise r`spunse \nfrico[at: Iat`-m`, sunt aici!
Vocea zise: Nu te apropia aici! Ci scoate-]i \nc`l]`mintea din
picioarele tale, c` locul pe care calci este p`m=nt sf=nt! Apoi a
zis iar`[i: Eu sunt Dumnezeul p`rin]ilor t`i, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac [i Dumnezeul lui Iacob! {i [i-a
acoperit Moise fa]a sa, c` se temea s` priveasc` pe Dumnezeu
(Ie[irea 3, 47), dar auzea tot ceea ce-i spunea Dumnezeu. A
aflat astfel, c` Dumnezeu dore[te s` ajute pe poporul evreu [i
s`-l duc` \n acea ]ar` frumoas` a Canaanului. Iar el avea misiunea
s` mearg` [i s`-i cear` lui faraon eliberarea poporului s`u din
Egipt.
|ntr-adev`r, Moise se schimbase dup` at=ta timp. Acum nici
nu ar mai fi \ndr`znit s` mearg` \n fa]a lui faraon. Dar Dumnezeu \i spuse c` trebuie s` asculte [i s` nu se team` deoarece El
85
Capitolul unu
86
ungeau ambii u[ori, [i pragul de sus al u[ii casei unde aveau s`-l
m`n=nce. Carnea mielului pascal trebuia fript` pe foc [i
consumat` cu azim` (p=ine nedospit`) [i cu ierburi amare
(simboliz=nd via]a grea pe care au dus-o evreii \n Egipt). Mielul
trebuia s` fie consumat fript pe foc, f`r` a mai r`m=ne din el
dec=t oasele, care [i acestea nu puteau fi zdrobite. Cei care m=ncau
mielul aveau coapsele \ncinse, \nc`l]`mintea \n picioare [i
toiegele \n m=n`, spre a ar`ta c` oric=nd sunt gata de plecare. |n
acea noapte a Mielului pascal, \ngerul mor]ii a trecut peste
p`m=ntul Egiptului, lovind pe tot \nt=iul n`scut. Aceast`
s`rb`toare instituit` de Moise la porunca Domnului a primit numele de Pesach (trecere), marc=nd clipa \n care au devenit
un popor liber. |n aceea[i noapte Moise [i Aaron au fost chema]i
la faraonul Egiptului spre a li se comunica dreptul, sau dezlegarea
de a p`r`si Egiptul... Vor mai trece zile [i ani, secole chiar, p=n`
c=nd \n }ara F`g`duin]ei, Mielul lui Dumnezeu care ridic`
p`catele lumii (Ioan 1, 29), adic` Iisus-Mesia va transforma
Pesachul de alt` dat` \n Pa[tile eliber`rii din robia p`catului [i
trecerea de la moarte la via]a.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul scoaterii din ap`
a copilului Moise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu se
mistuia; sau prezentarea lui Moise [i a lui Aaron la faraonul
Egiptului.
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Moise? (Conduc`torul religios [i na]ional al poporului
evreu, marele lor eliberator din robia egiptean`). Cum se
t`lm`ce[te numele lui? (Scos din ap`). Ce semnifica]ie are
aceasta? (La ordinul faraonului, datorit` \nmul]irii evreilor, to]i
b`ie]ii trebuiau s` fie omor=]i \nc` de la na[tere. Mama sa l-a
pus pe Moise \ntr-un co[ule] pe Nil, \ntre papur`. A fost g`sit de
fiica faraonului, care venise s` fac` baie. Aceasta auzindu-l, \l
scoate din ap` [i p=n` la urm` ajunge s` fie al`ptat, crescut [i
educat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (|n spiritul
dragostei fa]` de poporul s`u asuprit). Cine i-a \ncredin]at lui
Moise misiunea eliber`rii poporului s`u? (Dumnezeu \nsu[i). Ce
\nseamn` aceasta? (C` Dumnezeu este adev`ratul eliberator al
poporului S`u). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporului
evreu? (La \nceput nu a acceptat-o, dar \n urma pedepselor ab`tute
asupra Egiptului a decis \n cele din urm` eliberarea poporului
evreu). Ce s`rb`toare se instituie acum pentru poporul evreu?
87
--
88
Capitolul unu
p=n` \n Canaan, ca s` cunoasc` drumul? Nu a fost [i nici nu a
avut nevoie s` cunoasc` drumul... De acum, Domnul |nsu[i \[i
conducea poporul \n de[ert. Un nor plutea pe cerul albastru
\naintea oamenilor. Acesta era norul lui Dumnezeu [i ar`ta
poporului drumul. C=nd soarele era puternic, norul \i acoperea
razele, f`c=ndu-se r`coare. C=nd copiii erau obosi]i, norul se
oprea, iar poporul se putea odihni. {i c=nd se f`cea sear` [i soarele
apunea, nu se f`cea \ntuneric; c`ci un foc ardea \n nor [i f`cea
lumin`. Focul ardea toat` noaptea. Domnul \nsu[i veghea asupra
poporului S`u [i vegheaz` [i ast`zi asupra copiilor S`i, chiar
dac` nu-L vedem ca un nor. |i sim]im prezen]a care ne r`core[te
\n arsi]` [i ne lumineaz` \n \ntuneric. {i \n felul acesta [tim c`
atunci c=nd El este al`turi de noi, suntem pe calea cea bun`.
Merg=nd astfel, c`l`uzi]i de Domnul au ajuns la Marea Ro[ie.
C=nd deodat` auzir` \n spatele lor zgomot mare [i v`zur` armata
condus` chiar de faraon. El a regretat c` d`duse drumul evreilor
din robie [i acum \ncerca s`-i opreasc` [i s`-i \ntoarc`. Ce tare
s-au speriat!... |n fa]` erau valurile \nspumate ale m`rii, \n spate,
armata numeroas`. Ce se putea face acum? S` nu uit`m \ns` c`
Domnul |nsu[i era cu ei. Moise le spuse: Domnul se va lupta
pentru voi; dar voi sta]i lini[ti]i (Exod 14, 14), deoarece i se
poruncise: Tu, ridic`-]i toiagul, \ntinde-]i m=na spre mare [i
despic-o; [i copiii lui Israel vor trece prin mijlocul m`rii ca pe
uscat (Exod 14, 16). Moise a \ntins toiagul cu mult` credin]` [i
\ncredere \n puterea Domnului [i iat` c` \n fa]a poporului, se
s`v=r[e[te prima minune a c`l`toriei lor. Un v=nt puternic a
\nceput s` sufle din r`s`rit; [i a suflat toat` noaptea p=n` ce apele
s-au desp`r]it \n dou`. Astfel, poporul a putut trece ca pe uscat,
deoarece apa st`tea ca un perete de-a st=nga [i de-a dreapta lor.
Egiptenii, urm=rindu-i, au intrat dup` ei \n mijlocul m`rii. Moise
[i-a \ntins din nou toiagul, [i apa s-a \ntors la locul ei, iar armata
a r`mas \n mare cu toate carele de r`zboi. V`z=nd aceast` minune,
poporul, \mpreun` cu Moise au c=ntat o c=ntare de laud` lui Dumnezeu.
De aici \ncolo a urmat pustia. Evreii mergeau de la un izvor
p=n` la altul, unde f`ceau c=te un popas. {i pribegia lor prin
pustiu a durat 40 de ani.
Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare arz`tor
[i mistuitor \nfierb=nta nisipul din jurul lor. Rezervele de ap` se
terminaser` [i erau foarte \nseta]i. Au umblat timp de trei zile
f`r` a g`si nici o pic`tur` de ap`. Se aflau deja la 70 km de
extremitatea de nord a M`rii Ro[ii, c=nd au g`sit \n sf=r[it un
izvor de ap`. Ner`bd`tori, s-au aplecat s` bea. Dar, vai! Apa era
89
90
Capitolul unu
izbucnit un conflict. Moise \l cheam` pe Iosua, un b`rbat t=n`r,
care \l iubea pe Domnul [i [tia s` lupte. Acesta \[i alese oamenii
cei mai puternici [i porni \n lupt`. Moise se sui pe un deal [i se
ruga pentru victoria poporului evreu, ridic=nd m=inile. C=nd
Moise ]inea m=inile ridicate (Simbolul crucii) izraeli]ii \nvingeau,
iar c=nd le l`sa jos, obosit fiind, \nvingeau amaleci]ii. Observ=nd
aceasta, Moise \[i ]inea bra]ele ridicate. Dar obosi [i aproape c`
nu le mai putea ]ine a[a. Atunci, Aaron, fratele s`u, \mpreun` cu
Hur, \l ajutar`, ]in=ndu-i m=inile ridicate. Astfel, israeli]ii
r`m`seser` cei mai puternici. Ei se luptar` toat` ziua reu[ind s`-i
alunge pe amaleci]i, c=[tig=nd astfel b`t`lia. Aceasta era, \ns`,
victoria Domnului, deoarece [i lupta a fost a Sa! Ce minunat
lucrase El [i de data aceasta. {i ce \mpietrite [i slabe erau inimile
israeli]ilor. Dup` at=tea [i at=tea dovezi, nu-[i deschideau
z`voarele inimii, s`-L lase pe Domnul s` intre, s` le \nt`reasc`
cu credin]` [i s` se umple cu pace [i fericire. Domnul \i desprinse
de egipteni [i de lume [i i-a adus \n pustiu pentru a fi doar cu El,
pentru a putea s` li se arate \n toat` bun`tatea [i nem`rginit` lui
dragoste. Erau lipsi]i de ceea ce le-ar fi oferit lumea,neprimind
de[ert`ciunea ei. Dar i-a adus \n pustiu pentru a le oferi darurile
m=ntuirii suflete[ti. Trec=ndu-i prin Marea Ro[ie at=t de minunat,
Domnul le-a ar`tat c` s-au desp`r]it definitiv [i f`r` \ntoarcere
de Egipt, de lume, pentru a-L putea avea pe El \n \ntregime!
Dumnezeu [i-a adus poporul ales prin pustia at=t de total lipsit`
de orice, pentru ca totul s` vin` de sus, de la El [i pentru a le
ar`ta c=t este El de bun [i iubitor fa]` de ai S`i.
Israeli]ii [i-au continuat drumul prin pustiu. |n luna a treia
de la ie[irea din Egipt, chiar \n ziua de lun` plin`, au ajuns \n
pustiul Sinai [i au t`b`r=t \n fa]a muntelui. Dumnezeu le spusese
ca acolo s` serbeze o s`rb`toare frumoas`. Domnul dorea s`
devin` prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel puternic, care
a f`cut cerul [i p`m=ntul, vroia s` fie prietenul poporului care
c=rtise at=t de mult \mpotriva Lui, dorea s` fac` din ei poporul
cel mai fericit din \ntreaga lume. Ce lucru minunat! El \nsu[i
dorea s` vorbeasc` poporului, a[a ca toat` lumea s`-L aud`. Dar
to]i trebuiau s` se preg`teasc` pentru ca serbarea s` fie frumoas`.
|ntr-o diminea]` to]i se apropiar` de munte [i a[teptar`. Norul se
afla la v=rful muntelui. Se auzeau tunete \n nor, \nc=t tot muntele
tremura de respect [i de spaim`... Apoi se f`cu o mare lini[te pe
munte [i to]i b`rba]ii, femeile [i copiii auzir` vocea lui Dumnezeu care le vorbea. Domnul le spuse c` trebuie s`-L asculte
\ntotdeauna, s`-L iubeasc` mai presus de orice [i s` se iubeasc`
unii pe al]ii. Astfel, vor fi \ntotdeauna \n pace [i ferici]i.
91
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a ie[it poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ie[it din
Egipt din porunca [i prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au urmat
drumul cel mai scurt? (Deoarece drumul trecea prin zonele locuite
Capitolul unu
92
8. Aplicarea
A]i remarcat desigur ce mult iube[te Domnul pe copiii S`i [i cu
c=t` dragoste le poart` de grij`. {i pe voi v` iube[te. {i dac`
merge]i pe calea Sa, ve]i vedea ce minunat lucreaz` Domnul.
Voi trebuie s` fi]i ascult`tori [i credincio[i [i s` nu c=rti]i
niciodat` \mpotriva voii lui Dumnezeu!
--
Citi]i, v` rog, de la Exod 15, c=ntarea de laud` adus` lui Dumnezeu. Desena]i harta, reprezent=nd drumul poporului ales spre
Canaan.
10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
93
94
Capitolul unu
din ziua de azi. }ara Egiptului [i robia reprezint` [i starea
de p`cat din care nu putem ie[i dec=t cu ajutorul S`u.
Porunca a II-a (o citim la Ie[ire 20, 46): S` nu-]i faci chip
cioplit, nici vreo \nf`]i[are a lucrurilor care sunt sus \n ceruri
sau jos pe p`m=nt, sau \n apele mai de ios dec=t p`m=ntul. S` nu
te \nchini \naintea lor [i s` nu le sluje[ti; c`ci Eu, Domnul,
Dumnezeul T`u, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea p`rin]ilor \n copii p=n` la al treilea [i la al patrulea
neam al celor ce M` ur`sc, [i M` \ndur p=n` la al miilea neam de
cei ce M` iubesc [i p`zesc poruncile Mele.
Dac` prima porunc` ridic` la rangul de lege cinstirea lui Dumnezeu, cea de a doua opre[te \nchinarea la idoli pentru a se putea
continua leg`tura omului cu Dumnezeu. Natura [i tot ce ne
\nconjoar` au fost destinate de la crea]ie s` slujeasc` omului;
chiar dac` a avut loc c`derea \n p`cat, omul tot din roadele
p`m=ntului tr`ie[te!Deci dac` aceasta este ordinea l`sat` de Domnul atunci este nefiresc ca omul s` se \nchine unor chipuri cioplite
care reprezentau obiecte din natur`, animale, plante, corpuri
cere[ti, etc. Omul v`z=nd perfec]iunea [i frumuse]ile naturii din
jurul s`u, nu trebuie s` li se \nchine lor, ci creatorului lor. Ele
sunt astfel f`cute pentru c` au fost create s` fie a[a.
A avea mai mul]i idoli [i a te \nchina lor este cunoscut` sub
numele de idolatrie. Ace[ti idoli erau f`cu]i de m=na omului [i
li se aducea cinstire mai mare dec=t lui Dumnezeu. No]iunea de
idol are \ns` un sens mai larg \n contextul vie]ii noastre
spirituale. Astfel, este idol tot ceea ce ne \nrobe[te, sau ne
subjug`, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu. Astfel sunt p`catele de
tot felul. Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te de cei st`p=ni]i, sau
\nrobi]i de l`comia dup` m=ncare [i b`utur` c` dumnezeul lor
(idolul) este p=ntecele. Mul]i \[i fac idoli, chiar din oameni [i
numesc pe cutare sau cutare artist sau c=nt`re], de pild`, chiar cu
numele de idol. {i camera \i este plin` cu poze ale idolului \n
diferite pozi]ii sau \nf`]i[`ri. Aceasta ar fi o idolatrie modern`
care oricum \nlocuie[te adorarea cuvenit` lui Dumnezeu, cu cea
atribuit` oamenior. Nu se pune problema de a nu cinsti oamenii
de valoare, ci a nu-]i face din ei obiecte de adorare...
Porunca a III-a (o g`sim la Ie[ire 2, 7): s` nu iei \n de[ert
numele Domnului Dumnezeului T`u; c`ci Domnul nu va l`sa
nepedepsit pe cel ce va lua \n de[ert Numele Lui.
A lua \n de[ert numele lui Dumnezeu \nseamn` a nu-L cinsti,
a nu-I recunoa[te sfin]enia. Acest lucru nu va r`m=ne, \ns`,
95
Capitolul unu
96
7. Fixarea cuno[tin]elor
Dat` fiind importan]a pe care cele zece porunci o au \n via]a
fiec`rui cre[tin, [i deci [i a voastr`, vom \ncerca s` le fix`m \ntr-o
form` mai scurt` [i mai accesibil`, mai u[or de re]inut, a[a cum
le g`sim [i \n c`r]ile de rug`ciuni:
Porunca I-a: Eu sunt Domnul Dumnezeul t`u, s` nu ai al]i
dumnezei afar` de Mine.
Porunca a II-a: S` nu-]i faci chip cioplit, nici vreo alt`
asem`nare a unui lucru, s` nu-i sluje[ti, nici s` nu te \nchini
lor.
Porunca a III-a: S` nu iei Numele Domnului Dumnezeului
t`u \n de[ert.
Porunca a IV-a: Adu-]i aminte de ziua Domnului, ca s` o
cinste[ti pe ea. {ase zile s` lucrezi [i s`-]i faci \n acelea toate
lucr`rile tale, iar ziua a [aptea este ziua Domnului, Dumnezeului
t`u.
8. Aplicarea
Ca adev`ra]i fii ai lui Dumnezeu [i ai Bisericii, sunt sigur c` [i
voi v` ve]i da silin]a s` respecta]i c=t mai \ndeaproape aceste
porunci.
--
97
98
Capitolul unu
nul, nu este nimeni care s` [tie [i s` ne poat` iubi a[a cum o fac
ei.
Ce a[teapt` p`rin]ii vo[tri de la voi? S`-i asculta]i, s` fi]i
respectuo[i, cumin]i, s` v` da]i silin]a s` \nv`]a]i, pentru a primi
note bune, s` nu le vorbi]i ur=t, s`-i ajuta]i c=nd au nevoie.
Porunca a VI-a (o citim la Ie[ire 20, 13) ne spune: S` nu ucizi.
Dac` \n porunca a V-a ni s-a indicat datoria cinstirii p`rin]ilor
prin care avem via]a, porunca a VI-a ne interzice a lua cuiva
via]a, adic` a ucide. Via]a este darul nostru cel mai de pre] pe
care ni l-a dat Dumnezeu. De aceea, uciderea este considerat` o
grav` \nc`lcare a voii lui Dumnezeu [i se pedepse[te \n
consecin]`. V` mai aminti]i de Cain care l-a omor=t pe fratele
s`u Abel, [i de pedeapsa grea ce a primit-o? Deosebim \ns`
uciderea inten]ionat`, mai grav` dec=t cea neinten]ionat` adic`
f`r` voie. Astfel, \n perioada Vechiului Testament, cel ce ucidea
f`r` voie sau din gre[eal`, avea posibilitatea s` se retrag` \ntr-un
anumit loc numit cetatea de azil sau de sc`pare. Dac` ar fi fost
ajuns din urm` \nainte de a intra \n cetate, ar fi fost ucis, drept
pedeaps` pentru fapta sa.
Totodat` mai remarc`m [i uciderea indirect`. De exemplu,
atr`g=nd pe cineva \n p`cat, \i distrugem sufletul sau chiar \l
omor=m moral.
|n Noul Testament Domnul Iisus Hristos ne arat` c` izvorul
uciderii const` \n m`nie.
Porunca a VII-a este: S` nu fii desfr=nat (Ie[ire 20, 14). Pentru a \n]elege mai bine aceast` porunc`, s` vedem ce \nseamn` a
fi desfr=nat. Dup` cum arat` [i numele, \nseamn` pierderea
fr=ului, a fr=nii, adic` nu mai po]i [i nu mai [tii c=nd [i unde s`
te opre[ti. Altfel spus, nu cuno[ti limitele. Un exemplu \n acest
sens este l`comia. Te lup]i din r`sputeri s` ai ceva, [i ob]ii. Dar
nu-]i ajunge! Dore[ti tot mai mult [i cu c=t ai mai mult cu at=t ai
mai vrea... E[ti nes`]ios. Pierzi cump`tul sau m`sura \n via]a. }i
se deregleaz` ordinea [i armonia vie]ii.
Pe de alt` parte, sensul restr=ns, direct al cuv=ntului desfr=nat discutat este acela referitor la p`catul adulterului. Ne
explic`m u[or de ce Dumnezeu ne opre[te de la s`v=r[irea acestui
p`cat. Fiindc` el atrage dup` sine at=tea c`mine dezbinate, copii
p`r`si]i, divor]uri [i chiar ucideri. |nc` de c=nd a creat prima
pereche de oameni (Adam [i Eva), Dumnezeu a \ntemeiat
c`s`toria. El a binecuv=ntat familia ca singura form` de men]inere
a ordinii, \n scopul \nmul]irii neamului omenesc. |n Vechiul
99
Testament, desfr=ul este pedepsit cu moartea, iar \n Noul Testament, Domnul Iisus d` un sens mai \nalt, mai duhovnicesc, acestei
porunci. Astfel, El combate r`d`cinile acestui p`cat, care se
formeaz` mai \nt=i \n inim`, ar`t=nd c` oricine se uit` la femeie
[i o pofte[te, a [i s`v=r[it p`catul cu ea \n inima sa.
Porunca a VIII-a ne spune S` nu furi ([i o citim la Ie[ire 20,
15). A[a cum [ti]i furtul \nseamn` \nsu[irea, luarea, acapararea
bunurilor care apar]in celor din jurul nostru. Mai mult dec=t at=t,
chiar \mbog`]irea pe seama altora este furt. Dup` o alt` porunc`
a Domnului, omul trebuie s` munceasc` pentru a-[i c=[tiga hrana.
De aceea lenea, tr=nd`via, l=ncezeala sau parazitismul sunt
condamnate nu numai de Dumnezeu, ci [i de oameni.
Porunca a IX-a S` nu m`rturise[ti str=mb \mpotriva aproapelui t`u (Ie[irea 20, 16).
Cum s` putem avea \ncredere \n oamenii din jurul nostru,
dac` to]i ar min]i sau ar fi vicleni [i nesinceri? (Cum am putea [i
noi s` fim pl`cu]i lui Dumnezeu, dac` spunem doar neadev`ruri
la adresa semenilor no[tri? Domnul vrea ca \ntre oameni s` fie
bun` \n]elegere, prietenie [i iubire. Astfel, interzice a m`rturisi
str=mb. Cei ce nu ascult` aceast` porunc` sunt fiii \ntunericului,
deoarece vorbele lor neadev`rate vor fi scoase la iveal` de lumin`,
iar adev`rul care iese la iveal` \i va ru[ina \n fa]a semenilor lor.
Porunca a X-a (poate fi g`sit` la Ie[ire 20, 17). Sun` \n felul
urm`tor: S` nu pofte[ti casa aproapelui t`u; s` nu pofte[ti nevasta
aproapelui t`u, nici asinul lui, nici vreun alt lucru, care este al
aproapelui t`u.
Oprind orice fel de dorin]` din acapararea lucrurilor
apar]in`toare aproapelui nostru, aceast` porunc` porne[te din
ad=ncul inimii omului [i deci are un caracter interior. Ea are ca
scop st=rpirea r`ului de la r`d`cin`. Ea vizeaz` dorin]a, pofta,
fiindc` de aici se formeaz` fapta. Dac` ast`zi \]i dore[ti penarul,
sau ghiozdanul colegului de banc`, m=ine s-ar putea s` vrei s`-l
furi, s` fie al t`u. Se poate \nt=mpla chiar [i mai r`u: se poate
ajunge chiar la ucidere, pentru a avea ceea ce are aproapele nostru. C=te astfel de cazuri nu g`sim scrise \n ziare sau le putem
vedea \n filme, sau citi, \n c`r]i.
A[adar acestea sunt cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a
dat lui Moise pe Muntele Sinai. Aceasta este Legea Dumnezeiasc`
\n toat` sfin]enia, m`re]ia [i asprimea ei. {i acum urmeaz` s` ne
punem cu to]ii \ntrebarea aspr`, dar dreapt`: E[ti tu ce ar trebui
Capitolul unu
100
7. Fixarea cuno[tin]elor
La ce leg`tur` se refer` aceste [ase porunci, \nv`]ate ast`zi? (La
rela]ia omului cu aproapele s`u). Care sunt aceste porunci?
(Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta; S` nu ucizi; S` nu
desfr=nezi; S` nu furi; S` nu m`rturise[ti str=mb; S` nu
pofte[ti din ceea ce este al aproapelui t`u).
8. Aplicarea
Cunosc=nd, acum poruncile date de Dumnezeu pentru o via]`
dreapt`, se cuvine s` le \nsu[i]i [i cunosc=ndu-le s` le \ndeplini]i
\n via]`.
--
101
102
Capitolul unu
v` \nsp`im=nta]i de ei, c`ci Domnul, Dumnezeul t`u, va merge
El \nsu[i cu tine, nu te va p`r`si [i nu te va l`sa (Deuteronom
31, 6). {i apoi ad`ug`: Nimeni nu va putea s` stea \mpotriva ta,
c=t vei tr`i. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi
l`sa, nici nu te voi p`r`si (Iosua 1, 5). Ce bucurie s` porne[ti \n
slujba Domnului, \mb`rb`tat, \ncurajat cu astfel de promisiuni!
{i [tim c` El nu minte! |[i ]ine \ntotdeauna promisiunile! De
altfel acestea sunt valabile pentru orice cre[tin care crede din tot
sufletul [i dore[te s` mearg` numai pe calea Domnului, \n
ascultare [i supunere fa]` de voia Sa!
A[adar, Iosua era noul conduc`tor al poporului evreu. Prima
lui misiune era cucerirea Ierihonului. Dar cum s`-]i imaginezi
c` vei purta o b`t`lie cu oamenii unei cet`]i despre care nu [tii
nimic? Iosua a trimis dou` iscoade (sau cum am spune noi, doi
spioni) s` cerceteze [i s` aduc` ve[ti despre ce este,dincolo de
zidurile acelea \nalte [i groase. Plecar` cele dou` iscoade, intrar`
pe poart` \n cetate [i cercetar` totul. F`c=ndu-se sear`, au cerut
ad`post la o cas` de oaspe]i (Cam cum ar fi un han \n zilele
noastre), care apar]inea unei femei pe nume Rahav. C=nd aceasta
a aflat c` ei sunt Israeliteni [i-a exprimat \ncrederea c` acel Dumnezeu care i-a trecut prin mare [i prin pustiu, \i va ajuta s`
cucereasc` [i Ierihonul. Iat` c=t de cunoscu]i erau evreii datorit`
minunilor f`cute de Dumnezeu. Iar Rahav credea \n puterea lui
Dumnezeu. Cele dou` iscoade fuseser` observate c=nd au intrat
\n cas` [i nu a trecut mult timp, p=n` c=nd solda]ii au venit s`-i
caute aici. Rahav \ns` i-a ascuns pe cei doi pe acoperi[, sub ni[te
snopi de in pus la uscat. Solda]ilor le spusese c` au fost pe la ea,
\ntr-adev`r, dar plecaser`, [i dac` se vor gr`bi \i vor ajunge din
urm`. A[adar solda]ii \[i continuar` c`utarea, \n timp ce Rahav
stabilea o \n]elegere cu cele dou` iscoade... C=nd vor veni evreii,
\n lupt` \mpotriva Ierihonului, s` aib` grij` s`-i salveze casa ei
cu cei ce vor fi \n`untru, a[a cum [i ea a salvat pe cei doi
israeliteni. Ca semn de recunoa[tere a casei, a legat de geam o
funie groas` de culoare rosie, pe care, dealtfel, au [i cobor=t cei
doi.
Aceasta a fost prima ac]iune [i Domnul le-a purtat de grij`,
\n mod minunat, a[a cum a promis!
A[adar, poporul evreu trebuia s` intre \n Ierihon [i s`-l
cucereasc`. Dar mai \nt=i ar fi fost nevoie s` treac` un r=u mare
ce se chema Iordan. Dar oamenii erau mul]i, aveau copii [i turme
de animale [i apa era ad=nc`. Ce vor face ei oare? Nu era nici un
pod... S` fi construit ei unul, era prea greu [i nu aveau cu ce. S`
fac` multe b`rci? Nu era bine nici a[a; cerea prea mult timp. S`
103
104
Capitolul unu
[i f`r` speran]` c` vor putea vreodat` s` cucereasc` toate celelalte
cet`]i, c=te ar mai fi fost De ce m-a p`r`sit Domnul? Ce voi
face eu acum, doar cu puterile mele, \nconjurat de du[mani din
toate p`r]ile? g=ndea Iosua.
Iat` ce se \nt=mplase de fapt: poporul Israel f`cuse leg`m=nt
cu Dumnezeu, s` nu-[i ia nimeni nimic din prada de r`zboi. Acest
leg`m=nt a fost \nc`lcat [i Domnul s-a sup`rat foarte tare. Iosua
afl=nd c` astfel stau lucrurile, l-a c`utat pe acela care nu s-a supus
[i l-a g`sit pe Acan. Acesta a \ngropat argint [i aur mult \n p`m=nt pe care era a[ezat cortul s`u. Crezuse c` dac` va ascunde
aceast` prad` de r`zboi, nimeni nu va [ti de ea, [i se va \mbog`]i.
Dar din fa]a Domnului nimic nu poate fi ascuns! El vede tot [i
[tie tot. Nu este nici un loc pe acest p`m=nt unde cineva s-ar
putea ascunde de El. Ca urmare, Acan [i toat` familia lui a fost
pedepsit` aspru pentru minciun` [i nerespectarea leg`m=ntului,
fiind omor=]i cu pietre.
Se \n]elege c` la o nou` \ncercare de a cuceri cetatea Ai,
Iosua a \nvins, av=ndu-l pe Domnul ca ajutor. Pe l=ng` aceast`
victorie, Iosua i-a \nvins [i pe Heti]i, pe Amori]i, pe Canani]i, pe
Ferezi]i, pe Havi]i [i pe Iebusi]i. Locuitorii din Gabaon, \ns`,
prin viclenie au reu[it s` fac` un leg`m=nt cu Israeli]i pentru a
sc`pa cu via]`. Descoperindu-li-se minciuna, nu au putut fi
omor=]i datorit` \n]elegerii, dar au fost pu[i la munci grele,
precum: t`iatul lemnelor, scoaterea apei pentru poporul evreu.
Gabaonul era o cetate mare [i vestea afilierii la poporul evreu,
s-a r`sp=ndit repede [i departe, p=n` la \mp`ratul Ierusalimului,
Adoni-Tedec care [i-a unit for]ele cu \nc` alte patru \mp`r`]ii [i
au venit cu armat` mare s` atace Gabaonul. Desigur c` Iosua,
conduc=nd poporul lui Israel, a sosit \n ajutor, av=ndu-L pe
Domnul de partea sa. Fiind luate prin surprindere armatele celor
cinci \mp`ra]i au suferit o mare \nfr=ngere la Gabaon [i au fost
alunga]i. Mai mult dec=t at=t, Domnul a l`sat s` cad` pietre din
cer, nimicind astfel, un mare num`r de lupt`tori. Dar aceasta nu
a fost totul. Armatele cele mari unite nu erau \nfr=nte \nc` dar
erau \n m=inile Israeli]ilor. Pentru a da victorie poporului S`u,
Dumnezeu a s`v=r[it o mare minune. S` vedem ce ne spune Sf=nta
Scriptur` despre aceasta: [i soarele s-a oprit, [i luna [i-a \ntrerupt
mersul, p=n` ce poporul [i-a r`zbunat pe vr`jma[ii lui. Soarele
s-a oprit o zi \ntreag`. N-a mai fost nici o zi ca accea, nici \nainte
nici dup` aceea c=nd Domnul s` fi ascultat glasul unui om (adic`
al lui Iosua) c`ci Domnul lupta pentru Israel (Iosua 10, I3-14).
Iat` deci c` dup` [apte ani de lupte grele, poporul evreu
reu[e[te s` cucereasc` [i s` st`p=neasc` tot ]inutul Canaanului.
105
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine este Iosua? (El este cel ales de Domnul pentru a conduce
poporul evreu, dup` moartea lui Moise). Care este prima minune
pe care a ar`tat-o Domnul poporului condus de Iosua?
(Desp`r]irea Iordanului \n dou`, pentru ca poporul s`-l poat`
traversa ca pe uscat). Dumnezeu r`m=ne indiferent fa]` de cei ce
nu-[i respect` leg`m=ntul? (Nu r`m=ne indiferent ci pedeapsa este
cu moartea. Ex: Acan). Cum a ajutat Domnul poporul condus de
Iosua, \n lupta \mpotriva celor cinci \mp`ra]i? (A ]inut pe cer
soarele, mai mult timp, prelungind astfel ziua). Dumnezeu [i-a
]inut promisiunea de a aduce poporul evreu, \n }ara F`g`duin]ei?
(Da).
8. Aplicarea
Prin lec]ia de ast`zi, am v`zut finalul c`l`toriei at=t de \ndelungate
a poporului evreu. {i mai ales am v`zut c` Domnul l-a adus din
nou \n }ara F`g`duin]ei. {i dac` lor, celor de atunci le-a promis
c` va fi cu ei \n toate zilele, aceasta este valabil [i pentru oricare
dintre noi care se supune [i-L iube[te. Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna promisiunile f`cute fa]` de copiii S`i!
--
Capitolul unu
106
Dreptul Iov
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Din r=ndul c`r]ilor canonice ale Vechiului Testament, face parte
[i cartea lui Iov.
107
108
Capitolul unu
un cadavru viu, care mai respira, nu ca s` tr`iasc`, ci pentru c`
mai avea pl`m=ni... Dar diavolul nu a avut voie s` se ating` de
sufletul lui, ci numai de trupul lui. De aceea el nu-[i pierde
curajul, nici credin]a, put=nd s`-l binecuv=nteze pe Dumnezeu
zic=nd: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului
binecuv=ntat?
Acum este r=ndul lui Elihu s` intervin`. |i mustr` pe cei trei
prieteni fiindc` v`d \n nenorocirea lui Iov, pedeapsa dumnezeiasc`
pentru p`catele lui, iar pe Iov \l convinge de purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, care este drept [i care dup` dreptate va r`spl`ti
p=n` la sf=r[it pe fiecare om.
A[a este. De multe ori \n via]` trebuie s` trecem prin mari
greut`]i [i \n acele momente de suferin]` suntem tenta]i, probabil,
s` spunem, ca [i Iov, c` noi primim o pedeaps` [i nu [tim pentru
ce. Noi niciodat` nu trebuie s` uit`m c` din momentul \n care
ne-am \ncredin]at via]a \n m=na Domnului, El lucreaz` cum [tie
c` este mai bine pentru scopul final. {i acest scop final nu se
limiteaz` numai la via]a noastr` de pe p`m=nt. El ne dore[te s`
fim din nou al`turi de El \n acea minunat` |mp`r`]ie ve[nic` a
Fiului S`u. Dar nu uita]i! Acolo nu putem fi dec=t dezbr`ca]i
complet de haina grea a p`catului, acolo nu putem sta dec=t sp`la]i
de tin`, purifica]i. Aceasta are \n vedere Domnul, care ne iube[te
at=t de mult [i vrea s` ne vad` ferici]i \n stare de pace. C=teodat`,
aceast` cur`]ie este mai dureroas`, ca \n cazul lui Iov. Dar Domnul
[tie [i aceasta [i |i este mil` s` ne vad` suferind. De aceea, cu
orice \ncercare ce ne purific`, El ne trimite [i posibilitatea de a
trece prin ea, ne trimite r`bdarea [i ne \nt`re[te credin]a. Vin
\ncerc`ri, necazuri, dureri aspre asupra noastr`? Las s` vin`!
Important este cum ie[im din ele, important este dac` credin]a
noastr` [i r`bdarea, dragostea s-au \nt`rit, duc=ndu-ne \n st`ri
mai apropiate de Creatorul nostru. Sau dac` nu cumva, dimpotriv`
c=rtirea noastr` ne-a dus cu c=teva trepte mai jos, pe scara ce
urc` spre cer. {i \nc` ceva: niciodat` nu suferim mai mult dec=t
ne este \ng`duit. Toate sunt \n m=na Sa [i nu ni se d` niciodat` o
povar` mai grea dec=t putem duce, [i niciodat` nu ne las` singuri.
A[a s-a \nt=mplat [i cu Iov. El a sim]it [i a r`bdat suferin]a p=n`
la cap`t. Nu a c=rtit \mpotriva lui Dumnezeu. Dac` diavolului nu
i-a fost \ng`duit s` se ating` de sufletul lui Iov, \nseamn` c`
dragostea lui Dumnezeu era asupra lui, chiar dac` nu putea vedea
soarele din cauza norilor negri [i ap`s`tori ai suferin]elor. Dar
orice \nceput are [i sf=r[it... Dincolo de nori e soarele... Dincolo
de suferin]` [i rabdare e dragostea lui Dumnezeu. {i c=nd norii
se risipesc r`m=ne soarele limpede [i str`lucitor. La fel a fost
109
r`spl`tit` suferin]a [i r`bdarea lui Iov, cu dragostea lui Dumnezeu, cu bel[ugul de binecuv=nt`ri rev`rsate asupra lui. Mult mai
multe [i mai durabile ca \nainte. {i-a v`zut urma[ii la a patra
genera]ie, deoarece a tr`it dup` aceea \nc` 140 de ani. |nc` 140
de ani pe p`m=nt [i o ve[nicie \n cer l=ng` Domnul s`u iubit,
purt=nd \n locul durerii, cununa biruin]ei.
7. Fixarea cuno[tin]elor
Dup` cum am v`zut, cartea Iov ne prezint` un model de r`bdare
\n suferin]` [i de \ncredere \n Dumnezeu. Iov a fost comp`timit
[i m=ng=iat de prieteni, care nici ei nu-[i puteau explica de unde
vine at=ta suferin]` [i at=ta insucces \n via]a unui om drept \n
fa]a lui Dumnezeu. Chiar so]ia lui v`z=ndu-l \n ce stare a ajuns
[i nez`rind nici o salvare, \n loc s`-l \ncurajeze, \i spune:
blestem` pe Dumnezeu [i mori. Nu-i mai acord` nici o alt`
[ans` suferin]ei lui zdrobitoare, dec=t moartea. Dar nu, el r`m=ne
cu privirea spre cer, [i \n loc s` blesteme pe Dumnezeu, el \l
binecuv=nteaz` spun=nd: Domnul a dat, Domnul a luat, fie
numele Domnului binecuv=ntat! [i Domnul nu l-a uitat, nici nu
l-a p`r`sit. {i-a \ntors din nou fa]a spre el, [i suferin]ele lui tragice
s-au transformat \n izb=nd` [i binefaceri. Biruin]a asupra ispitei
\i aduce bel[ug [i mult` \ndestulare, f`c=ndu-l mai fericit ca
\nainte, iar pentru noi to]i r`m=ne un model de r`bdare \n suferin]`
[i \ncredere \n Dumnezeu.
9. Aplicarea
S` nu uit`m niciodat` c=nd ne afl`m \n suferin]` pilda vie]ii pe
care ne-a dat-o Iov. {i dac` suntem drep]i \n fa]a lui Dumnezeu,
s` nu ne pierdem niciodat` \ncrederea \n iubirea [i bun`tatea
P`rintelui ceresc.
Biserica Ortodox` face pomenirea dreptului Iov la 6 mai.
10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
--
Capitolul unu
110
111
112
Capitolul unu
\napoiat mamei sale, care [tia acum c` fusese \nviat prin puterea
rug`ciunii lui Ilie c`tre Dumnezeu.
|n timpul c=t Ilie a stat \n acest loc (Sarepta Sidonului), \n
]ar` continua \ns` seceta necru]`toare. Erau aproape trei ani de
c=nd nu mai plouase. Pedeapsa pentru neascultarea lui Ahab se
apropia de sf=r[it, deoarece Dumnezeu \l trimise pe Ilie \napoi \n
]ara sa. Acum putea merge lini[tit \n fa]a regelui, [tiind c` Domnul
era cu el, veghind s` nu i se \nt=mple vreun r`u...
Ajuns \n fa]a lui Ahab, nu se las` impresioat de m=nia
acestuia ci i-a spus ce trebuie s` fac`: s` adune poporul evreu pe
un munte unde s` se ridice un altar de jertf` zeului Baal. {i acolo
Ilie va ar`ta tuturor c` Dumnezeul s`u este cel adev`rat [i
atotputernic, pe care nu trebuie s`-l uite niciodat`. Vor vedea
to]i c` Domnul poate totul, \n timp ce Baal nu poate nimc.
Fiind cu to]ii pe munte, preo]ii lui Baal trebuiau s` aduc` o
jertf`; la fel va face [i Ilie. Dar nu vor aprinde jertfa, ci se vor
ruga s` fie aprins` de Baal sau de Dumnezeu. Mai \nt=i \ncercar`
preo]ii lui Baal. Se rugau strig=nd [i implor=nd zeul s` trimit`
foc pentru arderea jertfei. Au strigat ore \ntregi p=n` li s-a \nmuiat
glasul, dar \n zadar, deoarece jertfa lor a r`mas ca \nainte. Apoi
a venit r=ndul lui Ilie. A construit un altar din dou`sprezece pietre
mari (dup` num`rul semin]iilor lui lsrael), a t`iat animalul de
jertf` \n patru p`r]i [i l-a a[ezat pe altar. A s`pat un [an] \n jur,
pe care l-a umplut cu ap`. C=nd totul a fost gata aranjat, s-a rugat.
Dar el nu a strigat \n disperare ca profe]ii lui Baal. El a [tiut c`
Domnul, ascult` rug`ciunea inimii sale, zic=nd: Doamne,
Dumnezeul lui Avraam, Isaac [i Iacob, arat` tuturor acestor
oameni c` Tu e[ti singurul Dumnezeu adev`rat, iar eu sunt
credinciosul T`u. Poporul nu trebuie s` Te mai uite niciodat`.
R`spunde-mi Doamne, r`spunde-mi. N-a fost nevoie s` se roage
mai mult, c` deodat` oamenii se traser` \napoi, speria]i fiindc`
c`dea foc din cer. Focul c`zu pe jertf`, iar jertfa \ncepu s` ard`
cu fl`c`ri mari. Domnul arse carnea [i fl`c`rile uscar` toat` apa
din groap`. Oamenii v`z=nd toate acestea, c`zur` la p`m=nt
strig=nd: Domnul este Dumnezeul. Lui trebuie s` ne \nchin`m.
Dup` ce plecar` oamenii, Ilie mai r`mase pe munte [i se rug`. Se
rug` lui Dumnezeu s` trimit` ploaie pe p`m=nt, cu aceea[i
credin]` puternic`, cu care s-a rugat pertru via]a copilului femeii
v`duve [i pentru focul din cer destinat arderii jertfei. Desigur c`
Domnul i-a ascultat rug`ciunea [i de ast` dat`, trimi]=nd ploaia
binef`c`toare, at=t de dorit` [i de a[teptat`. Cur=nd a rodit [i
gr=ul [i oamenii aveau hran` din bel[ug. {i ei [tiau c` toate sunt
de la Domnul prin grija, dragostea [i mila Sa.
113
7. Fixarea cuno[tin]elor
V`z=nd faptele minunate s`v=r[ite de Ilie ca profet al Dumnezeului celui viu [i apoi ale lui Ellisei, urma[ul s`u, ne \ntreb`m
cu ce putere au s`v=r[it ei aceste fapte? (Desigur nu cu puterea
lor, fiindc` ei erau oameni ca fiecare din noi, ci cu puterea lui
Dumnezeu care i-a [i ales ca prooroci ai S`i). Dar ei cum s-au
apropiat de Dumnezeu ca s` primeasc` puterea Lui, sau ca s`
duc` la \ndeplinire misiunea \ncredin]at` lor de Dumnezeu? (Cu
rug`ciunea pornit` dintr-o credin]` sigur`, sincer` [i puternic`
\n Dumnezeul cel adev`rat [i viu). Am v`zut c` [i proorocii zeului
Baal s-au rugat [i \nc` foarte mult, dar rug`ciunea lor a primit
r`spuns? (Nu putea primi r`spuns, fiindc` nu avea de unde. Baal
era un idol [i noi am v`zut c=nd am vorbit despre idoli c` sunt
ni[te \nchipuiri ale min]ii omene[ti. Ei nu sunt nimic \n lume,
spune Sf=ntul Apostol Pavel. Apoi, rug`ciunea lor nu a pornit
dintr-o credin]` vie, ci a constituit o repetare stereotip` [i
mecanic` a unora [i acelora[i cuvinte. A fost deci o rug`ciune
\ntortochiat` [i lipsit` de con]inut).
8. Aplicarea
V`z=nd puterea credin]ei [i a rug`ciunii lui Ilie [i Elisei, s` le
imit`m acest mod de a se \nchina P`rintelui ceresc [i atunci
cererile ne vor fi \mplinite. {i pentru a avea \n apropiat` aten]ie
credin]a [i rug`ciunea plin` de putere a proorocului Ilie, Biserica noastr` \i \nchin` pomenirea cu s`rb`toare la 20 iulie. Iar
mul]i dintre credincio[i \i [i poart` numele.
Capitolul unu
114
9. Tem` pentru acas`
--
Iona [i ninivitenii
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Dup` ridicarea cu trupul la cer a profetului Ilie, activitatea sa a
fost continuat` \n regatul Israel de c`tre ucenicul acestuia, Elisei.
{irul profe]ilor prin care Dumnezeu comunic` poporului voia Sa
[i planul m=ntuirii noastre a continuat [i dup` Elisei, \n regatul
Israel profe]ind \nc` trei prooroci: Osea, Amos [i Iona.
Numele lui Iona \nseamn` porumbel. Era fiul lui Amitai.
A profe]it \n timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui
Ioa[. La sf=r[itul domniei acestuia Dumnezeu l-a trimis pe Iona
\n cetatea Ninive, ca s` predice poporului poc`in]a.
115
sustrage dup` bunul plac atunci c=nd Domnul s`u are nevoie de
el. Dar Dumnezeu este prezent pretutindeni [i [tie tot ce g=ndim
[i facem fiecare dintre noi.
Corabia \n care s-a urcat Iona, plutea pe apele m`rii
parcurg=nd drumul at=t de cunoscut marinarilor. Deodat` \ns`
s-a iscat un v=nt puternic care ridica valuri mari, gata s` r`stoarne
corabia. To]i c`l`torii au \nceput s` strige c`tre dumnezeii lor,
cer=nd \ndurare. Doar Iona s-a retras [i a adormit. V`z=nd c`
furtuna nu se opre[te, marinarii au tras la sor]i s` afle din a cui
vin` se \nt=mpl` aceast` groz`vie, iar sor]ii au c`zut pe Iona.
|ndat` dup` ce l-au aruncat \n valuri, furtuna s-a oprit. Chiar
dac` Iona a fost nesupus [i neascult`tor, Dumnezeu \l iubea, [i
pentru salvarea lui a trimis un pe[te mare (chit), care l-a \nghi]it.
Trei zile [i trei nop]i a stat \n p=ntecele pe[telui. Iona a sim]it c=t
de iubitor [i de bun este Domnul cu el, cu toate c` nu merita. S-a
rugat cer=nd iertarea [i ocrotirea Sa [i pe mai departe. A [tiut c`
salvarea poate veni numai de la Dumnezeu [i s-a hot`r=t s`-L
asculte [i s` mearg` la Ninive. Dumnezeu a f`cut ca pe[tele
s`-l arunce pe Iona la mal. Atunci profetul a vestit ninivitenilor
c` se va abate pieirea asupra lor. Cetatea le va fi distrus` peste
40 de zile, dac` nu-[i schimb` felul p`c`tos de via]` [i dac` nu
se \ndreapt` pe drumul cel bun, pl`cut lui Dumnezeu. Vestea a
ajuns p=n` la \mp`rat. La porunca sa, [i \mpreun` cu el, to]i
oamenii din Ninive cu copiii [i vitele lor au postit, s-au acoperit
cu saci [i [i-au turnat cenu[` \n cap dup` obiceiul vremii [i al
locului.
Dumnezeu a auzit rug`ciunile lor [i a v`zut starea lor de
poc`in]`. I-a p`rut r`u de ei [i a renun]at la nimicirea cet`]ii
Ninive. Iona s-a sup`rat [i s-a sim]it umilit c` Dumnezeu nu a
distrus cetatea, cum spusese el ninivitenilor. S-a dus la marginea
cet`]ii [i [i-a f`cut o colib` care s`-l ad`posteasc` de ar[i]`. Dumnezeu \ns` \l ocrotea [i a f`cut s` creasc` un vrej de ricin care
s`-i ]in` umbr`. Iona s-a bucurat, dar noaptea un vierme a ros
planta [i aceasta s-a uscat. Sup`rarea [i revolta au pus st`p=nire
pe inima sa, \nc=t \[i dorea moartea, c=nd a r`mas iar`[i \n soarele
[i v=nturile pustiului.
Dumnezeu \i arat` astfel lui Iona c` dac` el s-a nec`jit pentru un vrej de ricin, pentru care nu a trudit, cum putea El s` nu se
milostiveasc` de cei 120 de locuitori ai cet`]ii Ninive? Dar pentru iertare trebuie poc`in]`. Ninivitenii au \n]eles aceasta [i au
fost salva]i de Dumnezeu. D u p ` c u m v e d e m , \ n c a r t e a
profetului Iona nu g`sim nici o profe]ie despre Mesia. Dar
r`m=nerea lui \n p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i are o
Capitolul unu
116
7. Fixarea cuno[tin]elor
Unde a activat Iona ca profet? (|n regatul Israel). C=nd? (Pe timpul
regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioa[). Ce misiune i-a \ncredin]at
Dumnezeu lui Iona? (Ca s` predice ninivitenilor, care se
ad=nciser` \n p`cate grele, c` dac` nu se vor abate de la
nelegiuirile lor, Dumnezeu va nimici cetatea). Se supune Iona
poruncii lui Dumnezeu? (Nu se supune. El a luat o corabie ca s`
mearg` \n alt` parte). S-a putut abate Iona de la fa]a lui Dumnezeu [i de la \mplinirea poruncii Lui? (Nu s-a putut abate). Cum \l
conduce Dumnezeu la misiunea pe care i-a \ncredin]at-o?
(Aduc=nd furtun` pe mare, iar Iona fiind g`sit vinovat, a fost
aruncat \n valuri, spre pieire). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Nu l-a
p`r`sit, ci a f`cut \n a[a fel \nc=t s` fie \nghi]it de un pe[te uria[
(chit), unde a stat trei zile [i trei nop]i, timp \n care [i-a putut da
seama c` destinul vie]ii sale depinde de Dumnezeu). Dup` ce
pe[tele l-a aruncat la mal, ce s-a \nt=mplat? (Iona s-a dus \n
Ninive, a predicat poc`in]a, tot poporul s-a \ndreptat [i astfel
cetatea a fost salvat`). Ce semnifica]ie mesianic` are [ederea lui
Iona \n p=ntecele chitului? ({ederea M=ntuitorului \n morm=nt
[i \nvierea Sa).
8. Aplicarea
Biserica face pomenirea profetului Iona \n ziua de 21 septembrie
a fiec`rui an, spre a ne \nv`]a c` totdeauna trebuie s` \mplinim
voia lui Dumnezeu, deoarece cu fiecare dintre noi El are un plan
[i ne \ncredin]eaz` o misiune sf=nt`.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
--
117
118
Capitolul unu
alimenta]ie vegetal`, tinerii din Israel ar`tau mai bine [i erau
mai s`n`to[i dec=t comesenii \mp`ratului, care consumau carne
[i vin.
Dumnezeu se \ngrijea de ei chiar dac` erau \n Babilon. I-a
\nzestrat cu \n]elepciune [i pricepere pentru tot felul de scrieri.
|n mod special, a f`cut pe Daniel priceput \n toate vedeniile [i
toate visele (Daniel 1, 17).
|ntr-o noapte, Nabucodonosor a avut un vis ciudat, pe care
nici un \n]elept al Babilonului nu l-a putut t`lm`ci. Doar Daniel
a reu[it s`-l deslu[easc`. Pentru aceasta, el a fost numit loc]iitor
al regelui, iar cei trei prieteni ai s`i, administratori ai Babilonului.
Desigur c` aceste \nt=mpl`ri au st=rnit invidia sfetnicilor
\mp`ratului. Astfel, au pl`nuit s`-l pun` pe Daniel la grea
\ncercare. Au f`cut \n a[a fel \nc=t au fixat o lege prin care to]i
erau obliga]i s` se \nchine statuii regelui. Doreau ca prin aceasta
evreii s` fie acuza]i de nesupunere, [tiut fiind c` ei nu se \nchinau
dec=t singurului Dumnezeu viu [i adev`rat. Desigur c` Daniel [i
cei trei prieteni ai s`i au refuzat s` se \nchine unui idol. Drept
pedeaps`, au fost arunca]i \ntr-un cuptor cu foc. Credin]a lor \n
dragostea [i grija lui Dumnezeu era mare iar puterea Sa urma s`
se arate [i \n aceast` situa]ie. Un \nger trimis de Dumnezeu a
pref`cut focul \n rou`, pentru ca trupurile lor s` nu fie v`t`mate.
Astfel, to]i babilonienii au ajuns s`-L sl`veasc` pe Dumnezeul
lui Israel, iar Daniel a r`mas \n \nalta func]ie, tot timpul vie]ii
lui Nabucodonosor.
Ultimul rege babilonian a fost Bel[a]ar. |n timpul unui osp`]
a v`zut pe perete o m=n` misterioas` care a scris urm`toarele
cuvinte: mene, mene, techel, ufarsin. |nsp`im=ntat, regele vrea
s` cunoasc` mesajul acestor cuvinte. Din nou, numai Daniel le-a
descoperit \n]elesul, t`lm`cindu-le astfel: Mene \nseamn` c`
Dumnezeu a num`rat zilele regatului t`u [i i-a adus sf=r[itul.
Techel se refer` la rege, care a fost c=nt`rit [i g`sit gol (u[or).
Ufarsin \nseamn` c` regatul va fi \mp`r]it [i va fi dat mezilor
[i per[ilor. T`lm`cirea lui Daniel s-a \mplinit \nc` din acea noapte.
Babilonul este ocupat de per[i, iar regele a fost ucis. Darius,
regele mezilor, nu-l cuno[tea pe Daniel [i nu auzise despre
minunile pe care le f`cuse Dumnezeu cu ale[ii S`i. Darius vroia
s` impun` credin]` [i supunere fa]` de idolii poporului s`u. Daniel
a refuzat din nou, [i din porunca regelui a fost aruncat \ntr-o
groap` cu lei, acoperit` cu o piatr` mare [i pecetluit` cu inelul
regelui. Dar dragostea lui Dumnezeu pentru ale[ii S`i nu poate
fi oprit` de nimeni [i de nimic. |n calea puterii Sale nu pot fi
119
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a activat profetul Daniel? (|n timpul robiei babilonice,
prezis` de profetul Ieremia, care a durat 70 de ani). Unde a activat
Daniel? (|n Babilon). La ordinul c`rui \mp`rat a ajuns el aici?
(La cererea lui Nabucodonosor, mai mul]i tineri evrei \n]elep]i,
pricepu]i [i ageri la minte sunt du[i \n Babilon. Aici sunt instrui]i
\n cunoa[terea [tiin]elor [i ajung demnitari la curtea regal`). Cum
au fost privi]i de cei din jur? (Cu invidie [i du[m`nie). Au renun]at
ei la Legea lui Dumnezei? (Nu au renun]at). Au avut de suferit?
(Da. Au fost arunca]i \ntr-un cuptor de foc [i \n groapa cu lei,
dar Dumnezeu i-a salvat). Ce influen]` au avut aceste fapte
minunate asupra conduc`torilor poporului? (Au recunoscut
puterea Dumnezeului celui viu [i adev`rat). Profe]iile mesianice
ale lui Daniel la ce se refer`? (El a ar`tat data exact` a venirii lui
Mesia, a profe]it apoi despre \mp`r`]ia Fiului Omului [i despre
judecata universal`, urmat` de \nvierea celor drep]i [i os=nda
celor r`i).
Capitolul unu
120
8. Aplicarea
--
121
122
Capitolul unu
fa]a lucrurilor trec`toare: Iarba se usuc`, floarea cade, dar
Cuv=ntul Domnului r`m=ne \n veac (Isaia 40, 8). Pe de alt` parte,
Cuv=ntul lui Dumnezeu comunicat prin profe]i aduce road` \n
via]a celor ce-l ascult`: Cuv=ntul Meu ce iese din gura Mea nu
se \ntoarce la Mine f`r` rod, ci va face voia Mea [i va \mplini
planurile mele (Isaia 55, 11).
Dar Cuv=ntul lui Dumnezeu transmis prin profe]i nu anuleaz`
personalitatea celui ce-l transmite. Ca dovad` este faptul c` dac`
citim \n Vechiul Testament vedem c` fiecare carte profetic` poart`
amprenta celui care a scris-o, a descoperirii lui Dumnezeu pe de
o parte, [i a modului de redare specific personalit`]ii profetului.
Profe]ia \n Vechiul Testament nu era permanent` ca preo]ia
[i nu era legat` de un anumit trib sau stare social`. Dup` cum am
v`zut, Amos a fost p`stor; Ieremia [i Iezechiel au fost fii de preo]i;
Isaia a fost de neam nobil [i a devenit demnitar la curtea regeasc`.
Darul profe]iei nu a fost rezervat numai b`rba]ilor, ci [i femeilor.
(Debora, Hulda).
Profetismul \ncepe cu Moise [i se \ncheie cu Maleahi,
num`r=ndu-se 48 de profe]i [i 8 profetese. Profe]ii se \mpart \n
dou` categorii: profe]ii vechi, nescriitori, care aveau misiunea
de a \nv`]a, comunic=nd voia lui Dumnezeu contemporanilor prin
viu grai; [i profe]i scriitori sau profe]ii noi. Ace[tia se \mpart,
dup` extensiunea operei scris` de ei, \n dou` categorii: 4 profe]i
mari [i l2 profe]i mici. Primul profet scriitor a fost Amos (cam
prin 760 \n. Hs.), continu=ndu-se apoi profetismul scris \nc` dou`
secole, [i \ncet=nd odat` cu venirea evreilor din exilul babilonic
(care a durat cam o jum`tate de veac: 586539). |n epoca
elenistic` ce a urmat, se putea auzi regretul: nu mai este nici un
prooroc! (Psalmul 74, 9).
Profe]ii au fost \n primul r=nd [i \n esen]` vorbitori, [i nu
scritori. Dumnezeu i-a trimis s` spun`, s` comunice. Dar, dup`
cum am v`zut, unii dintre ei, din porunca lui Dumnezeu, au l`sat
\n scris [i pentru urma[i, pentru viitor, ceea ce au comunicat mai
\nt=i prin viu grai.
|n general cuv=nt`rile profe]ilor aveau un dublu aspect. |n
primul r=nd un caracter m=ng=ietor. Ei ar`tau c` exist` un singur
Dumnezeu adev`rat, c`ruia trebuie s` ne \nchin`m [i s`-L cinstim
ca pe P`rinele nostru, fiindc` to]i sunt copiii (fiii) Lui. To]i
oamenii sunt deci egali. Aceasta \nseamn` c` to]i trebuie s` se
bucure de via]`, ca dar al lui Dumnezeu, f`r` nici o deosebire.
Profe]ii m=ng=ie astfel pe cei nevoia[i, nedrept`]i]i, asupri]i,
v`duva [i orfanul, s`racul [i cel obidit.
123
Capitolul unu
124
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine au fost profe]ii? (Vestitori ai Cuv=ntului lui Dumnezeu,
sau oameni chema]i de Dumnezeu ca s` comunice poporului voia
[i planurile Sale). Cum se \mpart profe]ii? (Se \mpart \n: profe]ii
vechi sau nescriitori [i profe]ii noi sau scriitori. Ace[tia din urm`
au comunicat cuv=ntul lui Dumnezeu prin viu grai, apoi l-au l`sat
[i pentru urma[i \n scris). Cum se \mpart profe]ii scriitori? (Dup`
extinderea scrierii se \mpart \n profe]i mari, \n num`r de patru;
[i profe]i mici, \n num`r de doisprezece). Care este mesajul pe
care \l transmit ei? (Ei predic` credin]a \ntr-un singur Dumnezeu, adic` monoteismul, \mplirea Legii [i voii lui Dumnezeu,
m=ng=ind [i ap`r=nd pe cei oprima]i, nevoia[i [i asupri]i; [i
mustr=nd pe cei ce au comis tot felul de nedrept`]i). Cum ne
apar deci profe]ii? (Ca oameni ai lui Dumnezeu [i slujitori ai
drept`]ii sociale).
--
125
126
Capitolul unu
(Facerea 26, 4). F`g`duin]a lui Dumnezeu devine [i mai precis`,
mai concret` atunci c=nd \i arat` lui Iacob, c` din semin]ia fiului
s`u, Iuda, se va na[te Mesia: Nu va lipsi sceptrul lui Iuda [i
pov`]uitor din coapsele lui, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul ({ilo),
[i de el vor asculta toate neamurile (Facerea 49, 10). Chiar [i
p`g=nilor li se descopere Dumnezeu, ar`t=ndu-le c` din semin]ia
lui Iacob, numit [i Israel, se va na[te M=ntuitorul lumii. Iat`
profe]ia lui Valaam: |l v`d, dar acum \nc` nu este; |l privesc,
dar nu de aproape; o stea r`sare din Iacob; un toiag se ridic` din
Israel... (Numeri 24, 17).
Mai t=rziu Dumnezeu \l va alege pe Moise ca eliberator al
poporului din robia egiptean`, el devenind \n acela[i timp garantul
\mplinirilor mesianice. Moise \l va numi pe Mesia adev`ratul
prooroc [i eliberator de sub st`p=nirea p`catului [i a mor]ii,
spun=nd: Prooroc esemenea mie va scula ]ie Domnul Dumnezeul
t`u din fra]ii t`i, de acela s` asculta]i (Deuteronom 18, 15).
Dup` cum vom vedea, foarte multe profe]ii mesianice sunt
cuprinse \n cartea Psalmilor lui David. Dar dup` dezbinarea
regatului davidic, profe]iile mesianice vor fi din ce \n ce mai
numeroase. Dumnezeu va alege anume persoane c`rora s` le
insufle, spre a transmite poporului, am`nunte foarte precise cu
privire la Mesia, pentru ca atunci c=nd va veni, s`-L poat`
recunoa[te. Ace[tia sunt profe]ii Vechiului Testament.
Ei se vor referi la timpul venirii lui Mesia, la activitatea Lui,
la patimile [i \nvierea Lui, precum [i la pogor=rea Duhului Sf=nt.
Astfel, proorocii Vechiului Testament au ar`tat c` Mesia se
va na[te dintr-o fecioar`: Pentru aceasta Domnul meu v` va da
semn: iat` Fecioara va lua \n p=ntece [i va na[te fiu [i va fi numele
Lui Emanuel (Isaia 7, 14). Mesia se va na[te \n Betleemul Iudeii:
{i tu, Betleemul Efrata cu nimic nu e[ti mai mic \ntre miile lui
Iuda, c`ci din tine va ie[i St`p=nitor peste Israel, iar ob=r[ia Lui
este dintru \nceput, din zilele ve[niciei (Miheia 5, 1). De[i foarte
modest`, na[terea lui Mesia va fi sesizat` de \mp`ra]i, sau de
magi, care daruri [i prinoase vor aduce [i se vor \nchina Lui to]i
\mp`ra]ii p`m=ntului, toate neamurile vor sluji Lui (Psalmul
71, 1012). Na[terea lui Mesia va produce o mare tulburare \n
sufletul conduc`torilor poporului. Ei vor urm`ri cu moartea pe
Pruncul care a venit \n lume ca s`-i izb`veasc`. O mare crim` va
avea loc atunci, printr-un masacru general al copiilor, ordonat
de st`p=nitorul acelor vremi: Glas se aude \n Rama, profe]e[te
Ieremia, bocet [i pl=ngere amar`, Rahila \[i pl=nge copii [i nu
vrea s` se m=ng=ie de copiii s`i, fiindc` nu mai sunt (Ieremia
31, 15). Pentru a sc`pa de sub ascu]i[ul sabiei Pruncul-Mesia va
127
128
Capitolul unu
ca un miel spre junghiere s-a adus [i ca o oaie f`r` de glas \naintea
celor ce o tund, a[a nu [i-a deschis gura Sa... {i s-a luat de pe
p`m=nt via]a Lui... Morm=ntul Lui a fost pus l=ng` cei f`r` de
lege... cu toate c` nu s`v=r[ise nici o nedreptate [i nici o
\n[el`ciune nu fusese \n gura Lui... (Isaia 53, 112).
Interesant este apoi modul am`nun]it cu care psalmistul, cu
o mie de ani \nainte, vede patimile, moartea, \nvierea [i \n`l]area
la cer a lui Mesia. Astfel, psalmistul ne arat` c` \n timpul
suferin]ei de pe cruce, m=inile [i picioarele I-au fost str`punse,
iar cei din jur L-au batjocorit (Psalmul 34, 1415). A fost ad`pat
cu o]et [i fiere (Psalmul 68, 25); hainele Lui au fost \mp`r]ite,
iar pentru c`ma[a Sa au aruncat sor]ii (Psalmul 21, 20). Dup`
moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psalmul 33, 1920) cum
era obiceiul timpului \n cazul celor condamna]i prin crucificare.
Dar dup` patimile Sale m=ntuitoare, Mesia va \nvia, se va \n`l]a
la cer [i va sta de-a dreapta Tat`lui (Psalmul 109, 1), ca unul
care va r`m=ne \n veac Preotul lui Dumnezeu (Psalmul 109, 4),
ca mijlocitor ve[nic pentru m=ntuirea oamenilor. Prin sl`vita Sa
\nviere [i \n`l]are la cer, Mesia r`m=ne piatra cea din capul
unghiului (Psalmul 117, 22) iar ziua \nvierii va r`m=ne
consacrat` ca ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne bucur`m [i s`
ne veselim \ntru ea (Psalmul 117, 24).
Mai departe, profe]ii Vechiului Testament au proorocit [i
despre venirea Sf=ntului Duh [i \ntemeierea Bisericii cre[tine,
odat` cu apari]ia harismei glosolaliei ca mijloc de a face cunoscute
\n lume ur`rile lui Dumnezeu. Iat` ce spune profetul Ioil despre
pogor=rea Duhului Sf=nt: Dup` aceea voi v`rsa Duhul meu peste
tot trupul [i fii [i fiicele voastre vor profe]ii, b`tr=nii vo[tri visuri
vor visa, iar tinerii vo[tri vedenii vor vedea. Chiar [i peste robi
[i peste roabe voi rev`rsa Duhul Meu. {i voi ar`ta semne minunate
\n cer [i pe p`m=nt... (Ioil 3, 15).
Dup` cum vedem, toate profe]iile s-au \mplinit \n persoana
[i activitatea m=ntuitoare a Domnului Iisus Hristos, de la na[terea
p=n` la sl`vita Sa \nviere [i \n`l]are la cer. {i tocmai de aceea au
fost date profe]iile, ca atunci c=nd va veni Mesia, s` fie
recunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune c` \ntru ai
S`i a venit [i ai S`i nu L-au cunoscut (Ioan 1,11). Citind apoi
\n Sfintele Evanghelii, vedem pe de o parte c` mul]i |l recunosc
dup` puterea [i iubirea Sa, iar reprezentan]ii religio[i ai timpului
\i cer mereu Domnului semne [i minuni pentru a-L recunoa[te.
De ce aceast` \ntunecare a celor ce nu-L recuno[teau? Interpret=nd
gre[it profe]iile, to]i ace[tia a[teptau un Mesia politic care s`-i
pun` st`p=nii lumii [i toate popoarele s` le fie supuse. Iar c=nd
129
7. Fixarea cuno[tin]elor
De c=nd dateaz` f`g`duin]a venirii unui Izb`vitor? (De c=nd omul
a c`zut \n p`cat). Ce reprezint` ea pentru omul c`zut \n p`cat?
(Reprezint` manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a-l salva de
sub puterea diavolului [i a mor]ii). Cum a \mplinit Dumnezeu
aceast` f`g`duin]`? (Prin preg`tirea unui popor din care a ridicat
pe profe]i ca oameni ale[i prin care s` comunice planul m=ntuirii
pe care o va s`v=r[i prin Fiul S`u la plinirea vremii). Ce ne
spun profe]ii despre Mesia? (C` se va na[te din Fecioar`, \n
Betleem. Na[terea lui va fi \nt=mpinat` de magi, dar st`p=nitorii
acelor locuri nu-i vor \n]elege sensul [i va porni prigoan`
\mpotriva Pruncului-Mesia. Mama lui \l va ap`ra, refugiindu-se
\n Egipt... Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un
|naintemerg`tor. Mesia va \ntemeia pe p`m=nt \mp`r`]ia p`cii
care s`-l elibereze pe om din p`cat. De aceea, jertfa [i \nvierea
Sa vor constitui elementele de baz` ale eliber`rii omului din p`cat,
spre \mplinirea f`g`duin]ei lui Dumnezeu). De ce a fost nevoie
ca Dumnezeu s` comunice oamenilor prin profe]i planul m=ntuirii
[i modul \n care Mesia \l va realiza? (Ca s`-L cunoasc` oamenii
c=nd El va veni [i s`-I urmeze). L-au recunoscut \n persoana
Domnului Iisus Hristos? (Majoritatea din reprezentan]ii oficiali
ai poporului nu L-au recunoscut, dar poporul de r=nd \n cea mai
mare parte a aderat la El). De ce nu a fost primit Domnul Iisus?
(Fiindc` s-au interpretat gre[it profe]iile, a[tept=nd un Mesia
politic, care s` \ntemeieze o \mp`r`]ie lumeasc`). Dar cu cei ce
L-au primit pe El \n via]a lor, ce s-a \nt=mplat? (Ace[tia,
eliber=ndu-se de p`cat, au devenit fii lui Dumnezeu, adic` poporul
lui Dumnezeu, sau Biserica lui Dumnezeu).
Capitolul unu
130
8. Aplicarea
CAPITOLUL
Cateheze biblice
partea a II-a
Noul Testament
131
132
Capitolul unu
--
133
Genealogia M=ntuitorului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Era obiceiul la cei vechi s` se redacteze tabloul genealogic, atunci
c=nd se vorbea despre oameni deosebi]i [i neamul din care provin,
spre a li se cunoa[te originea. A[a, \n Vechiul Testament g`sim
prezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe [i al lui Sem.
Pentru a ar`ta c` Iisus este Mesia proorocit [i a[teptat, Sf=ntul
Evanghelist Matei \ncepe scrierea Evangheliei sale prezent=ndu-ne tabloul genealogic al Domnului.
134
Capitolul unu
proveni din familia regelui David. El se va numi Fiul lui David,
conform proorociei pe care Dumnezeu prin profetul Natan o
descoper` lui David: Iat`, Domnul \]i veste[te c` \]i va \nt`ri
casa... Voi ridica dup` tine pe urma[ul t`u, care va r`s`ri din
coapsele tale... Acela va zidi casa numelui meu [i eu voi \nt`ri
scaunul domniei lui \n veci... Casa ta va fi neclintit`, regatul t`u
va r`m=ne ve[nic \naintea ta [i tronul t`u va sta \n veci (II Regi
7, 1217).
Tocmai de aceea, cartea neamului lui Iisus Hristos este
prezentat` pe trei etape sau unit`]i, \nscriindu-se 42 de neamuri,
\mp`r]ite \n c=te 14, dup` cum urmeaz`:
1. De la Avraam p=n` la David
2. De la David p=n` la robia babilonic`
3. De la robia babilonic` p=n` la Iosif
Prima perioad`, \nceput` cu Avraam, se continu` cu Isaac [i
Iacov, urm=nd apoi Iuda. Acesta primind apoi binecuv=ntarea
tat`lui s`u i se preveste[te c` din semin]ia lui se va na[te Mesia:
Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din coapsele
sale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul c`ruia se vor supune
popoarele (Facerea 49, 10).
Perioada a doua cuprinde pe Solomon, fiul lui David, apoi
pe Roboam, continu=ndu-se cu al]i regi mai buni, sau mai r`i,
mai evlavio[i, sau idolatri, care au atras m=nia lui Dumnezeu [i
poporul este dus \n robia babilonic` sub Nabucodonosor, c=nd
Ierusalimul a fost asediat [i distrus, iar templul a fost pr`dat.
Re\ntorc=ndu-se apoi \n patrie, reapare \n con[tiin]a poporului
idealul mesianic. Este pomenit numele lui Zorobabel, care
recl`de[te templul din Ierusalim. De[i acest templu nu a avut
str`lucirea celui dint=i, m`rirea lui va fi [i mai mare spuneau
profe]ii fiindc` \n el va intra Mesia.
Cartea neamului lui Iisus Hristos se \ncheie cu Iosif,
logodnicul Mariei, din care s-a n`scut Iisus, ce se cheam`
Hristos. Vedem c` originea dup` trup a Domnului este redat`
pe numele lui Iosif, care nu era tat`l Lui natural, dar conform
r=nduielilor timpului, copiii erau socoti]i ca apar]in`tori aceleia[i
familii, chiar dac` tat`l lor natural era altul. |n acest caz, Iosif
era socotit tat`l legal, nu natural, pentru a se \nt`ri convingerea
c` Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Evanghelistul
precizeaz` c` Iosif este logodnicul Mariei, nu so]ul ei, de unde
putem vedea clar c` Maria, mama lui Iisus, este Fecioar`, iar
\ntruparea este de la Duhul Sf=nt.
De[i genealogia este prezentat` descendent, amintindu-se numele b`rba]ilor, fiindc` ei constituiau capul familiei, care
135
7. Fixarea cuno[tin]elor
F`c=nd \mp`r]irea genealogiei Domnului din 14 \n 14 genera]ii,
ne g=ndim la faptul c` cifra 14 reprezint` dublarea cifrei 7
considerat` sf=nt`, iar 42 (dublarea \nmul]it` cu 3) reprezint`
deplin`tatea sfin]eniei \mplinite \n persoana celui care o \ncheie,
adic` a lui Iisus Hristos.
Am v`zut apoi c` \n cartea neamului lui Iisus apar [i femei.
Unele dintre ele chiar p`c`toase, altele de alt neam; ceea ce
\nseamn` c` la m=ntuire sunt chema]i to]i oamenii, \n mod egal:
b`rba]i sau femei; p`c`to[i sau drep]i; din poporul ales, sau din
alte neamuri.
Observ`m c` Sf=ntul Evanghelist ne prezint` neamul dup`
trup al Domnului. Aceasta nu ne opre[te s` consider`m c` Cel ce
s-a \ntrupat este [i r`m=ne Dumnezeu adev`rat. Fiind [i r`m=n=nd
Dumnezeu adev`rat, El este [i Om adev`rat, adic` Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Fiul lui David.
8. Aplicarea
Pericopa Evanghelic` referitoare la cartea neamului lui Iisus
Hristos a fost r=nduit` de c`tre Biseric` s` se citeasc` \n
duminica dinaintea Na[terii Domnului, atr`g=ndu-ne prin aceasta
luare aminte asupra Personalit`]ii divin-umane a Celui ce se va
na[te pentru a noastr` m=ntuire.
Capitolul unu
136
9. Tem` pentru acas`
--
Pentru a \n]elege mai bine genealogia vie]ii cuiva, ar fi recomandabil ca fiecare s`-[i analizeze propria genealogie.
10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
Buna Vestire
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Se poate porni de la intui]ie, ar`t=ndu-se icoana Buneivestiri,
sau: Privind cu fa]a spre altar \n sfin]itul loca[ de cult, observ`m
pe u[ile \mp`r`te[ti icoana unei Fecioare adumbrit` de razele
luminoase ale Duhului Sf=nt \n chip de porumbel, iar al`turea
imaginea unui \nger \n ve[minte albe, adres=ndu-i-se cu un crin
\n m=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei. Aceasta reprezint`
icoana Buneivestiri.
137
138
Capitolul unu
Dumnezeu. {i iat` vei lua \n p=ntece [i vei na[te fiu [i vei chema
numele lui Iisus. Acesta va fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va
chema, [i-I va da Lui Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat`l
S`u, [i va \mp`r`]i peste casa lui Iacob \n veci [i \mp`r`]ia lui nu
va avea sf=r[it. {i a zis Maria c`tre \nger: cum va fi aceasta de
vreme ce eu nu [tiu de b`rbat? {i r`spunz=nd \ngerul i-a zis:
Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celui Prea\nalt te
va umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul ce se va na[te din tine se va
chema Fiul lui Dumnezeu. {i iat` Elisabeta, rudenia ta, [i ea a
z`mislit un fiu la b`tr=ne]ele ei, [i aceasta este a [asea lun` pentru ea, care se chema stearp`. C` la Dumnezeu nici un lucru nu
este cu neputin]`. {i a zis Maria: iat` roaba Domnului, fie mie
dup` cuv=ntul t`u. {i s-a dus \ngerul de la ea (Luca 1, 2638).
Explicarea textului Dup` cum vedem, Bunavestire \nseamn`
vestea bun` pe care \ngerul Gavriil o transmite unei Fecioare
aleas` de Dumnezeu s` nasc` pe Mesia cel proorocit [i a[teptat.
|ngerii sunt fiin]e spirituale, care petrec \n jurul tronului lui
Dumnezeu. Numele lor \nseamn` vestitor. Ei sunt trimi[i de
Dumnezeu ca s` vesteasc` oamenilor voia [i hot`r=rile Sale. Pentru a putea intra \n leg`tur` cu oamenii, ei se prezint` \n chip
omenesc [i vorbesc limba \n]eleas` de cei c`rora li se adreseaz`.
Fecioara se numea Maria. Locuia \n Nazaretul Galileii, un s`tule]
l=ng` Muntele Tabor, fiind logodit` cu Iosif. La evrei logodna
se f`cea cu aprobarea p`rin]ilor [i a fratelui mai mare. Ea dura
un an. Era o perioad` de verificare. Fecioara logodit` locuia \n
casa p`rin]ilor ei. |n aceast` situa]ie apare \ngerul Gavriil spre
a-i comunica Fecioarei voia lui Dumnezeu, spun=ndu-i: bucur`-te cea plin` de har, Domnul este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu
\ntre femei. De aici vedem c` nu e vorba de o Fecioar` oarecare,
ci de una plin` de har, care va avea un destin fericit, [i anume
de a fi binecuv=ntat` \ntre femei, de a i se atribui peste veacuri
cinstire din partea oamenilor, fiindc` va \mplini cea mai \nalt`
misiune \ncredin]at` de Dumnezeu vreodat` unui om.
De aceea, cople[it` de mesajul \ngerului, Fecioara s-a
sp`im=ntat [i a r`mas nedumerit`, motiv pentru care \ngerul o
lini[te[te, explic=ndu-i c` a aflat har de la Dumnezeu [i va lua
\n p=ntece [i va na[te fiu [i va chema numele Iui Iisus. Acesta va
fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va chema... Nedumerirea ei
cre[te [i mai mult, afl=nd c` va lua \n p=ntece. {i era justificat`
de vreme ce nu [tia de b`rbat. Se sim]ea f`r` prihan`. Avea
con[tiin]a clar` c` nu a tr`dat actul logodnei. Explica]ia \ngerului
\ns` o va lini[ti, afl=nd c` e vorba de umbrirea Duhului Sf=nt,
139
Capitolul unu
140
7. Fixarea cuno[tin]elor
|n ce const` Bunavestire? (|n vestea bun` pe care \ngerul Gavriil
o transmite Sfintei Fecioare Maria, c` va na[te pe Mesia, M=ntuitorul lumii). Cum a primit ea aceast` veste? (La \nceput s-a
sp`im=ntat de prezen]a \ngerului. Apoi vestea a cople[it-o, fiindc`
era neprih`nit`, [i nu putea \n]elege cum va fi posibil` \mplinirea
ve[tii \ngerului. Dar dup` ce \ngerul o asigur` c` la Dumnezeu
toate sunt cu putin]` [i c` prin umbrirea Duhului Sf=nt, de via]`
f`c`torul, ea va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, binecuv=ntat`
\ntre femei, Sf=nta Fecioar` se supune cu smerenie [i d`ruire,
r`spunz=nd \ngerului: fie mie dup` cuv=ntul t`u). Dup` ce a
primit taina z`mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va \nt=mpla \n
via]a Sfintei Fecioare? (Va \ncepe jertfa). Dumnezeu o va p`r`si?
(Nu o va p`r`si, fiindc` Dumnezeu nu renun]` la planul S`u, iar
ale[ii S`i nu vor fi niciodat` [i nici o clipit` p`r`si]i. Tot ce se
\nt=mpl` \n via]a lor este cu Voia [i \ng`duin]a lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Evenimentul Buneivestiri este s`rb`torit de Biseric` cu nou` luni
\nainte de Na[terea Domnului, adic` la 25 martie. Fiind zi de
bucurie, [i c`z=nd \n postul Pa[tilor, Biserica acord` dezlegare
la pe[te [i la vin.
141
--
Na[terea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Articolul al treilea din Simbolul de credin]` ne spune despre cea
de a doua Persoan` a Sfintei Treimi: ...care pentru noi oamenii
[i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat
de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut om.
142
Capitolul unu
143
Capitolul unu
144
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc Na[terea Domnului, sau \ntruparea Fiului lui
Dumnezeu? (|n timpul \mp`ratului Octavian Augustus, c=nd
guvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al }`rii Sfinte era
Irod). Unde s-a n`scut Pruncul sf=nt? (|n Betleem). Dar Sf=nta
Fecioar` [i dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de au ajuns \n
145
8. Aplicarea
Na[terea Domnului constituie pentru cre[tini unul din cele mai
mari praznice. Ea se s`rb`tore[te \n fiecare an la 25 decembrie,
fiind precedat` de o perioad` de [ase s`pt`m=ni de post.
Se va c=nta Troparul Na[terii Domnului, Colindul: O, ce
veste minunat`, precum [i alte colinde.
--
Capitolul unu
146
|nchinarea magilor
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
La opt zile dup` Na[terea Domnului Sf=nta Fecioar` [i dreptul
Iosif se prezint` cu Pruncul Sf=nt la templu pentru a fi t`iat
\mprejur; iar la patruzeci de zile a fost \nchinat la templu, fiind
\nt=mpinat de dreptul Simeon [i prooroci]a Ana.
Nu peste mult timp a avut loc un eveniment mai pu]in
a[teptat.
147
148
Capitolul unu
Ce fel de stea a fost aceasta?
Astronomul Iohannes Kepler a demonstrat \n 1606 c` steaua
care i-a condus pe magi a fost o tripl` conjunc]ie a lui Jupiter [i
a lui Saturn \n constela]ia Pe[tilor.
O tripl` conjunc]ie se produce la intervale de sute de ani, pe
c=nd conjunc]iile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima
tripl` conjunc]ie a avut loc \n constela]ia Berbecului, ]in=nd din
august 1940, p=n` \n februarie 1941. O a treia conjunc]ie este
prezis` abia pe la 1098. Richard Henning arat` c` conjunc]ii
simple ale lui Jupiter [i Saturn au avut loc \n constela]ia Pe[tilor
de mai multe ori; una din ele fiind \n 126 \n. Hr., dar aproape
invizibil`. Tripla conjunc]ie din constela]ia Pe[tilor s-a repetat
\n anul Na[terii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4
decembrie, fiind perfect vizibile. C`l`toria de la Babilon la Ierusalim dureaz` cam o lun` [i jum`tate. Datorit` faptului c`
Betleemul era la sud de Ierusalim, \n cazul unei c`l`torii efectuate dup`-amiaza, steaua devenea foarte str`lucitoare la apropierea
amurgului [i d`dea \ntr-adev`r impresia c` merge \naintea lor.
De fapt, Richard Henning a reconstituit artificial \ntre 19331937
drumul stelei magilor, la planetariul din Dusseldorf,
demonstr=nd ipoteza lui Kepler \n fa]a a mii de vizitatori. Din
nefericire \ns` un bombardament aerian a transformat, \n al doilea
r`zboi mondial, acest planetariu \ntr-un morman de ruine (Horia
Matei, idem, ibidem).
Cum i-a \nt=mpinat Irod pe magi?
Evanghelia ne spune c` la \nceput s-a tulburat, [i odat` cu el
tot Ierusalimul. De ce s-a tulburat tot Ierusalimul? Fiindc` to]i
cuno[teau m=nia [i cruzimea lui Irod, [i [i-au dat seama din mai
multe situa]ii anterioare c` aceasta se va rev`rsa asupra copiilor
lor. Cum a procedat Irod la \nceput? El adun` pe to]i arhiereii [i
c`rturarii la un sfat comun. Arhiereul era supremul preot [i
provenea din neamul lui Aron. La \nceput era ales pe via]`, apoi
a devenit la discre]ia celor puternici. Numai Irod depune [i
instituie \n cursul domniei sale opt arhierei. Dar chiar dac` erau
depu[i, arhiereii r`m=neau membri ai sinedriului. De aceea el a
chemat pe arhierei. C`rturarii se ocupau cu studiul legii mozaice. Ei se mai numeau [i \nv`]`tori de lege, sau legiuitori.
Bucur=ndu-se de trecere \n popor unii erau chiar membrii
sinedriului. Irod prime[te de la arhierei [i c`rturari r`spunsul c`,
potrivit proorociilor, Mesia se va na[te \n Betleem [i va fi Domn
\n Israel. Tulburat de cele auzite, el ia atitudine viclean` fa]` de
magi, \ndemn=ndu-i s` caute Pruncul [i dac` \l vor afla s`-i dea
[i lui de [tire ca s` i se \nchine [i el. El le spune magilor s`
149
7. Fixarea cuno[tin]elor
Din cele p=n` aici tratate re]inem c` magii [i steaua au existat \n
realitate, c` datele Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie
[i nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci
Capitolul unu
150
8. Aplicarea
Se vor c=nta mai multe colinde av=nd ca [i con]inut \nchinarea
magilor.
--
151
152
Capitolul unu
T`ierea \mprejur reprezenta leg`m=ntul f`cut de Dumnezeu
cu Avraam [i prin el cu poporul evreu: Iar leg`m=ntul dintre
Mine [i tine [i urma[ii t`i din neam \n neam, pe care trebuie s`-l
p`zi]i, este acesta: to]i cei de parte b`rb`teasc` ai vo[tri s` se
taie \mprejur... \n ziua a opta (Facerea 17, 1014).
Sf=ntul Apostol Pavel remarc` faptul c` primind s` fie t`iat
\mprejur, Domnul se supune Legii vechi; dar \n acela[i timp
\mplinind legea \n duh [i adev`r, El aduce un Nou Leg`m=nt
\ntre Dumnezeu [i oameni prin care se vor binecuv=nta toate
neamurile p`m=ntului. Astfel, pe de o parte, Iisus Hristos s-a
f`cut slujitor al t`ierii \mprejur pentru adev`rul lui Dumnezeu ca
s` se \nt`reasc` f`g`duin]ele p`rin]ilor (Romani 15, 8). Iar pe
de alt` parte, t`ierea \mprejur a Noului Leg`m=nt se face prin
Hristos [i devine o moarte fa]` de p`cat [i o \nviere \n Hristos,
s`v=r[it` prin Botez: ...|ntru care sunte]i [i t`ia]i \mprejur, cu
t`iere \mprejur nef`cut` de m=n`, prin dezbr`carea de trupul
p`catelor c`rnii \ntru t`ierea \mprejur a lui Hristos, fiind \ngropa]i
prin Botez \mpreun` cu El, \ntru care a]i [i fost \nvia]i \mpreun`
prin credin]a \n puterea lui Dumnezeu (Coloseni 2, 1112). Prin
acest Nou Leg`m=nt se va \mplini \n mod des`v=r[it leg`m=ntul
vechi \ncheiat \ntre Dumnezeu [i Avraam, \n sensul c` prin MesiaHristos care provine din neamul lui Avraam se vor binecuv=nta
toate neamurile p`m=ntului, f`r` nici o deosebire. Acum se
\mpline[te profe]ia mesianica f`cut` de Dumnezeu lui Avraam:
Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi m`ri
numele t`u [i vei fi izvor de binecuv=ntare (Facerea 12, 2 [i 17,
69).
|n al doilea r=nd, odat` cu t`ierea \mprejur, Pruncul sf=nt
prime[te numele de Iisus, cu o semnifica]ie deosebit`. C=nd
spunem Iisus \n]elegem c` Dumnezeu este M=ntuitorul nostru (Matei 1, 21), \ntruc=t prin \ns`[i pronun]area Lui facem o
m`rturisire de credin]`, recunosc=nd c` El este Emanuel, adic`:
Dumnezeu este cu noi (Matei 1, 22). Astfel, El s-a \ntrupat
pentru noi, pentru a fi cu noi [i a r`m=ne M=ntuitorul nostru.
Acesta este singurul nume dat printre oameni \n care s` ne
m=ntuim (Fapte 4, 12). De aceea, numele lui este mai presus
dec=t orice nume pentru ca \n numele lui Iisus tot genunchiul s`
se plece, al celor cere[ti [i a celor p`m=nte[ti [i a celor dedesubt
(Filipeni 2, 910).
153
B. |NCHINAREA LA TEMPLU
Textul pericopei {i c=nd s-au plinit zilele cur`]iei lor, legea
lui Moise,l-au dus la Ierusalim, ca s`-l pun` \naintea Domnului,
precum este scris \n legea Domnului: Orice \nt=i-n`scut de parte
b`rb`teasc` s` fie \nchinat Domnului, [i s` dea jertf` precum s-a
zis \n legea Domnului o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel. {i iat` era un om \n Ierusalim cu numele de Simeon [i
omul acela era drept [i tem`tor de Dumnezeu, a[tept=nd
m=ng`ierea lui Israel, [i Duhul Sf=nt era peste el. {i i se f`cuse
de Duhul Sf=nt s` nu vad` moartea, p=n` ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului. {i a venit cu Duhul \n templu, c=nd au adus
\n`untru p`rin]ii pe Pruncul Iisus, ca s` fac` cu el dup` r=nduiala
legii. {i acela l-a luat \n bra]e [i a binecuv=ntat pe Dumnezeu [i
a zis: Acum sloboze[te pe robul t`u, St`p=ne, dup` cuv=ntul t`u
\n pace, c` v`zur` ochii mei m=ntuirea ta, pe care ai g`tit-o
\naintea fe]ei tuturor popoarelor, ca s` fie lumin` spre descoperirea neamurilor [i slava poporului t`u Israel. {i se mirau Iosif
[i mama lui de cele ce gr`iau despre el. {i i-a binecuv=ntat Simeon
[i a zis c`tre Maria, mama Lui: iat`, Acesta este pus spre c`derea
[i scularea multora \n Israel [i spre semn de contrazicere, ca s`
descopere cugetele multor inimi. {i prin \ns`[i sufletul t`u va
trece sabia. {i era [i Ana, prooroci]a, fiica lui Fanuel, din semin]ia
lui A[er. Aceasta era \naintat` \n zile multe [i tr`ise cu b`rbatul
s`u [apte ani dup` fecioria sa. {i a fost v`duv` ca de 84 de ani [i
nu se dep`rta de la templu, slujind noaptea cu posturi [i rug`ciuni. {i veni [i ea \n acel ceas, l`uda pe Dumnezeu [i cuv=nta
despre El tuturor celor ce a[teptau m=ntuire \n Ierusalim (Luca
2, 2238).
Explicarea textului pericopei Ducerea [i \nchinarea \nt=iului
n`scut de parte b`rb`teasc` la templu dateaz` la evrei \nc` din
perioada eliber`rii din robia egiptean`. Era un act de d`ruire lui
Dumnezeu ca o form` de manifestare a recuno[tin]ei. Era
prev`zut` aducerea la templu a copiilor la 40 de zile dup` na[tere,
\n amintirea peregrin`rii poporului \n pustie timp de 40 de ani [i
a salv`rii lui prin bun`voin]a lui Dumnezeu. Cum nu puteau fi
adu[i to]i copiii la templu, s-a acceptat \n locul lor aducerea
jertfei, copilul urm=nd s` fie dus la templu doar pentru a fi
\nchinat Domnului. Iat` [i glasul Legii, privind procedura aducerii
jertfei la templu: Dac` femeia va z`misli [i va na[te prunc de
parte b`rb`teasc`, va fi necurat` [apte zile... Iar \n a opta zi se va
t`ia pruncul \mprejur. Femeia s` mai [ad` 33 de zile [i s` se
Capitolul unu
154
7. Fixarea cuno[tin]elor
Referindu-ne la ambele evenimente care stau \nc` de la \nceput
m`rturie c` Mesia nu a venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`
\n duh [i \n adev`r, ne \ntrebam la \nceput, care sunt acestea?
(Acestea sunt t`ierea \mprejur la opt zile de la na[tere [i
\nchinarea la templu, la 40 de zile de la na[terea Sa). Ce
semnifica]ie are t`ierea \mprejur? (Ea reprezint` \ncheierea leg`m=ntului \ncheiat de Dumnezeu cu Avraam, la care se supuneau
to]i copiii evreilor. Mesia-Hristos \mpline[te aceast` lege \n duhul
ei, stabilind pentru \ntreaga omenire un Nou Leg`m=nt cu Dumnezeu, [i anume de t`iere a poftelor trupului c`rnii, aduc`toare
de p`cat [i patim`, [i de \nvierea cu Hristos prin Botez la o nou`
via]`, str`b`tut` de puterea Duhului lui Dumnezeu [i de via]a lui
155
8. Aplicarea
Aceste dou` evenimente din via]a Pruncului Iisus au devenit pentru cre[tini zile de praznic \mp`r`tesc. Astfel, la 1 ianuarie (opt
zile de la na[tere) s`rb`torim t`ierea \mprejur a Domnului; iar la
2 februarie (40 de zile de la na[tere) s`rb`torim \nt=mpinarea
Domnului.
Am v`zut c` dreptul Simeon a binecuv=ntat pe Dumnezeu
v`z=nd pe Pruncul-Mesia, cu cuvintele: Acum sloboze[te pe
robul t`u, St`p=ne, dup` cuv=ntul T`u, \n pace... care au intrat
\n cultul divin public al vecerniei. S` c=nt`m cu to]ii acest imn
\n`l]`tor.
Capitolul unu
156
9. Tem` pentru acas`
--
157
158
Capitolul unu
nezeu, Iisus Hristos. |n felul acesta, \n via]a lui Iisus se
reoglinde[te \nc` odat` via]a poporului israelitean.
|n timp ce Sf=nta Familie se afl` \n Egipt, Irod porunce[te
ca to]i copiii p=n` la doi ani s` fie uci[i. |nfuriat p=n` la nebunie,
Irod ia aceast` hot`r=re de team` s` nu-[i piard` tronul. A[teptarea zadarnic` a magilor nu numai c` l-a derutat, ci i-a trezit
m=nia criminal`. |i era de altfel \n fire s` nu cru]e pe nimeni [i
nimic c=nd era vorba de el [i de tronul s`u. {i-a ucis so]ia [i trei
din propriii s`i fii, plus o hecatomb` de farisei. |n viclenia lui
tiranic`, spune un comentator (A. Durand), a dat ordin ca la sf=r[itul zilelor sale s` fie masacra]i un num`r mare de notabilit`]i,
pe care pl=ng=ndu-i poporul, s` lase a se vedea c` \l regret` pe
el. Referindu-ne \ns` la moartea copiilor, se pune \ntrebarea: c=]i
copii s` fi fost? Se apreciaz` c` Betleemul \n acel timp avea cam
2000 de locuitori. La mia de locuitori se aflau sub trei ani, 30
40 copii, din care sc`z=nd num`rul fetelor (care \n general sunt
mai multe), putem conchide c` num`rul copiilor uci[i nu a trecut
cifra de 40. Vorbind despre |mp`ratul Octavian Augustus,
istoricul Macrobius (\n Saturnales 11, 4) arat` c` atunci c=nd
\mp`ratul a auzit c` \ntre copiii de p=n` la doi ani pe care a
poruncit Irod, regele iudeilor, s` fie uci[i, a fost [i copilul s`u
ucis, a zis: E mai bine s` fii porcul lui Irod, dec=t fiul lui.
Omor=rea pruncilor reprezint` \ns` [i \mplinirea profe]iei lui
Ieremia (31, 5), care arat` c` pl=ngere [i t=nguire mult` s-a auzit
\n Rama. Aceasta era o localitate aflat` la 10 km nord de Ierusalim. Un cutremur este resim]it \n toate p`r]ile. Un cutremur
moral \ns` ajunge p=n` la morm=ntul Rachelei, mama lui Iosif [i
Veniamin, so]ia lui Iacob-Israel, \nc=t prin ea \ntreg neamul lui
Israel pl=nge pruncii nevinova]i.
Moartea lui Irod este fixat` de istoricul Iosif Flaviu \ntre 27
martie [i 4 aprilie. Era \n al 37-lea an al domniei sale. Avea 70
de ani. Era extrem de agitat c` nu se mai poate ridica din boala
care \l chinuia tot mai mult, \nc=t a vrut chiar s`-[i curme zilele
cu un cu]it de mas`. Avea o boal` dureroas`, \nc=t carnea \i intrase
\n putrefac]ie. I se aplica pe corp carne proasp`t`, pentru ca
viermii care \i mi[unau corpul s` fie atra[i de aceasta. Un alt
istoric evreu (Ioseph Klausner) spune despre Irod c` s-a urcat
pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru [i a murit ca un c=ine.
Dup` moartea lui, regatul se \mparte, pe baza testamentului s`u,
aprobat mai t=rziu [i de \mp`ratul Augustus, \n trei p`r]i. Astfel,
Arhelau a luat jum`tate din regat: Iudeea, Samaria [i Idumeea.
Antipa a luat Galileea [i Pereea; iar Filip a primit Batanea [i
Trachonitis. Nu li s-a dat \ns` titlul de rege nici unuia dintre
159
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc fuga \n Egipt? (Dup` \mplinirea datoriilor
religioase c`tre templul din Ierusalim, conform legii, [i dup`
\nchinarea magilor). Ce a determinat fuga \n Egipt? (M=nia lui
Irod rev`rsat` cu cruzime asupra copiilor n`scu]i \n Betleem).
Ce a poruncit el \n nebunia lui? (Ca to]i copiii p=n` la doi ani s`
fie uci[i). S-a \mplinit aceasta? (Da, s-a \mplinit). Pruncul Iisus
a sc`pat de m=nia lui Irod? (|ntruc=t a plecat \n Egipt, nu a fost
g`sit). C=t a stat Sf=nta Familie \n Egipt? (P=n` \n toamna
aceluia[i an, fiindc` \n acel an a murit Irod). Unde s-a stabilit
Sf=nta Familie dup` re\ntoarcerea din Egipt? (S-a stabilit \n
Nazaret, unde le era [i locuin]a [i de unde plecase Sf=nta Fecioar`
[i cu Iosif s` se \nscrie \n Betleem).
Capitolul unu
160
8. Aplicarea
--
161
162
Capitolul unu
preten]ioas`. P=inea era din gr=u sau secar`, amestecat` de multe
ori cu fain` de fasole sau linte. Era dospit` sau nedospit`; zilnic
proasp`t`. Masa principal` era cina, dat` fiind r`ceala serii. Peste
zi se mul]umeau s` m`n=nce p=ine cu smochine, struguri, pepeni,
curmale proaspete sau uscate, castrave]i. Ca b`utur` se folosea
laptele mai mult de oi sau capre; l`s=ndu-l pentru st=mp`rarea
setei s` se acreasc`. La mas` se a[ezau \n pozi]ie culcat`, sprijini]i
pe m=na st=ng`, se m=nca cu m=na dreapt`. De aceia \[i sp`lau
m=inile [i \nainte [i dup` servirea mesei. St`p=nul casei \nainte
[i dup` mas` rostea rug`ciunea. Meniul era \n func]ie de
posibilit`]ile fiec`ruia. Cei mai \nst`ri]i foloseau carnea pr`jit`
de vi]el, miei, iezi sau pe[te. |n timpul mesei [i dup` mas` se
bea vin. Sup` nu se servea. Alimentele se \ndulceau cu miere de
albine, sau din struguri. Cei s`raci se mul]umeau s` m`n=nce
p=ine \nmuiata \n o]et sau \n lapte. Cerealele erau preparate [i
fripte, sau puteau fi consumate [i crude. Cei de l=ng` lac foloseau
ca aliment carnea de pe[te.
Via]a public` [i particular` era organizat` [i se desf`[ura dup`
Legea Domnului. Locul special pentru rug`ciune [i cult era
templul. Apoi casele de rug`ciune s-au \nmul]it a[a de mult, \nc=t,
purt=nd numele de sinagogi, adic` loca[ de adunare, nu exist`
localitate din care s` lipseasc`. Chiar [i \n templu se g`sea o
sinagog`. Sinagoga avea mai mult un caracter laic. Rabinul, sau
\nv`]atul legii putea fi laic. Datorit` necesit`]ii de a cunoa[te
legea [i cuv=ntul lui Dumnezeu, \n sinagog` putea vorbi oricare
din participan]i. Serviciul religios care consta din rug`ciuni, citiri
[i t`lm`ciri a legii [i proorocilor se f`ceau la s`rb`tori, lunea [i
joia, dar mai ales s=mb`ta.
O importan]` deosebit` se acord` cre[terii [i educa]iei copiilor considera]i ca o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. Ei erau educa]i
\n fric` de Dumnezeu, a p`zirii poruncilor Lui [i a respectului
fa]` de p`rin]i. Acest respect al p`rin]iior mergea at=t de mult
\nc=t copilul care \[i lovea p`rintele era ucis. La fel se impunea
[i respectul fa]` de cei mai \n v=rst`, prin salut reveren]ios, sau
dac` st`teau jos, se ridicau atunci c=nd trecea un b`tr=n, fiind
astfel obi[nui]i s` \mplineasc` ceea ce \nv`]au la sinagog`:
Dinaintea p`rului c`runt te scoal` [i fa]a celui b`tr=n o cinste[te! |nc` de mici, copiii erau \nv`]a]i la sinagogi Legea [i profe]ii,
repet=nd la \nceput dup` rabi [i memoriz=nd verset cu verset,
apoi \nv`]=nd ei \n[i[i s` citeasc`.
Am amintit toate acestea pentru a ne putea da seama mai
bine care este cadrul \n care Iisus [i-a petrecut copil`ria.
163
Capitolul unu
164
ani, Iisus sporea cu \n]elepciunea [i cu v=rsta [i cu harul la Dumnezeu [i la oameni (Luca 2, 52).
V`z=nd modul foarte natural [i comun omenesc al copilului
[i al adolescentului Iisus, supus \ntru totul mamei sale [i
obiceiurilor timpului, ne apare \n chip firesc \ntrebarea: care este
chipul Lui, cum ar`ta El? |ntrebarea [i-au pus-o mul]i [i p`rerile
au fost diverse. Iat` una din ele: Ni-l putem \nchipui pe Iisus ca
pe to]i galileenii din vremea Sa: ochii de culoare \ntunecat`, p`rul
negru, lung [i dat cu untdelemn, ca de altfel [i barba. Ei purtau
un fel de c`ma[` str=ns` la mijloc cu o cing`toare de l=n` peste
care aruncau un ve[m=nt larg. |n picioare aveau sandale cu curele,
iar pe cap \[i a[ezau un voal alb ce at=rna pe spate [i care \i ferea
de soare (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu \ntrupat, \n rev.
M.B. nr. 13/1982, p. 34).
Intui]ia se face ar`t=nd tabloul Sfintei Familii, unde apare
\n prim plan Iisus, precum [i tablouri reprezent=nd aspecte din
}ara Sf=nt`.
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a fost copil`ria lui Iisus? (Ca a oric`rui copil din timpul
S`u). S-a deosebit totu[i cu ceva? (Pe m`sur` ce cre[tea cu v=rsta,
sporea [i cu harul [i cu \n]elepciunea \n fa]a lui Dumnezeu [i a
oamenilor). A avut El con[tiin]a c` de[i copil modest fiind, este
totu[i Fiul lui Dumnezeu? (A avut-o [i o exprima clar la v=rsta
de 12 ani mamei Sale, c=nd se afla \n templul din Ierusalim: De
ce m` c`uta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui Meu mi se
cade s` fiu?). Au \n]eles to]i aceste cuvinte? (Nu le-au \n]eles,
\ns` mama Lui p`stra toate cuvintele acestea \n inima sa). Dup`
v=rsta de 12 ani Iisus a stat numai \n Nazaret, sau a mai fost pe
undeva? (Unii spun c` a fost [i \n alte ]`ri unde a dob=ndit
\n]elepciunea, [i ar fi \nv`]at s` fac` minunile care vor urma \n
cadrul activit`]ii Sale). Este adev`rat? (Nu a mai fost nic`ieri.
Evanghelistul ne spune clar c` de la templul din Ierusalim a
venit \n Nazaret [i le era supus. Apoi, \nainte de a-[i \ncepe
activitatea public`, a venit Iisus din Nazaretul Galileii [i s-a
botezat de la Ioan \n Iordan (Marcu 1, 9). Pe urm`, c=nd [i-a
\nceput activitatea, a venit \n Nazaret unde fusese crescut [i a
intrat dup` obiceiul S`u, \n ziua s=mbetei \n sinagog` [i s-a sculat
s` citeasc`... (Luca 4, 16). {i to]i se mirau de cuvintele harului
care ie[eau din gura Lui [i ziceau: Au nu este acesta feciorul lui
Iosif? (Luca 4, 22).
165
8. Aplicarea
Vorbind despre copil`ria lui Iisus vedem c`, duc=nd o via]` modest` a muncit cinstit [i cu d`ruire, pre]uind munca [i oferindu-ne
\n acela[i timp o pild` [i un \ndemn ca [i noi s` muncim, f`c=ndune datoria oriunde am fi pu[i, cu con[tiin]` [i d`ruire, ca pentru
Domnul (Coloseni 3, 23).
Urm=nd pilda supunerii [i ascult`rii lui Iisus fa]` de p`rin]ii
S`i, tot astfel trebuie s` se comporte [i copiii, d=nd ascultare
\nv`]`turilor Bisericii, ale dasc`lilor, ale p`rin]ilor [i ale
oamenilor de bine.
--
Botezul Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Era obiceiul la cei vechi ca activitatea public` s` le fie recunoscut`
numai acelora care \mplineau v=rsta de 30 de ani. P=n` la aceast`
v=rst` se considera c` omul nu este \mplinit \n toat` maturitatea
lui pentru a putea \nv`]a [i pe al]ii.
Tot astfel [i M=ntuitorul [i-a \nceput activitatea mesianic`
la v=rsta de 30 de ani. |nainte \ns` s-au petrecut dou` evenimente
importante \n via]a Lui, [i anume botezul \n Iordan de c`tre Ioan,
[i apoi postul [i ispitirea \n pustie.
166
Capitolul unu
167
7. Fixarea cuno[tin]elor
Dup` cum am v`zut, M=ntuitorul nostru Iisus Hristos a primit s`
fie botezat de c`tre Ioan \n r=ul Iordanului \naintea \nceperii
activita]ii Sale publice. Ne \ntreb`m: ce botez a primit Domnul?
(A primit botezul lui Ioan). Care era acesta? (Era botezul
poc`in]ei). Mai exist` cumva [i alt botez? (Exist` botezul cu Duh
Sf=nt [i cu foc). Cine va aplica acest nou botez? (|l vor aplica
urma[ii M=ntuitorului \n numele Sfintei Treimi). Odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh \n chip de porumbel [i a glasului din cer
care \l face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, ce ni se descopere?
(Sf=nta Treime: Tat`l care gl`suie[te, Fiul care prime[te Botezul
[i Duhul Sf=nt care se coboar` \n chip de porumbel). Recunosc=nd
Capitolul unu
168
8. Aplicarea
Noi s`rb`torim Botezul Domnului la 6 ianuarie, c=nd se face [i
sfin]irea Apei Mari.
Se va c=nta Troparul Botezului.
--
169
170
Capitolul unu
vegeta]ie, nici c`i de comunica]ie, iar aerul dogor=tor al ar[i]ei
soarelui devenea aproape cu neputin]` de respirat. L=ng` pustiu
se ridic` muntele Duca, cu altitudinea de 473m deasupra nivelului
m`rii (Dr. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dup` Matei, Cern`u]i,
1925, p. 162163). Aici, \n aceast` ambian]` a petrecut Domnul
plin de Duhul Sf=nt (Luca 4, 1) \n medita]ie, rug`ciune, postind
40 de zile ziua [i 40 de nop]i. Evangheli[tii fac aceast` precizare
\ntruc=t doresc s` arate c` postul lui Iisus este integral [i deosebit
de cel al fariseilor, care posteau ziua, iar noaptea se ghiftuiau cu
toate bun`t`]ile. Exege]ii \[i pun \ntrebarea cum a putut El rezista,
cu trup ca al nostru, s` posteasc` 40 de zile [i 40 de nop]i.
|ntr-adev`r, El avea trup ca al nostru, dar era plin de Duhul
Sf=nt, de puterea Lui [i \ngerii \l slujeau (Marcu 1, 13). Postul
de 40 de zile ne aminte[te, desigur de postul lui Moise, cu aceea[i
durat` \naintea cutremur`torului eveniment al primirii Legii. Tot
astfel [i Iisus pentru salvarea omenirii de p`cat, va avea o cutremur`toare \nt`lnire cu diavolul dup` 40 de zile [i nop]i de post,
\naintea \nceperii activit`]ii Sale mesianice.
La sf=r[itul celor 40 de zile de post Iisus a fl`m=nzit. Se
prezint` acum la El diavolul. Acesta este ispititorul [i ucig`torul
dintru \nceput al omului, tat`l minciunii (Ioan 8, 44). |nsu[i
numele de diavol (satana, \n ebraic`) define[te ac]iunea
potrivnic` spre v`t`mare. El a fost gelos [i a ac]ionat cu viclenie
[i invidie asupra primului om aflat \n comuniunea lui Dumnezeu. Aceast` gelozie [i invidie porne[te din faptul c` omul se
afla \n gra]ia lui Dumnezeu, pe c=nd el c`zuse din aceast` gra]ie.
Gelozia [i invidia lui r`m=n [i dup` c`derea omului \n p`cat,
fiindc` [i \n aceast` stare omul se afl` \n gra]ia lui Dumnezeu, [i
P`rintele ceresc \i promite izb`virea din p`cat [i din moarte.
Diavolul a ac]ionat \ntotdeauna asupra omului cu mult` viclenie,
ascunz=nd r`ul sub masca binelui. Omul creat de Dumnezeu
urm`re[te binele, dar prin viclenie, diavolul ispitindu-l, \l poate
\nfunda \n r`ul din care nu va mai putea ie[i singur. Astfel,
\naintea c`derii \n p`cat, divolul \i ispite[te pe primii oameni
spun=ndu-le cu viclenie [i minciun` c` dac` vor m=nca din fructul
oprit vor fi asemenea lui Dumnezeu. A fi asemenea lui Dumnezeu este binele, scopul crea]iei \ns`[i. A gusta \ns` din fructul
oprit este \nc`lcarea voin]ei lui Dumnezeu. De aici marea \n[elare
pe care diavolul o strecoar` cu viclenie \n sufletul omului,
duc=ndu-l la c`dere. Tot cu viclenie [i invidie se apropie divolul
[i de Iisus. El [tia c` Iisus este M=ntuitorul lumii [i izb`vitorul
omului din p`cat, [i implicit du[manul lui. Nu [tia \ns` c` Iisus
este \nsu[i Dumnezeu cel atotputernic. Dac` ar fi [tiut nu s-ar
171
mai fi apropiat de El, fiindc` Dumnezeu l-a \nvins odat` [i pentru totdeauna. Chiar dac` \l recuno[tea pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, \n]elegea aceasta cam \n genul ereticului Arie, \n sensul
c` ar fi o creatur` a Tat`lui, cum creatur` este [i el. Pentru aceasta
\n ispitirea Sa, diavolul vrea s`-L verifice pe Iisus, \ntreb=ndu-L
de fiecare dat`: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu....
Prima ispitire: De e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, spune ca
pietrele acestea s` se prefac` \n p=ine. Iat` reeditarea primei
ispite adresat` omului \n rai av=nd \n esen]` aceea[i poft` a
l`comiei p=ntecelui. M=ntuitorul nu mai putea primi viclenia [i
\n[el`ciunea divolului. De aceea r`spunde prin cuv=ntul lui Dumnezeu: Nu numai cu p=ine va tr`i omul, ci cu tot cuv=ntul care
iese din gura lui Dumnezeu (Deuteronom 8, 3). Primul om aflat
\n rai, a uitat de porunca lui Dumnezeu, de aceea a acceptat ispita
viclean` a diavolului...
A doua ispitire este f`cut` pe aripa templului diavolul
\ncerc=nd prin viclenie s` afle dac` Iisus este Fiul lui Dumnezeu: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-te jos c`ci scris
este c` va porunci \ngerilor S`i [i pe m=ini Te vor prinde ca nu
cumva s` love[ti de piatr` piciorul T`u. De data aceasta [i
diavolul \l ispite[te pe Iisus tot prin cuv=ntul lui Dumnezeu
(Psalmul 90/91, 11). Prin viclenia lui, diavolul interpreteaz`
textul Scripturii ca mul]i eretici de azi, nu dup` ceea ce vrea
textul s` comunice, ci dup` dorin]a lor. De aceea le este spre
pierzanie. La fel s-a adresat diavolul [i primului om, invoc=nd
cuv=ntul lui Dumnezeu: nu a zis oare Dumnezeu.... Omul i-a
c`zut victim`, ascult=ndu-l. Iisus \ns` ca Fiu al lui Dumnezeu, \i
demasc` viclenia tot prin porunca lui Dumnezeu: Iar`[i este
scris: s` nu ispite[ti pe Domnul Dumnezeul t`u (Deuteronom 6,
16).
Aceasta este ispita m`ririi, a slavei de[arte. Primului om i
s-a spus de c`tre diavol: ve]i fi ca Dumnezeu, [i omul a acceptat.
Iisus este con[tient de dumnezeirea Sa [i de aceea poate respinge
ispita.
A treia ispit`. Iisus este dus pe un munte foarte \nalt. Unii
exege]i spun c` ar putea fi vorba de Muntele M`slinilor, al]ii de
Tabor sau Nebo, iar al]ii \l identific` cu muntele Quarantaniei
Duca. Mai pu]in intereseaz` \ns` aceasta. Diavolul \i arat` lui
Iisus \mp`r`]iile lumii, cu gloria [i str`lucirea lor, [i apoi \i spune:
Toate acestea }i le voi da }ie, dac` te vei \nchina mie. {i
continu`: c`ci mie mi-au fost date [i eu le dau cui voiesc.
Aceasta este ispita banului, a bunurilor materiale prisositoare
care genereaz` \mbuibarea prin satisfacerea tuturor poftelor
172
Capitolul unu
carnale. Diavolul se laud` c` el este st`p=nul lor. Va recunoa[te,
de fapt, Iisus \nsu[i acest fapt, \naintea Sfintelor Sale Patimi,
c=nd spune Apostolilor c` diavolul este st`p=nitorul lumii
acesteia (Ioan 12, 31). Pentru a \n]elege aceast` st`p=nire, va
trebui s` citim din nou primele pagini ale Bibliei. Vom constata
c` aduc=nd p`catul \n lume, [i prin p`cat moartea, diavolul a
ob]inut oarecum st`p=nirea asupra lumii devenit` a p`catului.
Omul \nsu[i \i confer` aceast` st`p=nire prin supunerea fa]` de
ispita lui viclean`, [i prin neascultarea fa]` de porunca lui Dumnezeu. Numai Jertfa m=ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu \l va putea
elibera pe om de sub st`p=nirea diavolului, fiindc` numai ea \l
poate \nvinge pe acesta, total [i definitiv.
Iisus [tia toate acestea, de aceea refuz` dialogul cu diavolul,
alung=ndu-l scurt [i categoric: pleac`, fugi, dep`rteaz`-te!. Ne-a
ar`tat [i nou`, prin aceasta, c` dialogul cu diavolul nu are
niciodat` rezultate bune. Ispita lui viclean` [i neru[inat` trebuie
respins` de la \nceput. A accepta ca ispita s` se amplifice,
\nseamn` a-]i sl`bi puterile [i a \ncerca riscul c`derii. Ispita
trebuie respins` \nc` de la \nceput, c=nd puterile sunt proaspete
[i tari. De aceea, M=ntuitorul ne-a \nv`]at s` cerem P`rintelui
ceresc, nu doar s` ne ajute \n timpul ispitei diavolului, ci s` fac`
s` nu intr`m \n ispit`, [i mai presus de toate s` ne elibereze, s`
ne salveze de sub influen]a celui viclean [i r`u. C`derea \n p`cat
a primului ispitit de diavol dovede[te c` noi prin puterile noastre
nu putem face fa]` vicleniei diavolului. Aceasta e mai puternic`
dec=t \n]elepciunea [i priceperea omeneasc`. {tiind aceasta,
Domnul i-a \ndemnat pe Apostoli [i prin ei pe noi to]i s`
priveghem [i s` ne rug`m pentru a nu intra \n ispit`, c`ci duhul
este os=rduitor, dar trupul nu poate. La fel, Apostolii Domnului
ne-au atras aten]ia st`ruitor s` fim treji [i s` priveghem c`ci
diavolul, potrivnicul nostru umbl` r`cnind ca un leu, c`ut=nd
pe cine s` \nghit` (I Petru 5, 8). Pentru aceasta \mbr`ca]i-v`
cu toat` arm`tura lui Dumnezeu ca s` pute]i sta \mpotriva
uneltirilor diavolului, pentru c` nu avem de luptat \mpotriva
trupului [i a s=ngelui, ci \mpotriva duhurilor r`ut`]ii din
v`zduhuri (Efeseni 6, 1112).
Pericopa evanghelic` a ispitirii lui Iisus se \ncheie cu
precizarea: {i diavolul, sf`r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de
El p=n` la o vreme. C=nd va veni ispita diavolului? |naintea
Sfintelor Patimi ale Domnului, diavolul a intrat \n Iuda [i acesta
L-a tr`dat. Prin viclenia [i puterea diavolului Domnul a fost
condamnat la moartea cea mai josnic` prin crucificare. {i a socotit
el c` moartea lui Iisus este biruin]a sa definitiv`. Dar de data
173
aceasta s-a \n[elat el. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu pl`te[te
pentru noi oamenii pre]ul de r`scump`rare din p`cat, iar prin
cobor`rea Sa la iad, Dumnezeu fiind, a zdrobit puterea mor]ii.
Pentru acest motiv, crucea r`m=ne arm` \mpotriva diavolului.
Prin jertfa de pe cruce diavolul a fost \nvins pentru totdeauna.
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc ispitirea Domnului? (Dup` Botezul \n Iordan [i
dup` postul de 40 de zile [i 40 de nop]i \n pustia Quarantaniei).
S-a putut apropia diavolul de Domnul ca s`-L ispiteasc`, dat fiind
faptul c` El a fost cea de-a doua persoan` a Sfintei Treimi?
(Diavolul nu a [tiut c` este chiar Dumnezeu, ci c` este creatura
lui Dumnezeu, asemenea Lui). Ce dovad` avem \n acest sens?
(Faptul c` \n ispitire diavolul \ntreab`: dac` e[ti Tu Fiul lui
Dumnezeu. Vroia adic`, la \nceput s` se conving` \n ce const`
filia]ia lui divin`, [i ce mijloace viclene ar putea folosi pentru
a-L deruta din misiunea Lui de m=ntuire a omului). Concret, care
sunt cuvintele primei ispite? (Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu
spune pietrelor acestora s` se fac` p=ine). Dar a doua, dup` ce
L-a urcat pe aripa templului? (S` se arunce jos [i nu va fi l`sat \n
primejdie). Care este ultima ispit`, duc=nd pe Iisus pe un munte
foarte \nalt [i promi]=ndu-I \mp`r`]iile lumii? (I le promite toate
acestea dac` i se va \nchina lui, adic` dac` i se va supune lui,
consider=ndu-l pe el st`p=nul s`u). Care a fost \n final atitudinea
M=ntuitorului? (V`z=nd prea multa lui neru[inare, Domnul l-a
alungat). De ce omul nu a reu[it s`-l biruiasc` pe diavol \n ispit`?
(Fiindc` \n timpul ispitei, a uitat cuv=ntul lui Dumnezeu, adic`
porunca lui Dumnezeu. Iisus, cel de al doilea Adam, \i r`spunde
diavolului totdeauna prin cuv=ntul lui Dumnezeu, \n fa]a c`ruia
[i diavolul trebuie s` se plece. C=nd Iisus vede c` prin neru[inare
diavolul insist` prea mult \l respinge cu duritate).
Pe noi \ns` ne-a \nv`]at s`-l respingem \nc` de la \nceput,
fiindc`, asemenea lui Adam nu vom avea nici \n]elepciunea [i
nici puterea de a sta \mpotriva vicleniei lui mincinoase [i
st`ruin]ei sale neru[inate.
8. Aplicarea
Dat fiind faptul c` prin moartea [i \nvierea Domnului, puterea
diavolului a fost \nvins`, Biserica a r=nduit rug`ciuni speciale
de dezlegare a sufletelor chinuite de puterea lui potrivnic`.
Capitolul unu
174
--
175
176
Capitolul unu
lege [i proorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din Nazaret. {i a zis
Natanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Zis-a lui Filip: vino [i
vezi. A v`zut Iisus pe Natanael venind c`tre El [i a zis despre el:
iat` cu adev`rat israelit \n care nu este vicle[ug. Zis-a Natanael
Lui: de unde m` cuno[ti? A r`spuns Iisus [i i-a zis: mai \nainte
de a te fi chemat Filip, fiind sub smochin, te-am v`zut. A r`spuns
Natanael [i a zis: Rabi, tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, Tu e[ti regele
lui Israel (Ioan 1, 3550).
Deci primii patru Apostoli au fost: Andrei, Ioan, Simon (Petru) [i Iacob. Andrei [i Simon erau fra]i. La fel [i Ioan [i Iacob.
Pe ace[tia doi din urm` \i va numi Iisus fiii tunetului, datorit`
firii lor \nfl`c`rate [i d=rze. Acestor patru li se mai asociaz` \nc`
doi: Filip [i Natanael. |mpreun` cu ace[tia [ase, Domnul particip`
la nunta din Cana Galileii, apoi, \mpreun` cu ei merge la Ierusalim de Pa[ti [i stau acolo p=n` prin noiembrie decembrie,
c=nd se re\ntorc pe la casele lor (Ioan 2, 111).
Alegerea lor definitiv` a urmat apoi tot printr-un act menit
s`-i determine s` cread` \n Mesia, a[a cum a mai f`cut-o \n Cana
Galileii, pref`c=nd apa \n vin. De data aceasta sub o alt` form`.
{i anume, afl=ndu-se Iisus l=ng` lacul Ghenizaret, \nconjurat de
mul]imea care se \mbulzea ca s`-I aud` cuvintele, v`z=nd dou`
cor`bii l=ng` lac, iar pescarii ie[ind din ele, sp`lau mrejele. {i
intr=nd \ntr-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat s` o dep`rteze
pu]in de la uscat [i [ez=nd \nv`]a mul]imile din corabie... Iar
c=nd a \ncetat s` vorbeasc`, a zis c`tre Simon: dep`rteaz-o la
ad=nc [i arunca]i mrejele pentru pescuit. {i r`spunz=nd Simon a
zis: |nv`]`torule, toat` noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins,
dar dup` cuv=ntul T`u voi arunca mrejele. {i aceasta f`c=nd au
prins mul]ime de pe[te, \nc=t se rupeau mrejele. {i au f`cut semn
tovar`[ilor lui, care erau \n alt` corabie, ca venind, s` le ajute. {i
au venit [i au umplut am=ndou` cor`biile, \nc=t se afundau. Iar
Simon Petru v`z=nd, a c`zut la picioarele lui Iisus zic=nd: ie[i
de la mine c` om p`c`tos sunt, Doamne. C` \l cuprinse spaima
pe el [i pe to]i cei \mpreun` cu el, pentru pescuirea pe[tilor ce
prinseser`. Asemenea [i pe Iacob [i pe Ioan, fiii lui Zevedeu,
care erau tovar`[ii lui Simon. {i a zis Iisus c`tre Simon: nu te
teme, de acum vei pescui oameni. {i tr`g=nd cor`biile la ]`rm,
l`s=nd toate, au mers dup` El (Luca 5, 111). Sf=ntul Evanghelist
Matei ne spune c` Iacob [i Ioan erau cu tat`l lor, iar la chemarea
Domnului \ndat` l`s=ndu-[i corabia [i pe tat`l lor, I-au urmat
Lui (Matei 4, 22).
177
178
Capitolul unu
M`rturisesc la un moment dat credin]a cu putere, apoi se \ndoiesc.
|l comp`timesc pe Domnul c=nd vorbe[te de patimile Sale, care
vor urma. Nu le \n]eleg sensul, dar \l asigur`, \nduio[=ndu-se, de
devotamentul lor. P=n` la urm`, plini de fric` to]i \l p`r`sesc.
Petru se leap`d`, iar Iuda tr`d=ndu-L, se sinucide. Se bucur`
nespus de \nvierea Domnului, n`d`jduind chiar \n clipa \n`l]`rii
Domnului la cer c` acum va \ntemeia \mp`r`]ia lui Israel (Fapte
1, 6). Pe l=ng` aceste sl`biciuni inerente firii omene[ti, Domnul
eviden]iaz` faptul c` ei au fost ale[i de Tat`l, c` sunt sfin]i]i \n
numele S`u, c` \ndeplinesc \n lume o misiune divin`, ca unii
care nu sunt din lume, asemenea Fiului (Ioan cap. 17). Numele
lor e scris \n Cartea Vie]ii (Luca 10, 20). Dup` \nviere Domnul
le d` putere de a lega [i dezlega p`catele oamenilor [i odat` cu
aceasta, porunca continu`rii activit`]ii Sale profetice, arhiere[ti
[i \mp`r`te[ti, spun=ndu-le: Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh
(Matei 28, 1920).
Ei se vor dovedi cu adev`rat c` sunt martorii Cuv=ntului
(Fapte 1, 8) p=n` la marginile p`m=ntului, odat` cu puterea [i
lumina Duhului Sf=nt din ziua Rusaliilor. De acum vor cunoa[te
sensul adev`rat al \nv`]`turii Domnului, pe care alt` dat` nu au
reu[it s`-l \n]eleag`. Vor primi curaj [i spiritul totalei d`ruiri \n
\ndeplinirea misiunii ce le-a fost \ncredin]at`, trec=nd peste toate
obstacolele ce le-au stat \n cale, pecetluind \n cele din urm`
activitatea lor cu moartea martiric`. Au mers \n toat` lumea, au
predicat Evanghelia, au \ntemeiat [i organizat Biserici, sfin]ind
episcopi, prezbiteri [i diaconi pentru a le continua activitatea.
Astfel Sf=ntul Apostol Andrei, primul chemat la apostolie
[i-a desf`[urat activitatea \n Sci]ia, \n Dacia Pontic` (Dobrogea),
Histria, Tomis, Callatis (Mangalia). Sf=ntul Toma, la par]i \n
Persia [i India. Sf=ntul Petru \n Galitia, Capadocia, Bitinia, Asia
Proconsular`, Antiohia, Pont. Sf=ntul Matei \n Iudea [i Etiopia.
Sf=ntul Bartolomeu \n Arabia, Armenia, Sf=ntul Iuda Tadeul \n
Palestina. Sf=ntul Simon Zelotul (Cananitul) \n Persia [i
Babilonia. Sf=ntul Evanghelist Ioan \n Asia Proconsular`, \n special la Efes. Sf=ntul Filip \n Frigia.
|n locul lui Iuda Iscariotul a fost ales prin tragere la sor]i
Matia, iar Saul din Tars a devenit pe drumul Damascului Sf=ntul
Apostol Pavel, numit [i Apostolul Neamurilor, fiindc` [i-a
desf`[urat activitatea \n aproape tot cuprinsul imperiului roman.
El a r=nduit pe Timotei [i Tit ca episcopi, poruncindu-le ca la
r=ndul lor s` a[eze [i ei episcopi, presbiteri [i diaconi. (Tit 1, 5).
De la el ne-au r`mas 14 epistole. De la Sf=ntul Petru 2 epistole;
179
7. Fixarea cuno[tin]elor
Am v`zut c` Sfin]ii Apostoli au fost ale[i de Tat`l prin Fiul pentru a continua misiunea Lui. Duhul Sf=nt i-a \nt`rit cu putere,
conduc=ndu-i la tot adev`rul. Ei au fost martorii Domnului,
propov`duind ceea ce au v`zut, au auzit [i au \nv`]at de la El. Ei
sunt slujitori ai lui Hristos [i iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1).
Misiunea dat` Apostolilor a fost unic`, iar autoritatea lor
este f`r` egal. M=ntuitorul a mai avut 70 de ucenici, care au mers
doi c=te doi \naintea fe]ei Sale \n toate cet`]ile [i locul unde
avea El s` mearg` (Luca 10, 124). Ace[tia \nso]eau apoi [i
ajutau pe Sfin]ii Apostoli \n activitatea lor. |n Biserica primar`
harul lucra diferit, nu pu]ini fiind aceia c`rora li se \mp`rt`[eau
harismele ca tot at=tea forme de lucrare sfin]itoare a Duhului
Sf=nt. Misiunea Apostolilor era \ns` superioar` tuturor. Ei au un
mandat divin special [i unic, dup` cum arat` Sf=ntul Apostol
Pavel: Pe unii i-a pus Dumnezeu \n Biseric`: \nt=i Apostoli, al
doilea prooroci, al treilea \nv`]`tori... Au doar` to]i sunt Apostoli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?... (I
Corinteni 12, 2830; Efeseni 4, 1112).
8. Aplicarea
F aptul c` prim ul chem at l a apos t ol at , S f=nt ul A ndrei , a
propov`duit Evanghelia pe teritoriul ]`rii noastre, ne oblig` odat`
\n plus s` r`m=nem fideli Bisericii apostolice [i s` ]inem cu sfin]enie tradi]ia apostolic`.
Biserica cinste[te pe Sfin]ii Apostoli al`turi de M=ntuitorul,
de Sf=nta Fecioar`, de Sf=ntul Ioan Botez`torul, instituind pentru doi din ei, pentru Sf=ntul Apostol Petru [i Pavel o s`rb`toare
Capitolul unu
180
--
Predica de pe munte
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Av=nd ca tem` a predicii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=ntuitorul \i \nva]` pe to]i care doresc s` devin` fii ai \mp`r`]iei, cum
s` \mplineasc` nu litera, ci duhul Legii, precum [i atitudinea pe
care s` o adopte fa]` de realit`]ile prezente [i viitoare.
181
182
Capitolul unu
iar noi devenim des`v=r[i]i, asem`n=ndu-ne cu P`rintele ceresc:
A]i auzit c` s-a zis: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Eu
\ns` zic vou`: nu v` \mpotrivi]i (opune]i) celui r`u, ci celui ce te
love[te pe tine peste fa]a ta cea dreapt`, \ntoarce-i lui [i cealalt`...
Celui ce cere de la tine, d`-i [i nu-l refuza pe cel ce voie[te s` se
\mprumute de la tine. A]i auzit c` s-a zis: s` iube[ti pe aproapele
t`u [i s` ur`[ti pe vr`jma[ul t`u. Eu \ns` zic vou`: iubi]i pe
vr`jma[ii vo[tri, binecuv=nta]i pe cei ce v` blastem`, face]i bine
celor ce v` ur`sc [i ruga]i-v` pentru cei ce v` vat`m` [i v`
prigonesc. Ca s` fi]i fiii Tat`lui vostru cel din ceruri, c` El face
s` r`sar` soarele peste cei r`i [i peste cei buni [i trimite ploaie
peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i... Fi]i deci des`v=r[i]i, precum
[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it.
Pe l=ng` aceasta, Domnul arat` \n predica de pe munte [i
modul de exprimare a adev`ratei piet`]i c`tre Dumnezeu,
elimin=nd exager`rile [i abaterile existente: Lua]i aminte ca s`
face]i dreptatea voastr` \naintea oamenilor ca s` fi]i v`zu]i de ei,
iar de nu plat` nu ve]i avea de la Tat`l vostru cel din ceruri.
Astfel, rug`ciunea, postul [i milostenia devenind \n acele timpuri
acte formale [i spectaculare, Domnul ar`t=nd cum trebuiesc
\mplinite, ne recomand` naturale]ea, interiorizarea [i discre]ia,
ca forme ale adev`ratei piet`]i care transform` fiin]a omului \n
bine [i nu o las` s` se risipeasc` \n formalisme seci [i rigide:
...{i c=nd v` ruga]i nu fi]i ca f`]arnicii, c`ci lor le place s` se
roage st=nd \n sinagogi [i la col]urile str`zilor, pentru ca s` se
arate oamenilor... Iar tu c=nd te rogi intr` \n c`mara ta [i \nchiz=nd
u[a te roag` Tat`lui t`u care este \n ascuns. {i Tat`l t`u cel ce
vede \n ascuns \]i va r`spl`ti ]ie. Ne-a \nv`]at apoi Domnul [i
cum trebuie s` ne rug`m, prin binecunoscuta rug`ciune: Tat`l
nostru....
Tot a[a [i jur`m=ntul, pierz=ndu-[i specificul [i rolul de a
\nt`ri \ncrederea \ntre oameni, prin luarea ca martor a numelui
lui Dumnezeu oric=nd, motiv pentru care Domnul arat` c` pe c=t
posibil jur`m=ntul trebuie evitat.
Pe l=ng` acestea, \n predica de pe munte Domnul ia atitudine
[i fa]` de adunarea bunurilor prisositoare, sco]=nd \n eviden]`
dragostea [i grija lui Dumnezeu permanent \ndreptate spre noi:
Nu v` aduna]i vou` comori pe p`m=nt, unde molia [i rugina le
stric` [i unde furii le sap` [i le fur`, ci v` aduna]i vou` comori \n
cer... C`ci unde este comoara ta, acolo \]i va fi [i inima ta. De
aceea v` zic vou`: nu v` \ngriji]i pentru sufletul vostru ce ve]i
m=nca, nici pentru trupul vostru cu ce v` ve]i \mbr`ca... Privi]i
la p`s`rile cerului c` nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun`
183
7. Fixarea cuno[tin]elor
Recapitul=nd con]inutul predicii de pe munte, vedem c` ea \ncepe
cu cele nou` Fericiri [i se continu` apoi cu ar`tarea misiunii \nalte
a Apostolilor de a fi sare p`m=ntului [i lumina lumii, apoi
cu atitudinea M=ntuitorului fa]` de legea mozaic`, cu atitudinea
fa]` de modul de vie]uire cre[tineasc` [i cu atitudinea fa]` de
bunurile p`m=nte[ti. |ncheierea reprezint` \ndemnul M=ntuitorului adresat ascult`torilor de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit
ca pe un m`rg`ritar de mare pre], merg=nd pe calea cea str=mt`,
care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i ferindu-se de profe]ii
mincino[i.
8. Aplicarea
Con]inutul \nv`]`turilor cuprinse \n predica de pe munte au un
caracter normativ pentru via]a duhovniceasc` a credincio[ilor.
Parte din ele au intrat \n via]a Bisericii ca [i componente ale
Capitolul unu
184
--
III. Tratarea
Numele vine de la cuvintele cu care ea \ncepe. Se mai nume[te [i
Rug`ciunea Domneasc`, datorit` faptului ca ea cuprinde
cuvintele Domnului.
Cuprinsul rug`ciunii este urm`torul: Tat`l nostru care e[ti \n
ceruri, sfin]easc`-Se numele T`u; vie \mp`r`]ia Ta; fac`-Se voia
Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt. P=inea noastr` cea spre fiin]`
d`-ne-o nou` ast`zi; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i
noi iert`m gre[i]ilor no[tri, [i nu ne duce pe noi \n ispit` ([i f` s`
nu intr`m \n ispit`), ci ne izb`ve[te de cel r`u (Matei 6, 913).
185
186
Capitolul unu
\n care voin]a omului este conform` voin]ei lui Dumnezeu se va
\mplini [i ea: {i aceasta este \ncrederea ce avem c`tre El, c`
dac` cerem ceva dup` voin]a Lui, El ne ascult` (I Ioan 5, 14). {i
aceasta, fiindc` noi nu [tim ce cerem (Iacob 4, 3), iar celor
ce-L iubesc pe Dumnezeu, toate se lucreaz` spre bine (Romani
8, 29).
Expresia Precum \n cer [i pe p`m=nt se refer` la toate aceste
trei cereri pentru a le prezenta \n unitate [i ca o continu` preg`tire
spre \mplinirea lor complet` \n via]a viitoare, c=nd \mp`r`]ia
mesianica va avea un caracter glorios, de pream`rire universal`.
A patra cerere P=inea noastr` cea de toate zilele d`-ne-o nou`
ast`zi. Fiind creat de Dumnezeu cu trup, omul are nevoie de
hran` trupeasc`. Dar pe de alt` parte, omul are [i suflet. A[a cum
M=ntuitorul a \nmul]it p=inile pentru a le satisface oamenilor
nevoile trupe[ti (Ioan 6, 115), tot El arat` c` [i sufletul are nevoie
de hran`. Aceasta este cuv=ntul lui Dumnezeu (Matei 4, 4; Luca
4, 4; I Timotei 4, 56), numit` [i mana spiritual` realizat \n El
(Ioan 6, 2627; 3235), precum [i \nsu[i Trupul S`u din
Euharistie (Ioan 6, 4855). Acest osp`] duhovnicesc se va
des`v=r[i \n \mp`r`]ia cerurilor (Matei 8, 11; vezi Luca 22,
18), care va fi la sf=r[itul veacurilor.
A cincea cerere {i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i
noi iert`m gre[i]ilor no[tri. |n textul original al Noului Testament avem formulat` aceast` cerere astfel: {i ne las` nou`
datoriile noastre, precum [i noi am l`sat datornicilor no[tri. A
l`sa este tot una cu a ierta. No]iunea de datorie echivala \n
limba greac` profan` cu no]iunea de debit-debitor, \n special
cu referire b`neasc`. |n limba greac` a Noului Testament pe l=ng`
acest sens de datorie baneasc`, cum este folosit de M=ntuitorul \n pilda celor doi datornici (Matei 18, 2335), are [i un sens
specific de pedeaps` pentru cel ce nu-[i \ndepline[te datoria sau
obliga]ia, ceea ce atrage dup` sine \n]elesul de culp` sau
vinov`]ie pentru obliga]ia pe care trebuind s` o \mpline[ti, nu
ai \mplinit-o. |n felul acesta, datoria devine gre[eal`, sau
p`cat. De aici vedem c` numai \n m`sura \n care noi iert`m pe
cei ce ne gre[esc, putem la r=ndul nostru cere P`rintelui ceresc
iertarea gre[elilor noastre.
A [asea cerere {i f` s` nu intr`m \n ispit`. Aceast` cerere
este redat` de obicei \n traducerile rom=ne[ti cu formula [i nu
ne duce pe noi \n ispit`. Dar a considera c` Dumnezeu ne duce
187
Capitolul unu
188
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea Tat`l nostru
r`m=ne modelul de rug`ciune prin care intr`m \n comuniune cu
P`rintele ceresc prin cuvintele Fiului, care ne-a asigurat c` orice
vom cere de la Tat`l \n numele [i prin cuvintele Sale, ni se va da
(Ioan 15, 716).
VII. Aplicarea
Pentru acest motiv, Rug`ciunea Domneasc` \nc` dintru \nceput
a intrat \n via]a duhovniceasc` a primilor cre[tini, fiind rostit`
de trei ori pe zi.
|n acela[i timp, ea a intrat [i \n con]inutul slujbelor
biserice[ti, adic` \n cultul cre[tin public, al`turi de alte rug`ciuni \ncep`toare, sau \n cadrul Sfintei Liturghii, unde este c=ntat`
de \ntreaga ob[te a credincio[ilor.
Se va rosti [i c=nta cu credincio[ii rug`ciunea Tat`l nostru.
--
189
190
Capitolul unu
devine o a[teptare \n viitor, c=nd Domnul va restabili na]ional [i
politic pe poporul S`u, c=nd du[manii vor fi \nvin[i, iar poporul
lui Dumnezeu va deveni din nou ales [i sl`vit. Vedem de aici
caracterul viitor [i na]ional al \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Exist`
\ns` la profe]i [i ideea \mp`r`]iei mesianice, c=nd satana [i r`ul
din lume vor fi birui]i, \ntemeindu-se definitiv dreptatea [i voia
lui Dumnezeu, \n zilele de pe urm`, c=nd va avea loc judecata
definitiv` a lui Dumnezeu. Aceasta este ziua Domnului (Isaia
2, 211; Ieremia 22, 11; Miheia 4, 47). |mp`r`]ia mesianic` a
primit \ns` de-a lungul vremii o interpretare material`,
p`m=nteasc`. Mesia este Fiul lui David, El va restabili \mp`r`]ia
davidic` ideal`, care const` \n prosperitate material` [i st`p=nirea
definitiv` a poporului ales peste popoarele lumii.
|n Noul Testament M=ntuitorul acord` \mp`r`]iei lui Dumnezeu un nou caracter, dep`[ind caracterul p`m=ntesc na]ional [i
resping=nd ideea \mp`r`]iei davidice ideale aduc`toare de
prosperitate material`, \ncet`]enit` \n con[tiin]a conduc`torilor
poporului [i a cona]ionalilor S`i. |mp`r`]ia lui Dumnezeu sau
\mp`r`]ia cerurilor pe care o inaugureaz` Iisus are \n primul r=nd
un caracter spiritual: |mp`r`]ia mea nu este din lumea aceasta
(Ioan 18, 36) spune Domnul at=t de clar procuratorului roman,
care judec=ndu-L, vroia s` se conving` asupra eventualului pericol
pe care \l prezenta acuza]ia ce I se aducea lui Iisus c` s-ar fi
proclamat pe Sine rege... De fapt spusese El mult mai \nainte
Apostolilor [i mul]imii s` nu fie prea \ngrijora]i [i obseda]i \n
exclusivitate de bunurile materiale ale vie]ii de aici [i de acum,
ci s` caute mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui [i
toate celelate li se vor ad`uga (Matei 6, 33). Acest caracter nou,
spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu constituie de altfel \ns`[i
tema \nv`]`turii lui Iisus [i se concretizeaz` \n faptele Sale. El
[i-a \nceput activitatea cu cuvintele: Poc`i]i-v` c` s-a apropiat
\mp`r`]ia cerurilor (Matei 4, 17). Schimba]i-v`, adic`, modul
de a g=ndi [i a sim]i, \nnoindu-v` via]a, primind \n suflete
\mp`r`]ia lui Dumnezeu, o realitate duhovniceasc` pe m`sur` s`
v` fac` fiii P`rintelui ceresc. De aceea, cuv=ntul lui Iisus este
cuv=ntul \mp`r`]iei (Matei 13, 19), iar Evanghelia sau Vestea
cea bun` pe care o aduce El \n lume este Evanghelia \mp`r`]iei
iar faptele s`v=r[ite de El sunt roadele ei: {i a str`b`tut Iisus
toat` Galileia, \nv`]=nd \n sinagogi [i propov`duind Evanghelia
\mp`r`]iei [i vindec=nd toat` boala [i toat` neputin]a \n popor
(Matei 4, 23).
191
192
Capitolul unu
Domnul despre a doua Sa venire la sf=r[itul veacurilor (vezi Matei
cap. 25).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tablourile (pictura) reprezent=nd aceste parabole.
Inaugurat` de Iisus prin cuv=nt [i fapt`, \mp`r`]ia lui Dumnezeu se dezvolt` \n Biseric`, prin lucrarea sfin]itoare a Duhului.
Accentu=nd aspectul spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu, Sf=ntul
Apostol Pavel indic` aceast` nou` dimensiune a ei, ar`t=nd c` ea
este pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt (Romani 14, 17).
Aceasta este de altfel marea descoperire pe care o f`cuse mai
\nainte Iisus lui Nicodim \n miez de noapte, pentru a aduce o
str`fulgerare de lumin` \n sufletele tuturor celor ce vor deveni
fii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu: De nu se va na[te cineva din ap`
[i din Duh, nu va putea s` intre \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan
3, 5). |mp`r`]ia Duhului se realizeaz` \n Biseric`. Prin lucrarea
Sf=ntului Duh \n Biseric` se continu` opera m=ntuitoare a lui
Hristos cel \nviat [i \n`l]at \n m`rire ve[nic`. Aici renasc la o
via]` nou` [i se sfin]esc fiii \mp`r`]iei. Ea este Biserica lui Dumnezeu pe care Hristos a c=[tigat-o cu scump s=ngele S`u (Fapte
20, 28), ca s` o sfin]easc` Biseric` sl`vit`, neav=nd pat`, nici
zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci fiind sf=nt` [i f`r` prihan`
(Efeseni 5, 27). Ea este Trupul S`u tainic (I Corinteni 12, 27),
iar to]i cei care prin ap` [i prin duh devin membrii Bisericii,
sunt \n acela[i timp [i fiii \mp`r`]iei Duhului. Dar, dup` cum am
v`zut \n pilda n`vodului, numai cei drep]i, adic` numai cei care
necontenit se str`duiesc s`-[i sfin]easc` mereu via]a prin pacea,
dreptatea [i bucuria Duhului sunt vrednicii mo[tenitori ai
\mp`r`]iei, fiindc` \mp`r`]ia Iui Dumnezeu se ia cu asalt [i numai cei ce se silesc o vor r`pi (Matei 11, 12). De aceea, nimeni
care pune m=na pe plug [i caut` \napoi, nu este potrivit (vrednic)
pentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Luca 9, 62).
|mp`r`]ia Iui Dumnezeu, spiritual` [i ve[nic`, inaugurat` de
Iisus [i dezvoltat` \n Biseric` prin lucrarea Duhului Sf=nt, se va
des`v=r[i \n veacul viitor, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate
(I Corinteni 15, 28). M=ntuitorul ofer` fericirea \mp`r`]iei ve[nice celor s`raci cu duhul (smeri]i) [i celor prigoni]i pentru
dreptate (Matei 5, 3 [i 10), iar \n rug`ciunea Tat`l nostru ne-a
\nv`]at s` cerem P`rintelui ceresc: vie \mp`r`]ia Ta (Matei 6,
10). Cerem, adic` s` se coboare \n aceast` lume Ierusalimul
ceresc (Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2), pentru a \nlocui toate
f`r`delegile existente \n lume printr-un cer nou [i p`m=nt nou
(Apocalipsa 21, 1), pentru a statornici pentru totdeauna dreptatea
lui Dumnezeu. Dar p=n` atunci, p=n` c=nd Domnul va veni s`
193
7. Fixarea cuno[tin]elor
Din cele p=n` aici tratate vedem c` \n Vechiul Testament
\mp`r`]ia lui Dumnezeu avea la \nceput un \n]eles de prezent [i
p`m=ntesc: Dumnezeu este \n mijlocul poporului S`u pe care \l
conduce dup` voia Sa. |n timpul asupririlor str`ine, \mp`r`]ia
lui Dumnezeu prime[te un caracter viitor [i na]ional, iar venirea
lui Mesia \nseamn` \ntemeierea \mp`r`]iei davidice ideale,
aduc`toare de prosperitate material`. Profe]ii interpreteaz`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \ntr-un sens spiritual, extinz=nd-o [i la
alte popoare, iar \n zilele de pe urm` Mesia va birui r`ul [i pe
satan, \ntemeind definitiv dreptatea lui Dumnezeu.
|n Noul Testament \mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter
spiritual, prezent [i viitor, fiind inaugurat` de Iisus, dezvoltat`
prin ac]iunea sfin]itoare a Duhului \n Biseric` [i des`v=r[it` \n
veacul viitor.
8. Aplicarea
Constituind tema predicii M=ntuitorului, \mp`r`]ia lui Dumnezeu predicat` direct [i indirect (prin parabole) de El, alc`tuie[te
pericopele evanghelice, r=nduite s` fie citite [i t`lm`cite \n multe
din duminicile anului bisericesc.
A[a cum harul divin izvor`[te din Sf=nta Treime [i ni se
transmite prin Sfintele Taine, cu prilejul oficierii lor preotul d`
binecuv=ntarea \n numele Sfintei Treimi: Binecuv=ntat` este
\mp`r`]ia Tat`lui [i a Fiului [i a Sf=ntului Duh, acum [i pururea
[i \n vecii veciilor.
--
Capitolul unu
194
Parabolele M=ntuitorului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Av=nd \n centrul \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=ntuitorul le vorbea celor ce-L ascultau [i doreau s` devin` membrii
sau fiii acestei \mp`r`]ii, \ntr-o form` direct` [i \ntr-o form` indirect`.
195
Capitolul unu
196
7. Fixarea cuno[tin]elor
Din cele de mai sus re]inem c` parabolele M=ntuitorului
apar]in=nd vorbirii Sale indirecte reprezint` un gen propriu, plin
de simplitate, de naturale]e, realism [i neasemuit` ad=ncime. De[i
luate din mediul natural al ascult`torilor, ele redau realit`]i tainice
[i ve[nice, la care se refer` \ns`[i \nv`]`tura Domnului. {i cum
tema predicii Sale este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, din cuprinsul
parabolelor putem re]ine \n rezumat descoperirea pe care M=ntuitorul o face acestei realit`]i spirituale. Astfel, la \mp`r`]ia lui
Dumnezeu sunt chema]i to]i oamenii, indiferent de na]ionalitate,
197
8. Aplicarea
Pentru frumuse]ea lor [i pentru \nv`]`mintele pe care le tragem
din parabolele Domnului, ele au intrat \n cultul divin public,
devenind pericope evanghelice duminicale, \nc=t chiar [i duminicile sunt cunoscute dup` numele parabolei (Duminica sem`n`torului, a vame[ului [i fariseului, a talan]ilor, a fiului
risipitor, etc.).
--
Parabola sem`n`torului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Dup` cum [tim, tema predicii M=ntuitorului este \mp`r`]ia lui
Dumnezeu. Ea a fost expus` sub o form` direct`, fiind oferit`
sufletelor smerite, sau celor ce se jertfesc pentru dreptate; [i
198
Capitolul unu
\nv`]=ndu-ne s` o cerem [i noi s` vie, atunci c=nd ne adres`m \n
rug`ciune P`rintelui ceresc. Aceea[i tem` a \mp`r`]iei cerurilor
a fost propov`duit` de M=ntuitorul sub o form` indirect`, prin
parabolele sau pildele Sale.
Una din primele parabole rostite de M=ntuitorul av=nd ca
tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu este parabola sem`n`torului.
199
c`, potrivit tradi]iei agricole din }ara Sf=nt`, mai \nt=i se sem`na
[i apoi se ara. P`s`rile cerului din apropiere, dac` nu sunt
alungate, vor m=nca repede s`m=n]a c`zut` pe p`m=ntul nearat,
sau mai \n v`zul tuturor, pe cale (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,
Predici exegetice, Sibiu, 2001, p.163).
Al doilea loc \n care cade s`m=n]a este p`m=ntul pietros. E
vorba de stratul foarte sub]ire de p`m=nt, av=nd un substrat
st=ncos. C`ldura de la suprafa]` face ca s`m=n]a s` se transforme
cu repezeal` \n plant`, dar aceasta neav=nd r`d`cinile \nfipte
ad=nc \n p`m=nt, tot a[a de repede va fi p`lit` [i apoi uscat` de
razele necru]`toare ale soarelui torid.
A treia categorie de sol este cel \nc`rcat cu spini. |n Orient
tufele de m`r`cini sunt foarte prezente \n mijlocul ogoarelor cu
sem`n`tur`. Ace[tia nu cru]` s`m=n]a ce-[i cere dreptul la via]`.
|nainte ca planta s` prind` putere, spinii se extind deasupra ei [i
o sufoc`.
|n sf=r[it, cea de a patra categorie de p`m=nt este cel bun,
cel \n care planta cre[te [i se dezvolt` dup` r=nduiala ei fireasc`,
[i astfel d` rod \nsutit, adic` randamentul maxim.
Problema central` a parabolei nu o formeaz` \ns` p`m=ntul,
ci s`m=n]a, rodirea semin]ei \n diferite forme [i categorii de p`m=nt. Iar s`m=n]a este cuv=ntul lui Dumnezeu ( Luca 8, 11).
Sem`n`torul este ca \n pilda neghinei, Fiul Omului (Matei 13,
37).
Pentru a uni toate elementele parabolei, vom ar`ta interdependen]a dintre ele. Adic`, modul \n care rode[te cuv=ntul lui
Dumnezeu \n diferitele forme de recep]ionare a lui de c`tre
sufletul omenesc. Accentul cade mai ales asupra acestuia. M=ntuitorul nu pune \n discu]ie nici iscusin]a sem`n`torului [i nici
calitatea semin]ei. |n simbolismul pildei era [i firesc s` aibe
referin]` la sufletul omenesc, \ntruc=t Sem`n`torul este Fiul
Omului, iar s`m=n]a este Cuv=ntul lui Dumnezeu... Acestea sunt
bune prin ele \nsele [i nu comport` nici un fel de dificult`]i.
Dar s` revenim asupra analizei pe care Domnul \nsu[i o face,
privind modul concret de rodire a cuv=ntului lui Dumnezeu \n
sufletele oamenilor. Prima categorie o constituie sufletele
b`t`torite, dure, nereceptive la puterea [i lucrarea cuv=ntului cel
viu al lui Dumnezeu. |n aceast` categorie intr` to]i cei ce ascult`
sau citesc cu superficialitate cuv=ntul. Sau cei ce v`d numai arta
cuv=ntului, nu [i duhul lui. Sau cei care cerceteaz` litera [i nu
duhul, sau chiar [i cei care cerceteaz` duhul, dar nu se las`
p`trun[i de sfin]enia lui \n via]a lor. Pot fi apoi chiar vestitorii
cuv=ntului, sau chiar savan]i \n cercetarea lui, f`r` ca cuv=ntul
200
Capitolul unu
lui Dumnezeu s` se adreseze \n primul r=nd inimii pe care s` o
\nnoiasc` prin rodirea lui, ci r`m=ne doar un exerci]iu al ra]iunii
reci [i dure, care se informeaz`, analizeaz` chiar, dar nu raporteaz`
la via]a sa puterea de via]` \nnoitoare a cuv=ntului. Unii ca ace[tia
vorbesc altora despre cuv=ntul lui Dumnezeu, dar ei r`m=n \n
afara lui. La acerast` nerodire a cuv=ntului \[i aduce contribu]ia,
desigur [i diavolul, aceast` pas`re de prad` care st` mereu la
p=nd`, care r`cne[te ca un leu, c`ut=nd pe care s`-l apuce(I
Petru 5 8). U[or ia cuv=ntul din inimile lor, ca nu cumva
crez=nd, s` se m=ntuiasc`(Luca 8, 12).
|n cea de a doua categorie intr` entuzia[tii primitori ai
Cuv=ntului. Zelo[ii dar nestatornicii fii ai \mp`r`]iei. Credin]a
lor r`sare repede, asemenea semin]ei de pe solul rarefiat. Dar
neav=nd r`d`cina \nfipt` ad=nc \n p`m=nt, la vreme de \ncercare
se leap`d`. Entuziasmul lor de alt` dat` u[or este derutat [i apoi
se pierde. |ncerc`rile vie]ii sunt pentru credin]a lor firav`
asemenea razelor ucig`toare ale soarelui dogor=tor pentru planta
f`r` r`d`cini \nfipte \n p`m=ntul care s`-i ofere stabilitatea [i
umiditatea necesar`.
A treia categorie o constituie sufletele dispuse s` primeasc`
cuv=ntul, dar nu reu[esc, asemenea plantei ce nu poate r`zbate
printre spini [i buruieni. Sub numele spinilor este redat` \n
Evanghelie triada: grijile, bog`]iile [i pl`cerile vie]ii. Asemenea
spinilor, acestea sufoc` rodirea cuv=ntului, fiindc` atenteaz` la
via]a [i puterea lui. Grijile, bog`]iile [i pl`cerile obsedante ale
vie]ii reprezint` pe mamona. Iar cuv=ntul \[i pierde rodirea,
fiindc`, a[a cum ne-a ar`tat M=ntuitorul cu alt prilej, sufletul nu
poate sluji lui Dumnezeu [i lui mamona... P`rin]ii ascetici mereu
atrag aten]ia c` nici rug`ciunea ca [i comuniune a inimii cu Dumnezeu nu poate fi curat` at=t timp c=t se afl` sub obsesia grijilor,
bog`]iei [i pl`cerilor. {i unde rug`ciunea nu este curat`, nu poate rodi nici cuv=ntul.
Doar a patra categorie a semin]ei va aduce rodul cuvenit [i
a[teptat. Din nefericire numai o p`trime din sufletele oamenilor
primesc cu bucurie sf=nt` cuv=ntul [i el devine roditor. {i cea de
a doua categorie a primit cu mult entuziasm cuv=ntul, dar acesta
nu a rodit. L-au primit \ntr-adev`r dar cu zel frivol, nu cu bucuria
sf=nt` a statorniciei. Numai prin aceast` bucurie sf=nt` a
statorniciei inima care prime[te cuv=ntul va fi curat` [i bun`, iar
rodirea cuv=ntului va fi \ntru r`bdare, nu spontan`, trec`toare [i
pieritoare... Cuv=ntul va fi astfel viu [i lucr`tor(Evrei 4, 12),
duh [i via]`(Ioan 6, 63). Primul lui rod va fi credin]a. Ea este
din auzire, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani
201
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum ne red` parabola sem`n`torului imaginea \mp`r`]iei lui
Dumnezeu? (Prin imaginea sem`n`torului care este Domnul Iisus
Hristos. Apoi prin rodirea sau nerodirea cuv=ntului lui Dumnezeu \n sufletul celor ce \l ascult`). |n c=te categorii se \mparte
p`m=ntul sau locul unde cade s`m=n]a, sau cuv=ntul lui Dumnezeu [i ce situa]ii suflete[ti reprezint`? (Mai \nt=i s`m=n]a
sem`nat` l=ng` cale reprezint` cuv=ntul sem`nat \n sufletele ce
nu-l \n]eleg [i venind diavolul, \l r`pe[te. Apoi s`m=n]a sem`nat`
pe pietri[, care \ncol]e[te la \nceput, dar neput=nd avea r`d`cin`,
se usuc`. E vorba de necazurile [i persecu]iile ce se fac pentru
cuv=ntul lui Dumnezeu, determin=ndu-l pe cel ce l-a primit la
\nceput cu entuziasm [i mare bucurie, s` renun]e la el. Iar \n al
treilea r=nd este vorba de terenul de spini care \n`bu[` s`m=n]a.
Acestea sunt grijile veacului, \n[el`ciunea bog`]iei [i dulce]ile
(pl`cerile) vie]ii acesteia (Luca 8, 14), care fac cuv=ntul neroditor.
Numai cea de a patra categorie reprezint` p`m=ntul bun, care
aduce road` dup` putin]ele fiec`ruia \ntru r`bdare (Luca 8, 15).
Capitolul unu
202
8. Aplicarea
--
203
204
Capitolul unu
stare de moarte moral` (duhovniceasc`) era \nvins de puterea
diavolului, care pun=ndu-[i st`p=nire asupra sa, \l domin`,
]in=ndu-l \n cea mai de jos stare a existen]ei... |n sufletul lui se
de[teapt` totu[i acel judec`tor care \l treze[te din adormire... Iar
aceast` trezire a con[tiin]ei \l determin` s`-[i vin` \n sine, s`
priveasc` la sine \nsu[i, s` vad` situa]ia \n care a ajuns, s` o
regrete sincer [i profund. {i astfel \n fa]a lui apare un lumini[
salvator: casa p`rinteasc`! Acolo arga]ii o duc mai bine dec\t el.
Obiectiv cu sine \nsu[i, ia o hot`r=re eroic`: Scula-m`-voi! Aici
nu mai pot sta, fiindc` pier!... {i s-a sculat, [i a pornit pe drumul
salvator al vie]ii [i \ndrept`rii sale. Iar tat`l \l prime[te cu bra]ele
deschise [i \i red` demnitatea pe care a avut-o \nainte, bucur=ndu-se nespus de mult de re\ntoarcerea lui. Sufletul fratelui
celui mai mare se \ntristeaz`. El judec` dup` norma unei drept`]i
rigide. Nu accept` nici iubirea, nici iertarea. Atitudinea tat`lui
s`u \l revolt` [i refuz` s` participe la bucuria \nvierii morale a
fratelui s`u, pe care de altfel nici nu-l nume[te, \n dialogul cu
tat`l s`u, frate, ci fiul t`u....
Nu este lipsit` de interes nici atitudinea fiului cel mare, a
fiului ascult`tor de tat`l s`u. Vom vedea [i analiza mai
\ndeaproape judecata lui. Din punctul lui de vedere se pare c`
avea dreptate c=nd \[i ar`ta indignarea fa]` de c`lduroasa primire
pe care tat`l o face fiului risipitor re\ntors acas`. El se pl=nge
tat`lui c` nici un ied nu a t`iat pentru a se veseli cu prietenii s`i,
de[i i-a slujit cu devotament, pe c=nd fiul care i-a cheltuit parte
din avu]ia sa, acum c=nd s-a re\ntors acas` pr`bu[it de f`r`delegile
s`v=r[ite, i-a t`iat tocmai vi]elul cel gras... Aceasta este dreptatea:
a da fiec`ruia ceea ce i se cuvine, adic` dup` faptele sale. {i care
erau faptele fiului risipitor? Ce i s-ar fi cuvenit s` primeasc` dup`
faptele sale, pentru a \mplini dreptatea? Exact ceea ce a cerut
acesta: s` fie angajat ca un argat. Fiul risipitor, re\ntors la casa
p`rinteasc`, a judecat drept. Dac` l-ar fi rev`zut \n aceast` calitate,
desigur fiul cel mare nu s-ar fi revoltat. Poate l-ar fi comp`timit.
Dar p`rintele bun [i iubitor nu a judecat dup` talerele balan]ei
]inut` \n m=n` cu ochii \nchi[i... El a judecat dup` iubirea lui
p`rinteasc`. {i aceasta \l sf`tuia s` nu priveasc` balan]a care s`
judece dup` dreptate, ci s`-[i deschid` bra]ele iubitoare pentru a
str=nge la piept [i a-i da c`ldura sufleteasc`, nu unui oarecare
om revenit din pribegia vie]ii lui, ci fiului s`u. Tocmai lui. Nu
s-a uitat la haina lui rupt`, nici la gheata lui tocit` [i str=mbat`
de drumurile bolov`noase pe care a pribegit. Nu i-a analizat nici
faptele, nu a pus \n discu]ie nici chiar reputa]ia lui, pe care fiul
i-a t=r=t-o \n mocirl`. El nu a privit \n acele clipe dec=t pe fiul
205
lui, adic` fiin]a lui \ns`[i. {i at=t. Nimic mai mult. Nu dojana \l
interesa acum, ci salvarea. De aceea nu se m=hne[te, ci se bucur`.
Dac` cumva ar fi primit [tirea c` fiul s`u se afl` \ntr-o stare
deplorabil`, desigur l-ar fi pus pe g=nduri [i cu totul alta ar fi
fost judecata lui. Acum \ns` \l are \n fa]a lui. Simplul fapt c` s-a
re\ntors acas` a \nsemnat pentru fiu sunetul rede[tept`rii, iar
pentru tat` bucuria revederii unui mort trezit la via]`.
Dup` cum vedem, pilda, av=nd un caracter moral, ne prezint`
trei tablouri.
Primul tablou ne descrie hot`r=rea nes`buit` a fiului cel mic,
care ie[ind de sub autoritatea patern`, se pierde \n propriile p`cate,
ajung=nd pe culmile disper`rii. Al doilea tablou prezint` c`in]a
[i hot`r=rea lui de a reveni la casa p`rinteasc`, precum [i iubirea
tat`lui, care a[tept=ndu-l, \l prime[te cu bucurie. Al treilea tablou
oglinde[te sup`rarea fratelui celui mai mare, ca [i protestul lui
\mpotriva iubirii ar`tat` de tat`l s`u fiului risipitor re\ntors la
casa p`rinteasc`. |n acest caz, tat`l din parabol` este Dumnezeu,
P`rintele ceresc plin de iubire, care nu judec`, nu condamn`, nu
os=nde[te, ci a[teapt` cu \ndelung` r`bdare ca s` ierte [i s`
primeasc` \n bra]ele iubirii p`rinte[ti pe fiul care, de[i s-a
desp`r]it de tat`l s`u, apuc=nd \n lumea p`catului [i a mor]ii
morale, r`m=ne totu[i fiul lui, via]` din via]a lui...
S-a \ncercat s` se dea pildei o interpretare simbolic`, nu
lipsit` de interes, privind istoria m=ntuirii neamului omenesc.
Se spune astfel c` tat`l din parabol` este P`rintele ceresc, Dumnezeu. Fiul cel r`t`cit sunt neamurile care s-au ab`tut de la iubirea
p`rinteasc` [i au apucat pe drumul p`catului, fapt care le-a dus
\ntr-o situa]ie deplorabil`. Avu]ia pe care tat`l a dat-o fiului
risipitor reprezint` darurile cu care Dumnezeu ne-a \nzestrat la
crea]ie. Risipirea avu]iei primit` de fiul cel mic reprezint` tocmai
aceast` nefructificare a darurilor cu care Dumnezeu l-a \nzestrat
pe om. Starea deplorabil` \n care a ajuns, datorit` dep`rt`rii de
Dumnezeu [i a risipirii darurilor cu care l-a \nzestrat Creatorul
reprezint` afundarea tot mai mult a omului \n p`cat. Str`inul care
\l angajeaz` pe fiul cel pierdut, p`zitor la porci, este diavolul.
Fiindc` porcii sunt socoti]i animale necurate, a ajunge s` p`ze[ti
porcii reprezint` pentru iudei cea mai de jos pozi]ie la care poate
ajunge cineva. Fiul cel mare reprezint` poporul lui Israel, fidel
[i apropiat de P`rintele ceresc, dar \n acela[i timp invidios pe
fratele s`u, care \ntorc=ndu-se, este primit cu iubire [i reconsiderat
ca fiu, nu ca argat de c`tre tat`l s`u bun [i iubitor... Darurile cu
care \l prime[te tat`l s`u, repun=ndu-l \n demnitatea de la \nceput,
reprezint` darurile Bisericii, care salveaz` via]a oric`rui p`c`tos
Capitolul unu
206
7. Fixarea cuno[tin]elor
De ce fiului cel mic, plecat de la casa p`rinteasc`, i se spune:
fiul risipitor, sau cel pierdut? (Fiindc` plec=nd de la casa
p`rinteasc` s-a risipit, s-a pierdut pe sine \nsu[i pe drumurile
vie]ii, \n tot felul de destr`b`l`ri, cu tot felul de prieteni, p=n` a
ajuns \n cea mai deplorabil` situa]ie). Ce l-a determinat s` revin`
la casa p`rinteasc`? (Starea jalnic` \n care se afla). Ce \nseamn`
venirea \n sine? (Trezirea con[tiin]ei ca judec`tor al faptelor
rele, urmat` de hot`r=rea puternic` de \ndreptare). La ce se refer` starea deplorabil` \n care a ajuns fiul risipitor? (La starea de
p`c`to[enie a oamenilor, care nesocotesc filia]ia lor divin`).
Urm`rind re\ntoarcerea fiului risipitor, care sunt fazele de revenire
a omului de la p`cat, la dragostea P`rintelui ceresc? ( |n primul
r=nd, recunoa[terea st`rii de p`c`to[enie ca un r`u al vie]ii.
Aceasta este urmat` de hot`r=rea eroic` de a p`r`si p`catul care
]i-a creat at=t de mult r`u. Apoi, m`rturisirea p`catelor, asemenea
fiului risipitor: tat`, am gre[i la cer [i \naintea ta... |n sf=r[it,
dorin]a nestr`mutat` de a tr`i via]a dup` voia lui Dumnezeu: prime[te-m` ca pe un argat al t`u...). Cum ne m`rturisim noi
p`catele? (Putem s` le m`rturisim direct lui Dumnezeu, a[a cum
o facem \n fiecare zi c=nd rostim Rug`ciunea Tat`l nostru.
Putem apoi s` ne m`rturisim p`catele \n scaunul spovedaniei.
Aici avem \n plus dezlegarea preotului duhovnic [i pov`]uirea
lui de a ne orienta via]a spre virtute [i sfin]enie).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a fiului risipitor este r=nduit` a fi citit` \n
duminica a 34-a dup` Rusalii. Aceast` perioad` se nume[te
perioada Triodului. |ncep=nd cu pericopa cuprinz=nd pilda
vame[ului [i fariseului, precum [i cea cu privire la poc`in]a lui
Zacheu, al`turi de pericopa \ntoarcerii fiului risipitor, aceasta
constituie o perioad` special` de preg`tire duhovniceasc` \n
vederea \nt=mpin`rii Postului Pa[telui. Smerenia [i poc`in]a cu
care, de acum \ncep=nd, se cuvine a le cultiva mereu \n via]a
noastr`, sunt pe prim plan. Dar mai cu seam`, \n Postul Sfintelor
Pa[ti, c=nd se cuvine s` ne m`rturisim p`catele [i s` ne \mp`rt`[im
--
207
de jertfa care s-a adus de Fiul lui Dumnezeu spre iertarea p`catelor
[i sfin]enia vie]ii noastre.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
III. Tratarea
Textul pericopei Iat` con]inutul pildei: Doi oameni s-au suit
la templu s` se roage, unul fariseu [i altul vame[. Fariseul st=nd,
a[a se ruga \n sine: Dumnezeule, \]i mul]umesc c` nu sunt ca
ceilal]i oameni: r`pitori, nedrep]i, desfr=na]i, sau ca acest vame[.
Postesc de dou` ori pe s`pt`m=n`, dau zeciuial` din toate c=te
c=[tig. Iar vame[ul departe st=nd, nu vrea nici ochii s`-[i ridice
la cer, ci \[i b`tea pieptul, zic=nd: Dumnezeule, milostiv fii mie
p`c`tosul. Zic vou`, s-a cobor=t acesta mai \ndreptat la casa sa
dec=t acela; c`ci tot cel ce se \nal]` pe sine, se va smeri, iar cel
ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a (Luca 18, 1014).
Explicarea textului Dup` cum vedem, parabola M=ntuitorului
ne prezint` doi oameni, care se roag` \n mod cu totul diferit.
Prezentarea sugestiv` [i plastic` a parabolei ne ajut` s` \n]elegem
mai bine modul de a se ruga, de a-[i \n`l]a sim]`mintele spre cer,
208
Capitolul unu
a dou` categorii de oameni: a fariseilor, care \ntruchipau m=ndria,
[i a vame[ilor, care cu smerenie [i cu c`in]` m`rturiseau lui Dumnezeu vinov`]ia faptelor lor, spre a ob]ine milostivirea [i iertarea
P`rintelui ceresc.
Vame[ii, erau agen]i fiscali, care str=ngeau impozitul de la
cona]ionalii lor \n favorul romanilor st`p=nitori. |n aceast` situa]ie
erau necinsti]i, adun=ndu-[i mari profituri [i \n favorul lor. Pentru acest motiv, reprezentan]ii na]iunii [i poporul de r=nd \i
priveau nu numai cu rezerve, ci [i cu dispre], ca pe unii care sunt
\n afara legii lui Dumnezeu, ca adev`rate \ntruchip`ri ale
p`catului. C=nd, \n acele timpuri, doreai s` spui despre cineva
c` este p`c`tos, \l comparai, sau \l identificai cu vame[ii.
La polul opus se afla fariseul, apar]in`tor partidului na]ional
religios, cu mult zel pentru legea [i datinile str`bune. Numele
lor \nseamn` separa]i, fiindc` pretindeau c` se deosebesc
complet de ceilal]i oameni \n \mplinirea aspira]iilor poporului
din care f`ceau parte. Dar ei \mplineau legea numai \n litera ei,
interpret=nd-o mai mult dup` datinile oamenilor, [i nu \n duhul
ei, \n spiritul voin]ei lui Dumnezeu. Erau oric=nd gata s` \nfrunte,
s` dema[te [i s` se ia de piept cu oricine care nu \mplinea ca ei
legea \n liter` [i p=n` \n cele mai mici am`nunte, ca [i datinile
tradi]ionale care o completau. Erau dispre]uitori [i arogan]i cu
mul]imile necunosc`toare ale legii, dar \n acela[i timp erau plini
de m=ndrie, pl`c=ndu-le s` fie mereu \n v`zul, admira]ia [i
aplauzele celor din jur. Din modul \n care ne apar aceste dou`
categorii de oameni, rezulta [i atitudinea lor \n practicarea
rug`ciunii, unul din cel mai \nsemnat act al religiei, ca leg`tur`
sau comuniune cu Dumnezeu. {i aici am v`zut tot doi poli opu[i.
Fariseul se comport` [i \n fa]a lui Dumnezeu cu aceea[i m=ndrie.
Dac` observ`m bine, el nici nu se roag` lui Dumnezeu, ci se
laud` lui Dumnezeu... |n rug`ciunea lui distingem dou` aspecte:
lauda \n fa]a lui Dumnezeu [i dispre]uirea celorlal]i oameni, mai
ales a vame[ului, pe care av=ndu-l al`turi \l ia [i ca termen de
compara]ie.
Pe de alt` parte, vame[ul avea con[tiin]a p`c`to[eniei sale.
Dac` fariseul st`tea \n fa]` cu ochii spre cer, pentru a-i spune lui
Dumnezeu cine este el, ca [i cum Dumnezeu nu ar [ti, vame[ul
plin de c`in]` [i de sinceritate nu avea \ndr`zneala nici privirea
s`-[i ridice spre cer, fiindc` cerul era considerat tronul lui Dumnezeu, iar el fiind inundat de p`cate, ap`sat de con[tiin]a
p`c`to[eniei, a vinov`]iei, nu putea dec=t cu smerenie [i poc`in]`
s` [i le recunoasc` [i s` cear` milostivirea P`rintelui ceresc. |n
urma rug`ciunii sale, fariseul nu a primit nimic din partea lui
209
V. Asocierea
Mai cunoa[tem vreun caz de rug`ciune smerit` r`spl`tit` cu
binecuv=ntarea lui Dumnezeu? (Cunoa[tem de pild` rug`ciunea
plin` de smerenie [i c`in]` a unuia din cei doi t=lhari de pe
Golgota, r`stigni]i al`turi de Iisus. |n timp ce unul \l hulea, pe
Iisus, celalalt cert=ndu-l, i-a zis: Nu te temi de Dumnezeu, c` \n
aceea[i os=nd` e[ti? {i noi dup` dreptate, c`ci primim cele
cuvenite dup` faptele noastre, iar Acesta nici un r`u nu a f`cut.
{i ziceau lui Iisus: pomene[te-m`, Doamne, c=nd vei veni \n
\mp`r`]ia Ta. {i i-a zis Iisus: Amin gr`iesc ]ie, ast`zi vei fi cu
mine \n rai (Luca 23, 3943).
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea pl`cut` [i bine
primit` lui Dumnezeu este cea smerit`, fiindc` tot cel ce se \nal]`
pe sine se va smeri, iar cel ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a.
Capitolul unu
210
VII. Aplicarea
--
211
212
Capitolul unu
legea drept`]ii, ci iubirea milostivirii. Mai mult dec=t a cerut
sluga ajuns` la disperare, st`p=nul l-a iertat de orice datorie.
U[or putem t=lcui \n]elesul iert`rii acordat` de st`p=n slugii
sale datornice, dac` ne g=ndim c` st`p=nul rege este Dumnezeu, fa]` de care noi, prin p`catele noastre, am devenit vrednici
de pedeaps`. Dar El nu ne-a pedesit dup` dreptate, ci ne-a iertat
dup` mila Sa. {i ne-a acordat o iertare integral`, de toate p`catele
noastre. Ne-a acordat iertarea \n mod gratuit, nimic cer=nd \n
schimb de la noi, dec=t s` fim asemenea Lui, s` ne comport`m [i
noi cu iertare [i iubire, adic` s` iert`m pe semenul nostru din
iubire [i nu s`-l judec`m dup` dreptate. De altfel, a[a ne-a \nv`]at
M=ntuitorul s` ne rug`m cer=nd P`rintelui ceresc: [i ne iart`
nou` gre[alele noastre precum [i noi iert`m gre[i]ilor no[tri.
Dac` noi nu vom ierta pe cei ce ne gre[esc, cerem os=nd` din
partea lui Dumnezeu, c=nd ne rug`m s` ne ierte.
A[a s-a [i \nt=mplat, mai departe, cu sluga c`reia i s-a iertat
datoria. C=nd ea a \nt=lnit un \mpreun` slujitor al ei, care \i datora
mult mai pu]in, a aplicat dreptatea legii p=n` \n consecin]ele ei
cele mai dure. Acesta \i datora doar 100 de dinari, mult mai pu]in
dec=t reprezenta datoria lui ce i-a fost iertat`. Un talant de argint
echivala cu 43, 620 kg, iar un dinar (de argint) cu 4,5 grame.
Apoi el datora 10000 de talan]i, pe c=nd datornicul lui trebuia
s`-i achite doar 100 de dinari. Nu i-a acceptat colegului s`u de
slujire, ce-i era datornic, nici un argument [i nu i-a acordat nici
o \n]elegere [i nici o \ng`duin]`. L-a aruncat \n temni]` p=n` va
pl`ti datoria. |n acele timpuri, cel \nchis fiind supus la chinuri [i
torturi c`uta toate mijloacele pentru a-[i achita datoria, insist=nd
pe l=ng` rude, prieteni sau cunoscu]i ca s`-l ajute. Aceast` situa]ie
de dur` \mpietrire \n r`utate din parte slugii iertate de datoria sa,
nu a putut fi suportat` de celelalte slugi, care v`z=nd \nt=mplarea
au comunicat cazul st`p=nului.
Aplic=nd de data aceasta dreptatea \n toat` duritatea ei, regele
revine asupra hot`r=rii ini]iale [i aplic` celui pe care la \nceput
l-a iertat, exact pedeapsa pe care el \nsu[i a aplicat-o datornicului
s`u. |n felul acesta dreptatea s-a \mplinit prin aplicarea legii
talionului: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Dar Dumnezeu dore[te s` \nving` duritatea drept`]ii prin mil` [i iertare, de
unde [i avertismentul M=ntuitorului: Tot a[a [i Tat`l meu ceresc
va face cu voi, dac` nu ve]i ierta fiecare fratelui s`u din toat`
inima. De altfel aceasta este marea noutate pe care o aduce
Evanghelia lui Hristos \n lume, \n rela]iile dintre oameni. Mila
s` biruiasc` dreptatea [i iertarea s` \nlocuiasc` pedeapsa. Altfel
spus, legea talionului care cerea ochi pentru ochi [i dinte pentru
213
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum s-a purtat regele fa]` de slujitorul s`u care \i datora 10000
de talan]i? (Cu \ndurare [i iertare). Dar acest slujitor fa]` de
colegul s`u care \i datora doar 100 de dinari? (Cu maxim` duritate
a aplicat legea, arunc=ndu-l \n temni]`, p=n` \i va achita datoria). Cum se cuvenea s` se comporte slujitorul c`ruia i-a fost
iertat` datoria, fa]` de datornicul s`u, care avea fa]` de el o datorie
incomparabil mai mic`? (Se cuvenea s`-l ierte, sau cel pu]in s`-i
am=ne achitarea datoriei, a[a cum de altfel a cerut [i el st`p=nului
s`u). Pentru \mpietrirea sa \n r`utate a meritat aceast` slug` s` i
se aplice duritatea legii [i a pedepsei? (A meritat, fiindc` dup`
dreptate, cu m`sura cu care m`sori, ]i se va m`sura (Marcu 4,
24) [i cu judecata cu care ve]i judeca ve]i fi judeca]i (Matei
7, 2). Care este \ndemnul [i \nv`]`tura M=ntuitorului de la sf=r[itul pildei? (C` dac` vrem s` fim ierta]i de Dumnezeu, se cuvine
ca [i noi s` iert`m gre[alele semenilor no[tri). Cum trebuie s`
fie iertarea acordat` semenului? (Din toat` inima , adic` total`, ceea ce \nseamn` c` iertarea \nseamn` a uita gre[eala
semenului [i a stabili raporturi de bun` \n]elegere, ca [i cum nu
s-ar fi \nt=mplat nimic).
Capitolul unu
214
8. Aplicarea
--
215
Capitolul unu
216
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce ne prezint` pericopa evanghelic`? (Contrastul izbitor \ntre
via]a unui bogat [i a unui s`rac). Care este sf=r[itul vie]ii acestor
dou` personaje? (Cel bogat a ajuns \n os=nd`, fiindc` [i-a tr`it
via]a \n lux, m=ndrie, destr`b`l`ri, zg=rcenie, l`comie, nedrept`]i
[i egoism. Iar cel s`rac a ajuns \n fericirea ve[nica fiindc` el nu
a f`cut r`u nim`nui). De aici vedem c` avu]ia nu reprezint` un
r`u \n sine. Totul este \n func]ie de modul \n care este dob=ndit`
[i de modul \n care o folosim. Prin ea putem pierde m=ntuirea,
dar \n acela[i timp putem transforma bunurile pieritoare \n bunuri
nepieritoare, ajut=nd pe cei nevoia[i [i neputincio[i, f`c=nd din
ea expresia iubirii [i milostivirii fa]` de semeni, a[a cum [tim c`
au f`cut mul]i din sfin]ii Bisericii.
Ce rezult` din parabol`, exist` judecat` particular` a
sufletelor dup` desp`r]irea de trup? (Parabola scoate \n eviden]`
faptul c` exist` aceast` judecat`, precum [i faptul c` sufletele se
afl` dup` moarte \ntr-o stare activ`, fie de os=nd`, fie de fericire
\n comuniunea lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Sf=nta Scriptur` a luat totdeauna atitudine fa]` de boga]ii lacomi
[i necinsti]i, care [i-au adunat bog`]ia pe nedrept [i au tr`it via]a
\n desf`t`ri de tot felul, f`r` a se milostivi fa]` de cei nevoia[i [i
neputincio[i din jurul lor: Boga]ilor, pl=nge]i [i v` t=ngui]i de
necazurile ce vor s` vin` asupra voastr`. Bog`]ia voastr` a putrezit
[i hainele voastre le-au m=ncat moliile. Aurul vostru [i argintul
vostru au ruginit [i rugina lor va fi m`rturie \mpotriva voastr`...
Iat`, plata lucr`torilor care au secerat ]arinile voastre, pe care
voi a]i oprit-o, strig`, [i strig`tele secer`torilor au intrat \n
urechile Domnului Savaot. V-a]i desf`tat pe p`m=nt [i v-a]i
dezmierdat... os=ndit-a]i, omor=t-a]i pe cel drept... (Iacob 5, 1-7).
La slujba Litiei din cadrul Vecerniei se c=nt`: Boga]ii au
s`r`cit [i au fl`m=nzit, iar cei ce-L caut` pe Domnul nu se vor
lipsi de tot binele. S`-I c=nt`m [i noi cu to]ii.
--
217
218
Capitolul unu
auzind \mp`ratul acela, s-a m=niat; [i trimi]=ndu-[i o[tile, i-au
nimicit pe uciga[ii aceia, [i cet`]ii lor i-au pus foc. Atunci a zis
c`tre slujitorii s`i: Nunta este gata, dar cei pofti]i n-au fost
vrednici. Merge]i dar la r`sp=ntiile drumurilor [i pe c=]i \i ve]i
g`si, chema]i-i la nunt`. {i ie[ind slujitorii aceia la r`sp=ntii,
i-au chemat pe to]i c=]i i-au g`sit, [i r`i, [i buni, [i s-a umplut
casa nun]ii cu oaspe]i. Iar \mp`ratul, intr=nd s`-[i vad` oaspe]ii,
a v`zut acolo un om care nu era \mbr`cat \n hain` de nunt` [i i-a
zis: Prietene, cum de ai intrat aici f`r` s` ai hain` de nunt`? El
\ns` a t`cut. Atunci \mp`ratul a zis c`tre slujitori: Lega]i-l de
picioare [i de m=ini [i arunca]i-l \n \ntunericul cel mai de afar`!
Acolo va fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor. C` mul]i sunt chema]i,
dar pu]ini ale[i. (Matei 22, 114).
Explicarea textului Prin neasemuita ei simplitate [i ad=ncime,
pilda nun]ii fiului de \mp`rat se aseam`n` foarte mult cu pilda
celor chema]i la cin` (Luca 14, 1624). Asem`n`toare ca tematic`
[i ca mesaj, doar c` aceast` pild` prezint` unele particularit`]i
specifice.
Dup` cum vedem, \n pild` e vorba de un \mp`rat care a f`cut
nunt` fiului s`u. Dup` cum era obiceiul locului, celor invita]i la
nunt` de dou` ori li se f`cea poftirea s` vin`. Dar ace[tia nu
numai c` au refuzat, invoc=nd diverse motive, dar au batjocorit
[i chiar au ucis slugile ce le-au f`cut invita]ia la nunt`. V`z=nd
aceast` atitudine de dur` s`lb`ticie, tulbur=ndu-se, \mp`ratul a
trimis o[tile sale ca s` nimiceasc` pe cei uciga[i, iar cet`]ii lor
s`-i dea foc... Din nou slugile sunt trimise la r`sp=ntiile
drumurilor s` adune pe to]i cei \nt=lni]i, f`r` nici o deosebire, fie
buni, fie r`i, pentru a umple sala de nunt`. Constat=nd c` sala e
plin`, \mp`ratul \nt=lne[te acolo un oaspete ce nu avea hain` de
nunt`. Era un obicei \n acele timpuri, mo[tenit de la per[i, ca cei
care particip` la nun]ile \mp`r`te[ti s` treac` pe la garderoba regal` s` se cur`]easc` [i \mbr`c=nd haina de cinste, s` fie vrednic
de invita]ia ce i s-a f`cut. Oaspetele f`r` haina de nunt`, nu numai
c` a fost dat afar`, dar a fost [i aspru pedepsit, pentru c` prin
necuviincioasa sa prezentare, a sfidat de-a dreptul str`lucirea
nun]ii.
U[or ne d`m seama c` e vorba de o nunt` simbolic`, raportat`
la \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Tocmai acesta este [i motivul pildei:
\mp`r`]ia lui Dumnezeu s-a asem`nat omului \mp`rat care a f`cut
nunt` fiului s`u. |mp`ratul este Dumnezeu Tat`l, fiul de \mp`rat
este Iisus Hristos. El a venit s` \ntemeieze Biserica Sa, adic`
poporul lui Dumnezeu. Dar cei chema]i s` se constituie ca
219
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine este \mp`ratul care a f`cut nunt` fiului s`u? (Dumnezeu
Tat`l). Dar fiul? (Iisus Hristos, M=ntuitorul lumii). Cine au fost
primii chema]i, care au refuzat invoc=nd diverse motive? (Poporul
ales, pe care anume l-a preg`tit Dumnezeu, d=ndu-i Legea Sa [i
ar`t=ndu-i prin prooroci dreptatea Sa [i adres=ndu-i f`g`duin]ele
mesianice). Cine au fost chema]i de la r`sp=ntii s` devin` fii
ai \mp`r`]iei? (Celelalte neamuri, care nu au cunoscut Legea lui
Dumnezeu. De aceea au fost \ntre ei unii buni, datorit` legii morale naturale \nscris` \n sufletul lor; iar al]ii au fost r`i, datorit`
p`catului care le-a \ntinat sufletul). De ce au fost chema]i la nunta
fiului de \mp`rat, adic` la \mp`r`]ia lui Dumnezeu s` se
\mp`rt`[easc` de darurile Sale [i cei buni [i cei r`i? (Fiindc`
Fiul lui Dumnezeu a venit \n lume pentru to]i oamenii, indiferent
de neam, de sex, de origine social`, sau chiar de starea moral`.
De fapt, dac` M=ntuitorul a venit ca s` restabileasc` chipul lui
Dumnezeu \ntinat de p`cat, ne explic`m foarte u[or c` cei
Capitolul unu
220
8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` se cite[te \n duminica a XIV-a dup`
Rusalii [i ne duce cu g=ndul la frumoasa c=ntare bisericeasc`
p`truns` de un ad=nc duh al smereniei [i poc`in]ei: C`mara Ta,
M=ntuitorul meu, o v`d \mpodobit` [i \mbr`c`minte nu am ca s`
intru \ntr-\nsa. Lumineaz`-mi haina sufletului meu d`t`toare de
lumin` [i m` m=ntuie[te.
--
Pilda talan]ilor
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predat` anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Cum \mp`r]im pildele M=ntuitorului? (Unele din pildele M=ntuitorului au un caracter dogmatic, altele au un caracter moral, iar
altele un caracter eshatologic). Ce se \n]elege prin caracterul
eshatologic? (Acest aspect vizeaz` a doua Sa venire). {tim noi
c=nd va fi parusia Domnului? (Nu [tim. Dar El ne \ndeamn` s`
fim totdeauna preg`ti]i pentru acest mare eveniment). Cum ne
\nva]`? (Prin pilde, oferindu-ne exemple pozitive [i negative).
221
222
Capitolul unu
destinul ve[nic al fiec`ruia. |n aceste pilde, personajele au fost
r`spl`tite fiecare dup` modul \n care au privegheat.
Referitor la t=lcul pildei, u[or ne putem da seama c` St`p=nul
care a plecat [i se va re\ntoarce este \nsu[i HristosDomnul.
Slugile c`rora le-a \ncredin]at talan]ii s`-i \nmul]easc` suntem
noi, oamenii. R`splata sau os=nda o vom primi \n func]ie de
modul \n care am reu[it s` fructific`m darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu.
Ad=ncind \n]elesul pildei, vedem c` e vorba de talan]i. |nc`
din secolul VII \n.Hs. talan]ii au fost folosi]i ca monede. Puteau
fi de aur sau de argint [i aveau valoare foarte mare. Cel de aur
c=nt`rea 49,07 kg, iar cel de argint 43,62 kg.
|nc` de la \nceput se cuvine s` preciz`m c` talan]ii nu sunt
ai no[tri. Sunt primi]i de la Dumnezeu. Sunt ai Lui. Noi avem
datoria de a-i \nmul]i, adic` de a \nmul]i darurile lui Dumnezeu.
Numai \nmul]ind darurile Sale pentru El putem participa la via]a
Sa, ne putem adic` \mp`rt`[i de via]a Lui. Faptul c` dumnezeu
ne-a dat darurile ne oblig` s`-L recunoa[tem pe El ca St`p=nul [i
P`rintele vie]ii noastre, s` recunoa[tem c` tot ceea ce avem bun
\n noi este de la El. De aceea putea \ntreba Apostolul: Ce ai ce
n-ai primit, iar dac` ai primit de ce te lauzi ca [i cum nu ai fi
primit? (I Corinteni 4, 7). De aceea se cuvine s` primim darurile
ca ale Sale [i s` le \nmul]im ca pentru El, a[a cum spunem c=nd
\i aducem mul]umirea [i lauda noastr` pentru jertfa lui Hristos
care se ofer` Tat`lui ca pre] de r`scump`rare pentru p`catele
noastre: Ale Tale dintru ale Tale, }ie aducem de toate [i pentru
toate...
Mai departe, pilda ne arat` c` nu to]i au primit un num`r
egal de talan]i, adic` de daruri pe care trebuia s` le \nmul]easc`
\n favoarea St`p=nului. Aceasta \nseamn` c` fiecare om se face
responsabil de faptele sale [i de consecin]ele lor \n fa]a lui Dumnezeu.
Cele dou` slugi bune au primit r`splata ve[nic` pentru faptele
lor. Discu]ia se poart` \n jurul slugii care nu a \nmul]it talan]ii.
Aceea este numit` lene[` [i viclean`. E numit` lene[` fiindc`
nu a lucrat cu talantul \ncredin]at ei. E vorba de acea lenevie
duhovniceasc` pe care o putem vedea cu u[urin]` [i \n via]a
noastr`. Mul]i au primit darurile iubirii lui Dumnezeu, dar se
lenevesc \n a le transforma \n fapte. Spusese M=ntuitorul mai
\nainte c` nu cel ce zice Doamne! Doamne! va intra \n \mp`r`]ia
cerurilor, ci cel ce face voia Tat`lui Meu care este \n ceruri
(Matei 7, 21). Pe de alt` parte, Domnul a avertizat chiar, spre a
lua noi aminte c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu se ia cu asalt [i numai
223
cei ce se silesc o vor r`pi (Matei 11, 12). U[or putem identifica
pe slugile din pild` cu acei cre[tini care nu fructific` roadele
credin]ei pe care Dumnezeu le-a d`ruit-o \n suflet. {i astfel
credin]a lor l=nceze[te [i apoi moare.
Sluga este numit` apoi [i viclean`, fiindc` voia s`-[i \n[ele
St`p=nul, de[i \l cuno[tea ca pe un om dur care secera unde nu
a sem`nat [i adun` de unde nu a \mpr`[tiat. |n leneveala ei spiritual`, sluga este mai mult proast` dec=t viclean`. Dac` ar fi avut
mintea viclean` s-ar fi descurcat, \ncredin]=nd talantul la
c`m`tari, ca s` lucreze cu el, \nmul]indu-l.
Concluzia parabolei este c` celui ce are i se va da [i-i va
prisosi, iar de la cel ce nu are, [i ceea ce are i se va lua. Nu e
aici nici un fel de nedreptate, fiindc` datoria fiec`ruia este de a
fi r=vnitor cu darul c=t de mic primit. Cu c=t r=vna e mai mare,
cu at=t [i r`splata va fi mai mare. De fapt darurile se \nmul]esc
numai dac` le punem \n ac]iune. Dac` ele l=ncezesc \n sufletul
nostru, datorit` leneviei duhovnice[ti, se vor diminua din ce \n
ce mai mult ca putere de ac]iune. De aici vedem c` Dumnezeu
ajut` numai celor ce se str`duiesc [i ei. Aceasta este marea lec]ie
a vie]ii pe care este bine s` o avem totdeauna ca o regul` de
via]`. Prin str`dania noastr` dovedim [i noi c` dorim ca darurile
lui Dumnezeu s` ne fie \nmul]ite. La indiferen]a [i nep`sarea
noastr` nici Dumnezeu nu intervine, fiindc` omul este fiin]` liber`
[i responsabil` de faptele sale. Frumos sun` un proverb rom=nesc:
Dumnezeu ajut`, dar nu bag` \n traist`. Aceasta este voia lui
Dumnezeu, ca [i noi s` ne aducem aportul la des`v=r[irea vie]ii
duhovnice[ti, dar \n acela[i timp [i la buna prosperitate a vie]ii,
\n general.
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce sunt talan]ii? (Darurile lui Dumnezeu date fiec`rui om). Ce
atitudine se cuvine s` avem noi fa]` de darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu? (S` le \nmul]im continuu pun=ndu-le \n
slujba lui Dumnezeu). De ce s` le \nmul]im? (Fiindc` numai
\nmul]indu-le ne vom des`v=r[i via]a duhovniceasc`). De ce s`
le punem \n slujba lui Dumnezeu? (Fiindc` El ni le-a dat [i tot
El va cerceta cum le-am \nmul]it). Ce \nseamn` aceasta? (C` noi
suntem responsabili \n fa]a lui Dumnezeu de felul cum \nmul]im
darurile Sale). Cum s-au comportat slugile din pild`? (Dou` din
ele au \nmul]it talan]ii, iar una nu). Care a fost atitudinea
St`p=nului? (Pe cele dou` slugi care au \nmul]it talan]ii le-a
r`spl`tit cu o ve[nic` bucurie, iar pe sluga lene[` [i viclean` care
Capitolul unu
224
8. Aplicarea
Faptul c` Dumnezeu ne ofer` m=ntuirea \n dar, \n urma Jertfei [i
|nvierii Domnului ne oblig` [i pe noi la ac]iunea st`ruitoare [i
ne\ntrerupt` de a lucra cu fric` [i cu cutremur la m=ntuirea
noastr` (Filipeni 2, 12), \n lupta cu ispitele [i cu greut`]ile de
tot felul. Vom avea \ns` totdeauna \ncrederea [i n`dejdea c` \n
lupta noastr` Dumnezeu nu ne va p`r`si iar la sf=r[it ne va da
cununa vie]ii pe care a preg`tit-o celor ce-L iubesc pe El (Iacob
1, 12; II Timotei 3, 4).
--
225
Minunile M=ntuitorului
I. Preg`tirea aperceptiv`
Venind s` m=ntuiasc` lumea de p`cat [i s` restabileasc` chipul
lui Dumnezeu \n om, M=ntuitorul a s`v=r[it fapte ie[ite de comun,
care confirm=nd dumnezeirea Sa, dep`[esc posibilitatea noastr`
de \n]elegere, [i de aceea le numim minuni.
III. Tratarea
1. Felurile minunilor
a) Minuni s`v=r[ite asupra naturii [i firii \nconjur`toare (Ex.
potolirea furtunii pe mare, uscarea smochinului neroditor,
prefacerea apei \n vin la nunta din Cana Galileii, etc.).
b) Minuni s`v=r[ite asupra omului (Ex. deschiderea ochilor
orbilor, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i, vindec`ri de boli
etc.).
c) Minuni s`v=r[ite asupra Sa |nsu[i (Ex. Schimbarea la fa]`,
umblarea pe mare, \nvierea [i \n`l]area la cer).
2. |mprejur`rile \n care au fost s`v=r[ite minunile
Putem spune c` ele au fost s`v=r[ite oric=nd [i oriunde; \n
zile de sabat, \n sinagogi, \n case particulare, pe m`ri \nvolburate,
sau chiar \n cimitire. Oric=nd [i oriunde a \nt=lnit suferin]e [i
necazuri, Iisus le-a transformat \n bucurie [i \mplinire.
3. Modul \n care au fost s`v=r[ite minunile
a) Majoritatea au fost s`v=r[ite prin cuv=nt.
b) Prin iertarea p`catelor (Ex. vindecarea paraliticului din
Capernaum).
c) Prin simpla atingere de M=ntuitorul (Ex. vindecarea femeii
cu scurgere de s=nge).
d) Altele prin folosirea materiei din crea]ia lui Dumnezeu
(Ex. vindecarea cu tin` a orbului din na[tere, sau vindec`rile cu
untdelemn poruncite Sfin]ilor Apostoli s` le s`v=r[easc`. Vezi:
Marcu 6, 13).
226
Capitolul unu
4. Caracterul minunilor
a) Minunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint`
rev`rsarea iubirii [i \ndur`rii dumnezeie[ti asupra firii c`zut` [i
chinuit` de p`cat (C` minunile lui Iisus nu au un caracter spectacular, rezult` [i din refuzul Lui de a face minuni la cererea
expres` a lui Irod Antipa la judecat`, sau a fariseilor care cereau
semn ca s` cread` \n El).
b) Minunile au un caracter discret (Aproape to]i care
beneficiau de \ndurarea Sa minunat` primeau \ndemnul ca:
Nimeni s` nu [tie.
c) Minunile reprezint` efectul credin]ei celor ce beneficiaz`
de ele [i chez`[ia comuniunii lor duhovnice[ti cu Iisus (Ex.
suta[ul, femeia cananeanc`, Iair, etc.).
d) Minunile vizeaz` totdeauna via]a (buna ei desf`[urare),
ca [i restabilirea chipului lui Dumnezeu \n om (Ex. \nvierea fiului
v`duvei din Nain, \nvierea lui Laz`r, a fiicei lui Iair, ca [i
vindec`rile demoniza]ilor).
e) Minunile au un caracter sfin]itor [i m=ntuitor (De pild`,
celor ce [i-au ast=mp`rat foamea cu p=inile \nmul]ite \n pustie,
le-a promis p=inea ve[nic` din care hr`nindu-se nu vor mai
fl`m=nzi, altora le-a t`m`duit odat` cu trupul [i sufletul, iar altora
le-a transformat via]a p`c`toas` \ntr-o via]` de sfin]enie).
5. Scopul minunilor
a) De a crede Sfin]ii Apostoli \n dumnezeirea lui Iisus, c` El
este Mesia.
b) De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p`cat [i a-l
repune pe om \n demnitatea avut` la crea]ie.
c) De a na[te credin]a [i iubirea fa]` de Dumnezeu.
6. Num`rul minunilor
este foarte mare, necunoscut [i
neprecizat {i multe alte minuni a f`cut Iisus... (Ioan 20, 30).
7. Sub aspect critic mul]i contest` posibilitatea minunilor [i
necesitatea lor, spun=nd c` ele ar contrazice legile fire[ti date de
Dumnezeu. Aceast` afirma]ie nu are \ns` temei, \ntruc=t prin
minuni tocmai c` se restabile[te firea c`zut`. Ele nu contrazic
legile firii, ci le pun \n func]ionalitatea lor normal`.
Se contest` apoi minunea \n ea \ns`[i, spun=ndu-se c` Iisus
a vindecat prin forme parapsihologice. Nimeni nu contest`
existen]a fenomenelor parapsihologice, Iisus \ns` nu le-a folosit.
227
V. Asocierea
Au existat minuni [i \n Vechiul Testament ca mijloace de
descoperire a lui Dumnezeu. De asemenea [i Sfin]ii Apostoli au
f`cut minuni. Erau apoi \n Biserica primar` ca haruri speciale
ale Duhului Sf=nt, av=nd ca scop zidirea Trupului lui Hristos.
Din nefericire au existat [i minuni false. Acestea sunt mai mult
acte spectaculare ale unor pretin[i profe]i, oameni necinsti]i, care
au creat ne\n]elegeri, dezbin`ri [i c=[tig f`r` munc`; [i de care
M=ntuitorul ne spune s` ne ferim.
Fiind pornite din iubirea fa]` de \ntreaga crea]ie, cea mai
mare minune r`m=ne dragostea lui Dumnezeu ar`tat` \n Jertfa
m=ntuitoare a Fiului S`u.
VI. Generalizarea
Minunile M=ntuitorului reprezint` fapte ale puterii [i ale iubirii
dumnezeie[ti, av=nd menirea s` restabileasc` trupe[te [i suflete[te
firea omului c`zut \n p`cat, repun=ndu-l \n demnitatea crea]iei
originare.
VII. Aplicarea
Minunea e str=ns legat` de via]a duhovniceasc` a credincio[ilor,
\n sensul c` via]a lor duhovniceasc` odr`sle[te [i se dezvolt` din
izvorul minunilor care stau la baza cre[tinismului: \ntruparea,
r`stignirea, \nvierea, \n`l]area Fiului lui Dumnezeu la cer [i pogor=rea Duhului Sf=nt \n via]a Bisericii spre a sfin]ii pe
credincio[i prin harul Sfintelor Taine.
Multe din minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul le sunt f`cute
cunoscute credincio[ilor de c`tre Biseric` prin pericopele
duminicale de la Sf=nta Liturghie, ca [i cu prilejul oficierii
Sfintelor Taine [i Ierurgii.
Capitolul unu
228
--
229
Capitolul unu
230
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cu cine a luat M=ntuitorul parte la nunta din Cana Galileii?
(Al`turi de Mama Sa [i de primii S`i Apostoli). Cu ce scop?
(Spre a crede ucenicii c` El este Mesia, \n urma minunii pe care-o
va s`v=r[i). Cum le-a ar`tat aceasta? (S`v=r[ind minunea
prefacerii apei \n vin). Putem spune c` particip=nd la nunta din
Cana Galileii, Domnul a binecuv=ntat nunta ca Sf=nt` Tain`?
(Putem spune c` [i acesta a fost scopul particip`rii Domnului la
aceast` nunt`). Dup` numirea ce i se d`, c=te aspecte poate avea
actul leg`turii dintre b`rbat [i femeie, care duce la \ntemeierea
familiei? (Putem distinge trei aspecte: cel de c`s`torie, ca act
legal [i social al \ntemeierii familiei, cel de nunt`, ca osp`] al
bucuriei, [i cel de cununie, ca Sf=nt` Tain`, \n Hristos [i \n
Biseric` (Efeseni 5, 32) prin care se \mp`rt`[e[te harul divin
spre binecuv=ntarea iubirii dintre so]i pe toat` via]a).
8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` a fost r=nduit` de Biseric` s` fie
citit` cu prilejul s`v=r[irii Tainei Sfintei Cununii.
231
--
232
Capitolul unu
v`zut mul]ime mare [i I s-a f`cut mil` de ei, c`ci erau ca ni[te oi
f`r` p`stor [i a vindecat pe bolnavii lor. Iar c=nd s-a f`cut sear`
ucenicii au venit la El [i au zis: locul este pustiu [i vremea iat`,
a trecut, deci d` drumul mul]imilor ca s` se duc` \n sate s`-[i
cumpere m=ncare. Iisus \ns` le-a r`spuns: n-au trebuin]` s` se
duc`; da]i-le voi s` m`n=nce. Iar Andrei a zis: este aici un b`iat
care are cinci p=ini [i doi pe[ti. Iar El a zis: aduce]i-mi-le aici.
{i El le-a poruncit s`-i a[eze pe to]i cete, cete pe iarb` verde. {i
lu=nd cele cinci p=ini [i cei doi pe[ti [i privind la cer, a
binecuv=ntat [i fr=ng=nd a dat ucenicilor p=inile, iar ucenicii
mul]imilor. {i au m=ncat to]i [i s-au s`turat [i au str=ns r`m`[i]ele
de f`r=mituri, fiind dou`sprezece co[uri pline. Iar cei ce m=ncaser` erau ca la cinci mii de b`rba]i, afar` de femei [i copii. {i era
aproape Pa[tile, s`rb`toarea iudeilor.
Dup` relatarea Sf=ntului evanghelist Matei este vorba de dou`
\nmul]iri, minuni s`v=r[ite de M=ntuitorul la date diferite, \n loc
diferit [i \n \mprejur`ri diferite.
S` vedem \ns` descrierea minunilor, privind \n acela[i timp
harta de mai jos.
Uciderea mi[eleasc` a Sf=ntului Ioan Botez`torul l-a determinat pe M=ntuitorul s` se \ndrepte c`tre ]inuturile lui Irod Filip
(fratele lui Irod Antipa). |mbarc=ndu-se \ntr-o corabie, S-a
\ndreptat spre ]`rmul de NE al lacului Ghenizareth. Apoi coboar`
\n pustiu, nu departe de Betsaida Iulia. Aici a hot`r=t Domnul s`
petreac` cu Sfin]ii Apostoli \n rug`ciune. Retragerea Sa nu a
r`mas \ns` neobservat`. Mul]i veniser` din Galileea, iar al]ii erau
dintre cei ce plecaser` spre Ierusalim s` s`rb`toreasc` Pa[tile.
Faptul c` minunea a fost s`v=r[it` \nainte de Pa[ti, rezult` [i din
precizarea f`cut` de Sf=ntul Matei c` Domnul a poruncit ca
mul]imile s` se a[eze pe iarb`. Este [tiut faptul c` \n acele ]inuturi
iarba cre[te numai prim`vara, adic` \nainte de Pa[ti, fiindc`
datorit` c`ldurii, dup` s`rb`toare iarba se usuc` [i locul r`m=ne
pustiu. Se consider` c` ar fi vorba de Pa[tile anului 29 d.Hs.
(782 ab. U.c.).
Primind la el mul]imile, le-a vorbit at=t de p`trunz`tor despre
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \nc=t ei au uitat complet de grijile vie]ii,
de scopul ei [i nu le mai era nici foame. Fascina]i de cuvintele
Domnului nu s-ar mai fi desp`r]it de El niciodat`. Apostolii \ns`,
sensibiliza]i de l`sarea serii, au cerut |nv`]`torului s` lase
mul]imile s` plece, mai ales c` fiind locul pustiu nu au nici ce
m=nca. Da]i-le voi s` m`n=nce! este porunca Domnului. Nu
aveau \ns` dec=t cinci p=ini [i doi pe[ti. Erau cinci p=ini de orz,
233
adic`, cinci turte, apar]in=nd unui b`iat din mul]ime. El le-a oferit
cu pl`cere la cererea apostolilor. Poruncind mul]imilor s` se
a[eze, b`rba]ii s-au r=nduit \n cete de 50 [i 100 de persoane.
Femeile [i copiii nu erau lua]i \n num`r`to`re fiindc` ei nu puteau
sta al`turi de b`rba]i...
Lu=nd p=inile [i privind la cer, le-a binecuv=ntat, s`v=r[ind
marea minune a \nmul]irii lor.
{i d=ndu-le mul]imii to]i s-au s`turat. Atunci Domnul
porunce[te ucenicilor: aduna]i f`r=miturile ce au r`mas, ca s`
nu se piard` ceva. Fiecare Apostol a luat c`te un co[ [i astfel au
umplut 12 co[uri cu f`r=mituri. Co[urile erau de r`chit` [i fiecare
aveau capacitatea de 10 litri.
Sf=ntul Evanghelist Matei (15, 3239) relateaz` c` M=ntuitorul a mai s`v=r[it o astfel de minune \ntr-o alt` \mprejurare [i
cu mici deosebiri. De data aceasta M=ntuitorul s-a \ntors din
]inuturile Tirului [i ale Sidonului [i stabilindu-se dincolo de
Iordan, \n ]inutul Decapole a s`v=r[it minunea \nmul]irii p=inilor.
Spre deosebire de prima \nmul]ire, c=nd poporul s-a a[ezat pe
iarba verde, de data aceasta mul]imea s-a a[ezat pe p`m=ntul gol,
f`r` iarb`. Probabil aceast` minune a avut loc aproape de
s`rb`toarea Cincizecimii, fiindc` [i cu acest prilej lumea mergea
la templul din Ierusalim. De data aceasta mul]imea a r`mas l=ng`
M=ntuitorul trei zile: Mil`-mi este de mul]ime spune domnul
Apostolilor c` iat` trei zile sunt de c=nd a[teapt` l=ng` mine
[i n-au ce s` m`n=nce, [i nu voiesc s` le dau drumul fl`m=nzi, ca
s` nu se istoveasc` pe cale (Matei 155, 32). Apoi, \n aceast` a
doua \nmul]ire a p=inilor, sunt numai [apte p=ini [i pe[ti (f`r` a
se preciza num`rul acestora), iar cei ce au m=ncat [i s-au s`turat
erau ca la patru mii de b`rba]i, afar` de femei [i de copii. Dup`
ce au m=ncat s-au str=ns [apte co[uri de f`r=mituri nu
dou`sprezece co[uri cum a fost la prima \nmul]ire a p=inii. Dup`
aceast` a doua \nmul]ire a p=inilor, Iisus a intrat \n corabie [i a
trecut \n ]inutul Magdala (Matei 15, 39). Cu prilejul primei
\nmul]iri a p=inilor, dup` ce a slobozit mul]imile s-a suit la
munte s` se roage [i f`c=ndu-se sear` era acolo singur (Matei
14, 23).
Din cele p=n` aici tratate vedem c` minunea \nmul]irii
p=inilor scoate \n eviden]` puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi,
binecuv=ntarea [i rug`ciunea \nainte de s`v=r[irea minunii
demonstreaz` c` Fiul lui Dumnezeu \ntrupat are o atitudine
pozitiv` fa]` de firea \nconjur`toare [i f`]` de bunurile materiale, pentru c` toat` f`ptura lui Dumnezeu este bun` [i nimic
nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]umire, c`ci se sfin]e[te prin
234
Capitolul unu
235
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce ne arat` nou` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` puterea
dumnezeiasc` a lui Iisus [i mila lui fa]` de poporul care
urm=ndu-L, a r`mas f`r` hran`). C=te \nmul]iri a p=inilor a
s`v=r[it Domnul Hristos? (Dou`). Care sunt deosebirile dintre
ele? (Prima \nmul]ire a p=inilor a avut loc \nainte de Pa[ti, a
doua dup` Pa[ti, probabil \nainte de Cincizecime. Cu prilejul
primei \nmul]iri era vorba de cinci p=ini [i doi pe[ti, pe care le
oferise un copil din mul]ime, iar cu prilejul celei de-a doua
\nmul]iri, s-au adunat [apte p=ini [i pe[ti, f`r` a se preciza
num`rul. Num`rul celor care au m=ncat la prima \nmul]ire a fost
cinci mii de b`rba]i, iar la cea de-a doua, doar patru mii. La prima
\nmul]ire a p=inilor s-au adunat dou`sprezece co[uri de f`r=mituri,
la a doua doar [apte. Dup` slobozirea mul]imii, Iisus S-a retras
la munte s` se roage \n primul caz, iar dup` a doua \nmul]ire a
p=inii, Iisus S-a urcat \n corabie trec=nd \n ]inutul Magdala). Ce
ne arat` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` \n primul r=nd
puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi, iubirea Sa fa]` de oameni,
fa]` de sl`biciunile [i neputin]ele lor. Aceast` minune scoate apoi
\n eviden]` atitudinea pozitiv` a M=ntuitorului fa]` de p=inea
noastr` cea de toate zilele, care se sfin]e[te prin Cuv=ntul lui
Dumnezeu [i prin rug`ciune. |n sf=r[it, minunea demonstreaz`
c` Iisus este p`storul cel bun al oilor Sale. Iar p`storul bun
sufletul \[i pune pentru oile Sale (Ioan 10, 1116). Tot astfel,
Iisus Hristos r`m=ne peste veacuri p=inea duhovniceasc` care se
coboar` din cer spre a fi hran` lumii spre via]a ve[nic`.
8. Aplicarea
Binecuv=ntarea celor cinci p=ini [i doi pe[ti a intrat \n cultul
Bisericii, mai precis \n formele de binecuv=ntare a agapelor
cre[tine: St`p=ne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
cela ce ai s`turat mul]imea \n pustie cu cinci p=ini [i doi pe[ti,
|nsu]i binecuvinteaz` hrana aceasta ce se aduce spre pomenirea
celor vii [i celor mor]i. C` Tu e[ti St`p=nul nostru [i }ie slav`
\n`l]`m....
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
--
Capitolul unu
236
237
238
Capitolul unu
Apari]ia furtunii pe lac cu talazurile spumeg=nde izbeau
corabia din toate p`r]ile, \mpiedic=nd-o s` \nainteze. Timpul trecea pe nesim]ite, \nc=t intraser` \n a patra straj` a nop]ii. Evreii
au luat de la romani, din timpul lui Pompei (6463 \n. Hs),
\mp`r]irea nop]ii \n patru str`ji de c=te trei ore. |n timpurile mai
vechi, evreii num`rau trei str`ji: straja de sear`, de noapte [i de
diminea]`. Dup` romani cele 12 ore ale nop]ii erau \mp`r]ite \n 4
str`ji, fiecare straj` av=nd trei ore. Corabia Apostolilor, \n lupt`
cu furia valurilor, nu reu[ea s` \nainteze spre destina]ie, \nc=t
straja a patra \i prinse chiar \n mijlocul lacului. Straja a patra era
\ntre orele 3-6 diminea]a. O noapte \ntreag`, ne spune Evanghelia,
nu au mers mai mult de 25-30 de stadii, adic` cam 5 km, jum`tate
de drum. [i cu toate acestea [ansa lor de a ajunge la mal este
foarte nesigur`...
Domnul, care la \nceput st`tea pe ]`rm, neav=nd corabie, se
folose[te de puterea Sa dumnezeiasc` [i merge pe mare ca pe
uscat. Ajung=nd la locul \n care Apostolii se luptau cu valurile
furioase ale m`rii dezl`n]uite, de[i la \nceput dorea s` treac` pe
l=ng` ei, pentru a ajunge la ]`rm, totu[i nu-i putea l`sa \n p`r`sire.
Z`rindu-l printre valurile spumeg=nde, nu-l recunosc [i
\nsp`im=nta]i tot mai mult, consider` c` este n`luc`. Tulburarea
lor se amplific` mai mult, g=ndindu-se c` n`luca le preveste[te
moartea... Dar tocmai \n aceste clipe, c=nd v`d spulberat` orice
[ans` de salvare, o voce venit` parc` dintr-o alt` lume, \i
\ncurajeaz`, asigur=ndu-i c` valurile care-i amenin]au cu pieirea
nu le va mai putea face nici un r`u, c` pe deasupra lor se afl`
tocmai El, Domnul [i Salvatorul lor. Apostolii au auzit doar vocea
ce li se adresa. Nu au putut vedea \n \ntunericul nop]ii [i persoana
Lui. De aceea, pentru a avea mai mult` siguran]`, Apostolul Petru \i cere Domnului s` mearg` [i el pe mare. O cere \ns`
condi]ionat: Dac` e[ti tu.... Nu avea siguran]` deplin`. Cerea
neap`rat proba... De aceea, c=nd Domnul \l cheam` al`turi de El,
truditul cor`bier epuizat [i obsedat de vuietul sinistru al v=ntului,
cade cople[it sub furia lor. |n disperarea mor]ii \ns` s-ar fi prins
de orice firicel de pai. Aceasta este psihologia general` a tuturor
celor care \[i v`d moartea prin \nnec. Instinctul disperat al vie]ii
\i oblig` s` \ncerce orice solu]ie. Iar solu]ia lui Petru era
Domnul!... Lui i se adreseaz` \n dezn`dejdea pierii sale, spun=nd
parc` \n oftatul profund al inimii: acum f` Domne totul, eu nu
mai pot nimic!... Salv=ndu-l, \nv`]`torul mustr` cu bl=nde]e
pu]in`tatea credin]ei Apostolului. Iar c=nd Domnul \mpreun` cu
Apostolul pe care \l ]inea de m=n` se urc` \n corabie, furtuna se
lini[te[te [i corabia ajunge cu bine la mal. Apostolii r`m=n \ns`
239
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc minunea umbl`rii Domnului pe mare? (Dup`
minunea \nmul]irii p=inilor). |n ce categorie de minuni se
\ncadreaz` acestea? (|n minuni asupra naturii). De ce Apostolul
Petru a c`zut victim` furiei valurilor? (Datorit` credin]ei sale
\ndoielnice). De ce Apostolii au r`mas uimi]i c=nd au v`zut
minunea opririi furtunii, c=nd Domnul a intrat \n corabia lor?
(Fiindc`, de[i au v`zut minunea \nmul]irii p=inilor, inima lor a
r`mas \mpietrit`). Acum \ns` au sim]it pe pielea lor minunea
salvatoare). Cum au m`rturisit ei c` Iisus este Fiul lui Dumnezeu? (Pro[tern=ndu-se la p`m=nt cu mult` evlavie, ca \n
rug`ciunile adresate lui Dumnezeu). Cine le-a \nt`rit lor credin]a
ca s` fac` aceast` m`rturisire? (Ei nu ar fi putut face aceast`
m`rturisire cu puterile firii lor slabe, ci cu puterea Duhului Sf=nt,
care le-a luminat sufletul).
8. Aplicarea
|nt=mplarea din noaptea zbuciumat` pe care au tr`it-o Sfin]ii
Apostoli \n lupt` cu furtuna dezl`n]uit` de pe lacul Ghenizaret o
240
--
Capitolul unu
tr`im [i noi, fiindc` via]a nu ne ofer` numai zile luminoase, ci [i
nop]i \ntunecate, cu c`deri, amenin]`ri [i dezn`dejdi... Dar
niciodat` s` nu ne pierdem credin]a, fiindc` Domnul ne-a asigurat
c` nu ne va l`sa, nici nu ne va p`r`si (Evrei 13, 5), c` va fi cu
noi p=n` la sf=r[itul veacurilor (Matei 28, 20), [i totdeauna s`
\ndr`znim, c` El a biruit lumea (Ioan 16, 33). Sunt vrednice de
re]inut versurile unui poet cre[tin, care ne \ndeamn` s` nu ne
pierdem niciodat` credin]a: Nu e[ti \nvins c=t timp credin]a /
Nu ]i-ai schimbat [i nu s-a stins, / Credin]a iar`[i te ridic`, / Po]i
fi c`zut, dar nu \nvins (Traian Dorz).
241
242
Capitolul unu
Cer=nd \ndurarea lui Iisus, Domnul nu le cere nici credin]`
[i nici nu \ntreprinde cu ei un dialog. Le acord` vindecarea,
declar=ndu-i ap]i s` convie]uiasc` \n comunitate, al`turi de
semenii lor.
Exista concep]ia potrivit c`reia lepra fiind o boal` at=t de
grea, numai Dumnezeu poate aduce vindecarea. C=nd Neeman,
conduc`torul o[tirii regelui Siriei, este trimis cu scrisori c`tre
regele lui Israel, acesta indignat exclam`: Au doar` eu sunt Dumnezeu ca s` omor [i s` fac viu?. Iar Dumnezeu a vindecat lepra
lui Neeman prin proorocul Elisei... (IV Regi 5, 115). A[a ne
explic`m faptul c` numai unul din cei zece vindeca]i s-a \ntors
cu glas mare sl`vind pe Dumnezeu [i a c`zut cu fa]a la picioarele
lui Iisus, mul]umindu-I. {i-a dat seama samarineanul lepros de
alt` dat` c` Iisus este Dumnezeu, fiindc` numai Dumnezeu poate vindeca lepra. {i I-a mul]umit cu recuno[tin]`. De fapt M=ntuitorul \nsu[i a ac]ionat ca Dumnezeu, [i \ntr-un alt caz \n care
a vindecat de lepr`: ...{i odat`, c=nd era \ntr-una din cet`]i, iat`
un om era plin de lepr` [i v`z=nd pe Iisus a c`zut pe fa]a sa [i s-a
rugat Lui, zic=nd Lui: Doamne, de vei vrea po]i s` m` cur`]e[ti.
{i \ntinz=nd Iisus m=na, s-a atins de el zic=nd: Voiesc.
Cur`]e[te-te. {i \ndat` lepra s-a dus de la el... (Luca 5, 1214).
Revenind \ns` la cei zece lepro[i, ne apare izbitoarea \ntrebare
pus` de IisusDumnezeu samarineanului recunosc`tor: Dar cei
nou` unde sunt?.
Iat` [i aspectul moral al vindec`rii celor zece lepro[i: recuno[tin]a. Cei vindeca]i au fost zece. Dar numai unul vine s`
mul]umesc` lui Dumnezeu pentru salvarea lui. {i acesta era
samarinean. Aceasta \nseamn` c` binefacerea [i recuno[tin]a
trebuie s` \ntreac` nu numai ura dintre neamuri, ci [i indiferen]a
[i uitarea. Vedem la tot pasul oameni care pentru diferite nevoi
cer cu insisten]` ajutorul semenului s`u, [i chiar promit solemn
recuno[tin]a. Dar dup` ce \[i \mplinesc dorin]a, uit` prea repede
de binef`c`torul lor. Pe drept cuv=nt putea spune poetul {t. O.
Iosif, depl=ng=nd cu amar lipsa de recuno[tin]` dintre oameni:
Recuno[tin]a este o floare scump`, / Ce tainic` \n inimi
\nflore[te; / Dar unii o s`desc doar ca s-o rup`. / Se mir` apoi c`
biata, ve[teje[te.
Facerea de bine este mai mult legat` de ingratitudine atunci
c=nd este lovit` cu ostilitate. |n loc de recuno[tin]`, binefacerea
este urmat` de multe ori de du[m`nie [i ur`. A[a se cunoa[te
faptul c` sl`b`nogul de la Vitezda, vindecat de Iisus dup` 38 de
ani de suferin]`, \n loc s`-I mul]umeasc`, \l arat` Iudeilor
243
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a vindecat M=ntuitorul pe cei zece lepro[i? (I-a vindecat
prin cuv=nt). Au recunoscut ei puterea lui Dumnezeu \nainte de
a fi vindeca]i? (Ei [tiau c` lepra este o boal` at=t de grea, \nc=t
numai Dumnezeu o poate vindeca). De ce Iisus nu le-a cerut proba
credin]ei, ca \n cele mai multe cazuri? (Din adresarea lor [i-a dat
seama c` posed` credin]`. De fapt dup` ce samarineanul vindecat
\i mul]ume[te lui Iisus, Domnul \i spune: mergi \n pace, credin]a
ta te-a m=ntuit). Care este aspectul moral al acestei minuni? (Pe
de o parte recuno[tin]a samarineanului fa]` de marea binefacere
primit`, iar pe de alt` parte, lipsa de recuno[tin]`, sau
ingratitudinea celor nou`, care prea repede au uitat de Binef`c`torul lor). Raport=nd pe 1 la 9, ce putem conchide cu privire la
via]a noastr` comunitar`? (Dispropor]ia existent` \n rela]iile
dintre oameni privind binefacerea [i recuno[tin]a).
8. Aplicarea
Urm=nd exemplul de recuno[tin]` al samarineanului vindecat de
lepr`, se cuvine s` ar`t`m [i noi recuno[tin]` tuturor binef`c`torilor no[tri.
|n primul r=nd lui Dumnezeu, fiindc` toat` darea cea bun`
[i tot darul des`v=r[it de sus este, pogor=ndu-se de la P`rintele
luminilor (Iacob 1, 17).
|n al doilea r=nd fa]` de p`rin]ii no[tri trupe[ti care vegheaz`
permanent la via]a noastr`. Porunca dumnezeiasc` ne \ndeamn`
\n acest sens: Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta, ca s`-]i fie
]ie bine [i s` tr`ie[ti mul]i ani pe p`m=nt.
|n al treilea r=nd dasc`lilor care ne lumineaz` mintea [i ne
deschid un drum \n via]`. La fel, cinstitelor fe]e biserice[ti care
se roag` pentru noi [i vegheaz` la m=ntuirea noastr`. La aceasta
ne \ndeamn` [i porunca a III-a bisericeasc`.
Vom fi agrea]i de to]i oamenii dac` pentru orice binefacere
ce ni s-a f`cut sau pentru orice serviciu, fie el c=t de mic, vom [ti
s` spunem mul]umesc. Prin aceasta vom cultiva bunele noastre
Capitolul unu
244
--
245
Capitolul unu
246
7. Fixarea cuno[tin]elor
Vindecarea f`cut` s=mb`ta a atras at=ta du[m`nie \mpotriva lui
Iisus, \nc=t, dup` cum precizeaz` textul evanghelic, de aceea
prigoneau iudeii pe Iisus [i c`utau s`-L omoare, c` f`cea acestea
s=mb`ta (Ioan 5, 16). Au mai fost [i alte cazuri de vindec`ri
f`cute de Iisus s=mb`ta [i \n toate acestea a fost privit cu du[m`nie
[i ur`, fiind considerat c` nu respect`, ci \ncalc` legea lui Dumnezeu. Dar Iisus nu a venit s` schimbe Legea, ci s` o \mplineasc`
(Matei 5, 17), s` o \mplineasc`, adic` \n duhul ei. De aceea, to]i
cei dispre]ui]i [i desconsidera]i apropiindu-se de Iisus, se v`d
elibera]i de litera ap`s`toare a legii. Iisus face ca legea lui Dumnezeu s` le fie favorabil`. |mplinirea legii \n duh \nseamn`
umanizarea ei. Potrivnicii \ns` nu L-au \n]eles. Nu voiau s`-L
\n]eleag`. |l priveau cu invidie [i r`utate, fiindc` era Salvatorul
mul]imii ]inut` de ei \n \ntuneric. De[i nu-l puteau combate,
c`utau totu[i s`-L omoare...
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a vindec`rii sl`b`nogului de la sc`ld`toarea
Vitezda se cite[te la sfin]irea apei, fiindc` ea aminte[te de \ngerul
Domnului care se cobora [i sfin]ea apa Vitezdei. Ea constituie \n
acela[i timp [i pericopa Duminicii a IV-a dup` Pa[ti.
--
247
248
Capitolul unu
lipsesc \n \ntregime organele de sim]. Neav=nd nici o sim]ire, ea
nu poate avea nici o atitudine binevoitoare fa]` de nimeni. Nu
cru]` pe nimeni. Secer` via]a omeneasc` de la leag`n, p=n` la
ad=nci b`tr=ne]e. Este f`r` nici o mil`, lu=nd copii de la p`rin]i,
sau l`s=ndu-i pe ace[tia orfani [i dezorienta]i... Desparte so]ul
de so]ie, [i pe am=ndoi de p`rin]ii ap`sa]i de povara b`tr=ne]ii [i
a neputin]elor... {i fiindc` nici un p`m=ntean nu poate sc`pa de
la moarte, se spune c` ea aduce \n lume dreptatea, \n sensul c` \n
fa]a ei to]i oamenii sunt egali. At=t \mp`ratul [i \n]eleptul
\ncoronat \n via]` cu glorie, c=t [i cer[etorul [i ignorantul sf=r[esc
\n acela[i p`m=nt negru, umed [i rece...
Hristos a venit \ns` \n lume ca s` restabileasc` menirea, sau
destinul omului. {i aceasta nu este moartea, ci via]a. Omul nu a
fost creat pentru moarte, ci pentru via]`, fiindc` P`rintele s`u
este Dumnezeul Vie]ii [i nu al mor]ii. Moartea este r`splata
p`catului (Romani 6, 23), iar p`catul nu corespunde firii umane,
e o boal` a ei, care finalizeaz` \n moarte. De aceea, m=ntuirea pe
care o aduce Hristos \n lume se refer` tocmai la izb`virea noastr`
din p`cat [i din moarte. Prin El noi dob=ndim comunicare ve[nic`
cu via]a lui Dumnezeu. El s-a f`cut pentru noi p`cat, pentru ca
noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu \ntru el (II Corinteni 5, 21). Pentru acest motiv, Domnul nu putea trece indiferent
pe l=ng` cortegiul mortuar care desp`r]ea un t=n`r de mama lui.
Iar aceasta era v`duv`. |n mod firesc orice desp`r]ire na[te regret, precum comuniunea aduce \n sufletul oamenilor bucurie...
Dar atunci c=nd odat` cu desp`r]irea \]i vezi ruinat` orice speran]`,
regretul se transform` \n triste]e [i disperare, iar aceasta la r=ndul
ei se materializeaz` \n lacrimile dezn`dejdii. Domului i s-a f`cut
mil` de biata v`duv`, fiindc` a descifrat \n lacrimile ei \ntregul
gol sufletesc al dezn`dejdii care \i \nchidea orice orizont luminos
al vie]ii. O m=ng=ie spun=ndu-i: nu mai pl=nge! Altfel zic=nd:
acum ]i-a sosit salvarea! {i vor vedea to]i [i vor \n]elege c` El
este \nvierea [i via]a (Ioan 11, 25). De aceea, f`r` a mai z`bovi
Domnul se adreseaz` t=n`rului mort \ntr-o form` poruncitoare:
Tinere, ]ie \]i zic: Scoal`-te. {i minunea s-a produs spre uimirea
tuturor. Prin porunca lui adresat` mortului, Hristos Domnul a
ar`tat c` El este St`p=nul vie]ii [i al mor]ii. Desigur, au mai fost
multe cazuri de moarte, dar Iisus a s`v=r[it doar trei \nvieri. De
ce numai at=tea? Fiindc` El avea s` \nving` p`catul [i moartea
prin Jertfa Sa, deschiz=nd omului perspectiva vie]ii ve[nice.
Prin aceste trei minuni vroia doar s` anticipeze \nvierea lor
prin comuniunea cu El. Vroia s` le demonstreze c` El este
\nvierea [i via]a, c` El este calea, adev`rul [i via]a (Ioan
249
14, 6), calea care duce la Tat`l, spre o ve[nic` comuniune cu El,
zdrobind barierele mor]ii.
Faptul c` M=ntuitorul \i spune mortului: tinere, ]ie \]i zic
scoal`-te, ne duce cu g=ndul [i la moartea moral` \n p`cat, care
atrage dup` sine moartea fizic`. Cuvintele Scripturii se refer` \n
mod explicit la aceast` moarte moral`, c=nd spune: ...{tiu faptele
tale, c` ai nume, c` tr`ie[ti, dar e[ti mort (Apocalipsa 3, 12).
E vorba de moartea \n p`cat, sau de p`catul care aduce moarte...
Textul ne comunic` la sf=r[it c` v`z=nd aceast` nemai
\nt=lnit` minune, to]i au fost cuprin[i de fric` [i aduceau slav`
lui Dumnezeu c` a cercetat pe poporul S`u, c` s-a ridicat \ntre ei
un prooroc mare, cum n-a mai fost nicic=nd. Prin aceast` minune
Dumnezeu \[i arat` nu numai Legea [i voia Sa, ci [i bun`tatea [i
milostivirea Sa. Se cuvine s` preciz`m c` frica la care se refer`
textul c` i-a cuprins pe to]i nu e teama sau groaza care
paralizeaz` [i ucide sufletul. Este uimirea \n fa]a puterii [i a
bun`t`]ii lui Dumnezeu, care le umple sufletul de admira]ie,
speran]` [i bucurie. De aceea ei sl`veau pe Dumnezeu cu o
sfial` sf=nt`, cu o evlavie care le-a cople[it sufletele de \ncredere
\n bun`tatea lui Dumnezeu. Spre deosebire de teama celor de la
Sinai, c=nd Dumnezeu le-a dat Legea Sa, frica aceasta sf=nt` face
ca sufletul s` tresalte de bucuria comuniunii, nu cu dreptatea, ci
cu iubirea lui Dumnezeu.
7. Fixarea cuno[tin]elor
Unde a avut loc minunea \nvierii fiului unei femei v`duve? (|n
Nain, o localitate aflat` l=ng` muntele Taborului din Galileea).
C=te \nvieri din mor]i a s`v=r[it M=ntuitorul? (Trei). De ce numai
trei? (Fiindc` prin minunea \nvierii din mor]i, Domnul dorea doar
s` anticipeze faptul c` to]i cei ce vor adera la jertfa Sa izb`vitoare
de p`cat, prin El vor dob=ndi via]a ve[nic`, biruind p`catul [i
moartea). Ce au sim]it cei care au v`zut minunea? (Cei care au
fost martorii minunii au tr`it sentimentul admira]iei [i
recuno[tin]ei fa]` de puterea [i milostivirea lui Dumnezeu
rev`rsat` asupra lor; dar [i sentimentul fricii, \n sensul uimirii
plin` de o sf=nt` [i tainic` evlavie fa]` de iubirea lui Dumnezeu
ar`tat` prin Iisus Hristos).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a \nvierii fiului v`duvei din Nain a fost
r=nduit` de Biseric` spre a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n duminica
Capitolul unu
250
--
251
Capitolul unu
252
7. Fixarea cuno[tin]elor
Am v`zut c` minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut loc
pe muntele Taborului. Aici [i-a ar`tat Domnul str`lucirea
dumnezeirii \n trupul S`u. Cu privire la Sfin]ii Apostoli, care
este deosebirea dintre minunea schimb`rii la fa]` a Domnului [i
celelalte minuni? (Spre deosebire de alte minuni \n care v`z=nd
puterea [i iubirea Domnului, Apostolii [i-au \nt`rit convingerea
c` El este Mesia, \n aceast` minune erau cuprin[i chiar [i ei,
sim]ind p=n` \n str`fundul fiin]ei lor bucuria sf=nt` a prezen]ei
lui Dumnezeu). Dup` ce Moise [i Ilie sunt lua]i \n norul luminos,
ce voce au auzit Apostolii din nor [i ce mesaj le-a fost transmis?
(A fost vocea lui Dumnezeu Tat`l care le-a spus: Acesta este
Fiul meu cel iubit, \ntru care am binevoit, de Acesta s` asculta]i).
Cum au r`mas Apostolii c=nd au auzit glasul P`rintelui ceresc?
(Au c`zut cu fa]a la p`m=nt [i s-au sp`im=ntat foarte mult). Mai
cunoa[tem o alt` situa]ie asem`n`toare? (Acela[i Sf=nt Apostol
253
8. Aplicarea
Schimbarea la fa]` a Domnului ca praznic \mp`r`tesc cu dat`
fix` este s`rb`torit` de Biseric` la 6 august. C`z=nd \n prima
parte a postului Adormirii Maicii Domnului, pentru a nu opri
bucuria praznicului, \n aceast` zi se acord` dezlegare de la pe[te
[i de la vin.
Se va c=nta troparul praznicului.
--
Capitolul unu
254
255
Capitolul unu
256
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce atitudune aveau iudeii fa]` de samarineni? (Du[m`noas`). A
\mp`rt`[it M=ntuitorul atitudinea cona]ionalilor S`i fa]` de
samarineni? (Nu a \mp`rt`[it-o). De ce? (Fiindc` el a venit s`
m=ntuiasc` pe to]i oamenii f`r` nici o deosebire de neam, de
pozi]ia social`, sau de sex). Din convorbirea M=ntuitorului cu
femeia samarineanc` cum vedem c` descoper` ea pe Mesia cel
mult a[teptat? (Mai \nt=i femeia \nt=lne[te un c`l`tor oarecare,
obosit, care \i cere ap` [i \i promite El \n acela[i timp apa cea
vie. Apoi, treptat ea descoper` c` drume]ul nu este totu[i un om
oarecare ci un prooroc, [i \n sf=r[it \i ofer` Domnului posibilitatea
de a i se descoperi El ca Mesia). Care a fost semnul dup` care ea
257
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a convorbirii M=ntuitorului cu femeia
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob este r=nduit` de Biseric` a
fi citit` \n duminica a V-a dup` Pa[ti, adic` dup` jertfa [i \nvierea
Domnului, spre a ne preg`ti sufleltele ca s`-L primim pe Duhul
Sf=nt, ca apa cea vie care ne sfin]e[te via]a.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
--
Capitolul unu
258
T=n`rul bogat
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Sfintele Evanghelii ne arat` c` la M=ntuitorul veneau multe [i
variate persoane din toate categoriile sociale. Unii veneau s`-L
ispiteasc` [i s`-L prind` \n cuv=nt. Al]ii veneau s`-I cear` ajutor
\n neputin]ele [i sl`biciunile vie]ii lor sau a familiei lor.
259
260
Capitolul unu
va fi \n cer mult mai de pre] dec=t cea de pe p`m=nt. Acea r`splat`
va fi sigur` [i ve[nic`. Prin acest \ndemn, M=ntuitorul se arat`
consecvent \nv`]`turii [i misiunii Sale, fiindc` \nc` de la \nceputul
activit`]ii Sale i-a sf`tuit pe fiii \mp`r`]iei s` nu-[i adune comori
pe p`m=nt, ci \n cer, fiindc` unde este comoara lor, acolo este
[i inima lor, iar pe de alt` parte, comorile p`m=ntului sunt
nesigure [i trec`toare ca via]a care trece \n timp, asemenea ierbii
c=mpului care se usuc` [i moare... Din nefericire \ns` dialogul
M=ntuitorului cu t=n`rul dornic s` mo[teneasc` via]a ve[nic` se
opre[te aici. Dorin]a entuziast` de alt` dat` se destram`. El era
bogat [i nu putea concepe s` renun]e la bog`]ia sa, oferind-o
s`racilor. Nici nu-[i putea \nchipui la \nceput c` cei ce doresc s`
mo[teneasc` via]a ve[nic` \n comuniunea lui Dumnezeu trebuie
s` fie, gata oric=nd s` lepede toat` avu]ia lor, ce au pentru a intra
\n posesia \mp`r`]iei lui Dumnezeu.
Dar pentru a \n]elege mai bine cazul t=n`rului bogat, \l vom
compara cu vame[ul Zacheu. Asemenea t=n`rului bogat, [i Zacheu
dorea s`-l \nt=lneasc` pe Iisus. Era \ns` complet dezinteresat.
Nu vroia s` negocieze cu Domul nimic. El nu-[i f`cuse nici un
calcul. |n sinceritatea sa tainic`, sufletul lui s-a deschis spre
Domnul [i l-a l`sat pe El s` lucreze la via]a lui. Iar Iisus Domnul
i-a rev`rsat \n suflet bucuria \mp`r`]iei lui Dumnezeu. {i s-a
umplut de aceast` bucurie, \nc=t nu a trebuit Iisus s`-i cear`
angajamentul unei schimb`ri de mentalitate [i comportament.
Spre deosebire de t=n`rul bogat, care s-a m=hnit [i a refuzat s`-L
urmeze pe Iisus c=nd a auzit c` se pune condi]ia de a renun]a la
avu]ia sa, dedic=ndu-se slujirii vie]ii celor n`p`stui]i de soart`,
Zacheu se ofer` el, d`ruindu-se acestei slujiri. T=n`rul bogat a
r`mas \n egoismul s`u feroce, fiindc` nu a cunoscut adev`rata
bucurie a \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Zacheu \ns` a \nlocuit
egoismul de alt` dat` cu generozitatea. El avea s` confirme ceea
ce de altfel mai \nainte M=ntuitorul \n pilde despre \mp`r`]ia lui
Dumnezeu, asem`n=nd-o comorii ascuns` \n ]arin` pe care
g`sind-o a t`inuit-o [i de bucuria ei s-a dus [i toate c=te avea le-a
v=ndut [i a cump`rat ]arina. La fel \mp`r`]ia lui Dumnezeu se
aseam`n` cu un negustor, care caut` m`rg`ritare bune. {i g`sind
un m`rg`ritar de mult pre], merg=nd a v=ndut tot ce avea [i l-a
cump`rat (Matei 13, 4446). Iat` dou` atitudini diferite [i opuse.
T=n`rul s-a \ntristat afl=nd c` pentru a dob=ndi \mp`r`]ia cerurilor,
trebuie s` sacrifici totul, \ncep=nd cu eul t`u. Ceilal]i c=nd au
aflat \mp`r`]ia (comoara [i m`rg`ritarul) cu bucurie au v=ndut
totul [i s-au gr`bit s` intre \n posesia ei. Dincolo triste]e, aici
bucurie. Dincolo p`r`sirea idealului ve[nic, aici entuziasmul
261
7. Fixarea cuno[tin]elor
T=n`rul bogat era sincer \n credin]a lui? (El era sincer, \ns` cerin]a
lui era bazat` pe calcul. El ducea via]` fericit`, f`r` lipsuri [i
necazuri aici, [i dorea ca aceasta, sub alt` form` s` se continue
\n ve[nicie). P`zirea poruncilor e suficient` pentru m=ntuire?
(P`zirea poruncilor sau faptele bune sunt o condi]ie a m=ntuirii,
dar nu sunt suficiente. M=ntuitorul spune t=n`rului: \nc` una \]i
mai lipse[te...). Care este aceasta? (Vinderea averilor [i comoar`
\n cer). A mai r=vnit t=n`rul dup` \mp`r`]ia cerurilor c=nd i s-a
pus \n fa]` aceast` treapt` superioar`? (El s-a \ntristat, ca de o
cauz` pierdut`). Bog`]ia \n sine este piedic` \n calea m=ntuirii?
(Nu bunurile materiale sunt \n sine piedic` \n calea m=ntuirii, ci
modul \n care inima nu este legat` de ele. Dac` le d`m o
\ntrebuin]are egoist` pentru satisfacerea poftelor [i patimilor, ele
ne \nrobesc, dar dac` la ele facem p`rta[i pe cei s`raci, atunci le
vom deveni st`p=ni, [i vom transforma bunurile noastre trec`toare
Capitolul unu
262
8. Aplicarea
--
263
III. Tratarea
Judecata lui Iisus o vom vedea parcurg=nd relatarea pericopei:
...{i au dus la El c`rturarii [i fariseii pe o femeie prins` \n
desfr=nare [i pun=nd-o \n mijloc au zis lui: |nv`]`torule, aceast`
femeie a fost prins` desfr=n=nd. Iar Moise a poruncit \n lege s`
le ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Deci Tu ce zici? {i aceasta
ziceau ispitindu-L, ca s` aibe de ce s`-L \nvinuiasc`. Iar Iisus
plec=ndu-se jos, scria cu degetul pe p`m=nt. {i st`ruind s`-L
\ntrebe, El s-a ridicat [i a zis: cel f`r` de p`cat \ntre voi s` arunce
\nt=i el cu piatra \n ea. {i iar`[i plec=ndu-se jos, a scris pe p`m=nt. Iar ei auzind [i mustra]i fiind \n cuget, ie[eau unul c=te
unul, \ncep=nd de la cei b`tr=ni, p=n` la cei din urm`. {i a r`mas
Iisus singur [i femeia st=nd \n mijloc. {i ridic=ndu-se Iisus [i
nev`z=nd pe nimeni, dec=t pe femeie, i-a zis: femeie, unde sunt
p=r=[ii t`i? Nimeni nu te-a os=ndit? Iar ea a zis: nimeni, Doamne.
{i i-a zis Iisus: nici Eu nu te os=ndesc. Du-te [i de acum s` nu
mai p`c`tuie[ti (Ioan 8, 311).
Dup` cum vedem c` ne relateaz` textul Sfintei Evanghelii, o
femeie a fost prins` \n desfr=u. Iar prevederile legii pentru un
astfel de p`cat erau foarte aspre. Se prevedea c` \n cazul \n care
desfr=neaz` o femeie nem`ritat`, acea femeie era pedepsit` prin
omor=rea cu pietre, iar dac` femeia era m`ritat`, atunci erau
omor=]i, deopotriv`, b`rbatul [i femeia (Leviticul 20, 10; Deuteronom 22, 2124). Poate c` femeia era nem`ritat`, poate chiar
mireas`, g`sit` necinstit` de so]ul ei, care o demasc` (Deuteronom 22, 21). Iudeii ar fi omor=t-o, conform prevederilor Legii,
dar nu o puteau face, deoarece, fiind sub st`p=nire roman`,
sentin]a de condamnare, precum [i executarea ei o f`ceau exclusiv
st`p=nitorii. Dar c`rturarii [i fariseii erau nesinceri. Ei doreau
mai degrab` s`-I \ntind` lui Iisus o curs` [i apoi s`-L condamne.
Ei se a[teptau ca, fiind totdeauna bl=nd [i cu iubire, Iisus s` o
elibereze. Atunci ar fi avut prilejul s`-L condamne c` este
\mpotriva prescrip]iilor legii. Dac` \ns` i-ar fi rostit sentin]a de
condamnare, conform legii, L-ar fi p=r=t st`p=nitorilor romani
c` nu respect` legile lor. Iisus nu le d` \ns` nici un r`spuns, ci
s-a aplecat [i a scris pe nisip. Ce \nseamn` aceast` scriere pe
nisip? Unii comentatori spun c` ar fi simulat, fiindc` nu [tia ce
s` le r`spund`, urm=nd s` le dea apoi un r`spuns care s`-i
ru[ineze. Al]ii socotesc c` dat` fiind \ntrebarea pus` cu r`utate,
nu merita nici un r`spuns. Se apreciaz` apoi c` scrierea pe nisip
sau pe pere]i era un obicei practicat de greci [i de rabini, spre a
se ar`ta c` problema pus` \n discu]ie, nu este b`gat` \n seam`.
Capitolul unu
264
265
omului, iubirea lui Iisus este cu at=t mai mare, cu c=t [i p`catul
omului este mai greu [i \l apas` mai mult, iar bucuria cerului
pentru \ntoarcerea celui p`c`tos nu are margini.
V. Generalizarea
De aici vedem c` Dumnezeu nu voie[te moartea p`c`tosului, ci
ca p`c`tosul s` se \ntoarc` de la calea sa [i s` fie viu (Iezechiel
33, 11).
VI. Aplicarea
--
266
Capitolul unu
267
Capitolul unu
268
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce a determinat convertirea lui Zacheu? (Dorin]a lui sincer` de
a-l vedea [i \nt=lni pe M=ntuitorul. Domnul se ofer` tuturor
acelora care din dorin]` sincer` \l caut`. Cel ce vine la mine
nu-l voi scoate afar`; ...cel ce deschide u[a voi intra la el [i voi
cina cu el [i el cu mine). |n ce a constat convertirea lui Zacheu?
(|n schimbarea de mentalitate [i comportament). Cum s-a
manifestat \nnoirea vie]ii lui Zacheu? (L`comia dup` acumularea
nedreapt` de bunuri s-a transformat \ntr-o generoas` jertfelnicie:
jum`tate din averea sa o va da s`racilor, iar dac` a nedrept`]it pe
cineva \i va \ntoarce \mp`trit \napoi).
269
8. Aplicarea
--
270
Capitolul unu
la mine [i de v` va zice cineva ceva, ve]i spune c` Domnul are
trebuin]` de ei. {i \ndat` \i va slobozi. Iar aceasta s-a f`cut, ca s`
se \mplineasc` ceea ce s-a spus prin profetul, care zice: Spune]i
fiicei Sionului: iat` regele t`u vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe
asin, adic` pe m=nz, fiul celei de sub jug. {i merg=nd ucenicii
au f`cut precum le-a poruncit lor Iisus. {i au adus asina [i m=nzul
[i au pus pe ele ve[mintele lor [i El a [ezut pe acesta. Iar cea mai
mare parte din mul]ime au a[ternut hainele lor \n cale, iar al]ii
t`iau ramuri din arbori [i le a[ezau pe cale. Iar mul]imile, care
mergeau \naintea Lui [i care veneau \n urma Lui strigau, zic=nd:
Osana Fiul lui David, binecuv=ntat este cel ce vine \n numele
Domnului; Osana \ntru cei de sus! {i intr=nd \n Ierusalim s-a
cutremurat toat` cetatea, spun=nd: cine este acesta? Iar mul]imile
ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii,
(Matei 21, 111). {i unii din fariseii din mul]ime au zis c`tre
El: \nv`]`torule, ceart`-]i ucenicii. {i r`spunz=nd le-a zis: spun
vou` c` de vor t`cea ace[tia, pietrele vor striga. {i c=nd s-a
apropiat, v`z=nd cetatea, a pl=ns pentru ea, zic=nd: de ai fi
cunoscut [i tu m`car \n ziua aceasta a ta, cele pentru pacea ta!
Dar acum s-au ascuns pentru ochii t`i. C`ci vor veni asupra ta
zile, c=nd vr`jma[ii t`i vor s`pa [an] \mprejurul t`u [i te vor
\nconjura [i te vor str=mtora din toate p`r]ile. {i te vor face una
cu p`m=ntul, pe tine [i pe copiii t`i \n tine [i nu vor l`sa \n tine
piatr` pe piatr` pentru c` nu ai cunoscut vremea cercet`rii tale
(Luca 19, 3944).
Explicarea textului |n diminea]a primei zile a s`pt`m=nii, [i
anume la 9 nisan, Domnul se afla cu ucenicii \n Betania, localitate
aflat` pe drumul de la Ierihon la Ierusalim, pe coasta de est a
muntelui M`slinilor. De la Betania p=n` la Ierusalirn erau 23
km. Venind din Ierihon \nc` de vineri, ajunsese seara t=rziu la
casa primitoare a prietenului S`u, Laz`r din Betania (Ioan 12, 1).
Aici a avut loc a doua zi, adic` s=mb`t`, miruirea Sa de c`tre
Maria, sora lui Laz`r (Ioan 12, 12), iar \n prima zi a s`pt`m=nii,
conform datinei str`bune, va merge la Ierusalim. Mul]imea
pelerinilor soseau la Ierusalim ca s` s`rb`toreasc` pa[tile p=n`
\n dup` amiaza primei zile a s`pt`m=nii, fiindc` a doua zi, potrivit
legii mozaice, fiecare cap de familie era obligat s`-[i aleag` un
miel de jertf`, pe care s`-l junghie cu 4 zile mai t=rziu (ziua de
pa[ti, seara zilei de 1415 nisan) la templu [i apoi s`-l m`n=nce
cu ierburi amare [i cu azime. Al`tur=ndu-se pelerinilor galileieni,
care se \ndreptau spre Ierusalim (venind din Ierihon, unde au
r`mas \n ziua sabatului), Domnul trimite pe doi din \nv`]`ceii
271
272
Capitolul unu
lor (Ioan 12, 13). {i astfel, \ntr-un entuziasm plin de m`re]ie [i
respect, temeluit pe convingerea c` Iisus este Mesia care acum
va \ntemeia \mp`r`]ia Sa, strigau f`r` \ncetare prin cuvintele
psalmistului: Osana, Fiul lui Dumnezeu! Binecuv=ntat este cel
ce vine \ntru numele Domnului. Osana \ntru cei de sus! (Psalmul
117, 2526). Osana \nsemn=nd m=ntuie[te-ne, exprim`
convingerea mul]imii c` Iisus este Mesia, Fiul lui David,
eliberatorul poporului [i \ntemeietorul \mp`r`]iei mesianice mult
a[teptate. Desigur, entuziasmul mul]imii era determinat [i de
prezen]a lui Laz`r \nviat din mor]i, dup` cum arat` evanghelistul:
Deci, d` m`rturie mul]imea care era cu El, c=nd striga pe Laz`r
din morm=nt [i l-a sculat din mor]i. De aceea L-a [i \nt=mpinat
at=ta mul]ime, c` auzise c` El a f`cut minunea aceasta (Ioan 12,
1718). Fariseii \ns` c=rtitori [i invidio[i \l \ndemn` pe Domnul
s` opreasc` aclama]iile mul]imii. Se g=ndeau poate la faptul c`
aclamat ca mesia-rege nu ar fi fost pe placul st`p=nirii romane [i
ar fi obligat-o s` intervin` prin for]a armat`...
Pe de alt` parte, \ns`, ei a[teptau pe mesia eliberatorul [i
\ntemeietorul \mp`r`]iei davidice. |l a[teptau venind \n triumf
pe norii cerului (Daniel 7, 1314). De fapt, dup` vechea lor
tradi]ie, Mesia va veni pe norii cerului, dac` poporul va fi g`sit
atunci credincios Domnului; iar dac` va fi g`sit necredincios, va
veni a[a cum a proorocit Zaharia bl=nd [i smerit pe m=nzul
asinei. Desigur c` \n m=ndria lor, ei se considerau credincio[i,
\nc=t \l a[teptau mai degrab` venind pe norii cerului... |n fond
inima le era impietrit` chiar \n fa]a \mplinirii unei proorocii (a
lui Zaharia)... Le-a mai f`cut de altfel Domnul de at=tea ori proba
mesianit`]ii Sale, [i totu[i nu au crezut \n El... |n mijlocul
c=nt`rilor n`dejdii vremurilor mesianice, cortegiul continu` s`
coboare spre valea str`veche [i umbroas` a cedrilor. |n vale se
vede cetatea Ierusalimului (Luca 19, 41), de o parte [i de alta
\mprejmuit` de multe coline. |n razele soarelui prim`varatec care
apunea, templul \mpodobit cu aur [i marmur` alb` [i \nconjurat
de un \ntreg ansamblu de palate, gr`dini, case, unele mai frumoase
dec=t altele, apare \n toat` m`re]ia lui. |n fa]a acestei priveli[ti,
cu sufletul m=hnit de interven]ia r`ut`cioas` a fariseilor, M=ntuitorul este [i mai mult cuprins de triste]e. Privind spre Ierusalim,
El \l vede aievea a[a cum avea s` fie peste 40 de ani: asediat [i
apoi d`r=mat de armatele romane (Magistrand Gheorghe S\rbu
Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \n rev. Studii
Teologice, nr. 78 / 1959, p. 463464). Mul]imea \nainteaz`
\ns` cu bucurie [i entuziasm spre centrul Ierusalimului,
aclam=ndu-L pe Profetul din Galileea, pe Mesia, Fiul lui David,
273
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim?
(La 9 nisan, \n prima zi a s`pt`m=nii, adic` duminica, cu o
s`pt`m=n` \naintea \nvierii Sale). Care a fost caracterul intr`rii
Sale \n Ierusalim? (Intrarea Domnului \n Ierusalim a avut un
caracter solemn, triumfal). Era ea \ntru toate asemenea intr`rilor
triumfale ale \nving`torilor \n r`zboaie? (Nu a fost asemenea lor.
M=ntuitorul intr` \n Ierusalim bl=nd [i smerit, c`lare pe m=nzul
asinei, ca un Domn al p`cii, biruitor asupra mor]ii). De ce a fost
necesar` intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim? (Fiindc`
ea a fost proorocit` \nc` din Vechiul Testament [i trebuia s` se
\mplineasc`, fiindc` Iisus era Mesia, Fiul lui David, care prin
Jertfa Sa va \mp`ca lumea cu Dumnezeu [i va deschide o er`
nou` \n istoria m=ntuirii noastre). Au \n]eles Apostolii [i mul]imea care |l aclama cu bucurie [i entuziasm acest caracter mesianic
al intr`rii Domnului \n Ierusalim? (Evanghelistul ne spune clar
c` nu L-au \n]eles: Acestea nu le-au \n]eles ucenicii Lui la
\nceput, ci numai dup` ce s-a prosl`vit Iisus... (Ioan 12, 16),
adic` dup` \nvierea Domnului [i a pogor=rii Sf=ntului Duh [iau adus aminte c` acestea erau pentru El scrise (La fel [i mul]imea entuziasmat` de \nvierea lui Laz`r vedea \n Iisus un Mesia
politic eliberator, care acum le va da lor st`p=nirea acestei lumi).
Care a fost atitudinea fariseilor fa]` de intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim? (Ca totdeauna, c=rtitori [i invidio[i, ei
cer Domnului s` opreasc` entuziasmul mul]imii. De data aceasta
le era probabil [i team` de o eventual` interven]ie armat` a
romanilor st`p=nitori). Care a fost atitudinea M=ntuitorului fa]`
de Sf=nta Cetate \n care a intrat? (El a pl=ns soarta ei tragic` ce
o va a[tepta \n viitor). Cum se sf=r[e[te intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim? (Se sf=r[e[te la templu, adic` la Casa lui
Dumnezeu).
Capitolul unu
274
8. Aplicarea
Cre[tinii s`rb`toresc intrarea triumfal` a M=ntuitorului \n Ierusalim duminica dinaintea \nvierii Domnului. Aceast` duminic`
se mai nume[te [i a Floriilor, credincio[ii duc=nd pe la casele
lor s`lcu]e sfin]ite de Biseric`, \n semnul ramurilor de finic cu
care a fost \nt=mpinat Domnul c=nd [i-a f`cut intrarea solemn`
\n Ierusalim.
Biserica p`streaz` amintirea entuziasmului cu care Domnul
a fost \nt=mpinat \n Ierusalim \naintea Sfintelor Patimi, prin
imnul: Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este cerul [i
p`m=ntul de m`rirea lui. Osana \ntru cei de sus! c=ntat \n cadrul
Sfintei Liturghii, tocmai \naintea prefacerii darurilor, adic`
\naintea Jertfei aduse pe Sf=ntul Altar.
S` c=nt`m cu to]ii acest imn triumfal, care ne aminte[te de
intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \naintea Sfintelor
Sale Patimi.
--
275
Capitolul unu
276
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce eveniment a avut loc joi, \naintea Sfintelor Patimi? (A avut
loc anticiparea s`rb`toririi pa[tilor de c`tre M=ntuitorul [i Sfin]ii
Apostoli). C=nd era s`rb`toarea pa[tilor la iudei? (S=mb`ta). De
ce M=ntuitorul a anticipat aceast` s`rb`torire? (Fiindc` [tia c`
de pa[ti se va aduce Jertfa de isp`[ire, eliber=nd lumea de p`cat).
Cum a s`rb`torit M=ntuitorul pa[tile? (Dup` obiceiul iudaic, dar
au mai intervenit [i alte elemente specifice). Care sunt acestea?
(Sp`larea picioarelor ucenicilor ca pild` de smerenie [i de slujire;
277
8. Aplicarea
Cina cea de Tain` constituie centrul cultului divin public, ea
s`v=r[indu-se \n cadrul Sfintei Liturghii, prefacerea p=inii [i
vinului av=nd loc atunci c=nd arhiereul sau preotul roste[te
rug`ciunea de mul]umire, numit` epiclez`, iar strana [i credincio[ii c=nt`: Pe Tine Te l`ud`m... (Se va c=nta aceast`
c=ntare, precum [i: Cu Trupul lui Hristos v` cumineca]i...).
-278
Capitolul unu
279
c` mai bine acest mir s-ar fi v=ndut pe 300 de dinari, bani care
s-ar fi dat s`racilor. Evanghelia vine cu precizarea: a zis aceasta
nu pentru c` avea grij` de s`raci, ci pentru c` era ho] (fur) [i
]inea punga [i lua din ce se ]inea \n ea (Ioan 12, 16). A urmat
apoi tr`darea. Sinedriul sau tribunalul iudaic hot`r=se s` prind`
pe Iisus cu viclenie [i s`-L ucid` (Matei 26, 4). |[i luaser` m`suri
de prevedere, chibzuind s` s`v=r[easc` fapta dup` ziua
praznicului (pa[ti), ca s` nu se fac` tulburare \n popor (Matei
26, 5).
Numai bine c` Iuda merg=nd la ei s-a oferit s`-L dea pe Iisus
\n m=inile lor, r`m=n=nd ca ei s` stabileasc` pre]ul. A c`zut de
acord la oferta unei sume derizorii: 30 de argin]i adic` 30 siclii
de argin]i, sum` care se pl`tea unui st`p=n de sclavi, \n situa]ia
c=nd un bou \mpungea un sclav sau o sclav`, urm=nd ca boul s`
fie ucis cu pietre (Exod 21, 32). Prin aceasta se \mplinea
precizarea profetului Zaharia: Dac` socoti]i cu cale, da]i-mi
simbria, iar dac` nu s` mi-o pl`ti]i. {i mi-au c=nt`rit simbria
mea de 30 de argin]i (11, 12). Evanghelia mai precizeaz` c`
Iuda s-a \n]eles [i cu conduc`torii templului, adic` cu aceia dintre
preo]i [i levi]i care fiind \n serviciul templului, f`ceau de paz` zi
[i noapte acolo. Iar satana a intrat \n Iuda... [i merg=nd el a
vorbit cu mai marii preo]ilor [i cu c`peteniile oastei cum s`-L
dea \n m=inile lor. {i s-au bucurat aceia [i s-au tocmit cu el s`-i
dea bani. {i el s-a \nvoit [i c`uta vreme cu prilej s`-L dea lor
f`r` [tirea mul]imii (Luca 22, 36). Aceasta petrec=ndu-se
miercurea, joi seara a urmat cina preg`tit` de Petru [i Ioan \n
Ierusalim. Iisus a venit cu ceilal]i Apostoli seara, din Betania,
printre ei afl=ndu-se [i Iuda. Prezen]a lui era normal`, mai ales
c` fa]a lui nu demasca nimic deosebit, fiind natural, ca [i cum nu
s-ar fi \nt=mplat [i nici nu ar fi avut s` se \nt=mple ceva din
pricina lui, cu via]a altora, ...cu propria-i via]`... Iisus [tia \ns`
totul... Le [i spusese mai \nainte Apostolilor c`: va veni pa[tile
[i Fiul Omului se va da ca s` se r`stigneasc` (Matei 26, 2).
Cuno[tea prea bine [i fapta lui Iuda, pe care o suport` cu mult`
durere sufleteasc` [i triste]e. Era Apostolul Lui... Nu putea r`m=ne
indiferent. I-a acordat totdeauna afec]iune sincer` [i l-a tratat cu
maxim de r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]`. Prezen]a lui Iuda al`turi
de ceilal]i la cin` \l ap`sa ad=nc [i cople[itor... |ncearc` totu[i
un apel discret la con[tiin]a tr`d`torului, ca o b`taie plin` de
iubire la inima lui, din nefericire ferecat`... Fiind totu[i Apostolul
Lui, nu-i poate fi indiferent dac` \n Cartea Vie]ii nu va fi scris [i
numele acestuia, pe care El \nsu[i l-a ales... Iisus anun]`
senza]ionala veste, care tuturor le va zgudui con[tiin]a: Amin,
280
Capitolul unu
gr`iesc vou`, c` unul dintre voi m` va vinde, Iar el
\ntrist=ndu-se foarte mult, au \nceput s`-I zic` fiecare: nu cumva
sunt eu, Doamne? A fost un moment de trezire decisiv pentru
Iuda, la sinceritate! Nu ar fi fost prea t=rziu! Inima generoas` a
Domnului ar fi trecut peste m=r[ava fapt` a ucenicului; ar fi \n]eles
Iisus \mplinirea profe]iei lui Zaharia [i Iuda ar fi fost iertat... Ar
fi r`mas fapta condamnabil`, dar ar fi fost salvat omul!... {i,
fiindc` prin t`cerea sa, Iuda consimte la p`catul lui, Iisus \l
demasc` pe un ton plin de comp`timire [i am`r`ciune: Cel ce a
\ntins cu mine m=na \n blid, acela m` va vinde. C` Fiul Omului
va merge precum este scris despre El, dar vai acelui om prin care
Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela de nu se n`[tea
(Matei 26, 2324). Dar nici aceast` comp`timitoare demascare
nu l-a trezit pe Iuda. Con[tiin]a \i era surd` la orice sunet [i \nchis`
la orice b`taie... N-ar fi vrut totu[i s` [tie nimeni de fapta comis`,
fiind prea ru[inoas`; nici chiar Iisus. Dar el trebuia totu[i s` [tie
c` dac` Iisus \l avertizase chiar atunci, \nseamn` c` Domnul
cuno[tea totul. El \ns` nu mai poate \n]elege aceasta [i \ntreab`
dac` nu cumva este el. La care |nv`]`torul \i r`spunde afirmativ:
Tu ai zis (Matei 26, 25). Acestea toate se petrecuser` dup` ce
Iisus sp`lase Apostolilor [i lui Iuda picioarele [i dup` ce se
\mp`rt`[iser` cu p=inea [i vinul pref`cute \n Trupul [i S=ngele
S`u. Evanghelistul precizeaz` c` tocmai aceast` nevrednic`
\mp`rt`[ire a adus os=nda v=nz`torului: {i dup` p=ine, atunci a
intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus: ceea ce ai s` faci, f` mai
degrab`. {i nimeni din cei ce [edeau la mas` n-a [tiut pentru ce
a zis aceasta, c` unii socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c` \i
zisese Iisus: cump`r` cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s`
dea ceva s`racilor. Dup` ce a luat p=inea a ie[it \ndat`, [i era
noapte (Ioan 13, 2730). Nici \n inima lui Iuda nu mai era vreun
lic`r de lumin`; i s-a stins [i cea mai palid` raz`, fiind inundat
de \ntunericul [i bezna f`r`delegii s`v=r[ite \n a[a m`sur` \nc=t
vroia s` mearg` p=n` la cap`t... Era cuprins ca \ntr-un v=rtej
ame]itor [i delirant din care nu mai putea ie[i; rostogolindu-se
f`r` a se mai putea opri spre pr`pastia care \i va \nscrie pentru
ve[nicie f`r`delegea al`turi de numele s`u, (care, am v`zut la
\nceput, paradoxal, \nseamn` laud`, glorie m`rire).
Dup` Cin`, a ie[it Iisus \mpreun` cu ucenicii S`i dincolo
de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din` \n care a intrat El [i ucenicii
S`i. {i [tia locul [i Iuda, ce-L v=nduse, pentru c` de multe ori se
adunau acolo Iisus cu ucenicii S`i (Ioan 18, 127). {i... iat`,
unul din cei 12 [i \mpreun` cu el gloat` mult`, cu s`bii [i cu
ciomege trimi[i de la mai-marii preo]ilor [i de la b`tr=nii
281
Capitolul unu
282
7. Fixarea cuno[tin]elor
Se pune \ntrebarea: ce a determinat pe Iuda s` comit` nelegiuirea
pe care a f`cut-o? (Se apreciaz` c` Iuda fiind lacom dup` ob]inerea
c=t mai multor avu]ii [i m=nat de dorul de m`rire, vedea \n Iisus
un mesia politic, care \i va satisface aceast` l`comie, \mpodobindu-l cu ranguri din cele mai mari. Dar cum Iisus \[i anun]ase
patima Sa [i cum du[manii Lui se ar`tau din ce \n ce mai hot`r=]i
s`-I pun` cap`t, fiindc` prea mult i-a deranjat, Iuda acord=nd
c=[tigul de cauz` du[manilor Domnului, consider` c` prin tr`darea
lui Iisus, va dob=ndi din partea acestora un plus de \ncredere,
pozi]ia \n fa]a lor). Care a fost atitudinea Domnului fa]` de el?
(Tot timpul a c`utat cu r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]` a-l
recupera, avertiz=ndu-l, demasc=ndu-l [i mustr=ndu-l). C=nd s-a
trezit con[tiin]a lui Iuda? (C=nd a v`zut c` Iisus a fost condamnat
la moarte). Iuda s-a c`it pentru fapta sa? (Da, s-a c`it, [i c`in]a
i-a fost mare. Iar din Evanghelii nu [tim s` nu fi primit iertare
cei ce s-au poc`it, oricine ar fi fost. S` ne \nchipuim ce mare
trebuie s` fi fost c`in]a lui Iuda, \nc=t nu a mai putut suporta
via]a?! A[adar, sinuciderea lui Iuda nu putea fi dec=t rezultatul
celei mai \mplinite [i tragice convertiri. A fost o convertire at=t
de fulgeratoare, \nc=t v=nz`torul \n]eleg=ndu-[i nelegiuirea \[i
iese din min]i [i se sp=nzur`. Plec=nd de aici am putea s` ne
\ntreb`m dac` exist` posibilitatea de m=ntuire [i pentru el. Tainele
dumnezeirii nu se cuvine a le ispiti. Un singur lucru nu trebuie
s`-l pierdem din vedere. Lui Iuda tr`d`torul i-a p`rut r`u pentru
ceea ce a f`cut. {i aceasta c=nd i s-a trezit con[tiin]a moral`).
--
283
284
Capitolul unu
{i a zis lui Petru a[a: n-a]i putut veghea un ceas cu Mine!
Priveghea]i [i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`, c`ci Duhul este
os`rduitor iar trupul este neputincios. Iar`[i, a doua oar`
duc=ndu-se, s-a rugat zic=nd: P`rintele Meu, de nu poate trece
acest pahar de la mine, ca s` nu-l beau, fie foia Ta. {i venind, i-a
aflat iar`[i dormind, c`ci erau ochii lor \ngreuna]i (Matei 26,
4043) [i nu [tiau ce s`-I r`spund` (Marcu 14, 40). {i
l`s=ndu-i, s-a dus iar`[i [i s-a rugat a treia oar`, acela[i cuv=nt
zic=nd. Atunci a venit la ucenicii s`i [i le-a zis: dormi]i acum [i
v` odihni]i. Iat`, s-a apropiat ceasul [i Fiul Omului se va da \n
m=inile p`c`to[ilor (Matei 26, 45). Scula]i-v` s` mergem! Iat`
s-a apropiat (v=nz`torul)!
{i \nc` pe c=nd vorbea, iat`, Iuda, unul din cei doisprezece,
a venit [i cu d=nsul mul]ime mult` cu s`bii [i ciomege de la
arhierei [i de la b`tr=nii poporului. Iar v=nz`torul le-a dat semn,
zic=nd: Pe care \l voi s`ruta, acela este (Matei 26, 4749).
Prinde]i-l [i aduce]i-l sub paz` (Marcu 14, 44). {i \ndat`
venind la Iisus i-a zis: bucur`-Te, rabbi! [i l-a s`rutat. Dar Iisus
i-a zis: prietene pentru ce ai venit (Matei 26, 50). {i a ad`ugat
apoi: Iuda cu o s`rutare vinzi pe Fiul Omului (Luca 22, 48).
Deci Iuda, lu=nd oaste [i slujitori de la mai marii preo]ilor [i de
la farisei, a venit acolo cu felinare [i cu f`clii [i cu arme. Iar
Iisus [tiind toate ce erau s` vin` asupra Sa, ie[ind, le-a zis: Pe
cine c`uta]i? R`spuns-au lui: pe Iisus Nazarineanul. Zis-a lor
Iisus: Eu sunt. {i sta \mpreun` cu ei [i Iuda cel ce-L v=ndu-se.
Deci dup` ce le-a zis: Eu sunt, s-au \ntors \napoi [i au c`zut la
p`m=nt. {i iar`[i i-a \ntrebat: pe cine c`uta]i. Iar ei au zis: pe
Iisus Nazarineanul. A r`spuns Iisus [i a zis: V-am spus c` Eu
sunt. Deci, de M` c`uta]i pe Mine, l`sa]i-i pe ace[tia s` se duc`.
Pentru ca s` se \mplineasc` cuv=ntul spus de El: din cei pe care
Mi i-ai dat n-am pierdut nici unul. {i v`z=nd cei ce erau pe l=ng`
El ce avea s` fie, i-au zis: Doamne s` lovim cu sabia (Luca
22, 53). Iar Simon Petru av=nd sabia a scos-o [i a lovit pe sluga
mai marelui preot [i i-a t`iat urechea dreapt`. {i era numele slugii
Malhus (Ioan 18, 9). Iar Iisus r`spunz=nd a zis: l`sa]i, p=n`
aici. {i ating=ndu-i urechea l-a vindecat (Luca 22, 51). {i a zis
Iisus lui Petru: bag` sabia \n teac` (la locul ei) c` to]i cei ce
ridic` sabia, de sabie vor pieri (Matei 26, 52). Paharul pe care
mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea? (Ioan 18, 11). Sau g=nde[ti
c` nu pot s` rog pe Tat`l meu [i s`-mi pun` la \ndem=n` chiar
acum, mai mult de 12 legiuni de \ngeri? Cum, deci, se vor \mplini
scripturile? C` a[a trebuie s` fie! (Matei 26, 5354). |n acela[i
timp Iisus a zis mul]imilor, mai marilor preo]ilor [i c`peteniilor
285
286
Capitolul unu
care \i vor m`cina trupul \n cele mai cumplite dureri, vedea
moartea ca pre] de r`scump`rare ce urma s` se aduc`, vedea
morm=ntul rece [i umed s`pat \n st=nc`... {tia totul, absolut totul,
fiindc` era Dumnezeu. Dar firea \mpov`rat` cu p`catele tuturor
oamenilor, cu toate f`r`delegile lumii, \l ap`sa tot mai mult [i
mai greu. Dar cui avea s` spun` toate acestea? Desigur Apostolilor
dar ei nu pot \n]elege aceast` tain` a m=ntuirii noastre. Mama Sa
L-ar fi \n]eles, dar nu-L putea ajuta cu nimic. Acum a sosit
momentul \mplinirii profe]iei dreptului Simion, c` prin inima
ei va trece sabia. E sabia durerii care \i va spinteca inima de
suferin]`, v`z=ndu-[i Fiul adus ca Jertf`. Toate aveau s` se
\mplineasc` dup` planul lui Dumnezeu Tat`l. De aceea Iisus se
adreseaz` Lui. Se adreseaz` nu ca Dumnezeu Fiul ci ca mielul
ce se va aduce spre junghiere, ca Om care \[i a[teapt` suferin]a
\n cea mai cr=ncen` expresie a ei. De aceea, El spune celor trei
Apostoli:|ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte! {i l`s=ndu-i
s` privegheze, adic` s` fie treji, eventual s`-L \nso]easc` \n
rug`ciunea c`tre Tat`l, se dep`rteaz` de la ei ca s` se roage. La
\nceput rug`ciunea este expresia totalei umilin]e fa]` de Tat`l,
manifestat` prin pro[ternerea cu fa]a la p`m=nt; apoi se ridic` \n
genunchi [i cu ochii \n`l]a]i spre cer se adreseaz` P`rintelui
Ceresc: Tat`l Meu, dac` este cu putin]`, treac` de la Mine paharul
acesta! Totu[i nu precum voiesc Eu, ci precum voie[ti Tu.
Rug`ciunea e simpl` [i sincer` pornit` din sim]`minte fire[ti
umane.
Paharul simbolizeaz` otrava mor]ii, fiindc` \n pahar b`utura
poate fi u[or amestecat` cu otrav`. {i nu pu]ine au fost victimele
acestui pahar... Dac` suntem aten]i putem observa c` Domnul
nu-[i impune cererea. El spune: Dac` este cu putin]`. Vedem
de aici toat` supunerea fa]` de voia lui Dumnezeu, a[a cum se
cuvine [i noi s` ne rug`m: nu impun=nd lui Dumnezeu cererea
noastr`, ci acord=ndu-i Lui Dumnezeu \ncrederea de a interveni
\n via]a noast` [i a face cum crede El mai bine, [tiind c` toate le
lucreaz` spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Romani 8,
29). {i Sf=nta Evanghelie ne spune c` Dumnezeu Tat`l \i trimite
Fiului S`u aflat \n postura de Miel spre junghiere, un \nger ca
s`-l m=ng=ie. Zbuciumul rug`ciunii prime[te \ns` o \nf`]i[are dramatic`, devenind de a[a mare intensitate, \nc=t sudoarea s-a
pref`cut \n pic`turi de s=nge. Dup` cum vedem, rug`ciunea lui
Iisus din gr`dina Ghetsimani e rug`ciunea marii singur`t`]i a
Celui ce s-a \mpov`rat de p`cate. Nu mai este rug`ciunea lini[tii
de alt` dat` a Fiului Omului \n comuniune cu Tat`l... E suspinul
p`catului omeniri [i lacrimilor durerii, e zbuciumul, emo]ia,
287
288
Capitolul unu
s`rut=ndu-[i |nv`]`torul [i \nt=mpin=ndu-L cu cuvintele:
bucur`-Te! ca [i cum ar dori s`-i comunice o veste bun`... Ce
tiranic` ipocrizie; s`rutul e gestul celei mai delicate [i ginga[e
afec]iuni. {i Iuda [i-a g`sit tocmai aceast` falsitate!... Iisus care
cuno[tea [i sim]ea totul, r`spunde plin de bl=nde]e: Prietene
pentru ce ai venit? |l socote[te \nc` prieten [i \l comp`time[te
parc` de soarta care [i-a ales-o [i de sf=r[itul misiuni sale
falimentare [i tragice. De aceea \l [i mustr`: Iuda cu o s`rutare
vinzi pe Fiul Omului!?. La aceasta Iuda nu mai r`spunde nimic.
Nu a crezut c` Iisus este Mesia. Dar Domnul vrea s` i se descopere
pentru ultima dat` c` El este Fiul Omului, [i c` |mp`r`]ia Lui nu
este din aceast` lume... Con[tiin]a lui Iuda era \ns` adormit`, iar
Domnul b`tea la por]ile unei u[i ferecate... Nu peste mult timp
se va trezi dar atunci va fi prea t=rziu...
Apoi Iisus se adreseaz` mul]imii \narmate care-L c`utau,
\ntreb=ndu-i: Pe cine c`uta]i? Ei r`spund: Pe Iisus Nazarineanul. Domnul le r`spunde: Eu sunt. Nu le vine s` cread`. S-ar
fi a[teptat s` \nt=lneasc` un om plin de m=nie, gata de lupt`.
Iisus era bl=nd [i smerit, cu inima deschis` plin` de iubire [i
demnitate, complet nevinovat ca s` fug` din fa]a lor, [i lipsit de
orice dorin]` de domina]ie lumeasc` ca s`-[i \ncruci[eze s`biile
cu ei... Neput=nd crede, cad \n fa]a Lui, \mbulzindu-se ca s` nu
scape. De aceea, Iisus \ntreab` a doua oar` cu aceea[i con[tiin]`
a nevinov`]iei Sale: Pe cine c`uta]i? Apoi se pred` lini[tit \n
m=inile lor, cer=ndu-le doar ca pe Apostoli s`-i lase \n pace.
Apostolii cred \ns` c` acum a venit momentul b`t`liei pentru
\ntronarea \mp`r`]iei mesianice pe p`m=nt. Petru, mai violent,
atac` chiar pe sluga mai marelui preot. Iisus le interzice
Apostolilor pe un ton senten]ios, orice ac]iune potrivnic`, iar
mul]imii \i adreseaz` repro[uri c` de[i le-a vorbit totdeauna pe
fa]`, \n locurile cele mai populate, vin s`-L prind` ca pe un ho]
sau t=lhar. Puteau de fapt oric=nd s`-L prind` \n oricare din
\mprejur`ri, fiindc` a vorbit \ntotdeauna pe fa]`, gata oric=nd s`
dea socoteal` de cuvintele Lui, dar spune Evanghelia c` de
fapt mult \nainte c`utau s`-L prind` [i nimeni nu [i-a pus m=inile
pe El, c` \nc` nu venise ceasul Lui (Ioan 7, 30). Nimic \n lumea
aceasta nu se petrece \n afara voin]ei lui Dumnezeu. Cine nu [tie
aceasta, nu crede [i nu-L socote[te pe Dumnezeu ca pe un P`rinte
bun [i iubitor care necontenit vegheaz` la via]a sa; [i nici nu se
consider` fiul sau copilul lui Dumnezeu.
Dar Iisus este trimis tocmai acum, fiindc` Acesta este ceasul
vostru spune El [i st`p=nirea \ntunericului (Luca 22, 53).
289
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cu cine s-a dus Iisus \n gr`dina Ghetsimani ca s` se roage? (Cu
sfin]ii Apostoli: opt dintre ei au r`mas la intrare, iar cu trei: Petru, Iacob [i Ioan a intrat \n gr`din`. Desp`r]indu-se de ei s-a
rugat P`rintelui ceresc, \n zbucium cumplit, \nc=t sudoarea s-a
pref`cut \n pic`turi de s=nge. A cerut P`rintelui Ceresc c` dac`
este cu putin]` s` treac` paharul amar al suferin]ei. Merg=nd la
Apostoli \i afl` dormind de \ntristare. Un \nger trimis de Tat`l
|l m=ng=ie, \nc=t a doua oar`, cere P`rintelui Ceresc \mplinirea
voi Sale. Venind din nou la apostoli \i g`se[te dormind, c`ci
erau ochii lor \ngreuna]i. Se roag` pentru a treia oar` acelea[i
cuvinte. {i de data aceasta Apostolii sunt cople[i]i de somn.
Urmeaz` prinderea Domnului \n gr`dina Ghetsimani de ceata de
osta[i romani, al`turi de reprezentan]ii sinedriului [i mul]ime,
condu[i de Iuda, care |l d` pe m=inile lor printr-un s`rut). Cum
au venit potrivnicii lui Iisus s`-l prind`? (|narma]i cu ciomege [i
s`bii). De ce? (Fiindc` se a[teptau la o lupt` cr=ncen`). Cum a
reac]ionat Iisus? (|n mod pa[nic, bl=nd [i demn, cu con[tiin]a
nevinov`]iei Sale). Cum au reac]ionat adversarii? (R`m=n=nd
surprin[i de atitudinea lui Iisus, \nv`lm`[indu-se au c`zut \naintea
Lui). Ce a f`cut Domnul? (Li s-a predat cu aceia[i nevinov`]ie a
con[tiin]ei Sale). Cum au reac]ionat Apostolii? (S-au ar`tat gata
de lupt` [i au chiar \nceput s` loveasc`). Ce atitudine ia Domnul
fa]` de ac]iunea lor? (Le interzice cu des`v=r[ire s` ridice sabia,
spun=ndu-le c` to]i cei care ridic` sabia, de sabie vor pieri).
Dup` ce M=ntuitorul s-a dat \n m=na vr`jma[ilor, ce au f`cut
Apostolii? (Au fugit cu to]i, l`s=ndu-L pe Iisus singur).
Capitolul unu
290
8. Tem` pentru acas`
--
291
292
Capitolul unu
293
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd s-a lep`dat Sf=ntul Apostol Petru de M=ntuitorul? (|n fa]a
sinedriului, \n timpul judec`]ii Sale). I-a prevestit M=ntuitorul
lep`darea sa? (Da). Ce i-a f`g`duit Sf=ntul Petru? (C` dac` to]i
se vor lep`da, el nu se va lep`da). Care sunt \mprejur`rile \n care
s-a lep`dat? (Mai \nt=i \n fa]a slujnicei port`ri]e de la curtea
arhiereului. Apoi \n fa]a slugii dup` judecarea [i condamnarea
M=ntuitorului, Petru s-a lep`dat cu jur`m=nt c` nu \l cunoa[te pe
Iisus. |n sf=r[it, \n timp ce se \nc`lzea la foc, \mpreun` cu slugile
marelui preot s-a lep`dat cu jur`m=nt, spun=nd c` nu-L cunoa[te
pe |nv`]`torul). Ce s-a \nt=mplat apoi? (A c=ntat coco[ul, iar
Domnul L-a privit pe Apostolul care se lep`dase de El). Ce a
urmat? (Petru s-a c`it, i-a p`rut r`u, a regretat fapta s`v=r[it` [i a
pl=ns cu amar. {i de atunci ori de c=te ori auzea diminea]a c=nt=nd
coco[ul, \[i pl=ngea cu ad=nc regret fapta lep`d`rii sale de
Domnul).
8. Aplicarea
Am v`zut din relatarea Sfintei Evanghelii c` atitudinea Sf=ntului Apostol Petru fa]` de Domnul, ca [i \n cazul general credin]a
sa, au fost oscilante. {i-a manifestat ata[amentul cu promisiuni
pline de entuziasm, cade apoi \n \ntristare, este cople[it de team`,
uit` tot ce a f`g`duit, se leap`d`... dar se c`ie[te, se \ntoarce din
nou la ata[amentul sincer fa]` de Iisus. La fel este [i via]a
cre[tinului cu c`deri [i ridic`ri. Principalul lucru este c` dac`
am c`zut, s` ne ridic`m... V`z=nd feluritele rele sau p`cate care
ne cople[esc adesea pe noi, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu [i de
semeni, ca [i efectul binef`c`tor al credin]ei, care ne \ntoarce
pa[ii spre \nnoirea continu` a vie]ii duhovnice[ti, putem \n]elege
de ce M=ntuitorul cunosc=ndu-ne ca fiind mereu supu[i p`catului,
ne-a l`sat Taina Sfintei Poc`in]e \n Biseric`, prin care s` putem
ob]ine mereu iertarea p`catelor spre \ndreptarea [i m=ntuirea
sufletelor.
Capitolul unu
294
9. Tem` pentru acas`
--
295
296
Capitolul unu
curatorul roman, Pon]iu Pilat. Astfel, \n faza a doua a procesului,
Iisus a ajuns \n fa]a autorit`]ilor romane. |ncep=nd cu anul 26
d.Hs. procurator al Palestinei a fost Pon]iu Pilat, un nobil roman
abuziv [i dur, care a r`mas acolo timp de aproximativ zece ani.
Venise \n Palestina \mpreun` cu so]ia lui, care se pare c`, st=nd
aici, trecuse la religia mozaic`. Avea re[edin]a la Cezareea
Palestinei, dar de Pa[ti venea la Ierusalim pentru a preveni orice
atitudine potrivnic` Romei din partea poporului sosit acolo cu
prilejul s`rb`torii. |n apropierea templului, Pilat avea o cet`]uie
numit` Antonia, construit` de Marc Antoniu, unde exista [i o
sal` mare a pretoriului de judecat`. Era 14 nisan, ora 6 diminea]a.
Cum romanii aveau obiceiul s`-[i \nceap` lucr`rile de diminea]`,
Iisus a fost dus la procuratorul roman. Membrii sinedriului nu
intraser` \n pretoriu, deoarece seara \ncepea pa[tile, [i a intra \n
casa unui p`g=n \nsemna o necur`]ie, iar \n caz de for]` major`
s`rb`toarea se am=na cu o lun`.
Pilat auzise mai \nainte de Iisus. Oferise chiar osta[i spre
a-L prinde. |n sala pretoriului acuza]iile au primit un con]inut
antiroman. Iisus este acuzat ca r`zvr`titor al poporului, ca unul
care opre[te s` se pl`teasc` impozit Romei [i se declar` rege
(Luca 23, 2). La asemenea fapte, pedeapsa era capital`. Vr=nd s`
se conving` de adev`r, Pilat L-a chemat pe Iisus \n pretoriu, spre
a vedea dac` s-a declarat sau nu regele iudeilor [i de ce i se
aduce acuza]ia respectiv`. Iisus i-a ar`tat c` \mp`r`]ia lui nu
este din aceast` lume, deoarece dac` era din lumea aceasta,
slujitorii S`i ar fi luptat s` nu cad` \n m=inile iudeilor. M=ntuitorul a mai ad`ugat: Eu pentru aceasta m-am n`scut [i am venit
\n lume ca s` m`rturisesc despre adev`r. Oricine este din adev`r
ascult` glasul Meu (Ioan 18, 37). Cople[it de r`spunsul lui Iisus,
lui Pilat nu-i mai r`m=ne dec=t s` eternizeze \ntrebarea: Ce este
adev`rul?.... Convins c` Iisus nu este un adversar al Romei, Pilat
renun]` la interogatoriu, declar=nd \n fa]a mul]imii c` nu afl`
nici o vin` \n El (Luca 23, 4). Dar acuza]iile mul]imii devin din
ce \n ce mai violente... Iisus le \nt=mpin` \ns` cu lini[tea [i
demnitatea nevinova]iei Sale, fapt care \l las` pe procurator
foarte mirat (Matei 27, 14). Se insista far` \ntrerupere pe l=ng`
Pilat c` Iisus \nt`r=t` poporul, \nv`]=nd prin toata Iudeea,
\ncep=nd din Galileea (Luca 23, 5). Afl=nd c` Iisus este galilean
[i [tiind c` Irod Antipa, tetrarhul Galileii [i Pereii, se afl` [i el
atunci la Ierusalim, Pilat i-a declinat cazul spre rezolvare.
Neg`sindu-i nici o vin`, Irod L-a \mbr`cat pe Iisus, \n semn de
batjocur`, \ntr-o hain` str`lucitoare pe care o purtau numai marii
demnitari [i L-a trimis din nou la Pilat, c`ruia nu i-a r`mas dec=t
297
Capitolul unu
298
7. Fixarea cuno[tin]elor
F`c=nd o confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat procesul
[i modul \n care trebuia s` se desf`[oare, se poate vedea c`
sentin]a de condamnare la moarte nu este valid`, totul fiind
premeditat cu vicle[ug. Dar [i procedura a fost gre[it`. Sinedriul
s-a \ntrunit prima oar` \ntr-o cas` particular` (la Ana) noaptea.
Martorii ap`r`rii lipseau, iar cei ai acuz`rii erau fal[i. Sentin]a a
fost pronun]at` f`r` o deliberare temeinic`, iar \n fa]a
procuratorului roman a fost schimbat con]inutul acuza]iei. Pilat
a ezitat la \nceput. Dorea \ntr-adev`r s`-L elibereze pe Iisus, dar
din sentimente de team`, c=nd de sinedri[ti, c=nd de visul so]iei,
c=nd de mul]imea \nfuriat`, c=nd de \mp`rat, a cedat \n final,
rostind sentin]a capital`. Dimpotriv`, din punctul de vedere al
credin]ei cre[tine, a[a trebuia s` se \nt\mple. Iisus avea s` aduc`
Jertfa de isp`[ire ca un Miel nevinovat, ca o oaie spre
junghiere, cu trupul m`cinat de suferin]`, a[a cum a proorocit
profetul Isaia cu mai multe veacuri \nainte.
--
299
R`stignirea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Referindu-ne la Patimile Domnului, am v`zut c` dup` Cina cea
de Tain`, Iisus tr`dat de Iuda, a fost dat \n m=inile du[manilor,
care L-au judecat [i condamnat la moarte. De[i Pon]iu Pilat nu
I-a g`sit nici o vin`, L-a condamnat totu[i la cea mai grea moarte,
rezervat` sclavilor, sau celor mai r`uf`c`tori dintre oameni, [i
anume la r`stignirea pe cruce.
300
Capitolul unu
La ap`sarea grea a crucii, puterile \l las` tot mai mult... Oric=t
de mult L-ar brutaliza solda]ii, acum \[i dau seama c` Iisus nu-[i
mai poate continua drumul cu crucea \n spate, \nc=t au silit pe un
trec`tor cu numele Simon Cireneanul, care tocmai venea de la
c=mp, s`-i duc` crucea, urm=nd ca Iisus, t=r=ndu-Se cum va putea,
s` ajung` p=n` la locul de execu]ie.
Ajun[i, \n sf=r[it, L-au dezbr`cat de hainele Lui [i L-au
r`stignit, b`t=ndu-I piroane \n m=ini [i \n picioare, fix=ndu-I pe
cruce [i tabla cu inscrip]ia: Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor.
Al`turi de El au r`stignit [i pe cei doi t=lhari, unul de-a dreapta,
altul de-a st=nga. Iar cei ce treceau huleau cl`tin=ndu-[i capetele
[i zic=nd: Cel ce d`r=mi templul [i \n trei zile \l zide[ti,
m=ntuie[te-Te pe Tine \nsu]i! De e[ti Fiul lui Dumnezeu, coboar`-Te de pe cruce! Asemenea [i mai marii preo]ilor batjocorindu-L, \mpreun` cu c`rturarii [i cu b`tr=nii [i cu fariseii, ziceau:
pe al]ii a m=ntuit, iar pe Sine nu se poate m=ntui?... N`d`jduia \n
Dumnezeu. S`-L scape acum, c` a zis: sunt Fiul lui Dumnezeu
(Matei 27, 3943). Tuturor batjocurilor [i insultelor, Iisus
r`spunde printr-un maxim de iubire. El se roag` P`rintelui ceresc
pentru to]i r`stignitorii S`i: P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce
fac! (Luca 23, 34). |l batjocorea [i unul din t=lharii r`stigni]i
l=ng` El, iar cel`lalt r`spunz=ndu-i, \l certa, cuget=nd [i zic=nd
pe bun` dreptate: Nu te temi de Dumnezeu c` \n aceea[i os=nd`
e[ti? {i noi dup` dreptate p`timim, c`ci primim cele cuvenite
dup` faptele noastre, iar Acesta nici un r`u nu a f`cut. {i zicea
lui Iisus: pomene[te-m` Doamne, c=nd vei veni \ntru \mp`r`]ia
Ta. {i i-a zis Iisus: Amin gr`iesc ]ie, ast`zi vei fi cu Mine \n rai
(Luca 23, 4043).
Osta[ii r`stignitori \mp`r]ind hainele lui Iisus [i v`z=nd
c`ma[a Lui c` nu este cusut`, ci ]esut` de sus peste tot (Ioan
19, 23), nu au mai sf=[iat-o, ci au aruncat pentru ea sor]i. {i sta
l=ng` crucea lui Iisus mama Lui [i sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa [i Maria Magdalena. Deci Iisus v`z=nd pe mama Sa [i pe
ucenicul pe care \l iubea, st=nd al`turi, a zis mamei Sale: Femeie, iat` fiul t`u! Apoi a zis ucenicului: Iat` mama ta! {i
din acel ceas a luat-o ucenicul la sine (Ioan 19, 2527).
Iar de la al [aselea ceas s-a f`cut \ntunerec peste tot p`m=ntul
p=n` la al nou`lea ceas. Iar \n al nou`lea ceas a strigat Iisus cu
glas mare [i a zis: Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai p`r`sit?).
Dup` aceea [tiind Iisus c` toate s-au sf=r[it, ca s` se
\mplineasc` Scriptura, a zis: Mi-e sete. {i era acolo un vas
plin de o]et; iar osta[ii umpl=nd un burete cu o]et [i pun=ndu-l
301
\ntr-o trestie de isop, i l-a dus la gur`... Deci, dac` a luat o]et, a
zis: S`v=r[itu-s-a! (Ioan 19, 2830).
Iar dup` ce s-a \ntunecat soarele, catapeteasma templului
s-a sf=[iat prin mijloc. {i Iisus strig=nd cu glas mare, a zis:
P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul Meu. {i aceasta
zic=nd, [i-a dat duhul. Iar suta[ul v`z=nd ceea ce se f`cuse, a
sl`vit pe Dumnezeu, zic=nd: cu adev`rat omul acesta drept a fost.
{i toate mul]imile ce veniser` \mpreun` la aceast` priveli[te,
v`z=nd cele ce se f`cuser`, b`t=ndu-[i pieptul se \ntorceau. {i
stau departe privind acestea to]i cunoscu]ii Lui [i femeile care \l
urmaser` din Galileea. {i iat` un b`rbat cu numele Iosif din
Arimateea, sfetnic fiind, b`rbat bun [i drept... venind la Pilat, a
cerut trupul lui Iisus. {i cobor=ndu-L, L-au \nf`[urat \n giulgi [i
l-au pus \n morm=nt s`pat \n piatr`, \n care niciodat` nimeni nu
fusese pus... {i urm=ndu-i femeile... au g`sit miresme [i miruri.
{i s=mb`ta s-au odihnit dup` porunca Legii (Luca 23, 4556).
Iar a doua zi s-au adunat mai marii preo]ilor [i fariseii la Pilat,
zic=nd: Doamne, ne-am adus aminte c` am`gitorul acela a zis
\nc` fiind viu: dup` trei zile m` voi scula. Deci, porunce[te s`
fie p`zit morm=ntul p=n` a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii
Lui noaptea, s`-L fure [i s` zic` poporului c` s-a sculat din mor]i,
c`ci va fi r`t`cirea din urm` mai mare ca cea dint=i. Zis-a lor
Pilat: ave]i straj`, merge]i de \nt`ri]i cum [ti]i. {i ei merg=nd, au
\nt`rit morm=ntul cu straj` [i au pecetluit piatra (Matei
27, 6266).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul r`stignirii Domnului.
7. Fixarea cuno[tin]elor
Unde a avut loc r`stignirea Domnului? (Pe dealul Golgotei). Acest
deal se mai numea [i al C`p`]=nii, \ntruc=t se considera c`
acolo ar fi fost \ngropat [i primul om, Adam, c=nd neascult=nd
de Dumnezeu, a p`c`tuit, iar r`splata p`catului este moartea
(Romani 6, 30). Acest fapt are o semnifica]ie mai ad=nc`, dac`
ne g=ndim la spusele Sf=ntului Apostol Pavel, c`ci deoarece
moartea a venit prin om, tot prin om [i \nvierea mor]ilor, c`ci
precum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos
(I Corinteni 15, 2122). Care sunt cuvintele rostite de Fiul lui
Dumnezeu pe cruce? (Sunt [apte fraze, av=nd urm`toarea
succesiune: 1). P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce fac; 2). Adev`r
gr`iesc ]ie, ast`zi vei fi cu mine \n rai; 3). Femeie, iat` fiul
t`u; fiule, iat` mama ta; 4). Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Capitolul unu
302
8. Aplicarea
R`stignirea Domnului cre[tinii o s`rb`toresc cu post [i rug`ciune
\n Vinerea Sfintelor Patimi (numit` [i Vinerea neagr`).
Se va c=nta Prohodul Domnului.
--
|nvierea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
Ce m`rturisim \n articolul V al Simbolului de credin]`? (M`rturisim despre Dumnezeu Fiul c` a \nviat a treia zi, dup` Scripturi).
Aceasta \nseamn` c` potrivit Scrierilor Sfinte ale Vechiului Testament, ca [i a profe]iei Sale f`cut` \n mai multe r=nduri, dup`
ce a fost judecat, r`stignit [i \ngropat, Domnul nostru Iisus Hristos
nu a fost biruit de moarte, ci a \nviat a treia zi din morm=nt.
303
304
Capitolul unu
Tot Apostolilor se arat` Domnul [i pe muntele Galileii, dup`
cum ne relateaz` textul Scripturii: Iar cei unsprezece ucenici au
mers \n Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus. {i
v`z=ndu-L I s-au \nchinat, ei care se \ndoiser`. {i apropiindu-se
Iisus le-a vorbit lor, zic=nd: Mi s-a dat toat` puterea \n cer [i pe
p`m=nt. Drept aceea, merg=nd, \nv`]a]i toate neamurile,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh,
\nv`]=ndu-le s` p`zeasc` toate c=te v-am poruncit vou`, [i iat`
Eu cu voi sunt \n toate zilele, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Amin
(Matei 28, 1620). Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la \nc` dou`
ar`t`ri ale Domnului \nviat, f`cute la peste cinci sute de fra]i
(I Corinteni 15, 6) [i dup` aceea s-a ar`tat lui Iacob (I Corinteni 15, 7). |n sf=r[it, \naintea \n`l]`rii la cer, Domnul s-a ar`tat
tuturor Apostolilor: {i i-a scos afar` p=n` \n Betania [i
ridic=ndu-[i m=inile, i-a binecuv=ntat. {i c=nd \i binecuv=nta s-a
dep`rtat de la ei [i s-a \n`l]at la cer (Luca 24, 5051; Marcu
16, 1920).
De aici vedem c` \n decursul celor 40 de zile dup` \nviere
au fost unsprezece ar`t`ri ale Domnului \nviat, la ore, intervale,
[i locuri diferite: la morm=nt, \n Ierusalim, pe drum c`tre Emaus,
la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoane
diferite, femeilor mironosi]e, Apostolilor, ucenicilor [i multor
altor cunoscu]i Sf=ntului Pavel, pe care acesta, la interval de 20
de ani, \i va invoca drept martori oculari (I Cor. 15, 6). E un
timp de control, de verificare [i de convingere. Femeile vin la
morm=nt cu miresme [i cu lacrimile p`rerii de r`u dup`
|nv`]`torul lor. Apostolii nu cred c` a \nviat p=n` ce nu v`d
morm=ntul gol [i pe El. Toma nu crede p=n` ce nu pune degetul
pe rane, iar Luca [i Cleopa p=n` ce nu le fr=nge p=inea [i nu
m`n=nc` cu ei. Odat` convin[i, ei vestesc \nvierea cu t`rie [i
f`r` \ncetare (Nicolae, Mitropolitul Banatului, |nvierea
Domnului [i Biserica, \n Telegraful Rom=n, nr. 1516, 1718
/1984, p. 2).
Cu toate aceste evidente m`rturii ale \nvierii Domnului, \nc`
dintru \nceput ea a fost pus` la \ndoial`. Ne spune Evanghelia c`
unii din str`jeri venind \n cetate au vestit mai marilor preo]ilor
toate cele \nt=mplate. {i adun=ndu-se \mpreun` cu b`tr=nii [i
]in=nd sfat, au dat osta[ilor argin]i mul]i, zic=nd: spune]i a[a:
ucenicii Lui venind noaptea, L-au furat, pe c=nd noi dormeam.
{i de se va auzi aceasta la dreg`torul, noi \l vom \mbuna [i pe
voi f`r` grij` v` vom face. Iar ei lu=nd argin]ii au f`cut precum
i-au \nv`]at... (Matei 28, 1115). Aceast` ipotez` nu rezist`
criticii, privind at=t pe Apostoli, c=t [i pe str`jeri. Apostolii fiind
305
plini de team`, s-au risipit. Unul din ei chiar s-a lep`dat. Nu-[i
puteau la nici un caz asuma riscul unei eventuale confrunt`ri cu
garda roman` \n disciplin` de fier... C=t prive[te pe str`jeri, un
dasc`l al Bisericii se \ntreab`: dac` str`jerii dormeau, cum puteau
s` vad` (c` l-au furat ucenicii)? Iar dac` nu au v`zut, cum pot da
m`rturie?....
|ntruc=t aceast` ipotez` nu [i-a dovedit temeinicia, s-a
formulat cu timpul ipoteza numit` a mor]ii aparente, ai c`rei
sus]in`tori afirm` c` Iisus nu a murit, ci a c`zut doar \ntr-o moarte
aparent` (sincopa), fiind apoi trezit la via]` de r`ceala
morm=ntului [i de mirosul aromatelor. Nici aceast` ipotez` nu-[i
dovede[te \ns` temeinicia, fiindc` nici potrivnicii lui Iisus nu au
pus la \ndoial` moartea lui real`. Evanghelia arat` clar c` Pilat
accept` luarea de pe cruce a Trupului Domnului numai dup` ce
s-a convins c` moartea a avut loc \n mod real. Suta[ul face proba
cu suli]a, \mpung=ndu-I coasta... Apoi, aromatele cu care I-a fost
uns trupul [i giulgiurile cu care L-au \nf`[urat i-ar fi produs ele
\nsele moartea prin asfixiere, [i nicidecum nu L-ar fi stimulat
spre trezirea la via]`. Apoi, ce impresie putea l`sa asupra
Apostolilor Iisus trezit din letargie?... Iat` ce spune despre aceasta
un critic, care el \nsu[i a renun]at la aceast` ipotez`: Un om
care a ie[it din morm=nt pe jum`tate mort, care se t=ra bolnav,
care avea trebuin]` de \ngrijire medical`, de bandaje, de \nt`rire
[i de menajare, [i care la sf=r[it era totu[i cople[it de suferin]`,
era imposibil s` poat` face asupra ucenicilor impresia biruitorului
asupra mor]ii [i morm=ntului... Cel mult le-ar fi putut da o
senza]ie de mil` [i de comp`timire, \ns` e cu neputin]` s` le
preschimbe \ntristarea \n entuziasm, s` le ridice cinstirea p=n` la
adora]ie (F.D. Strauss).
Datorit` netemeiniciei ei, [i aceast` ipotez` a fost \nlocuit`
cu cea a viziunii, a iluziei, sau a halucina]iei, ca [i cum to]i
martorii \nvierii Domnului ar fi avut halucina]ii, sau vedenii.
Este [tiut c` halucina]ia apar]ine \n cele mai multe cazuri
nevropa]ilor sau psihopa]ilor domina]i de o idee fix`. Ori, at=t
Apostolii, c=t [i cei foarte mul]i martori ai \nvierii nu au fost
domina]i de ideea scul`rii din morm=nt a lui Iisus [i la nici un
caz nu aveau maladii psihice, sau boli nervoase. Apostolii erau
oameni simpli [i s`n`to[i. Moartea |nv`]`torului le-a produs
team` [i nesiguran]`, [i nicidecum obsesia biruin]ei asupra mor]ii.
Numai dup` ce constat` adev`rul \nvierii, sufletul lor se umple
de o bucurie sf=nt`, aduc`toare de lini[te [i curaj, care s` le dea
Capitolul unu
306
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a \nviat Iisus din mor]i? (|n prima zi a S`pt`m=nii, adic`
duminica. {i de atunci aceast` zi, comemor=nd acest eveniment,
a devenit pentru \nchin`torii Domnului ziua de odihn` [i de
s`rb`toare s`pt`m=nal`, ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne
bucur`m [i s` ne veselim \ntr-\nsa; Ziua Domnului, \nlocuind
sabatul ca zi de odihn`). Ce au sim]it Apostolii c=nd l-au v`zut
pe Domnul \nviat? (La \nceput au fost st`p=ni]i de team` [i
nedumerire, iar apoi aceste sentimente s-au transformat \n
bucurie, siguran]`, curaj [i iubire f`r` margini fa]` de Domnul
cel \nviat). Evanghelia ne arat` c` la \nceput Domnul \nviat nu a
fost recunoscut nici de Maria Magdalena, nici de Apostoli [i nici
de cei doi ucenici \n drum spre Emaus. De ce? (Fiindc` Trupul
Lui era spiritualizat, cu particularit`]i deosebite oarecum de cele
ale trupului cu care a vie]uit pe p`m=nt). Cum ne apare trupul
spiritualizat al Domnului? (El nu este duh, fiindc` m`n=nc`,
vorbe[te, p`streaz` semnele r`nilor, dar apare [i dispare c=nd
vrea [i unde vrea, [tie tot ce se \nt=mpl`). Cu ce putere \i
investe[te Domnul pe Apostoli? (Cu puterea de a lega [i dezlega
p`catele oamenilor). Cu acest prilej Domnul instituie Sf=nta Tain`
a Poc`in]ei (M`rturisirii, sau Spovedaniei), iar prin suflarea
Sf=ntului Duh peste ei, Domnul cel \nviat instituie Sf=nta Tain`
a Preo]iei. C=nd se arat` Sfin]ilor Apostoli \n Galileea, la munte,
ce le porunce[te? (S` mearg` la toate neamurile, s` le \nve]e noua
credin]` [i s` le boteze \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului
Duh). Aceasta este Sf=nta Tain` a Botezului. De aici vedem c`
dup` \nvierea Sa din mor]i, M=ntuitorul a instituit trei Sfinte
Taine: Poc`in]a, Preo]ia [i Botezul.
8. Aplicarea
S`rb`toarea |nvierii Domnului este praznic cu dat` variabil`, fiind
precedat` de o perioad` de [apte s`pt`m=ni de post.
Se vor c=nta: Ziua |nvierii [i Hristos a \nviat.
--
307
308
Capitolul unu
mesianice, se asociaz` [i altor situa]ii, precum, de pild`, cu
prilejul intr`rii solemne a M=ntuitorului \n Ierusalim, c=nd au
considerat c` a sosit momentul \ntroniz`rii Sale ca Mesia. Numai
dup` ce s-a prosl`vit Iisus, ne spune Evanghelistul (Ioan 12, 16),
au \n]eles Apostolii sensul \mp`r`]iei mesianice. Adic`, numai
dup` ce Iisus s-a \n`l]at la cer [i dup` evenimentul pogor=rii
Sf=ntului Duh, li s-a luminat mintea [i sim]irile, spre a-[i aminti
[i \n]elege toate cele spuse lor de Domnul \n cursul activit`]ii
Sale (Ioan 14, 26).
|n`l]area D omnului l a cer \ ns eam n` \ nai nt e de t oat e
deschiderea cerului pentru noi to]i care beneficiem de roadele
Jertfei [i |nvierii Domnului. Este o \mplinire a cuvintelor
psalmistului, care vede pe Mesia rup=nd \ncuietorile care
desp`r]eau cerul de p`m=nt, \n urma p`catului s`v=r[it de primul
om. Iat` cuvintele sale: Ridica]i por]ile voastre [i v` ridica]i
por]ile cele ve[nice [i va intra |mp`ratul m`ririi! Cine este acela
|mp`ratul m`ririi? Domnul puterilor, acesta este |mp`ratul
m`ririi! (Psalmul 23, 710).
Textul pericopei ne-a ar`tat apoi c` \nainte de \n`l]area Sa la
cer, Domnul le spune Sfin]ilor Apostoli c` vor lua puterea Sf=ntului Duh [i-I vor fi martori p=n` la marginile p`m=ntului. Aceasta
\nseamn` c` odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostoli
vor primi puterea de a porni la misiunea pentru care au fost ale[i,
continu=nd \n toat` lumea \ntreita activitate a Domnului:
profetic`, de propov`duire a Evangheliei; arhiereasc`, de sfin]ire
a celor ce cred \n Hristos prin harul Sf=ntului Duh; [i conduc`toare, de a \ntemeia comunit`]i cre[tine [i a stabili r=nduiala dup`
care s`-[i desf`[oare activitatea.
Odat` \n`l]at la cer, M=ntuitorul nu i-a p`r`sit pe Sfin]ii
Apostoli, ci le-a f`cut din nou f`g`duin]a apropiatei pogor=ri a
Sf=ntului Duh, care va face ca El, |nv`]`torul lor, Hristos cel
\n`l]at \ntru slav`, s` fie ve[nic prezent \n via]a lor [i a celor ce
vor crede \n El, p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Pe de alt` parte, \n`l]area Domnului la cer s-a f`cut cu trupul
omenesc spiritualizat [i \ndumnezeit, adic` cu trupul luat din
Sf=nta Fecioar` Maria, cu care a tr`it printre noi, cu care a p`timit
[i cu care a \nviat din mor]i. Este trupul Domnului plin de slav`
dumnezeiasc`. Dac` trupul omenesc intr` \n componen]a Sfintei
Treimi, \n]elegem mai bine valoarea pe care o are trupul \n fa]a
lui Dumnezeu, ca [i a datoriei pe care o avem [i noi fa]` de trup,
[i anume de a nu-l l`sa s` fie \nrobit patimilor, ci s` facem din el
309
7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc \n`l]area Domnului la cer? (La 40 de zile dup`
\nvierea Sa). Unde? (Pe muntele M`slinilor, aproape de Ierusalim). Ce le porunce[te M=ntuitorul cu acest prilej? (S` nu se
dep`rteze de Ierusalim, c` \ntr-un timp foarte apropiat se va
rev`rsa peste ei Duhul Sf=nt, care le va da putere de a fi martorii
Domnului p=na la marginile p`m=ntului, vestind Evanghelia [i
\ntemeind \mp`r`]ia lui Dumnezeu pe p`m=nt). Ce ne demonstreaz` \n`l]area Domnului la cer cu trupul? (Ne arat` valoarea
pe care o are trupul omenesc ca [i crea]ie a lui Dumnezeu, precum
[i menirea lui de a deveni templu al Duhului Sf=nt).
8. Aplicarea
|n`l]area Domnului la cer este comemorat` de cre[tini la 40 de
zile dup` \nviere, ca praznic \mp`r`tesc cu data variabil` (\n
func]ie de data Pa[tilor), s`rb`torindu-se acum [i ziua eroilor.
Se va c=nta troparul praznicului: |n`l]atu-Te-ai \ntru slav`,
Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie f`c=nd ucenicilor T`i cu
f`g`duin]a Sf=ntului Duh, \ncredin]=ndu-se ei prin binecuv=ntare
c` Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, M=ntuitorul lumii.
-310
Capitolul unu
311
Capitolul unu
312
7. Fixarea cuno[tin]elor
Care este raportul dintre Vechiul Testament [i Noul Testament?
(Este un raport de unitate indisolubil` av=nd aceea[i inspira]ie
divin` a Duhului [i pe Fiul lui Dumnezeu \ntrupat, ca Izb`vitorul
lumii din p`cat). Dac` profe]iile Vechiului Testament s-au
\mplinit \n persoana Domnului Hristos, mai este necesar Vechiul
Testament? (Mai este necesar prin \nv`]`tura sa dat` de Dumnezeu, precum Legea lui Dumnezeu [i celelalte percepte de doctrin`
[i de moral`, precum: \nv`]`tura despre p`catul str`mo[esc,
\nv`]`tura despre Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \n persoan`,
despre atributele lui Dumnezeu. |n Vechiul Testament ne este
prezentat` [i porunca cea mare a iubirii, sintetizat` \n a iubi pe
Dumnezeu din toat` puterea, din toat` inima, din tot cugetul, iar
pe aproapele, ca pe tine \nsu]i. Vechiul Testament cuprinde o
serie de \nv`]`turi morale date de Dumnezeu spre folosul tuturor
oamenilor din toate timpurile [i din toate locurile).
8. Aplicarea
Pentru frumuse]ea lor duhovniceasc` [i pentru \n]elepciunea lor
divin` multe pericope scripturistice din Vechiul Testament au
intrat \n cultul Bisericii spre a oferi credincio[ilor pove]e [i
\ndreptare a vie]ii.
--
313
Rug`ciunile, precum Psalmul 50, au fost incluse \ntr-o mul]ime de slujbe biserice[ti, fiind rostite de credincio[i \n multe
situa]ii ale vie]ii lor duhovnice[ti.
Chipuri ale profe]ilor [i drep]ilor Vechiului Testament
\mpodobesc calendarul sfin]eniei cre[tine, iar Sf=ntului prooroc
Ilie i s-a consacrat o s`rb`toare special` cu pr`znuire.
Mul]i dintre credincio[ii Bisericii cre[tine poart` numele
sfin]ilor [i drep]ilor Vechiului Testament, spre a-i avea ca modele
de urmat \n via]`.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
314
Capitolul unu
315
316
Capitolul unu
primeau noua \nv`]`tur` cre[tin` cu scopul precis [i bine
determinat de a intra \n r=ndul popoarelor culte [i civilizate.
Imperiul bizantin a fost prin defini]ie cre[tin [i pe acest fundal
[i-a \ntemeiat o cultur` [i civiliza]ie specific`, care a d`inuit [i
luminat spiritul omenesc mai bine de un mileniu. Iar popoarele
barbare primeau noua credin]`, \nscriindu-se \n acest imperiu cu
eticheta apartenen]ei la fenomenul cultural. Se remarc` astfel o
\mpletire armonic`, sau o simbioz` \ntre religie, cultur` [i civiliza]ie.
Dar Sf=nta Scriptur` fiind hran` duhovniceasc` a devenit [i
izvor de inspira]ie al celor mai mari arti[ti ai lumii.
Arta bizantin` [i cea cre[tin` occidental` [i-a scos subiectele de inspira]ie din Sf=nta Scriptur`, \nc=t catedralele [i
m`n`stirile au devenit adev`rate Biblii \n piatr` (M. Vloberg).
La fel se poate spune [i despre marile opere din arta Rena[terii,
at=t \n pictur`, c=t [i \n sculptur`. Scenele din capela Sixtin`
r`m=n cele mai \nsemnate capodopere ale picturii, iar ca sculptur`
este suficient s` ne g=ndim la Michelangelo cu: David, Pieta
[i Moise. Despre aceast` din urm` sculptur`, c=nd a fost v`zut`
pentru prima dat`, cei prezen]i au exclamat plini de admira]ie [i
uimire: a \nviat Moise!.
La fel [i arta iconografic`, se dezvolt` \n lumea bizantin` [i
se continu` apoi [i \n frescele bisericilor [i m`n`stirilor rom=ne[ti precum [i \n miniaturile care \mpodobesc manuscrisele
c`r]ilor biserice[ti. De pild`, pictorii rom=ni Nicolae Grigorescu
[i T`t`r`scu au \mpodobit pere]ii m`n`stirilor cu scene biblice
nemuritoare (precum m`n`stirea Agapia).
|n pictura universal` se remarc` \ndeosebi Leonardo da Vinci
cu Cina cea de tain`; Rembrandt, cu Isac [i Rebeca, Samson
la masa de nunt`, |ntoarcerea fiului risipitor, Lep`darea
Sf=ntului Petru [i Ucenicii \n drum spre Emaus; Ti]ian, cu
Ecce homo; Rafael, cu Calvarul [i Punerea \n morm=nt;
Michelangelo, cu Facerea omului; El Greco, cu Adora]ia
p`storilor, |nvierea lui Hristos, Sf=ntul Martin [i Sf=ntul
Ioan Evanghelistul [i Francisc de Assisi; Antonio Ciseri, cu
Punerea \n morm=nt; Gustav Dor, cu Judecata lui Solomon,
Solomon prime[te pe regina din Saba [i Solomon b`tr=n;
Piero della Francesca, cu |nvierea; Duccio, cu Femeile la
morm=nt; Giotto, cu Jeluirea lui Hristos; Matthias Grnewald,
cu R`sm=nt; Aert de Gelder, cu Abraham [i cei trei \ngeri.
Intuitia se va face ar`t=ndu-se plan[e sau diapozitive
cuprinz=nd aceste picturi celebre care au intrat \n patrimoniul
artei universale.
317
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce cuprinde Biblia sau Sf=nta Scriptur`? (Cuprinde Cuv=ntul lui
Dumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt). Care este scopul
esen]ial al Bibliei? (De a le ar`ta oamenilor voia lui Dumnezeu
[i drumul care duce la m=ntuire). Ce implic` acest fapt? (Implic`
faptul c` restabilind chipul lui Dumnezeu \n fiin]a noastr` ne
vom orienta spre tot ceea ce ne cultiv` spiritul, spre tot ceea ce
reprezint` adev`r, bine [i frumos). Cum a influen]at Sf=nta
Scriptur` spiritul omenesc? (L-a influen]at \n mod creator \n toate
domeniile de activitate: literatur`, istoriografie, pictur`, sculptur`,
muzic`, arhitectur`, etc. |ntr-un cuv=nt, Biblia a stimulat spiritul
omenesc spre valorile morale [i estetice, ea r`m=n=nd astfel o
capodoper` a culturii [i civiliza]iei universale).
8. Aplicarea
Pentru a fi c=t mai accesibil`, Biblia a fost tradus` \n peste 2500
de limbi [i dialecte, mai mult ca oricare alt` carte din lume. Astfel,
fiind citit` de un num`r tot mai mare de oameni, ea \[i \ndepline[te
rolul ei clarv`z`tor. |n felul acesta, cu c=t citim mai mult Biblia
[i cu c=t ne orient`m via]a dup` cuv=ntul lui Dumnezeu pe care
ea \l cuprinde, cu at=t ne vom \nnobila mai mult fiin]a, devenind
Capitolul unu
318
Cateheze dogmatice
CAPITOLUL
319
2
Cateheze
dogmatice
320
Capitolul doi
--
Cateheze dogmatice
321
III. Tratarea
Pe l=ng` oamenii care cred \n Dumnezeu, sunt mul]i care nu admit existen]a Lui. Ei se numesc atei, [i spun c` \n lume exist`
legi dup` care ea se conduce, [i nu mai e nevoie de altceva. Totul
merge automat, de la sine. Via]a \ns`[i se prezint` \ntr-o mi[care
[i evolu]ie, materia dezvolt=ndu-se de la simplu la complex, tinde
mereu spre perfec]iune. Astfel s-a dezvoltat de la anorganic la
organic, [i a[a a ajuns s` apar` omul, ca fiin]` ra]ional`, capabil`
s` o domine [i s` o transforme prin for]ele lui proprii [i s` fac`
din ea ce vrea [i ce poate, f`r` a da socoteal` cuiva de aceasta...
Nu le este \ns` u[or celor ce neag` existen]a lui Dumnezeu s`-[i
sus]in` p`rerile sau convingerile lor p=n` la cap`t... Ei nu pot,
de pild`, explica cine anume a pus legile \n materie, spre a-i
determina mi[carea [i evolu]ia?... Cum a ap`rut frumuse]ea
materiei?... Cum a putut materia evolua de la anorganic p=n` la
om?... Cum a ap`rut via]a?...
{i fiindc` ne-am referit la om, e suficient s` arunc`m [i numai
o privire spre noi \n[ine, ca s` ne \ntreb`m \n mod firesc cum
s-au putut forma organele corpului omenesc at=t de complexe [i
322
Capitolul doi
de perfecte, \nc=t necesit` o specializare de o via]` ca s` le po]i
p`trunde tainele existen]ei [i func]ion`rii lor?!... Cum s-au aranjat
apoi organele \ntr-o a[a interdependen]`, \nc=t s` asigure
func]ionalitatea at=t de variat` a organismului uman?!... Cum a
putut celula microscopic`, care \ndepline[te func]ia unei uzine,
s` se combine cu alte celule pentru a forma anumite ]esuturi [i
apoi organele?! Cine le-a imprimat memoria func]iei lor, [tiut
fiind c` dac` la un moment dat \[i pierd aceast` memorie de
leg`tur` [i func]ionalitate, formeaz` ]esuturi maladive, ce duc
via]a la pieire?!... Cum ochiul, ficatul, inima, pl`m=nii, etc.
asemenea unor fabrici, \ncap \n locuri a[a de mici, se leag` \ntre
ele [i asigur` buna desf`[urare a vie]ii organismului omenesc?!...
Tot \ntreb`ri f`r` r`spuns r`m=n cu at=t mai mult cele referitoare
la suflet, sau la \ntregul univers... {i cum \n mod firesc c=nd
privim un ceasornic, ne g=ndim c` nu a putut ap`rea f`r` s`-[i fi
avut ceasornicarul s`u; sau c=nd privim o simpl` ma[in` nu putem
admite c` a ajuns la forma pe care o vedem prin evolu]ia din sine
\ns`[i, ci c` a fost creat` de o inteligen]` omeneasc`, purt=nd
chiar numele firmei care a creat-o, tot a[a nu putem admite ca
at=t de complicata ma[in` format` din suflet [i trup s` apar`
din \nt=mplare, sau printr-o simpl` evolu]ie, f`r` ca la baza ei s`
existe o ra]iune, sau o inteligen]` suprem`. Dac` un robot, sau
un calculator au fost create cu inteligen]` de c`tre om, se
impune prin asocia]ie de idei c` [i inteligen]a uman` trebuie s`-[i
aibe o cauz` care a produs-o, sau o inteligen]` suprem` care a
creat-o. V`z=nd aceast` izbitoare [i conving`toare realitate, s-a
f`cut chiar paradoxala afirma]ie c` dac` Dumnezeu nu exist`,
trebuie s`-L invent`m!...
Dar cum via]a [i lumea cu tot ce este \n ea exist`, tot astfel
exist` [i Creatorul ei. {i pentru a demonstra acest fapt vom c`uta
s` aducem mai multe dovezi sau argumente.
1. Argumentul istoric. Pe drept cuv=nt spunea un \n]elept al
lumii vechi c` ceea ce to]i oamenii ]in \n chip instinctiv ca
adev`rat, este un adev`r natural (Aristotel). Credin]a \n
divinitate, indiferent de modul \n care a fost conceput`, este
prezent` la toate popoarele [i \n toate timpurile. Nu este nici un
popor a[a de s`lbatic ca s` nu cread` \ntr-un Dumnezeu, chiar
dac` aceast` credin]` nu este cea adev`rat` (Cicero). Privi]i la
fa]a p`m=ntului [i ve]i vedea probabil cet`]i f`r` ziduri, f`r` legi,
ve]i g`si popoare care nu cunosc scrierea [i folosirea banilor, dar
un popor f`r` Dumnezeu n-a v`zut \nc` nimeni (Plutarh).
2. Argumentul cosmologic se refer` la lumea [i legile care
stau la baza fenomenelor din univers. Este oricui cunoscut faptul
Cateheze dogmatice
323
Capitolul doi
324
Cateheze dogmatice
325
V. Asocierea
Un cercet`tor care toat` via]a [i-a dedicat-o studierii credin]elor
religioase, remarc` \ntr-o lucrare monumental` c` dou` realit`]i
sunt \nt=lnite \n toate credin]ele, la toate popoarele lumii. {i
anume, ideea unei divinit`]i, a unei Fiin]e supreme [i cea a
sufletului nemuritor. Toate practicile de la \nmorm=ntare, ca [i
cultul mor]ilor confirm` la toate popoarele credin]a \n via]a de
dincolo de morm=nt [i implicit cea \n nemurirea sufletului. Iar
credin]a \n divinitate, ca [i cea \n nemurirea sufletului reprezint`
posibilitatea definirii omului ca fiin]` religioas`, pe m`sur` s`
stabileasc` \n mod con[tient [i liber leg`tura sau rela]ia cu Fiin]a
suprem`, pe care o ador` [i de care depinde via]a [i destinul s`u
ve[nic.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Dumnezeu este Fiin]a suprem`
personal` [i atotputernic` care a adus \ntreaga existen]` din
nefiin]` la fiin]`, dup` un anume plan al S`u [i cu o finalitate
(scop) bine determinat`.
VII. Aplicarea
Auzim adesea pe mul]i spun=nd c` L-au c`utat pe Dumnezeu,
dar c` nu L-au g`sit, nu l-au v`zut, nici pip`it, nici sim]it...
Probabil c` a[a este. Dar Dumnezeu este at=t de mare, \nc=t nu
\ncape \n \ntreaga lume, [i at=t de mic, \nc=t \ncape \n inima
oricui. Caut`-l \n inima ta, \n ad=ncul sufletului t`u [i-l vei g`si
cu siguran]`!... Prive[te apoi armonia cerului \nstelat, frumuse]ea
naturii, via]a care pune \n mi[care \ntreaga fire \nconjur`toare,
spre a-[i \ndeplini menirea sa, [i vei constata al`turi de un mare
om de [tiin]` c` chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare! Nu
c` floarea l-ar con]ine pe Dumnezeu, ci pentru c` opera, sau
lucrarea ne duce totdeauna cu g=ndul [i cu inima la Autorul ei.
--
Capitolul doi
326
III. Tratarea
La aceast` \ntrebare r`spunsurile au fost foarte diferite. Mul]i
cercet`tori ai fenomenului religios socotesc c` religia ca fenomen
sufletesc specific omului este un proces de evolu]ie de la formele
primare, identificate la diferite triburi s`lbatice [i foarte str`vechi,
cu trecere prin politeism [i finaliz=nd \n monoteism.
Vom vedea mai \nt=i [i mai \n am`nunt care sunt \ncerc`rile
de a explica originea religiei?
Unii v`d originea religiei \n magie. Se afirm` c` oamenii
din epoca primitiv`, \ntruc=t nu au putut explica fenomenele
naturii, au c`utat s` le fundamenteze pe diferite for]e tainice,
misterioase, pe care au c`utat apoi, asemenea vr`jitorilor de azi,
s` le capteze \n favoarea lor prin diferite gesturi, talismane [i
formule consacrate. Neput=ndu-[i atinge scopul, au inventat zei,
asemenea lor, care au fost invoca]i apoi \n diferite situa]ii sau
\mprejur`ri. Aceast` teorie face \ns` confuzie \ntre religie [i
magie. |n modul lor de interpretare, normal ar fi fost ca religia
(ca rela]ie sau leg`tur` cu for]ele tainice) s` fi fost mai \nt=i, [i
apoi magia, ca form` de captare a lor...
S-a c`utat apoi originea religiei \n animism. Se considera c`
toate lucrurile din natur` sunt \nsufle]ite (au suflet \n ele). Aceste
spirite pot exista [i independente. Majoritatea lor sunt \ns`
r`uf`c`toare. S-a c`utat s` se intre \n leg`tur` cu ele [i astfel s-a
ajuns la zeificarea lor, [i mai departe la politeism. Nu e u[or \ns`
Cateheze dogmatice
327
328
Capitolul doi
|ntruc=t aceste teorii nu rezist` criticii, s-a c`utat originea
religiei \n sentimentul de fric`, de team` a omului primitiv \n
fa]a fenomenelor \ngrozitoare [i inexplicabile ale naturii. S-a chiar
formulat ideea c` frica i-a creat pe zei (Epicur). Dac` frica i-ar
fi creat pe zei, ne-am a[tepta \n mod firesc ca toate zeit`]ile s`
fie rele, iar odat` cu dispari]ia fricii de fenomenele naturii, s`
dispar` [i religia. Ori, vedem c` nu se \nt=mpl` a[a... Pe de alt`
parte, nici nu se poate spune despre omul primitiv c` era fricos
\n lupt` cu for]ele naturii, ci dispunea de mult curaj pentru a le
face fa]` [i domina...
Dac` toate aceste teorii nu pot explica originea religiei, un
cercet`tor de renume mondial, Wilhem Schmidt (despre care
Mircea Eliade spune c` este f`r` \ndoial` unul din cei mai mari
lingvi[ti [i antropologi ai acestui secol) \ntr-o monumental`
lucrare referitoare tocmai la Originea ideii de Dumnezeu (scris`
\n 12 volume, \ntre 1912-1955) demonstreaz` c` la popula]iile
cele mai \napoiate [i mai vechi, g`sim credin]a \n existen]a unei
Fiin]e supreme, creator al lumii [i legislator al ordinei morale.
Aceasta este teoria monoteismului primitiv, care arat` c` la
\nceput era credin]a \ntr-un singur Dumnezeu [i apoi s-a ajuns [i
la \nv`]`tura cre[tin` despre originea religiei. Omul poart` \n sine
suflarea divin`, adic` chipul lui Dumnezeu. Printre alte calit`]i
ale sufletului omenesc date \nc` de la crea]ie, este [i aceea de a
fi fiin]` religioas`, adic` de a avea capacitatea, de a tinde necontenit s` intre \n leg`tur` cu Creatorul s`u, cu P`rintele s`u. Altfel
spus, cum sufletul omului are capacitatea de a g=ndi, de a deosebi
binele de r`u (fiind o fiin]` moral`) sau frumosul de ur=t (av=nd
de la natur` voca]ia esteticului), tot astfel, de la natur` omul are
capacitatea de a intra \n comuniune transcendent` cu o valoare
absolut` [i infinit`, care este Fiin]a suprem`, adic` Dumnezeu.
|n felul acesta putem spune c` de la natur` (\naintea oric`rei alte
experien]e) omul este fiin]a religioas`, iar religia este un fenomen
divin-uman, reprezent=nd leg`tura dintre Dumnezeu (care se
deschide spre om) [i omul (care tinde mereu spre comuniune cu
Dumnezeu). Ceea ce a adus [i mereu aduce \ntunecarea,
falsificarea, confuzia (dar nu [i anularea) rela]iei omului cu Dumnezeu, este p`catul, \nc=t pe bun` dreptate constat` Apostolul c`
datorit` p`catului, omul dec`z=nd sub aspect religios din monoteismul primar, a schimbat m`rirea lui Dumnezeu celui nestric`cios \ntru asem`narea chipului omului celui stric`cios [i a
p`s`rilor [i a celor cu patru picioare [i al t=r=toarelor... [i adev`rul
lui Dumnezeu \n minciun` [i s-a \nchinat [i a slujit f`pturii \n
locul F`c`torului (Romani 1, 2325).
Cateheze dogmatice
329
Capitolul doi
330
comuniune cu ea, stabilind actul religios. Astfel, mintea (intelectul sau g=ndirea) aduce lumina cunoa[terii lui Dumnezeu,
voin]a adaug` tr`irea, iar sentimentul aduce c`ldura ador`rii lui
Dumnezeu.
De aici vedem c` \n fiin]a religiei distingem urm`toarele
elemente esen]iale: Dumnezeu spiritual, personal [i mai presus
de lume, ca obiect al religiei; omul \nzestrat cu suflet liber [i
nemuritor, ca subiect al religiei. Leg`tura omului cu Dumnezeu
na[te sentimentul religios, sau aspectul religiei interne (subiective), care se exteriorizeaz`, concretiz=ndu-se prin cult [i moral`
(care reprezint` religia extern` sau obiectiv`).
V. Asocierea
Pentru a \n]elege mai bine originea [i fiin]a religiei, s` o
compar`m cu limbajul. Orice om normal este \nzestrat de Dumnezeu cu capacitatea de a-[i exprima g=ndurile [i sim]`mintele
sale prin cuvinte, sau prin limbaj. Au fost cazuri c=nd s-au g`sit
copii crescu]i de animale [i \n acea perioad` de timp au deprins
limbajul lor. Fiind apoi lua]i sub protec]ia oamenilor, ei au
\nv`]at limba acestora. Tot astfel, au fost oameni c`rora li s-a
interzis s` practice sentimentul religios. {i atunci [i-au f`cut
Cateheze dogmatice
331
idoli din al]i oameni, pe care i-au considerat celebri, sau din
alte lucruri... Sau au \ncercat chiar riscul de a nu-[i ]ine \n`bu[it
sim]`m=ntul religios pe care \l aveau \n ad=ncul sufletului lor [i
care \[i cerea dreptul de exteriorizare.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` religia este leg`tura liber` [i
con[tient` a omului cu Dumnezeu, manifestat` \n interior prin
sentimentul religios, iar \n exterior (\n afar`) prin cult [i moral`.
VII. Aplicarea
--
Revela]ia dumnezeiasc`
I. Preg`tirea aperceptiv`
Fiind creat dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu, omul s-a
aflat totdeauna \ntr-o rela]ie de comuniune [i comunicare cu El.
Chiar dac` interven]ia p`catului a derutat aceast` rela]ie, totu[i
Dumnezeu nu l-a \ndep`rtat cu totul pe om din iubirea Sa...
Dar a[a cum \n mod firesc pentru a intra \n comuniune cu
cineva se impune \n mod necesar cunoa[terea lui, tot astfel pentru a intra \n rela]ie cu Dumnezeu, se cere s`-L cunoa[tem. La
aceast` cunoa[tere a lui Dumnezeu se ajunge prin \ns`[i
descoperirea Lui.
Capitolul doi
332
II. Anun]area temei
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne arat` c` Dumnezeu poate fi descoperit \n
primul r=nd pe cale natural` din crea]ia Sa: Cerurile spun slava
lui Dumnezeu [i facerea m=inilor Lui o veste[te t`ria (Psalmul
18, 1); Cele nev`zute ale Lui se v`d de la facerea lumii,
\n]eleg=ndu-se din f`pturi, adic` ve[nica Lui putere [i dumnezeire (Romani 1, 20).
Noi descoperim pe Dumnezeu din crea]ia Sa cu ajutorul
ra]iunii luminate de credin]`. Pentru un credincios \ntreaga natur`
este o carte deschis` \n care se poate citi despre atotputernicia,
bun`tatea, dreptatea, iubirea, frumuse]ea, atot[tiin]a Creatorului.
Chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare spunea cineva. Nu c`
floarea l-ar con]ine pe Dumnezeu, ci modul \n care este
organizat`, via]a [i frumuse]ea ei, ne duce cu g=ndul la Cel ce
are via]` \n Sine [i \[i descopere frumuse]ea vie]ii Sale, concretiz=nd-o \n crea]ia Sa. Acest mod de descoperire fireasc`, natural`, cu mintea [i sim]irea proprie, a Creatorului din crea]ia Sa,
o numim revela]ie natural`.
Dar pe cale natural`, nu toat` mintea \l vede la fel pe Dumnezeu. Veacuri de-a r=ndul, datorit` p`catului, spune Apostolul,
oamenilor li s-a \ntunecat mintea [i au schimbat adev`rul lui
Dumnezeu \n minciun` [i s-au \nchinat [i au slujit f`pturii \n
locul F`c`torului (Romani 1, 35).
Pentru a evita aceast` pr`p`stioas` confuzie (a Creatorului
cu f`ptura), Dumnezeu s-a descoperit \n mod direct omului spre
a fi cunoscut (a[a cum este El); spre a-I cunoa[te voia; spre a
intra dup` cuviin]` \n comuniune cu El. Datorit` faptului c` Dumnezeu ca Duh absolut se afl` \n lumina neapropiat` (Timotei
6, 16), fiind cu totul altceva dec=t noi oamenii, nu oricui i se
descoper` Dumnezeu [i nu oricum. Dumnezeu se descoper` pe
cale supranatural`, comunic=nd direct voia Sa unor oameni ale[i.
Dac` prima descoperire am numit-o natural`, pe aceasta o numim
supranatural`, fiindc` este f`cut` de Dumnezeu \n mod direct [i
fiindc` omul neput=nd ajunge singur la cunoa[terea Lui, o
prime[te prin mijloacele lui Dumnezeu mai presus de fire. Sf=ntul
Apostol Pavel spune c` Dumnezeu odinioar` \n multe r=nduri
Cateheze dogmatice
333
334
Capitolul doi
\mpreun`-lucrare, sau de conlucrare \ntre Duhul Sf=nt, care
comunic` adev`rul, [i personalitatea sf=ntului scriitor, care
prime[te [i transmite \n scris acest adev`r m=ntuitor.
Revela]ia divin` s-a desf`[urat \n timp [i cuprinde trei
perioade mari. Prima perioad` este \naintea c`derii omului \n
p`cat, c=nd Dumnezeu se descopere omului, comunic` cu el \n
mod direct fa]` c`tre fa]`. A doua perioad` este dup` c`derea
omului \n p`cat p=n` la venirea M=ntuitorului. Dumnezeu se
descopere prin Lege [i prooroci. Legea comunic` voia lui Dumnezeu, \l ]ine pe om \n apropierea Sa [i \l preg`te[te pentru
primirea unui izb`vitor. Proorocii comunic` voia lui Dumnezeu
atunci c=nd cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se dep`rteaz`
de El. Profe]ii mai comunic` oamenilor [i planul lui Dumnezeu
de a-i izb`vi din robia ap`s`toare a p`catului. Prin profe]i Dumnezeu descopere chiar [i timpul c=nd va veni M=ntuitorul. Partea
a treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu \ntrupat. Ea este o
descoperire dumnezeiasc` deplin` [i direct`, fiindc` Fiul este
Dumnezeu adev`rat [i om adev`rat. Ca Dumnezeu, ne descopere
adev`rul deplin despre Sf=nta Treime [i a modului de a intra \n
comuniune cu Ea. Iar ca om, ne comunic` acest adev`r sub o
form` \n care to]i \l pot primi [i \n]elege. De aceea spunem c`
revela]ia Fiului lui Dumnezeu este des`v=r[it`. De aici vedem c`
prin revela]ia Sa, Dumnezeu nu ne comunic` toate formele de
adev`ruri, ci numai cel referitor la m=ntuirea noastr`, la izb`virea
din p`cat [i la modul de intrare \n comuniune cu El.
Am v`zut c` revela]ia divin` o g`sim \n Sf=nta Scriptur`,
care reprezint` Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia
Duhului Sf=nt. Dar \l g`sim [i \n Sf=nta Tradi]ie, ca o descoperire
oral` f`cut` \n mod des`v=r[it de c`tre Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.
De fapt, Domnul Iisus nici nu a scris. El a descoperit pe Dumnezeu Tat`l [i voia Lui prin viu grai [i a poruncit Sfin]ilor Apostoli,
nu s` scrie, ci s` propov`duiasc` [i s` boteze, adic` s` transmit`
harul m=ntuitor al Sfintelor Taine (Matei 28, 19). De aceea,
Apostolul precizeaz` c` credin]a este din auzire, iar auzirea prin
cuv=nt (Romani 10, 17). De altfel, cuv=ntul scris al Sfintelor
Evanghelii nici nu re]ine tot ceea ce a propov`duit [i a \nv`]at
M=ntuitorul prin viu grai. Sf=ntul Evanghelist Ioan la sf=r[itul
Evangheliei sale arat` c` sunt [i alte multe lucruri pe care le-a
f`cut Iisus [i care, dac` s-ar fi scris cu de-am`nuntul, cred c`
lumea aceasta n-ar cuprinde c`r]ile ce s-ar fi scris (21, 25). Nici
Sfin]ii Apostoli nu au cuprins \n scris toat` \nv`]`tura Domnului.
Ei au transmis adev`rul m=ntuitor prin viu grai [i l-au l`sat
Bisericii ca pe o Sf=nt` Tradi]ie mo[tenit` de la M=ntuitorul.
Cateheze dogmatice
335
Capitolul doi
336
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` revela]ia divin` reprezint`
descoperirea din partea lui Dumnezeu a voii [i lucr`rii Sale f`cut`
omului spre m=ntuirea sufletului.
VII. Aplicarea
Am v`zut c` prin descoperirea Sa, Dumnezeu nu numai c` ni se
prezint` ca Unul \n Fiin]` [i |ntreit \n Persoane, ci ne arat` [i
lucrarea Sa m=ntuitoare, comunic=ndu-ne \n acela[i timp [i voia
Sa. Acest fapt ne \ndatoreaz` nu numai la cunoa[terea [i
comuniunea cu El, ci [i la efortul \mplinirii voii Lui, \n lupta pe
care fiecare credincios o duce cu ispita [i p`catul: De ve]i
cunoa[te toate acestea, ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i \mplini
(Ioan 13, 17).
Pe de alt` parte, suntem datori s` p`zim \ntreg l`s`m=ntul
divin transmis prin Sf=nta Tradi]ie [i p`strat cu scump`tate de
Biseric`, [tiut fiind c` Biserica asistat` de Sf=ntul Duh ne-a
p`strat [i ne transmite \ntreg adev`rul descoperit de Dumnezeu,
deoarece ea este st=lpul [i temelia adev`rului (I Timotei 3, 15).
--
Cateheze dogmatice
337
Sf=nta Scriptur`
I. Preg`tirea aperceptiv`
Cum putem noi cunoa[te pe Dumnezeu, voia Sa [i planul
m=ntuirii noastre? (|n primul r=nd pe Dumnezeu \l putem cunoa[te
pe cale natural`, din lucrarea Sa, prin ra]iunea luminat` de
credin]`). Putem cunoa[te pe deplin pe Dumnezeu numai pe cale
natural`? (Nu-L putem cunoa[te des`v=r[it pe Dumnezeu numai
pe cale natural`). Cum descopere Dumnezeu voia Sa [i planul
m=ntuirii noastre? (Pe cale supranatural`). Unde g`sim noi
cuprins` Descoperirea sau Revela]ia supranatural` a lui Dumnezeu?
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` sau Biblia cuprinde colec]ia de c`r]i scrise sub
insuflarea Duhului Sf=nt, a[a cum m`rturisesc sfin]ii ei autori:
Toat` Scriptura este insuflat` de Dumnezeu [i de folos spre
\nv`]`tur`, spre mustrare, spre \ndreptare, spre \n]elep]irea cea
\ntru dreptate (II Timotei 3, 16). La fel ni se arat` c` oamenii
cei sfin]i ai lui Dumnezeu au gr`it, purta]i fiind de Duhul Sf=nt
(II Petru 1, 21).
Ce \nseamn` c` Sf=nta Scriptur` a fost scris` sub insuflarea
sau inspira]ia Duhului Sf=nt?
Aceasta \nseamn` c` Dumnezeu a ales oameni c`rora le-a
descoperit voia Sa. Dar pentru a se putea descoperi, Dumnezeu
trebuia s` preg`teasc` sufletul celor care aveau s` primeasc` [i
apoi s` transmit` mai departe descoperirea adev`rului comunicat.
Cum se face inspira]ia prin lucrarea Sf=ntului Duh?
Prin ac]iunea Sf=ntului Duh, autorul sf=nt care prime[te
adev`rul de credin]` este \n`l]at duhovnice[te deasupra st`rii
comune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea ce i se comunic`.
Aceasta nu \nseamn` c` este anulat` personalitatea lui. Prin
inspira]ie nu \n]elegem aceea c` Dumnezeu ar fi asistat din afar`
la compunerea c`r]ilor, sau c` ar fi dictat \n interiorul sufletului
autorului tot ce a scris. Temele deosebite [i stilul specific al
338
Capitolul doi
fiecarei c`r]i arat` c` inspira]ia nu a anulat nici cugetarea, nici
voin]a, nici documentarea autorului... Prin inspira]ia Sfintei
Scripturi \n]elegem c` Sf=ntul Duh a luminat mintea sfin]ilor
scriitori cu anumite idei pe care ace[tia le-au dezvoltat cum au
putut [i cum au crezut mai nimerit (Nicolae, Mitropolitul
Banatului, Temeiurile |nv`]`turii Ortodoxe Timi[oara, 1981,
p. 9091).
C=nd a fost scris` Biblia?
Sf=nta Carte a fost scris` pe o perioada de 1500 de ani,
\ncep=nd cu cartea Facerii scris` de Moise (aprox. 1400 \n.Hs.)
[i termin=nd cu cartea Apocalipsei, scris` de Sf=ntul Apostol [i
Evanghelist Ioan (aprox. 100 d.Hs.).
Care este cuprinsul Sfintei Scripturi?
Sf=nta Scriptur` are 66 de c`r]i repartizate \n dou` p`r]i
numite Testamente, [i anume Vechiul Testament cuprinde 39
de c`r]i scrise \nainte de venirea M=ntuitorului, iar Noul Testament cuprinde 27 de c`r]i scrise dup` \ntemeierea Bisericii.
Care sunt c`r]ile Bibliei [i cum se numesc ele?
C`r]ile Sfintei Scripturi fiind scrise sub insuflarea Sf=ntului
Duh se numesc c`r]i canonice (canon @ \ndreptar, regul`), pentru c` ele constituie un \ndreptar al credin]ei [i o regul` \n via]a
duhovniceasc` a credincio[ilor.
Cele 39 de c`r]i canonice ale Bibliei scrise \n limba ebraic`
se \mpart \n trei categorii:
1. C`r]ile istorice care trateaz` despre istoria poporului ales
de Dumnezeu pentru \mplinirea f`g`duin]ei f`cut` primilor
oameni dup` c`derea \n p`cat, c` le va trimite un Izb`vitor.
2. C`r]ile didactico poetice cuprinz=nd \n]elepciunea sf=nt`
care va lumina sufletul omului pentru cunoa[terea [i \mplinirea
voii lui Dumnezeu.
3. C`r]ile profetice au referin]` special` privind persoana lui
Mesia cel mult a[teptat.
Cele 27 c`r]i canonice ale Noului Testament scrise \n limba
greac` sunt: cele patru evanghelii care trateaz` despre via]a,
activitatea, jertfa, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer. Cartea
Faptele Apostolilor ne prezint` activitatea Apostolilor Domnului
de r`sp=ndire a Evangheliei \n lume [i \ntemeierea primelor
comunit`]i cre[tine. Sf=ntul Apostol Pavel a scris 14 epistole
adresate Bisericilor pe care el le-a \ntemeiat [i organizat. Tot
astfel [i Sf=ntul Apostol Iacob [i Sf=ntul luda au scris c=te o
epistol`, Sf=ntul Apostol Petru a scris dou` epistole, iar Sf=ntul
Apostol Ioan a scris trei epistole [i o carte profetic` numit`
Apocalipsa.
Cateheze dogmatice
339
340
Capitolul doi
la Vechiul Testament, fiindc` Noul Testament nu era compus
\nc`. De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al Bisericii
(Fericitul Augustin), ar`t=nd c` Noul Testament \n cel Vechi se
ascunde, iar Vechiul se v`de[te \n cel Nou.
Cine [i c=nd a stabilit canonul Bibliei?
|n ce prive[te canonul Vechiului Testament dup` unele
indica]ii se poate spune c` exista un colegiu format din preo]i,
levi]i [i al]i b`rba]i \nsemna]i c`rora le era \ncredin]at` p`strarea
c`r]ilor scrise. Tradi]ia iudaic` afirm` c` Sinagoga cea Mare,
adic` un colegiu de 220 de membri instituit \n 444 \n. Hs. [i care
ar fi d`inuit 250 de ani, ar fi fost autoritatea care a fixat canonul.
Canonul Noului Testament a fost fixat de c`tre Biseric`. Se
[tie c` Biserica s-a \ntemeiat odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt
la Cincizecime, iar c`r]ile Noului Testament au fost scrise abia
\n partea a doua a primului secol dup` Hristos. |n timpul care a
urmat dup` \ntemeierea Bisericii s-a creat foarte mult` confuzie,
datorit` faptului c` ap`ruser` o mul]ime de c`r]i cu preten]ia de
a fi Scriptura Sf=nt`, iar cele existente erau puse la \ndoial`. De
pild`, Sf=ntului Apostol Pavel i se atribuia [i o a treia epistol`
c`tre Corinteni [i alta c`tre Laodiceni, pun=ndu-se \ns` la \ndoial`
epistola c`tre Evrei. La fel erau puse la \ndoial` epistolele:
II Petru, II [i III Ioan, Iacob [i luda, precum [i Apocalipsa. S-a
ad`ugat \n schimb Apocalipsa lui Petru, Evanghelia lui Toma [i
a lui Petru, etc. Biserica a fost aceea care a luat cuvenitele m`suri
pentru stabilirea c`r]ilor canonice, convoc=nd sinoade speciale
\n acest sens. {i nu a fost u[or. De pild`, sinodul din Antiohia,
din anul 341 prin canonul 60 caterise[te pe cei ce ar citi c`r]ile
apocrife; iar sinodul de la Laodiceea din 363364, prin canonul
59 stabile[te ca la cultul divin s` se citeasc` numai c`r]ile
canonice (ceea ce \nseamn` c` se citeau [i c`r]ile apocrife).
Aceast` ac]iune a durat p=n` \n partea a doua a secolului IV.
Abia \n anul 367 \n Epistola festiv` a Sf=ntului Atanasie avem
catalogul deplin [i definitiv al c`r]ilor Noului Testament, \n num`r de 27.
Pe de alt` parte, Sf=nta Scriptur` reprezint` lucrarea Sf=ntului
Duh \n Biseric`. Ea a fost scris` de oameni ai Bisericii sub
inspira]ia Sf=ntului Duh. De aceea, valoarea Bibliei pentru
Biseric` este f`r` egal. Un singur cuv=nt al Scripturii reprezint`
pentru Biseric` o dogm`, un adev`r de credin]` [i de moral`
m=ntuitor. De aceea, pe drept cuv=nt s-a spus c` Sf=nta Scriptur`
era Magna Charta pentru comunit`]ile cre[tine, nucleul [i
izvorul permanent al vie]ii spirituale cre[tine. Ea este instrumentul principal de convertire printre iudei [i mai ales printre p`g=ni,
Cateheze dogmatice
341
Capitolul doi
342
V. Asocierea
Dup` cum orice religie are cartea sau c`r]ile dup` care \[i
orienteaz` \nv`]`tura, tot astfel [i Biserica are Sf=nta Scriptur`,
sau Biblia, ca temei al dreptei \nv`]`turi \n care se \ncred [i dup`
care credincio[ii ei \[i orienteaz` vie]uirea religioas`. Spre
deosebire \ns` de c`r]ile celorlalte religii, Biblia este Cuv=ntul
lui Dumnezeu (Luca 3, 2; Fapte 4, 31; Efeseni 6, 17); Cuv=ntul
m=ntuirii (Fapte 13, 26); Cuv=ntul vie]ii ve[nice (Ioan 6, 68;
Filipeni 2, 16; Matei 24, 25) viu [i lucr`tor... judec`tor al
sim]urilor [i cuget`rilor inimii (Evrei 4, 12).
Pe de alt` parte, Biblia nu este considerat` simpl` carte de
citit, asemenea altor c`r]i de zidire sufleteasc`, ci realitate a
experien]ei harice.
VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c` Cuv=ntul lui Dumnezeu este
viu [i lucr`tor mai ascu]it dec=t orice sabie cu dou` t`i[uri... [i
este judec`tor al sim]urilor [i al cugetelor inimii (Evrei 4, 12).
VII. Aplicarea
Citirea zilnic` a Cuv=ntului lui Dumnezeu [i tr`irea \n duhul
Scripturii este o obliga]ie esen]ial` pentru oricare credincios. F`r`
a lungi prea mult vorba, se cuvine s` sus]inem c` rug`ciunea [i
Cuv=ntul lui Dumnezeu alimenteaz` [i lumineaz` mereu credin]a.
C=nd ele nu sunt prezente \n via]a unui om, credin]a lui r`m=ne
asemenea unui lic`r de lumin` ce se pierde \n pustiul \ntunecat
al acestei lumi.
--
Cateheze dogmatice
343
Sf=nta Tradi]ie
I. Preg`tirea aperceptiv`
Care sunt izvoarele Revela]iei divine? (Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta
Tradi]ie). Ce reprezint` Sf=nta Scriptur`? (Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia Sf=ntului Duh). Dar Sf=nta Tradi]ie?
(|nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu [i transmis` prin viu grai
de c`tre Biseric` asistat` de Sf=ntul Duh, [i p`strat` neschimbat`
de-a lungul veacurilor).
|ntruc=t nu to]i cre[tinii admit Sf=nta Tradi]ie ca izvor al
Revela]iei divine,
III. Tratarea
Cuv=ntul tradi]ie define[te ansamblul de valori, concep]ii,
credin]e, obiceiuri istorice[te constituite \n cadrul unor grup`ri
sociale (popoare, na]iuni, clase, [.a.) [i transmise din genera]ie
\n genera]ie. Nu exist` ins, familie, colectivitate, institu]ie,
sau a[ez`m=nt care s` nu aib` nevoie de tradi]ie [i care s` nu [i-o
creeze. Acela[i lucru se poate petrece cu orice comunitate
religioas` mai ales dac` se stabilizeaz` \n forme de lung` durat`
(Nicolae, Mitropolitul Banatului, Temeiurile |nv`]`turii
Ortodoxe, Timi[oara, 1981, p. 94).
Apar]in=nd vie]ii religioase, tradi]ia s-a n`scut odat` cu
cre[tinismul [i d`inuie ca via]` a Duhului \n Biseric`, sau ca
memorie vie a Bisericii. La baza acestei realit`]i st` faptul c`
revela]ia divin` s-a transmis mai \nt=i prin viu grai. M=ntuitorul
a propov`duit Evanghelia |mp`r`]iei [i nu a scris-o. Nici
Sfin]ilor Apostoli nu le-a poruncit Domnul s` scrie, ci s` propov`duiasc` Evanghelia [i \n aceast` form` s` atrag` la noua credin]`
pe cei ce doreau s` o primeasc` (Matei 28, 1920). Iar credin]a
vine din auzite, iar auzirea prin Cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani
10, 17).
Apoi, nu tot ce a propov`duit M=ntuitorul [i Apostolii a fost
pus \n scris. Sunt \nc` [i alte multe c=te a f`cut Iisus, care dac`
s-ar fi scris una c=te una mi se pare c` nici \n lumea acesta n-ar
344
Capitolul doi
\nc`pea c`r]ile ce s-ar fi scris (Ioan 21, 25). Este [tiut faptul c`
\mplinind porunca Domnului, to]i Apostolii au propov`duit
Evanghelia, dar nu to]i au scris cuv=ntul propov`duit. Pentru acest
motiv Cuv=ntul lui Dumnezeu \l g`sim p`strat [i \n Sf=nta
Tradi]ie, pe cale oral`. De pild`, Sf=ntul Apostol Pavel se refer`
la cuvintele Domnului Iisus c` mai bine este a da, dec=t a lua
(Fapte 20, 35). Aceste cuvinte nu le vom g`si scrise nic`ieri \n
Noul Testament. Apostolul le spune \ns` ca pe o norm` de via]`
cre[tin` propov`duit` de M=ntuitorul [i prea bine cunoscut` de
cre[tini, de[i s-a p`strat doar pe cale oral`. Apoi, numele lui
Iannes [i Iambres nu sunt amintite \n nici o carte a Vechiului
Testament (vezi: II Timotei 3, 8). Sf=ntul Iuda aminte[te de cearta
diavolului cu arhanghelul Mihail pentru capul lui Moise (Iuda 1,
9; 14, 15), fapt neamintit de Vechiul Testament. Dup` cum vedem,
\ntre Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie exist` o leg`tur` organic`.
Ele reprezint` una [i aceea[i lucrare a Sf=ntului Duh. Doar forma
de redare este alta. Acela[i adev`r de credin]` este propov`duit
prin viu grai, sau este scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt. Dar
acela[i Duh \l inspir` pe Apostol [i c=nd propov`duie[te adev`rul
unic [i atunci c=nd \l scrie, \nc=t putem vorbi de caracterul
dumnezeiesc al Sfintei Tradi]ii Apostolice, \n aceea[i m`sur` \n
care vorbim de caracterul divin al Sfintei Scripturi. Sf=ntul
Apostol Pavel scrie tesalonicenilor: A[adar fra]ilor, sta]i neclinti]i [i ]ine]i predaniile (tradi]iile) pe care le-a]i \nv`]at fie
prin cuv=nt, fie prin epistola noastr` (II Tesaloniceni 2, 15). E
vorba \n text de r=nduiala stabilit` de Apostol \n Biserica din
Tesalonic, mai \nt=i pe cale oral`, iar apoi c=nd s-au ivit probleme
pe care neput=ndu-le rezolva prin deplasare, s-a v`zut nevoit a le
scrie epistola. De obicei vedem c` sfera Sfintei Tradi]ii este mai
mare dec=t cea a Sfintei Scripturi. Sf=ntul Apostol Ioan
eviden]iaz` foarte clar aceast` realitate, c=nd scrie: multe av=nd
a v` scrie, n-am voit s` le scriu pe h=rtie [i cu cerneal`, ci
n`d`jduiesc s` vin la voi [i s` v` vorbesc gur` c`tre gur`, ca
bucuria noastr` s` fie deplin` (III Ioan 1, 12).
Ca [i Sf=nta Scriptur`, la fel Sf=nta Tradi]ie apar]ine Bisericii.
Aceasta este Trupul lui Hristos, iar credincio[ii \n parte,
m`dularele ei. Dumnezeu a \ntemeiat prin propov`duirea
cuv=ntului Apostolilor, Biserica. Mai departe, Apostolii au
statornicit \n via]a credincio[ilor buna r=nduial` [i convie]uirea
tuturor \n aceea[i lumin` a Duhului. Apostolul scrie clar \n acest
sens corintenilor ce \[i creaser` partide \ntre ei: Oare nu [ti]i c`
sunte]i templu al lui Dumnezeu [i c` Duhul lui Dumnezeu
locuie[te \n voi? Dac` va strica cineva templul lui Dumnezeu, pe
Cateheze dogmatice
345
346
Capitolul doi
impus de dinamismul [i de schimb`rile continue ale vie]ii. De
asemenea, se poate vorbi de un aspect static [i un aspect dinamic
al Sfintei Tradi]ii. Aspectul statornic al Tradi]iei const` \n ceea
ce Biserica a \nv`]at [i p`strat ca norm` de \nv`]`tur` [i via]`
divin`, descoperit` de Dumnezeu. Astfel putem vorbi [i de o
Sf=nt` Tradi]ie scris`. Prima Tradi]ie scris` am v`zut c` este Noul
Testament. Apoi, Tradi]ia apostolic` a fost fixat` de c`tre Biseric`
\n r`stimp de opt secole, \n lupt` cu tot felul de erezii [i schisme
care lezau adev`rul descoperit de Dumnezeu oamenilor spre
m=ntuirea lor. Astfel s-au format cele opt documente scrise ale
Sfintei Tradi]ii, care sunt:
1. Simbolul de credin]`
2. Cele 85 canoane apostolice
3. Defini]iile dogmatice ale celor [apte sinoade ecumenice
4. M`rturisirile de credin]` ale martirilor
5. Defini]iile dogmatice \mpotriva ereziilor
6. Scrierile Sfin]ilor P`rin]i
7. C`r]ile de slujb` ale Bisericii
8. M`rturiile istorice [i arheologice referitoare la credin]a
apostolic`.
Aspectul dinamic al Sfintei Tradi]ii alc`tuie[te Tradi]ia
bisericeasc`. Ea nu schimb` \ntru nimic \nv`]`tura (dogma) [i
morala l`sat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli, ci o dezvolt` \n
ea \ns`[i, raport=nd-o, dup` cum este firesc [i necesar, la
dinamismul continuu al vie]ii credincio[ilor. Progresul pentru
fiecare lucru, spune Vicen]iu de Lerini, \nseamn` dezvoltarea
acestui lucru \n sine \nsu[i. E cazul cu inteligen]a, cu [tiin]a, cu
\n]elepciunea; fiecare din acestea se dezvolt` numai \n felul
propriu. |n cazul religiei, dogma (\nv`]`tura de credin]`) se poate
dezvolta numai \n ea \ns`[i, adic` \n acela[i \n]eles. Astfel,
dezvoltarea [i progresul Sfintei Tradi]ii cunoa[te o amplificare
armonioas` prin diversele forme de tradi]ii cultice, sau
organizatorice, duhovnice[ti, potrivit evlaviei credincio[ilor \n
timp [i spa]iu diferit. Aceasta este tradi]ia bisericeasc`, care nu
contrazice Sf=nta Tradi]ie ci o dezvolt` \n ea \ns`[i. Pe l=ng`
aceasta, s-au format \ns` [i o mul]ime de obiceiuri devenite tradi]ii
locale, legate mai ales de cultul [i slujba de \nmorm=ntare, de
nunt` sau de botez, ca [i o mul]ime de s`rb`tori netipiconale.
Dac` unele din aceste obiceiuri devenite tradi]ii pot fi acceptate,
sau cel pu]in tolerate, sunt \ns` altele care constituie o adev`rat`
sminteal`, fiind impregnate de tot felul de exager`ri [i
supersti]ii, sau de forme bigote... Acestea sunt nocive [i trebuie
\ndep`rtate. De altfel M=ntuitorul \nsu[i a comb`tut falsitatea
Cateheze dogmatice
347
Capitolul doi
348
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Sf=nta Tradi]ie este unul din
izvoarele Revela]iei divine, reprezent=nd via]a Duhului \n
Biseric`, prin adev`rul de credin]` care totdeauna, pretutindeni
[i de c`tre to]i a fost m`rturisit [i tr`it spre m=ntuirea sufletului.
VII. Aplicarea
1. Dat fiind faptul c` Sf=nta Tradi]ie reprezint` Descoperirea lui
Dumnezeu, adev`rul de credin]` [i de via]` l`sat de M=ntuitorul
[i de Sfin]ii Apostoli pe care Biserica cea una, st=lpul [i temelia
adev`rului (I Timotei 3, 15) \l p`streaz` ne\ntinat ca pe o
comoar` de mare pre], credincio[ilor Bisericii le revine datoria
de a-i cunoa[te con]inutul [i de a o respecta al`turi de Sf=nta
Scriptur` ca pe un l`s`m=nt divin, aduc`tor de m=ntuire.
2. R`m=n=nd fideli Sfintei Tradi]ii ca Descoperire a lui Dumnezeu, credincio[ii vor r`m=ne \n acela[i timp statornici \nv`]`turii Bisericii, pe care o vor p`stra cu sfin]enie, nel`s=ndu-se
atra[i spre alte \nv`]`turi str`ine.
3. Cultiv=nd duhul Sfintei Tradi]ii [i al tradi]iei biserice[ti,
credincio[ilor le revine datoria de a respecta \ntru totul
\ndrum`rile Bisericii privind respingerea falselor tradi]ii,
d`un`toare vie]ii duhovnice[ti.
4. Se va c=nta: Cu adev`rat mare este Taina cre[tin`t`]ii....
--
Cateheze dogmatice
349
Simbolul de credin]`
I. Preg`tirea aperceptiv`
Particip=nd la Sf=nta Liturghie sau la oficierea unui Botez facem
[i m`rturisirea credin]ei noastre spre a ne exprima adeziunea la
m=ntuirea pe care ne-o ofer` Dumnezeu \n cadrul Sfintei
Euharistii, sau cu prilejul \ncre[tin`rii unui copil, care prin Botez
devine membru al Bisericii.
III. Tratarea
Simbolul de credin]` numit Niceo-Constantinopolitan, compus
din 12 articole reprezint` credin]a m`rturisit` de Biseric`, pe baza
formul`rii ei la primele dou` sinoade ecumenice, cel de la Nicea,
din 325, unde s-au fixat primele 7 articole ale Crezului, [i cel de
la Constantinopol, din anul 381, unde au fost formulate ultimele
5 articole. Con]inutul Simbolului de credin]` este urm`torul:
1. Cred \ntr-Unul Dumnezeu, Tat`l Atot]iitorul, F`c`torul
cerului [i al p`m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute.
2. {i \ntr-Unul Domn Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Unul
n`scut care din Tat`l s-a n`scut, mai \nainte de to]i vecii; lumin`
din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat, n`scut,
nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, prin care toate s-au f`cut.
3. Care pentru noi oamenii [i pentru a noastr` m=ntuire s-a
pogor=t din ceruri [i s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara
Maria [i s-a f`cut om;
4. {i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a
p`timit [i s-a \ngropat;
5. {i a \nviat a treia zi dup` Scripturi;
6. {i s-a suit la ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui;
7. {i iar`[i va s` vin` cu m`rire (slav`), s` judece viii [i
mor]ii; a C`rui \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it;
8. {i \ntr-Unul Duhul Sf=nt, Domnul de via]` F`c`torul Care
din Tat`l purcede; Cela ce \mpreun` cu Tat`l [i cu Fiul este
\nchinat [i m`rit (sl`vit), care a gr`it prin prooroci;
9. {i \ntr-Una sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleasc` Biseric`;
Capitolul doi
350
Cateheze dogmatice
351
V. Asocierea
Reprezent=nd \nv`]`tura de pretutindeni [i de totdeauna a
Bisericii, Crezul \[i are originea \n m`rturisirea dreptei credin]e
de la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli. Astfel, m`rturisirea credin]ei
\n Sf=nta Treime [i \n Botez o avem ca porunc` a Domnului l`sat`
\nainte de \n`l]area Sa la cer: Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile
botez=ndu-le \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh
(Matei 28, 19). La fel, Sf=ntul Apostol Pavel m`rturise[te
Capitolul doi
352
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Simbolul de credin]`
reprezint` \nv`]`tura de credin]` descoperit` de Dumnezeu [i
formulat` de c`tre Biseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, \nv`]`tur`
cu privire la Sf=nta Treime [i la m=ntuirea noastr` \n Hristos [i
\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine.
VII. Aplicarea
V`z=nd importan]a pe care o prezint` Simbolul de credin]`, ca
sintez` a \nv`]`turii descoperit` de Dumnezeu [i formulat` de
Biseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, se impune datoria fiec`rui
cre[tin de a cunoa[te at=t con]inutul Crezului, spre a putea
m`rturisi credin]a cu voce tare \n cadrul Sfintei Liturghii, sau
c=nd cineva este chemat ca na[, \n numele fiului s`u duhovnicesc;
c=t [i ad=ncirea \ntregii \nv`]`turi de credin]` cuprins` \n Crez,
spre a fi totdeauna gata de r`spuns oricui cere socoteal` de
credin]a noastr` (I Petru 3, 15).
Pe l=ng` cunoa[terea credin]ei sale, credinciosul este dator
s` o [i tr`iasc`, \mplinind-o prin fapte. F`r` fapte credin]a este
moart` (Iacob 2, 1920), asemenea pomului care nu aduce roade.
Nu este suficient, adic`, s` m`rturisim numai credin]a m=ntuirii
\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine, ci se impune s` [i
conlucr`m ne\ntrerupt cu harul divin, spre cur`]ia de p`cat [i
\nnoirea continu` \n bine. Nu oricine \mi zice mie: Doamne,
Doamne, arat` M=ntuitorul va intra \n \mp`r`]ia cerurilor,
ci cel ce face voia Tat`lui meu cel ce este \n ceruri (Matei 7, 21).
--
Cateheze dogmatice
353
Sf=nta Treime
I. Preg`tirea aperceptiv`
La baza religiei st` credin]a [i leg`tura omului cu Dumnezeu.
C=nd m`rturisim credin]a [i leg`tura noastr` cu Dumnezeu? (C=nd
rostim Crezul sau Simbolul de credin]`). Ce anume m`rturisim
cu privire la Dumnezeu? (C` este Un singur Dumnezeu, Tat`l
atot]iitorul, creatorul tuturor celor v`zute [i nev`zute). Ce spunem
\n continuare? ({i \n unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \nainte de to]i
vecii... Care pentru noi oamenii [i pentru a noastr` m=ntuire s-a
pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara
Maria [i s-a f`cut om...). Fiindc` am f`cut pomenire de Duhul
Sf=nt, ce m`rturisim \n Crez, mai departe, despre El? ({i \ntru
Duhul Sf=nt, Domnul de via]` f`c`torul, care din Tat`l
purcede...).
III. Tratarea
C=nd spunem Dumnezeu \n]elegem Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt,
f`r` a fi \ns` vorba de trei dumnezei, ci de un singur Dumnezeu,
unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane. Aceasta \nseamn` c` fiecare
persoan` este o singur` fiin]`, o singur` voin]`, o singur` lucrare,
o singur` putere, o singur` autoritate. Aceast` realitate con]ine
un adev`r de credin]` [i o tain` ce nu poate fi \n]eleas` cu mintea
omeneasc` [i nici explicat` prin cuv=nt, oric=t de me[te[ugit ar
fi el. S-a \ncercat totu[i s` i se dea o interpretare, folosindu-se
asem`n`rile din lumea material`. Astfel s-a f`cut asem`narea cu
compozi]ia unei c`r`mizi format` din p`m=nt, ap` [i foc, \ntr-o
singur` unitate; sau cu arborele format din r`d`cin`, trunchi [i
coroan`; sau soarele format din disc, raze [i c`ldur`, sau cu
sufletul format din ra]iune, voin]` [i sim]ire. S-a f`cut apoi
asem`nare cu timpul format din trecut, prezent [i viitor sau cu
spa]iul format din lungime, l`]ime [i \n`l]ime. Aceste asem`n`ri
354
Capitolul doi
\ns` oric=t de interesante ar fi, nu reu[esc totu[i s` redea
ad=ncimea plin` de tain` a Sfintei Treimi. Cunoa[tem mai bine
Sf=nta Treime pe baza dovezilor pe care ni le ofer` descoperirea
lui Dumnezeu \nsu[i \n Sf=nta Scriptur`. Astfel, \n Vechiul Testament putem citi: {i s` facem om dup` chipul [i asem`narea
noastr` (Facerea 1, 26). Din aceast` exprimare la plural, vedem
c` este vorba de mai multe persoane. Aceast` expresie o putem
\nt=lni [i cu prilejul cre`rii primului om: {i a zis Domnul Dumnezeu: Iat` Adam s-a f`cut ca unul dintre noi (Facerea 3, 22),
sau cu prilejul amestec`rii limbilor la zidirea Turnului Babel:
Hai dar s` ne pogor=m [i s` amestec`m limbile lor, ca s` nu se
mai \n]eleag` unul cu altul (Facerea 11, 7). Avraam \nt=mpin=nd
pe cei trei oameni de la stejarul Mambri, le spune ca unuia singur:
Doamne, de am aflat har \naintea ta, nu ocoli pe robul t`u
(Facerea 17, 19). Tot Sf=nta Treime este prezent` [i \n vedenia
Domnului Savaot de c`tre proorocul Isaia, care ne spune c`
Serafimii st`teau \naintea Lui... gr`iau unii c`tre al]ii: Sf=nt,
Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este tot cerul [i p`m=ntul de
m`rirea Lui (Isaia 6, 3). Aceast` expresie de trei ori Sf=nt, se
refer` tocmai la cele trei Persoane al Sfintei Treimi. Dumnezeu
\n Vechiul Testament nu Se descopere \ns` at=t de des sub forma
Sfintei Treimi, pentru a se evita tendin]a poporului ales de a c`dea
\n politeism, confund=nd, la un moment dat, Sf=nta Treime cu
al]i zei.
Putem s` ne form`m credin]a mai clar` despre Sf=nta Treime,
urm=nd descoperirea pe care \nsu[i Fiul o face, [i pe care o g`sim
\n paginile Noului Testament. Astfel, \nc` de la z`mislirea Fiului
\n p=ntecele Sfintei Fecioare, ne apare imaginea Sfintei Treimi,
\n prezentarea Sfintei Evanghelii. Afl`m c` \ngerul \i spune
Fecioarei: Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celui
prea\nalt te va umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul care se na[te din
tine se va chema Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35). Apoi, la
Botezul Domnului, \nainte de \nceperea activit`]ii mesianice \n
lume, Fiul prime[te Botezul, iar glasul Tat`lui \l recunoa[te [i \l
recomand` lumii, \n timp ce Duhul Sf=nt apare \n chip de
porumbel (Matei 3, 1617). La desp`r]irea M=ntuitorului de
Sfin]ii Apostoli, cu prilejul \n`l]`rii Sale la cer, le d` acestora
porunca de a boteza pe cei ce aveau s` formeze Biserica Sa, \n
numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh (Matei 28, 19).
Aceast` porunc` a Domnului r`m=ne pentru Apostoli [i pentru
ucenicii acestora, ca [i pentru Biserica cre[tin` de-a lungul
veacurilor o \nv`]`tur` de credin]` [i de via]`. Astfel, cu prilejul
Cincizecimii, Sf=ntul Apostol Petru \n cuv=ntul s`u arat` c` pe
Cateheze dogmatice
355
acest Iisus l-a \nviat Dumnezeu, c`ruia noi to]i suntem martori.
|n`l]=ndu-se deci de-a Dreapta lui Dumnezeu [i lu=nd de la Tat`l
f`g`duin]a Sf=ntului Duh, l-a rev`rsat pe acesta, cum vede]i [i
auzi]i voi acum (Fapte 2, 32-33). La fel precizeaz` [i Sf=ntul
Apostol Ioan cu privire la Sf=nta Treime: C`ci trei sunt care
m`rturisesc \n cer: Tat`l, Cuv=ntul [i Duhul Sf=nt, [i ace[tia trei
una sunt (I loan 5, 4). Sf=ntul Apostol Pavel, binecuv=nteaz` pe
credincio[i tot \n numele Sfintei Treimi: Harul Domnului nostru Iisus Hristos [i dragostea lui Dumnezeu Tat`l [i \mp`rt`[irea
Sf=ntului Duh s` fie cu voi cu to]i (II Corinteni 13, 13).
Referindu-ne la Persoanele Sfintei Treimi, spunem c` Dumnezeu Tat`l este nen`scut [i f`r` cauz`; Dumnezeu Fiul este n`scut
din veci din Tat`l, dup` cum ne spune Sf=nta Evanghelie: Care
nu din s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-a
n`scut (loan 1, 13); Pe Dumnezeu niciodat` nimeni nu L-a
v`zut. Cel unul n`scut, Fiul, care este \n s=nul Tat`lui acela a
spus... (Ioan 1,18). Fiul este de aceea[i fiin]` cu Tat`l: Eu [i
Tat`l una suntem (loan 10, 30); ...Ca s` cunoa[te]i [i s` crede]i
c` Tat`l este \n Mine [i Eu \n El (loan 10, 38).
Duhul Sf=nt este numit de via]` f`c`torul [i m=ng=ietor,
Duhul adev`rului, care de la Tat`l purcede (loan 15, 26),
des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului.
Privind activitatea distinct` a Persoanelor Sfintei Treimi \n
lume, dup` cum ne spune Cartea Sf=nt`, Tat`l este Creatorul [i
Proniatorul lumii, Fiul este M=ntuitorul [i Judec`torul, iar Sf=ntul
Duh este Sfin]itorul. El face vie lucrarea harului necreat al Sfintei
Treimi \n Biseric` [i \n lume.
Aceasta este \ns` numai o distinc]ie formal`, fiindc` \n fond
ac]iunea Sfintei Treimi este unitar`. Este vorba de un singur
Dumnezeu \n trei Persoane, care activeaz` \n comuniunea unit`]ii
[i armoniei des`v=r[ite a aceleia[i fiin]e. Dumnezeu este iubire
(I loan 4, 16) [i ca urmare, a[a cum spun P`rin]ii Bisericii, toate
le lucreaz` Tat`l, \n Fiul prin Duhul Sf=nt. Pentru a \n]elege
mai bine acest fapt, s` lu`m un singur exemplu: Am ar`tat c`
Tat`l este creatorul [i proniatorul lumii. Dar \n actul crea]iei apare
[i lucrarea Duhului, care se purta deasupra apelor (Facerea 1, 2),
precum [i Fiul, prin care toate s-au f`cut [i f`r` de El nimic nu
s-a f`cut din tot ce s-a f`cut (loan 1, 3).
Capitolul doi
356
V. Asocierea
De[i Sf=nta Treime este descoperit` \n Sf=nta Scriptur` \n mod
direct [i explicit, acest adev`r a fost \ns` intuit [i \n alte religii
dinaintea venirii M=ntuitorului. Aceasta r`m=ne o dovad` \n plus
c` Dumnezeu nu l-a l`sat \n p`r`sire pe om, oric`rui neam ar fi
apar]inut, ci \ntr-o oarecare form` a preg`tit toate neamurile pentru primirea unui Salvator. To]i erau sub ap`sarea \nrobitoare a
aceluia[i p`cat str`mo[esc [i to]i aveau nevoie de M=ntuitor. A[a
se explic` faptul c` \nv`]`tura despre Sf=nta Treime o g`sim [i
la alte religii. Egiptenii, de pild` adorau un grup de trei zei: Osiristat`l, Isis-mama [i Horus-fiul; indienii adorau zeitatea numit`
Trimurti, compus` din zeii: Brahma, Vi[nu [i Schiva; iar \n religia
vechilor greci, la Knosos, \n insula Creta au fost descoperite \n
Labirintul lui Minos legendarul rege zeu, trei mici coroane de
argil` \mpreunate prin piedestalul lor. Pe fiecare din ele este
a[ezat un porumbel ce \nchipuia cobor=rea celor trei.
VI. Generalizarea
M`rturisind credin]a \n Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \n
Persoane, spunem c` Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut din
Tat`l \nainte de to]i vecii, iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l.
|n unitatea des`v=r[it` a fiin]ei, toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul,
prin Duhul Sf=nt.
VII. Aplicarea
1. Importan]a practic` pe care Biserica o acord` Sfintei Treimi o
vedem [i de acolo c` I-a r=nduit \n mod deosebit s`rb`toarea ei,
\n ziua a doua de Rusalii.
Cateheze dogmatice
--
357
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne arat` c` noi nu putem cunoa[te Fiin]a lui Dumnezeu. Ea este altceva dec=t fiin]a noastr`. Omul este chip al lui
Dumnezeu, nu fiin]` din fiin]a lui Dumnezeu. El are suflare
divin`, nu fiin]` divin`. Lumea sau crea]ia este [i ea altceva dec=t
fiin]a lui Dumnezeu. Dac` omul sau cealalt` crea]ie ar avea fiin]a
lui Dumnezeu, \nseamn` c` ar fi Dumnezeu, [i c` toat` lumea ar
358
Capitolul doi
fi numai Dumnezeu. De aceea, Cartea Sf=nt` ne spune despre
Dumnezeu c` singur are nemurire [i locuie[te \ntru lumina
neapropiat`, pe care nu L-a v`zut nimeni dintre oameni, nici nu
poate s`-L vad`, a C`ruia este cinstea [i puterea ve[nic` (I
Timotei 6, 16). Fiul \ntrupat \nsu[i ne comunic` acela[i adev`r
cu privire la fiin]a divin`: Pe Dumnezeu nimeni, niciodat` nu
L-a v`zut. Cel Unul-n`scut, Fiul care este \n s=nul Tat`lui, Acela
a spus (Ioan 1, 18).
Necunosc=nd fiin]a divin`, nu putem intra \n comuniune cu
ea, iar neput=ndu-ne \mp`rt`[i de ea, noi nu-i putem da nici un
nume. Deci referitor la fiin]a Sa, Dumnezeu este inaccesibil
omului, [i f`r` nume, sau mai presus de orice nume.
Pe de alt` parte, Cartea Sf=nt` ne arat` c` Dumnezeu se
apropie de credincio[i, intr` \n comuniune cu ei, descoperindu-li-se \n multe forme [i chipuri... (Evrei 1, 12). Astfel,
Dumnezeu iube[te crea]ia Sa at=t de mult, \nc=t pe Fiul S`u L-a
dat... (Ioan 3, 16). Duhul se roag` El \nsu[i \n sufletele credincio[ilor cu suspine negr`ite (Romani 8, 26).
V`z=nd \ns` c` fiin]a lui Dumnezeu nu se comunic`, ne
punem \ntrebarea: cine se comunic`?... Se comunic` cumva
Persoanele Sfintei Treimi, adic` Persoana Fiului sau a Duhului
Sf=nt? Nu este posibil` nici aceast` comunicare, fiindc` dac` ar
fi a[a, \nseamn` c` to]i ar deveni Duh Sf=nt, sau Hristos... Atunci
cum \l putem cunoa[te pe Dumnezeu [i cum putem intra \n
comuniune cu El?
S` vedem ce ne spune Cartea Sf=nt` \n acest sens: Am v`zut
pe de o parte c` pe Dumnezeu nimeni niciodat` nu L-a v`zut
(Ioan 1, 18), fiindc` locuie[te \ntru lumin` neapropiat` (I
Timotei 6, 16). Pe de alt` parte \ns`, Scriptura ne arat` c` cei cu
inima curat` vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8), c` cine iube[te
pe Fiul va avea p`rt`[ie cu Tat`l, vom veni la El [i loca[ la El
vom face (Ioan 14, 23), ne asigur` M=ntuitorul. La fel, Fiul lui
Dumnezeu \n`l]at la cer st` la u[a sufletului [i bate spre a fi
primit, iar cine va deschide, va avea p`rt`[ie cu El (Apocalipsa
3, 20).
Reprezent=nd Cuv=ntul lui Dumnezeu, \n Sf=nta Scriptur`
nu pot exista contraziceri. Ce vom zice totu[i despre aceste texte?
R`spunsul const` \n faptul c` atunci c=nd spunem c` nu-L
putem cunoa[te pe Dumnezeu [i nici nu putem avea p`rt`[ie cu
El, ne referim dup` cum am v`zut mai sus, la fiin]a Lui. C=nd
\ns` ne referim la posibilitatea cunoa[terii Lui [i la posibilitatea
p`rt`[iei cu El, ne referim la altceva dec=t la fiin]a Lui, [i anume,
la lucr`rile, sau energiile Lui, pe care le numim atribute.
Cateheze dogmatice
359
360
Capitolul doi
dup` fiin]a Sa. Astfel spunem c` Dumnezeu este Bun`tate,
Dreptate, Iubire...
Pentru a putea \n]elege mai bine atributele lui Dumnezeu, le
\mp`r]im \n trei p`r]i: naturale, logice [i morale.
Atributele naturale sau fizice scot \n eviden]` puterea lui Dumnezeu. Noi le deducem din lumea \nconjur`toare [i spunem c`
Dumnezeu nu este ceea ce noi vedem c` este lumea, sau c` El are
numiri \n contrast cu cele pe care noi le \nt=lnim. Astfel, \n lume
toate \[i au o cauz`, o origine. Dumnezeu \ns` nu este cauzat de
nimeni [i de nimic. El exist` prin Sine \nsu[i, \n timp ce noi ne
dator`m existen]a altora. Acest atribut al lui Dumnezeu, prin care
spunem c` El exist` prin Sine \nsu[i \l numim aseitate. Apoi
vedem c` \n lume predomin` materia, [i atunci spunem c` Dumnezeu este nematerial, adic` spiritual, atribuindu-I astfel spiritualitatea: Dumnezeu este duh (Ioan 4, 24). Vedem apoi c` \n
lume totul este m`rginit [i relativ, c` totul apare [i se desf`[oar`
\n timp [i spa]iu, c` toate sunt trec`toare, schimb`toare [i cu
puteri limitate. |n contrast cu toate acestea atribuim lui Dumnezeu nem`rginirea [i absolutul; supraspa]ialitatea, netemporalul,
sau \ntr-o form` pozitiv`: atotprezen]a,ve[nicia, atotputernicia.
Atributele logice sau intelectuale scot \n eviden]` \n]elepciunea
lui Dumnezeu. {i la om putem \nt=lni \n]elepciune, dar la om
este limitat` [i relativ`. La Dumnezeu ea este auto\n]elegere, sau
atot[tiin]`.
Atributele morale eviden]iaz` des`v=r[irea lui Dumnezeu. Ele
sunt asem`n`toare virtu]ilor pe care le f`ptuim [i noi, dar la Dumnezeu ele sunt des`v=r[ite, oferindu-ne un model care permanent
ne cheam` s` cre[tem \n s`v=r[irea lor. Acestea sunt: sfin]enia,
dreptatea, iubirea, bun`tatea.
Pe de alt` parte, pentru a putea noi \n]elege atitudinea lui
Dumnezeu fa]` de noi [i modul de a intra \n comuniune cu El,
Scriptura \l nume[te duh (Ioan 4, 24) [i iubire (I Ioan 4, 20).
Pentru a putea apoi \n]elege cu mintea noastr` limitat` pe Dumnezeu care nu are limite, Sf=nta Carte \l prezint` sub form`
omeneasc`, adic` sub form` antropomorfic`. Pentru a ne face,
de pild`, s` \n]elegem c` Dumnezeu este mai presus de orice
spa]iu, profetul ia imagini din ceea ce noi vedem [i cunoa[tem:
Cerul este tronul meu [i p`m=ntul a[ternut picioarelor mele,
zice Domnul (Isaia 66, 1).
Cateheze dogmatice
361
V. Asocierea
Vorbind despre atributele lui Dumnezeu trebuie s` le deosebim
de \nsu[iri, sau de propriet`]i. Am v`zut c` atributele sunt numiri
date lucr`rilor lui Dumnezeu \n afara fiin]ei, reprezent=nd
prezen]a Sa \n crea]ie. |nsu[irile, sau propriet`]ile se refer` la
ceea ce Persoanele Sfintei Treimi au specific \n unitatea aceleia[i
fiin]e divine. Astfel, Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut, Duhul
Sf=nt purcede. Deci, nena[terea, na[terea [i purcederea sunt
\nsu[iri sau propriet`]i. Pe de alt` parte, trebuie s` deosebim
atributele lui Dumnezeu, de predicatele Sale. Prin predicate,
Dumnezeu este subiectul lucr`rilor \n afar`. Adic`, El este
Creatorul, M=ntuitorul [i Sfin]itorul lumii.
VI. Generalizarea
Din cele tratate vedem c` Dumnezeu nu se comunic` prin fiin]`,
ci prin energiile, sau lucr`rile Sale c`tre lume, numite atribute,
care sunt distincte de fiin]`, dar nu separate de ea. Ele reprezint`
Capitolul doi
362
VII. Aplicarea
--
Dumnezeu Tat`l
I. Preg`tirea aperceptiv`
Simbolul de credin]` sau Crezul, pe care \l auzim cu to]ii rostindu-se \n special \n cadrul Sfintei Liturghii [i cu prilejul oficierii
Tainei Sf=ntului Botez, ne prezint` \nv`]`tura despre Sf=nta
Treime, despre Biseric`, despre Sfintele Taine [i despre via]a
viitoare.
Astfel, \n primul articol m`rturisind credin]a \ntr-unul Dumnezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i al p`m=ntului, al
tuturor celor v`zute [i nev`zute.
III. Tratarea
Pe Dumnezeu Tat`l \l cunoa[tem din paginile Sfintei Scripturi a
Vechiului [i Noului Testament, din multiplele forme \n care a
binevoit s` ni se descopere. |l cunoa[tem de la facerea lumii ca
un P`rinte bun [i iubitor, care a adus toat` crea]ia de la nefiin]`,
la fiin]`. Apoi \l cunoa[tem [i ca un P`rinte drept, care pedepse[te
p`catul [i pe f`ptuitor, dar care r`m=ne milostiv fa]` de crea]ia
Sa [i \n special fa]` de om, coroana crea]iei Sale, pe care ne\ncetat
l-a preg`tit pentru primirea unui M=ntuitor, care s`-l izb`veasc`
din p`cat [i din moarte.
Cateheze dogmatice
363
364
Capitolul doi
aceasta. Atunci c=nd ne rug`m \i spunem: Tat`l nostru. Fiul
ne-a \ndemnat apoi s` s`v=r[im totdeauna faptele pe care Tat`l
nostru le face fa]` de noi, ar`t=nd astfel c` suntem cu adev`rat
fiii Lui (Matei 5, 16). Nu numai c` ne-a \nv`]at, dar s-a [i rugat
El \nsu[i Tat`lui, ca s` ne ajute [i nou` s`-L cunoa[tem ca Tat`l
nostru (Ioan 17, 3), [i permanent se roag` (Romani 8, 34) ca
mijlocitor c`tre Tat`l (I Timotei 2, 59) ca astfel s` putem fi \n
comuniune ne\ntrerupt` cu Tat`l. La fel [i lucrarea Sf=ntului Duh
\n via]a noastr` este de a ne conduce permanent spre a-L cunoa[te
pe Fiul [i prin Fiul s` avem apropiere la Tat`l (Efeseni 2, 12), ca
la P`rintele nostru, iar noi s` ne recunoa[tem calitatea de fii ai
Lui: |nsu[i Duhul m`rturise[te \mpreun` cu duhul nostru c`
suntem fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 1417).
Pe l=ng` faptul c` noi ne recunoa[tem ca fii ai Tat`lui, \n
Crez mai m`rturisim despre Dumnezeu Tat`l c` este Atot]iitorul
[i f`c`torul tuturor celor v`zute [i nev`zute.
C=nd spunem Atot]iitorul \n]elegem c` El le ]ine pe toate,
adic` toate au ap`rut la via]` [i la existen]` prin voin]a [i puterea
Lui [i c`, El se \ngrije[te de buna desf`[urare a vie]ii. Dumnezeu
Tat`l este deci cauza oric`rei existen]e, El \ns` neav=nd o cauz`
a existen]ei Sale. Dumnezeu Tat`l este creatorul lumii nev`zute,
adic` a fiin]elor spirituale, sau a netrupe[tilor puteri. Acestea
sunt \ngerii. Ca [i creaturi ale lui Dumnezeu, ei au ap`rut \n timp,
dar au existen]` ve[nic`, bucur=ndu-se ne\ncetat de via]a pe care
Creatorul lor le-a d`ruit-o. Lumea v`zut` este tot ceea ce
reprezint` materia, adic` p`m=ntul cu tot ce este pe el [i astrele.
Lumea v`zut` a fost creat` de Dumnezeu prin cuv=nt [i \n timp.
Nu a fost creat` perfect`, ci perfectabil`. Omul, creat dup` chipul
[i asemanarea lui Dumnezeu (Facerea 1, 26) este a[ezat de
Creatorul s`u ca st`p=n al lumii v`zute, av=nd menirea de a fi
\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu (I Corinteni 3, 9), la des`v=r[irea ei. Tat`l atot]iitorul nu numai c` a creat lumea pe care o
vedem, dar \i [i poart` de grij`, ca s`-[i \mplineasc` menirea
pentru care a fost creat`, acord=ndu-i toate darurile Sale (Iacob
1, 17). Aceast` purtare de grij` fa]` de crea]ie se nume[te pronie,
sau providen]` divin`. De aceea spunem c` Dumnezeu Tat`l este
creatorul [i proniatorul lumii. M=ntuitorul \nsu[i \l nume[te pe
Tat`l Domn al cerului [i al p`m=ntului (Matei 11, 25), asigur=ndu-ne c` Tat`l nostru cel ceresc [tie de ce avem noi nevoie
(Matei 6, 3132). Prin purtarea de grij` a lui Dumnezeu \ntreaga
crea]ie r`m=ne \n via]` [i \[i \mpline[te menirea pentru care a
fost creat`.
Cateheze dogmatice
365
V. Asocierea
|n alt` ordine de idei re]inem faptul c` Persoanele Treimii posed`
aceea[i fiin]` divin` \n mod real [i distinct. Av=nd aceea[i fiin]`,
Ele au [i aceea[i lucrare. Fiind ve[nice [i egale, la orice lucrare
a Tat`lui particip` [i Fiul [i Duhul Sf=nt. Astfel, crea]ia este
adus` la existen]` prin voin]a [i puterea Tat`lui. Dar [i Duhul
se purta deasupra apelor (Facerea 1,2) ca s` aduc` ordinea [i
via]a. Aceasta nu \nseamn` c` Tat`l nu ar fi putut des`v=r[i singur
lucrarea hot`r=t`, ci de aici vedem c` Dumnezeu lucreaz` totul
\n Treimea Persoanelor. Tot astfel [i m=ntuirea porne[te din
iubirea [i hot`r=rea Tat`lui; este s`v=r[it` de Fiul [i des`v=r[it`
de Duhul Sf=nt, nu separat \ns`, ci \mpreun` Tat`l, Fiul [i Duhul
Sf=nt.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult` c` Dumnezeu Tat`l este Dumnezeu
adev`rat, de o fiin]` cu Fiul [i cu Duhul Sf=nt. El este nen`scut
[i reprezint` cauza na[terii Fiului [i a purcederii Duhului Sf=nt,
fiind originea oric`rei existen]e.
VII. Aplicarea
Referitor la via]a duhovniceasc` a credincio[ilor re]inem mai
multe aspecte:
1. Ca unii care ne numim fii, cinstim pe Tat`l \n unitatea
Treimii celei nedesp`r]ite, adres=ndu-i rug`ciuni de cerere, de
laud` [i de mul]umire, ori de c=te ori g=ndul [i sim]irea noastr`
se \ndreapt` c`tre Dumnezeu.
Capitolul doi
366
--
Crearea lumii
I. Preg`tirea aperceptiv`
Care este primul articol al Simbolului de credin]`? (Cred
\ntr-Unul Dumnezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i al
p`m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute). Ce rezult` din
aceast` m`rturisire de credin]` cu privire la Dumnezeu? (C` exist` un singur Dumnezeu [i c` El este creatorul lumii v`zute [i
nev`zute).
III. Tratarea
Primele pagini ale Sfintei Scripturi ne arat` c` Dumnezeu este
creatorul a tot ce exist` [i c` toate au fost aduse la existen]` prin
voin]a [i atotputernicia Lui. Astfel, din cartea Facerii afl`m c`
la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [i p`m=ntul. Crea]ia lui
Dumnezeu este numit` lume, [i cunoa[tem c` la \nceput a creat
Dumnezeu cerul, adic` lumea spiritual`, pe care nu o putem
vedea, [i apoi a creat p`m=ntul, adic` lumea material`, pe care
o vedem [i \n care ne desf`[ur`m via]a trupeasc`. Lumea nev`zut`,
a fiin]elor spirituale, sau a netrupe[tilor puteri, creat` de Dumnezeu mai \nt=i, este cea a \ngerilor. Din paginile Vechiului [i
Cateheze dogmatice
367
368
Capitolul doi
ca o \ncununare a ei, l-a f`cut Dumnezeu pe om, dup` chipul [i
asem`narea Sa, ca st`p=n al \ntregii crea]ii v`zute.
De aici vedem c` lumea nev`zut` a fost creat` \naintea lumii
v`zute. Lumea nev`zut` a fost creat` \ntr-o singur` faz`,
organizat` de la \nceput, pe c=nd crearea lumii v`zute a fost f`cut`
\n dou` faze. Astfel, \n prima zi, \n a doua zi, ca [i desp`r]irea
uscatului de ape \n cea de a treia zi, o putem socoti prima faz` a
crea]iei, [i anume crea]ia neorganizat`. Iat` m`rturia Scripturii:
{i p`m=ntul era netocmit [i gol... {i a zis Dumnezeu: s` fie
lumin`, [i a fost lumin`. {i a v`zut Dumnezeu c` este bun` lumina [i a desp`r]it Dumnezeu lumina de \ntuneric... {i a zis Dumnezeu: s` fie o t`rie prin mijlocul apelor [i s` despart` ape de
ape. {i a fost a[a... {i a desp`r]it Dumnezeu apele de sub t`rie,
de apele de deasupra t`riei. T`ria a numit-o Dumnezeu cer [i a
v`zut Dumnezeu c` este bine a[a... {i a zis Dumnezeu s` se adune
apele cele de sub cer la un loc [i s` se arate uscatul... Uscatul l-a
numit Dumnezeu p`m=nt, iar adunarea apelor a numit-o m`ri
(Facerea 1, 210). Dup` aceast` faz` a crea]iei primare neorganizate, urmeaz` faza de organizare a celor create. Astfel,
remarc`m mai \nt=i distinc]ia sau separa]ia f`cut` atunci c=nd a
desp`r]it Dumnezeu lumina de \ntuneric, ape de ape, f`c=nd t`ria
prin mijlocul lor, iar apoi desp`r]irea uscatului de ape. Faza de
organizare a crea]iei \ncepe cu partea a doua a zilei a treia, odat`
cu apari]ia vegeta]iei, [i continu` cu crearea lumin`torilor, a
vie]uitoarelor din ape, din aer [i de pe uscat, [i termin=nd cu
crearea omului. Acum apare podoaba, armonia, frumuse]ea
crea]iei lui Dumnezeu, adic` cosmosul. Iat` cum ne prezint`
Sf=nta Carte opera de organizare a crea]iei: Apoi a zis Dumnezeu s` dea din sine p`m=ntul verdea]`; iarb` cu s`m=n]` \ntr-\nsa,
dup` felul [i asem`narea ei, [i pomi roditori, care s` dea rod cu
s`m=n]` \n sine, dup` fel... {i a zis Dumnezeu: s` fie lumin`torii
pe t`ria cerului ca s` lumineze pe p`m=nt, s` despart` ziua de
noapte [i s` fie semne ca s` deosebeasc` anotimpurile, zilele [i
anii... Apoi a zis Dumnezeu: s` mi[une apele de viet`]i, fiin]e cu
via]` \n ele [i p`s`ri s` zboare pe p`m=nt, pe \ntinsul t`riei cerului. {i a fost a[a. Apoi a zis Dumnezeu: s` scoat` p`m=ntul fiin]e
vii dup` felul lor. {i a fost a[a. {i a zis Dumnezeu: s` facem om
dup` chipul [i asem`narea noastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii,
p`s`rile cerului, animalele domestice, toate viet`]ile ce se t=r`sc
pe p`m=nt [i tot p`m=ntul (Facerea 1, 1026).
|n aceast` relatare a Sfintei Scripturi observ`m o succesiune
gradat` a crea]iei, de la anorganic la organic, de la regnul vegetal p=n` la om. Mai vedem apoi c` crea]ia este un act liber al lui
Cateheze dogmatice
369
Capitolul doi
370
V. Asocierea
De[i distincte, \ntre lumea v`zut` [i cea nev`zut` exist` o str=ns`
leg`tur` [i comuniune. Biblia ne arat` c` Dumnezeu se descopere [i comunic` cu oamenii, prin diversele Sale ar`t`ri numite
Teofanii. Prin \ngeri comunic` voia Sa, sau planul m=ntuirii
noastre. Acestea se numesc Anghelofanii. Omul ca [i coroan`
a crea]iei prezint` sinteza celor dou` lumi. El are suflare divin`,
adic` suflet nemuritor, [i astfel se afl` \n comuniunea lumii
spirituale. Dar are [i trup material, care \l une[te cu acest p`m=nt. El poart` \n sine menirea de a se ridica la Dumnezeu [i de
a deveni \mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea
crea]iei.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Dumnezeu este creatorul [i
proniatorul lumii v`zute [i nev`zute, adus` la existen]` din nimic,
prin cuv=nt, ca expresie a atotputerniciei, \n]elepciunii [i bun`t`]ii
Sale, spre fericirea [i des`v=r[irea crea]iei.
VII. Aplicarea
1. Dac` lumea a fost creat` bun` de Dumnezeu, omul ca st`p=n
al ei, trebuie s`-i poarte de grij`. Nu are voie s` fie un despot,
care s` dispun` de ea cum dore[te, ci responsabilitatea fa]` de
lume \i impune s` fie protectorul valorilor pe care Dumnezeu i
le-a \ntip`rit la crea]ie.
2. Dac` p`catul primului om a adus \n lume stric`ciunea,
Dumnezeu nu a contenit s` iubeasc` lumea at=t de mult \nc=t
prin moartea [i \nvierea Fiului S`u s` o scoat` de sub blestemul
p`catului. Rev`rsarea Sf=ntului Duh peste crea]ie la Rusalii
reprezint` sfin]irea lumii prin harul divin, ca [i cum lumea ar
deveni o nou` crea]ie. R`m=ne pe mai departe \n sarcina omului
s` des`v=r[easc` \n lume sfin]enia divin`, prin sfin]irea propriei
sale vie]i.
--
Cateheze dogmatice
371
Crearea omului
I. Pregatirea aperceptiv`
Ce ne spune Sf=nta Scriptur`, cine este Creatorul lumii? (Dumnezeu). Care lume a fost creat` la \nceput: cea v`zut`, sau cea
nev`zut`? (Cea nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Apoi a fost
creat` lumea v`zut`, adic` cea material`). Cum a fost creat` lumea
nev`zut`? (A fost creat` \ntr-o singur` etap`, organizat` de la
\nceput). Dar lumea v`zut`? (La \nceput a fost creat` materia
neorganizat`. Apoi, primind via]`, prin separa]ie sau desp`r]ire
se organizeaz` \n mod gradat, \ncep=nd cu regnul vegetal, apoi
cel animal, [i la sf=r[it omul, ca o \ncununare a crea]iei).
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne spune despre crearea omului, urm`toarele:
{i a zis Dumnezeu: s` facem om dup` chipul [i asem`narea
Noastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii, p`s`rile cerului, animalele
domestice, toate viet`]ile ce se t=r`sc pe p`m=nt [i tot p`m=ntul.
{i a f`cut Dumnezeu pe om dup` chipul S`u; dup` chipul lui
Dumnezeu l-a f`cut; a f`cut b`rbat [i femeie. {i Dumnezeu i-a
binecuv=ntat zic=nd: cre[te]i [i v` \nmul]i]i [i umple]i p`m=ntul
[i-l supune]i, [i st`p=ni]i peste pe[tii m`rii, peste p`s`rile cerului, peste toate animalele, peste toate viet`]ile ce se mi[c` pe
p`m=nt [i peste tot p`m=ntul... Atunci, lu=nd Domnul Dumnezeu ]`r=n` din p`m=nt, a f`cut pe om [i a suflat \n fa]a lui suflare
de via]` [i s-a f`cut omul fiin]` vie. Apoi Domnul Dumnezeu a
s`dit o gr`din` \n Eden, spre r`s`rit, [i a pus acolo pe omul pe
care-l zidise... {i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l
f`cuse [i l-a pus \n gr`dina cea din Eden, ca s` o lucreze [i s` o
p`zeasc`. A dat Domnul Dumnezeu porunc` lui Adam [i a zis:
din to]i pomii din rai po]i s` m`n=nci iar din pomul cuno[tin]ei
binelui [i r`ului s` nu m`n=nci, c`ci \n ziua \n care vei m=nca
din el, vei muri negre[it! {i a zis Domnul Dumnezeu: nu e bine
s` fie omul singur; s`-i facem ajutor potrivit pentru el. {i Domnul
Dumnezeu care f`cuse din p`m=nt toate fiarele c=mpului [i toate
p`s`rile cerului, le-a dus la Adam, ca s` vad` cum le va numi;
372
Capitolul doi
a[a ca toate fiin]ele vii s` se numeasc` precum le va numi Adam.
{i a pus nume tuturor animalelor [i tuturor p`s`rilor cerului [i
tuturor fiarelor s`lbatice; dar pentru Adam nu s-a g`sit ajutor pe
potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu somn greu asupra
lui Adam, [i dac` a adormit, a luat una din coastele lui [i a plinit
locul ei cu carne. Iar coasta luat` din Adam a f`cut-o Domnul
Dumnezeu femeie [i a adus-o lui Adam. {i a zis Adam: iat`,
acesta-i os din oasele mele [i carne din carnea mea, pentru c`
este luat` din b`rbatul s`u. De aceea va l`sa omul pe tat`l s`u [i
pe mama sa [i se va uni cu femeia sa [i vor fi am=ndoi un trup
(Facerea 1, 2629; Facerea 2, 78; Facerea 2, 1524).
De aici vedem c` dac` celelalte vie]uitoare au fost create de
Dumnezeu prin cuv=nt, omul ca [i coroan` a crea]iei a fost adus
la existen]` prin ac]iunea direct` a Creatorului, care a luat p`m=nt [i a suflat via]`. De aici [i numele Adam, care \nseamn`
p`m=nt. Suflarea de via]` nu provine din fiin]a lui Dumnezeu,
ci indic` calitatea sufletului de a fi ra]ional [i liber, asemenea
atributelor lui Dumnezeu. Fiind creat cu trup [i suflet, at=t partea
spiritual` a omului, c=t [i cea material` (adic` trupul), fiind crea]ii
ale lui Dumnezeu, sunt bune. Din m=na lui Dumnezeu nu poate
ie[i nimic r`u.
Reprezent=nd coroana crea]iei, omul poart` \n sine menirea
de a fi st`p=n al lumii v`zute. El are \n r`spunderea sa lumea
v`zut`, spre a o griji [i proteja, conlucr=nd cu Dumnezeu la des`v=r[irea ei. Ca st`p=n al lumii v`zute omul devine astfel un
\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu (I Corinteni 3, 9) la des`v=r[irea crea]iei. De aici vedem valoarea [i demnitatea cu totul
excep]ional` a omului \n univers. Pentru el a fost creat totul.
Al`turi de Dumnezeu este [i el st`p=nul lumii. Pe bun` dreptate
constata psalmistul plin de admira]ie fa]` de coroana crea]iei divine: C=nd privesc cerul, lucrul m=inilor Tale, luna [i stelele pe
care Tu le-ai \ntemeiat, \mi zic: ce este omul c` \]i aminte[ti de
el? Sau fiul omului c` \l cercetezi pe el? Mic[oratu-l-ai pe d=nsul
cu pu]in fa]` de \ngeri, cu m`rire [i cu cinstea l-ai \ncununat pe
el. Pusu-l-ai pe d=nsul peste lucrul m=inilor Tale, toate le-ai supus
sub picioarele lui. Oile [i boii, toate; \nc` [i dobitoacele c=mpului;
p`s`rile cerului [i pe[tii m`rii, cele ce str`bat c`r`rile m`rilor.
Doamne Dumnezeul nostru, c=t de minunat este numele T`u \n
tot p`m=ntul (Psalmul 8, 39).
|n acela[i timp am v`zut c` omul a fost creat dup` chipul lui
Dumnezeu. {i precum pe Dumnezeu \l cunoa[tem \n cadrul Sfintei
Treimi, chipul lui Dumnezeu \n om este cel al Sfintei Treimi. De
fapt cuv=ntul Noastr` (dup` chipul [i asem`narea Noastr`) de
Cateheze dogmatice
373
Capitolul doi
374
V. Asocierea
Ca st`p=n al lumii v`zute, omul este legat de \ntreaga crea]ie.
|n primul r=nd, fiindc` existen]a sa biologica este dependent`
de ea. Iat`, v` dau toat` iarba ce face s`m=n]` de pe toat` fa]a
p`m=ntului [i tot pomul ce are rod cu s`m=n]` \n el. Acestea vor
fi hrana voastr` (Facerea 1, 29).
|n al doilea r=nd, fiindc` via]a omului se desf`[oar` \n
comuniunea celeilalte crea]ii: {i Domnul Dumnezeu care f`cuse
din p`m=nt toate fiarele c=mpului, le-a dus la Adam ca s` vad`
cum le va numi. {i a pus Adam nume tuturor animalelor [i tuturor
p`s`rilor cerului [i tuturor fiarelor s`lbatice (Facerea 2, 1920).
Vedem de aici c` primul om d` nume crea]iei, tocmai pentru a
putea intra \n comuniune cu ea.
Cateheze dogmatice
375
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` omul a fost creat de Dumnezeu cu trup [i suflet, ca st`p=n al lumii v`zute [i \mpreun`
lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea sa proprie [i a \ntregii
crea]ii.
VII. Aplicarea
1. Av=nd posibilitatea restabilirii chipului lui Dumnezeu prin
harul divin, credinciosul este dator ca necontenit s` tind` a
fructifica roadele harului, spre des`v=r[irea chipului lui Dumnezeu \n el. Din mijloacele indicate de referatul biblic pentru \mplinirea acestui scop, re]inem:
a). Comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin ascultare [i
\mplinirea voii Sale.
b). Cultivarea \nfr=n`rii ca mijloc de echilibrare a firii.
c). Activitatea creatoare \ndreptat` nu numai \n folosul s`u,
ci [i al \ntregii crea]ii.
d). Protejarea firii \nconjur`toare, prin \nfr`]irea cu ea, spre
des`v=r[irea ei.
2. Fiindc` odat` cu crearea omului a fost \ntemeiat` de c`tre
Dumnezeu taina c`s`toriei [i odat` cu ea, prima familie,
credinciosului \i revine datoria ca \mplinind aceast` porunc`
divin` \nscris` \n fiin]a lui, s` aibe \n aten]ie cultivarea caracteristicilor pe care Creatorul le-a pus \n esen]a comuniunii dintre
b`rbat [i femeie, \n cadrul familiei, [i anume:
a) Unitatea dintre so]i pe baza iubirii [i egalita]ii dintre ei.
b) Indisolubilitatea c`s`toriei [i \mplinirea scopului pentru
care a fost instituit`, evit=nd \n acela[i timp p`catele care lezeaz`
acest scop, precum: desfr=ul, avortul [i neaten]ia \n cre[terea [i
educarea copiilor.
--
Capitolul doi
376
Cultul \ngerilor
I. Preg`tirea aperceptiv`
|n calendarul bisericesc observ`m c` pe l=ng` s`rb`torile
\nchinate cinstirii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare [i a Sfin]ilor,
exist` [i o s`rb`toare \nchinat` \ngerilor Mihail [i Gavril. Prin
cinstirea pe care o facem \ngerilor, credincio[ii Bisericii noastre
recunosc aportul pe care Puterile netrupe[ti \l aduc pentru
m=ntuirea sufletelor noastre.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne arat` c` la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [i
p`m=ntul. Dac` prin cuv=ntul p`m=nt \n]elegem lumea v`zut`,
prin cer vom \n]elege lumea nev`zut`, lumea Puterilor
netrupe[ti, a fiin]elor spirituale create de Dumnezeu spre m`rirea
Sa [i fericirea lor, spre bucuria Sa [i bucuria lor. Ace[tia sunt
\ngerii. Ei nu tr`iesc \n izolare de lumea creat`, ci sunt slujitorii
lui Dumnezeu prin care El comunic` oamenilor voia [i poruncile
Sale. De aici cuv=ntul \nger care \nseamn` vestitor. La
\nceput to]i \ngerii au fost buni, deoarece ei au fost crea]i de
Dumnezeu \nceputul [i izvorul a toat` bun`tatea. Fiind duhuri
slujitoare, netrupe[ti [i nemuritoare, afl=ndu-se necontenit \n jurul
lui Dumnezeu, ei primesc lumin` din lumina lui Dumnezeu,
devenind [i ei lumin`tori dup` cuv=ntul psalmistului: Cel ce
faci pe \ngerii T`i duhuri [i pe slugile Tale par` de foc (Psalmul
103, 5).
Nu to]i \ngerii au r`mas \n lumina lui Dumnezeu. Unii dintre
ei au vrut s` devin` mai mari dec=t Dumnezeu [i astfel s-au rupt
din iubirea Lui. Rup=ndu-se de bun`tatea lui Dumnezeu, r`ul a
intrat \n fiin]a lor [i s-a ad=ncit at=t de mult, \nc=t s-au pietrificat
\n r`u, adic` r`ul a pus pentru totdeauna st`p=nire pe ei. |n felul
acesta au devenit diavoli, potrivnici poruncilor [i voii lui Dumnezeu, r`uvoitori fa]` de \ntreaga crea]ie a lui Dumnezeu,
invidio[i pe omul care reprezint` coroana crea]iei [i care poart`
Cateheze dogmatice
377
378
Capitolul doi
|ngerii sunt ocrotitorii oamenilor [i atunci c=nd ace[tia
\ndeplinesc planul lui Dumnezeu de m=ntuire. Dreptul Iosif este
anun]at \n vis de c`tre \nger s` r`m=n` ocrotitorul Sfintei
Fecioare: c` ce s-a z`mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt (Matei
1, 20). Tot \n vis \ngerul \i comunic` dreptului Iosif s` fug`
\mpreun` cu pruncul [i mama lui \n Egipt pentru a-i feri de m=nia
lui Irod [i apoi tot \ngerul \i comunic` s` se \ntoarc` \n Nazaret
(Matei 2, 13-22). |ngerii se arat` oamenilor [i sub form` v`zut`,
comunic=nd cu ei \n mod direct, precum este relatat cazul
eliber`rii din \nchisoare a Sf=ntului Apostol Petru (Faptele
Apostolilor 12, 70). Aceste ar`t`ri ale \ngerilor [i a comunic`rii
directe cu oamenii se numesc anghelofanii .
Sub forma anghelofaniilor, \ngerii sunt prezen]i [i \n
activitatea m=ntuitoare a Domnului, \ncep=nd cu Bunavestire [i
continu=nd cu na[terea Sa, c=nd \n auzul tuturor, ei \nal]` un
imn de pream`rire pentru \mp`carea omului cu Dumnezeu, pentru pacea pe care o aduce M=ntuitorul lumii: M`rire \ntru cei de
sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace \ntre oameni bun`voire
(Luca 2, 14), iar apoi la sf=r[itul activit`]ii Sale, tot \ngerul este
cel care pentru prima dat` face cunoscut oamenilor c` Iisus
Domnul este biruitorul mor]ii, c` El a \nviat (Matei 28, 110).
Cu prilejul \n`l]`rii Domnului la cer, doi \ngeri vestesc faptul c`
Iisus, care s-a \nal]at de la voi la cer, a[a va veni precum l-a]i
v`zut merg=nd la cer (Faptele Apostolilor 1, 1011).
De aici vedem c` oriunde este prezent Dumnezeu, \ngerii
sunt \ntotdeauna de fa]`. Ei sunt prezen]i [i \n cadrul cultului
divin public, mai ales atunci c=nd se aduce jertfa nes=ngeroas` a
Domnului pe Sfintele Altare.
Dac` pe bun` dreptate Bisericile tradi]ionale, cea Ortodox`
[i cea Romano-Catolic`, aduc cinstire sfin]ilor \ngeri, nu to]i
cre[tinii promoveaz` acest cult.
Cei ce resping cultul \ngerilor invoc` textul din Deuteronom
17, 35: De se va duce (cineva) [i se va apuca s` slujeasc` altor
dumnezei [i se va \nchina acelora, sau soarelui, sau lunei, sau la
toat` o[tirea cereasc`... s` sco]i pe b`rbatul acela, sau pe femeia
aceea care a f`cut r`ul acela, la por]ile tale, [i s`-i ucizi cu pietre.
Dar nic`ieri \n Sf=nta Scriptur`, prin o[tirea cereasc` nu se
\n]elege \nger, nici puteri netrupe[ti aflate \n preajma tronului
divin. Prin o[tire cereasc` se \n]eleg corpurile cere[ti pe care
aclam=ndu-le iudeii, urm=nd pe p`g=ni, u[or puteau c`dea \n
idolatrie, aduc=ndu-le jertfe pe acoperi[urile caselor dup` cum
ne spune proorocul Ieremia: {i casele Ierusalimului [i casele
regilor lui Iuda vor fi necurate, pentru c` pe acoperi[ul tuturor
Cateheze dogmatice
379
V. Asocierea
Biserica face deosebire \ntre cultul de adorare pe care \l \ndrept`m
numai lui Dumnezeu [i cultul de venerare pe care \l \ndrept`m
c`tre \ngeri [i sfin]i. Atunci c=nd unii cre[tini c`z=nd prad`
ereziilor, i-au considerat pe \ngeri dumnezei, Biserica a luat
atitudine, condamn=nd prin canonul 35 la sinodul de la Laodiceia,
din anul 343, cultul gre[it, de adorare al \ngerilor, pe to]i cei
care \l practicau. Atitudinea fa]` de cultul gre[it al \ngerilor a
fost condamnat` [i de Biserica Apusean`, prin sinoadele de la
Roma din 492 [i 745. Aduc=nd un cult de venerare \ngerilor, [i
ei la r=ndul lor, \mpreun` cu noi oamenii, aduc lui Dumnezeu
cult de adorare.
Capitolul doi
380
VI. Generalizarea
VII. Aplicarea
Prin formele de manifestare a cultului \ngerilor not`m
urm`toarele:
1. Sfin]ilor \ngeri s-a consacrat ziua de luni, a s`pt`m=nii,
spre pomenirea [i cinstirea lor. C`r]ile de cult cuprind rug`ciunile
[i imnele de laud` adresate sfin]ilor \ngeri ale fiec`rei zile de
luni.
2. Pomenirea Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril a fost
fixat` \ntr-o s`rb`toare cu dat` fix`, la 8 noiembrie.
3. Credincio[ii \nal]` sfin]ilor \ngeri at=t rug`ciuni particulare, \ncep=nd cu |ngera[ul rostit \n cei mai fragezi ani ai
copil`riei [i continu=nd cu rug`ciunile de diminea]` [i sear`, cu
rug`ciunile publice [i slujbele aduse \n cinstea lor. Dintre acestea
amintim: Acatistul sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, Canonul
de rug`ciune c`tre puterile cere[ti [i c`tre to]i sfin]ii (pe care \l
g`sim \n Ceaslov).
4. |n acela[i timp credincio[ii cer lui Dumnezeu \n rug`ciunea
comun` s` le d`ruiasc`: |nger de pace, credincios \ndrept`tor,
p`zitor sufletelor [i trupurilor noastre.
5. Multe din sfintele loca[uri de \nchin`ciune sunt puse sub
ocrotire duhovniceasc` a \ngerilor, purt=nd hramul Sfin]ilor
Arhangheli Mihail [i Gavril.
6. Chipurile \ngerilor \mpodobesc pere]ii bisericilor, [i chiar
pe una din u[ile \mp`r`te[ti este pictat` scena Bunei-vestiri, \n
care \ngerul Gavril \nt=mpin` pe Sf=nta Fecioar` cu un crin \n
m=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei (prin albul imaculat al
crinului).
7. Multe case ale credincio[ilor sunt puse sub ocrotirea
duhovniceasc` a Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, ca un
praznic familial.
8. Mul]i credincio[i au luat numele Sfin]ilor Arhangheli
Mihail [i Gavril, spre a-i p`zi \n via]` [i spre a-i avea pild` de
slujire lui Dumnezeu [i oamenilor.
--
Cateheze dogmatice
381
Providen]a divin`
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu
cuno[tin]ele anterioare
C=nd rostim Simbolul de credin]` m`rturisim c` Dumnezeu este
Creatorul tuturor celor v`zute [i nev`zute. |n acela[i timp
spunem c` Dumnezeu este [i atot]iitorul, recunosc=nd prin
aceasta c` El nu numai c` a adus lumea la existen]`, dar \i [i
poart` de grij` spre a-[i \mplini menirea ei. Aceast` purtare de
grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei Sale este cunoscut` sub
numele de providen]` sau pronie divin`.
382
Capitolul doi
torul ne asigur` c` [i perii capului ne sunt num`ra]i, [i c` Tat`l
nostru cel din ceruri face ca soarele s`u s` r`sar` [i peste cei r`i
[i peste cei buni, [i plou` peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i
(Matei 5, 45). De aici vedem c` a[a cum lumea a fost adus` la
existen]` din iubirea [i bun`tatea lui Dumnezeu, tot din iubire ea
este p`strat` de Dumnezeu [i condus` de El spre a-[i \mplini
scopul sau menirea: C`ci Tu iube[ti toate cele ce sunt [i nimic
nu urgise[ti din cele ce ai f`cut, c` dac` ai fi ur=t un lucru nu l-ai
fi pl`smuit. {i cum ar fi r`u ceva, de n-ai fi voit Tu. Sau cum ar
d`inui dac` nu ar fi fost chemat de Tine la existen]` (|n]elepciunea lui Solomon 11, 2426).
Providen]a divin` are un \ntreit aspect: de conservare, de
conlucrare [i de guvernare a crea]iei.
1. Conservarea este grija lui Dumnezeu ca fiin]ele [i lucrurile
s` fie p`strate \n forma lor originar`. F`r` aceast` grij` permanent` a lui Dumnezeu, toat` crea]ia ar disp`rea \n nefiin]`: Toate
c`tre Tine a[teapt` s` le dai lor hran` la bun` vreme.
Deschiz=ndu-}i m=na Ta, toate se vor umplea de bun`t`]i, iar
\ntorc=ndu-]i fa]a Ta, se ofilesc, [i de le iei duhul mor [i se prefac
\n ]`r=n`. C=nd Tu trimi]i \ns` duhul T`u, toate iar`[i se zidesc
[i \nnoiesc fa]a p`m=ntului (Psalmul 103, 2931).
Pentru a \n]elege mai bine aceasta, s` privim pu]in ordinea
[i frumuse]ea crea]iei lui Dumnezeu. At=t lucrurile ne\nsufle]ite,
c=t [i fiin]ele vii au \n ele \nscrise de Dumnezeu \nc` de la crea]ie
legile dup` care se conduc. Dar Dumnezeu vegheaz` ne\ntrerupt
ca aceste legi s`-[i men]in`, s`-[i p`streze existen]a [i astfel s`
fie asigurat` ordinea \n univers. Admir`m cu to]ii un r`s`rit [i
un apus de soare. De c`ldura [i lumina lui beneficiaz` toate
fiin]ele vii... Dar dac` Dumnezeu nu ar veghea ca p`m=ntul \n
mi[carea lui de rota]ie s`-[i men]in` permanent aceea[i distan]`
fa]` de soare, [i numai foarte pu]in dac` s-ar apropia mai mult,
ar deveni incandescent, [i via]a nu ar mai fi posibil`. {i invers,
dac` numai cu pu]in s-ar dep`rta de soare, ar \nghe]a.
Pe de alt` parte, fiin]ele au \nscrise legile existen]ei lor \n
instinct. R`m=nem cu to]ii mira]i, de pild`, \n fa]a albinei care
\[i construie[te cu at=ta m`iestrie fagurele, unde depune mierea
adunat` cu s=rguin]`, precum [i modul interesant de a se \nmul]i.
Admir`m de asemenea, [i felul \n care p`s`rile \[i construiesc cu
at=ta migal` cuibul. Dac` nu ar exista acest instinct, nu [i-ar putea
aduna hrana [i nici asigura perpetuarea speciei... La fel, privind
o plant` care ne ofer` roadele ei \mbel[ugate, sau o floare care
ne \mbat` cu parfumul ei, putem u[or \n]elege c` pe l=ng`
condi]iile de lumin`, c`ldur` [i umiditate, exist` grija lui Dum-
Cateheze dogmatice
383
384
Capitolul doi
cel ce ispite[te pe om, f`c=ndu-l s` p`c`tuiasc`, [i odat` cu p`catul
s`-i vin` toate relele, culmin=nd cu moartea. Dar prin venirea
M=ntuitorului, diavolul a fost aruncat afar`. Dumnezeu ne
p`ze[te de cel viclean (Ioan 17, 15) pe cei ce ne \ncredem \n
El. Domnul \nsu[i ne-a \nv`]at c` \n rug`ciunea c`tre Tat`l nostru, s` cerem a nu fi du[i \n ispit`, ci s` fim izb`vi]i de cel r`u.
Dar de multe ori r`ul ne vine [i ca pedeaps` pentru p`catele
s`v=r[ite de noi. P`rintele nostru ceresc ne ceart`, fiindc` vrea
ca noi v`z=ndu-ne gre[eala s` ne \ndrept`m via]a. Fiul meu, nu
nesocoti cearta Domnului, nici nu te descuraja c=nd esti mustrat
de El; c`ci pe cine iube[te Domnul \l ceart`, [i biciuie[te pe tot
fiul pe care-l prime[te. Dac` suferi]i certarea, Dumnezeu se poart`
cu voi ca fa]` de fii; c`ci care este fiul, pe care nu-l ceart` tat`l?...
Orice certare pare \ntr-adev`r pentru timpul de fa]` a fi nu spre
bucurie, ci spre m=hnire, dar pe urm` aduce celor \ncerca]i cu ea
roada pa[nic` a drept`]ii (Evrei 12, 511).
Pe de alt` parte, se \nt=mpl` ca noi s` nu \n]elegem lucrarea
lui Dumnezeu asupra vie]ii noastre [i ne tulbur`m dac` nu ni se
\mpline[te o dorin]` oarecare. Cerem \ns` de multe ori, [i nu
[tim ce cerem, dup` cum ne spune M=ntuitorul. Dumnezeu [tie
\ns` sf=r[itul tuturor lucrurilor [i ac]iunilor vie]ii noastre, \nc=t
e bine s` l`s`m a se \mplini voia Lui, [tiind c` toate se lucreaz`
spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Romani 8, 29).
Este adev`rat ca diavolul ne poate ispiti, aduc=ndu-ne suferin]` [i necazuri. Ne poate ispiti ca pe dreptul Iov, chiar dac`
suntem drep]i [i virtuo[i. Dar numai c=t \i este \ng`duit de Dumnezeu... St`p=nul acestei lumi, creatorul [i proniatorul ei este [i
r`m=ne Dumnezeu, P`rintele nostru care ne-a adus m=ntuirea [i
izb`virea prin Fiul S`u, asigur=ndu-ne c` prin El vom fi \n final
mai mult dec=t biruitori. |n toate p`timind necaz, dar nefiind
strivi]i, lipsi]i fiind, dar nu dezn`d`jduind... Purt=nd totdeauna
\n trup omor=rea Domnului Iisus, pentru ca [i via]a lui Iisus s`
se arate \n trupul nostru (11 Corinteni 4, 810). Dar p=n` la
sf=r[itul veacurilor, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate (I Corinteni 15, 28), diavolul umbl` r`cnind ca un leu, c`ut=nd pe cine
s` \nghit` (I Petru 5, 8). Cei d`rui]i lui Dumnezeu iau peste
toate pav`za credin]ei, spre a putea stinge s`ge]ile vicleanului
cele aprinse (Efeseni 6, 16), r`m=n=nd permanent uni]i cu
Hristos, c`ruia i s-a dat toat` puterea \n cer [i pe p`m=nt (Matei
28, 18; Filipeni 2, 911), \nving=nd prin Jertfa [i |nvierea Sa
puterea diavolului [i a mor]ii.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul care reprezint`
pe Dumnezeu \mbr`]i[=nd globul p`m=ntesc.
Cateheze dogmatice
385
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce este providen]a sau pronia divin`? (Este purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, ca lumea pe care El a adus-o la existen]` s`-[i
\mplineasc` menirea pentru care a fost creat`). Ce caracter are
providen]a divin`? (Are un caracter general, privind \ntreaga
crea]ie, precum [i un caracter special, privind fiecare lucru [i
fiin]`). Care sunt aspectele providen]ei divine? (De conservare,
prin care lucrurile [i fiin]ele sunt p`strate \n forma lor originar`;
de conlucrare, prin care Dumnezeu acord` creaturii ajutorul pentru atingerea scopului pentru care a fost creat`; [i de guvernare,
prin care Dumnezeu conduce creaturile spre \mplinirea menirii
lor). Existen]a r`ului \n lume poate s` pun` la \ndoial` purtarea
de grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei [i omului? (Nu o poate
pune, fiindc` Dumnezeu nu este autorul r`ului, iar mai presus de
for]ele r`ului [i ale \ntunericului este puterea lui Dumnezeu, care
se \ndreapt` totdeauna cu iubire spre crea]ia Sa, [i care pentru
salvarea omului din p`cat [i din moarte a trimis pe Fiul S`u ca
Jertf` de isp`[ire, \nc=t prin Hristos, biruitorul iadului [i al mor]ii,
credincio[ii r`m=n \n n`dejdea de neclintit a biruin]ei finale a
binelui, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate).
8. Aplicarea
Se va c=nta imnul bisericesc: Cu noi este Dumnezeu, \n]elege]i
neamuri [i v` pleca]i, c`ci cu noi este Dumnezeu....
--
P`catul str`mo[esc
I. Preg`tirea aperceptiv`
Creat dup` chipul lui Dumnezeu, omul avea o demnitate cu totul
deosebit`. Era coroana crea]iei [i st`p=nul lumii v`zute. Avea \n
acela[i timp [i o menire excep]ional`, [i anume de a fi \mpreun`
Capitolul doi
386
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne relateaz` despre c`derea omului \n p`cat, urm`toarele: ...A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunc` [i a
zis: Din to]i pomii din rai po]i s` m`n=nci, dar din pomul
cuno[tin]ei binelui [i r`ului s` nu m`n=nci, c`ci, \n ziua \n care
vei m=nca din el, vei muri negre[it!... {arpele era \ns` cel mai
[iret din toate fiarele de pe p`m=nt, pe care le f`cuse Domnul
Dumnezeu. {i a zis [arpele c`tre femeie: Dumnezeu, a zis El
oare, s` nu m=nca]i roadele din orice pom din rai? Iar femeia a
zis c`tre [arpe: Roade din pomii raiului putem s` m=nc`m; numai
din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis: s` nu
m=nca]i din el, nici s` v` atinge]i de el, ca s` nu muri]i! Atunci
[arpele a zis c`tre femeie: Nu, nu ve]i muri! Dar Dumnezeu [tie
c` \n ziua \n care ve]i m=nca din el vi se vor deschide ochii [i
ve]i fi ca Dumnezeu, cunosc=nd binele [i r`ul. De aceea femeia,
socotind c` rodul pomului este bun de m=ncat [i pl`cut ochilor
la vedere [i vrednic de dorit, pentru c` d` [tiin]`, a luat din el [i
a m=ncat [i a dat b`rbatului s`u [i a m=ncat [i el (Facerea 2, 16
3, 16).
De aici vedem c` p`catul \nseamn` neascultare fa]` de Dumnezeu. La aceast` neascultare primul om a ajuns prin ispitirea
diavolului. Mai bine zis a fost \n[elat de \nfrico[atul [i prea
iscusitul duh al nimicniciei [i nefiin]ei, cum \i spune F.M.
Dostoievski. Omul avea \n el tendin]a de a fi asemenea lui Dumnezeu. C=nd vicleanul duh i-a oferit solu]ia de a gusta din fructul
pomului cuno[tin]ei binelui [i r`ului, omului pentru o clip` i s-a
\ntunecat mintea [i a uitat de porunca lui Dumnezeu. Ispita
diavolului a fost mai orbitoare dec=t luciditatea min]ii omului.
A fost pentru primul om clipa fatal` a ruperii prin neascultare
a comuniunii cu Dumnezeu. {i astfel natura omului \[i pierde
divinul din ea. Chipul lui Dumnezeu \n om este ra]iunea [i
libertatea. Prin libertate omul \[i afirm` demnitatea, asemenea
Cateheze dogmatice
387
V. Asocierea
V`z=nd c` p`catul nu corespunde firii, fiind o boal` a ei,
credinciosul trebuie s`-[i concentreze toate for]ele duhovnice[ti
spre s`v=r[irea virtu]ii. |ntruc=t virtutea apar]ine firii, p`catul ca
boal` a ei dispare odat` cu \ns`n`to[irea firii \n bine, \n virtute,
a[a cum dispare \ntunericul la apari]ia luminii. |n concret, aceasta
\nseamn`, de pild`, c` dac` cultiv`m virtutea bl=nde]ei, alung`m
p`catul m=niei. Cump`tarea alung` l`comia, desfr=ul, be]ia.
Milostenia alung` avari]ia, iar smerenia alung` m=ndria. Dac`
vom fi cura]i cu inima ne vom elibera de orice invidie [i r`utate.
Cultiv=nd deci virtutea, este ca [i cum p`r`sind un drum gre[it,
Capitolul doi
388
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c` p`catul este c`lcarea cu voie liber`
a poruncii lui Dumnezeu, cre=nd o rupere a comuniunii cu El, o
tulburare \n fiin]a omului [i \n rela]iile lui cu semenii [i cu
\ntreaga crea]ie, dar din care putem fi salva]i prin \mpreun`
lucrarea firii cu harul divin, care ne conduce pe drumul virtu]ii.
VII. Aplicarea
--
Dumnezeu Fiul
I. Preg`tirea aperceptiv`
Simbolul de credin]` sau Crezul, formulat la dou` din cele [apte
sinoade ecumenice, ne prezint` \n primul articol \nv`]`tura despre
Dumnezeu Tat`l, f`c`torul tuturor celor v`zute [i nev`zute, al
cerului [i al p`m=ntului.
Cateheze dogmatice
389
III. Tratarea
Articolul II ne spune: {i \ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \nainte de
to]i vecii. Lumin` din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat, n`scut iar nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, prin
care toate s-au f`cut.
Cunoa[tem din acest articol c` Dumnezeu Fiul este n`scut
din Tat`l \nainte de to]i vecii. Textul ne spune n`scut nu
f`cut, tocmai pentru a deosebi na[terea de facere. Spre deosebire
de noi oamenii care suntem f`pturi f`cute, El este Dumnezeu
adev`rat din Dumnezeu adev`rat n`scut, nu f`cut. Vorbind despre
na[terea Fiului din Tat`l, trebuie s` preciz`m c` datorit`
deosebirii fa]` de facerea f`pturii, noi nu o putem \n]elege cu
mintea. Sfin]ii P`rin]i spun c` na[terea Fiului nu trebuie \n]eleas`
ca [i cum Tat`l ar fi adus pe Fiul din neexisten]` la existen]`,
nici c` ar fi \nfiat pe vreunul care nu ar fi existat. Dumnezeu
n-a fost mai \nainte f`r` Fiul [i mai pe urm` a devenit Tat`, ci
totdeauna are pe Fiul, spune Sf=ntul Chiril al Ierusalimului.
Na[terea Fiului nu aduce ca la f`pturi o schimbare. At=t de mare
este aceast` tain`, \nc=t nici Duhul nu o descopere \n Scripturi,
nu o cunosc cerurile [i nici chiar firea \ngereasc`, spune un dasc`l
al Bisericii.
Pentru a avea totu[i o imagine a acestei na[teri s-a folosit
analogia min]ii care na[te g=ndul. C=nd a ap`rut mintea, a ap`rut
[i g=ndul. Asem`narea este \ns` nedeplin`, na[terea Fiului
r`m=n=nd \n aureola tainei ce nu poate fi \n]eleas`. Na[terea
neaduc=nd nici o schimbare, Tat`l [i Fiul sunt egali. Aceast`
egalitate este redat` \n Simbolul de credin]` prin imaginea
luminii: Lumin` din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat. A[a cum Tat`l este lumin` (I Ioan 1, 5), tot astfel
[i Fiul este lumin` (Ioan 8, 12). La fel, neschimbabilitatea lui
Dumnezeu [i egalitatea Tat`lui cu Fiul se eviden]iaz` [i prin aceea
c` Fiul este de o fiin]` cu Tat`l. La oameni pentru a exista dou`
fiin]e, se repet` fiin]a. La Dumnezeu fiin]a nu se repet`. Tat`l [i
Fiul sunt dou` Persoane care au fiin]a \n comun. Eu [i Tat`l una
suntem, ne m`rturise[te Fiul (Ioan 10, 30). Av=nd aceea[i fiin]`,
Fiul are [i aceea[i dumnezeire.
Articolul III: Care pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire
s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut om. Prin \ntrupare, Fiul lui Dumnezeu se
nume[te [i Fiul Omului, pentru c` ia firea omeneasc` a[a cum
este ea, cu trup [i suflet, ca al oric`ruia dintre noi, cu toate
390
Capitolul doi
sl`biciunile, afar` de p`cat. Dac` nu ar fi luat astfel firea
omeneasc`, nu ar fi putut s` ne m=ntuiasc`, fiindc` El nu a murit
pentru p`catele Sale, ci pentru p`catele noastre. Cobor=rea Fiului
din cer se face prin z`mislirea din Sf=nta Fecioar` Maria, cu
participarea Sf=ntului Duh, spre a face posibil` \ntruparea Fiului
lui Dumnezeu. Un P`rinte al Bisericii arat` c` z`mislirea [i
na[terea au fost cu totul curate [i neatinse de s`m=n]` [i de
stric`ciune, [i de aceea Maica Celui n`scut din ea este Fecioar`
[i dup` na[tere, r`m=n=nd prin na[tere [i mai nep`timitoare, ceea
ce este cu totul str`in firii [i mai presus de ra]iune (Maxim
M`rturisitorul).
Prezen]a celor dou` firi \n Persoana Fiului Omului poate fi
remarcat` \n activitatea Sa p`m=nteasc`. Astfel, prin firea
omeneasc` atinge ochii orbului, iar prin firea dumnezeiasc` \i
acord` vindecarea. Prin firea omeneasc` ostene[te, fl`m=nze[te,
nu are unde s`-[i plece capul, iar prin firea dumnezeiasc`
s`v=r[e[te \nmul]irea p=inilor. Prin firea omeneasc` simte teama
[i durerile mor]ii, iar prin firea dumnezeiasc` \nviaz` din mor]i.
Deci prin firea omeneasc` este asemenea nou`, iar prin cea
dumnezeiasc` este una cu Tat`l (Ioan 10, 30).
Articolul IV: {i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu
Pilat, a p`timit [i s-a \ngropat. M=ntuirea noastr` \ncepe odat`
cu \ntruparea, se continu` cu activitatea [i se des`v=r[e[te prin
Jertfa [i |nvierea Fiului Omului. De[i nu a avut p`cat [i nu I s-a
putut dovedi vinov`]ia, este totu[i condamnat la moarte prin
sentin]a rostit` de procuratorul roman Pon]iu Pilat. Moartea prin
r`stignire e cea mai dureroas` [i mai crud`, rezervat` sclavilor [i
celor mai r`u f`c`tori dintre oameni. Patimile [i \ngroparea
dovedesc c` moartea Fiului Omului a fost real`. Sfin]ii P`rin]i
arat` c` firea dumnezeiasc` nu s-a desp`r]it nici de trup, nici de
suflet, chiar dac` prin moarte trupul s-a desp`r]it de suflet. |n
morm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, \n rai cu
t=lharul [i pe scaun \mpreun` cu Tat`l [i cu Duhul ai fost,
Hristoase, toate umpl=ndu-le, Cela ce e[ti necuprins.
Articolul V: {i a \nviat a treia zi, dup` Scripturi. Dac`
r`splata p`catului este moartea (Romani 6, 23), iar Fiul Omului
primind moartea ca unul care nu avea p`cat, El nu putea r`m=ne
sub os=nda mor]ii. Prin \nvierea Sa din mor]i, arat` Apostolul,
Hristos s-a f`cut \ncep`tur` celor adormi]i. C`ci deoarece
moartea a venit prin om, prin om [i \nvierea mor]ilor. C`ci precum
to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos (I Corinteni 15, 20-22).
Cateheze dogmatice
391
Capitolul doi
392
V. Asocierea
Privind Persoana Fiului \n unitatea Treimii celei nedesp`r]ite,
m`rturisim prin Simbolul de credin]` c` Tat`l este nen`scut [i
f`r` cauz`; Fiul este n`scut din veci din Tat`l, de o fiin]` cu
Tat`l; iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l. Cu privire la activitatea
distinct` \n lume a Persoanelor Treimii, Tat`l este creatorul [i
proniatorul; Fiul este m=ntuitorul [i judec`torul; iar Duhul Sf=nt
des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului, El fiind sfin]itorul care
face vie lucrarea harului necreat al Sfintei Treimi \n Biseric` [i
\n via]a credincio[ilor. Aceasta este \ns` numai o distinc]ie formal`, fiindc` voin]a [i lucrarea celor trei Persoane fiind unitar`,
toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul, prin Duhul Sf=nt.
VI. Generalizarea
Privind \n mod special Persoana Fiului lui Dumnezeu, m`rturisim credin]a c` El este n`scut din Tat`l \nainte de to]i vecii, [i
de o fiin]` cu Tat`l. S-a \ntrupat pentru m=ntuirea noastr`, iar
dup` patim`, moarte [i \nviere s-a \n`l]at \n slava cereasc` [i va
veni din nou ca s` judece viii [i mor]ii, \ntemeind o \mp`r`]ie
dumnezeiasc` ve[nic`.
VII. Aplicarea
Din cele p=n` aici tratate re]inem pentru via]a noastr` duhovniceasc` mai multe \nv`]`minte practice:
1. M`rturisind credin]a \n Fiul lui Dumnezeu, cre[tinii \l
cinstesc pe Iisus Hristos ca pe Dumnezeu adev`rat, \l adora prin
iubire [i \i d`ruiesc via]a duhovniceasc` spre m=ntuire: Pe noi
\n[ine [i unii pe al]ii [i toat` via]a noastr` lui Hristos Dumnezeu
s` o d`m.
2. Dumnezeu Fiul lucreaz` m=ntuirea credincio[ilor prin harul
necreat al Sfintei Treimi \n Sfintele Taine. Iar \n Taina Euharistiei
credincio[ii se \mp`rt`[esc cu \nsu[i Trupul [i S=ngele S`u spre
iertarea p`catelor [i spre rena[terea duhovniceasc` pentru
dob=ndirea m=ntuirii.
3. Credincio[ii \l cinstesc pe Fiul [i prin s`rb`torirea evenimentelor din via]a Lui p`m=nteasc`, prin care ne-a adus
m=ntuirea. Acestea se numesc praznice \mp`r`te[ti, fiindc` \n
cadrul lor cinstim pe Fiul ca Persoan` a Sfintei Treimi. La acestea
Cateheze dogmatice
--
393
III. Tratarea
Referindu-ne la Patimile Domnului, adic` la suferin]a Sa pe cruce,
ne punem \ntrebarea: Iisus Hristos fiind om adev`rat [i Dumnezeu adev`rat, cum trebuie \n]eleas` suferin]a Lui? Putea cumva
Dumnezeu s` fie supus suferin]ei?
Dumnezeu este altceva dec=t omul. La Dumnezeu nu exist`
afecte (durere, team`, bucurie, oboseal`, foame, sete) [i nici
suferin]`. Dac` ar exista acestea, ar mai \nceta s` fie Dumnezeu.
Iisus Hristos a avut afecte [i suferin]` numai fiindc` a avut firea
omeneasc` ce poart` \n sine r`nile p`catelor. Suferin]a este
consecin]a p`catului. Hristos a luat firea omenesc` cu toate
suferin]ele ei, afar` de p`cat tocmai pentru a izb`vi, a salva, a
m=ntui firea omenesc` din p`cat. El a luat firea noastr` cu
sl`biciunile ei, adic` cu trebuin]a de a m=nca, de a bea, de a se
odihni, cu teama [i bucuria sufletului, inclusiv cu putin]a de a
suferi durerea [i chiar de a muri. Dar din firea omeneasc` a M=ntuitorului lipsea ispita spre pl`cerea ce duce la p`cat. El nu putea
p`c`tui, fiindc` p`catul este str`in de Dumnezeu. Ori El a fost [i
Dumnezeu adev`rat. Numai fiindc` El nu putea avea p`cat per-
394
Capitolul doi
sonal, a putut aduce jertfa de isp`[ire c`tre Dumnezeu Tat`l pentru p`catele tuturor oamenilor, [i prin S=ngele crucii Lui, to]i s`
poat` primi m=ntuirea, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Pentru acest
motiv, Hristos nu a avut \n firea lui pl`cerea ce duce la p`cat. A
luat numai durerea ce provine de pe urmele p`catului. S-a
\mpov`rat cu suferin]a noastr` ce ne vine din p`cat. Prin urmare,
at=t p`timirea c=t [i moartea se refer` numai la firea omeneasc`
a lui Hristos. R`bd=nd, \ns` durerea mor]ii, ca Unul ce nu avea
p`cat, El nu putea r`m=ne sub povara mor]ii. {tiut fiind c`
r`splata p`catului este moartea (Romani 6, 23), El nu putea fi
supus mor]ii, fiindc` nu a avut p`cat. De aceea, tot prin dreptatea
lui Dumnezeu, El a c`lcat cu moartea pe moarte. Jertfa Lui c`tre
Dumnezeu Tat`l aduce pre]ul de r`scump`rare pentru p`catele
noastre [i astfel \mpline[te dreptatea lui Dumnezeu. Dar tot
potrivit drept`]ii lui Dumnezeu, firea Sa omeneasc` p`timitoare
nu a fost l`sat` victim` mor]ii, fiindc` El nu a avut p`cat, iar
moartea a intrat \n lume numai \n urma p`catului.
Cum se cuvine s` \n]elegem acum \ngroparea Domnului?
Faptul c` Simbolul de credin]` ne spune c` Trupul Domnului
a fost \ngropat, vrea s` precizeze c` moartea Lui a fost real` [i
deplin`, c` a \mplinit dreptatea lui Dumnezeu nu numai
f`c=ndu-se p`cat pentru noi, ci prin moartea Sa ne-a asigurat c` a
pl`tit pre]ul de r`scump`rare pentru to]i p`c`to[ii lumii, dinaintea
Sa [i dup` El, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Apostolul precizeaz`
\n acest sens c` \nc` p`c`to[i fiind noi, Hristos a murit pentru
noi(Romani 5, 8). El care n-a cunoscut p`cat, s-a f`cut pentru
noi p`cat, pentru ca noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu
\ntru El(II Corinteni 5, 21).
Dat fiind faptul c` firea omeneasc` este format` din suflet [i
din trup, ne punem acum \ntrebarea: unde se afla sufletul
Domnului \n timpul c=t trupul Lui a stat \n morm=nt? Este [tiut
faptul c` sufletul este nemuritor. Hristos putea muri numai cu
trupul. De aceea \ntrebarea unde se afla sufletul Domnului? se
pune \n mod firesc.
Sf=nta Scriptur` ne arat` foarte clar c` sufletul Lui s-a cobor=t
la iad: C`ci [i Hristos a suferit odat` moartea pentru p`catele
noastre, El, Cel drept, pentru cei nedrep]i, ca s` ne aduc` pe noi
la Dumnezeu, omor=t fiind cu trupul, dar viu f`cut cu duhul, cu
care s-a pogor=t [i a propov`duit duhurilor ]inute \n \nchisoare,
care fuseser` neascult`toare alt`dat`, c=nd \ndelunga r`bdare a
lui Dumnezeu a[tepta, \n zilele lui Noe, [i se preg`tea corabia \n
care pu]ine suflete, adic` opt, s-au m=ntuit prin ap`(I Petru 3,
1820).
Cateheze dogmatice
395
Capitolul doi
396
V. Asocierea
De[i asemenea trupului [i sufletului nostru, trupul lui Hristos
era pe de o parte stric`cios, asemeni cu cel al nostru, fiindc` a
luat asupra-[i firea noastr` cu toate stric`ciunile ei. Dar pe de
alt` parte, spre deosebire de firea noastr`, trupul Lui este
nestric`cios. Nestric`ciunea Lui se des`v=r[e[ete dup` \nviere
c=nd trupul lui Hristos ajunge la deplina \ndumnezeire. La fel [i
sufletul. Numai dup` \nviere este str`b`tut integral de lucrarea
dumnezeirii.
VI. Generalizarea
|mp`rt`[indu-ne de via]a divin` a Trupului \ndumnezeit al lui
Hristos, prin actualizarea Jertfei Sale, spunem de fiecare dat` la
Sf=nta Liturghie: |n morm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca un
Dumnezeu, \n rai cu t=lharul [i pe scaun cu Tat`l [i cu Tat`l [i cu
Duhul ai fost, Hristoase, toate \mplinindu-le, Cela ce e[ti necuprins.
Cateheze dogmatice
--
397
VII. Aplicarea
Se va c=nta prohodul Domnului: |n morm=nt via]` pus-ai fost,
Hristoase, [i s-au sp`im=ntat puterile \ngere[ti....
III. Tratarea
Crucea indic` la popoarele antice lemnul de tortur`, aduc`tor al
celor mai \ngrozitoare chinuri. Condamnarea la moarte prin
crucificare sau r`stignire era rezervat` sclavilor, criminalilor, sau
celor mai r`i dintre oameni. Romanii au preluat acest mod de
pedepsire de la cartaginezi. La iudei a fost folosit` numai dup`
ce }ara Sf=nt` a devenit provincie roman`. Fiind foarte umilitoare
[i dur`, pedeapsa prin crucificare era privit` cu rezerv` la iudei,
\nc=t cel astfel condamnat, era total descalificat \n fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor: Blestemat cel sp=nzurat pe lemn, se
spunea \n Legea Veche (Deuteronom 21, 23).
Cuv=ntul crucii a primit [i un \n]eles figurat, fiind folosit
\n vorbirea curent` spre a exprima necazurile [i greut`]ile vie]ii
(Marcu 8, 34).
Iisus a fost condamnat la moarte prin r`stignire [i a suferit
pe cruce cele mai groaznice chinuri. Al`turi de crucea Lui au
398
Capitolul doi
mai fost \n`l]ate \nc` dou` cruci ale unor t=lhari. Pe Golgota se
aflau deci trei cruci, fiecare av=nd t=lcul ei. Pentru t=lharul
nem=ntuit crucea a fost instrumentul oribil de tortur` [i chin
aduc`tor de moarte. Pentru t=lharul m=ntuit, crucea a \nsemnat
[ansa vie]ii lui ve[nice. Crucea lui Iisus are \ns` un cu totul alt
\n]eles. Ea se refer` la noi oamenii. Hristos ne-a r`scump`rat
din blestemul legii, f`c=ndu-se pentru noi blestem... (Galateni
3, 13). |n felul acesta, crucea lui Hristos transform`, schimb`
sensul sau \n]elesul lemnului odios de tortur` [i chin, \n cel de
altar pe care se aduce suprema jertf` de isp`[ire: A[a [i Hristos,
aduc=ndu-se (jertf`) odat`, ca s` ridice p`catele multora, a doua
oara se va ar`ta f`r` de p`cat celor ce \l a[teapt` spre m=ntuire
(Evrei 9, 28). {i cum jertfelnicul era lucru prea sf=nt [i tot ce se
atingea de el se sfin]ea (Ie[irea 29, 37), tot astfel [i crucea lui
Hristos devine prin jertfa adus` pe ea un lucru, un obiect aduc`tor
de sfin]enie. Cei ce privesc spre crucea lui Hristos nu mai sunt
st`p=ni]i de teama distrug`toare a sufletului, ci de bucuria [i pacea
sfin]itoare [i m=ntuitoare. De aici [i cuvintele Apostolului: Mie
\ns` s` nu-mi fie a m` l`uda dec=t numai \n crucea Domnului
nostru Iisus Hristos (Galateni 6, 14). Reprezent=nd biruin]a
asupra p`catului [i a mor]ii (Efeseni 2, 15-17; Coloseni 2, 1415), crucea devine obiect de sfin]enie [i m=ntuire, aduc`toare de
putere [i har: C`ci cuv=ntul crucii este nebunie pentru cei
pieritori, iar pentru noi cei ce ne m=ntuim este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18).
Pentru acest motiv, crucea devine emblema cre[tinismului,
un obiect de cinste, sfin]it cu s=ngele Domnului, iar cre[tinii din
cele mai vechi timpuri s-au numit cinstitori ai crucii.
Reprezent=nd stema, sau steagul cre[tinismului, crucea va fi [i
semnul Fiului Omului, care se va ar`ta pe cer la cea de a doua
Sa venire (Matei 24, 30).
P`str=nd \n sufletele lor roadele jertfei r`scump`r`toare prin
crucea Domnului, cre[tinii din cele mai vechi timpuri au c`utat
s` exteriorizeze semnul m=ntuirii. Imaginea crucii a angajat mereu
sim]irea cre[tinilor [i dragostea fa]` de Cel r`stignit, de harul lui
m=ntuitor, [i ating=nd-o cu evlavie [i venerare, prin s`rutare [i
rug`ciune, sim]im puterea harului care izvor`[te din s=ngele
Domnului care a curs pe ea.
Tot ca o form` de exteriorizare a vener`rii sfintei cruci este
[i \nsemnarea cre[tinului cu semnul crucii, ca practic` dat=nd
din cele mai vechi timpuri. Astfel, Tertulian (240) arat` c` la
fiecare pas, la fiecare mi[care, la fiecare intrare [i ie[ire,
\mbr`c=ndu-ne, la sp`lat, la mas`, seara, culcat sau [ez=nd [i \n
Cateheze dogmatice
399
Capitolul doi
400
V. Asocierea
Venerarea sau cinstirea sfintei cruci este un cult relativ,
subordonat celui absolut, de adorare, pe care \l aducem numai
lui Dumnezeu. Cultul \ngerilor, al sfin]ilor, al moa[telor, al icoanelor, la care se asociaz` [i cel al crucii, este numit cult de
dulie, sau de cinstire, de \nchin`ciune, de venerare. Le cinstim
pe acestea, deoarece vedem \n ele lucrarea lui Dumnezeu,
sfin]enia lui Dumnezeu, dar pe Dumnezeu \l cinstim pentru El
|nsu[i, ca [i creator [i m=ntuitor al nostru. Cinstind crucea prin
care a venit m=ntuirea la toat` lumea \l cinstim pe M=ntuitorul
\nsu[i [i astfel cinstirea trece de la cruce la Cel r`stignit pe ea, la
patimile [i \nvierea Lui. A[a se explic` [i faptul c` \nsemn=ndu-ne
cu semnul crucii pronun]`m numele Sfintei Treimi, ceea ce
\nseamn` c` m=ntuirea ne vine de la Sf=nta Treime, iar crucea ne
introduce \n comuniunea ei. Aceasta dovede[te \nc` odat` c`
venerarea sfintei cruci nu poate fi socotit` idolatrie.
VI. Generalizarea
Aduc=nd venerare sfintei cruci prin care a venit m=ntuirea la
toat` lumea, aducem prin aceasta pream`rire Sfintei Treimi, care
ne-a acordat [i ne acord` m=ntuirea.
VII. Aplicarea
1. Aduc=nd venerare sfintei cruci, Biserica a r=nduit ca zilele de
miercuri [i de vineri s` fie puse sub ocrotirea sfintei cruci [i a
Patimilor Domnului.
2. Au fost r=nduite [i dou` s`rb`tori \nchinate sfintei cruci.
Astfel la 14 septembrie s`rb`torim \n`l]area sfintei cruci (sau
Cateheze dogmatice
--
401
ziua crucii) \n amintirea \n`l]`rii ei \n v`zul tuturor credincio[ilor, la Ierusalim, \n ziua de 14 septembrie 335. Cea de a doua
este numit` Duminica crucii, stabilit` \n a treia Duminic` din
postul Pa[telui.
3. Alte moduri de venerare sunt [i slujbele r=nduite \n cinstea
[i spre lauda crucii. Acatistul sfintei cruci, care se cite[te la 14
septembrie, c=nt`rile de laud` [i cinstire a crucii din zilele de
miercuri [i vineri, precum [i de la s`rb`torile \nchinate ei.
4. Se va c=nta cu credincio[ii: Crucii Tale ne \nchin`m
Hristoase, [i sf=nt` \nvierea Ta o l`ud`m [i o m`rim.
III. Tratarea
Despre na[terea [i copil`ria aceleia care va deveni N`sc`toare de
Dumnezeu se cunosc pu]ine lucruri. Se [tie c` p`rin]ii ei se
numeau Ioachim [i Ana, care nu au avut copii p=n` la ad=nci
b`tr=ne]e. Rug=nd ne\ncetat pe Dumnezeu s`-i binecuv=nteze cu
un copil, P`rintele ceresc le-a d`ruit o fiic`, pe care au numit-o
Maria. Ioachim [i Ana o \nchin` Domnului, duc=nd-o la templu
[i \ncredin]=nd-o preo]ilor, unde a stat p=n` la v=rsta de 1415
402
Capitolul doi
ani. Mai multe date despre Sf=nta Fecioar` afl`m din Sfintele
Evanghelii cu prilejul Buneivestiri a Na[terii Domnului [i a
activit`]ii Sale mesianice. Astfel, Bunavestire ne prezint` cinstirea de care s-a bucurat Fecioara Maria din partea lui Dumnezeu, fiind aleas` dintre femei pentru a deveni Maica Domnului:
{i \ngerul i-a zis: Duhul Sf=nt se va pogor\ peste tine [i puterea
celui Prea\nalt te va umbri, pentru aceea [i Sf=ntul care se va
na[te din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35).
Sf=nta Fecioar` a p`strat \n tain` bunavestire a \ngerului,
supun=ndu-se cu mult` evlavie voii lui Dumnezeu. Via]a ei a
devenit de aici \nainte o d`ruire lui Dumnezeu [i o jertf` de ducere
la \ndeplinire a voii Sale. Ea nu putea spune nim`nui, nici chiar
lui Iosif ceea ce \ngerul i-a comunicat, deoarece nefiind crezut`
c`dea \n os=nda Legii, care era foarte aspr`. O situa]ie ca aceasta
putea s` cad` sub acuza desfr=ului [i era pedepsit` prin uciderea
cu pietre (Deuteronom 22, 23). De aceea, logodnicul ei drept
fiind [i nevr=nd s` o v`deasc`, a voit s` o lase \n ascuns (Matei
1, 19). Dar \ntr-o asemenea situa]ie, Sf=nta Fecioar` ar fi r`mas
singur`, f`r` nici un ajutor.
De aceea Evanghelia ne spune c` \n timp ce Iosif cugeta
aceasta, iat` \ngerul Domnului i s-a ar`tat \n vis gr`ind: Iosife,
fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria logodnica ta c` ce s-a
z`mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt. Ea va na[te fiu [i va chema
numele lui Iisus, c`ci El va m=ntui poporul s`u de p`catele sale.
{i de[tept=ndu-se din somn Iosif a f`cut a[a cum i-a poruncit
\ngerul Domnului, [i a luat-o la el pe logodnica sa. {i f`r` s-o fi
cunoscut pe ea, Iosif a f`cut a[a cum i-a poruncit \ngerul
Domnului, [i a luat-o, Maria n`sc=nd pe fiul ei cel Unul-N`scut,
c`ruia i-a pus numele Iisus (Matei 1, 2025).
{i dup` na[terea Domnului, Mama Sa a r`mas tot fecioar`,
Iosif nu a fost [i nu a devenit nici dup` na[terea lui Iisus so]ul
natural al Mariei, ci a r`mas pe mai departe protectorul Sfintei
Fecioare. El era un om drept \naintea lui Dumnezeu, p`zea legea
[i voia Sa, iar dac` \ngerul i-a comunicat marea tain` a \ntrup`rii,
a p`strat cu certitudine toat` considera]ia [i sfin]enia acesteia.
Dreptul Iosif a r`mas \n continuare protectorul Sfintei Fecioare
[i al pruncului n`scut \n ieslea din Betleem pe care L-a ferit de
m=nia lui Irod prin fuga \n Egipt. Iisus Hristos a acordat cinstirea
Mamei Sale \n tot timpul copil`riei [i adolescen]ei. Sf=nta
Evanghelie nu pierde din vedere acest am`nunt, comunic=ndu-ne
c` le era supus (Luca 2, 51), preciz=nd deopotriv` c` \n tot
timpul vie]ii, Sf=nta Fecioar` a p`strat \n sufletul ei cu acce[i
Cateheze dogmatice
403
Capitolul doi
404
V. Asocierea
Sf=ntul Irineu (202) arat` c` Sf=nta Fecioar` Maria a devenit
pentru credincio[i o a doua Ev`, a[a cum Iisus este un al doilea
Cateheze dogmatice
405
VI. Generalizarea
Biserica aduce prea cinstire Maicii Domnului ca N`sc`toare de
Dumnezeu, Pururea-Fecioar` [i mijlocitoare pentru m=ntuirea
credincio[ilor, iar prin aceast` pream`rire credincio[ii aduc
adorare lui Dumnezeu, Cel Unul \n Fiin]` [i \ntreit \n Persoane.
VII.Aplicarea
Acord=nd dintotdeauna preacinstire Maicii Domnului, Biserica
noastr` dreptm`ritoare nu face altceva dec=t s` \mplineasc` voia
lui Dumnezeu. Astfel:
1. Biserica a r=nduit patru s`rb`tori mari \n semn de preacinstire a Maicii Domnului: la 8 sept. Na[terea Maicii Domnului;
la 25 martie Bunavestire, la 21 noiembrie Intrarea \n Biseric`
a Maicii Domnului, [i 15 august: Adormirea Maicii Domnului.
2. Credincio[ii s`rb`toresc Adormirea Maicii Domnului cu
o preg`tire duhovniceasc` de post pe o perioad` de dou`
s`pt`m=ni precedate praznicului.
3. Se aduc Maicii Domnului imne de laud`, rug`ciuni de mul]umire [i de cerere mai ales \n cadrul Sfintei Liturghii dar [i \n
restul cultului public [i particular. S-au r=nduit [i slujbe speciale
\n cinstea Maicii Domnului, cum este Acatistul Buneivestiri [i
Paraclisul Maicii Domnului.
4. Multe dintre l`ca[urile de \nchinare sunt zidite \n cinstea
Maicii Domnului, sau puse sub ocrotirea ei duhovniceasc`, purt=nd, fie numele ei, fie al uneia dintre s`rb`torile \nchinate ei.
5. Chipul Maicii Domnului zugr`vit \n icoane, \mpodobe[te
zidurile bisericilor [i casele credincio[ilor.
6. De-a lungul vremii multe femei au primit la botez numele
Preacuratei Fecioare, \nc=t acesta a devenit foarte r`sp=ndit [i a
r`mas ca un mijloc de exprimare a piet`]ii prin preacinstirea
Maicii Domnului.
7. Se va c=nta cu credincio[ii Axionul, precum [i alte c=nt`ri tipiconale biserice[ti prin care preasl`vim pe Maica
Domnului.
--
Capitolul doi
406
III. Tratarea
|naintea sfintelor patimi, Domnul a spus Sfin]ilor Apostoli c` va
veni pentru a doua oar` nu ca s` m=ntuiasc` lumea, ci ca s` o
judece [i s` o \nnoiasc`. Aceast` a doua venire a Domnului coincide cu \nsu[i sf=r[itul veacurilor. (Vezi Matei 24, 351). Odat`
cu a doua venire a Domnului va avea loc [i \nvierea mor]ilor
pentru judecata ob[teasc`. (Ioan 5, 2529).
Domnul a mai precizat \ns` c` nu [tim [i nici nu putem [ti
ziua [i ceasul parusiei. Nici \ngerii din cer nu-l [tiu [i nici
chiar Fiul, ci se afl` \n atot[tiin]a Tat`lui.
Necunosc=nd data parusiei, vom cunoa[te \ns` semnele pe
care Fiul |nsu[i ni le descoper`. Dintre acestea unele sunt mai
\ndep`rtate, iar altele mai apropiate parusiei. Iat`-le: apari]ia
proorocilor mincino[i, r`zboaie [i ve[ti despre r`zboaie. Apoi,
apari]ia nenorocirilor: foamete, cutremure, cium`. Se va r`ci
iubirea [i va cre[te mult ura \ntre oameni. Evanghelia se va
propov`dui la toat` f`ptura, inclusiv la poporul iudeu (Romani
11, 25). La aceste semne, Sf=nta Carte adaug` [i venirea lui Enoh
[i Ilie ca s` m`rturiseasc` despre Domnul, ca [i venirea lui
antihrist, potrivnicul Domnului (I Ioan 2, 18), fiul pierz`rii (II
Tesaloniceni 2, 311), fiara (Apocalipsa 13, 118), care va am`gi
[i va persecuta pe cei drep]i; dar a c`rui putere va \nceta odat` cu
parusia. Semnele apropiate parusiei se refer` la apari]ia semnului
Fiului Omului, adic` a sfintei cruci, ca semn al m=ntuirii care
Cateheze dogmatice
407
408
Capitolul doi
[i \ncheie: va veni Domnul [i to]i sfin]ii cu el. Atunci lumea va
vedea pe Domnul venind pe norii cerului (Cap 16).
Pe de alt` parte \ns` cei r`t`ci]i de la r=nduiala Bisericii au
[i \nceput calculele parusiei Domnului. Pornind de la spusele
Sfin]ilor Apostoli c` parusia Domnului va fi precedat` de venirea
lui antihrist (II Tesaloniceni 2, 311; I Ioan 2, 18), sau fiara
(Apocalipsa 13, 118) care va am`gi pe mul]i spre pierzanie
(Apocalipsa 20, 110), s-a c`utat s`-l identifice cu mai mul]i
\mp`ra]i persecutori, \ncep=nd cu Nero. Au ap`rut apoi [i alte
gre[eli, sau erezii, precum Cerint, iudeu din Alexandria, care pe
la sf=r[itul primului secol cre[tin propov`duia c` Domnul va veni
[i va \ntemeia \mp`ra]ia mesianic` pe p`m=nt, care va dura 1000
de ani [i care se va desf`[ura sub forma desf`t`rilor trupe[ti de
tot felul. Mai t=rziu, \n partea a doua a secolului al II-lea, un alt
eretic, pe nume Montan, \nv`]a c` sf=r[itul lumii este aproape [i
c` \n scurt timp parusia va avea loc \n Frigia, [i c` se va cobor\
Ierusalimul ceresc \ntemeindu-se \mp`r`]ia de 1000 de ani. Apoi,
chiar un episcop egiptean Nepos de Arsinoe sus]ine (secolele IIIII) c` parusia este aproape [i c` odat` cu ea se va \ntemeia [i
\mp`r`]ia de 1000 de ani. Ceilal]i reprezentan]i ai Bisericii nu
au fost de acord cu el, socotind gre[it` aceast` \nv`]`tur`. La
sinodul II ecumenic din Constantinopol, 381, Biserica
anatematizeaz` pe to]i cei care propov`duiau \mp`r`]ia de 1000
de ani.
Parusia a fost a[teptat` \ns` mereu. S-a socotit astfel c` anul
500 va aduce sf=r[itul veacurilor. Fiindc` Domnul nu a venit \n
acest an, anul 1000 a fost apoi socotit ca \mplinire a speran]elor
a[tept`rii parusiei. S-a creat o atmosfer` general` legat` de parusia
Domnului, fixat` la sf=r[itul primului mileniu: O indispozi]ie
grea ca \nainte de vijelie ap`sa sufletele, o \ngrijorat` fric` de
judecata lui Dumnezeu. Comer]ul [i nego]ul \ncetase, chiar
p`m=ntul \n multe locuri nimeni nu-l mai lucra. Nenum`ra]i
oameni \[i d`ruiau bunurile lor Bisericilor [i m`n`stirilor [i
c`l`toreau la Palestina \n a[teptarea c` \n valea Iosafat are s` fie
judecata lumii.
A trecut [i anul 1000 [i n`dejdile sunt din nou stimulate de
abatele Ioachim de Floria care fixeaz` sf=r[itul lumii \n anul 1260.
Succesul lui a fost cu at=t mai mare cu c=t \n 1250 izbucni o
cium`, socotit` ca unul din semnele parusiei. Se constituie
asocia]ia numit` a flagelan]ilor care din nordul Italiei se \ntinde
\n Germania, Polonia, provinciile slovene, etc. Flagelan]ii
dezbr`ca]i p=n` la br=u mergeau \n procesiuni biciuindu-[i trupul
p=n` la s=nge, c=nt=nd imne de poc`in]`.
Cateheze dogmatice
409
Capitolul doi
410
V. Asocierea
Am v`zut c` a[tept`rii celei de a doua veniri a Domnului i s-a
asociat hiliasmul [i apoi milenarismul. Acesta nu ne opre[te \ns`
s` facem deosebirea dintre a[teptarea parusiei Domnului ca
\nv`]`tur` a Bisericii [i gre[eala hiliast` [i milenarist`, care de-a
Cateheze dogmatice
411
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` parusia este o promisiune a
Domnului, dar ziua [i ceasul nimeni nu le poate cunoa[te,
r`m=n=nd \n atot[tiin]a Tat`lui.
VII. Aplicarea
--
Capitolul doi
412
II. Anun]area temei
III. Tratarea
Textul pericopei Iar c=nd va veni Fiul Omului \ntru slava Sa
[i to]i sfin]ii \ngeri cu El, atunci va [edea pe tronul slavei Sale;
[i se vor aduna \naintea Lui toate neamurile [i-i va desp`r]i pe
unii de al]ii, precum desparte p`storul oile de capre, [i va pune
oile de-a dreapta Sa [i caprele de-a st=nga. Atunci va zice
\mp`ratul celor de-a dreapta Lui: veni]i, binecuv=nta]ii P`rintelui
Meu, mo[teni]i \mp`r`]ia cea preg`tit` vou` de la \ntemeierea
lumii. C`ci am fl`m=nzit [i Mi-a]i dat de am m=ncat, am \nsetat
[i Mi-a]i dat de b`ut, str`in am fost [i M-a]i primit, gol am fost
[i M-a]i \mbr`cat, bolnav am fost [i M-a]i cercetat, \n temni]`
am fost [i a]i venit la Mine. Atunci vor r`spunde Lui drep]ii,
zic=nd: Doamne, c=nd Te-am v`zut fl`m=nd [i Te-am hr`nit? Sau
\nsetat [i }i-am dat s` bei? C=nd Te-am v`zut bolnav sau \n
temni]` [i am venit la Tine? {i r`spunz=nd \mp`ratul va zice lor.
Amin gr`iesc vou`, \ntruc=t a]i f`cut unuia dintre ace[ti fra]i ai
Mei prea mici, Mie Mi-a]i f`cut. Atunci va zice [i celor de-a
st=nga: duce]i-v` de la Mine, blestema]ilor, \n focul cel ve[nic,
care este preg`tit diavolului [i \ngerilor lui. C`ci am fl`m=nzit [i
nu Mi-a]i dat s` m`n=nc, am \nsetat [i nu Mi-a]i dat s` beau,
str`in am fost [i nu M-a]i primit, gol [i nu M-a]i \mbr`cat, bolnav
[i \n temni]`, [i nu M-a]i cercetat. Atunci vor r`spunde ei zic=nd:
Doamne, c=nd Te-am v`zut fl`m=nd sau \nsetat, sau str`in, sau
gol, sau bolnav, sau \n temni]` [i nu }i-am slujit? Atunci le va
r`spunde, zic=nd: Amin gr`iesc vou`, \ntruc=t n-a]i f`cut unuia
dintr-ace[ti prea mici, nici Mie nu Mi-a]i f`cut. {i vor merge
ace[tia la os=nda ve[nic`, iar drep]ii la via]a ve[nic` (Matei 25,
3146).
Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea pericopei,
Fiul Omului nu se va afla \n stare de umilin]`, de Miel al lui
Dumnezeu care ridic` p`catele lumii, ci de |mp`rat-Judec`tor.
El nu va mai \nv`]a calea vie]ii [i a drept`]ii, ci va constata modul
\n care ea a fost \ndeplinit`. Nu se va prezenta singur ca Judec`tor,
ci \mpreun` cu \ngerii pentru a da judec`]ii \ntreaga ei amploare
[i \nsemn`tate. Nimeni nu va putea fi scutit de la aceast` judecat`.
Cateheze dogmatice
413
Capitolul doi
414
V. Asocierea
Pe l=ng` judecata universal`, ve[nic` [i definitiv`, exist` [i
judecata particular`, la care este supus sufletul fiec`rui om, c=nd
trece pe t`r=mul ve[niciei. Aceast` judecat` nu este definitiv`,
de aceea, rug`ciunea Bisericii, din care ei continu` s` fac` parte
p=n` la sf=r[itul veacurilor, adic` p=n` la judecata universal`, le
poate veni \n ajutor.
Cateheze dogmatice
415
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` judecata din urm` va fi f`cut`
de Dumnezeu-Judec`torul aflat \n m`rire ve[nic`; ea fiind universal`, dreapt` [i definitiv`.
VII. Aplicarea
--
Netemeinicia milenarismului
I. Preg`tirea aperceptiv`
Sf=ntul Apostol Petru atrage aten]ia credincio[ilor c` \n epistolele
pauline sunt unele lucruri cu anevoie de \n]eles, pe care cei
ne[tiutori [i ne\nt`ri]i le r`st`lm`cesc, ca [i pe celelalte scripturi
spre a lor pierzare (11 Petru 3, 16). {i \ntr-adev`r, de-a lungul
vremii au ap`rut multe r`st`lm`ciri. {i cum lucrurile cele mai
cu anevoie de \n]eles se afl` \n cartea profetic` numit`
Apocalipsa, cei ne[tiutori sau ne\nt`ri]i [i-au g`sit locul unde
\[i pot afirma originalitatea, f`c=nd s` apar` senza]ia [i
spectacolul. Numai c` r`st`lm`cirile lor produc sminteal` \n
sufletele celor de bun` credin]` [i derut=ndu-i creaz` dezbin`ri
\n unitatea Trupului lui Hristos, adic` a Bisericii celei Una.
Capitolul doi
416
III. Tratarea
Dintru \nceput se ridic` \ntrebarea: ce este, c=nd a ap`rut [i ce
propov`duie[te hiliasmul?
|nv`]`tura hiliast` (de la hilia @ o mie) dateaz` dinaintea
venirii M=ntuitorului. Afla]i sub mai multe st`p=niri str`ine [i
dorind eliberarea, iudeii [i-au formulat aspira]iile \n a[teptarea
unui Mesia p`m=ntesc care va \ntemeia o \mp`r`]ie de o mie de
ani, ca o perioad` de mare fericire [i prosperitate pentru ei.
Aceast` aspira]ie a fost preluat` de iudeo-cre[tini care socoteau
c`, \ntruc=t M=ntuitorul nu a realizat acest lucru la prima Sa venire, o va face cu prilejul celei de a doua veniri. {i cum mul]i
dintre ei au asistat [i au v`zut d`r=marea Ierusalimului, au reg`sit
suportul moral \n credin]a Noului Ierusalim, puternic [i de
neclintit, care se va instaura pe o perioad` de o mie de ani, dup`
care va urma \nvierea [i judecata general`.
|nv`]`tura hiliast` astfel formulat` a fost apoi manipulat` de
mai mul]i eretici din epoca primar` a Bisericii cre[tine, precum
gnosticul Cerint din Alexandria, contemporan cu Sf=ntul Apostol
Ioan, apoi ereticul Montan din secolul al II-lea. Erezia hiliast` a
intrat [i \n con]inutul altor erezii [i e propov`duit` [i de al]i
eretici, precum secta ebioni]ilor [i Apolinarie din Laodicea. Ea a
devenit un adev`rat pericol pentru dreapta \nv`]`tur` a Bisericii,
deoarece [i-a g`sit adep]i chiar printre unii scriitori cre[tini, ca
Papia din Hierapole (130) [i al]ii.
Pentru a st`vili definitiv aceast` erezie, sinodul II ecumenic
de la Constantinopol, din anul 381, comb`t=nd erezia lui
Apolinarie, a anatemizat [i \nv`]`tura sa [i a urma[ilor s`i cu
privire la hiliasm. Faptul c` Simbolul de credin]` niceoconstantinopolitan, la sf=r[itul articolului al VII-lea a introdus
Cateheze dogmatice
417
418
Capitolul doi
M=ntuitorul deschide posibilitatea \nvierii celor drep]i \mpreun`
cu El. Cine sunt ace[tia? Sf=ntul Apostol Pavel ne spune clar c`
sunt to]i cei care au primit Botezul cre[tin: Au nu [ti]i c` to]i
c=]i \n Hristos Iisus ne-am botezat, \ntru moartea Lui ne-am
botezat? Deci ne-am \ngropat cu El \n moarte prin botez, pentru
ca, precum Hristos a \nviat din mor]i prin slava Tat`lui, a[a s`
umbl`m [i noi \ntru \nnoirea vie]ii; c`ci dac` am fost altoi]i pe
El prin asem`narea mor]ii Lui, atunci vom fi p`rta[i ai \nvierii
Lui (Romani 6, 3-5).
Deci, \mp`ra]ia lui Dumnezeu care dureaz` mii de ani \ncepe
odat` cu \ntruparea M=ntuitorului, iar odat` cu s`v=r[irea primului
Botez prin pogor=rea Sf=ntului Duh la Cincizecime, se \ntemeiaz`
ea pe p`m=nt, prin Biseric`: Iar ei auzind aceasta au fost p`trun[i
la inim` [i au zis c`tre Petru [i ceilal]i Apostoli: b`rba]i fra]i,
ce s` facem? Iar Petru a zis c`tre ei: poc`i]i-v` [i s` se boteze
fiecare dintre voi \n numele lui Iisus Hristos spre iertarea
p`catelor voastre [i ve]i primi darul Duhului Sf=nt (Fapte 2,
3738). |mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter spiritual, este
pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt (Romani 14, 17).
Membrii acestei \mp`r`]ii sunt cei boteza]i, fiindc` ace[tia sunt
ren`scu]i la o via]` nou`, lipsit` de p`cat, prin harul divin: De
nu se va na[te cineva din ap` [i din Duh nu va putea s` intre \n
\mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5).
Din textul Apocalipsei se observ` c` primei \nvieri \i
corespunde prima moarte, cea natural`, c=nd trupul se desparte
de suflet, [i c=nd, \n urma judec`]ii particulare cei ce au \nviat
\mpreun` cu Hristos prin credin]`, har [i fapte bune vor cunoa[te
[i fericita comuniune cu El. Acest fapt ni-l spune chiar M=ntuitorul: Adev`rat, adev`rat zic vou`: cel care ascult` cuv=ntul meu
[i crede \n cel ce m-a trimis are via]a ve[nic` [i la judecat` nu va
veni, ci s-a mutat din moarte la via]`. Adev`rat, adev`rat zic
vou` c` vine ceasul [i acum este c=nd mor]ii vor auzi glasul Fiului
Omului [i cei care vor auzi vor \nvia (Ioan 5, 24-25). Din acest
text re]inem cuvintele: vine ceasul [i acum este, adic` \n timpul
activita]ii Domnului pe p`m=nt, c=nd a \ntemeiat \mp`ra]ia lui
Dumnezeu, c=nd pentru to]i a fost deschis` u[a m=ntuirii.
Textul Apocalipsei vorbe[te apoi de a doua venire a Domnului
pentru a \ntemeia o nou` \mp`r`]ie. Semnul ei va fi dezlegarea
pentru o scurt` perioad` de timp a diavolului. Am v`zut c` mai
\nt=i diavolul a fost legat pentru a se \nt=mpina \mp`r`]ia lui
Dumnezeu pe p`m=nt. Apoi din nou se va dezlega. C=nd? Atunci
c=nd Domnul va veni s` judece viii [i mor]ii, adic` cu prilejul
parusiei, sau a celei de a doua veniri a Domnului. Aceast`
Cateheze dogmatice
419
dezlegare a diavolului este ar`tat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli prin indicarea semnelor care vor preceda parusia (Vezi: Matei
24, 22; II Tesaloniceni 2, 210; I Ioan 2, 18; Apocalipsa 2, 37).
La a doua venire o Domnului cei p`c`to[i repartiza]i la st=nga
vor c`dea \n os=nda ve[nic`. Apoi diavolul [i moartea vor fi
nimicite. Acela[i lucru \l spune M=ntuitorul vorbind despre
Judecata din urm` (Matei 25, 3546), precum [i Sf=ntul Apostol
Pavel referindu-se la cele mai din urm` evenimente ale existen]ei:
...Dup` aceea (urmeaz`) sf=r[itul, c=nd Domnul va preda
\mp`r`]ia lui Dumnezeu [i Tat`lui, c=nd va desfiin]a orice domnie
[i orice st`p=nire [i orice putere. C`ci El trebuie s` \mp`r`]easc`
p=n` ce va pune pe to]i vr`jma[ii s`i sub picioarele Sale.
Vr`jma[ul cel din urm` care va fi nimicit este moartea
(I Corinteni 15, 2426).
V. Asocierea
Aderen]ii ereziilor hiliaste [i milenariste d`uneaz` \nv`]`turii
M=ntuitorului, ad`ug=nd [i alte formul`ri gre[ite cu privire la
Persoana Sa divin-uman`, la Sf=nta Treime, la suflet, \n problema
Capitolul doi
420
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Sf=nta Scriptur` nu face
pomenire de \mp`r`]ia de o mie de ani, ci de \mp`r`]ia de mii
de ani, care se realizeaz` \n Biseric` [i se des`v=r[e[te \n via]a
viitoare.
VII. Aplicarea
--
Cateheze dogmatice
421
III. Tratarea
Din m`rturisirea pe care o facem \n Simbolul de credin]`
recunoa[tem c` Duhul Sf=nt este Domn, adic` Dumnezeu, de
o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, adic` una din Persoanele Sfintei
Treimi.
Sf=nta Carte ne arat` prezen]a Duhului Sf=nt fie \n lucrarea
Sfintei Treimi, fie \n lucrare proprie.
Astfel, \n Vechiul Testament c=nd \nt=lnim vorbindu-se
despre lucrarea lui Dumnezeu, exprimat` la plural, ne d`m seama
c` este vorba de lucrarea Sfintei Treimi, adic` Tat`l, Fiul [i Duhul
Sf=nt. A[a avem exprimat` hot`r=rea: s` facem om dup` chipul
[i asem`narea noastr` (Facere 1, 26); Iat`, Adam s-a f`cut ca
unul dintre noi (Facere 3, 22). Numele Sf=ntului Duh apare
al`turi [i egal cu Cel al Tat`lui [i Fiului atunci c=nd \nainte de
\n`l]area la cer a Domnului, Sfin]ii Apostoli sunt trimi[i s` boteze
\n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Duhului Sf=nt (Matei 28, 19).
|n lucrare proprie Duhul Sf=nt este prezent \n Vechiul Testament la crea]ie, c=nd se purta deasupra apelor spre a aduce \n
crea]ie ordinea [i via]a (Facerea 1, 2). De aici vedem c` Duhul
este de via]` f`c`torul, adic` principiul, sau \ncep`torul vie]ii.
Ca unul care gr`ie[te prin prooroci, El comunic` despre
venirea M=ntuitorului, ar`t=nd chiar [i darurile Sale, care vor fi
rev`rsate peste Vl`starul din tulpina lui Iesei, adic` peste Mesia
(Isaia 11, 12).
Apoi cu prilejul z`mislirii Fiului, Duhul Sf=nt se revars` peste
Sf=nta Fecioar` spre a putea primi [i na[te pe Fiul lui Dumnezeu
(Luca 1, 35).
La Cincizecime Duhul Sf=nt se pogoar` sub forma v`zut` a
limbilor ca de foc peste Sfin]ii Apostoli, \ntemeind Biserica lui
Dumnezeu, c=[tigat` de Fiul prin jertfa Sa. Duhul r`m=ne prezent
[i lucr`tor \n Biseric`, prin darurile rev`rsate asupra credincio[ilor, ca [i prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine.
Putem cunoa[te mai \ndeaproape Persoana Sf=ntului Duh din
descoperirea pe care ne-o face Fiul.
Astfel, cunoa[tem c` Duhul Sf=nt este de o fiin]` cu Tat`l,
fiindc` purcede de la Tat`l. El este M=ng=ietorul, Duhul
Adev`rului, trimis \n numele Fiului spre a des`v=r[i lucrarea Sa
m=ntuitoare, pun=ndu-i pe credincio[i \n comuniune cu Tat`l [i
cu Fiul (Ioan 15, 26; 14, 16; 16, 13). Faptul c` Duhul purcede de
la Tat`l \nseamn` c` nu a fost niciodat` Tat`l [i Fiul f`r` Duhul
Sf=nt; c` purcederea nu s-a produs odat` cu na[terea Fiului din
Tat`l, asemenea spun Sfin]ii P`rin]i dup` cum raza [i lu-
422
Capitolul doi
mina sunt din acela[i soare, sau lumina [i c`ldura din acela[i
foc, f`r` a se confunda una cu alta.
De[i Duhul este trimis ca s` continue lucrarea m=ntuitoare a
Fiului [i s` o des`v=r[easc` prin sfin]irea credincio[ilor, nu
\nseamn` c` Duhul a fost desp`r]it vreodat` de Fiul, sau c`
des`v=r[e[te lucrarea Fiului independent de Tat`l. A[adar, Fiul
are pe Duhul din eternitate, datorit` faptului c` sunt de aceea[i
fiin]`. De aceea prin \ntruparea Fiului, Duhul intr` \n umanitatea
lui Hristos, lucr=nd \mpreun` cu El m=ntuirea omului.
Pe de alt` parte, Duhul lumineaz` sufletele celor care
recunosc pe Fiul lui Dumnezeu, spre a intra \n comuniune cu El.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` nimeni nu poate s` zic`: Domnul
Iisus (adic` s` m`rturiseasc` Dumnezeirea lui Iisus) dec=t \n
Duhul Sf=nt (I Corinteni 12, 3). De aici vedem c` m=ntuirea
noastr` este \n Hristos. Dar la ea ne conduce totdeauna Duhul
Sf=nt. De altfel \ntreaga activitate a Domnului Iisus s-a desf`[urat
prin lucrarea Sf=ntului Duh. Cartea Sf=nt` ne arat` cu privire la
cuvintele pe care le rostea Iisus c` au puterea [i via]a Duhului
(Ioan 6, 63), iar cei care le ascult` cred \n Fiul [i renasc la o
via]` nou`, duhovniceasc` prin ap` [i Duh, devenind membri
ai |mp`r`]iei lui Dumnezeu (Ioan 3, 5), fiindc` ce este n`scut
din trup, trup este [i ce este n`scut din Duh, duh este (Ioan 3,
8). M=ntuitorul arat` deslu[it c` Duhul lui Dumnezeu este prezent
[i lucr`tor \n activitatea Sa m=ntuitoare: Dac` eu cu Duhul lui
Dumnezeu scot demonii, iat` a ajuns la voi \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Matei 12, 28). Sf=ntul Grigorie de Nazianz arat` c`
Sf=ntul Duh ne pune mereu \n leg`tur` [i \n comuniune cu Hristos,
cu opera Sa m=ntuitoare adus` pentru noi: Se na[te Hristos,
Duhul \i este premerg`tor. Se boteaz` Hristos, Duhul \i este
m`rturisitor. S`v=r[e[te minuni Hristos, Duhul \l \nso]este. Se
urc` Hristos la cer, Duhul \i este urma[.
Dup` moartea, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer, Duhul
Sf=nt ne pune \n comuniune cu umanitatea \ndumnezeit` a Fiului,
f`c=nd vie lucrarea harului divin. Astfel, la Cincizecime Duhul
Sf=nt se pogoar` \n limbi de foc peste Sfin]ii Apostoli
lumin=ndu-le mintea [i d=ndu-le putere de a propov`dui pe
Hristos. |n acela[i timp i-a p`truns la inim` [i pe cei care
ascultau cuv=ntul, determin=ndu-i s` primeasc` [i s` intre \n
comuniune cu Hristos, \ntemeindu-se astfel odat` cu primirea
Botezului Sfintei Treimi, Biserica. Duhul r`m=ne \n Biseric`,
f`c=nd ca harul m=ntuitor s` sporeasc` printr-o mare bog`]ie de
daruri spre zidirea Trupului lui Hristos (Efeseni 4, 1112) [i
spre sfin]irea lumii.
Cateheze dogmatice
423
Capitolul doi
424
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Duhul Sf=nt este Dumnezeu
adev`rat de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, purcede din Tat`l \nainte
de veci; des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului [i este trimis de
Fiul de la Tat`l \n timp, spre a sfin]i lumea prin harul necreat al
Sfintei Treimi [i \mpreun` lucrare cu Tat`l [i cu Fiul.
VII. Aplicarea
Cu privire la via]a noastr` duhovniceasc` re]inem c`:
1. Duhul Sf=nt lucreaz` necontenit \n via]a Bisericii, harul
m=ntuitor al Sfintelor Taine spre sfin]irea credincio[ilor.
2. Prin sfintele ierurgii, darurile Sf=ntului Duh se revars` ca
tot at=tea binefaceri asupra vie]ii credincio[ilor, asupra caselor
lor, asupra naturii [i firii \nconjur`toare, spre a sfin]i \ntreaga
crea]ie, eliber=nd-o din blestemul p`catului [i al stric`ciunii.
3. Biserica \nva]` pe credincio[i s` cear` \n rug`ciune
prezen]a Sf=ntului Duh spre a-i \nt`ri \n ispite [i spre a le sfin]i
via]a. (A se vedea rug`ciunea |mp`rate ceresc). La fel, Biserica a r=nduit cinstirea pogor=rii Sf=ntului Duh prin praznicul
\mp`r`tesc al Rusaliilor, sau Cincizecimii, la [apte s`pt`m=ni
dup` Pa[ti.
Se va rosti cu credincio[ii rug`ciunea |mp`rate ceresc.
--
Cateheze dogmatice
425
Biserica [i \nsu[irile ei
I. Preg`tirea aperceptiv`
Care sunt principalele \nv`]`turi de credin]` pe care le cunoa[tem
[i le m`rturisim \n simbolul de credin]`? (Cele referitoare la Dumnezeu, Unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane). |n c=te articole este
cuprins` aceast` \nv`]`tur`? (|n primele 8 articole). Ce ne spune
\n continuare articolul 9 din simbolul de credin]`? (Ne spune
\ntr-una Sf=nt`, Soborniceasc` [i Apostoleasc` Biseric`).
III. Tratarea
Faptul c` Simbolul de credin]` vorbind despre Dumnezeu, Unul
\n fiin]` [i \ntreit \n Persoane, ne aminte[te [i de Biseric`, nu
este \nt=mpl`tor. Aceasta \nseamn` c` Biserica este opera sau
lucrarea Sfintei Treimi. Apoi, m`rturisirea unui botez spre iertarea
p`catelor \n Biseric`, \nseamn` c` Biserica face vie lucrarea
harului divin necreat al Sfintei Treimi, care se \mp`rt`[e[te
credincio[ilor prin Sfintele Taine. Men]ionarea Sfintei Treimi,
[i a botezului, subliniaz` c` to]i cei boteza]i \n numele Sfintei
Treimi devin membri ai Bisericii.
Se pune \ntrebarea: c=nd a fost \ntemeiat` Biserica? Sf=ntul
Pavel se refer` la Biserica lui Dumnezeu pe care M=ntuitorul a
c=[tigat-o cu s=ngele S`u (Faptele Apostolilor 20, 28).
Odat` cu r`scump`rarea [i \nfierea am primit [i harul prin
umanitatea lui Hristos \nviat [i \n`l]at la cer. Dac` Biserica a
c=[tigat-o Domnul prin jertfa Sa, [i dac` harul Sfintei Treimi
\l primim tot \n urma jertfei Sale, \nseamn` c` Biserica este
continuarea operei de transmitere a harului pentru sfin]irea acelora
care cred [i ader` la jertfa Domnului. Pe de alt` parte, Biserica
\nseamn` o comunitate, deoarece credinciosul este asemenea unei
ml`di]e care se leag` de vi]` (Ioan 15, 19). Vi]a este Hristos,
iar credincio[ii sunt ml`di]ele. Ei alc`tuiesc Trupul lui Hristos,
av=ndu-L Cap [i Via]` de sfin]enie pe El. Aceea[i sev`, acela[i
har care izvor`[te din Sf=nta Treime \i leag` pe cei care primesc
r`scump`rarea, \nfierea [i iertarea m=ntuitoare a jertfei Domnului,
426
Capitolul doi
iar credincio[ii asemeni ml`di]elor aduc road` \n aceea[i
comuniune. Aceast` apropiere \ntr-un Duh s-a pecetluit \n ziua
Cincizecimii, odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Atunci s-a
\ntemeiat prima comunitate a celor ce s-au \mp`rt`[it cu botezul
Sfintei Treimi, cu harul divin necreat, \n comuniune de iubire [i
primire a acelora[i Sfinte Taine (Faptele Apostolilor 2, 143).
Membrii Bisericii devin to]i cei care au primit harul Duhului
Sf=nt prin botez, [i \l primesc necontenit prin celelalte Sfinte
Taine. Prin lucrarea Duhului Sf=nt Biserica \mpline[te activitatea
m=ntuitoare a Domnului, fiind Trupul S`u tainic. M=ntuitorul
r`m=ne Capul ei, iar credincio[ii membrele acestui Trup. El este
Capul Trupului care este Biserica (Coloseni 1, 1824; Efeseni
1, 22; I Corinteni 10, 17) ar`tat` Sf=ntului Apostol Pavel. Hristos
lucreaz`, prin harul sfin]itor al Sf=ntului Duh, unitatea de iubire
a membrelor, iar Duhul prin darurile Sale, zide[te necontenit
Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 12), c`ci dup` cum trupul este
unul [i are m`dulare multe [i toate m`dularele unui trup, de[i
sunt multe, sunt un trup, a[a [i Hristos. Pentru c` \ntr-un Duh
ne-am botezat noi to]i... (I Corinteni 12, 1213).
Prin urmare, Hristos ca [i Cap al Bisericii, o conduce, iar
Duhul de via]` f`c`torul o \nsufle]e[te. De aici vedem c` fiin]a
Bisericii are un caracter teandric, adic` divin` [i uman`. Aspectul
divin este harul Sfintei Treimi, aspectul uman \l constituie
oamenii. Biserica este \ns` comuniunea oamenilor care \[i sfin]esc
via]a \mp`rt`[indu-se mereu de via]a divin`. {i cum Sf=nta Treime
reprezint` o comuniune des`v=r[it` de sfin]enie, aceasta se
transmite prin harul necreat al Sfintei Treimi, Bisericii ca [i
comunitate care m`rturise[te aceea[i credin]` [i se \mp`rt`[e[te
din acela[i har divin. Altfel spus Biserica este poporul lui Dumnezeu, un popor nou, ie[it din lumea p`catului [i dornic s` se
\mp`rt`[easc` de darurile sfin]eniei lui Dumnezeu.
Biserica continu` peste veacuri opera \ntrup`rii lui Hristos
\n lume. Cu fiecare credincios care prime[te Botezul se \ntrupeaz`
din nou Hristos. Pentru acest motiv, fiecare credincios trebuie s`
fie con[tient de faptul c` este un hristofor, adic` un purt`tor
de Hristos, [i c` trebuie s` r`m=n` s` arate lumii p`catului c` el
este [i un hristofil, adic` un iubitor de Hristos. Altfel spus s`
arate lumii prin via]a sa, via]a lui Hristos, \ntrup=ndu-L asfel pe
Hristos \n sine.
Biserica are o parte v`zut` [i alta nev`zut`. Partea nev`zut`
este \nsu[i Capul ei, care o sfin]e[te necontenit prin harul
Sf=ntului Duh [i prin multiplele Sale daruri \mp`rt`[ite
Cateheze dogmatice
427
Capitolul doi
428
V. Asocierea
|n Vechiul Testament Biserica a fost asem`nat` cu corabia lui
Noe care salveaz` de la moarte. Mirele [i mireasa din C=ntarea
C=nt`rilor reprezint` tocmai leg`tura dintre Hristos [i Biseric`.
Profe]ii Vechiului Testament vorbesc de Biseric` mireasa lui
Hristos sub forma unui cer nou [i p`m=nt nou (Isaia 45, 17)
sau de un leg`m=nt nou [i o comuniune universal` [i ve[nic`
Cateheze dogmatice
429
VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c` Biserica este comunitatea credincio[ilor care alc`tuiesc Trupul tainic al Domnului,
dob=ndind m=ntuirea prin harul Sf=ntului Duh primit prin Sfintele
Taine, [i st=nd sub c=rmuirea v`zut` a ierarhiei biserice[ti.
VII. Aplicarea
--
Capitolul doi
430
II. Anun]area temei
III. Tratarea
Am v`zut c` Sf=ntul Apostol Pavel arat` deosebit de clar c` harul
divin este un dar al lui Dumnezeu, f`r` de care nu putem ajunge
la m=ntuire (Efeseni 2, 118).
De nu se va na[te cineva de sus, spune M=ntuitorul, nu va
putea s` vad` |mp`r`]ia lui Dumnezeu... Cel n`scut din trup, trup
este; cel n`scut din duh, duh este (Ioan 3, 35). Aceast` na[tere
din duh ne vine de sus, de la Dumnezeu printr-o energie
necreat` care apar]ine [i izvor`[te din fiin]a Sfintei Treimi.
Aceast` energie este harul divin. Noi \l primim ca lucrare a
Sf=ntului Duh prin umanitatea lui Hristos. |n felul acesta, harul
este asemenea sevei care une[te \n aceea[i comuniune de via]`
duhovniceasc` ml`di]a [i vi]a, adic` pe credincios cu Hristos.
Dac` nu ar fi vi]a, nu ar putea exista nici ml`di]a. F`r` de mine
nu pute]i face nimic, ne spune M=ntuitorul (Ioan 15, 16).
Pe de alt` parte, M=ntuitorul ne arat` c` nimeni nu poate s`
vin` la Mine, de nu-l va trage Tat`l... (Ioan 6, 44). Aceasta
\nseamn` c` harul \ncepe opera de m=ntuire a credinciosului [i
tot el o [i des`v=r[e[te. P`rin]ii Bisericii ne ajut` s` \n]elegem
aceast` \nv`]`tur`, folosind imagini din via]a de toate zilele [i
din mediul \nconjur`tor. Astfel, Sf=ntul Irineu arat` c` precum
un m`slin s`lbatic dac` nu se altoie[te, nu aduce nici un fel de
folos st`p=nului s`u prin starea sa s`lbatic`, ci se taie [i se arunc`
\n foc, ca un pom neroditor; a[a r`m=ne [i omul care nu prime[te
altoirea prin credin]` (rev`rsarea Sf=ntului Duh), r`m=ne ceea ce
a fost mai \nainte [i ce este: carne [i s=nge, [i ca atare, nu poate
mo[teni \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Sf=ntul Macarie cel Mare arat`
c` precum pe[tele nu poate vie]ui f`r` ap`, sau precum nimeni
nu poate umbla f`r` picioare, nu poate vedea f`r` ochi, vorbi
f`r` limb`, sau auzi f`r` urechi, tot astfel f`r` Domnul Iisus [i
f`r` conlucrarea puterii dumnezeie[ti, nu este cu putin]` a \n]elege
tainele atot=n]elepciunii dumnezeie[ti [i a fi cre[tin des`v=r[it.
|n sf=r[it, Fericitul Augustin arat` c` precum ochiul trupesc pe
deplin s`n`tos, nu poate vedea f`r` lumin`, tot astfel [i omul
chiar de ar fi el pe deplin \ndreptat nu poate vie]ui drept, de nu
va fi ajutat de sus prin lumina ve[nic` a drept`]ii (Preot profesor
Cateheze dogmatice
431
432
Capitolul doi
Tat`lui [i a Fiului este s`v=r[it` de Duhul Sf=nt. F`c=nd vie
lucrarea Fiului prin harul Sfintei Treimi, harul \i este propriu,
\nc=t putem spune harul Sf=ntului Duh. Fiind propriu Duhului,
harul se mai nume[te [i duh, a[a dup` cum lucrarea poarta
numirea lucr`torului. De pild`, de la cuv=ntul poet, avem
poezie; de la medic medicin`; de la episcop
episcopie, etc. |n felul acesta, profetul Isaia vorbind despre
cele [apte daruri ale Duhului Sf=nt, le nume[te duhuri (Isaia
11, 2). Fiindc` Duhul Sf=nt este unul, la fel [i harul este tot unul.
Darurile harului sunt \ns` multiple. |ntruc=t darurile corespund
lucr`rii harului, ele sunt infinite, fiindc` infinit` este [i lucrarea
harului Duhului Sf=nt. |n Biserica cre[tin` primar`, aceste daruri
ale Sf=ntului Duh se numesc Harisme. Cunoa[tem c` prin primirea
harului Sf=ntului Botez la Cincizecime, cei care au alc`tuit prima
comunitate cre[tin` au primit harul vorbirii \n limbi. Mai t=rziu,
al]ii \n Efes, dup` ce devin cre[tini \n urma primirii Botezului [i
a punerii m=inilor (adic` Taina Mirului) primesc darul sau
harisma vorbirii \n limbi, [i a proorociei (Fapte 19, 17).
Harismele se generalizeaz` apoi \n Biserica apostolic`, \nc=t
prezen]a lor arat` feluritele lucr`ri ale Duhului \n Biseric`. Noi
le cunoa[tem mai ales dup` enumerarea pe care o face Sf=ntul
Apostol Pavel. Astfel, mai \nt=i sunt: Apostolii, profe]ii,
evangheli[tii, \nv`]`torii, p`str`torii, cei care \mpart ajutoare,
slujitorii, cei cu darul c=rmuirii. Apoi, cuv=ntul \n]elepciunii, al
cuno[tin]ei, sau \n]elegerii, credin]a f`c`toare de minuni, facerea
de minuni, vorbirea \n limbi, t`lm`cirea limbilor, deosebirea
duhurilor (I Corinteni 12, 810; 2830; Romani 12, 68; Efeseni
4, 11). A[adar, pe l=ng` harul primit prin Sfintele Taine, cu efect
specific fiec`reia dintre ele, lucrarea harului se manifest` [i prin
harisme, ca daruri speciale ale Sf=ntului Duh. Ele reprezint`,
\ntr-o caracterizare sugestiv`, darul de nunt` cu care Hristos
[i-a \mpodobit Mireasa la Cincizecime. Harismele reprezint`
un dar divin acordat de Duhul Sf=nt numai anumitor persoane pe
un timp limitat. Acest dar supranatural al Duhului Sf=nt se
deosebe[te de darul sfin]itor. El este acordat Bisericii \n scop
misionar, spre aducerea la credin]`, precum [i pentru consolidarea
credin]ei, adic` pentru zidirea Trupului lui Hristos (Efeseni 4,
12). Dac` harismele sunt date numai anumitor persoane, iar
Sf=ntul Apostol Pavel spune c` unele harisme se vor desfiin]a,
Apostolul eviden]iaz` \n schimb ve[nicia dragostei, care le
des`v=r[e[te pe toate (I Corinteni 13, 1-13), at=t \n via]a Bisericii,
prin slujire reciproc` (Galateni 5, 13), c=t [i \n via]a fiec`rui
credincios chemat s` cultive roada Sf=ntului Duh. Iar roada
Cateheze dogmatice
433
V. Asocierea
Nelucr=nd \mpotriva firii, harul \mpline[te m=ntuirea al`turi de
credin]` [i fapte bune. F`r` credin]` nu putem fi pl`cu]i lui Dum-
Capitolul doi
434
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` harul divin este o energie
necreat` izvor=t` din Sf=nta Treime [i nedesp`r]it` de Ea, care
este transmis prin umanitatea lui Hristos ca lucrare a Duhului
Sf=nt \n mod necesar [i gratuit oric`rui credincios, care vrea s`
ajung` la m=ntuire [i care este dator s`-i fac` vie lucrarea prin
credin]` [i fapte bune.
VII. Aplicarea
1. Harul lucreaz` \n fiin]a credinciosului la \nceput o na[tere \n
Hristos, prin [tergerea p`catului str`mo[esc [i cur`]ia vie]ii:
Deci, dac` este cineva \n Hristos, este o f`ptur` nou`; cele vechi
au trecut, iat` toate s-au f`cut noi (II Corinteni 5, 17).
2. Urmeaz` apoi starea de pruncie \n Hristos, c=nd cel n`scut
duhovnice[te \n Hristos, sim]indu-se p`truns de duhul lui Hristos,
voin]a lui eliberat` de p`cat se simte atras` prin credin]` de via]a
duhovniceasc` a M=ntuitorului, pe care \ncearc` s` o urmeze
(imite) prin fapte.
3. Dup` aceasta urmeaz` starea de cre[tere duhovniceasc`.
To]i cei care L-au primit pe Hristos prin Taina Sf=ntului Botez,
datorit` cur`]iei lor duhovnice[ti, sunt numi]i sfin]i. Aceast`
sfin]enie se nume[te sacramental`, fiindc` ea se datore[te
lucr`rii harului divin primit la Botez. Ea este o sfin]enie haric`.
Acesteia trebuie s` i se adauge [i colaborarea voin]ei, \n direc]ia
efortului moral spre des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Aceasta este
Cateheze dogmatice
--
435
III. Tratarea
Cuv=ntul glossolalie este de origine greac` [i \nseamn` vorbire
\n limbi ca dar al Sf=ntului Duh. Aceast` harism` o \nt=lnim
pentru prima dat` la Cincizecime, ca urmare a pogor=rii Duhului
Sf=nt. Iat` m`rturia Sfintei Scripturi: {i c=nd a sosit ziua
Cincizecimii erau to]i \mpreun` \n acela[i loc; [i din cer, f`r` de
veste, s-a f`cut un vuiet ca de suflare de v=nt ce vine repede [i a
umplut casa unde [edeau ei. {i s-au umplut to]i de Duhul Sf=nt
[i au \nceput s` vorbeasc` \n limbi precum le d`dea lor Duhul
Sf=nt a gr`i.
{i erau \n Ierusalim locuitori iudei, b`rba]i cucernici, din
toate neamurile care sunt sub cer. {i isc=ndu-se vuietul acela,
s-a adunat mul]imea [i s-a tulburat, c`ci fiecare \i auzea pe ei
vorbind \n limba sa. {i erau uimi]i to]i [i se mirau zic=nd: iat`
nu sunt ace[tia care vorbesc to]i galileeni? {i cum auzim to]i
limba noastr`, \n care ne-am n`scut? Par]i [i mezi [i elami]i [i
cei ce locuiesc \n Mesopotamia, \n ludeea [i \n Capadocia, \n
436
Capitolul doi
Pont [i \n Asia, \n Frigia [i \n Pamfilia, \n Egipt [i \n p`r]ile
Libiei cea de l=ng` Cirene, [i romani \n treac`t [i iudei [i prozeli]i,
cretani [i arabi, \i auzim pe ei vorbind \n limbile noastre despre
faptele minunate ale lui Dumnezeu! {i to]i erau uimi]i [i nu se
dumireau, zic=nd unul c`tre altul: ce va s` fie aceasta? Iar al]ii,
batjocorindu-i ziceau c` sunt plini de must. {i st=nd Petru cu cei
unsprezece, a ridicat glasul [i le-a vorbit: B`rba]i iudei [i to]i
cei ce locui]i \n Ierusalim, aceasta s` v` fie cunoscut`, [i lua]i \n
urechi cuvintele mele; c` ace[tia nu sunt be]i cum vi se pare vou`,
c`ci este al treilea ceas din zi, ci aceasta este ceea ce s-a spus
prin proorocul Ioil: iar \n zilele din urm`, zice Domnul, voi
turna din Duhul Meu peste tot trupul [i fiii vo[tri [i fiicele voastre
vor prooroci [i cei mai tineri ai vo[tri vor vedea vedenii [i b`tr=nii
vo[tri vor visa vise... (Faptele Apostolilor 2, 117). Ce vedem
din acest text? |n primul r=nd c` odat` cu Pogor=rea Duhului
Sf=nt peste Sfin]ii Apostoli ace[tia au \nceput s` vorbeasc` \n
limbi str`ine pe care nu le cuno[teau mai dinainte. |n al doilea
r=nd c` iudeii veni]i la Ierusalim cu prilejul Cincizecimii din
alte p`r]i au r`mas uimi]i [i s-au speriat v`z=nd c` Apostolii
gr`iesc \n limba lor. Ace[ti iudei stabili]i \n alte ]`ri nu cuno[teau
limba ebraic` vorbit` la Ierusalim. Ei cuno[teau numai limba ]`rii
unde locuiau [i de unde au venit la marele praznic, spre a \mplini
datoriile religioase fa]` de templu. |n al treilea r=nd c` iudeii
localnici din Ierusalim care cuno[teau numai limba lor, adic`
aramaica, nu \n]elegeau ce spun Sfin]ii Apostoli, motiv pentru
care \i batjocoreau. |n al patrulea r=nd, c` vorbirea \n limbi str`ine
era o \mplinire a profe]iilor Vechiului Testament, iar con]inutul
vorbirii \n limbi era m`rirea lui Dumnezeu.
|n mod firesc, ne punem \ntrebarea; care era rostul acestei
harisme? Cartea Sf=nt` ne arat` c` \nainte de |n`l]area Domnului
la cer, poruncise Sfin]ilor Apostoli: Merge]i \n toat` lumea [i
propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura... iar celor ce vor crede,
aceste semne vor urma: \n numele Meu demoni vor scoate, \n
limbi vor vorbi (Marcu 16, 1317). |nainte de a merge la
propov`duirea Evangheliei, Sfin]ii Apostoli vor primi conform
promisiunii M=ntuitorului [i puterea necesar`, odat` cu Pogor=rea
Duhului Sf=nt: {i ve]i lua putere venind Duhul Sf=nt peste voi
[i ve]i fi Mie martori \n Ierusalim [i \n toat` ludeea [i \n Samaria
[i p=n` la marginile p`m=ntului (Faptele Apostolilor 1, 8; Luca
24, 49). Se pune \ntrebarea: Cum vor putea propov`dui Sfin]ii
Apostoli Evanghelia p=n` la marginea p`m=ntului, la popoare a
c`ror limb` nu o cunosc? Din textul mai sus citat reiese c` vor
primi putere odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Care este aceast`
Cateheze dogmatice
437
438
Capitolul doi
Cei de atunci nu credeau dac` nu primeau un semn. Pentru aceasta
li se d`deau semne, ca un gaj al credin]ei \n care credeau. Prin
urmare nu li se d`deau semne ca la ni[te credincio[i ci ca la ni[te
necredincio[i pentru a ajunge credincio[i. |n acest fel zice [i
Pavel: semnele nu sunt pentru cei credincio[i, ci pentru cei
necredincio[i. Vede]i dar, c` dac` s-au \ndep`rtat de la voi
semnele nu se datoreaz` faptului c` Dumnezeu nu ne cinste[te,
ci c` ne cinste[te. A f`cut astfel, voind s` arate credin]a noastr`,
c` noi credem \n El f`r` gajuri [i f`r` semne.
Am v`zut din cele mai sus relatate c` glossolalia reprezint`
vorbirea \n limbi insuflate de Duhul Sf=nt la Cincizecime, c=nd
s-a \ntemeiat Biserica. Aceste limbi erau existente, necunoscute
celor ce le vorbeau, dar \n]elese de cei ce ascultau propov`duirea
Evangheliei. De aceea scopul glossolaliei era acela de a se
propov`dui Evanghelia la toate neamurile. C=nd s-a \mplinit acest
deziderat, vorbirea \n limbi nu mai este necesar`, fiindc` cre[tinii
pot intra prin credin]` [i iubire \n comuniune cu Dumnezeu. Acei
dintre cre[tini care practic` glossolalia [i o socotesc ca o harism`,
rezervat` de Duhul Sf=nt exclusiv lor, vorbesc \n limbi necunoscute, formate din silabe mai mult sau mai pu]in articulate,
sem`n=nd a bolboroseal`. F`r` t`lmaci nimeni nu ar [ti ce se
vorbe[te. Numai c` [i t`lmaciul spune [i el tot ceea ce socote[te
\n acel moment. Not=ndu-se, de pild`, cuvintele vorbite [i date
spre t`lm`cire mai multora, variantele au fost \n num`r egal cu
t`lm`citorii. Nici un text t`lm`cit nu s-a putut potrivi cu cel`lalt.
Cei care practic` glossolalia [i nu pot fi \n]ele[i motiveaz`
c` limbile vorbite de ei nu sunt omene[ti, ci \ngere[ti. Aceasta
contrazice \ns` adev`rata glossolalie, cea de la Cincizecime, c=nd
cei care au vorbit \n limbi au fost \n]ele[i de oameni. A fost deci
o limb` omeneasc`, nu \ngereasc`. Am v`zut apoi c` M=ntuitorul a precizat c` sub insuflarea Sf=ntului Duh se va vorbi \n limbi
noi. Ori limbile \ngere[ti nu sunt noi. Pe de alt` parte, Apostolul
spune c` limbile insuflate de Duhul Sf=nt vor \nceta \n via]a
ve[nic` (I Corinteni 13, 8). Ori limbile \ngere[ti sunt ve[nice.
Pe l=ng` aceasta, cei ce practic` glossolalia motiveaz` c` nu
sunt \n]ele[i, deoarece vorbesc \n Duh taina lui Dumnezeu.
Invoc` textul de la I Corinteni 14, 2 unde se spune: Cel ce
vorbe[te \n limb` insuflat` nu vorbe[te oamenilor, ci lui Dumnezeu, c`ci nimeni nu-l \n]elege, ci el \n duh gr`ie[te taine. Noi
am v`zut \ns` c` la Cincizecime Apostolii vorbeau oamenilor.
Care este explica]ia? |ntre textele Scripturii nu exist` contradic]ie,
ele se completeaz`. |n felul acesta, aplicat la glossolalie, putem
spune c` cei ce vorbesc lui Dumnezeu, vorbesc [i oamenilor. La
Cateheze dogmatice
439
V. Asocierea
|n felul acesta, Apostolul asociaz` glossolalia cu proorocia,
ar`t=nd superioritatea acesteia din urm`. Datorit` faptului c`
proorocia nu \nseamn` numai prevestirea celor viitoare, ci \ns`[i
propov`duirea tainelor lui Dumnezeu, Apostolul se pronun]` categoric: |n Biseric` vreau s` gr`iesc cinci cuvinte cu mintea mea
ca s` \nv`] [i pe al]ii dec=t zeci de mii de cuvinte \ntr-o limb`
str`in` (I Corinteni 14, 19). Mai presus \ns` dec=t toate harismele
este dragostea. De-a[ gr`i \n limbile oamenilor [i ale \ngerilor
spune Apostolul iar dragoste nu am, m-am f`cut aram`
sun`toare [i chimval r`sun`tor. {i de a[ avea darul proorociei [i
de a[ [ti toate tainele [i de a[ avea toate cuno[tin]ele [i de a[
Capitolul doi
440
VI. Generalizarea
De aici vedem c` glossolalia reprezint` vorbirea \n limbi str`ine
existente ca dar al Duhului Sf=nt de care beneficiau \n primele
secole cre[tine ale Bisericii, anumite persoane pentru \mplinirea
poruncii M=ntuitorului de a propov`dui Evanghelia \n toat`
lumea.
VII. Aplicarea
1. Nefiind necesar` m=ntuirii credincio[ilor glossolalia va \nceta
\nc` din perioada cre[tinismului primar. Pentru credincio[i
r`m=ne \ns` \n perioada aceasta datoria cultiv`rii roadelor
Sf=ntului Duh, care nu vor \nceta niciodat` [i de care depinde
m=ntuirea sufletelor noastre. Iar roada Duhului este dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea, \nfr=narea, cur`]ia,
\mpotriva unora ca acestea nu este lege (Galateni 5, 2223).
2. Ce vre]i mai multe semne? \ntreab` Sf=ntul Ioan Gur`
de Aur. Ele au \ncetat. S` ai, \n schimb, pe cele ce r`m=n, anume:
credin]a, n`dejdea [i dragostea. Pe acestea s` le c`uta]i pentru c`
ele sunt cele mai mari semne. Nimic nu este \ns` asemenea
dragostei, c`ci s-a [i spus c` dragostea e mai mare ca toate
(I Corinteni 13, 13).
3. Dac` totu[i vrei s` [ti c` ai primit Duhul Sf=nt \ndeamn` Fericitul Augustin cerceteaz` inima ta. Dac` are \n ea
iubirea fa]` de aproapele, s` fii lini[tit. C`ci nu este iubire f`r`
Duhul Sf=nt al lui Dumnezeu, pentru c` Pavel spune c` harul lui
Dumnezeu s-a rev`rsat \n inimile noastre prin Sf=ntul Duh care
ni s-a dat.
--
Cateheze dogmatice
441
III. Tratarea
Modul de a \n]elege no]iunea credin]ei este diferit. C=nd obi[nuit
spunem credin]`, putem \n]elege fie o p`rere, o socotin]`, fie
din contr`, o certitudine, o siguran]`, o \ncredere \n cineva, sau
\n ceva. C=nd ne referim la credin]a religioas`, \n]elegem
totdeauna \ncrederea \n descoperirea pe care ne-a f`cut-o Dumnezeu. Astfel, putem cunoa[te voia lui Dumnezeu, putem intra
\n legatur` [i \n comuniune cu El. De aceea, Sf=ntul Apostol
Pavel spune c` f`r` credin]` nu putem fi pl`cu]i lui Dumnezeu
(Evrei 11, 6). Credin]a este adeverirea celor n`d`jduite, dovada
lucrurilor celor nev`zute (Evrei 11, 1). Ea este ochiul sufletului
care p`trunde dincolo de realit`]ile acestei lumi. Ea este un dar
al lui Dumnezeu prin care suntem ridica]i la El, dar \n acela[i
timp ea este [i str`dania sufletului de a \nmul]i darul primit.
Credin]a nu se na[te nici din fric`, nici din vederea minunilor.
Credem, pentru c` suntem \ncredin]a]i de sim]irea tainic` a
prezen]ei lui Dumnezeu cel viu care te \mbie [i se ofer` pe Sine
ca dragoste [i via]` total`. Ea \ncepe prin acceptarea cuv=ntului
lui Dumnezeu prin el \nsu[i, ca putere de via]` [i ca dar. Pe de
alt` parte implic` voin]a liber` a celui ce asimileaz` cuv=ntul lui
442
Capitolul doi
Dumnezeu... Credin]a este virtutea care r`sare \n suflet din aceea[i
cunoa[teresim]ire [i acceptare con[tient` a harului. Este
str`lucirea lui Dumnezeu \n persoana uman`... (Preot prof. Ion
Bria, Credin]a pe care o m`rturisim, Bucure[ti, 1987, p. 265
266). Credin]a este sim]irea prezen]ei lui Hristos \n suflet (Efeseni
3, 17), a vie]ii lui Iisus care d` siguran]` [i statornicie, care
\nnoie[te [i zide[te via]a duhovniceasc` spre \mplinire [i
des`v=r[ire. Credin]a este condi]ia m=ntuirii, deoarece \nceputul
m=ntuirii nu poate fi desprins de credin]a \n Iisus Hristos, Cel
care a adus m=ntuirea. Credin]a este u[a harului \n via]a noastr`.
Ori de c=te ori facem din inim` o m`rturisire de credin]`, o mare
putere de har intr` \n fiin]a noastr`: Noi am crezut [i am cunoscut
c` Tu e[ti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu (Ioan 6, 69). Iat`
de ce Sfin]ii Apostoli ziceau M=ntuitorului: Spore[te-ne
credin]a (Luca 17, 5) (Nicolae, Mitropolitul Banatului,
|nv`]`tura Ortodox` despre m=ntuire, Timi[oara, 1983, p. 50).
Credin]a ca dar al lui Dumnezeu nu se adreseaz` numai
intelectului, ca s`-L cunoasc` [i s`-L m`rturiseasc` pe Dumnezeu, ci \ntregii fiin]e. Adic`, nu e suficient s` cuno[ti voia lui
Dumnezeu. Se impune s` o [i \mplinim. Dac` sti]i toate acestea
a spus M=ntuitorul ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i face (Ioan
13, 17). |n felul acesta, credin]a aprinde voin]a [i \ntreaga putere
a sufletului. Credin]a nu poate r`m=ne la o form` declarativ`,
fiindc` [i demonii cred [i se cutremur` (Iacob 2, 19), ne spune
Sf=nta Scriptur`. Credin]a lor \ns` nefiind m=ntuitoare, este fals`,
neadev`rat`; ceea ce \nseamn` c` adev`rata credin]` cuprinde
\ntreg sufletul, \l angajeaz`, \i d` putere. De aceea, caracteristica
credin]ei este de a fi lucr`toare \n dragoste (Galateni 5, 6), iar
dragostea este plinirea legii (Romani 13, 10). M=ntuitorul arat`
foarte clar c` adev`rata credin]` se poate cunoa[te numai din
fapte, asemenea cum dup` roade po]i cunoa[te un pom (Matei 7,
2127). De aceea Sf=ntul Iacob precizeaz`: Ce folos fra]ilor,
dac` zice cineva c` are credin]` [i fapte nu are? Oare credin]a
poate s`-l m=ntuiasc`? Dac` un frate sau o sor` sunt goi [i lipsi]i
de hrana cea de toate zilele [i cineva din voi le-ar zice: merge]i
\n pace, \nc`lzi]i-v` [i v` s`tura]i, dar f`r` s` le dea cele
trebuincioase trupului, care ar fi folosul? A[a [i cu credin]a: dac`
nu are fapte, e moart` \n ea \ns`[i... Vede]i dar c` din fapte este
\ndreptat omul, nu numai din credin]`. Precum trupul f`r` suflet
este mort, [i credin]a f`r` fapte este moart` (Iacob 2, 1426).
Din tabloul judec`]ii de apoi prezentat de M=ntuitorul vedem
foarte limpede c` dup` faptele s`v=r[ite va fi judecat oricare
credincios (Matei 25, 3545), iar Sf=ntul Apostol. Pavel
Cateheze dogmatice
443
Capitolul doi
444
Cateheze dogmatice
445
V. Asocierea
Din cele tratate p=n` aici vedem c` m=ntuirea reprezint` pe de o
parte un dar al lui Dumnezeu, oferit nou` prin harul divin, dar \n
acela[i timp [i o contribu]ie personal` prin credin]` [i fapte bune.
|n acest fel, m=ntuirea este un proces liber de conlucrare a
credin]ei cu harul divin, spre rodirea faptelor bune. Astfel, credincio[ii se leag` de Hristos asemenea vi]ei de ml`di]` (Ioan 15,
5). Dar aceast` leg`tur`, aceast` locuire prin credin]` a lui
Hristos \n inimile credincio[ilor (Efeseni 3, 17) se face vizibil`,
este verificat` prin faptele care reprezint` urmarea, sau imitarea
vie]ii Lui. F`r` acestea, \ntreg edificiul duhovnicesc r`m=ne
asemenea unei case zidit` pe nisip, spulberat` de v=nturi [i de
ploi (Matei 7, 2427).
VI. Generalizarea
Re]inem, a[adar, c` la dob=ndirea m=ntuirii trebuie s` ne aducem
contribu]ia prin credin]` [i fapte bune, motiv pentru care acestea
sunt numite condi]iile subiective ale m=ntuirii.
VII. Aplicarea
Lucrarea harului [i a credin]ei au finalitate \n via]a duhovniceasc`
a credincio[ilor prin faptele bune. Acestea se \ndreapt` mai \nt=i
spre Dumnezeu sub forma iubirii [i cinstirii pe care o manifest`m
prin cele trei virtu]i teologice: credin]`, n`dejde [i dragoste. Apoi,
faptele bune se refer` la via]a semenului [i a lumii, prin iubire,
dreptate, pace, bl=nde]e, milostenie, iertare, r`bdare, etc. Nici
propria persoan` nu se exclude din sfera faptelor bune, \n sensul
c` fiecare credincios este dator s` \nl`ture r`ul din fiin]a sa [i s`
Capitolul doi
446
--
III. Tratarea
1. Cuv=ntul tain` \nseamn` ceva ascuns, \nchis, ce nu poate fi
p`truns cu mintea, ci trebuie primit prin credin]`.
2. Tainele sunt sfinte, fiindc` transmi]=ndu-ne harul m=ntuitor, ne cur`]esc de orice p`cat [i ne aduc sfin]enia.
3. Toate Sfintele Taine au fost instituite direct de c`tre M=ntuitorul. Sfin]ii Apostoli sunt numai iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu (I Corinteni 4, 1), adic` ei \mp`rt`[esc harul sfin]itor,
r=nduind ca aceast` lucrare s` fie continuat` de episcopi [i preo]i.
4. Sfintele Taine au dou` p`r]i:
a). Partea nev`zut` care este harul divin, izvor=t din jertfa
r`scump`r`toare a Domnului [i pe care \l primim \n Biseric` prin
lucrarea Sf=ntului Duh.
b). Partea v`zut`, ca form` prin care s`v=r[itorul invoc` harul
Sf=ntului Duh. Acesta este serviciul divin oficiat de slujitorul
Cateheze dogmatice
447
Capitolul doi
448
V. Asocierea
Av=nd o instituire divin`, Sfintele Taine au fost asem`nate cu
ceremoniile religioase din Vechiul Testament, care [i ele au o
instituire dumnezeiasc`. Deosebirea este \ns` esen]ial`, fiindc`
numai Sfintele Taine aduc m=ntuirea, deoarece ele aduc harul
divin m=ntuitor, pe c=nd ceremoniile religioase sunt simple forme
cultice umbre ale celor viitoare, care se vor \mplini [i des`v=r[i
\n Biserica lui Hristos.
VI. Generalizarea
Din cele tratate vedem c` Sfintele Taine sunt forme v`zute prin
care ni se transmite harul divin necreat sfin]itor [i m=ntuitor al
Sfintei Treimi, sub o form` v`zut`.
VII. Aplicarea
--
Cateheze dogmatice
449
III. Tratarea
Taina Botezului a fost instituit` de M=ntuitorul, c=nd, desp`r]indu-se de Sfin]ii Apostoli, le-a dat porunc` zic=nd: Drept aceea,
merg=nd \nv`]a]i toate neamurile, botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh (Matei 28, 19). Taina Botezului este, deci, s`v=r[it` \n numele Sfintei Treimi. Botezul a
avut loc pentru prima dat` la Cincizecime, adic` la Pogor=rea
Sf=ntului Duh, c=nd s-a constituit prima comunitate cre[tin`.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` oric=]i ne-am botezat \n Iisus
Hristos, \n moartea Lui ne-am botezat. Ne-am \ngropat prin botez
\mpreun` cu El \n moarte, pentru c` a[a cum Hristos s-a ridicat
din mor]i prin m`rirea Tat`lui, a[a s` umbl`m [i noi \ntru \nnoirea
vie]ii (Romani 6, 35). Taina Botezului apar]ine operei de
m=ntuire; este act al milei, al \ndur`rii [i iert`rii ce ne-a acordat-o
Iisus Hristos pentru \nnoirea firii p`c`toase de alt`dat`, pentru
redob=ndirea chipului lui Dumnezeu, cel dinainte de c`derea
primului om \n p`cat. Accentu=nd aspectul nev`zut al tainei,
Sf=ntul Apostol Pavel confirm` \mplinirea f`g`duin]ei pe care
Domnul i-a facut-o lui Nicodim: ...dup` mila Lui ne-a m=ntuit
prin baia na[terii din nou [i prin \nnoirea Duhului Sf=nt care l-a
v`rsat peste noi din bel[ug prin Iisus Hristos M=ntuitorul nostru (Tit 3, 57). F`c=nd aceste preciz`ri, putem face distinc]ie
\ntre botezul cre[tin ca tain` [i botezul spre poc`in]` s`v=r[it de
Sf=ntul Ioan Botez`torul, dup` \ns`[i cuvintele sale: Eu v` botez
cu ap` spre poc`in]`, dar cel ce vine dup` mine este mai mare
dec=t mine... El v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc (Matei 3,
11). Botezul lui Ioan are un caracter simbolic, de a confirma
m`rturisirea unui act de c`in]` ce venea din partea celor care \l
primeau, pe c=nd botezul cre[tin efectueaz` prin Duhul Sf=nt o
\nnoire sau rena[tere duhovniceasc`, [tergerea p`catului
str`mo[esc [i a celorlalte p`cate personale. De aceea el este cu
Duh Sf=nt [i cu foc, adic` arde [i spal` \n baia na[terii din
nou orice \ntin`ciune a sufletului.
Pentru a \n]elege mai bine aceast` na[tere duhovniceasc`,
vom face compara]ia firii noastre n`scut` \n p`cat cu un pom
s`lbatic. Dac` acestuia i se aplic` altoiul, \[i schimb` complet
rodirea. Tot a[a [i firea, este schimbat` prin harul Botezului. Cel
450
Capitolul doi
botezat se \mbrac` \n Hristos, spre rodirea harului \n via]a lui
duhovniceasc` (Galateni 3, 27), devenind membru al Bisericii [i
fiu al lui Dumnezeu.
Partea v`zut` const` \n afundarea de trei ori \n numele Sfintei
Treimi, zic=nd formula: Boteaz`-se robul lui Dumnezeu (N) \n
numele Tat`lui. Amin. {i al Fiului. Amin. {i al Sf=ntului Duh,
Amin. Acum [i pururea [i \n vecii vecilor. Apa \n care se
s`v=r[e[te Sf=nta Tain` trebuie s` fie curat` [i sfin]it`. Botezul
se face prin afundare, deoarece \nsu[i numele de botez, derivat
din limba greac` se t`lm`ce[te prin cufundare \n ap`.
Botezul face parte dintre acele Sfinte Taine care nu se mai
repet`. Sf=ntul Apostol Pavel spune: Un Domn, o credin]`, un
botez (Efeseni 4, 5). La fel precizeaz` [i Simbolul de credin]`:
m`rturisesc un botez pentru iertarea p`catelor.... Aceasta este
regula general` [i se bazeaz` pe faptul c` a[a cum cineva se na[te
o singur` dat` trupe[te, el rena[te duhovnice[te tot o singur` dat`.
S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul, deoarece ei
sunt succesorii legitimi ai Sfin]ilor Apostoli. Dac` \ns` vreun
copil este \n situa]ia de a muri, orice credincios ortodox poate
s`-l boteze, \n numele Sfintei Treimi, ceea ce se nume[te botez
din necesitate, dar trebuie urmat de rug`ciunile rostite \n biseric`
de episcop sau preot.
Primitorii botezului sunt to]i aceia care doresc s` devin`
m`dularele Trupului tainic al Domnului, fii ai lui Dumnezeu,
deoarece to]i oamenii sunt chema]i la m=ntuire. Se pune problema:
pot fi boteza]i [i copiii? Unii spun c` botezul copiilor nu ar fi
necesar, deoarece ei sunt cura]i [i nu au p`cate. Pentru a-[i \nt`ri
afirma]ia, aduc exemplul binecuv=nt`rii copiilor de Iisus,
invoc=nd cuvintele Domnului: l`sa]i copiii [i nu-i opri]i s` vin`
la Mine, c` a unora ca acestora este \mp`r`]ia cerului (Matei
19, 14). Cercet=nd dac` este valabil sau nu botezul copiilor,
re]inem c` Biblia arat` c` p`catul mo[tenit de la primul om are
un caracter universal, adic` se transmite la to]i oamenii dup` cum
ne spune at=t de clar Sf=ntul Apostol Pavel: A[a cum printr-un
om a intrat p`catul \n lume [i prin p`cat moartea, a[a moartea a
trecut la to]i oamenii prin cel \n care to]i au p`c`tuit (Romani
5, 12). Deci nici copiii nu sunt scuti]i de moarte [i nici de p`cat,
av=nd p`catul \n firea lor, cum spune psalmistul c` \ntru
f`r`delegi m-am z`mislit [i \n p`cate m-a n`scut maica mea
(Psalmul 50, 6; Iov 14, 4; Evrei 2, 14; I Corinteni 5, 22). M=ntuitorul \i d` pe copii ca pild` de urmat pentru via]a lor curat`, ei
sunt doar termeni de compara]ie [i nimic mai mult, adic` sunt
ar`tate calit`]ile de nevinov`]ie pe care trebuie s` le \mplineasc`
Cateheze dogmatice
451
Capitolul doi
452
V. Asocierea
Dup` Botez, copilul se \nvrednice[te de primirea harului
m=ntuitor prin \nc` dou` Sfinte Taine ale Bisericii: Taina
Sf=ntului Mir [i cea a Euharistiei. Care este explica]ia acestei
r=nduieli bisericesti? Explica]ia o g`sim \n \ns`[i firea lucrurilor.
Cel botezat este n`scut duhovnice[te, iar pentru a cre[te [i a se
\nt`ri, are nevoie de putere; iar aceast` putere o prime[te prin
darurile Duhului Sf=nt, care se transmit prin Taina Mirului. {i
fiindc` se cuvine s` creasc` a[a cum spune Apostolul p=n` la
statura b`rbatului des`v=r[it, la m`sura v=rstei deplin`t`]ii lui
Hristos (Efeseni 4, 13), cel botezat, n`scut la o via]` nou` este
\mp`rt`[it cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului. Prin aceasta,
celui botezat i se \nt`re[te [i calitatea de membru al Bisericii dat
fiind faptul c` to]i cei ce sunt membri ai Bisericii alc`tuiesc
Trupul tainic al Domnului.
VI. Generalizarea
Taina Sf=ntului Botez este, a[adar, prima din cele [apte Taine
ale Bisericii, care prin \ntreita afundare \n ap` \n numele Sfintei
Treimi, acord` celui botezat harul Sf=ntului Duh, al iert`rii
p`catului str`mo[esc [i a celorlalte p`cate, precum [i rena[terea
la o via]` nou`, calitatea de fiu al lui Dumnezeu [i membru al
Bisericii.
VII. Asocierea
Fiecare copil prime[te un nume cu prilejul oficierii Tainei
Botezului. Cade-se ca acest nume s` fie al unui Sf=nt, pe care
s`-l aib` mijlocitor c`tre Dumnezeu [i ocrotitor [i pild` de urmat
\n via]`. O importan]` deosebit` o au [i na[ii, care sunt, ca p`rin]i
spirituali ai pruncului botezat, r`spunz`tori \n fa]a lui Dumnezeu de credin]a pe care au m`rturisit-o pentru cel ce le-a devenit
fin [i pentru evolu]ia lui duhovniceasc`, pentru ca acesta s`
Cateheze dogmatice
--
453
III. Tratarea
Sf=nta Tain` a Mirului a fost instituit` de M=ntuitorul, \nainte
de \n`l]area Sa la cer, c=nd le-a promis Sfin]ilor Apostoli
trimiterea Sf=ntului Duh, aduc`tor de putere care \i va \mbr`ca
cu daruri speciale (Luca 24, 49). Aceast` misiune s-a \mplinit la
Cincizecime, c=nd, odat` cu Pogor=rea Sf=ntului Duh, s-au
rev`rsat peste Sfin]ii Apostoli daruri duhovnice[ti deosebite. De
aceea, Sfin]ii Apostoli, dup` ce s`v=r[eau Taina Sf=ntului Botez,
puneau m=inile peste cei boteza]i, pentru a le \mp`rt`[i hrana
duhovniceasc` de cre[tere \n Hristos a celor ce s-au \mbr`cat \n
Hristos prin Botez, dup` cum ne este m`rturisit acest fapt,
ar`t=ndu-se c` Apostolii cei din Ierusalim, auzind c` a primit
Samaria cuv=ntul lui Dumnezeu, au trimis c`tre ei pe Petru [i pe
Ioan, care cobor=ndu-se, s-au rugat pentru ei, ca s` primeasc`
Duhul Sf=nt. C`ci \nc` nu se pogor=se peste nici unul dintre ei,
ci numai boteza]i erau \n numele Domnului Iisus. Atunci puneau
m=inile peste ei [i luau Duhul Sf=nt (Faptele Apostolilor 8,
1417). La fel, credincio[ii din Efes, boteza]i ini]ial numai cu
botezul lui Ioan, au fost din nou boteza]i cu Botezul Sfintei Treimi
454
Capitolul doi
[i pun=ndu-[i Pavel m=inile peste ei, a venit Duhul Sf=nt peste
ei... (Faptele Apostolilor 19, 17). Pe l=ng` punerea m=inilor,
Sfin]ii Apostoli \mp`rt`[eau celor boteza]i darurile Sf=ntului Duh
[i prin ungerea cu Sf=ntul Mir, dup` cum putem citi \n Sf=nta
Carte: Iar cel ce ne \nt`re[te pe noi \mpreun` cu voi \n Hristos
[i ne-a uns pe noi, este Dumnezeu. Care ne-a [i pecetluit pe noi
[i a dat arvuna Duhului \n inimile noastre (II Corinteni 1, 2122).
(Acela[i lucru \l redau [i textele din Efeseni 4, 30 [i I Ioan 2, 20
[i versetul 27). Dintre cele dou` forme, ungerea cu Sf=ntul Mir
s-a generalizat [i a r`mas definitiv` \n via]a Bisericii, datorit`
faptului c` \nmul]indu-se num`rul credincio[ilor, Sfin]ii Apostoli
nu se mai puteau deplasa mereu \n toate localit`]ile, iar ungerea
cu Sf=ntul Mir se putea generaliza mai u[or, efectul duhovnicesc
fiind acela[i. De la Sfin]ii Apostoli, Biserica cre[tin` primar` a
practicat Taina Mirungerii celor boteza]i, dup` cum ne confirm`
canonul 7 al Sinodului II ecumenic (381) sau scrierile Sfin]ilor
P`rin]i. A[a, spre exemplu, Sf=ntul Chiril al Ierusalimului spune
foarte clar: vou`, dup` ce a]i ie[it din cristelni]a Sfintei Ape, vi
s-a dat ungerea, pre\nchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos;
iar aceasta este Sf=ntul Duh. Urm=nd acestei practici dintotdeauna a Bisericii, Taina Mirului se aplic` [i ast`zi imediat dup`
Botez prin ungerea cu Sf=ntul Mir la ochi, n`ri, gur`, urechi [i la
frunte, pentru sfin]irea organelor de sim]. Ungerea la piept [i la
spate se face pentru sfin]irea voin]ei, iar la m=ini [i la picioare,
pentru sfin]irea faptelor. Darurile Duhului Sf=nt sunt \mp`rt`[ite
odat` cu mirungerea [i rostirea formulei r`mase din practica apostolic`: Pecetea darului Duhului Sf=nt (II Corinteni 1, 2).
Sf=ntul Mir este format din untdelemn, vin [i 38 diferite
aromate, sfin]it \n Joia Sfintelor Patimi de c`tre episcopi [i
distribuit fiec`rui preot pentru s`v=r[irea Tainei. Mirungerea
\mparte darurile Sf=ntului Duh, asemenea darurilor primite de
Sfin]ii Apostoli la Cincizecime. Mirul fiind o ungere, reprezint`
un semn, sau o pecete cum spune Sf=ntul Apostol Pavel. Este
pecetea lui Hristos, fiindc` numele de Hristos \nseamn`,
tradus \n limba noastr`: Unsul, Cel uns, adic` Mesia. Chiar
[i \n legea veche, ungerea avea mare importan]`, dup` cum o
atest` ungerea regelui David cu mir din cornul lui Samuel [i astfel
a odihnit Duhul Domnului asupra lui (I Regi 16, 13). Fiind
socotit izvor de sfin]enie, Sfintul Mir este folosit [i la sfin]irea
antimiselor pe care se s`v=r[e[te sf=nta liturghie, precum [i la
sfin]irea bisericilor.
Aceast` Tain` este s`v=r[it` de episcop, sau de preot celui
de cur=nd botezat, dar mai poate fi aplicat` [i celor ce se \ntorc
Cateheze dogmatice
455
Capitolul doi
456
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Din cele tratate p=n` aici vedem c` Taina Sf=ntului Mir este acea
Sf=nt` Tain` care prin pecetea darului Duhului Sf=nt sub forma
v`zut` a Sf=ntului Mir, ne \mp`rt`[e[te harul [i darul sfin]itor
spre \nt`rirea, cre[terea [i dezvoltarea noastr`, dup` ce ne-am
\mbr`cat \n Hristos prin Taina Botezului.
VII. Aplicarea
Primind darurile Duhului Sf=nt pentru \nt`rirea noastr`, asemenea
mirului binemirositor, trebuie s` se depun` toat` str`dania de a
face aceste daruri roditoare prin aroma faptelor noastre bune. Noi
am primit \n mod real darurile Sf=ntului Duh spre \nt`rirea
duhovniceasc`. Dar aceast` \nt`rire sau putere nu trebuie l`sat`
\n amor]ire. A[a cum, de pild`, puterea unui mu[chi, de la m=n`,
sau de la picior, care fiind neexersat, oric=t` putere ar primi prin
hrana ce o acumuleaz` din organism, \[i pierde de la un timp
dinamismul [i rodnicia, tot astfel [i harul care este \n noi
(I Timotei 4, 14) face vie roada Duhului, adic` dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea, facerea de bine,
credin]a, bl=nde]ea, cump`tarea (Galateni 5, 22), prin str`dania
noastr` de zi cu zi.
--
Cateheze dogmatice
457
III. Tratarea
Prima liturghie a s`v=r[it-o M=ntuitorul la Cina cea de Tain`, \n
Joia Sfintelor Patimi, c=nd a instituit Sf=nta Euharistie, ca o jertf`
de mul]umire adus` lui Dumnezeu Tat`l prin prefacera p=inii [i
vinului \n Cinstitul Trup [i S=nge al S`u, \mp`rt`[ind-o Sfin]ilor
Apostoli ca un nou leg`m=nt, spre iertarea p`catelor, spre
\mp`carea cu Dumnezeu [i spre comuniunea dintre ei (Matei 26,
2628). {i a l`sat Domnul cu porunc` Sfin]ilor Apostoli s` repete
p=n` la sf=r[itul veacurilor, prefacerea p=inii [i vinului \n Sf=ntul
Trup [i S=nge, \ntru amintirea Sa (Luca 22, 19).
Desigur aceast` prefacere este o tain` ad=nc` [i plin` de
str`lucire \ntrec=nd puterea noastr` de \n]elegere. O putem sim]i
doar prin credin]` [i o putem face vie [i lucr`toare \n via]a noastr`
prin \mp`rt`[irea cu Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului, c=nd
intr`m \n comuniune cu El, asemenea vi]ei cu ml`di]a, dup` \nse[i
cuvintele Sale (Ioan 15, 19). De fapt, \nc` din timpul activit`]ii
Sale, Domnul a anticipat aceast` Sf=nt` Tain`, spun=ndu-le [i
atunci tot a[a de deslu[it: Amin, amin gr`iesc vou`: de nu ve]i
m=nca Trupul Fiului Omului [i nu ve]i bea S=ngele Lui, nu ve]i
avea via]` \n voi... (Ioan 6, 5358). {i ne\n]eleg=nd ad=ncul
tainei, mul]i s-au smintit chiar [i L-au p`r`sit (Ioan 6, 66). Le
era prea greu s` \n]eleag` ceea ce mintea nu putea s` p`trund` iar
credin]a nu le era luminat` suficient... Nu le-a mai r`mas dec=t
s` se \ntrebe cu mirare: greu este cuv=ntul acesta. Cine poate
s`-l asculte? (Ioan 6, 60). De aceea, \n]elegerea acestei Sfinte
Taine [i Jertfe este rezervat` exclusiv credin]ei; ea este mereu
458
Capitolul doi
minune descoperit` de Dumnezeu [i oferit` tuturor spre
\mp`rt`[irea \ntr-o comuniune de dragoste, de pace [i de unitate.
{i tocmai pentru c` mintea omului nu poate s` o patrund`,
Apostolul se \ntreab` numai, f`r` a r`spunde: Paharul binecuv=nt`rii, pe care-l binecuv=nt`m nu este oare \mp`rt`[irea cu
S=ngele lui Hristos? P=inea pe care o fr=ngem nu este oare
\mp`rt`[irea cu Trupul Lui Hristos? C`ci o p=ine, un trup suntem
cei mul]i; c`ci to]i ne \mp`rt`[im dintr-o p=ine (I Corinteni 10,
1617). Iar pentru a \mplini porunca Domnului, primii Lui
\nchin`tori \n toate zilele, a[tept=nd cu un cuget \n templu [i
fr=ng=nd prin case p=inea, primeau hrana cu bucurie [i cu
bun`tatea inimii, l`ud=nd pe Dumnezeu [i av=nd har la tot poporul (Faptele Apostolilor 2, 4647).
Fiind vorba de Trupul care se fr=nge [i de S=ngele Legii celei
Noi care se vars` spre iertarea p`catelor, Taina Euharistiei este
\n acela[i timp [i Jertfa Mielului lui Dumnezeu. |n ea este
prezent Trupul [i S=ngele de pe Crucea Golgotei, dar \ntr-o form`
nes=ngeroas`, repet=ndu-se \ns` pentru mul]i, pentru to]i cei
ce doresc s` se \mp`rt`[easc` de roadele iert`rii lui Dumnezeu
prin jertfa de iubire a Fiului S`u.
De aici vedem c` materia Tainei o constituie Cinstitele Daruri
care se vor preface \n Trupul [i S=ngele Domnului; adic` p=inea
dospit` din gr=u curat [i vinul din struguri, a[a cum acestea au
fost la Cina cea de Tain`.
Partea v`zut` a tainei o constituie p=inea dospit` [i vinul,
iar partea nev`zut`, transformarea sau prefacerea acestora \n
Sf=ntul Trup al Domnului. Prefacerea are loc \n cadrul sfintei
liturghii, c=nd, dup` cuvintele preotului: Ale Tale dintru ale
Tale..., credincio[ii \ngenuncheaz` \n semn de evlavie [i c=nt`:
Pe tine Te l`ud`m..., \n care timp preotul roste[te rug`ciunea
de chemare a Sf=ntului Duh, numit` Epiclez`, prin care cere,
invoc` prezen]a Sf=ntului Duh pentru prefacerea p=inii [i vinului
\n Trupul [i S=ngele Domnului.
S`v=r[itorii acestei Sfinte Taine sunt episcopii [i preo]ii. Am
v`zut c` prima liturghie sau prefacere a fost s`v=r[it` de M=ntuitorul la Cina cea de Tain`. El a poruncit apoi Sfin]ilor Apostoli
[i nu altora, s` fac` aceasta \ntru pomenirea Sa p=n` la sf=r[itul
veacurilor (Luca 22, 19). Sfin]ii Apostoli ca slujitori [i iconomi
ai tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1), au l`sat la r=ndul
lor pe anumi]i urma[i ca s` le continue aceast` misiune. Ace[tia
sunt episcopii [i preo]ii sfin]i]i de ei. Sav=r[itorii Tainei sunt
mijlocitori care aduc darurile spre sfin]ire [i prefacere. M=ntuitorul \nsu[i a[a cum sun` rug`ciunea dinainte de ie[irea cu
Cateheze dogmatice
459
Darurile este: Cel ce aduce [i Cel ce se aduce, Cel ce prime[te [i cel ce \mparte. Misiunea preotului este totu[i \n aceste
momente cum spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur mai mare
dec=t a \ngerilor, fiindc` \ngerii stau numai \n jurul Tronului lui
Dumnezeu, pe c=nd la cuvintele preotului, Domnul \nsu[i coboar`
spre a se jertfi din nou \n mod tainic spre iertarea p`catelor [i
spre via]a de veci a credincio[ilor.
Primitorii tainei sunt to]i credincio[ii Bisericii: copii, tineri,
b`rba]i sau femei, p`c`to[i sau mai pu]in p`c`to[i, to]i care simt
nevoia comunic`rii cu Dumnezeu, a cur`]iei de p`cat, a \mp`c`rii
cu semenii, a \ndrept`rii vie]ii, a \ns`n`to[irii suflete[ti [i trupe[ti.
Din cele tratate mai sus vedem c` efectele sau roadele Tainei
Euharistiei sunt at=t \n via]a credincio[ilor, c=t [i \n via]a
Bisericii. |n primul r=nd, unirea cu Hristos \n Sf=nta Taina a
Euharistiei lucreaz` \n via]a credincio[ilor o \nnoire, dup`
modelul vie]ii Domnului. |n al doilea r=nd, roadele Cuminec`turii
se refer` [i la via]a Bisericii ca o p=ine, un trup suntem mul]i;
c`ci to]i ne \mp`rt`[im dintr-o p=ine (I Corinteni 10, 17), spune
Sf=ntul Apostol Pavel. Sf=ntul Ioan Damaschinul arat` c`
Euharistia se nume[te |mp`rt`[anie, c`ci prin ea ne
\mp`rt`[im cu dumnezeirea lui Hristos. Se nume[te [i
Cuminec`tur`... pentru c` prin ea ne cuminec`m cu Hristos [i...
prin ea ne cuminec`m [i ne unim unii cu al]ii, pentru c` ne
\mp`rt`[im dintr-o singur` p=ine [i devenim to]i un trup (I Corinteni 10, 1617; Romani 12, 5) [i un s=nge al lui Hristos [i
m`dulare unii altora, ajung=nd to]i \mpreun` trup al lui Hristos
(I Corinteni 12, 27).
Capitolul doi
460
V. Asocierea
Via]a duhovniceasc` este asem`nat` \n dezvoltarea ei cu via]a
fizic`, biologic`. A[a cum via]a apare prin na[tere, prime[te
putere [i se dezvolt` prin hran` \n condi]ii de s`n`tate, tot astfel
[i la via]a duhovniceasc` ne na[tem odat` cu primirea Tainei
Sf=ntului Botez, primim putere prin darurile Sf=ntului Duh, odat`
cu harul Tainei Mirului, iar apoi sf=nta Biseric` ne ofer` spre
dezvoltare [i cre[tere o hran` duhovniceasc` cu totul deosebit`,
[i anume, \mp`rt`[irea cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului.
Pe de alt` parte, Taina Euharistiei este str=ns legat` [i precedat`
de Taina Sfintei Poc`in]e, dup` \ndemnul Sf=ntului Apostol
Pavel: s` se cerceteze \ns` omul pe sine, [i a[a s` m`n=nce din
p=ine [i s` bea din pahar. C`ci cel ce m`n=nc` [i bea cu
nevrednicie \[i m`n=nc` [i \[i bea os=nda, nesocotind Trupul
Domnului (I Corinteni 11, 2829). Ne explic`m mai bine
necesitatea acestei preg`tiri, dac` ne g=ndim la faptul c` ori de
c=te ori primind \n casa noastr` un oaspete mai deosebit ne punem
lucrurile \n bun` r=nduial`. Tot astfel, primind pe \nsu[i Dumnezeu \n sufletul nostru, \n via]a noastr`, ne punem \ntreaga fiin]`
\n r=nduial`, pentru a ne vrednicii de primirea Lui.
VI. Generalizarea
Vedem din cele de mai sus c` Sf=nta Euharistie este Taina [i
Jertfa nes=ngeroas` care ne \mp`rt`[e[te sub forma p=inii [i
vinului |nsu[i Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului spre iertarea
p`catelor [i spre via]a de veci.
VII. Aplicarea
Poruncile biserice[ti ne \ndeamn` cu st`ruin]` s` particip`m cu
regularitate la sf=nta liturghie [i s` ne \mp`rt`[im dup` necesitate,
Cateheze dogmatice
--
461
sau cel pu]in \n cele patru posturi, sau chiar [i numai \n Postul
Pa[telui, pentru a \nt=mpina Sfintele Patimi [i m`rita |nviere a
Domnului, \mp`rt`[indu-ne din roadele iert`rii Sale. Ar fi bine,
\ns` pentru progresul nostru duhovnicesc s` ne \mp`rt`[im \n
fiecare lun`.
|nainte de primirea Sfintei Taine, credinciosul trebuie s` se
preg`teasc` \n mod deosebit, dat` fiind importan]a [i aten]ia ce
se cuvine a i se acorda. Sub aspect duhovnicesc ne preg`tim pentru primirea Euharistiei prin Taina Spovedaniei, iar sub aspect
trupesc se recomand` pe c=t posibil s` postim c=teva zile \nainte,
sau cel pu]in \nainte de-a ne \mp`rt`[i s` nu m=ncam nimic. Se
impune apoi, s` citim canonul r=nduit de Sf=nta Biseric`, aflat
\n c`r]ile de rug`ciuni; iar \n timpul cuminec`rii s` avem \n m=n`
lum=narea [i s` ne apropiem cu zdrobire de inim` [i cu bucurie
duhovniceasc` de \mp`rt`[anie. Dup` \mp`rt`[anie se cuvine s`
rostim rug`ciunea de mul]umire, s` nu s`rut`m icoanele, s` nu
scuip`m, s` nu clevetim, ci s` ar`t`m \n vie]uirea noastr` de zi
cu zi chipul Domnului cu care ne-am \mp`rt`[it.
III. Tratarea
|n general poc`in]a exprim` regretul fa]` de o fapt` rea s`v=r[it`,
d=nd expresie vinov`]iei ce apas` con[tiin]a, datorit` p`catului.
Acest regret se \ndreapt` spre Dumnezeu sub forma c`in]ei, \n
scopul dob=ndirii iert`rii aduc`toare de lini[te [i pace sufletului.
|n felul acesta, poc`in]a este \nt=lnit` la toate religiile,
462
Capitolul doi
exteriorizat` \n forme deosebit de variate. Preg`tind calea
Domnului, poc`in]a era tema predicii Sf=ntului Ioan Botez`torul.
Chiar [i M=ntuitorul \[i \ncepe activitatea Sa cu cuvintele:
Poc`i]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia cerurilor (Matei 4, 17).
Altfel spus, \nt=mpina]i \mp`r`]ia lui Dumnezeu nu oricum, ci
prin schimbarea vie]ii, a modului de a g=ndi, de a sim]i, de a voi,
de a f`ptui.
Pe l=ng` acest aspect, M=ntuitorul imprim` poc`in]ei [i un
caracter special, deosebit de cel cunoscut p=n` la El, [i anume
cel de Sf=nta Tain`, ca purt`toare a harului iert`rii [i dezleg`rii
de p`cate. Poc`in]a astfel \n]eleas` a fost practicat` la \nceput de
c`tre M=ntuitorul \n cadrul activit`]ii Sale mesianice, prilejuit`
de acordarea vindec`rilor prin iertarea p`catelor. A fost apoi
f`g`duit` ca un l`s`m=nt divin Sfin]ilor Apostoli \n calitatea lor
de continuatori ai activit`]ii Sale \n lume, c=nd le-a spus: Amin
gr`iesc vou`: oric=te ve]i lega pe p`m=nt, vor fi legate [i \n cer
[i oric=te ve]i dezlega pe p`m=nt, vor fi dezlegate [i \n cer (Matei
18, 18; 16, 19). Puterea de a lega [i dezlega p`catele oamenilor a
fost acordat` \ns` de c`tre M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli abia
dup` ce a c=[tigat harul sfin]itor. {i aceasta se \nt=mpl` dup`
\nvierea Sa, c=nd adres=ndu-se Sfin]ilor Apostoli, a suflat asupra
lor [i le-a zis: lua]i Duh Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, vor fi
iertate, [i c`rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute (Ioan 20, 2223). De
atunci Taina Poc`in]ei a fost ne\ntrerupt aplicat` \n via]a
credincio[ilor de c`tre Biseric`, prin urma[ii autoriza]i ai Sfin]ilor
Apostoli, adic` prin episcopi [i preo]i.
Ca Sf=nt` Tain`, Poc`in]a are trei faze: M`rturisirea
p`catelor, rug`ciunea de dezlegare [i canonul. M`rturisirea
p`catelor cuprinde \n sine trei aspecte duhovnice[ti: recunoa[terea
st`rii de p`c`to[enie, regretul sau c`in]a pentru p`catul s`v=r[it
[i hot`r=rea de a nu mai s`v=r[i p`catul. Aceste aspecte apar
evidente \n via]a fiului risipitor c=nd [i-a venit \n sine, dup`
ce s-a c`it de situa]ia \n care l-a dus p`catul, lu=nd hot`r=rea
ridic`rii, va m`rturisi cu zdrobire de inim`: Tat`, am gre[it la
cer [i \naintea ta [i nu sunt vrednic s` m` numesc fiul t`u.... La
fel [i Zacheu, dup` ce se c`ie[te de p`catele sale, m`rturisindu-le
M=ntuitorului, ia hot`r=rea de a se \ndrepta... A doua faz` este
cea a dezleg`rii primit` \n urma c`in]ei [i m`rturisirii tuturor
p`catelor. Iar cea de a treia faz` este canonul, sau epitemia dat`
de preotul duhovnicesc cu scopul de a ajuta pe cel ce a luat
hot`r=rea \ndrept`rii, s` \mplineasc` acest lucru, prin anumite
exerci]ii duhovnice[ti. Canonul este astfel asemenea unui leac
ajut`tor. Epitimia (sau canonul) const` din rug`ciuni, posturi,
Cateheze dogmatice
463
Capitolul doi
464
V. Asocierea
P`rin]ii Bisericii pun Taina Poc`in]ei \n leg`tur` cu Taina
Botezului [i arat` c` precum apa cur`]itoare a Botezului ne iart`
p`catul str`mo[esc [i p`catele personale, tot astfel [i lacrimile
poc`in]ei ne aduc din partea lui Dumnezeu, prin mijlocirea
preotului duhovnic, harul iert`rii p`catelor [i a re\nnoirii vie]ii
duhovnice[ti.
Fiind a[ezat` de Biseric` \naintea Sfintei Cuminec`turi,Taina
Poc`in]ei, oferindu-ne harul iert`rii de p`cate, creeaz`
Cateheze dogmatice
465
VI. Generalizarea
Taina Poc`in]ei este acea Sf=nt` Tain` care prin m`rturisirea
p`catelor \n fa]a preotului duhovnic, primim din partea M=ntuitorului harul iert`rii p`catelor [i puterea de a rena[te la o via]`
spiritual`.
VII. Aplicarea
--
Capitolul doi
466
III. Tratarea
Odat` cu \nceperea activit`]ii Sale, M=ntuitorul [i-a ales 12
Apostoli [i 70 de Ucenici. Deosebindu-i de mul]imea credincio[ilor, M=ntuitorul le-a dat Apostolilor \nc` dintru \nceput
\ns`rcinarea propov`duirii Evangheliei [i a s`v=r[irii minunilor.
Apoi, la sf=r[itul activit`]ii le porunce[te s` s`v=r[easc` \ntru
pomenirea Sa Sf=nta Euharistie (Luca 22, 19), deci s` continue
activitatea Lui sfin]itoare. Dup` \nviere \i investe[te cu putere
special` de a lega [i dezlega p`catele oamenilor (Ioan 20,
2223). Aceia[i porunc` de propov`duire a Evangheliei [i de
s`v=r[ire a Sfintelor Taine le-a dat-o M=ntuitorul Apostolilor [i
nu tuturor credincio[ilor atunci c=nd s-a desp`r]it de ei,
spun=ndu-le: Merg=nd, \nv`]a]i toate neamurile, botez=ndu-le
\n numele Tat`lui, [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh (Matei 28, 19).
Pentru ca tripla activitate a Domnului s` poat` fi continuat`,
Sf=n]ii Apostoli au \nlocuit suflarea ce le-a fost acordat` lor de
c`tre M=ntuitorul dup` \nviere, c=nd i-a investit cu putere de a
lega [i dezlega p`catele oamenilor, cu punerea m=inilor [i astfel
au hirotonit (adic` [i-au pus m=inile) diaconi, preo]i [i episcopi.
|n acela[i timp, dat fiind faptul c` Sf=n]ii Apostoli aveau
misiunea slujirii cuv=ntului [i a \ntemeierii comunit`]ilor cre[tine,
se sim]ea nevoia ca s` hirotoneasc` preo]i pentru bisericile
locale rug=ndu-se cu posturi \n acest scop (Fapte 14, 23). {i
acest fapt s-a generalizat la nivelul tuturor comunit`]ilor cre[tine,
iar peste ]inuturi mai \ntinse au hirotonit episcopi, cu misiunea
de a supraveghea activitatea preo]ilor [i de a hirotoni [i ei, la
r=ndul lor, preo]i \n fiecare cetate. Este cunoscut astfel faptul c`
Sf=ntul Apostol Pavel a hirotonit pe Timotei ca episcop \n Efes,
iar pe Tit \n Creta. Acest lucru reiese limpede din \ndemnul pe
care Apostolul \l d` unuia dintre ei, de a aprinde harul lui Dumnezeu care este \n tine prin punerea m=inilor mele (II Timotei
1, 6), sau: nu nesocoti harul care este \n tine, care s-a dat... prin
punerea m=inilor preo]iei (I Timotei 4, 14). Expresia: punerea
m=inilor preo]iei, (sau a hirotoniei) nu \nseamn` c` l-a f`cut
Cateheze dogmatice
467
468
Capitolul doi
Dumnezeu prin Iisus Hristos. Dar aceast` preo]ie universal`
format` din to]i credincio[ii Bisericii care particip` la via]a ei,
\mp`rt`[indu-se cu harul Sfintelor Taine, nu exclude preo]ia special` r=nduit` de Sf=n]ii Apostoli. Pentru a face aceast` distinc]ie
clar`, se \ntreab` Sf=ntul Apostol Pavel: Au doar` to]i sunt
Apostoli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?
Au doar` to]i fac minuni? (I Corinteni 12, 29).
A[adar, \ntre preo]ia special`, r=nduit` de M=ntuitorul [i de
Sf=n]ii Apostoli [i preo]ia universal` din care fac parte to]i credincio[ii exist` o distinc]ie [i \n acela[i timp o apropiere, o
\mpreun`-lucrare spre zidirea Trupului lui Hristos (Efeseni 3,
14), fiindc` jertfele duhovnice[ti sunt sfin]ite de c`tre preo]ia
special`, cu participarea celei universale, spre sfin]irea am=ndurora. S` ne g=ndim numai la suprema jertf` duhovniceasc` \n
cadrul c`reia p=inea [i vinul sunt aduse de c`tre credincio[i,
pref`cute prin \mpreun` part i ci parea l or, [i oferi t e s pre
\mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Domnului at=t a preo]iei
speciale, c=t [i a credincio[ilor care se sfin]esc.
Dup` cum au stabilit Sfin]ii Apostoli, cele trei trepte ale
Hirotoniei sunt: diaconia, preo]ia [i arhieria. Treptele ierarhice
se deosebesc prin slujba, sau func]ia pe care este \ndrept`]it`
fiecare s` o \mplineasc`. Diaconul este ajut`torul preotului [i
episcopului \n \mplinirea triplei activit`]i a M=ntuitorului, ei
neput=nd s`v=r[i singuri Sfintele Taine. Preotul poate s`v=r[i
toate Tainele afar` de Hirotonie, sfin]irea Mirului [i Antimiselor.
Episcopul poate da [i legi \n sinod, \nv`]=nd cu cea mai \nalt`
autoritate. Diaconia, preo]ia [i episcopatul (arhieria) se numesc
trepte ierarhice, deoarece de la una la alta se ajunge prin ridicarea
\n treapt`. |n cadrul fiec`rei trepte Apostolul recomand`, \n
func]ie de vrednicia fiec`rui slujitor, \ndoite cinstiri (I Timotei
5, 12). Acestea sunt la nivelul fiec`rei trepte, [i poart` numele
de hirotesie, spre a se deosebi de Hirotonie. Hirotesia nu este
Sf=nt` Tain`, ca Hirotonia, ci o ierurgie (binecuv=ntare). Astfel,
la treapta de diacon este hirotesia \ntru protodiacon, sau
arhidiacon; la treapta de preot este hirotesia \ntru iconom,
protopop, iconom s tavrofor; i ar l a t reapt a epi s copat ul ui
(arhiereului) este hirotesia \ntru arhiepiscop, mitropolit [i
patriarh. Acestea pot fi [i func]ii onorific biserice[ti, dar [i
administrativ biserice[ti. La ele s-a ajuns [i din necesit`]i de
conducere administrativ bisericeasc`, orientat` dup` administra]ia
teritorial-geografic` de stat.
Dup` cum s-a mai ar`tat, s`v=r[itorul Tainei este episcopul,
care hirotone[te pe diacon [i preot, acord=ndu-le dup` vrednicie
Cateheze dogmatice
469
V. Asocierea
|n Noul Testament expresia: punerea m=inilor preo]iei,
\nseamn` Hirotonia. C=nd \ns` vedem scris numai: punerea
m=inilor, vom [ti c` e vorba de Sf=nta tain` a Mirului (Fapte 8,
17; 19, 6).
Dup` r=nduiala oficierii Tainei, Hirotonia se aseam`n` cu
Taina Cununiei. |nconjurarea mesei [i c=ntarea Sfin]ilor
Mucenici... [i Isaia d`n]uie[te... exprim` bucuria duhov-
Capitolul doi
470
VI. Generalizarea
Din cele expuse p=n` aici vedem c` Taina Preo]iei sau Hirotoniei
este acea Sf=nt` Tain` prin care candidatul \ndeplinind condi]iile
necesare prime[te, prin punerea m=inilor episcopului [i rostirea
rug`ciunii, harul sfin]itor al Duhului Sf=nt, pentru a putea continua tripla activitate a M=ntuitorului: de sfin]ire, \nv`]are [i
conducere a credincio[ilor pe drumul m=ntuirii.
VII. Aplicarea
--
Cateheze dogmatice
471
III. Tratarea
Dup` cum ne arat` Sf=nta Scriptur`, c`s`toria, nunta sau cununia
este un l`s`m=nt natural [i divin. A fost adic` \ntemeiat` de Dumnezeu \nc` de la crea]ie, spre a corespunde firii omului, \n scopul
\mplinirii rostului pentru care a fost creat, [i anume acela de a
cre[te, de a se \nmul]i [i de a st`p=ni p`m=ntul.
M=ntuitorul restabilind firea omeneasc`, a binecuv=ntat nunta
sau c`s`toria cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii
[i a accentuat cu alt prilej \n mod deosebit unitatea (adic` leg`tura dintre un b`rbat [i o femeie) [i indisolubilitatea (adic`
nedesfacerea) ei: Pentru aceasta va l`sa omul pe tat`l s`u [i pe
mama sa [i se va alipi de femeia sa [i vor fi am=ndoi un trup...
Deci ceea ce a \mpreunat Dumnezeu, omul s` nu despart` (Matei
19, 310). Dou` situa]ii dau totu[i posibilitatea repet`rii
c`s`toriei: moartea unuia dintre so]i (Romani 7, 23) [i
\nfidelitatea unuia dintre ei (Matei 5, 32; 19, 9). |nt`rind \ns`
indisolubilitatea c`s`toriei, Sf=ntul Apostol Pavel \i accentueaz`
necesitatea, spun=nd: Femeia s` nu se despart` de b`rbat, iar de
se va desp`r]i, s` nu se m`rite, sau s` se \mpace cu b`rbatul s`u;
[i nici b`rbatul s` nu-[i lase femeia (I Corinteni 7, 1011). At=t
de trainic` devenise \n via]a Bisericii cre[tine primare indisolubilitatea c`s`toriei, \nc=t chiar dup` moartea unuia dintre so]i,
cel`lalt prefera [i Biserica recomanda [i cinstea, dup` cuvintele
Apostolului s` r`m=n` v`duv (I Corinteni 7, 18), \n
convingerea c` nici moartea nu va putea desface unitatea
c`s`toriei (I Corinteni 7, 40). Pentru combaterea desfr=ului,
Apostolul accept` totu[i rec`s`torirea, fiindc` mai bine s` te
c`s`tore[ti, dec=t s` arzi... (I Corinteni 7, 9).
Sf=ntul Apostol Pavel ridic` nunta sau cununia (c`s`toria) la
nivelul Tainei \n Hristos [i \n Biseric` (Efeseni 5, 32). |n felul
acesta unitatea familiei pornit` din Taina Cununiei \n Hristos [i
\n Biseric` este ridicat` la nivelul sfin]eniei lui Hristos [i a
472
Capitolul doi
comuniunii dintre El (Capul) [i Biseric` (Trupul S`u). |ntemeind
unitatea so]ilor pe duhul iubirii lui Hristos, cununia prime[te
aureola sfin]eniei care pecetluie[te unirea natural` temeluit` pe
iubirea dintre so]i, asigur=ndu-i astfel unitatea [i indisolubilitatea. B`rbatul va acorda femeii iubirea datorat`, asemenea [i
femeia b`rbatului, spune Apostolul, fiindc` aceast` datorat`
iubire este p`truns` de duhul sfin]eniei [i iubirii lui Hristos.
Dup` cum cel ce se alipe[te de desfr=nat` devine un duh cu ea,
tot a[a [i cel ce se alipe[te de Domnul, devine un duh cu El
(I Corinteni 6, 1617). |n aceast` situa]ie b`rbatul necredincios
se sfin]e[te prin femeia credincioas`, iar femeia necredincioas`
se sfin]e[te prin b`rbat (I Corinteni 7, 14). |ntr-o astfel de unitate
tainic`, ca cea dintre Hristos [i Biseric`, b`rbatul e capul femeii,
iar femeia e str`lucirea, s`rb`toarea b`rbatului (Metodiu de
Olimp).
Unitatea [i indisolubilitatea c`s`toriei fixeaz` familiei [i un
\ntreit scop: na[terea de copii, dat` ca o porunc` a lui Dumnezeu
\nc` de la crea]ie; ajutorarea reciproc`, ca o consecin]` a unit`]ii
dintre so]i, [i ferirea de desfr=nare, ca urmare a sfin]eniei pe care
o imprim` familiei unitatea \n Hristos [i \n Biseric`.
At=t caracteristicile, c=t [i scopul c`s`toriei pot fi mai bine
intuite dac` vom urm`ri cu luare aminte ritualul slujbei sfintei
cununii. Astfel, \n oficierea Tainei remarc`m c` se leag` m=na
dreapt` a mirelui [i miresei ca semn al unirii lor pe toat` via]a,
rostindu-se o rug`ciune plin` de con]inut duhovnicesc. Apoi se
pun cununile pe capul mirilor, rostindu-se formula de sfin]ire a
c`s`toriei: Se cunun` robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh.
Cununile mirilor (so]ilor) sunt asemenea cununilor cu care
M=ntuitorul \ncununeaz` \n ceruri pe sfin]ii [i ale[ii S`i dup`
moarte, ele imprim=nd mirilor o demnitate moral` cu totul
deosebit` pentru toat` via]a. |nainte de Taina propriu-zis` are
loc logodna, c=nd mirilor li se pune pe deget inelul, pe care \l
vor purta toat` via]a. A[a cum inelul, fiind un cerc, nu are nici
\nceput nici sf=r[it, el simbolizeaz` \ncrederea pe care so]ii [i-o
acord` reciproc. Prezen]a na[ilor \ndepline[te [i rolul de martori
[i cheza[i ai f`g`duin]ei de fidelitate conjugal`, pe care so]ii o
fac \n fa]a lui Dumnezeu. P=inea [i paharul cu vin din care gust`
mirii reprezint` unitatea lor nedesp`r]it` \n via]`, at=t la bine,
c=t [i la necazuri. |nconjurarea mesei este un simbol al bucuriei
nun]ii.
De aici remarc`m c` partea v`zut` a Tainei Nun]ii este format` din cuvintele rostite de preot, apar]in`toare rug`ciunii:
Cateheze dogmatice
473
Doamne, Dumnezeul nostru, cu m`rire [i cu cinste \ncununeaz`-i, precum [i din declara]ia mirilor f`cut` \n fa]a preotului
[i a ob[tei credincio[ilor c` de bun` voie [i nesili]i de nimeni
p`[esc la Taina Cununiei, la fel [i din f`g`duin]a c` \[i vor
\ndeplini toate \ndatoririle ce decurg din c`s`torie.
S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul. De obicei
ieromonahii sunt excepta]i de la oficierea acestei Sfinte Taine,
deoarece prin votul castit`]ii pe care ei l-au depus, au renun]at la
c`s`torie.
Primitorii Tainei sunt b`rbatul [i femeia, care \ndeplinesc
condi]iile de v=rst`, de s`n`tate [i nu prezint` impedimente
canonice de rudenie. Este de preferin]` ca ambii so]i s` fie
ortodoc[i. Cu \ng`duin]a episcopului se poate s`v=r[i cununia
unui ortodox [i cu o credincioas` apar]in=nd altei confesiuni, cu
condi]ia ca pruncii s` fie boteza]i \n credin]a ortodox`. Nu se
admite c`s`toria cu o necre[tin`.
Materia Tainei este iubirea dintre b`rbat [i femeie, care \i
determin` s` se uneasc` pe toat` via]a.
Cu privire la repetarea Tainei, Biserica Ortodox`, av=nd \n
vedere sl`biciunea firii omene[ti, admite p=n` la a treia c`s`torie.
Cununia a doua [i a treia sunt \ns` lipsite de fastul s`rb`toresc al
celei dintii. Dac` so]ii divor]a]i voiesc s` convie]uiasc` din nou,
nu mai este nevoie de o nou` oficiere a cununiei, deoarece prima
i-a legat pe toat` via]a. Taina Nun]ii se poate repeta numai
mirenilor (laicilor), preo]ilor [i diaconilor nu li se permite
repetarea, iar episcopii, provenind din cinul monahal nu sunt
c`s`tori]i.
Fiind un prilej de veselie [i bucurie, Biserica opre[te
s`v=r[irea nun]ii \n perioada posturilor de peste an indicate \n
calendarul bisericesc.
Capitolul doi
474
V. Asocierea
Taina Cununiei se leag` [i de alte Sfinte Taine ale Bisericii. |n
primul r=nd observ`m faptul c` ea se aplic` mirilor, care sunt
membrii ai Bisericii, fiindc` au primit Taina Botezului, precum
[i cea a Mirungerii [i a Euharistiei. |n al doilea r=nd, se recomand`
ca \nainte de primirea acestei Sfinte Taine, mirii s` se spovedeasc`
[i s` se \mp`rt`[easc` cu Trupul [i S=ngele Domnului. Asocierea
Dumnezeie[tii Euharistii aureoleaz` Taina Nun]ii, ad=ncindu-i
binecuv=ntarea harului divin \n Hristos [i \n Biseric`.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c` Sf=nta Tain` a Cununiei pecetluie[te cu binecuv=ntarea divin` [i har sfin]itor iubirea b`rbatului
[i a femeii care de bun` voie \[i exprim` voin]a de a fi am=ndoi
un trup, \n scopul na[terii [i cre[terii copiilor, ca [i al \ntr-ajutor`rii pe toat` via]a.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` Sf=nta Tain` a Cununiei reprezint` o s`rb`toare
unic` \n via]a mirilor, ea este o zi de mare bucurie.
|ntemeiat` pe unitatea de iubire dintre so]i, c`s`toria se
bazeaz` pe respectul dintre ei [i ajutorarea reciproc`, iar na[terea
de copii este socotit` o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. De aceea,
comb`t=nd avortul, Biserica recomand` ca o datorie fundamental` a p`rin]ilor s` vegheze cu toat` d`ruirea la cre[terea copiilor
spre a deveni buni credincio[i ai Bisericii [i fii devota]i patriei.
Ca [i \n cazul Botezului, un rol \nsemnat revine na[ilor, cu
responsabilitatea de a veghea la buna \n]elegere, la armonia [i
unitatea noii familii, \ntemeiat` odat` cu Taina Sfintei Cununii.
--
Cateheze dogmatice
475
III. Tratarea
Taina Maslului a fost instituit`, ca toate celelalte Sfinte Taine
de c`tre M=ntuitorul nostru Iisus Hristos. Prin ea M=ntuitorul
nostru a dat Sfin]ilor Apostoli o form` special` de t`m`duire a
sufletului [i a trupului. Cartea Sf=nt` ne arat` c` odat` cu alegerea
[i trimiterea Sfin]ilor Apostoli \n misiune, Domnul le-a dat
putere asupra duhurilor necurate, ca s` le scoat` [i s` vindece
orice boal` [i neputin]`... {i merg=nd, propov`dui]i, zic=nd: s-a
apropiat \mp`r`]ia cerurilor. Pe cei bolnavi vindeca]i, pe cei
lepro[i cur`]i]i, pe cei mor]i \nvia]i, demoni scoate]i, \n dar a]i
primit, \n dar da]i . (Matei 10, 78). Puterea lor t`m`duitoare
at=t de mult a crescut, \nc=t [i pe uli]e scoteau pe cei bolnavi [i
\i puneau pe paturi [i pe t`rgi, ca venind Petru m`car umbra lui
s` umbreasc` pe vreunul din ei (Fapte 5, 15).
Domnul a l`sat Apostolilor s` practice [i s` lase mo[tenire
celor ce le vor urma, ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, un
procedeu de vindecare a bolilor prin ungere cu untdelemn. Aceast`
practic` a fost instituit` de M=ntuitorul, a fost preluat` de Sfin]ii
Apostoli ca o porunc` a Domnului, Biserica p`str=nd-o [i azi \n
aceea[i form` numit` Sf=ntul Maslu. Tradus \n limba noastr`
(din slava veche), cuv=ntul maslu \nseamn` untdelemn, sau
ungere cu untdelemn (oleo ungere, cum se mai nume[te),
fiindc` prin ungerea cu untdelemn sfin]it se acord` vindecarea
trupeasc` [i sufleteasc` bolnavilor, dup` cum citim \n Sf=nta
Evanghelie: {i demoni mul]i scoteau [i ungeau cu untdelemn
pe mul]i bolnavi [i se t`m`duiau (Marcu 6, 13).
476
Capitolul doi
Vindecarea prin ungerea cu untdelemn a fost practicat` de
Biseric` \n chiar epoca apostolic`, dup` cum ne arat` Cartea
Sf=nt`: De este cineva bolnav \ntre voi, s` cheme preo]ii Bisericii
[i s` se roage pentru el, ung=ndu-l cu untdelemn \n numele
Domnului. {i rug`ciunea credin]ei va m=ntui pe cel bolnav [i-l
va ridica Domnul, [i de va fi f`cut p`cate i se vor ierta (Iacob 5,
1415). De aici vedem c` [i aceast` Sf=nta Tain` a fost instituit`
de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli. Mai observ`m
c` ungerea este \n numele Domnului, adic` o lucrare a Sfintei
Treimi de la care cel bolnav prime[te harul nev`zut al vindec`rii
trupe[ti [i al iert`rii p`catelor. Taina cuprinde [i rug`ciunea
credin]ei, adic` de invocare [i primire a harului divin.
Av=nd ca scop vindecarea trupeasc`, Sf=nta Tain` a Maslului
se s`v=r[este fie \n Biseric`, fie la casa bolnavului. Se poate
s`v=r[i [i a[a-numitul maslu de ob[te la care, pe l=ng` cei
bolnavi, pot participa to]i credincio[ii. De fapt, din textul biblic
citat mai sus rezult` c` primitorul Tainei este cel bolnav, dar
\ntruc=t ea se refer` la iertarea p`catelor, orice membru al
Bisericii poate fi primitorul Tainei, deoarece to]i au nevoie de
iertare. Se obi[nuie[te \ns` ca \n mod special ea s` fie aplicat`
celor bolnavi trupe[te.
Taina Maslului poate fi oficiat` oric=nd este cerut`, dar
maslul de ob[te se obi[nuie[te s` fie s`v=r[it \n zilele de post,
sau \n s`pt`m=na Sfintelor Patimi. Ca o zi deosebit` \n acea
s`pt`m=n` ar fi Miercurea Mare ca o comemorare a poc`in]ei
femeii p`c`toase din Evanghelie, care a udat cu lacrimi picioarele
lui Iisus, le-a uns cu mir [i le-a [ters cu p`rul capului ei (Luca 7,
3738).
S`v=r[itorul, respectiv s`v=r[itorii Tainei sunt preo]ii
Bisericii. Se recomand` ca num`rul lor s` fie de [apte, fiindc`
aceast` cifr` are [i o pre\nchipuire \n Vechiul Testament. Astfel,
[apte sunt darurile Sf=ntului Duh (Isaia 11, 23), [apte preo]i au
sunat cu tr=mbi]ele, [i de [apte ori au \nconjurat israeli]ii cetatea
p=n` au cucerit-o (Iosua 6, 1316), de [apte ori s-a culcat profetul
Elisei peste un copil mort, ca s`-l \nvieze (IV Regi 4, 3435); tot
de [apte ori Neeman, la porunca lui Elisei, a intrat \n Iordan [i
s-a vindecat de lepr` (IV Regi 5, 114); [i tot de [apte ori
proorocul Ilie s-a rugat s` dea Dumnezeu ploaie (III Regi 18,
4244). Dac` nu pot participa [apte preo]i, Taina poate fi s`v=r[it`
[i de cinci, trei, sau chiar doi preo]i. Un singur preot nu poate
s`v=r[i Taina Maslului, deoarece textul biblic precizeaz` la plural: preo]ii, ceea ce \nseamn` cel pu]in doi. Tuturor preo]ilor
prezen]i le revine obliga]ia s` participe la s`v=r[irea Tainei.
Cateheze dogmatice
477
Capitolul doi
478
Apostoli sunt numai iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu. M=ntuitorul este Cel ce a instituit toate cele [apte Sfinte Taine). |n
numele cui se s`v=r[e[te aceast` Sf=nt` Tain`? (|n numele
Domnului). Ce \nseamn` aceasta? (C` harul vindec`tor \l primim
din partea lui Dumnezeu). Ce mai trebuie s` ad`ug`m la harul
divin? ({i rug`ciunea credin]ei noastre). Ce vedem de aici?
(C` harul divin este primit \n urma rug`ciunilor de invocare a
milostivirii lui Dumnezeu). C=te astfel de rug`ciuni vor fi citite?
(Mai \nt=i se va citi de [apte ori rug`ciunea de sfin]ire a
untdelemnului, [i apoi [apte rug`ciuni de t`m`duire a neputin]elor trupe[ti [i suflete[ti). Cum am v`zut c` sunt numite aceste
rug`ciuni? (Sunt numite ale credin]ei). Ce ne indic` aceasta?
(C` ele trebuie s` fie p`trunse de credin]a \n vindecare, at=t din
partea s`v=r[itorilor, c=t [i din partea primitorului Tainei).
V. Asocierea
|n cadrul vie]ii duhovnice[ti a credincio[ilor, Taina Maslului este
str=ns legat` de Taina Poc`in]ei. De[i ambele au ca efect iertarea
p`catelor, se recomand` ca \nainte de primirea Maslului credincio[ii s`-[i m`rturiseasc` p`catele [i astfel iertarea de la Dumnezeu s` fie \nt`rit` prin \ns`n`to[irea trupeasc` [i sufleteasc`. La
fel, Taina Maslului se asociaz` [i Dumnezeie[tii Euharistii, pe
care noi o primim spre s`n`tate [i bucurie. Nu trebuie \ns`
confundat` Taina Maslului cu Taina Mirului. La prima se
folose[te untdelemnul sfin]it vindec`tor, la a doua Sf=ntul Mir,
care \mp`rt`[e[te daruri l e S f=nt ul ui Duh, s pre cre[t erea
duhovniceasc`.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c` Taina Sf=ntului Maslu este instituit`
de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli [i de Biseric`.
Prin ungerea cu untdelemn sfin]it de preo]i, cel bolnav trupe[te
[i suflete[te prime[te \ns`n`to[irea, iertarea de p`cate [i \nt`rirea
duhovniceasc`.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` untdelemnul cel care r`m=ne dup` ungerea
bolnavului sau a credincio[ilor este sfin]it, trebuie s` i se acorde
o folosire cuviincioas` [i evlavioas`. Astfel, el poate fi pus \n
candele, spre a \ntre]ine aprins` simboiic flac`ra sfin]eniei. Se
mai poate amesteca cu f`ina r`mas` din care s` se fac` o
Cateheze dogmatice
--
479
Cinstirea Sfin]ilor
I. Preg`tirea apercepfiv`
Privind \n calendarul bisericesc observ`m c` \n fiecare zi se face
pomenirea unuia, a doi sau chiar trei sfin]i. Mai remarc`m c` \n
anumite zile numele unor sfin]i sunt notate \n calendar cu culoare
ro[ie spre a atrage luarea aminte asupra zilei respective de
s`rb`toare \nchinat` acelui sf=nt.
III. Tratarea
Cuv=ntul sf=nt \nseamn` ceva t`iat, scos din uzan]a zilnic` [i
pus deoparte spre a fi folosit \n scopul slujirii lui Dumnezeu.
A[a avem obiecte, ve[minte, zile sau persoane sfin]ite. Pentru ca
o persoan` s` devin` sf=nt` i se cere [i efortul personal al cur`]iei
duhovnice[ti, a colabor`rii [i comuniunii cu Dumnezeu, a
480
Capitolul doi
eliber`rii de \ntin`ciune sau p`cat. |n felul acesta a fi sf=nt
\nseamn` a fi curat. La \nceput cre[tinii erau numi]i sfin]i spre
a se deosebi de restul lumii p`g=ne care n-a primit Sf=nta Tain`
a Botezului [i nu s-a cur`]at de p`catul originar. Dar cur`]iei
primite prin Sf=nta Tain` a Botezului trebuie s`-i ad`ug`m [i
cur`]ia sau sfin]enia moral`, efortul nostru de a cre[te necontenit
\n virtute. |ntruc=t drumul spre sfin]enie ]ine toat` via]a, deoarece
lupta cu p`catul nu contene[te, iar cre[terea \n virtute nu are
limite, numai dup` moartea trupeasc` putem declara pe cineva
c` este sf=nt, [i numai atunci poate fi cinstit ca atare. Leg`tura
dintre credincio[ii afla]i \n via]` [i sfin]ii \ncununa]i cu biruin]a
m`ririi ve[nice se manifest` prin cultul adus sfin]ilor. Acest cult
are un \ntreit aspect: de cinstire, de invocare a Sf=ntului \n
rug`ciune [i de urmare a vie]ii Sf=ntului.
Cinstirea Sfin]ilor
pleac` de la faptul c` Dumnezeu le
recunoa[te cur`]ia moral`, sfin]enia, av=nd o situa]ie special`,
deosebit` de a celorlal]i oameni. Prin ei Dumnezeu \[i arat`
puterea Sa, \[i descoper` bun`tatea, dreptatea, iubirea [i
frumuse]ea Sa. Prin via]a lor Dumnezeu se bucur` de crea]ia Sa.
Ei iradiaz` lumina [i sfin]enia lui Dumnezeu care lucreaz` prin
ei, f`c=nd transparent` sfin]enia Sa \n lume. De aceea exclam`
Psalmistul: C=t de minunat este Dumnezeu \ntre Sfin]ii S`i.
Prin faptele lor Dumnezeu \[i \mpline[te lucrarea Sa \n lume:
Sfin]ii vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2), ne spune Sf=ntul
Apostol Pavel.
|n Vechiul1 Testament Sfin]ii sunt ale[ii lui Dumnezeu care
[i-au \mplinit misiunea lor \n lume. Patriarhii, profe]ii ca [i to]i
drep]ii care \mplinesc voia lui Dumnezeu se numesc Sfin]i. To]i
ace[tia au ar`tat dreptatea lui Dumnezeu \ntre oameni [i au
men]inut treaz` flac`ra credin]ei \n venirea M=ntuitorului. |n Noul
Testament sunt numi]i sfin]i Apostolii ca ale[i speciali ai
Domnului [i trimi[i \n lume. Apoi \nv`]`torii [i propov`duitorii
dreptei credin]e. Martirii [i m`rturisitorii care [i-au ar`tat \n mod
eroic ata[amentul de nezdruncinat fa]` de Hristos, pustnicii [i
c`lug`rii care [i-au dedicat \ntreaga lor via]` \n cur`]ire, ca [i, \n
general, oricare credincios cu sufletul plin de iubire pentru Dumnezeu pentru semenii lor [i pentru \ntreaga crea]ie. Cu prilejul
alegerii [i trimiterii Sfin]ilor Apostoli la propov`duire M=ntuitorul a ar`tat c` [i ei merit` din partea oamenilor cinstire
deosebit`: Cel ce v` prime[te pe voi pe Mine M` prime[te [i cel
ce m` prime[te pe Mine, prime[te pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Cateheze dogmatice
481
482
Capitolul doi
concret asupra felului cum putem [i noi f`ptui acea virtute. Pilda
vie]ii Sf=ntului poart` str`lucirea vie]ii duhovnice[ti a Domnului
Fi]i urm`tori Mie, precum [i eu sunt urm`torul lui Hristos
(I Corinteni 11, 1). |n felul acesta via]a Sfin]ilor este asemenea
indicatorilor pentru cei ce doresc s` ajung` pe piscul unui munte,
ar`t=nd credincio[ilor drumul spre des`v=r[ire [i nel`s=ndu-i s`
r`t`ceasc`.
Se mai pune \ntrebarea de c=nd dateaz` cultul Sfin]ilor?
Cultul Sfin]ilor dateaz` din epoca apostolic` sub forma
comuniunii Sfin]ilor, a iubirii care-i une[te pe cei vii de cei
adormi]i \n Domnul. Practic, cinstirea Sfin]ilor de c`tre cei r`ma[i
\n via]` \ncepe odat` cu cinstirea martirilor. Cei dint=i membri
ai Areopagului ceresc al Sfin]ilor sunt martirii (mucenicii).
P`timirea [i jertfa lor stau la temelia Bisericii lui Hristos. Moartea
lor martiric` era considerat` at=t de c`tre ei c=t [i de cre[tinii
supravie]uitori, ca momentul triumfal al c\[tig`rii cununilor pe
care Dumnezeu le d` mucenicilor \n ceruri (Preot profesor Ene
Brani[te Despre cinstirea Sfin]ilor \n Biserica Ortodox` \n
Ortodoxia nr. 1/1980, pag. 46). Forma prin care se manifest`
cultul public al Sfin]ilor rezid` dintru \nceput \n instituirea
s`rb`torilor. |n fiecare an la data mor]ii martirice, cre[tinii se
adunau la mormintele martirilor. Aici se s`v=r[ea Sf=nta
Euharistie, se \mp`rt`[eau to]i [i se citeau \nsemn`rile despre
moartea martiric` a Sf=ntului.
Biserica a precizat patru criterii dup` care un credincios trecut la cele ve[nice putea fi declarat Sf=nt: moartea martiric`,
m`rturisirea [i ap`rarea dreptei credin]e, sfin]enia vie]ii [i
s`v=r[irea unor semne supranaturale. La acestea se mai poate
ad`uga [i g`sirea moa[telor Sf=ntului av=nd puterea facerii de
minuni. De[i \nc` din epoca apostolic` sunt cinsti]i \ntreaga
Biseric` prin s`rb`tori [i rug`ciuni, cultul Sfin]ilor a ajuns mai
t=rziu, \n secolul al XVI-lea s` fie contestat, odat` cu apari]ia
Reformei [i a cultelor neoprotestante. Cei care nu admit cultul
Sfin]ilor spun c` singurul mijlocitor \ntre Dumnezeu [i oameni
este M=ntuitorul Iisus Hristos. Numai \n El [i prin El putem
dob=ndi m=ntuirea. Desigur, invoc` [i texte biblice ca de exemplu: Unul e Dumnezeu, [i Unul e mijlocitorul \ntre Dumnezeu
[i oameni (I Timotei 2, 5); (vezi [i Faptele Apostolilor 4, 12;
I Ioan 2, 1). Corect interpretate, aceste texte nu contrazic cultul
Sfin]ilor. M=ntuirea ne-a venit prin jertfa M=ntuitorului [i numai
prin El ne putem m=ntui. El a fost [i r`m=ne Mijlocitorul \ntre
Dumnezeu [i oameni. Dar a[a cum Biserica poate ajuta credincio[ilor prin rug`ciuni la m=ntuirea celor adormi]i \n Domnul,
Cateheze dogmatice
483
V. Asocierea
Facem deosebirea \ntre cultul de adorare numit [i delatrie, pe
care-l dator`m numai lui Dumnezeu, [i cultul de venerare, de
cinstire numit [i dulie pe care-l acord`m Sfin]ilor.
Putem \n]elege mai bine aceast` distinc]ie dintre cultul de
adorare adus numai lui Dumnezeu [i cel de cinstire sau venerare
adus Sfin]ilor, dac` ne vom referi la o \nt=mplare real` din
perioada post-apostolic`. Murind de moarte martiric` pe la anul
166, trupul ne\nsufle]it al episcopului Policarp al Smirnei a fost
cerut de c`tre cre[tini de la autorit`]ile romane p`g=ne. Adversarii
cre[tinilor a[teptau ca ace[tia s` se \nchine trupului ne\nsufle]it
al Sf=ntului. Cre[tinii \ns` r`spund: Noi niciodat` nu vom putea
s` p`r`sim pe Hristos care a p`timit pentru m=ntuirea \ntregii
lumi [i nici nu ne vom \nchina altcuiva pentru c` Lui ne \nchin`m
ca Fiului lui Dumnezeu iar pe martiri \i iubim ca pe \nv`]`ceii [i
urm`torii Domnului. |i iubim pentru dragostea ne]`rmurit` pe
care o au pentru Domnul [i St`p=nul lor ca s` ne \nvredniceasc`
[i pe noi s` fim p`rta[i [i \mpreun` ucenici cu ei.
VII. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult`, a[a cum sublinia un dasc`l al Bisericii
c` cel care cinste[te pe mucenic cinste[te pe Dumnezeu pentru
care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care se \nchin` Apostolului lui Hristos se \nchin` Celui ce L-a trimis pe Apostol... c`
nu este alt Dumnezeu dec=t unul singur cel cunoscut [i adorat \n
Treime.
Capitolul doi
484
VIII. Aplicarea
--
Cateheze dogmatice
485
III. Tratarea
Dat fiind faptul c` omul a fost creat de Dumnezeu prin
participarea Sa direct`, cu trup [i suflet, at=t p`catul c=t [i
sfin]enia se transmit de la trup la suflet.
Lu=nd trup ca al nostru, M=ntuitorul \i imprim` puterea Sa
dumnezeiasc`. Femeia bolnav` de scurgere de s=nge, de pild`, a
sim]it puterea dumnezeiasc` a lui Iisus prin simpla atingere de
trupul Lui (Luca 8, 4348). Datorit` puterii dumnezeie[ti
transmis` trupului, \nvierea Sa din mor]i \i cuprinde \ntreaga
fiin]`, ridic=nd trupul S`u \n comuniunea Sfintei Treimi [i
ar`t=ndu-ne c` dup` modelul Lui [i noi vom \nvia nu numai cu
sufletul, ci [i cu trupul; c` nu numai sufletul se va \nvrednici de
puterea nemuririi, ci [i trupul va primi acela[i har divin m=ntuitor.
Dup` pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostoli primesc puterea
minunilor nu numai \n suflet, ci [i \n trupurile lor \nc=t [i pe
uli]e scoteau pe cei bolnavi [i-i puneau pe paturi [i pe t`rgi ca
venind Petru m`car umbra lui s` umbreasc` pe vreunul dintre ei
(Faptele Apostolilor 5, 15). |n felul acesta ne apar clare [i
cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel cu privire la sfin]enia trupului:
Nu [ti]i c` trupurile voastre sunt m`dulare lui Hristos? Sau nu
[ti]i c` trupul vostru este templu al Duhului Sf=nt care este \n
voi?... (I Corinteni 6, 1519).
Tot a[a se \nt=mpl` [i \n cazul moa[telor sfin]ilor. Harul divin
sfin]e[te sufletul, iar puterea vie]ii de sfin]enie s`l`[luit` \n suflet
se transmite [i trupului. |n acest caz trupul nu numai c` nu cade
\n descompunere [i \n stric`ciune, ci devine chiar izvor=tor de
mir cu puteri de a face minuni [i asupra altor trupuri a[a cum am
v`zut c` a fost vindecat` femeia din Evanghelie prin simpla
atingere de trupul M=ntuitorului sau al]i vindeca]i prin atingerea
de trupurile sfin]ilor Apostoli. St`p=nul Hristos scrie Sf=ntul
Ioan Damaschin ne-a dat ca izvoare m=ntuitoare moa[tele
Sfin]ilor care izvor`sc \n multe chipuri, faceri de bine [i dau la
486
Capitolul doi
iveal` mir cu bun miros. Sfintele moa[te adeveresc m`rirea pe
care o prime[te trupul omului de la Dumnezeu [i confirm`
cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel: trupul nu este pentru desfr=nare, ci pentru Domnul [i Domnul pentru trup (I Corinteni 6,
13). De aceea sublinia Nicolae Cabasila c` dac` Hristos \ntr-adev`r se poate vedea [i pip`i undeva \n lumea aceasta \n carne [i
oase, apoi aceasta se poate \n Sfintele Moa[te.
Cre[tinii au pre]uit \nc` dintru \nceput moa[tele sfin]ilor.
Astfel, la \nceputul secolului II, Sf=ntului Ignatie, dup` ce a
suferit moarte martiric` la Roma credincio[ii i-au adunat
osemintele [i le-au p`strat cu sfin]enie ca pe o comoar` de pre].
La fel ni se spune [i \n actul martiric al Sf=ntului Policarp
episcopul Smirnei ( 166) c`, cre[tinii au adunat moa[tele lui
care pentru ei erau mai de pre] dec=t pietrele nestemate [i mai
scumpe dec=t aurul.
|ncep=nd cu secolul III cre[tinii f`ceau pelerinaje la
mormintele martirilor pentru a dob=ndi vindec`ri de boale prin
moa[tele lor. Unii doreau s` le poarte cu ei, al]ii, s` li se pun` \n
morm=nt dup` moarte p`r]i din moa[tele martirilor. Din secolul
IV cultul sfintelor moa[te prime[te o dezvoltare deosebit`. Ele
sunt transportate \n marile ora[e, iar pentru a satisface cerin]ele
credincio[ilor ele se f`r=mi]eaz`, se \mpart [i sunt p`strate ca
Cateheze dogmatice
487
Capitolul doi
488
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Sfintele Moa[te reprezint` o leg`tur` special` \ntre sufletul sf=ntului [i a osemintelor sale, sfin]ii r`m=n=nd prezen]i \n duh [i
har \n Moa[tele lor, \n cea mai mic` p`rticic`.
VII. Aplicarea
1. Biserica fiind Trupul tainic al Domnului reprezint` comuniunea
celor care se sfin]esc prin harul divin. La temelia ei st` puterea
lucr`toare a harului prin virtu]ile sfin]ilor. De aceea, la temelia
zidirii unei Biserici se pun Sfintele Moa[te, amintind de evlavia
primilor cre[tini, care zideau biserici pe mormintele martirilor.
2. Urm=nd evlaviei primilor cre[tini care la mormintele
martirilor s`v=r[eau Sf=nta Euharistie [i se \mp`rt`[eau cu to]i
\n duhul iubirii care \i uneau \n Trupul lui Hristos, a r`mas
r=nduiala ca \n Sf=nta Mas` din altar pe care se oficiaz` Sf=nta
Liturghie [i \n antimisul f`r` de care nu se poate aduce Jertfa
Domnului, s` se pun` Sfinte Moa[te.
3. Cinstind Sfintele Moa[te credincio[ii aduc venerare sf=ntului pe care \l invoc` \n rug`ciunile lor [i a c`rui via]` de sfin]enie
o urmeaz`.
4. Oric=nd credincio[ii pot aduce cinstire moa[telor sf=ntului loca[, dar mai cu deosebire la s`rb`toarea sf=ntului, c=nd Biserica \i face pomenire aduc=ndu-i laud` [i rug=ndu-l s` mijloceasc`
la P`rintele ceresc pentru m=ntuirea noastr`.
--
Cateheze dogmatice
489
III. Tratarea
Cuv=ntul icoan` \nseamn` imaginea care reprezint` asem`narea
cu o anumit` realitate. Astfel, \n primele pagini ale Sfintei
Scripturi afl`m c` omul a fost creat dup` chipul [i asem`narea
lui Dumnezeu. La fel spune Sf=ntul Apostol Pavel despre M=ntuitorul c` este icoana Tat`lui, adic` de aceea[i fiin]` spiritual` cu Tat`l, f`r` nici o deosebire (Coloseni 1, 15).
Reprezent=nd realit`]i sfinte, icoanei i se cuvine cinstire sau
venerare. Nu ca lui Dumnezeu, fiindc` lui Dumnezeu i se cuvine
adorare. Pentru a nu face aceast` confuzie, dat fiind faptul c`
poporul ales se afl` \ntr-o lume idolatr`, Dumnezeu nici nu
porunce[te ale[ilor S`i s`-i fac` chipul. |n schimb porunce[te ca
pe capacul de la chivotul unde se afl` legea s` fie pu[i doi heruvimi de aur (Ie[ire 26, 31). La fel [i cortul sf=nt va avea o perdea,
iar \n ]es`tura ei vor fi imprimate chipuri de heruvimi (Ie[ire 26,
31). La fel i se porunce[te [i lui Solomon ca \n Sf=nta Sfintelor
de la templul zidit de el, s` fac` doi heruvimi s`pa]i \n lemn [i
fereca]i cu aur (II Cronici 3, 10; III Regi 6, 23). Tot astfel [i pe
u[ile de la intrarea \n Sf=nta Sfintelor, a f`cut heruvimi s`pa]i [i
\mbr`ca]i \n aur (III Regi 6, 32). Heruvimii nu reprezint` realit`]i
imaginare. Ei exist` \n realitatea lumii spirituale a lui Dumnezeu. De aceea, remarc` Apostolul c` Moise \mpline[te porunca
lui Dumnezeu, f`c=ndu-le toate dup` chipul ce i s-a ar`tat pe
490
Capitolul doi
munte (Evrei 8, 5). Pe de alt` parte, heruvimii nu erau numai
simple podoabe, ci datorit` faptului c` reprezentau realit`]i ale
lumii spirituale, li se aducea [i cinstirea cuvenit`. A[a se explic`
faptul c` Iosua a c`zut cu fa]a la p`m=nt \naintea chivotului
Domnului (Iosua 7, 6) unde era imaginea heruvimilor. Tot
\naintea chivotului cu legea Domnului pe care se p`stra imaginea
sau icoana heruvimilor, se aduceau jertfe (III Regi 3, 15); iar \n
cortul adun`rii, \n fa]a perdelei celei de dinaintea chivotului legii
se aducea untdelemn curat pentru luminat stors din m`sline, ca
s` ard` sfe[nicul \n toat` vremea (Ie[irea 27, 20). |n fa]a perdelei
cu heruvimi dinaintea chivotului legii era un jertfelnic unde se
aducea t`m=iere ne\ntrerupt` (Ie[irea 30, 8).
Este [tiut c` M=ntuitorul \n cursul activit`]ii Sale pe p`m=nt,
adesea mergea la templu. Desigur c` dac` ar fi avut de spus ceva
\n leg`tur` cu icoanele aflate \n templu din porunca lui Dumnezeu, El ar fi luat atitudine, tocmai pentru a se p`stra \ntru totul
curat` Legea lui Dumnezeu [i adorarea acordat` numai P`rintelui
ceresc. Dar nu a avut nimic de spus [i de aceea le-a cinstit ca Fiu
al Omului care \ntru totul \mpline[te voia Tat`lui.
La fel [i Sfin]ii Apostoli vorbesc totdeauna cu respect fa]`
de casa lui Dumnezeu pe care o cinstesc, precum [i fa]` de toate
cele aflate \n ea din porunca lui Dumnezeu. Descriind-o, Sf=ntul
Apostol Pavel se refer` [i la icoana heruvimilor slavei, umbrind
acoper`m=ntul \mp`c`rii (Evrei 9, 5).
Dar [i dup` ce \nchin`torii lui Iisus cel \nviat au fost izgoni]i
din templu [i din sinagogi, trebuind s` se roage [i s` fr=ng`
p=inea pe la casele lor, precum [i dup` moartea Sfin]ilor
Apostoli, nu au contenit ca, pe Domnul pe care \l aveau \n suflete
s`-L aib` [i \n imagine. Av=nd astfel imaginea Lui mereu \n fa]a
ochilor, aveau necontenit \n fa]` modelul pe care trebuiau s`-L
imite prin vie]uirea lor duhovniceasc`. Niciodat` nu s-a interpretat
c` icoana Domnului ar fi idol. Niciodat` nu s-a cinstit materialul
din care era f`cut` icoana, ci chipul pe care \l reprezenta. De
aceea, nimeni nu s-a smintit la \nceput cinstindu-L pe Iisus care
a vie]uit pe p`m=nt [i care a avut o \nf`]i[are real`. {i este foarte
firesc s` fie a[a!... Acest fapt \l \nt=lnim de altfel [i \n via]a
noastr`. Punem adesea \n casele noastre poze av=nd chipul celor
dragi, \nr`mate [i p`strate cu cinste. Ori de c=te ori le privim,
comunic`m [i ne afl`m \n comuniune cu cei afla]i \n poze, de[i
unii din ei sunt poate departe, sau poate de mult trecu]i la cele
ve[nice. Nu este astfel de mirare c` m`rturiile cu privire la
cinstirea icoanelor \n via]a primilor cre[tini abund`. De pild`,
Sf=ntul Irineu (202) vorbe[te de chipul lui Iisus p`strat cu cinste
Cateheze dogmatice
491
492
Capitolul doi
Am primit r`bdarea mucenicului, r`splata cununilor [i m` aprind
ca prin foc cu dorin]a de a-l imita.
Dac` \n primele veacuri cre[tine cinstirea icoanelor a fost de
c`tre to]i primit`, s-au ivit apoi aprige discu]ii \mpotriva cinstirii
lor, consider=ndu-se c` \nchinarea la sfintele icoane este idolatrie.
Pentru a pune cap`t acestei fr`m=nt`ri din s=nul Bisericii, a fost
nevoie s` se convoace un sinod ecumenic, cel de al VII-lea, la
Nicea, \n anul 787, pentru a stabili definitiv c` cinstirea sfintelor
icoane corespunde voii lui Dumnezeu [i c` aceasta fiind o
mo[tenire apostolic`, a fost p`strat` cu sfin]enie de c`tre Biseric`.
Dup` apari]ia Reformei, cinstirea icoanelor a fost din nou
\nl`turat`, iar cre[tinii apar]in`tori cultelor neoprotestante au
pornit o adev`rat` ac]iune \mpotriva cinstirii lor. Ei spun c` nu
trebuie s` ne \nchin`m la icoane, pentru c` aceasta ar \nsemna
idolatrie. |n sus]inerea afirma]iei lor aduc porunca a doua din
Decalog, prin care Dumnezeu opre[te \nchinarea la idoli. (Ie[irea
20, 25). Pentru a vedea \ns` dac` cinstirea icoanelor \nseamn`
\ntr-adev`r \nchinare la idoli, sau idolatrie, se cuvine s` stabilim
ce este icoana [i ce este idolul. Am v`zut c` icoana reprezint` o
asem`nare cu o realitate existent`. Ea este chipul sau imaginea
unei realita]i. |n schimb idolul este o \nchipuire \n g=nd a unor
lucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mai nume[te
[i iluzie, aparen]`, fantom`, vanitate, imaginea unei iluzii. Iat`
cum sunt v`zu]i idolii de c`tre profe]ii Vechiului Testament:
C`ci idolii nu sunt dec=t minciun` [i nu este nici o suflare \n ei,
sunt un lucru de nimic, o lucrare \n[el`toare (Ieremia 10, 1415).
Dumnezeii lor nu sunt dumnezei, ci lucruri de m=ini
omene[ti, lemn [i piatr` (Isaia 37, 19). La fel ne spune [i
psalmistul: Gur` au [i nu vor gr`i, ochi au [i nu vor vedea,
urechi [i nu vor auzi, c` nu este duh \n gura lor (Psalmul 134,
15). Pentru acest motiv Sf=ntul Apostol Pavel conchide c` idolul
nu este nimic \n lume (I Corinteni 8, 4). Altul este idolul [i
alta este icoana scrie Origen (254). Este icoan` atunci c=nd
prin sculptur` sau pictur` se reproduce un pe[te sau un patruped,
sau un animal s`lbatic. Dar este idol atunci c=nd imagina]ia
realizeaz` o form` pe care [i-a \nchipuit-o [i care nu are prototipul
s`u printre lucrurile existente, precum ar fi de pild`, o figur`
care \n acela[i timp este [i om [i cal.
De aici rezult` clar c` \ntre idol [i icoan` exist` o deosebire
esen]ial`; ele nu se pot confunda, iar \n porunca a doua din
Decalog este vorba de idoli, nu de icoane.
Cateheze dogmatice
493
V. Asocierea
C=nd vorbim de cinstirea sau venerarea sfintelor icoane, trebuie
s` o deosebim de cinstirea acordat` lui Dumnezeu. |n limbaj
teologic cinstirea acordat` lui Dumnezeu se nume[te adorare sau
latrie, pe c=nd cinstirea acordat` \ngerilor, sfin]ilor, moa[telor
sau icoanelor se nume[te dulie, adic` venerare, sau cinstire.
Latria sau adorarea este cultul suprem sau propriu-zis. Pe Dumnezeu \l cinstim adic` pentru El \nsu[i, pentru m`re]ia [i
perfec]iunea Lui, pentru faptul c` este creatorul [i proniatorul
nostru, St`p=nul [i P`rintele nostru. Dulia, venerarea sau cinstirea
este \ns` un cult dependent de cel suprem, deci subordonat, sau
relativ. Dar cinstind sfintele icoane noi aducem pream`rire tot
Capitolul doi
494
VI. Generalizarea
Merg=nd pe aceast` linie, la sinodul VII ecumenic de la Nicea
din anul 787 s-a stabilit cu privire la venerarea sfintelor icoane,
c` nu cinstim materia din care este f`cut` icoana, ci chipul pe
care \l reprezint` ea, iar cinstirea care se d` chipului, trece la
prototip [i cel ce se \nchin` icoanei se \nchin` Fiin]ei celei
\nchipuite de ea.
VII. Aplicarea
--
Cateheze dogmatice
495
III. Tratarea
|nc` din primele pagini Sf=nta Scriptur` ne arat` c` omul este
crea]ia lui Dumnezeu, sufletul fiind nemuritor [i ve[nic ca Dumnezeu \nsu[i. Format din trup [i suflet omul nu a fost creat pentru moarte ci pentru via]` [i fericire. Moartea este r`splata
p`catului (Romani 6, 23) aduc=nd o ruptur` \n fiin]a omului,
desp`r]ind trupul de suflet. Totu[i, fiind de esen]` divin`, sufletul
nu poate muri. Numai trupul prime[te os=nda mor]ii: c`ci din
p`m=nt e[ti luat [i \n p`m=nt te vei \ntoarce. (Facere 3, 19).
Prin moarte trupul Ca pulberea se \ntoarce \n p`m=nt cum a
fost, iar sufletul se \ntoarce la Dumnezeu care l-a dat (Ecleziastul
12, 7).
|ntrup=ndu-se \ns` spre a m=ntui lumea Dumnezeu-Fiul a
restabilit fiin]a omului, deopotriv` suflet [i trup. Prin m`rita Sa
\nviere p`catul [i moartea au fost \nvinse [i astfel pentru cei ce
sunt \ntru Hristos, moartea nu mai \nseamn` un sf=r[it total al
vie]ii ci doar o adormire, un \nceput al unei vie]i noi f`r` de
sf=r[it. Precum Hristos a \nviat din mor]i, s-a f`cut \ncep`tura
celor adormi]i, c`ci precum to]i mor \n Adam a[a to]i vor fi
f`cu]i vii \ntru Hristos (I Corinteni 15, 20 22). Din sf=r[it
cutremur`tor al vie]ii, moartea s-a transformat \ntr-un laborator
al ei: nebune, ceea ce semeni tu nu cap`t` via]` dac` nu moare
(I Corinteni 15, 36). Bobul de gr=u c`z=nd \n p`m=nt de nu va
muri r`m=ne singur, iar de va muri aduce mult` road` (Ioan 12,
24). |nsu[i M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair [i despre Laz`r
c` nu au murit, ci dorm, dar oamenii nu L-au putut \n]elege atunci.
Mai t=rziu Apostolii vorbesc [i ei la fel despre cei adormi]i \n
n`dejdea vie]ii: pentru c` de credem c` Iisus a murit [i a \nviat
a[a [i Dumnezeu va aduce prin Iisus pe cei adormi]i \mpreun` cu
El (I Tesaloniceni 4, 14). Convingerea primilor cre[tini c`
moartea nu \nseamn` o dispari]ie total` nici chiar a trupului, ci
c` odat` va \nvia [i va fi ve[nic \mpreun` cu sufletul rezult` [i
din denumirea locului de \nmorm=ntare, [i anume: cimitir
(derivat din cuv=ntul grecesc kimitirion), care \nseamn` loc
de dormit, de repaus, dormitor. De aceea, c=nd \nsu[i Domnul
la semnul dat la glasul Arhanghelului [i la tr=mbi]a lui Dumnezeu se va cobor\ din cer, cei mor]i \ntru Hristos vor \nvia
Capitolul doi
496
Cateheze dogmatice
497
V. Asocierea
Alc`tuind aceea[i comuniune de iubire \n cadrul Bisericii, cei
vii se roag` pentru cei adormi]i \n Domnul, precum [i invers. |n
m`sura \n care ne rug`m pentru cei adormi]i cerem [i noi la r=ndul
nostru sfin]ilor cu care ne afl`m \n comuniune s` mijloceasc` [i
ei pentru iertarea [i m=ntuirea noastr`, av=nd certitudinea
acestei mijlociri, deoarece dragostea nu piere niciodat`
(I Corinteni 13, 8).
VI. Generalizarea
A[adar, rug`ciunea pentru cei adormi]i \n Domnul se bazeaz` pe
unitatea Bisericii ca Trup tainic al Domnului, care cuprinde [i
pe cei vii [i pe cei mor]i. |n aceast` comuniune de iubire [i de
sfin]enie, Dumnezeu prime[te rug`ciunile [i cererile celor vii
pentru cei mor]i.
VII. Aplicarea
1. Biserica se \ngrije[te de via]a credincio[ilor de la na[tere p=n`
la morm=nt, [i chiar dincolo de morm=nt. Pentru cei mor]i a
r=nduit servicii religioase [i rug`ciuni speciale legate \n primul
r=nd de \nmorm=ntare, \nso]ind sufletul celui adormit \n c`l`toria
sa spre via]a ve[nic`. Rug`ciuni se fac [i la 3, 6, 9, 40 de zile
dup` moarte, \n amintirea ar`t`rilor M=ntuitorului \nvia]i apoi la
498
Capitolul doi
un an, [i \n fiecare an de la data mor]ii se fac parastase \nso]ite
de agape, at=t \n amintirea celui r`posat, c=t [i ca expresie a
comuniunii de iubire a credincio[ilor care mijlocesc cu rug`ciuni
pentru iertarea p`catelor [i fericirea ve[nic` a celui adormit \n
Domnul. Slujbele sunt \nso]ite de acte de milostenie, tot ca o
manifestare a iubirii cre[tine.
2. Biserica a r=nduit [i zile speciale pentru pomenirea celor
adormi]i: s=mb`ta dinaintea l`satului sec de carne, a doua, a treia
[i a patra din Postul Sfintelor Pa[ti, ca aducere aminte de jertfa
izb`vitoare a M=ntuitorului, precum [i lunea dup` duminica
Tomii \n amintirea biruin]ei asupra iadului [i a mor]ii, prin
\nvierea Domnului, iar rug`ciunile pentru mor]i din s=mb`ta
Rusaliilor amintesc de \nvierea [i restabilirea vie]ii prin pogor=rea
Duhului Sf=nt.
3. Pe l=ng` rug`ciunile Bisericii, fiecare credincios are datoria
ca \n rug`ciunile sale particulare s`-i pomeneasc` pe cei trecu]i
la cele ve[nice.
4. |n semn de cinstire a celui adormit Biserica binecuvinteaz`
[i morm=ntul s`u \ntru n`dejdea vie]ii ve[nice [i a \nvierii la cea
de-a doua venire a Domnului. |i este a[ezat` o cruce la c`p`t=i ca
semn al biruin]ei asupra mor]ii [i al parusiei Domnului, c=nd
to]i cei adormi]i vor \nvia cu trupurile, spre a fi \mpreun` cu
sufletul \n ve[nica comuniune cu Dumnezeu. Familia celui
adormit are \n continuare datoria de a \ngriji morm=ntul,
p`str=ndu-i prin aceasta amintirea [i cinstindu-i numele.
5. Rug`ciunile pentru cei mor]i au [i un rol educativ pentru
cei afla]i \n via]`, atr`g=ndu-le ca luare aminte asupra faptului
c` moartea nu ne ocole[te [i c` vom da socoteal` \n fa]a Dreptului
Judec`tor pentru faptele s`v=r[ite. Tot cu rol educativ, rug`ciunile
pentru cei adormi]i ne men]in \ntr-o permanent` leg`tur` cu cei
dintr-un neam cu noi, fapt care constituie o stavil` \n calea uit`rii
ob=r[iei, a leg`turii cu \nainta[ii, \nt`rindu-ne astfel [i sentimentul
dragostei fa]` de p`m=ntul locuit de ei, precum [i de tradi]iile
statornicite de ei, \n care ne reg`sim propria noastr` identitate.
--
Cateheze dogmatice
499
Via]a viitoare
I. Preg`tirea aperceptiv`
Ce ne spune Simbolul de credin]` \n ultimele sale dou` articole?
(Ne spune: A[tept \nvierea mor]ilor [i via]a veacului ce va s`
fie. Amin). Ce \nseamn` aceasta dac` ne g=ndim la crea]ie? (C`
a[a cum crea]ia are un \nceput, tot astfel va avea [i un scop al
des`v=r[irii, dup` dreptatea lui Dumnezeu).
III. Tratarea
|nv`]`tura despre via]a de dincolo de morm=nt [i toate cele ce se
vor \nt=mpla dup` a doua venire a Domnului se nume[te
eshatologie, de la cuv=ntul grecesc eshatos, care \nseamn`
cele de pe urm`. Iar cele din urm` ale vie]ii \ncep odat` cu
moartea fiec`ruia [i se decid definitiv \n urma celei de a doua
veniri a Domnului [i a judec`]ii universale.
S` le vedem pe r=nd potrivit modului \n care M=ntuitorul
\nsu[i, precum [i Sfin]ii Apostoli ni le-au descoperit.
1. Via]a viitoare \ncepe odat` cu moartea. Vedem [i [tim cu
to]ii c` moartea este \ncetarea vie]ii de pe p`m=nt, odat` cu
desp`r]irea trupului de suflet. Potrivit \nv`]`turii Sfintei Scripturi,
ea a ap`rut ca r`splat` a p`catului (Romani 6, 23). Iar odat` cu
desp`r]irea sufletului de trup, fiind nemuritor, sufletul se \ntoarce
la Dumnezeu care l-a creat, iar trupul se \ntoarce \n p`m=ntul din
care a fost f`cut: {i ca pulberea s` se \ntoarc` \n p`m=nt precum
a fost, iar sufletul s` se \ntoarc` la Dumnezeu care l-a dat
(Ecleziasticul 12, 7; Geneza 3, 19). Odat` cu p`catul primului
om, moartea s-a \ntip`rit \n a[a m`sur` \n firea omeneasc`, \nc=t
putem spune c` a devenit un destin uman, dup` cum vedem cu
to]ii [i dup` cum ne spune Apostolul: Pentru aceea, a[a cum
printr-un om a intrat p`catul \n lume [i prin p`cat moartea, a[a
moartea a trecut la to]i oamenii prin cel \n care to]i au p`c`tuit
(Romani 5, 12). Dar, arat` Apostolul \n continuare: precum prin
gre[eala unuia a venit os=nda pentru to]i oamenii, a[a prin
\ndreptarea unuia a venit \ndrept`]irea vie]ii pentru to]i oamenii
500
Capitolul doi
(Romani 5, 18). A[adar, c`lc=nd cu moartea pe moarte, Hristos
a \nviat din mor]i [i s-a f`cut \ncep`tura celor adormi]i. C`ci
deoarece moartea a venit prin om, prin om [i \nvierea mor]ilor;
c`ci precum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos
(I Corinteni 15, 2022). |n felul acesta, moartea apare ca un
laborator al \nvierii, o transformare a stric`ciunii \ntru
nestric`ciune a sl`biciunii \ntru putere, a firescului dominat de
p`cat, \ntru duhovnicesc aflat \n str`lucire ve[nic` (I Corinteni
15, 4244). Privit` ca o a[teptare a \nvierii, moartea trupeasc`
este socotit` adormire, sau odihn`, iar cei mor]i trupe[te se
numesc adormi]i \ntru Domnul, iar cuv=ntul cimitir, define[te
tocmai locul de odihn`. |n acela[i timp, \ns`, moartea este [i
piatr` de hotar care \nchide u[a harului, \nc=t dup` moarte nimeni
nu poate face nimic pentru m=ntuirea proprie.
2. Din pilda bogatului [i s`racului Laz`r vedem foarte
limpede c` imediat dup` moarte, bogatul a fost dus \n iad, iar
Laz`r \n rai (Luca 16, 21). {i dac` imediat dup` moarte vom fi
repartiza]i \n iad sau \n rai, aceast` repartizare se face \n urma
unei judec`]i. Aceast` judecat` se refer` numai la sufletul
nemuritor, fiindc` a[a cum am v`zut, trupul desp`r]indu-se de
suflet, se va descompune \n p`m=ntul din care a fost creat. {i
cum fiecare suflet \n parte va fi judecat, spunem c` aceast`
judecat` se nume[te judecata particular`. Apostolul spune c` to]i
trebuie s` ne \nf`]i[`m \naintea judec`]ii lui Hristos, ca s` ia
fiecare dup` cele ce a f`cut prin trup, ori bine, ori r`u (II Corinteni 5, 10). Judecata particular` va fi f`cut` at=t de c`tre M=ntuitorul, c=t [i de con[tiin]a fiec`ruia, av=nd \n vedere credin]a [i
faptele s`v=r[ite \n via]a p`m=nteasc`.
3. Starea sufletelor dup` judecata particular` va fi fericit` \n
rai, sau de nefericire, \n iad. |nainte de a se desp`r]i de Sfin]ii
Apostoli, M=ntuitorul le-a f`g`duit c` le va g`ti un loc [i \i va
lua la Sine \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan 14, 23). Raiul este
locul comuniunii ve[nice cu Hristos cel \nviat [i \n`l]at la cer, [i
prin Hristos cu Dumnezeu Tat`l, cu \ngerii [i cu cere[tile puteri,
ca [i cu to]i drep]ii [i sfin]ii. Fericirea comuniunii ve[nice cu
Hristos are un caracter spiritual ce nu poate fi exprimat prin
cuvinte, oric=t de me[te[ugite ar fi acestea, datorit` faptului c`
noi tr`ind \n trup material, nu am avut experien]a ei, [i nu am
putut face analogie sau asem`nare cu ceea ce noi sim]im [i numim
fericire. Indic=nd faptul c` ele sunt deasupra posibilit`]ii noastre
de percep]ie, Apostolul spune c` cele ce ochiul nu a v`zut, nici
urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-a ridicat, pe acestea
le-a g`tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Corinteni 2, 9).
Cateheze dogmatice
501
502
Capitolul doi
spun=nd c` nimeni nu [tie, nici \ngerii din ceruri, nici Flui, ci
numai Tat`l (Matei 24, 36; 11 Tes. 5, 23; II Petru 3, 10).
5. Cu foarte pu]in timp \nainte de parusia Domnului va avea
loc \nvierea celor mor]i, iar cei care vor fi g`si]i vii \[i vor
schimba trupurile \ntru nestric`ciune. Deodat` spune
Apostolul \ntr-o clipit` de ochi, la tr=mbi]a cea de apoi, mor]ii
vor \nvia nestric`cio[i [i noi ne vom schimba, c`ci trebuie ca
acest trup stric`cios s` se \mbrace \ntru nestric`ciune [i acest
trup muritor s` se \mbrace \ntru nemurire (I Corinteni 15, 52
53, vezi [i II Tesaloniceni 4, 1617). |nvierea trupurilor celor
adormi]i este posibil` din partea lui Dumnezeu, care tot din p`m=nt l-a creat la \nceput pe om. Apoi, transformarea \ntru
nestric`ciune prin moarte este un fenomen natural [i necesar, pe
care Apostolul \l remarc` [i \n firea \nconjur`toare: Ceea ce
semeni tu nu cap`t` via]`, dac` nu moare. {i ceea ce semeni nu
este trupul care va fi, ci numai gr`untele gol poate da gr=u, sau
de altceva din celelalte... A[a [i \nvierea mor]ilor... se seam`n`
\ntru stric`ciune, \nvie \ntru nestric`ciune, \nvie \ntru putere; se
seam`n` trup firesc, \nvie trup duhovnicesc (I Cor. 15, 3644).
A[adar, trupul cel \nviat va fi acela[i pe care \l avem noi acum,
\ntruc=t am v`zut c` cei g`si]i vii r`m=n \n trupurile lor; [i fiindc`
\n acest trup am s`v=r[it cele bune [i cele rele. Deci se cuvine ca
el s` se bucure de fericire sau de os=nd`. Dar a[a cum \nc` \n
aceast` via]` trupul nostru se schimb` \n func]ie de v=rst`, el se
va transforma [i \n via]a ve[nic`, dup` cum ne arat` Apostolul.
Adic`, va fi nestric`cios, \ntru slav`, plin de puteri duhovnice[ti,
cere[ti. Trupurile vor fi lipsite deci de trebuin]ele materiale, de
pl`ceri, de pofte, ca [i de durerile pe care le-am avut \nainte de
moarte \n via]a p`m=nteasc` . Vor fi ca \ngerii lui Dumnezeu \n
cer: nici se \nsoar`, nici se m`rit` (Matei 22, 30). Trupul
duhovnicesc se va \ndumnezei \mpreun` cu sufletul.
Vom \nceta de a mai lucra virtu]ile spune Sf=ntul Maxim
M`rturisitorul dar nu vom \nceta de a sim]i \n noi lucr=ndu-se
\ndumnezeirea dup` har, ca o r`splat` pentru ele. C`ci lucrarea
\ndumnezeirii \n noi fiind mai presus de fire, e f`r` de hotar.
6. Dac` la judecata particular` particip` [i con[tiin]a omului,
la judecata ob[teasc` singurul judec`tor va fi M=ntuitorul. Ea va
avea caracter solemn [i faptele fiec`ruia vor fi date la iveal`, \n
v`zul [i auzul tuturor, cu eviden]ierea efectului lor pozitiv [i
negativ pe care l-au avut asupra semenilor. M=ntuitorul ne
prezint` magnificul tablou al judec`]ii ob[te[ti (Matei 25, 34
46) cu alegerea celor buni de cei r`i cu repartizarea la dreapta
sau la st=nga [i cu rostirea sentin]ei finale [i definitive, ca o
Cateheze dogmatice
503
Capitolul doi
504
V. Asocierea
Cu toate c` via]a viitoare, care \ncepe dup` moarte are aspecte
pe care noi nu le \nt=lnim \n aceast` via]`, ea este totu[i \n str=ns`
leg`tur` [i dependen]` cu aceast` via]` [i \n acela[i timp este
anticipat` \nc` din aceast` via]`.
Vorbind despre criteriul dup` care vom fi judeca]i [i
repartiza]i spre fericire sau os=nd` ve[nic`, am v`zut c` faptele
bune sau faptele rele s`v=r[ite \n aceast` via]` vor fi acuzatorii
sau ap`r`torii no[tri.
Pe de alt` parte, dup` modul \n care reu[im s` ne des`v=r[im
\n virtute \n aceast` via]`, anticip`m bucuriile duhovnice[ti ale
comuniunii cu Dumnezeu din via]a viitoare. |n felul acesta via]a
viitoare apare ca o continuare fireasc` [i des`v=r[it` a vie]ii de
aici. Sfin]ii prin via]a lor s-au ridicat [i au gustat din dulcea]a [i
bucuria vie]ii viitoare, [i acest fapt i-a determinat tot mai mult
\n str`dania s`v=r[irii faptelor bune, [i le-a \nt`rit puterile de
cre[tere \n virtute.
VI. Generalizarea
De aici vedem c` via]a viitoare anticipat` \nc` \n aceast` via]`
\ncepe cu moartea, se continu` cu judecata particular`, [i cu
repartizarea provizorie spre fericire sau os=nd`, iar odat` cu a
doua venire a Domnului are loc \nvierea mor]ilor spre judecata
universal`, dreapt` [i definitiv`, urmat` de un cer nou [i p`m=nt
nou, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate.
VII. Aplicarea
Acord=nd cuvenita importan]` continuei preg`tiri a credincio[ilor pentru via]a viitoare, Biserica a introdus pericopa Dreptei
judec`]i tocmai \naintea postului Sfintelor Patimi, spre a atrage
credincio[ilor luare aminte c` prin Jertfa Domnului am primit
harul iert`rii [i \mp`c`rii cu Dumnezeu, iar faptele noastre bune
vor r`m=ne cu noi \n ziua judec`]ii.
Cateheze dogmatice
--
505
III. Tratarea
|n primul r=nd, izvorul din care cunoa[tem pe Dumnezeu este
\ns`[i descoperirea Sa f`cut` \n Sf=nta Scriptur`. To]i cei care
au scris Sf=nta Carte au con[tiin]a c` ea reprezint` Cuv=ntul lui
Dumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt, ca s` fie mai t=rziu
m`rturie ve[nic` (Isaia 30, 8). Sfin]ii Autori au con[tiin]a c` ei
transmit nu de la ei, ci ceea ce au primit de la Dumnezeu: A[a
zice Domnul, sau a[a zice Domnul c`tre mine, nu sunt repeti]ii
stereotipe, ci reprezint` con[tiin]a vie c` cei ce le-au scris, au
f`cut-o a[a cum li s-a descoperit de sus. Fiul lui Dumnezeu \nsu[i
va spune c` tot ceea ce El a transmis reprezint` Cuv=ntul lui
Dumnezeu a[a cum i-a fost dat de Tat`l (Ioan 17, 6) [i acest
cuv=nt este adev`rul (Ioan 17, 17). {i celelalte religii ridic`
preten]ia c` exprim` \n c`r]ile lor, descoperirea lui Dumnezeu,
506
Capitolul doi
dar cei ce au scris Biblia se prezint` ei \n[i[i ca martori, ca unii
care au constatat pe baz` de experien]` empiric` tot ceea ce
comunic`: {i cel ce a v`zut a m`rturisit [i m`rturia lui este
adev`rat`; [i acela [tie c` adev`r spune, ca [i voi s` crede]i (Ioan
19, 35); Ce am auzit, ce am v`zut cu ochii no[tri, ce am privit [i
m=inile noastre au pip`it despre Cuv=ntul vie]ii (aceea v`
vestim)... ce am v`zut [i am auzit aceea v` vestim [i vou`, ca [i
voi s` ave]i \mp`rt`[ire cu noi (I Ioan 1, 13).
|n aI doilea r=nd, ceea ce eviden]iaz` superioritatea [i
divinitatea religiei cre[tine const` \n deosebirea dintre Iisus
Hristos si ceilal]i \ntemeietori de religie. Evangheliile ne redau
foarte simplu [i natural via]a [i activitatea Domnului Iisus,
ar`t=ndu-ne c` \nc` de la \nceput El a avut con[tiin]a activit`]ii
Sale, iar aceasta reprezint` o \mplinire a vechilor profe]ii despre
Mesia, care va veni s` izb`veasc` pe om din p`cat [i s`-l \mpace
cu P`rintele ceresc. Dac` to]i \ntemeietorii de religii au fost
diviniza]i cu mult timp dup` moartea lor, divinitatea lui Iisus a
fost recunoscut` \nc` din timpul activit`]ii Sale, spontan [i cu o
cert` convingere, exprimat` sincer [i revelator, de cei ce L-au
urmat: Noi am crezut [i am cunoscut c` tu esti Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu celui viu (Ioan 6, 69). La fel cuvintele Lui erau
p`trunse de adev`rul ve[nic, \nc=t cei ce I-au urmat constat` f`r`
nici o ezitare c` El are cuvintele vie]ii ve[nice (Ioan 6, 68); iar
profe]iile f`cute de El s-au \mplinit toate, cu cea mai mare
exactitate. Minunile Lui vin s` confirme [i ele divinitatea Sa.
Ele nu au fost acte spectaculare, ci p`streaz` \n ele naturale]ea
iubirii [i a binefacerii \ndreptate spre salvarea [i integrarea omului
\ntr-o via]` normal` [i demn` de chipul lui Dumnezeu, iar \nvierea
Sa din mor]i este minunea suprem` proprie exclusiv Fiului lui
Dumnezeu, care a venit s` calce cu moartea pe moarte [i s`-l
elibereze pe om din p`cat, \mp`c=ndu-l cu P`rintele s`u.
Deosebirea dintre religia descoperit` de Dumnezeu [i celelalte
religii se vede mai cu pregnan]` din doctrina, morala [i cultul
lor.
Desigur, la baza oric`rei religii st` credin]a \n Dumnezeu.
Religia \ns`[i se define[te ca rela]ie, sau leg`tur` dintre om [i
Fiin]a suprem`. Sf=ntul Apostol Pavel f`c=nd o privire istoric`
asupra manifest`rilor religioase, arat` denaturarea ideii de Dumnezeu de-a lungul vremii, prin \ntunecarea sim]`m=ntului religios
de p`cat. Astfel, au schimbat m`rirea lui Dumnezeu celui nestric`cios \n asem`narea chipului omului celui stric`cios [i al
p`s`rilor [i al celor cu patru picioare [i al t=r=toarelor (Romani
1, 23).
Cateheze dogmatice
507
508
Capitolul doi
ci din iubire iart` [i restabile[te firea c`zut` \n p`cat, ren`sc=nd-o
la o via]` nou`. Modelul des`v=r[it \n urmarea binelui ne este
oferit \n mod concret de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat. Via]a lui de
sfin]enie ne atrage mereu spre des`v=r[ire. Dar Iisus nu numai
c` ne arat` drumul. El ne [i ajut` prin harul divin s` urc`m treptele
sfin]eniei, p=n` la deplin`tatea v=rstei Sale duhovnice[ti.
Privind cultul, un rol important \l are rug`ciunea. Dac` \n
multele religii, rug`ciunea era strict legat` de actele ritualice, \n
cre[tinism ea reprezint` eliberarea spiritului, spre a se d`rui total [i integral lui Dumnezeu. Rug`ciunea \n duh [i adev`r, at=t
public`, c=t [i particular`, dep`[e[te stereotipia rug`ciunilor
repetate \n cadrul cultului p`g=n. La fel [i jertfele care au menirea
de a exprima un act de c`in]`, de umilin]` [i de d`ruire lui Dumnezeu, au \n multe religii accente dure [i extrem de brutale. Ele
erau legate de diferitele s`rb`tori, primind la unele popoare chiar
un caracter tragic, atunci c=nd se aduceau jertfe omene[ti. Unele
erau chiar spectaculoase. La mexicani, de pild`, se scotea inima
omului-victim` [i \nc` b`t=nd era aruncat` la picioarele zeului.
Ge]ii aruncau victimele \n v=rful suli]elor pentru a transmite
cererile lor pe cealalt` lume. Jertfele de oameni se mai aduceau
pentru a \mbl=nzi m=nia zeului, la \nceputul unui r`zboi [i la
anumite s`rb`tori anuale. |n cazul unor nenorociri publice, cei
din Tyr, bun`oar`, sacrificau pe copiii cei mai iubi]i de p`rin]ii
lor. Spre deosebire de toate aceste jertfe s=ngeroase, Fiul lui
Dumnezeu se aduce pe Sine ca Jertf`, [i face ca aceast` Jertf` s`
se aduc` \n continuare sub form` nes=ngeroas` spre sfin]irea
credincio[ilor.
O importan]` deosebit` se acord` cultului mor]ilor, legat de
ideea de nemurire a sufletului. Numai c` [i aici \nt=lnim diverse
[i variate forme lipsite de interpretarea lor corect`. Mexicanii
socoteau c` numai sufletele celor mor]i \n r`zboi, a celor
sacrifica]i, a celor bolnavi, sau a copiilor se puteau bucura de
fericirea ve[nic`. Egiptenii conservau trupul mortului printr-un
anume ritual. Grecii [i romanii credeau \n strigoi [i fantome.
Persanii credeau c` sufletul ajunge \n rai sau \n iad, dup` ce trece
peste o punte [i se c=nt`re[te pe o balan]`; iar indienii preferau
pierderea total` a sufletului \n nirvana. Spre deosebire de acestea,
\n cre[tinism cultul mor]ilor este pus \n leg`tur` cu iubirea [i
dreptatea lui Dumnezeu... El judec` dup` dreptate [i iart` prin
iubire. |n felul acesta sunt justificate [i rug`ciunile pentru cei
adormi]i \n Domnul, c`rora \nvieiea lui Hristos le-a deschis
perspectivele \nvierii [i a vie]ii ve[nice \n comuniunea lui Dumnezeu.
Cateheze dogmatice
509
V. Asocierea
De[i deosebite de cre[tinism \n multe aspecte, dou` elemente
centrale leag` toate religiile. {i anume, ideea de p`cat [i cea de
m=ntuire. Toate religiile duc \n diferite [i variate forme lupt` de
eliberare de p`cat, \n scopul m=ntuirii sufletului. Faptul c` to]i
oamenii simt povara p`catului, \nseamn` c` to]i a[teapt` un
M=ntuitor. De aceea mul]i din dasc`lii Bisericii apreciaz` c`
Dumnezeu a preg`tit at=t pe poporul ales \n s=nul c`ruia se va
na[te [i va activa Izb`vitorul lumii, c=t [i pe celelalte neamuri,
sau popoare, pe fiecare \n felul lor, ca s` poat` primi la plinirea
vremii m=ntuirea adus` de Fiul S`u. |n felul acesta ne apare
justificat faptul c` dup` \nvierea Sa din mor]i, Iisus Domnul a
trimis pe Sfin]ii Apostoli spre toate neamurile p`m=ntului, ca s`
le boteze, fiindc` a[a cum to]i poart` povara p`catului str`mo[esc,
to]i sunt chema]i la binecuv=ntarea [i osp`]ul m=ntuirii, spre a fi
o turm` [i un p`stor (Ioan 10, 16).
VI. Generalizarea
De aici vedem c` \n multe r=nduri [i \n multe chipuri a gr`it
Dumnezeu (oamenilor), dar \n zilele acestea din urm` ne-a gr`it
nou` prin Fiul, pe care l-a pus mo[tenitor al tuturor, ...care fiind
str`lucirea slavei [i chipul fiin]ei Lui, ...a f`cut prin Sine |nsu[i
cur`]irea p`catelor noastre (Evrei 1, 13).
Capitolul doi
510
VII. Aplicarea
Se caut` \n timpurile mai noi o apropiere tot mai mare \ntre religii,
\n cadrul unui a[a-numit dialog inter-religios. Este firesc s` fie
a[a, \ntruc=t toate religiile au ca obiectiv ridicarea sufletelor
credincio[ilor lor spre valorile absolute, care \ns` nu trebuie s`
r`m=n` la o medita]ie abstract`, ci s` se concretizeze \n acte
menite s` cultive ceea ce sufletul [i via]a omeneasc` au mai bun,
mai frumos, mai drept, mai cinstit [i mai demn.
-- ----Cuprinsul
CUPRINS
Prefa]`................................................................................................................... 7
Cuv=ntul autorului ................................................................................................. 9
Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii .......................... 11
ii
Cuprinsul
Cateheze dogmatice
Existen]a lui Dumnezeu..................................................................................... 321
Originea [i fiin]a religiei ..................................................................................... 326
Revela]ia dumnezeiasc` ................................................................................... 331
Sf=nta Scriptur` ................................................................................................ 337
Sf=nta Tradi]ie ................................................................................................... 343
Simbolul de credin]` .......................................................................................... 349
Sf=nta Treime.................................................................................................... 353
Cuprinsul
iii