Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contracte Civile
Contracte Civile
CONTRACTE SPECIALE
NOTE DE CURS
Titular curs :
Lect.univ.drd. Mihilescu Stela
2014
1
CUPRINS
CAPITOLUL I . CONTRACTUL DE VANZARE
CUMPARARE....6
Notiune
Caractere juridice
Conditii de validitate
Sanctiunea neindeplinirii conditiilor legale privind valabilitatea contractului de vanzarecumparare
Publicitatea dobandirii drepturilor reale imobiliare
Efectele contractului de vanzare-cumparare
Sanctiunea neexecutarii obligatiilor partilor in contractul de vanzare-cumparare
Varietati de vanzare-cumparare
Definitie
Caractere juridice
Reguli specifice aplicabile contractului de schimb
Reguli speciale privind schimbul unor imobile
Notiune
Caractere juridice
Notiune
Caractere juridice
Conditiile de validitate
Efectele contractului de donatie
Donatiile deghizate
Donatiile prin interpunere de persoana
Donatiile indirecte
Darurile manuale
Raportul donatiilor
Reductiunea donatiilor
CAPITOLUL V. CONTRACTUL DE
LOCATIUNE42
Notiune
Caractere juridice
Conditiile de validitate
Efectele contractului
Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune
Incetarea contractului de locatiune
Notiune
Caractere juridice
Domeniul de aplicare
Incheirea contractului de inchiriere
Efectele contractului de inchiriere
Contractul de subinchiriere
Incetarea contractului de inchiriere
Solutionarea litigiilor locative
Locuinte cu destinatie speciala
Notiune
Caractere juridice
Conditiile de validitate
Efectele contractului de arendare
Incetarea contractului de arendare
Notiune
Caractere juridice
Conditii de validitate
Raporturile intre contractul de antrepriza si alte contracte
Riscurile in contractul de antrepriza
Subantrepriza
Actiunea directa a lucratorilor
Efectele contractului
Incetarea contractului
Contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii
Notiune
Conditii de validitate
Mandatul si contractele inrudite
Mandatul cu reprezentare si mandatul fara reprezentare
Forma mandatului cu reprezentare
Proba mandatului
Obiectul mandatului si intinderea acestuia
Efectele contractului de mandat
Incetarea contractului de mandat
Revocarea mandatului
Renuntarea la mandat
Moartea mandantului sau a mandatarului
Incapacitatea mandantului sau a mandatarului
Falimentul mandantului sau al mandatarului
Efectele incetarii mandatului
Mandatul fara reprezentare ( contractul de interpunere de persoana)
Contractul de asistenta juridica
Notiune
Caractere juridice
Deosebiri intre comodat si alte contracte
Conditii de validitate
Efectele contractului
Incetarea contractului
Notiune
Caractere juridice
Conditiile de validitate
Efectele contractului
Incetarea contractului
Contractul de imprumut bancar ( de credit bancar)
..89
Notiune
Caractere juridice
Felurile depozitului
Depozitul obisnuit ( voluntar)
Depozitul necesar
Depozitul hotelier
Depozitul neregulat
Depozitul sechestrul
Notiune
Conditiile de validitate
Clasificarea societatilor dupa forma lor
Societatea simpla
Raporturile dintre asociati si societate
Incetarea contractului de societate si dizolvarea societatii
Notiune
Caractere juridice
Conditii de validitate
Efectele contractului
Rezolutiunea contractului
Notiune
Caractere juridice
Conditiile de validitate
Delimitarea contractului de intretinere fata de alte contracte
Efectele contractului de intretinere
Incetarea contractului de intretinere
Notiune
Definirea jocurilor de noroc
Clasificarea jocurilor de noroc
Forma contractului de joc
Efectele contractului de joc
Notiune
Caractere juridice
Conditii de validitate
Efectele tranzactiei
Prezentul suport de curs este realizat in conformitate cu prevederile noului Cod civil
adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicat in M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 si intrat in
vigoare la data de 01 octombrie 2011. Orice referire in text la Codul civil este facuta la
noul Cod civil.
*
CAPITOLUL I
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
6
1. NOTIUNE:
Contractul de vanzare-cumparare este reglementat de Codul civil* (art. 1.650-1.762), precum si de alte
acte normative cu caracter special.
Art. 1.650 C. civ. defineste vanzarea ca fiind contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz,
se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care
cumparatorul se obliga sa-l plateasca.
Potrivit alin. 2 al articolului mai sus citat prin vanzare se poate, de asemenea, transmite si un
dezmembramant al dreptului de proprietate, precum si orice alt drept real.
Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale si nici
drepturi patrimoniale care au caracter strict personal (de exemplu, dreptul temporar de abitatie al sotului
supravietuitor), nici alte drepturi prevazute de lege (pensii, ajutoare ori indemnizatii materiale) ori
rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte intuitu personae (de exemplu, dreptul de
intretinere).
2. CARACTERE JURIDICE:
a. Contractul de vanzare-cumparare este un contract consensual, deoarece se incheie valabil prin simplul
consimtamant al partilor (art. 1.273 alin. 1 C. civ. coroborat cu art. 1.674 C. civ.).
De la principiul consensualismului este prevazuta si o exceptie in materie de imobile. Astfel, potrivit art.
1.676 C. civ. in materie de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa
dispozitiilor de carte funciara prevazute in Titlul VII din Cartea a III-a intitulat Cartea funciara. Astfel,
in conformitate cu art. 885 alin. 1 C. civ., sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale
asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin
inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea. Potrivit noului
Cod civil, inscrierea in cartea funciara se efectueaza in baza unui inscris autentic notarial.
Rezulta, asadar, ca, in materie de imobile, contractul de vanzare-cumparare devine unul formal, trebuind
sa imbrace forma autentica. De asemenea, o modificare adusa de Codul civil este cea potrivit careia
inscrierea in cartea funciara are rol constitutiv de drepturi, dreptul de proprietate sau celelalte drepturi
reale instrainate prin contractul de vanzare-cumparare dobandindu-se in patrimoniul cumparatorului de
la data inscrierii in cartea funciara. Aplicarea art. 885 C. civ. a fost, insa, amanata pana finalizarea
lucrarilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala si deschiderea, la cerere sau din
oficiu, a cartilor funciare pentru imobilele respective. Pana la aceasta data, inscrierea in cartea funciara
va avea efecte de opozabilitate fata de terti a contractului de vanzare-cumparare. Tot astfel, contractul
7
este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege in cazul vanzarii silite, cand aceasta trebuie sa
fie facuta ad validitatem prin licitatie publica.
b. Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin incheierea
sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante.
c. Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele parti urmaresc
realizarea unor interese patrimoniale.
d. Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ, existenta si intinderea drepturilor si
obligatiilor reciproce fiind cunoscute de catre parti inca de la data incheierii contractului.
e. Contractul de vanzare-cumparare este un contract translativ de proprietate (art. 1.673 alin. 1 C. civ.).
Potrivit noului Cod civil, transferul dreptului de proprietate constituie o obligatie speciala si distincta a
vanzatorului, aceasta obligatie fiind mentionata expres in art. 1.672 C. civ. alaturi de celelalte doua
obligatii de predare a bunului si de garantie contra evictiunii si viciilor bunului.
In ceea ce priveste riscul pieirii fortuite a bunului vandut, in lipsa de stipulatie contrara si atata vreme cat
bunul nu este predat, riscul ramane in sarcina vanzatorului, chiar daca proprietatea a fost transferata
cumparatorului anterior. Prin urmare, suportarea riscului pieirii fortuite a bunului nu mai insoteste
transferul dreptului de proprietate, ci predarea efectiva a bunului. In cazul in care bunul vandut piere
fortuit intre momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare si momentul predarii bunului,
vanzatorul pierde dreptul de a mai incasa pretul, iar daca l-a incasat este obligat sa-l restituie, cu
exceptia cazului in care cumparatorul a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de preluare a bunului.
In aceasta situatie cumparatorul se poate libera, facand dovada ca bunul ar fi pierit si daca l-ar fi preluat
la termen (art. 1.274 C.civ.).
In cazul bunurilor mobile nu trebuie indeplinite formalitatile de publicitate, iar dreptul de proprietate se
transfera la data incheierii contractului.
3. CONDITII DE VALABILITATE
A. Regula si exceptia
Potrivit art. 1.652 C. civ. pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege. De
asemenea, art. 1.180 C. civ. prevede ca poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila
de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte. De unde rezulta ca orice persoana poate incheia un
contract de vanzare-cumparare, fie in calitate de cumparator, fie in calitate de vanzator, daca legea nu ii
interzice expres acest lucru. Prin urmare, regula o constituie capacitatea, incapacitatea fiind exceptia.
Vanzarea-cumpararea constituie pentru ambele parti un act de dispozitie, ceea ce impune ca acestea sa
aiba capacitatea de exercitiu deplina. Potrivit art. 41 alin. 2 C. civ. minorul care a implinit varsta de 14
ani poate sa incheie singur acte juridice cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in
cazurile prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela. Incuviintarea sau autorizarea poate fi
data, cel mai tarziu, in momentul incheierii actului. Pentru minorul care nu a implinit varsta de 14 ani,
precum si pentru interzisul judecatoresc acte juridice se incheie, in numele acestora, de catre
reprezentantul legal (art. 43 alin. 2 C. civ.). actele juridice incheiate cu incalcarea acestor dispozitii
legale sunt anulabile, fara a fi necesar sa se dovedeasca existenta vreunui prejudiciu.
Conform arrt. 206 C. civ. persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile, afara de acelea
care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei fizice. Persoanele juridice fara
scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului
stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Actul juridic incheiat cu incalcarea acestor reguli este
lovit de nulitate absoluta.
B. Incapacitati speciale
a. incapacitati speciale de a cumpara
1. Potrivit art. 1.653 alin. 1 C. civ. vor fi incapabili de a cumpara drepturi cu privire la care exista un
litigiu pe rolul unei instante judecatoresti judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii
publici consilierii juridici si practicienii in insolventa. Aceste persoane nu vor putea cumpara nici direct
si nici prin persoane interpuse. Incapacitatea nu este generala, ci vizeaza aceste persoane numai cu
privire la drepturile litigioase de competenta instantei judecatoresti in care isi desfasoara activitatea. In
cazul acelor persoane care detin calitatea mentionata mai sus si care isi desfasoara activitatea pe langa
instanta suprema, incapacitatea va deveni una generala.
Sanctiunea nerespectarii acestei incapacitati este nulitatea absoluta, Codul civil urmarind sa protejeze
atat prestigiul acestor profesii, cat si sa inlature suspiciunile care s-ar putea isca intr-o asemenea situatie
cu privire la presupusa influenta pe care persoanele declarate incapabile de lege ar putea sa o aiba pe
langa magistratul care instrumenteaza cauza.
Alin. 2 al aceluiasi articol prevede si trei situatii exceptionale cand aceste persoane pot totusi sa incheie
in mod valabil contractul de vanzare-cumparare. Astfel, este permisa:
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori
sau coproprietari;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei crea
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa
fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui care stapaneste bunul in legatura cu care
exista dreptul litigios.
Observam ca aceste exceptii au ca scop fie comasarea proprietatii succesorale sau a coproprietatii in
general, fie reglarea unor raporturi juridice obligationale, fie protejarea intereselor persoanei care
stapaneste bunul litigios respectiv.
Incapacitatea speciala prevazuta de art. 1.653 C. civ. are in vedere atat calitatea pe care o detine
cumparatorul, cat si natura bunului care formeaza obiectul contractului de vanzare-cumparare, si anume,
un bun litigios. Putem afirma ca incapacitatea la care facem referire este specializata sub dublu aspect si
ne aflam in cazul interdictiei prevazute de art. 1.653 C. civ. daca se retin cumulativ ambele aspecte, atat
calitatea speciala a cumparatorului, cat si natura speciala a bunului care formeaza obiectul contractului.
Rezulta ca aceste persoane pot cumpara orice alte bunuri cu exceptia bunurilor litigioase, in afara
cazurilor prevazute de alin. 2, precum si ca orice alte persoane care nu detin calitatea la care se refera
art. 1.653 pot sa cumpere bunuri cu privire la care exista un litigiu cu privire la existenta si intinderea sa
deschis la o instanta judecatoreasca si nestins, cu exceptia cazurilor prevazute prin legi speciale.
Potrivit art. 1.654 din noul Cod civil sunt, de asemenea, incapabili de a cumpara atat direct, cat si prin
persoane interpuse, iar, de aceasta data, nici prin vanzare silita la licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda, cu exceptia situatiilor reglementate de
art. 1.304 (mandatul cu sine insusi si dubla reprezentare);
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, cu privire la bunurile persoanelor pe care le
reprezinta;
c) functionarii publici, judecatorii sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea
persoane care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect
bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
Sanctiunea aplicabila in cazul nerespectarii prevederilor art. 1.654 alin. 1 pct. a si b din noul Cod civil
este nulitatea relativa, iar pentru cea de la pct. c nulitatea absoluta, de aceasta data interesul ocrotit fiind
unul public, general.
b. incapacitati speciale de a vinde
Conform art. 1.655 C. civ. persoanele mentionate la art. 1.654 C.civ. nu pot sa vanda bunuri proprii
pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea ori exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza.
Aceasta incapacitate vizeaza acea situatie in care persoanele mentionate la art. 1.654, o data in calitatea
speciala pe care o au vand bunuri ale persoanelor pe care le reprezinta sau vand bunuri pe care le
administreaza sau a caror administrare o supravegheaza sau care se vand prin intermediul lor si a doua
oara, in schimbul sumelor de bani astfel obtinute, vand bunuri proprii incasand in final pretul initial.
10
Legiuitorul noului Cod civil a dorit sa fie extrem de prevazator si sa inlature orice contrarietate de
interese si orice suspiciune de influentare a pretului vanzarii nu in interesul persoanelor pe care le
reprezinta sau a caror bunuri le administreaza sau administrare o supravegheaza, ci in favoarea, in final,
a propriilor interese.
C. In ceea ce priveste posibilitatea cetatenilor straini si a apatrizilor de a dobandi terenuri situate in
Romania, Constitutia revizuita prevede in art. 44 alin. 2 cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul
de proprietate asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea
Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in
conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala. In acest sens a fost adoptata
Legea nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre
cetatenii straini si apatrizi, precum si de catre persoanele juridice straine.
2. Consimtamantul partilor
A. Consideratii generale
Pentru a fi eficient, consimtamantul trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza,
respectiv sa nu fie viciat prin eroare, dol, violenta sau leziune.
In cadrul contractului de vanzare-cumparare, in legatura cu consimtamantul, se pune
problema pactului de optiune privind contractul de vanzare-cumparare, a promisiunii bilaterale de
vanzare ori a promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare, promisiuni care pot precede
incheierea valida a contractului de vanzare-cumparare, precum si a dreptului de preemtiune.
B. Pactul de optiune privind contractul de vanzare-cumparare Pactul de optiune este definit de art.
1.278 alin. 1 C. civ. ca fiind acea conventie prin care partile convin ca una dintre ele sa ramana legata
de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza. Natura juridica a acestui pact
de optiune va fi aceea a unei oferte irevocabile.
In acest caz contractul de vanzare-cumparare se considera incheiat prin exercitarea optiunii in sensul
acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti in cadrul termenului stabilit pentru
acceptare. Cand partile nu au stabilit un termen de acceptare, termenul poate fi stabilit de catre instanta
de judecata pe calea ordonantei presedintiale (art. 1.278 alin. 2).
Potrivit art. 1.668 C. civ. in cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare-cumparare asupra
unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau a expirarii
termenului de optiune, nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. Desi Codul civil
nu prevede, consideram ca, in situatia in care se incalca aceasta prevedere si se dispune de bun, partea
care si-a nesocotit obligatiile asumate datoreaza daune-interese.
C. Promisiunea bilaterala de vanzare
11
Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare este un acord prin care ambele parti se obliga sa incheie
in viitor contractul de vanzare-cumparare, avand fiecare atat calitatea de promitent, cat si pe aceea de
beneficiar.
Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare trebuie sa contina toate clauzele contractului promis in
lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea.
Ca natura juridica, promisiunea de vanzare-cumparare este un antecontract care obliga partile semnatare,
dar care nu transfera dreptul de proprietate sau alt drept real.
Potrivit art. 1.669 C. civ. daca una dintre partile promisiunii refuza din motive care ii sunt imputabile sa
incheie contractul promis, cealalta parte poate cere instantei de judecata pronuntarea unei hotariri care sa
tina loc de contract, sub conditia de a fi indeplinite toate conditiile de valabilitate ale contractului
prefigurat. Dreptul la actiune in instanta se prescrie intr-un termen de 6 luni de la data la care contractul
trebuia incheiat.
In situatia in care partile prevad in cuprinsul promisiunii plata unui pret, acesta se considera avans din
pretul contractului prefigurat.
D. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare
Promisiunea unilaterala constituie un acord de vointa prin care o anumita persoana, prevazand un
eventual interes pentru ea de a dobandi proprietatea unui bun, primeste promisiunea proprietarului de a
vinde acel bun, rezervandu-si dreptul de a-si manifesta ulterior, la o anumita data, consimtamantul de a-l
cumpara.
Ca natura juridica, promisiunea de vanzare este un antecontract care nu transfera dreptul de proprietate,
ci da nastere la un drept de creanta in persoana beneficiarului, acesta avand posibilitatea de a opta intre a
cumpara sau nu.
Potrivit art. 1.669 alin. 4 C. civ., in cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual
determinat, daca, mai inainte ca promosiunea sa fi fost executata, creditorul sau instraineaza bunul ori
constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa.
De asemenea, in situatia in care cealalta parte refuza nejustificat incheierea contractului, partea
indreptatita se poate adresa instantei de judecata pentru ca aceasta sa pronunte o hotarare care sa tina loc
de contract de vanzare-cumparare.
E. Dreptul de preemtiune Dreptul de preeptiune este acel drept stabilit fie prin lege, fie prin contract in
temeiul caruia titularul dreptului, denumit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un anumit bun (art.
1.730).
Potrivit alin. 3 al acestui articol preemptorul care a respins o oferta de vanzare nu isi mai poate exercita
acest drept cu privire la contractul care i-a fost propus. Oferta se considera respinsa daca nu a fost
acceptata in termen de cel mult 10 zile, atunci cand are ca obiect bunuri mobile, si de cel mult 30 de zile,
12
cand obiectul il constituie bunuri imobile, ambele termene curgand de la data cand oferta i-a fost
comunicata preemptorului.
Bunul cu privire la care preemptorul are stipulat in favoarea sa dreptul de preemtiune poate fi instrainat
de catre vanzator unei terte persoane, insa aceasta vanzare va fi afectata de conditia suspensiva a
neexercitarii de catre preemptor a dreptului sau.
Vanzatorul trebuie sa notifice de indata preemptorului cuprinsul contractului incheiat cu tertul.
Notificarea va cuprinde obligatoriu numele si prenumele vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care
il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, locul unde este situat bunul.
Preemptorul isi exercita dreptul sau de preemptiune prin comunicarea catre vanzator in cadrul
termenului mentionat mai sus a acordului sau de a incheia contractul de vanzare-cumparare, precum si
prin consemnarea pretului la dispozitia vanzatorului.
Desi alin. 2 al art. 1.732 C. civ. nu precizeaza printre mentiunile obligatorii ale notificarii adresate
cumparatorului si pe cea privitoare la pret, consideram ca acest element ar trebui sa se regaseasca in
cuprinsul notificarii, pentru ca, in caz contrar, preemptorul nu-si poate indeplini obligatia de consemnare
a pretului, iar consemnarea sumei si a acceptului de incheiere a contractului trebuie sa fie cumulative si
simultane pentru a putea aprecia indeplinite prevederile art. 1.732 alin. 3 cu privire la exercitarea acestui
drept.
Ca urmare a exercitarii dreptului de preemptiune contractul de vanzare-cumparare se considera incheiat
intre preemptor si vanzator in aceleasi conditii ca cel incheiat cu tertul care se desfiinteaza retroactiv cu
obligatia pentru vanzator de a-l despagubi pe tertul de buna-credinta.
Codul civil prevede, de asemenea, ordinea de preferinta in cazul in care exista o pluralitate de
preemptori, atat legali, cat si conventionali, ori numai legali sau numai conventionali. Codul civil nu
face nicio referire cu privire la persoanele care sunt titulari legali ai dreptului de preemptiune (cu
exceptia terenurilor forestiere din proprietatea privata, caz in care in art. 1.746 vorbeste despre
coproprietari si vecini ca titulari ai dreptului de preemptiune), ceea ce inseamna ca acestia vor cei
mentionati prin legi speciale care, cu privire la anumite bunuri, reglementeaza un drept de preemptiune,
Codul civil avand menirea de a crea cadrul general de reglementare.
Dreptul conventional de preemptiune se va stinge prin moartea titularului sau, exceptie facand cazul
cand a fost prevazut pentru un anume termen. Daca acest termen este mai lung de 5 ani, el se reduce la 5
ani de la data la care a fost constituit.
Dreptul de preemptiune reglementat de Codul civil este indivizibil si nu poate forma obiectul unei
cesiuni (art. 1.739).
3. Obiectul contractului
13
Potrivit art. 1.225 C. civ. obiectul contractului de vanzare-cumparare il constituie operatiunea juridica
in sine convenita de catre parti, respectiv vanzarea, iar obiectul obligatiei il constituie prestatia la care
se angajeaza debitorul (art. 1.226 C. civ.). Atat obiectul contractului, cat si obiectul obligatiei trebuie sa
fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obiectul obligatiei poate sa fie si determinabil.
Obiectul Vanzarii il constituie lucrul vandut si pretul.
A. Lucrul vandut
Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei vanzatorului, el trebuie sa
indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a. Lucrul trebuie sa fie in comert (in circuitul civil)
Potrivit regulei generale instituite prin art. 1.229 C. civ. pot forma obiectul unei prestatii contractuale
numai bunurile care se gasesc in circuitul civil. In acelasi sens dispune si art. 1.657 C. civ. conform
caruia orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau
prin conventie ori testament.
- Nu pot forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare lucrurile care, prin natura lor, nu sunt
susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate, ele nefiind produse ale activitatii oamenilor (de
exemplu, aerul, lumina soarelui, apa raurilor s.a.);
- De asemenea, nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare bunurile care fac parte din
domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, intrucat sunt inalienabile,
insesizabile si imprescriptibile, putand fi date in administrare regiilor autonome sau institutiilor publice
ori chiar concesionate ori imprumutate, sau date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica (art.
136 alin. 3 si 4 din Constitutie si art. 861 C. civ.);
- Un alt caz de inalienabilitate este reglementat de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicata,
potrivit caruia terenurile cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi instrainate prin
acte intre vii timp de 10 ani socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea
proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare;
- O alta categorie de bunuri, desi se gasesc in circuitul civil, din motive de ordine publica sau
economico-sociala, vor putea forma obiectul contractului de vanzare-cumparare numai in conditiile
Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, modificata si completata prin Legea nr.
171/2001. Astfel, potrivit art. 2 din legea citata, constituie monopol de stat: armamentul, munitiile si
explozibilii, substantele si medicamentele care contin stupefiante etc.
- Bunurile din patrimoniul cultural-national, precum si documentele care fac parte din fondul arhivistic
national, desi sunt in circuitul civil, instrainarea lor se poate realiza in conditiile si limitele prescrise
special prin lege.
14
Sanctiunea incheierii unui contract de vanzare-cumparare al carui bun nu este destinat comertului este
nulitatea absoluta.
b. Lucrul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor
Potrivit art. 1.659 C. civ., daca lucrul individual determinat asupra caruia partile s-au invoit era pierit in
intregime in momentul vanzarii, contractul nu produce nici un efect, intrucat obligatia vanzatorului este
fara obiect, iar obligatia cumparatorului fara cauza. Solutia este similara si in cazul in care se incheie un
contract de vanzare-cumparare al carui bun nu a existat in realitate.
In ipoteza in care, in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, bunul pierise numei in
parte, iar cumparatorul nu cunostea aceasta imprejurare in momentul vanzarii, el poate cere fie anularea
vazarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului (art. 1.659 C. civ., teza a-II-a). Optiunea facuta de
cumparator nu trebuie sa fie abuziva, el putand sa renunte la contract numai daca partea care a mai
ramas din bun nu mai poate servi scopului pentru care s-a decis sa-l cumpere.
Bunurile viitoare pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare, in conditiile art. 1.658 . civ. In
aceasta situatie proprietatea asupra lucrului este dobandita de catre cumparator in momentul realizarii
bunului. Daca bunurile viitoare vandute sunt bunuri dintr-un gen limitat, cumparatorul dobandeste
proprietatea in momentul individualizarii acestor bunuri de catre vanzator. Atunci cand bunul sau genul
limitat nu se realizeaza, contractul nu produce nici un efect, vanzatorul fiind tinut sa plateasca dauneinterese atunci nerealizarea se datoreaza culpei sale.
Daca bunul viitor sau genul limitat se realizeaza numai partial, cumparatorul poate sa ceara fie
desfiintarea contractului, fie reducerea corespunzatoare a pretului.
Potrivit alin. 4 al art. 1.658 C. civ. cumparatorul este obligat la plata pretului in situatia in care si-a
asumat riscul nerealizarii bunului sau genului limitat.
Dintre bunurile viitoare, nu pot fi instrainate succesiunile nedeschise (art. 1.747 alin. C. civ.).
c. Lucrul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil
Pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare este necesar ca bunul sa fie determinat la data
incheierii contractului sau sa poata fi determinat in viitor pe baza anumitor elemente stabilite de parti.
Bunurile certe se determina prin trasaturi proprii (de exemplu, o constructie este determinata prin
indicarea localitatii in care este situata, a strazii, numarului, dimensiunilor, vecinatatilor, materialului din
care este construita, cu ce este acoperita s.a.,). Daca bunul vandut este un bun de gen, determinarea se va
face prin aratarea speciei (grau, porumb), cantitatii, calitatii s.a.
Bunul vandut trebuie sa fie si posibil din punct de vedere fizic (material) si juridic; nimeni nu se poate
obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciaza in abstracto, trebuind sa fie absoluta si de neinvins
pentru oricine).
15
In lipsa unui pret, vanzarea este nula absolut, deoarece obligatia cumparatorului nu are obiect, iar
obligatia vanzatorului este lipsita de cauza.
Pentru validitatea contractului de vanzare-cumparare, pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
a. Pretul trebuie sa fie fixat intr-o suma de bani
Stabilirea pretului in bani este de esenta vanzarii, in caz contrar schimbandu-se natura juridica a
contractului in contract de schimb, de intretinere sau de renta viagera.
b. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil
Potrivit art. 1.661 C. civ. vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila
daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat ulterior, dar nu mai
tarziu de data platii, si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor. Totusi, conform art. 1.664
alin. 1 pretul vanzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit potrivit imprejurarilor. Alin. 2 si 3
al art. 1.664 stabilesc doua prezumtii pe baza carora se poate face determinarea pretului neprecizat
expres de catre parti prin contract. O prima situatie are in vedere pe vanzatorul care vinde in mod
obisnuit anumite bunuri, deci ca o activitate permanenta de comert, caz in care se prezuma ca partile au
avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator. A doua situatie se refera la bunurile
care au un pret fixat pe piete organizate, caz in care se prezuma ca vanzarea s-a facut pentru pretul
mediu aplicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului.
Daca ziua incheierii contractului este o zi nelucratoare, se ia in calcul ultima zi lucratoare.
Conchidem ca in situatia in care nu ne vom afla in vreuna dintre aceste situatii exceptionale la care face
referire art. 1.664 alin. 2 si 3 cand este posibila stabilirea pretului prin aplicarea celor doua prezumtii, iar
partile au omis sa faca determinarea pretului sau a modalitatii lui de determinare si nici n-au desemnat o
alta persoana sa faca determinarea pretului, contractul va fi lovit de nulitate pentru lipsa cauzei obligatiei
vanzatorului.
Pretul vanzarii poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate prin acordul
partilor contractante. Conform art. 1.662 alin. 2 in cazul in care persoanele desemnate cu determinarea
pretului nu fac aceasta operatiune in termenul stabilit de catre parti, iar, atunci cand partile nu au fixat un
termen, intr-un interval de 6 luni de la data incheierii contratului, partea interesata se poate adresa
instantei de judecata (presedintelui judecatoriei de la locul incheierii contractului) pentru a se desemna
de urgenta, prin incheiere definitiva data in camera de consiliu, un expert care sa faca determinarea
pretului, urmand ca remuneratia expertului sa fie platita egal de catre parti.
In cazul in care, si dupa desemnarea expertului, pretul nu s-a determinat in termen de un an de la data
incheierii contractului, vanzarea este nula, daca partile nu au indicat o alta modalitate de determinare a
pretului.
c. Pretul trebuie sa fie sincer si serios
17
Pretul este sincer atunci cand cuantumul lui, mentionat in contract, este acela convenit in realitate de
parti; este un pret real si nu fictiv sau simulat.
Pretul este fictiv (simulat) atunci cand partile nu intentioneaza sa-l ceara, respectiv sa-l plateasca; cand
din actul secret rezulta ca el nu este datorat.
Daca pretul este fictiv, contractul va fi nul ca vanzare-cumparare, putand echivala cu o liberalitate (o
donatie deghizata), daca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestui act.
In cazul in care partile s-au inteles sa treaca in contract un pret inferior celui convenit, dar fara ca pretul
sa devina derizoriu, ne aflam in prezenta unei deghizari partiale a pretului, contractul de vanzarecumparare fiind valabil. Deghizarea partiala urmareste, de regula, fraudarea fiscului.
Pretul este serios daca nu este derizoriu, disproportionat cu valoarea lucrului vandut.
Pretul este neserios (derizoriu), in cazul in care nu reflecta valoarea reala a bunului, adica este atat de
disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, incat apare ca ridicol, in sens juridic, ca inexistent.
La aprecierea seriozitatii pretului, se poate tine seama si de gradul de rudenie dintre parti, care poate
justifica un pret inferior valorii de circulatie a unui bun, si chiar de relatiile de concubinaj dintre partile
contractante, care pot justifica un pret redus.
Daca pretul este derizoriu, contractul va fi nul ca vanzare-cumparare, dar ar putea fi valabil ca donatie,
daca intentia partilor a fost de a face o liberalitate si, evident, daca sunt intrunite conditiile de fond si de
forma cerute de lege pentru contractul de donatie.
d. Pretul trebuie sa nu contravina dispozitiilor legale imperative privitoare la regimul preturilor
Daca exista preturi stabilite de lege, acestea sunt obligatorii pentru parti. In cazul in care partile au
convenit asupra altui pret, acesta se inlocuieste de drept cu pretul prevazut de lege. Plata unui pret mai
mare are caracter ilicit, dand dreptul cumparatorului la actiunea in repetitiune, chiar daca plata a fost
facuta cu stiinta.
4. Cauza contractului
Cauza contractului de vanzare-cumparare este un element constitutiv in structura sa si o conditie de
validitate a acestuia si se compune din doua elemente: scopul direct (imediat) si scopul indirect (mediat).
Scopul direct al vanzatorului este primirea pretului in schimbul instrainarii bunului, iar al
cumparatorului dobandirea bunului in schimbul platii pretului. Scopul direct este un element abstract,
invariabil si obiectiv (cauza juridica a obligatiei).
Scopul indirect il constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea consimtamantului de a
incheia contractul. Altfel spus, scopul indirect vizeaza nevoile pe care vanzatorul si le va satisface din
pretul obtinut, iar cumparatorul cu bunul dobandit.
18
Scopul indirect apare ca un element concret, variabil si subiectiv in fiecare contract de vanzarecumparare.
Pentru validitatea contractului de vanzare-cumparare cauza trebuie sa existe, chiar daca nu este stipulata
expres in contract; de altfel (art. 1.236 C. civ.). Partea care pretinde ca vanzarea-cumpararea este lipsita
de cauza, este tinuta sa faca dovada.
Absenta cauzei atrage sanctiunea nulitatii relative a vanzarii, cu exceptia cazului in care contractul a fost
gresit calificat si poate produce alte efecte juridice (art. 1.238 C. civ.).
Cauza trebuie sa fie reala si nu falsa; in caz contrar, atrage nulitatea relativa a contractului de vanzarecumparare.
Cauza trebuie sa fie licita, deoarece, in caz contrar, contractul este sanctionat cu nulitatea absoluta.
Cauza trebuie sa fie si morala, adica scopul actului juridic sa corespunda regulilor
de convietuire sociala. De exemplu, pentru imoralitatea cauzei s-a declarat nul absolut contractul de
vanzare-cumparare incheiat in scopul mentinerii unei relatii de concubinaj.
5. Alte conditii de validitate
A. Forma contractului de vanzare-cumparare
Forma contractului de vanzare-cumparare reprezinta, in sens restrans, modul in care se exteriorizeaza
vointa vanzatorului si a cumparatorului.
Contractul de vanzare-cumparare este, ca regula generala, un contract consensual care se incheie prin
simpla manifestare de vointa a partilor, fara sa fie necesara respectarea anumitor formalitati. Prin
exceptie, contractul de vanzare-cumparare care are ca obiect bunuri imobile trebuie sa imbrace forma
autentica. Astfel, conform art. 1.676 C. civ. in materie de imobile, stramutarea proprietatii este supusa
dispozitiilor de carte funciara, iar potrivit art. 888 C. civ. inscrierea in cartea funciara se efectueaza in
baza inscrisului autentic notarial. Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a contractului
conform art. 1.244 C. civ.
In sensul dispozitiilor de carte funciara, prin imobil se intelege una sau mai multe parcele de teren
alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi proprietar,
situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si care sunt identificate printr-un numir cadastral
unic (art. 876 alin. 3 C. civ.).
Prin urmare, numai atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri imobile in sensul definit mai sus,
contractul trebuie sa imbrace forma inscrisului autentic notarial, in restul situatiilor fiind suficient sa se
realizeze acordul de vointa al partilor pentru nasterea contractului.
19
In cazul bunurilor generic determinate, proprietatea se stramuta numai prin individualizarea acestora
prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.
Fata de aceste dispozitii legale citate, putem concluziona ca legiutorul se contrazice, pe de o parte,
stabilind in sarcina vanzatorului obligatia de transfer a dreptului de proprietate, iar, pe de alta parte,
prevazand ca dreptul de proprietate se stramuta de drept in momentul realizarii acordului de vointa intre
parti sau in momentul inscrierii dreptului in cartea funciara.
De asemenea, putem observa ca legiuitorul confunda obligatia de transfer a dreptului de proprietate cu
cea de predare a bunului, si atunci apare intrebarea fireasca de ce a fost nevoie sa prevada in mod
distinct obligatia de transfer a proprietatii? In aceeasi ordine de idei, nestipuland in ce fel trebuie
realizata de catre vanzator obligatia de transfer a dreptului de proprietate, ne intrebam cum poate fi
sanctionat vanzatorul in situatia in care in mod culpabil nu-si indeplineste aceasta obligatie?
B. Predarea lucrului vandut
Prin predarea bunului de catre vanzator se intelege punerea bunului la dispozitia cumparatorului,
impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei.
Vanzatorul are si obligatia accesorie de a pastra si conserva lucrul vandut pana la predarea sa
cumparatorului.
De asemenea, vanzatorul trebuie sa predea si toate accesoriile bunului si tot ceea ce este destinat
folosintei perpetue a bunului, precum si toate titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau
folosinta bunului.
Bunurile imobile se predau, potrivit art. 1.687 C. civ., prin punerea acestora la dispozitia cumparatorului,
liber de orice bunuri ale vanzatorului.
Bunurile mobile se predau, potrivit art. 1.688 C. civ., fie prin remiterea materiala, fie prin remiterea
titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care ii permite cumparatorului preluarea in orice
moment.
Bunurile trebuie predate in starea in care se aflau la momentul incheierii contractului de vanzarecumparare (art. 1.690 C. civ.). Cumparatorul are obligatia ca, imediat dupa preluare, sa verifice starea
bunului potrivit uzantelor si sa-l instiinteze pe vanzator fara intarziere asupra faptului daca bunul
prezinta vicii. In lipsa informarii vanzatorului, se considera ca acesta din urma si-a indeplinit obligatia
de predare.
Daca cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie,
presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei de predare, la cererea oricarei
dintre parti, va desemna de indata un expert in vederea constatarii calitatii sau starii bunului.
Toate fructele produse de bun se cuvin cumparatorului din ziua vanzarii.
21
Momentul predarii lucrului de catre vanzator este lasat de lege la aprecierea partilor.
Daca partile nu au stipulat un termen, bunul se va preda da indata ce a fost platit pretul (art. 1.693 C.
civ.). Daca, datorita unor imprejurari cunoscute de cumparator la momentul incheierii contractului,
bunul nu poate fi predat decat dupa trecerea unui termen, se prezuma ca partile au convenit ca predarea
sa se faca dupa trecerea acelui termen.
In ceea ce priveste locul predarii, potrivit art. 1.689 C. civ., predarea trebuie sa se faca la locul unde se
afla bunul in momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor sau, in lipsa
acesteia, din uzante.
Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare, transport) sunt in sarcina cumparatorului.
Vanzatorul trebuie sa se ocupe de expedierea bunului pe cheltuiala cumparatorului, fiind liberat de
raspundere din momentul in care preda bunul transportatorului sau expeditorului.
Vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare in cazul in care obligatia de plata a pretului
este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil sau garantiile acordate
vanzatorului s-au diminuat.
B. Obligatia de garantie
Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca acesta trebuie sa faca tot ceea ce ii sta in
putinta pentru a-i asigura cumparatorului o posesiune linistita si utila.
Obligatia de garantie a vanzatorului prezinta un dublu aspect:
- vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de linistita posesiune a lucrului vandut (art. 1.695 C.
civ.), deci contra evictiunii;
- vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de utila folosinta a lucrului, prin urmare contra viciilor
acestuia, care il fac impropriu intrebuintarii dupa destinatia sa (art. 1.707 C. civ.).
23
Potrivit art. 1.699 C. civ., aceasta obligatie a vanzatorului de a nu il tulbura pe cumparator este de esenta
vanzarii si deci nu poate fi inlaturata sau modificata de parti, caci orice atipulatie contrara fiind
considerata nescrisa.
3. Modul de functionare a obligatiei de garantie contra evictiunii. In cazul in care cumparatorul este pe
cale de a fi evins, el este dator sa-l cheme in garantie pe vanzator in procesul intentat de tertul reclamant.
Pe langa chemarea in garantie a vanzatorului in procesul intentat de tert, cumparatorul are si o alta
posibilitate, si anume, are deschisa calea unei actiuni directe (in dezdaunare) impotriva vanzatorului. In
aceasta situatie, insa, cumparatorul se expune la pierderea pretului, a daunelor-interese si a cheltuielilor
de judecata, daca vanzatorul face dovada ca ar fi avut mijloace potrivnice, necunoscute de cumparator,
pentru a respinge pretentiile tertului - exceptia procesului rau condus (art. 1.705 C. civ.). Cumparatorul
care, fara sa existe o hotarare judecatoreasca prin care sa se recunoasca dreptul tertului, recunoaste el
insusi dreptul acestuia din urma pierde dreptul de garantie, cu exceptia cazului in care dovedeste ca nu
existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea.
In concluzie, atata vreme cat evictiunea nu s-a produs, vanzatorul nu trebuie sa comita nici un fapt sau
act juridic care ar putea sa-l tulbur pe cumparator (obligatie de a nu face).
In ipoteza in care evictiunea este iminenta, vanzatorul este de drept obligat sa-l apere pe cumparator sub
conditia, insa, ca paratul-cumparator sa-l cheme in garantie (obligatie de a face).
In fine, daca evictiunea s-a produs, vanzatorul este raspunzator de daune (obligatie de a da).
Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori.
4. Efectele obligatiei de garantie contra evictiunii.
4.1. Evictiunea totala. Evictiunea este totala in situatia in care cumparatorul pierde in intregime
proprietatea asupra lucrului care a format obiectul vanzarii-cumpararii. In aceasta situatie vanzatorul
poate sa ceara rezolutiunea vanzarii, restituirea pretului si repararea prejudiciului produs.
Astfel, in caz de evictiune totala se produc urmatoarele efecte:
a. Vanzatorul trebuie sa restituie integral pretul, caci, de vreme ce cumparatorul a fost evins, detinerea
pretului de catre vanzator este lipsita de cauza (art. 1.701 C. civ.); Pretul trebuie restituit integral chiar
daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate,
fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora. Daca cumparatorul a obtinut un avantaj din
deteriorarea bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui avantaj. In
situatia in care valoarea bunului a crescut, vanzatorul datoreaza, pe langa, pret si sporul de valoare al
bunului.
b. Cumparatorul are dreptul si la valoarea fructelor naturale si civile pe care a fost obligat sa le
inapoieze celui care l-a evins (art. 1.702 pct. 1 C. civ.);
24
In cazul in care viciile pot fi inlaturate prin repararea bunului, cumparatorul va putea cere acest lucru.
2. Conditiile obligatiei de garantie contra viciilor. Pentru a fi antrenata raspunderea vanzatorului, viciile
trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a. Viciile sa fie ascunse. Potrivit art. 1.707 alin. 2 C. civ., este ascuns viciul care, la data contractarii, nu
poate fi descoperit de catre un cumparator prudent si diligent fara sa fie nevoie de asistenta de
specialitate.
Prin urmare, viciul are caracter ascuns daca el nu poate fi observat la o atenta verificare a lucrului si,
evident, cumparatorul nu l-a cunoscut si nici nu putea sa-l cunoasca, iar vanzatorul nu l-a incunostintat
despre existenta acestuia. Sarcina probei cunoasterii viciului de catre cumparator incumba vanzatorului.
Raspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului va reveni vanzatorului, chiar daca a fost de bunacredinta, adica nu a cunoscut viciile (art. 1.708 alin. 1 C. civ.).
b. Viciile sa existe in momentul incheierii contractului, adica viciul ascuns al lucrului sau cauza acestuia
sa fi existat anterior sau sa fie concomitent vanzarii (art. 1.707 alin. 3 C. civ.).
c.Viciile sa fie grave. Se considera ca viciile sunt grave daca din cauza lor lucrul este impropriu
intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale sau atunci cand acestea ii micsoreaza intr-atat valoarea
de intrebuintare incat, in cazul in care cumparatorul le-ar fi cunoscut, nu ar fi cumparat bunul sau ar fi
platit un pret mai mic.
Vanzatorul nu datoreaza garantie contra viciilor daca acestea erau cunoscute de catre cumparator la data
incheierii contractului.
Raspunderea vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului se antreneaza indiferent daca acesta le
cunostea sau nu, respectiv daca a fost de buna sau de rea-credinta.
Dovada intrunirii cumulative a cerintelor legale care conditioneaza raspunderea vanzatorului pentru
viciile lucrului cade in sarcina cumparatorului.
3. Termenul de denuntare a viciilor. Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului cumparat
este obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului in termenul stabilit prin contract, iar atunci cand nu s-a
prevazut un termen in termen de 3 luni, pentru constructii, sau in termen de 2 luni de la data la care le-a
descoperit, pentru celelalte bunuri. In situatia in care cumparatorul nu respecta aceste termene, la
stabilirea despagubirii pe care vanzatorul o datoreaza cumparatorului pentru viciile ascunse, se va tine
seama si de paguba pe care vanzatorul a suferit-o din cauza nedenuntarii sau denuntarii cu intarziere a
viciilor.
Daca viciul apare gradual, termenele mentionate mai sus incep sa curga de la data cand cumparatorul isi
da seama de gravitatea si intinderea viciului.
4. Efectele raspunderii pentru vicii ascunse.
26
In cazul in care descopera ca bunul cumparat este afectat de vicii, cumparatorul poate cere, dupa caz:
- inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
- inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;
- reducerea corespunzatoare a pretului;
Daca cumparatorul nu cere rezolutiunea contractului, el va pastra bunul, putand solicita reducerea
corespunzatoare a pretului, proportional cu paguba provocata de viciile ascunse si restituirea partii
respective din pretul achitat (art. 1.710 C. civ.). Actiunea de reducere a pretului este numita actiune
estimatorie sau quanti minoris, caci aprecierea valorii lucrului se apreciaza prin expertiza.
- rezolutiunea vanzarii;
Actiunea prin care cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii este numita actiune redhibitorie. Aceasta
actiune este admisa in cazul in care, datorita viciului, bunul este impropriu intrebuintarii potrivit
destinatiei sau naturii sale ori valoarea de intrebuintare este intr-atat de micsorata incat, in cunostinta de
cauza, cumparatorul nu ar fi incheiat contractul. Nu se cere, insa, ca bunul sa fie absolut impropriu
utilizarii potrivit destinatiei sale normale.
Daca actiunea redhibitorie a fost admisa, cumparatorul va trebui sa restituie lucrul in starea in care se
afla, iar vanzatorul sa restituie pretul incasat si sa-l despagubeasca pe cumparator pentru cheltuielile
ocazionate de incheierea contractului (art. 1.712 alin. 2 C. civ.). Aceste despagubiri sunt datorate de catre
vanzator chiar si atunci cand cumparatorul nu mai poate restitui bunul datorita viciilor ascunse.
Actiunea redhibitorie si cea estimatorie nu se pot exercita concomitent, cumparatorul fiind obligat sa
opteze pentru una dintre ele.
La cererea vanzatorului, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost
incheiat, instanta de judecata poate dispune o alta masura dintre cele prevazute mai sus decat cea
solicitata de catre cumparator.
Daca vanzatorul a fost de rea-credinta, cunoscand existenta viciilor la data incheierii contractului, pe
langa una dintre aceste masuri, el va fi tinut si la plata de daune-interese pentru prejudiciul cauzat.
5. Modificarea conventionala a garantiei pentru vicii. Nefiind reglementata prin norme imperative,
partile pot conveni asupra agravarii raspunderii vanzatorului pentru vicii, instituind si raspunderea
pentru viciile aparente sau pentru cele aparute ulterior vanzarii s.a.
Daca vanzatorul a fost de buna-credinta, partile pot conveni limitarea ori inlaturarea
garantiei pentru vicii. In cazul in care vanzatorul a cunoscut viciile sau trebuia sa le cunoasca la data
incheierii contractului, clauza de limitare sau de inlaturare a raspunderii vanzatorului este lovita de
nulitate.
27
28
Potrivit art. 1.721 C. civ., cumparatorul este obligat sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua
dobandirii proprietatii daca bunul produce fructe naturale sau civile sau din ziua predarii, daca bunul nu
produce fructe, dar ai procura alte foloase.
Cumparatorul are dreptul sa suspende plata pretului in situatia in care afla despre existensa unei cauze de
evictiune. Suspendarea platii pretului se poate face pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul
ofera o garantie corespunzatoare. Suspendarea platii pretului nu se poate face in situatia in care
cumparatorul a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a
prevazut ca plata se va face chiar in caz de tulburare.
In caz de neplata a pretului de catre cumparator, vanzatorul poate sa-si exercite dreptul de retentie asupra
bunului pana in momentul platii. Pentru exercitarea dreptului de retentie de catre vanzator, trebuie
intrunite doua conditii:
- creanta privind pretul sa fie exigibila;
- cumparatorul sa nu fi dobandit detentiunea bunului care formeaza obiectul vanzarii.
In situatia in care bunul a fost predat cumparatorului, vanzatorul va putea cere executarea silita a
obligatiei de plata a pretului, avand un privilegiu special care-i confera dreptul de a fi satisfacut cu
preferinta fata de alti creditori, din pretul bunului vandut (art. 1.723 C. civ.). Actiunea in plata pretului
are caracter personal si se prescrie in termenul general de 3 ani.
Vanzatorul poate opta si pentru a cere rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare pentru neplata
integrala sau partiala a pretului, inclusiv a dobanzilor.
Rezolutiunea are drept consecinta desfiintarea cu efect retroactiv a vanzarii- cumpararii, cu consecinta
repunerii partilor in situatia anterioara, ducand, in principiu, si la desfiintarea tuturor drepturilor
constituite in favoarea tertelor persoane de catre cumparator asupra bunului vandut.
In ambele situatii, cumparatorul poate cere si daune-interese.
B. Luarea in primire a lucrului
Cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este
obligat sa-l predea. Prin urmare, aceasta operatie trebuie executata la termenul stabilit in contract, iar, in
lipsa unei asemenea stipulatii, potrivit obiceiului locului; daca nu exista un obicei, indata dupa
incheierea contractului.
In cazul in care cumparatorul refuza preluarea si plata bunului mobil, el este de drept in intarziere, iar
daca cumparatorul persista in refuzul sau, vanzatorul are un drept de optiune intre consemnarea bunului
in depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului si vanzarea bunului.
29
Daca vanzarea-cumpararea a avut ca obiect bunuri (mobile) alterabile sau supuse fluctuatiei de valoare,
cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul
convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cans a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul.
C. Suportarea cheltuielilor vanzarii-cumpararii
Potrivit art. 1.666 C. civ., cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii, daca partile nu au
stipulat altfel.
Aceste cheltuieli care incumba cumparatorului ca un accesoriu al pretului constau in cheltuieli propriuzise ale actului, taxele de timbru, de autentificare a actelor in cazul bunurilor imobile.
Tot in sarcina cumparatorului sunt si cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului.
Partile pot prevedea, insa, ca aceste cheltuieli sa fie suporte in comun sau chiar
numai de catre vanzator.
Masurarea, cantarirea si cheltuielilende predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de
preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului.
VARIETATI ALE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE
1. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
Aceasta varietate de vanzare are ca obiect numai lucruri de gen, dintr-un lot determinat. Pentru
individualizarea cantitatii vandute va trebui sa se efectueze numararea sau masurarea acesteia.
Caracteristic acestei varietati de vanzare-cumparare este faptul ca transferul dreptului de proprietate
asupra bunului si a riscurilor de la vanzator la cumparator are loc ulterior incheierii contractului, si
anume, in momentul individualizarii bunurilor prin cantarire, numarare sau masurare.
2. Vanzarea in bloc a bunurilor
Potrivit art. 1.678 C. civ. in situatia in care mai multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pres unic
si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul s-a incheiat, chiar daca bunurile
nu au fost individualizate.
3. Vanzarea pe gustate
Potrivit art. 1.682 C. civ. vanzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului se
incheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau in termenul convenit ori statornicit prin uzante.
Vanzarea pe gustate este intalnita frecvent in piete, targuri, unde se desfac bunuri alimentare. Pentru
incheierea valida a unei asemenea vanzari este necesar ca, in prealabil, cumparatorul sa fi gustat aceste
bunuri si sa fi declarat ca ii convin.
30
Cand a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, vanzatorul este tinut sa restituie toate
sumele primite, dar este indreptatit sa retina, pe langa alte daune-interese, o compensatie echitabila
pentru folosirea bunului de catre cumparator.
8. Vanzarea cu optiune de rascumparare
Conform art. 1.758 C. civ. vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie
rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis
cumparatorului. Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de 5 ani.
Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani.
Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate face numai daca acesta restituie
cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea
formalitatilor de publicitate (art. 1.759 alin. 1 C. Civ.). Exercitarea optiunii il obliga pe vanzator la
restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor
necesare, precum si a celor utile, insa, in acest din urma caz, numai in limita sporului de valoare. In
cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta
vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul cumparatorului se consolideaza.
Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa ii notifice pe cumparator,
precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de optiune ii este opozabil si fata de care doreste sa isi
exercite acest drept. In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze sumele
mentionate la art. 1.759 alin. (1), la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a tertului subdobanditor,
sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.
In cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vanzare depaseste nivelul
maxim stabilit de lege pentru dobanzi, pretul rascumpararii va fi redus la pretul platit pentru vanzare.
CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE SCHIMB
33
In cazul in care schimbul este cu sulta, pentru aceasta se vor aplica dispozitiile privind plata pretului de
la contractul de vanzare-cumparare.
Sunt insa unele reguli aplicabile contractului de vanzare-cumparare care nu sunt incidente in cazul
schimbului. Astfel, in cazul contractului de schimb, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea
debitorului, aplicandu-se regulile generale din materia obligatiilor, iar in ceea ce priveste cheltuielile
contractuale, ele vor fi suportate in mod egal de ambii copermutanti, cu exceptia cazului in care acestia
s-au inteles altfel.
CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE REPORT
( art. 1772 Cod Civil)
Contractul de REPORT este contractul prin care reportatorul cumpara de la raportat cu plata
imediata, titluri de credit si valori mobiliare circuland in comert si se obliga in acelasi timp sa-i revanda
reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeasi specie, la o anumita scadenta in schimbul unei sume
determinate.
Pentru valabilitatea contractului,legea impune remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca
acestea sunt nominative, indeplinirea formalitatilor pentru transmiterea lor.
Se considera contractul de report incheiat numai in momentul predarii titlurilor sau valorilor
mobiliare, ori respectiv in cazul celor nominative, in momentul indeplinirii formalitatilor necesare
pentru transmiterea lor.
Rezulta ca acest contract de report este un contract real, sau respectiv formal si nu un contract
consensual.
34
In temeiul contractului de report,o persoana detinatoare de titluri de credit sau de valori mobiliare,
care circula in comert, denumita reportat, da in report( vinde temporar) aceste titluri sau valori mobiliare
unei alte persoane ,denumita reportator, in schimbul unui pret platibil imediat.
Prin acelasi contract partile convin, ca la un anumit termen, reportatorul sa vanda
reportatului,titluri de credit sau valori mobiliare de aceeasi specie la un pret determinat.
Reportatorul , va primi de la reportat ,o remuneratie denumita PRET DE REPORT sau PREMIU,
care constituie pretul serviciului prestat de reportator.
Contractul de report este un contract translativ de proprietate.
El opereaza cu dublu transfer de proprietate asupra titlurilor de credit si valorilor mobiliare , care
fac obiectul sau.
Primul transfer are loc de la reportat la reportator la incheierea contractului de report, iar al
doilea , de la reportator la reportat, la termenul si la pretul stabilit in contract asupra unor titluri de credit
si valori mobiliare de aceeasi specie.
Transferul de proprietate este supus dispozitiilor dreptului comun privind contractul de vanzarecumparare.
Intr -o OPINIE, se considera ca contractul de report este o varietate a contractului de vanzarecumparare cu optiune de rascumparare, care are insa un obiect specific si anume titluri de credit si
valori mobiliare care circula in comert.
O deosebire intre cele doua contracte consta in faptul ca in timp ce in cazul contractului de
vanzare-cumparare cu optiune de rascumparare, cumparatorul este obligat sa restituie vanzatorului,
insusi bunul cumparat, in cazul contractlui de report , reportatorul se obliga sa vanda reportatului, titluri
de credit si valori mobiliare de aceeasi specie cu cele cumparate.
Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditia rezolutorie , prin care
vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului, in timp ce in
cazul contractului de report, obligatia reportatorului de a revinde reportatului pe un pret determinat, este
stipulata ferm si nu ca pe o optiune, in insusi momentul incheierii contractului.
Aceste deosebiri ne conduc la concluzia ca desi contractul de report prezinta asemanari cu
vanzarea cu optiune de rascumparare, el este un contract numit, reglementat ca atare in mod distinct de
Codul Civil.
CAPITOLUL IV
CONTRACTUL DE DONATIE
( art. 985 Cod Civil)
NOTIUNE
Liberalitatea , este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot
sau in parte, in favoarea unei alte persoane.
Nu se pot face liberalitati decat prin DONATIE sau legat cuprins in TESTAMENT.
DONATIA, este contractul prin care , cu intentia de a gratifica, o parte , numita DONATOR,
dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numite DONATAR.
In contractul de donatie se realizeaza un transfer al unor drepturi , reale sau de creanta, din
patrimoniul donatorului in patrimonial donatarului, fara echivalent.
35
Capacitatea;
Consimtamantul;
Obiectul;
Cauza;
Forma solemna;
Irevocabilitatea.
CAPACITATEA PARTILOR
Orice persoana poate face si primi liberalitati cu respectarea regulilor privind capacitatea.
Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati, trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi
exprima consimtamantul.
Conditia capacitatii de a primi o donatie , trebuie indeplinita la data la care donatorul accepta
donatia.
In contractul de donatie, notarul public este obligat sa insereze declaratia , pe propria raspundere,
a dispunatorului, ca nu este in stare de insolvabilitate.( art. 12, alin. 2 din Codul Civil).
DEX: insolvabil=falit; care nu si poate plati datoriile.
INCAPACITATI DE A DONA:
1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de
bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege [ art. 988, alin (1) Cod Civil].
2) Minorul nu poate sa faca donatii, altele decat darurile obisnuite potrivit starii lui materiale si nici sa
garanteze obligatia altuia.
3) Tutorele nu poate , in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Fac
exceptie darurile obisnuite , potrivite cu starea materiala a minorului.
4) Din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii acestuia pot fi gratificati de catre
tutore cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutela, fara insa sa se poata da
scutire de raport.
INCAPACITATI DE A PRIMI:
36
CONSIMTAMANUL PARTILOR
Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber, neviciat, exprimat in scris in forma autentica.
Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostiinta de acceptarea
destinatarului.
Decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii.
Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul detinatarului ei.
Oferta de donatie facuta unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu, se accepta de catre
reprezentatul sau legal.
Oferta de donatie facute unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata, de
catre aceasta, cu incuviintarea ocrotitorului legal.
Eroarea, ca viciu de consimtamant al donatorului, poate privi identitatea donatorului, bunul donat
sau cauza donatiei.
Violenta( fizica sau morala), ca viciu de consimtamant, poate proveni de la donator sau de la un
tert.
In practica, cea mai mare frecventa, ca viciu de consimtamant , o au manoperele frauduloase
dolosive, sub forma sugestiei sau captatiei, intreprinse de donator sau de un tert pentru a-l determina pe
donator sa doneze.
Pentru a-l determina pe donator sa faca liberalitatea in favoarea donatarului, CAPTATIA,
presupune folosirea unor procedee psihologice, care trezesc sau exacerbeaza orgoliul, vanitatea
donatorului, in timp ce sugestia presupune sadirea in mintea donatorului a ideii necesitatii efectuarii
liberalitati in favoarea donatarului, in consideratia persoanei acestuia.
Leziunea, nu poate fi conceputa in cazul contractelor unilateral cum ar fi donatia.
OBIECTUL CONTRACTULUI DE DONATIE
Pot forma obiect al contractului de donatie bunurile mobile sau imobile aflate in circuitul civil, ori
drepturile privind aceste bunuri , determinate sau determinabile, posibile, licite, existente sau care pot
exista in viitor.
Nu pot forma obiect al donatiei succesiunile nedeschise( viitoare).
Bunurile viitoare nu pot fi obiect al darului manual, predarea bunului fiind o conditie de formare a
contractului ( contract real).
Donatorul trebuie sa fie proprietarul bunului.
Este nula absolut donatia bunului altuia.
CAUZA
Cauza( scopul) pentru care donatorul face liberalitatea este variabila, diferind de la un contract de
donatie la altul.
Cauza proxima a donatiei este intentia donatorului de a-l gratifica pe donatar si este comuna
tuturor contractelor de donatie.
Cauza donatiei trebuie sa existe , sa fie licita si morala.
Donatia fondata pe o cauza ilicita sau imorala, cum ar fi determinarea donatorului sa inceapa
concubinajul sau sa il continue, este nula.
Daca donatia este facuta intre concubini, in scopul incheierii casatoriei ea este valabila.
38
40
b. Daca donatarul se face vinovat de fapte penale , cruzimi sau injurii grave fata de donator
( simplele certuri intre parti , nu atrage revocarea donatiei);
c. Daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in
limita valorii actuale a bunului care a constituit obiectul donatiei.
Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru ingratitudine se prescrie in termen
de 1 an, din ziua in care donatorul a stiut ca donatarul a savarsit fapta de ingratitudine.
Revocarea donatiilor pentru ingratitudine poate fi solicitata numai pe calea unei actiuni de
revocare, pe calea instantei.
Donatorul care cunoaste faptul de ingratitudine , il poate ierta pe donatar.
Iertarea trebuie sa fie expresa daca procesul este pe rol.
In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura a bunului donat nu este
posibila , donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea acestuia , socotita la data solutionarii cauzei.
Revocarea pentru ingratitudine, nu are nici un efect asupra bunului donat , dobandit de la
donatar, cu titlu oneros, de catre tertii de buna credinta si nici asupra garantiilor constituite in
favoarea acestora.
In cazul bunurilor supuse unor formalitati de publicitate , dreptul tertului trebuie sa fi fost
inscris anterior inregistrarii cererii de revocare in registrele de publicitate aferente.
Termenul de 1 an , in care poate fi introdusa actiunea de revocare a donatiei pentru
ingratitudine este un termen de prescriptie , iar expirarea lui , fara ca actiunea in revocare sa fie
introdusa , prezuma absolut ca donatorul l-a iertat tacit pe donatar.
B. REVOCAREA DONATIEI PENTRU NEEXECUTAREA SARCINII
In esenta , donatia este un contract cu titlu gratuit (o liberalitate).
Exista insa posibilitatea ca donatorul sa stipuleze in contract unele obligatii ( sarcini) pentru
donator .
Practic , stipularea in donatie a unor sarcini pentru donatar , transforma contractul
unilateral intr-unul sinalagmatic , care va produce si efectele specifice acestor contracte.
Neindeplinirea sarcinii poate
conduce la revocarea donatiei, bunurile reintrand in
proprietatea donatorului.
Revocarea va produce efecte retroactive , desfiintand sarcinile constituite de donatar
asupra bunului donat si permitand donatorului sa urmareasca bunul donat daca a fost instrainat
la tertii dobanditorii.
Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in
drepturi pot cere fie executarea sarcinii , fie revocarea donatiei.
In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai
executarea sarcinii.
Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei, se prescrie
in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.
Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii bunului donat, raportata
la data la care sarcina trebuia indeplinita.
Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in patrimoniul
donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui, sub rezerva regulilor din Cartea
Funciara sau a efectului dobandirii cu buna credinta a bunurilor mobile, ori dupa caz, a aplicarii
regulilor privitoare la uzucapiune.
41
42
43
Spre deosebire de donatiile deghizate , donatiile indirecte sunt acte juridice de liberalitate
nesimulate, altele decat donatia, facute cu intentia de a gratifica.
Forma autentica nu mai este o conditie esentiala si generala de valabilitate a liberalitatii, ca
in cazul donatiilor obisnuite.
Actele juridice cele mai utilizate pentru realizarea unei donatii indirecte sunt:
Remiterea de datorie , prin care creditorul renunta la creanta sa predand titlul original al creantei
debitorului;
Renuntarea la un drept, deci cand este facuta cu titlu gratuit, cu intentia de a gratifica;
Contractul de asigurare pe viata, care se face in favoarea unui tert beneficiar;
Stipulatia in favoarea unei terte persoane facuta cu intentia de a-l gratifica pe tert.
DARURILE MANUALE
Darul manual este o forma speciala de donatie care are ca obiect bunuri mobile corporale
( inclusiv titlurile la purtator), pentru formarea si validitatea careia, pe langa acordul de vointa al
partilor in scopul transferarii si respectiv dobandirii unui drept cu titlu gratuit, este necesara
traditiunea , adica predarea efectiva , materiala a bunului.
Daca sunt de valoare redusa , bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual.
Darul manual se incheie prin acordul de vointa al partilor insotit de traditiunea bunului de
la donator la donatar.
In aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectivul darului manual se tine
seama de starea materiala a donatorului.
Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 (lei), pot face obiectul unui dar
manual, acest plafon fiind actualizat periodic prin Hotarare a Guvernului( dispozitie noua din
Codul Civil).
Darul manual constituie o exceptie de la regula ca donatiile se fac sub sanctiunea
nulitatii prin act autentic .
Darul manual, ca forma de realizare a donatiei, poate fi afectat de sarcini, pe care
donatarul este tinut sa la aduca la indeplinire , in caz contrar, donatorul avand dreptul sa ceara ,
fie executarea lor, fie rezolutiunea donatiei.
Daca in libretul C.E.C., primitorul este trecut la clauza de imputernicire si libretul a
fost predat acestuia pentru a dispune de el , poate fi vorba despre un dar manual, pentru ca
imputernicitul poate dispune de sumele depuse.
Darurile de nunta , reprezinta o aplicatie speciala a darului manual.
Darurile de nunta sunt bunuri comune ale sotilor , chiar daca au fost facute de parintii
unuia dintre soti.
Donatiile facute ulterior nuntii sunt considerate bunuri proprii ale sotului in favoarea
caruia sunt facute.
Donatiile facute de parintele unui sot , ulterior festivitatii nuntii sunt considerate bun
propriu ale copilului sau.
Numai daca dispunatorul precizeaza neechivoc ca a inteles sa ii gratifice pe ambii
soti, bunul va deveni comun.
Pana la proba contrara , posesorul este considerat proprietar , cu exceptia imobilelor
inscrise in Cartea Funciara.
44
Daca insa donatorul sau mostenitorii sai, nu recunosc validitatea darului manual ,
sarcina probei le incumba , urmand sa dovedeasca faptul ca donatarul a furat bunul sau ca
acesta a ajuns in posesia frauduloasa ori precara a donatarului.
RAPORTUL DONATIILOR
Raportul donatiilor inseamna readucerea la masa succesorala a bunurilor donate de
donatorul defunct.
Au obligatia de a raporta donatia primita :
- Descendentii, care vin impreuna la mostenire ;
- Sotul supravietuitor, cand vine la mostenire in concurs cu descendentii;
- Descendentul donatarului, care vine la mostenire prin reprezentare .
Obligatia de raport exista numai daca mostenitorul obligat a acceptat succesiunea.
Daca renunta la mostenire , el nu mai este obligat sa aduca bunul la masa succesorala, afara
daca prin stipulatie expresa in contractul de donatie , donatorul nu l-a obligat la raport chiar si
in cazul renuntarii la mostenire.
Raportul se face prin echivalent si este considerata ca nescrisa dispozitia care impune
donatarului raportul in natura.
Raportul prin echivalent se poate realiza:
- Prin preluare;
- Prin imputatie;
- In bani.
Raportul in natura poate fi facut doar in cazurile de exceptie expres prevazute de lege.
Donatorul poate sa-l scuteasca de raport, pe donatar ,in mod expres sau tacit.
In cazul scutirii tacite, vointa donatorului trebuie sa fie neindoielnica.
Constituie o scutire de raport tacita, deghizarea donatiei intr-un act oneros.
Sunt supuse raportului, donatiile facute de defunct succesibililor obligati la raport
indiferent de forma lor de realizare: prin act autentic, dar manual in masura in care nu ar fi un
dar obisnuit, sau donatie indirecta.
Nu sunt supuse raportului:
a) Donatiile, pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport;
b) Donatiile deghizate , sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane
interpuse , cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt
scop decat scutirea de raport.
c) Darurile obisnuite , donatiile remuneratorii si , in masura in care nu sunt excesive, sumele
cheltuite pentru intretinerea , daca este cazul, pentru formarea profesionala descendentilor , a
parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu
a dispus altfel;
d) Fructele culese , veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al
folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat;
e) Raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului.
Raportul donatiilor se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul.
Termenul de prescriptie pentru exercitarea actiunii este de 3 ani de la data la care cel indreptatit sa ceara
raportul a cunoscut donatia, dar nu mai devreme de data deschiderii succesiunii.
45
REDUCTIUNEA DONATIILOR
Reductiunea succesorala este o sanctiune civila care consta reducerea liberalitatilor excesive
( donatii sau legate ) facute de defunct peste limitele cotitatii disponibile.
Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta doar de :
Mostenitorii rezervatari;
Succesorii mostenitorilor rezervatari;
Creditorii chirografari ai mostenitorilor chirografari;
Mostenitorii rezervatari sunt :
Descendentii;
Ascendentii privilegiati ( parintii);
Sotul supravietuitor.
Reductiunea poate fi ceruta in termenul de prescriptie de 3 ani, care incepe sa curga de la data
deschiderii succesiunii, sau dupa caz, la data de la care mostenitorii rezervatari au pierdut posesia
bunurilor care formeaza obiectul liberalitatilor.
Actiunea in reductiunea liberalitatilor este personala si divizibila, fiecare comostenitor rezervatar
avand dreptul sa apeleze pentru invocarea sau nu a reductiunii .
Efectul admiterii reductiunii este desfiintarea totala sau partiala, cu efect retroactiv , a donatiei.
Intregirea rezervei ca urmare a reductiunii se realizeaza in natura.
Daca bunul a fost instrainat anterior deschiderii succesiunii sau daca a fost un bun consumptibil,
donatarul va intregi rezerva prin echivalent, calculat la valoarea bunului la momentul deschiderii
succesiunii.
In cazul in care exista mai multe donatii, ordinea de reductiune este inversa decat cea cronologica
( adica se va reduce cea mai recenta si nu cea mai veche).
Daca toate au aceeasi data, donatiile vor fi reduse proportional.
Daca pe langa donatii exista si legate care sunt supuse reductiunii , legatele se reduc inaintea
donatiilor.
46
CAPITOLUL V
CONTRACTUL DE LOCATIUNE
( art. 1777 Cod Civil)
NOTIUNE
Locatiunea este contractul prin care o parte , numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti,
numita locatar, folosinta unui bun, pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret denumit chirie.
Locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste inchiriere, iar locatiunea
bunurilor agricole poarta denumirea de arendare.
CARACTERE JURIDICE
Contractul de locatiune este un contract:
- Sinalagmatic ( bilateral);
- Cu titlu oneros;
- Comutativ ( si nu aleatoriu);
- Consensual;
47
CAPACITATEA PARTILOR
Locatiunea pe o durata de pana la 5 ani , este un act de administrare si ca atare, partile trebuie sa
aiba capacitatea de a face acte de administrare.
Locatiunile care au o durata mai mare de 5 ani, sunt considerate acte de dispozitie si ca atare
pentru incheierea lor este necesara capacitatea de exercitiu deplina.
Nu este necesar ca locatorul sa fie proprietarul lucrului dat in locatiune.
Si uzufructuarul ori locatarul pot inchiria lucrul pe care il detin cu titlu de uzufruct si respectiv de
locatiune( sublocatiune).
Nudul proprietar poate fi locatarul propriului sau bun, pentru ca i se inchiriaza folosinta bunului
de catre titularul acesteia.
Dispozitiile privitoare la incapacitatile prevazute in vederea vanzarii - cumpararii, sunt aplicabile
prin analogie si locatiunii.
2. OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiectul contractului de locatiune il constituie bunul inchiriat si respectiv chiria.
a) Bunul inchiriat poate fi un bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, individual determinat,
neconsumptibil prin folosinta , conform destinatiei sale, existent la data incheierii contractului
sau in viitor.
Nu pot forma obiect al contractului de locatiune succesiunile nedeschise ( viitoare) sau nuda
proprietate a unui lucru.
Bunurile din domeniul public al statului pot fi inchiriate numai in conditiile legii.
Contractul de inchiriere se poate incheia cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina,
de catre titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
Concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica.
b) CHIRIA
Chiria este pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului .
Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii.
Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, prin analogie si chiriei.
48
Chiria se fixeaza fie global, pentru toata durata contractului, fie pe unitati de timp ( zi, luna, an)
si se plateste la termenele convenite in contract.
Chiria trebuie sa fie reala ( nu fictiva) , sincera si serioasa.
Daca chiria este derizorie ori fictiva, nu mai suntem in prezenta unui contract de locatiune de
lucruri, ci a unui contract de comodat.
Chiria este fixata de regula in bani .
Ea poate consta insa si intr-o alta prestatie.
DURATA CONTRACTULUI DE LOCATIUNE ( INCHIRIERE)
Contractul de locatiune se considera incheiat indata ce partile au convenit asupra bunului si
pretului.
Locatiunile nu se pot incheia pentru o perioada mai mare de 49 de ani( Noul Cod Civil).
Daca partile stipuleaza un termen mai lung , acesta se reduce de drept la 49 de ani.
Daca in contract partile nu au aratat durata locatiunii, fara a-si fi dorit sa contracteze pe o durata
nedeterminata, in lipsa uzantelor locatiunea se considera incheiata:
a) Pentru un an, in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea activitatii unui
profesionist;
b) Pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, in cazul bunurilor
mobile ori in acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c) Pe durata locatiunii imobilului , in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia locatarului
pentru folosinta unui imobil.
In situatia unor locatiuni successive ale caror perioade se suprapun, fie si partial, conflictul
dintre locatari se rezolva:
a. In cazul imobilelor, inscrise in Cartea Funciara, in favoarea locatarului care si-a notat dreptul
in Cartea Funciara, dispozitiile privind rangul insrierilor ipotecilor in Cartea Funciara
aplicandu-se prin asemanare;
b. In cazul mobilelor, supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului care a
indeplinit cel dintai aceste formalitati;
c. In cazul celorlalte bunuri , in favoarea locatarului care a intrat cel dintai in folosinta bunului.
EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
A. OBLIGATIILE LOCATORULUI
a) Sa predea bunul;
b) Sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii;
c) Sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.
a) Locatorul este obligat sa predea bunul dat in locatiune in starea de intrebuintare corespunzatoare
destinatiei pentru care a fost inchiriat, fiind obligat sa faca toate reparatiile necesare in acest scop.
Bunul va fi predat imediat dupa incheierea contractului, daca nu s-a stipulat un alt termen de
predare si la locul unde se gasea in momentul contractarii, in lipsa de conventie contrara.
Cheltuielile predarii sunt in sarcina locatorului.
49
Daca locatorul nu isi indeplineste obligatia de predare a bunului,locatarul are optiune intre a cere,
prin intermediul instantei judecatoresti, fie predarea silita , fie rezilierea contractului pentru
neexecutare , cu daune-interese.
Daca locatorul cere chiria , fara a fi predat bunul , locatarul se poate apara invocand exceptia de
neexecutare.
b) Locatorul este obligat sa mentina bunul in stare sa poata servi intrebuintarii pentru care a fost
inchiriat.
Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in
stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata perioada locatiunii conform destinatiei stabilite prin
contract.
Sunt in sarcina locatarului reparatiile locative , a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a
bunului.
Daca dupa incheierea contractului , se iveste nevoia unor reparatii care sunt in sarcina locatorului,
iar acesta din urma, desi incunostiintat , nu incepe sa ia de indata masurile necesare , reparatiile pot
fi facute de locatar.
In acest caz locatorul este dator sa plateasca , in afara sumelor avansate de locatar, dobanzi socotite
de la data efectuarii cheltuielilor.
c) Locatorul este obligat sa asigure locatarului, linistita si utila folosinta a bunului pe durata locatiunii
( obligatia de garantie).
Tulburarile de fapt
Locatorul este obligat sa nu il tulbure prin faptul sau personal pe locatar in timpul locatiunii( obligatia
de a nu face).
In acest sens locatorul nu poate schimba in timpul locatiunii forma lucrului inchiriat sau destinatia sa.
Nu este considerata o tulburare a folosintei
lipsirea partiala de folosinta a lucrului inchiriat,
determinata de efectuarea unor reparatii urgente , ce nu pot fi amanate pana la terminarea contractului.
Daca reparatiile determina imposibilitatea pentru locatar si familia sa de a locui, acesta poate cere
rezilierea contractului.
Locatarul este obligat sa-l anunte pe locator , in termen util, in cazul in care are loc o tulburare de fapt,
din partea unui tert.
Tulburarile de drept
Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune, locatorul este dator sa-l apere
pe locatar chiar si in lipsa unei tulburari de fapt.
Daca locatarul este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului , locatorul trebuie sa-l
despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza.
In acest caz, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei.
Daca tulburarea este atat de grava , incat daca ar fi cunoscut-o , locatarul nu ar fi contractat , el
poate rezilia contractul in conditiile legii.
Locatarul, care la incheirea contractului, cunostea cauza de evictiune, nu are dreptul la dauneinterese.
Locatarul il va despagubi pe locator , de toate prejudiciile suferite , ca urmare a necomunicarii
tulburarii de catre locatar.
Locatorul este obligat sa asigure locatarului folosinta linistita a bunului pe tot timpul locatiunii si
sa il garanteze pe locatar impotriva evictiunii.
Locatorul este obligat sa asigure locatarului utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii si sa
il garanteze pe locatar contra tuturor viciilor bunului inchiriat sau arendat.
50
Obligatia de garantie a locatorului poate fi modificata prin conventia partilor , fie in sensul
agravarii, fie in sensul limitarii sau inlaturarii ei.
Nu este valabila insa o clauza de exonerare sau de limitare a raspunderii pentru faptul personal al
locatorului.
Clauza de exonerare sau de limitare a raspunderii are ca obiect daune-interese, dar nu il poate
impiedica pe locatar sa ceara rezilierea totala a contractului, intrucat contractul fiind cu executare
succesiva, incasarea chiriei trebuie sa fie justificata de asigurarea folosintei linistite si utile a lucrului.
B.
OBLIGATIILE LOCATARULUI
1.
2.
3.
4.
care la incetarea contractului , doresc sa-l ia in locatiune, fara insa ca prin aceasta sa i se cauzeze o
stanjenire nejustificata a folosintei bunului.
4. La incetarea locatiunii , locatarul este obligat sa restituie bunul luat in locatiune in starea in care l-a
primit in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
Pana la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul in stare corespunzatoare de
intrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
Restituirea bunurilor mobile luate in locatiune se face in locul in care au fost predate.
Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul folosintei sale, inclusiv cea
cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit fortuit.
Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului si nu
poate fi obligat la despagubiri decat daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al
locatorului.
Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate alege sa ceara
locatarului aducerea bunului in stare initiala, precum si plata de despagubiri pentru orice paguba ar fi
cauzata bunului de catre locatar.
In cazul in care nu a avut acordul prealabil al locatorului , locatarul nu poate invoca ,in nici un
caz, dreptul de retentie.
5. Locatarul este dator sa apere lucrul inchiriat contra uzurparilor, adica impotriva oricaror tulburari de
fapt sau de drept provocate de un tert in legatura cu proprietatea sau posesia lucrului.
In acest scop in caz de tulburare , locatarul este dator sa instiinteze pe locator in termenul fixat
pentru judecarea actiunii tertului uzurpator.
In cazul in care isi incalca aceasta obligatie , locatarul raspunde pentru despagubiri si cheltuieli de
judecata.
SUBLOCATIUNEA SI CESIUNEA DE LOCATIUNE
Locatarul poate sa incheie o sublocatiune , totala sau partiala , ori chiar sa cedeze locatiunea , in
tot sau in parte , unei alte persoane , daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa in mod expres.
Cu toate acestea , daca bunul este mobil, sublocatiunea sau cesiunea , nu este permisa decat cu
acordul scris al locatorului.
Interdictia de a incheia o sublocatiune include si pe aceea de a ceda locatiunea .
Interdictia de a ceda locatiunea nu include pe aceea de a incheia o sublocatiune.
In caz de neplata a chiriei cuvenite in temeiul locatiunii, locatorul il poate urmari pe sublocatar
pana la concurenta chiriei pe care acesta din urma o datoreaza locatarului principal.
Locatarul poate, deasemenea, sa se indrepte direct impotriva sublocatarului, pentru a-l
constrange la executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de sublocatiune.
Prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar, cesionarul dobandeste drepturile si este
tinut de obligatiile locatarului izvorate din contractul de locatiune.
Deosebirea intre sublocatiune si cesiune, consta in faptul ca , in timp ce sublocatiunea este un
nou contract de locatiune, cesiunea constituie o vanzare a dreptului de folosinta ( o cesiune de
creanta cu titlu oneros).
Obiectul cesiunii il formeaza numai drepturile locatarului care va ramane in continuare obligat
fata de locator.
52
Daca , dupa implinirea termenului locatarul continua sa detina bunul si sa-si indeplineasca
obligatiile fara vreo impotrivire din partea locatorului se considera incheiata o noua locatiune , in
conditiile celei vechi.
Noua locatiune, va fi insa pe durata nedeterminata , daca prin lege sau conventia partilor nu se
prevede altfel.
La expirarea termenului de preaviz locatiunea inceteaza.
EXPIRAREA TERMENULUI LOCATIUNII
Contractul de locatiune , inceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti, sau ,dupa
caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o instiintare prealabila.
In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune , contractul incheiat pe durata
determinata si constatat prin inscris autentic( notarial) reprezinta titlu executoriu la expirarea termenului.
Aceeasi este solutia si in cazul contractului de locatiune incheiat pe durata determinata, prin
inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent.
Expirarea termenului locatiunii stabilit de parti sau de lege, conduce la incetarea de drept a
contractului de locatiune.
Dupa expirarea termenului stipulat in contractul de locatiune , daca locatarul ramane in folosinta
lucrului si este lasat in posesie de locator, atunci se considera locatiunea ca reinnoita prin tacita
relocatiune.
Noul contract se va considera incheiat fara termen ( cu exceptia cazului cand termenul este fixat
de lege).
Evitarea tacitei relocatiuni poate fi facuta prin denuntarea contractului inainte de expirarea
termenului de catre locator.
DESFIINTAREA TITLULUI LOCATORULUI
Daca titlul locatorului privind lucrul dat in locatiune este desfiintat, inceteaza pe cale de
consecinta si contractul de locatiune , pentru ca locatorul nu isi mai poate indeplini obligatia de a asigura
locatarului folosinta lucrului.
Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina
incetarea de drept a contractului de locatiune.
Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului
pe durata stipulata de parti , fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa numai
daca locatarul a fost de buna credinta la incheierea locatiunii.
INSTRAINAREA BUNULUI DAT IN LOCATIUNE
a)
b)
c)
d)
Daca bunul dat in locatiune este instrainat , dreptul locatarului este opozabil dobanditorului , dupa
cum urmeaza:
In cazul imobilelor inscrise in Cartea Funciara, daca locatiunea a fost notate in Cartea Funciara;
In cazul imobilelor neinscrise in Cartea Funciara, daca data certa a locatiunii , este anterioara datei certe
a instrainarii;
In cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a indeplinit aceste formalitati;
In cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta locatarului.
54
55
Rezilierea de drept ( pactele comisorii) poate fi stipulata expres, in conditiile dreptului comun, in
contractul de locatiune.
CAPITOLUL VI
CONTRACTUL DE INCHIRIERE A LOCUINTEI
(art. 1824- art. 1835 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de inchiriere a locuintei, este un contract prin care o persoana, numita locator, se
obliga sa asigure unei alte persoane, numita chirias ( locatar), folosinta totala sau partial, pe o durata
determinata sau nedeterminata, a unei locuinte, in schimbul unei sume de bani ( chiria).
CARACTERE JURIDICE
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)
l)
m)
a)
b)
c)
d)
Inchirierea locuintelor se face in temeiul contractului scris dintre proprietar si chirias, care va
cuprinde:
Numele sau denumirea proprietarului, domiciliul, cartea de identitate serie, nr., (in cazul persoanelor
fizice), sau denumirea persoanei juridice , sediul(reprezentata prin, in calitate de administrator) , numele
si prenumele chiriasului, domiciliul, legitimat cu carte de identitate, seria, nr., eliberat de ;
Adresa locuintei care face obiectul inchirierii;
Suprafata locativ si dotarile folosite in exclusivitate sau in comun;
Suprafata curtilor si a gradinilor folosite in exclusivitate sau in comun;
Valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia si modul de plata;
Suma platita in avans in contul chiriei;
Locul si conditiile in care se realizeaza primirea si restituirea cheilor;
Obligatiile partilor privind folosirea si intretinerea spatiilor care fac obiectul contractului;
Inventarul obiectelor si al dotarilor aferente;
Data intrarii in vigoare si durata;
Conditiile privind folosinta exclusiva si in comun a partilor aflate in coproprietate;
Persoanele care vor locui impreuna cu titlurarul contractului;
Alte clauze convenite intre parti.
Este considerata nescrisa , orice clauza in temeiul careia:
Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator;
Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite, situate in acelasi
imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente
partilor comune ale imobilului;
Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans , cu titlu de reparatii locative, sume stabilite
pe baza estimarilor facute exclusive de locator;
Loatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie echivalenta, prestatiile la care
s-a obligat prin contract.
PARTILE CONTRACTANTE
Inchirierea locuintrei se face pe baza acordului dintre proprietar si chirias, consemnat in scris,
care se va inregistra la organele fiscale teritoriale.
Intocmirea in forma scrisa a contractului de inchiriere este o cerinta ad probationem si nu ad
validitatem.
Dovada existentei contractului de inchiriere se va putea face numai in scris.
Prin urmare, este exclusa , in caz de litigiu, dovada prin martori sau prezumtii a unui contract de
inchiriere.
Inregistrarea contractului de inchiriere la organul fiscal teritorial este o exigenta de ordin fiscal
menita sa permita stabilirea impozitului pe veniturile obtinute din chirii, a carei incalcare nu atrage
nulitatea contractului de inchiriere, dar conduce la sanctiuni fiscale.
Pentru a fi opozabil tertilor, contractul de inchiriere trebuie inscris in Cartea Funciara, indiferent
de durata inchirierii, dar va trebui redactat in scris.
Uzufructuarul are dreptul de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct.
OBIECTUL CONTRACTULUI DE INCHIRERE
Obiectul contractului de inchiriere il constituie:
a. Folosinta locuintei inchiriate si
b. Pretul acestei locuinte( chiria).
a. LOCUINTA
Locuinta inchiriata , este construtia alcatuita din una sau mai multe camera de locuit , cu
dependintele, si utilitatile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii.
Dependintele sunt incaperile care , prin functiunile lor, asigura folosirea corespunzatoare a
locuintei si anume: antreu, tinda, vestibul, hol, veranda, bucatarie, chicineta, oficiu, debara, camara ,
baie, wc, spalatorie, uscatorie, pivnita, boxa, logie terasa si magazie din zid.
In notiunea de locuinte sunt incluse si curtea si gradina aferente cladirii, care se inchiriaza.
In contractul de inchiriere vor fi mentionate toate spatiile care se inchiriaza, cu inventarul
obiectelor si al dotarilor aferente.
Locuinta trebuie sa existe in momentul incheierii contractului de inchiriere.
b. CHIRIA
Plata chiriei este obligatia principala a locatarului ( chiriasului), prestata in schimbul folosirii
locuintei pe durata contractului.
Contractul de inchiriere trebuie sa cuprinda valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a
acestuia si modul de plata, precum si suma platita in avans in contul chiriei.
Chiria poate consta intr-o suma de bani, sau in orice alte bunuri sau prestatii.
Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod corespunzator si
chiriei.
Chiria practicata pentru locuinta trebuie sa acopere cheltuielile de administrare , intretinere si
reparatii, impozitele pe cladiri si pe teren, precum si recuperarea investitiei, in functie de durata
normala, precum si un profit supus negocierii intre parti.
Orice litigiu intre chirias si proprietar cu privire la nivelul si plata chiriei se solutioneaza de catre
judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locuinta.
Chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a
locuintei si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate locatorului pana la acea data.
58
DURATA INCHIRIERII
1. Contractul de inchiriere se inchieie de regula pe o durata determinata.
El poate fi incheiat insa fara determinarea duratei.
Clauza duratei si momentul de la care incepe sa se calculeze, sunt mentiuni obligatorii ale
contractului de inchiriere, care are ca obiect locuinte aflate in administrarea societatilor comerciale.
Contractul de inchiriere pentru locuintele detinute de stat, se incheie pe o durata de 5 ani.
In cazul contractelor de inchiriere incheiate de proprietarii privati ai locuintei, durata
contractului este stabilita prin acordul de vointa al locatorului si chiriasului.
Contractul de inchiriere se poate incheia in acest caz si pe durata nedeterminata.
2. Incheierea unui nou contract de inchiriere
In cazul in care partile nu convin asupra incheierii unui nou contract de inchiriere, chiriasul este
obligat sa paraseasca locuinta la expirarea termenului contractul.
La incheierea unui nou contract de inchiriere a locuntei, chiriasul are, la conditii egale, drept de
preferinta.
El nu are insa, acest drept atunci cand nu si-a executat obligatiile nascute in baza inchirierii
anterioare.
In cazul in care locuinta se vinde , cumparatorul este dator sa respecte contractul de inchiriere,
incheiat in scris si inregistrat la organul fiscal teritorial, cu exceptia cazului in care incetarea
inchirierii din cauza vanzarii a fost prevazuta in contractul de inchiriere.
Dispozitiile referitoare la exercitarea dreptului de preemtiune in materia vanzarii sunt aplicabile,
in mod corespunzator, in cazul in care locatorul proprietar intentioneaza sa vanda locuinta care face
obiectul contractului de inchiriere.
Chiriasul are un drept de preemtiune numai daca proprietarul intentioneaza sa instraineze dreptul
de proprietate asupra locuintei prin vanzare.
Nu exista un drept de preemtiune cand proprietarul instraineaza locuinta pe alta cale
( contract de donatie, de intretinere, mostenire legala sau testamentara).
EFECTELE CONTRACTULUI DE INCHIRIERE
A.
-
B. OBLIGATIILE CHIRIASULUI
-
Sa plateasca chiria;
Sa foloseasca locuinta conform destinatieiei si ca un bun proprietar;
Chiriasul poate subinchiria, modifica sau imbunatati locuinta detinuta, numai cu acordul
prealabil scris si in conditiile stabilite de proprietar, daca acestea nu sunt interzise prin
contractul de inchiriere principal;
Sa efectueze lucrarile de intretinere, reparatii sau inlocuire a elementelor de constructii si
instalatii din folosinta exclusiva;
59
Spre deosebire de sublocatiune , admisa in principiu fara restrictii de Codul Civil, cand are
ca obiect un bun imobil, chiriasul poate subinchiria locuinta detinuta, numai cu acordul
prealabil scris si in conditiile stabilite de proprietar.
Chiriasul poate ceda contractul de inchiriere al locuintei sau subinchiria locuinta, numai cu
acordul scris al locatorului, caz in care, in lipsa unei stipulatii contrare, cesionarul respectiv
sublocatarul, raspunde solidar cu chiriasul pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractual de
inchiriere.
Contractul de subinchiriere se inregistreaza prin grija locatarului principal la organele fiscale
teritoriale.
Daca subinchirierea a fost facuta fara acordul sau chiar impotriva clauzei care interzice
subinchirierea, locatorul poate cere in justitie fie executarea obligatiilor din contractul principal ( cu
consecinta evacuarii sublocatarului), fie rezolutiunea contractului principal cu daune-interese.
Desi consimtit de locator( proprietar), contractual de subinchiriere nu produce efecte fata de el,
nefiind parte contractanta si prin urmare, subchiriasul nu are actiune directa impotriva locatorului, el
poate actiona numai pe calea actiunii oblice ( subrogatorii).
In schimb, potrivit Codului Civil, cesionarul, respectiv sublocatarul, raspunde solidar cu chiriasul
pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de inchiriere.
Prin urmare, locatorul are o actiune directa impotriva sublocatarului sau cesionarului.
Pentru toate stricaciunile aduse locuintei , de subchirias, titularul contractului de inchiriere
( chiriasul), va ramane raspunzator in continuare fata de proprietar.
Subinchirierea poate inceta datorita unor motive care privesc contractul de subinchiriere
( neexecutarea obligatiilor, implinirea termenului, denuntarea unilaterala, etc.) sau odata cu incetarea
dreptului de a folosi locuinta de catre locatarul principal( chirias).
In toate cazurile, evacuarea sublocatarului( subchiriasului) se poate face numai prin hotarare
judecatoreasca.
INCETAREA CONTRACTULUI DE INCHIRIERE
Contractul de inchiriere inceteaza prin:
- Acordul partilor;
- Expirarea duratei inchirierii;
60
Locuinta de interventie, este locuinta destinata cazarii personalului unitatilor economice sau
bugetare care prin contractul de munca indeplineste activitati sau functii ce necesita prezenta
permanenta sau in caz de urgenta, in cadrul unitatilor economice.
Conditiile si durata de inchiriere , vor fi stipulate in contractul de inchiriere incheiat intre partile
contractante , accesoriu la contractul de munca.
Locuintele de serviciu pot fi vandute in conditiile legii, cu aprobarea Guvernului , in situatia in
care activitatea care a generat realizarea locuintelor respective s- a restrans sau a incetat.
Locuintele de interventie nu pot fi vandute chiriasilor.
Locuintele de interventie se realizeaza odata cu obiectivul de investitie si se amplaseaza in incinta
acestuia sau in imediata apropiere.
LOCUINTA DE NECESITATE
Locuinta de necessitate este locuinta destinata cazarii temporare a persoanelor si familiilor ale
caror locuinte au devenit inutilizabile, in urma unor catastrofe naturale sau accidente, sau ale caror
locuinte sunt supuse demolarii, in vederea realizarii de lucrari de utilitate publica, precum si lucrarilor de
reabilitare ce nu se pot efectua in cladiri ocupate de locatari.
Locuinta de necesitate se finanteaza si se realizeaza in conditiile stabilite pentru locuinta sociala.
Consiliile locale pot declara , in cazurile de extrema urgenta, drept locuinte de necesitate locuintele
libere aflate in fondul de locuinte sociale.
LOCUINTA DE PROTOCOL
Locuinta de protocol este locuinta destinata utilizarii de catre persoanele care sunt alese sau
numite in unele functii sau demnitati publice, exclusiv pe durata exercitarii acestora.
Locuintele de protocol sunt proprietate publica a statului.
Administrarea fondului locativ de protocol se face de catre Regia Autonoma Administratia
Patrimoniului Protocolului de Stat , care asigura evident, intretinerea repararea si conservarea acestora,
precum si incasarea chiriei.
Presedintele Romaniei, Presedintele Senatului, Presedintele Camerei Deputatilor si primul
ministru, beneficiaza de cate o locuinta de protocol , ca resedinta oficiala.
Pot beneficia de resedinta de protocol, la cerere, cu plata chiriei prevazute de lege, persoanele care
indeplinesc urmatoarele functii publice:
Vicepresedinti ai Senatului si ai Camerei Deputatilor;
Ministrii de stat;
Ministrii si asimilatii acestora;
Presedintele Curtii Supreme de Justitie;
Presedintele Curtii Constitutionale;
Presedintele Curtii de Conturi;
Presedintele Consiliului Legislativ;
Avocatul poporului, pe durata exercitatii functiei sau a mandatului.
Persoanele care au avut calitatea de sef al statului roman, beneficiaza pe durata vietii de folosinta
gratuita a unei locuinte de protocol, cu destinatia de resedinta, care cuprinde si un spatiu cu destinatia
birou de lucru, cu un post de consilier si un post de secretar.
CASA DE VACANTA
62
Casa de vacanta este definita ca fiind locuinta ocupata temporar, ca resedinta secundara, destinata
odihnei si recreerii.
CAPITOLUL VII
CONTRACTUL DE ARENDARE
(art. 1836 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractual de arenda este contractul incheiat intre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de
bunuri agricole, denumit ARENDATOR, si ARENDAS, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o
durata determinata si la un pret stabilit de parti.
Cadrul normativ al contractului de arendare il constituie dispozitiile art. 1836-1850 Cod Civil,
care se completeaza cu dispozitiile privind contractul de locatiune.
Contractul de arendare este o specie a contractului de locatiune , caracterizat prin obiectul sau,
bunurile agricole.
CARACTERE JURIDICE
-
Sinalagmatic;
Comutativ;
Oneros;
Solemn;
Cu executare succesiva;
Nu este un contract intuitu personae ;
63
Se naste un drept de creanta la obtinerea folosintei bunurilor agricole in scopul exploatarii lor( un drept
real de folosinta in beneficiul arendasului);
Contractul de arendare incheiat in scris si inregistrat la consiliul local constituie titlu executoriu pentru
plata arendei.
CONDITIILE DE VALIDITATE
1. PARTILE CAPACITATEA
a) ARENDATORUL
Arendator poate fi proprietarul , uzufructuarul sau un alt detinator legal de bunuri agricole.
Pot fi arendatori, in afara persoanelor fizice si persoanelor juridice care au in patrimoniu terenuri
proprietate privata.
Arendarea pana la 5 ani, constituie un act de administrare , care impune ca partile sa aiba
capacitatea pentru a efectua astfel de acte.
Arendarea peste 5 ani, este un act de dispozitie atat pentru arendator cat si pentru arendas si
impune ca acestia sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
b) ARENDASUL
Pot fi arendasi, persoanele fizice, cetateni romani sau cetateni straini, indiferent daca au domiciliul
in tara sau in strainatate, care au pregatire de specialitate agricola, practica agricola sau un atestat de
cunostinte agricole si prezinta garantiile solicitate de arendatori.
Arendasii, persoane juridice pot fi de nationalitate romana sau straina si trebuie sa aiba ca obiect
de activitate exploatarea bunurilor agricole si sa prezinte garantiile solicitate de arendator.
Arendasul nu poate avea calitatea de arendator, intrucat legea interzice, sub sanctiunea nulitatii
absolute, subarendarea totala sau partial.
Arendasul poate insa, cu acordul scris al arendatorului, sa cesioneze contractual de arendare
sotului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole, sau descendentilor sai care au implinit varsta de
18 ani.
Codul Civil interzice constituirea oficiilor de arendasi, adica oficiile de intermediere intre
arendatori si arendasi.
Arendasul are drept de preemtiune cu privire la bunurile agricole arendate, in cazul in care
arendatorul doreste sa vanda aceste bunuri.
2. CONSIMTAMANTUL
Persoanele fizice si persoanele juridice sunt libere sa incheie sau nu contracte de arendare, in
conditiile legii.
Sunt aplicabile dispozitiile Codului Civil privind conditiile consimtamantului si viciile acestuia.
Conditiile consimtamantului:
Acordul de vointa;
Sa fie serios;
Sa fie liber;
Exprimat in cunostinta de cauza;
64
Sa nu fie viciat.
Viciile de consimtamant:
Eroarea: - de fapt
-de drept
Dol( viclenie);
Violenta;
Leziune( profita de starea de nevoie, de lipsa de experienta, lipsa de cunostinte).
Sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta, ridicata pentru fiecare zi de intarziere,
arendasul trebuie sa depuna un exemplar al contractului la consiliul local in a carei raza teritoriala se
afla bunurile agricole arendate, intr-un registru special tinut de secretarul consiliului local.
Dispozitiile in materie de Carte Funciara, raman aplicabile.
Inregistrarea contractului de arenda, este nu numai o conditie de opozabilitate fata de terti, ci mai
mult decat atat, o conditie de valabilitate a contractului.
DURATA ARENDARII
Durata arendarii se stabileste de catre parti in contractual de arendare.
Ea nu va putea depasi insa 5 ani, daca contractul de arendare este incheiat de o persoana care nu
poate face decat acte de administrare si nici 49 ani, cand ar fi incheiat de o persoana cu capacitate de
exercitiu deplina.
Daca durata nu este determinata, arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara
recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie
contractul .
EFECTELE CONTRACTULUI DE ARENDARE
A. OBLIGATIILE ARENDATORULUI
a) Este obligat sa predea toate bunurile arendate in termenul si conditiile stabilite de lege;
b) Bunurile arendate sa fie predate in stare corespunzatoare folosintei, iar dupa predare, arendatorul este
obligat sa efectueze reparatiile capitale la constructiile si instalatiile agrozootehnice;
c) Este obligat sa garanteze arendasului folosinta linistita si utila a bunurilor agricole( obligatia de garantie
pentru evictiune si pentru viciile ascunse);
d) Impozitele si taxele, datorate potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate, sunt in sarcina
arendatorului;
e) Sa execute toate celelalte obligatii asumate in contract.
B. OBLIGATIILE ARENDASULUI
1) Este obligat sa intrebuinteze bunurile arendate ca un bun proprietar, in conditiile stabilite in contract, sa
mentina potentialul productiv al bunurilor arendate si sa faca lucrarile necesare in acest sens.
2) Este obligat sa foloseasca bunurile arendate conform destinatiei stabilite prin contract sau prezumate
dupa circumstante, inclusiv sa stranga recolta la locurile stabilite;
3) Este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa aigure bunurile agricole pentru riscul pieirii recoltei
ori pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale;
4) Are obligatia sa plateasca arenda la termenele, in modalitatile si la locul stabilite in contract;
5) La incetarea contractului, arendasul este obligat sa restituie bunurile arendate, conform inventarului
facut odata cu contractual de arendare si in starea mentionata in acesta;
6) Arendasul este obligat sa plateasca taxele de redactare si inregistrare a contractului de arendare;
7) Este obligat sa apere bunul arendat impotriva uzurparilor.
RISCURILE IN CONTRACTUL DE ARENDARE
66
Partile pot de comun accord, sa prevada suportarea pierderilor totale sau partiale ale bunurilor
arendate, ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majora.
In lipsa unei cauze contractuale in acest sens, se vor aplica regulile generale in materie de risc.
Pieirea totala sau partiala , in mod fortuit, a bunului arendat va fi suportata de catre arendatorul
proprietar.
Daca intraga recolta a unui an sau cel putin o jumatate din ea, a pierit fortuit, arendasul poate
cere reducerea proportionala a arendei.
Arendasul nu poate obtine reducerea arendei in cazul in care pieirea recoltei a avut loc dupa ce
a fost culeasa.
Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci cand cauza pagubei era cunoscuta la data
incheierii contractului.
Arendasul este obligat chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru
riscul pierderii recoltei, ori al pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale.
In acest fel riscurile contractului de arendare vor fi preluate de asigurator.
67
CAPITOLUL VIII
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
( art. 1851 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de antrepriza este contractul in care una dintre parti numita antreprenor , se obliga , ca
pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu
pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
In lipsa pretului, contractul este cu titlu gratuit.
Pretul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil in momentul incheierii contractului.
In temeiul contractului de antrepriza se executa:
Constructii de cladiri;
Instalatii si reparatii la cladiri;
Prestari de servicii( croitorie, cizmarie, tamplarie, reparatii diverse, etc.)
RAPORTURILE INTRE CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
SI ALTE CONTRACTE
69
Beneficiarul trebuie sa aiba fie capacitatea deplina de exercitiu atunci cand contractual este un act
de dispozitie ( construirea unei case), sau capacitatea pentru savarsirea unor acte de administrare a
patrimoniului( cand comanda de exemplu reparatii la un imobil).
Cu privire la proprietatea materialelor se vor aplica regulile generale si anume, daca sunt procurate
de antreprenor ele vor fi proprietatea lui( inclusiv puse in opera) pana la terminarea si predarea lucrarii.
Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu
materialele sale.
Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale, raspunde pentru calitatea acestora potrivit
dispozitiilor de la contractual de vanzare( art. 1857 alin. 1 si 2 din Codul Civil).
Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le pastreze si sa le
intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care
acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.
Ele nu pot fi urmarite de creditorii antreprenorului.
Antreprenorul are obligatia de conservare a lor ca un depozitar.
RISCURILE IN CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
In contractul de antrepriza, riscul contractului este al antreprenorului, acesta executand pe riscul
sau lucrarea sau prestand serviciul comandat de beneficiar.
Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din cauze neimputabile beneficiarului,
antreprenorul care a procurat materialul este dator sa o refaca pe cheltuiala sa si cu respectarea
conditiilor si termenelor initiale, tinand seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita
a executarii obligatiei.
Atunci cand materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte cheltuielile
refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor.
In celelalte cazuri beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca pieirea sau
deteriorarea nu este imputabila antreprenorului.
Aceste dispozitii nu sunt aplicabile atunci cand pieirea sau deteriorarea are loc dupa receptia
lucrarii, situatie in care antreprenorul ramane raspunzator, daca este cazul, in termenul garantiei contra
viciilor si pentru calitatile convenite.
Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la receptia provizorie la terminarea
lucrarii urmata de receptia finala.
Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei provizorii la terminarea lucrarii.
Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a
persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul
si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.
SUBANTREPRIZA
Antreprenorul are dreptul sa incheie contracte de subantrepriza pentru executarea unor parti din
lucrare.
Prin contractul de subantrepriza, antreprenorul poate incredinta unuia sau mai multor
subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii sau serviciilor, afara de cazul in care
contractul de antrepriza a fost incheiat in considerarea persoanei sale.
In raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca
pentru propria sa fapta.
70
71
72
b)Lucrarea sau serviciul nu se executa in modul convenit si intr-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu
imprejurarile;
c) Antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate si nu schimba pentru viitor modul de executare a lucrarii
sau serviciului;
d)Nu se executa alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul contractului.
7)Antreprenorul are dreptul sa obtina rezolutiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese daca este
cazul, atunci cand nu poate incepe sau continua executarea contractului din cauza neindeplinirii fara
justificare de catre beneficiar a propriilor obligatii.
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
PENTRU LUCRARI DE CONSTRUCTII
NOTIUNE
Antrepriza de constructie de cladiri sau orice alte imobile si lucrari de instalatii si reparatii la
constructii, inclusiv proiectarea, reprezinta cea mai importanta forma de antrepriza.
Antrepriza de constructii prezinta unele particularitati fata de antrepriza reglementata de Codul
Civil( de drept comun).
Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii, antreprenorul se obliga sa execute
lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.
Contractul de antrepriza de constructii trebuie intocmit in forma scrisa, ceruta ad probationem.
Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau persoane juridice autorizate.
OBLIGATIILE EXECUTANTULUI SI ALE PROIECTANTULUI
IN CONTRACTUL DE ANTREPRIZA PENTRU LUCRARI
DE CONSTRUCTII. CALITATEA IN CONSTRUCTII
Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, foloseste urmatoarele notiuni sinonime cu cele
din Codul Civil pentru a desemna partile din contractual de antrepriza de constructii:
- Investitor pentru beneficiar;
- Executant pentru antreprenor;
- Proiectant pentru architect.
Obligatiile executantului de constructii sunt cele ale antreprenorului din cadrul oricarei
antreprize:
73
74
- Stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare si executie pe baza reglementarilor
tehnice, precum si a studiilor si cercetarilor efectuate;
- Obtinerea acordurilor si a vizelor prevazute de lege, precum si a autorizatiei de construire;
- Asigurarea verificarii proiectelor prin specialisti verificatori de proiecte asistati;
- Asigurarea verificarii executiei corecte a lucrarilor de constructii prin diriginti de specialitate, pe tot
parcursul lucrarilor, etc.
2. Beneficiarul este obligat sa permita antreprenorului , folosirea cailor de acces, a instalatiilor proprii de
alimentare cu apa si a altor utilitati ce deservesc imobilul.
Beneficiarul este obligat sa obtina toate autorizatiile cerute de lege pentru executarea lucrarii.
3. In cursul executarii contractului, beneficiarul are dreptul ca, fara a stanjeni activitatea normala a
antreprenorului, sa controleze stadiul de executie , calitatea si aspectul lucrarilor efectuate si a
materialelor intrebuintate, precum si orice alte aspecte referitoare la indeplinirea de catre antreprenor a
obligatiilor sale contractuale.
4. La finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea ulterioara a altor lucrari
sau prin montarea unor elemente de constructii, antreprenorul si beneficiarul sunt obligati sa constate
impreuna existenta partii finalizate si conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si clauzele
contractului.
Dupa finalizarea constructiei , se va proceda, in conditiile legii, la receptia preliminara urmata de
receptia finala.
Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei preliminare.
5. Obligatia de plata a pretului prezinta unele particularitati in cazul antreprizei de constructii, determinate
de obiectul acesteia .
Pretul poate fi stabilit forfetar ( printr-o suma globala) sau pe deviz( pret de deviz, adica pe baza
unei estimari provizorii pe articole).
CONSTRUCTIA DE LOCUINTE
Constructia de locuinte, care cunoaste unele reguli speciale, se completeaza cu dreptul comun in
materie de antrepriza de constructii.
Constuctia de locuinte este prevazuta in principal in capitolul 2 al Legii Locuintei nr. 114/1996.
Legea stabileste principiul ca: Persoanele fizice sau juridice romane pot realiza, cu respectarea
prevederilor legale, constructii de locuinte pentru folosinta proprie sau in scopul valorificarii acestora.
Consiliile locale pot realiza locuinte in vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele
categorii de persoane, in urmatoarea ordine de prioritate:
a) Tinerii casatoriti care, la data contractarii locuintei, au fiecare varsta de pana la 35 de ani;
b)Persoanele care beneficiaza de facilitate la cumpararea sau construirea unei locuinte , potrivit Legii nr.
42/1990 ( Legea privind acordarea unor drepturi eroilor, ranitilor si luptatorilor pentru victoria
Revolutiei din decembrie 1989);
c) Persoanele calificate din agricultura, invatamant, sanatate, administratie publica si culte, care isi
stabilesc domiciliul in mediul rural;
d)Alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale.
Persoanele din categoriile mentionate , pot beneficia de o subventie de la bugetul de stat si de
plata in rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferentei fata de pretul final al locuintei.
Prin Legea nr. 152/1998 pentru dezvoltarea constructiei de locuinte la nivel national , s-a
infiintat Agentia Nationala pentru Locuinte.
75
Agentia Nationala pentru Locuinte are ca obiect atragerea si administrarea resurselor pentru
construirea, cumpararea , reabilitarea, consolidarea si extinderea unor locuinte.
Din resursele Agentiei Nationale pentru Locuinte se acorda credite, care se garanteaza prin
constituirea de ipoteci asupra imobilului.
CAPITOLUL IX
CONTRACTUL DE MANDAT
( art. 2009 Cod Civil)
NOTIUNE
Mandatul este contractul prin care o parte , numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant.
Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.
Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit.
Cu toate acestea , mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma
a fi cu titlu oneros.
Regulile de la mandate se aplica si mandatului tacit reciproc al sotilor cu privire la bunurile
comune.
Notiunea de mandat are mai multe sensuri.
Pe langa sensul comun de contract , mentionat mai sus, ea poate semnifica, imputernicirea scrisa
data de catre un mandant mandatarului, fiind sinonima cu procura.
In procedura penala si in procedura civila, este folosita sintagma mandat de aducere, care
semnifica un act procedural emis de organul de urmarire penala ori de instanta civila sau penala, in
temeiul caruia un invinuit, martor sau expert, este adus prin grija organelor de politie, in fata organului
emitent.
Notiunea mandate postal semnifica o scrisoare ( tip) pentru expedierea banilor sau a coletelor
prin posta.
Mandatul de deputat, reprezinta in dreptul constitutional imputernicirea data de alegatori unei
persoane sa o reprezinte in Parlament.
76
77
In cazul contrar, cand mandatarul a fost de rea-credinta si desi, cunoscand cauza de incetare a
mandatului a incheiat acte juridice cu tertii in numele mandantului, aceste acte nu isi vor produce
efecte fata de mandant.
Mandatarul aparent de rea-credinta va raspunde fata de tert delictual, nu contractual , pentru ca
nu a contractat in nume propriu.
Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in 3 ( trei) ani de la
incheierea lui.
PROBA MANDATULUI
Mandatul incheiat in forma unui contract scris , se dovedeste prin inscrisul constatator al
contractului.
Nu va trebui insa sa fie indeplinita formalitatea bun si aprobat.
Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de
reprezentant si daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris sa ii remita o copie a inscrisului,
semnata pentru conformitate.
In cazul mandatului tacit executat, atat oferta cat si acceptarea sunt dovedite prin faptul
executarii.
In cazul mandatului tacit neexecutat , care rezulta din imprejurari de fapt, care fac neindoielnica
intentia partilor , dovada se face atat de parti, cat si de tertul cu care s-a contractat, prin orice mijloc de
proba admis de lege.
Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme, trebuie
sa respecte acea forma sub sanctiunea aplicabila actului insusi.
Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica intr-un proces , data unui avocat, se dovedeste
prin imputernicire avocatiala.
Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica intr-un proces data mandatarului care nu are
calitatea de avocat se dovedeste prin inscris autentic ( notarial).
PARTILE IN CONTRACTUL DE MANDAT
Partile in contractul de mandat sunt:
- Mandantul;
- Mandatarul.
Mandantul este persoana care in temeiul acordului de vointa , imputerniceste pe mandatar sa
incheie acte juridice pe seama mandantului.
Mandatarul este persoana care se obliga sa incheie acte juridice in numele si pe seama
mandantului.
Pentru a incheia contractul de mandat , mandantul trebuie sa aiba capacitatea ceruta pentru a
incheia el insusi actul pe care il insarcineaza pe mandatar sa il incheie ( act de consevare,
administrare sau de dispozitie).
Mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, deoarece el trebuie sa exprime in
actele pe care le incheie cu tertii un consimtamant valabil.
Lipsa consimtamantului si viciile de consimtamant se apreciaza atat in persoana mandantului,
cat si in cea a mandatarului.
OBIECTUL MANDATULUI SI INTINDEREA ACESTUIA
79
Mandatul poate avea ca obiect principal, numai incheierea actelor juridice si numai cu caracter
accesoriu a actelor materiale.
Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi obiect al mandatului.
Obiectul mandatului trebuie sa fie moral, licit, posibil si determinat.
Sub aspectul intinderii sale, mandatul poate fi SPECIAL, cand este dat pentru una sau mai multe
operatiuni juridice determinate limitativ, sau GENERAL , cand mandatarul primeste imputernicirea sa
incheie acte de conservare si de administrare in numele si pe seama mandantului.
Mandatarul are nevoie de un mandat special pentru a incheia acte de dispozitie.
Pentru a incheia acte de conservare sau de administrare, mandatarul are nevoie de un mandat
general.
Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri , pentru a se putea
obliga prin cambia sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie , precum si pentru a incheia
orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate
in mod expres.
Interpretarea obiectului si limitelor mandatului se face restrictiv, in scopul protejarii intereselor
mandantului.
Mandatul conceput in termeni generali, cuprinde numai acte de administratie.
Mandatarul nu poate face nimic in afara limitelor mandatului.
EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT
A. OBLIGATIILE MANDATARULUI
-
Este obligat , in lipsa unei conventii contrare, sa puna la dispozitia mandatarului , mijloacele
necesare executarii mandatului;
Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma pentru
executarea mandatului, impreuna cu dobanzile legale aferente, calculate de la data efectuarii
cheltuielilor;
Mandantul este obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar in executarea mandatului,
daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului;
Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia,
chiar si in cazul in care , fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat.
Toate efectele legale, active sau pasive, ale actului incheiat de mandatar cu tertul in limitele
imputernicirii primite, se produc in persoana mandantului.
Mandatarul are doar un rol de intermediar, actul fiind considerat a fi incheiat intre mandant( in
numele si pe seama lui) si tert.
Contractul incheiat cu persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea
imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte intre reprezentat si tert.
Actele excesive ale mandatarului ( cele care depasesc limitele imputernicirii primite) nu il
obliga pe mandant , daca nu sunt ratificate expres sau tacit, ratificarea valorand incheierea
retroactiva a contractului de mandat.
Ratificarea trebuie sa respecte formele cerute de lege pentru incheierea valabila a actului.
Ratificarea are efect retroactiv , fara a afecta insa drepturile dobandite de terti intre timp.
Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.
Tertul contractant si cel care a incheiat contractul in calitate de reprezentant pot conveni
desfiintarea contractului cat timp acesta nu a fost ratificat.
Mandantul nu raspunde nici pentru actele sau faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, savarsite
de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, mandatarul fiind in afara imputernicirii primite.
- Moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului. ( Cu toate acestea , atunci cand are
ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate , mandatul
nu inceteaza daca aceasta activitate este in curs de desfasurare , cu respectarea dreptului de revocare
sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora).
REVOCAREA MANDATULUI
Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres au tacit, indiferent de forma in care contractul
de mandat a fost incheiat si chiat daca a fost declarat irevocabil.
Mandatarul poate revoca mandatul, dar revocarea mandatului , notificata numai mandaratului , nu
se poate opune unei terte persoane care, necunoscand revocarea , a contractat de buna-credinta cu
mandatarul.
Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere , revoca mandatul initial.
Mandatul dat aceluiasi mandatar de mai multi mandanti, nu poate fi revocat decat cu acordul
tuturor mandantilor.
Mandantul care revoca mandatul, ramane tinut sa-si execute obligatiile fata de mandatar.
El este deasemenea, obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii
nejustificate ori intempestive.
Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca
nu este determinate de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora.
Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public,
caruia i se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri, este obligat sa transmita revocarea
catre Registrul National Notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.
Notarul public care autentifica actul pentru incheierea careia a fost data procura , are obligatia sa
verifice la Registrul National Notarial, daca acea procura a fost revocata.
Aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul procurilor autentificate de misiunile diplomatice si
oficiile consulare ale Romaniei.
Revocarea poate fi totala sau partiala.
Desemnarea unui mandatar special, atunci cand exista un mandatar general, inseamna o revocare
partiala a mandatului general.
RENUNTAREA LA MANDAT
Mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.
Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remuneratia pentru actele pe care
le-a incheiat pe seama mandantului pana la data renuntarii.
Mandatarul este obligat sa il despagubeasca pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul
renuntarii, cu exceptia cazului cand continuarea executarii mandatului i-ar fi cauzat mandatarului
insusi o paguba insemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului.
Renuntarea la mandat nu poate fi decat expresa.
In cazul mandatului judiciar , renuntarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusa
celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facut in sedinta de judecata si in
prezenta ei.
Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul,
cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul imediat urmator renuntarii.
82
Mandatarul nu poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de atac. (art.
88 Cod Civil).
MOARTEA MANDANTULUI SAU A MANDATARULUI
Mandatul, contract intuitu personae, poate inceta prin moartea mandantului sau a mandatarului.
(art. 2030 si 2035 Cod Civil).
In caz de deces , incapacitate sau faliment a uneia dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii
acestora , au obligatia a informa de indata cealalta parte [art. 2035 alin.(1) Cod Civil].
In toate aceste cazuri , mandatarul sau mostenitorii ori reprezentantii sai , sunt obligati sa continue
executarea mandatului, daca intarzierea acesteia risca sa puna in pericol interesele mandantului ori
ale mostenitorilor sai.
Actele incheiate cu mandatarul care nu a cunoscut moartea mandantului sunt valabile si oblige pe
mostenitorii mandantului.
Obligatia mandatarului de a da socoteala si de a preda bunurile primite in puterea mandatului se
va executa fata de mostenitorii defunctului.
Reglementarea data de Codul de Procedura Civila , mandatului judiciar , este diferita.
Mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat , ci dainuieste pana la retragerea
lui de catre mostenitorii mandatului ( art. 87 Cod Pr. Civ.).
Daca avocatul moare, mandatul sau va fi preluat de colaboratorii sai, daca erau comanditari (fiind
trecuti pe delegatia avocatului) sau Baroul va asigura continuarea procesului de catre un alt avocat.
In cazul in care partea ( clientul-mandantul), nu este de acord, va incheia un nou contract, cu alt
avocat.
INCAPACITATEA MANDANTULUI SAU A MANDATARULUI
Mandatul inceteaza prin punerea sub interdictie a oricareia dintre parti, mandant sau mandatar.
Actele incheiate de mandatarul pus sub interdictie , nu produce nici un fel de efecte in persoana
mandantului.
Mandatul judiciar nu inceteaza daca cel care l-a dat a devenit incapabil , ci dainuieste pana la
retragerea lui de catre reprezentantul legal al incapabilului.
FALIMENTUL MANDANTULUI SAU
AL MANDATARULUI
Falimentul mandantului sau al mandatarului produce incetarea mandatului, indiferent daca
mandatul este conventional sau legal.
Ambele cauze de incetare , trebuie constatate in mod neindoielnic, potrivit procedurilor legale
aplicabile.
EFECTELE INCETARII MANDATULUI
Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin
revocarea acesteia de catre reprezentat.
Modificarea si revocarea imputernicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace
corespunzatoare.
83
In caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor, decat daca se dovedeste ca acestia le cunosteau
ori puteau sa le cunoasca in momentul incheierii contractului.
Notarul public , care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura , are obligatia sa
verifice la Registrul national notarial , daca acea procura a fost revocata.
Puterea de a reprezenta , inceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a
reprezentatului, daca din conventia ori din natura afacerii nu rezulta contrariul.
Daca reprezentantul sau reprezentatul este o persoana juridica , puterea de a reprezenta, inceteaza
la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.
In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului, puterea de a
reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege.
Incetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte in privinta tertilor , care in momentul
incheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare.
La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului inscrisul
care constata aceste puteri.
Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale asupra
reprezentantului, dar poate sa ceara o copie a inscrisului, certificata de reprezentat, cu mentiunea ca
puterea de reprezentare a incetat.
Dupa incetarea mandatului, indiferent de cauza, mandatarul este obligat:
a) Sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului sau mostenitorilor acestuia, dupa caz,
procura si sa predea orice alte acte sau bunuri primite in cursul executarii mandatului;
b) Inceteaza dreptul de a-l reprezenta pe mandant si de a incheia orice act juridic in numele acestuia.
Actele incheiate de mandatar dupa incetarea mandatului sunt nule.
Sunt valabile totusi, actele pe care mandatarul le-ar face dupa moartea mandantului, daca din
intarziere in executarea lor, ar rezulta o paguba pentru mostenitorii acestuia.
Sunt valabile, de asemenea, prin exceptie, actele pe care mandatarul le face in numele
mandantului , atat timp cat nu cunoaste moartea acestuia, sau existenta altei cauze care desfiinteaza
mandatul.
In lipsa unei conventii contrare, mandatul dat mai multor mandatari, obligati sa lucreze
impreuna, inceteaza chiar si atunci cand cauza incetarii priveste numai pe unul dintre ei. ( art. 2038
Cod Civil).
MANDATUL FARA REPREZENTARE
(CONTRACTUL DE INTERPUNERE DE PERSOANA)
Mandatul fara reprezentare, este contractul in temeiul caruia o parte numita mandatar incheie
acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti numita mandant si isi asuma fata de terti
obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat.
Dispozitiile Codului Civil privind mandatul fara reprezentare, se completeaza in mod
corespunzator cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.
Mandatul fara reprezentare este o simulatie prin interpunere de persoana , indiferent daca tertul
cunoaste sau nu simulatia, adica faptul ca mandatarul nu lucreaza in realitate in nume personal.
Tertii nu au nici un raport juridic cu mandantul.
Contractul secret nu poate fi invocat de parti , de catre succesorii lor universali, cu titlu universal
sau cu titlu particular si nici de catre creditorii instrainatorului aparent impotriva tertilor, care
intemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent.
84
Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret , atunci cand acesta la vatama
drepturile( art. 1290 Cod Civil).
Cu toate acestea, mandantul substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta
nascute din executarea mandatului , daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar ( art.
2040 Cod Civil).
Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a
actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul posesiei de bunacredinta.
Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita
mandantului.
In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare, care sa tina
loc de act de transmitere a bunurilor dobandite.
Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe
seama mandantului, daca mandatul fara reprezentare are data certa si acesta este anterioara luarii
oricarei masuri asiguratorii sau de executare.
Conventia de interpunere de persoana nu este interzisa de lege, deci este admisa de aceasta, dar in
cazul in care ea a fost incheiata in scopuri ilicite sau pentru a frauda legea ( de exemplu, mandantului i
se interzice de lege sa faca actul si incearca sa il faca prin persoana interpusa), ambele
conventii( contractul de interpunere si contractul incheiat de mandatarul ocult cu tertul) vor fi nule
absolut.
Raporturile dintre mandant si mandatar ( persoana interpusa) sunt supuse regulilor mandatului.
Codul Civil reglementeaza trei varietati ale mandatului fara reprezentare care intervin intre
profesionisti si care erau reglementate in trecut de Codul Comercial si anume:
- Contractul de comision;
- Contractul de consignatie;
- Contractul de expeditie.
CONTRACTUL DE COMISION, este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de
bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitetului si in numele comisionarului, care actioneaza cu
titlu profesional, in schimbul unei remuneratii numita comision ( art. 2043 Cod Civil).
Prin elementele care il definesc, contractul de comision apare ca o varietate a mandatului
comercial si anume un mandat comercial fara reprezentare.
CONTRACTUL DE CONSIGNATIE, este contractul prin care o parte numita consignant,
incredinteaza celeilalte parti numita consignator, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute in nume
propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat , sau in lipsa, la pretul curent al
marfurilor de pe piata relevanta, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut
sau de a-i restitui bunul nevandut.
Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision si mai departe, o varietate a
contractului de mandate fara reprezentare.
CONTRACTUL DE EXPEDITIE, este o alta varietate a contractului de commission si deci a
contractului de mandat comercial fara reprezentare, prin care expeditorul se obliga fata de comitent, sa
incheie in nume propriu si in contul comitentului un contract de transport cu un transportator si sa
indeplineasca operatiunile accesorii expedierii, in schimbul unui comision.
CONTRACTUL DE ASISTENTA JURIDICA
85
Acesta este motivul pentru care denumirea contractului este de contract de asistenta juridica si
nu de mandat.
3)CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA
Contractul de asistenta juridica este un contract:
- Numit;
- Sinalagmatic;
- Oneros;
- Bilateral;
- Incheiat intuitu personae
- Incheiat in forma scrisa ceruta ad probationem
EFECTELE CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA
- Obligatiile avocatului;
- Obligatiile clientului ( mandantului).
1. OBLIGATIILE AVOCATULUI
- Obligatii legale ;
- Obligatii contractuale.
a) Obligatii legale:
- Sa depuna toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocatial pentru care a fost angajat;
- Sa studieze temeinic cauzele care i-au fost incredintate, inclusiv pe cele din oficiu;
- Sa se prezinte la fiecare termen stabilit de instantele de judecata, de organele de urmarire penala sau de
alte institutii;
- Sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si de partile din proces;
- Sa manifeste constiinciozitate si probitate in mandatul incredintat;
- Este obligat sa depuna note de sedinta sau concluzii scrise din propria initiativa sau la cererea instantei
de judecata;
- In executarea mandatului sau , avocatul este obligat sa foloseasca oricare dintre mijloacele legale de
exercitare ale dreptului de aparare;
- Avocatul este dator sa dea clientului sau, sfaturi juridice corespunzatoare prevederilor legale si crezului
sau profesional;
- Este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata, cu
exceptia cazurilor expres prevazute de lege;
- Avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane cu
privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegarea prealabila expresa si scrisa din
partea tuturor clientilor sai , interesati in cauza.
b)Obligatii contractuale
- Obiectul contractului trebuie bine delimitat si mentionat atat in contract, cat si in imputernicirea
avocatiala eliberata in temeiul contractului, semnata de parti si de avocat , care reprezinta procura de
reprezentare in cazul contractului de asistenta juridica;
- Raporturile dintre parti nu pot fi dovedite decat cu contractul de asistenta juridica si in conditiile
prevazute de Statutul profesiei de avocat;
87
88
CAPITOLUL X
IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
(CONTRACTUL DE COMODAT)
(art. 2146 Cod Civil)
NOTIUNE
Imprumutul este de doua feluri:
Imprumutul de folosinta ( comodatul)
Imprumutul de consumatie.
Imprumutul de folosinta ( comodatul) este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita
COMODANT, remite un bun imobil sau mobil celeilalte parti, numita COMODATAR, pentru a se
folosi de acest bun , cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp.
CARACTERE JURIDICE
CONDITII DE VALIDITATE
-
1. CAPACITATEA PARTILOR
Daca nu i s-a interzis prin lege sau contract , orice persoana care are dreptul de a folosi bunul,
poate fi comodant.
Intrucat , comodatul este un act de administrare, cele doua parti trebuie sa aiba capacitatea de
a efectua acte de administrare.
Pentru ca prin comodat se transmite doar folosinta bunului, nu este necesar ca cel care da
bunul in comodat sa fie proprietarul bunului.
Astfel, uzufructuarul, poate da in comodat bunul pe care il foloseste , daca acest lucru, nu ii
este interzis prin contractul de constituire a uzufructului.
2. CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Consimtamatul partilor trebuie sa existe si sa nu fie viciat prin: dol, eroare sau violenta.
3. OBIECTUL CONTRACTULUI
Obiect al comodatului pot fi numai bunuri individual determinate ( nefungibile), care pot fi
restituite in natura, in individualitatea lor, la incetarea contractului.
In principiu, acestea sunt bunuri neconsumptibile.
Bunurile imobile pot forma obiectul contractului de comodat, atunci cand folosinta lor este
transmisa cu titlu gratuit si nu in schimbul unei chirii.
Intotdeauna este necesar ca bunul sa se afle in circuitul civil.
Dreptul transmis prin contractul de comodat este un drept de folosinta, comodatarul
devenind un simplu detentor precar , obligat la restituirea lucrului la termenul fixat.
Comodantul ramane proprietarul lucrului.
El va suporta in continuare riscul pieirii fortuite a lucrului si va putea folosi impotriva
tertului uzurpator, actiunea in revendicare sau actiunea posesorie.
Si comodatarul se poate apara impotriva tertului uzurpator, folosind actiunea posesorie
reintegranda.
EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT
A. OBLIGATIILE COMODATARULUI
1. Comodatarul este obligat sa se ingrijeasca de conservarea bunului imprumutat ca un bun proprietar.
Comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul imprumutat cu prudenta si diligenta
unui bun proprietar.
Riscul pieirii din cauza de forta majora a bunului va fi suportat de comodant.
Riscul va fi al comodatarului, daca in contract comodatarul si-a asumat riscul pentru pieirea
fortuita a bunului.
90
Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din
folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat.
2. Obligatia de a folosi bunul conform destinatiei sale, determinate prin natura lui sau prin acordul
partilor.
Comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinatia acestuia
determinata prin contract ori , in lipsa, dupa natura bunului.
El nu poate permite unui tert sa il foloseasca, decat cu aprobarea prealabila a comodantului.
Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost
imprumutat, sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea
bunului, chiar daca acesta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi
pierit oricum din cauza acelei forte majore.
La scadenta, comodatarul este de drept in intarziere si va raspunde pentru pieirea fortuita a
lucrului produsa ulterior scadentei.
3. Obligatia de a restitui lucrul imprumutat la scadenta ( la termenul stabilit de parti in contract) in
natura sa specifica.
Comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau in lipsa de
termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei.
Daca termenul nu este convenit si fie contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a
imprumutat bunul , fie intrebuintarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat sa
inapoieze bunul, la cererea comodantului.
Comodantul poate cere restituirea bunului, inainte de momentul mentionat mai sus, atunci cand:
- Are el insusi o nevoie urgenta si neprevazuta de bun;
- Atunci cand comodatarul decedeaza;
- Atunci cand acesta isi incalca obligatiile
In ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat incheiat in forma autentica
notariala, constituie titlu executoriu in cazul incetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea
termenului.
Daca nu s-a stipulat un termen pentru restituire , contractul de comodat constituie titlu
executoriu, numai in cazul in care nu se prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul ori
intrebuintarea prevazuta are un caracter permanent.
Lucrul trebuie restituit in natura sa specifica ( adica se restituie acelasi lucru care a fost
imprumutat)si in starea in care a fost predat.
In cazul deteriorarii, comodatarul este obligat ca, inainte de restituire, sa il readuca in starea in
care se afla la predare.
In cazul in care, fara temei, comodatarul refuza restituirea lucrului, comodantul are alegerea
intre doua actiuni:
- Actiunea in revendicare;
- Actiunea in restituire, actiune personala din contract , cu avantajul ca dovada dreptului sau se face , in
acest din urma caz, prin prezentarea contractului.
Restituirea se face comodantului sau mostenitorilor sai la locul stipulat in contract, iar in lipsa
acestuia la domiciliul comodatarului.
Termenul de prescriptie al actiunii in restituire este cel de drept comun ( 3 ani) , care va incepe
sa curga de la expirarea termenului fixat in contract pentru restituire.
Daca un termen de restituire nu s-a fixat si lucrul este de folosinta permanenta , termenul
curge de la data incheierii contractului.
91
Daca termenul restituirii este fixat de instanta inauntrul celor 3 ani de la incheierea
contractului, dreptul de a cere executarea silita va curge de la ramanerea definitiva a hotararii de
restituire.
Restituirea poate fi facuta , inainte de termen , la initiativa comodatarului.
Termenul in comodat , este stipulat in favoarea comodatarului.
4. Obligatia comodatarului de a suporta cheltuielile de folosinta ( de intretinere) ale bunului dat in
comodat.
Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul, care sunt un accesoriu
al folosintei.
Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa-i fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile
necesare asupra bunului, care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand
comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor,
acesta nu a putut fi instiintat in timp util.
In nici un caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru obligatiile ce s-ar naste
in sarcina comodantului.
In cazul pluralitatii comodatarilor, ei raspund solidar fata de comodant, pentru executarea
obligatiilor.
B. OBLIGATIILE COMODANTULUI
Intrucat comodatul este un contract esentialmente unilateral , el nu creaza obligatii in sarcina
comodantului.
Este posibil insa ca pe durata executarii comodatului sa se nasca obligatii extracontractuale si
in sarcina comodantului:
1. Obligatia de restituire a cheltuielilor facute cu conservarea bunului;
2. Comodantul, care la data incheierii contractului, cunostea viciile ascunse ale bunului imprumutat si
care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea , este tinut sa repare prejudiciul suferit din acesta
cauza de comodatar;
3. Comodantul este obligat sa nu il stanjeneasca sau sa il impiedice pe comodatar sa foloseasca bunul
pana la termenul convenit.
INCETAREA CONTRACTULUI DE IMPRUMUT
DE FOLOSINTA ( COMODAT)
-
92
Comodantul poate cere restituirea bunului, inainte de implinirea termenului convenit, sau in lipsa de
termen, dupa ce comodatarul s-a folosit de bun potrivit conventiei, atunci cand el insusi are o nevoie
urgenta si neprevazuta de bun.
CAPITOLUL XI
IMPRUMUTUL DE COMSUMATIE
( art. 2158 Cod Civil)
NOTIUNE
Imprumutul de consumatie , este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului
o suma de bani, sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul
se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp, aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri
de aceeasi natura si calitate.
Partile contractului sunt imprumutatul si imprumutatorul, care pot fi persoane fizice sau
persoane juridice.
Atunci cand o persoana acorda imprumuturi, fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt
aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.
In masura in care cel care acorda imprumutul este un profesionist , in acceptiunea art. 3 Cod
Civil, dispozitiile din Codul Civil, privind contractul de imprumut cu dobanda , se vor completa in
cazul acestor contracte cu dispozitiile legilor speciale privind institutiile de credit si institutiile
financiare bancare.
Potrivit art. 3 Cod Civil: dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre
profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. Sunt
considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere. Constituie exploatarea unei
intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati
organizate, ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri, sau in prestarea de
servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.
Notiunea de comerciant din vechiul cod comercial dispare, fiind inlocuita cu notiunea de
profesionist.
Totodata expresiile acte de comert, respectiv fapte de comert au fost inlocuite cu expresia
activitati de productie, comert sau prestari de servicii.
Prin contractul de credit bancar, un agent economic ( de regula o banca), denumita imprumutator,
imprumuta unei alte persoane juridice sau unei persoane fizice, numita imprumutat, o suma de bani
( creditul) pe o perioada de timp stabilita de parti, in schimbul unei dobanzi adaugate la valoarea
imprumutului.
CARACTERE JURIDICE
1. REAL, intrucat predarea bunului este alaturi de acordul de vointa al partilor;
93
2. UNILATERAL, chiar daca este facut cu dobanda, pentru ca ambele obligatii- cea de restituire si cea
de plata a dobanzii- incuba aceleiasi persoane, imprumutatul;
3. CU TITLU GRATUIT, in principiu.
In lipsa unei stipulatii contrare , imprumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit.
Pana la proba contrara, imprumutul care are ca obiect o suma de bani, se prezuma a fi cu titlu
oneros( art. 2159 Cod Civil)
4. TRANSLATIV DE PROPRIETATE
Transferul dreptului de proprietate are loc in momentul predarii bunului, care coincide cu
momentul incheierii contractului, chiar daca traditiunea lui s-a facut unui tert.
Prin incheierea valabila a contractului, imprumutatul devine proprietarul bunului si suporta
riscul pieirii acestuia.
In cazul imprumutului de consumatie, imprumutatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului.
Intrucat este un contract unilateral, inscrisului constatator al contractului, i se va aplica regula
bun si aprobat, prevazuta de art 269 Cod Pr. Civila.
Contractul de imprumut de consumatie , se deosebeste de contractul de comodat , prin obiectul
sau.
In timp ce obiectul comodatului este un bun individual determinat transmis in folosinta
comodatarului care trebuie sa il restituie la incetarea contractului, obiectul imprumutului de
consumatie , il reprezinta bunuri fungibile
si consumptibile
transmise in proprietatea
imprumutatului, care trebuie sa restituie la incetarea imprumutului , bunuri de acelasi gen si in
aceeasi cantitate cu cele primite.
CONDITIILE DE VALIDILATE
-
Capacitatea;
Consimtamantul;
Obiectul;
Cauza;
Predarea bunului imprumutat;
Transferul dreptului de proprietate.
CAPACITATEA DE A CONTRACTA
Intrucat, prin contractul de imprumut, se transmite dreptul de proprietate, este necesar ca
imprumutatorul sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie si sa fie proprietarul bunului
imprumutat.
Lipsa capacitatii de exercitiu depline, atrage nulitatea relativa a actului care poate fi invocata de
incapabil.
Nulitatea relativ a actului incheiat de un minor, va putea fi invocata doar de catre acesta, dar in
caz de pronuntare a nulitatii, minorul va fi obligat numai in limita imbogatirii.
Si imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu ( de dispozitie) pentru ca, atunci
cand restituie bunurile imprumutatorului, transfera dreptul de proprietate asupra lor.
CONSIMTAMANTUL PARTILOR
Consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat.
94
A. OBLIGATIILE IMPRUMUTATULUI
- Obligatia de restituire a bunului imprumutat;
- Obligatia de plata a dobanzii, in cazul in care imprumutul sumei de bani s-a facut cu dobanda.
1. Obligatia de restituire a bunului imprumutat
Imprumutatul este tinut sa restituie, in lipsa unei stipulatii contrare aceeasi cantitate si calitate de
bunuri pe care a primit-o oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora.
In cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa
inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au
convenit altfel.
Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeasi natura, calitate si in aceeasi cantitate,
imprumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde restituirea trebuia sa fie
facuta.
Bunurile ce se vor restitui, trebuie sa fie din aceeasi specie cu cele imprumutate.
Daca se restituie bunuri de alt gen, inseamna ca s-a facut un schimb si nu un imprumut de
consumatie.
Obligatia de restituire este consecinta fireasca a contractului de imprumut, ceea ce inseamna
ca ea trebuie subinteleasa , chiar daca nu a fost prevazuta in mod expres.
Termenul de restituire se prezuma a fi stipulate in favoarea ambelor parti, daca imprumutul
este cu titlu oneros, iar daca imprumutul este cu titlu gratuit , numai in favoarea imprumutatului.
Daca nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanta , tinandu-se
seama de scopul imprumutului , de natura obligatiei si a bunurilor imprumutate, de situatia partilor si
de orice alta imprejurare relevanta.
Daca insa s-a stipulat ca imprumutatul va plati, numai cand va avea resursele necesare ,
instanta, constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine intre timp, nu va putea acorda un
termen de restituire , mai mare de 3 luni.
In cazul in care nu a fost convenit un termen de restituire , cererea este supusa prescriptiei , care
incepe sa curga de la data incheierii contractului.
Imprumutul poate fi restituit, inainte de termen, la initiative imprumutatului sau prin acordul
ambelor parti.
Imprumutatorul nu poate cere , in principiu, restituirea inainte de termen a imprumutului , cu
titlu gratuit, intrucat termenul este in favoarea imprumutatului.
Daca locul restituirii nu a fost prevazut in contract si imprumutul este gratuit , restituirea se va
face in locul contractarii imprumutului.
In schimb, daca imprumutul este cu titlu oneros( cu dobanda), restituirea se va face la
domiciliul imprumutatorului , plata fiind portabila.
Cand restituirea in natura este imposibila, intrucat bunul de acel gen, nu mai exista, plata se va
face in bani.in ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de imprumut de consumatie,
incheiat in forma autentica , constituie titlu executoriu, in conditiile legii, in cazul incetarii prin
expirarea termenului sau prin decesul imprumutatului.
2. Obligatia de plata a dobanzii, in cazul in care imprumutul sumei de bani s-a facut cu dobanda.
Imprumutul de bani cu dobanda, este un contract oneros, deci imprumutatul are, pe langa
obligatia restituirii sumei imprumutate si pe cea a restituirii sumei dobanzilor.
Dobanda se poate stabili in bani, ori in alte prestatii, sub orice titlu sau denumire la care
imprumutatul se obliga ca echivalent al folosintei capitalului.
96
Suma de bani imprumutata este purtatoare de dobanda, din ziua in care suma a fost remisa
imprumutatului.
Dobanda este cea convenita de parti sau in lipsa, cea stabilita de lege ( art. 1489 Cod Civil).
Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti ,
aprobata prin Legea nr. 356/2002, stabileste principiul libertatii conventiilor in materia dobanzilor ,
adica a libertatii partilor de a stabili in conventii, rata dobanzii , atat pentru restituirea unui
imprumut al unei sume de bani, cat si pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti.
O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti , a fost modificata
prin art. 197 al Legii nr. 71/2011, privind aplicarea Legii nr. 287/2009, privind Codul Civil.
Dobanda datorata de debitorul obligatiei de a da o suma de bani, la un anumit termen,
calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita
dobanda remuneratorie.
Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la
scadenta, este denumita dobanda penalizatoare.
Daca nu se precizeaza altfel, termenul de dobanda, din ordonanta, priveste atat dobanda
remuneratorie cat si dobanda penalizatoare.
Prin dobanda se intelege nu numai sumele socotite in bani cu acest titlu, dar si alte prestatii
sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obliga drept echivalent al folosintei capitalului.
In cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este
purtatoare de dobanzi, fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala.
Dobanda legala se stabileste in materie comerciala la nivelul dobanzii de referinta a
Bancii Nationale a Romaniei, iar in toate celelalte cazuri ( deci si in materie civila), la nivelul
aceleiasi dobanzi de referinta , dar diminuat cu 20%.
In materie comerciala, nivelul dobanzii conventionale este liber, fara plafonare.
In raporturile civile dintre persoane fizice, dobanda nu poate depasi dobanda legala, cu mai
mult de 50% pe an.
Orice clauza prin care se incalca aceste dispozitii este nula de drept.
In acest caz, creditorul este decazut din dreptul de a pretinde dobanda legala.
Valabilitatea nivelului dobanzii conventionale se determina prin raportare la dobanda
legala in vigoare la data stipularii.
Nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale, in functie de care se stabileste dobanda
legala, este cel din prima zi lucratoare a anului pentru dobanda legala convenita pe semestrul I al
anului in curs si cel din prima zi lucratoare a lunii iunie pentru dobanda curenta, pe semestrul II, al
anului in curs.
Nivelul dobanzii de referinta se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
In raport cu elementele de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a
stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6 % pe an.
Plata dobanzilor se face la termenele stabilite de parti si obligatia de a se plati se stinge doar
atunci cand imprumutul a fost restituit.
Plata anticipata a dobanzii remuneratorii, se poate efectua pe cel mult 6 luni.
Dobanda astfel incasata, nu este supusa restituirii, indiferent de variatiile ulterioare.
Dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei imprumutate.
Cu toate acestea, dobanzile remuneratorii, se pot capitaliza si pot produce dobanzi.
Textul urmareste interzicerea obiceiului camataresc de a se stabili o dobanda uzurara si de a o
incasa anticipat pe toata durata imprumutului, inmanand debitorului o suma mult mai mica decat
cea imprumutata.
97
Remitere de datorie;
Confuziune;
Dare de plata;
Compensatie.
Moartea oricareia dintre parti, nu atrage incetarea contractului.
Obligatia, respectiv dreptul la restituire , va trece la mostenitorii partilor, cu exceptia cazului
cand imprumutul a fost contractat intuitu personae, cand moartea imprumutatorului atrage
incetarea contractului si exigibilitatea datoriei.
Rezilierea contractului de imprumut este admisa ca sanctiune pentru incalcarea unor obligatii,
altele decat cea de restituire , pe care imprumutatul si le-a asumat si care conditioneaza imprumutul,
cum ar fi in cazul cand se stipuleaza o anumita destinatie a imprumutului, conditie specifica
imprumuturilor bancare si pe care imprumutul nu o respecta.
CONTRACTUL DE IMPRUMUT BANCAR
( DE CREDIT BANCAR)
Contractul de imprumut bancar este o varietate a contractului de imprumut de consumatie.
Contractul de imprumut bancar este un contract comercial.
Banca Nationala a Romaniei a emis, la 29 Oct. 1991, normele privind autorizarea functionarii
bancilor ca societati comerciale.
Prin diverse Hotarari ale Guvernului, a fost aprobata organizarea unor banci care sa functioneze
ca societati pe actiuni.
Potrivit prevederilor proprii ale statutului fiecarei banci , acestea pot acorda credite
persoanelor fizice si persoanelor juridice, pe diferite termene.
Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale , construite in scopul
garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii.
99
CAPITOLUL XII
CONTRACTUL DE DEPOZIT
( art. 2103 Cod Civil)
NOTIUNE
Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu
obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura.
Prin intermediul contractului de depozit , se transmite de la deponent la depozitar , paza
bunului.
Tranferul pazei bunului implica si transferul obligatiei de conservare a bunului la depozitar.
CARACTERE JURIDICE
Contractul de depozit este un contract:
a) NUMIT ( fiind reglementat anume de Codul Civil);
b) REAL( pe langa acordul de vointa al partilor este necesara si predarea bunului de catre deponent,
depozitarului);
c) CU TITLU GRATUIT SAU CU TITLU ONEROS;
d) UNILATERAL , DACA DEPOZITUL ESTE GRATUIT ( pentru ca naste in momentul incheierii lui,
obligatii numai in sarcina depozitarului);
e) SINALAGMATIC, DACA DEPOZITUL ESTE ONEROS ( pentru ca se nasc obligatii reciproce in
sarcina ambelor parti);
f) CREATOR DE RAPORTURI DE OBLIGATII SI NU TRANSLATIV DE DREPTURI REALE ( de
proprietate, posesie ori folosinta a lucrului). Totusi, cand sunt remise fonduri banesti, sau alte
asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le
primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor. Deci riscul pieirii fortuite a bunului
depozitat il are proprietarul , iar riscul contractului, daca acesta este cu titlu oneros, il suporta
depozitarul care este debitorul obligatiei de restituire imposibil de executat, care nu va mai primi
remuneratia, desi bunul nu a pierit din culpa sa , ci fortuit;
g) INTUITU PERSONAE ( intrucat calitatile depozitarului sunt hotaratoare).
FELURILE DEPOZITULUI:
-
101
a)
b)
c)
2.
3.
a)
b)
Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mare
decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere , clientului ( art. 2128 Cod Civil).
Raspunderea hotelierului este nelimitata:
Daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta raspunde;
Daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului;
Daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat
sa la primeasca.
Hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este
cauzata:
1. De client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea sa , ori de vizitatorii
sai;
De un caz de forta majora;
De natura bunului.
Hotelierul este obligat sa primesca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare
apartinand clientilor sai.
Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri, decat in cazul in care tinand seama de
importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt
incomode sau periculoase.
Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara
depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat.
Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai , in camerele de hotel, o casa de valori, nu este
presupus a fi primit in depozit, bunurile care vor fi depuse de clientii sai , in casa de valori.
In acest caz, raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de
ori mai mare decat pretul pentru o zi , afisat pentru camera oferita spre inchiriere clientului.
Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea
acestor bunuri.
Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi ori care au fost aduse pentru el in hotel, daca:
In cel mult 24 de ore, de la data la care a cunoscut prejudiciul, nu a instiintat administratia hotelului;
Nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de 6 luni de la data producerii
acestuia.
In cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul
are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client cu exceptia documentelor si a efectelor
personale fara valoare comerciala.
Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor cu privire la care si-a exercitat dreptul de retentie
, potrivit Codului de Procedura Civila, in materia urmaririi silite mobiliare.
Dispozitiile privitoare la depozitul hotelier se aplica in mod corespunzator si bunurilor aduse
in sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare.
DEPOZITUL NEREGULAT
Depozitul neregulat nu este reglementat distinct in Codul Civil.
El prezinta o particularitate care il distinge de depozitul obisnuit si il apropie de imprumutul de
consumatie si anume faptul ca depozitarul devine proprietarul bunurilor date in depozit.
104
Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin
natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in
individualitatea lor.
In aceasta situatie se aplica in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu
exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in
interesul celui care le preda.
DEPOZITUL NEREGULAT DE DREPT COMUN
Depozitul neregulat, este depozitul voluntar care are ca obiect bunuri fungibile, care nu vor fi
restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri din acelasi gen.
Deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor depozitate.
Depozitarul va deveni proprietarul bunurilor depozitate, putand sa le foloseasca si sa dispuna
de ele.
In calitate de proprietar el va suporta si riscul pieirii sau al degradarii fortuite a bunurilor date
in depozit.
La cererea deponentului, depozitarul este obligat sa restituie bunuri de acelasi gen, in aceeasi
cantitate si calitate cu cele primite, inclusiv fructele percepute.
Depozitarul nu se poate apara impotriva cererii de restituire, invocand compensatia, chiar daca
ar avea ca obiect lucruri fungibile de acelasi fel.
Depozitarul nu poate invoca dreptul de retentie , pentru ca devine proprietar al bunului, nu
detentor precar si suporta in aceasta calitate cheltuielile de conservare.
Cand depozitul neregulat are ca obiect sume de bani, depozitarul caruia i s-a permis sa le
foloseasca, trebuie sa restituie suma depusa , indiferent de sporirea sau scaderea valorii banilor.
El va plati dobanda la sumele primite in depozit, doar din ziua in care a fost pus in intarziere
sa le restituie.
Caracterul neregulat al depozitului este prezumat relativ, in cazul bunurilor fungibile si
consumptibile, dupa natura lor.
Urmeaza ca deponentul care ar dori sa dovedeasca ca nu a fost vorba despre un depozit
neregulat, ci despre unul obisnuit ( regulat), trebuie sa dovedeasca faptul ca partile au considerat
bunurile ca nefungibile si au convenit ca ele, in individualitatea lor, sa fie restituite la cerere.
De aceea si mai ales cand obiectul depozitului este o suma de bani, depozitul neregulat poate
fi confundat cu imprumutul de consumatie.
Pentru a califica corect contractul, trebuie stabilita vointa reala a partilor si anume, daca
intentia lor a fost ca suma predata sa fie pastrata , suntem in prezenta unui contract de depozit, in
schimb daca intentia a fost ca primitorul sumei sa isi satifaca o nevoie cu ea, contractul a fost de
imprumut.
Daca in contract a fost prevazut un termen de restituire, suntem in prezenta unui contract de
imprumut.
Daca insa partile au convenit ca restituirea se poate face anterior expirarii termenului pentru ca
bunurile au fost primite, se prezuma intentia partilor de a incheia un contract de depozit.
DEPOZITUL BANCAR , FORMA A DEPOZITULUI NEREGULAT
Depozitele bancare constituie forma cea mai raspandita a contractului de depozit neregulat,
incheiat intre banca, in calitate de depozitar si o persoana fizica sau juridica, in calitate de deponent,
105
a)
b)
c)
d)
e)
prin care depozitarul sa angajeaza sa pastreze sumele de bani depuse si sa le restituie la cerere, cu
dobanzile aferente dintr-odata sau fractionat, titularului depunerii, reprezentantului sau, sau in caz de
deces, mostenitorilor sai, avand dreptul , pe timpul depozitului sa utilizeze atat sumele depuse, cat si
dobanzile.
Depozitele bancare pot fi depozite de fonduri si depozite de titluri.
Prin constituirea unui depozit de fonduri la o institutie de credit, aceasta dobandeste
proprietatea asupra sumelor de bani depuse si este obligata sa restituie aceeasi cantitate monetara , de
aceeasi specie, la termenul convenit sau, dupa caz, oricand la cererea deponentului, cu respectarea
termenului de preaviz stabilit de parti ori in lipsa de uzante.
Prin constituirea unui depozit de titluri institutia de credit este imputernicita cu administrarea
acestora.
Institutia de credit are dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru operatiunile
necesare, precum si la o remuneratie , in masura stabilita prin conventie sau prin uzante.
O persoana poate depune sume de bani la banca, pe numele ei, dar si pe numele altei persoane.
In ambele cazuri, titularul contului bancar sau dupa caz al libretului devine proprietarul sumei
de bani depuse si titularul exclusiv al dreptului de dispozitie cu privire la suma depusa.
Depunatorul poate introduce in favoarea sa , in contractul de depozit o clauza de imputernicire.
Clauza de imputernicire nu afecteaza transmiterea posesiei juridice a sumei titularului
libretului, care in exercitarea dreptului sau de dispozitie, poate retrage sume sau chiar revoca
imputernicirea, prin anularea clauzei.
Clauza de imputernicire poate fi calificata ca procura special pe care titularul libretului
nominativ sau al contului bancar, o da unei alte persoane, de a ridica sumele depuse.
Persoana desemnata la conditii de retragere si imputernicita sa ridice sumele depuse,
dobandeste calitatea de mandatar al titularului libretului sau contului bancar.
Mandatul acordat prin clauza de imputernicire, inceteaza la moartea titularului libretului sau
contului bancar.
Sumele ridicate de imputernicit apartin mandantului ( titularul libretului) si prin urmare
persoana imputernicita va trebuie sa dea socoteala, la cerere, mandantului sau , dupa caz,
mostenitorilor sai si sa remita sumele incasate.
Este posibil ca intre parti, mandatul acordat prin clauza de imputernicire, sa fie dublat de o
donatie, la fel ca si in cazurile depunerii pe numele altei persoane.
Aceste raporturi, fata de care banca este un tert, se solutioneaza potrivit normelor dreptului
comun.
Obligatia depozitarului de a pastra secretul depozitului se regaseste si in cazul depunerilor
bancare.
Obligatia de pastrare a secretului profesional in domeniul bancar, nu poate fi opusa unei
autoritati competente in exercitarea atributiilor sale de supraveghere.
In functie de natura secretului bancar , pot fi furnizate , in masura in care acestea sunt
justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate in urmatoarele situatii:
La solicitarea titularului de cont sau a mostenitorilor acestuia si reprezentantilor legali;
In cazurile in care institutia de credit justifica un interes legitim;
La solicitarea scrisa a altor autoritati sau institutii, ori din oficiu , daca prin lege speciala acestea
sunt indrituite, sa solicite aceste informatii;
La solicitarea scrisa a sotului titularului de cont, atunci cand face dovada ca a introdus in instanta o
cerere de impartire a bunurilor comune, sau la solicitarea instantei;
La solicitarea instantei in scopul solutionarii diferitelor cauze deduse judecatii;
106
f) Dupa incetarea urmaririi penale, impotriva unui client, la solicitarea scrisa a procurorului sau a
institutiei judecatoresti.
Masurile de indisponibilizare si de executare a sumelor depuse se vor lua in conditiile legii.
DEPOZITUL SECHESTRU
1) SECHESTRUL CONVENTIONAL
Sechestrul conventional este sechestrul prin care doua sau mai multe persoane incredinteaza
unui tert, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri mobile sau imobile, in privinta
carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pentru acesta de a la pastra si a le
restitui celui recunoscut ca titular al dreptului( art. 2138 Cod Civil).
Depozitul-sechestru este o forma a depozitului care are ca obiect bunuri litigioase, folosit in
scopul indisponibilizarii si conservarii acestora, pana la solutionarea definitiva a litigiului.
Spre deosebire de depozitul obisnuit , care poate avea ca obiect numai bunuri mobile,
depozitul-sechestru, poate avea ca obiect atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.
Sechestrul conventional este un contract de depozit pentru incheierea caruia este necesara
capacitatea partilor de a contracta.
Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru, sunt determinate prin conventia
partilor , iar in lipsa acesteia se aplica regulile stabilite de Codul Civil privind sechestrul
conventional.
Administratorul-sechestru este tinut sa pazeasca si sa conserve obiectul sechestrului cu
diligenta unui depozitar.
Daca natura bunului o cere, administratorul-sechestru este tinut sa indeplineasca acte de
administrare, regulile din materia mandatului fiind aplicabile in mod corespunzator.
Cu autorizatia instantei judecatoresti, administratorul-sechestru poate sa instraineze bunul, in
cazul in care acesta nu poate fi conservat, sau daca pentru un alt motiv, masura instrainarii este vadit
necesara.
Administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul celui desemnat de instanta judecatoreasca
sau, dupa caz celui indicat prin acordul tuturor partilor care l-au numit.
Pana la finalizarea contestatiei, sau pana la incetarea starii de incetitudine juridica,
administratorul-sechestru nu va putea fi liberat, decat prin acordul tuturor partilor care l-au numit sau
pentru motive temeinice, prin hotarare judecatoreasca.
Daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie.
Chiar si in cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul sechestru are dreptul la restituirea
tuturor cheltuielilor facute pentru conservarea si administrarea bunului sechestrat, precum si la plata
despagubirilor pentru pierderile suferite in legatura cu acesta.
2) SECHESTRUL JUDICIAR
Sechestrul judiciar poate fi dispus de instanta de judecata la cererea uneia sau a ambelor parti.
In acest caz, se aplica prevederile Codului de Procedura Civila si dupa caz, dispozitiile art.
2138-2142 Cod Civil, in completare , in masura in care acestea sunt compatibile.
107
CAPITOLUL XIII
CONTRACTUL DE SOCIETATE
( art. 1881 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de societate , este contractul prin care doua sau mai multe persoane, se obliga reciproc
sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in
bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta.
Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia
beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.
Intre asociati( persoane fizice sau persoane juridice), contractul de societate creeaza o comunitate
de interese, care o deosebeste de indiviziune sau de comunitatea de bunuri.
Daca potrivit vointei asociatilor , societatea urmeaza sa aibe personalitate juridica , ea poate fi
constituita numai in forma si conditiile prevazute de legea speciala care ii confera personalitate
juridica.
Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul
comertului , daca prin lege nu se dispune altfel.
CARACTERE JURIDICE
a)
b)
c)
d)
e)
Totusi, sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin care se infiinteaza o societate cu
personalitate juridica, trebuie incheiat in forma scrisa si trebuie sa prevada asociatii , aporturile,
forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii.
De asemenea, in cazul aportului unor bunuri imobile sau dupa caz, al altor drepturi reale
imobiliare, contractul se incheie in forma autentica notariala.
f) Este un CONTRACT CU EXECUTARE SUCCESIVA, in timp, pe toata durata de functionare a
societatii asociatii fiind obligati intre ei.
Durata societatii este nedeterminata , daca prin contract nu se prevede altfel.
Asociatii pot prelungi durata societatii, inainte de expirarea acesteia.
CONDITII DE VALIDITATE
1) CAPACITATEA PARTILOR
In vederea incheirii contractului de societate , partile trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de
dispozitie, deci trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
Acest lucru presupune ca partile sa poata dispune de bunurile pe care le aduc ca aport in
societate.
Poate fi asociat orice persoana fizica sau juridica, afara de cazul in care prin lege se dispune
altfel.
Contractul de societate se poate incheia si intre soti sau de catre soti cu terte persoane, tinanduse seama de regimul patrimonial legal in privinta bunurilor aduse ca aport in societate.
Conform art. 1882 alin (1) din Codul Civil, un sot nu poate deveni asociat prin aportarea de
bunuri comune decat cu consimtamantul celuilalt sot.
Art. 349 din Codul Civil, prevede ca sub sanctiunea nulitatii relative , nici unul dintre soti nu
poate singur , fara acordul celuilalt sot , sa dispuna de bunurile comune ca aport la o societate sau
pentru dobandirea de parti sociale ori, dupa caz , de actiuni.
Totusi, in cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata
reglementata, sotul care nu si-a dat acordul la intrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde
decat daune-interese de la celalalt sot , fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.
Calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun dar partile sociale sau
actiunile sunt bunuri comune.
Sotul asociat exercita singur drepturile ce decurg in aceasta calitate si poate realiza singur ,
transferul partilor sociale si actiunilor detinute.
Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a exprimat vointa in acest
sens.
In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile
atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca prin conventie , sotii nu au stipulat alte
cote parti ( in acest caz, partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti, sunt bunuri
proprii).
2) CONSIMTAMANTUL PARTILOR
sa indeplineasca
conditiile generale
Sa fie exteriorizat;
Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
Sa nu fie alterat de viciile de consimtamant ( eroare, dol, violenta, leziune).
In cazul contractului de societate , consimtamantul partilor se particularizeaza prin existenta
dorintei si scopului partilor de a constitui societatea si de a colabora pentru realizarea obiectivelor
patrimoniale urmarite.
110
In acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara nelimitata si solidara , daca
prin lege nu se dispune altfel.
Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul
comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
Pana la data dobandirii personalitatii juridice , raporturile dintre asociati sunt guvernate de
regulile aplicabile societatii simple ( art. 1889 Cod Civil).
SOCIETATEA SIMPLA
1) INCHEIEREA CONTRACTULUI
Contractul de societate nu este supus unor formalitati speciale , cu exceptia celor prevazute de
art. 1884 alin ( 1) privind forma scrisa a contractului si celor care rezulta din natura bunurilor ce
constituie aport ( art. 1890 Cod Civil).
In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se dispune altfel, modificarea contractului de
societate , se face cu respectarea dispozitiilor prescrise de lege pentru incheierea sa valabila.
Societatea simpla nu are personalitate juridica ( art. 1892 Cod Civil).
Totusi, daca asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin actul de modificare a
contractului de societate , vor indica in mod expres, forma juridica a acesteia si vor pune de acord
toate clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii nou infiintate.
In acest caz, dobandirea personalitatii juridice se face fara a dispune dizolvarea societatii
simple.
Asociatii si societatea nou infiintata, raspund solidar si indivizibil, pentru toate datoriile
societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice.
Contractul de societate simpla se incheie in scris , insa forma scrisa este ceruta de lege numai
pentru proba ( ad probationem).
Totusi, in cazul aportului unor bunuri imobile , sau dupa caz, al altor drepturi reale imobiliare ,
contractul se incheie in forma autentica notariala [ art. 1883 alin (2) Cod Civil].
2) CAPITALUL SOCIAL
Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri,
dupa caz.
Fiecare asociat trebuie sa contribuie la constituirea societatii prin aporturi banesti, in bunuri, in
prestatii sau cunostinte specifice.
In cazul unei societati cu personalitate juridica, aporturile intra in patrimoniul societatii, iar in
cazul unei societati fara personalitate juridica, aporturile devin coproprietatea asociatilor, afara de
cazul in care au convenit , in mod expres, ca vor trece in folosinta lor comuna [ art. 1883 alin(1) Cod
Civil].
Aportul social nu trebuie sa fie de valoare egala si nici de aceeasi natura, insa nici un asociat nu
poate fi scutit de a aduce un aport social, oricat de mic.
Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata de ceilalti asociati, pentru varsarea
aporturilor la care s-a obligat.
111
Daca aportul social consta in bunuri, legea permite aducerea lor in societate , fie in proprietate fie
numai in folosinta ( art. 1896 Cod Civil).
Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun , raspunde pentru
efectuarea aportului , intocmai ca un vanzator fata de cumparator, iar asociatul care aporteaza
folosinta , raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui locator fata de locatar.
Aporturile constand in bunuri fungibile sau consumptibile, nu pot fi subscrise cu titlu de aport
in folosinta, ci devin in toate cazurile, proprietatea asociatilor , chiar daca in contractul de societate
nu s-a stipulat aceasta in mod expres.
Aportul in prestatii sau cunostinte specifice, se efectueaza prin desfasurarea de catre asociatul
care s-a obligat, a unor activitati concrete si prin punerea la dispozitia societatii a unor informatii ,
pentru realizarea obiectivului acesteia , in modalitatile si conditiile stabilite prin contractul de
societate.
Acest aport nu trebuie confundat cu activitatile desfasurate in comun de catre asociati pentru
administrarea treburilor societatii pe parcursul functionarii acesteia si nici cu serviciile prestate de
alte persoane decat asociatii, de exemplu, in baza unui contract de munca sau de antrepriza.
Numai bunul aflat in circuitul civil , poate fi adus ca aport in societate .
Bunul care constituie obiectul aportului , trebuie sa apartina asociatului.
Bunurile comune ale sotilor pot face obiectul unui aport al societatii, asociatii sau fundatii, in
conditiile legii.
Sub sanctiunea anulabilitatii, nici unul dintre soti nu poate, singur, fara acordul celuilalt sot, sa
dispuna de bunurile comune , ca aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale , ori dupa
caz, de actiuni.
In cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata ,
sotul care nu si-a dat acordul la intrebuintarea bunurilor comune, nu poate pretinde decat dauneinterese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.
In cazul de mai sus, calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, dar
partile sociale sau actiunile, sunt bunuri comune.
Sotul asociat exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate si poate realiza singur
transferul partilor sociale si actiunilor detinute.
Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot , daca acesta si-a exprimat vointa in acest
sens.
In acest caz, fiecare dintre soti are calitate de asociat, pentru partile sociale sau actiunile atribuite
in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca prin conventie sotii nu au stipulat alte cote-parti.
Partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti, sunt bunuri proprii.
Pentru efectuarea aportului vor fi respectate conditiile de fond, de forma si de publicitate, cerute
de lege.
3) PARTILE DE INTERES
Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri,
iar capitalul social subscris, se divide in parti egale numite parti de interes , care se distribuie
asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia , daca prin lege sau contractul de societate nu se
prevede altfel.
Daca aportul consta in prestatii sau in cunostinte specifice, in schimbul acestui aport, asociatii
participa , potrivit actului constitutiv , la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor, precum si la
luarea deciziilor in societate.
112
113
Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza bunurile sociale in
folosul sau al unei alte persoane, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa
acopere daunele ce ar putea rezulta.
In ceea ce priveste fondurile banesti ale societatii, nici un asociat nu poate lua din fondurile
comune mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca in
interesul societatii, asociatul care incalca aceste dispozitii fiind raspunzator de sumele luate si de toate
daunele-interese ce ar putea rezulta.
La randul sau, asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a facut pentru
societate si de a fi indemnizat
pentru obligatiile sau pierderile pe care le-a asumat sau suferit
actionand de buna-credinta in interesul societatii.
6) HOTARARILE PRIVIND SOCIETATEA
Asociatii, chiar lipsiti de dreptul de administrare, au dreptul sa participe la luarea hotararilor
colective ale adunarii asociatilor [ art. 1910 alin ( 1) Cod Civil].
Hotararile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociatilor , daca prin contract
sau prin lege nu se stabileste altfel.
Totusi, hotararile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator
unic, se iau cu consimtamantul tuturor asociatilor, aceasta prevedere legala justificandu-se prin
importanta deciziilor care sunt luate in aceste situatii.
De asemenea, obligatiile unui asociat nu pot fi marite fara consimtamantul acestuia, ceea ce
inseamna, ca indiferent de prevederile din contract sau din lege privind adoptarea valabila a unei
hotarari a asociatilor, in acest caz particular este necesar consimtamantul asociatului ale carui
obligatii sunt marite.
Regulile de mai sus sunt imperative, astfel ca nu pot fi inlaturate prin conventia partilor, orice
clauza contrara fiind considerate nescrisa [ art. 1910 alin (5) Cod Civil].
Hotararile asociatilor pot fi adoptate de asociatii reuniti in adunarea asociatilor sau pot rezulta
din consimtamantul tuturor asociatilor exprimat in actul incheiat de societate.
Contractul de societate poate prevedea modul de convocare si desfasurare a adunarii asociatilor,
iar in lipsa hotararea poate fi adoptata si prin consultarea scrisa a acestora.
Asociatul nemultumit de o hatarare luata cu majoritate, o poate contesta la instanta
judecatoreasca , in termen de 15 zile de la data la care a fost luata, daca a fost prezent si de la data
comunicarii daca a fost lipsa.
Daca hotararea nu a fost comunicata asociatului, termenul curge de la data la care acesta a luat
cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data la care a fost luata hatararea.
Termenul de 15 zile pentru contestatie , este termen de decadere, astfel ca nu poate fi suspendat
sau interupt.
7) ADMINISTRAREA SOCIETATII
De regula, modul si organele de administrare a societatii se stabilesc prin conventia asociatilor,
fie prin contractul de societate, fie printr-un act ulterior.
Administrarea societatii poate fi incredintata uneia sau mai multor persoane, fie dintre asociati ,
fie terti.
Administratorii pot fi asociati sau neasociati.
Daca prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrate de asociati, care au mandat
reciproc de a administra, unul pentru altul in interesul societatii.
114
Operatiunea facuta de oricare dintre ei este valabila si pentru partea celorlalti, chiar fara a le lua
consimtamantul in prealabil.
Oricare dintre ei se pot opune in scris operatiunii,mai inainte ca ea sa fie incheiata.
Opozitia nu produce insa efecte fata de tertii de buna-credinta.
Daca administrarea societatii a fost incredintata unei singure persoane, administratorul, in
absenta opozitiei asociatilor, poate indeplini toate actele care intra in continutul notiunii de
administrare a societatii, fara a cere acordul asociatilor.
Administratorul poate fi revocat , potrivit regulilor de la contractul de mandat, daca nu se
prevede altfel in contractul de societate.
Daca administrarea a fost incredintata mai multor administratori, fara a li se determina concret
atributiile si fara a se arata ca actele trebuie sa fie facute in comun, fiecare poate administra singur in
interesul societatii , cu buna-credinta.
Daca imputernicirea stipuleaza sa lucreze impreuna, nici unul dintre ei nu poate face actele de
administrare fara ceilalti, chiar daca acestia ar fi in imposibilitate de a actiona.
Actele de administrare ale societatii si cele de dispozitie asupra bunurilor acesteia sunt interzise
asociatilor care nu au calitatea de administrator, sub sanctiunea acoperirii daunelor ce ar putea
rezulta.
Drepturile tertilor de buna-credinta raman neatinse.
Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si
situatiile financiare ale societatii, de a lua la cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice
document al societatii, fara a stanjeni operatiunile societatii si afecta drepturile celorlalti asociati.
In ceea ce priveste raspunderea adminitratorilor, acestia raspund personal fata de societate,
pentru prejudiciile aduse prin incalcarea legii, a mandatului primit sau prin culpa in administrarea
societatii.
Daca mai multi administratori au lucrat impreuna, raspunderea este solidara.
Cu toate acestea, in privinta raporturilor dintre ei, instanta poate stabili o raspundere
proportionala cu culpa fiecaruia, la savarsirea faptei cauzatoare de prejudicii.
Administratorii sunt obligati sa intocmeasca un raport anual cu privire la mersul societatii, care
va fi comunicat asociatilor.
Oricare dintre acestia poate solicita dezbaterea raportului, de catre toti asociatii, caz in care
administratorii sunt obligati sa convoace reuniunea asociatilor, la sediul social pentru acest scop.
8) PARTICIPAREA LA PROFIT SI PIERDERI
Impartirea beneficiilor obtinute sau a pierderilor suferite, se face conform celor convenite in
contractul de societate sau a legii speciale aplicabile, iar in lipsa unei prevederi exprese in acest
sens, impartirea se face proportional cu valoarea aportului social adus de fiecare din asociati.
Partea fiecarui asociat la profit si pierderi este proportionala cu aportul sau la capitalul social,
daca nu s-a convenit altfel.
Partea la profit si pierderile asociatului al carui aport consta in prestatii si cunostintele
specifice , este egala cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a
convenit altfel.
Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu conditia ca
astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile sau sa fie expres prevazute in contract.
Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de la participarea
la pierderi, este considerata nescrisa.
115
Cand contractul stabileste numai partea de castig, aceeasi proportie are loc si cat priveste
pierderile.
9) RAPORTURILE ASOCIATILOR CU TERTII
In executarea obligatiilor fata de creditorii societatii, fiecare asociat raspunde cu propriile sale
bunuri, proportional cu aportul sau la patrimonial social, numai in cazul in care creditorul comun , nu
a putut fi indestulat din bunurile comune ale asociatilor [ art. 1920 alin( 1) Cod Civil].
Creditorul personal al unui asociat, in masura in care nu s-a putut indestula din bunurile proprii
ale acestuia, va cere dupa caz, sa se inapoieze sau sa se desparta si sa se atribuie debitorului sau
partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociatilor , cu aplicarea in mod corespunzator,
a dispozitiilor art. 1929 Cod Civil, care priveste drepturile asociatului exclus.
Orice persoana care pretinde ca este asociat sau creaza tertilor deliberat o aparenta
convingatoare in acest sens, raspunde fata de tertii de buna-credinta, intocmai ca un asociat.
Societatea nu va raspunde fata de tertul astfel indus in eroare, decat daca i-a dat motive
suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat, drept asociat, sau in cazul in care, cunoscand
manoperele pretinsului asociat, nu ia masurile rezonabile pentru a impiedica inducerea tertului in
eroare.
Asociatii , chiar neadministratori, raspund solidar pentru orice daune s-ar cauza tertilor de
buna-credinta, prejudiciati prin incalcarea acestei interdictii.
Administratorii societatii au obligatia de a informa tertii asupra puterilor lor, inainte de
incheierea actului cu acestia.
10) PIERDEREA CALITATII DE ASOCIAT
-
asociati sunt tinuti sa-i plateasca imediat de aceasta a fost stabilita , cu dobanda legala de la data
incetarii calitatii de asociat, iar in cazul in care partile nu convin asupra valorii partilor de interes,
aceasta se va stabili de catre instanta ( art. 1929 Cod Civil).
11) INCETAREA CONTRACTULUI DE SOCIETATE SI DIZOLVAREA SOCIETATII
a)
-
a)
b)
c)
d)
Daca bunul adus in proprietate se afla inca in masa patrimoniala, acesta va fi restituit la
cererea asociatului, in natura cu obligatia platii unei sulte, daca este cazul.
Imparteala in natura a bunurilor societatii, se face potrivit regulilor privitoare la imparteala
bunurilor proprietate comuna.
Daca activul net este neindestulator pentru inapoierea in intregime a aporturilor si pentru plata
obligatiilor sociale, pierderea se suporta de asociati potrivit cu contributia acestora stabilita prin
contract.
ASOCIEREA IN PARTICIPATIE
Contractul de asociere in participatie, este contractul prin care o persoana acorda uneia sau mai
multor persoane o participatie la beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni pe care le
intreprinde.
Pentru incheierea valabila a acestui contract nu este necesara indeplinirea vreunei conditii de
forma, astfel ca asocierea in participatie are caracter consensual, acordul de vointa al partilor fiind
necesar si suficient in acest sens.
Totusi, pentru proba, este necesara incheierea contractului in forma scrisa, intrucat, contractul
se probeaza numai prin inscris.
Asocierea in participatie nu poate dobandi personalitate juridica si nu constituie fata de terti o
persoana distincta de persoana asociatilor.
In acesta situatie, tertul nu are nici un drept fata de asociere si nu se obliga decat fata de
asociatul cu care a contractat.
Bunurile puse la dispozitia asocierii pot trece, in tot sau in parte, in proprietatea unuia dintre
asociati pentru realizarea obiectului asocierii, in conditiile convenite prin contract si cu respectarea
formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
In ceea ce priveste raporturile dintre asociati si fata de terti, asociatii chiar actionand pe contul
asocierii, contracteaza si se angajeaza in nume propriu fata de terti.
Cu toate acestea, daca asociatii actioneaza in aceasta calitate fata de terti, sunt tinuti solidar
cu actele incheiate de oricare dintre ei.
Orice clauza din contractul de asociere care limiteaza raspunderea asociatilor fata de terti este
inopozabila acestora.
Asociatii exercita toate drepturile decurgand din contractele incheiate de oricare dintre ei, dar
tertul este tinut exclusiv fata de asociatul cu care a contractat, cu exceptia cazului in care acesta din
urma a declarat calitatea sa la momentul incheierii actului.
Orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre
asociati, este considerata nescrisa.
Asociatii raman proprietarii bunurilor puse la dispozitia asociatiei.
Ei pot coveni insa , ca bunurile aduse in asociere, precum si cele obtinute in urma folosirii
acestora sa devina proprietate comuna.
118
CAPITOLUL XIV
CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA
( art. 2242 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de renta viagera este contractul prin care o parte numita DEBIRENTIER, se obliga sa
efectueze in folosul unei anumite persoane numita CREDIRENTIER, prestatii periodice , constand
in sume de bani sau alte bunuri fungibile.
Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat
constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.
Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmand ca in acest caz, in
lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze la data la care decedeaza ultima
dintre aceste persoane.
Renta viagera se deosebeste de contractul de intretinere prin natura obligatiei debitorului.
In contractul de intretinere obligatia debitorului este o obligatie de a face esentialmente
personala, de a asigura creditorului intretinerea ( care consta in hrana, locuinta, imbracaminte,
medicamente, etc.) pe durata vietii acestuia.
In contractul de renta viagera ,obligatia debirentierului este o obligatie de a da periodic o suma
de bani.
Renta se poate transmite unei alte persoane , in timp ce creanta de intretinere nu este
transmisibila.
Contractul de renta viagera este un contract aleatoriu, din care mai fac parte si contractul de
intretinere, contractul de asigurare si jocul sau prinsoarea.
Contractele aleatorii sunt contractele cu titlu oneros in care intinderea si chiar existenta obligatiei
pentru partile contractante nu se cunosc in momentul incheierii contractului, deoarece depind de un
eveniment viitor si incert si in care exista sanse de castig sau de pierdere pentru toate partile
contractante.
In momentul incheierii contractului, intinderea si chiar existenta obligatiei pot fi incerte pentru
una sau pentru toate partile contractului, in schimb sansele de castig sau de pierdere ( adica elementul
aleatoriu) exista intotdeauna pentru toate partile contractante si nu au niciodata caracter unilateral.
CARACTERELE JURIDICE
1) Renta viagera este un contract cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Atunci cand renta viagera este stipulata in favoarea unui tert , chiar daca acesta o primeste cu
titlu gratuit , contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.
Renta viagera se poate constitui insa si cu titlu gratuit, prin donatie intre vii sau prin testament.
Renta viagera cu titlu gratuit este supusa reductiunii, daca excede portiunii disponibile si este
nula daca este facuta unei persoane incapabile de a primi.
Renta viagera constituita cu titlu gratuit nu mai are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate.
2) Renta viagera este un contract consensual.
119
3)
4)
5)
6)
Contractul de renta viagera este un contract consensual , intrucat se formeaza prin acordul de
vointa al credirentierului si al debirentierului.
Cand obiectul contractului de renta viagera il formeaza un drept tabular, actul trebuie sa fie
intocmit , sub sanctiunea nulitatii, in forma autentica si inscris in Cartea Funciara.
Renta viagera este un contract sinalagmatic.
Este un contract sinalagmatic, intrucat naste obligatii atat pentru debirentier cat si pentru
credirentier.
Creditorul rentei , instraineaza debitorului un bun mobil sau imobil, ceea ce echivaleaza cu o
vanzare , iar renta platita periodic, reprezinta pretul vanzarii.
De aceea , contractului de renta viagera cu titlu oneros i se aplica, normele aplicabile
contractului de vanzare-cumparare.
Renta viagera se deosebeste insa de vanzare-cumparare prin caracterul sau aleatoriu si prin
executarea sa succesiva.
Contractul de renta viagera este translativ de proprietate.
Transferul dreptului de proprietate , daca bunul este mobil, are loc in momentul realizarii
acordului de vointa, fara ca predarea bunului in acelasi moment sa fie o conditie pentru nasterea
contractului.
Credirentierul are obligatia de garantie a vanzatorului, dar se bucura, pe de alta parte, de
privilegiul vanzatorului.
Renta viagera este un contract aleatoriu.
Evenimentul incert care face imposibila cunoasterea sanselor de castig sau pierdere ale fiecarei
parti si a intinderii acestora, este durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat constituirea
ei pe durata vietii debirentierului.
De regula, renta viagera se constituie in favoarea credirentierului ( pe timpul vietii acestuia), dar
si in favoarea unui tert ( pe timpul vietii acestuia) sau chiar in favoarea debirentierului( pe timpul
vietii acestuia).
Daca renta e constituita in favoarea unui tert, iar credirentierul a decedat inaintea acestuia, renta
va continua pana la moartea tertului.
Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei
persoane care era decedata in ziua incheierii contractului.
Legiuitorul apreciaza ca , in acest caz, elementul aleatoriu, privind durata incerta a
credirentierului nu exista si ca, prin urmare, nu a existat o egalitate a sanselor intre credirentier si
debirentier, in momentul incheierii contractului.
Nu produce, de asemenea, nici un efect, contractul prin care s-a constituit pe durata vietii unei
persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit in interval
de cel mult 30 de zile, de la aceasta data.
Codul Civil permite infiintarea rentei pe durata vietii mai multor persoane.
Daca unul dintre credirentieri a murit , renta nu se va stinge partial, ci va fi platita integral
celorlalti credirentieri pana la decesul ultimului dintre ei, in cazul in care partile nu au convenit altfel.
Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva.
Renta este platita periodic, la termenele stipulate in contract, pana la sfarsitul vietii
credirentierului.
CONDITIILE DE VALIDITATE
Acestea sunt:
120
Forma actului;
- Capacitatea;
Consimtamantul;
Obiectul;
Cauza.
Contractul de renta viagera trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate ale
contractelor prevazute de art. 1179 si urmatoarele din Codul Civil.
Credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune , intrucat contractul este translativ de
proprietate.
El trebuie sa fie proprietarul lucrului transmis sau a nudei proprietati a lucrului.
Daca renta ese cu titlu gratuit, credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de dispozitie ceruta
pentru incheierea contractului de donatie sau a testamentului.
In cazul rentei cu titlu gratuit, forma actului prin care aceasta este contituita va fi cea prevazuta
de lege pentru validitatea actului, sub sanctiunea nulitatii acestuia ( forma autentica in cazul
donatiilor si forma scrisa in cazul testamentelor).
Daca insa renta cu titlu gratuit este constituita in favoarea unui tert , contractul de renta
viagera nu trebuie intocmit in forma autentica ceruta pentru donatie.
Consimtamantul trebuie sa existe, sa fie liber si neviciat.
Obiectul obligatiei credirentierului il poate constitui dreptul de proprietate ( sau numai nuda
proprietate) asupra unui bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil.
Daca bunul transmis este un drept real imobiliar tabular, transmiterea si dobandirea lui se face
numai cu respectarea regulilor de Carte Funciara.
Cauza contractului trebuie sa existe , sa fie licita si morala.
EFECTELE CONTRACTULUI
A. OBLIGATIILE DEBIRENTIERULUI
Dreptul la actiunea prin care se solicita plata ratelor de renta restante se prescrie in termenul
general de 3 ani , care se calculeaza separat pentru fiecare rata din momentul in care a devenit
exigibila.
Mostenitorii credirentierului nu pot cere plata ratelor scadente , dar neincasate de autorul lor
decedat.
Renta viagera , avand caracter personal , nu se transmite mostenitorilor, iar urmarirea ei nu se
poate face , in principiu, decat de creditor.
Totusi, atunci cand este vorba de sume restante , neachitate pana la moartea creditorului,
mostenitorii sai preiau creanta in aceste limite si au dreptul sa urmareasca sumele scadente la data
mortii.
2) Obligatia de a oferi credirentierului garantiile stipulate in contract pentru plata rentei si de a nu
micsora garantiile oferite.
Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros, credirentierul are , dupa
caz, un privilegiu sau o ipoteca asupra bunului transmis.
Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros, poate cere rezolutiunea contractului
daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale , ori o
diminueaza.
Sanctiunea desfiintarii contractului de renta viagera nu se poate pronunta, daca contractul este
cu titlu gratuit.
B. OBLIGATIILE CREDIRENTIERULUI
1)
2)
3)
4)
Dispozitiile art. 2252 alin(2) din Codul Civil, nu impiedica aplicarea in cazul contractului
de renta viagera, a art. 1271 din Codul Civil, in privinta imprejurarilor survenite pe parcursul
executarii contractului , care nu sunt determinate de durata vietii persoanei, pana la decesul careia
a fost constituita renta.
Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract.
Chiar si in acest caz, stipulatia nu isi produce efectele decat in limita valorii rentei care este
necesara credirentierului pentru asigurarea intretinerii, cum este definita de art. 2266 alin (2) Cod
Civil ( art. 2253 Cod Civil).
123
CAPITOLUL XV
CONTRACTUL DE INTRETINERE
( art. 2254 Cod Civil)
NOTIUNE
Contractul de intretinere este contractul aleatoriu prin care o parte se obliga sa efectueze in
folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert, prestatile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o
anumita durata.
Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager
al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii credirorului intretinerii.
Contractele aleatorii sunt contractele cu titlu onerosi in care intinderea si chiar existenta
obligatiei pentru partile contractante, nu se cunosc in momentul incheierii contractului deoarece
depind de un eveniment viitor si incert si in care exista sanse de castig sau de pierdere pentru toate
partile contractante.
CARACTERELE JURIDICE
1) Este un contract solemn, care se incheie in forma autentica;
Contractul de intretinere se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii.
2) Este un contract sinalagmatic ( bilateral) cand este cu titlu oneros, intrucat naste obligatii reciproce in
sarcina partilor;
3) Este un contract unilateral cand este cu titlu gratuit, intretinerea fiind constituita prin donatie;
4) Intretinerea poate fi constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu
gratuit si este supusa sub rezerva dispozitiilor privind contractul de intretinere, regulilor proprii ale
actului juridic de constituire.
Contractul de intretinere este de regula un contract cu titlu oneros, pentru ca intretinerea este
prestata in schimbul unui bun sau al unei sume de bani.
El poate fi insa si gratuit, prestarea intretinerii constituind o liberalitate facuta sub forma
donatiei sau a legatului testamentar cu sarcini, sau a stipulatiei pentru altul ( tertul beneficiar fiind
creditorul intretinerii).
5) Contractul de intretinere cu caracter viager cu titlu oneros, este un contract aleatoriu.
Elementul aleatoriu, incert, al contractului de intretinere este durata vietii persoanei intretinute ,
a creditorului intretinerii.
Acest caracter aleatoriu este prezent atat la data incheierii conventiei translative de
proprietate, cat si in cursul executarii sale , deoarece cel ce dobandeste bunul se obliga sa presteze o
intretinere pe toata durata vietii instrainatorului, cunoscuta fiind numai producerea certa a
evenimentului mortii, nu si data la care va avea loc acesta.
Este lovit de nulitate absoluta , contractul care stipuleaza o intretinere constituita pe durata
vietii unei persoane care era decedata in ziua incheierii contractului.
Nu produce, de asemenea , nici un efect , contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros
intretinere pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii contractului suferea de o boala din
cauza careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.
124
6)
Este un contract translativ de proprietate, prin care se reslizeaza transferul dreptului de proprietate
asupra bunului, de la intretinut la intretinator fiind supus conditiilor legale privind valabilitatea
acestor transmiteri.
7) Este un contract intuitu personae incheiat atat de intretinator, cat si de intretinut in consideratia
persoanei cocontractantului.
Dreptul de intretinere este un drept strict personal, netransmisibil prin succesiune, care se
stinge prin moartea beneficiarului.
Drepturile creditorului intretinerii nu pot fi cedate sau supuse urmaririi, deci sunt incesibile,
insesizabile = drepturile nu pot fi cedate ( puse in gaj), sau supuse urmaririi de catre creditori.
Obligatia debitorului intretinerii ( intretinatorului) este o obligatie de a face personala , dar
nu strict personala.
In mod execeptional se admite ca , in cazul unei impiedicari obiective si temporare a
debitorului, de a presta intretinerea , ea ar putea fi executata de un mandatar.
Obligatia debitorului intretinerii este transmisibila la decesul sau, mostenitorilor sai universali
sau cu titlu universal, ca un element al pasivului succesoral, afara de cazul in care in contractul de
intretinere nu a fost stipulat caracterul viager si al obligatiei debitorului.
8) Este un contract cu executare succesiva .
Intretinerea se presteaza in timp , pana la sfarsitul vietii intretinutului sau pana la sfarsitul
perioadei stipulate, permanent, chiar daca nu periodic.
Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti sau al unui
anumit tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o anumita perioada.
Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al
acesteia , atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului intretinerii.
Intretinerea poate fi constituita pe durata vietii, mai multor persoane , urmand ca in acest caz, in
lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze, la data la care decedeaza ultima
dintre aceste persoane.
CONDITII DE VALIDITATE
1) CAPACITATEA PARTILOR
Ambele parti trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat ambele fac acte de
dispozitie ( intretinutul transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, iar intretinatorul, in caz de
neexecutare a obligatiei asumate, poate fi obligat la plata de despagubiri).
Incheierea unui contract de intretinere intre soti, este inutila , intrucat intre ei exista obligatia
legala de intretinere.
Daca in contract exista o pluralitate de parti( fie de creditori,fie de debitori, fie si de creditori si
de debitori) , obligatia de intretinere este indivizibila.
125
126
Pentru calificarea acestui contract este necesar sa se stabileasca care este scopul principal
urmarit de parti la incheierea contractului.
In acest sens se poate considera ca este gresita si de natura a crea confuzii sintagma
vanzare-cumparare cu clauza intretinerii desi, ea este folosita in mod curent in practica judiciara.
Contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere este un contract nenumit, cu titlu
oneros, aleatoriu, bilateral, consensual si translativ de proprietate, caruia i se aplica regulile generale
din materia obligatiilor , cu privire la conditia rezolutorie , aceasta fiind subinteleasa , atunci cand
una dintre parti nu si indeplineste angajamentul luat.
Intr-o atare situatie, contractul nu se desfiinteaza de drept, ci partea in privinta careia nu s-a
executat angajamentul are alegerea fie sa sileasca celalalta parte a executa contractul, cand acesta
este posibila, fie sa ceara desfiintarea contractului.
Daca obligatia principala a debitorului este prestarea intretinerii, contractul va fi de intretinere,
indiferent daca pretul in bani a fost sau nu precizat in contract, pentru ca elementul aleatoriu
caracteristic pentru contractul de intretinere ramane durata vietii instrainatorului.
Daca insa o cota indiviza din imobil este vanduta pe un pret determinat , iar cealalta cota
indiviza a facut obiectul contractului de intretinere, exista doua contracte, unul de vanzare-cumparare
si altul de intretinere , cuprinse in acelasi inscris.
3) Donatia cu sarcini se deosebeste de donatia cu sarcina intretinerii prin elementul aleatoriu care se
regaseste in cea de a doua.
In primul caz, sarcina are un obiect determinat ( plata unei datorii, etc. ) a carei intindere
( valoare) este cunoscuta in momentul incheierii contractului de donatie.
In cel de al doilea, ea are ca obiect prestarea intretinerii a carei valoare totala este imposibil de
anticipat in momentul incheierii donatiei.
Sarcina intretinerii poate fi stipulata in favoarea donatorului sau in favoarea unui tert( caz in
care reprezinta o stipulatie pentru altul prin care se realizeaza o liberalitate indirecta).
In ambele situatii, esentiale pentru caracterizarea contractului, ca fiind un contract de
intretinere, sunt: obiectul sarcinii donatarului ( prestarea intretinerii) si in al doilea rand, cauza ,
scopul contractului urmarit de donator.
Daca scopul contractului a fost intentia de a asigura intretinerea beneficiarului, acesta este un
contract de intretinere, in timp ce, daca cauza contractului a fost doar intentia de liberalitate , atunci
este vorba despre o donatie.
In cazul in care partile au contractat, urmarind avantaje reciproce , contractul este contract de
intretinere.
Disproportia dintre cele doua prestatii nu transforma intretinerea in donatie.
Disproportia dintre cele doua prestatii, este explicata tocmai de elementul aleatoriu, durata
incerta a vietii donatorului, element esential in contractul de intretinere.
Pentru justa caracterizare a contractului de intretinere este necesar sa se stabileasca intentia
partilor , care rezulta din continutul actului, precum si din imprejurarile de fapt.
In cazul in care se constata ca partile au contractat in scopul de a-si asigura fiecare cate un
avantaj si anume, una de a primi un bun, iar cealalta ca o contravaoare a lui, intretinerea pe toata
viata, contractul incheiat este de intretinere si nu de donatie.
127
128
Daca executarea in natura a devenit imposibila din cauza culpei debitorului, instanta, la
cererea creditorului , poate stabili obligatia de intretinere pentru o suma de bani, platibila periodic, la
intervale stabilite de parti, avand caracterul de despagubiri echivalente cu intretinerea datorata.
INCETAREA CONTRACTULUI DE INTRETINERE
Contractul de intretinere pe durata determinata, inceteaza la exiprarea acestei durate , cu
exceptia cazului in care creditorul intretinerii decedeaza mai devreme.
Atunci cand comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului cel
interesat poate cere rezolutiunea care nu poate fi pronuntata decat de instanta judecatoreasca
( rezolutiunea unilaterala a contractului neputand fi aplicata, conf. art. 1552 Cod Civil).
Desi contractul de intretinere este un contract cu executare succesiva, sanctiunea neexecutarii
obligatiilor este rezolutiunea si nu rezilierea, dar rezolutiunea produce efectul sau specific,
restituirea prestatiilor executate , numai cat priveste bunul instrainat.
In schimb, rezolutiunea, va produce efecte numai pentru viitor ( ca si rezilierea) in ceea ce
priveste intretinerea prestata, care nu va fi restituita , datorita caracterului aleatoriu al contractului si
ca o sanctiune a neexecutarii culpabile a obligatiei de intretinere de catre intretinator.
Totusi intretinutul va fi obligat sa restituie debitorului , tot ce acesta a platit cu titlu de impozite
si prime de asigurare referitoare la bunul respectiv, considerate sarcini ale proprietatii si de
asemenea suma de bani primita cu titlu de pret , ca prestatie accesorie intretinerii.
Rezolutiunea transferului proprietatii, va produce efecte si fata de terti, drepturile lor
desfiintandu-se cu caracter retroactiv.
Dreptul la actiunea in rezolutiune , nu se poate cere cand prestarea sau primirea intretinerii ,
nu mai poate continua din motive obiective sau daca debitorul intretinerii decedeaza si nu intervine
o intelegere intre parti.
In lipsa unei stipulatii contrare , obligatia de intretinere este indivizibila atat in privinta
creditorilor, cat si in privinta debitorilor.
Indivizibilitatea obligatiei , face posibila o executare partiala a obligatiei, de exemplu, fata
doar de un beneficiar.
Rezolutiunea va putea fi ceruta si obtinuta de creditorul fata de care obligatia de intretinere nu
a fost executata, cu consecinta rezolutiunii intregului contract de intretinere si a restituirii bunului.
Intretinerea poate fi ceruta in totalitate de la oricare dintre debitori, fara ca acesta sa poata
invoca beneficiul de diviziune , intrucat obligatia de intretinere este indivizibila.
In schimb, daca doar unul dintre debitori a prestat in intregime intretinerea, creditorul
intretinerii nu poate cere rezolutiunea contractului sub motiv ca celalalt debitor nu a prestat
intretinere.
Dreptul de intretinere este un drept personal , contractat intuitu personae care se stinge prin
moartea beneficiarului , deci netransmisibil prin succesiune.
Mostenitorii nu vor putea cere intretinatorului ( debitorul intretinerii) sa le presteze intretinere
in temeiul contractului incheiat de acesta cu autorul lor.
Caracterul personal al creantei de intretinere nu influenteaza insa caracterul patrimonial al
actiunii in rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de intretinere fata de beneficiar.
Contractul de intretinere este revocabil in folosul persoanelor carora creditorul intretinerii le
datoreaza alimente in temeiul legii daca, prin efectul contractului el s-a lipsit de mijloacele necesare
indeplinirii obligatiei de a asigura alimentele [ art. 2260 alin ( 1) Cod Civil].
129
CAPITOLUL XVI
CONTRACTUL DE JOC SAU DE PARIU
( art. 2264 Cod Civil)
NOTIUNE
Jocul de noroc si pariul sunt contracte aleatorii.
CONTRACTUL DE JOC DE NOROC
Este contractul prin care partile se obliga sa asigure una alteia un castig determinat ( bani sau
bunuri) in functie de realizarea sau nerealizarea unui eveniment sau fapt care depinde de forta,
dibacia, inteligenta sau cunostintele partilor contractante , ori ale altor persoane, sau exclusiv de
hazard, element aleatoriu , care face sa existe sanse de castig sau de pierdere pentru toate partile
contractante.
CONTRACTUL DE PRINSOARE SAU PARIUL
Este contractul prin care partile care sustin lucruri contrarii, stabilesc ca acela care va avea
dreptate va primi un castig determinat ( o suma de bani sau un bun) , partea castigatoare urmand sa
fie stabilita in mod obiectiv prin verificarea sustinerii partilor.
Deosebirea intre JOC si PRINSOARE este in functie de rolul indeplinit de parti in realizarea
evenimentului.
Daca partile ( sau cel putin una dintre ele) au un rol activ, chiar daca rezultatul depinde de
hazard, este un CONTRACT DE JOC, in timp ce daca partile sunt complet straine de eveniment este
o PRINSOARE sau PARIU ( de ex. Pronosticurile sportive).
De aici concluzia ca PARIUL este o simpla varietate a JOCULUI DE NOROC.
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 77/2009, privind organizarea si exploatarea jocurilor de
noroc si Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonante , folosesc doar notiunea de joc de
noroc.
Contractele aleatorii sunt contracte cu titlu oneros, in care intinderea si chiar existenta obligatiei
pentru partile contractante, nu se cunosc in momentul incheierii contractului, deoarece depind de un
eveniment viitor si incert si in care exista sanse de castig sau de pierdere pentru toate partile
contractante .
DEFINIREA JOCURILOR DE NOROC
Contractul de joc de noroc si pariul se pot infatisa ca activitati neorganizate , de agrement, ale
persoanelor fizice ( de ex. Jocuri de carti, billiard, table, intreceri sportive ad-hoc, pariu cu privire la
130
producerea unui eveniment viitor, etc.) , cat si ca activitati organizate, comerciale ( de ex. Jocuri de
tip cazino, pariuri sportive, loto-pronosport, etc.).
O.U.G. nr. 77/2009, defineste jocul de noroc ( organizat) ca fiind acea activitate comerciala
care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: se atribuie castiguri materiale, de regula banesti, ca
urmare a oferirii publice de catre organizator a unui potential castig si a acceptarii ofertei de catre
participant , cu perceperea unei taxe de participare directe sau disimulate, castigurile fiind atribuite
prin selectia aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului, indiferent de modul de
producerea a acestora.
Sunt incluse in aceasta categorie si acele activitati comerciale , in care beneficiarii premiilor
sunt stabiliti pe baza rezultatelor unor evenimente sau concursuri ce se vor produce fara implicarea
organizatorilor.
Organizarea oricarui joc de noroc , implica existenta cumulativa a urmatoarelor elemente: joc
si/sau partida, taxa de participare sau miza, fond de castiguri sau premii, mijloace de joc, organizator,
participanti.
Prin taxa de participare directa se intelege suma de bani perceputa direct de la participant , de
catre organizator , in schimbul dreptului de participare la joc.
Prin taxa de participare disimulata , se intelege orice suma incasata sau solicitata suplimentar
fata de contravaloarea perceputa de la acceasi persoana de acelasi operator economic , pentru
vanzarea unor bunuri ori produse sau pentru efectuarea unor servicii similare ori identice ,
indiferent daca aceasta este incasata sau solicitata direct de catre organizatorul activitatii ori de
catre o alta persoana care participa sub orice forma la desfasurarea activitatii, avand ca finalitate
permisiunea dreptului de participare la jocul de noroc.
Organizarea si exploatarea activitatii de jocuri de noroc, pe teritoriul Romaniei, constituie
monopol de stat si se desfasoara in conditiile O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea
jocurilor de noroc.
Statul poate acorda dreptul de organizare si exploatare a activitatii de jocuri de noroc, pe baza
de licenta de organizare a jocurilor de noroc, documente nominale si limitate in timp, ce vor fi
exploatate in mod direct de detinatorul licentei.
Activitatea de autorizare a organizarii si exploatarii jocurilor de noroc se realizeaza de
Ministerul Finantelor Publice, prin Comisia de autorizare a jocurilor de noroc.
Organizator de jocuri de noroc este persoana juridica, autorizata sa organizeze si sa exploateze
jocuri de noroc.
Participant la jocul de noroc , poate fi orice persoana fizica majora , care doreste si are dreptul
legal, sa participle la jocurile de noroc autorizate.
Prin castig sau premiu, se intelege sumele de bani, bunurile sau serviciile acordate de
organizator, participantului la joc, declarat castigator.
Prin jocuri de noroc frauduloase , se intelege acele jocuri de noroc, prin care mijloacelor de joc
aprobate, le sunt modificate datele sau parametrii initiali, astfel incat sa fie adusa atingere,
elementelor de sansa sau metodelor de selectie.
CLASIFICAREA JOCURILOR DE NOROC
Jocurile de noroc se clasifica dupa cum urmeaza:
a) JOCURI LOTO
Sunt folosite rezultatele pur aleatorii ale unor evenimente ce constau in extrageri de numere ,
de litere,bilete sau simboluri.
131
b) PARIURI
Sunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fara implicarea organizatorilor.
Pariul este un joc de noroc, in care participantul trebuie sa indice rezultatele unor evenimente ce
urmeaza sa aiba loc sau care sunt generate aleatoriu de un sistem informatic independent.
In aceasta categorie se includ:
1) PARIURILE MUTUALE, in cadrul carora premiul se distribuie participantilor declarati
castigatori proportional cu numarul variantelor castigatoare , detinute de fiecare dintre acestia,
organizatorul fiind implicat doar in procesul de colectare a taxelor de participare si de
distribuire a sumelor stabilite cu titlu de premii;
2) PARIURILE IN COTA FIXA, in cadrul carora organizatorul este cel care stabileste pe baza unor
criterii proprii si aduce la cunostinta participantilor , cotele de multiplicare a mizei , in cazul in
care variantele jucate sunt declarate castigatoare. Valoarea fiecarui castig este fixata prin
regulament( suma fixa sau multiplu de miza) independent de totalul mizelor.
c) JOCURI DE NOROC CARACTERISTICE CAZINOURILOR
Evenimentele se produc cu ajutorul unor mijloace specifice de joc, in prezenta fizica a
participantilor, cu sau fara participarea directa a acestora.
Mijloacele specifice folosite de joc pot fi: carti de joc, zaruri, bile de ruleta, rulete si mese de
joc, precum si alte mijloace de joc stabilite prin Hotarare a Guvernului.
d) JOCURILE TIP SLOT-MACHINE
Evenimentele sunt organizate in prezenta fizica a participantilor prin intermediul masinilor ,
utilajelor si instalatiilor specifice, iar castigul depinde de hazard.
e) JOCURILE TIP BINGO, DESFASURATE IN SALI DE JOC
Castigurile sunt generate de elemente aleatorii , organizate prin folosirea echipamentelor
complexe de extragere de tip loteristic, care sunt caracterizate prin extrageri si premieri succesive, in
prezenta fizica a jucatorilor.
f) JOCURILE DE TIP BINGO, ORGANIZATE PRIN INTERMEDIUL SISTEMELOR RETELELOR
DE TELEVIZIUNE
Castigurile sunt generate de elemente aleatorii, organizate prin folosirea echipamentelor
complexe , de extragere de tip loteristic, care sunt caracterizate prin extrageri si premieri succesive,
fara prezenta fizica a jucatorilor.
Nu sunt considerate jocuri de noroc si sunt permise fara autorizare urmatoarele tipuri de jocuri:
1.
TOMBOLELE, organizate in scoli sau in alte colectivitati si care au un caracter distractiv si
nonprofit pentru organizatori;
2. JOCURILE DE TIP DISTRACTIV , exploatate prin intermediul unor masini, aparate , dispozitive de
orice fel si care nu presupun castiguri bazate pe elemente aleatorii, ci au ca scop testarea fortei,
inteligentei si dexteritatii participantului;
3. ACTIUNILE ORGANIZATE DE DIFERITI OPERATORI ECONOMICI, IN CONDITIILE LEGII,
IN SCOPUL STIMULARII VANZARILOR SI CARE NU PRESUPUN TAXA DE PARTICIPARE,
respectiv nici un fel de cheltuiala suplimentara din partea participantilor si nici majorarea pretului pe
care produsul l-a avut anterior desfasurarii actiunii publicitare.
FORMA CONTRACTULUI DE JOC
Contractul de joc poate fi incheiat VERBAL, in cazul pariului sau jocului neorganizat.
132
El este de regula incheiat in FORMA SCRISA, prin cumpararea unui bilet de participare la
jocurile organizate ( pronosticuri, tombole, BINGO) sau a unor jetoane, care constituie elemente cu
care se participa la desfasurarea jocului.
EFECTELE CONTRACTULUI DE JOC
1) Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau de prinsoare nu exista drept la actiune
[ art. 2264 alin(1) Cod Civil].
Debitorul actionat in justitie poate opune creditorului ( jucatorul castigator) exceptia de joc
derivata din faptul ca obligatia se considera contractata din amuzament.
Exceptia este de ordine publica si prin urmare, poate fi ridicata si de instanta din oficiu.
Jocurile si prinsorile dau loc la actiune in justitie , numai cand au fost permise de autoritatea
competenta.
2) Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facute de bunavoie.
Cu toate acestea, se poate cere restituirea in caz de frauda sau daca acela care a platit era lipsit
de capacitatea de exercitiu ori avea capacitate de exercitiu restransa [ art. 2264 ali( 2) Cod Civil].
3) Datoriile nascute din contractul de joc sau de prinsoare nu pot constitui obiect de tranzactie,
recunoastere de datorie, compensatie , motivatie, remitere de datorie cu sarcina ori alte asemenea
acte juridice [ art. 2264 alin ( 3) Cod Civil].
Datoriile de joc au fost assimilate cu obligatiile naturale.
Spre deosebire de obligatiile civile imperfecte , care pot fi transformate prin motivatie in
obligatii civile perfecte si pot fi deci executate prin constrangere, datoriile de joc raman
datorii de onoare care se pot executa numai de bunavoie.
Regulile mentionate mai sus nu se aplica in cazul competitiilor sportive.
Dispozitiile art. 2264 Cod Civil, nu se aplica pariurilor facute intre persoane care iau parte ele
insele la curse, la jocuri de indemanare sau la orice fel de jocuri sportive.
In cazurile mentionate, intermediarii legal autorizati sa adune mize de la persoane, ce nu iau
parte la joc, nu pot invoca dispozitiile art. 2264 alin ( 1) si alin (3) Cod Civil, adica exceptia de
joc.
In practica judiciara s-a considerat ca imprumuturile acordate jucatorului care a pierdut in
vederea sustinerii jocului si folosite in acest scop au aceeasi soarta ca si datoriile din joc si prinsoare,
adica nu dau dreptul la o actiune in justitie pentru recuperarea lor, indiferent daca imprumutator este
organizatorul jocului, un participant la joc sau un simplu spectator al jocului.
Explicatia solutiei este ca prin acordarea imprumutului , creditorul imprumutator , devine un fel
de participant la joc, chiar daca in realitate este un simplu spectator.
In schimb, imprumuturile acordate in alt scop decat participarea la joc , produc efecte
obligatorii si trebuie restituite , imprumutatorul avand la indemana o actiune in justitie in acest scop.
In aceasta categorie a imprumuturilor , pentru restituirea carora exista actiune in justitie, este
inclus si imprumutul facut, dupa terminarea jocului, jucatorului care a pierdut, pentru plata datoriei
la joc.
Solutiile aratate mai sus, valabile in cazul jucatorului care a pierdut, sunt determinate de ideea
apararii acestuia si a familiei sale, de consecintele patimii jocului.
In cazul castigatorului jocului, aceste considerente nu mai exista si prin urmare, actiunile
vizand restituirea imprumutului acordat in vederea sustinerii jocului, sau in caz de pluralitate de
jucatori castigatori, actiunea impotriva celui care a incasat tot castigul, sunt admisibile.
133
CAPITOLUL XVII
CONTRACTUL DE TRANZACTIE
( art. 2267 Cod Civil)
NOTIUNE
Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting in litigiu, inclusiv in faza executarii
silite , prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la
cealalta.
Tranzactia este in mod necesar, rezultatul unei negocieri , al unor concesii reciproce ale partilor
si reprezinta o solutie conventionala de compromis a litigiului existent sau pe cale sa apara intre
parti.
Prin tranzactie se pot naste ,modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac
obiectul litigiului dintre parti.
Tranzactia presupune intrunirea cumulativa a trei conditii:
1) Existenta unui drept litigios sau cel putin indoielnic, care poate genera un proces;
2) Intentia partilor de a stinge procesul inceput sau de a preveni procesul pe cale sa se nasca;
3) Existenta unor concesii reciproce, indiferent daca sunt sau nu de valoare egala.
Daca concesia este unilaterala , ea va constitui o renuntare ( desistare) la proces sau o renuntare
la dreptul pretins, cand este facuta de reclamant, respectiv o achiesare la pretentiile reclamantului,
cand este facuta de parat si nu o tranzactie.
Din definitie rezulta ca tranzactia poate fi:
- Judiciara, facuta in cursul unui process in scopul stingerii lui;
- Extrajudiciara, facuta in afara si in scopul evitarii unui proces.
Tranzactia judiciara, este reglementata sub aspectele ei procesuale de art. 432-435 in Codul de
Pr. Civila.
Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate , pentru a cere sa se
dea o hotarare, care sa consfinteasca tranzactia lor.
Daca partile se prezinta cu tranzactia la termenul de judecata , cererea pentru darea hotararii ,
va putea fi primita chiar de un singur judecator.
Daca partile se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.
Tranzactia va fi incheiata in forma scrisa si va alcatui dispozitivul hotararii.
Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti, poate fi atacata pentru motive
procedurale, numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.
Aceeasi procedura se aplica in mod corespunzator si in cazul in care tranzactia partilor este
urmarea procedurii de mediere.
Tranzactia extrajudiciara se incheie sub forma unui contract.
CARACTERE JURIDICE
134
1) CONTRACT CONSENSUAL, intrucat se incheie in mod valabil, prin simplul acord de vointa al
partilor.
Pentru a putea fi dovedita , tranzactia trebuie sa fie incheiata in scris.
Daca tranzactia este extrajudiciara , iar obligatia uneia dintre parti trebuie sa imbrace forma
solemna pentru valabilitatea sa, atunci contractul de tranzactie trebuie , sub sanctiunea nulitatii
absolute sa imbrace forma acestui act pe care il constata si sa respecte cerintele legale privind Cartea
Funciara.
Daca tranzactia este judiciara exigenta formei autentice , este indeplinita de insasi hotararea
judecatoreasca care consfinteste invoiala partilor ( hotararea de expedient) si care suplineste forma
notariala.
Prin urmare, tranzactia ( intelegerea partilor) poate fi prezentata instantei si sub forma unui
inscris sub semnatura privata, care va fi autentificat de judecator, prin hotararea de expedient.
2) CONTRACT SINALAGMATIC( BILATERAL), pentru ca partile isi asuma reciproc obligatia de a
nu incepe un proces sau de a nu continua un proces inceput, in schimbul concesiilor sau a unor
prestatii noi facute de cealalta parte.
3) CONTRACT COMUTATIV SI NU ALEATORIU, pentru ca existenta si intinderea drepturilor si
obligatiilor partilor este stabilita din momentul incheierii tranzactiei si nu depind de un eveniment
viitor si incert (de hazard) , care ar crea sanse aleatorii de castig sau pierdere pentru parti.
4) CONTRACT CARE PRODUCE EFECTE DECLARATIVE, adica recunoaste drepturi preexistente
ale partilor.
Exista insa si situatii cand tranzactia produce si EFECTE CONSTITUTIVE, si anume, atunci
cand , in schimbul renuntarilor facute de o parte , cealalta efectueaza sau promite efectuarea
anumitor prestatii, constituind un drept in favoarea celeilalte parti.
Prin tranzactie se pot naste , modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac
obiectul litigiului dintre parti [art. 2267 alin (2) Cod Civil].
CONDITII DE VALIDITATE
-
1) CAPACITATEA PARTILOR
Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat tranzactia
implica renuntari la drepturi , iar acestea sunt acte de dispozitie.
135
Daca acordul sotilor, in cazul unui proces de partaj al bunurilor comune, a fost facut in scopul
fraudarii creditorilor sau al sustragerii de la aplicarea masurii complimentare a confiscarii averii
sotului condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, instanta trebuie sa continue judecata si sa
efectueze imparteala bunurilor comune, in raport de contributia reala a partilor la dobandirea lor
( Curtea Suprema de Justitie, Sentinta Civila, decizia nr. 552/1990).
Partile pot tranzactiona numai asupra unor drepturi cu privire la care legea le recunoaste un
drept de dispozitie.
Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la
drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.
Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile, derivand din savarsirea unei infractiuni
( art. 2268 Cod Civil).
Tranzactia poate fi incheiata si prin mandatar, cu procura speciala notariala, in acest sens.
2) CONSIMTAMANTUL PARTILOR
3) OBIECTUL TRANZACTIEI
136
137
Fata de terti, tranzactia va produce efecte numai de la data incheierii ei, pentru viitor si cu
conditia respectarii formulelor de publicitate cerute de lege.
BIBLIOGRAFIE
138
1. Liviu Stnciulescu, Vasile Neme, Dreptul contractelor civile i comerciale n reglementarea noului
Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2013;
2. Lucia U, Contractele speciale n noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2012
3. Gh. Comni, I.I. Comni, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul juridic, Bucureti, 2013
4. Dumitru C. Florescu- Contractele civile Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012;
5. Florin Motiu Contractele speciale- Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012;
6. Prof. Dr. Francisc Deak- Tratat de drept civil. Contracte speciale Editura Actami, Bucuresti, 1999
7. Dogaru, Ion, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004;
8. Hamangiu, C., Rosetti-Balanescu, I., Baicoianu, Al., Tratat de drept civil roman, Ed. All Beck,
Bucuresti, 1998;
9. Macovei, Codrin, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006;
10. Macovei, Dumitru, Cadariu, Iolanda Elena, Drept civil. Contracte, Ed. Junimea, Iasi, 2004;
11. Motiu, Florin, Contracte speciale in noul Cod civil, Ed. Wolters Klumen, Bucuresti, 2010;
12. Stanciulescu, Liviu, Drept civil. Partea speciala. Contracte si succesiuni, ed. a IV-a, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2008;
13. Toader, Camelia, Evictiunea in contractele civile, Ed. All, Bucuresti, 1997;
14. Toader, Camelia, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003;
15. Turcu, I., Noul Cod Civil. Legea nr. 287/2009. Cartea V. Despre obligatii art. 1164-1649.
Comentarii si explicatii, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2011;
16. Uliescu, M, coord., Noul Cod civil. Comentarii, ed. a II-a, revazuta si adaugita, Ed. Universul
Juridic, Bucuresti, 2011;
17. Urs, Iosif R., Angheni, Smaranda, Drept civil. Contracte speciale, vol. III, Ed. Oscar Print,
Bucuresti, 1998;
18.Codul civil , Legea nr. 287/17.07.2009, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.
505/15.07.2011;
19. Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011;
20. Bujorel Florea, Contracte speciale n noul cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2013
139
140