Sunteți pe pagina 1din 2

6. VIRUSURILE HERPETICE.

VIRUSUL VARICELA-ZONA
Acestea sunt principalele virusuri din familia Herpesviridae care sunt patogene pentru
om. Ele provoac infecfiile herpetice, Zona-zoster si Varicela.
Dimensiunile virusurilor din aceast familie variaz ntre 150-200m si au urmatoarea
structura: un nucleoid care contine ADN, bicatenar, linear, nfasurat n jurul unei bobine
proteice, o capsida icosaedrica formata din 162 capsomere, tegumentul cu o structur fibrilar,
probabil de origine proteic, n jurul capsidei si inveliul constituit dintr-o foaie lipidic dubla n
care sunt inserate spicule proteice si glicoproteice.
Multiplicarea viral ncepe prin adsorbie (atasarea virusului la receptorii membranei
citoplasmatice a celulei), patrundere n celul si decapsidare (capsida este eliberat in citoplasm
si degradat de enzimele lizozomale iar nucleoidul patrunde n nucleu) urmat de sinteza
acizilor nucleici si a proteinelor virale, ncapsidare, nvelire, eliberarea virusului matur pe calea
reticulului endoplasmic al celulei.
6. 1. VIRUSURILE HERPETICE (Virusul herpes simplex sau herpes virus
hominis)
Exist dou tipuri de virus herpetic (V.H.): V.H., tipul I care produce herpesul nazal,
bucal si ocular si care se transmite prin saliva si V.H. tipul II care produce herpesul genital ce se
transmite prin raport sexual.
Uneori pot apare forme clinice severe (encefalita herpetica, kerato-conjunctivite, etc.)
provocate n special de virusul herpetic tip I.
Diagnosticul de laborator al infecfiilor herpetice se face prin cercetarea virusului
herpetic si prin titrarea anticorpilor antiherpetici.
Pentru punerea in evidenta a virusului se recolteaza lichid vezicular, saliva, secreii
oculare sau genitale, tesut cerebral etc. Pe culturile de celule produc un efect citopatic n 24-48
ore. Celulele infectate contin o incluzie intranuclear eozinofila cu marginalizarea cromatinei
si disparitia nucleului. Identificarea se face prin imunofluorescena sau sero-neutralizare. Pentru
a se preciza tipul de virus herpetic se utilizeaza tehnici de identificare folosind mai ales anticorpi
monoclonali (imunofluorescenta, ELISA).
Titrarea anticorpilor se face n caz de prim-infectie prin seroconversie (RFC,
ELISA, imunofluorescenta etc.) pe probe duble de ser recoltate la debut si dupa 3 saptamani.
Testul este considerat pozitiv daca titrul anticorpilor a crescut de cel puin 4 ori.
6. 2. VIRUSUL VARICELA-ZONA SAU HERPES-ZOSTER
Acelasi virus provoaca varicela cand acesta infecteaza pentru prima data un individ si
zona, sau zona-zoster cand el este reactivat. Nu se cunoaste decat un singur tip antigenic de
virus varicela-zona.
Rezervorul de virus este strict uman. Varicela este o boala eruptiva, o infecie foarte
contagioasa care provoaca in sezonul rece epidemii, mai ales la copiii de 2-6 ani. Virusul se
transmite pe cale aerogena mai ales prin tuse sau stranut si prin contact direct. Dupa vindecare
se instaleaza o imunitate durabila dar virusul poate persista ani de zile n ganglionii radacinilor
rahidiene posterioare sub forma unor infectii latente. In anumite imprejurari (iradieri,
tratamente, varsta etc.) are loc o reactivare: virusul ncepe sa se multiplice, infectia se propaga
de-a lungul fibrelor nervoase senzitive pana la piele, producand o reactie inflamatorie a acestor
radacini rahidiene si vezicule cutanate care contin particule virale. Aceasta reinfecie endogena
determinata de acelasi virus care provoaca varicela se manifesta clinic prin boala cunoscuta sub
denumirile de zona sau zona-zoster sau herpes zoster.
Diagnosticul de laborator consta in depistarea virusului sau a antigenelor virale si n
titrarea anticorpilor.

Depistarea virusului varicela-zona sau a antigenelor virale se face prin


microscopie electronica, imunofluorescenta asupra celulelor de la baza veziculelor sau a
lichidului veziculelor si izolarea virusului din lichid vezicular pe culturi de celule (fibroblaste
embrionare umane sau celule renale de maimuta) pe care apare efectul citopatic.
Titrarea anticorpilor este utila numai pentru infecia primara (varicela) deoarece in
cazul zonei zoster fiind vorba de o reinfectie endogena bolnavul posed un titru inalt de
anticorpi.
In caz de varicela titrarea anticorpilor se face pe o proba de ser recoltata cat mai
precoce si se compara cu titrul obtinut n cea de a doua proba de ser recoltata 2-4 saptamani mai
tarziu. In acest scop se utilizeaza R.F.C., ELISA, reacia de imunofluorescena indirecta etc.
Pentru prevenirea varicelei, in cazuri speciale se pot administra imunoglobuline umane
obtinute din serul convalescentilor sau se poate administra un vaccin viu atenuat.