MEMORIA SOCIALA

1.1. Nasterea si evolutia conceptului de memorie

Studiul propriu -zis al memoriei a debutat odata cu cercetarile experimentale realizate in anul
1885 de psihologul german Herman Ebbinghaus. Experimentul realizat de el cerea subiectilor sa
memoreze liste de silabe fara semnificatie, pe care le citea rapid si le repeta rapid pna cnd
acestia reuseau sa le reproduca fara greseala. Repetndu-se acesti stimuli el a observat anumite
performante. Prin acest experiment el a pus in evidenta existenta unei relatii liniare intre volumul
informatiilor achizitionate si in timpul consacrarii memorarii. Tot el a gasit aici procedee de
optimizare a memoriei prin distribuirea temporara a repetitiilor .
Se accepta astazi de specialisti ca memoria reprezinta un siste 11111h723l m de stocare si
recuperare a informatiilor, constnd din trei etape strns legate intre ele si anume codificare,
stocare si regasire a informatiilor. Se accepta de asemenea ca la om functioneaza o memorie
implicita, diferentiata de memoria explicita ( L.L.Iacob, M.Dallas, 1981),
Abordarea moderna a memoriei impune distinctia facuta de psihologul canadian, profesor la
universitatea din Toronto, Endel Tulving (1972), intre memoria semantica, prin intermediul
careia cunoastem lumea si memoria episodica, in capacitatea de aducere in memorie de apel a
evenimentelor specifice.
Un alt psiholog Alan D. Baddelez, atrage atentia asupra faptului ca uitarea poate fi
benefica si nu numai catastrofala. Ea ne permite sa ne debarasam de informatiile fara utilitate.
Aceste precizari anterioare au fost facute pentru a pregati conceptul cheie de memorie sociala.

1.2. Nasterea conceptului de memorie sociala

La o privire simplista asupra conceptului de memorie sociala, el ar parea o simpla
asociere a socialului la memoria unui individ si astfel am putea spune ca asa cum posedam toti
memorie, prin care suntem noi insine, tot astfel si societatile au memorie si anume memorie
sociala.
Raspunsul pertinent nu poate fi dat daca privim conceptual intr-o abordare
psihosociologica, fapt care are si el anumite neajunsuri. Este greu de demonstrat si afirmat cum
se trece de la memoria individuala la memorie sociala si ce mecanisme intervin.
In acelasi timp nu putem face comparatii mari intre memeoria sociala si cea colectiva si
fara sa vrem acest studiu al memoriei sociale implica studii si experimente din punct de vedere
cognitiv.
In acest sens psihologi R.C.Atkinson si R.M. Shiffrin in anul 1971 fac o serie de studii si
demonstreaza ca stocarea unei informatii permite realizarea de catre individ a obiectivelor pe
termen lung. Ei se ocupa de sistemul de memorare de scurta si lunga durata, spunnd ca memoria
de lunga durata sau memoria de lucru reprezinta sistemul de stocare si tratatare a informatiilor
din fazele invatarii rationamentului si intelegerii.

Ei afirma ca informatiile intra ca pe o usa in niste registre senzoriale prin diferite cai:
1.vizual;
2.auditiv;
3.tactil;
Prima etapa este stocarea acestei informatii pe termen scurt si formarea unei memorii de
lucru temporara unde au loc procese de control cum ar fi: repetitie, codificare, decizie,
recuperare. Din memoria de lucru temporara informatia ia doua cai: prima cale este stocarea pe
termen lung si intrarea ei in memoria de lunga durata, acest aspect ducnd la un feed-back
continuu, iar a doua cale este raspunsul.

1.3. Evolutia conceptului de memorie sociala. Teorii

1.3.1. Teoria cadrelor sociale ale memoriei
Maurice Halbwachs (Reim, 1877-Buchenwald, 1945), a initiat studiul psihologic al
memoriei, contribuind fundamental la intelegerea faptului ca memoria, constituind cunoasterea
actuala a trecutului nu reprezinta conservarea imaginilor, ci reconstituirea imaginilor. Dupa el
memoria este o functie simbolica, amintirile depinznd de posibilitatea de a avea idei generale,
ori societatea este cea care ne transmite mijloacele de gndire,etc.
Fiecare cuvnt este acompaniat de amintiri, si nu exista amintiri carora sa nu le
corespunda cuvinte. Aceasta reprezinta prima acceptiune de memorie sociala ca memorie a
societatii care ofera indivizilor limba si categoriile gndirii. Un lucru este mai usor adus in
memorie daca pentru el exista un termen lingvistic corespunzator.
Semnificatia faptelor si sensul evenimentelor depind intotdeauna de grupurile umane, nu
au un caracter universal. Reconstituim trecutul cu ajutorul semnificatiilor din trecut. Prin fixarea
evenimentelor, ne folosim de anumite repere care sunt legate de anumite circumstante sociale
cum ar fi: absolvirea scolii, satisfacerea serviciului militar, incadrarea in munca, etc.
Astfel pentru un adult din Romania prima zi de scoala poate fi legata de un eveniment
social (cum ar fi abdicarea regelui Mihai).
Deci termenul de memorie sociala are si o alta acceptiune reiesita din lucrarile lui M.
Halbwaches si anume cea de memorie colectiva, de amintire a unor grupuri umane pentru care
evenimentele din trecut au o smnificatie speciala.
Dupa acelasi autor att stocarea ct si evocarea reprezinta procese mnezice datorate vietii
sociale: dobndim cele mai multe informatii gratie societatii si evocam aceste amintiri in
interactiune cu ceilalti membrii ai grupului din care facem parte. Deci nu individul ci grupul este
depozitarul memoriei. Avem de-a face astfel cu o memorie sociala.
Amintirile colective au caracteristici specifice, pentru ca societatea ii obliga pe indivizi
nu numai sa-si reamintesaca din cnd in cnd anumite evenimente din viata lor, dar si sa
retuseze, sa reorganizeze si sa completeze aceste amintiri pentru a justifica actiunile lor imediate.

Autorul nu a insistat asupra functiei de identificare a individului cu grupul care

exerseaza amintirile colective, in schimb a subliniat puternic caracterul normativ, adica fiecare
amintire colectiva este pentru un grup un model, un exemplu sau o invatatura.
In lucrarea "La Tophografie legendaire des Evangiles en Terre Saintre"(1941)
M.Halbwachs localiznd examinativ evenimentele descrise in scrierile in pelerinaj, face o serie
de observatii ingenioase asupra importantei spatiului pentru fixarea amintirilor, ajungnd la
concluzia ca reperele geografice precum si constructiile umane au un rol capital pentru memoria
colectiva.
Pe baza analizei localizarilor crestine din Palestina si in mod special din Jerusalim,
formuleaza legile care regleaza memoria grupurilor.
1.

Legea concentrarii: tendinta de a localiza in spatiu mai multe evenimente care nu

au nici o legatura intre ele;

2.

Legea divizarii: fragmentarea unei amintiri in mai multe elemente, fiecare element
fiind diferit localizat;

3.

Legea dualitatii: acceptarea plasarii in doua localitati a unuia si aceluiasi eveninent

desfasurat cu mult timp in urma;

La noi in spatiul romanesc, daca ne raportam la memoria colectiva a romanilor, ne putem

referi la legenda mit pentru Negru-Voda. Amintirea lui se leaga de ruri si munti, de castelul
unde isi avea scaunul domnitorul. Dar palatul in memoria colectiva este localizat att la Cetateni
ct si la Stroenesti-dupa legenda duplicitatii. Dupa legea fragmentarii, lupta voievodului are mai
multe episoade, in acelasi loc geografic concentrndu-se si un alt element: biruinta lui Mihai
Viteazul. Aproape toti voievozii romani au un viclesug si anume ca "potcovesc caii de-andoaselea cu coltii potcoavelor inainte", cu alte cuvinte, expresie a legii similitudinii actiunilor.

1.3.2 Teoria structurarii memoriei de catre cultura si

interese
Apartine lui Frederik C. Bartlett care a demonstrat prin studii riguroase ca pierderea
informatiilor in timp nu se datoreaza uitarii, ci restructurarii de sens a memoriei si anume
organizarea unui anume fenomen amnezic in jurul unui anume element semnificativ. Cultura,
afirma Bartlett, contribuie la fixarea semnificatiilor, si prin aceasta la restructurarea memoriei.
Amintirile actuale se reorganizeaza in functie de interesele actuale ale grupurilor si
colectivitatilor. Prezentul isi pune amprenta asupra trecutuluui in acceasi masura in care trecutul
marcheaza prezentul.
Putem exemplifica prin studiile realizate de J.P. Vasilescu si Irina Holdevici din
decembrie 1989 cu privire la distorsiunile amnezice ale acelei perioade.
Ei au cerut la o saptamna dupa evenimente unui grup de 28 de studenti participanti in
ziua de 21 decembrie 1989 la manifestatia din Piata Universitatii din Bucuresti sa se relateze ce
s-a strigat atunci. Dupa zece luni ,in noiembrie 1990, cei doi psihologi au contactat din nou
grupul de subiecti si au fost invitati sa-si reaminteasca ce s-a strigat in zilele de 21 si 22
decembrie in Piata Universitatii.

Concluzie: lozincile amintite a doua oara nu au fost identice cu cele din prima reamintire
deci reorganizarea amintirilor despre evenimentele revolutionare s-a produs in interesul social al
momentului. Se presupune ca teoria lui F.C. Bartlett explica datele investigatiei, influenta
mijloacelor de influentare in masa fiind o explicatie propusa de autorii citati.

1.4 Organizarea si reorganizarea sociala a memoriei

1.4.1 Abordarea consructionismului social
Psihosociologii care abordeaza aceasta problema abordeaza memoria nu ca un proces de
codare si stocare a informatiei, ci ca pe o activitate sociala care depinde de vorbire si care se
costruieste in relatie cu alti indivizi. Aceasta abordare se opune curentului cu orgine de la
Hermann Ebbinghaus si tendintei extra cognitiviste ,ea urmarind sa evidentieze modul in care
noile informatii sunt filtrate de schema si cum intra in sistemul memoriei.
In ambele perspective memoria este tratata individual facndu-se apel la procesele
psihice interne. Teoria se refera la faptul ca memoria nu se afla in creierul indivizilor izolata,
numai omul isi poate aminti cea ce nu exista in experienta anterioara a lui, aceste fapte fiind
transmise din generatie in generatie ( sarbatori, parade, statui ).
Analiza limbii vorbite constituie dupa M. Billing si D. Edwards (1994) placa turnanta a
cercetatorilor constructionistilor sociali. Alegerea cuvintelor pentru descrierea unui
eveniment infractional s-a dovedit a fi grija principala a celor implicati, deci ideea este ca
memoria nu reprezinta un simplu depozit de informatii neutre ci ca limbajul are un rol
hotartor in organizarea si reorganizarea memoriei.
Limbajul transforma modul si continutul a cea ce ne amintim, sustin psihosociologii
acestei abordari, fapt dovedit in interactiunea profesor elev in 1987 de Derek, Edwards si Neil
Mercer; s-a constatat ca profesorii orienteaza constructia memoriei copiilor, controlnd limbajul,
selectia evenimentelor, modul de interpretare si aducere aminte a acestora deci si amintirile se
invata.
1.4.2 Reconstructia sociaa a memoriei
Problema principala a acestui demers o reprezinta faptul ca ar putea sa
functioneze o societate cu o memorie colectiva discordanta in raport cu prezentul si in
discrepanta cu proiectul istoric. Psihologul Pierre Vidal-Naquet a realizat unele cercetari,
ajungnd la o concluzie negativa referitoare la acest fapt.
Concluzia a fost ca prin intermediul memoriei sociale trecutul exista in forma de
reprezentari. Interferenta retroactiva face dificila obtinerea unor imagini corecte asupra
prezentului fapt ce duce la rescrierea istoriei de catre puterea existenta.
La noi in tara acest lucru a fost foarte evident, incepand de la emiterea unui manual de
istorie falsificat pna la a schimba denumirile unor strazi si orase sau chiar stergera unor cladiri
prin demolare cum ar fi case memoriale, biserici, statui,etc.
Dar dupa revolutia din decembrie 1989 au fost din nou schimbate numele bisericilor care
marcheaza ruptura cu ateismul ca ideologie de stat. La acestea s-au adaugat si reconstructia sau
ridicarea de noi biserici.

Reorganizarea sociala a memoriei impune stocarea unor nume de personalitati politice

persecutate in regimul comunist, de accea intlnim astazi strazi cu nume evocnd personalitati
politice sau ale culturii romnesti care la un moment dat nici nu puteau fi rostite in public, si cu
att mai putin elogiate.
De asemenea, unele strazi poarta nume ce readuc in memorie harta Romniei in granitele
ei firesti. Oamenii astazi, scapnd de prizoneratul comunismului au reprezentari legate de
trecut iar memoria sociala se bucura din plin de ele.
Maurice Halbwachs afirma , in acest sens, ca amintirile se adapteaza in ansamblul
perceptiilor noastre actuale, ca apelnd la propria memorie, la amintirile noastre, noi nu evadam
din societate pentru a ne inchide in propriul eu. El mai afirma ca muzeele au un rol fundamental
in reconstructia trecutului, cum de altfel exista enciclopedii, statui etc.
La noi in tara s-au ridicat statui oamenilor politici pe baza ordinelor de sus. Astazi unele
din ele sunt demolate iar altele preamarite, astfel fiecare grup isi poate alege evenimentul pe care
sa-l planga, putndu-se identifica cu un tip de personalitate a eroului preferat, dar mai mult s-a
afirmat ca nu numai spatiul si timpul intervin in procesul memorarii dar si obiceiurile si
cutumele, ceremoniile care evoca anumite evenimente, spre a nu fi uitate, pentru a reactiva
memoria colectiva. Aici Paul Connerton face distinctie intre ceremoniile comemotrative si
celelalte ritualuri prin caracterul lor oficial si de spectacol, indiferent daca acestea sunt intelese
ca avnd o existenta mitologica sau istorica.
In ultimii zece-cinsprezece ani interesul cercetatorilor pentru studiul memoriei sociale a
cunoscut un adevarat riviriment. In psihosociologia din Romnia acest subiect privind
organizarea si reorganizarea memoriei sociale nu a mai fost abordat cu o singura exceptie, dar
deosebit de relevanta, si anume profesorul H.H.Sthal in 1993, cnd a analizat fenomenul
amneziei sociale si mecanismele memoriei grupale.
Important este si mecanismul prin care grupurile, de la familie la natiune si chiar
omenirea in intregul ei, evenimentele care le-au marcat trecutul. Tot la fel de important este ca
studiul memoriei sociale trebuie realizat cu instrumente (concepte, teorii) moderne, puse la
dispozitie de cercetari actuale, fapt ce face ca memoria sa nu fie considerata ca un fapt singular,
facnd abstractie de interactiunile individ-individ, individ-societate, neglijndu-se dimensiunea
psihosociologica a fenomenului.

Bibliografie:
http://www.scritube.com/sociologie/MEMORIA-SOCIALA1711172322.php