Elemente de drept civil

Persona fizica si juridica, atribute de identificare

IDENTIFICAREA PERSOANEI JURIDICE

Individualizarea subiectului colectiv de drept civil in raporturile civile la
care participa ca subiect distinct.
Importanta juridica a identificrii persoanei juridice rezulta din
necesitatea individualizarii subiectului colectiv de drept civil.
Natura juridica
Ca instituie juridica, identificarea persoanei juridice trebuie calificata ca
o institutie complexa, din punct de vedere al dreptului civil, atributele de
identificare a persoanei juridice sunt drepturi subiecte personale
nepatrimoniale.
Ocrotirea atributelor de identificare a persoanei juridice
Pe cale civila, atributele de identificare a persoanei juridice sunt ocrotite
in conditiile prevazute de art. 54 - 55 din Decretul nr.31/1954.
Protectia penala si administrativa este asigurata de reglementarile
continute in Legea 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale.
Enumerarea mijloacelor de identificare a persoanei juridice
Atribute de identificare a persoanei juridice sunt:
1. denumirea;
2. sediul;
3. nationalitatea;
4. firma;
5. contul bancar;
6. capitalul social;
7. telefon, telex, fax;
8. marca;
9. codul fiscal.
Clasificare:
- in functie de vocatia lor (domeniul de aplicare):
1) atribute de identificare generale (denumirea, sediul, nationalitatea
si codul bancar);
2) atribute de identificare specifice, din care fac parte celelalte
atributii de identificare.
Denumirea si sediul persoanei juridice
Denumirea - acel mijloc de identificare a subiectului colectiv de drept
civil care consta in cuvantul ori grupul de cuvinte stabilit, cu aceasta
semnificatie, in conditiile legii.
Ca drept subiect nepatrimonial, denumirea contine urmatoarele
prerogative pentru persoana juridica titulara:
a) sa foloseasca acea denumire prin care se individualizeaza in raporturile
civile concrete la care participa;
b) sa ceara altora sa o individualizeze prin denumirea sa;
2

c) sa ceara in justitie, restabilirea dreptului la denumire atunci cand i s-a

adus vreo atingere.
Stabilire si schimbare
Art.38 din Decretul 41/1954:'Persoana juridica va purta denumirea
stabilita prin actul care a infiintat-o sau prin statut.
Pentru schimbarea denumirii este aplicabil principiul simetriei juridice, in
sensul ca cine a stabilit denumirea, tot acela o poate schimba.
Sediul persoanei juridice
Acest mijloc de identificare prin indicarea unui anumit loc stabilit, in
conditiile legii, cu aceasta semnificatie.
Clasificare.
- dupa ponderea sa in volumul actului persoanei juridice:
a) sediul principal;
b) sediul secundar (priveste o parte a actului).
- dupa teritoriul tarii:
a) sediul in tara;
b) sediul in strainatate.
- dupa caracterul sau:
a) sediul de drept comun care este obligatoriu;
b) sediul conventional, care este facultativ
Stabilire si schimbare
Art.39 din Decretul 31/1954: Sediul persoanei juridice se stabileste
potrivit actului care a infiintat-o sau statutului"
Schimbarea sediului este supusa principiului simetriei juridice.
Nationalitatea
Apartenenta la un anumit stat si prin aceasta la un sistem de drept
national
Contul bancar al persoanei juridice
Mijlocul de identificare a persoanei juridice, de maxima importanta
practica. Pe baza contractului de cont bancar, persoana juridica se
individualizeaza prin indicarea unui simbol cifric al sucursalei bancii unde
este deschis contul.
Codul fiscal
Art.4 din H.G. nr.349/1992: "toate documentele facute de agentii
economici vor cuprinde in mod obligatoriu Codul fiscal al agentului
economic"
Firma
Unele persoane juridice se identifica prin firma lor, la unele firma se
integreaza in denumire.
Marca
Marca de calitate este o institutie juridica complexa.
Telefon, telex, fax
Sunt mijloace curente si rapide de identificare a persoanei juridice.
3

PERSOANA FIZICA. ATRIBUTE DE IDENTIFICARE

NUMELE

Numele este o notiune complexa a carei nastere din punct de vedere istoric
este rezultatul unui uzaj indelungat. El reprezinta elementul principal inca de
la nasterea persoanei.
Numele este acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de
a fi individualizat in familie si societate prin cuvintele stabilite in conditiile
legii.
Temeiul legal al numelui este Decretul 31/1954, care - in art. 12, alin. 2 dispune: " 747i88h Numele cuprinde numele de familie si prenumele".
Numele de familie este acea componenta a numelui care indica legatura
persoanei fizice cu o anumita familie si o desemneaza in raporturile sale.
Prenumele desemneaza in vorbirea comuna numele de botez. Acesta este
format din unul sau mai multe cuvinte si identifica o persoana in raport cu
ceilalti membri ai aceleiasi familii.
Conform decretului 31/1954, orice persoana are dreptul la nume stabilit sau
dobandit potrivit legii.
Caracterele juridice ale numelui

In general, doctrina evidentiaza urmatoarele caractere juridice ale dreptului

la nume:
Este un drept absolut;
Este inalienabil;
Este legal;
Este personal;
Este unitar si universal.
Stabilirea numelui

Prin stabilirea sau dobandirea numelui se intelege operatiunea juridica de

atribuire a numelui de familie si a prenumelui copilului nascut.
La stabilirea numelui concura parintii copilului si autoritatea publica
prevazuta de lege, care are un caracter subsidiar.
Stabilirea numelui de familie

In functie de modul in care copilul si-a stabilit filiatia, exista 3 ipoteze de

dobandire a numelui de familie (filiatia reprezinta legatura de rudenie in
linie dreapta intre parinti si copii):
a) Ipoteza copilului din casatorie;
b) Ipoteza copilului din afara casatoriei;
c)
Ipoteza copilului nascut din parinti necunoscuti.
Art. 62 din Codul Familiei reglementeaza materia numelui familiei prin
doua situatii distincte:
a) Cea in care parintii au nume de familie comun;
b) Cea in care parintii au nume de familie diferit.
Daca parintii au nume de familie comun, copilul va lua numele unuia dintre
ei sau numele lor reunite.
4

Daca parintii au nume diferite, copilul va lua numele stabilit prin invoiala
parintilor.
In cazul copilului nascut din afara casatoriei, exista doua situatii:
a) Copilul nascut care si-a stabilit filiatia mai intai fata de un parinte, care
este de regula mama;
b)
Copilul si-a stabilit filiatia fata de ambii parinti inainte sau
concomitent cu declararea nasterii sale.
In cazul copilului nascut din parinti necunoscuti, din ordonanta 41/2003
privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelui persoanei
fizice rezulta doua situatii:
a)
Cea a copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti;
b)
Cea a copilului abandonat in spital, fara a se putea stabili identitatea
acestuia intr-un termen de 30 de zile.
Modificarea numelui de familie nu trebuie confundata cu schimbarea
numelui.
Ea este determinata de schimbari in filiatie si se produce in urmatoarele
cazuri:
a)
Copilul nascut din parinti necunoscuti isi stabileste filiatii fata de unul
sau ambii parinti;
b)
Copilul din afara casatoriei si-a stabilit filiatia ti fata de al doilea
parinte;
c)
Paternitatea copilului din casatorie a fost tagaduita, iar actiunea a fost
recunoscuta.
Adoptia atrage o modificare a starii civile a persoanei care poate avea efecte
atat asupra numelui, cat si asupra prenumelui.
Schimbarea numelui de familie

Prin aceasta se intelege inlocuirea acestuia la cerere cu un alt nume de

familie prin decizie administrativa emisa de autoritatea competenta.
Temeiul legal este ordonanta 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe
cale administrativa a numelui, serviciul public comunitar indeplinind
urmatoarele functii:
a)
Eliberarea cerificatelor de stare civila;
b)
Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila, precum si a mentiunilor
si modificarilor intervenite in statutul civil, domiciliul sau resedinta
persoanei fizice;
c)
Intocmirea si pastrarea registrelor de stare civila in conditiile legii;
d)
Intocmirea, completarea, rectificarea, anularea sau reconstituirea
actelor de stare civila, precum si a oricaror alte mentiuni facute pe actele de
stare civila;
e)
Constituirea, actualizarea si administrarea registrului local de evidenta
a populatiei, care contine datele de identificare si adresele cetatenilor care au
domiciliul in raza de competenta teritoriala.

DOMICILIUL

Ca si numele, domiciliul e un element de identificare a persoanei fizice care,

desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ ne
vom opri doar la raporturile civile.
Prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care
o individualizeaza in spatiu prin indicarea unui loc cu semnificatie de
domiciliu.
Legat de elementele de identificare a domiciliului, sunt numeroase situatii in
care in ramurile de drept intalnim situatii identice.
Cu privire la caracterele juridice, domiciliul fiind un drept personal
nepatrimonial, el este insotit de toate atributele unui asemenea drept:
opozabilitatea,
inalienabilitatea,
imprescribilitatea,
presonalitatea,
universalitatea, la care mai pot fi adaugate stabilitatea, unicitatea si
obligativitatea.
Domiciliile pot fi comune si legale.
Domiciliul comun il definim placand de la Art. 13 din Decretul 31/1954
care arata ca persoana fizica se individializeaza in spatiu prin locuinta sa
statornica si principala.
Domiciliul legal este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane:
a)
Minorii au stabilit domiciliul la: parinti, parintele la care locuieste
statornic, parintele care il ocroteste, tutore.
b)
Interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore;
c)
Cel ocrotit prin curatela are domicliul legal la curator sau la cel pe care
il reprezinta.
Domiciliul conventional desemneaza locuinta (adresa) stabilita conform
acordului de vointa al partilor actului (parintilor) in scopul solutionarii
litigiilor si comunicarii actelor de stare civila.
Resedinta este acel element de identificare in spatiu a persoanei fizice prin
indicarea locuintei vremelnice sau temporare.
STAREA CIVILA

Starea civila este un drept personal nepatrimonial menit sa individualizeze

persoana fizica, reprezentand mijlocul juridic care releva calitatea persoanei fizice.
Sunt acte de stare civila urmatoarele:

Recunoasterea de filiatie;

Adoptia;

Casatoria;

Hotararile judecatoresti definitive si executorii in actiunile de stare civila.

Fapte de stare civila: nasterea (data si locul), moartea (data si locul) si sexul.
Pentru dreptul civil actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice cu
toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare, mai ales sub aspectul
valabilitatii.
6

Pentru dreptul administrativ, actul de stare civila este intocmai inregistrarea de

stare civila.
Cu privire la aceste aspect, mai pot fi mentionate urmatoarele:
Minorul de 14 ani isi dovedeste domiciliul cu cartea de identitate;
Daca este necesar, minorul poate utiliza hotararea judecatoreasca de
incredintare.
Rectificarea actelor de stare civila

Incepand cu 8 sptembrie 2006, devin aplicabile prevederile Legii 117 din 4 mai
2006 publicata in Monitorul Oficial din 2006, pentru modificarea si completarea Legii
119/1996 cu privire la actele de stare civila.
Rectificarea unei rubrici din actul de stare civila presupune indreptarea unei erori
materiale comise cu ocazia inregistrarii.
Rectificarea se face prin dispozitia primarului, care are in pastrare actul de stare
civila.
Cererea de rectificare va fi insotita de acte doveditoare si se depune la serviciul
public comunitar care are in pastrare actul civil.
Cererea va fi solutionata in termen de 30 de zile prin emiterea dispozitiei de catre
primar si i se comunica solicitantului in termen de 10 zile de la data emiterii.

Bibliografie:

Gabriel Boroi, Drept civil. Partea general. Persoanele, ediia a VI-a,

Editura Hamangiu, Bucureti, 2010;

- A. N. Gheorghe, C. Stnciulescu, Manual de drept civil. Partea speciala.

Teste grila si spete, Editura Hamangiu, Bucureti, 2010

- C. Stnciulescu, Manual de drept civil general. Teste gril, Editura

Hamangiu, Bucureti, 2009