Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistem Nervos Reflexe
Sistem Nervos Reflexe
Arcul reflex
Arcul reflex reprezinta ansamblul neuronal implicat In realizarea actului
reflex. Anatomia si functia arcului reflex este programata genetic si sunt pe
deplin formate la nastere.
Un arc reflex elementar este format din cinci elemente:
- receptorul specific (difrentiat sau simpla terminatiune nervoasa libera);
- unul sau mai multi neuroni senzitivi ai caii aferent;
- centrul reflex intra-sau extranevraxial;
- calea eferenta somatic a sau vegetativa;
- organul efector: muschi sau glanda.
1 receptor
2 - neuron senzitiv
3 - centru nervos
4 - neuron motor
5 - organ efector
(dupa J. Cunningham, 1992)
Clasificarea reflexelor
1. din punct de vedere morfologic:
- monosinaptice, cand arcul reflex contine doar doi neurom neuronul senzitiv si
neuronul motor (ex. reflexele miotatice);
- polisinaptice, cand arcul reflex contine alaturi de neuronul senzitiv
si motor, eel putin un neuron de asociatie (ex. reflexul de flexie).
2. dup sediul receptorilor:
- exteroceptive, declansate de actiunea stimuli lor tactili, termici si durerosi
asupra pielii sau a undelor sonore sau luminoase asupra receptorilor specifici din
urechea interna sau retina;
- proprioceptive, declansate de stimularea receptorilor kinestezici (din muschi si
tendoane);
- interoceptive, declansate de stimularea receptorilor viscerali.
3. dup sediul centrului nervos:
- reflexe medulare;
- reflexe ale trunchiului cerebral;
- reflexe cu centro pe scoarta cerebrala.
Proprietatile reflexelor
1. Unidirectionalitatea, caracter imprimat de functionalitatea sinapselor care
transmit excitatia ill sens unic, de la membrana presinaptica spre cea
postsinaptica. Astfel, inormatiile senzitivo-senzoriale pleaca de la nivelul
receptorilor prin fibrele senzitive (conducere centripeta), ajung la centrul nervos si
de aici, prin fibrele motorii somatice si vegetative (conducere centrifugiii, la
organele efectoare.
2. Latenta arcului reflex are la baza intarzierea sinaptica, cumulat cu timpul
de conducere aferenta si eferenta, dependent de gradul de mielinizare a fibrelor
nervoase si de numarul de sinapse din arcul reflex. Datorita timpului "consumat" de
mecanismul transmiterii excitatiei prin sinapsa, raspunsul unui organ efector apare
mai tardiv cand se excita receptorul sau, comparativ cu raspunsul aceluiasi efector
obtinut prin excitarea neuronului sau motor. Daca timpul de Iatenta a unui reflex
monosinaptic este de numai 0,5-0,7 ms, el poate ajunge la 100 ms in cazul
reflexului contralateral de flexie.
3. Fatigabilitatea. Spre deosebire de fibrele nervoase care practic sunt
infatigabile, centrii nervosi (sinapsele) obosesc repede datorita metabolismului lor
intens care determina epuizarea mediatorului chimic sau intarzierea refacerii
acestuia. De aceea, un reflex inceteaza sa se mai produca dupa un numar relativ
mic de excitatii care parcurg acelasi arc reflex.
Pe de alta parte, ramificatiile unui singur axon pot sa fie conectate prin sinapsa cu
mai multi pericarioni, fenomen numit divergenta
Convergenta
Divergenta
(dupa P.P. Groza, 1991)
In cazul unei stimulari mai slabe, dimpotriva, efeetul obtinut poate fi mai
mare decat eel justifieat prin stimularea succesiva a doi nervi invecinati;
fenomenul este eunoseut sub numele de margine subliminal si se explica prin
faptul ca un numar de neuroni aflati in afara zonei de stimulare sunt si ei excitati,
eu o intensitate subliminala, generand in soma un PPSE. Aeeasta inseamna ca,
efeetele a doi stimuli subliminali sositi la nivelul aceluiasi neuron se insumeaza,
determinand depolarizarea si generand un potential de actiune. Ca urmare, este
aetivat un numar mai mare de motoneuroni i de unitati motorii, crescand astfel
forta contractiei musculare.
Marginea subliminala
(dupa, P.P. Groza, 1991)
n
alctuirea
sistemului
distingem:
sistemul nervos central
sistemul nervos periferic
nervos
Bulbul indeplineste rol de centru neuro-reflex al unor reactii somatovegetative mai complexe dect cele medulare.
Impreuna cu puntea, bulbul asigura integrarea, prelucrarea si
elaborarea reactiilor reflexe somatice de orientare, redresare i mentinere a
echilibrului, cat si a celor de autoreglare a circulatiei, respiratiei si digestiei.
Centri nervosi care asigura activitatea reflexa a bulbului sunt de doua
categorii:
- centri nervosi simpli care primesc excitatii prin cai senzitive de la
receptori aflati de regula la periferie: centrul tusei, stranutulni, deglutitiei,
sughitului, vomei i salivatiei
- centrii automati sau autoexcitabili care sunt stimulati de modificarile
chimice si/sau de presiune hidrostatica a sangelui: centrii respiratori, centrii
cardiaci si centrii vasomotori, primii doi fiind denumiti generic centrii vitali.
Functiile mezencefalului
Mezencefalul este situat intre punte si diencefal.
Parte integranta a trunchiului cerebral, prin cele doua formatiuni constituiente
(tectala si pedunculara), mezencefalul face parte din asa-zisul "aparat protokinetic ".
La animalele inferioare, centrul tectal, ca exponent al tuberculilor cvadrigemeni, a
reprezentat primul centru superior de integrare, putnd fi considerat un adevarat
"creier mezencefalic ", anexat analizatorului vizual i auditiv.
Functia de conducere a influxului nevos este asigurata de doua categorii de
fascicule nervoase:
- fascicule senzitive, care realizeaza conexiunile pedunculuilor cerebrali cu
talamusul si cerebelul, precum si conexiunile tuberculilor cvadrigemeni cu retina,
maduva spinarii, cerebelul si urechea interna;
- fascicule eferente, care conduc influxul nervos de la pedunculii cerebrali la
scoarta cerebrala, nucleii motori ai nervilor cranieni (cu origine in trunchiul cerebral) i
spre coarnele ventrale ale maduvei spinarii (fasciculul tecto-spinal), bulb (tecto-bulbar),
cerebel si scoarta cerebrala.
Rigiditatea de decerebrare (dupa Strungaru Gr., Pop M., Hefco V., 1983)
Functlile cerebelului
Cerebelul sau .ureierul mic" este localizat caudal de cortexul cerebral i
dorsal de trunchiul cerebral, detine doar 10% din total creier, rnsa mai mult de
jumatate din cei aproxmativ 14 miliarde de neuroni ai sistemului nervos.
Cerebelul mamiferelor poate fi impartit in trei parti cuprinzand fiecare o
zona corticala si nuclei cerebelosi:
- archicerebelul
- paleocerebelul
- neocerebelul
Lezarea cerebelului are drept efect nu disparitia activitatilor motorii, ci
perturabrera lor. In general, tulburarile cerebeloase privesc tonusul muscular,
activitatea muschilor fixatori ai pozitiilor, coordonarea activitatii muschilor sinergici,
relatiile dintre muschii antagonisti.
Extirparea bilaterala a cerebelului produce initial grave modificari motorii,
care compromit chiar statiunea in picioare a animalului, manifestate prin
hipertonicitate a extremitatilor la unele animale, iar la altele, acestea devin flasce.
Aceste modificari sunt tranzitorii, fiind inlocuite ulterior cu unele persistente, mai
putin grave; cea mai caracteristica este ataxia cerebeloasa.
Ataxia cerebeloas
Functile diencefalului
Diencefalul este situat ntre mezencefal si emisferele
cerebrale.
Este alctuit din hipotalamus si talamus, primul avnd
functia principal de centru vegetativ i de integrator al activitatii
neuro-umorale, cel din urma fiind o staie de releu a aferenelor
senzitive n drumul lor spre cortex.
Functiile talamusului
Functiile hipotalamusului
Situat la baza creierului, hipotalamusul este delimitat de marginea anterioara a
chiasmei optice si de cea posterioara a corpilor mamilari. Superior este marginit de
talamus prin sulcus hipotalamic si inferior, de eminenta mediana.
Grupurile de neuroni care formeaza nucleii hipotalamusului sunt dispuse in
patru zone: anterioara, lateral, mediana si posterioara.
n hipoatlamusul anterior se gasesc:
-centrii trofotropi parasimpatici;
- vasodilatatori;
-termolitici;
-glucostatici.
n hipotalamusul posterior sunt localizati:
-centrii ergotropi simpatici;
-vasoconstrictori;
-termogenetici.
Hipotalamusul lateral este sediul cetrului foamei, stimulator al ingestiei de
alimente.
Hipotalamusul median este sediul centrului satietatii, cuplat cu centrul foamei.
Functille telencefalului
Functiile corpilor striati
Corpii striati sau nucleii bazali sunt grupari de neuroni In care sunt incluse atat
formatini ale telencefalului, nucleul caudat, putanem, globus pallidus (corpii striati,
putanemul i globus pallidus, formand nucleI lenticular), diencefalice, (corpul Luys),
cat si mezencefalice (substanta neagra, nucleul rosu). Globus pallidus i nucleii
sbiacenti fiind filogeneteic structuri mai vechi, formeaza paleostriatum, iar nucleul
caudat si putanemul din nucleullenticular, mai noi, neostriatum.
Nucleii bazali reprezinta alaturi de caile motorii cortico-pontocerebeloase, o
cale motorie extrapiramidala (denumita si cortico-strionigrala), care exercita un
control modulator asupra activitatii musculare.
Formatiunile nucleilor bazali prezina conexiuni interne si exteme.
Conexiunile externe se mpart n conexiuni aferente si conexiuni eferente.
Sistemul extrapiramidal cortico-strio-nigral intervine n adaptarea motorie a
organismului. Rolullui i pierde din important odata cu evolutia filogenetica.
nvarea i memorizarea
Procesul nvrii este atribuit de neurologia clasica neuronilor din zonele
asociaticve ale scoartei cerebrale, ca urmare a excitatiilor cu frecven mare ce
determin sinteza unui ARNm specific prin intermediul cruia, in celulele
nervoase se sintetizeaza proteine specifice - conectine ce sunt depozitate fie pe
membrana celulara (pentru memoria de scurta durata), fie in citoplasma.
Localizarea intranevraxiala
Localizarea extranevraxiala
- ganglionii vegetativi simpatici formeaza lantul ganglionar latero-vertebral
- ganglionii parasimpatici sunt situati foarte aproape de organul pe care l
inerveaza (ganglioni paraviscerali) sau chiar n intimitatea organlui (ganglioni
intraviscerali)
- fibra preganglionara la sistemul nervos simpatic este mai scurta dect fibra
postganglionara
- n cazul sistemului vegetativ parasimpatic, fibra postganglionara este de regula
foarte scurta, la nivelul ganglionilor, fibrele preganglionare simpatice fac sinapsa
cu circa 30 neuroni ganglionari simpatici care pot sinapsa cu mai multe fibre
preganglionare.
Datorita divergentei i convergentei ce se reralizeaza la nivelul ganglionilor, un
singur ganglion preganglionar poate inerva mai multe organe, iar pe de alta parte,
acelasi organ poate fi inervat de mai multi neuroni.
Fibra postganglionara cenusie, paraseste lantul ganglionar, putand ajunge la
efector pe mai multe cai:
- revine In stmctura nervului mixt prin ramura comunicanta cenusie
- participa la formarea unor plexuri periarteriale
- intra In alcatuirea unor nervi viscerali